barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 2

Copertă: Kurt Vyo

Tehnoredactare: Petrică Badea
DTP: Mihaela CîMpeanu
Traducerea în limba engleză: Barrie GeorGesCu
Traducerea în limba rromani: Norica costache

Cultura romă între "bărci de carton"

și realitate

adrian – nicolae Furtună

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
FURTUNĂ, ADRIAN-NICOLAE
Cultura romă între "bărci de carton" şi realitate / Adrian-
Nicolae Furtună ; trad.: lb. romani - Norica Costache, lb. engleză -
Barrie Georgescu. - Popeşti-Leordeni : Dykhta! Publishing House,
2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-94097-0-1
I. Costache, Norica (trad.)
II. Georgescu, Barrie (trad.)
008(=214.58)((478 Transnistria)

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național.

AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele
proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului
finanțării.”

isbn: 978-606-94097-0-1
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 4

Date istorice generale cu privire la deportarea romilor în transnistria

date istorice GeNeraLe cu PriVire

La dePortarea roMiLor ÎN traNsNistria

În timpul celui de Al doilea Război Mondial din România au fost de-

portați în Transnistria (teritoriu ocupat de armata română) aproximativ
25000 de etnici romi, decizia aparținându-i Mareşalului Ion Antonescu.
În acest articol nu vom trata dimensiunea istorică a acestui eveni-
ment, acest demers fiind deja realizat de o serie de istorici şi cercetători ca
Viorel Achim sau Radu Ioanid, dorim totuşi să facem câteva precizări de
ordin istoric, ce ne vor ajuta să avem informațiile de bază cu privire la eve-
nimentul a cărui reprezentare socială ne propunem să o analizăm.
În luna mai a anului 1942 a fost realizat un recensământ ce urma să
identifice „romii problemă”. Din această categorie făceau parte „toți cei care
nu îşi puteau justifica existența” Furtună et. al. (2010). Deportarea în Trans-
nistria îi viza pe toți acei romi sedentari care nu aveau un loc de muncă sau
aveau antecedente penale. În ceea ce priveşte romii nomazi, nu s-au făcut
excepții, aceştia fiind deportați în totalitate. În urma recensământului au fost
înregistrate 40090 persoane, în acest număr fiind cuprinşi şi toți romii nomazi.
Persoanele deportate au fost puse în general să lucreze la colhozuri, popu-
lând în special județele Golta, Oceacov şi Berezovca. Pentru a demonstra ca-
racterul rasist al acestei măsuri, ne putem întreba de ce nu au fost deportați
şi etnicii români cu antecedente penale?
La 1 iunie a început deportarea romilor nomazi, conform Raportului
Final al CISHR (Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din
România), iar în septembrie a început deportarea romilor sedentari, consi-
derați „problemă”. Romii nomazi au ajuns în Transnistria cu propriile lor
căruțe, iar cei sedentari au fost deportați cu ajutorul a câtorva garnituri de tren.
Conform Raportului Final al CISHR numărul romilor sedentari deportați
a fost de 13176. Politica guvernului Antonescu a fost influențată în bună mă-
sură de regimul nazist din Germania, însă la procesul său Mareşalul Ion
Antonescu declară: ”Problema țiganilor era următoarea: din cauza camuflajului
din bucurești și din celelalte orașe, se întâmplau furturi și omoruri. Opinia publică
mi-a cerut s-o apăr, fiindca țiganii intrau noaptea în case și jefuiau. Dupa multe
investigații, s-a constatat că erau țigani înarmați cu arme de răsboi. Toți acești țigani
au fost deplasați. Cum domnul Alexianu avea nevoie de brațe de muncă în Transnis-
tria, am făcut-o. Este hotărârea mea.” Drăgan (1996) Pentru a evidenția politica


barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 6

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

de purificare etnică promovată de mareşalul Ion Antonescu merită notată

una din remarcile aduse de unul din acuzatorii din cadrul procesului: ”Acu- PreciZări coNcePtuaLe Și cadru teoretic
zatorul – Domnule președinte, printre acești țigani, știm că erau trimiși (în Trans-
nistria) de către autoritățile în subordine și români ceva mai închiși la față.” Drăgan
1. diferite accepțiuni ale termenului de reprezentare socială.
(1996). Iată, criteriul nu era doar unul de natură socială …
Într-o cercetare ale cărei rezultate au fost prezentate în anul 1995, Gilles Fer-
În cadrul acestui articol vom identifica reprezentarea socială a depor-
réol arată că excluziunea romilor se realizează prin intermediul a patru axe,
tării în Transnistria în rândul populației rome.
prima fiind reprezentată de „modul de viață”, care este perceput ca „vector
Cadrul teoretic al acestei cercetări se înscrie în cea mai mare parte a
de marginalitate, căruia cel mai des îi sunt asociate furtul, vagabondajul şi
sa în teoriile proceselor colective, în special teoria reprezentărilor sociale,
insecuritatea, Neculau şi Ferréol (1996). Planul deportării romilor în Trans-
elaborată de Serge Moscovici în anul 1961. Teoria reprezentărilor sociale îşi
nistria nu a existat încă de la începutul guvernării Mareşalului Antonescu,
are originea în teoria cunoaşterii, formulată de E. Durkheim, unul din con-
acesta nu ar fi fost posibil în condițiile în care Transnistria încă nu aparținea,
ceptele de bază ale acestei teorii fiind acela de reprezentare.
din punct de vedere teritorial României.
Pickering (2000) citat de Markova (2004) arată că aparent, E. Dur-
În lucrarea lui Vasile Ionescu (2000) putem remarca un aspect impor-
kheim nu a definit niciodată acest concept în lucrările sale. Termenul pe care
tant pentru studiul nostru: acela că inițial, în ceea ce priveşte transportul
sociologul francez l-a impus este acela de reprezentare colectivă.
persoanelor ce urmau a fi deportate, planul era ca acestea să ajungă în Trans-
Conceptul durkheimian de reprezentare colectivă se impune într-o so-
nistria pe calea apei: de la Dunăre, Marea Neagră până în portul Odesa. În
cietate, având caracter constrângător asupra membrilor acesteia şi constitu-
acest sens există un document care concentrează numărul de căruțe, per-
indu-se în parte şi pe seama unei serii ordonate de stereotipuri şi prejudecăți
soane, animale ce urmau a fi îmbarcate din fiecare oraş cu port la Dunăre.
asupra obiectului reprezentării. Mentalitățile colective influențează imaginile
sociale asupra unui obiect printr-o serie de credințe, prejudecăți ce reprezintă
criterii de filtrare a informațiilor. Adrian Neculau (2004) arată că Serge Mos-
covici preia conceptul de reprezentare colectivă de la care îl dezvoltă pe cel de
reprezentare socială. Astfel, în concepția sa “reprezentările sociale reprezintă un
ansamblu structurat de valori, noțiuni și practici relative la obiect, aspecte sau dimen-
siuni ale mediului social, un sistem socio-cognitiv ce permite supraviețuirea
individului în societate, direcționarea comportamentelor şi comunicărilor,
precum şi selecția răspunsurilor la stimulii din mediu.”
În epoca în care E. Durkheim face uz de termenul de reprezentare,
acesta era foarte folosit şi de alte ştiințe şi de artă etc. Ivana Marková (2004)
arată diferența dintre termenul représentation din limba franceză şi termenul
reprezentation din limba engleză: reprezentation indică mai mult staticul, în
sensul de asemănare, imitație sau oglindire, în timp ce termenul de repré-
sentation face mai mult referire la semnificația dinamică, fiind utilizat de so-
ciologie, antropologie, artă etc., reprezentările sociale fiind sisteme cognitive
care dispun de o logică şi de un limbaj particulare. În cercetarea noastră ne
vom baza pe accepțiunea engleză a termenului, având intenția de a identifica
nucleul central al reprezentării ”Bugului”.
Adrian Neculau scoate în evidență caracterul natural al reprezentărilor
sociale, acestea având rolul de a insera actorul social în ambianța sa naturală,

6 7
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 8
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
de a-l ajuta să înțeleagă şi să stăpânească această lume, să şi-o apropie. Din
această perspectivă, Jean-Claude Abric (1994) defineşte reprezentarea so-
cială ca o viziune funcțională a lumii ce permite individului sau grupului să dea
un sens conduitelor, să înțeleagă realitatea prin propriul sistem de referințe, deci să
se adapteze, să-și definească locul.”
„Imaginea pe care ne-o facem despre evenimentul real, maniera de a
interpreta, de a gândi realitatea cotidiană, această formă de conştiință socială
a primit numele de reprezentare socială”, Neculau (1997).
2. ancorarea și obiectificarea „Bugului”
Ancorarea şi obiectificarea reprezintă două procese prin intermediul
cărora lucrurile, obiectele sau ideile considerate „abstracte” devin tangibile
şi de înțeles. Ancorarea se aseamănă cu acțiunea de ancorare a unei bărci la
mal, Moscovici (1997). Ancorarea este procesul prin intermediul căruia noi intro-
ducem în categoriile deja formate în mintea noastră lucrurile pe care le considerăm
a avea caracteristici asemănătoare cu cele ale categoriilor noastre. Prin intermediul
limbajului şi al procesului de ancorare individul transformă ceea ce este nefa-
miliar în familiar. Subiectul uman are tendința firească de a cunoaşte reali-
tatea înconjurătoare, iar acest lucru prin numiri ale faptelor, indivizilor sau
experiențelor. Studiul reprezentărilor sociale este profund legat de simțul
comun prin intermediul căruia indivizii tind să înțeleagă realitățile şi să îşi
explice fenomenele.
În cadrul articolului nostru vom face trimitere şi la o serie de şapte
studii de caz pe care le-am realizat în anul 2010, având ca subiecți şapte stu-
denți romi (Furtună et al., 2010). În cadrul unuia dintre studiile de caz se
poate observa cum subiectul, referindu-se la populația romă deportată pe
teritoriul Transnistriei, face precizarea „că au fost gazați” (p. 130). Evident,
romii nu au fost supuşi unui astfel de tratament pe teritoriul Transnistriei,
însă subiectul ancorează, introduce într-o categorie deja formată în mintea
sa, cea a „camerelor de gazare” din lagărele naziste un lucru nou: „Deporta-
rea romilor în Transnistria”. În cadrul acelei lucrări am subliniat modul ne-
clar, difuz în care unii tineri romi, absolvenți de studii superioare, îşi reprezintă
acest eveniment tragic.
Obiectificarea se referă la transpunerea unei idei în imagine. Obiectifi-
carea reprezintă procesul prin care ceea ce nu se vede devine vizibil, tangibil.
Una din întrebările care se ridică în cadrul acestei discuții este dacă poate fi
obiectificat orice? Răspunsul este negativ, cel puțin dacă luăm în considerare
faptul că reprezentările sociale sunt cel mai adesea prezentate în interacțiunea
8 9
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
cu celălalt, iar o serie de lucruri sunt considerate tabu-uri, ceea ce împiedică
tendința, inițiativa subiectului cunoscător de a şi le reprezenta mental. Indi-
vizii tind să obiectiveze ceea ce este în avantajul lor, ceea ce le conferă con-
fort psihic şi social (relații bune cu ceilalți).
Aşa cum vom arăta în cadrul acestui demers, obiectificarea deportă-
rii romilor în Transnistria se realizează prin intermediul imaginii „bărcilor
de carton”.
Articolul de față are la bază ca surse de documentare în ceea ce pri-
veşte istoria orală o serie de douăzecişipatru de interviuri cu supraviețuitori
romi ai deportării, culese de mine în perioada 2009-2012, alături de cele trei-
sprezece interviuri realizate de Radu Ioanid, Michelle Kelso şi Luminița
Mihai Cioabă prezentate în lucrarea Tragedia romilor deportați în Transnistria
1942-194 (2009) şi alte treisprezece interviuri cu supraviețuitori romi pre-
zentate în lucrarea Lacrimi rome, autor Luminița Mihai Cioabă.
3. canale de propagare și filtre ale reprezentării “Bugului”
Manifestarea reprezentărilor sociale se realizează prin intermediul a
trei procese sau fenomene: difuzarea, propagarea şi propaganda (Neculau, 2004).
Difuzarea reprezintă apariția unui nou subiect de conversație pentru
mase, aceasta caracterizându-se prin faptul că este spontană şi sunt expri-
mate o mulțime de puncte de vedere.
Propagarea se diferențiază de difuzare prin faptul că este structurată
şi are rolul de a lărgi aria de manifestare a unei reprezentări sociale cu finali-
tatea de a câştiga cât mai mulți adepți.
Propaganda are scopul de a deforma prin simplificare câmpul social, impunând
un anumit punct de vedere, de cele mai multe ori simplist, asupra realității.
O reprezentare socială are nevoie pentru a se dezvolta de o serie de ca-
nale. Filtrele reprezintă un set de interese de ordin afectiv, economic, politic
etc. care modelează forma şi conținutul acesteia.
Conform documentării realizate până în momentul de față în cadrul
acestei cercetări, am putut constata faptul că dezvoltarea reprezentării soci-
ale asupra evenimentului deportării romilor în Transnistria nu s-a realizat
prin intermediul tuturor mijloacelor, canalelor de comunicare prin care ar fi
fost posibilă aceasta. Mărturiile orale ale supraviețiutorilor deportării în
Transnistria reprezintă principalul canal de propagare şi difuzare a repre-
zentărilor acestui eveniment tragic.
Autoritățile din timpul regimului comunist nu au avut nici un interes
de a se implica în răspândirea unor informații cu privire la acest eveniment.
După 1989 s-au realizat o serie de filme documentare asupra acestui eveniment,
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 10

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

însă ele au o răspândire foarte redusă, aceasta datorându-se şi faptului că ele Facem precizarea că adnotările din paranteze ne aparțin. În prefața
se adresează unui segment de populație redus ca număr1. lucrării „Tragedia romilor deportați în Transnistria: 1942-1945: mărturii şi
Canalele de comunicare a reprezentării sociale a „Bugului” consider documente” Michelle Kelso susține că barierele, tabuurile de ordin cultural
că au fost „înfundate”, nu într-o măsură definitorie, absolută, şi de faptul că nu i-au împiedicat pe romi să povestească ceea ce au trăit, dar iată că în
mărturisirea celor trăite în Transnistria constituie unul din lucrurile „tabu” cazul de mai sus, cu toate că nici unul dintre intervievatori nu era bărbat, su-
ale culturii tradiționale romani, prin prisma lucrurilor petrecute acolo: acte biectul evită să vorbească în mod desluşit. Interpretul, Marioara Trancă, re-
de canibalism, violuri, acte de violență. prezintă pentru echipa de cercetare un traducător nu numai al limbii
Unul din pilonii culturii tradiționale romani este „O lajao - Rușinea” romani, ci şi al culturii romani. El este cel care face precizările pentru echipa de
(ruşinea de a nu avea bani, ruşinea de ați fi foame şi a nu avea posibilitatea cercetare în mod clar, desluşit, şi nu subiectul.
să te hrăneşti, ruşinea de a suferi un viol – cauză a pierderii purității în ca- Conceptul de rușine din cultura romani este foarte bine ilustrat de un
drul familiei şi a comunității, ruşinea de a nu te căsători cu o fată virgină, cântec din folclorul rom care se referă la suferințele îndurate în lagărul din
ruşinea de a suferi, ruşinea de a nu acceptat de către ceilalți - ruşinea de a fi Auschwitz. Voi prezenta în continuare o traducere, brută, în limba română a
deportat2). Dorim să exemplificăm această idee pe baza unei mărturii culese acestuia:
de Cosmina Guşu, Michelle Kelso şi Marioara Trancă în anul 2007, p. 176-
177. Persoana intervievată a fost Silvia Stănescu, născută în anul 1928, ne-
„La Auschwitz, casă mare de chin
amul căldărarilor, Cândeşti, Județul Vaslui. Acolo stă iubitul meu
stă, stă și se gândește
caseta 1 iar pe mine nu mă uită
– Cine a murit de frig? Dați-mi un nume.
Tu, pasăre neagră
– Să-ți dau numele? Ţi-l dau, ți-l dau. Una Saagura, Gurița o cheamă, [sora ei] a murit
Gurița. Gurița, a împuşcat-o neamțu’. A vrut s-o ieie şi n-a mers şi a împuşcat-o. A murit Fraga. Mi se rușinează suflețelul meu
se rușinează, se rușinează în fața soției mele
– Explicați ce a vrut să-i facă neamțul surorii dumneavoastră, pentru că ea nu înțelege.
[Aceasta este intervenția Marioarei Trancă, cere subiectului precizări] Că sunt închis la Auschwitz
– A vrut să le ieie. Era mare şi a vrut s-o ieie ca s-o ducă în altă parte.[Subiectul re-
fuză în continuare să facă precizarea în mod clar] La Auschwitz o mare foame,
– să-și bată joc de ea. [Face intervievatorul clarificarea] Ce să mâncăm, dragă...
nici măcar o bucată de pâine,
Da. [vorbeşte în limba romani]. Mi-e ruşine ca să spun.
Foamea nenorocoasă.
– nu trebuie să vă fie rușine. Este rușinea neamțului, nu a dumneavoastră. [Aici este fo-
losit un artificiu pentru ca subiectul să aducă precizări]
Tu, pasăre neagră
– Da, da. Le lua şi se ducea şi dacă nu vroia să meargă, le împuşca, le împuşca pe Mi se rușinează suflețelul meu
surorile mele. Mi-a împuşcat trei surori, le-a împuşcat, mi-a împuşcat şi un frate. [Subiectul
refuză să folosească cuvinte care exprimă în mod clar un act sexual forțat] nici măcar o bucată de pâine,
– Deci a vrut să-și bată joc de soră? De Gurița? Foamea nenorocoasă.
– Da.
............................................................................................. Cum voi pleca acasă de-aici odată,
– Zi, mamaie. Foamea omorâ-v-oi
– Ca să mă ducă, ca să-şi bată joc de mine. Da. Că mi-e ruşine, nu pot să spun. Cum voi pleca acasă de-aici odată,
– n-are de ce să vă fie rușine, ca să știe și lumea ce vi s-a întâmplat, să nu se mai întâmple Foamea omorâ-v-oi”
și altora altă dată. Trebuie să spuneți.
– Da, m-a luat şi eram lângă căruță, pe urmă m-am dus mai sus. A luat pe sora
mea, a bătut joc de dânsa. Dar soră-mea Agripina a luat-o şi a bătut joc de dânsa, a bătut,
dar sora mea a murit. Cântecul scoate în evidență starea de ruşine a unui bărbat rom aflat
– Mi-e ruşine mai mult. la Auschwitz, acesta, departe de soția sa nu-i poate asigura dragostea sa şi
Sursa: Ioanid et al. 2009 cele necesare vieții de zi cu zi. Ruşinea este a sa şi nu a celor care, fiind mai

10 11
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 12
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
puternici decât el, l-au închis acolo. Se ruşinează şi din cauza faptului că a
ajuns în această stare de degradare, încât nu-şi poate asigura nici „măcar o
bucată de pâine”. Avem de a face cu o decădere de la statutul de „bărbat”.
Şi în articolul lui M. Stewart sunt prezentate câteva versuri, culese în Româ-
nia în anul 1995 în localitatea Gura Văii, județul Bacău, care fac referire la
deportarea în Transnistria. Ultimul vers face referire la imposibilitatea celor
aflați acolo să se mai hrănească.
Michael Stewart arăta în lucrarea sa faptul că nu e de accord cu idea
conform căreia romii au vrut sa uite pentru a nu suferi. El sugerează faptul
că „uitarea” caracteristică culturii rome se datorează faptului că romii nu au
obiceiul de a comemora. Studiind o serie de şapte interviuri cu supraviețui-
tori evrei ai deportării în Transnistria am putut constata faptul că unii îşi
aminteau chiar şi ora la care jandarmii au sosit în casă. În comparație, unii
dintre romi nu îşi amintesc bine luna în care au fost deportați sau localitățile
din Transnistria în care au locuit.
O altă întrebare pe care o mai putem ridica în cadrul acestei cercetări
este de la care romi ar trebui să ne aşteptăm mai mult să formeze nucleul
central, nodul acestei reprezentări sociale? De la cei nomazi1 sau de la cei se-
dentari? În cele ce urmează vom încerca să răspundem acestei întrebări.
Având în vedere faptul că grupul romilor care practicau nomadismul în acea
perioadă era unul tradițional, iar comunitățile tradiționale sunt caracterizate
de o relație slabă de comunicare cu exteriorul, nu putem admite ca principal
grup generator al unei astfel de reprezentări sociale grupul romilor nomazi.
Prin metoda reducerii, aşteptările noastre se îndreaptă către grupul romilor
sedentari, care s-au aflat şi se află în continuare într-un contact mult mai
ridicat, mult mai direct cu populația majoritară decât cei nomazi.
Un alt tip de filtru este cel reprezentat de contextul social în care se for-
mează o anumită reprezentare socială. Formarea reprezentării sociale a „Bu-
gului” beneficiază, dacă îmi este permisă această exprimare, de trei contexte
sociale (înțelegem în bună măsură prin context social ideologia care guvernea-
ză într-o anumită epocă): regimul Antonescu, epoca ceauşistă şi perioada de
după ‘89. Vom analiza pe rând fiecare dintre aceste trei contexte, însă înainte
de aceasta vom defini termenul de context. Acesta desemnează circumstanțele,
instanțele în care se produce un anumit eveniment. Potrivit lui Foulquié (1978)
citat de Curelaru (2006) acest termen este specific lingvisticii şi desemnează o
parte (fragment, extras) a unui text pentru interpretarea altui text.
Influența contextului poate fi înțeleasă în două moduri : obiectivă şi
subiectivă. În discuția influenței obiective a contextului acesta se constituie
ca realitate exterioară individului, mediul în care acesta îşi desfăşoară activi-
tatea şi care îl influențează în luarea deciziilor. Prin influența subiectivă ne
interesează mai mult felul în care subiectul evaluează el însuşi contextul. În
contextul cercetării de față accentul este pus pe latura obiectivă.
12
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Contextul ideologic este unul din factorii care îşi pun amprenta cel
mai pregnant asupra reprezentărilor sociale. Cercetarea contextului global,
ideologic ne ajută enorm în ancorarea unei reprezentări sociale în timp şi
spațiu. În vederea ancorării repezentării sociale a „Bugului” în spațiul ro-
mânesc vom analiza pe rând cele trei ideologii care au „filtrat”-o până la
acest moment.
Guvernarea Antonescu reprezintă perioada în care evenimentul depor-
tării romilor în Transnistria a avut loc. Această perioadă constituie geneza
reprezentării sociale a „Bugului”. Având în vedere că ordinul deportării a
venit pentru romi pe neaşteptate, aceştia nu au avut timp pentru a-şi pune
„de ce”-uri şi pentru a oferi răspunsuri la ele. Un alt factor important de care
trebuie să ținem seama este acela că deportarea a avut loc în contextul unui
război mondial, dacă deportarea ar fi avut loc pe timp de pace sunt convins
că reprezentarea socială a acestui eveniment ar fi fost mult mai pregnantă.
Aici dorim să luăm în considerare articolul lui Michael Stewart „Remembe-
ring without comemoration: The Mnemonics and Politics of Holocaust Me-
mories among European Roma” (2004). În cadrul acestui articol,
antropologul britanic subliniază faptul că supraviețuitorilor romi şi sinti ai
Auschwitz-ului le era greu să le povestească localnicilor prin ce trecuseră,
deoarece primeau din partea acestora răspunsul: „Ştii, şi noi am suferit în
timpul războiului...”
Perioada ceauşistă nu a făcut un obiect de interes din această dramă,
egalitarimul manifestându-se într-o formă cât mai brutală asupra tuturor
membrilor societății. În speranța construirii unei noi Românii, ororile trecu-
tului au fost uitate, mai ales în condițiile în care romii nu au beneficiat de o
elită intelectuală care să scrie lucrări pe marginea acestui subiect, aşa cum s-
a întâmplat în cazul populației evreieşti.
Perioada de după ‘89 este o perioadă în care s-a acordat o recunoaş-
tere oficială acestui eveniment. Însă reprezentarea socială a deportării romi-
lor în Transnistria are de recuperat o perioadă de aproximativ şaizeci de ani
de uitare. În acest sens doresc să aduc în atenție cele trei sondaje de opinie
realizate de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România
„Elie Wiesel”. În anul 2007, conform rezultatelor sondajului, la întrebarea
„Vă rog să-mi spuneți ce înseamnă termenul de HOLOCAUST?” doar 2%
dintre respondenți (N=667) au bifat şi „persecuția țiganilor”. În anul 2009,
la aceeaşi întrebare „Vă rog să-mi spuneți ce înseamnă termenul de HOLO-
CAUST?” doar 4% dintre respondenți au ales şi „Persecuția romilor”. În
2010, la aceeaşi întrebare doar 5% dintre respondenți au ales şi „Persecuția
romilor”.
Aşadar, reprezentarea socială a Holocaustului în rândul populației
majoritare este foarte redusă, însă ce putem spune despre dimensiunea şi
forma ei în rândul populației rome?
1
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 14

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

Au trecut aproape şapte decenii de la deportarea romilor în Transnis- pe care am notat-o în timpul intervievării subiecților şi care reiese şi din ta-
tria…, de atunci şi până acum acest eveniment a reuşit să capete o anumită belul de mai sus este aceea că la întrebarea: ”Ce este bugul?” subiecții
simbolistică, atât în mentalul romilor cât şi în mentalul populației majoritare. „experimentați” (cele cinci persoane) răspundeau obiectiv, făcând referire la
„Bugul” este unul din factorii care i-a împiedicat pe mulți romi care faptul că acesta este un râu, în timp ce restul subiecților asociau latura
au fost deportați sau care cunoşteau faptul că înainte de a fi deportați romii acțională, evenimențială a acestuia.
au fost recenzați, să-şi decline apartenența la etnia romă, un simplu recen- Cu privire la reprezentarea „Bugului” ca eveniment al deportării ro-
sământ fiind perceput de multe ori ca o nouă încercare de deportare. milor în Transnistria, subiecții au formulat o serie de răspunsuri de la ”nu
știu” până la ”Un crematoriu”. Se observă faptul că reprezentarea este oare-
4. reprezentarea cognitivă a „Bugului”. cum confuză, singurul lucru cert fiind acela că „Bugul” este un loc în care
romii au fost duşi pentru a suferi.
tabelul 1. Răspunsuri la întrebarea: „La ce se referă cuvântul „bug”?
5. reprezentarea socială a „Bugului”: „Bărcile de carton”.
Nr. 1 Un lagăr Nr. 11 Un râu, în Transnistria
Nr. 2 O cameră mare Nr. 12 O insulă Este bine ştiut faptul că romii nu au obiceiul de a comemora. Acest
Nr. 3 Întreabă-mă să te întreb Nr. 13 O apă, undeva în Ucraina aspect este foarte bine tratat în articolul lui Michael Stewart citat mai sus,
Nr. 4 O insulă Nr. 14 Nu ştiu şi răspunde mai ales la întrebarea cum.
Nr. 5 O colonie Nr. 15 Un râu În articolul nostru ne vom concentra atenția asupra a ceea ce îşi amin-
Nr. 6 Crematoriu, nu? Nr. 16 Un râu, în Transnistria tesc romii supraviețuitori şi urmaşii acestora. Reprezentarea socială a unui
Nr. 7 Un lagăr Nr. 17 Un lagăr
fapt dictează modul în care oamenii îşi amintesc despre acel fapt, eveniment.
Nr. 8 Nu ştiu Nr. 18 Un râu, în Ucraina
Bazele reprezentării sociale a Holocaustului în mentalul romilor au fost
Nr. 9 Un lagăr Nr. 19 O insulă
Nr. 10 … ca un lagăr Nr. 20 Un râu, dincolo de Moldov
puse deja de către antropologul britanic. Modalitatea sa de analiză este com-
parativă, el făcând adesea comparații între modul în care supraviețuitorii
romii îşi amintesc, vorbesc despre Holocaust şi modul în care supraviețuitorii
Abordând latura cognitivă a reprezentării, am intervievat un număr evrei fac acest lucru. În articolul său, Michael Stewart notează un aspect foarte
de douăzeci de persoane de etnie romă, cu vârsta cuprinsă între 16-75 de important şi greu de surprins: relația victimelor cu propria istorie.
ani cu un nivel de educație scăzut, dorind să aflu dacă subiecții ştiu ce este
Bugul, ca nume propriu. tabel 2. Frecvențele expresiei ”bărci de carton”
Cincisprezece persoane din cele intervievate nu au ştiut că „Bugul”
este de fapt un râu din Transnistria.
Dintre cele douăzeci de persoane intervievate, cinci au reprezentat interviu Frecvență interviu Frecvență interviu Frecvență interviu Frecvență
un „grup de control”. Aceste cinci persoane sunt mai „informate” în ceea ce
priveşte evenimentul deportării romilor în Transnistria deoarece sunt per- Nr. 1 1 Nr. 6 1 Nr. 11 4 Nr. 16 6
soane mai în vârstă (Nr. 11, Nr. 15, Nr. 16, Nr. 18, Nr. 20) care au rude care
Nr. 2 2 Nr. 7 4 Nr. 12 1 Nr. 17 2
au fost deportate sau care au fost ele însele (împreună cu familiile lor) pro-
gramate a fi deportate. Nr. 3  Nr. 8  Nr. 13 0 Nr. 18 2
Am decis să exprim în acest tabel răspunsurile subiecților intervievați
aşa cum au fost ele enunțate de fiecare individ în parte cu scopul de a indica Nr. 4  Nr. 9  Nr. 14 4 Nr. 19 6
faptul că fiecare dintre răspunsuri prezintă un anumit nivel, grad de
Nr. 5  Nr. 10 2 Nr. 15  Nr. 20 2
cunoaştere al termenului. Alături de nivelul de cunoaștere, prin acest tabel este
exprimat şi modul în care fiecare subiect îşi reprezintă Bugul. O observație

14 1
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 16
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Cea mai interesantă observație la care am ajuns pe parcursul acestei
cercetări şi cu privire la care consider că este reprezentarea socială centrală a
„Bugului”, este aceea că după ce le mărturiseam subiecților că „Bugul” este o
apă, fiecare dintre aceştia (inclusiv doi dintre cei cinci subiecți „experimentați”),
începeau să îmi vorbească imediat despre „bărcile de carton”: ”O insulâ din asta
aparti, ca cum îi în india… „ - Da’ n-auziî, câ cicâ di pi mijlocu’ apii îi pâcâlea pi
țîgani șî-i transporta cu… îi lăsa sânguri cu… bărci, nu di tablâ, di carton! Mai gros
oleacâ, făcut special, șî la un moment dat cartonu’ ăla sâ … [se scufunda] cicâ ăsta-i
bugu’… într-un oraș…” (M.M. 27 de ani, Masculin, Bârlad)
O parte dintre subiecți, nu ştiau că ”Bugul” este de fapt un râu, însă
ştiau să povestească cu amănunt ”cum mureau țâganii pi apâ”: ”I - Ştii ce e Bugul?
s - Da’ întreabă-mă să te întreb. I – E o apă, undeva în Ucraina. Ştiai? s – nu.
Zicea că vrea să le facă bărci di astea, să le ducă sâ-i înnece pe țigani. i – De care bărci?
s – bărci de carton! Vorbea bunica…, vorbea bătrâna [despre] asta. Câ dacă trăia An-
tonescu cum prindea el pi picior, gata: îi șî ducea!” (Ţ.O., 26 de ani, M., Bârlad)
În niciunul din documentele de arhivă pe care le-am consultat nu se face re-
ferire la un astfel de eveniment. Ceea ce este demn de remarcat este faptul
că atât în interviurile cu romi supraviețuitori culese de mine, de Michele
Kelso, în raportul privind consumul cultural din comunitățile de romi rea-
lizat de Centrul Național de Cultură a Romilor se regăseşte expresia „bărci
de carton” sau „vagoane cu fundul de carton”.
„Bărcile de carton” în cadrul unor interviuri cu romi supraviețuitori
ai deportării în Transnistria
l „Fă muiere, îi spunea lu’ maica-mare, face bărci cu fundu’ de carton şi
pă lăieți îi dă drumu’ pe Bug, îi mințea că se duce să prindă peşte până se muia fun-
du’ bărcii, că era de carton şi se îneca în Bug. i – Au murit mulți cu bărci de carton?
M.a – Păi, bineînțeles, că aşa începuse să ne omoare. i – Şi vreun neam de-a mata a
murit cu barca de carton? M.a – Nu, tata-mare, el ne întreținea săracu’, era deştept,
el se ducea peste ăia la armată.”
Mitică Aurică, 74 de ani, slatina, jud. Olt.
intervievat în august 2008 de Furtună Adrian-nicolae.
l „Am auzit că acolo, la Bug s-au făcut bărci de carton? V.P – Ăia sunt
pletoşii, pletoşii cu bani în plete. Le-au făcut vapor din carton şi le-au dat drumul
pe apă şi acolo s-a înmuiat cartonul şi au murit, s-au înecat. i – Deci e adevărată po-
vestea asta? V.P – E adevărat! i – Totuşi, am senzația că nu ai văzut asta cu ochii
mata, nu? V.P – Păi imi spuneau oameni care ştiau precis, care erau informați!”
Vasile Paulina, 77 de ani, bucurești.
intervievată în martie 2009 de Furtună Adrian-nicolae.
16
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
l „Făcea bărci de carton şi punea țiganii pe bărcile alea de carton şi îi dădea
pe apă, mamă. Le spunea că îi trece la Nikolaev, că acolo e mai bine!”
Enuța spiridon, 81 de ani, sat ivești, jud. Galați.
intervievată în septembrie 2008 de Furtună Adrian-nicolae.
l „La alții le făcea din alea... cum le zice..? Bărci de carton, şi le dădea
drumu pe apă şi mureau, vai de lumea şi pământu...”
Dumitru Maria, 80 de ani, Fetești, Jud. ialomița.
intervievată în 2009 de Furtună Adrian-nicolae
l „Ne-a dus la Bug. Ne-a trecut Nistrul, pe la Tighina, spunea că face va-
goane cu fundul de hârtie, să ne bage acolo. Alții a ajuns mai dinainte şi le-o dat în
apă, le-o omorât.”
silvia stănescu, 78 de ani, Cândești, jud. Vaslui.
intervievată în 2007 de Cosmina Gușu, Michelle Kelso și Marioara Trancă.
l „Am auzit d’Antonescu ăla care a vrut să pună țiganii pe un vapor de carton.”
Raport CnCR, 2008
l „Ca sa faca economie de gloante, nemtii, oameni “ingeniosi”, le facusera
un fel de barci din carton lacuit, care parea lemn. Barcile se dezintegrau la jumatatea
apei si ei se inecau.
http://www.jurnalul.ro/reportaje/si-or-mancat-copiii-cruzi-sau-prajiti-8062.htm
Această reprezentare îl are uneori în centru pe mareşalul Ion Antonescu:
”G.r. – Eu îț’ spun o vorbâ pi cari sigur ai auzât-o: ”Dacă mai trăia Anto-
nescu: …” F.d. – Eram toți pi carton! (în bărci de carton)” (G.R., 28 de ani, F şi
F.D., 32 de ani, M.) O atitudine care se asociază acestor ”bărci de carton” este
aceea de a parodia acest eveniment tragic din istoria romilor: ”s – Când trăia
s…, ați fost la bug? Când v-o trimis cu barca di pefeleu!” (A.L., 31 de ani, M) –
acest individ a intervenit cu această întrebare în timpul unuia din interviurile
cu supraviețuitori ai deportării în Transnistria.
După cum se ştie evreii şi romii din Germania au fost ucişi prin mijloace
foarte bine puse la punct de către nazişti: camere de gazare, execuții organi-
zate, injecții letale etc, comparând aceste metode cu „bărcile de carton” în care
romii din România erau îmbarcați spre a se înneca, este evidentă parodierea.
Referitor la originea „bărcilor de carton”, una din ipotezele la care
recurg este aceea că această reprezentare socială îşi are rădăcinile în eveni-
mentul petrecut în data de 24 februarie 1942, când vasul „Struma”, cu 790
de pasageri evrei la bord a fost scufundat în Marea Neagră de Armata Sovi-
etică, supraviețuind o singură persoană.
17
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 18
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
În continuare voi prezenta câteva citate extrase din lucrarea „Struma”,
Maria Arsene: „Şi totuşi Struma a fost un vas reformat, transformat, pe durata
de ani întregi, în ponton, şi-apoi iarăşi în „vapor”. De ce s-a încumetat, lipsit
de flotabilitate, de aparatele minime pentru orientat, busolă, compas şi c-un
motor vechi, defect, scos ruginit din Dunăre, - să pornească de la Constanța
către Haifa, cu nu mai puțin de 769 femei, bărbați, bătrâni şi 100 copii la bord,
fugiți din fața morții? De ce?” p. 5
„La 12 decembrie 1941, orele 14,30, un pseudo vas, lipsit de minimul
cerințelor de flotabilitate şi stabilitate – un vas căruia din pricina excesivei
bătrâneți nu i se mai permisese să transporte vite pe Dunăre, iar ulterior nici
lemne, servind după aceea drept simplu ponton – îşi schimbă numele din
„Macedonia” în „Struma” şi, obținând documentele necesare călătoriei pe
mare, precum şi un pavilion panamez, părăseşte portul Constanța, având la
bord 769 emigranți evrei.
Induşi în eroare de o serie de anunțuri în presă, care limitau înscrierile
pentru călătorie, în genul „ultimele locuri”, împinşi de cumplite şi vitrege
condiții, generate de-un război purtat cu sălbăticie de Hitler şi aliații lui, cei
769 de pasageri, timorați şi cu străvechi spaime încă vii în suflete, n-au prege-
tat să-şi îmbarce speranțele pe o epavă despre care, regretatul lup de mare,
comandantul de cursă lungă Emil Paraschivescu, îmi mărturisea – cu aproape
un sfert de veac mai târziu – că n-a fost decât o albie putredă, o găoace de
lemn cariată, căreia numai un întâmplător lac de untdelemn – aşa cum a fost
Marea Neagră în zilele plecării „Strumei” – i-a putut permite s-o străbată,
miraculos, până la Istanbul.” p. 7
Nu intenționez în cadrul acestui articol să susțin în mod absolut faptul
că „mitul bărcilor de carton” îşi are originea în scufundarea vasului Struma,
însă există o serie de argumente importante care pot contribui la conturarea
unei astfel de concluzii în viitor:
l distanța relativ scurtă în timp, dintre momentul scufundării vasu
lui, 24 februarie 1942, şi momentul începerii primelor deportări ale ro
milor, 1 iunie 1942;
l starea foarte avariată a vasului, care ar fi putut genera reprezentarea
„bărcii de carton”;
Doresc să precizez faptul că am consultat presa vremii pentru a identifica
un articol care să se refere la tragedia în care şi-au pierdut viața cei 769 de
pasageri, însă nu am găsit niciunul, tragedia fiind ținută pentru multe decenii
departe de urechile publicului românesc, dosarul fiind secretizat.
Pentru a demonstra o legătură clară între vasul Struma şi „bărcile de
carton” avem nevoie de un canal de comunicare prin care informațiile cu pri-
18
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
vire la scufundarea Strumei au ajuns în mentalul colectiv al deportării romilor
în Transnistria. În viitor, vom efectua mai multe cercetări pe această temă.
Ceea ce trebuie menționat este faptul că geneza sau originea mitului
„bărcilor de carton” nu influențează în nici un mod interpretarea simbolică
a acestora, de care noi dorim să ne ocupăm în cadrul acestui demers.
Pentru a realiza acest lucru voi arăta în continuare că metafora „băr-
cilor de carton” a fost preluată de curând şi de unii interpreți de manele, ceea
ce demonstrează că aparține mentalului colectiv rom:
caseta 2
„La dușmani le-ar sta beton într-o barcă de carton/
Şi să-i pun să treacă nilul, să-i halească crocodilul/
Eu-s în vorba la dușmani, că știu să fac bani/
Că eu nu sunt orice om, eu culeg banii din pom/
Umblă la mine pe stradă câinii cu dolari în coadă/
Şi să vezi dușmanii mei s-a făcut hingheri și ei”.
Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=T14jLRDDgRc
Aşa cum se poate observa, „barca de carton” reprezintă o temă iro-
nică, o modalitate hazlie de a pedepsi pe cineva, pentru a arăta în special
relația de putere dintre cel ce pedepseşte şi cel pedepsit.
Cântecul mai sintetizează o idee foarte importantă, aceea a naivității
victimelor. Aşa cum romii deportați în Transnistria au fost păcăliți că vor
primi în Transnistria case şi pământ şi „duşmanii” cred că la el „pe stradă
umblă câinii cu dolari în coadă.”
caseta 3
„Antonescu ne-a dus, Antonescu, Antonescu, ne-a înşelat, vai de lumea şi pământu’
ce-am tras, ne-a înşelat că ne dă boi, că ne dă vaci, că ne dă plug, ne-a înşelat, ne-a înşelat.”
Maria Dumitru, 77 de ani, Fetești, jud. ialomița. intervievată în septembrie 2008
„i – Mătușă, dar când v-au luat de aici, din România, ce v-au zis?
i.Z. – A zis că ne duce-acolo, la Bug. Cine-a ştiut ce-i acolo? Ne-a dus cu minciuni
de-aicea, că e frumos, că e... că ne duce la muncă. Da’ cine-a ştiut?! Când am ajuns era un
grajd mare, toți țiganii, toți... care nemâncați, nebăuți. Care avea ce mânca, care nu, se îm-
bolnăvea de tifos, de foame. Mi-a murit un frate acolo... acolo a murit frate-meu.”
iancu Zâmziana, 7 de ani, Craiova, cartierul Fața Luncii. intervievată în decembrie 2008
” În ‘42 am plecat împreună cu părinții să ne ducă la Bug să ne facă acolo „mari
oameni”, dar am fost duşi pentru exterminare...
19
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 20
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
i – V-au promis ceva?
N.i. – Ne-a promis case, pământ, condiții! În schimb, jale mare, nu mai credeam
că mai ajungem în România.
i – V-au luat cu toată familia?
N.i. – Cu toată familia, cu părinți cu tot am plecat…, cu frați”
niculaie iancu, 7 de ani, bucurești. intervievat în august 2007
i – De ce v-au dus acolo, ce v-au zis?
s – Să ne împropietărească! A spus că ne dă tractoare, pământ. A spus că ne îm-
propietăreşte, case, tot la dispoziție! Dar noi am fost vânduți de Hitler şi de Antonescu la
ruşi şi, dacă nu venea frontu când s-a încheiat armistițiu în ‘44 la Iaşi, noi nu mai veneam
în Regat..., nu mai vedeam Regatu’...”
Moldoveanu Marin, 80 de ani, Roșiori de Vede, jud. Teleorman. intervievat în august 2007.
„ – Ce faceți voi acolo? - Ne dă case, ne dă pământ, ne dă vaci, ne dă plug, ne dă
boi să arăm, să facem, să ne îmbogățim şi noi.”
stoica ion, 82 de ani, Fetești, jud. ialomița. intervievat în august 2008.
„Hai la Transnistria, că acolo e cartofu’ cât căldarea, vă dă vacă cu lapte, vă dă
de toate!”
Mitică Aurică, 74 de ani, slatina, jud. Olt. intervievat în august 2008.
„În momentul acela când ne-a dus acolo, a spus că ne dă pământ, că ne dă case,
ne-a spus că o să trăim bine. Dar nu a fost deloc adevărat, ne-am umplut de rapăn, de
păduchi şi eram vai de capul nostru. Ruşii ne întrebau: „La ce-ați venit?” „Ne-a trimis
primarul, a zis că ne dă pământ, case, cai, căruțe.” Şi ziceau: „O să vedeți voi case, cum
nu văd eu că sunt preot acum”. Mare minciună era! (zâmbeşte!) Da, tată, mare minciună,
minciuni în întregime au fost. Asta e toată problema. Ferească Dumnezeu şi Maica Dom-
nului, să nu mai fie nici puiu’ de şarpe în situația în care am fost eu. Şi nu numai eu, mulți
la număr, au mai fost aici în comună mulți care au fost la Bug şi au venit nenorociți, au
venit cu haine de saci pe ei şi au murit, nu mai trăiesc, nu mai trăiesc la ora actuală.”
Dobrin Costică, 74 de ani, ivești, jud. Galați. intervievat în octombrie 2008.
„Era o confuzie totală... alții mai ştiau, alții habar nu aveau. Unii spuneau că au-
ziseră de Bug, dar că ne duce la muncă şi că vom fi plătiți şi că ni se va da pământuri şi
că ni se va da avere şi că nu ştiu ce şi cum... Alții ştiau, alții habar nu aveau unde pleacă
şi ce-i cu ei şi pentru ce sunt acolo. Erau tot felul de țigani, şi căldărari şi spoitori şi zavragii
şi... toate sub-etniile care există în România erau acolo. Nimenea nu ştia nimic...”
Tănase Duminică, 70 de ani, Galați. intervievat în septembrie 2008.
Sursa: Furtună et al. (2010)
20
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
caseta 4
i – stăteați departe de evrei?
a.N.– Evreii i-a adus o colonie, nu i-a ținut mult, vreo săptămână, apoi i-a luat
cu nişte bărci mari din cauciuc, îi punea câte 6-7, şi cu o mitralieră de pe mal îi împuşca
şi cădea în Bug şi-i omora. Asta am văzut cu ochii mei.
[…]
i – Dumneavoastră ați stat în colhozul acela împreună cu evreii sau separat?
a.N. – Nu, ei erau în alte părți. Mai venea pe la noi pe-acolo tot după mâncare,
să muncească, dar i-a scos, i-a triat şi pe ei i-a băgat într-o parte şi pe țigani i-a băgat în
altă parte. - Anghel Nedelea, supraviețuitor rom al deportării în Transnistria, născut în
1929, intervievat de Ana Maria Popa şi Michelle Kelso în 2006.
(Tragedia romilor deportați în Transnistria, p. 216)
a.N.– Şi era un mare violonist, Grigoraş Dinicu (Grigoraş Dinicu (1889 - 1949)
era preşedintele de onoare al Uniunii Generale a Romilor din România), care cânta pe
timpul ăla la palatul reginei, că pe atunci era regele ăsta Mihai şi cu regina mamă, şi s-a
dus şi a pus vioara pe masă, că a venit ordin de la Antonescu să ne împuşte, ultima fază
era. Şi atunci s-a dus Grigoraş Dinicu şi a pus vioara pe masă la regină şi s-a dus regina
şi s-a rugat de Antonescu: “Domnule Antonescu, domnule mareşal…”, că-l făcuse mareşal
pe timpul ăla “… lasă-i să moară de moartea lor, nu-i mai împuşca, că deja au doi ani de
zile de când nu au avut nici mâncare şi au fost chinuiți şi amărâți”. Şi atunci a dat ordin
să nu ne mai împuşte, să împuşte numai jidanii, erau evrei acolo împuşcați, îi trimitea cu
bărcile pe Bug şi-i punea nemții de-i mitralia şi cădeau în Bug şi-i mâncau peştii, că era
Bugul mare că treceau vapoare pe el. Şi-aşa am scăpat de nu ne-a împuşcat, că dacă dădea
ordin şi nu venea regina să ne scape… Eu sunt singurul supraviețuitor. - Anghel Nedelea,
supraviețuitor rom al deportării în Transnistria, născut în 1929, intervievat de Ana Maria
Popa şi Michelle Kelso în 2006.
(Tragedia romilor deportați în Transnistria, p. 219)
a.N.– Şi eu am apucat de am plecat în Basarabia, am trecut cu bacu’ cu soră-mea,
cu căruțele. - Anghel Nedelea, supraviețuitor rom al deportării în Transnistria, născut în
1929, intervievat de Ana Maria Popa şi Michelle Kelso în 2006.
(Tragedia romilor deportați în Transnistria, p. 221)
s.M.– Şi ce au putut lua şi ei câte un rucsac au pus şi ei în spinare. Plecam din
Cernăuți. Nouă nu ni s-a dat voie să coborâm la nici o stație. Ajungem în Ataci [11], ajun-
gem noaptea la 12. Era stația în hotar cu Nistru, râul Nistru peste care trebuia să trecem,
trecerea graniței spre Ucraina. Nistrul despărțea România de Ucraina. Acolo era punct
de trecere. Podul nu mai era, că era de trecut şi ne-a pus bărci. Cu bărci ne-au trecut. Dar
nu în noaptea aceea. Ne-au ținut câteva nopți în Ataci acolo. Ne-au băgat, când am ajuns
la 12 noaptea, în gară. Jandarmii au coborât şi au început să strige peste tot: „Nu luați
nimic cu voi, dimineața în zori de zi veți veni să vă luați bagajele.” Matale ai fost acolo?
Aşa am mai văzut noi bagajele. Ce-am putut noi, ce era mai uşor, am mai pus în spinare
ăştia care eram mai mari, părinți, oameni mai în vârstă. Şi numai de la noi, mi-aduc aminte,
a rămas echipamentul părinților mei şi al mătuşii, erau vreo 8-10 baloți. A rămas totul
acolo. „Veți veni dimineață să vă luați bagajele.” Şi ne-o forțat, am coborât, am coborât
acolo într-un şanț, era plin cu apă. Era o beznă! Nici nu ne-a tras pe linie unde era rețea
electrică, ne-a tras pe o linie moartă unde era beznă. Nu s-a văzut nimic când am coborât.
21
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 22

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

Oamenii, bătrânii cădeau. Ne-o dus acolo în Ataci. Era o clădire mare, fără acoperiş, fără
geamuri, că trecuse frontul şi era bombardat, era distrus. Am înnoptat acolo până dimi- Titlul articolulu Minoră exploatată sexual
neață. Dimineața gata jandarmii ne anunță: „Coborârea, încolonarea! Veți merge spre
LA PUSCARIE! secret (neverificat) - 14/02/2012 - 14:21
Nistru!” Am mers pe jos toată coloana, nu glumă! Când ajungem la Nistru podul, care
E simpla varianta legata numai de puscarie. Eu cu tiganii as pro-
traversa dintr-o parte pe cealaltă parte a teritoriului, era bombardat, era distrus. Trecuse Comentariu
ceda altfel;cred k cel mai bine ar merge pusi pe barci de carton si
frontul încolo. Au pus bărci, au o denumire bărcile astea cu care treci apa. Am uitat acuma.
trimisi in largul Marii Negre ca asa s-ar rari tiganii astia rai.
C.G. – Pontoane?
s.M. – Pontoane. Aşa erau scânduri deasupra bărcilor, un fel de podea şi acolo Data apariţiei 13-02-2012
câți am intrat ne treceau dincolo în Moghilev. Moghilevul era chiar pe malul Nistrului şi
ne-au dus în Moghilev. - sursa http://obiectivdevaslui.ro/?q=node/2918
simon Meer, data și locul interviului: 7 iulie 2008, Dorohoi, interviu realizat de: Cosmina Gușu.
Titlul articolulu asociația “danrom” vrea să ajute comunitățile de romi
sursa: http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/22-interviu-simon-meer.html Scris de cugetatorul , 2012-02-28 15:21:27
Comentariu
Ceva barci de carton? (ca sa treaca rrromii dunarea cu ele)
Data apariţiei 28.02. 2012
Este important să precizăm faptul că expresia „bărci de carton” mai
apare şi în comentariile rasiste apărute la unele articole de pe internet cu http://www.obiectivbr.ro/social/65537-asociaia-qdanromq-vrea-sa-
sursa
ajute-comunitaile-de-romi.html
focus pe romi. Voi prezenta în continuare câteva comentarii pe această
temă, fără însă a face efectiv o analiză de conținut asupra lor. Într-un studiu tara tuturor posibilitatilor romania , o femeia a fost jefuita
Titlul articolulu
viitor ne vom propune realizarea unui demers doar pe această temă, nu- de martorii accidentului
mărul comentariilor de pe internet permițându-ne acest lucru. • dumel112. puteam sa jur inainte sa dau click , ca erau ciori....unde
Comentariile extrase arată faptul că mitul „bărcilor de carton” nu Comentariu
esti Antonescule sa le dai drumu pe mare in barci de carton...of
se află doar în mentalul romilor, ci şi în cel al populației majoritare cu
Data apariţiei 04.19.2012
profil xenofob.
sursa http://www/vplay.ro/watch/6zegh5i7
tabel 3. „Bărcile de carton” în cadrul unor comentarii rasiste imagini revoltatoare la craiova. o femeie lovita de masina este
Titlul articolulu
jefuita apoi de martori.
Titlul articolulu aNL pentru romi, cu maxim 100 de lei rată pe lună
Acum 6 zile – Gest absolut halucinant la Craiova, unde doi trecatori
Maresalul antonescu | 11 Iulie 2009 00:00 Merg la solar sa ma fac au profitat de faptul ca o ... merita trimisi intr-o croaziera pe mare
si eu tiganes romanes si sa dau si eu asa rata la ANL......o sa faca ji- in barci de carton!
Comentariu tanes romanes munca voluntara? Vivat tiganes romanes....in Mare
Neagra cu barci de carton, sa fie hrana la rechini, asa cum a vrut An- Bucurestiul vechi
tonescu!!!
mi-ar fi placut sa continue antonescu ceea ce a inceput... \"depor-
Data apariţiei 10.07. 2009 Comentariu tarea\" tiganilor in barci de carton pe mare sau in siberia. am fi fost
http://www.antena.ro/romania/anl-pentru-romi-cu-maxim-100-de-lei- altfel ca popor astazi. in concluzie... regret vremurile acelea.. pe-
sursa rioada interbelica dar si merioada dinaintea primului razboi mon-
rata-pe-luna-7479.html
dial si mi-ar placea enorm sa pot ajunge cumva, candva, inapoi in
Titlul articolulu Bataie interlopi la constanta.avi timp sa traiesc acolo
la TIGANI astia le trebuie BARCI din CARTON ( nu PRESAT) si TI-
Comentariu MISHI PE APA PANA CRAP SAU TRIMISHI INAPOI IN INDIA
!!! adiitzu2009 Cu 8 (de) luni în urmă 2 Data apariţiei 04.19.2012

Data apariţiei 19.07. 2010 m.stirileprotv.ro/index.php?article_id...page

sursa
sursa http://www.youtube.com/watch?v=YIqhIjBg-AM http://www.220.ro/documentare/Bucurestiul-Vechi/WhMZ0RUr3g/

22 2
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 24

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

coNcLuZii

Lucrarea de față a adus un aport de cunoaştere în ceea ce priveşte modul în

care unii romi îşi reprezintă deportarea în Transnistria. Până la momentul de
față nu s-a mai realizat vreo lucrare care să trateze acest subiect şi tocmai din
acest motiv am considerat că este o cercetare exploratorie.
Cu privire la datele produse, în mod cert acestea pot fi întârite prin
intermediul altor cercetări pe această temă. Luând în considerare faptul că
am intervievat doar douăzeci de persoane de etnie romă (mă refer la al doilea
grup de romi), cercetarea trebuie extinsă pe un număr mai mare de indivizi,
mai ales în condițiile în care studiem reprezentări sociale.
Consider că am abordat o temă de psihologie socială şi prin interme-
diul unei perspective antropologice, fapt care mi-a permis şi o ancorare a re-
zultatelor obținute în cultura romilor.
În cadrul acestui articol am analizat reprezentarea socială a deportării
romilor în Transnistria pornind de la mărturiile supraviețuitorilor, am ana-
lizat modul şi măsura în care populația tânără, atât romi cât şi majoritari, îşi
reprezintă acest tragic eveniment, analizând spre finalul articolului, într-o
manieră fenomenologică, mitul „bărcilor de carton”.
Ceea ce aduce nou acest articol în sfera studiilor cu privire la Holo-
caustul romilor este tocmai acest mit al „bărcilor de carton”, care oferă cer-
cetătorului din domeniul socio-umanului o paletă largă de posibilități de
interpretare a reprezentării sociale a deportării romilor.
Unul din lucrurile care m-au surprins tratând această temă a fost acela
că această metaforă nu a suscitat în nici un mod atenția tuturor celor care s-
au ocupat cu intervievarea supraviețuitorilor romi.
În raport cu lucrarea pe care am publicat-o în anul 2010, acest articol
aduce în atenția cititorului ca element de noutate posibila legătură dintre
mitul „bărcilor de carton” şi scufundarea vasului Struma. În viitor ne vom
adânci cercetările pentru a infirma sau confirma în mod categoric această ipo-
teză.
Note
• Putem aminti în acest sens filmul documentar cu privire la de-
portarea romilor în Transnistria realizat de Michéle Kelso în 2007, filmul
documentar realizat de Luminița Mihai Cioabă şi filmul documentar rea-
lizat de autorul acestui articol în anul 2009: „Sostar na rovas?... O Samu-
daripen thaj lesqi ciaci paramisi – De ce nu plâng?... Holocaustul rromilor
şi povestea lui adevărată”.
• Aşa cum am putut vedea în introducerea acestui articol, romii se-
dentari ce urmau a fi deportați în Transnistria au fost dinainte etichetați
ca fiind asociali sau periculoşi ordinii publice, însă în ce priveşte populația
nomadă ştim că a fost deportată în totalitate, aşadar aceştia trebuiau să ac-
cepte stigmatul că nu sunt folositori societății în care trăiesc.
• Întrebarea se referă la cei care practicau nomadismul în perioada
celui de Al doilea Război Mondial, deoarece suntem conştienți că în zilele
noastre această formulare ar fi practic improprie în condițiile în care no-
madismul mai este practicat într-o măsură foarte mică de romii
tradiționali.

24 2
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 26
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
reprezentarea socială a deportării romilor
în transnistria în rândul supraviețuitorilor
romi și în rândul supraviețuitorilor evrei
Prima dată când am luat contact cu informațiile referitoare la depor-
tarea romilor în Transnistria a fost în jurul vârstei de 12-13 ani. Jucam fotbal,
în week-end, echipa “țiganilor” cu echipa “românilor”. “Românii” erau mai
mari decât “țiganii” cu vreo 3-4 ani. La un moment dat, unul dintre “români”
ne-a spus că bine ne-a făcut Antonescu atunci când ne-a pus în bărci de car-
ton să ne înece. Am ajuns acasă şi l-am întrebat pe bunicul meu ce a vrut să
spună acel “român”, bunicul s-a supărat foarte rău încât mi-a spus că nu mă
mai lasă niciodată să mai merg la fotbal. Bunicul Tutulică era singurul “țigan”
din Bârlad care “terminase” liceul, de fapt mai avea doi ani să termine liceul
când a murit tatăl lui, Mitică, şi a fost nevoit să abandoneze. A fost în clasă
cu Brehoi, care a devenit Ministrul Muncii în timpul comunismului.
A început apoi să îmi povestească despre “familia lui Săndel” din Bâr-
lad care a fost deportată la Bug. Această familie de romi cred că era printre
cele mai excluse social din Bârlad, pe “bătrânul Săndel” mi-l închipui cântând
cu vioara din restaurant în restaurant. În copilărie îmi aduc aminte că majori-
tatea cerşetorilor din piața din Bârlad erau din această familie. Îmi mai aduc
aminte de casa lui Săndel, era pe aceeaşi stradă cu sora bunicului meu, Didina,
strada Decebal din Bârlad, cartierul Munteni. Era o casă foarte dărăpănată şi
sărăcăcioasă, dar era o casă… Percepția generală era aceea că fuseseră
deportați acei “țigani” care trebuiau să fie deportați, fiind neintegrabili. Ade-
sea, romii în vârstă spun: “Nu i-a deportat pe ăia buni, i-a deportat pe ăia răi.”
Apoi, prima oară când am auzit în interiorul familiei mele despre băr-
cile de carton, am auzit de la unchiul Alisandru, soțul Didinei. El mi-a spus
că pe Săndel şi pe familia lui [autoritățile] i-au pus într-un vapor de carton…
Interesul meu asupra acestui subiect a început să crească încet încet.
Eu provin dintr-o familie de negustori, chiar m-am născut la bâlci, de 07 au-
gust, la Durău, la Piatra-Neamț. Lucrarea mea de licență s-a numit “Repre-
zentarea socială a “Bugului” în mentalul romilor bârlădeni”. Unul din
oamenii care m-au ajutat să îmi finalizez lucrarea a fost mama mea. Prin
piață trecea mereu o femeie romă din neamul căldărarilor, despre care
mama aflase că fusese la Bug. Am rugat-o pe mama de multe ori să îmi aran-
jeze să o intervievez, dar se nimerea de fiecare dată că trebuia să plec la
Bucureşti, la facultate.
26
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Mama se bucura de tema pe care mi-o alesesem pentru licență, însă
vedeam uneori în ochii ei ce părere au ceilalți “țigani” despre tema mea,
care, conform anumitor principii ar fi trebuit să fie inabordabilă. Principiile
acestea se refereau la faptul că nu trebuie să vorbeşti despre “sărăcii” sau
despre “pagube” (cei care fuseseră deportați fiind în acest mod considerați).
Aşadar, criteriile care au stat la baza deportării au influențat într-un
mod foarte profund conținutul memoriei sociale a deportării romilor în
Transnistria, chiar în rândul romilor.
Mai târziu, pe când aveam în jur de 18 ani, bunicul Tutulică a început
să îmi povestească cum de fapt fusese şi el şi sora lui mai mare, Didina, în
convoiul cu romi din Bârlad care urma să ia drumul Transnistriei şi cum a
intervenit pe lângă jandarmerie unchiul său, Rizu, care era înrolat în ar-
mată, şi i-a scos din convoi. Bunicul meu avea atunci 8 ani, iar sora lui Di-
dina avea 10 ani. În anul 2012 l-am intervievat în mod formal.
Un alt episod pe care mi-l amintesc cu tristețe este tot din perioada
redactării lucrării de licență, perioadă în care eram şi coordonator al unui
proiect de culegere de mărturii de istorie orală a romilor deportați, când un
coleg rom m-a întrebat:
– De ce ești așa de interesat de fenomenul deportării, a fost cineva din familia ta deportat?
– nu.
– Dar din familia ta a fost cineva deportat?
– nu! bunicul meu era fierar!
După decembrie ’89, în urma demersurilor făcute încă din timpul co-
munismului de către Nicolae Gheorghe şi Ion Cioabă în vederea obținerii din
partea statului german a unor despăgubiri pentru romii deportați în Trans-
nistria, au început să apară primele proiecte pe această temă.
Unul din proiectele de început a fost “Biroul de Documentare pentru
Romii Victime ale Deportării în Transnistria” derulat de Agenția de Dezvol-
tare Comunitară “Împreună”. În cadrul acestui proiect au fost intervievate
peste 1000 de persoane de etnie romă deportate în Transnistria în timpul re-
gimului Antonescu. În prezent nu există o arhivă cu mărturiile culese de către
referinții din cadrul biroului de la cei peste o mie de supraviețuitori.
Imediat după perioada comunistă, şi mediul academic din România
a început să fie interesat de cercetarea acestui eveniment. Unul din primii
cercetători care realizează interviuri de istorie orală este Radu Ioanid, inter-
viurile sunt realizate pentru Muzeul Holocaustului din Statele Unite. În cartea
Tragedia romilor deportați în Transnistria (Cioabă, L. et. al., 2009) primul interviu
prezentat este al lui Ştefan Moise, născut în anul 1923, muzicant, considerat
sedentar, din Iaşi, interviul fiind realizat de Radu Ioanid în anul 1991.
27
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 28
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Un lucru despre care vreau să scriu în aceste pagini, şi nu-mi este
uşor, se referă la “de ce nu plâng” romii supraviețuitori ai Transnistriei
atunci când povestesc despre suferințele, tratamentul inuman la care au fost
supuşi de către autoritățile româneşti în perioada 1942-1944. Am mai scris
pe această temă şi am regizat şi un film documentar, însă consider că mai
sunt lucruri care trebuie spuse sau care nu au fost cercetate îndeajuns.
În cele ce urmează voi analiza comparativ o serie de interviuri ale
unor supraviețuitori romi şi ale unor supraviețuitori evrei dorind să
evidențiez modul în care fiecare rememorează acest eveniment.
Cel mai greu lucru pentru mine este acela de a-mi goli mintea de
stereotipurile pe care le am față de aceste două culturi, şi anume că romii
nu comemorează, nu rememorează, iar evreii au făcut din aceasta aproape
un cult.
Această analiză de conținut comparativă se naşte tocmai datorită
acestui fapt. În analiză sunt incluse mărturii cu romi supraviețuitori culese
de mine în perioada 2008-2016 (30 de interviuri), mărturiile din lucrarea La-
crimi rome a Luminiței Cioabă (12 interviuri) şi mărturiile din lucrarea Tra-
gedia romilor deportați în Transnistria (13 interviuri).
Pentru mărturiile cu supraviețuitorii evrei am accesat website-ul
Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie
Wiesel” (realizate de Cosmina Guşu) şi o altă serie de mărturii accesate pe
website-ul www.survivors-romania.org (în total 14 mărturii).
Am dorit să analizez în această parte a lucrării modul în care îşi amin-
tesc supraviețuitorii evrei deportarea în Transnistria şi modul în care şi-o
amintesc supraviețuitorii romi. Totodată, am urmărit modul în care a luat
formă reprezentarea socială a Holocaustului în rândul populației rome,
aceasta fiind bazată în general pe mituri, cel mai cunoscut fiind cel al bărcilor
de carton.
Interviurile supraviețuitorilor evrei te cutremură prin perspectiva lor
personală, subiectivă, interviurile cu romi supraviețuitori au o perspectivă
generală, fără prea multe detalii. În timp ce supraviețuitorii evrei îşi amintesc
detalii care se referă, de exemplu, la “cât era ora”, unii romi supraviețuitori
nu îşi amintesc cu exactitate luna sau anul în care au fost deportați, sau
numele tuturor localităților din Transnistria în care au fost deportați.
“La orele 14.00, după 9 ore de chin, care mi s-au părut o vesnicie, trenul s-a oprit în gara
Podu iloaiei. Ușile vagoanelor... s-au deschis. Din vagonul meu am coborât doar 8 supraviețuitori,
restul de 129 au trecut în neființă sufocați și deshidratați.”
Iancu Ţucărman, supraviețuitor evreu al Holocaustului.
sursa: www.survivors-romania.org.
28
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
“i.l.: Şi-au menținut în continuare prăvălia până la deportare. La deportare s-a închis,
totul s-a furat, știu eu, oamenii de acolo, poate și statul, primăria o pus sechestru pe bunuri. În oc-
tombrie 1941 părinții s-au dus la templu, era zi de sărbătoare. noi copiii am rămas acasă și la un
moment dat, probabil că nici 10.00 nu era, au venit înapoi de la templu. Cică trebuie de făcut bagajele
și ne deportează. A venit ordin de deportare. La ora două trebuie să fim cu toții la gară.”
Ietti Leibovici, supraviețuitoare a Deportării în Transnistria, interviu realizat de Cosmina Guşu,
sursa:”http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/222-interviu-ietti-leibovici.html”.
“K.B.: Ce nu știu să îți spun este anul, nu mai țin minte anul când am fost deportați.”
Kvec Bacro, supraviețuitor rom al Deportării în Transnistria, 77 de ani în 2008,
intervievat de Adrian-Nicolae Furtună.
“s.M.: noroc că aflaseră ucrainenii, noroc de ucraineni, care mai veniseră pe la porțile re-
gimentului cu o bucată de pâine, cu una cu alta. Şi jandarmii unii mai erau binevoitori, alții erau
focul lui Dumnezeu, nu ne dădeau voie. Am stat 8 zile acolo.”
Simon Meer, supraviețuitor evreu al deportării în Transnistria, 81 de ani, Dorohoi,
interviu realizat de Cosmina Guşu, 2008.
sursa: http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/223-interviu-simon-meer.html.
“C.M.: Am stat acolo de la sâmPetrii și până când a venit toamna.”
Costea Miu, supraviețuitor rom al deportării în Transnistria,
intervievat de Luminița Mihai Cioabă.
Bineînțeles, în cadrul acestei analize, nu trebuie să uit de factori
importanți, cum sunt nivelul de educație şi mediul social din care provin cei
intervievați. Sunt convins că aceste două elemente influențează într-un mod
decisiv calitatea şi profunzimea narațiunilor, însă eu vreau să mă refer la
“normalitatea” relatărilor despre “Bug”, ce caracterizează narațiunile romi-
lor supraviețuitori.
Unele premise ce pot explica distanțarea supraviețuitorilor romi față
de subiectul deportării în Transnistria se referă la perioada comunistă, pe-
rioadă în care romii nu au putut expune public acest trecut. Acesta pe de o
parte, pe de altă parte, lipsa unor elite intelectuale, care să facă săpături în
mentalul acestor supraviețuitori a condus, totodată, la îngroparea mai
adâncă a acestor amintiri.
De curând, în cadrul conferinței Gypsy Lore Society, desfăşurată la
Chişinău, am prezentat o serie de cântece, poeme şi mituri referitoare la de-
portarea romilor în Transnistria, unele dintre acestea sunt în limba romani
(sunt prezentate şi în cadrul acestei lucrări), acestea au atras atenția celor
din auditoriu, iar unul din istoricii cei mai de seamă în problematica romă
din România, Viorel Achim, a ținut să menționeze deschiderile către anumite
porți ale memoriei supraviețuitorilor la care un intervievator gadjo nu ar avea
acces în comparație cu unul rom.
29
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 30
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
De fapt, consider că romii supraviețuitori, dar şi urmaşii lor, îşi amin-
tesc “în felul lor” deportarea în Transnistria, consider că îşi amintesc într-un
mod cultural, folosind anumite mnemonici, care nu încadrează evenimentul
neapărat în timpul şi spațiul istoriei generale, ci în timpul şi spațiul lor. Expre-
sii de tipul “Ne-a deportat după ce s-a născut fiica noastră”, ancorează eveni-
mentul în istoria familială, şi nu neapărat în cursul evenimentelor vremii,
subliniind impactul deportării asupra celor apropiați.
Comparând mărturiile romilor sedentari cu cele ale romilor nomazi
reiese că cei care au o structură mai clară a narațiunii sunt romii sedentari. Re-
ferindu-ne la nivelul de educație al romilor nomazi şi al celor sedentari, ma-
joritatea celor dintâi erau analfabeți. Aceasta, coroborată cu faptul că în cultura
romilor tradiționali multe din ororile petrecute în Transnistria sunt prea
ruşinoase pentru a mai fi evocate sau sunt considerate ca aducând ghinion,
supraviețuitorii le-au îngropat adânc în inima lor.
Amintirea evenimentelor a rămas mai vie în mentalul evreilor şi dato-
rită întrunirilor de la sinagogă şi comunităților evreieşti active în majoritatea
oraşelor din România, înainte şi ulterior deportării. De asemenea, elita inte-
lectuală evreiască a jucat un rol fundamental în ancorarea acestui eveniment
pe harta memoriei societății româneşti în ansamblu, nu numai a comunității
evreieşti.
Adesea, în timpul interviurilor cu romi supraviețuitori aceştia simțeau
nevoia de a mă asigura că cele spuse de ei sunt adevărate, şi că “informațiile”
oferite de ei sunt deosebite în raport cu ce mi-au mai fi spus alți supraviețui-
tori. De ce? Un prim motiv ar fi acela că ei sunt conştienți că valoarea istorică
a mărturiilor lor este una importantă, sunt conştienți că ei sunt ultimii supra-
viețuitori, şi pentru cincizeci de ani nimeni nu le-a adresat vreo întrebare pe
acest subiect. Pentru cincizeci de ani memoria lor nu a existat pentru societate.
“niciunu nu ți-o dat toate datele ăstea, că eu știam toate datele și toate satele!”
Mimi Dănilă, supraviețuitoare romă a deportării în Transnistria,
intervievată de Adrian-Nicolae Furtună în 2008.
“Asta vi-o spun pe sfânta mea Cruce, că sunt bătrân, dacă eu mint.”
Constantin Miulescu, supraviețuitor rom al deportării în Transnistria,
intervievat de Michelle Kelso în 2005.
“Înțeleg și mă voi conforma, dar cele pe care voi încerca să vi le redau sunt impresiile ră-
mase de pe la începutul vieții în memoria alterată a unui octogenar aflat la celălalt capăt al vieții.
sper să-mi acceptați cu bunăvoință eventualele confuzii și incertitudini. Dar un lucru este cert,
mă voi opri numai asupra faptelor pe care le-am trăit eu și cei despre care vă voi relata.”
Silviu Oişovici, supraviețuitor evreu al deportării în Transnistria.
sursa: “http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/175-interviu-silviu-oisovici.html”.
0
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Mai cred că romii simțeau nevoia de a-l asigura de acuratețea datelor
pe cel care îi intervieva şi datorită faptului că sunt purtători ai unui stigmat
social care se referă la faptul că romii sunt mincinoşi, nu sunt de încredere.
De asemenea, ororile petrecute în lagărele din Transnistria consider că sunt
greu de imaginat de orice intervievator, unele scene relatate de
supraviețuitori par rupte de realitate şi pot fi înțelese de cel care ascultă ca
hiperbole prin care cel ce povesteşte, supraviețuitorul, încearcă să te facă să
vezi cu ochii tăi ce s-a întâmplat acolo.
De exemplu, expresia “ne mâncau păduchii”, întâlnită în foarte multe
interviuri cu romi supraviețuitori, nu cred că poate fi înțeleasă de cel care
realizează interviul la adevărata ei dimensiune, ştiută doar de cel care rela-
tează povestea. Jurământul reprezintă o formă de garantare a veridicității
faptelor. Mergând pe acest exemplu, aduc în atenție un document de arhivă
publicat în lucrarea Tragedia romilor deportați în Transnistria, document ce oferă
acestei expresii dimensiunile reale în contextul acela.
7 februarie 1944
PRETURA RAIONULUI LANDAU
Secția Administrativă
No. 336, din 7 februarie 1944
Obiect: Ţigani.
CĂTRE
PREFECTURA BEREZOVCA
BIROUL MUNCII
La ord. Dvs. No. 35.044, din 28 ianuarie 1944.
Avem onoare a Vă raporta că în luna decembrie 1942 am preluat comunele respective de la
raionul Varvarovca cu o populație de cca. 7500 de țigani, aglomerați într-un sat în care, în mod
normal, locuiau 800-1000 suflete. Această populație era flotantă, variind zilnic cu câte 2.000 în
plus sau în minus.
Spre mijlocul lunei decembrie a izbucnit epidemia de tifos exantematic, cu care ocazie media
morților s-a ridicat zilnic la un număr de cca 200-250 morți. Aceste cadavre nu puteau fi identifi-
cate, din cauză că țiganii le aruncau prin case şi grajduri incendiate, prin stufărie sau pe străzi. Pe
toate aceste cadavre mişunau păduchi de aproape un deget grosime. (sublinierea ne aparține)
Din cauza celor mai sus relatate nu se putea ține evidența viilor şi nici cea [a] morților.
După încetarea epidemiei a rămas în sat o populație țigănească de cca 1.800-2.400 suflete.
PRETOR,
(ss.) Albu Nicolae
L.S.
USHMMA, RG-31.004M, rola 19; OA, Fond 2361, opis 1, Dosar 592, f. 152. Reprodus după
Achim, Documente, vol. II, nr. 590, p. 437
1
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 32
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Un alt lucru la care aş vrea să mă refer este cel al cărților poştale tri-
mise de către cei deportați în Transnistria către rudele din România, în in-
terviurile cu supraviețuitorii evrei am putut observa adesea, ca anexe la
interviuri, cărți poştale. Conform mărturiei lui Silviu Oişovici, acestea nu
puteau avea decât şase rânduri şi purtau ştampila cenzurii. Mi-e greu să
cred că din cei 25 000 de romi deportați în Transnistria niciunul nu a trimis
nicio carte poştală acasă, însă aceasta arată documentele.
Până în prezent nu s-a descoperit niciun jurnal al vreunui
supraviețuitor rom al Transnistriei. Nu toți romii care au fost deportați
erau analfabeți, aceasta explicând acest fapt, ci, de fapt, consider că unii
dintre ei au conştientizat răul care avea să li se întâmple cu mult după mo-
mentul care a urmat deportării. Unii dintre romi au dorit ei înşişi să
meargă în Transnistria fiind mințiți de către autorități că vor primi case şi
pământ în proprietate. Nu toate lucrările arată faptul că unii dintre romi
au dorit să meargă în Transnistria de bună voie. Acesta este şi cazul lui Ion
Stoica din Feteşti (vezi filmul documentar “Sostar na rovas”, Centrul Rro-
milor “Amare Rromentza”).
Romilor li s-a promis că vor primi pe malul Bugului pământ pe care
să-l lucreze şi case pe care să le locuiască. “Hai la Bug, să vă dau casă şi
plug”, spun unii supraviețuitori pentru a aminti de minciuna cu care au
fost ademeniți. Într-adevăr, odată ajunşi în Transnistria au fost puşi la
muncă, însă la muncă forțată, în favoarea statului român.
Un lucru este sigur, majoritatea romilor supraviețuitori îl învinuiesc
pe Adolf Hitler şi pe Mareşalul Ion Antonescu de tratamentul la care au
fost supuşi. Din cele aproximativ şaizeci de interviuri cu romi
supraviețuitori în nici unul nu am găsit vreo referire din partea acestora
la poporul român, în sensul că populația românească ar fi fost vinovată de
deportarea lor sau că s-ar fi bucurat, ci din contră.
În rândul supraviețuitorilor evrei, unul din jurnalele care mă im-
presionează într-un mod deosebit este cel al lui Miriam Korber-Bercovici.
Cu siguranță că profunzimea trăirilor şi a sentimentelor notate în acest jur-
nal ține şi de nivelul de educație al celui care ține evidența lucrurilor im-
portante care se petrec în viața sa, însă îmi pun adesea întrebarea dacă în
rândul romilor deportați ar fi fost şi romi cu un nivel de educație ridicat,
am fi avut azi măcar un jurnal de la ei?
Cât de apreciat este un jurnal al unui supraviețuitor, şi cât de diferit
e față de un interviu care îşi propune să scoată în evidență aceleaşi întâm-
plări. Jurnalul reprezintă sinele povestit de “mine”, interviul este o revelare
a sinelui prin întrebări adresate de “tine”. Jurnalul este mai valoros decât
interviul deoarece prezintă informații la cald, nu e nevoie să stai să îți
2
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
aminteşti ce a fost, cum sau când anume a fost. Jurnalul te aduce instanta-
neu în timpul întâmplării, pe când interviul reprezintă o încercare de în-
toarcere în timp, cât mai aproape de traseele parcurse şi de sentimentele
şi emoțiile încercate.
Privind spre interviu acesta oferă posibilități noi de interpretare,
faptul că te întorci în timp către povestea ta, întotdeauna pe alt drum, îți
dă posibilitatea să priveşti către tine din perspective şi unghiuri diferite.
Totuşi, atât jurnalul cât şi interviul te lasă să povesteşti ce vrei tu,
poți alege ce să povesteşti, şi ce nu trebuie să povesteşti, multe din poveşti
rămânând cunoscute doar de cei care le-au trăit.
C.G.: Ce v-a determinat să țineți acest jurnal?
M.B.: nu știu. Pe data de 4 noiembrie [1941] am început jurnalul. Îl aveam, aveam un
creion și n-aveam nici o prietenă. Şi bondy, cu care eram încă bine atunci, trebuia să facă rost de
mâncare pentru ai lui. Eu cu tata nu mă înțelegeam, mama era cea care procura mâncarea, mergea
cu o cămașă, o schimba cu țăranii. Trebuia să fac ceva. sora-mea era cu patru ani mai mică [născută
în 1927, n.m. C.G.] și nu înțelegea dimensiunea…
C.G.: Tragediei.
M.B.: Tragediei. Şi atunci am scris. Dar n-am scris totul, am scris de o mie de ori mai
puțin. De ce? Eu aveam experiența unui jurnal pe care am încercat să-l țin la 1 ani. De ce l-am
ținut la 1 ani? Era pentru prima dată când auzeam că există partide. nu știu în ce condiții am
auzit de Ana Pauker că a fost condamnată. O învățătoare. Pentru mine învățătoarea era lucrul cel
mai grozav. Şi am scris printre altele: „Ce o fi asta comunismul? Pentru o idee să te sacrifici, să
stai în închisoare ca Ana Pauker?” Mama mea era o femeie dezghețată, curioasă. Mi-a citit jurnalul
și m-a bătut cu bățul: „să nu scriu nimic în jurnal”. Mi l-a rupt și n-am mai scris. Când am în-
ceput jurnalul ăsta mi-am promis că n-o să scriu nimic politic, că orice s-ar întâmpla o să scriu
numai lucruri banale, ca să nu pun în pericol pe nimeni, motiv pentru care jurnalul de fapt este
a mia parte și din ce am gândit și din ce s-a întâmplat. Am scris numai așa, ce îmi trecea în clipa
aceea prin minte. Un singur lucru nu l-am scris în jurnal. La un moment dat am mâncat o bucățică
din lămâile aduse de noi pe drum. V-am spus că am luat [lămâi]. Şi fata ucraineancă, fata gazdei
noastre a văzut lămâia. Zice: „Cum se cheamă asta? Ce e asta?” Zic eu: „Un fruct, lămâie. Asta
crește în țările mediteraneene.” Cum mă înțelegeam cu dânsa? În idiș, că nu știam rusește. La
care ea zice: „La noi se face la Odessa la fabrică”. La ei tot ce era mai bun se făcea la Odessa la fa-
brică. Asta n-am scris în jurnal. În schimb am scris așa: „Ucraina o țară care evoluează. Cum se
poate să nu aibă toalete? În starea toaletelor se recunoaște civilizația unei țări.” Asta n-am putut
să nu scriu. Pentru mine lipsa unei toalete a fost lucrul cel mai grav. […] Ar fi trebuit să fiu în
clasa a 8-a, în rând cu toată lumea, să mă bucur de strălucirea soarelui, de parfumul florilor.
Miriam Korber-Bercovici, supraviețuitoare evreică
a deportării în Transnistria, 86 de ani în 2009,
intervievată de Cosmina Guşu.

barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 34

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

Romii deportați erau la a treia sau a patra generație a romilor care

fuseseră timp de cinci secole sclavi în spațiul românesc, mentalitatea de a
în loC De ConCluZii suporta răul, de a îndura viața împreună cu toate violențele din partea
“stăpânului” nu era străină de ei, poate de aceea romii supraviețuitori “nu
plâng”, ci vor întotdeauna să meargă mai departe şi să vadă ce e de făcut
Limitele metodologice ale acestei analize comparative țin în primul pentru a trăi mai bine ziua de mâine, şi nu a privi înapoi către acele zile
rând de faptul că vârstele supraviețuitorilor ale căror mărturii au fost ana- care aduc bibaht - nenoroc.
lizate sunt diferite în raport cu anul deportării (1941 în cazul populației
evreişti, 1942 în cazul populației rome). Vârsta cea mai mică a unui
supraviețuitor la care m-am putut raporta pentru a fi inclus în analiză a
fost de 5 ani, în studiu fiind incluşi şi supraviețuitori romi sau evrei care
la momentul deportării aveau 19 sau 25 de ani.
Acesta este un studiu exploratoriu, pe baza căruia am dorit să ar-
gumentez că romii, atât supraviețuitorii, cât mai ales urmaşii lor, au me-
morat pe fragmente evenimentul deportării, fragmentele fiind constituite
în general din elemente care nu au neapărat o sursă istorică, ci mai ales
una de istorie orală.
O primă concluzie este aceea că romii, atât cei care au supraviețuit
deportării cât şi urmaşii lor, sunt influențați în ceea ce priveşte memoria
socială a “Bugului” de criteriile care au stat la baza deportării. Dacă pentru
populația evreiască deportarea în Transnistria era un lucru inexplicabil,
pentru romi deportarea a devenit explicabilă tocmai prin folosirea acestor
criterii.
Consider, aşa cum am menționat mai sus, că romii îşi amintesc de-
portarea în felul lor, folosind anumite mnemonici cum sunt “bărcile de
carton” sau intervenția reginei-mamă pe lângă Mareşalul Antonescu.
De asemenea, trebuie menționat faptul că memoria socială a romilor
deportați în Transnistria nu a fost cercetată pentru o perioadă de cincizeci
de ani în timpul comunismului, ceea ce a permis o cicatrizare profundă a
rănilor acestor oameni.
De-a lungul culegerii de mărturii din rândul romilor supraviețuitori
am avut ocazia să găsesc şi câteva cântece şi poezii care fac referire la Bug
(acestea sunt prezentate în anexe), unul din ele sintetizează toate etapele
deportării, începând cu minciuna din partea autorităților române prin care
le promiteau că în Transnistria vor primi case şi pământ, până la munca
forțată prestată pentru o porție de hrană. Folclorul “Bugului” consider că
este unul bogat, în ciuda perioadei relativ scurte (doi ani şi jumătate) pe
care au petrecut-o romii în Transnistria. Romii au construit o serie de mi-
turi care le-au permis să meargă mai departe, supraviețuirea fiind una in-
dividuală şi nu de grup.

4 
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 36
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
aNeXe
Anexa 1
Mărturie supraviețuitor rom
radu alexandrina
sedentară
Gulia, suceava
Vârsta: 82, la momentul realizării interviului, în 2007.
Motto: Când am ajuns la Odessa trenul s-a oprit din nou, și s-a dat ordin să ne
omoare. Şi Regina Maria a spus: „nu-i omorâ, du-i să-și vadă visul cu ochii!”
Radu Alexandrina a fost deportată în septembrie 1942 din satul Gulia,
județul Suceava în Transnistria. Aparține neamului de romi al ursarilor, in-
terviul a fost realizat în limba romani. Localitățile în care a fost deportată sunt
Zorina, Covaliovca, Varvarovca, Varuşina.
r.a. – Dragii mei, vreau să vă spun povestea bugului... în 1942 au venit-
jandarmii, ne-au spus să ne facem bagajul, să ieșim din case, la cișmea, în vale. Am
luat ce era pe noi, în rest a rămas totul. Am ieșit șosea, s-au strâns toți romii care
erau scriși pe listă, douăzecișicinci de familii, și ne-am dus către vale. nu pot să vor-
besc mai tare...
i – Nu e nici o problemă.
R.A. – Am ajuns, ne-a dus la gară, ne-a dus în spatele gării, unde acolo se descărcau
cartofi, porumb. Şi am stat acolo sâmbătă, sâmbătă toată ziua, duminică seara ne-a
dus. ne-a dus la Pașcani, la Pașcani s-a oprit trenul, luni de dimineață, și ne-a dat
provizii. să avem mâncare pe drum.
i – Ce v-a dat de mâncare?
R.A. – Pâine și niște cârnați, și parcă și niște conserve, așa mi se pare... Mân-
carea aceea nu ne-a ajuns până la Tiraspol. Când am ajuns la Tiraspol s-au dat jos
romii din tren, nu-i lăsau, și își vindeau baticuțele, prosoapele casă își ia câte o bucată
de pâine să mănânce. De acolo ne-au dus, nu s-a mai oprittrenul. ne-au dus până
am ajuns la Odessa. Când am ajuns la Odessa trenul s-a oprit din nou, și s-a dat
ordin să ne omoare. Şi Regina Maria a spus: „nu-i omorâ, du-i să-și vadă visul cu
6
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
ochii!” Erau nouăzecișipatru de vagoane, în față erau două locomotive și în spate
erau trei, care împingeau. Greutate. La fiecare gară, la fiecare sat mai puneau câte
două, trei vagoane... puneau.
i – Cu romi.
r.a. – Cu romi. Dar erau și români printre ei.
i – Erau şi români?
r.a. – Erau români de la spătărești, de aici, care au fost luați la bug.
I – I-auzi…
r.a. – Da. Şi acolo, la Odessa, când am ajuns s-a oprit trenul, a stat cam un
sfert de oră și a pornit din nou. Şi am mers până s-a făcut noapte. Când s-a înnoptat,
gata, s-a oprit trenul. Şi ne-au spus care are de mâncare, să mănânce, care nu, să pri-
vească. nu era nici sat, nici oraș, nu era nimic. Cum ne-au dus patru, cinci zile, flă-
mânzi, însetați, în tren, închiși, nu se mai dădeau jos să își facă nevoile. Când am
ajuns la Tighina, acolo a născut mama mea copilul, în tren.
i – Cum aşa?
r.a. – Erau niște femei rome de la bugheni care au moșit-o, nu mâncare, nu
nimic. s-a legat cu șorțul și a stat liniștită, pe jos, au pus o pătură femeile alea, și de
acolo nu ne-au mai oprit până cînd ne-au dat jos. Zi și noapte mergea. Când ne-am
dat jos din tren era o ceață lăsată jos, noi flămânzi, însetați, au întors trenul și noi
am rămas acolo. Au venit niște căruțe, vreo patru-cinci, mai multe nu erau, i-au urcat
în ele doar pe bătrâni și pe cei care erau bolnavi, restul convoiului a rămas pe jos,
erau vreo cinci șase sute de oameni.
Şi ne-au dus la Zorina, mamă. Când am ajuns la Zorina, acolo era o vale unde erau
numai șerpi. Dormeai noaptea și dimineața găseai șarpele sub tine, sub pătură. Şi
acolo, pe valea aceea a vorbit tata cu niște jandarmi care s-au dus la colhoz și au adus
o damigeană cu vin, nu, prima dată a vorbit să îl boteze pe acel băiețel, pentru că era
nebotezat. Ce-au făcut, dragul mamii? Erau niște romi de la Zece Prăjini, îl chema
Vasile stratan pe romul acela, avea trei frați...
i – Tot ursari erau.
r.a. – Tot ursari, romi. O pernă mare avea, plină cu bani. Erau bani
românești, acolo nu valorau. Şi a mers în trăsură un jandarm, mama și nașa ca să îl
boteze pe copil. biserica era toată arsă, preotul avea doar cazanul în care făcea bote-
zurile. A doua zi au găsit o copăniță unde să îl spele. Când au venit romii ăia, care
cântă și la televizor, de la Zece Prăjini, când și-au luat instrumentele și-au început
să cânte, plângeau și buruienile de mila lor.
Şi ne-au lăsat acolo până când a dat zăpada, înghețase pământul și noi eram desculți
7
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 38
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
și cu capul gol. satele erau departe, dacă mergeai, și te prindeau, te omorau. Era o
șură mare, când au văzut că ninge foarte tare ne-au băgat în șura aia, am stat acolo
o săptămână, două și au venit și ne-au luat și de acolo. Şi ne-au dus, ne-au dus la
Covaliovca. Când am ajuns la Covaliovca erau numai laiași1, erau duși de mai demult.
ne-au ținut acolo o noapte, o zi și apoi ne-au dus la Varvarovca. Şi acolo ne-au ținut
o zi, două și ne-au dus pe malul bugului, la Varușina. Când am ajuns acolo rușii2
plecaseră, lasaseră casele libere pentru noi. nu pat, nu sobă, nu lemne, nu nimic, frig.
s-a dus tata și a strâns niște pietre și a făcut un pat din pietre, a pus deasupra lor o
mână de paie. nu pătură, nu țol, ne-am strâns acolo, s-a dus pe afară și a strâns un
smoc de stuf și l-a băgat în sobă să ne încălzim. Mama a luat sacul la subsioară, a
ieșit la marginea satului, s-a dus la o rusoaică, în alt sat, Rosa, se chema satul Rosa.
Şi era la marginea satului o fierărie, a ieșit o rusoaică și mama i-a spus: „Date minea
cartoshki…”, și rusoaica către ea: „berim”. Mama a cerut la ea cartofi, și rusoaica i-
a spus: „ia”. Şi i-a dat vreo cinci, șase kilograme de cartofi. A venit acasă, am fiert o
căldare de cartofi, nu aveam ceaun, nu era nimic. Am mâncat câte un cartof așa cum
mănânci mierea. Câte un cartof, doi, ce ne-a rămas. A doua zi ne-au trimis provizii.
i – Cine?
R.A. – Rușii. Au adus niște mălai crupe, câte o jumătate de kil de om, nu
câte o jumătate de kil, mint, câte o cănuță de tablă, deun sfert, mălai de orz, cu țepi,
și câte o jumătate de kilogram de cartofi. Şi-am primit așa, ce era să facem? Ei, așa
cu tărâțe cum era, cu țepi, cum o făcea mama, o înmuia cu apă, o punea pe o tablă
și ne făcea turte să mâncăm. După aceea, pentru că jandarmii nu îl lăsau pe tatăl
meu să intre în sat, ce-a făcut mama, s-a dus, și curățau rusoaicele cartofi, și aruncau
cojile, crude, și noi mergeam și le strângeam de pe gunoi, le puneam pe tablă, le
pîrpăleam și mâncam așa. De acolo, am mers pe un câmp unde culeseseră rușii
porumbul, și mai rămăseseră boabe de porumb înfipte în noroi, adunam câte trei,
patru boabe așa, puneam niște buruieni deasupra, le dădeam foc, și mâncam așa. Şi
am stat acolo, am stat acolo iarna aceea.
[…]
Ce au spus romii: „Haideți să mergem, că ne prinde și a doua iarnă aici!” Mama
murise!
i – Murise?
r.a. – Murise
Folosesc forma pe care o folosesc romii în limba română când se referă la lăieși, în cazul acesta fiind
1
vorba de romii nomazi.
2
se referă la populația ucrainiană.
Se referă la autoritățile ucrainiene.
3
8
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
i – Cum a murit?
r.a. – În postul Paștelui, când am intrat în postul Paștelui, ea, gata, a murit.
i – De ce a murit?
r.a. – s-a ridicat ulcerul acela la capul ei și a făcut o bubă mare, nu mai
aveam ce să-i facem... A cerut tatălui meu: „Adu-mi și mie Gheorghe, o bucățică de
carne...” s-a dus în sat, așa cum era, bolnav de tifos și el, a făcut ce a făcut și a adus
o cojiță de carne. i l-a prăjit, a gustat, și restul ea l-a pus sub pătură, l-a ascuns.
Când ne-am trezit de dimineață, tata i-a spus: „Tinco, scoală-te și dă-i țâță
băiatului!”, că plângea frățiorul meu. Copilul a mai trăit în urma ei. Cinse să se mai
trezească: „mama?” Asta se întâmpla la Varușina, unde ți-am spus eu. Ea era
moartă. A început tata să plângă și noi toți copiii, de plângeau și buruienile de mila
noastră. s-a luminat, asta se întâmpla pe la trei noapte, au spălat niște femei rome,
au pus-o pe pătuțul acela de pietre, fără sicriu, fără lumânare, fără nimic.
Era un rom pe care îl chema Mitati, s-au dus la el și el le-a zis: „Faceți groapa cum
vă spun eu.” Au săpat groapa așa (arată cu mâna în plan vertical) și într-o parte a
gropii au mai făcut o groapă. Şi au pus-o acolo, au pus un snop de stuf și au umplut
groapa cu pământ. Şi citea cartea, săracul, bărbatul acela care-l chema Mitati, tot
spunea „Tatăl nostru” până am ajuns la groapă. Au pus-o pe mama în pământ și
noi am rămas plângând pe margine...
i – Pe marginea gropii...
r.a. – A gropii... După ce au îngropat-o ne-am întprs înapoi acasă...
i – Câți ani avea?
r.a. – Treizecișidoi.
i – Ce tânără era…
r.a. – Tânără. A mai trăit copilul acela, era foarte frumos, a ai trăit încă
trei săptămâni, nu mai aveam ce să-i dăm și îi dădeam apă cu lingura. Puneam apiță
în gura lui. Şi, de la un timp a murit și el. Rusoaicele, care mai rămăseseră, care
mai veneau prin sat, pentru că mai veneau pe la casele lor, că murise lumea, au
murit mulți, au rămas casele și s-au întors înapoi rușii, la casele lor. Veneau și mă
vedeau, spuneau pe rusește: „Unde sunt copiii aceia care le-a murit mama?” Şi
romii le arătau: „aici”, spuneau. Mă luau acasă și îmi dădeau cartofi, mălai, lapte și
mă aduceau înapoi până la poartă, că nu puteam să car tot ce-mi dădeau.
Tata se ducea la ruși și făcea beciuri, garduri, iar eu ce făceam, îi luam pe cei trei
copii și mergeam la mormântul mamei...
i – Câți copii erați?
r.a. – Cinci.
9
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 40
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
i – Câte fete?
R.A. – Trei fete și doi băieți. Murise băiețelul acela mic și rămăsesem trei fete
și un băiat.
i – Dumneavoastră erați cea mai mare?
r.a. – Eu eram cea mai mare, îl luam pe frățiorul meu de trei ani în spate,
surioara care era născută după mine o lua pe cea mai mică, și mergeam la mormântul
mamei și stăteam până când se întuneca, plângeam și spuneam: „Hai mamă acasă,
cine să ne facă mâncare, tata nu-i acasă!” Venea tata și ne găsea acolo. ne lua plângând
și ne ducea acasă, lua și sacul.
[…]
r.a. – … s-au sfătuit romii aceia să fugă în România.
i – Care romi?
r.a. – Care erau duși de aici din sat. Romii noștri, care fuseserăm duși. Şi
într-o bună zi s-au hotărât să fugă toți, convoi. Am fugit și am mers, am mers o zi
întreagă până s-a întunecat. Am ajuns într-un sat, s-au pus la marginea satului să-
și facă de mâncare.
i – Cum se numea satul?
r.a. – nu mai țin minte cum se numea satul acela, nu mai țin minte. Când
s-au ridicat nemții, era colonie nemțească, ne-au fugărit înapoi, cu caii, timp de
trei, patru ore, până am ajuns la alt sat: „Duceți-vă de unde ați vinit!” Şi dădeau
în noi cu măciuci, cu bețe, cu pietre, și ne-au adus așa, mamă, până aproape aproape
de valea aceea. Apoi, ce-au spus romii: „Hai să mergem, că murim aici, pe văile
astea!” Am ajuns la o haltă, a venit un tren, ne-am urcat în el să venim în România:
„ne duce în România!” ne-am urcat în tren cam pe la ora trei, patru, ziua, am
mers cu trenul toată noaptea. La cinci, șase dimineața, trenul era nemțesc, soldații
erau în el, când și-au dat seama că suntem în tren, când au întors puștile cu patul
în sus, la care îi dădea acolo rămânea.
În tren erau erau paturi (arată cu mâna că erau paturile unul peste altul), am dat
jos cămășuțele de pe noi și ne-am pus la căldură ca niște peștișori. Afară era frig,
înghețasem de frig. soldații, când au văzut că suntem în tren, au început să ne iala
bătaie și de la locomotivă și de la coadă. Pe care îl lovea, cădea mort la pământ. Tata,
când a auzit că în celălalt vagon îi bătea, ne-a luat: „Dați-vă jos, repede!” s-a oprit
trenul într-o gară, ne-am dat jos, cei care rămăseseră la pământ în tren îi scoteau
soldații nemți și români ca pe mâțe. Ce-au făcut, ne-au băgat într-o clădire, o școală,
ciment, frig, și am stat acolo cu ușile închise. Ce s-au sfătuit, să ne ducă la alte
colhozuri, nu ne-au mai dus de unde venisem, ne-au dus într-un sat până unde
am făcut camtrei săptămâni.
40
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
i – Tot pe jos?
r.a. – Tot pe jos, mamă. Desculți, înghețam, asta era a doua iarnă! Şi ne-
au dus colhoz din colhoz, dormeam într-un colhoz, dimineață mergeam mai departe,
până am ajuns într-un sat, care era pe un deal, ivanovka se numea. Acolo, când am
ajuns, erau vreo cinci, șase căsuțe, nu erau mai multe. Au pus acolo douăzecișicinci
de familii, acolo douăzeci, acolo șapte, acolo opt... […] Unde ne-a pus pe noi erau
trei cămeruțe, l-a pus pe tata, cu unchiul lui, pe cine a mai pus..., și am rămas acolo...
Lângă noi nu mai era alt sat, era foarte departe. Până la fântână era un kilometru și
jumătate. Era o fântână cu cumpănă. se ducea mama, cea de-a doua, de la Toflea,
desculță, după apă, cu o tărăboanță nemțească. Şi cădea zăpade pe picioarele ei. s-a
dus în sat și au găsit-o nemții și i-au dat cu patul puștii în cap, și a stat leșinată o
zi, până seara, au luat-o rusoaicele, au tras-o pe ascuns în ogradă. i-a trecut și a
venit apoi acasă. Pe tata îl puneau de pază noaptea la combină...
i – Cine îl punea de pază?
r.a. – Rușii4, nemții, soldații români erau acolo,românii cu nemții erau aliați.
Rușii nu erau mulțumiți, erau ocupați de Germania. și am stat acolo a doua iarnă,
în martie ce au spus romii, s-au dus în sat. nemții și românii fugiseră din cazărmi,
că veneau rușii. Şi când au văzut că nu mai era nimeni la post, ce au spus: „Haideți
fraților, să mergem, noi rămânem?” s-au sfătuit toți, cum ar fi azi, de dimineață, la
primărie era un primar rom, dragă Doamne, care-i bătea pe romi, îl bătea pe tata și
nu-i mai dădea voie să meargă în sat să ne aducă să mâncăm.
i – Şi tot rom era?
r.a. – Tot rom, din sat de la noi. A trecut o căruță nemțească, mamă, în
ea erau două, trei vaci tăiate, s-a oprit, a coborât la vale, când să urce dealul, nu
mai putea. Şi au făcut din mână (arată cu mâna cum ai chema pe cineva), s-au
dus și tata și mama, i-au dat tatei pulpa și mamei burta de vacă. Din burta aceea
ne-a făcut mama ...... Ficatul l-a prăjit, a mai fiert o căldare cu bobi, să mâncăm
pe drum. Şi-am venit, și-am venit până la Mostovoi. Acolo era prefectura,
prefectura era într-o pădure, dar nu mai era nimeni, plecaseră toți, fugiseră.
i – Era pustiu.
r.a. – Da, mamă. A doua zi de dimineață, ne-am trezit să mergem mai
departe, a început o lapoviță și o ploaie, iar noi desculți, goi, au ieșit romii așa și s-
au pus la drum. Un român din basarabia, din Lăpușna, și unul din Hârlău, ce i-au
spus lui tata: „nu te duce cuscrucule, că mor copilașii, nici nu ieși afară din sat și
Se referă la soldații ucrainieni, care se aflau sub ocupația armatei române şi a celei ger-
4
mane.
41
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 42
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
își mor copilașii.” Eram goi, desculți... Am rămas în șura aceea numai noi. Mai erau
doi bătrâni care aveau cu ei doi copii, noi eram patru copii, mama și tata, în total
șase oameni, mai erau ei patru, cu toții eram zece. Mă crezi că și acum îmi huruie
în creieri sunetul acela al tancurilor care treceau? Prindeau ruși, îi băgau în mașină,
alții se ascundeau în glugile de porumb, în beciuri, în poduri, de acolo îi scoteau
nemții, umpleau mașinile cu ei și îi trimiteau în Germania. Şi am rămas acolo. După
șura aceea am găsit o baltă plină cu apă, și luam apă de acolo apă de băut. Era un
siloz de cartofi, luam câte o căldărușă de cartofi, am stat acolo până în mai, căzuse
Paștele pe 9 mai sau pe 10 mai, am stat acolo până s-a încălzit, că eram goi.
Au venit rușii într-o seară și ne-au spus: „să nu vă speriați, mâine frontul va fi
foartea aproape de voi!” Au adus un smoc de vată ca să ne pună tata în urechi, ne-
au adus conserve, ne-au adus pâine, tutun, dădeau mahurcă la toți copii, dar ce,
fumam noi? Îi dădeam lui tata. Dimineață a ajuns frontul aproape de noi, au venit
rușii și ne-au spus să venim să luăm haine. Tata nu a vrut. s-a dus într-un sat și a
găsit, de unde plecaseră nemții, a găsit pufoaice, a găsit cizmulițe de pâslă. Pufoaicele
aveau o mânecă roșie și una neagră, cum purtau ei.
i – Era bine.
r.a. – Da. Am plecat de acolo. Când am ajuns aproape de Tiraspol, am mers
o vară întreagă, din mai am ajuns tocmai în septembrie.
i – Ați mers foarte mult!
r.a. – Pe jos, îți dai seama, să vii pe jos de la bug...
i – Şi ce mâncați pe drum?
r.a. – Ce găseam, mamă. Am găsit un porc mort, la gunoi, l-a luat tata,
a prăjit din el și ne-a dat să mâncăm. Cartofi cruzi, ce găseam. ne mai dădeau
rușii, mamă. ne mai duceau cu mașinile ca de aici la Dolhasca (se referă la distanța
ca de la Gulia la Dolhasca), așa am mers o vară întreagă, de când am plecat de la
Mostovoi, până la nistru, la Tiraspol. Au închis granița și am mers apoi în alt
sat, care se numea Hrebenic. Când au dat drumul la graniță am trecut în
basarabia, de la nistru până la Ungheni, când am ajuns la Ungheni s-a închis
granița din nou, peste Prut. Am rămas acolo... Şi am stat a treia iarnă, am stat
trei ani. Ceilalți au ajuns acasă, au ajuns cu soldații, cu frontul, dar noi, din cauză
că eram goi, cum puteam veni? Cu trei săptămâni înainte de Paște ne-au dat
drumul, și am venit până am ajuns la iași, ne-au pus să facem carantină două
săptămâni.
i – Multă suferință.
r.a. – Toți au murit. Tineri. Patruzecișinouă de ani (49) avea tata când a
murit, avea mari dureri de spate, prinsese reumatism, că rămasese desculț, dezbrăcat,
42
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
rămăsesem patru copii pe el... Eu la 2 de ani am stat în sanatoriu, și când am pus
actele, am pus toate actele, nu mi-au drepturile, hoțul, Hitler, și Antonescu!
i – De ce v-au dus la Bug?
r.a. – Era ordin să-i ducă pe căldărari, care nu aveau case, care nu aveau
unde să stea. Şi i-au mai luat pe oamenii din sate despre care se spunea că sunt
răi, că sunt bătăuși, care se băteau, care aveau procese, care făceau nemulțumiri,
care furau. Au ales, într-adevăr, au ales și dintre noi, iar noi am mers în locul
acelui om despre care ți-am spus!
i – Care om?
r.a. – Dulap îl chema, nevasta lui făcea curățenie în casa primarului, era
tot timpul cu primărița, și s-a dus și l-a pus pe tata în locul lui pe listă, și el a
rămas acasă și pe tata l-au dus, care nu avea nici un proces, tata nu era un om
rău, dragul meu, niciodată, și a rămas cel rău și a plecat cel bun.
i – Îmi dau seama...
r.a. – Au cărat, au cărat... În 194 ne-am întors, în 1942 ne-au deportat.
Trei ani am stat, doar noi.
i – Câți v-ați întors?
r.a. – ne-am întors doi copii și tata. Au rămas acolo trei copii și mama.
i – Off Doamne...
r.a. – Şi... nu ne-a dat dreptul nostru Hitler, l-a oprit, trebuia să dea,
după cum auzisem eu, cum au spus oamenii, 0 000 de euro măcar dacă ar fi dat,
ne-au dat câte 7000 de euro și ne-au închis ochii.
r.a. – Ascultă ce își mai spune mătușa, acolo, în Transnistria, unde am
fost eu, la bug, la Varușina, erau bolnavi... Şi s-a îmbolnăvit o femeie romă de tifos
și a murit. bărbatul ei a luat un cuțit, a tăiat din pulpele ei și le-a mâncat crude,
punea pe foc și le-a prăjit, și le-a mâncat până dimineață. După trei, patru, cinci
zile, o săptămână, a murit și el.
i – De ce a murit?
r.a. – Pentru că mâncase carne crudă! Mai era de trăit așa?
Am fost la o casă, mă trimisese tata să cer un fierăstrău:
„ – Du-te la casa aceea și cere un fierăstrău!”
Când m-am dus și am deschis ușa:
„ – Unchiule Petrache, ești acasă?”
nu a răspuns nimeni. Când am deschis ușa, în mijlocul casei era un firicel de foc, se
vedea că fusese făcut foc, și o femeie romă dezbrăcată moartă, în partea aceasta avea
4
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 44

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

doi copii (arată cum ținea pe un braț copii), și pe cealaltă parte ținea alt copil, mort.
Toți patru erau morți, cei trei copii și ea. Am închis ușa și am fugit plângând la tata:
„ – Tată, uite ce-i acolo!
– Ei, lasă-i, tată... ”
Şi când i-au găsit oamenii, acela care era primar, i-a luat și i-a pus pe o năsălie, târâia
ba mâna unuia, ba piciorul altuia, au făcut o groapă și i-a răsturnat așa, ca și cum ai
arunca niște bolovani. Unul peste altul, au pus pământ peste ei și i-au acoperit, până
dimineață i-au mâncat câinii, îi scoseseră pe mal și mâncau din ei. Așa a fost...
i – Ce-mi spui tu, mătuşă...
r.a. – Da, mamă. Asta a fost în județul Oceacov. Asta a fost când stăteam
la ivanovka.
i – Mătuşă, este vreun cântec despre Bug?
r.a. – Asta, care ți-am cântat-o eu!
i – Care?
r.a. – ne scotea la muncă tot timpul. Dacă nu făceam treabă pe câmp, nu
ne dădea nici mămăliga aia de orz, nici pe aia nu ne-o dădea.
i – Îi puneau la muncă şi pe copii?
r.a. – Şi pe copii, mamă, aveam treisprezece ani și mă puneau la muncă.
i – Mare chin, mătuşă...
r.a. – Ce să mai spun, mai bine moarte, ne-a dus ca să mai trăim? nici într-
o mie, ne-a dus să murim, mamă. Pentru moarte, nu ca să mai venim înapoi. Atâta
noroc am avut, că au venit rușii, a venit războiu, de ne-am mai întors, un sfert din
noi. Un sfert, trei sferturi au murit. Ce îți spun eu? Mai sunt aici în sat patru oameni.
Mai este o bătrână care nu a luat nicui cinci bani, nici măcar cât am luat eu.
i – Şi a fost deportată.
r.a. – Da, a fost.
i – Îți mulțumesc că ți-ai spus povestea.
r.a. – Mi-am spus povestea, să îți trăiască mama, să vă bucure Dumnezeu.

r.a. – aNeXe 2

Foaii verdi de-avrămeasă, sâmbătă de dimineață,

Mi-a sosit jandarmii-n casă dănilă Mimi
na sosit ca să mai stea, măi Vârsta: 79 de ani, intervievată în 2008
A sosit ca să ne ia, hai! Femeie romă din neamul căldărarilor
„– Măi țigane, hai la bug!”
deportată din: suroaia, jud. Vrancea
„ – iaca sula, nu mă duc, măi”
„ – La Transmisia frumoasă deportată la: sirova, Moldovca, tridubi
să vă dea pământ și casă!”
Pomânt, casă nu ne-a dat, măi
Prin cohozuri ne-a băgat, măi i – V-au dus cu toată familia?
Coronica-i publicată, de țigani e bombardată
D.M. – Cu mama, cu tata, cu frați câți am fost. ne-o luat de la suroaia,
Şi să vezi țigăncile cum fac mămăligile, măi.
ne-o ținut pe loc trei luni de zile, până când o vinit ordinu de la bucurești, de de-
Dar să vezi rusoaicile, hai, hai, hai
parte. La urmă, ne-o ridicat de la suroaia, treizeci de căruțe, că tata o fost bulibașă.
Cum își plâng casuțele, măi
O avut la comanda lui treizeci de căruțe, și am mers trei luni de zile pe jos. sat
Dar să vezi rusoaicile
din sat, dacă ajungeam într-un sat de acolo ne lua altă miliție. Tot așa. Tot am
Cum își plâng casuțele, na.
mers trei luni de zile cu căruțele noastre până am trecut granița. O schimbat tata
bashauenas adaicha dili thaj rouenas de tineazelas o gad opral lende...
bani, de-o luat mărci, că erau mărcilii... Şi-am ajuns , stai să-mi aduc aminte...,
brigadiru dup noi, cu măciuca pusă-n mână
în sirova, prima dată! De-acolo , am astat o lună de zile, de –acolo ne-o dus la
să facem robotă bună, să facem robotă bună...
Moldovca în lagăr.

44 4
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 46
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
i – În lagăr? Cefăceați acolo, în lagăr?
D.M. - ne-a făcut piață, și care avea bani schimbați se ducea, cumpăra,
manca! Care nu, mureau.
i – Mureau?
D.M. - La urmă o vinit ordin și ne-o luat căruțele, o luat perne, o luat
cai, o luat aur, o luat tot ce-am avut, ne-o lăsat câte trei perne subcap.
i - Şi-acolo, unde stăteați?
D.M. [îmi face semn cu mâna să nu mă grăbesc] – ... o luat la colhoz. A
fost un lagăr mari, cât ține bârladu ăsta! Erau neamuri cu care nu ne văzusem de
când mama ne-o făcut! Au fost din toate părțile. O fost nouă mii nouă sute de
țîgani: brăila, Galați, Focșani, bârlad, bacău, iași, Tecuci, din toate părțile, nu
numai dintr-o parte. Şi căldărari, și zavragii, tot neamu de țigani, fieșcare neam
din toate colțurile, șî jîdani.
O voce (bunicul meu) – bravo! [în sensul că persoana intervievată spune adevărul
istoric]
D.M. – Dacă ne-o dus la Moldovca era un câmp mare, cât vezi cu ochii,
era fieșcare în partea lui, noi, tata era bulibaș, era familia lui, căruțele lui, cortu,
că eram cu corturile (zâmbește), și eram departe, într-o parte. Era piață, se ducea.
Când ne-o luat caii, biciu, tot, tot, toți țîganiii! ne-o pus rușii de la colectiv, de la
colhoz căruțele și ne-o dus la Tridubi.
i – La Treidubi.
D.M. – La Treidubi era o moară cât vezi cu ochii, ș-acolo erau toți țiganii
de pe globu pământului. Care era moldovean, care era ursar, care era argintar, ne-
o luat și ne-o dus pe malu bugului. Am avut bordei în pământ. bordei în pământ,
mânca-te-ar mama. Dacă ne-o luat căruțele, caii, corturile, ne-o luat tot. Pe malu
bugului era bordeiele făcute, de-acolo eram puse, câte persoane era, o fost fieșcare
cu tabelul lui. Îi dădea rația.
i – Îi dădea rația la mâncare.
D.M. - ... de mâncare, mamă. Cartofi, făină de papușoi, arpacaș, ulei numa
sare n-am avut. Şi se ducea fieșcare și-și aducea mâncarea dintr-un sat, cu spatili.
După ci aducea mâncarea asta, am stat toatî iarna în păduri, în bordeie., fără lu-
mină, ără nimica.
i – Cât timp ați stat acolo, la Bug?
D.M. – Trei ani am stat, stai să-ți spun! Trei ierni am prins. Trei ani o
tăiat pădurea toată de făceam foc iarna. Câinii, când murea, c-am plecat cu câini
cu tot (zâmbește) , ne-o prins o zăpadă, o lapoviță, o ploie, care o apucat bordei o
46
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
apucat, care nu, o murit până-n zi, potopu!  să moară băieții mei dacă zic o min-
ciună!6
i – Te cred!
D.M. – se scoală tata de dimineață găsește gâturi la copii pe bordei, sus,
deasupra peste bordei, mâncați de câini. Câinii târâiau morții în pârâul cu apă,
noi de-acolo beam apă.
Am avut un chin să nu mai dea Dumnezeu.
În primăvară ne-o dus la sirova. Tata era bulibașă, o luat căruțele lui toate, era
miliție, și ne-o dus acolo la munca agricului7: la păpușoi, la cartofi, la grâu, la
orice. Toată toamna, pân’ la iarnă.
i – Copiii munceau?
D.M. – Mititeii nu. noi munceam, care eram. Am avut frate mai mare,
ca tine, însurat, am avut o soră mai mare ca mine, am avut numai doi frați miti-
tei care nu munceau. Da încolo, noi ne duceam să muncim la femei8 să putem să
mâncăm.
Apoi o vinit miliția și i-o spus lu’ tata: “Hai, moș Dănilă, făceți-vă bagajul, că
vine războiul! Hai să ne retragem.”
Ei, ce puteam noi să mai luăm cu noi? Am lăsat și bagajul ăla în bordei și ne-am
făcut obiele, cu tata, și-am pus pe picioare, și-am luat-o, mamă,pe jos până la linie.
De ne-am suit în vagoane. ne-o dat jos într-un sat pustiu, erau vite împușcate,
cai, boi, vaci împușcate, care era sănătos, mânca-te-ar mama, tăia carne din vitele
ălea, de vaci, de oi și mânca crude pe stradă, pe drum mergând. Până când am
ajuns în basarabia. Am făcut Paștele într-un sat, când să trecem, gata, s-o închis
[granița].
5
Acest episod, al celor care „au apucat un bordei” şi al celor „care nu au apucat un bordei”
l-am regăsit în mai multe interviuri, mai ales în cele cu romii căldărari. Mihai Iorga, din
Feteşti, jud. Ialomița povesteşte acelaşi lucru, folosind aceleaşi sintagme. Aceasta denotă fap-
tul că un mare număr de romi nomazi au murit în prima noapte în care au fost puşi în aceste
bordeie de pe malul Bugului, numărul bordeielor fiind prea mic, mulți dintre romi au rămas
pe dinafară, murind de frig.
6
Cred că această nevoie de justificare vine din faptul că romii căldărari au fost cei care au vorbit
cel mai puțin cu ceilalți, fie ei romii aparținând altor neamuri (ursari, argintari etc.) sau români.
Am dorit să transcriu interviul aşa cum s-a exprimat supraviețuitorul pentru a reda cât mai
7
exact atmosfera interviului.
Se pare că munceau atât la colhoz, cât şi în gospodăriile ucrainienilor care le puteau oferi
8
hrană.
47
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 48
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
ne-o dus într-un sat și-am mai stat o lună de zile până când ne-o dat drumu, de-
am trecut. Din Crivoi. Atâta lume o murit de tifos, tifos negru, cădeau pe drum,
să nu mai dea Dumnezeu... cât am tras și ce-am tras pi malu’ bugului. Acolo
unde ne-o dus în bordeiele ălea nu erau sate, satele erau într-o parte, acolo... cum
îi patu (se referă la distanța de la ea pnă la patul pe care stăteam eu), acolo era
bugu’! se băga frații mei, țîganii toți în apă de scotea scoici să mâncăm9, le opă-
ream, ieșea carnea și-așa le mâncam. Am tras un chin și-un amar să nu mai dea
Dumnezeu.
i – Sare aveați?
D.M. – nu. Fără sare. se duceau țiganii, care erau șmecheri10, se duceau
în sate și cumpărau și vindeau cu lingura, cinci mărci o lingură.
Aici, mulți țigani o luat bani. Am făcut acte și nu mi-o vinit până acum…
se mânca unu cu altu, de foame… împușca nemții, rușii dacă le prindea, erau
11
cartofi ascunși în gropi, noi, dacă nu mai aveam ce să mâncăm ne duceam și
furam, pe care îl prindea îl împușca și cădea și el în groapa aia.
i – V-ați întors înapoi toată familia?
D.M. – Da. Toată familia. Toți frații mei, și tata și mama Dumnezeu ne-
o adus înapoi. Aducea frații mei [mai mari] câte-un băet [frate mai mic] după gât.
și mama ducea perna, pe care ne culcam.
niciunu nu ți-o dat toate datele ăstea, că eu știam toate datele și toate satele!
Era tranșee în pământ făcute, și le-o legat la ochi, i-o împușcat ș-o căzut în tranșee
toți, morți.
i – Romi?
D.M. – Evrei!
Ş-o vinit Maria12 Tereza (arată cu mâna ca și cum ar fi venit cu avionul) ș-o zvârlit
manifesti , ca să ..., „nu omorâți țiganii! Luați-le caii, luați-le căruțele, luați-le
averea, puneți-le la muncă la colectiv! să muncești, nu le omorâți!” Atunci o prins
(arată cu mâna ca și cum cineva ar fi prins din zbor acele manifeste) miliția ma-
9
Pentru romii căldărari aceasta era considerată o hrană necurată.
10
În sensul de „capabili”.
11
Se referă la soldații ucrainieni, care erau sub ocupația armatei române şi a celei germane.
12
Vezi articolul O intervenție a reginei-mame Elena pentru repatrierea unei femei de origine romă
deportată în Transnistria [an intervention of the Queen Mother elena for the repatriation of a
roma woman deported to Transnistria]. Holocaust. studii și Cercetări. Vol. i, nr. 2/2009
48
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
nifestele ș-o citit manifestele, și după cuvântu ei, ce-o lăsat, așa o făcut (vorbește
cu recunoștință).
[…]
noi am stat la liber, da’ evreii aveau lagăre făcute.
[...]
D.M. – Hitleru! El o dat ordin: țîgani și jîdani să nu mai stă în România,
să fie trimiși pe malu bugului! Şi-așa o făcut! [...] Şi Maria Tereza1 a spus: „noi
avem nevoie de țigani, că sunt muzicanți, nu-i omorâți!”
i – Părinții mata ce meserie aveau?
D.M. – Căldări, cazane. Cu asta trăiam. Alții era geambași de cai...
i – V-ați chinuit acolo...
D.M. – nici dușmanii tăi care te dușmănește să nu treacă prin ce-am tre-
cut noi. Şi ție să își fie drumurile dezlegate pe unde te-ai duce!
1
regina
• Conform acestui mit, Regina-mamă Elena a aruncat cu manifeste din avion în Transnistria,
în acele manifeste ea ruga autoritățile să acorde un tratament bun romilor.
• În alte interviuri cu romi supraviețuitori regina apare călărind un cal şi salvând oameni de
la moarte.
• În alte interviuri imaginea Reginei este transformată în imaginea unei „Ţigănci”. Interviu
realizat în satul Chirnogi, județul Călăraşi.
“Alții erau pregătiți cu lopeți ca să ne acopere cu pământ. Când am văzut-o, „Țiganca”, călare pe un
cal alb, calul era în spume. A ridicat un steag roșu și armata s-a retras. Dar noi eram încă acolo, pentru
că ne era frică. ne-ar fi împușcat dacă nu ar fi venit Țiganca. A spus: „sunt rudari! ne-am spălat în
albie de lemn, am mâncat cu linguri de lemn și nu trebuie să-i împușcăm, sunt rudari!” Şi am plecat
de acolo și armata ne-a dus din sat în sat până ne-a băgat într-o fermă. Maria Bofu , 85 de ani, Chir-
nogi, județul Călăraşi.
Fapte reale:
Regina mamă Elena a fost implicată în salvarea evreilor, între anii 1941-1944, pentru aceasta
a primit şi titlul „Drepți între popoare”. Regina mamă a intervenit şi în favoarea unor romi
care au fost deportați.
Vezi articolul: O intervenție a reginei-mame Elena pentru repatrierea unei femei de origine romă de-
portată în Transnistria. Holocaust. Studii şi Cercetări. Vol. I, Nr. 2/2009.
49
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 50
BiBLioGraFie
Abric, J.C. (1997) Reprezentările sociale – aspecte teoretice. În Neculau, Adrian
Psihologia Câmpului social – Reprezentările sociale. Iaşi, Polirom, p. 107-122.
Achim, V. (2004) Documente privind deportarea țiganilor în Transnistria, vol.i și
ii. Bucureşti, Editura Enciclopedică.
Achim, V. et Iordachi, C. coord. (2004) România și Transnistria: Problema Holo-
caustului. Bucureşti, Curtea Veche Publishing.
Agabrian, M. (2006) Analiza de Conținut. Iaşi, Polirom.
Arsene, M. (1972) struma. Bucureşti, Cartea Românească.
Atkinson, R. (2006) Povestea vieții – interviul. Iaşi, Polirom.
Auzias, C. (2004) samudaripen – genocidul țiganilor [samudaripen – Le génocide
des tsiganes] Paris, L’Esprit frapeur.
Bársony, J. et Daróczi, Á. (ed.) (2008) Pharrajimos: credința romilor în timpul Ho-
locaustului [Pharrajimos: the fate of the Roma during the Holocaust] Trans. Komá-
romi, G., New-York, The International Debate Education Association.
Berger, P.L. et Luckmann, T. (2008) Construirea socială a realității. Trad. Butu-
celea Alexandru, Bucureşti, Art.
Burtea, V. (2002) Romii în sincronia și diacronia populațiilor de contact. Bucureşti,
Luminalex.
Chelcea, S. (2008) Psihosociologie, teorii, cercetări, aplicații. Ediția a doua rev.,
Iaşi, Polirom.
Cioabă, L.M. (2006) Lacrimi rome = Romane iasfa. Bucureşti, Ro Media.
Curelaru, M. (2006) Reprezentări sociale. Iaşi, Polirom.
Delpard, R. (2001) Copii evrei ascunși. Bucureşti, Hasefer.
Drăgan, J.C. (1996) Antonescu-Mareșul României, și răsboaiele de reîntregire.
Bucureşti, Europa Nova.
Fraser A. (2008) Țiganii. Ediția a doua, Bucureşti, Humanitas.
Furtună, A.N., Grigore, D., Neacşu, M. (2010) sostar na rovas?... O samudaripen
thaj lesqi ciaci paramisi/De ce nu plâng?... Holocaustul rromilor și povestea lui ade-
vărată. Deportarea romilor în Transnistria: mărturii, studii, documente. Bucureşti,
Amare Rromentza.
Grigore, D., Neacşu, M., Furtună, A.N. (2007) Rromii … în căutarea stimei de
sine. Bucureşti, Vanemonde.
Guenter, L. (2003) Persecuția țiganilor de către naziști [La persécution des tsiganes
par le nazis] Paris, Les Belles Lettres.
Ioanid, R. (2006) Holocaustul în România. Bucureşti, Hasefer.
Ioanid, R., Kelso, M., Cioabă, L.M. (2009) Tragedia romilor deportați în Trans-
nistria: 1942-194: mărturii și documente. Iaşi, Polirom.
Ionescu, V. coord. (2000) Deportarea rromilor în Transnistria – De la Auschwitz la
bug – Rromii din România – studii și documente istorice. Bucureşti, Editura Cen-
trului rromilor pentru politici publice ”Aven Amentza”.
Ionescu, V. coord. (2002) Rromii în istoria României. Antologie și bibliografie.
Bucureşti, Editura Editura Centrului rromilor pentru politici publice ”Aven
Amentza”.
Lieblich, A., Tuval-Mashiach, R., Zilber, T. (2006) Cercetarea narativă – Citire,
analiză și interpretare. Iaşi, Polirom.
Mărginean, I. (2004) Proiectarea cercetării sociologice. Iaşi, Polirom.
Miftode, V. (2003) Tratat de metodologie sociologică – Tehnici de investigație de
teren, Elaborarea proiectelor de intervenție. Iaşi, Lumen.
Neculau, A. coord. (2004) Manual de psihologie socială, Ediția a II-revăzută, Iaşi,
Polirom, secțiunea a VI-a.
Neculau, A. şi Ferréol, G. (1996) Minoritari, Marginali, Excluși. Iaşi, Polirom.
Rughiniş, C. (2007) Explicația sociologică. Iaşi, Polirom.
Seca, J.M. (2008) Reprezentările sociale. Trad. Dîrțu, Iaşi, Institutul European.
Stănescu, V. (2007) cu moartea’n ochi - roman. Bucureşti, MarLink.
dicționare:
Dicționar român-rrom (lexicul rrom modern, rar şi vechi), 2003. Bucureşti: Va-
nemonde.
rapoarte:
Comisia Internațională pentru Studierea Holocauslui în România (C.I.S.H.R.)
(2005) Raport final. Iaşi, Polirom.
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 52

General historical data regarding

the deportation
of the roma people to transnistria
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 54

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

GeNeraL historicaL data reGardiNG

the dePortatioN oF the roMa PeoPLe
to traNsNistria

During World War II, approximately 25,000 Roma people were de-
ported from Romania to Transnistria (a territory occupied by the Romanian
Army); the decision was made by Marshal Ion Antonescu.
In this article, we shall not deal with the historical dimension of this
event, as this approach was already taken by certain historians and resear-
chers such as Viorel Achim or Radu Ioanid; however, we would like to make
several historical specifications, which will help us get the basic information
about the event whose social representation we intend to analyze.
A census was conducted in May 1942; the purpose of this census was
to identify “the problem Roma”. This category included “all those who could
not account for their living” Furtună et. al. (2010). The deportation to
Transnistria envisaged all those sedentary Roma who had no job or who had
a criminal record. As far as the nomadic Roma are concerned, no exceptions
were made, as all of them were deported. Following the census, 40,090 people
were recorded; this number included all the nomadic Roma.
The deported persons were generally made to work in kolkhozes,
populating particularly Golta, Oceacov and Berezovca counties. In order to
demonstrate the racist character of this measure, we can wonder why weren’t
Romanians with criminal records deported, as well?
The deportation of the nomadic Roma began on June 1st, according to
the Final Report of the ICHR (the International Commission on the Holocaust
in Romania), while the deportation of the sedentary Roma considered to be
“problem Roma” began in September. The nomadic Roma arrived in
Transnistria in their own wagons, and the sedentary Roma were deported
by means of several railroad cars. According to ICHR’s Final Report, the
number of the deported sedentary Roma was 13,176.
The policy of the Antonescu government was greatly influenced by the
Nazi regime from Germany; however, during his trial, Marshal Ion Antonescu
stated:” The issue of the Gypsies was the following: thefts and killings occurred due to
the camouflage in bucharest and in the other cities. The public opinion asked me to de-
fend them, because Gypsies came into their homes at night and robbed them. After nu-
merous investigations, it was ascertained that they were Gypsies armed with weapons
of war. All these Gypsies were relocated. since Mr. Alexianu needed workforce in

barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 56
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Transnistria, i did it. it is my decision.” Drăgan (1996) To highlight the ethnical
purification policy promoted by Marshal Ion Antonescu, we should mention
one of the remarks made by one of the accusers during the trial: ”The Accuser
– Your Honor, among these Gypsies, we know that Romanians with a darker com-
plexion were also sent (to Transnistria) by the subordinated authorities.” Drăgan
(1996). So, the criterion was not only a social one…
In a research the results of which were presented in 1995, Gilles Fer-
réol indicates that the exclusion of the Roma is made by means of four
axes, the first one being represented by the “way of life”, which is per-
ceived as a “vector of marginality, most frequently associated with theft,
vagrancy and insecurity, Neculau and Ferréol (1996).
The plan for deporting the Roma people to Transnistria did not exist
as early as the beginning of the government of Marshal Antonescu, it
would not have been possible given that Transnistria did not belong yet
to Romania, from the point of view of the territory.
In Vasile Ionescu’s work (2000), we can remark an important issue for
our study: that, initially, with regard to the transportation of the persons
which were to be deported, the plan was that such persons should arrive in
Transnistria by water: from the Danube, the Black Sea to the Odessa harbor.
In this sense, there is a document which concentrates the number of caravans,
persons, animals to be taken aboard from each city that had a harbor to the
Danube.
6
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
coNcePtuaL sPeciFicatioNs
aNd theoreticaL FraMeWorK
1. Various meanings of the term of social representation.
In this article, we shall identify the social representation of depor-
tation to Transnistria among the Roma population.
The theoretical framework of this research is largely inscribed in
the theories of collective processes, particularly the theory of social
representations, elaborated by Serge Moscovici in 1961. The origin of the
theory of social representations resides in the theory of knowledge, for-
mulated by E. Durkheim, one of the basic concepts of this theory being the
concept of representation.
Pickering (2000) quoted by Markova (2004) shows that, apparently,
E. Durkheim never defined this concept in his works. The term imposed
by the French sociologist is that of collective representation.
Durkheim’s concept of collective representation is imposed in a soci-
ety, having a constraining character on its members and being partly con-
stituted on account of an ordered series of stereotypes and prejudices on
the object of representation. Collective mentalities influence the social im-
ages on an object by means of a series of beliefs, prejudices that represent
information filtering criteria. Adrian Neculau (2004) shows that Serge
Moscovici takes over the concept of collective representation, and from it, he
develops the concept of social representation. In this way, in his conception
“social representations represent a structured ensemble of values, notions and
practices relative to the object, aspects or dimensions of the social environment, a
socio-cognitive system which allows the individual’s survival in the soci-
ety, the directing of behaviors and communications, as well as the selection
of responses to the stimuli from the environment.”
In the age when E. Durkheim uses the term of representation, this
term was very used also by other sciences and by art, etc. Ivana Marková
(2004) shows the difference between the French term représentation and the
English term representation: representation indicates more the static, in the sense
of resemblance, imitation or mirroring, while the term représentation refers
more to dynamic significance, being used by sociology, anthropology, art,
etc., social representations being cognitive systems having a particular logic
7
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 58
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
and language. In our research, we shall rely on the English sense of the term,
intending to identify the central core of the representation of the “Bug”.
Adrian Neculau highlights the natural character of social represen-
tations, as their role is to insert the social actor in its natural ambience, to
help him understand and control this world, to bring it closer to him. From
this perspective, Jean-Claude Abric (1994) defines social representation as
a functional outlook on the world which allows the individual or the group to pro-
vide a meaning to the conducts, to understand reality through his own system of
references, therefore to adapt, to define his place.”
“The image that we have on the real event, the manner to interpret,
to conceive daily reality, this form of social conscience received the name
of social representation”, Neculau (1997).
2. anchorage and objectifying the “Bug”
Anchorage and objectification represent two processes by means of
which things, objects or ideas considered “abstract” become tangible and
understandable.
Anchorage resembles to the action of anchoring a boat to the shore,
Moscovici (1997). Anchorage is the process by means of which we introduce in
the categories that are already formed in our mind the things that we consider as
having characteristics similar to those of our categories. By means of language
and anchorage process, the individual converts the unfamiliar into famil-
iar. The human subject has the natural tendency to know the surrounding
reality, and this is performed by designations of the facts, individuals or ex-
periences. The study of social representations is deeply related to the com-
mon sense by means of which individuals tend to understand realities and
explain phenomena.
In our article, we shall make a reference also to a series of seven case
studies that we conducted in 2010, having seven Roma students as their
subjects (Furtună et al., 2010). In one case study, we can observe how the
subject, referring to the Roma population deported on territory of
Transnistria, specifies “that they were gassed” (p. 130). Obviously, the
Roma were not subjected to such a treatment on the territory of Transnis-
tria; however, the subject is anchoring, introducing a new thing into a cat-
egory that is already formed in his mind, that of “gas chambers” from the
Nazi camps: “Deportation of the Roma people to Transnistria”. In that
paper, we underlined the unclear, diffuse manner in which some young
8
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Roma, higher education graduates, represent for themselves this tragic event.
Objectification refers to the transposition of an idea into image. Ob-
jectification represents the process by means of which what cannot be seen
becomes visible, tangible. One of the questions asked in this discussion is
whether anything can be objectified. The answer is negative, at least if we
consider the fact that social representations are most frequently presented
in the interaction with the other, while a series of things are considered to
be taboos, which precludes the tendency, initiative of the knowing subject
to represent them mentally. Individuals tend to objectify what is to their
advantage, which provides them with psychological and social comfort
(good relationships with the others).
As we shall point out in this work, the objectification of the depor-
tation of the Roma people to Transnistria is performed by means of the
image of “cardboard boats”.
This article is based, as documentation sources with respect to oral
history, on a series of twenty-four interviews with Roma survivors of de-
portation, collected by myself in the period comprised between 2009 and
2012, alongside the thirteen interviews conducted by Radu Ioanid,
Michelle Kelso and Luminiţa Mihai Cioabă, presented in the work The
Tragedy of the Roma People Deported to Transnistria 1942-194 (2009) and an-
other thirteen interviews with the Roma survivors, presented in the work
Romani Tears, written by Luminiţa Mihai Cioabă.
3. Propagation channels and Filters
of the representation of the “Bug”
Social representations manifest themselves by means of three proce-
sses or phenomena: dissemination, propagation and propaganda (Neculau, 2004).
Dissemination represents the emergence of a new conversation topic
for the masses, characterized by the fact that it is spontaneous and a host of
points of view are expressed.
Propagation differentiates itself from dissemination through
the fact that it is structured and it has the role to enlarge the manifestation
area of a social representation, with the purpose of winning over as many
adepts as possible.
Propaganda is aimed at distorting by means of simplification the social
field, imposing a certain point of view, most of the times simplistic, regarding
reality.
9
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 60
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
In order to develop, a social representation needs a series of chan-
nels. Filters represent a set of emotional, economic, political, etc. interests
which shape the form and contents of such representation.
According to the documentation drafted so far within this research,
we were able to ascertain the fact that the development of social represen-
tation on the event of the deportation of the Roma people to Transnistria
was not made by all means, communication channels y which it would
have been possible. The oral testimonies of the survivors of the deportation
to Transnistria represent the primary channel for the propagation and dis-
semination of the representations of this tragic event.
The authorities during the Communist regime had no interest what-
soever to get involved in spreading information on this event. After 1989,
a series of documentaries were made with respect to this event; however,
they were poorly disseminated, which is also due to the fact that they tar-
get a small population.
We consider that the communication channels of the social repre-
sentation of the “Bug” were “clogged”, not to a decisive, absolute extent,
also by the fact that the confession of the life in Transnistria constitutes
one of the taboos of the traditional Romani culture, from the point of view
of what happened there: cannibalism, rapes, violence.
One of the pillars of the traditional Romani culture is “O lajao – The
shame” (the shame of having no money, the shame of being hungry and
having no possibility to feed, the shame of being raped – cause for losing
the purity within the family and community, the shame of not marrying a
virgin girl, the shame of suffering, the shame of not being accepted by the
others – the shame of being deported2). We intend to exemplify this idea
based on a testimony collected by Cosmina Guşu, Michelle Kelso and Mar-
ioara Trancă in 2007, p. 176-177. The interviewed person was Silvia
Stănescu, born in 1928, in the Kalderash people (“căldărari”), Cândeşti,
Vaslui county.
tape 1
— Who died because of the cold? Give me name.
— Should I give you the name? I give it to you, I give it to you. One [called]
Saagura, Guriţa is her name, [her sister] Guriţa died. Guriţa, the German man shot her.
He wanted to take her and it didn’t work out and he shot her. Fraga died.
— Please explain what the German man wanted to do to your sister, because she does
not understand. [This is the Marioara Trancă’s intervention, asking the subject for specifications]
60
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
— He wanted to take them, He was big and he wanted to take her elsewhere.
[The subject continues to refuse to make a clear specification]
— To blemish her. [The interviewer makes the clarification]
— Yes. [speaking Romani]. I’m ashamed to tell.
— You should not be ashamed. The German man should be ashamed, not you. [Here, a
trick is used to have the subject make clarifications]
— Yes, yes. He took them and went away and, if they did not want to go, he
shot them, he shot my sisters. He shot three of my sisters, he shot them, he also shot
one of my brothers. [The subject refuses to use words which clearly express a forced
sexual intercourse]
— so he wanted to blemish the sister? Guriţa?
— Yes.
[.....}
— say, grandma.
— To blemish me. Yes. Cause I am ashamed, I cannot tell.
— You have no reason to be ashamed; this is to let people know what happened, so that
it should never happen to others. You have to tell.
— Yes, he took me and I was near the wagon, then I went to a higher place. He
took my sister, blemished her. But he took my sister Agripina and blemished her, beat
her, but my sister died.
I am ashamed [to tell] more.
Source: Ioanid et al. 2009
We specify that the annotations between parentheses are ours. In
the foreword to the work “The Tragedy of the Roma People Deported to
Transnistria: 1942-1945: Testimonies and Documents”, Michelle Kelso
states that the barriers, cultural taboos did not prevent the Roma people
to tell what they lived, but in the case above, although none of the inter-
viewers was male, the subject avoids speaking clearly. The interpreter,
Marioara Trancă, represents for the research team a translator not only of
the Romani language, but also of the Romani culture. She is the one to
make the specifications for the research team, clearly, and not the subject
The concept of shame from the Romani culture is highly illustrated
by a song from the Romani folklore which refers to the sufferings endured
in the Auschwitz camp. Hereinbelow is a rough translation of such song:
61
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 62

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

could ascertain the fact that some of them remembered even the time when
”in Auschwitz, a big house of torture, the gendarmes came to their house. By comparison, some of the Roma peo-
There lives my lover ple do not remember exactly the month when they were deported or the
He stays and stays and is thinking, localities from Transnistria where they lived.
And he does not forget me Another question we can address in this research is: which category
You, black bird of Roma people is expected to form the central core, the knot of this social
My little soul is ashamed representation? From the nomadic1 or from the sedentary ones? We shall
is ashamed, is ashamed, in front of my wife try to answer this question hereinbelow. Taking into account the fact that
Cause i am confined in Auschwitz the group of Roma people who were nomadic at that time was a traditional
in Auschwitz a big hunger, group, and traditional communities are characterized by a poor relation-
What should we eat, darling... ship with the exterior, we cannot admit that the main group generating
not even a loaf of bread, such a social representation was the group of nomadic Roma people.
Unlucky hunger. Applying the reduction method, our expectations focus on the gro-
You, black bird up of sedentary Roma people, which were and still are more in contact
My little soul is ashamed with the majority population than the nomadic Roma people.
not even a loaf of bread, Another type of filter is the one represented by the social context in
Unlucky hunger. which a certain social representation is formed. The formation of the social
As soon as i go home from here, representation of the “Bug” benefits, if I am allowed to say so, from three so-
i’ll kill the hunger, cial contexts (by social context we largely understand the ideology that gov-
As soon as i go home from here, erns a certain age): the Antonescu regime, the Ceauşescu age, and the period
i’ll kill the hunger” after 1989. We shall analyze each of these three contexts, one by one; before
that, we shall define the term of context. This designates the circumstances,
the instances when a certain event occurs. According to Foulquié (1978)
quoted by Curelaru (2006), this term is specific to linguistics and designates
The song highlights the shame of a Roma man found in Auschwitz, a part (fragment, excerpt) of a text for the interpretation of another text.
as he is far away from his wife, and cannot love her and cannot provide The influence of the context can be understood in two ways: objec-
for her. The shame is his and not of those who, being stronger than him, tive and subjective. In the discussion of the objective influence of the con-
got him confined in the camp. He is also ashamed because of the fact that text, it is constituted as a reality external to the individual, the environment
he reached this stage of abasement that he cannot have “even a loaf of in which s/he is performing his/her activity and which influences him/her
bread”. We are dealing with degradation from the status of “a man”. The in decision-making. By the subjective influence, we are more interested in
article of M. Stewart also presents some lyrics, collected in Romania in the manner in which the subject evaluates the context by himself/herself.
1995, in Gura Văii, Bacău county, which refer to the deportation to In the context of this research, the emphasis is placed on the objective side.
Transnistria. The last line refers to the impossibility of the people found The ideological context is one of the factors which have the stron-
in Transnistria to feed. gest impact on social representations. A research on the global, ideological
Michael Stewart revealed in his work the fact that he does not agree context is of huge help in anchoring a social representation in time and
with the idea according to which the Roma people wanted to forget in space. In view of anchoring the social representation of the “Bug” in the
order to avoid the suffering. He suggests the fact that the “oblivion” char- Romanian space, we shall analyze one by one the three ideologies which
acteristic to the Romani culture is driven by the fact that the Romani people “filtered” it until this time.
do not have the custom of commemorating. Analyzing a series of seven The Antonescu Government represents the period in which the event
interviews with the Jewish survivors of the deportation to Transnistria, we of deporting Roma people to Transnistria occurred. This period constitutes
62 6
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 64

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

the genesis of the social representation of the “Bug”. Considering that the were deported or who knew that, before their deportation, a census was
order of deportation came unexpectedly for the Roma people, they had conducted on the Roma people, from stating that their ethnicity was Roma;
not time at all to wonder “why” and to answer such questions. Another a simple census was often perceived as a new attempt at deportation.
major factor that we should take into account is that deportation occurred
in the context of a world war; if deportation had occurred in a time of
peace, I am convinced that the social representation of this event would
have been much more emphasized. Here we would like to take into con- 4. the cognitive representation of the “Bug”.
sideration the article of Michael Stewart “Remembering without commem-
oration: The Mnemonics and Politics of Holocaust Memories among
European Roma” (2004). In this article, the British anthropologist underlines table 1. Answers to the question: “To what does the word “bug” refer?
the fact that the Roma and Sinti survivors from Auschwitz found it difficult
to tell the locals what they had been through, as the locals would have an- No. 1 A camp No. 12 An island
No. 2 A large room No. 13 A stream of water, somewhere in
swered them as follows: “You know, we, too, suffered during the war...” No. 3 You ask me and I ask you Ukraine
Ceauşescu’s period did not turn this drama into an object of interest, No. 4 An island No. 14 I don’t know
the egalitarianism being manifested as brutally as possible on all the mem- No. 5 A colony No. 15 A river
bers of the society. Hoping to build a new Romania, the horrors of the past No. 6 A cremxcatorium, right? No. 16 A river, in Transnistria
No. 7 A camp No. 17 A camp
were forgotten, especially given that the Roma people did not have an in-
No. 8 I don’t know No. 18 A river, in Ukraine
tellectual elite to write works on this subject, as it happened in case of the No. 9 A camp No. 19 An island
Jewish population. No. 10 … like a campNo. No. 20 A river, beyond Moldova
The period after 1989 is a period in which this event was granted 11 A river, in Transnistria
official recognition. However, the social representation of the deportation
of the Roma people to Transnistria has to recover a period of approximately
sixty years of oblivion. In this respect, I would like to draw attention to the Approaching the cognitive side of the representation, we inter-
three polls conducted by the “Elie Wiesel” National Institute for the Study viewed twenty Roma persons, ranging from 16 to 75 years of age, with a
of the Holocaust in Romania. In 2007, according to the poll results, in case low education level, trying to find out whether the subjects know what
of the question “Please, tell me what does the term of HOLOCAUST Bug is, as a proper name.
mean?”, only 2% of the respondents (N=667) ticked also “the persecution Fifteen persons from the twenty interviewed persons did not know
of the Gypsies”. In 2009, in case of the same question “Please, tell me what that “Bug” is in fact a river from Transnistria.
does the term of HOLOCAUST mean?”, only 4% of the respondents chose From the twenty interviewed persons, five represented a “control group”.
also “The persecution of the Roma”. In 2010, in case of the same question These five persons are more “informed” with respect to the event of the
only 5% of the respondents chose also “The persecution of the Roma”. deportation of the Roma people to Transnistria, as they are older (Nos. 11,
Therefore, the social representation of the Holocaust among the ma- 15, 16, 18, and 20), and have relatives who were deported or who were
jority population is very small, but what can we say about its size and form themselves (together with their families) scheduled for deportation.
among the Roma population? I decided to express in this table the answers of the interviewed sub-
Almost seven decades lapsed from the deportation of the Roma jects as they were given by each and every individual in order to indicate
people to Transnistria …, since then and until now, this event managed to the fact that each of the answers presents a certain level, degree of knowl-
acquire a certain symbolism, both in the mentality of the Roma people, edge of the term. Alongside the level of knowledge, this table also reveals the
and in the mentality of the majority population. manner in which each subject represents the Bug to himself/herself. A com-
The “Bug” is one of the factors that prevented many Roma people who ment I noted down during the interview of the subjects and which also re-

64 6
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 66
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
sults from the above table is that the question: ”What is the bug?”, the ex-
perienced subjects (the five persons) answered in an objective manner, re-
ferring to the fact that it is a river, while the remaining subjects associated
the action-, event-related side of it.
With regard to the representation of the “Bug” as an event of the
deportation of the Roma people to Transnistria, the subjects gave various
answers from ”i don’t know” to ”A crematorium”. We can remark the fact
that the representation is somehow cloudy, the only certain thing being
that the “Bug” is a place where the Roma people were taken to suffer.
5. the social representation of the “Bug”: the “cardboard Boats”.
It is well-known that the Roma people do not have the custom of
commemorating. This issue is extensively treated in Michael Stewart’s ar-
ticle quoted above, and responds particularly to the question how.
In our article, we shall focus our attention on what the surviving
Roma people and their descendants remember. The social representation
of a fact dictates the manner in which people remember that fact, event.
The bases for the social representation of the Holocaust in the men-
tality of the Roma people have already been placed by the British anthro-
pologist. Its manner of analysis is comparative, as he is often drawing
comparisons between the way in which the surviving Roma people re-
member, talk about the Holocaust, and the manner in which the Jewish
survivors do this. In his article, Michael Stewart notes important aspect,
difficult to capture: the victims’ relationship with their own history.
table 2. Frequency of the phrase ”cardboard boats”
interview Frequency interview Frequency interview Frequency interview Frequency
No. 1 1 No. 6 1 No. 11 4 No. 16
No. 2 2 No. 7 4 No. 12 1 No. 17
No. 3 3 No. 8 3 No. 13 0 No. 18
No. 4 5 No. 9 3 No. 14 4 No. 19
No. 5 5 No. 10 2 No. 15 5 Nr. 20
66
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
The most interesting observation we made during this research and
which I consider as the central social representation of the “Bug”, is that,
after I disclosed to the subjects that the “Bug” is a river, each of them (in-
cluding two of the five “experienced” subjects), immediately started telling
me about the “cardboard boats”: ”One of these aparti islands, as there are in india
…„ – but don’t you hear, in the middle of the water,, they tricked the gypsies and
they transported them with … left them alone with… boats, not made of tin, made
of cardboard! A little thicker, specially made, and, at a certain time, that cardboard
… [sank] they say this is the bug… in a city…” (M.M. 27 years old, Male, Bârlad)
A part of the subjects did not know that the ”Bug” is in fact a river;
however, they knew to tell a detailed story of ”how the Gypsies died on the
water”: ”i – Do you know what the Bug is? s – You ask me and i ask you. i – It is
a stream of water, somewhere in Ukraine. Did you know? s – no. They said
they wanted to make this kind of boats for them, to take then and drown the Gyp-
sies. i – What kind of boats? s – Cardboard boats! My grandmother was talking
[about] it. That, if Antonescu had lived, as soon as they got one on foot, that was
it: they took them away!” (Ţ.O., 26 years old, M., Bârlad)
None of the archive documents we consulted makes referenced to
such an event. Noteworthy is the fact that both the interviews with sur-
viving Roma people collected by me, by Michele Kelso, and the report re-
garding the cultural consumption from the Roma communities elaborated
by the National Cultural Center for Roma contain the phrase “cardboard
boats” or “wagons with cardboard bottom”.
“Cardboard boats” within interviews with Roma
survivors of the deportation to Transnistria
l “Woman, he said to grandma, they make cardboard boats and they send
the gypsies away on the Bug, lied to them that they were going to catch some fish
until the bottom of the boat soaked, cause it was made of cardboard and the gyp-
sies drowned in the Bug. i – Did many people die in cardboard boats? M.a – Well,
of course, cause that was the way in which they started to kill us. i – And did any
6 of your relations die in the cardboard boat? M.a – No, grandpa, he provided for
us all, poor soul, he was smart, he went to the people in the army.”
2 Mitică Aurică, 74 years old, slatina, Olt county.
interviewed in August 2008 by Furtună Adrian-nicolae.
2
l “I heard that there, at the Bug, they made cardboard boats? V.P – Those
6
are the long-haired guys, the long-haired guys with money in their hair. They
2 made a cardboard ship for them and they let them sail on the water and there
the cardboard soaked and they died, they drowned. i – So, is this story true? V.P
67
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 68
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
– It’s true! i – Still, I am under the impression that you did not see this with your
own eyes, did you? V.P – Well, people who knew the exact facts, who were in-
formed, told me!”
Vasile Paulina, 77 years old, bucharest.
interviewed in March 2009 by Furtună Adrian-nicolae.
“They made cardboard boats and they put the gypsies on those card-
l
board boats and they made them sail on the water, son. They told them that they
would pass them over to Nikolaev, cause it’s going to be better there!”
Enuţa spiridon, 81 years old, iveşti village, Galaţi county.
interviewed in september 2008 by Furtună Adrian-nicolae.
l “They made for others those... what do you call them..? Cardboard
boats, and they let them sail on water and they died, woe onto the world and
earth...”
Dumitru Maria, 80 years old, Feteşti, ialomiţa county.
interviewed in 2009 by Furtună Adrian-nicolae
“They took us to the Bug. They took us across the Nistru, at Tighina,
l
they said they would build wagons with cardboard bottom, to put us in there.
Others arrived there earlier and they put them into the water, and they killed
them.”
silvia stănescu, 78 years old, Cândeşti, Vaslui county.
interviewed in 2007 by Cosmina Guşu, Michelle Kelso and Marioara Trancă.
l “I heard about that guy, Antonescu, who wanted to put the gypsies on
a cardboard ship.”
CnCR Report, 2008
l “To save their bullets, the Germans, “ingenious” people, had made for
them a sort of boats from varnished cardboard, which looked like wood. The
boats would disintegrate in the middle of the water and they would drown.
http://www.jurnalul.ro/reportaje/si-or-mancat-copiii-cruzi-sau-prajiti-8062.htm
This representation is sometimes centered around Marshal Ion
Antonescu: ”G.r. – I’m telling you some words that you surely heard be-
fore: ”If Antonescu were still alive: …” F.d. – We would all be on card-
board! (on cardboard boats)” (G.R., 28 years old, F and F.D., 32 years old,
M.) An attitude associated with these ”cardboard boats” is that of making a
parody of this tragic event from the history of the Roma people: ”s – When
s… was living, did you go to the bug? When they sent you in the fiberboard
boat!” (A.L., 31 years old, M) – this person asked this question during one
of the interviews with the survivors of the deportation to Transnistria.
68
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
As everybody knows, the Jews and the Roma people from Germany
were killed by methods very well devised by the Nazis: gas chambers, or-
ganized executions, lethal injections, etc.; comparing these methods with the
“cardboard boats” in which the Roma people from Romania were boarded in
order to drown, the parody is obvious.
Referring to the origin of the “cardboard boats”, one of the assump-
tions to which I resort is that such social representation is rooted in the event
occurred on February 24, 1942, when the ship “Struma”, with 790 Jewish
passengers onboard was sunk in the Black Sea by the Soviet Army, and only
one person survived.
Further on, I shall present a few quotes extracted from the work
“Struma”, by Maria Arsene: “And, still, Struma was a reformed ship, trans-
formed during years, into a pontoon, and then again into a “ship”. Why did
they dare, without any floatability, without the minimal orientation devices,
compass, gyro-compass, and with an old, defective engine, which was rusty
when it was taken out of the Danube, - to sail from Constanţa to Haifa, with
no less than 769 women, men, old people and 100 children on board, run-
ning from death? Why?” p. 5
“On December 12, 1941, 14:30 hours, a pseudo-ship, without the min-
imum requirements of floatability and stability – a ship which, due to its ex-
cessive old age, was no longer allowed to transport cattle, then wood, on the
Danube, and served thereafter as a simple pontoon – changes its name from
“Macedonia” to “Struma” and, obtaining the documents necessary to travel
by sea, as well as a Panama flag, leaves the Constanţa harbor, having 769
Jewish immigrants on board. Misled by a series of press announcements,
which limited the registration for travel, similar to “last vacancies”, pushed
by terribly hard times, generated by a war wildly waged by Hitler and his
allies, the 769 passengers, poor-spirited and with ancient fears alive in their
souls, did not hesitate to board their hopes on a wreck about which the late
sea wolf commander Emil Paraschivescu confessed to me – nearly 25 years
later – that it was nothing but a rotten trough, a wormy wooden shell, to
which only a random oily lake – such as the Black Sea was in the days before
Struma’s departure – could allow it to miraculously reach Istanbul.” p. 7
I do not intend to categorically claim in this article the fact that the
“myth of cardboard boats” originates in the sinking of the Struma ship; how-
ever there is a series of major arguments that might contribute in the shaping
of such a conclusion in the future:
l the relatively short distance in time between the sinking time of
the ship, February 24, 1942, and the starting time of the first depor-
tations of Roma people, June 1, 1942;
69
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 70
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
l the highly deteriorated status of the ship, which could have gen-
erated the representation of the “cardboard boat”;
I would like to specify that I consulted the press of that time in order
to identify an article referring to the tragedy in which the 769 passengers
lost their lives, but I found no such article, as the tragedy was kept from
the Romanian public for many decades, the file being classified.
In order to demonstrate a clear connection between the Struma ship
and the “cardboard boats”, we need a communication channel by which
the information regarding Struma’s sinking reached the collective mental-
ity of the deportation of the Roma people to Transnistria. In the future, we
shall conduct more research on this topic.
Noteworthy is the fact that the genesis or the origin of the myth of
the “cardboard boats” has no influence whatsoever on their symbolic in-
terpretation, with which we intend to deal in this work.
To do this, I shall further present that the metaphor of “cardboard
boats” has been recently taken over even by some singers of manele [Trans-
lator’s note: a particular music style, specific to the Roma people], which demon-
strates that it belongs to the collective mentality of the Roma people:
tape 2
“My enemies would look great in a cardboard boat/
To make them cross the nile, to be eaten by the crocodile/
i am gossiped by the enemies, cause i know how to make monies/
Cause i am not just any man, i pick the money from the tree/
Dogs with dollars on their tail are walking on my street/
And, what do you know, my enemies became dog catchers”.
Source: http://www.youtube.com/watch?v=T14jLRDDgRc
As we can notice, the “cardboard boat” represents an ironic topic,
a humorous method for punishing someone, in order to show particularly
the relationship of power between the punisher and the punished one.
The song also integrates a major idea, that of the victims’ gullibility.
As the Roma people deported to Transnistria were tricked into believing
that they will receive houses and land in Transnistria, similarly, the “ene-
mies” believe that on his street “dogs with dollars on their tail are walking
on the street”:
70
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
tape 3
“Antonescu took us, Antonescu, Antonescu, tricked us, woe to the world and
earth what happened to us, he deceived us that he would give us cattle, that he would
give us ploughs, he deceived us, he deceived us.”
Maria Dumitru, 77 years old, Feteşti, ialomiţa county.
interviewed in september 2008.
„i – Auntie, when did they take you from here, from Romania, what did they tell you?
i.s. – They told us that they would take us there to the Bug. Who knew what was
there? He lied to us from here, that it’s nice, that it’s…that they are taking us to work.
But who knew?! When we arrived, there was a big stable, all the gypsies, all... hungry,
thirsty. Those who had what to eat ate; those who didn’t, got camp fever, fell sick with
hunger. One of my brothers died there… my brother died there.”
iancu Zâmziana, 7 years old, Craiova, Faţa Luncii neighborhood.
interviewed in December 2008.
” In ’42, I left with my parents, they took us to the Bug to make “big people” out of
us, but we were taken for extermination... i – Did they promise anything to you? N.i. – They
promised us houses, land, [good] conditions! Instead, big sorrow, we did not think we would
reach Romania again. i – Did they take you with all your family5? N.i. – With all the family,
with parents and all we left …, with brothers…”
niculaie iancu, 7 years old, bucharest.
interviewed in August 2007.
i – Why did they take you there, what did they tell you? s – To make us landlords!
They said they would give us tractors, land. They said they would make us landlords, [they
would give us] houses, everything at our disposal! But we were sold by Hitler and by An-
tonescu to the Russians and, if the front had not come when the ceasefire was made in ‘44 at
Iaşi, we would not have come back to Romania..., we would not have seen Romania again...”
Moldoveanu Marin, 80 years old, Roşiori de Vede, Teleorman county.
interviewed in August 2007.
“– What are you doing over there? - They give us houses, they give us land, they
give us cows, they give us ploughs, they give us ox to plough, to make, to get rich.”
stoica ion, 82 years old, Feteşti, ialomiţa county.
interviewed in August 2008.
“Let’s go to Transnistria, cause there are potatoes as large as buckets there, they
give you a cow with milk, they give you everything!”
Mitică Aurică, 74 years old, slatina, Olt county.
interviewed in August 2008.
“At that time, when they took us there, they said they would give us land, they
would give us houses, they said we would have a good life. But it was not true at all, we
fell sick with scald, got a lot of lice, and we were miserable. The Russians would ask us:
71
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 72
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
“Why did you come?” “The mayor sent us, he said they would give us land, houses,
horses, wagons.” And they said: “You’ll see houses as I don’t see that I’m a priest now”.
That was such a big lie! (he smiles!) Yes, son, a big lie, all of it was a lie. This is the whole
issue. May our Lord and His Mother protect the people from being in the situation in
which I was. And not only me, but many of us, many were here in the commune, who
were at the Bug and came back wretched, they came back with clothes made of sack on
their backs, and they died, they no longer live, they are not living now.”
Dobrin Costică, 74 years old, iveşti, Galaţi county.
interviewed in October 2008.
“There was a total confusion... others knew, others had no idea. Some said that
they heard about the Bug, but that they would take us to work and that we would be
paid and that land will be given to us and that properties will be given to us and that I
don’t know what and how... Others knew, others had no idea where they leave and what
is happening with them and for what they are there. There were all sorts of gypsies,
Kalderash, tinkers and nomad gypsies and… all the sub-ethnic groups which exist in
Romania were there. Nobody knew anything...”
Tănase Duminică, 70 years old, Galaţi.
interviewed in september 2008.
Source: Furtună et al. (2010)
tape 4
i – Were you staying far from the Jews?
a.N.: A colony brought the Jews, did not keep them for long, a week or so, then
they took them in big rubber boats, they put 6-7 of them in each boat, and they shot them
with a machine-gun from the riverbank, and they fell into the Bug and they killed them.
That is what I saw with my own eyes.
[…]
i – You stayed in that kolkhoz together with the Jews or separately?
a.N.: No, they were elsewhere. They came to us over there, also looking for food,
to work, but they took them out, they sorted them out, and put them in a place, and the
gypsies some place else. - Anghel Nedelea, Roma survivor from the deportation to
Transnistria, born in 1929, interviewed by Ana Maria Popa and Michelle Kelso in 2006.
(The Tragedy of the Roma People Deported to Transnistria, p. 216)A.N.: And there was
a great violinist, Grigoraş Dinicu (Grigoraş Dinicu (1889 - 1949), he was the Honorary
President of the General Union of the Roma from Romania), who played at that time in
the Queen’s palace, cause this king Mihai and the queen mother were at that time, and
he went and put the violin on the table, cause an order came from Antonescu to shoot us,
it was the last stage. And then Grigoraş Dinicu went and put the violin on the queen’s
table and the queen went and begged Antonescu: “Mr. Antonescu, Marshal…”, cause
they made him a Marshal at that time “… let them die of their own death, don’t shoot
them, cause it’s two years already since they’ve had no food and they have been tortured
and wretched”. And then he gave the order to not shoot us, to shoot only the Jews, there
were Jews shot there, they sent them with the boats on the Bug and the Germans put
them and shot them with a machine-gun and they fell into the Bug and the fish ate them,
72
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
cause the Bug was so large that ships could float on it. And this is how we made it and
they did not shoot us, cause if they gave the order and the queen did not come to save
us… I am the sole survivor. - Anghel Nedelea, a Roma survivor of the deportation to
Transnistria, born in 1929, interviewed by Ana Maria Popa and Michelle Kelso in 2006.
(The Tragedy of the Roma People Deported to Transnistria, p. 219)
a.N.: And I managed to go to Basarabia, I crossed over on a ferryboat with my
sisters, with the wagons. - Anghel Nedelea, a Roma survivor of the deportation to
Transnistria, born in 1929, interviewed by Ana Maria Popa and Michelle Kelso in 2006.
(The Tragedy of the Roma People Deported to Transnistria, p. 221)
s.M.: And whatever they could take, a backpack each, they put it on their backs.
We were leaving Cernăuţi. We were not allowed to get down in any station. We arrive in
Ataci [11], we arrive at night, at 12. It was the station on the border with the Nistru, the
Nistru river that we had to cross, crossing the border to Ukraine. The Nistru separated
Romania from Ukraine. There was the crossing point. The bridge was gone, cause it was
to cross, and they gave us boats. They crossed us over in boats. But not that night. They
held us a few nights there, in Ataci. They put us, when we arrived at midnight, in the rail-
way station. The gendarmes got off and started yelling all over the place: “Do not take
anything with you, in the morning, when the day breaks, you will come and get your
luggage.” You were there? That is how we saw the luggage. What we could, what was
lighter, we put them on our backs, we the older ones, parents, elders. And only from us,
I remember, the equipment of my parents and of my aunt remained there, there were 8-
10 ballots. Everything remained there. “You will come in the morning to take your lug-
gage.” And they forced us, we got off, we got off there in a ditch, which was filled with
water. It was so dark! They didn’t even park us on a track where there was electricity;
they parked us on a dead-end track where it was dark. We could see nothing when we
went down. People, old people fell. They took us there, in Ataci. There was a big building,
with no roof, with no windows, cause the front had been there and it was bombed, it was
destroyed. We spent the night there, until morning. In the morning, that was it, the gen-
darmes announced us: “Get down, get in line! You will go to the Nistru!” All the people
walked over there, it was serous! When we arrived at the Nistru, the bridge which crossed
from one side to the other of the territory, was bombed, was destroyed. The front had
been over there. They provided boats, they have a name, these boats on which you cross
the water. I forgot it now.
c.G.: Pontoons?
s.M.: Pontoons. There were boards placed on top of the boats, a sort of floor, and
as many people got there, they would cross over to Moghilev. Moghilev was exactly on
Nistru’s bank and they took us to Moghilev.
simon Meer, interview date and place: July 7, 2008, Dorohoi, interview made by: Cosmina Guşu.
source: http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/22-interviu-simon-meer.html
It is important to specify the fact that the phrase “cardboard boats”
can be also found in the Racist comments from certain articles released on
the Internet with respect to the Roma people. I shall further present a few
comments on this topic, without making, however, an analysis of their con-
7
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 74

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

tents. In a future study, we shall propose to only approach this topic, the article title romania-country of all possibilities, a woman was robbed by
number of the comments on the Internet allowing such an approach. the accident witnesses
The extracted comments indicate the fact that the myth of the “card- comentariu
board boats” appears not only in the mentality of the Roma people, but • dumel112. I could have sworn before clicking, that it was
about gypsies....where are you, Antonescu, to let them sail on
also in that of the majority population with a xenophobe profile.
the sea in cardboard boats,...sigh

table 3. “Cardboard Boats” in Racist Comments issue date 04.19.2012

source http://www/vplay.ro/watch/6zegh5i7
article title aNL for roma people, with a maximum installment of lei 100 article title revolting images in craiova. a woman hit by a car is robbed
per monthcomment
bard by witnesses.
comentariu Maresalul antonescu | July 11, 2009 00:00 I’ll go to the solarium to
comentariu 6 days ago – Absolutely hallucinating gesture in Craiova, where
turn into a tiganes romanes as well and to pay such an installment
two passers-by profited of the fact that a ... they deserve being
to ANL as well......will jitanes romanes do any voluntary work?
sent on a sea cruise in cardboard boats!
Vivat tiganes romanes....in the Black Sea with cardboard boats, to
be food for the sharks, as Antonescu wanted to do!!! Bucurestiul vechi
issue date 10.07. 2009 I would have liked Antonescu to continue what he started...
source http://www.antena.ro/romania/anl-pentru-romi-cu-maxim-100-de-lei- \the “deportation\” of the gypsies in cardboard boats at sea or
rata-pe-luna-7479.html in Siberia. We would have been a different people today. In con-
clusion... I regret those times.. the interwar age, as well as the
article title Fight in the gang land in constanta.avi period before World War I, and I would love to be able to go
comentariu These GYPSIES need CARDBOARD BOATS (not FIBERWOOD) somehow, sometime, back in time to live there
and SENT ON WATER UNTIL THEY DIE OR SENT BACK TO issue date 04.19.2012
INDIA !!! adiitzu2009 8 months ago 2 source m.stirileprotv.ro/index.php?article_id...page
issue date 19.07. 2010
http://www.220.ro/documentare/Bucurestiul-Vechi/WhMZ0RUr3g/
source http://www.youtube.com/watch?v=YIqhIjBg-AM
article title sexually abused underage girl
comentariu IN JAIL! secret (not verified) - 14/02/2012 - 14:21
The scenario related only to jail is simple. With the gypsies, I would coNcLusioNs
have a different approach; I think that it would be best for them to
be placed on cardboard boats and sent on the Black Sea, cause this
would make these bad gypsies scarce. This work brought a contribution of knowledge with regard to the
issue date 13-02-2012 way in which certain Roma people represent the deportation to Transnis-
source http://obiectivdevaslui.ro/?q=node/2918
tria. Until now, no other work was written with regard to this topic; this is
exactly why we considered that it is an exploratory research.
article title “danrom” association wants to help roma communities With respect to the collected data, they can be certainly consolidated
comentariu Written by cugetatorul , 2012-02-28 15:21:27 by means of other research on this topic. Taking into consideration the fact
Any cardboard boats? (for the Roma people to cross the Danube that we interviewed only twenty Roma persons (I refer to the second group
in them)
of Roma people), the research should be extended on a larger number of
issue date 28.02. 2012
individuals, particularly given that we are studying social representations.
source http://www.obiectivbr.ro/social/65537-asociaia-qdanromq-vrea-sa- I consider that I approached a social psychology topic also by means
ajute-comunitaile-de-romi.html
of an anthropological perspective, which fact allowed me to anchor the ob-
74 7
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 76
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
tained results in the Roma culture. In this article, I analyzed the social rep-
resentation of the deportation of the Roma people to Transnistria starting
from survivors’ testimonies, I analyzed the manner and the extent to which
the young population, both Roma people and majority population, repre-
sent this tragic event, analyzing towards the end of the article, in a phe-
nomenological manner, the myth of “cardboard boats”.
The novelty brought by this article in the field of the studies regard-
ing the Holocaust of the Roma people is precisely this myth of “cardboard
boats”, which provides the researcher in the social and human field with
a wide range of possibilities for interpreting the social representation of
the deportation of the Roma people.
One of the things that surprised me when dealing with this topic
was that this metaphor did not draw the attention of those who inter-
viewed the Roma survivors.
As compared to the work I published in 2010, this article draws to
the reader’s attention as a novelty the possible connection between the
myth of “cardboard boats” and the sinking of the Struma ship. In the fu-
ture, we shall deepen our research in order to categorically invalidate or
confirm this assumption.
Notes
• In this respect, we can mention the documentary on the deportation of
the Roma people to Transnistria made by Michéle Kelso in 2007, the documentary
made by Luminiţa Mihai Cioabă and the documentary made by the author of
this article in 2009: “Sostar na rovas?... O Samudaripen thaj lesqi ciaci paramisi –
Why Don’t I Cry?... The Holocaust of the Roma People and Its True Story”.
• As we can see in the introduction to this article, the sedentary Roma
people who were to be deported to Transnistria were beforehand labeled as aso-
cial or dangerous for the public order, however, with respect to the nomadic pop-
ulation, we know that all of it was deported, so they had to accept the stigma that
they are not useful to the society in which they live.
• The question refers to those who practiced the nomadism during World
War II, because we are aware that nowadays this phrasing would be virtually in-
accurate given that nomadism is still practiced to a very small extent by tradi-
tional Roma people.
76
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
coMParatiVe coNteNt aNaLysis
the social representation of the rroma deportation
to transnistria among the rroma and Jewish survivors
The first time I found out about the Rroma deportation to Transnis-
tria was when I was around 12 or 13. We were playing football during the
weekends, “the gypsies” versus “the Romanians”. The Romanians were 3
or 4 years older than the gypsies. At some point, one of “the Romanians”
told us that Antonescu had done well to send us away to drown in card-
board boats. When I got back home and asked my grandfather about this,
he got really upset and told me he won’t allow me to go to football anymore.
Grandpa Tutulică was the only “gipsy” from Bârlad who had finished high-
school. Actually, he had two more years until finishing when his father,
Mitică, died and he was forced to quit. He was in the same series with Bre-
hoi, who became the Minister of Labor during communism.
He started telling me about “Săndel’s family” from Bârlad, which
had been deported to Bug. This Rroma family was one of the most excluded
families in this city and “old man Săndel” was playing his violin from restau-
rant to restaurant. I remember that when I was a child most of the beggars
from the Bârlad market were from this family. I also rememberSăndel’s
house that was on the same street as the house of my grandfather’s sister,
Didina, the Decebalstreet from Bârlad, Munteni neighborhood. It was a very
shabby and poor house, but it was still a house… The general idea was that
the “gypsies” who had been deported were the ones who had to be de-
ported, the misfits. The elder Rroma people sometimes say “They didn’t de-
port the good ones, they deported the bad ones.”
After this, the first time I heard about the cardboard boats inside my
family was from my uncle Alisandru, Didina’s husband. He told me that
Săndel and his family had been put in a cardboard ship by the authorities.
My interest on this topic started growing slowly. I come from a mer-
chants’ family, I was actually born during a fair, at Durău, Piatra Neamț, on
the 7th of August. My graduate paper was called “The social representation
of Bug in the minds of Rroma from Bârlad”. One of the people who helped
me finish my paper was my mother. There was a Rroma woman from the
pot makers family about whom my mother found out that she had been to
Bug. I asked my mother several times to arrange a meeting with her but
every time I had to go to Bucharest, to college.
77
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 78
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
My mother was happy for my diploma topic although I often used
to see in her eyes the opinions of the other “gypsies” regarding my choice,
which was considered unapproachable, according to some principles.
These principles referred to the fact that we weren’t supposed to talk about
“losses” (this is how the ones who had been deported were considered).
Having this in mind, the main criteria of the deportation influenced
profoundly the content of the social memory of the Rroma deportation to
Transnistria, even among the Rroma.
Later on, when I was around 18 years old. Grandpa Tutulică starting
telling me about his and his sister’s presence in the Rroma convoy from
Bârlad that was supposed to take the road to Transnistria and about the
intervention against the guards of his uncle Rizu, who was enrolled in the
army ad who helped him escape the convoy. My grandfather was 8 at that
time and his sister was 10. In 2012 I interviewed them formally.
Another episode that I remember sadly was also from the period of
the diploma paper, when I was also the coordinator of a project on gath-
ering oral history testimonies of the deported Rroma. One of my Rroma
colleagues asked me at that time:
— Why are you so interested in the deportation phenomenon?
— Was anyone from your family deported?
— no. Was anyone from your family deported?
— no. My grandfather was an ironsmith.
After December ’89, following Nicolae Gheorghe and Ion Cioabă’s ac-
tions during communism for obtaining amends for the deported Rroma
from the German state, the first projects on this subject started to appear.
One of the first projects was “The Documentation Bureau for the Rroma
Victims of the deportation to Transnistria”, initiated by the Community
Development Agency “Together”. Over 1000 of the deported Rroma peo-
ple during Antonescu’s regime were interviewed as part of this project. At
the moment there is no archive with the testimonies gathered from the
1000 plus survivors.
Immediately after the communist period the academic environment in
Romania started being interested in the research of this event. One of the
first researchers who started making oral history interviews is RaduIoanid,
for the Holocaust Museum in the United States of America. In the book
The tragedy of the Rroma deported to Transnistria (Cioabă, L. et. al. 2009) the
first interview presented is the one of RaduIoanid in 1991.
78
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
One thing that I want to mention in these pages and that I find it hard to
do is the question “Why don’t Rroma survivors cry when they tell the stories
of their sufferings and the inhuman treatment that they were subjects to be-
tween 1942-1944?” I have written a lot and I have also directed a documentary
movie on this topic, but I still consider that there are things that remain to be
said or that haven’t been researched enough.
In the following section I will make a comparative analysis of a series of
interviews with Rroma and Jewish survivors, having as a focus the manner
in which they bring to their memories this event.
The hardest thing for me is to cast aside from my mind the stereotypes
that I have related to these two cultures: that the Rroma don’t commemorate
and that the Jews have made a cult out of commemorating. This comparative
content analysis is born exactly from this reason.
I included in the analysis testimonies from Rroma survivors that I picked
during 2008-2015 (30 interviews), testimonies from Luminița Cioabă’s paper
called Rroma Tears (12 interviews) and the testimonies from the book The
tragedy of the deported Rroma to Transnistria (13 interviews).
For the Jewish survivors’ testimonies I accessed the website of the Na-
tional Institute for Holocaust Studies in Romania “Elie Wiesel” (interviews
taken by CosminaGuşu) and also the website www.survivors-romania.org
(14 testimonies altogether).
I would like to analyze in this part of the paper the manner in which the
Jewish survivors remember the Transnistria deportation and the manner in
which the Rroma survivors remember it. At the same time, I followed the cre-
ation of the social representation of the Holocaust among the Rroma popu-
lation, this being based generally on myths, the most well-known being the
one of the cardboard boats.
The interviews of the Jewish survivors are shattering through their per-
sonal, subjective perspective, while the Rroma interviews have a general per-
spective, without too many details. While the Jewish survivors remember
details regarding exact hours, some Rroma survivors don’t even remember
the month or year they were deported in, and neither the names of the places
in Transnistria they were deported to.
“At 14.00 hours, after 9 hours of torment which seemed to last forever, the train stopped in
the station Poduliloaiei. The doors of the train cars opened. From my car we only descended 8 sur-
vivors, the other 129 died of suffocation and dehydration.”
- Iancu Ţucărman, Jewish survivor of the Holocaust.
Source: www.survivors-romania.org
79
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 80
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
“i.l.: They kept their store until the deportation. When the deportation came, everything was
stolen. The people or maybe the state also confiscated the goods. in October 1941 my parents went
to the temple, it was a celebration day. Us children remained home and at some point, close to 10:00,
they came back from the temple. They told us that we had to back our bags because they were going
to deport us. A deportation order also came. At two o’clock we had to be at the train station.”
Ietti Leibovici, survivor of the Deportation to Transnistria,
interview made by Cosmina Guşu.
Source: ”http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/222-interviu-ietti-leibovici.html
“K.B.: What i don’t know to tell you is the year, i don’t remember the year when we were deported.”
Kvec Bacro, Rroma survivor of the Deportation to Transnistria, 77 years old in 2008,
interviewed by Adrian-NicolaeFurtună.
“s.M.: We were lucky that the Ukranians had found out about the event and they were coming
at the gates of the regiment with some bread or other things. The guardians were also kind, but not
all of them. some were really angry, they didn’t allow us to take anything. We spent 8 days there.”
Simon Meer, Jewish survivor of the deportation to Transnistria, 81 years old, Dorohoi,
interview made by CosminaGuşu, 2008.
Source: http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/223-interviu-simon-meer.html
“C.M.: i stayed there from the sâmPetrii and until autumn came.”
Costea Miu, Rroma survivor of the Deportation to Transnistria,
interviewed by Luminița Mihai Cioabă.
As part of this analysis I cannot leave aside important factors such as the
level of education and the social environment of the interviewees. I am sure
that these two elements influence in a decisive manner the quality and depth
of the narratives, but I want to refer to the “normality” of the accounts on
Bug, which is a characteristic of the surviving Rroma.
Some premises that can explain the distance that the Rroma survivors
have taken towards the deportation subject refer to the communist period,
a period in which the Rroma couldn’t expose this past publicly. On the other
hand, the lack of an intellectual elite which would dig in the collective mind
of these survivors led also to a deeper burial of these memories.
Not long ago, during the conference Gypsy Lore Society at Chişinău I
presented a series of songs, poems and myths related to the deportation of
the Rroma to Transnistria, some of these in the Rromani language (also pre-
sented in this paper), which attracted some interest from the people present
in the auditory. One of the historians interested in the Rroma problem in
Romania, ViorelAchim, mentioned that some gates of the survivors’ mem-
ories could be opened by a Rroma interviewer, as opposed to a gadjo one.
Actually I consider that the Rroma survivors and their followers re-
member the deportation in their own manner, in a cultural way, using cer-
80
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
tain mnemonics that do not necessarily set the event in a time and space
of general history, but in their own time and space. Expressions such as
“They deported us after our daughter was born” anchor the event in the
family history and not necessarily in the course of the events of that time,
putting more focus on the deportation of their loved ones.
Comparing the testimonies of the sedentary Rroma with the ones of
the nomad Rroma it is obvious that the ones who have a clearer structure
of the narrative are the sedentary Rroma. Referring to the level of educa-
tion of the nomads and of the sedentary, most of the nomads were illiter-
ate. Putting this together with the fact that in the traditional Rroma culture
the awful events that happened in Transnistria are too shameful to be
evoked or are considered bad luck, it is clear that the survivors have buried
them deep in their hearts.
The memory of the events is more alive in the collective mind of the
Jewish people also due to their meetings at the synagogue and due to the
active Jewish communities present in most of the cities in Romania before
and after the deportation. In addition, the Jewish intellectual elite played
a fundamental role in anchoring this event on the mental map of the Ro-
manian society as a whole, not only on the one of the Jewish community.
It happened very often that during the interviews with Rroma sur-
vivors they insisted in assuring me that everything they are saying is true
and the the “information” given by each of them is different from the oth-
ers’. Why is that? One first reason would be the one that they are the last
survivors and nobody has asked them anything about this topic for over
fifty years. For fifty years their memory didn’t exist for the society.
“none of them gave you these dates, because only i knew all the dates and the villages!”
Mimi Dănilă, Rroma survivor of the Deportation to Transnistria,
interviewed by Adrian-NicolaeFurtună in 2008.
“i swear on the Holy Cross, i am an old man and i do not lie.”
Constantin Miulescu, Rroma survivor of the Transnistria deportation,
interviewed by Michelle Kelso in 2005.
“i understand and i comply with what you are saying, but the information i will try to give
you are the impressions left from the beginning of the life of an eighty-year-old man who is now
at the other end of his life. i hope that you accept my possible confusions and uncertainties with
good will. One thing is certain, i will stop only at the facts that me and the ones i will tell you
about were a part of.”
SilviuOişovici, Jewish survivor of the deportation to Transnistria.
Source: http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/175-interviu-silviu-oisovici.html
81
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 82
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
I also believe that the Rroma felt the need to give certainty on the accu-
racy of the data to the interviewer because they are bearing a social stigma
that says the Rroma people are liars, that they are not trustworthy. Also,
the awful things that have happened in the Transnistrian concentration
camps are hard to imagine by any interviewer, some of the scenes may
seem farfetched and can be understood by the one who is listening as ex-
aggerations of the survivor who is trying to make the other see with his
own eyes what happened there.
For example, the expression “the lice were eating us” is very often en-
countered in many Rroma survivor interviews and I don’t think that an
interviewer can understand it at its real dimensions. Their vow represents
a way of guaranteeing the truthfulness of the facts. Following this example
I bring to your attention an archive document that was published in the
book The tragedy of the Rroma deported to Transnistria, document which of-
fers real dimensions to the expression aforementioned.
PRETURA RAIONULUI LANDAU
The Administrative Section
No. 336, February 7th 1944
Object: Gypsies
TO
BEREZOVCA PREFECT’S OFFICE
LABOR OFFICE
At your order No. 35.044 from the 28th of January 1944.
We are honored to report that in December 1942 we took over the communes from the
Varvarovca department with a population of around 7500 gypsies, crowded together in a
village where normally lived 800-1000 souls. This population was variable, having each day
2000 more or less people.
Towards the middle of December the typhus pandemics burst and so, the average
number of dead people rose to a number of 200-250. These bodies couldn’t be identified be-
cause the gypsies were throwing them in houses and stables on fire or on the streets. All
across these bodies there were lice as thick as one finger. (the underlining is ours)
Because of the aforementioneda clear evidence of the living and of the dead couldn’t
be established.
After the end of the pandemics the village was left with a population of around 1800 – 2400
souls.
PRETOR
(ss.) AlbuNicolae
L.S.
USHMMA, RG-31.004M, rola 19; OA, Fond 2361, opis 1, Dosar 592, f. 152. Copied after
Achim, Documente, vol. II, nr. 590, p. 437
82
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Another thing I would like to refer to is the post cards sent by the de-
ported to their relatives in Romania. In the interviews with the Jewish sur-
vivors we could often notice in the annex some post cards. According to
the testimony of SilviuOişovici these couldn’t be longer than six lines and
they had the stamp of censorship. It’s hard for me to believe that from the
25 000 Rroma deported to Transnistria there was no one who sent a post
card at home, but this is what the documents show.
Until the present moment there hasn’t been discovered any diary of the
Rroma survivors. Not all the deported Rroma were illiterate, fact that doesn’t
explain this. I think the real reason for the lack of diaries is that most of them
became aware of the tragedy that was cast on them only much later than the
deportation moment. Some of the Rroma actually wanted to go to Transnis-
tria as they had been deceived by the authorities that they would receive
houses and land as property. However, some of the documentation shows
the opposite. This is the case of Ion Stoica from Feteşti (see the documentary
“Sostarnarovas” made by the Rroma Centre “Amare Rromentza”).
The Rroma were promised to receive land to work on and houses to live in
on the bank of Bug. “Come to Bug to get houses and ploughs” say some sur-
vivors when they remember the lie they were lured by. It’s true, once they got
to Transnistria they were put to work, but forced work for the Romanian state.
One thing is certain, most of the Rroma survivors throw the blame on
Adolf Hitler and on Ion Antonescu for the treatment they were subjected to.
From the sixty interviews with Rroma survivors there was no one who blamed
the Romanian people for their deportation. It was the opposite actually.
Among the Jewish survivors there is one diary that moves me in a special
way, the one of Miriam Korber-Bercovici. I am sure that the depth of the ex-
periences and of the feelings noted in this diary are also connected to the
level of education of the person writing, but I often wonder if there had been
any higher education Rroma people deported, would we have had any diary
of theirs today?
A survivor’s diary is highly appreciated and very different from an in-
terview which has the purpose to highlight the same events. The diary rep-
resents the self as a narrative of “myself”, as opposed to the interview which
is a revelation of the self through questions addressed by “you”. The diary
is more valuable than the interview because it presents information from
the precise moment when they were happening, there is no need of remem-
brance process. The diary takes you instantly at the time of the happening,
while the interview represents an attempt of going back in time, as close as
possible to the feelings and emotions experienced at that point.
8
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 84
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
The interview also has some benefits and can offer new possibilities of
interpretation: the fact that you are going back in time to your story, every
time on a different road, offers the possibility to look towards yourself
from different perspectives and angles.
However, both the diary and the interview allow you to say whatever
you want. You can chose what to say and what not, this way many of the
stories remaining closed inside the people who lived them.
C.G.: What determined you to keep this diary?
M.B.: i don’t know. On the 4th of november [1941] i started the diary. i had the diary, i
had a pencil and i didn’t have any friends. bondy, who i had a good relationship with at that time,
had to get food for his family. i didn’t get along with my father, mother was the one who was sup-
plying the food, trading clothes with the peasants. i had to do something. My sister was four years
younger [born in 1927, n.m. C.G.] and couldn’t understand the dimension…
C.G.: Of the tragedy.
M.B.: Of the tragedy. And then i started writing. but i didn’t write everything, i wrote
one thousand times less. Why? i had the experience of a diary i had kept when i was thirteen. Why
thirteen? because it was the first time when i had heard about the existence of political parties. i
don’t know how i found out that Ana Pauker had been condemned. A teacher. For me this teacher
was the best thing in the world. i wrote, among others: “What is this communism? To sacrifice
yourself for an idea and spend your time in jail like Ana Pauker?” My mother was an open woman,
a curious woman. she read my diary and beat me with a stick: “Don’t write anything in your
diary anymore!” she tore it apart and i didn’t write anymore. When i started this diary i promised
to myself that i won’t write about anything political, that no matter what i will write only simple
things, not to endanger anyone, and this is why the diary is only a tiny part of what i was thinking
and of what happened. i wrote only what was coming on my mind in those moments. There was
one thing i didn’t write in the diary. At some point i ate a piece of the lemons we had brought from
along the way. i told you that we got [lemons]. The Ukranian girl, the daughter of our host saw
the lemon and said “How do you call this? What is this?” and i replied “A fruit, a lemon. it grows
in the Mediterranean countries.” How did i get along with her? in idish, as i didn’t know any
Russian. she replied “We make this in the factory at Odessa.” For them everything that was best
was made in the factories of Odessa. i didn’t write this in the diary. On the other hand, i wrote
this: “Ukraine is an evolving country. How can it not have toilets? From the state of the toilets
you can notice the degree of civilization of one country.” i couldn’t leave this aside. For me the
lack of toilets was the worst thing. […] i should have been in the 8th grade, as everyone else, enjoy-
ing the sunshine, the perfume of the flowers.
Miriam Korber-Bercovici, Jewish survivor of the Transnistria deportation, 86 years old in 2009,
interviewed by CosminaGuşu.
84
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
iNstead oF coNcLusioN
The methodological limits of this comparative analysis relate firstly
to the fact that the ages of the survivors whose testimonies have been ana-
lyzed are different compared to the year of the deportation (1941 for the
Jewish population and 1942 for the Rroma population). The youngest sur-
vivor I could include in the analysis was a 5 year old and I included in the
study also people who were 19 or 25 years old.
This study is an exploratory one, meant to give arguments for the
fact that the Rroma survivors and their descendants memorized fragments
of oral history rather than elements of a historical source.
One first conclusion is the one that the Rroma, both the ones who
survived the deportation and their descendants, are influenced in their so-
cial memory of Bug by the criteria that stand at the roots of the deportation.
If the deportation to Transnistria was unexplainable for the Jewish popu-
lation, for the Rroma it became explainable only through these criteria.
I consider, as I mentioned before, that the Rroma have their own way of re-
membering Bug, using mnemonics such as the “cardboard boats” or the
intervention of the mother queen in front of Marshal Antonescu.
Also, we have to mention the fact that the social memory of the de-
ported Rroma hasn’t been researched for a period of 50 years during com-
munism, which allowed the wounds of these people to become scars.
During my research and interviewing process I had the chance to
find some songs and poems that refer to Bug (they are presented in the an-
nexes), and one of them in particular synthesizes all the stages of the de-
portation, starting with the lie from the Romanian authorities and going to
the forced labor that they had to do to receive some food. The folklore of
Bug is a rich one, despite the short period (two and a half years) spent by
the Rroma in Transnistria. The Rroma built a series of myths that allowed
them to carry on with their lives, surviving as individuals and not as a group.
The deported Rroma were at their third of fourth generation of being
slaves in the Romanian space, so the mentality of bearing the hardships, of
living a life with violence from “the master” wasn’t something new to them.
Maybe that’s the reason why the Rroma survivors “don’t cry” and they al-
ways want to carry on and see what they have to do to live a better tomor-
row without looking back at those days that bring bibaht – misfortune.
8
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 86
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
aNeXes
aNeXe 1
radu alexandrina (r.a.)
sedentary
Gulia, suceava
age: 82 years old, interviewed in 2007
When i got to Odessa the train stopped again and they gave an order to kill us.
And the Queen Mary said: “Don’t kill them, take them to see their dream with
their own eyes.
Radu Alexandrina was deported in September 1942 from the Gulia
village, Suceavacounty in Transnistria. She belongs to the Ursari Rroma fam-
ily and the interview was made in the Romani language. The places where
she was deported are Zorina, Covaliovca, Varvarovca, Varuşina.
r.a. – My darlings, i want to tell you the story of bug. in 1942 the gen-
darmes came and told us to pack our bags and leave our houses to go to the valley, at
the water source. We took only what we had on, everything else was left behind. We
went out at the road and towards the valley, all the Rroma who were written on the
list, twenty-five families. i can’t speak louder than this…
i – No problem.
r.a. – We got there, they took us behind the train station where they were un-
loading corn and potatoes and we spent the whole saturday there. They only took us
away on sunday evening. They took us to Pașcani, that’s where the train stopped on
Monday morning. There they gave us some supplies so that we have food for the road.
i – What did they give you?
r.a. – bread, some sausages and some cans i think. This food lasted until
Tiraspol. When we got there, the Rroma starting getting out of the train to sell their
clothes to get a piece of bread to eat. From that point the train didn’t stop anymore.
They took us to Odessa and when we got there the train stopped again and there was
an order for us to be killed. And Queen Mary said: “Don’t kill them, take them to see
their dream with their own eyes!” There were ninety-four train cars, two steam en-
gines in front that were pulling and three in the back that were pushing. A lot of
weight. Every time we passed through a new station, they added a few more cars.
86
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
i – Cars with Rroma?
r.a. – Yes, with Rroma. but there were also Romanians among them.
I – There were Romanians among them?
r.a. – There were Romanians from spătărești, from here, who were taken to Bug.
i – What do you know…
r.a. – Yes, and over there, at Odessa, when the train stopped, we spent
around 1 minutes until it started again and we continued until nightfall. When
night came the train stopped and they told us that who has food can eat, and who
doesn’t have can stare. There was no city, no village, anything. They took us for four
or five days in the train, hungry, thirsty, not allowing us to do our physiological
needs. When we got to Tighina my mother gave birth there, in the train.
i – How come?
r.a. – There were some Rroma women from bugheni who helped her, with-
out any food or anything else. she tied her apron around her and sat calmly on the
floor. Those women put a blanket on the floor and from that point the train didn’t
stop until they got us down. it was going day and night. When they got us down the
train there was a dense fog and we were hungry and thirsty. They turned the train
around and we remained there. some carriages came, four or five, not more, and they
put the elderly and sick ones in them. The rest of the convoy remained walking,
around five or six hundred people.
This way they took us to Zorina. When we got to Zorina there was a valley full of
snakes there. You were sleeping during the night and in the morning you would find
the snake underneath you, under a blanket. There, in that valley, my father talked to
some gendarmes who went to the collective farmsand brought a bottle of wine. Actu-
ally no, first he asked them to baptize the child, because it was not baptized. There
were some Rroma from ZecePrăjini, that Rroma was called Vasilestratan and he had
three brothers…
i.- They were also from the ursari family.
r.a. – Yes. He had a big pillow full of money, but they were Romanian
money, worthless there. in the carriage there was a gendarme, my mother and the
godmother to baptize the child. The Church was all burnt down and the priest only
had the baptize pot. The second day they found a tub to wash him in. When the Rroma
who sing on TV came, the ones from Zece Prăjini, when they took their instruments
and started playing, even the weeds on the ground were crying for them.
Then they left us there until snow came. The ground was frozen and we were barefoot
and had nothing to put on our heads. The villages were far away, if you wanted to go
87
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 88
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
there they would catch you and kill you. There was a big hay stack and when they
saw that it was snowing really hard they put us there and we stayed there for a week
or two until they came and took us away. Then they took us to Covaliovca, where
there were only nomad Rroma. They had been there for long. We spent a night there
and then they took us to Varvarovca and they kept us there for a day or two and then
they took us to Varușina, on the bank of bug. When we got there the Russians (refer-
ring to the Ukranians) had left already and their houses were vacant for us. no bed,
no fireplace, no wood, no nothing. Just cold. My father went to gather some rocks
and he made a bed out of rocks and put some straw on top pf them. We had no blan-
kets, no covers, so we gathered there and he went out to get some reed to put it in the
fireplace and keep us warm. MY mom took her bag, put it at her armpit and went to
the border of the village, to another village called Rosa. There was an iron shop there
and a Russian woman came out. My mother said to her “Date mineacartoshki…”
and the Russian replied “berim”. My mother asked her for potatoes and the Russian
woman replied “Take from here” and gave here five or six kilos of potatoes. she came
home and we boiled a bucket of potatoes, we didn’t have any pots. We ate each one or
two potatoes as if they were honey. The next day they sent supplies.
i.- Who?
r.a. – The Russians (the Ukranian authorities). They brought some barley
flour, about half a kilo for each. Actually it was less than half a kilo, it was a cup of
flour with spikes and they also brought half a kilo of potatoes to each. We received
them, what could we do? Mother made some pancakes out of the lousy flour and gave
them to us to eat. After that, because the gendarmes didn’t allow my father to enter
the village, my mother was going to gather from the garbage the potato peels that the
Russian women were throwing away. We were baking them on the tin and eating
them like that. We also went to a field where the Russians had gathered the corn and
there were corn kernels in the mud, so we were gathering them like that, putting them
on fire and eating them. We spent the whole winter there.
[…]
The Rroma said: “Let’s go, the second winter will catch us here!” My mother had died!
i.- She had died?
r.a. – Yes.
i.- How did she die?
r.a. – During the Easter Lent.
I – Why did she die?
r.a. – That ulcer rose to her head and she got a huge lump, we didn’t know
what to do to her anymore… she said to my father: “Gheorghe, bring me a piece of
88
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
meat please…” and he went to the village, sick of typhus himself and managed to bring
a small piece of meat. He fried it and gave it to her. she tasted it and the rest she hid
under her blanket. When we woke up in the morning, my father said: “Tinco, wake
up and feed the boy!”, because my little brother was crying. The baby lived after her.
she was dead. This was happening at Varușina, where i told you. My father started
crying and also all of us children. We were crying so hard that the weeds would pity
us also. Daylight came, this happening at three during the night, and some Rroma
women came to bathe her and put her on a bed of rock, no coffin, no candle, nothing.
There was a Rroma man called Mitati who they went to and told him: “Dig the
pit the way i am saying.” And they dug the pit like that (showing with her hands
a vertical movement) and on one side of the pit they dug another one. They put
her there and added a batch of reed and then covered the pit with dirt. That man
called Mitati was reading from the book and saying “Our Holy Father” until we
got to the pit. They put mother in the ground and we stood on the side crying.
i – On the side of the pit…
r.a. – Of the pit, yes. After they buried her we went back home.
i – How old was she?
r.a. – Thirty-two.
i – She was so young…
r.a. – Young. That beautiful child lived for three more weeks. We had
nothing to give him and we were only giving him water with a spoon. After a
while he also died. The Russian women who were left behind were coming back to
their houses because the people had died. Many, many people died then and the
houses were left empty so the Russians came back to them. They were coming,
looking at me and saying in Russian “Where are the children whose mother is
dead?” and the Rroma showed us to them. They were taking me home and giving
me potatoes, corn flour, milk and then bringing me back to the entrance because i
couldn’t carry everything they were giving to me.
My father was going to the Russians and building fences and basements while i
was going to mother’s grave along with the three children.
i – How many children were you?
r.a. – Five.
i – How many girls?
r.a. – Three girls and two boys. The little boy had died and then we were only
three girls and one boy.
i – You were the oldest?
r.a. – i was the oldest, i was carrying my three-year-old brother in the
back and my sister who was born after me was carrying the smallest one. We were
89
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 90
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
going to mother’s grave and staying there until darkness, crying and saying:
“Come on home mother, there’s no one to prepare food for us, father’s not home!”
My father was finding us there crying and taking us back home, with the bag also.
[…]
r.a. - …those Rroma decided to run away to Romania.
i – Which Rroma?
r.a. – The ones who were taken away from here, from the village. Our
Rroma, the ones who had been taken away one day decided to run away in a con-
voy. We ran and we walked for a whole day until nightfall. We reached a village
and stayed there to make some food.
i – What was the name of the village?
r.a. – i don’t remember the name. When the Germans woke up, because it
was a German colony there, they chased us back with the horses for three or four
hours until we reached another village: “Go back where you came from!” And they
were hitting us with bats, stick and stones until we got to that valley. Then the
Rroma said: “Let’s go away because we are going to die here in these valleys!” We
got to a stop, a train came and we got up in the train to get to Romania: “it’s taking
us to Romania!” We got up in the train at around three or four in the afternoon and
we rode for the whole night. At five or six in the morning the German soldiers real-
ized that we were in the train, as it was a German train, and they starting hitting
us with their guns. in the train there were beds (pointing towards the overlapped
beds) and we took out our shirts and sat in the warm places like little fish. Outside
it was cold, we were freezing. When the soldiers noticed us in the train they started
beating us from the steam engine until the back of the train. The ones who were hit
were falling dead to the ground. When father heard that the ones in the other train
car were being beaten he took us and told us to get down. The train stopped in a sta-
tion and we got down, while the ones who had fallen down in the train were being
pushed out by the German and Romanian soldiers like cats. Then they put us in a
building, in a school where there was only concrete and cold and we sat there with
the doors closed. They decided to take us to other concentration camps, different from
the ones we had come from, so they took us to a village. The road took three weeks.
i – Also walking?
r.a. – Also walking, my child, We were barefoot, freezing, this was our
second winter! And they took us from one concentration camp to another and in
the morning we were going further on until we reached a village upon a hill called
ivanovka. When we got there, there were five or six houses, not more. They put in
one place twenty-five families, in another lace twenty, in another place seven…
[…] The place where they put us in with our father and uncle had three rooms…
90
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
and whoever was placed there remained there… Around us there was no another
village, only very far away. Until the well there was one kilometer and a half. Our
second mother from Toflea was going there, barefoot, to get water, with a German
pot. snow was falling on her feet. she went to the village and the Germans found
her, hit her with the rifle in the head and she spent one day fainted until the Russ-
ian women took her in their backyard. she was okay and came back home. My fa-
ther was made to stand guard at the conjunct…
i – Who was making him stand guard?
r.a. – The Russians (Ukranians), the Germans, the Romanian soldiers
who were there. The Romanians and Germans were allied. The Russians were dis-
satisfied because they were taken over by Germany. We spent there the whole win-
ter and in March the Rroma went to the village and said: “Let’s go brothers, why
are we staying?” There was a Rroma mayor in the village who was beating up the
Rroma and my father also, not allowing him to go to the village to bring us food.
i – He was also a Rroma?
r.a. – Yes, from the village. A German cart passed and there were two or
three sectioned cows inside it. it was too heavy and it couldn’t go up the hill, so
he waved for help and my mother and father went to help and they received the
leg and the stomach of a cow. From that stomach my mother cooked for us and the
liver she fried it with corn to eat on the road. And so we reached Mostovoi where
the prefect’s office was, in a forest, but no one was left there, everyone had fleed.
i – It was empty.
r.a. Yes, my child. The second day in the morning we woke up to walk
further on and it started snowing and raining. We were barefoot and we proceeded
walking like that. A Romanian from basarabia, from Lăpușna, and one from
Hârlău told my father: “Don’t go out of the village, because your children will
die!” We were undressed, barefoot… We remained in that hay stack all alone. There
were two other elderly people with two children. We were four children, mother
and father, six people altogether and there were the four of them, ten people. Do
you believe that i can hear the sound of tanks even now? They were catching Rus-
sians, filling up the cars with them and sending them to Germany. We stayed
there, in the hay stack, and we found a puddle of water behind it and drank from
it. There was a silo of potatoes there so we could take a small bucket of potatoes
from now and then. We stayed there until May. The Easter was on the 9th or 10th
of May that year, so we stayed there until it was warmer, as we were naked.
The Russians came one night and told us: “Don’t be scared, tomorrow the front will
be very close to you!” They brought a bundle of cotton for father to cover our ears,
they brought cans of food, bread, tobacco. They were giving it to the children but we
weren’t smoking, so we gave it to our father. in the morning the front reached us and
91
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 92
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
the Russians came and told us to come to get some clothes. My father didn’t want to.
He went to a village where the Germans had left from and found jackets and boots.
The jackets had a red sleeve and a black sleeve, the way they were wearing them.
i – It was good.
r.a. – Yes, we left that place. When we got close to Tiraspol we walked for a
full summer, from May to september.
i – You walked a lot!
r.a. - You can imagine, walking from bug…
i – And what were you eating on the road?
r.a. - What we could find, my child. We found a dead pig in the garbage,
my father took it and fried pieces of it and fed us. Raw potatoes, whatever we could
find or what the Russians gave us. They were taking us with the cars for short dis-
tances, as the distance from here to Dolhasca (from Gulia to Dolhasca). We went like
this for a whole summer, from the moment when we left Mostovoi, until nistru and
Tiraspol. They closed the border and then we went to another village named Hrebnic.
When they opened the border we passed to basarabia, from nistru to Ungheni and
at Ungheni they closed it again, over the river Prut. We remained there and we spent
the third winter, we spent three years there. The others got back home with the sol-
diers, but we couldn’t because we were naked. Three weeks before Easter they released
us and we came until iași where we were put to quarantine for two weeks.
i – A lot of suffering.
r.a. – Everybody died. Young people.My father was forty-nine years old
when he died. He had big back pains and rheumatism because he had been barefoot
and naked, with four children. When i was twenty-three i spent time in a sanato-
rium and when i deposited my papers they didn’t give me my rights, Hitler the
thief and Antonescu!
i – Why did they take you to Bug?
r.a. – There was an order to take the pot makers there, the ones who didn’t
have houses or places to stay. They also took the people who were said to be bad, the
ones who were fighting all the time and causing trouble. They picked from us also
and we went there instead of that man i told you about.
i – What man?
r.a. – Dulap was his name and his wife was cleaning the mayor’s office.
she was all the time with the mayor and she went to put my father instead of her
husband on the list. so that’s why he stayed home and sent my father away, who
had no trials, no problems. He had never been a bad man, my child, but the good
man left and the bad man stayed.
92
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
i – I understand.
r.a. – We got back only two children and my father. Three children and
my mother remained there.
i – Oh my…
r.a. – And Hitler didn’t give us our right, he should have given us as i
had heard from the people, 0 000 euros, but he gave us 7000 euros each and closed
our eyes.
r.a. – Listen what my aunt says. There, in Transnistria, at bug, at Va-
rușina there were sick people… a Rroma woman got sick of typhus and died. Her
man took a knife, cut from her calves and ate them raw or fried on fire. After three-
four days he also died.
i – Why did he die?
r.a. – because he had eaten raw meat! How could he live like that?
i went to a house to ask for a saw:
“Go to that house and ask for a saw!”
When i went there and opened the door:
“Uncle Petrache, are you home?”
nobody answered. When i opened the door there was a trace of fire in the middle
of the house and an undressed dead Rroma woman. On this side she had two chil-
dren (showing how she kept her children on one arm) and on the other side she
had another dead child. All four of them were dead. i closed the door and ran crying
to my father:
“ – Father, look what’s over there!
– Don’t worry, my child…”
And when those people found them, including the mayor, they put them on a board
and they were dragging either one’s hand, either one’s leg. They made a pit and
threw them in the pit like that, as if they were rocks, one on top of the other and
they poured dirt over them and covered them. Until the morning the dog ate them,
they pulled them out on the bank and ate from them. This is how it was…
i – The things you’re telling me, auntie…
r.a. – Yes, my child. This was in the Oceacovcounty, when we were at
ivanovka.
i – Auntie, is there any song about Bug?
r.a. – This one, that i sang to you!
9
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 94

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

i – Which one?

r.a. – Green leaf of Gratiola, aNeXe 2

saturday in the morning,
The guards came into my house,
They didn’t come to stay, oh
They came to take us away, oh! dănilă Mimi
„– You gypsy, come to bug! ” age: 79 years old, interviewed in 2008
”– Well, look at me, i won’t ” rroma woman from the pot makers family
”– To the beautiful Transmission, deported from: suroaia, Vranceacounty
To give us land and houses”, deported at: sirova, Moldovca, tridubi
Land, houses they didn’t give us, oh,
To the collective farms they took us, oh
You can see the gypsy women, oh, i – Did they take you there with your whole family?
How they’re making the maize porridges, oh,
D.M. – Yes, with my mother, my father and all my brothers. They took us
but you should see the Russian women, oh,
from suroaia and kept us in one place for three months until an order came from
How they cry after their houses, nanana.
far away, from bucharest. Eventually they took us from suroaia with thirty car-
The brigadier was after us
riages because my father was a Rroma leader and had thirty wagons in command,
With the club in his hand, oh,
and so we went from village to village for three months until the cops were sending
so that we do a good job,
us away. We were on the road for three months with our wagons until we crossed
so that we do a good job.
the border. My father changed money and he bought German marks, they were
available back then. Oh and let me remember, we got to… sirova first! There we
r.a. –They were taking us to work all the time. if we didn’t do the field spent one month and then we were moved to the Moldovca concentration camp.
work they wouldn’t even give us that poor oatmeal bread.
i – What were you doing there, in the camp?
i – Were they putting the children to work too?
D.M. – We had a market there and the ones who had money were buying
r.a. – Yes, the children too. i was thirteen and i was put to work. food from there. The ones who didn’t have money were dying.
i – A big torment, auntie… i – Dying?
r.a. – What can i say, death was better, they didn’t take us there to live. D.M.– The order came eventually and they took away our carriages, the
They took us there to die, my child, to die, not to come back. We were lucky that pillows, the horses, the gold, everything we had and only left three pillows under
the Russians came, the war came and we got back, a quarter of us, the other three our heads.
quarters died. What am i saying to you? There are four people in this village, there
is an old woman who didn’t receive any money, not even the money i received. i – And there, where did you stay?
i – And she was deported. D.M. [makes a gesture for me not to hurry] - …– There were big concen-
tration camps, as big as this city! There were families we hadn’t met since our
r.a. – Yes, she was. mother gave us birth! They were from all over the place. There were around nine
i – Thank you for sharing your story. thousand gypsies: brăila, Galați, Focșani, bârlad, bacău, iași, Tecuci, from all
r.a. i told my story. May your mother be good and healthy, may you be over the country. There were pot makers and other types of gypsy families, each
blessed by God! one from a different corner. There were also Jews.

94 9
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 96
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
A voice (my grandfather) – bravo! [in order to agree with the historical
truth told by the person]
D.M.– When they took us to Moldovca there was a large field, as large as
your eyes can see, and each family had its own area, with its carriages and tents.
We had tents back then and we were far away, on one side. At some point they took
away our horses, lashes, carriages, everything and they took us to Tribubi.
i – To Treidubi
D.M.– At Treidubi there was a mill as big as you can imagine and all the
gypsies in the world were there. One was Moldavian, another one a bear tamer,
another one a silversmith, they took all of us on the banks of bug. We had a shelter
in the ground, my child. When they took our carriages and horses, they took every-
thing from us. On the bank of bug we had built the shelters and we received food
by the ratio, each person with his own chart.
i – You had ratios for food.
D.M.– For food, my child.Potatoes, corn flour, pearl barley, oil, but no
salt. Each of us went to bring his food from another village, carrying it on the
back. After bringing this food we spent the whole winter in forests, in shelters, no
light, no nothing.
i – How long did you stay there, at Bug?
D.M. – Three years, let me tell you! Three winters we spent there. For
three year we cut the forest to make fire during the winter. Our dogs were dying,
because we left with our dogs also (smiles). We had harsh snow and rain and the
ones who didn’t get a shelter died because of the floods1 i swear on my boys that
i’m telling the truth.
i – I believe you!
D.M. – My father got up in the morning and found body parts from chil-
dren on the top of the shelter, eaten by dogs. The dogs were dragging the dead in
the pond where we were drinking water from.
We were so tormented, may God Keep us safe!
During spring we went to sirova. My father was a gypsy leader and they took all
i found this episode of getting or not getting a shelter in many interviews, especially the ones with
1
potmakers. Mihai iorga from Fetești, ialomița, says the same thing. This shows that a large number of
nomad Rroma died in the first night when they were accommodated in shelters on the bank of bug be-
cause the shelters were too few and many of them were left outside to freeze.
96
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
his carriages. There were cops who took us to work the field: potatoes, corn, wheat,
anything. The whole autumn, until the winter time.
i – Were the children working?
D.M. – The small ones weren’t working, but we were. i had an older
brother, married like you and an older sister. i only had two small brothers who
weren’t working. We were going to work in women’s houses so that we could eat.
And then the cops came and said to my father: “Come on, old man Dănilă, pack
you bag because the war is coming! Let’s pull back.”
What could we take with us? We left the luggage in the shelter and made some
stockings with my father. We put them on our feet and went walking until the
border. Then they put us in train cars and let us down in a deserted village where
there were shot cattle, horses, bulls and whoever was healthy was cutting meat
from the cattle and eating it raw on the street. After this we got to basarabia. We
spent the Easter in a village until the border was closed and then we were taken
to another village, Crivoi, where we spent another month. so many people died
then, of black typhus. They were falling down on the street, God be merciful and
keep us away from everything that happened on the bank of bug. The place where
they took us in those shelters were not actual villages, the villages were on another
side of bug. My brothers and all the gypsies were entering the water and getting
clams for us to eat. We were boiling them a bit for the flesh to come out and eating
them like that. it was a real torment.
i – Did you have salt?
D.M. – no, no salt. The gypsies were going to the villages to buy and sell
with the spoon, five German marks for one spoon.
They were eating each other out of hunger. They were shooting the Ukra-
nians, the Germans if they caught them. There were potatoes hidden in pits and if
we were left without food we were going to steal them. Whoever was caught steal-
ing was shot and he would also fall in the pit.
i – Did you return with your whole family?
D.M. Yes, the whole family, all my brothers, my father and my mother
who was brought back by God. My elder brothers were bringing the smaller ones
clinging on their necks and mother was bringing the pillow for us to sleep on.
nobody gave you these dates, because i knew all the dates and all the villages!
There were trenches traced in the ground where they fell down dead, after they
were blindfolded and shot.
i – Rroma?
97
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 98

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

D.M. – Jews!
And then came Maria Tereza2 (showing with her hands as if a plane was
coming) and threw some manifest papers: “Don’t kill the gypsies! Take their
horses, their goods, put them to work! but work, not death!” The cops caught the
manifests, read them and did as she said (talking with gratitude).
[…]
We lived randomly but the Jews had their camps already organized.
[…]
D.M. – Hitler! He ordered for the gypsies and Jews to be sent away from
Romania on the banks of bug! And that’s what happened! […] Maria Tereza said:
“We need the gypsies because they are musicians, don’t kill them!”
i – What did your parents do for a living?
D.M. Pots, cauldrons, that’s what we were doing. Others were horse mer-
chants.
i – You struggled back then…
D.M. – not even your worst enemies should go through what we went
through. And i wish that your paths to be clear wherever you go!

2
the Queen
• According to this myth, the Queen Mother Elena spread manifest in Transnistria, the
content of the manifest was that the Roma should receive a good treatment frombeside of the au-
thorities.
• Other times the Queen appears riding a horse and saving people from death.
• Other times the image of the Queen is transformed in the image of a Gypsy woman.
Village Chirnogi, Călăraşicounty.
See the article [an intervention of the Queen Mother elena for therepatriation of a roma
womandeportedto Transnistria]. Holocaust. studii și Cercetări. Vol. i, nr. 2/2009

98
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 100
BiBLioGraPhy
Abric, J.C. (1997) Reprezentările sociale – aspecte teoretice. În Neculau,
Adrian Psihologia Câmpului social – Reprezentările sociale. Iaşi, Polirom,
p. 107-122.
Achim, V. (2004) Documente privind deportarea țiganilor în Transnistria,
vol.i și ii. Bucureşti, Editura Enciclopedică.
Achim, V. et Iordachi, C. coord. (2004) România și Transnistria: Problema
Holocaustului. Bucureşti, Curtea Veche Publishing.
Agabrian, M. (2006) Analiza de Conținut. Iaşi, Polirom.
Arsene, M. (1972) struma. Bucureşti, Cartea Românească.
Atkinson, R. (2006) Povestea vieții – interviul. Iaşi,Polirom.
Auzias, C. (2004) samudaripen – genocidul țiganilor [samudaripen – Le génocide
des tsiganes] Paris, L’Espritfrapeur.
Bársony, J. et Daróczi, Á. (ed.) (2008) Pharrajimos: credința romilor în tim-
pul Holocaustului [Pharrajimos: thefate of the Roma duringthe Holocaust]
Trans. Komáromi, G., New-York, The International DebateEducation As-
sociation.
Berger, P.L. et Luckmann, T. (2008) Construirea socială a realității. Trad.
Butucelea Alexandru, Bucureşti, Art.
Burtea, V. (2002) Romii în sincronia și diacronia populațiilor de contact.
Bucureşti, Luminalex.
Chelcea, S. (2008) Psihosociologie, teorii, cercetări, aplicații. Ediția a doua
rev., Iaşi, Polirom.
Cioabă, L.M. (2006) Lacrimi rome = Romane iasfa. Bucureşti, Ro Media.
Curelaru, M. (2006) Reprezentări sociale. Iaşi, Polirom.
Delpard, R. (2001) Copii evrei ascunși. Bucureşti, Hasefer.
Drăgan, J.C. (1996) Antonescu-Mareșul României, și răsboaiele de reîntregire.
Bucureşti, Europa Nova.
Fraser A. (2008) Țiganii. Ediția a doua, Bucureşti, Humanitas.
Furtună, A.N., Grigore, D., Neacşu, M. (2010) sostar na rovas?... O
samudaripenthajlesqiciaciparamisi/De ce nu plâng?... Holocaustul rromilor și
povestea lui adevărată. Deportarea romilor în Transnistria: mărturii, studii, do-
cumente. Bucureşti, Amare Rromentza.
Grigore, D., Neacşu, M., Furtună, A.N. (2007) Rromii … în căutarea stimei
de sine. Bucureşti, Vanemonde.
Guenter, L. (2003) Persecuția țiganilor de către naziști[La persécution des tsi-
ganes par le nazis] Paris, LesBellesLettres.
Ioanid, R. (2006) Holocaustul în România. Bucureşti, Hasefer.
Ioanid, R., Kelso, M., Cioabă, L.M. (2009) Tragedia romilor deportați în
Transnistria: 1942-194: mărturii și documente. Iaşi, Polirom.
Ionescu, V. coord. (2000) Deportarea rromilor în Transnistria – De la Aus-
chwitz la bug – Rromii din România – studii și documente istorice. Bucureşti,
Editura Centrului rromilor pentru politici publice ”Aven Amentza”.
Ionescu, V. coord. (2002) Rromii în istoria României. Antologie și bibliografie.
Bucureşti, Editura Editura Centrului rromilor pentru politici publice
”Aven Amentza”.
Lieblich, A., Tuval-Mashiach, R., Zilber, T. (2006) Cercetarea narativă – Ci-
tire, analiză și interpretare. Iaşi, Polirom.
Mărginean, I. (2004) Proiectarea cercetării sociologice. Iaşi, Polirom.
Miftode, V. (2003) Tratat de metodologie sociologică – Tehnici de investigație
de teren, Elaborarea proiectelor de intervenție. Iaşi, Lumen.
Neculau, A. coord. (2004) Manual de psihologie socială, Ediția a II-revăzută,
Iaşi, Polirom, secțiunea a VI-a.
Neculau, A. şi Ferréol, G. (1996) Minoritari, Marginali, Excluși. Iaşi, Polirom.
Rughiniş, C.(2007) Explicația sociologică. Iaşi, Polirom.
Seca, J.M. (2008) Reprezentările sociale. Trad. Dîrțu, Iaşi, Institutul European.
Stănescu, V. (2007) cu moartea’n ochi - roman. Bucureşti, MarLink.
dictionaries:
Dicționar român-rrom (lexicul rrom modern, rar şi vechi), 2003. Bucureşti:
Vanemonde.
reports:
Comisia Internațională pentru Studierea Holocauslui în România
(C.I.S.H.R.) (2005) Raport final. Iaşi, Polirom.
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 102

savo si o dikhipe socialo

vash i romengi deportatzia
and-i transnistria
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 104

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

BuhLearde historiaKe iNForMatZie Vash i

roMeNGi dePortatZia aNd-i traNsNistria

Kana sas o Duito Maripe Lumiako, tele-upre 25,000 Roma sas zorasa
bishardekotar i Rumunia and-i Transnistria (jekh phuv savi sas tala i armia
Rumuniaki); O Mareshalo Ion Antonescu leas i decizia.
And-e kado rodipe na ka vakeareas vash i dimenzia historiaki, vash
kado evenimento, prindzearindoi ke si manusha historiake thaj rodimaske
sar o siklearno Viorel Achim vai o Radu Ioanid save kerde kadi buthi. Vi
kadea me kamav te dav neve dikhimata save ka anen zorale informa-
tzie, pe kado evenimento thaj leski sochialo reprezentatzia kamav te dav
analiza.
And-o Maio 1942, sas kerdo iekh ginavipe, ka te arakhenpen e “Roma
save keren nasulimata”. “Sea kodola save na dashtinas te phenen kon si
thai sar dikeren pengo trajo ”i sas andre shute and-i kadaia kategoria.
I Deportatzia and-i Transnistria sas kerdi pe kodola Roma thaneske
save nas len buthi vai save kerdine varesave kriminalno buthia. Dikhindoi
vash e Roma phirutne, na kerdeape ni iekh ververipe; sea kotar lendar sas
ingerde. Pala o ginavipen kerdo, 40,090 manusha sas registruime, kado gin
kidel andre sea e Romen phirutne
E manusha deportirime sas zorasa shute te buthiaren and-
e kolkhozuria, kotar i Golta, i Oceacov, thai Berezovca komune. Ka te
hathiaras o karaktero rasisto kadala aktziako, shai te pushas sostar kodola
gadze, Rumunuria save kerde kriminalne aktzje na sas vi on deportirime?
And-o Iunie 1to, i deportatzia le phirutnengi Roma, maladeas, sar
phenelpe and-o Palutno Raporto kotar ICHR (Mashkathemutni Komisia
vash o Holokausto and-i Rumunia), thaj, and-o Septembrie, i deportatzia

i
Furtună, A.N, Grigore, D., Neacşu M., Sostar na rovas?... O Samudaripen thaj leski ciaci
paramisi. Holocaustul rromilor şi povestea lui adevărată. De ce nu plâng?... I Deportartzia le
rromengi and-i Trans-nistria: mărturja, rodimata, lilora (Why don’t they cry?... Roma depor-
tation to Transnistria: Testi-monies, Studies, Documents), Amare Rromentza Publishing House,
2010, p. 17 — AINSHR fragment, RG-25.002, reel 31, file 139/1942, p. 7. Holokaust — Rodimata

10
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 106

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

le romengi thaneske, kodola save sas “nasul”, deape drom. E Roma phi- avena kide kotar kodola fora save silen jekh porta ki Dunarea.4 Mai tele si
rutne aresle and-i Transnistria lenge vurdonentza, thai le roma thaneske iekh kopia pe kado dokumento:
sas vazde and-e trenuria. And-o ICHR Palutno Raporto phenelepe ke o gin
le Romengo thaneske deportirime sas 13,176.
I politika le Antoneskoski sas but phangli le redzimosa Nazisto kotar
i Germania. Kana kerdeape, i kris, o Mareshalo Ion Antonescu phendeas:
“i problema le Romentza sas kadea: soske sas but thana save daravenas e
manushen, and-o bucureshti thai and-e aver fora, le cior thai le mudarimta buteder
sas. Le manusha pushle man te arakhav len, soske daranas, le Roma ka den andre
ande lenge khera, ka pharaven thaj ka cioren e rakeate. Pala but investigatzie,
arakhleape ke e Romen sas len armia bare Marimaske. sea kadala Roma sas
ankalade avri. Pe i aver rig o rai Alexianu mangelas manusha te keren buthi and-
i Transnistria. Kerdem kodo. sa miri decizia.”1 (muro liparipe).

Ka te dikhelpe i politika savi rodeas te mudarel le romen so kerdeas

o Ion Antonescu, iekh kotar o komentaro kerdo iekhe manushestar
doshalo, and-i kris phendeas: “O akuzato: Tumaro Barimos, ame dzanas
ke autoritea bisharde (ki Transnistria), maskar kadala Roma, vi le gadzen
Romunuria with darker complexions”2 (muro liparipe). Kathe dikhelpe ke e
kriterio nas numa jekh socialo…
Pala iekh rodipe kerdo deape avri le reshimata and-o 1995, o Gilles
Ferréol sikavdeas ke i Romani exkluzia sas kerdi pe shtar axia, angluni sas
reprezentirime kotar lengo “fealo dzivdimasko”, lengo “stilo phirimasko”
savo sas hakeardo sar jekh “marginalno vektoro, savo beshel ande iekh
than le ciorentza, vagabondurentza thai o insekuriteto”.3
O plano deportatziako le romengo and-i Transnistria na existilas an-
glunes and-o governo le Mareshalosko Antonescu. Na sas shaipe, sosoke
i Transnistria na sas and-i Rumunia. And-o lil so kerdeas o Vasile Ionescu,
iekh so deas iekh zoralo aspekto pe muro rodipe: kodo si, anglunes, o
transporto le munushengo deportirime, lengo plano sas te aresen and-i
Transnistria p-o pai, Danubo thai o Baro Kalo Pai dzi and-o porto Odessa.
Si iekh dokumento savo sikavdel so de vurdona, manusha, jivine save ka

pe verso se află transcrierea documentului

iosif Constantin Drăgan, Antonescu, Mareşalul României şi războaiele de reîntregire (Antonescu,
1

Romania’s Marshal and the wars for country reunification), EUROPA nOVA Publishing House,
bucharest, 1996, p. 441.
4
Vasile ionescu (ed.), Deportarea rromilor în Transnistria: de la Auschwitz la bug (Romengi Deportatzia
2
ibidem, p. 442 ki Transnistria: Kotar o Auschwitz ko bugo), O Chentro le rromengo vash e politika publiko Aven
Adrian neculau thai Gilles Ferréol (eds.), Minoritari, marginali, exclusi ( Minoriteta, Rigatune
3 Amentza (Aven Amentza Roma Center for Public Policies) Publishing House, 2002, p. 10 — AniC
Manusha), Polirom Publishing House, iaşi, 1996, p. 90. fragment, Regional Gendarmerie inspectorates collection, file 29/1942, p. 147.

106 107
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 108

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

TABELO
sochialo reprezentantzia vash i deportatzia le romengi
Lea save silen porturia, sikavel o gin le Romengo, vurdona, thai jivinea save
ka avena t busharde po pai
and-i transnistria. o mito vash le „papiroske shipuria”.

Konceptualo hathiarimos thai teoriaki rig

O Anav e
O Gin le O Gin le O Gin le
Thanengo pash o Phenimata
Manushengo vurdonengo Jivinengo 1. so hathiarelpe kana phenas “socialo reprezentatzia”
pai
Orşova 3,903 94 164
Turnu Severin 2,499 14 99 Kathe ka rodas te arakhas i sochialo reprezentatzia vash i depor-
tatzia and-i Transnistria le Romengi.
Calafat 1,27 92 206 I teoretiko rig and-e kado rodipe dikhel buteder vash e teoria kotar
Corabia 4,768 89 246 kolektivo procesuria, zoarels I sochialo reprezentatiake teoria kadea sar
Turnu Măgurele 1,99v 1 4 dokhlea la o Serge Moscovici and-o 1961. I socialo reprezentatziake teoria
beshel anglunes and-I prindzarimaski teoria so kerdeas o Émile Durkheim,
Giurgiu ,964 242 246 jekh kotar e zorale koncepturia pe kadi teoria si i reprezentatzia.
Olteniţa 1,461  82 O Pickering, phenel i Markova, sikavel ke o Durkheim na kerdeas
Călăraşi 147 2 
definitzia pe kado koncepto and-e leski buthi. O termeno so andeas o so-
ciologo si kolektivo reprezentatzia5. O Durkheimosko koncepto vash i kolek-
Brăila 24 12 16 tivo reprezentatzia dikhel e manushes sar jekh buthi and-o societeto,
Tulcea 1,02 10 149 kerindoi limita e membrurenge, soske sas teoria vash e stereotipuria thaj.
Le kolektivo mentaliteta dabdel o sochialo dikhipe iekha buthjako truial
Galaţi 1,47  62
jekh seria hathiarimatengi savi si o filtero kriteriumo. O Adrian Neculau
Ismail 222 7 1 sikavel sar o Serge Moscovici mukel i kolektivo reprezentatzia thaj buhlearel
Chilia 0 8 17 jekh nevo koncepto, kodo vash i socialo reprezentatzia6. Pala leski godzi, i
“socialo reprezentatzia si jekh asamblo strukturime kuchimatentza,
totalo 2,62 698 1,48
hathiarimata thai praktika vash o obiekto, aspekturia, vai dimensie vash
o socialo thanipe, iekh socio-kognitivo sistemo savo mukel le manushen
te jivin and-o societo, savo tzirdel o drom sar te phiraven pen thai i ko-
O SHERALA ANDI JANDARMERIAKO DEPARTMENTO
munikatzia, thai vi sar te den palpale ko thaneske stimuli.”
kolonel O C. Tobescu
Kana o Durkheim and-i buthi andeas o termino representzia, sas
Themeske Historiake Arhive, inspektorato Regionalno kolektzia, patrin 29/ 1942, p. 147 (copia) aver save buthiarenas le terminosa and-e aver riga thai and-i arta etc. I
Ivana Marková sikavel o ververipe mamshkar I frantuzikani reprezentatzia

ivana Markova, Dialogistica şi reprezentările sociale (Dialodzistika thai socialo Dikhimata), Polirom
Dokumento 13.
5

Publishing House, iaşi, 2004, p. 174.

O INSPEKTORATO KOTAR I BARI JANDARMERIA 3to Sektzia
Adrian neculau, Manual de psihologie socială (Lil vash socialo Psiholodzia), Polirom Publishing
6

House, iaşi, 2004, p. 299.

108 109
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 110
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
thaj Anglikani: I palutni si la buteder jekh po than hathiaripe, sar kana
phenes sar dikhelpe vareso, imitatzia, sar kana dikes and-i glinda, thaj I an-
gluni forma dikhel buteder pe dinamika hathiarimaski, lasa kerel buthi I so-
ciolodzia, anthropolodzia, arta; socialo reprezentatzia si iekh kognitiv sistemo
savo siles leski logika thaj shib.7 And-o muro rodipe, beshav mai but po An-
glikano hathiaripe e terminosko ka te arakhas o mashkarutno nukleo le “Bugosko”
(Transnistriako pai othe kai e Roma sas ingerde) thaj leski reprezentatzia .
Adrian Neculau del duma pala o naturalo daravipe kotar i socialo
reprezentatzia; kodo si kerdo te thovel o socialo aktoro and-e lesko natural
than kai trail, te kerel les te hatiarel thaj te shol I lumia tala lesko punro, te
phandelpe lasa.Kotar kado dikhipe, o Jean-Claude Abric phenel ke I sociao
reprezentatzia si iekh “funktzionalo viziunea lumiaki savi mukel e manushen
vaj o grupo te hathiarel sar phiravenpen, te hathiarel o chachipe and-e lesko
korkoro sistemo referentzialo thai, te sikiol te trail prindzarindoi o than”8.
O Adrian Neculau phenel ke “kadea sar dikhas pe varesoste, kadeas
sar hathiaras, gindis o ges gesestar realiteto, socialo konshtiintza forma phi-
rave o anav socialo reprezentatzia”9.
2. anchoring and objectifying the “Bug”
Ankorizatzia thai obiektifikatzia si dui procesuria save keren e buthia, e
obiekturia vai i idea “abstrakto” hathiardi. Ankorzatzia si kana phandes i
barka phuveatar10. Ankorizatzia si o proceso kana ame nakhas and-e amare kate-
gorie save si and-e amaro shero e bithia so ame pakeas ke mezimpe thai hathiaras len
and-e amare kategorie. Kana keras o porcheso shibako ankorizatzi, o manush
paruvdel vareso biprindzardo and-e vareso prindzardo. O manush siles
kado daro te prindzarel o chachipe e thanesko, thai kodo avel kana e fak-
turia, manusha, vai eksperientza len anav naming. O rodipe socialo reprezen-
tatzia sii zoralea phangloo po kethano senso le manushengo save kamen te
hathiaren e e chachimata thai te dzeanen o fenomeno.
And-e kado…, ka dav duma vi vash iekh seria efta kazurentza and-
o 2010, sas efta Roma studentutia sar participanturia. And-e iekh kazo, iekh
7
ibidem, p. 186.
8
ibidem, p. 287.
Adrian neculau, Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale (Psihologia socialo. socialo
9
Reprezentatzie), Polirom Publishing House, iaşi, 1997, p. .
10
s. Moscovici, and-o A. neculau, Psiholodzia socialo, p. 9.
110
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
shai te dikhel ke o subiekto, kana deas duma pala e Roma bisharde and-i
Transnistria, lipardeas ke “on sas gazuime ”11.
O chachipe si ke e deportirime Roma na sas shute and-e kado trata-
mento and-i Transnistria, numa e partichipanturia and-e lengi godzi, and-o
rodipe vash ankorizatzia shute o fakto and-I kategoria savi on prindzearenas
la, e “gazoske sobes” kotar e Nazistonge kampuria, vareso nevo: “I deportatzia
le Romengi and-i Transnistria”. And-e kado lil, me phendem sar e terne Roma
save silen shkola reprezentinpen korkoro pa kado dukhavdo evenimento.
Obiektifikatzia phenel ke nakes jekh idea and-e jekh imadzinea. Si iekh
procheso savo kerel e butia so na dikhenpen te aven dikhinde. O pushipe
kathe si kana sea shai te avel nakhade and-i obiektifikatzia. Palpaledipe si
ke na, buteder kana pakeakelpe o fakto ke i socialo reprezentatza arakhelpe
and-i interaktzia le averesa, thai ke iekh seria buthiangi si phende sar taboo,
savo na mukel o subiekto te reprezentil len and-e leski godzi. E manusha
roden te obektivizaren sea kadea te avel lenge mishto, savo anel len lenge
fiziko thaai sochialo komforto (amalipe le manushentza).
Sar ka dikhelpe kathe, I obiektifikatzia vash Romengi deportatzia
and-i Transnistria si kerdi truial e “kartoneski barka ” .
Kado lil siles o rodipe kotar oralo historia, iekh seria bishu-shtarengi
interviura Romentza save risaile palpale kotar i deportatzia. E interviuria
sas kerde mandar mashkar 2009-2012, pasha aver deshutrin interviuria so
kerdeas o Radu Ioanid, Michelle Kelso, thai i Luminiţa Mihai Cioabă sea
shute and-i i tradzedia le Romengi deportirime and-i Transnistria 1942-194 (The
Tragedy of the Roma Deported to Transnistria 1942-194) thai iekh rodipe
deshutrinentza interviura Romentza save risaile palpale, Lacrimi rome (Ro-
mane Asfa) kerdeas i Luminiţa Mihai Cioabă.
3. sar geli mai dur i “Bugoski” reprezentatzia
Trin procesuria vai fenomena keren I socialo reprezentatzia: difuzia,
propagatzia thaj propaganda12.
I difuzia si kana kerelpe iekh nevi duma mashkar e but manusha.
Kadi nevi duma kerelpe and-e iekh momento thai atzirdelpe kotar buteder
manushenge pakiaimata.
A. neculau, Psiholodzia socialo, p. 10.
11
12
ibidem, p. 6.
111
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 112
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
I propagatzia nai sar i difuzia soske sila struktura inzardi kadea ka
te kerel but manusha de dzeanen vash i socialo reprezentatzia.
I propaganda kamel te bangearel i rig socialo rig, thai anel neve
dikhimata, na pharimasa, vash o chachipe.
I socialo reprezentatzia mangel iekh seria kanalurengi ka te buh-
learelpe. Sea naken truial jekh seto filtrurengo, o ilo, i ekonomia, i politika
save tzirden i forma thai keren o ander.
Pala e rodimata kerde dzi akan, me arakhlem ke na searentza in-
strumenturia komunikatziake buthiardeape vash I socialo reprezentatzia
le Romengi deportirime and-i Transnistria. So phenen e Roma save risaile
palpale kotra i Transnistria si e mai zorale kanaluria save keren i reprezen-
tatzia pe kado dukhavdo evenimento.
And-o Luludzia po plai, hramoardo kotar i Sophie Day, Akis Papatax-
iarchis, thai o Michael Stewart, e autoria den duma vash o koncepto “kultura
e chororimaski” kadea sar sikavelpe and-o Lewis konchepto. Sar reshipe, on
phenen ke i “kultura sea akana” si iekh reshipe kotar o chororipe thai socialo
excluzia. And-o artikolo mai phenelpe ke e Roma train avdive sar kvasi-kos-
molodziko alosaripe, vai si o reshipe kotar individual inkapsulatzia13. Ame
kamas te dikhas kado procheso korkorimasko. Phenav kodo soske kamav te
liparav o fakto ke e Roma sas “interesuime” te phenen vash sea so trainas
and-e kodo vahtiaripe, soske sas vareso dzivdo and-e lengi godzi.
Paloma Gay y Blasco sikavdeas and-e lako artikolo “‘Ame na
prindzearas kon sas amare papuria’: Sar e Roma kotar i Jarana traisarde
pe kodo prano vahtiaripe”, ke e Roma kotar o Madrid na dzeanenen te
phenen savi sas lengi historia. Oi phenel vi ke e Roma nai savore intere-
suime de dzeanen kotar aven, buteder dikhen vash o avdive momento.
Dureder, kamav te dikhen iekh kotor kotar o intervio hramosardo latar.
Me pakeav ke si zoralo argumento vash amaro rodipe. “…‘tu san dili, shai
te avesas avokata, aj sastiarni, thaj tu sasn kathe thaj pushes vash buthia
save nai vazno amenge’”14.
Kana sas o komunsito vahtiar, e autoriteta na kamenas te den duma
thai te prindzearele vash kado evenimento. Pala o 1989, jekh seria fil-
13
“Enkapsulatzia kana iekh proceso anglal o modernismo, kana where hunter-gatherers train rigate bi
te aven kethanes le avere manushentza — they do not till the land, breed animals, na pokinen takes, na
den duma pala le mule, vazden khera ” (Woodburn, 1988, p. 1).
14
Gay y blasco, Paloma, “‘Ame We do not know our descent’: How the Gitanos of Jarana manage
the past” (Ame na prindzaras amare phuren: sar le roma kotar i Harana dikhen o idziaripe), and-o
The Journal of the Royal Anthropological institute, vol. 7, no. 4 (December, 2001), pp. 61-647, ac-
cessed on 02/07/2012 at http://www.jstor.org/stable/14809.
112
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
murengi vash kado evenimento kerdeape, numa na but manusha ashunde
len vai dikhle kadala filmurea, numa jekh harno kotor manushengo15.
Me pakeav ke e komukiatziake kanaluria vash i sochialo reprezen-
tatzia vash o “Bugo” sas “blokuime“, na sea, soske sit e dikhas vi e Roma
na kamenas te den duma vash so traisarde and-i Transnistria, sas vareso
“taboo” and-I Romani traditzionalo kultura, soske othe kerdeape varesave
buthia: haleape mas manushesko, e dziuvleange kerdeape zor, o maripe
thaj o mudaripe sas pe sea droma.
Jekh aver filtro so skodo sace keredeales o sochialo kontexto othe
kaj biandile varesave sochialo representatzia. I sochialo reprezentatzia e
“Bugoski” leas zor kotar trin socialia konteturia (o socialo kontexto si I ide-
ologia le manushengi save si le sherutne le themeske ): O redzimo An-
tonescu, o vahtiar Ceauşescu thai e bersha pala o 1989. Ka rodava
seakoiekh kadala kontexturia, angleder kodo, phenav so kodo o kontexto.
Sos sas ande kodo momento, e konditzie save sas kana avilo kado eveni-
mento. O Foulquié, kado lafi avelo kotar i lingvistika thai si o than (o kotor)
iekhe textosko kotar ka bareol iekh aver texto16.
So kerel o contexto shaj te hathjaras pe dui riga: obiektivo thaj
subiektivo. Savi zor subiektivo anel o kontexto, kerelpe and-o avreal re-
aliteto e manushesko, o than kai beshel thai buthiarel thai savo konteal
kana lel jekh decizia. I subiektivo influnetza sis i buteder sar o manush
hathiarel, ginavdel o kontexto. And-e kado rodipe, i zor si pe o obiektivo
kotor.
O ideolodziako kontexto si jekh faktoro savo del dab o mai zorales
I socialo reprezentatzia. Te ginavdes and-o rodipe o buhleardo kontexto
del vast te astares i socialo reprezentatzia kana sas thai kai sas. Ka te keras
analiza vash i socialo ankora e “Bugoski” and-o Rumuniko thanipe, ka dav
analiza pe trin ideolodzia save “ushande ” la dzi akana.
O governo Antonescu sas o vahtiar kana kerdeape i deportatzia le
Romengi and-I Transnistria. Kado momento si i dzeneza vash I socialo
reprezentatzia vash o “Bugo”. Ka I deportatia kerdeape sigo pe jekh mo-
15
And-o dokumentaro vash i Romengi deportatzia and-i Transnistria kerdo kotar i Michelle Kelso and-
o 2007, o filmo documentaro kerdo kotar i Luminiţa Mihai Cioabă thai o dokumentaro kerdo kotar o
autori kadle lilesko and-o 2009: sostar na rovas?... O samudaripen thaj lesqi ciaci paramisi (Why don’t
they cry?… The Holocaust of the Roma and its True story) are worth mentioning.
Foulquié, in Mihai Curelaru, Reprezentări sociale (socialo Reprezentatzia), iaşi, Polirom Publishing
House, 2006, p. 10.
16
Foulquié, in Mihai Curelaru, Reprezentări sociale (socialo Reprezentatzia), iaşi, Polirom Publish-
ing House, 2006, p. 10
11
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 114

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

mento le Roma, nas len vahtiar te pushen “sostar?” thai varekon te del len garavden ke si Roma, na phenen, jekh nevo ginavdipen si dikhindo sar
palpaledipe. Ikeh aver vazno faktoro si ke trebal te phenas ke I deportatzia iekh dar te na avel palem nevi deportatzia.
kerdeape and-o kontexto kana sas o lumiako maripe; te sas I deportatzia
kedi pe pacea, siman I pakiv ke socialo reprezentatzia pe kadi buthi sas
buteder bari thai zorali. Kate kamav te phenav vash o artikolo hramosardo 4. Kognitivo reprezentatzia vash o “Bugo”
kotar o Michael Stewart, “Nabisteripe bi komemoratziako: O mnemonics
thai i politika vash o Holokausto le Romende Europake 17. O anglikano tabela 1. Palpaledipe ko pushipe: so si kodo o “Bugo”?
antropolodzisto liparel o fakto ke Roma thai e Sinturea save traisarde o
Auschwitz si lenge phares te palpale khere manushenge so traisarde soske No.1 Iekh kamp No. 11 Pai and-i Transnistria
lenge ka phenen“ Geanen, vi ame sasmas dikhavde kotar o maripe…” No.2 Bari soba No. 12 Phuv and-o pai
O vahtiaripe Ceauşescu na kamelas te kerel e manushen te avel len No. 3 Vareso kamav so te dzeanav No. 13 Pai tala i phuv and-i Ukraina
No. 4 Phuv and-o pai No. 14 Na dzeanav
prindzaripe vash kadi kali dukh, o egalitarianzmo sas nasul savore manu- No. 5 Iekh kolonia No. 15 Iekh pai
shentza and-o them. Kamenas te vazden iekh nevi Rumunia, thai e No. 6 Krematoro, chaches? No. 16 Iekh pai and-i Transnistria
dziungalimata anglal mukena len bisterde soske e Romen nas len iekh in- No. 7 Iekh kampo No. 17 Iekh kampo
telektualo elita savi te hramosarel lila pe kadi tematika, sar kerenas e bi- No. 8 Na dgeanav No. 18 Pai and-i Ukraina
bolde. No. 9 Iekh kampo No. 19 Phuv and-o pai
No. 10 Sar iekh kampo No. 20 Pai upral i Moldova
O vahtiar pala o bersh 1989 sas o vahtiar kana kado evenimento
prindzeardeape kotar o raipe themeko. Vi kadea, i socialo reprezentatzia
vash i Romengi deportatzia karing i Transnistria mangelpe te anel palpale
shovardesh bisterde bersha. Kana vathiaras pe kado, kamav te anav andre Ka te dikhav o kognitivo kotor reprezentatziako, and-o 2009 push-
le triin riga len o “Elie Wiesel” Themesko Instituto vash o Holokausto lem bish Roma, bershenge kotar 16 dzi ko 75, bi shkolake, rodem te dikhav
Rodipe and-i Rumunia. And-o 2007, pala e reshimata kotar iekh pushima- kana dzeanen ke Bug si iekh anav. Deshupandzi lendar na dzeangle ke o
“Bug” si iekh pai and-i Transnistria.
ski aktzia: “Phen mange so si kodo o Holokausto”, tzira 2 prochenturia
Mashkar le bish manusha, pandzi sas “kontroloski grupa”. Kadala
kotar e manusha (667) phende vi i “Romengi dab”.
pandzi dzeanenas buteder vash i Romengi deportatzia and-I Transnistria
And-o 2009, kana shuteape inkeiekhfora kado pushipe, tzira 4 pro-
soske kadala sas phure ( gin 11, 15, 16, 18, 20) save sas len neamuria in-
centuria manusha phende vi “Romengi dab”. And-o 2010, ka shuteape
gerde vai mashkar lende vi save sas on (thai lengi vitza ) shute pe lila te
palem kado pushipe, tzira 5 procenturia kotar e manusha phende vi
dzean deportirime .
“Romengi dab”.
Kamlem te phenav kathe so phende e manusha save pushlem len
Vi kadea, mashkar e gadze i socialo reprezentatzia vash o
k ate dikhelpe o fakto ke si jekh iekh skala dzeanimaski vasho anav.
Holokausto nai prindzardi. So shai te phenelpe vash i dimenzia thaj I
Dureder o levelo of prindzearimasko, kadi tabela phenel sar e mansuha den
forma mashkar e Roma manusha?
godzi vash o Bugo. Dikhlem kana pushavas le manushen, dikhelpe vi and-
Efta dekadia nakhadile de kana e roma sas ingerde zorasa and-I
i tabela upra: “Si si o Bug?” kodola save dzeanenas sas “le phure” (le
Transnistria… Kotar kodo momento dzi akana kado evenimento leas pnadzi manusha), save phende ke si iekh pai, le aver phangle o anav pe
verver simboluria and-i Romengi godzi thaj and-i godzi le gadzengi. so kerdeape othe po than.
O “Bugo” si kodo sostar but Roma, save sas and-o Bugo vai save Kana dine gindo po “Bugo” sar varso so si phanglo ki deportzia le
dzeanenas ke angleder i deportatzia, e Romenge kerdeape ginavdipen, Romengi and-i Transnistria, e manusha dine palpaledipe kotar “Na
dzeanav” dzi ke si “ Iekh krematoro”. Kathe si te phenas ke reprezentatzia
si hasardi, o korkoro chachipe si ke o “Bugo” si o than kai e Roma sas in-
Hramodardo and-o Nevolil Thagarutno Antropolodziako Instituto (N.S.), 10, 2004, pp. gerde te dukhavden.
17

561-582.

114 11
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 116

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

Dzeanglean kodo? ov – Na. Phenelpe ke kamenas te keren kesave barkia,

5. socialo dikhipe vash o“Bugo”: “Kartoneske Barka”
Prindzearelepe mishto ke e Roma na keren komemoratzia. Kadi
buthi si mishto vathiardi and-o artikolo le Michael Stewartosko so pal-
paledel vash o pushipe sar.
And-e muro rodipe ka dikhav pe so anen peske gozdi le Roma thai
lenge vitze. O socialo dikhipe pe iekh fakto phenel sar te des duma, vai te
anes godzi pe kodo evenimento.
And-e lesko artiklo, o Stewart tzirdel komparatzia sar e Roma thaj
e Bibolde anen peske godzi vash o Holokausto, te dikhel sar o dabdino
manush dikhel peski korkoro historia.
te ingerel lent haj te thasaven le Romen. Me –savendar barkia? ov – Kar-
toneske barkia! Miri phuri…, miri phuri phendeas pala kodo. Te trais-
ardeas o Antonescu, astarelas savoren thai shudelas len kathar!” (T.O., 26,
mursh, Bârlad)
Na arakhlen ni ikeh vorba vash kado lafi, and-e purane dokumenturia
save rodem. So si te phenelpe si ke and-e interviuria so kerdeas e Romentza
i Michelle Kelso thai me, and-o raporto vash o kultura le romengi and-e ko-
muniteta National Roma Culture Center, arakhenpen kadala lafia “kar-
toneske barkia” vai “trenuria save sas len vagonuria, tala lende kartono”.
“Kartoneske barkia” lafi phendo kana deam pushimata karing e
roma so sas and-i transnistria

tabela 2 — sode butivar phenen “kartoneske barka” l “Tu, dziuvlie, phende me daiake, on keren barkia telal kartonesa thai
mukel le te dzean po Bugo, ka hohavel len ke dzean te den masheste dzi kana I
barka kingiol thaj perel and-o Bugo. I – Mule but and-e barkia kartoneske? M.a. –
Pushinde manusha
Chaches, kadea malade te mudarel amen.Me – Thai mule neamuria and-e kodola
barkia kartoneske? M.a. – Na. Muro phuro araakhelas amen, choro manush, sas
No. 1 1 No. 6 1 No. 11 4 No. 16 6
godziaver, ka dzealas te kerel cingar le manushentza armiake men.”
No. 2 2 No. 7 4 No. 12 1 No. 17 2 Mitica Aurica, 74, slatina, Olt.
intervio, Augusto 2008 kotar o Adrian-nicolae Furtună
No. 3 3 No. 8 3 No. 13 0 No. 18 2
l “Ashundem ke othe and-o Bugo, kerenas pe barkia kartoneske? V.P. –
No. 4 5 No. 9 3 No. 14 4 No. 19 6 Kodola sa e lungo bala, save phiraven zlati phangle an-de poria. Kerde lenge kar-
toneske barkia thai shute lent e dzean po pai thai kana kingileas o kartono , on
No. 5 5 No. 10 2 No. 15 5 Nr. 20 2 mule tasade. Me – si ceaci kadi paramasi? V.P. – Si ceaci ! Me – Me hathiarav ke tu
na dikhelan tire iakhentza, chaches? V.P. – Mishto, manusha save dzeanenas but
mishto phende mange, sas len informatzia!”
Vareso so dikhlem zorales kana kerdem o rodipe, so me pakeav ke Vasile Paulina, 77, bucuresti .
si o mai baro socialo dikhipe vash o “Bug”, si kodo, kana phendem lenge intervio, Tritonai 2009 kotar o Adrian-nicolae Furtună
ke o “Bugo” si iekh pai ( vi kodola dui kotar le pandzi phure”) sigo as-
l “On ka keren kartoneske barkia thaj vazden e Romen pe lende, po pai.
tarde te den duma vash e “kartoneske barka”: “iekh phuv mashkar e paia, sar
kodola and-i india… na ashundem kodo, phenelpe, and-o mashkar le paiesko on Phendeape ke ingeren len ko Nikolaev, soske othe si mishteder!”
Enuţa spiridon, 81, iveşti, Galaţi.
hohavde le Romen thai ingerde len… mukle len korkoro… pe barka, na kerde kotar
intervio, Eniatonai 2008 kotar o Adrian-nicolae Furtună
o sastri (Tin), kerde kotar o kartono specialo kerde, thaj o kartono kovlilo kingi-
mastar… [tasadilo] phenelpe ke kodo si o bugo… and-e iekh diz ” (M.M., 27, l “Averenge ka kerel lenge kodola buthia… sar phenel lenge?… Kar-
mursh , Bârlad). toneske barkia… ta ka mukel len po pai thai on ka meren, chore manusha thaj
Aver manusha na dzeanenas ke o “Bug” si iekh pai, numa dzeane- chori phuv…”
nas te phenen “sar e Roma mule tasade and-o pai : “Me – Dzeanes so si o Dumitru Maria, 80, Feteşti, ialomiţa.
bugo? ov – Kamav te dzeaneav. Me – si iekh pai, varekai and-i Ukraina. intervio, 2009 Kotar o drian-nicolae Furtună

116 117
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 118
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
“On leas amen ko Bugo. Nakhleam o Nistro dzi ki Tighina, pehenelpe
l “And-o Deshuduinai 12to, 1941, ko 2:30 a.m., o hohavdo shipo bi
ke sas barkia kartoneske thai ke vadel amen pe lende. Kodola, save aresle anglal
amende, shude len and-o pai, thai mudarde len .”
silvia stănescu, 78, Cândeşti, Vaslui.
intervio, 2007, kotar i Cosmina Gusu, Michelle Kelso, thai Marioara Trancă
l “Ashundem pala o Antonescu, o manush savo kamleas te vazdel le
romen and-e barkia kartoneske.”
Raporto kotar o Themesko Chentro vash Kultura Romani, 2008
l “Ka te hasaren e sastrune glontzia, e Neamtzuria, ‘godziaver’ manusha,
kerdea lenge kartoneske barkia save pheneias ke si kashteske. E barkia phagenas
pen po mashkar le paiesko thai tasonas.”
http://www.jurnalul.ro/repor taje/si-or-mancat-copiii-cruzi-sau-prajiti-8062.htm
Kado dikhipe si but phanglo le Mareshalostar Ion Antonescu:
“G.r. – Me phenav tuke vareso so tu ashundean angleder: ‘Te traisardeas o
Antonesco…’ F.d. – Ame sa samas and-o kartonia! [barkia koratoneske ]”
(G.R., 28, dziuvli, and F.D., 32, mursh). Vareso so si vash e “kartoneske barkia”
si kodo te keren pherasa upral o dukhavdo momento and-i Romengi historia:
“s. – Kana o zivindo…, sanas ko Bugo? Kana bisharde tut and-o cartonoske
berea!” (A.L., 31, mursh) — kado manush shuteas kado pushipe and-e iekh
intervio kerdo vash i deportatzia and-i Transnistria.
Sar mishto dzeanelpe, e Bibolde thai e Roma kotar i Germania sas mu-
darde pala iekh plano kerdo le Nazistondar: gazuimata, mudarde glontzosa,
letalo indzektzia. Kana keres komparatzia mashkar le dui sistemuria mu-
darimaske, nazto plano thaj e “barka kartoneski”, si asaipe.
Vash sar biandilea i paramasi vash le “kartoneske barkia” si iekh
pakeaipe and-o socialo dikhipe so avel kotar o dive Duitonai 24to, 1942, kana
i “Struma”, iekh shipo sas pe leste 769 Evreia. I Sovieto Armia tasadeas o shipo
ando Kalo Baro Pai thai iekh manush numa traisardeas pala kodo.
Dureder ka phenav varesave hramosarimata vash i struma, so kerdeas
i Maria Arsene: “Thai inke, i ‘Struma’ sas iekh purano shipo, savo and-e phare
bersha sas iekh doko thai pala kodo kerde les palem ‘shipo’. Sar shai kerdeape
kodo — I tehnika pe leste sas purani, i busola, o kompasi, o motori, hale rudz-
inatar po Danub — te tradel kotar i diz Constanţa dzi ki Haifa, manushentza
na mai but de 769 dziuvlea, mursha, phure manusha, thai iekh shel chavore
po shipo, te dzean karing o meripe? Sostar”18
18
M. Arsene, Struma, Bucharest, Cartea Românească Publishing House, 1972, p. 5.
118
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
tehnika pe leste te dikerel les upral o pai — iekh shipo savo soske sas pu-
rano, nas les muklipe te te ingerel zivine po Danuba, inke na kashta sas
numa iekh doko — paruvde lesko anav kotar ‘Makedonia’ and-o ‘Struma’
thai, savore dokumenturentza kerde , vi iekh Panama flago, tradeas kotar
Constanţa po pai, thai po shipo sas 769 Bibolde imigranturia.
Hohade ke ma nai but thana kon kamel te tradel, i reklama sas sar
‘palutne thana’, daravde kotar e nasul konditzie so ashundepe kotar o
maripe kontra o Hitler thai leske thema amala, kodola 769 manusha, pu-
ranea zivindi darasa ando ilo, nashle te vaden sigo po shipo merikasko.
Vash kodo o Emil Paraschivescu, iekh komandanto lungo dromesko, phen-
deas mange — bishthaipandzi bersha pala kodo — kodo sas iekh kikavi
kerni, iekh kashtoro halo kermendar, savo ande kodo dive — kana o kalo
baro pai sas chikenalo , i ‘Struma’ geleas po pai dzi ko Istanbul.19”
Na mangav te phenav ke i paramisi vash e “kartoneske barkia” bi-
nadilo kotar I paramisi vash i “Struma”, numaiekh seria zorale argumen-
turengi shai te ingerel amen pe kado reshipe dureder:
l o harno vahti kana o shipo peleas and-o pai, Duitonai 24to, 1942,
thai o vahti kana kerdeape angluni deportatzia Romengi, Shovtonai
1to, 1942;
l kodo so o shipo sas phago shai te biandeas o dikhipe vash o
“kartoneski barka” .
Ka te dikas te sas vain a iekh phanglipe mashkar i “Struma” thai le
“kartoneski barka” rodav te dikhav sar i informatzia vash i tasadi
“Struma” aresleas and-o godzi deportatziaki Romengi and-i Transnistria.
Rodem te arakhav e mai zorale zurnalia te dikhav vareso hramo-
sardo vash kodi bari dukh kana 769 manusha tasadile, na arakhlem khanci;
kadi dukh sas dikerdi garavdi, te na dzeanelpe and-o them pala late, e do-
kumenturia vash i “Struma” sas iekh zoralo garavdipe. Muro rodipe arak-
hleas informatzia kotar o Efraim Ofirs, and-e leski hramosardi buthi ni
jekh shaipe. i paramisi e “strumaki”.
And-o kotor “O nadzeanipe vash i bibaht le manushengi pe
‘Struma’ shipo, ov phenel ke ashundeape vash i “Struma” o duito dive de
kana tasadile e manusha, hramosardeape and-o zurnalo Rapid20.
19
ibidem, p. 7
20
E. Ofir, With no Way Out. The story of the “struma” (ni iekh shaipe. i paramisi e strumaki,
Cluj-Napoca, Foundation for European Studies Publishing House, 2003, p. 243.
119
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 120
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
O autori phendeas “Ame dzeanas ke po agor e bershesko 1942 thai
o maladipe bershesko 1943, e informatzie aresle and- Rumunia vash e
manusha save mule tasade pe ‘Struma’ truial o Schonut sursia thai chaches
vi aver zurnalia”21 [amaro liparipe ].
And-i patrin 246, o autori kerel iekh nevo zoralo dikhipe: “Kodi sit-
uatzia, thai kodo so nas themeski deklaratzia kotar ni iekh sursa vash so
sas e manushentza vazdeas but vathiarimata, hohavdi pakiv, thai phare
gindurea”. Ov phenel ke sas Bibolde kana dikhinde savo purano sas o shipo
na mangle de vazden pen pe leste.
And-e iekh kotar mure interviuria, iekh terni romani dziuvli phen-
deas ke lako phuro phenelas vash o “kartonesko shipo” i paramisi sar e
manusha pokindenas pe kuci tiketuria ka te vazden pen pe kodola shipuria.
Trebal te phenas ke sar biandilo o mito vash e ‘kartoneske barkia” na paru-
vdel leski interpretatzia, savi si muro vazno intereso and-e kado rodipe.
Te kerav i interpretatzia ka vathiarav kathe vash iekh manush so
bashavel manele. I “kartoneski barka” metafora arakhelpe and-i gili, kodo
sikavdel amenge ke ashileas and-i Romengi kethani godzi:
Kazo 2
“Mure dushmania shukar aveas te beshen pe iekh barka kartoneski
Te nakhen on o nilo te hal len o korokodilo
Mure dushmania den duma pala mande soske dzeanav sar te kerav love
soske me na sion sar lende, Kidav love kotar e kashta
Pe muro drom e dziukel phiren dolarentza and-i pori
Thai dikh, mure dushmania astaren dziuklen vi on ”.
(Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=T14jLRDDgRc)
Sar dikhelpe i “kartoneski barka si ” iekh pheras, iekh dilivani
buthi te asas le manushendar, ka te dikhelpe kaste si i zor mashkar o
doshar thai o doshalo .
I gili kidel iekh vazno idea vash i viktima savi nai la godzi. Sar e
Roma save gele and-i Transnistria sas hohavde ke ka del len khera thai
phuv othe, e “ dushmania” pakean ke p-o drom phiren “e dziukela dolar-
entza and-i pori”.
21
ibidem, p. 20.
120
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Kazo 3
“O Antonesco leas amen, o Antonescu phagleas amen, chore manusha thai chori
phuv, so avilo amentza. Ov phendeas ke ka del amen gurumnia, pluguria, hohadeas
amen, hohadeas amen.”
Maria Dumitru, 77, Feteşti, ialomiţa. intervio, Eniatonai 2008
“Me – bibie kana line tut kathar ,kotar i Rumunia so phende tuke ?
i.Z. – Phende ke ingerel amen othe, ko Bugo. Kon dzeanelas so sas othe? Ho-
havdeas amen, phendeas amenge ke othe si shukar, ke ingerel amen te keras buthi. Kon
dzeanelas?! Kana areslem, othe sas iekh baro than pherdo Roma, sea … bokhale, trushale.
Kas sas vareso te hal, halas. Kas nas nasfalo perelas , kerelas tifoso bokhatar. Hasardem
iekh phral othe … othe muleas muro phral.”
iancu Zamziana, 7, Craiova, Faţa Luncii. intervio, Deshuduitonai 2008
“And-o 1942, gelem mure dadeia thai daia ko Bugo, te keras amen ‘barikane
manusha’ othe, numa othe leas amen te mudarel amen…
Me – Phende ke del tumen vareso?
N.i. – Phende ke del amen khera, phuv, te trais mishto! So dikhleam and-e amare
iakha sas bari dukh, na pakeaias ke iris amen palpale and-i Rumunia.
Me– Line tut thai tiri sea familia?
N.i. – Sea familia, muri dad, dei, savore geleam… mure phral…”
niculaie iancu, 7, bucuresti, intervio, August 2007
Me – sostar line tume othe, so phende tumenge?
Del amen phuv! On phende ke den amen traktoria, phuv. Phende ke del amen
khera, phuv sea so mangelpe amenge! Numa ame samas bikinde kotar o Hitler thai o
Antonesco e Rushenge, te na areselas o fronto and-o Iaşi kana and-o 1944 kerdeape pacea,
nas te dikhas palpale i Valahia … ame nas te dikhas i Valahia…”
Moldoveanu Marin, 80, Roşiorii de Vede, Teleorma . intervio, Ohtotonai 2007
“Me- so kerdean othe ?
On phende ke den amen khera, ke den amen phuv, del amen grast thai gurum-
nia, pluguria, te avas vi ame barvale.”
stoica ion, 82, Feteşti, ialomiţa. intervio, Ohtotonai 2008
“Dzean and-i Transnistria soske othe e kolompiri si bare sar i kikavi, del tumen
thud, del tumen seavorendar!”
Mitică Aurica, 74, slatina, Olty. intervio Ohtonai 2008
“Kana leas amen othe, on phend eke del amen phuv, den amen khera, phende
amenge ke ka trais mishto. Numa kodo nas chachipe. Phedeam amen skabia, likha, zuva
, samas mudarde. E Rushia pushleas amen sostar avileankathe?
O sherutno e gavesko bishardeas amen kathe, phendeas ke del amen phuv,
khera, grasta thai vurdona. Thai on phende: ‘Dikhena tume khera kana me dikhavama
rashai’. Baro hohavipe sas! (Asal!) Va, mo chavo, baro hohavipe, sea sas hohavipe. Kodo
121
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 122
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
si o problemo. O Del thai i Sunto Maria te iertol, te na avel ni o chavo e sapesko and-e
amaro than, so tzirdeam othe. Thai na numa me, but aver manusha, but zene kotar amaro
gav gele and-o Bugo thai avile palpale rovindoi, avile palpale hureavde and-e gono thai
mule, tna mai train akana.”
Dobrin Costică, 74, iveşti, Galaţi. intervio, Deshtonai 2008
“Sas baro hohavipe … Vi deanenas, vi na deanenas. Si roma save phende ke
dzeanenas vash o Bugo kodo ke dzeas othe te keras buthi tha ke pokinen amen, den
phuv… Sas roma save dzeanenas, sas aver save na dzeanenas kai dzean thaj so dzeala
lentza dureder, sostar si on othe. Othe sas savore neamuria romenge, kaldararea,
rupunaria, sea Roma save sas and-i Rumunia sa othe. Khonikh na dzeanelas…”
Tănase Duminica, 70, Galaţi. intervio, Eniatonai 2008
(kotar: Furtună et al., 2010)
Kazo 4
i – beshenas dur le evreiendar?
a.N.: E evreia ande len iekh kolonia, na dikerdea len but othe, iekh kurko, pala
kodo vazdea len and-e barkia gumake, beshenas 6-7manusha, thai mudarelas len pus-
hkasa thai perenas and-o Bugo. Dikhlem mire iakhentza.
[…]
i – Tume sanas kethanes and-o Kolhozo kethanes le evereintza vai rigate?
a.N.: Na, on beshenas and-e aver thana. Avenas amende kana thai kana, kana
rodenas habe, te keren buthi, pala kodo alosardeas amen, len and-e iekh than, amen, le
romen and-e aver than. - Anghel Nedelea, traisardo pala o Holokausto and-i Transnis-
tria, biando and-o 1929; o intervio kerdeas i Maria Popa thai i Michelle Kelso and-o 2006.
(i Kali Dukh le Romengi bisharde and-i Transnistria, p. 216)
a.N.: Thai sas iekh, o Grigoraş Dinicu (Grigoraş Dinicu (1889 - 1949) sas o she-
rutno and-i Uniunea Generalo le Romengo kotar i România), savo bashavelas la thagar-
neate, thagar sas o Mihai thai leski dai thagarni, thaj geleas thai shuteas i skripka pe
meseali, thai phendeas O Antonesko kamel te mudarel amen. Kana geleas o Grigoraş
Dinicu thai shuteas i skripka pe meseali la Thagarneate: “Rai Antonescu, rai Mareshalo…
”, kerde les mareshalo pe kodo vahtiaripe “… muklen te meren kana kamel o Del, na
mudar len, ke de dui bersha nai len habe , si marde dukhatar”. Thai atunci deas ordino
te na mai pushkil amen, pushkisarde le evreien, sas othe evreia othe, bisharelas len pe
barkia po Bugo, e neamtzia pushkilas len mitraliasa thai perenas and-o Bugo thai halas
len e mashe, ke o Bugo sas baro nakhenas e shipuria pe leste. Thai kadea hastraileam,
thai na mudardeas amen, ke te astardeas te phenel, thai te na avileas i thagarni te hastral
amen… Me sim o korkoro savo traisardem. - Anghel Nedelea, traisardo manush rom pala
i deportatzia and-i Transnistria, biando and-o 1929; intervio kerdo kotar i Ana Maria
Popa thai Michelle Kelso and-o 2006.
(i Kali Dukh le Romengi Deportirime and-i Transnistria, p. 219)
122
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
a.N.: Vi me gelem and-i Basarabia, nakhlem le barkasa o pani, sas vi miri phei,
le vurdonentza. - Anghel Nedelea, jivindo manush pala i deportatzia and-i Transnistria,
biando and-o 1929, o intervio kerdeas i Ana Maria Popa thai i Michelle Kelso and-o 2006.
(I Kali Dukh le Romengi and-i deportirime and-i Transnistria, p. 221)
s.M.: Line vi on lentza so dashtisarde, shute o gono phikeskte. Telearas kotar o
Cernăuţi. Na mukenas amen te das amen tele . Aresas and-o Ataci [11],sas 12 anda-i reat.
Sas pasha i granitza le Nistrosa, trebalas te nakhas o pani Nistro karing i Ucraina. Nistro
nakhelas mashkar i Rumunia kotar i Ucraina. Othe sas o than katar nakhelaspe. Nak-
hleam e barkiantza. Numa and-e kodi reat. Dikerdeas amen na but reathia othe. Shuteas
amen, kana aresleam ko 12 anda-i reat, and-i gara. E Zandarmia dine pen tele thai malade
te akharen: „Na len khanci tumentza, de tehara aven palpale te len tumare buthia.” Sanas
vi tu othe? Kadea ashileam bi amare buthiange. So dashtisardeam ame, so sas mai lokes
liam, kon samas mai bare, e dada, e phure. Thai amendar anav mange godzi ashileas e
buthia mire thai mira bibeake sas 8-10 baloturia. Ashileas sea othe. „Ka avena de tehara
te len tumare buthia.” Thai zorardeas amen, deam amen tele, deam ame tele othe and-e
iekh hiv pherdi pani. Na dikhelaspe khanci! Ni ingerdeas amen ni dzi o than kai sas i ret-
zeaua elektriko, tzirdeas amen po mulo than. Ni dikheias khanci kana deam amen tele.
E manusha, e phure perenas tele. Ingerdeas amen othe and-o Ataci. Sas iekh baro kher,
bi tavanosko, bi dzeamurengo, ke nakleas othar o fronto thai sas pharado. Am Bishelam
othe sea i reat. De tehara e jandarmia phende amenge: „Den tumen tele! Ka dzean ko Nis-
tro!” Geleam telal sea i koloana, nas pheras! Kana aresas al Nistroste i purt, savi nakelas
upral o pani, sas phagi, e bombia pharade les. O fronto nakleaoas inkeal. Shute barkia,
silen iekh anav kadalen saventza nakhes o pani. Bisterdem akana.
C.G.: Pontoane?
s.M.: Pontoane. Kadea sas kashta telal e barkia, thai othe nakhenas inkeal and-
o Moghilev. Moghilevul sas othe p-o phuv e Nistroski thai ingerdeas amen and-o Mo-
ghilev.
simon Meer,o dive thai o than interviosko: 7 iulie 2008, Dorohoi, intervio kerdo kotar : i Cosmina Guşu.
Kotar : http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/22-interviu-simon-meer.html
Si kadala kartoneske barkia o mekanizmo e Romengo kana kamen te
den godzi vash i deportatzia and-i Transnistria? Line and-o uzilimo historia
le averengi (kotar e gadze), thai shorde les and-e lengi korkoro historia?
Si vazno te phenas kathe ke si lafia po interneto vash e “kartoneski
barka”, and-e rasistonge vahtiarimata vash e Roma. Teleder ka anav verver
komenturia pe kadi tematika, bi te kerav iekh rodipe pe lende.
And-e iekh nevo rodipe, ka kerav i analiza vash kadaka vathiari-
mata, soske o interneto si pherdo komenturia.
E komenturia so shutem kathe sikavden i buthi ke o mito “kartone-
ski barka” nai numa and-o shero le Romengo, ba vi and-o shero le butengo
aver manusha.
12
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 124

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

tabela 3 — “kartoneske barkia” and-e rasisto vathiarimata anav artikolosko romania-country of all possibilities, a woman was
robbed by the accident witnesses
aNL (themeski adzentia vash Khera) vash e roma Vathiarimos
anav artikolosko • dumel112. I could have sworn before clicking, that it was
save silen tzira 100 Lei pokin po sheon
about gypsies....where are you, Antonescu, to let them sail on
Mareshalo Antonescu | 07 11 , 2009 00:00 Ka dzeav te
to
the sea in cardboard boats,...sigh
kaleareav man te kerav man Rom thai dzeav ko ANL… ka keren
Vathiarimos buthi bi lovengo e Roma? Te train e roma but bersh… hramosardo 04.19.2012
Ko Kalo Pai pe kartoneske barkia te hal len e mace, sar
sursa http://www/vplay.ro/watch/6zegh5i7
kamelas o Antonesco!!!
hramosardo 10.07. 2009 anav artikolosko dziungale buthia and-i craiova. e martor
chiorde e butia la dziuvleake save sas dini dav vurdonestar
http://www.antena.ro/romania/anl-pentru-romi-cu-maxim-100-de-lei-
sursa Vathiarimos
rata-pe-luna-7479.html 6 dive palpale – Craiova, dui manusha nakhenas o drom thai
anav artikolosko cingar manshkar e samsaria andi-constanta.avi kana na dikhleas len Trebal bihsarde po pani, vazde and-e kar-
toneske barkia
E Roma trebal shute and-e KARTONESKE BARKIA te aven
Vathiarimos BISHARDE PO PAI DZI KANA MEREN, VAIBISHARDE KI hramosardo 19.04.2012
INDIA !!! adiitzu2009 8 sheona palpale sursa m.stirileprotv.ro/index.php?article_id...page
hramosardo 19.07. 2010 anav artikolosko Purano Bukureshti
sursa http://www.youtube.com/watch?v=YIqhIjBg-AM Vathiarimos Kamavas o Antonesko te agorisardeas so astradeavas te
anav artikolosko sexualo zor vash chaiora kerel\“Deportatzia\“ Le romengi and-e kartoneske barkia po pa
dzi andi Siberia.Kadea, avdive kadala manusha sas te aven neve
PHANDAVEN LEN — garavdo – 0214, 2012 - 14:21Te phandes manusha. Sar reshimos… Mangav kodola dive … mashkar le dui
len nai dosta. Me keravas kodo Romenge: Me pakeav ke mai marimata vahtiar , thai vi angle o Iekhto Maripe, kamav te traiv
Vathiarimos
mishto sit e vazdes len pe barka kartoneski Thai te bishareas len and-e kodola bersha
po Baro Kalo Pai. Kadea ka dzean peske te na mai aven
sursa http://www.220.ro/documentare/Bucurestiul-Vechi/WhMZ0RUr3g/
hramosardo 13-02-2012
sursa http://obiectivdevaslui.ro/?q=node/2918
anav artikolosko “danrom” asociaazia kamel te del dumo e romen
Kado rodipe andeas buteder nevimata vash sar e Roma den godzi
Vathiarimos
Hramosardeas o godziaver, 02 28to, 2012 15:21:27 vash i deportatzia and-i Transnistria. Dzi akana, na kerdeape rodipe thai
Si varesave karoneske barkia? (te dzean e Roma te Danubo)
vathiarimos, thai kadea me pakeav ke shai te avel iekh rodipe save putardel
hramosardo 28.02. 2012 droma.
sursa
http://www.obiectivbr.ro/social/65537-asociaia-qdanromq-vrea-sa- Kado dokumento sikavdel sar e gadze den duma vash kado mito,
ajute-comunitaile-de-romi.html but manusha phandenles vathiarimatentza pherde rasismo, e Roma vi kana
anav artikolosko
o them kai sahi te keres so manges, rumunia. meren trebal te asalpe lender.
dziuvli chorde lake bukia kana sas iekh akcidento Pashal kadala nevimata kotar kado rodipe, shai te aven neve rodimata
dumel112 — shai te tzolahav, angle te dikhav dikhav kathe, ke ke save te zoraren o hathiaripe vash kadaia tematika. Me kerdem pushimos kar-
Vathiarimos chior sas Roma Kai san, Antoneskona te bishares len po pai and- ing bish Roma (kad-o si o duito grupo Romengo), o rodipe shai te avel buh-
e kartoneske barkia
leardo pe mai but jene, vazno ke rodas te dikas i sochialo reprezentatzia.
hramosardo 04.19.2012 Me pakeav ke me gelem pe iekh dikhipe vash socialo pisholodzia
sursa http://www/vplay.ro/watch/6zegh5i7
kotar iekh antropolodziko perspektiva, iekh fakto savo mukel amen te

124 12
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 126
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
keras phandipe, interpretatzia vash e reshimata kotar i Romani kultura.
And- e kado artikolo, kerdem rodipe vash socialo reprezentatzia vash i
Romengi deportatzia and-i Transnistria, thai maladem le Romentza save
traisarde othe thai avile palpale thai vi e terne, Roma, thai gadze, den godzi
vash kado bibahtalo evenimento, thai p-o agor, and-o artikolo, i paramisi
vash e “kartoneske barkia”.
So andeas nevo kado artikolo vash e Romengo Holokausto rodi-
mata si e “kartoneske barkia ” paramisi savi del e manushen save keren
rodimata and-i socio-manushengi rig iekh baro shaipe interpretatziako
vash so si i socialo reprezentatzia vash i Romengi deportatzia.
Kado rodipe anel anglal le phende paramisia and-i Romani kultura,
save barearen i socialo memoria vash i deportatzia and-i Transnistria.
Iekh aver nevipe si ke o artikolo dikhel vi vash o procheso sar bar-
ileas i sochialo reprezentatzia; dureder, ka rodav te arakhav palpaledipe
vash kana i sochialo reprezentatzia le “kartonenge barkia” agorisaili. Gele
e Roma and-i Transnistria kethanes la paramiseaia vash i “kartoneski
barka ”? Ashunde pala late kana aresle and-i Transnistria? Vai ashunde
la pala i deportatzia?
Jekh buthi so dikhlem sas ke kadi metafora na deape godzi pe late
and-e aver interviuria le Romentza.
Vareso nevo de so andem and-i buthi and-o bersh 2010, kado ar-
tikolo anel, jekh nevo elemento, i relatzia mashkar le “kartoneske barkia”
thai i thasadi “Struma”.
Dureder, ka buhlearav mure rodimata te dikhas savo sas o
chachipe.
Ka rodav te dikhav dureder kana i socialo reprezentatzia avileas
and-e Romane komuniteta kotar le adzenturia thai jandarmeria, thai e
sherale, das gindo ke kado fakto avel kotar agenturia? O duito pushipe
savo ka rodav si vash o Rapid jurnal; kasko sas, kon sas leske drabarne, kai
sas biskindo. O reshimos kotar o artikolo dzeal kethanes pe kodi so
busheol o akana and-i Romengi kultura.
Aver pushipe pe soste nai man inke palpaledipe and-e kado lil si
kana i paramisi vash le “kartoneske barkia” arakhelpe vaj le Romende
thaneske vai le Romende traditzionalia26. Ni iekh kotar e terne Roma so
kerdem lentza intervio vash le “kartonenge barkia” paramisi nas kotar i
vitza kalderashisko vai aver Romane kulturalno talagrupia.
126
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
rodiPe Vash i sociaLo rePreZeNtatZia
traNsNistriaKi MashKar Le roMa thai eVreia
socialo dikhipe vash i deportzia le romengi
and-i transnistria Mashkar le roma
thai le evreia save sas and-i transnistria
Anglunivar kana ashundem ke e Roma sas bisharde zorasa and-i
Transnistria sas kana simas 12-13 bershengo. Khelavas e chavorentza fot-
balo, sas po agor e kurkesko, thai simas and-i ekipa “le romengi” mamui
i ekipa le “gadzengi”. “E gadze sas bareder e “romendar” 3-4 bershentza.
And-e iekh momento, iekh kotar le “gadze” phendeas amenge ke mishto
kerdeas o Antonesco kana shuteas amen pe barkia kortoneske te tasavdel
amen. Areslem khere thai pushlem mure phures so kamleas te phenel
kodo “gadzo”. Muro phuro astardeas holin thai phendeas ken na mai
mukel man te dzeav te khelav fotbalo. Muro phuro o Tutulică sas o ko-
rkoro “tzigan ” and-o Bârlad savo “kerdeas” o liceo, kana mai sas dui ber-
sha te agoril muleas lesko dad o Mitica, thaj mukleas i shkola. Sas and-i
klasa le Brehoiesa, savo pala bersha areslo o Ministro vash Buthi kana sas
o komunizmo.
Maladeas te phenel amenge vash i “vitza le Săndeloski” kotar o Bâr-
lad savi sas bishardi zorasa ko Bugo. Kadaia familia sas i mai chorori fa-
milia Romengi and-o Bârlad, le “phures Sandelos” dikhav les bashavindoi
skripkasa and-o restauranto. Kana simas chavoro anav mange godzi ke e
sea manglitoria kotar i foro andoa Bârlad sas kotar kadi familia. Kana
simas chavoro anav mange godzi o kher e Săndelosko, beshelas pasha i
phei mure phureski, i Didina, o drom busheolas Decebal kotar o Bârlad, o
than Munteni. Sas iekh kher perado thai chororo, sas iekh kher… Sea e
manusha pakeanas ke on sas “Roma” so sas deportirime, soske beshenas
rigate shude. Varekana e phure phenen: “Na e manushen e lashen bishard-
ealen dur, numa le nasulen.”
Pala kodo, anglunivar kana ashundem mande and-i familia vash e
kartoneske barkia sas kana muro kakh, o Alisandru, o rom la Didinako,
phendeas mange ke o Săndel thai leski familia e gadze shute len pe iekh
vaporo kartonesko…
127
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 128
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Lokes po lokes manglem te dzeanav buteder vash kadi paramisi. Me
sim kotar iekh familia save bikinenas, me biandilem kana sas o bazari, 07
Augusto, and-o Durău, Piatra-Neamț. Miri buthi kana agorisardem i shkola
sas “O Sochialo Dikhipe le “Bugosko” and-i godzi le Romengi kotar o Bar-
lad”. Iekh manush savo deas man dumo te agoriv o rodipe sas miri dai.
And-o bazari nakhelas iekh romni kotar e kalderaria, ashundeape
ke sas and-o Bugo. Phendem mira daiake te phenel lake ke me mangav te
pushav la vash o Bugo, numa kana avelas oi me simas and-o Bucureşti, ko
fakulteto.
Muri dai sas loshali vash i thema savi alosardeas, numa dikhavas
and-e lake iakha ke vareso nas mishto, e manusha na dikhenas iakhentza
lashe i buthi so me keravas. Nas mishto te des duma vash o “chororipe” vai
vash e “bange buthia” (kodola manusha save sas deportirime kadea sas
dikhinde). I deportatzia kerdeas paruvdimata and-i memoria sochialo le
Romengi vash i Transnistria.
Pala bersha kana sas man 18 bersha, muro phuro Tutulică phendeas
mange sar sas ov thai leski phei i bari, Didina, and-o konvoio le Romengo
kotar o Bârlad savo sas bishardo ki Transnistria thai sar lesko kakh, o Rizu,
savo sas and-i armia, ankaladea len avri kotar o konvoio. Muro phuro sas
les 8 bersha, thai leski phei, i Didina sas la 10 bersha. And-o 2012 kerdem
lesa chacho intervio.
Iekh aver episodo savo avel and-e miri gozdi sas kana keravas o
rodipe and-o palutno bersh skolako thaj atunci simas o sherutno savo kide-
las le manushendar le phende paramisia vash i deportatzia, kana iekh
kolego pushleas man:
– sostar manges zorales te dzeanes vash i deportatzia,
sas varekon tutar anda tiri familia deportirime?
– nas.
– Kotar tiri familia sas varekon?
– nas! Muro phuro sas fieraro!
Kotar o decembrie ’89, pala e prastaiamata kerde le romestar Nico-
lae Gheorghe thai o Ion Cioabă ka te len kotar e neamtzuria kompensatzia
kodole romenge save sas and-i Transnistria, malade le anglune proiektia
pe kadi tema.
Iekh angluno proiekto sas “O Ofiso vash i Dokumentatzia le
Romenge Deportirime and-i Transnistria” kerdo kotar i Adzentzia vash
Barearipe Komunitaro “Împreună”. And-e kado proiekto kerdeape buthi
1000 manushentza deportirime and-i Transnistria kana sas o Antonesko.
128
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Dzi akana nai iekh arhiva kerdi sea le pushimatentza thai lenge marturie
kotar le buteder milea manusha.
Sigo kana o komunismo peleas thai e akademiake manusha astarde
te roden so sas kodo evenimento. Iekh kotar le anglune manusha save kerde
interviuria sas o Radu Ioanid, e interviurea arakhenpen and-o Muzeo vash o
Holokausto kotar i Amerika. And-o lil i “Babaht le Romengi Deportirime
and-i Transnistria” (Cioabă, L. et. al., 2009) angluno intervio si kodo le
romesko Ştefan Moise, biando 1923, muzikanto, rom thanesko, kotar o Iaşi,
O intervio kerdea les o Radu Ioanid and-o bersh 1991.
Iekh buthi vash soste mangav te hramosarv and-e kado lil, thai si
mange phares, si sostar “na roven” e roma save avile palpale khere kotar i
Transnistria kana den duma vash i dukh savi traisarde la mashkar 1942-1944.
Hramosardem pe kadi tema thai kerdem vi iekh filmo dokumentaro. Me
pakeav ke inke si buthia so trebal phende thaj na dzeanelpe inke pala lende.
Dureder ka kerav iekh analiza komparativo mashkar le roma thaj le
evrei soske mangav te dikhas sar dikhen kadala grupia pe kado evenimento.
I phari buthi sas te nangiarav miri godzi, te shudav sea kodola
stereotipuria so si man vash kadala dui kulturia, kodo ke e Roma na keren
komemoratzia, na anen and-i godzi, thai kodod ke e evreia dikeren
hramosardo sea so si and-e lengo dzivdipe.
Kadi analiza avel kotar kado fakto. And-o rodipe arakhelpe so phende
e roma save avile palpale, kide mandar mashkar 2008-2016 (30 interviuria),
e mărturia kotar o lil “Asfa Romane” Luminița Cioabă (12 interviuria) thai e
mărturia kotar o lil i “bibaht le Romengi Deportirime and-i Transnistria (13 in-
terviuria).
Rodem te dikhav so phenen e evreia, thai arakhlem po website-o kotar
o Instituto Themesko vash o Holokausto Rodipe kotar i Rumunia “Elie
Wiesel” (kerde kotar i Cosmina Guşu) thai iekh aver seria arakhlem po web-
site-o www.survivors-romania.org (sea 14 mărturia).
Mangav te rodav kathe te dikhav sar e manusha evreia save sas and-
i Transnistria anen peske godzi thai sar e Roma den godzi pe kodo. Rodem
te dikhav vi sar biandilo o dikhipe socialo vash o Holokausto le Romende,
kadala vazdile buteder pe mituria, o prindzardo but si mito vash e kar-
toneske barkia.
E interviuria le ervreienge keren tut te izdral o mas pe tute tut soske
silen iekh dikhipe personalo, subiektivo, e interviuria le Romentza silen iekh
dikhipe buhleardo, bi but hurdimata. Kana e evreia phenen vi kodola hurdi-
mata sar “so de sas o cheaso”, e Roma ni anen peske godzi o cheon, ni o bersh
kana sas deportorime, ni o anav le gavengo, forengo kotar i Transnistria.
129
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 130
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
“Ko 4.00, pala 9 cheasuria dukhake , save mange sas sar iekh pherdo dzivdipe, o treno
ashilo and-i gara Podu iloaiei. E udara e vagonenge .. .puterdile kotar muro vagono, deam amen
tele 8 manusha, le aver 129 mule, trushatar thai soske nas len duho.”
Iancu Ţucărman, dzivindo Evreo kotar o Holokausto.
kotar : www.survivors-romania.org.
“i.l.: Dikerde dureder o bikinimosa. Kana leas amen phandadeape sea, sea chiordeape,
dzeanav me, e manusha othar, shai vi o stato, i primăria phangleas amare buthia. sas oktombrie
1941 muro dad thai miri dai gele ko templo, sas ges baro. Ame le chave ashileam khere, pala na but
vremea shai ni sas o chaso 10.00 , avile palpale kher . Phenelpe ke trebal te keras amaro bagazo ke
deportil amen . Avileas o ordino deportatziako. Ko dui trebal te kidas amen savore ki gara.”
Ietti Leibovici , dzivindi pala i Deportatzia and-i Transnistria,
intervio kerdo kotar i Cosmina Guşu, kotar:”http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/222-
interviu-ietti-leibovici.html”
“K.B.: so dzeanav te phenav tuke si o bersh, na mai dikherav godzi o bersh kana samas
deportirime.”
Kvec Bacro, dzivindo Rom pala i Deportatzia and-i Transnistria, 77 bersha
intervio kerdo and-o 2008, kerdo kotar o Adrian -Nicolae Furtună.
“s.M.: baht ke ashunde e ukrainenia, save avenas ke udara le redzimentoske thaj denas
amen jekh kotor manro . Vi e zandarmia sas manush lashe, le aver sas i iag le Devleski. na mukenas
amen, beshleam othe 8 dive.”
Simon Meer,dzivindo evreo pala i Transnistria, 81 bersha, Dorohoi, intervio
kerdo and-o 2008, Cosmina Guşu, 2008
kotar : http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/223-interviu-simon-meer.html.
“C.M.: beshleam othe ko sâmPetrii dzi kana avileas i tomna.”
Costea Miu, dzivindo Rom pala i deportatzia and-i Transnistria, kerdeas o intervio i
Luminița Mihai Cioabă.
Chaches si ke and-i kadaia analiza na trebal te bistrav kodo so
phenelpe o levelo edukatziako e manushende saventza kerdem interviuria.
Me dzeanav ke kadala dui buthia paruvden o phenipe e manusheskso, numa
me kamav te dav duma vash o “normaliteto” e phenimasko vash o Bugo,
savi arakhelpe savorende Roma kasa dem duma.
Iekh buthi so shai kerdeas e Romen te duraven pen kotar kado
subiekto, Transnistria, si kodo ke and-o komunismo, e Roma nas len sar te
phenen pala kadala buthia. Pe aver rig, kodo so nas manusha lilesa, save te
roden and-i godzi e manushengi kerdeas sea kadala buthia te aven prahome
dur and-e lengi godzi.
Na dur, kana sas i konferintza Gypsy Lore Society, and-o Chişinău,
phende othe save sas le gilea thai e mituria vashsh i Transnistria, vi and-i ro-
10
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
mani shib (shutem len vi kathe and-o lil), kana ashunde len e manusha, sas
lenge but interesanto, thai o Viorel Achim, phendeas ke si udara, and-i godzi
save na dashtil te putrel len iekh gadzo, numa iekh rom shai te kerel kodo.
O chachipe si ke pakeav ke e Roma dzivinde pala i Transnistria thai
vi lengi vitza “and-e lengo fealo” vash i deportatzia and-i Transnistria, me
pakeav ke keren kodo ushandoi kulturalo, iekh mnemonika savi na tzirdel o
evenimento and-e iekh momento historiako, and-e lengo vahtiar thai and-e
lengo than… Phenimata sar “Deportisardeas amen kana biandili amari chai”,
phandel o evenimento and-i istoria familiaki, thai na and-i kronolodzia his-
toriaki, on dikhen e paruvdimata upral lende.
Kana dikhas so phenen e Roma thaneske thaj le Roma phirutne dikhelpe
iekh struktura mai klaro le Romende thaneske. Kana dikhas o levelo edukatzi-
ako, le Roma phirutne na dzeanenas te drabaren. Kado aspekto thai o fakto ke
and-i kultura Romani, le Roma traditzionalia phenen ke e nasulimata save trais-
arde and-i Transnistria si lajeaveske ka te den duma pala lende thai si bibaht te
des duma pala lende, e manusha prahosarde len dur and-e lengo ilo.
So sas atunci ashileas dziuvindo and-i gozdi le evreiengi vi soske on
kidenas pen and-i sinagoga, save sas zorale and-e but diza and-i Rumunia vi
angleder, vi pala i deportatzia. Kathe si vazno vi kodola so sas i elita le
evreiengi, savi phangleas kado evenimento pe karta godziaki vi le gadzende
rumuniake na numa lende, e bibolde.
Butivar kana kerdem interviuria, e Roma kamenas te phenen mange ke so
phenen si chachipe, thai ke lenge informatzie si vareso so aver roma depor-
tirime na dzeanen. Sostar? Soske on dzeanen ke so phenen akana si vazno,
hathiaren ke si le palutne dzivinde kotar Transnistria, thai ke peinda bersha
nikon na pushelas len pe kado subiekto. Peinda bersha so e Roma dzeanen
pala o Holokausto, na kamlea nikon te dzeanel.
“nikon na deas tut sea kadala faktia, ke me dzeanav sea e datia thai e gava!”
Mimi Dănilă, dzivindi pala i Transnistria ,
intervio kerdo and-o 2008, Adrian-Nicolae Furtună
“Chaches phenav tuke, pe muro sunto Trushul, sim phuro, me na hohavava tut.”
Constantin Miulescu, dzivindo pala i Transnistria,
intervio kerdo and-o 2008, Michelle Kelso.
“Hathiarav thai kadea ka kerav, numa so ka phenav si so ashileas and-i godzi iekhe manusheske
kana putrelas pesko dzivdipe, simas terno, akana ohtovardesh bershengo kana sim po agor e dzivdi-
masko .pakeav ke ka len mishtimasa mure bisterimata thai bidzeangle momenturia. iekh buthi
dzeanav, ka phenav numa vash kodola faktia save me traisardem len.”
Silviu Oişovici, dzivindo evreo pala i Transnistria.
Kotar: “http://www.inshr-ew.ro/ro/marturii/175-interviu-silviu-oisovici.html”.
11
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 132
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Me pakeav ke e Roma kamenas te phenen kodole manusheske save
pushelas len vi soske on si manusha save phiraven iekh socialo stigmato
savo phenel ke e Roma hohaven, nai pakivale. Vi e nasulimata so traisarde
and-e lagaria Transnistriake. Me pakeav ke si phares kana keres intervio
te des godzi pe so phenen e manusha soske so shunes kadea nasulimata
nai sar te pakeas ke kerdile chaches thai ke si varesave hiperbole saventza
o manush so phenel len zumavel te kerel tut te dikhes tire iakhentza so sas
othe. Kana phenen “halas amen e dziuva”, arakhlem kado alav and-e but
interviuria le Romentza, nai te hathiares les tu sar manush savo keres o in-
tervio, dzeanel numa kodo so phenel i paramisi. O tzolah si i garantzia ke
so phenen si chacimos. Dureder, me anav kathe iekh dokumento purano
savo arakhelpe and-o lil i Dukh le Romengi Deportirime and-i Transnistria,
dokumento savo del pe kadi vorba o chachimos, pala sar sas othe.
7 februarie 1944
PRETURA RAIONULUI LANDAU
Sektzia Administrativo
No. 336, kotar 7 februarie 1944
Obiekto: Ţigani.
KARING
PREFEKTURA BEREZOVCA
BUTHIAKO OFISO
Pala tumaro pushipe No. 35.044, kotar o 28 ianuarie 1944.
Si amen i pakiv te phenas tumenge ke and-o cheon decembrie 1942 ame leam kodola gava
kotar o rajono Varvarovca manushentza cca. 7500 țigani, kide and-e iekh gav, kai normalo train
800-1000 manusha. Kadaia populatzia bariolas vai tzikniolas 2.000 manusha, mai but vai mai
hanzti
Po mashkar le cheoneskeo kerdeape tifoso exantematiko, thai i media le mulengi sas pe
iekh ges cca 200-250 morți. Kadala mule manusha na dzeanas kon si, soske le țigania shudelas len
and-e phabarde khera, and-e thasade pania, and-i stufăria vai pe droma. Pe sea kadala mule
manusha phirenas e dziuva bare kabor o nai grosime. (o liparipe si amaro)
Soske sea so phendeam kathe na dikerdeape o ginavipe le manushengo dzivinde thai le
mulengo. Pala o tifoso ashileas and-o gav 1.800-2.400 manusha .
PRETOR,
(ss.) Albu Nicolae
L.S.
USHMMA, RG-31.004M, rola 19; OA, Fond 2361, opis 1, Dosar 592, f. 152. Kerdo pala
Achim, Dokumenturia, vol. II, nr. 590, p. 437
12
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Iekh aver buthi vash soste mangav te dav duma si e poshtake kartia
bisharde le manushendar so sas deportirime and-i Transnistria karing lenge
neamuria and-i Rumunia, and-e interviuria le evreientza dikhlem ke kadala
si anexa pasha interviuria, poshtake kartia. Pala sar phenel o Silviu Oişovici,
kadala kartia sas len than numa pe shov riga thai phiravenas i stampa cen-
zuraki. Si mange phares te pakeav ke kotar 25 000 roma deportirime and-i
Transnistria ni iekh na bishardeas khere ni iekh karta, numa kadea phenen e
purane dokumenturia.
Dzi akana na arakhleape ni iekh zurnalo kotar iekh Rom savo sas and-
i Transnistria. Na sea e Roma save sas othe na dzeanenas te drabaren, me
pakeav ke hathiarde o nasulipe savo si pe lende but pala i deportatzia. Sas
roma save mangle te dzean and-i Transnistria, soske sas hohavde ke ka len
phuv thai khera. Na sea e dokumenturia phenen ke Roma mangle korkoro
te dzean and-i Transnistria. Kadea sas o Ion Stoica kotar o Feteşti (dikh o
filmo dokumentaro “Sostar na rovas”, o Chentro le Rromengo “Amare Rro-
mentza”).
Phendeape le Romenge ka len khera thai phuv pasha o Bugo. “Hai
ko Bugo, dav tut kher thai plugo”, phenen e manusha te anen peske godzi
sar hohavdea len. Chaches kana aresle and-i Transnistria sas ingerde buthiate
zorasa, te buthiaren e statoske Rumuniako. Iekh buthi dzeanelpe, o seaipe le
Romengo dosharen le Adolf Hitleros thai le Mareshalos Ion Antonescu vash
sea kodo nasulipe. Kotar le shovardesh interviuria romentza na arakhlem ni
iekh alav vash e gadze, kadea ke e gadze sas doshale. .
E evreia, iekh kotar le zurnalia savo si mange zorales lasho si kotar o
Miriam Korber-Bercovici.. Chaches si ke kodo so phenel si but phanglo e lev-
elostar edukatziako kodolesko savo hramosarel vash lesko dzivdipe, thai
pushav man kana mashkar le Roma deportirime te sas vi Roma sikliarde, sas
vareso iekh zurnalo muklo lendar?
So de shukar si dikhindo iekh zurnalo manushesko so traisardeas
kodola gesa phare thai so verver si iekh intervio savo mangel te arakhel sea
so sas atunci. O zurnalo si o “iman” phendo “mandar”, o intervio si o “iman”
savo dikhelpe pala e pushimata phende “tutar”. O zurnalo si mai kuci sar o
intervio soske e informatzie si tate, na mangelpe te des godzi vash sar sas, so
sas, kana sas. O Zurnalo anel tut othe, po than, o intervio zumaves te dzeas
palpale, pasha so sas thai so hathiarenas e mansuha. O intervio del neve
shaimata interpretatziake, o fakto ke dzeas palpale pe tiri paramisi dzivdi-
maski, kotar aver drom, del tut o shaipe te dikhes karing tute neve iakhentza.
Vi kadea o zurnalo thai vi o intervio mukel tut te phenes so manges
tu, shai te alosares so te phenes, thai so na trebal te phenes, but paramisia
ashen bidziangle, numa kodola save traisarde len dzeanen len.
1
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 134
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
C.G.: so kerdeas tumen te hramosaren and-e iekh zurnalo?
M.B.: na dzeanav. sas o 4 noiembrie [1941] kana maladem te hramosarav. sas mande,
sas man vi kreiono thai nas man ni iekh amalin. Thai o bondy, save simas mishto atunci trebalas
te anel habe leske manushenge. Me ci hathiaravas man mishto mere dadesa, mi dai dzealas te rodel
e habe, lelas iekh gad thai delas les pe habende and-o gav. Trebalas te kerav vi me vareso. Miri phei
sas shtare bershentza terneder mandar [biandi and-o 1927, n.m. C.G.] thai na hatiarelas o nasulipe
so sas. Thai atunci hramosardem. na hramosardem sea. Milea buthia so na hramosardem. sostar?
Man sas man o dzeanglipe te hramosarav and-o zurnalo de kana sas man 1 bersha. sostar diker-
dem les kotar le 1 bersha ? sas anglunivar kana ashunavas vash partia. na dzeanav sar ashundem
vash i Ana Pauker ke shute la and-o phandaipe. iekh siklovni.i siklovni sas mai shukar buthi
mange.Thai mashkar aver buthia hramosardem:„ so avelo kodo komunismo? Te des tiro dzivdipe
vash iekh idea, te beshes and-o phandaipe sar i Ana Pauker?” Miri dai sas iekh dziuvli zorali man-
gelas te dzeanel. Drabardeas muro o zurnalo thai mardeas man e kashtesa: „te na hramosarav niso
and-o zurnalo”. Phagleas les thai na mai hramosardem. Kana hramosardem kado zurnalo phendem
te na hramosarav niso vash politika, ke hramosarava numa hurde buthia, bi vaznimaske,te na kerav
nasul nikaske, kodo si ke and-e muro zurnalo si o milea kotor vash so me gindisardem vash so sas
othe. Hramosardem numa so nakhelas mange and-i godzi. iekh korkoro buthi na hramosardem
and-o zurnalo. And-e iekh momento halem iekh kotor lămâa andini amender p-o drom. Phendem
tumenge liam amentza [lămâi]. Thai i shei Ukrainatar, i shei amarea gazdaki dikhelas i lămâia.
Phenel: „sar busheol kadaia ? so si kadaia ?” Phenav me: „si ambrol, lămâia. Kadaia bareol and-
e thema tate, mediteraneake.” sar davas duma lasa? And-o idiş, ke na dzeanavas rusisko. Oi phenel:
„Amende kerelpe and-i fabrika, and-i Odessa”. Lende sea so sas o lasho kerelas pe ki Odessa, and-
i fabrika. Kadaia na hramosardem and-o zurnalo. Pe aver rig hramosardem kadea: „Ucraina iekh
them savo bareol. sar shai te na avel len toaleta? Pala sar si e toaletia dikhelpe o barvalipe e
themesko.” Kadaia na hramosardem. Pe mande kodo so nas toaleta sas i mai nasul buthi. […] sas
te avav and-i 8to,klasa, sar savore manusha, te loshav e tatimastar le khamesko, e sung e lulu-
giangi.
Miriam Korber-Bercovici,dzivindi evreika pala i deportatzia and-i Transnistria, 86 bersha , 2009,
intervio kerdo kotar i Cosmina Guşu.
and-o than le reshimatengo
Kodo so phareardeas o komparativo rodipe, anglunes, si sostra ke
e bersha le manushenge so traisarde pala i deportatzia thai pe save ker-
deape i analiza si aver le Romedne thai aver le evreiende. ( o bersh 1941 l
kana kerdeape deportatzie le evreienge, 1942 kana sas i deprtatzia le Ro-
mengi). E mai terne manusha save lem lenge phenimata and-i analiza sas
le chavore 5 bershenge, and-i analiza sas andre shute vi manusha roma
thai evreia, save kana sas deportirime sas len 19 vai 25 bersha.
Si iekh rodimaski buthi, thai pe late manglem te sikavav kr vi le
manusa save traisarde thai vi lenge bitze pala lende dikerde and-i godzi
kotora kotar i deportatzia, e kotora si kerde kotar elementuri save nai len
iekh istoriaki dimenzia, vai mai but iekh vakherdi istoria.
14
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
Iekh angluni konkluzia si kodi ke e Roma, vi kodola save traisarde
pala i deportatzia thai vi lenge vitze chavorenge, phenen vash o “Bugo”
dikerindoi and-i godzi so phenelaspe pala kodola manusha save sas de-
portirime. Kana e evreia pehenen ke i deportatzia and-i Transnistria nas
la ni iekh explanatzia, e romende i deportatzia hatjardela e manusha pala
sar sas e kriteria upral lende.
E dokumenturia purane phenen ke sas deportirime but familie save
nas len ni iekh dosh, kerenas buthi thai na „daravenas e manushenl”, sa
r phendeas o o redzimo ka te sikaven ke keren chachipe le romentza (ka-
do phenipe garavdelas o rasismo kadala buthiako), numa kadala kriterie,
kadava „shilavipe socialo”, sar phenel leske o Viorel Achim, andeas le Ro-
men te hathiaren kadal kriteria, thai lentza vi o lajeavo, vi anglal le aver
roma.
Kana phenenas sar traisarde othe and-i Transnistria , anglal le
roma, vai anglal le gadze sas sar kana dzeanes i etiketa shuti zorasa kotar
o redzimo Antneskosko, a kodi „manusha save na kerenas buthi pe lengo
traio”. T ephiraves kadi etiketa mashkar le roma sas lajao/rusine, thai avreal
o komuniteto kerelas e gadzen te dikhen nasul le romen.
Me pakeav ke, sar phendem opreder, e roma silen lengo fealo te
anen peske godzi vashh i deportatzia, kerenpeskeiekh sistemoo mnemo-
niako “e kartoneske barkia” vai kana i dei le Thagareski geleas te del
duma le Mareshalosa Antonescu te na mai deprtil le romen.
Vi kadea, trebal te phenas ke i memoria socialo le romengi bisharde
and-i Transnistria nas shuti nd-o rodipe de peinda bersha and-o komun-
simo, kodo phandeas e dukhavde daba kadale manushengo.
Kana kidem e phenimata le Romenge save traisarde o Holokausto
arakhlem vi gilia thai poemuria save den duma pala o Bugo (kadala arak-
hen pen and-e anexia), ikeh gili phenel sea vash i deportatzia, kotar o ho-
havipe kotar le gadzikane autoritea save phenenas lenge ke othe, and-i
Transnistria ka del len phuvea, dzi pala kodo ke sas marde te keren buthi
pe iekh kotor shuko manro. E gilabaimata vash o “Bugo”, me pakeav ke
si but barvale, vi kana o vahtiaripe so e roma traisarde and-i Transnistria
sas harno (dui bersh ani şi jumătate). E Roma kerde iekh seria mituria
save dea len vast te dzean dureder, o dzivindipe sas e manusheskoo thai
na e gruposko.
E Roma save sas deportirime, and-o momento kana kerdeape lentza
deprtatzia, sas i trito generatzia savi inkesteauas kotar i robia , pala pandzi
shela bersha robiake and-o thanipe Rumuniako, e Roma na rovenpe kana
silen traio pharo, nasul, sea kodolentza dukha, kotar “o rai ” nas dur len-
1
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 136
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
dar, e roma „na rovenpen” , vai mangen te dzean mai dur, te nakhen o
pharipe thai te dikhen so si te keren te train o sive de tehara, thai te na dik-
hen palpale karing i bibaht - nenoroc.
i kultura „lajaveski ” thai o holokausto le romengo.
Iekh kotari mai bari buthi and-i kultura le Romengi traditzionalia si
o lajao (“rusine ” — o lajao te na avel tut love, o lajao te avel tuke bokh thai
te na dzeanes te arakhes tiri familia, o lajao te kerel varekon zor pe tute —
iekh drom kana i familia thai o komuniteto hasarel o shuzipe —, o lajao kana
i romni na sas shei bari, o lajao te dukhas, o lajao te na mangen khoniva, o
lajao te aves deportirime 22).
Kathe kamav te dav duma vash iekh intervio so kerdeas i Cosmina
Gusu, Michelle Kelso, thai Marioara Trancă and-o 200723. O intervio sas kerdo
la romniasa Silvia Stănescu, biandi and-o 1928 and-e iekh kaldarashengi fa-
milia, and-o Cândeşti, Vaslui.
case 1
– Kon muleas shilestar, phaome? De man iekh anav.
– Kames te phenav tuke kon? Phenav tuke, phenav. Sas iekh dziuvli and-
o Saagura. Guriţa sas lako anav [laki phei]. I Guriţa muleas. O neamtzo mudard-
eas la Guriţa. Ov kamleas te lel la thai oi na kamleas, thai ov mudardea la. I Fraga
muleas [shai o duito anav e dziuvleako].
– Phen mange so kamelas o neamtzo te kerel tira pheiake soske oi ci hathiardeas.
[Kathe pushleas i Marioara Trancă mangundoi de phenel buteder so sas.]
– Ov kamleas te lel len. Oi sas terni, te ingerel la and-e aver than. [I dziuvli
inke na kamel te del duma puterdes vash kodo.]
22
As seen in the introduction of this article, the sedentary Roma who were to be deported to Trans-
nistria were labeled beforehand as being a-social and dangerous to the public order. However, as regards
the nomadic population, it is known that it was fully deported; thus, they had to accept the stigma of
not being useful to the society in which they lived.
R. ioanid, M. Kelso, L.M. Cioabă, Tragedia romilor deportaţi în Transnistria 1942-194. Mărturii
23
şi documente (The Tragedy of the Roma Deported to Transnistria 1942-194. Testimonies and Docu-
ments), iaşi, Polirom, 2009, pp. 176-177.
16
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
– Te keral lake vareso zorasa . [Pushel o intervievatoro .]
– Va. [phenel romanes ]. Ajao si mange te dav duma pala kodo.
– na trebal tut e lajas . O neamtzo trebal te lajeal, na tu. [phenel lake kadea k
ate kerel la te phenel dureder.]
– VA, va . Ov ka lelas len,ten a dzeanas mudarelas len. Mure phenia.
Mudardeas mure trin phenia, pushkisardeas len, thaj vi mure phrales. I dziuvli
na kamel te pehenl e lafia ke o gadzo mangelas te sovel zorasa lentza]
– Kamelas te sovel zorasa tira pheniana ? Guriţa?
– Va…
– Phen mange.
– Te lel man, te sovel mantza. Va . Si man lajao, nashti te phenav.
– na trebal te lajas . Mukh te dzeanen so sas tusa k ate na mai keren aver dureder. Trebal
te phenes .
– Va, leas man, beshavas pash o vurdon, pala kodo gelem upreder. Leas mura
phenia thai suteas lasa zorasa. Muri phei i Agripina, line vi la thai sute lasa zorasa marde
la, miri phei muleas. Lajao mai but si mange.
(Sursa: Ioanid et al., 2009)
Treabal te phenav ke and-e parantezia si mure komenturia . And-o
lil i bibaht le Roma Deported to Transnistria 1942-194 i Michelle Kelso phenel
ke I Romani kultura na kerdeeas le romen te na vathiaren vash so traisarde,
numa and-e kado kazo kodola save kerde o intervio sas dziuvlea, thai vi
kadea I romni na deas duma puterdes. O fakto ke kana keres intervio o
manush phenel tuke “ sar sas and-i Transnistria” kodo nai ke phenel vi av-
erenge. I translatiza kerdeas i Marioara Trancă, voi na boldel numa and-I
Romani shib, voi kerel o nkhavipe and-i Romani kultura. Voi phenel put-
erdes le manushenge so keren o intervio thai na I dziuvli savi sas zoruime.
O lajao and-i Romani kultura arakhelpe zorales and-o Romane gilea
kana phenen vash o kampo kotar o Auschwitz.
I gili phenel vash o lajao iekhe Romesko and-o Auschwitz, savo
dureardo peska romneatar, nai pasha late te kamel la thai te lel griza latar.
O lajao si lesko thai na kodolende save si zoraleder lestar, save phangle les.
Si les lajao ke aresleas kadea nasul, chororo, thai nai les iekh “kotor manro”.
Kathe shai te dikhelpe sar phagelpe o manush. And-o artikolo hramosardo
kotar o Michael Stewart, arakhenpe varesave gilea; sas kide and-i Rumunia
and-o 1995, kotar i Gura Văii, Bacău foro. I gili del duma vash i deportatzia
and-i Transnistria. E palutne lafia phenen kodo so nai habe kodole
manushen so muklea len othe.
Tele kathe kerav iekh sigo boldipe e gileako:
17
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 138

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

aNeXes
“And-o Auschwitz, baro kher dukhako
Othe mure kamle train
beshen, beshen, thai den godzi , thai aNeXa 1
na bistren man.
Tu kali cirikli, radu alexandrina
Muro tzikno ilo lajavel, Phuripe: 82 bersha, intervio kerdo and-o 2008
dzuvli romani kotar i vitza le richinengi
si man lajao mira romneatar soske be- deportime kotar : Gulia, judeco suceava
shav phanglo and-o Auschwitz deportime ki: Zorina, covaliovca, Varvarovca
O Auschwitz bari bokh,
so si othe te has, gudlie r.a. – Chaorale, camau te phenau tumenqe e paramisi le bugostiri: În ’42 ale o jan-
ni iekh kotor manro, daria, phenghias amenqe te keras o bagaji, te inkleas andar ko khera, ke cișmeaua, ke har. so
sas oprea amende lileam, in rest achilo sea. inclisteam ande șușaua, kana inclesteam ande
Kadi bibahtali bokh. șușaua kidineapes sarore rom, kaj sas scriime, 2 famelies, thaj huliskiam ke har. n’aștiau
Tu kali cirikli, te boriau maj zorales.
Muro tzikno ilo lajavel, i – Na, si şukar.
nai iekh ktor manro, r.a. – Huliskiam, ghelgheas amen ke gara, ghelgheas amen ando dosos le garakoro,
kaj deskartienas barabulea, kukuruzi othka. Thaj beshkiam othe savatone, savatone bervelie,
Kadi bibahtali bokh. kurke, bervelie lias thaj ghelgheas amen. Thaj ghelgheas amen ko Pascani, ko Pascani oprisalo
Kana mukava kathe thai dzeava khere o trinos, lunine derano, lias thaj dineas amen provizia. Te ol amen hrana opro drom.
Ka mudarav i bokh i – So dinea tumen?
Kana mukava kathe thai dzeava khere r.a. – Maro thaj nește goi, thaj parcă li conserves, kam aicha faisel manqe. Deci
Mudarav i bokh .” odoukha habe na inkergheas amen ji ko Tiraspol. Ko Tiraspol kana reskiam dineapes tele o
rom andar o trinos, ke na mukenaslen, bitinenas pe khosnore, pe ștergarea te len po ik kotor
maro te han. Otharka lileas thaj ghelgheas amen, na maj oprisalo o trinos. Ghelgheas amen
O Michael Stewart phenel and-e lesko rodipe ke ov na pakeal kodo so ji kana rekiam ke Odessa. Kana reskiam ke Odessa oprisalo o trinos pala, thaj othka dineas
phendeape ke e Roma kamen te bistren ka te na dukhavden. Ov phenel ke o “bis- ordinos te mudarel amen. Thaj e Regina Maria phenghias: „Ma mudar len, ghel leno the te
teripe” and-i Romani kultura si soske e Roma na keren komemoratzia. Pala iekh dikhen po visos le iachentza.” sas eniadeșathajștar vagones, thaj anglal sas duj machines
seria efta interviuria kerde manushentza evreia deportirime and-i Transnistria, thaj palal trin, kaj plakozenas. Pharipe. Fieștecare garate, fieștecare gauestar tholas po duj
arakhlem ke on dzeanenas vi o dive kana e jandarmuria avile pale lende and-o vagonea, po trin… tholas.
kher. Le Roma and-e interviuria kide na dzeanen o sheon kana sas deportirime i – Romentza.
vai na dzeanen e anava and-i Transnistria, othe kai traisarde r.a. – Romenzta. Ta sas li gaje ande lende mamo.
Iekh aver pushipe so vazdel kado rodipe si kodo: pala save Roma das i – Sas li gaje?
duma, kon kerel o mashkarutnipe e nukleosko and-o socialo dikhipe? E phirutne24 r.a. – sas gaje katar ko spatareștii, akatarkha, kaj sas li on gelde ko bugos.
Roma vai le Roma thaneske? Dureder, ka zumavav te dav palpaledipe pe pushi- i – Shunta…
mata. Kana le Romengo save phirenas pe kodola gesa si traditzionalno thai le r.a. – Tam. Thaj othka ke Odessa kana reskiam oprisalo o trinos, beshto kam un sfert
traditzionale komuniteta na dikeren puterdi i komunikatzia manushentza avreal, de oră, thaj pornisalo. Thaj gheleam ji kai ratilo. Kana ratilo, gata, oprisalo o trinos. Thaj
me phenav ke nai sar iekh grupa, le phirutne, te den korkoro i socialo reprezen- phende: kas siles de halisit, te hal,kas na, te vardien. na sas gau, na sa orași, na sas nishto.
tatzia. sar ghelgheas amen shtar, panj ghies delaolaltă, bokhale, trushale ando trinos, phanle, na
Pala i metoda savi phenel ke shai te tzikneares sea dzi ko iekh levelo , maj denas pes ni tele te keren pe nevoies. Kana reskiam ke Tighina, othka ulilo me daja o
mure adzukerimata dzean pe Roma thaneske save sas len thai inke silen iekh xurdoro ande ko trinos.
baro thai puterdo kontakto le manushentza, mai baro de sar le phirutne. I – Shunta…

18 19
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 140
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
r.a. – sas niște romnia katar ko bughenii kaj moșizelan, na habe, na nishto, phanlia
pes pe kustikoes thaj beshti linistime opre vatra, phuiate, thode iech patura odolkha romnja,
thaj okotar na maj opriskia amen ji kana reskiam kate dinea amen tele. Cu ghies cu rat jalas.
Kana dinea amen tele andar o trinos, sas iech ceața, iech mukli tele, ame bokhale, trushale,
thaj lilepes thaj boldinea pala o trinos pale thaj ame achileam othka. Ale nește carutzes, ke
shtar, ke panj, maj but na na sas, thodia toko le phuren thaj le nasfalen, o restos convoios
phuiatar, sas vreo cinci șase sute de oameni. Thaj ghelgheas amen ke Zorina, mamo. Kana
ghelgheas amen ke Zorina othka sas e har kaj sas toko sapa. souasas e rat thaj deranina arak-
hesas le sapes telal tute, telal e patura. Thaj othka po har odolkhate borisalo mo dad nește
jandarientza thaj gele ko colhozos thaj ane iech damigeanitza mol, na, prima data borisalao
te bolen odolkhes chaores ke sas biboldo. so kerde, hapte khan? sas neshte rom katar ko Desh
Prajines, buchiolas Vasili stratan o rom odoucha, sas les trin phral…
i – Sa ursarea sas.
r.a. – sa ursarea, rom. Perina bari aicha sas les, pherdi parades. sas andar e Româ-
nia, othe na na valorienas. Thaj lile thaj gele ande trasura iech jandari, mi dai thaj e tivri
kash te bolel le xurdores. E khangeri sas sea thari, sas le rashas toko o cazani kaj bolgheales.
A doua zi thode on iech copanița cash te thoen les . Kana ale odolcha rom kaj shunes ke
dileaben ko televizori, ,taro des Prajines, kana lile pe instrumentea thaj incepize te bashauen
, rouenas li o buruianes tar e mila lendiri.
Thaj mukleas amen othka ji kaj dineas o viu, pahosalisas e phuv thaj ame samas pirnande,
chernange. O gaua dur, daca jasas thaj astarelas tut delas tut thaj mudarelas tut. sas iech
șura bari, kana dikleas ke del aicha zorales o viu, chichea amen ande oldochate șurate.
beshkiam othka iech kurko, duj thaj ale thaj lile amen li-otharka. Thaj geldea amen geldea
amen ke Kavaleovka (Covaliovca). Kana reskiam ke Kavaleovca, toko laiashia sas, de cirala
sas gelde. inkergheas amen othka iech rat, iech ghies thaj ghelgheas amen ke Varvarovca. Li
othka inkergheas amen iech ghies, duj than gheleas amen opro malos le bugoscoro, ke
Varushina (Varușina). Kana reskiam othka o rushia ghelesas, muklenas o khera libera
amenqe. na patos, na soba, na casht, na nishto, shil. Gelo mo dad thaj kidinea neshte bara
thaj kergheas iech patos barengoro, chicheas opral iech dres phus. na patura, na tzolos,
kidineam amen othka, gelo avrial thaj kidineas iech smocos stuhos thaj chichea les ande soba
te tachiaras amen. Mi daj lias o gono katar pe khakate, inklisti ke marginea le gauestiri, geli
ieche rusoicate, ande aver gaueste ,e Rosa, bucheolas o gau Rosa. Thaj sas ande marginea
le gauestiri iech fieraria, inklisti iech rusoica thaj oi late: „Date minea cartoshki…” Thaj oi
phenghia lake „berim”. Mi dai mangleas late barabulea, thaj e rusoica phenghias „le”. Thaj
lilea panj, shou kiles barabulea. Ali khere, tabdiam iech caldaria barabulea, ke na sas amen
ceauni, nas nishto. Haliam po iech barabuli sar cai has e abghin. Po iech barabuli, po duj,so
restea amen. A doua zi bichalgheas amen provizia.
i – Kon?
r.a. – O rusia. Ande neshte malaia krupes, thaj po ipkashkila malaia jenestar, na po
ipkhash kila, haptikha, hohaau, po iech cuchori tabuni, sfertostiri, malaia orzuni, orzostiri,
tzepiali, thaj po ipkhash kila barabulea. Thaj primiskiam aiakha, so kamesas te keras? Ei, aicha
sheliali sar sas, tzepientza, sar kerelas lan mi dai, covlearelaslan paniesa, chelaslan opre iech
tablate thaj kerelasamenqe turtes te has. Dupa acea, ke na na mukenas o jandaria me dades te
140
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
jal ande ko gau, so kerdea mi dai, geli thaj curatzienas o rusoaikes o barabulea, thaj chenas o
cojes avri, cruda, thaj ame jasas thaj kidaslen opral ko gunoios thaj cheasas len opre tabla, pîr-
pîlienas thaj hasas aicha. Otharka gheleam ke sas iech cireada thaj lile o rushia o kukuruzi, thaj
achilesas o bobitzes placome ande ke chik, kidas po trin, shtar bobia aicha, cheasas neshte hlaghia
opral, dasas lenqe iag thaj hasas aicha. Thaj beshkiam othka, beshkiam othka odoukha vend. […
] so phende o rom: „Mo phral hai te jas, ke astarel amen li al doilea vend athka.” Mi dai mulisas!
i – Mulisas?
r.a. – Mulisas.
i – Sar muli?
r.a. – Ando postos le Patriadiakoro, kana pashileam ando postos le Patriadiakoro,
oi, gata, muli.
i – Soske muli?
r.a. – Ushtino o ulceros odoucha ando shero lakoro thaj kergheas iech buboshka bari,
thaj na mai sas so te keras lake, nishto. Manglias me dadeste: „An li manqe Geordi, iech ko-
tororo mas.” Gelo ando gau, aicha sar sas, ushtino opral o tifosos, so kerdea, katar andea, ke
andea iech cojița mas aicha (sikauel le naiesa). Peklealeslake, gustiskerghea, thaj o restos chikea
les telal e patura , garabgheales telal peste. Kana ushtiniam derano, mo dad phenghialake:
„Tinco, ushti de chuchi le chaoreske”, ke rouelas o chaoro. Ou mai achilo ande urma latiri,
mai traisalo o hurdoro. Con te mai uskiel, „mi dai”? Othka ke Varushina, kaj phenghiomtuke
me. Oi sas muli. Astarghea mo dad te rouel thaj li amen o solo shtar hurdore thajodoukha o
tiknoro, ta phenesas ke rouen li o buruianes amare milatar, luminisalo, ke adaicha sas pe la
trei e rat, luminisalo, thobdelan neshte romnia, thode lan opro patitzos le barenqoro, na sacrios,
na momeli, na nishto. sas iech rom kaj bucheolas Mitati, gele thaj kerde […] „ – be, keren e
gropa sar phenautumenqe me.” sapiste e gropa aicha (sikauel la vastentza verticalo) thaj ande
khothi le gropatiri kergheas aver gropa. Thaj chichea lan othe, thaj chichea iech snopos stuhos
thaj pherghias e gropa phu pale. Thaj citiielas o lil, ghero, odoukha rom kaj bucheolas Mitati,
sa o „Tatu’ nostu’” phenghias, thaj sa phenelas o „Tatu’ nostu’”, sa o „Tatu’ nostu’”, ji kaj
reskiam ke gropa. Thaj chichea me daja ande ke phu thaj ame achileam roindos opre marginea.
i – Le gropacoro.
r.a. – Ke gropacoro. După ce parodealan aleam otharka pale khere…
i – Kozom bersh sas lan?
r.a. – Triandathajduj.
i – Terni sas…
r.a. – Terni. Mai traisalo odoukha hurdoro, sas chordo, mîndro, mai traisalo înca
trin kurke, na maj sas so te dau les te hal thaj dauasles pani le roiasa. Cheauas panitzi ando
muj lesqoro. Thaj de la un timp mulo li odoukha. O rusoikes kaj maj sas, kaj maj alenas andar
ko gau, ke maj alenas pe kherende, ke muli e lume, mule but, achile o khera thaj ale pale o
rusia kherende. Avenas thaj dikhenas man, phenenas rusitiko: „Undi îs copiii ceia care le-o
murit mama?” Thaj sikauenas o rom: akatkha, phenenas. Thaj lelas man khere thaj denas
manqe barabulea, malaia, thud thaj anenas man pale ji ke porta, ke na na ashtizauas te anau.
Mo dad jalas ko rusia thaj kerelas becia, barea, thaj ame so kerasas, lauas le trinen xurdore
thaj jasas ko mormîntos me daiakoro...
i – Kozom xurdore sanas?
141
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 142
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
r.a. – Panj.
i – Kozom chaja?
r.a. – Trin chaja, thaj duj chaue. Thaj mulo o chaoro, thaj achileamas ol trin chaja
thaj jech chao.
i – Tu sanas e mai bari?
r.a. – Me somas e mai bari, thaj laus le chaores kaj sas les trin bersh me zenienqoro,
okoia phenori kaj sas palal mande le las okoiaver phenori, thaj jasas ko mormîntos me da-
iakoro thaj beshasas ji kaj ratiolas thaj rouasas, phenasas: „Haidi mamo khere, kon te kerel
amenqe habe, nanai mo dad khere.” Avelas mo dad thaj arakelasamen othe. Thaj lelas amen
roindos thaj ghelelasamen khere, lelas li o gono.
[…]
r.a. – … sfatuizenpes odolkha rom the nashen and Romania.
i – Kala rom?
r.a. – Kaj sas gelde akatarkha andar ko gav. Amare rom, kaj samas gele. Thaj într-
o buna zi lilepes thaj nashkiam, sarore, convoios. nashkiam thaj gheleam, gheleam jech ghies
ji kaj ratilo. Reskiam jeche gaueste, kana reskiam odolkhe gaueste, thodepes ande marginea
le gaueste te kenpesqe habe.
i – Sar buchiolas o gau?
r.a. – Ta na maj janau sar buchiolas odoukha gav, na maj inkerau minte. Kana ushtile
o nemtzia, sas colonia nemtzitico, fugarisale amen pale o jandaria, le grastentza, timp de trei
ore, patru, ji kaj reskiam aver gaueste: „Duceți-vă de unde ați vinit!” Thaj denas ande amende
le rovlentza, le cashtentza,le barentza thaj angheas amen aicha, mamo, ji pashe pashe ke har
odolkhate. După acea s-o întâmplosalo: phenghias o rom: „Hadi te jas, ke meras athka opre
ol harea akalkhende!” Lileam amen thaj reskiam jeche haltate, avel ich trinos, ushkias ande
leste te avasamenqe ande România, „gelel amen ande România!” Ushtiniam ando trinos
cam pe la ora trei, patru, o ghies, thaj gheleam odoikha rat sarori rat le trinosa. La ora cinci,
șase derano, o trinos sas nemtzitico, thaj soldakia ande leste, kana dine pi sama o nemtztia ke
sam ando trinos, kana boldine o tufeki le patosa, kales delas othka achiolas. Ando trinos sas
patoia (sikavel le vastesa ke sas patoia iech opral avreste), so sas gadore opre amende
nandileam thaj chicheam ame ko tatipe sar machore. Avri sas shil, corodosaliamas shilestar.
Thaj on kana dikhle ke sam ando trinos lile li katar e machina, li katar e por ko maripe. Kales
delas, achiolas phuiate, mulo. Mo dad, kaj shunghias ke ando okouaver vagonos, delas len,
tzipienas, lileas amen: „Den tumen tele dadike, repedo!” Oprisalo o trinos ieche garate,
dineam ame tele, kala achilesas phuiate, chelaslen o nemtzia thaj o soldakia, o românia, tele
sar mâțes. Othka so kerde: lile thaj chite amen ande ieche cladireate, bari shkola, so sas odoicha,
cimentos, shil, thaj beshkiam othka phanle o udara. so sfatuizenpes: te gelel amen aver col-
hozende, na mai gelde amen othe, geledea amen ieche gaueste kaj geleam camtrin kurke drom.
i – Sa phuitar?
r.a. – sa phuiatar, mamo. Pinanghe, atuncia phariolas e phu, pahozenas, al doilea vend
sas akaucha, mamo! Thaj geleas amen colhoz din colhoz, souasas ande iech colhozoste, derano
jasas maj dur, ji kaj reskiam ieche gaueste kaj sas opro plai, bucheolas ivanovka. Othka kana
reskiam, sas vreo panj, shou cherore, na sas but. Chicheas okote deshupanj famelies, okote bish,
okote efta, okote ohto… […] Kaj cheas amen sas trin cameritzes, chiceas me dades, pe kakesa,
142
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
kas maj chikea…, thaj achileam othka… na maj sas gav pashal amende, dur de tot o gav. sasji
ke haning jech kilometros ipkhash. Jech haning cumpanasa. Jalas mi dai, okoia kaj sas de-al
doilea, katar e Toflea, pinandi, panieste, tarabuntzasa asapti nemtzitico. Thaj tineazelas o viu
opral ko pire lakere. Thaj geli ando gav thaj arakhlealan o nemtzia thaj dinealan le tufekesa ando
shero thaj beshti muli iech ghies, ji kaj ratilo, thaj lile lan o rusiokes, tzidine lan chorial ande
ograda. Pe urma nachilolake thaj ali pale khere. Me dades tholasles de paza, e rat, ke combina…
i – Kon chelas les?
r.a. – O rusia, o nemtzia, o soldakia o românia sas othe, o românia le nemtzientza
sas aliați. Thaj o rusia na na sad de acord, o rusiasas ocupime tar ke Germania. Thaj beshkiam
othe al doilea vend, ando ko Martie so phende o rom: gele ande ko gav. Taro prefectures o
românia thaj o nemtzia nashte, ke avenas o rusia. Thaj dake dikhle ke na mai naj nikhon ko
postos, phende „Haidi, mo phral, te jas li ame, ame achioas?” sfatuiskepes sarore, sar si
abghies, de derano, ke primaria sas rom primari, dragă Doamne, kaj marelas le romen, marelas
me dades thaj na maj delasles voja te jal ando ko gav te anel amenqe te has.
i – thaj sa rom sas?
r.a. – sa rom, andar ko gav amende. Thaj nakhli ikh cartza nemtzitico, mamo, ande
late sas duj grumnia, trin, chinde, oprisali, huliste ke har, kana resto ko plai na maj ashtielas.
Thaj kergheas aicha andar vasteste (sikauel le vastesa sar phenes „Hadi ording”), gelo li mo
dad, li mi dai, odoikha de al doilea, dineas me dades e pulpa le gurumniatiri, thaj me daia e
burta. Andar odoikha burtate kergheasamenqe mi dai tzerulea. Thaj andar odoukha buko,
peklealesamenqe, tabdias iech caldarea bobia, te has opro drom! Thaj lileas thaj pornisaleam
amen ko drom. Thaj aleam, thaj aleam ji ko Mostovoi. Okotkha sas prefectura, sas jech vesh
thaj ande leste sas e prefectura, ta na maj sas nichon, gelesas sarore, nashte!
i – Sas mulano!
r.a. – Tami, mamo. Derano kana ushtiniam a doua zi te jasamenqe, începisali iech
leapovitța thaj ikh brishind, thaj ame pinande, nanqe, inkliste o rom, gele. iech gajo andar e
basarabia, andar e Lapușna, thaj iech andar o Hîrlău, so phende me dadeske: „nu ti duci
cuscrule, câ mor băiețeii, nici nu ieși afarâ din sat șî îț mor băieții”, pinanqe, nanqe. Achileam,
mamo ande ke șura odolkhate, toko ame. Maj sas duj phure kaj sas len po iech xurdoro, ame
samas shtar xurdore, thaj mo dad thaj mi dai, shou jene, thaj maj sas on shtar, desh! Pakiasman
ke li akana si ande me creierende okoua sunetos le tankoienkoro kaj nachenas? shtar kurke gh-
esienghere nakhle o tankoia. Astarelas rusien chelas len ande mașîna, garauenaspes o rusia
ando glughes le kukuruzenqere, ando becia, ando podoia, otharka inkalelaslen o nemtzia, pher-
enas o machines lentza thaj bichalenaslen ande Germania. Thaj achileam othka. Arakhleam
palal e șura iech balta, iech gropa pherdi pani, thaj lasas okotharka pani thaj piasas, thaj sas li
iech silozos barabulenqoro parome thaj lasas po iech caldarița barabulea, beshkiam othka ji
ando mai, pelo o Paște opro nouă (9) mai or opro zece (10) mai, thaj beshkiam othka ji kaj
tatilo, kaj samas nanghe. Ale o rusia ande ieche rakiate thaj phendia amenqe: „Te na trashan,
ke bervelie si o frontos okothka!” Angheas iech smocos vata te chel mo dad ando kan le xur-
dorenqere, ande amenqe conserves, ande amenqe maro, tutuni, denas mahorca le xurdoren
saroren, ta ame piasas? Dasas me dades. Thaj beshkiam mamo othka sar phengjiomtuke me.
Derano gatisalo fruntos, ale o rusia thaj phende amende te jas te las otharka buleandres.Mo
dad na na kamno te jal. Gelo pala ande ieche gaueste thaj arakhlia katar gelespeqe o nemtzia,
14
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 144
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
arakhlea pufoikes, arakhlea cezmulitzes pîslakere. O pufoikes sas iech bai loli, iech bai kali, sar
phirauenas on.
i – Shukar sas.
r.a. – Tam. Lile otharka, lias amen thaj aliamamenqe. Kana reskiam ji pashe ko
Tiraspol, aliam iech milai întrego, ji-andar o mai reskiam ando septembrie!
i – Kerghian ik gramada opro drom!
r.a. – Ta phuiatar aborkha drom, gândiestut, taro bugos, avindos phuiatar…
i – Thaj so xanas opro drom?
r.a. – so arakhasas, mamo. Arakhleam iech balo mulo opro gunoios, leales mo dad,
chingheales, pekleales thaj xaleam. barabulea cruda, so arakhasas. Maj denas amen o rusia,
mamo. Maj ghelenas amen le machînasa sar ke Dolhasca (kerel referirea sar katar ke Gulia
ji ke Dolhasca), aicha gheleam iech milaj întrego, de kana tinisaleam katar ko Mostovoi, ji
ko nistros, ko Tiraspol. Phanle e granitza thaj gheleam pala pale ande ieche gaueste kaj
bucheolas Hrebenic, bucheolas o gau. Kana dine o drom ke granitza nakhleam ande basara-
bia, de taro o nistros ji ko Ungheani, kana reskiam ko Ungheani phanlili li e granitza ko
Prutos! Achileam okoreainga… Thaj beshkiam al treilea vend, thaj beshkiam trin bersh.
Akalaver reste khere, ale le soldatzentza, le fruntosa, ta ame kaj samas nanqe, sar kamesas
te avas? Trin kurke ji în Paște dineas o drom amaro, thaj aleam thaj reskiam ando ko iași,
chicheas amen thaj kergheam karantina, duj kurke.
i – Katar alen bibo, katar o Galați?
r.a. – na’a,mamo.
i – Ta katar?
r.a. – Katar o Ungheani, o Tiraspol si în derecția le Iaşosa.
i – Shunghiom ke aver roma ale katar o Galați.
r.a. – Maj si li othka iech granița. Thaj sar phenauptuke, kergheam carantina duj
kurke ando iași, so beshkiam ando Ungheani, anelas andar ke România, anelas, prizonierea.
Thaj mo dad, kaj inkliolas, ke sas orași, inkliolas opre diz, o soldakia sas pale santineaua thaj
anglal, thaj ko mashkar janas o soldakia, thaj iech soldaki phenghea leske: „be, rom san?”
ikh rom andar o iași (sikauel le vastentza ke sas les mustakia), kana ou (lakoro dad): „ - Rom
som”. - E, varta, me jau angle, dake kames te nashes.” (sikauel le vastentza): akathka sas e
șușaua, akathka sas e linia (le trinosti), thaj pashal e linia sas toko harea, „- beshestuke
garabdo, ke me jau lentza ji k plai thaj boldau man pale thaj lauptut otharkha.” Thaj ghelo
mo dad ji kaj gatisalo o convoios thaj boldineapes pala pale, thaj lias odolkhe romes, angheales
sea odoikha harori, ji kaj angheales amende khere. Ou sas andar o iași, mamo, melitaris.
Thaj phenghia pe phralesqe ke achilo ke comanduirea, o phral lesqoro, thaj carielas amenqe
habe othka, ji kaj kergheam karantina, katar ke bukataria, mirielaspesqe so te maj anel
amenqe, chumidelas o vast me dadesqere kaj angheam les, thaj scapiskeam les. Tami, mamo.
Adaicha sas e treaba, aicha suferiskergheam.
i – Bari suferintza.
r.a. – sarore mule. Terne. Patruzecișinouă de ani (49) kaj mulo mo dad, e șîra spinării
phagherdili, ke astarghia reumatiko, ke achilosas pinango, nango, achileamas shatr xurdore
opre leste… Me la douăștrei (2) de ani beshkiom ando sanatori, thaj kana chikiom me actoia,
chikiom sarore actoia, na na dine mo dreptos, o chor, o Hitler, thaj o Antonesqos!
i – Bibo, soske lileatumen ko Bugos?
144
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
r.a. – sas ordinos te ghelen le caldararen, kaj naslen khera, kaj naslen kaj te beshen.
Aicha. Thaj lileas le manushen andar o gaua kaj phenghia ke si khanile, ke si bataușia, kaj
marenaspen, kaj sas len procesoia, kaj kerenas nemulțamires, kaj chorenas. Alegizea, într-
adevăr, alegizea li amendar, thaj ame gheliam ando than le manusheqoro odoukha kaj
phenghiom tuke me!
i – Kaua manush? Maj phenmanghe!
r.a. – Dulap buchiolas, thaj kerelas treaba e romni lestiri ke primaria, saro timpos
ke primaria, ke primarița khere, thaj ghelo thaj thodea me dades ande pe thaneste, thaj achilo
ou khere, thaj ghelghea me dades, kaj nasles ni procesos veshesqoro, mo dad na sas om
khanilo, mocho, niiokhar, thaj achilo o khanilo thaj ghelo o lacho.
i – Shunta…
r.a. – Carizea, carizea… În patrucinci (4) aleam, în patruzeșidoi (42) gheleam
Trin bersh beshkiam, toko ame.
i – Kozom alen pale?
r.a. – Aleam pale duj xurdore thaj mo dad. Achile othe trin xurdore thaj mi daj.
i – Of Devla…
r.a. – Thaj… na na dineas amaro dreptos o Hitleros, oprizeales, trebuia te del, sar
shunghiom me, sar phende manush, cincizecidemii (0 000) de euro makar te diniol, dineas
amen câte șapte (7000) mii de euro thaj phanlias amare iacha.
r.a. – shun so pheneltuke e bibi: othe ke Transmisia, kaj somas me, ko bugos adica,
ke Varușina, sas nasfale li, adalcha... sar phenelpes... sarore națiendar sas, li turcia sas,
mamo. Thaj nasfalili e romnj tifosostar thaj muli, ou so kergheas ji derano, ta la urma mulo
li ou, lias e churi thaj chinghias akalkha pulpes le romnjakere (sikauel le vastentza opro pire),
thaj xalealen cruda, tholas opre jag, thaj peklias okolkha pulpes, pe romnjakere, thah xalealen
ji derano. Ko trin, shatr, panj ghies, iech kurko, mulo li ou.
i – Soske mulo?
r.a. – Kaj xaleas mas crudo! Maj sas de trait? Așa... Dupa aceea gheliom ieche khe-
reste, bichalgheasman mo dad te mangau iech trionos. „ – Jas okolkhe khereste, dade, thaj
manghes le romeske te deltuke ikh trioni.” Kana gheliom thaj phirabghiom o udar: „ – Kako
Petrachi, san khere?”, nana raspundizea nikhon! Kana phirabghiom o udar, ko mashkar ke
khereskoro sas ich fira jagori, dicholas ke sas e jag, thaj iech romnj tzîtzeli mas muli, akathka
sas duj chaorore opre late (sikauel sar bechenas opre late o xurdore), thaj okoiaver parte aver
chaororo mulo. solo shtar e sas mule, o chaore solo trin, thaj li oi. Thaj me phanliom o udar
thaj nashkiom roindos me dadeste: „ – Varta, dade so so ande ko’ kher!”, „ – E, muklen othe,
dade.” Thaj kana dine o rom lendar, okoua kaj sas primari, lilealen thaj thodea len opre nasalia,
tîrîielas ba iechestiri musi, ba iechestiri chang, thaj kerghea gropa thaj rasturnizealen aicha,
sar kaj ches niște bolohania. iech opral avreste, chias phu opral lende, uchardealen, ji derano
xalealen o jukela le phuriakiri, inkaldealen opro malos thaj xalas len. Adaicha sas e treaba...
i – So phenes manghe tu, bibo...
r.a. – Tami, mamo. Adaicha sas ando judeco Oceacov. Aicha sas akaja parte kaj bes-
hkiom ke ivanovka.
i – Bibo, si dai iech dili andar ko Bugos?
r.a. – Akaikha kaj phenghiom tuke me!
i – Kaja dili?
14
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 146

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

r.a. – Foaii verdi de-avrămeasă, sâmbătă de dimineață, aNeXa 2

Mi-a sosit jandarmii-n casă
na sosit ca să mai stea, măi
A sosit ca să ne ia, hai! dănilă Mimi
„- Măi țigane, hai la bug!” Phuripe: 79 bersha, intervio kerdo and-o 2008
„ – iaca sula, nu mă duc, măi” dzuvli romani kotar i vitza le kaldararengi
„ – La Transmisia frumoasă deportime kotar : suroaia, jud. Vrancea
să vă dea pământ și casă!” deportime ki: sirova, Moldovca, tridubi
Pomânt, casă nu ne-a dat, măi
Prin cohozuri ne-a băgat, măi i – Ingerdeas tumen sea familiasa?
Coronica-i publicată, de țigani e bombardată D.M. – Mira daia, mire dadesa, mure phralentza kabor samas. Leas amen kotar i su-
Şi să vezi țigăncile cum fac mămăligile, măi. roaia, dikerdeas amen p-o than trin chona, dzi kana avileas deicizia kotar o bukurești, dural.
Dar să vezi rusoaicile, hai, hai, hai Pala kodo, vazdeas amen kotar i suroaia, treanda vurdona, muro dad sas o bulibash. sas
Cum își plâng casuțele, măi pala lesko vast treanda vurdona, thai geleam trin cheona telala. Gav gavestar, kana samas
Dar să vezi rusoaicile and-e iekh gav avelas i militia thai ingerelas amen and-e aver gav. sea kadea. sea geleam
Cum își plâng casuțele, na. kadea trin cheona amare vurdonentza dzi kana nakhleam i granitza. Muro dad paruvdea e
bashauenas adaicha dili thaj rouenas de tineazelas o gad opral lende... love, thai kindeas markia, ke kodola sas e love, e markia othe ... Thai aresleam, besh te anav
mange godzi..., and-i sirova, angluni fora! Othar, beshleam iekh cheon, othar ingerdeas
brigadiru dup noi, cu măciuca pusă-n mână
amen and-i Moldovca, and-o lagero.
să facem robotă bună, să facem robotă bună...
i – And-o lagero? So kerenas othe, and-o lagero?
D.M.– Kinde amenge kotar i piatza, thai kas sas love dzealas, kinelas, halas! Kon
r.a. – inkalelas amen ke munca saroro timpos. Dake na keraus fira treaba opro câm- na, merenas.
pos, na delas man ni odoikha mamuliga, le hospiendiri, orzostiri, ni odoicha na delas. i – Merenas?
i – Chelas ke munca li le xurdoren? d.M.– Pala kodo avileas ordino thai line amendar amare vurdona, line e
r.a. – Li le xurdoren, mamo, sas man deshutrin bershore thaj jauas, chelas sovlina, line amare grasta, line sumnakai, leas sea so sas amen, mukle amenge trin
amen ke munca. sovlina tala o shero.
i – Baro chios, bibo... i – Thai, othe kai beshenas?
r.a. – so te maj phenes, mai bine morte, ghelgheasas amen te maj traizas? nici într- D.M. [kerel mange le vastesa te na sigiarav man] – ... leas amen ko kolhozo. sas iekh
o mie, gheleasamen te meras, mamo. Pentru morte, na kash te maj avas pale. Aborkha baht baro lagero, kabor o bârlado kadaua! sas neamuria saven prindzeardeam len othe and-o la-
sas amen, ke ale o rușia, alo o razboios ta maj aleam, iech sfertos andar lende. iech sgfertos, gero! sas manusha and-a sea thana. sas enia milea enia shela: brăila, Galați, Focșani, bâr-
trin sfertoia mule. na phenauptuke? Maj si athe ande ko gau shtar manush. Maj si iech lad, bacău, iași, Tecuci, kotar sea diza, na numa anda iekh than. sas kaldararea, zavradzia,
phuri kaj na lileas ni cinci bani, ni so liliom me. seo o neamo le romengo, sea neamuria, vi jidania. iekh glaso (muro phuro) – bravo! [o ma-
i – Thaj sas deportime. nush phenelas o cheachipe, kadea sar sas]
r.a. – E sas, mamo. D.M. – Kana ingerdeas amen and-i Moldovca sas iekh than baro, kabor dikheias le iak-
i – Mulțumizauptuke ke phenghian ti paramisi. hentza, seakoiekh beshelas pe pesko than, ame, mo dad sas o bulibasha, sas leski familia, leske
r.a. – Phenghiom mi paramisi, haptekhan, te trail ti daiori, te bukuriel tumen o Del. vurdona, i tzahra cortu, ke samas e tzahrentza (asal), thai samas dur, rigate. sas ghies piatzako,
dzealas. Kana line amare grasta, o bicio, sea, sea, sea so sas amen le romen! shuteas amenge
al rushia kotar o kolektivo, kotar o kolhozo le vurdona thai ingerde amen and-i Treidubi.
i – Ko Treidubi.
D.M. – Ko Treidubi sas iekh asau baro, so dikheas le iakhentza, thai othe sas sea le
roma upral i phuv. savo sas moldoveano, savo sas ursaro, savo sas argintaro, line amen
thai ingherdeas amen pasha o bugo. sas amen kher tala i phuv. bordeio and-i phuv, ciu-
midav to ilo. Kana leas amare vurdona, e grasta, e tzahre, leas amendar sea. Po malo le bu-
gosko sas bordeia kerde, othe samas shute, sas iekh tabelo. sas amen ratzia.
i – Delas len i ratzia hamaski.

146 147
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 148

Cultura romă între "bărci de carton" și realitate Cultura romă între "bărci de carton" și realitate

D.M.– ... hamo, mo chavo. barabule, melia, arpakash, chiken numa lon nas amen. i – Roma?
Dzealas thai anelas hamo ando-a, gav, phikeste. Pala kodo, beshleam sea o ivend and-e D.M. – Evreia!
versha, and-e bordeia, bi momeleange, bi duli, bi khanchesa. Thai avileas i Maria Tereza (sikavdel mange e vastesa sasr kana avel o aviono) thai shudelas
i – Kabor beshlean othe, k-o Bugo? manifesturia, te ..., „na mudaren le romen! Len lenge grasta, len lenge vurdona, len lenge
D.M. – Trin bersha beshleam, besh te phenav tumenge| Trin ivenda astardeam othe. buthia so silen lashe, thai bisharen len te keren buthi and-o kolektivo! Te keren buthi, na
Trin bersha pharadeam kashta and-o versh te keras iag ivende. E dziukela, kana merelas, ame mudaren len!” Atunci astardeas (sikavdel e vastesa sar kana e manusha astarenas e lila save
teleardem vi le dziuklentza (asal, avileas iekh iv baro, iekh brishind phaome, kon astardeas bordeio perenas upral) i miliția e lila thai drabarde le manifesturia, thai savore kerde pala laki vorba,
astardeas, kon na, muleas dzi o duito dive detehara, potopo! Te meren me chave te hohavaua tut! so mukleas, kadea kerdeas (vathiarel kotar ako ilo).
i – Pakeav tut! […]
D.M. – Ushtel mo dad detehara thai arakhel i kor le chovorengi upre po bordeio, upre, Ame beshleam kai astardeam, avreal, and-e versha, bordeia, e evreia sas len
hale e dziuklendar. E dziukela tzirdenas le mulen and-o pani, ame othar peaias pani. / sas nu- lagherea kerde.
ma iekh kino, te na mai del o Del. /And-o pashmilai ingerdeas amen and-i sirova. Mo dad sas [...]
o bulibasha, line leske vurdona sea, sas militzia, thai ingerdeas amen othe te keras buthi and-i D.M. – Hitleru! Ov phendeas te na mai beshen e roma thai e evreia and-i România,
agrikultura: ghiveste, porumboste barabule, sea so mangelaspe. sea i tomna dzi and-o ivend. te bisharel len pasha o pani, o bugo! Thai kadea kerdeas! [...] Thai i Maria Tereza phendeas
i – E chavore kerenas buthi? „Amenge trebal e roma, ke on bashaven, na mudaren len!”
D.M. – Chorore, na. Ame kerdeam buthi, save samas. sas man iekh phral mai baro de i – So sas tiro dad ?
sar mande, sar tute, prandime, sas man iekh phei mai bari de sar mande, sas man numa dui D.M. – Kerelas kazania, kakavia. Kadea traisaras sas. Aver sas dzeambasha, kinenas
phrala tzikne save na kerenas buthi. Ame dzeaias te keras buthi, dziuvlea te dashtis te has. thai bikinenas grasta...
pala kodo avileas i militzia thai phende me dadeske: “Hai, phureia Dănilă, keren tumare buthia i – Sas phares othe...
ke avel o maripe! Hai te tzirdas ame palpale.”Eh, so dashitsas te mai las amentza? Mukleam D.M. – na mangav ni mere dushmania te nakhen pa soste nakhleam ame. Vi tire
amare buthia and-e kodo bordeio thai kerdeam amenge obielea, me dadesa, thai shuteam pe droma te aven puterde katar dzeaia thai phireia!
amare pundre, thai geleam, mo chavo, telal dzi kana aresleam ki linia. Vazdeam ame and-e va-
gonia. Deas amen tele and-e iekh gav bisterdo, sas gurumnea mudarde, grasta, mudarde, kon
sas sastevesto, mo chavo, shinelas mas thai halas, gurumneango mudarde, bakreango, halas
dzeandoi po drom. Dzi kana aresleam and-i basarabia. Kerdeam i Patragi and-e iekh gav,
kana sas te nakhas phandeape i granitza. ingerdeas amen and-e iekh gav thai beshleam othe
iekh cheon ghiesengo dzi kana deas amenge drom te nakhas. Kotar o Crivoi. but manusha
mule tifosostar, kalo tifoso, perenas p-o drom, te na del o Del. so tzirdeam and-o bugo. Othe
kai samas and-e bordeia nas gava, e gava sas and-e iekh than, othe ... sar si o livlin (kathe phenel
so de dur sas ), othe sas o bugo! Dzeanas seavore mure phrala, shenoas pen and-o pani te
roden skoici te han, kiravaeas len dzi kana inklelas o mas thaj haias kadea. Tzirdeam iekh kino
thai iekh traio kerko te na mai del o Del.
I – Sas tumen lon?
D.M. – na. bi lonesko. Dzeanas e roma save sas phirade, dzeanas and-e gava thai ki-
nenas thai bikinenas la roiasa, pandzi markia iekh roi.
Kathe but roma line love. Kerdem lila thai na avileas dzi akana mange khanci…
Hanas pen iekh pe aver bokhatar... mudarenas e neamtzuria, e rusuria te astarelas len, sas
kolompiri garavde and-o hivea, amen, soske nas amen so e has dzeaias thai chioraias, kas as-
tarenas pushkilas les thai perelas ande kodo limoro.
i – Avilea palpale sea i familia?
D.M. – Da. sea i familia. sea me phrala, vi mo dad vi mi dai. O Del andeas amen
palpale. Anenas mure phrala e mai bare po iekh chavo pala i kor [phral mai tzikno] thai mi
dai ingerelas i sovlin, pe soste sovlearas amen. Khonik na phendeas tuke so phenav tuke me,
me dzeanav sea so si thai vi e gava! sas tala i phuv kerde transheia, thai phanglea len iak-
hende, mudardealen pushkasa thai savore pele tele and-e transheia, ashile othe, mule.

148 149
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 150
Cultura romă între "bărci de carton" și realitate
aNeXa 3
Foto 1. Adrian-Nicolae Furtuna kerindoi intervios dujentza phuria andar ko gav
Pietris, judeco Iasi, kaj sas deportime ande Transnistria. Stratan Vlentinare thaj Dura
Lentica. / Adrian-Nicolae Furtună realizând un interviu cu două supraviețuitoare
rome din satul Pietriş, județul Iaşi. Stratan Vlentinare şi Dura Lențica./ Adrian-Ni-
colae Furtuna making an interview with two Roma survivors from Pietris, county
Iasi. Stratan Vlentinare and Dura Lențica
10
BiBLioGraFia
Abric, J.C., Reprezentările sociale. Aspecte teoretice (socialo Reprezentatzie. Teoriake Dikhimata),
and-o Adrian Neculau, Psihologia câmpului social. Reprezentările sociale (Psiholodzia vash
i socialo Har. socialo Reprezentatzia), Iaşi, Polirom Publishing House, 1997, pp. 107-122.
Achim, V., Documente privind deportarea ţiganilor în Transnistria (Dokumenturia vash i de-
portatzia le Romengi and-i Transnistria), volumo I thai II, Bucharest, Enciclopedica Pub-
lishing House, 2004.
Achim, V. thai Iordachi, C. (eds.), România şi Transnistria: Problema Holocaustului (Ru-
munia thai Transnistria: i Holokaustoski buthi), Bucharest, Curtea Veche Publishing
House, 2004.
Agabrian, M., Analiza de conţinut (Rodipe vash o Ander ), Iaşi, Polirom Publishing House, 2006.
Arsene, M., struma, Bucharest, Cartea Românească, 1972.
Atkinson, R., Povestea vieţii. interviul (i paramisi Dzivdimaski. intervio), Iaşi, Polirom Pub-
lishing House, 2006.
Auzias, C., samudaripen – genocidul ţiganilor (samudaripen – Le génocide des tsiganes), Paris,
L’Esprit frapeur, 2004.
Bársony, J. and Daróczi, Á. (eds.), Pharrajimos: soarta romilor în timpul Holocaustului
(Pharrajimos: O Traio le Romengo and-o Holokausto), boldipe G. Komáromi, New York,
The International Debate Education Association, 2008.
Berger, P.L. thai Luckmann, T., Construirea socială a realităţii (O socialo biandipe e Chachi-
masko), boldeas o Alexandru Butucelea, Bucharest, Art, 2008.
Burtea, V., Romii în sincronia şi diacronia populaţiilor de contact (E Roma and-i sincronia
thai Diacronia Manushentza save Maladile Lentza ), Bucharest, Luminalex, 2002.
Chelcea, S., Psihosociologie, teorii, cercetări, aplicaţii (Psihologie, Teorie, Cercetari, Aplikatzie),
second revised edition, Iaşi, Polirom Publishing House, 2008.
Cioabă, L.M., Lacrimi rome = Romane iasfa (Roma Tears), Bucharest, Ro Media, 2006.
Curelaru, M., Reprezentări sociale (socialo Dikhimata), Iaşi, Polirom Publishing House, 2006.
Day, Sophie, Papataxiarchis, Akis, Stewart, Michael (eds.), Lilies of the Field: Marginal
People Who Live for the Moment. studies in the Ethnographic imagination, Boulder (Col-
orado), Westview Press, 1999.
Delpard, R., Copii evrei ascunşi (Garavde evreienge chavore ), Bucharest, Hasefer Publish-
ing House, 2001.
Drăgan, I.C., Antonescu, Mareşalul României, şi răsboaiele de reîntregire ( O Antonesco,
Mareshalo Rumuniaki thaii o Maripe Kethanimasko), Bucharest, Europa Nova, 1996.
Fraser, A., Ţiganii (The Gypsies), second edition, Bucharest, Humanitas Publishing
House, 2008.
Furtună, A.N., Grigore, D., Neacşu, M., sostar na rovas?... O samudaripen thaj lesqi ciaci
paramisi / De ce nu plâng?... Holocaustul rromilor şi povestea lui adevărată. Deportarea romilor
în Transnistria: mărturii, studii, documente (Why Don’t They Cry?...
The Holocaust of the Roma and its True story. The Roma Deportation to Transnistria: Testi-
monies, studies, Documents), Bucharest, Amare Rromentza, 2010.
Grigore, D., Neacşu, M., Furtună, A.N., Rromii… în căutarea stimei de sine (E Roma…
Roden Pengi Pakiv), Bucharest, Vanemonde, 2007.
Guenter, L., La persécution des tsiganes par les nazis, Paris, Les Belles Lettres, 2003.
barci din carton nicu furtuna_date generale 18-Nov-15 4:59 PM Page 152

Ioanid, R., Holocaustul în România (O Holokausto and-i Rumunia), Bucharest, Hasefer Pub-
lishing House, 2006.
Ioanid, R., Kelso, M., Cioabă, L.M., Tragedia romilor deportaţi în Transnistria 1942-194:
Mărturii şi document e (i bibaht le Romengi deportirime and-i Transnistria 1942-194 Mar-
turia thai Dokumenturia), Iaşi, Polirom Publishing House, 2009.
Ionescu, V. (ed.), i deportatzie le Romengi and-i Transnistria. De la Auschwitz la bug. Rromii
din Romunia. studie thai dokumenturia(i Romengi Deportatzia ki Transnistria. Kotar
Auschwitz ko bug. E Roma. Historiake studie thai Dokumenturia), Bucharest, “Aven
Amentza” Roma Center for Public Policies, 2000.
Ionescu, V. (ed.), Romii in istoria Romaniei. Antolodzie si bibliografie (E Roma and-i Historia
Rumuniaki. Antologia thai bibliografia), Bucharest, “Aven Amentza” Roma Center for
Public Policies), 2002.
Lieblich, A., Tuval-Mashiach, R., Zilber, T., Cercetarea narativă. Citire, analiză şi interpretare
(Rodipe narativo. Drabaribe, rodipe, thai interpretatzia), Iaşi, Polirom Publishing House, 2006.
Mărginean, I., Proiectarea cercetării sociologice (Proiektzia vash o Rodipe and-i sociologiko),
Iasi, Polirom Publishing House, 2004.
Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică. Tehnici de investigaţie de teren. Elaborarea
proiectelor de interventzie (Tratato vash sociologikani Metodologia. Tehnika vash investigatzia
pe Thanimata. sar te keres interventziake Proiekturia), Iaşi, Lumen Publishing House, 2003.
Neculau, A. (ed.), Manual de Psihologie socialo vash Psiholodzia socialo (Lil vash Psiholodzia
socialo , duito editzia, Iaşi, Polirom, 2004.
Neculau, A. and Ferréol, G., Minoritari, marginali, excluşi (Minoriteta, Rigatune Manusha
, Iaşi, Polirom Publishing House, 1996.
Ofir, E., With no Way Out. The story of the “struma”, Cluj-Napoca, Publishing House of
the Foundation for European Studies, 2003.
Rughiniş, C., Explicaţia sociologică (sociolodzikani Explanation), Iaşi, Polirom Publishing
House, 2007.
Seca, J.M., Reprezentările sociale (socialo Reprezentatzia), Iaşi, European Institute, 2008.
Stănescu, V., Cu moartea’n ochi. Roman (E merimasa and-e iakha. iekh romano). Bucharest,
MarLink, 2007.
artikoluria:
Gay y Blasco, Paloma, “‘We do not know our descent’: How the Gitanos of Jarana man-
age the past” (“”Na prindzearas amare phuren’: Sar le Roma Jarana dikhen o idziaripe),
The Journal of the Royal Anthropological institute, Vol. 7, No. 4 (Dec., 2001), pp. 631-647.
Stewart, Michael, “Remembering without commemoration: The mnemonics and poli-
tics of Holocaust memories among European Roma”, in The Journal of the Royal Anthro-
pological institute, Vol. 10, No. 3 (Sep. 2004), pp. 561-582.

alavari:
Dicţionar român-rrom. Lexicul rrom modern, rar şi vechi (Rumunisko – Romens Alavari. Mod-
erno, Thai Purano Vokabularo), Bucharest, Vanemonde, 2003

raprturia:
Mashkarthemutni Komisia vash o Holokausto and-i Rumunia (ICHR), Palutno Raporto,
Iaşi, Polirom Publishing House, 2005.