ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII

DE
TRANSPORT RUTIER

Funcţionarea normală a vastului şi complexului mecanism al economiei naţionale -

asigurarea bunei aprovizionări tehnico-materiale a fiecărei ramuri, subramuri, întreprinderi sau
unităţi administrativ-teritoriale, realizarea ritmică şi integrală a sarcinilor de comerţ exterior,
desfacerea produselor către beneficiari, satisfacerea necesităţilor de bunuri de consum ale
populaţiei - depinde într-o măsură hotărâtoare de bună funcţionare a transporturilor. Tocmai de
aceea, se acordă o mare însemnătate dezvoltării şi modernizării transporturilor, creşterii
eficienţei economice a activităţii din acest domeniu vital al economiei.
Transporturile reprezintă deci una din principalele ramuri ale
producţiei materiale. Desfăşurarea acestei activităţi implică mari consumuri energetice şi de alte
resurse de mare importanţă. De aceea, creşterea continuă a eficienţei transporturilor impune:
- optimizarea volumului mărfurilor ce urmează a fi transportate;
- optimizarea distanţelor;
- utilizarea distanţelor;
- utilizarea capacităţilor existente;
- optimizarea consumurilor energetice.
Satisfacerea nevoilor de transport ale economiei naţionale se realizează printr-oretea
unica reunind toate ramurile de transport: feroviar, auto, naval, aerian, prin conducte şi cu
tracţiune animală. Cu alte cuvinte, diferitele feluri de transport sunt parte componentă a
sistemului unic de transport al ţării şi lucrează în interacţiune şi colaborare, în scopul
satisfacerii depline, cantitative şi calitative, la timp şi eficient, a cerinţelor de transport ale
economiei naţionale şi populaţiei.
Transporturile reprezintă "sistemul circulator" al întregii planete şi, în acelaşi timp, al
fiecărei ţări în parte, constituind o importantă ramură a producţiei materiale fără de care existenţa
unei societăţi moderne ar fi de neconceput.
 Având în vedere necesitatea realizării legăturii între producţie şi consum, transporturile
sunt acelea care deplasează produsele obţinute în celelalte ramuri ale producţiei materiale, din
locul în care au fost obţinute în cel în care urmează a fi consumate, în cadrul pieţei interne şi al
celei internaţionale.
Satisfacerea necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii şi ale fiecărui cetăţean
impune asigurarea organizării corespunzătoare a deplasării în timp şi spaţiu de mărfuri şi
persoane, transporturilor revenindu-le acest important rol.
Obiectul activităţii de transport constă, deci, în deplasarea în spaţiu de călători şi mărfuri.
Faţă de precizările de mai sus, putem defini activitatea de transport ca fiind acţiunile
prin care se organizează şi realizează deplasarea călătorilor şi mărfurilor în spaţiu şi timp.
Activitatea de transport propriu-zisă se înfăţişează ca fiind o ramură distinctă a producţiei
materiale, a activităţii economice în general, cu caracteristici proprii.
Transporturile reprezintă, aşadar, un domeniu important al activităţii economico-sociale,
prin intermediul cărora se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor în
vederea satisfacerii nevoilor materiale şi societăţii omeneşti.
În societatea modernă, transportul este un element indispensabil vieţii, deoarece el oferă
oamenilor posibilitatea de a cunoaşte, a percepe şi a asimila cât mai mult din ceea ce le pune
la dispoziţie civilizaţia umană.
În ţara noastră, în procesul de refacere economică şi de aşezare a economiei de
piaţă, transportul contribuie la apropierea zonelor economice între ele, la dezvoltarea
armonioasă a tuturor ramurilor economiei naţionale şi a judeţelor, la repartizarea judicioasă
a producţiei şi a desfacerii şi la dezvoltarea legăturilor dintre ramurile industriei, dintre industrie
şi agricultură, dintre oraşe şi sate.
De asemenea, transporturile contribuie la dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, ele
constituind un factor activ de atragere la viaţa social-economică a tuturor localităţilor ţării, prin
valorificarea superioară şi eficientă a potenţialului uman şi material de care dispun şi, prin
aceasta, la dezvoltarea social-economică şi culturală a acestora.
În ceea ce priveşte deplasarea în spaţiu de mărfuri, transporturile constituie o
prelungire a procesului de producţie, pe care-l continuă şi desăvârşeşte şi, prin aceasta,
activitatea de transport adăugă valoare la valoarea mărfurilor, contribuind la formarea venitului
naţional. Astfel, transporturile ocupă un loc important în cadrul ramurilor economice din ţara
noastră în ceea ce priveşte crearea produsului social şi a venitului naţional. Activitatea de
transport a devenit un sector de bază al economiei, o forţă vie, productivă, constituind în acelaşi
timp, "motorul regulator al producţiei", pe care o distribuie cu rapiditate acolo unde este
necesară.
Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale, ci aceleaşi mărfuri se
deplasează în alt loc dar cu o valoare superioară.
Refacerea şi aşezarea industriei şi agriculturii noastre pe principiile-economiei de piaţă
vor determina cu siguranţă creşterea importanţei transporturilor, deoarece ele vor conduce la
mărirea volumului de mărfuri şi călători ce urmează a fi transportat în ţară şi străinătate.
Transporturile de călători realizează apropierea dintre oameni şi contribuie la
satisfacerea intereselor lor.
Influenţând toate ramurile economiei naţionale, inclusiv comerţul intern şi extern,
transporturile de mărfuri îşi aduc contribuţia la realizarea şi dezvoltarea relaţiilor economice
dintre state, la adâncirea diviziunii internaţionale a muncii, la apropierea dintre state.
Realizarea acestor importante sarcini ce revin transporturilor impune organizarea lor
raţională, într-un sistem unitar, în care cele patru categorii de transport să se completeze şi
îmbine reciproc, cooperând între ele la dezvoltarea tehnologiilor moderne de transport,
folosirea raţională a capacităţilor etc., pentru satisfacerea tuturor cerinţelor de transport, cu
maximum de rapiditate, siguranţă şi la un cost cât mai redus.
Pentru a răspunde scopului urmărit, deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor,
transporturile trebuie să îndeplinească anumite condiţii de ordin tehnico-economic, astfel încât
necesităţile de transport ale economiei şi populaţiei să fie satisfăcute la un nivel superior, atât
cantitativ cât şi calitativ.
Siguranţa circulaţiei, care constituie condiţia fundamentală a transporturilor, presupune
evitarea în totalitate a posibilităţii de accidentare a călătorilor şi personalului, distrugerea
mărfurilor transportate, avarierea sau distrugerea mijloacelor şi instalaţiilor de transport.
Durata cât mai redusă a transportului, rapiditatea cu care se desfăşoară acesta are în
vedere reducerea timpului cât mărfurile sunt scoase din sfera producţiei sau a consumului,
respectiv a timpului în care călătorii sunt scoşi din activitatea pe care o prestează în unităţile
economice şi social-culturale, precum şi creşterea ponderii timpului acordat odihnei şi
agrementului în bugetul de timp al populaţiei.
 Ritmicitatea transporturilor constă în repetarea regulată, pe o perioadă dată de timp, a
aceleiaşi activităţi de transport. Ea prin graficele de circulaţie şi se realizează prin
asigurarea regularitatea circulaţiei, regularitate care implică tocmai respectarea cu stricteţe a
acestor grafice de circulaţie.
Confortul călătoriei se referă la transportul de călători. Pentru diminuarea oboselii la
care este supus organismul uman în timpul transportului, este necesar să se asigure în timpul
călătoriei un anumit grad de confort: evitarea aglomeraţiei, evitarea călătoriei în picioare, mai
ales pentru distanţe ce depăşesc 30 minute, limitarea acceleraţiilor la valori care nu sunt
supărătoare pentru organismul uman, evitarea vibraţiilor şi diminuarea la minim posibil a
zgomotului, asigurarea microclimatului necesar etc.
Integritatea calitativă şi cantitativă a mărfurilor se referă la transportul de mărfuri şi
presupune că, în timpul transportului, mărfurile să nu sufere modificări cantitative sau calitative,
astfel încât destinatarului să-i fie predate aceleaşi cantităţi de mărfuri şi cu aceleaşi proprietăţi
calitative (fizico-chimice şi estetico-comerciale) cu care au fost preluate de la expeditor.
Reducerea continuă a costurilor în efectuarea transporturilor având în vedere că
transporturile adaugă valoare, deci cresc preţurile produselor transportate.
Reducerea poluării mediului înconjurător. "Poluarea mediului înconjurător constă în
acele acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau pot dăuna sănătăţii, liniştii şi
stării de confort a oamenilor, ori provoca pagube economiei naţionale prin modificarea factorilor
naturali sau creaţi prin activităţi umane". Transporturile influenţează negativ calitatea mediului
ambiant prin: zgomot, poluarea atmosferei şi a apelor.
În continuare câteva cuvinte despre necesitatea modernizării sistemului rutier în
ţara noastră - aspect esenţial al creşterii eficienţei transporturilor rutiere.
Fenomenul din care rezultă dezvoltarea rapidă a transporturilor şi dezvoltarea cu
prioritate a transporturilor rutiere se manifestă şi în ţara noastră, la fel de intens ca şi în celelalte
ţări ale lumii (cu singura deosebire că, datorită unei reţele rutiere nu suficient de dense şi foarte
puţin modernizate faţă de cerinţele actuale, ca şi parcului nostru auto încă insuficient de dotat şi
modern, transportul mărfurilor cu mijloace auto se face pe distanţe scurte sau cel mult mijlocii,
distanţele lungi constituind excepţii: de pildă TIR).
Avantajele pe care le prezintă transporturile rutiere trebuie privite prin prisma
avantajelor pe care le prezintă atât mijloacele de transport auto cât şi construcţiile rutiere.
 Prin transportul cu mijloace rutiere se asigură deplasarea mărfurilor de obicei pe distanţe
relativ scurte (50-60 km), realizând legatura expeditorului şi a destinatarului cu stat 13113u206n
;iile de cale ferată, legatura între localităţile lipsite de alte căi de comunicaţie şi înlesnind
deplasarea mai rapidă decât pe calea ferată a mărfurilor ce trebuie transportate urgent, atât în ţara
cât şi peste hotare (în condiţiile în care primează factorul timp indiferent de alte considerente).
Transporturile auto sunt folosite în special atunci când partizile de mărfuri, ca volum sau
ca tonaj, nu utilizează cel puţin un vagon de 20 de tone (mărfurile care se prezintă la transport în
cantităţi nevagonabile, în cazul utilizării mijloacelor feroviare provoacă o proastă utilizare a
vagoanelor, fapt ce duce la scumpirea transporturilor feroviare). În exploatarea auto, în vederea
reducerii parcursurilor goale, se impune asigurarea folosirii curselor de înapoiere. Acest aspect
prezintă o eficienţă economică ce compensează costul mai ridicat al transporturilor auto pe
distanţe mari.
Transporturile rutiere prezintă o serie de avantaje, faţă de celelalte categorii de
transport, între care menţionăm:
. cheltuielile pentru întreţinerea, modernizarea sau construirea de noi drumurisunt
mult mai mici decât cele pentru construirea sau întreţinerea de cale ferată;
. mijloacele auto pot circula şi pe drumuri neamenajate în mod deosebit,pătrunzând
până în locurile cele mai izolate. Având în vedere că nu pot fi construite căi ferate în anumite
zone sau pot fi construite numai cu mari eforturi materiale şi financiare (datorită unor condiţii
legate de relief) şi că nu pot fi asiguraţi cu legături prin calea ferată toţi beneficiarii de
transporturi, este posibilă şi eficientă construirea de căi rutiere de comunicaţie;
. pot fi executate de către oricine, oricând, în orice direcţie, pe orice distanţă, cu
orice fel de vehicul;
. prezintă o independenţă absolută de mişcare, combinată cu posibilitatea de
întrerupere în orice punct, iar ulterior de continuare a transportului;
. se aduc mărfurile direct de la producător la destinatar, "din poartă în
poartă",eliminând transbordările care au loc la calea ferată. Călătorul este deservit la domiciliu
sau în apropierea acestuia;
. sporesc viteza comercială de transport, cresc intensitatea şi siguranţa circulaţiei,
asigură continuitate şi comoditatea transporturilor;
. formalităţile de transport sunt puţine etc.
 Căile rutiere de comunicaţie au multiple funcţiuni:
. asigură complementarea celorlalte căi de comunicaţie (feroviare, maritime, fluviale şi
aeriene);
. asigură legăturile rutiere între centrele politico-administrative şi
ale acestora cu celelalte localităţi, cu unităţile economice social-culturale, cu staţiunile
balneo-climaterice etc.;
. permit valorificarea frumuseţilor şi a bogăţiilor din toate zonele ţării;
. permit dezvoltarea turismului intern şi internaţional;
. asigură posibilităţi de pătrundere a culturii şi civilizaţiei în toate zonele ţării,
contribuind astfel nemijlocit la ridicarea nivelului de trai al populaţiei etc.
Date fiind aceste caracteristici ale transporturilor rutiere, drumurile au îndeplinit în cursul
vremii un rol deosebit de important în viaţa economică, politică şi social-culturala a popoarelor.
Din aceste motive, pe drept cuvânt, românii, în urmă cu aproape două milenii, au ajuns la
concluzia că "via vita", concluzie confirmată apoi din ce în ce mai mult de întreaga dezvoltare
istorică a societăţii omeneşti.
În cadrul transporturilor, o pondere importantă o deţin - aşa cum s-a arătat -transporturile
auto. Din acest motiv, sunt necesare măsuri de creştere continuă a eficienţei economice. Pentru
determinarea şi creşterea eficienţei economice a transporturilor rutiere, trebuie avute în vedere
mai multe elemente printre care:
- traficul rutier;
- viteza de deplasare a autovehiculelor;
- gradul de securitate a circulaţiei;
- confortul şi comoditatea transportului;
- turismul intern şi internaţional, costul de transport etc.
Toate acestea depind într-o importantă măsură de densitatea şi starea reţelei rutiere, a
drumurilor.
Perfecţionarea şi înmulţirea vertiginoasă a numărului autovehiculelor, creşterea vitezei de
circulaţie, ca şi a capacităţii lor de încărcare, intensificarea schimburilor de mărfuri atât pe piaţa
internă, cât şi pe plan internaţional, precum şi necesitatea deplasării persoanelor, în timp record,
cu cheltuieli minime de mijloace materiale şi financiare, în condiţii de deplină siguranţă şi
confort, necesită artere de circulaţie cu o stare tehnică şi de viabilitate din ce în ce mai bună.
 Considerăm necesare accelerarea procesului de modernizare a întregii reţele
rutiere, realizarea unui volum mai mare de drumuri cu patru benzi care să asigure fluenţa şi
siguranţa traficului, elaborarea unor tehnologii pentru reutilizarea îmbrăcăminţilor asfaltice
(bituminoase) degradate, concomitent cu utilizarea de înlocuitori ai bitumului, realizarea de
structuri rutiere cu consumuri reduse de materiale energo-intensive etc.
Traficul rutier actual şi de perspectivă. Prin trafic rutier înţelegem numărul de vehicule
- etalon sau efective - care circulă pe un drum în ambele sensuri într-o unitate de timp: zi (24
ore), an (365 zile).
Traficul auto de mărfuri şi călători creşte de la un an la altul, într-un ritm rapid, atât din
punct de vedere al intensităţii, cât şi din punct de vedere al structurii tonajului. Are loc o
perfecţionare şi o creştere continuă a numărului de autovehicule de tot felul,sporeşte capacitatea
de transport şi viteza de circulaţie, concomitent cu intensificarea schimburilor de măsuri şi a
deplasării călătorilor, care trebuie să se realizeze cu cheltuieli de timp, de mijloace materiale şi
financiare din ce în ce mai scăzute, cu un grad mereu mai sporit de siguranţă şi confort.
Pe lângă creşterea necesităţilor de transport, a parcului auto şi modernizarea reţelei
rutiere, trebuie să scoatem în evidenţă şi faptul că, mai ales, în ultima perioadă, sporeşte rapid
ponderea autovehiculelor grele şi foarte grele, utilizarea a două sau mai multe remorci, ceea ce
va permite realizarea de trenuri de mijloace auto, fapt care trebuie avut în vedere la realizarea
modernizării reţelei de drumuri.
Traficul de perspectivă se poate determina: din cercetarea dinamicii creşterii traficului în
perioadă anterioară studiului, folosindu-se mai multe recensăminte consecutive; din cercetarea
dinamicii creşterii coeficienţilor de motorizare în ţara noastră; din multiplicarea traficului
existent cu coeficienţii medii de creştere a traficului; din analiza detaliată a nevoilor de trafic
rutier în zona deservită de drumuri etc.
Traficul de perspectivă se determină ca număr total de vehicule tone brute şi tone net
transportate, pe categorii de vehicule şi că medie ponderată, fie pe întregul drum, fie pe sectoare
diferenţiate distinct.
Modernizarea sau aplicarea de îmbrăcăminţi asfaltice uşoare pe drumurile existente trebuie să se
realizeze numai după o prealabilă analiză a traficului de perspectivă pe drumurile respective şi a
condiţiilor economico-sociale ale zonei parcurse. Este indicat să se stabilească eforturile la care va fi supus în
perspectivă drumul, pentru a nu fi realizat la o capacitate portantă prea ridicată care să determine un cost ridicat.
 Dacă eforturile la care va fi supus acest drum vor fi mai mari decât cele iniţial luate în
calcul, vor fi necesare ranforsări ulterioare prin aplicarea unui covor asfaltic sau prin folosirea
altor procedee tehnice cunoscute şi utilizate la noi în mod curent, procedee care ridică
capacitatea portantă cu un cost mult mai scăzut decât cel rezultat din realizarea de la început a
unui drum cu o capacitate portantă prea ridicată.
Cu ocazia stabilirii traficului, se examinează, şi dezvoltarea în viitor a regiunii prin care
trece drumul, deoarece pot apărea elemente noi de sporire a circulaţiei, fie datorită realizării unor
obiective economice noi, fie datorită faptului că, între aceleaşi localităţi, un drum modernizat
este întotdeauna preferat unuia nemodernizat, chiar dacă se parcurge un traseu ceva mai lung. În
unele ţări, se obişnuieşte ca, la traficul de perspectivă, determinat şi confruntat prin două sau trei
din metodele menţionate, să se adauge un spor de trafic de 10-15% pentru drumurile ce
deservesc zone industriale şi de 20-30% pentru cele ce deservesc zone agricole.
Viteza de deplasare a autovehiculelor, de care depinde durata de parcurs pe un drum în
diferite variante şi soluţii de modernizare, constituie un alt factor care influenţează eficienta
economică în transporturile şi construcţiile rutiere.
Dezvoltarea unor viteze mari de circulaţie este condiţionată - pe lângă performanţele
tehnice ale autovehiculului şi starea lui tehnică etc. - şi de elementele geometrice ale
drumului. Corectarea şi amenajarea acestor elemente, datorită cheltuielilor mari necesitate, sunt
indicate numai pe baza unui studiu de eficienţă economică comparativă a mai multor soluţii
constructive.
Viteza de transport are un rol deosebit, mai ales în cazurile în care este necesară
deplasarea unor produse perisabile, care condiţionează continuitatea procesului de producţie la
beneficiar sau aprovizionarea într-un termen scurt a populaţiei, în aceste cazuri, transportul auto
asigură viteza cea mai mare, iar cheltuielile suplimentare (fiindcă sunt implicate distanţe mari
său relativ mari) vor fi acoperite din economiile realizate prin evitarea pierderilor provocate de o
eventuală întrerupere a procesului de producţie, de degradarea mărfii etc.
Gradul de securitate. Influenţa accidentelor de circulaţie asupra eficienţei
transporturilor şi construcţiilor rutiere este examinată prin prisma consecinţelor negative pe care
acestea le au asupra economiei şi societăţii. Este vorba, în mod deosebit, de pierderile de vieţi
omeneşti; incapacitatea temporară sau totală de muncă; distrugerea sau avarierea autovehiculelor
şi a altor bunuri materiale transportate de acestea sau de pe traseu etc.
 Din datele statistice, rezultă că pe drumurile neamenajate corespunzător numărul
accidentelor de circulaţie este mai ridicat.
Un element care nu poate fi cuantificat cifric, dar este important în determinarea
eficienţei transporturilor şi construcţiilor rutiere, îl constituie sporirea gradului de confort şi
comoditate pentru circulaţie. Pe lângă tipul constructiv şi starea tehnică a autovehiculului,
trebuie avută în vedere şi calea de comunicaţie: traseele sinuoase, cu declivităţi mari, curbe cu
raze mici şi fără vizibilitate duc la deteriorarea mărfurilor transportate, surmenarea călătorilor, iar
schimbarea frecvenţă a vitezei autovehiculelor impune un efort suplimentar din partea
conducătorului auto şi determină o uzură mai accelerată a autovehiculului.
Turismul intern şi internaţional a cunoscut în ultimul timp o creştere deosebită. Se
constată că acesta se realizează pentru distanţe lungi cu mijloace de transport aerian, cele
maritime cunoscând o descreştere continuă, iar pe distanţe medii şi scurte se realizează în mod
deosebit cu mijloacele de transport auto.
Avantajele economice şi sociale aduse de dezvoltarea turismului fac imperios necesară,
având în vedere dezvoltarea prioritară a turismului auto, modernizarea în continuare a reţelei
rutiere. Turismul, pe de o parte, şi transporturile şi construcţiile rutiere, pe de altă parte, sunt
factori cu influenţă reciprocă: când se apreciază unul, este necesar să se reliefeze şi aportul
celuilalt. Turismul constituie - tocmai din acest motiv - un factor deosebit în concepţia şi
construcţia automobilistică, în acţiunea de ridicare a eficienţei transporturilor şi construcţiilor
rutiere.
A. Particularităţile activităţii de transport
Particularităţile activităţii de transport, ca ramură independentă a producţiei materiale, în raport cu celelalte
sectoare ale economiei naţionale, sunt:
a) activitatea de transport reprezintă o continuare a activităţii productive, în sfera circulaţiei, ceea ce
coincide cu un proces de producţie suplimentar, mijlocit de circulaţia bunurilor şi persoanelor transportul reprezintă
un consum intermediar, faţă de consumul final, la destinaţie;
b) imposibilitatea creării de produse materiale, în transporturi creându-se servicii;
c) efectul util creat prin deplasarea mărfurilor (fără a avea loc procese de
transformare a proprietăţii acestora, din punct de vedere chimic sau fizic) reprezintă consumul
valorii de întrebuinţare produse în activitatea de transport; spre deosebire de procesele din
celelalte ramuri ale producţiei materiale, în transporturi producerea valorii de întrebuinţare
coincide, în timp şi spaţiu, cu consumul ei; în consecinţă, contravaloarea serviciului de transport
se adăugă la valoarea mărfii transportate, ca valoare suplimentară;
d) specificitatea procesului de producţie reprezentată de deplasarea în spaţiu a bunurilor
şi persoanelor care se realizează prin intermediul unor mijloace de producţie
speciale (mijloacele de transport şi căile de rulare - infrastructura);
e) influenţa deosebită a infrastructurii transporturilor asupra geografiei socio-
eeonomice, cunoscându-se faptul că transportul este un mare consumator de spaţiu;
f) imposibilitatea creării de rezerve, stocuri de servicii de transport; acest aspect este adesea compensat
prin asigurarea de rezerve de mijloace de transport, în vederea satisfacerii cererii inegale de transport, ceea ce
conduce, pe de-o parte, la desfăşurarea neîntrerupta a producţiei, dar, pe de altă parte,
reduce eficienţa economică a activităţii;
g) existenţa, în numeroase situaţii, a unor activităţi cu randament crescător, ce pot impune ca gestiunea
producţiei să fie făcută de către un monopol, consumatorul trebuind astfel protejat împotriva unor eventuale
abuzuri.
Tipologia transporturilor
În funcţie de multitudinea, aspectelor prezentate, transporturile pot fi clasificate astfel:
A) după obiectul activităţii:
- transport de persoane;
- transport de mărfuri.
B) după mijloacele de transport folosite:
- rutiere;
- feroviare;
- aeriene;
- navale (maritime şi fluviale);
- speciale (conducte, poştă etc.);
- combinat.
C) în raport cu aria geografică:
- transport local (urban, comunal, sătesc);
- transport regional (interurban);
- transport interregional;
- transport interzonal;
 - transport internaţional.
D) În raport cu formă de proprietate asupra mijloacelor de transport:
- transporturi publice (de stat);
- transporturi private (particulare).
E), în funcţie de forţă motrice propulsatorie:
- transporturi motorizate;
- transporturi nemotorizate:
. acţionate de forţe naturale (vânt, energie solară etc.);
. acţionate de forţe umane sau animale.
- transporturi combinate.
B. Rolul şi locul transporturilor în sistemul relaţiilor economice internaţionale
Rolul economic al transporturilor
În cadrul dezvoltării relaţiilor economice internaţionale, al lărgirii şi diversificării
schimburilor comerciale între state, un rol de seamă revine transporturilor şi expediţiilor
internaţionale de mărfuri.
Transporturile reprezintă o latură importantă a producţiei materiale, care, prin
rolul lor de deplasare a mărfurilor, influenţează hotărâtor şi celelalte ramuri ale economiei
mondiale, inclusiv comerţul internaţional.Constituind mijlocul material efectiv pentru
concretizarea relaţiilor economice interstatale, transporturile economice internaţionale pot fi
considerate aparatul circulator al întregii economii mondiale.
Transporturile internaţionale de mărfuri contribuie direct la:
 realizarea acordurilor interstatale de cooperare economică;
 realizarea unui sistem de distribuţie cât mai apropiat de necesităţile beneficiarilor
de import;
 introducerea în circuitul mondial a tuturor zonelor de pe glob prin crearea
posibilităţilor de realizare a datoriei statelor de participare la diviziunea internaţională a muncii;
 păstrarea şi conservarea proprietăţilor fizice şi chimice, mecanice şi organoleptice
al mărfurilor, pe durata deplasării lor, de la furnizorii producători până la beneficiarii finali.
 Interdependenţa dintre creşterea schimburilor comerciale mondiale şi dezvoltarea
transporturilor
Între dezvoltarea relaţiilor economice pe plan internaţional şi transporturile internaţionale există o strânsa
şi multilaterală interdependenţă, o condiţionare reciprocă. Pe de o parte, creşterea schimburilor economice între
state determină o creştere a cerinţelor de transport şi, de aici, necesitatea investiţiilor în acest domeniu, care să
conducă la dezvoltarea transporturilor, pentru a răspunde cererii.
Pe de altă parte, transporturile exercită o influenţă importantă asupra dezvoltării
schimburilor de mărfuri; dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor de transport, a porturilor,
aeroporturilor, staţiilor de cale ferată, apariţia de noi rute de transport, creează posibilitatea
transportului unor volume de mărfuri tot mai mari, facilitează efectuarea schimburilor de
mărfuri, uşurând dezvoltarea lor.
Pe baza datelor privind dezvoltarea celor două ramuri de activitate, pe perioade mai mari,
se poate afirma că transporturile internaţionale au urmat, în general, acelaşi curs de dezvoltare cu
cel al comerţului internaţional, fiind nu numai o consecinţă directă a dezvoltării schimburilor
internaţionale, dar şi principalul instrument de realizare a acestora.
Dinamica creşterii capacităţii de transport pe plan mondial, în ultimele decenii, are o
tendinţă similară cu cea a dinamicii comerţului internaţional.
Aceasta este determinată de:
a) rapiditatea cu care se diversifică producţia de bunuri materiale, determinând
modificări structurale în schimburile internaţionale, în următoarele direcţii:
* afirmarea pe calea industrializării a ţărilor producătoare de materii prime, în scopul
valorificării superioare a acestora, determină o accelerare a comerţului cu produse
manufacturate;
* construirea unor obiective industriale mari, în majoritatea
ţărilor, cu deosebire în ţările în curs de dezvoltare, determină importul de utilaje, agregate sau instalaţii complete,
care pot avea dimensiuni mult peste limitele normale;
* producerea şi comercializarea, în cantităţi tot mai mari, a unor mărfuri cu proprietăţi
fizice, mecanice şi chimice deosebite ca: aparatură electronică, mărfuri chimice inflamabile sau
explozive, mărfuri perisabile, animale vii, care sunt cunoscute sub denumirea de "mărfuri cu
caracteristici speciale".
 Aceste modificări de structură se reflectă şi în condiţiile de desfăşurare a transporturilor
internaţionale. Astfel, în cadrul creşterii pe ansamblu a mijloacelor de transport al mărfurilor pe
plan internaţional, structura lor se modifică în funcţie de direcţiile de dezvoltare şi structurare a
produselor de export-import:
* apar mijloace de transport noi, de construcţie specială, adecvată naturii mărfurilor de
transport (avioane şi vagoane frigorifice, cisterne cu regim de presiune etc.);
* se construiesc vagoane şi trailere speciale, pe mai multe osii, pentru asigurarea
transportului utilajelor şi instalaţiilor agabaritice;
* apar mijloace de transport uşor adaptabile la transportul unor mărfuri cât mai diverse
(multifuncţionale);
* se construiesc unităţi de transport cu mijloace proprii de manipulat şi ridicat,
permiţând încărcarea / descărcarea în zone şi regiuni dotate cu terminale, care să permită
manipularea unor mărfuri cu greutăţi şi volume mai mari (vagoane cu sisteme de autodescarcare
de peste 100 tone, nave cu macarale de ridicare având puteri de peste 500 tone etc.).
b) lărgirea schimburilor economice între state, creşterea numărului partenerilor
comerciali, conduc implicit la creşterea distanţelor între, parteneri.
Cu toate acestea, pe plan mondial există o preocupare permanentă şi crescânda de a se da
cât mai repede în consum mărfurile ce provin din procesul de producţie. Unele mărfuri au
termene fixe de livrare, fiind programate în consumul productiv sau individual.
Se aminteşte în acest context, având în vedere valoarea din ce în ce mai ridicată a mărfurilor
comercializate şi care sunt imobilizate pe timpul transportului, recurgerea de către utilizatori la o metodă de
gestionare a aprovizionării cu resurse materiale, conform căreia stocurile să fie la nivel zero.
Metoda Kanban (după numele economistului japonez Kanban) influenţează activitatea de
transport, pe de o parte prin frecvenţa apelării la mijloacele de transport, iar pe de altă prin
accelerarea de care trebuie să dea dovadă acestea în deplasarea mărfurilor.
În această privinţă, transporturile internaţionale au un rol din ce în ce mai important,
durata transportului fiind un factor preponderent, chiar în condiţiile unor costuri de transport mai
ridicate, în acest context, există preocupări pentru reducerea duratei de transport. Tendinţa
principală ce caracterizează evoluţia transporturilor o constituie creşterea vitezei mijloacelor de
transport, ca urmare a avantajelor oferite de procesul tehnico-ştiinţific, prin modernizarea
mijloacelor de transport, mecanizarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi manipulare a
mărfurilor.
c) repartizarea inegală pe plan mondial a factorilor de producţie
Conform teoriei înzestrării naţiunilor cu factori de producţie, la baza schimbului
internaţional stă tocmai această înzestrare diferită sub aspect structurat. Se cunoaşte deja că, în
general, ţările producătoare de mărfuri cu un înalt grad de prelucrare nu dispun de materiile
prime necesare şi sunt obligate să le achiziţioneze din import.
Japonia - ţara miracolului economic al secolului al XX-lea, dar mai precis a perioadei
postbelice, dependenţa aproape în totalitate de resursele primare - constituie poate exemplul cel
mai concludent în acest sens; la cinci dintre minereurile de bauxită, crom, cobalt, nichel şi
fosfaţi, necesarul de producţie se acoperă integral din import, iar cel de fier în proporţie de 99%.
Pe de altă parte, Japonia realizează o rată a exportului din PIB de peste 10%.
O întrebare firească, care s-ar pune, este următoarea: fără activitatea de transport bine
pusă la punct, şi-ar mai fi fructificat Japonia factorii de producţie interni?
Relativă izolare geografică ar fi condamnat-o, desigur, la o stare de înapoiere perpetuă.
Transporturile au fost suporturile concrete de modernizare a producţiei, care, deşi geografic
poate fi la mare distanţă, a fost totuşi apropiată de arealul resurselor.
d) pe măsura dezvoltării comerţului internaţional, a creşterii distanţelor de
transport al mărfurilor de comerţ exterior, s-au majorat cheltuielile de transport, nivelul
acestora crescând direct proporţional cu efortul depus pentru aducerea lor de la locul de
expediţie la cel de destinaţie. Or, la baza operaţiunilor de comerţ exterior stă, înainte de toate,
criteriul economic, de aceea, pe lângă alte cerinţe, transportul trebuie să asigure şi
economicitatea, ridicarea pragului de competitivitate a mărfurilor.
Utilizarea unui anume mijloc de transport are la bază următoarele criterii fundamentale: natura produsului,
distanţa şi costul mijlocului de transport. Trebuie precizat că, pe baza acestor criterii, se pot stabili şi factori foarte
amănunţiţi de departajare a mijloacelor de transport. Din rândul acestora am putea enumera: viteza, dependenţa în
întâlnirea itinerariului, costul mijlocului de transport, frecvenţa utilizării, disponibilitatea folosirii în diferite locuri,
flexibilitate în manevrarea mărfurilor etc.