Despre „recepţia” de către Biserică a hotărârilor sinoadelor

ecumenice

De aproape o sută de ani se discută în cercurile bisericeşti cu tot mai

multă insistenţă despre sinoadele ecumenice în genere, abordându-se
toate problemele care se pun în legătură cu acestea. Cum era şi firesc,
între aceste probleme s-a pus şi aceea a „recepţiei” hotărârilor
sinoadelor ecumenice, problemă în legătură cu care părerile sunt
împărţite. De altfel, divergenţele pe această temă nu sunt numai
confesionale, ci ele se întâlnesc şi între teologii aceleiaşi Biserici sau
confesiuni. Astfel, ele nu lipsesc nici între teologii Bisericii Ortodoxe,
neexistând până acum o hotărâre oficială care să definească poziţia
ortodoxă în această chestiune. Problema a devenit deosebit de actuală în
Ortodoxie, de la întâia Conferinţă Panortodoxă de la Rodos din anul 1961,
apoi în legătură cu lucrările Conciliului al II-lea din Vatican, începute în
1962, Conciliu căruia i se zice „ecumenic”. În tematica primei Conferinţe
Panortodoxe de la Rodos, chestiunea este cuprinsă în tema generală:
Noţiunea şi autoritatea Bisericii (cap. I, lit. D.) – care are următoarele
subîmpărţiri: a) Noţiunea Bisericii; b) Autoritatea Bisericii; c) Conştiinţa
comună a Bisericii; d) Infailibilitatea Bisericii exprimată de ierarhia sa în
sinodul ecumenic.