18) Cercetarea falsului prin imitarea scrisului

Această categorie de falsuri se înscrie printre falsurile întâlnite mai frecvent în practică,
mai ales în cazul semnăturilor, al menţiunilor ori textelor de mai mică întindere. Ca modalitate de
realizare, imitarea poate fi liberă sau servilă.
a) Falsul prin imitare liberă se execută în majoritatea cazurilor cu modelul în față, dar și
după memorie. Aparent, o semnătură sau un scris contrafăcut se apropie în linii mari
de cele originale, mai ales în ipoteza exersării sale de către plastograf.
Depistarea falsului prin imitare este posibilă datorită mai multor indici de plastografiere:
o prezența caracteristicilor propriului scris al platografului, datorită deprinderilor sale grafice
speciale și mai ales generale
o ignorarea modului de executare și de dispunere a semnelor diacritice și de punctuație,
inclusiv a dispunerii textului în pagină, atenția plastografului fiind concentrată asupra
executării literelor sau cifrelor
o depistarea unor caracteristici de ordin particular, cum ar fi orientarea mișcărilor, modul de
legare a literelor, presiunea scrisului sau viteza mai scăzută de execuție, specifice scrisului
autentic, sunt imposibil de redat în scrierea contrafăcută.
b) Falsul prin imitare servilă se execută prin urmărirea strictă de către plastograf a
modelului scrierii originale, pe care acesta îl are în faţă. Falsificarea mai poate fi
realizată prin copierea directă a textului sau semnăturii.
Depistarea falsului prin imitare servilă este posibilă datoriă unor elemente specifice
revelatoare ale acestui gen de plastografiere grosieră:
o lipsa de spontaneitate în executarea gramelor, nesiguranța traseului și întreruperile care nu
sunt specifice scrisului original
o grosimea uniformă a trăsăturilor + presiunea, de asemenea, uniformă
o viteza scăzută la scriere, reluările și retușările de trasee pentru rectificarea formei gramelor.
Imitarea servilă este precedată, uneori de o executare a scrisului cu creionul, după care se
procedează la replasarea sa cu cerneală, aspect relevant la fotografierea sub radiații IR, prin
punerea în evidență a trăsăturilor de grafit.
c) Falsificarea de semnături se numără printre cele mai frecvente categorii de falsuri,
consecinţele acesteia putând fi nebănuite, prin implicaţiile juridice, sociale, economice
şi chiar artistice.
Indicii de falsificare a semnăturilor sunt aceiaşi ca şi la plastografierea scrisului obişnuit,
îndeosebi în cazul imitării servile sau copierii: nesiguranța trăsăturilor, întreruperi nefirești,
grosimea uniformă a traseului, reluări, rectificări.
Atât în cazul imitării servile, cât și în cel al copierii, deși se descoperă contrafacerea, autorul
este mai dificil de identificat.
Este de notorietate, în prezent, modalitatea de falsificare prin scanare, folosită mai frecvent
în falsificări de semnături, documente, bancnote, până la realizarea de copii pirat după lucrări
științifice sau de artă.