FRANCISCO PIZARRO

(1478 - 1541)

In secolul al saisprezecelea, conchistadorii spanioli intra, pentru prima data, in noua lume a
Americii de Sud.
Francisco Pizarro, un soldat lipsit de educatie, cel care a cucerit Peru, a fost unul dintre cei mai
brutali mercenari care, in vreme de treizeci de ani, impreuna cu ai sai companioni, au ucis mii de indigeni
si au adus in sclavie un intreg imperiu. Aceste acte au fost savarsite din dorinta de a obtine glorie, aur si
imperialism religios.
Putini oameni au fost capabili sa schimbe cursul istoriei intr-un mod atat de violent si lipsit de
mila.
Francisco Pizarro s-a nascut in 1478, in zona rurala si saraca a Spaniei, in Trujillo. Abandonat
de catre mama sa pe treptele unei biserici, Pizarro nu promitea multe, fiind incapabil sa scrie sau sa
citeasca si avand ocupatia de porcar.
La inceputul secolului al saisprezecelea, Spania se afla in plina campanie de cucerire a noii lumi.
Oameni obisnuiti aduceau inapoi mari averi, din expeditii. Conditiile grele de trai din Spania rurala au
condus la nasterea unor mercenari brutali, pregatiti sa isi riste vietile in expeditii, pentru a descoperi gloria
si bogatiile.
La varsta de 23 de ani, Pizarro a parasit Trujillo, indreptandu-se catre lumea noua, devenind
mercenar.
In 1501, a ajuns pe continentul American si s-a alaturat unor expeditii, in cautarea de noi teritorii
si a aurului. Conchistadorii duceau un razboi brutal impotriva indigenilor nativi, razboi purtat in numele
Coroanei Spaniole si a Bisericii Catolice.
Pizarro s-a aliat cu un alt soldat, Diego de Almagro. Cei doi erau recunoscuti prin faptul ca erau
lipsiti de mila si pentru torturile aplicate capeteniilor indiene, pentru a-i determina sa le spuna unde este
ascuns aurul.
In 1522, Pizarro era in varsta de 44 de ani si ducea o viata decenta, confortabila in Panama, dar
isi dorea si mai multe avutii.
Vazand ca un alt compatriot spaniol, Hernán Cortés, a cucerit Mexicul si a acumulat mari bogatii,
prin acapararea aurului Aztec, l-a motivate pe Pizarro sa porneasca in cautarea unor bogatii si mai mari,
explorand spre Sud, catre coasta Pacificului.
In 1526, impreuna cu prietenul sau, Diego de Almagro, a pornit spre taramurile neexplorate din
Sud, insa, la un moment dat, cei 160 de oameni au fost cuprinsi de foamete si disperare, si s-au razvratit.
Nemultumit de lipsa de loialitate a soldatilor, Pizarro a tras o linie in nisip, cu varful sabiei, spunand: ,, "Pe
aici se merge în Panama pentru a fi sărac, pe acolo în Peru pentru a fi bogat și pentru a duce sfânta
religie a lui Christos, și acum cine este bun spaniol să aleagă ce e mai convenabil pentru el.’’. Un numar
de treisprezece soldati au hotarat sa continuie misiunea, in vreme ce ceilalti s-au intors in Panama, in
siguranta. In cele din urma, au ajuns pe coasta peruviana, in Tumbes, un loc inca neexplorat, in care
locuitorii nativi nu au mai vazut niciodata europeni. Soldatii imbracati in armuri grele au coborat din nave
mari din lemn, iar localnicii, ingroziti, le-au dat spaniolilor aur, argint si pietre pretioase. Totodata, le-au
povestit acestora despre existenta unor orase cu bogatii de neimaginat.
Intors in tara sa natala pentru a forma o armata mai mare, i-a recrutat pe fratii sai vitregi,
Gonzalo, Juan si Hernando, ca membrii ai viitoarei expeditii in America de Sud. Inainte de a se intoarce in
Peru, Pizarro avea nevoie de aprobarea regelui Charles al V-lea al Spaniei. In acelasi timp, la 2000 de
mile distanta fata de Spania, imperiul Incas din Peru se afla in dezordine, ca urmare a unui razboi civil,
pornit intre doi frati aflati la conducere, Huascar si Atahualpa.
 Pizarro s-a reintors in Peru in aprilie 1532, insa a gasit orasul ravasit de razboi, dandu-si seama
ca indigenii nu ii vor opune rezistenta. El si oamenii lui au marsaluit catre orasul Cajamarca, unde s-au
intalnit cu Atahualpa. Incasii se asteptau la o intalnire pasnica, insa Pizarro, care nu dorea sa negocieze,
le-a cerut sa se supuna, sa renunte la idolii lor si sa devina crestini. Pentru ca au refuzat, Pizarro a dat
ordin ca atacul sa inceapa. Atahualpa a fost capturat, iar soldatii calare au navalit peste incasi, omorand
peste 2000 dintre acestia iar alti 5000 au fost capturati. Pizarro a cerut mari cantitati de aur si argint in
schimbul rescumpararii lui Atahualpa, iar incasii, ingroziti, au umplut doua incaperi de aur si argint
(aproximativ sase tone de aur si douazeci si sase de tone de argint). Timp de 12 luni, Pizarro a avut o
prietenie falsa cu Atahualpa, in cele din urma dandu-si seama ca nu mai are nevoie de el, a dat ordin ca
acesta sa fie strangulat. In acelasi timp, a aparut o stare de conflict intre Pizarro si partenerul sau, Diego
de Almagro, deoarece nu se intelegeau de la felul in care trebuia facuta impartirea bogatiilor rezultate din
jafuri. L-a trimis, mai apoi, pe Almagro catre Sud, unde acesta urma sa faca propriile descoperiri si sa
intre in posesia a tot ce va gasi acolo.
Pizarro s-a indreptat catre Lima, unde urma sa-si stabileasca capitala, lasand doi frati de-ai sai sa
conduca Cuzco.
In luna mai a anului 1535, populatia oprimata din Cuzco s-a rasculat si a inceput lupta cu fortele
spaniole. In acest moment, apare Almagro din expeditiile sale din Sud si reprima rascoala, insusindu-si in
nume propriu conducerea asezarii.
Afland acestea, Pizarro si-a dorit sa il indeparteze pe Almagro, prietenul care a inceput sa ii
creeze probleme. L-a autorizat pe fratele sau, Hernando, sa porneasca cu o armata impotriva lui
Almagro, in cele din urma, acesta fiind capturat si executat in Cuzco.
In 1541, Don Francisco Pizarro, la varsta de 63 de ani, a fost asasinat intr-o seara, in resedinta
sa, cu toate ca a luptat din rasputeri sa isi apere viata. A fost asasinat de catre fiul lui Almagro, cu mai
mult de 70 de lovituri de sabie.
Dupa ce a cucerit cu succes o natiune intreaga si a distrus rasa indigena, Francisco Pizarro a fost
ucis de catre proprii sai oameni.