Rromii Din România Și Holocaustul. Roma From Romania and The Holocaust. E Rroma Rumunitar Thaj o Holokausto.

Exemplar gratuit, tipărit cu sprijinul financiar al
Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României
@ 2018 Editura Dykhta!
Redactor: Adrian-Nicolae Furtună

Traducători: Steluța Slate, Daniel Samuel Petrilă, Alexandra Vidrașcu,
Tache Lepădatu, Adrian-Nicolae Furtună
Corectori: Maria-Luiza Medeleanu
Grafica: Curt Sandu Viorel
Dtp și coperta: Gabriel Ionescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

FURTUNĂ, ADRIAN‑NICOLAE
Rromii din România şi Holocaustul : istorie, teorie, cul‑
tură = Rroma from Romania and the holokaust : history,
theory, culture = E Rroma Rumuniatar thaj o Holokausto
: historia, teorie, kultura / Adrian‑Nicolae Furtună. ‑ Popeşti
Leordeni : Dykhta! Publishing House, 2018
Conţine bibliografie
ISBN 978‑606‑94097‑2‑5
94
ISBN 978‑606‑94097‑2‑5
Cuprins
Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen, Kali Trash în competiția conservării

memoriei genocidului în conștiința rromă . ................................................................. 7
Deportarea rromilor în Transnistria. Percepții și reprezentări...................................... 36
Nicolae Clopotar ................................................................................................ 38
Elisabeta Danciu.................................................................................................. 45
Maria Căldărar..................................................................................................... 49
Elisabeta Clopotar............................................................................................... 55
Tudora Strungaru................................................................................................. 62
Niculaie Constantina........................................................................................... 69
Stratan Valentina / Dura Lențica......................................................................... 73
Cârjobanu Lucreția.............................................................................................. 79
Chiriac Elena....................................................................................................... 85
Constantin Brăilă................................................................................................. 90
Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen, Kali Trash. Savo si o „rromano” anav?........ 101

E rromenqo tradipen and-i Transnistria. Xatărimata thaj dikhimata.......................... 131
Nicolae Clopotar................................................................................................ 133
Elisabeta Danciu .............................................................................................. 140
Maria Căldărar................................................................................................... 144
Elisabeta Clopotar............................................................................................. 151
Tudora Strungaru............................................................................................... 158
Niculaie Constantina......................................................................................... 166
Stratan Valentina / Dura Lențica....................................................................... 170
Cârjobanu Lucreția............................................................................................ 177
Chiriac Elena..................................................................................................... 183
Constantin Brăilă............................................................................................... 189
Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen, Kali Trash in the competition for

the preservation of the memory of genocide in the Rroma consciousness............ 199
Deportation of Rroma to Transnistria. Perceptions and representations.................... 228
Nicolae Clopotar .............................................................................................. 230
Elisabeta Danciu................................................................................................ 238
Maria Căldărar................................................................................................... 242
Elisabeta Clopotar............................................................................................. 248
Tudora Strungaru............................................................................................... 256
Niculaie Constantina......................................................................................... 264
Stratan Valentina / Dura Lențica....................................................................... 268
Cârjobanu Lucreția............................................................................................ 274
Chiriac Elena..................................................................................................... 280
Constantin Brăilă............................................................................................... 285
Expoziție de artă grafică despre deportarea romilor din România în Transnistria /

Graphiko expozicia opral o ingerdimos le Rumuniake Rromengo andi i Transnistria /
Graphic art exhibition on the deportation of Roma from Romania to Transnistria..... 293
Documente de arhivă / Lila andar i arhiva / Archive documents............................... 305

RROMII DIN ROMÂNIA
ȘI HOLOCAUSTUL
ISTORIE, TEORIE, CULTURĂ
Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen,
Kali Trash în competiția conservării memoriei
genocidului în conștiința rromă
Primele interviuri cu rromi supraviețuitori ai deportării în Transnistria le‑am rea-

lizat în anul 2007. Pe atunci acest eveniment purta în mintea mea denumirea de „Bug“
și era asociat de asemenea cu termenul de „Holocaust“.
Cei din familia mea atunci când au văzut preocupările mele în acest sens au în-
ceput să se opună, cu toate că încă din copilărie bunicul meu îmi vorbea de lucrări
precum Fabrica morții (E. Kulka & O. Kraus, 1961) spunându‑mi că și rromii, alături
de evrei, au fost victime ale Holocaustului. Am început să mă întreb atunci de ce se
opuneau, răspunsul a venit în timp și a fost unul care m‑a întristat.
Rromii care nu fuseseră persecutați interiorizaseră faptul că au fost deportați doar
acei rromi care erau considerați a fi nefolositori societății. Etichetările folosite de către
regimul antonescian au reușit să scindeze comunitatea rromilor din România. Din acel
moment rromii se împărțeau în două categorii: cei folositori societății, care puteau fi
integrați, și cei indezirabili, care constituiau un pericol la adresa societății românești1.
Atunci când realizam interviuri cu rromii din categoria sedentarilor, nu mică mi‑a
fost mirarea să văd că ceilalți rromi din comunitate nu empatizau cu cei care au fost
deportați. De asemenea, în cadrul Arhivelor Naționale ale României există o serie lar-
gă de petiții venite din partea rromilor sedentari care fuseseră deportați, aceștia moti-
vând că „ordinul“ nu era pentru ei, și că în cazul lor s‑a făcut o greșeală.
Așadar, „Bugul“ în conștiința colectivă a rromilor a rămas ca o pată neagră, ru-
șinoasă, la aceasta adăugându‑se frica că s‑ar mai putea repeta. Cum ar fi putut rromii
denumi acest eveniment? Denominarea evenimentului ar fi însemnat și instituționaliza-
rea lui, instituționalizarea fricii, a rușinii și a excluderii. Așadar, cea mai bună cale de
urmat era uitarea ca strategie de adaptare și integrare în mijlocul societății majoritare.
Însă contextul politic și istoric în care s‑au aflat rromii din Europa în ultimii trei-
zeci de ani a creat posibilitatea „de a ne aminti“. Astfel, diferiți intelectuali rromi sau
1
Pentru a susține această afirmație redau mai jos una din concluziile lucrării „Țiganii din România“
(I. Chelcea, 1944): „Rămân țiganii de cort și cei de sat. Întrebarea care se pune, e, dacă față de aceștia
rămânem și mai departe la același proces de asimilare lentă sau dacă ridicăm interdicția totală sau par-
țială. Observăm însă că problema nu se pune la fel pentru Țiganii de sat, ca pentru cei de cort. Cei de
cort sunt imposibil de asimilat. Și chiar de s‑ar produce prin cine știe ce mijloace asimilarea lor, ea ar
produce o perturbare gravă în constituția sângelui românesc. Din această cauză suntem pentru o izolare
totală față de Țiganii de cort. Dintre aceștia, trebuiesc însă rezervați o parte, pentru un parc în natură,
spre a nu pierde țara o specie rară aflată printre noi. Restul nu interesează. Trebuesc înlăturați în mod
absolut din viața poporului nostru. În zilele noastre ar putea fi mutați undeva în Transnistria sau dincolo
de Bug. Altfel stăm cu Țiganii de sat. Aceștia s‑au „integrat“ într‑o măsură apreciabilă vieții noastre
economice, și au pătruns, deși sporadic, chiar în viața noastră culturală.“ p. 100.
8 Adrian-Nicolae Furtună
cu rădăcini rrome contestate, au propus o serie de denumiri ale genocidului rromilor ca

vectori de amintire a persecuției acestora în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
În acest articol, îmi propun să discut tocmai aceste denumiri, cum putem denumi
persecuția rromilor într‑un mod pe care să ni‑l asumăm și de ce nu ne putem rezuma
doar la sintagma generală „Genocidul rromilor“?
Așa cum arată Marushiakova și Popov (2010) tema Holocaustului rromilor este
puternic conectată cu istoria și dezvoltarea mișcării civice rrome contemporane, încă
de la crearea oficială a acestei mișcări, odată cu înființarea Uniunii Internaționale a
Romilor (IRU) la primul congres internațional al romilor de la Londra în anul 1971.
Unul din obiectivele declarate al acestui congres a fost acela de a aduce recunoaștere
publică Holocaustului uitat.
Termenii care definesc în prezent în limba rromani genocidul rromilor sunt Sa-
mudaripen, Porrajmos, Pharajimos și Kali Trash2. Ceea ce ne propunem în continuare
este să luăm în discuție fiecare dintre acești termeni și să observăm ce semnificație
au ei în rândul populației rrome. În acest sens, vom alcătui o listă cu aceștia și vom
realiza o serie de interviuri cu persoane de etnie rromă. Ne vom adresa tinerilor rromi,
persoanelor cu vârsta cuprinsă între 35‑60 de ani, și unor supraviețuitori rromi ai de-
portării în Transnistria din anul 1942.
Așa cum arată și Ilsen About și Anna Abakunova (2016) nevoia de a denomina
persecuția rromilor în timpul celui de al Doilea Război Mondial trebuie considerată
cât mai urgent, atât în mediul academic, cât și în mediile cu audiență mai largă. Cele
două autoare evidențiază faptul că este nevoie de o cercetare lingvistică transnațională
asupra termenilor care denumesc persecuția rromilor, luându‑se în considerare modul
în care victimele și urmașii acestora, agresorii și observatorii descriu evenimentele
care au avut loc.
Recunoașterea oficială a persecuției rromilor din timpul celui de al Doilea Război
Mondial, prin utilizarea unui termen sau a altuia împreună cu toate semnificațiile lui
pentru familiile a căror istorie o reprezintă, poate conduce în timp la crearea unei me-
morii a genocidului rromilor nu doar la nivel oficial, ci și în comunitățile rrome.
Una din întrebările pe care le mai ridicăm în acest eseu este aceea dacă folosirea si-
multană a mai multor termeni pentru a denumi genocidul rromilor, atât de către cercetători
cât și de către mișcarea civică, poate conduce la o diluare a memoriei a acestui fenomen?
În România, în rândul rromilor din comunitățile compacte și nu numai, depor-
tarea rromilor în Transnistria din vremea regimului antonescian este cunoscută ca
„Bug“, „Transnistria“ [Transmisia] sau ca „atunci când Antonescu i‑a pus în bărci de
carton pe țigani“. De asemenea, datorită criteriilor sociale folosite de către regimul
antonescian pentru a‑i deporta pe rromi, acești termeni sunt însoțiți de o încărcătură
stigmatizantă pentru supraviețuitori, cu precădere în rândul rromilor sedentari.
Pentru a evalua cei patru termeni care definesc în limba rromani Holocaustul rro-
milor am cules opiniile mai multor vorbitori nativi ai limbii rromani aparținători a mai
Alți termeni care denumesc în limba rromani genocidul rromilor sunt: Parunipe, Praxonipe, Berša
2
Bibaxtale.
Rromii din România și Holocaustul: istorie, teorie, cultură 9
multor dialecte/graiuri. Cel mai important aspect este acela că un număr important
dintre aceștia sunt vorbitori experimentați: traducători, lingviști sau jurnaliști.
Am cules părerile și a doi supraviețuitori ai deportării în Transnistria. Am intervi-
evat‑o și pe mama mea, cea de la care am învățat eu limba rromani (în același timp cu
limba română), conștient fiind de subiectivismul pe care l‑aș putea avea asupra terme-
nilor luați în discuție, limba rromani fiind și pentru mine, la fel ca pentru intervievații
mei, limbă maternă.
Modul în care îmi propun să discut fiecare termen este următorul, în prima parte
prezint un scurt istoric al termenului, în a doua parte expun părerile, opiniile, moda-
litățile de înțelegere ale acestuia de către persoanele intervievate, iar în ultima parte
prezint o scurtă concluzie. Ca tehnică de cercetare voi folosi analiza de conținut.
I. Porrajmos (Porajmos, Porraimos) „O Baro Porrajmos“ (trad. în lb.

rom.) Devorarea (Devorarea cea Mare).
Termenul Porrajmos provine de la verbul porravel din limba rromani. Acest verb
are mai multe semnificații, printre care enumerăm: a beli, a întoarce pe dos, a devora,
a viola. Porrajmos/Porraimos, ca termen care denumește Holocaustul rromilor, are la
bază sensul de a devora. De asemenea, varianta în dialectul ursăresc a substantivului
porrajmos = porraipe are sensul de hrană, însă cu o conotație depreciativă, care în
limba română s‑ar traduce prin „crăpelniță“3.
Anna Abakunova arată că termenul a fost introdus de Henry R. Huttenbach în
anul 1991 (Abakunova, 2016), iar unii autori arogă formularea acestui termen lui Ian
Hancock. Acesta în eseul „Of the interpretation of a word: „Porrajmos“ as Holocaust4
(ed. M. Hayes & T. Acton, 2007) susține că a preluat acest termen de la un rrom căl-
dărar în cadrul unei întâlniri care a avut loc în România în anul 1993 la Snagov, unde
s‑a pus problema denumirii persecuției rromilor.
Putem spune cu certitudine că acesta este cel mai controversat termen care de-
finește în limba rromani genocidul împotriva rromilor în timpul celui de al Doilea
Război Mondial5.
3
https://dexonline.ro/definitie/cr%C4%83pelni%C8%9B%C4%83
4
„Despre interpretarea unui cuvânt: „Porrajmos“ ca Holocaust“.
5
Ian Hancock, în același articol mai arată: „Așadar, acest capitol îngrozitor din experiența rromilor din
Europa ‑ un eveniment care a devenit parte din imnul nostru Gelem Gelem ‑ a trebuit să fie îndepărtat din
umbra istoriei altui popor și primul pas spre realizare a fost acela de a‑i da un nume, iar cel mai folosit
termen pentru Holocaustul rromilor este Porrajmos.“
Trad din lb. engleză: „That being the case, this awful chapter in the European Romani experience – an
event that has become part of our very anthem Gelem Gelem—had to be moved away from the shadow
of another people’s history, and the first step towards achieving that was to give it a name, and the most
widely used word for the Romani Holocaust now is Porrajmos.“
Sursa:https://web.archive.org/web/20150924084502/http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_e_holo-
caust_interpretation&lang=ry&articles=true
Marcel Courthiade în articolul „How to call the genocide perpetrated against the
Rroms in Nazi times?“6, descrie în amănunt semnificația termenului și implicațiile pe
care le poate avea în cadrul comunicării în limba rromani. Lingvistul tratează cele
două sensuri ale verbului porravel. Sensul de bază este acela de a deschide larg un ori-
ficiu al corpului (ochii, gura etc.), însă verbul mai are un sens în limbajul argotic, mult
mai utilizat de către vorbitorii nativi, care se referă la deschiderea largă a unor părți
ale corpului considerate în cultura rromani tradițională ca fiind rușinoase (lajane).
Cu alte cuvinte, verbul porravel poate face trimitere la lucruri strict considerate
tabú în cultura rromă.
Ian Hancock, în eseul citat mai sus, dorind să construiască un argument, arată că
sunt multe alte cuvinte în limba rromani care pot avea o dublă semnificație, un sens
de bază și unul argotic (cu trimiteri sexuale). Astfel, autorul ridică întrebarea dacă din
moment ce în limba rromani comună sunt folosite cuvinte ca phari (trad. în lb. rom.
grea) pentru khamni ( trad. în lb. rom. „însărcinată“) sau xutavipe (de la xut ‑ trad. în
lb. rom. „săritură“) pentru „masturbare“, ar trebui să evităm utilizarea cuvintelor phari
sau xutavipen cu sensul lor propriu?
Autorul își încheie eseul prin menționarea faptului că până în prezent recunoaș-
terea și uzul termenului Porrajmos este în continuă creștere, 58 000 de texte conțin
pe Google termenul Porrajmos, 1000 de imagini listate pentru acest termen, și 25 de
lucrări despre Holocaust pe website‑ul Amazon care folosesc termenul.
Semnificații și interpretări ale lui „Porrajmos“
Așa cum am menționat, scopul acestui studiu este acela de a observa modul în
care rromii se raportează la acești patru termeni care definesc genocidul rromilor și
cum îi percep. Voi reda în continuare fragmente din interviurile cu rromi vorbitori na-
tivi ai limbii rromani și voi comenta opiniile culese de la ei și modul în care ei percep
termenul Porrajmos.
Din analiza de conținut a interviurilor reies următoarele categorii:
1. Respingerea totală a termenului, fiind considerat nepotrivit datorită conotației
sale vulgare;
2. Provocarea reacției de amuzament la auzirea termenului;
3. Căutarea sensului profund al termenului;
Categoria 1. Respingerea totală a termenului, fiind considerat nepotrivit datori-

tă conotației sale vulgare.
– Ce înseamnă Porrajmos?
– Înseamnă „a beli“, „belitură“. Cuvântul are mai multe înțelesuri. Când se vor-
bea despre o păcăleală, despre… porrajmos, adică „păcăleală“. S‑au păcălit ei
6
„Cum să denumim genocidul împotriva rromilor în vremurile Nazismului“. Sursa: www.rrominalco.
hypothesis.org, accesat în 15 septembrie 2018.
(rromii) sau au păcălit pe alții, mai foloseau acest cuvânt, dar nu toate comunitățile,
este specific unei comunități de rromi.
– Rrromilor spoitori?
– Nu, rrromilor ursari. „L‑am ars.“
– La dumneavoastră, la spoitori, ce sens are?
– La noi, sensul pe care îl are este… pleacă de la un cuvânt rușinos numit „belit“.
– Am înțeles…
– De la „porravdo“ care înseamnă „belit“, sau „porravdi“ care înseamnă „belită“.
– Ce părere aveți că acest cuvânt este folosit pentru a denumi Holocaustul romilor?
– Este total greșit, sau probabil o neînțelegere, a fost greșit înțeles și greșit ex-
primat.
Marian, aproximativ 50 de ani,
lider rrom spoitor, Bolintin Vale, județul Giurgiu.
– Cum vi se pare termenul acesta pentru istoria noastră… e potrivit?

– E potrivit „O Porrajmos“! (râde foarte tare)
– Nu e…
– Cum nu e? Că dacă au numit și au dat drumul la cuvânt! Și acum O Porraj‑
mos… (începe să râdă din nou foarte tare) Asta e… O Porrajmos!
– Dar acest cuvânt ce înseamnă la dumneavoastră?
– Tot așa vine… tot urât… Nu‑i bun.
– Am zis să mă ierți, săru mâna!
– N‑are nimic!
– Știi de ce te întreb? Pentru că în cărțile de istorie au început deja să îl treacă.
– Păi vezi? Nu trebuia ăia să îl treacă! De prima dată.
Ramadan Tudor, 90 de ani,
rrom spoitor, supraviețuitor al deportării în Transnistria.
– Spune‑ne în limba rromani ce înseamnă Porrajmos?

– Îmi este rușine, nu pot să spun.
– Este un cuvânt rușinos?
– Da, bineînțeles că este un cuvânt rău, rău și rușinos.
– Consideri că este potrivit să dăm acest nume persecuției rromilor?
– Pentru mine mai ușor este să folosesc cuvântul „genocid“. Nu Porrajmos, nu
Pharrajmos cuvinte din acestea… să mă iertați.
C.M. aproximativ 40 de ani,
jurnalistă rromă, București, vorbitoare a dialectului căldărăresc
– Ce părere ai de Porrajmos ca termen pentru Holocaust?

– Sincer nu l‑am auzit în comunitate la mine, nu mi‑a fost cunoscut până n‑am
intrat în contact cu mișcarea rromă și mi se pare un termen destul de obscen, care nu
l‑aș pomeni de față cu un membru al familiei sau cu cineva mai în vârstă. Dar știu că
există.
– Dar de unde vine termenul?
– Cred că este o traducere liberă, mot a mot din ceea ce există în limba română,
românii știu că folosesc ,,bă dacă te prind te belesc, l‑am belit pă ălă…“ care are sensul
de a jupui de viu, de a chinui și cam asta ar fi traducerea. Știu că în limba rromani sunt
doar astea două conotații, cea originală, dacă vrei, cu tentă sexuală, obscenă și a beli
ochii.
– Care e varianta de bază?
– Păi primul sens este de decalotare nu? După aceea a beli ochii…, a căsca ochii.
– Adică primul sens este cel sexual?
– În opinia mea, da acesta e. Bine, dacă m‑ai întreba și de cuvântul khil (unt/
spermă) aș zice că primul sens este cel obscen, dar am aflat mai târziu că primul
sens a fost de unt. N‑avea nicio conotație obscenă. Deci e posibil să mă înșel. Dar e
vorba cu ce‑am intrat eu în contact prima dată…
– Unde l‑ai găsit pe khil?
– În comunitate.
– Nu. Cu sensul de unt.
– Când am început să studiez limba și bătrânii mai cunoșteau. Și în Mexic când
am fost, tot așa, conotația obscenă nu exista.
Cristi Pădure, 34 de ani,
rrom argintar, lingvist, Paris
Opinia generală a celor care reclamă sensul sexual/pornografic al termenului este

aceea că cei care „au inventat“ termenul nu au ținut cont de elementele tabu ale limbii
rromani. Termenul încalcă în opinia lor, unele norme cutumiare, și anume conceptul de
laźau/laʒau/laźaó ‑ trad. în lb. română rușine, cultura tradițională rromani fiind recu-
noscută ca o cultură a rușinii. Ca extensie, cei care au propus această denumire pentru
persecuția sistematică a rromilor în timpul celui de al Doilea Război Mondial, pot fi
considerați Gadje (trad. din lb. rrom. ‑ persoane din afara comunității/culturii rrome).
Este important de menționat faptul că persoanele intervievate mai sus cunosc și
alte sensuri ale termenului porrajmos, însă sensul care primează în accepțiunea lor
este cel cu trimitere vulgară, ceea ce face nepotrivit termenul pentru denumirea geno-
cidului rromilor.
Un fapt pe care l-am observat în rândul comunităților tradiționale de rromi este
acela că tinerii din comunitate au un respect deosebit față de amintirea suferinței „bă-
trânilor” care au fost deportați în Transnistria. Termenul devine în acest caz și mai
laźanó (rușinos) ba chiar jignitor, deoarece ar murdări respectul ca omagiu al acestui
eveniment tragic.
Din interviul cu Ramadan Tudor, 90 de ani, rrom spoitor, supraviețuitor al depor-
tării în Transnistria, înțelegem jignirea resimțită, datorită utilizării termenului în îm-
prejurări oficiale, pentru a denumi suferința sa din Transnistria:
– Știi de ce te întreb? Pentru că în cărțile de istorie au început deja să îl treacă.
– Păi vezi? Nu trebuia ăia să îl treacă! De prima dată.
Ian Hancock este conștient de sensul pe care intervievații noștri îl reclamă, iar în
apărarea termenului, oferă următorul argument: „Aceeași vorbitori ai limbii rromani
nu au mustrări în folosirea unor fraze ca xav tj’o kar, xav tj’i mindž, xav tj’e pele7
7
xav vb. pers I sg./ vb. inf. xal (lb. rrom) = mănânc/ a mânca (lb. rom.)
[tj] formă pt. pron. pos. pers. a II‑a = al tău/a ta/ale tale
o kar (lb. rrom) = penisul (lb. rom.)
pentru „te rog,“ care nu sunt metafore sau eufemisme în nici un sens.“8 Însă expresiile
date ca exemplu de către Ian Hancock fac parte din registrul familial și colocvial al
limbii rromani. Trebuie stabilit în ce registru și‑a propus Ian Hancock să încadreze
termenul de Porrajmos atunci când l‑a preluat de la acel rrom căldărar și a început să‑l
promoveze, cel al limbajului colocvial sau cel al limbajului oficial, istoric?
De asemenea, adaug faptul că în timpul realizării interviurilor cu rromii supra-
viețuitori ai deportării în Transnistria, Elisabeta Danciu, din județul Sibiu, (mărturia
ei este consemnată în prezenta lucrare) a folosit în comunicarea cu mine în limba rro-
mani expresia „Xaw te vast“ (trad. în lb. rom. „Să îți mănânc mâinile“/„Să îți pup
mâinile“). Consider că aceasta este o formă de exprimare față de o persoană nou veni-
tă în comunitate, față de care dorești să menții un limbaj afectuos și respectuos.
Așa cum se poate observa din interviurile realizate de noi, dar și din critica adusă
termenului de către diferiți cercetători, activiști rromi9, primul sens perceput al terme-
nului este cel care exprimă vulgaritatea10.
În acest caz, o posibilă concluzie ar putea fi aceea că folosirea în continuare a
termenului Porrajmos i‑ar putea face pe unii rromi să simtă că sunt reprezentați în-
tr‑un mod incorect, greșit înțeles, de către persoane care nu cunosc cultura rromani,
dar care se pot constitui în formatori de opinie.
Categoria 2. Provocarea reacției de amuzament la auzirea termenului
– Oamenii învățați, profesori, istorici au căutat în limba noastră, în limba rromani,

niște cuvinte care să denumească faptul că dumneavoastră ați fost deportați în Trans‑
nistria. Mulți dintre ei folosesc termenul de „Porrajmos“, pentru momentul când ați fost
la Bug ei ar vrea să folosească cuvântul acesta. În cartea de istorie să scrie: „Porraj‑
mos“‑ul a avut loc… [în anul], să mă ierți că spun… (întrerupe)
– Știu, știu… (râde).
– Cum vi se pare termenul ăsta pentru istoria… e potrivit?
– E potrivit „O Porrajmos“! (râde foarte tare)
– Nu e…
i mindž (lb. rrom) = vaginul/vulva (lb. rom.)

e pele (lb. rrom) = testiculele (lb. rom.)
8
„The same Romani speakers have no qualms about using such phrases as xav tj’o kar, xav tj’i mindž,
xav tj’e pele for „please,“ and which are not metaphors or euphemisms in any sense.“ sursa: https://
web.archive.org/web/20150924084502/http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_e_holocaust_interpretati-
on&lang=ry&articles=true
9
Vezi János Bársony și Ágnes Daróczi Pharrajimos: The Fate of the Roma During the Holocaust,
publicată în anul 2008.
10
Doresc să precizez că mi‑a fost greu (rușine) să utilizez/pronunț termenul în cadrul interviurilor rea-
lizate, mai ales în cazul interviurilor cu cei doi rromi supraviețuitori ai deportării în Transnistria. De ase-
menea, mai precizez faptul că Daniel Ganea, alături de care m‑am aflat pe teren (rrom căldărar, vorbitor
al limbii rromani și activist pentru drepturile supraviețuitorilor rromi), a refuzat să asiste la interviul cu
Ramadan Tudor, nedorind să fie prezent atunci când voi pronunța acest cuvânt în fața supraviețuitorului.
În cultura rromani, chiar și simpla pronunțare a termenului, ca rrom tânăr în fața unei persoane în vârstă,
te poate face impur în fața interlocutorului, te poate considera că „nu ai minte“ (în lb. rrom. san dilo) sau,
în cel mai rău caz, te va considera că nu ești rrom ćaćo (rrom adevărat, care cunoaște cultura rromani).
– Cum nu e? Că dacă au numit și au dat drumul la cuvânt! Și acum O Porraj‑

mos… (începe să râdă din nou foarte tare) Asta e… O Porrajmos!
– Dar acest cuvânt ce înseamnă la dumneavoastră?
– Tot așa vine… tot urât… Nu‑i bun.
– Am zis să mă ierți, săru mâna!
– N‑are nimic!
Ramadan Tudor, 90 de ani, rrom spoitor, supraviețuitor al deportării în Transnistria.
– Ce transmite cuvântul Porrajmos la tine în comunitate?

– La mine este ceva de râs. Și pentru cei tineri și pentru cei bătrâni. Este un cu-
vânt rușinos, te duce mai întâi mintea la lucruri pornografice, sexuale.
Daniel Petrilă, 25 de ani, rrom vorbitor al dialectului carpatic, poet
– Vreau să vă întreb dacă știți de termenul ăsta pe care vor să‑l folosească pen‑
tru deportarea rromilor în Transnistria? Porrajmos?
(râde) – M‑ai făcut să râd! E bun de bășcălie! (râde în continuare). Chiar m‑ai
făcut să râd!
Ion Constantin, 78 de ani, rrom argintar, supraviețuitor al deportării în Transnistria
O altă reacție vis a vis de termenul Porrajmos, întâlnită pe teren, a fost aceea de
amuzament, ironie. Această reacție poate fi considerată ca o continuare a primei cate-
gorii, cea de respingere.
Intervievaților li se pare atât de absurd ca un astfel de eveniment tragic să aibă
denumirea aceasta, încât prima lor reacție este cea de amuzament și ironie. Asocierea
acestui termen cu genocidul rromilor este atât de nepotrivită încât stârnește râsul.
Spre exemplu, Ramadan Tudor afirmă ironic că termenul este „bun“. Această re-
acție ridică o serie de semne de întrebare în ceea ce privește utilizarea termenului
Porrajmos în comunitățile de rromi cu scopul de a desemna persecuția rromilor.
Categoria 3. Căutarea sensului profund al termenului
– Nu îmi vine rău, pentru că eu pot să‑l înțeleg, dar un rrom căldărar, din comu-
nitate, nu l‑ar înțelege [într‑un mod potrivit]. „O Porrajmos le rromenqo“, nu îl înțelege.
– De ce dumneavoastră l‑ați înțelege?
– Pentru că sunt un tip care aș ști mai multe decât el [despre istoria, limba rro-
mani], și înțeleg termenul.
– Aveți și o cultură rromani modernă, nu doar una tradițională.
– Am o cultură mai largă și de aceea înțeleg termenul, dar un rrom din comuni-
tate [trad. din lb. rrom. rrom ćaćo]… când îi vorbește nepotului său [despre Holocaust,
deportarea în Transnistria], care știe rromani: „ – Ce spune acesta, domnule, O Porraj‑
mos? Ooo, ce vorbă este asta? (trad. din limba rrom. ,,– So phenel kadawa mo, O
Porrajmos? – Ooo, so vorba si kadaja?!“)
După părerea mea, poți să spui, ca într‑un dialog: „– Cum a fost, frate (tată, bu-
nicule), atunci? – Ne‑au devorat, au luat pielea de pe noi, au luat carnea de pe noi.
Adică „ne‑au distrus, au rămas oasele pe noi“ (trad. din lb. rrom. ,,–Sar sar mo phral
atunci? – Mo, porravdea amen, lia i morki pe‑amende. Lias o mas pe‑amende, adica
poravdea amen k‑o senso ke acile cocala pe‑amende).
Are o semnificație adevărată, dură, dar cred că nu este un termen pe care să‑l
folosești în comunitate, rromii nu îl percep foarte bine/frumos. Dar el este adevărat/
ćaćo, să știi, este adevărat. Când tu spui unui rom:
„– Ce‑ați făcut frate?
Iar el îți răspunde:
– (ton abătut) Ne‑au belit (Ne‑au spart/Ne‑au devorat)… (trad. din lb. rrom.
Porravdea amen definitivo, phrala!)“
– Tu ce înțelegi? Mai înțelegi prostii [sensul pornografic]?
– Nu.
– Intonația contează foarte mult, modul cum pui tu întrebarea, când el îți răs-
punde (pe un ton scăzut, abătut): „ – Porravdea amen…“ Într‑un singur cuvânt este
tot conceptul suferinței, este conceptual titlul, dar pentru un rrom căldărar, ca om de
rând, când îl aude… [se gândește la sensul vulgar], dar dacă stă un pic și gândește,
și îi mai explici și tu, își dă seama ce înseamnă. După părerea mea, acest cuvânt nu
trebuie privit ca un cuvânt simplu, ci ca un concept, cu semnificație.
Sorin Mihai, 54 de ani,
rrom ursar vorbitor al dialectului căldărăresc, actor.
– Părerea mea asupra termenului Porrajmos, nici nu l‑am respins, nici nu l‑am
aprobat, nici nu l‑am folosit, dar cred că arată decăderea la care ajungi atunci când
ești supus acestui Porrajmos. Presupune umilință, presupune devorare animalică. În-
țeleg foarte bine rădăcina și cuvântul de bază pentru Porrajmos.
Norica Costache, 52 ani, rromă vorbitoare a limbii rromani, traducător.11
11
Într‑o discuție cu Norica Costache pe marginea acestui articol mi‑a explicat cum în cadrul reuniunilor
internaționale desfășurate mai ales la Consiliului Europei, unde ea participa ca traducător pentru limba
rromani (traducere simultană), evita să pronunțe termenul „Porrajmos“ (cu toate că oficialii îl foloseau
în discursuri cu referire la genocidul rromilor) pentru că era posibil ca rromii care ascultau în căști să nu
îl recunoască ca denumind genocidul, aceștia folosind termenul cu alte sensuri în limbajul colocvial. Ca
o alternativă pentru acest termen folosea „o Holocausto le Rromengo“ sau „o genocido le Rromengo“.
În aceeași discuție Norica Costache mi‑a sugerat să consult documente din cadrul întâlnirilor oficiale
ale CAHROM ‑ AD HOC COMMITTEE OF EXPERTS ON ROMA AND TRAVELLER ISSUES (fapt
pentru care îi mulțumesc), în care s‑a pus problema denumirii genocidului rromilor. Redau mai jos con-
cluzia referitoare la problema denumirii genocidului rromilor adoptată în întâlnirea grupului de experți
CAHROM din data de 26‑29 aprilie 2016, care a avut loc în Bulgaria:
„Comitetul a luat act de recomandările adoptate de participanții la Conferința Voci Uitate (Forgotten
Voices Conference.) În timp ce participanții au insistat asupra utilizării termenului „Holocaustul rromi-
lor“, ei nu au reușit să ajungă la un consens în ceea ce privește termenul echivalent în limba rromani.
Comitetul a luat act de propunerea convenită la această conferință de a înființa un comitet ad‑hoc cu
reprezentanții organizațiilor de rromi pentru a conveni asupra termenului care va fi folosit pentru a defini
„Holocaustul romilor“, având în vedere diferiți termeni folosiți în limba rromani pentru a‑l desemna,
inclusiv Kali Traš, Porrajmos, Pharrajimos, Samudaripen, Mu (r) daripen; Maripen, și Baro Mariben.
Un tur‑de‑masă realizat de membrii CAHROM a arătat că Porrajmos pare să fie în prezent cel mai amplu
termen utilizat în statele membre, deși unii rromi se opun cu fermitate, datorită semnificației sale în unele
variante ale limbii rromani. CAHROM a reafirmat că nu intenționează să adopte o viziune oficială asupra
acestei dezbateri și va aștepta rezultatele comisiei ad‑hoc între organizațiile de rromi, care ar putea propu-
ne termenul cel mai potrivit în limba rromani.“ (trad. din lb. engl.)
În cele două interviuri persoanele intervievate se referă la sensul de „devorare“,

sens despre care Ian Hancock ne atenționează că Porrajmos s‑a dorit a‑l avea încă
de la începutul utilizării lui în mediul științific, politic și cel al societății civile. Însă
trebuie observat că cei doi intervievați (vorbitori experimentați ai limbii rromani) s‑au
referit la sensul profund al termenului după o analiză a acestuia. Ambii își manifestă
reticența față de termen, însă afirmă că acesta poate și să aibă o încărcătură semantică
puternică, depinzând de perspectiva din care este văzut. Concluzia celor doi este aceea
că sensul vulgar poate fi cu greu înlăturat de lângă termen.
Textul original:
“The Committee took note of the recommendations adopted by the participants of the Forgotten Voices
Conference. Whilst participants insisted on the use of the term „Roma Holocaust“, they were unable to
reach consensus on the equivalent term in Romani. The Committee took note of the proposal agreed at
this conference to set‑up an ad hoc committee of representatives of Roma organisations to agree on the
term to be used to define the „Roma Holocaust“, bearing in mind the various terms used in Romani to
designate it, including Kali Traš, Porrajmos, Pharrajimos, Samudaripen, Mu(r)daripen; Maripen, and Baro
Mariben. A tour‑de‑table held of CAHROM members indicated that Porrajmos seems to be currently the
most widely used term in the member States, although some Roma strongly oppose it due to its meaning
in some variants of Romani. The CAHROM reaffirmed that it does not intend to take a formal view on
this debate and will await the results of the above‑mentioned ad hoc committee between Roma organisa-
tions that may propose the most appropriate term in Romani.“
Sursa: https://rm.coe.int/168066b457 .
Mai doresc să menționez faptul că rezoluția Parlamentului European din data de 15 aprilie 2015 adop-
tată cu ocazia Zilei Internaționale a Rromilor – anti‑Țigănismul în Europa și recunoașterea UE a zilei
memoriale a genocidului rromilor în timpul celui de al Doilea Război Mondial (anti‑Gypsyism in Europe
and EU recognition of the memorial day of the Roma genocide during World War II) nu folosește niciu-
nul din termenii care denumesc în limba rromani genocidul rromilor. Probabil că putem trage concluzia
că s‑a evitat folosirea unuia dintre termeni datorită neexistenței unui consens în rândul rromilor asupra
acestor termeni.
Într‑o broșură privind comemorarea genocidului rromilor, sprijinită de Consiliul Europei, găsim
următorul text cu privire la termenii din limba rromani care denumesc genocidul rromilor:
trad. din lb. engl.: „Unii comentatori folosesc alți termeni rromani pentru a se referi la încercările na-
ziștilor de a elimina populația rromă ‑ în special, Porrajmos sau Pharrajimos (devorarea sau distrugerea),
Samudaripen (uciderea în masă) și Kalí Traš (teama neagră). Multe grupuri de romi preferă să utilizeze
unul sau altul dintre acești termeni pentru a se referi la evenimentele care au avut loc în timpul celui de‑al
Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, nu există niciun acord general între comunitățile de rromi cu
privire la un termen cel mai potrivit. Ar trebui să aflați care termen este preferat de grupurile de rromi din
țara dvs. sau de participanții dvs. „‑ Dreptul de a vă aminti. Manual de educare a tinerilor cu privire la
genocidul rromilor.
orig.: „Some commentators use other Romani terms to refer to the Nazi attempts to eliminate the
Roma population – in particular, Porrajmos or Pharrajimos (devouring or destruction), Samudaripen
(mass killing) and Kalí Traš (black fear). Many Roma groups prefer to use one or other of these terms to
refer to the events which took place during the Second World War. However, there is no general agree-
ment even among Roma communities on a single most appropriate term. You should find out which term
is preferred by Roma groups in your country or by your own participants.“ – Right to Remember. A
Handbook for Education with Young People on the Roma Genocide, p. 16. European Youth Centre
Strasbourg. Roma Youth Action Plan. Council of Europe, 2014
Sursa:https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documen-
tId=090000168008b633
Concluzii generale
Respingerea termenului în comunitatea de rromi spoitori din Bolintin Vale, jude-

țul Giurgiu, arată că cei care l‑au inventat nu au ținut cont de principiile culturii rro-
mani tradiționale, încălcând principiul de laźau/laʒau/laźaó (trad. în lb. rom. rușine).
O altă concluzie este aceea că termenul, în loc să sugereze un sentiment de res-
pect/omagiu față memoria victimelor, stârnește râsul din cauza asocierii lui cu unele
sensuri vulgare pe care le poate avea în limbajul argotic și cel colocvial.
Ultima concluzie este aceea că în ciuda faptului că termenul poate avea un înțeles
profund, unor vorbitori experimentați ai limbii rromani le este greu să îl folosească în
comunicarea cu rromii provenind din comunitățile tradiționale datorită acelorași moti-
ve expuse mai sus.
Ceea ce este demn de luat în considerare este faptul că până în prezent reprezen-
tanții rromilor de la nivel politic, dar și cei din cadrul societății civile, nu au avut o
reacție publică comună față de folosirea acestui termen, reacțiile din partea acestora
fiind mai degrabă neoficiale.
De asemenea, ținând cont de afirmația lui Ian Hancock cu referire la utilizarea pe
scară largă a termenului, ne propunem ca în viitor să efectuăm o analiză de conținut în
urma căreia să constatăm în ce măsură termenul Porrajmos este folosit de cercetătorii
rromi și în ce măsură este folosit de către cercetătorii din afara etniei rrome, necunos-
cători ai limbii și culturii rromani.
De‑a lungul timpului termeni ca „Holocaust“ sau „Shoah“ au căpătat o încăr-
cătură foarte puternică cu referire la exterminarea evreilor în timpul celui de al Doi-
lea Război Mondial, datorită utilizării lor de către o masă foarte mare de cercetători,
jurnaliști, activiști și politicieni. Însă, în jurul acestor termeni nu a existat niciodată
o discuție așa cum este cea în jurul lui Porrajmos, care devine controversat datorită
conotațiilor vulgare pe care le poate avea în limba rromani. Cu toate acestea termenul
Porrajmos este preluat în prezent de o masă importantă de cercetători, jurnaliști, acti-
viști (nu știm câți dintre ei sunt rromi) creându‑se în jurul lui istoria tragică a rromilor.
Rămâne de văzut dacă rromii înșiși îl vor accepta.
II. Pharrajimos (trad. în lb. rom. Distrugerea/Spargerea)
Termenul Pharrajimos a fost introdus în literatura referitoare la memoria genoci-

dului rromilor de către János Bársony și Ágnes Daróczi editori ai lucrării Pharraji-
mos: The Fate of the Roma During the Holocaust, publicată în anul 200812.
Termenul provine din verbul pharravel din limba rromani și înseamnă spargere,
distrugere.
Considerăm că termenul a fost introdus ca o alternativă la termenul Porrajmos,
contestat de majoritatea vorbitorilor limbii rromani. Încă din primul paragraf la prefața
ediției în limba engleză a lucrării, autorii explică sensul termenului „Pharrajimos“13,
care semnifică tăierea, fragmentarea sau distrugerea. De asemenea, autorii mai adaugă
faptul că în literatura internațională, persecuția rromilor în timpul regimului nazist mai
poartă numele de „Samudaripen“ sau „Holocaustul romilor“.
Tot în prefață, autorii aduc o serie de argumente pentru utilizarea termenului
Pharrajimos în detrimentul termenului Porrajmos: „Ne simțim obligați să menționăm
dezbaterea între cercetătorii rromi asupra creării și folosirii termenului Pharrajimos.
Ian Hancock, profesor la Universitatea din Texas, folosește termenul în limba engleză
ca Porrajmos. Oricum, în cultura rromani aceasta este o noțiune mahrime14. Porraj-
mos este de nepronunțat în comunitatea rromă, și de aceea este incapabil să surprindă
suferința rromilor.“15
Autorii consideră că evenimentele din cadrul Pharrajimos sunt parte a Holocaus-
tului. În viziunea acestora este important să fie evidențiate atât similaritățile, cât și
diferențele între atrocitățile suferite de cele două comunități: evrei și rromi. Înțelegem
așadar că termenii de sorginte rromă care se referă la persecuția rromilor în timpul
celui de al Doilea Război Mondial au rolul de a instituționaliza o memorie specială,
dedicată comemorării victimelor rrome.
Din păcate și acest termen suscită o serie de probleme datorate sensului său în
limbajul colocvial, având în unele dialecte/graiuri ale limbii rromani tot o trimitere
vulgară, la fel ca în cazul lui Porrajmos. De exemplu, pentru o fată care nu mai este
virgină și care nu este căsătorită se folosește în limba rromani, în limbajul colocvial/
argotic termenul pharrabdi (trad. în lb. rom. „spartă“).
12
Janos Barsony (ed.), Agnes Daroczi (ed.) Pharrajimos: The Fate of the Roma During the Holocaust,
International Debate Education Association, New York, 2008.
13
Pronunțat PaRajimos.
14
Spurcată.
15
Trad. din lb. engl. „We also feel obliged to mention the debate among Roma researchers about the
creation and use of the term Pharrajimos. Ian Hancock, a professor at the University of Texas, uses the
term in English as Porrajmos. However, in Romani culture this is a mahrime notion. Porrajmos is unpro-
nounceable in the Roma community, and thus is incapable of conveying the sufferings of the Roma.“ p.
x. Idem 19.
Semnificații și interpretări ale lui „Pharrajimos“.
Din analiza interviurilor reies următoarele categorii de conținut:

1. Respingerea termenului datorită conotației vulgare pe care o poate avea în
limba rromani.
2. Respingerea termenului, nefiind considerat destul de puternic pentru a denumi
suferințele rromilor.
3. Căutarea sensului profund al termenului în raport cu genocidul rromilor.
Categoria 1. Respingerea termenului datorită conotației vulgare pe care o poa-

te avea în limba rromani.
– Alt cuvânt la care s‑au gândit este cuvântul Pharrajmos.

(râde) – Pharrajimos…
– Ăsta e bun?
– Nu‑i bun…
– Nu e bun… Rușinos…
– Tot rușinos este. Nu e bun.
Ramadan Tudor, 90 de ani, rom spoitor, supraviețuitor al deportării în Transnistria.
– Ágnes Daróczi a realizat o lucrare [despre persecuția romilor din Ungaria] și i‑a
dat titlul Pharrajimos. Cum percepi acest titlu?
– Nu știu ce să spun…
– Și acest cuvânt este rușinos?
– Și acesta este!
– Știi că mai înseamnă spargere, distrugere.
– Știu, bineînțeles că știu.
– Care este primul sens al cuvântului?
– Care este primul sens? Depinde de context, când ești la masă și spargi un pa-
har, spui: „Pharrabghiom o tahtaj!“ (trad. în rom. „Am spart paharul!“) .
– Și nu este rușinos ca să spui așa.
– Nu este rușinos când vorbești despre un pahar [obiect]. Dar când vorbești des-
pre un om, atunci este rușinos. De ce nu se folosește „Mudardem le“ (trad. în rom.
„I‑am omorât“), „Shindem le“ (trad. în rom. „I‑am tăiat“)? De ce „Pharradem le“ (trad.
în rom. „I‑am spart“), „Porradem le“ (trad. în rom. „I‑am belit“, „I‑am devorat“) sau mai
știu eu ce cuvinte din acestea?
C.M., aproximativ 40 de ani,
jurnalistă rromă, vorbitoare a dialectului căldărăresc.
– Dar pe Pharrajimos l‑ai auzit?

– În legătură cu Holocaustul niciodată!
– Și cum ți s‑ar părea ăsta?
– Mda… În sensul de i‑a rupt pe toți, i‑a spart… Aș putea să‑l tolerez, mi‑ar fi greu
să‑l accept în contextul ăsta. Tot așa mă trimite cu gândul la dezvirginare… Dar pro-
babill… toți [rromii] văd ceva tabu în orice. De exemplu rromii bulgari, când te întreabă
dacă ai înțeles, te întreabă les opre, iar pentru noi, cei din România, les opre ar însemna
altceva, ar însemna o iei sus, am percepe altfel. Este o conotație tabu în orice dacă…
Dar asta cu Pharrajimos nu mi se pare că ar putea să aibă vreo legătură cu Holocaustul.
Cristi Pădure, 36 de ani,
rrom argintar, doctorand în lingvistică rromă, Paris
– Alt termen care este dat Holocaustului rromilor este Pharrajimos.

– Nu îmi place, e mai bun Porrajmos. Și acesta [Pharrajimos] are o conotație
rușinoasă. Este la fel de rușinos ca Porrajmos.
Sorin Mihai, 54 de ani, rrom ursar, vorbitor al dialectului căldărăresc actor
Așa cum se poate observa din interviuri, și termenul Pharrajimos comportă va-
lențe de respingere datorită conotației vulgare pe care o poate avea. Intervievații arată
că știu sensul de bază al termenului însă le este greu să îl privească fără conotația sa
vulgară, fapt care ar putea murdări memoria victimelor.
Cu toate că termenul a fost creat ca o alternativă la Porrajmos observăm că și
acesta poate fi respins din aceleași considerente de încălcare a unor norme de bază
care trebuiesc păstrate în comunicarea oficială.
Problemele de înțelegere a termenului într‑un mod sau altul sunt date și de faptul că
limba rromani comportă o serie de diferențe specifice în funcție de dialecte sau izoglose.

Categoria 2. Respingerea termenului, nefiind considerat destul de puternic
pentru a denumi suferința rromilor.
– Cum simți acest cuvânt când îl vezi ca un titlu pe o carte? Uite (îi arăt coperta
lucrării Pharrajimos: The Fate of the Roma During the Holocaust)!
– Ce să spun, depinde foarte mult de copertă. Eu aș fi putut să traduc „O
Pharrajmos“ ca „Jaful“, nu știu… „groapă“… „spargere“. Nu prea este potrivit pentru
că nu este însoțit de alt cuvânt. Când este utilizat singur poate avea mai multe sen-
suri. Dacă folosești „O Pharrajmos le Rromengo“ (trad. în lb. rom. „Distrugerea rromi-
lor“), atunci este altceva [mai potrivit]. „O Pharrajmos mashkar o Rroma“ (trad. în lb.
rom. „Distrugere/‑a în mijlocul/rândul rromilor“)! Hm? „O Pharrajmos karing o Rroma“
(trad. în lb. rom. „Distrugere/‑a îndreptată către rromi“)! Schimbă sensul mult. Atunci
persoana [vorbitoare a limbii rromani] nu se mai gândește că ar putea fi vorba despre
dezvirginarea unei fete. Nu? Acum ce să spun, fiecare vedem diferit.
[…]
– Da, dar numai că în cultura noastră tradițională sunt multe cuvinte cu conotație
hilară, multor cuvinte le este asociată o conotație sexuală.
Daniel Petrilă, 26 de ani,
vorbitor al dialectului carpatic, poet rrom, jud. Bihor
– Nu‑i bun. Pharrajimos înseamnă spargere!

– Da exact. Ca și cum ar veni, ne‑au spart, ne‑au distrus.
– Nu… Îți dau eu nume: „E Jag le Rromendi“! (trad. în lb. rom. Focul [din inima]
Rromilor)
Lucica Furtună, 54 de ani,
vorbitoare a dialectului ursăresc, comerciantă, Bârlad
Consider că scopul pe care și‑l propune fiecare dintre termenii analizați în acest
articol este acela de a ajunge să sensibilizeze populația rromă, astfel încât, la auzul
termenului, acesta să provoace în mentalul rromilor reacția de respect față de victime
și dorința de a onora memoria acestora.
Doi dintre intervievați propun alternative care să denumească genocidul rromilor,
unul din ei acceptă termenul Pharrajimos, dar îi mai adaugă sintagma „le Rromengo/
karing o Rroma/mashkar o Rroma“ pentru a putea fi specific, iar a doua persoană îl
anulează, considerându‑l slab, și propune varianta „E Jag le Rromendi“! (trad. în lb.
rom. Focul [din inima] Rromilor)“.
Cazul de față, cel al respingerii termenului ca nefiind destul de puternic, este cel
care ne arată că nu avem în limba rromani comună un termen care să poată denumi
ideea de genocid16. Termenul din limba română, genocid, este el însuși un cuvânt for-
mat. În acest caz, O Seamudaripen (o art. h., rr. sea „toți/toate“ + rr. mudaripen „uci-
dere/omorâre“) ar putea deveni o alternativă pentru denumirea exterminării rromilor în
timpul celui de al Doilea Război Mondial, dacă rromii vor continua cultivarea limbii și
dacă limba cultivată va fi „consumată“ şi în comunitățile tradiționale de rromi.
Categoria 3. Căutarea sensului profund al termenului în raport cu genocidul

rromilor.
– Mai este un cuvânt care denumește genocidul romilor: „Pharrajimos“ (în rrom.).
– „Pharrajimos“ înseamnă „spargere“, dar poate fi folosit în mai multe direcții: „A
sparge o casă“. „Pharrajimos“ poate fi folosit și cu trimitere la o persoană sau la un
grup de persoane, așa cum și în românește… „Spargerea“ unui grup, a unei persoa-
ne, a unei case.
– Are și o conotație rușinoasă acest cuvânt, „Pharrajimos“?
– Are și o conotație rușinoasă, acolo unde propoziția care îl precede vorbește
despre o fată. Se folosește cu privire la dezvirginarea fetelor.
– Care este sensul său principal?
– Sensul principal este „spargere“.
– Este potrivit acest cuvânt pentru a denumi Holocaustul romilor? Spargerea sau
distrugerea… așa ar veni.
– Actual nu se potrivește, e o nepotrivire totală, dar având în vedere educația
redusă, școala redusă care au avut‑o, de multe ori ei modificau anumite cuvinte ca să
poată să aibă un alt înțeles și nu aș exclude acest cuvânt din acele denumiri din ’44,
16
GENOCÍD (<. fr. {i}; {s} gr. genos „neam“ + lat. ‑cido „a omorî“) s. n. (Dr.) Infracțiune săvârșită
în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup națio-
nal, rasial, religios sau politic și care constă în: uciderea membrilor colectivității sau grupului, vătămarea
gravă a integrității fizice sau mintale a acestora, supunerea la condiții de existență sau tratament de natură
să ducă la distrugerea fizică, luarea unor măsuri pentru împiedicarea nașterilor, transferarea forțată a copi-
ilor aparținând colectivității sau grupului în altă colectivitate sau în alt grup (ex.masacrarea unor populații
din colonii, a armenilor de către turci la începutul primului război mondial, exterminarea de către naziști
a unei părți a populației din teritoriile ocupate în timpul celui de‑al doilea război mondial). În 1948, Adu-
narea Generală a O.N.U. a aprobat Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de g., care a intrat în
vigoare în ian. 1951. sursa: https://dexonline.ro/definitie/genocid
atunci când ei erau în pericol îşi puteau spune între ei: „Pharraven amen!“ (în rrom.),
adică „Ăștia ne sparg!“
– Ar fi putut să spună așa?
– Da, da.
– „Pharrauen amen!“, „Mudaren amen!“
– Exact. Ăsta este realul înțeles.
– Dar totuși ar putea fi folosit ca termen oficial?
– (pauză) Nu… ca termen oficial nu a fost și nici nu o să fie pentru că nu are cum.
– Din ce cauză?
– Pentru că deja cuvântul are o altă conotație.
lider rrom spoitor, Bolintin Vale, județul Giurgiu
Am decis să realizez o categorie de analiză doar pe baza unui singur interviu

deoarece interviul lui Marian, lider rrom spoitor, se aseamănă cu interviul lui Sorin
Mihai, referitor la termenul Porrajmos, ambii punându‑și problema modului în care
supraviețuitorii înșiși ar fi putut denumi fenomenul. Ei s‑au pus în pielea supraviețui-
torilor printr‑un exercițiu mental. Sorin Mihai acceptă varianta în care un supraviețui-
tor ar fi putut folosi expresia „porravdea amen“, cu sensul de „au mâncat pielea de pe
noi, ne‑au distrus, au rămas doar oasele pe noi, ne‑au devorat“ (Porrajmos), iar Marian
acceptă varianta „Pharraven amen!“ (în rrom.), adică „Ăștia ne sparg!“ (Pharrajimos).
Cu toate acestea, ambii resping termenii ca putând fi utilizați în limbajul oficial datori-
tă conotațiilor sexuale pe care le pot avea.
Acceptarea de către cei doi intervievați a celor doi termeni ca putând fi utilizați
de către supraviețuitori poate trimite la faptul că termenii fac parte din ethosul rrom,
putând exprima sentimente de frică, teroare și degradare umană.
Concluzii asupra lui Pharrajimos
Tendința generală a intervievaților este de a respinge termenul Pharrajimos. Mo-

tivele care stau la baza respingerii țin de conotația sexuală pe care o poate avea ter-
menul sau de faptul că este considerat prea slab pentru a putea surprinde ideea de
persecuție sistematică și exterminare a rromilor în timpul celui de al Doilea Război
Mondial.
Toate persoanele intervievate în cadrul analizei noastre cunosc sensul de bază
al termenului Pharrajimos, cel de distrugere, spargere, fragmentare, însă primul sens
menționat de o parte importantă dintre intervievați este puternic legat de conceptul de
dezvirginare în limbaj argotic sau colocvial17.
17
Viorica LIFARI în articolul Metode de cercetare a conceptelor din perspectiva lingvisticii cognitive
arată că „În ultimul timp cercetările lingvistice se axează pe individul vorbitor sau pe cel care utilizea-
ză limba ca instrument de exprimare a gândurilor şi a stărilor sale psihologice, iar centrul percepţiei se
concentrează pe legătura dintre individ şi limbă, ideea antropocentrică profilându‑se ca cea de bază. Încă
mulţi ani în urmă, renumitul lingvist polonez Baudouin de Courtenay a accentuat că limba există în „minţi
individuale“, numai în psihicul indivizilor care fac parte din această comunitate lingvistică.“ sursa:http://
III. Samudaripen/O Samudaripen (trad. în lb. rom. Uciderea tuturor)
Marcel Courthiade arată că acest termen a apărut în anii 197018 cu referire la

lagărele de exterminare de la Jasenovac și Auschwitz. Ceea ce nu menționează în arti-
colul său este cine sunt autorii termenului, a fost preluat de la supraviețuitorii rromi ai
lagărelor de exterminare? A fost preluat de la rudele acestora? A fost preluat de la elită
rromă intelectuală din Iugoslavia, recunoscută pentru producția în limba rromani? Nu
știm. Cu timpul termenul a fost preluat de către diferiți reprezentanți ai rromilor din
organizațiile non‑guvernamentale și cele guvernamentale.
Unul din aspectele importante pe care îl menționează Marcel Courthiade, în com-
parație cu alt termen, cel de Porrajmos, este acela că termenul Samudaripen este „[…]
clar, se înțelege, este neutru și respectuos. Este recunoscut și folosit în multe medii,
având doar conotația sa genuină ‑ și de doliu, în timp ce nu ar trebui utilizați termeni
nepotriviți cum sunt „Holocaust“ sau „Porrajmos“19.
De asemenea, din argumentația lui Marcel Courthiade înțelegem că termenul Ho-
locaust nu se referă decât la exterminarea evreilor, fiind propus de către evreii vorbi-
tori de limbă greacă.
În anul 2000 Claire Auzias publică lucrarea „Samudaripen: Le Génocide des tsi-
ganes“, și ceea ce este de notat este faptul că lucrarea apare în mediul francez, mediu
în care termenul însuși a fost consacrat.
Termenul a fost introdus și în literatura românească de specialitate, filiera prin
care a fost preluat fiind cea a Secției de Limba Rromani din cadrul Facultății de Limbi
și Literaturi Străine, moștenitoare la rândul ei a școlii franceze de limba rromani. Ade-
sea, în spațiul românesc, termenul Holocaust este tradus direct prin Samudaripen20.
Manualele școlare de istoria și tradițiile romilor conțin termenul Samudaripen cu refe-
rire la deportarea romilor în Transnistria21.
De asemenea, produsele (filme documentare, cărți, broșuri) realizate pe tema
genocidului rromilor din România de către diferite organizații guvernamentale sau
neguvernamentale folosesc termenul Samudaripen pentru a denumi în limba rromani
persecuția rromilor din timpul celui de al Doilea Război Mondial22.
dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1512/86_95_Metode%20de%20cercetare%20
a%20conceptelor%20din%20perspectiva%20lingvisticii%20cognitive.pdf?sequence=1&isAllowed=y
18
https://rrominalco.hypotheses.org/le‑genocide‑des‑rroms/how‑to‑call‑the‑genocide‑perpetrated‑again-
st‑the‑rroms‑in‑nazi‑times. Accesat în 20 august 2018.
19
Idem 12.
20
Vezi A Pattern of Thinking in Rromani Poetry, Delia Grigore. „[…] Holocaust, known as Samudari-
pen in the Rromani language […]“ p. 165.
21
Vezi manualul de Istoria Minorităților Naționale din România (2008) coord. Doru Dumitrescu, Carol
Căpiță, Mihai Manea. Editura Didactică și Pedagogică R.A. p. 131 Holocaustul/O Samudaripen.
22
Vezi: 1. Lucrarea Sostar na rovas?… O Samudaripen thaj lesqi ciaci paramisi Furtună, A.N., Grigo-
re, D., Neacșu, M. Editura Centrului Rromilor „Amare Rromentza“, București, 2010; 2. Lucrarea Sosθar
na rŏvas?… O Samudaripen e rromenqo thaj lesqi ćăći paramisi (ediție trilingvă) Furtună, A.N., Grigo-
re, D., Neacșu, M. Centrul de Cercetări Culturale și Sociale „Romane Rodimata“, 2012; 3. Broșura O
Samudaripen. Holocaustul Romilor. România. Deportarea romilor în Transnistria. Mărturii‑documente.
Ionescu, V., Neacșu, M., Costache, N. și Furtună, A.N., Centrul Național de Cultură a Romilor „Romano
În articolul său M. Courthiade evidențiază și alte forme ale termenului: ,,Samu-

dariben, Samudaripen, Samudaripa și Sǎmudarimos“, în funcție de unele varietăți dia-
lectale ale limbii rromani. În articolul nostru ne vom referi la forma Samudaripen, pe
care o considerăm consacrată.
Semnificații și interpretări ale lui Samudaripen.
Au fost identificate următoarele categorii de conținut:

1. Neînțelegerea termenului datorită construcției Samudaripen în loc de Seamu-
daripen. Perceperea termenului ca neologism.
2. Confuzie: un genocid trecut al rromilor sau unul care are loc și în prezent?
3. Acceptarea termenului.
Categoria 1. Neînțelegerea termenului datorită construcției Samudaripen în

loc de Seamudaripen. Perceperea termenului ca neologism.
Conform interviurilor analizate, termenul Samudaripen comportă o problemă de

înțelegere din partea vorbitorilor nativi datorită cuvântului „sa“ care precede substanti-
vul mudaripen (trad. în lb. rom. omorâre/crimă/ucidere).
În opinia acestora, termenul ar trebui formulat ca Seamudaripen, [Sămudaripen]
pentru a putea fi înțeles ca „Omorârea tuturor“.
– Un alt termen care mai denumește Holocaustul romilor este Samudaripen, ați
auzit de el?
– Da, samudaripe, este un cuvânt care… „mudaripe“ înseamnă „omorâre“, plea-
că de la „moarte“.
– Și „samudaripe“ sau „seamudaripe“ ce‑ar însemna?23
– „Seamudaripe“… „moarte totală“.
– Vi se pare mai potrivit pentru a denumi Holocaustul romilor?
– Mi se pare mai potrivit, pentru că de multe ori, romii când au ajuns spre Holo-
caust (se referă la Bug, deportarea în Transnistria) au înțeles că merg la moarte.
[…]
De fapt nu este vorba de „Sa mudaripe“, ci „Sea mudaripe“, adică „Moarte peste
tot“ sau „Moartea tuturor“.
Marian, aprox. 50 de ani,
rrom spoitor, Bolintin Vale, județul Giurgiu.
– Alt nume care este dat Holocaustului rromilor este Samudaripen, îl știi, l‑ai au‑
zit?
– Samudaripen? De unde este acest cuvânt, etimologic, pentru că nu îl simt?
Kher“, București, 2016; 4. “Filmul documentar „O Samudaripen andar i Romania. Holocaustul romilor
din România“, realizat de Centrul de Cercetări Culturale și Sociale „Romane Rodimata“ în anul 2017;
23
Am folosit și varianta „seamudaripe“ deoarece observasem că intervievatului îi era greu să înțeleagă
varianta „samudaripe“.
– Tu trebuie să îmi spui, cum simți tu.

– Nu simt… Poate o Mudarimos (trad. în lb. rom. crima). Samudaripen nu îmi
spune nimic. O Mudaripen (trad. în lb. rom. Crima) îl simt.
– De unde vine „Sa‑“, care este în față?
– [pauză]
– Vă spun eu: de la sea (trad. în lb. rom. tot).
– O Seamudaripen. Corect. Omorârea tuturor. O Sea[mudaripen], dar nu O Sa[‑
mudaripen].
[…]
– „Samudaripen“. Și cum îl înțeleg rromii? Eu nu îl înțeleg deloc. O Seamudari‑
pen, da. Samudaripen mi se pare că are o greșeală gramaticală.
rrom ursar, vorbitor al dialectului căldărăresc, actor, București.
– Dar Samudaripen ce înseamnă?

– Eu până la tine nu am auzit! Nu știu cine a denumit acolo, dar nu pot să înțe-
leg. Mudaripe înseamnă a omorât, dar sa nu știu ce înseamnă.
– Sa, de la sea (trad. rom. tot).
– Cine a spus cuvântul ăsta? Nu‑mi place. N‑are nicio logică pentru noi, pentru
rromi.
vorbitoare a dialectului ursăresc, comerciantă, Bârlad.
Neînțelegerea termenului de către cei doi intervievați poate fi explicată prin fap-
tul că vorbitorii se află în fața unui cuvânt pe care nu l‑au mai întâlnit în cadrul vorbi-
rii cotidiene, Samudaripen fiind un termen compus, specific limbii rromani standard,
introdus în spațiul românesc de către elita intelectuală.
Propunerea termenului de Seamudaripen [Sămudaripen] în locul celui de Samu-
daripen, pe care nu îl înțeleg deloc, poate fi explicată prin faptul că este posibil ca în
graiurile lor (căldărăresc și spoitoresc) pentru toți/toate să fie folosită doar varianta
sea [să], forma sa fiind probabil pierdută.
Fiind un substantiv abstract și un cuvânt compus, comportă dificultăți de înțele-
gere în rândul vorbitorilor nativi ai limbii rromani.
Categoria 2. Confuzie: un genocid trecut al rromilor sau unul care are loc și
prezent?
O altă observație de teren este aceea că Samudaripen atrage o înțelegere de tipul

„omorâre continuă, a nu renunța la omorâre“, așa cum remarcă una dintre persoanele
intervievate, un supraviețuitor rrom al deportării în Transnistria:
– Și acolo vor să pună un titlu, un nume, și unii propun cuvintele pe care vi le‑am
spus mai înainte, mă iertați că le‑am folosit, alții zic „Seamudaripen“…
– „Te mudarel pes“? (trad. în rom. – Să omoare?)
– Sea mudaripe, adică au vrut să‑i omoare pe toți romii.
– Și așa‑i!
– Alții au scos termenul Seamudaripe. Ce înseamnă?
– Seamudaripe? (trad. în rom.) „Toți trebuie omorâți!“
– Acesta e mai bun?
– Mai merge… Dar de ce „trebuie morți“? De ce? Asta e treaba [întrebarea].
Că noi suntem aici (arată spre oamenii din comunitate care sunt ieșiți pe la porți, copii
care se joacă pe stradă), uite, cum vezi, satul ăsta tot: „Thaj te mudaras!“ (trad. în
rom. Hai să omorâm!), „Mudarimos“ (trad. în rom. „Ucidere“, „Omorâre“). De ce? Așa,
degeaba, spune acolo?
– Nu. „Samudaripen“, adică au vrut atunci, acum 80 de ani, să‑i omoare pe toți
romii, de asta…
– Asta este treaba!
transcriere după interviul realizat în limba rromani
rrom spoitor, supraviețuitor al deportării în Transnistria.
Marcel Courthiade, în articolul său, traduce cuvântul sa din limba rromani prin
pronumele nehotârât toți/toate24, însă în limba rromani cuvântul sa are și valoarea mor-
fologică de adverb de întărire, după cum se poate observa din următoarele exemple:
Sa anθo kher si. (trad.în lb.rom. Tot în casă este.)

Sa delas trat. (trad.în lb.rom. Tot striga)25.
Considerând ca studiu de caz interviul cu supraviețuitorul rrom Ramadan Tudor
din neamul spoitorilor, reiese că termenul Samudaripen prezintă o serie de probleme,
datorate utilizării termenului sa/sea care are mai multe valori morfologice (adv., pron.,
adj. nehot.), prima dintre ele, cea de adverb, trimițând la ideea de persecuție persisten-
tă, continuă, fapt care face să se înțeleagă că avem de‑a face cu un genocid în prezent,
alături de ideea că acesta se va repeta în viitor.
Pentru a avea mai multă susținere în confirmarea acestei ipoteze propunem reali-
zarea mai multor interviuri cu persoane din dialecte diferite și de vârste diferite într‑un
studiu viitor, în cadrul acestui studiu resursele fiind foarte limitate.
Categoria 3. Acceptarea termenului.
– Cum consideri termenul „Samudaripen“?

– Mai bun decât termenul „Pharrajimos“ sau „Porrajmos“. Este mai corect decât
„pharabdo“ (trad. în rom. „spart“) sau „porrado“ (trad. în rrom. „belit/devorat“).
C.M., aproximativ 40 de ani,
rromă vorbitoare a dialectului căldărăresc, jurnalistă, București
– Despre Samudaripen ce spui?
24
„It originates simply from sa « all » and mudaripen (with respective local variants) « murder » (<
mudarel « s/he kills ») – which is clear, understandable, neutral and respectful.“ Sursa: https://rrominalco.
hypotheses.org/le‑genocide‑des‑rroms/how‑to‑call‑the‑genocide‑perpetrated‑against‑the‑rroms‑in‑nazi‑ti-
mes
25
Sursa: Dicționar rrom ‑ român. Gheorghe Sarău, București, Sigma, 2006.
– E mai bun. Aș scrie cuvântul Samudaripen dezlegat și l‑aș pronunța dezlegat.

rrom vorbitor al dialectului carpatic, poet, Bihor
– Samudaripen da. E un termen cu care m‑am familiarizat, în ultimii zece ani l‑am
auzit atât de des încât l‑am internalizat. Dacă vrei opinia mea, s‑a întâmplat ceva, un
eveniment, o situație de facto, după aceea oamenii au simțit nevoia să denumească
momentul ăla, într‑un fel și asta s‑a întâmplat ulterior. Și întâmplându‑se ulterior, prin-
tre cei care au participat la denumire nu s‑au numărat în mod expres doar participanți
activi ai evenimentului respectiv istoric. Adică rromii care au fost în Trasnistria sau în
lagărele de concentrare, nu ei au participat în mod direct… Sau majoritatea celor care
propus termenul de Samudaripen probabil nu au fost supraviețuitori ai Holocaustului
sau ai deportărilor. Majoritatea din comunitatea mea și din membrii familiei mele nu
pun un nume pentru Samudarimos. I‑au dat Trasnistria de exemplu. Oamenii au ne-
voie să identifice cu un nume un anume eveniment sau întâmplare. Termenul în sine,
depinde din ce perspectivă îl privești, adică în comunitatea mea, oamenii dacă voiau
să‑și amintească de el [se referă la evenimentul Holocaustului], spuneau pur și simplu
,,Transnistria“ sau ,,Bug“ și era suficient și știau la eveniment se referă.
Cristi Pădure, 36 de ani, rrom argintar, lingvist, Paris
Caracteristica comună a celor trei intervievați este aceea că pot fi denumiți profe-
sioniști ai limbii rromani. Acceptarea poate fi dată pe de o parte de faptul că termenul
nu are nicio altă conotație decât cea de ucidere în masă, condiție pe care ceilalți ter-
meni nu o îndeplinesc.
Doi dintre intervievați sunt formați în studiul limbii rromani în cadrul Secției de
Limba Rromani a Universității din București, în bună parte moștenitoare a gândirii
lingvistului Marcel Courthiade. Acceptarea acestui neologism mai poate indica faptul
că intervievații pot fi de acord cu noi direcții de dezvoltare a limbii rromani.
Concluzii asupra lui Samudaripen.
Pentru unele dintre persoanele intervievate termenul Samudaripen nu poate fi în-

țeles, fiind perceput ca o construcție abstractă. O variantă propusă ar putea fi cea de
Seamudaripen.
Construcția Samudaripen/Seamudaripen poate trimite la ideea de persecuție con-
tinuă, poate face să se înțeleagă că avem de‑a face cu un genocid în prezent, alături de
ideea că acesta se poate repeta în viitor. Ne propunem să explorăm mai mult această
ipoteză, numărul redus de interviuri realizate fiind o limită majoră a acestei afirmații.
Ultima observație este aceea că termenul poate fi acceptat de către elita intelec-
tuală rromă, însă și această concluzie trebuie explorată pe baza mai multor interviuri.
IV. Kali Trash (Kali Traś) ‑ (trad. în lb. rom. Frica Neagră).
Un alt termen care desemnează genocidul împotriva rromilor din timpul celui de
al Doilea Război Mondial este Kali Trash. Acesta provine din limba rromani și are
sensul de Frica Neagră.
În România, termenul a început să fie cunoscut datorită piesei de teatru despre
deportarea rromilor în Transnistria, Kali Trash, scrisă și regizată de Mihai Lukács,
având premiera în mai 2018 la Teatrul Evreiesc de Stat din București.
Până în prezent nu au fost elaborate lucrări academice care să utilizeze în titlu
acest termen. Termenul este însă menționat și utilizat de către diferiți autori în literatu-
ra referitoare la memoria genocidului rromilor26, dar și de către diferiți activiști rromi
sau nerromi mai ales din spațiul slav27, spațiul slav fiind și spațiul în care s‑a consacrat
acest termen.
Dintre cei patru termeni considerăm că acesta ar putea fi înțeles cel mai bine de
către vorbitorii nativi ai limbii rromani, pentru că nu face nicio trimitere vulgară, nu
este format dintr‑un substantiv abstract și nici nu este un cuvânt compus de tip neolo-
gism. Însă și de data aceasta apar o serie de probleme dialectale, acestea referindu‑se
la termenul „trash“. În România, dar nu numai, termenul trash (lb. rromani) = frică
(lb. română) este înțeles doar de vorbitorii dialectelor ursăresc și spoitoresc, vorbitorii
celorlalte dialecte folosind pentru frică termenul dar.
Categorii de conținut identificate:

1. Căutarea sensului profund al termenului în raport cu genocidul rromilor.
2. Respingerea termenului ca nefăcând parte din etosul rrom.
3. Remarcarea construcției metaforice.
4. Neînțelegerea termenului datorită diferențelor dialectale.
Categoria 1. Căutarea sensului profund al termenului în raport cu genocidul

rromilor.
– De „Kali Trash“ ați auzit?

– „Kali trash…“ știu ce‑nseamnă, înseamnă „kali“ = „neagră“, „trash“ = „frică“,
„Kali Trash“ = „Frica Neagră“.
– Romii spoitori au pentru cuvântul „frică“ – „dar“ sau „trash“?
– Romii spoitori au cuvântul „trash“.
[…]
Dacă e să gândim omenește este adevărat că în Transnistria au văzut frica morții
– „Kali Trash“ sau „Trash Kali“, (trad. în lb. rom. Frica Neagră). Este adevărat că ar pu-
tea avea conotație, pentru că spre asta mergeau ei atunci, ei s‑au dus cu gândul ăsta.
rrom spoitor, lider comunitate, Bolintin Vale, județul Giurgiu
http://www.academia.edu/27026580/Kali_Trash_of_the_Bessarabian_Roma_in_Transnistria_1942‑1944_
26
http://babynyar.gov.ua/en/august‑2‑international‑roma‑holocaust remembrance‑day‑0
27
– Kali Trash nu știu de ce, că poți să fii victimă și să suferi fără frică. Acest cu-
vânt dă un aer de infantilizare a rromilor sau a victimelor. Mi se pare un termen de
convenție dacă vrei. Știi, eu nu cred că oamenii, în momentul ăla, căutau o denumire
pentru ceea ce se întâmpla atunci.
Cristi Pădure, 36 de ani, rrom argintar, lingvist, Paris
Cei doi intervievați înțeleg sensul în limba rromani a expresiei Kali Trash. Primul in-
tervievat acceptă sensul de moarte pe care l‑ar putea avea Kali Trash. De asemenea, putem
spune că liderul de comunitate înțelege sensul termenului și datorită faptului că folosește
în dialectul său termenul „trash“ pentru „frică“. Ideea sugerată de acesta, la fel ca și în altă
referire a sa la termenul Pharrajimos sau cea a lui Sorin Mihai la termenul Porrajmos este
aceea că rromii deportați ar fi putut să gândească/să simtă o Frică Neagră (a morții).
Al doilea intervievat chestionează termenul Kali Trash și concluzia la care ajunge
este aceea că este „un termen de convenție“, deci un termen care nu reflectă neapărat
în mod profund suferințele rromilor. Ideea pe care o reclamă este aceea că termenul ar
putea să nu surprindă ideea de demnitate a victimelor în fața morții.
Dacă ar fi să comparăm această idee cu faptul că Ian Hancock acceptă și sensul
de viol pe care îl poate avea Porrajmos ca termen ce denumește genocidul rromilor,
atunci problema demnității victimelor rrome în fața genocidului devine una importantă
în stabilirea termenului care va denumi genocidul rromilor de acum înainte. De aseme-
nea și termenul Pharrajimos poate intra în discuție din perspectiva aceasta (având și
conotația de dezvirginare).
Termenul care va denumi genocidul rromilor trebuie sau nu să surprindă ideea
de demnitate a victimelor? Mihai Neacșu, în cuvântul înainte la lucrarea „De ce nu
plâng?… Holocaustul rromilor și povestea lui adevărată“ (2012) ridică următoarea pro-
blemă: „Chiar după anul 1990 și până astăzi, supraviețuirea continuă să fie caracteristica
generală a rromilor din România. Cine au fost rromii înainte de Holocaust? Niște
oameni pe care societatea îi respingea pentru diferența lor, oameni pe care, în general,
nimeni nu‑i dorea în preajmă, cu excepția timpului în care meseriile lor erau servicii
necesare comunității românești. La polul opus, evreii supraviețuitori ai Holocaustului,
sunt și acum plini de indignare față de ceea ce li s‑a întâmplat. Este o indignare speci-
fică oamenilor puternici, cu conștiință și stimă de sine etnică ridicate.“ p. 12
Trebuie stabilit ce anume își propune să transmită termenul care va denumi de
acum înainte genocidul rromilor. Trebuie să devină o marcă identitară? Este de ajuns
să facă referire doar la ideea de ucidere în masă a unor oameni (așa cum transmite
Samudaripen)? Trebuie să fie un vector care să‑i unească pe rromi în jurul ideii de
popor transfrontalier? Vom vedea.

Categoria 2. Respingerea termenului ca nefăcând parte din etosul rrom.
– Și mai este unul: „Kali Trash“.

– Kali (pauză), trash…
– Cum vine?
(râde) – Frică neagră… Ai dreacu (râde)! Prost și ăsta… Nu‑i bun!

– Nu‑i bun.
– Nu‑i bun! Cine‑a scris‑o… (râde) Ai dreacu! (râde) Grei! Nu‑i bună.
[…]
Frică!
– Frică Neagră.
– Da.
– Acesta vi se pare potrivit?
– Mă, asta deja c‑a fost! „Te mudaren!“ (trad. în rom. „Să omoare!“) Venise or-
dinul să ne omoare, și Maria a venit și a întors ordinul, Regina Maria. A venit și ne‑a
scăpat. Ne‑a scăpat de acolo
rrom spoitor, supraviețuitor al deportării în Transnistria
– Al treilea este Kali Trash. Cum vi se pare?

– O porcărie! N‑are nicio legătură cu chinurile astea din Transnistria!
Ion Constantin, 78 de ani,
rrom argintar, supraviețuitor al deportării în Transnistria, București
– Dar ce Kali Trash ce părere ai?

– Nu. Nu‑mi place.
– De ce?
– Frica Neagră? Ce e aia? Nu! Mai bine ar fi: Pekle amare ile! (trad. rom ne‑a
ars inimile)
– Tu ești tentată să cauți o expresie?
– O expresie, că mă arde la inimă. Thabdias amaro ilo (trad. rom. Ne‑au ars ini-
ma). Dar sunt multe expresii care…. Deci trebuie un copil dacă va citi, să‑i rămână….
E mai duios. E jag e bari (focul cel mare) sau bari jag. Și noi folosim termenul: Da
ciceas amende iag k‑o ilo. (trad. rom. ne‑a pus foc la inimă).
rromă din neamul ursarilor, comerciantă, Bârlad
– În dialectul dumneavoastră nu există trash, există dar.

– Trash îl aveți voi, noi avem dar. Sunt foarte puțini oameni, și subliniez și îmi
asum responsabil, că acest nume îl înțeleg foarte, foarte, foarte puțini oameni. Mai
mult îl înțeleg Gadjii când îl traduci: Frica Întunericului. Rromii nu îl pot simți.
rrom ursar, vorbitor al dialectului căldărăresc, actor, București
Care este condiția pe care trebuie să o îndeplinească termenul care va denumi

de acum înainte genocidul rromilor? Ideea centrală a studiului nostru este aceea că el
trebuie să fie acceptat (simțit) în primul rând de către rromi. Conform fragmentelor de
interviu de mai sus Kali Trash, dar nu numai el (ci și Samudaripen), par a fi percepute
ca exo‑definiții ale genocidului rromilor și nu ca endo‑definiții. Rromii intervievați do-
resc un termen pe care să îl poată simți: „O expresie, că mă arde la inimă: „ Thabdias
amaro ilo (trad. rom. Ne‑au ars inima).“ ‑ Lucica Furtună. În ce măsură se va impune/
va fi acceptat un termen dacă rromii nu îl pot simți?
Impunerea unuia sau altuia dintre termeni este în primul rând un apanaj al elitei
rrome și al decidenților din cadrul instituțiilor care decid sau iau parte la luarea deci-
ziilor pentru rromi. Acceptarea unui termen va depinde de adecvarea lui la etosul rrom
de care decidenții trebuie să țină cont pentru ca rromii să se simtă într‑adevăr repre-
zentați.
Categoria 3. Remarcarea construcției metaforice
– Altă denumire dată genocidului romilor este „Kali Trash“, știi?

– Nu. De când? Prima dată am auzit de el cu ocazia piesei de teatru „Kali Trash“,
până atunci nu auzisem de el. De ce nu „Parni Trash“ (trad. în rom. „Frica Albă“)?
– Sau de ce nu „Kali Dar“?
N.C. (intervine) – O „kalimos“ si bibaht, o „kalimos“ si dukh (trad. în rom. „Negrul“
este ghinion, „Negrul“ este durere).
– Știi de ce sunt de acord cu tine? Pentru că la romii căldărari se mai spune:
„Drom parno!“ (trad. în rom. Cuvânt cu cuvânt „Drum alb!“, echivalentul expresiei
„Drum bun!“)
– Acel drum fără probleme, fără greutăți, fără întâmplări negative. Când spui în
rromani „Kali Trash“ (trad. în rom. „Frica Neagră“) aceste două cuvinte strâng în ele și
„frică“, pentru că te temi de „negru“. Kana dikhes varekon ke si ande kalimaste trashas,
janes ke varekon muleas. Kodo si o hakiaripe e alavesko (trad. în rom. Când vezi pe
cineva în negru te temi, știi că cineva a murit. Acesta este înțelesul cuvântului).
C. M., aproximativ 40 de ani,
rromă vorbitoare a dialectului căldărăresc, jurnalistă, București.
Norica Costache, 52 de ani,
rromă vorbitoare a dialectului căldărăresc, traducător și interpret
– Ce părere aveți de Kali Trash?

– Acesta mi se pare mai mult metaforic, decât un nume [oficial]. Mai mult simt O
Porrajmos decât Kali Trash. Negrul îți provoacă frică. Este mai mult metaforic și este
bine că este folosit în artă (se referă la piesa de teatru Kali Trash). Frica Întunericului.
Întunericul poate fi Iadul, întunericul poate fi în sufletul cuiva, are multe sensuri.
rrom ursar, vorbitor al dialectului căldărăresc, actor, București
În ciuda faptului că cei trei intervievați pot să remarce construcția metaforică,

niciunul dintre ei nu îl privește ca pe un termen decisiv.
Kali Trash este privit ca un termen care ar putea comunica în exterior suferințele
rromilor, în lumea Gadjeilor. În contextul de față, termenul este privit astfel și datorită
punerii în scenă anul acesta a piesei de teatru cu același nume, frecventată mai ales de
ne‑romi și mai puțin de rromi.
În România, așa cum reiese și din primul fragment de interviu, Kali Trash este un
termen relativ nou cu referire la genocidul rromilor.
Categoria 4. Neînțelegerea termenului datorită diferențelor dialectale
– Ce părere ai despre numele Kali Trash, care mai este dat Holocaustului rromi‑
lor?
– La noi nu există cuvântul „trash“ (din dialectul ursăresc și spoitoresc, trad. în
lb. rrom „frică“), avem doar „dar“ (din dialectul căldărăresc, trad. în lb. rrom „frică“), nu
înțelegem „Kali Trash“ (trad. în lb. rom. frica neagră).
rrom vorbitor al dialectului carpatic, poet, Bihor
– În dialectul dumneavoastră nu există trash, există dar.

– Trash îl aveți voi [rromii ursari], noi avem dar. Sunt foarte puțini oameni, și
subliniez și îmi asum responsabil, că acest nume îl înțeleg foarte, foarte, foarte puțini
oameni.
rrom ursar, vorbitor al dialectului căldărăresc, actor, Bihor
Una din limitele lui Kali Trash este aceea că poate să nu fie înțeles de unii rromi
datorită diferențelor dialectale/de graiuri. Considerăm că aceasta este o limită care tre-
buie luată în considerare atunci când ne propunem să alegem un termen care să defi-
nească genocidul rromilor la nivel internațional.
Concluzii asupra lui Kali Trash
Atunci când intervievații caută sensul profund al expresiei Kali Trash, analiza
acesteia în comparație cu termenii Porrajmos și Pharrajimos ne conduce la discuția
asupra conținutului profund al termenului care va denumi de acum înainte genocidului
rromilor.
A doua observație este aceea că expresia Kali Trash poate fi respinsă pe conside-
rentul că rromii nu o pot simți, aceasta neavând rădăcini în etosul rrom. În România
termenul este relativ nou și poate avea o încărcătură emoțională mai mult pentru cei
din afara etniei rrome.
Ultima limită a termenului este acea că este înțeles doar de vorbitorii anumi-
tor graiuri/dialecte ale limbii rromani deoarece există varianta „dar”, pe lângă cea de
„trash” pentru românescul frică.
Concluzii finale
O problemă majoră pe care o semnalăm cu privire la Holocaustul rromilor, pe

lângă cele de reprezentare socială, recunoaştere şi reconciliere, aduse în discuţie în stu-
diile anterioare (Furtună, A.N. 2015), este şi aceea de denumire – nu există o denu-
mire unanim acceptată pentru evenimentele tragice care i-au vizat pe rromi în timpul
celui de al Doilea Război Mondial. Cum am putut observa, pentru fiecare dialect sau
comunitate există un astfel de termen mai mult sau mai puţin extins (ca sferă de utiliza-
re); Putem admite cu uşurinţă că acceptarea unanimă la nivel naţional poate fi facilitată
şi prin intermediul limbii rromani literare iar faptul că o denumire în limba romani a
Holocaustului înca nu s-a impus, ar putea fi explicabil prin faptul ca: fie aceasta limbă
literara nu a avut timpul sau forţa să o facă, fie ei (limbii literare) nu i s-au alăturat şi
ceilalţi vectori din societatea civilă, pentru acest demers, fie aceasta temă / problemă nu
este suficient de importanta pentru decidenţii rromi.
Traducerea în limbajul colocvial a termenilor Porrajmos, Pharrajimos și Kali
Trash ar putea arăta că rromii în timpul persecuției din al Doilea Război Mondial au
fost devorați, beliți, violați, sparți, rupți, înfricoșați până la moarte. Asadar acesti ter-
meni descriu aceiasi ralitate si deci ii putem percepe ca fiind complementari.
Subliniez importanţa şi complexitatea fiecărui dintre aceşti termeni tocmai în ide-
ea de a nu lăsa impresia că se propune adoptarea oficială a unuia dintre termeni, în
detrimentul celuilalt, dar în acelasi timp consider că neasumarea unui termen pentru
genocidul rromilor, de către elita rromă și de către rromii din comunități, în timp ce
diferite instituții naționale sau internaționale, mediul academic și mass-media utilizează
diferiți termeni, poate conduce la o reificare a genocidului rromilor în rândul populației
nerrome și la o deconstrucție a memoriei genocidului în rândul rromilor.
De asemenea, folosirea în spațiul public a diferitor termeni din limba rromani pen-
tru a denumi genocidul rromilor, fără să existe un consens în primul rand intre elita
rroma şi rromi în general, poate genera idei potrivit cărora rromii nu au o identitate
etnică comună.
Mai mult, lipsa consensului din partea elitei rrome internaționale asupra unui ter-
men sau altul poate induce falsa idee că rromii nu pot avea o variantă lingvistică comu-
nă servind comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite.
.
BIBLIOGRAFIE
1. About, I. & Abakunova, A. (2016) The Genocide and Persecution of Roma and
Sinti. Bibliography and Historiographical Review. International Holocaust
Remembrance Alliance.
2. Achim Viorel Munca Forțată în Transnistria. Organizarea muncii evreilor și romi-
lor decembrie 1942–martie 1944. Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 2015
3. Auzias, C. (2004) Samudaripen: Le Génocide des tsiganes. Paris, L’esprit frapeur.
4. Chelcea, I. (1944) Țiganii din România. Institutul Social Român.
5. Furtună Adrian-Nicolae (2015) Cultura Romă între „bărci de carton“ și realitate
Dykhta! Publishing House, Popești-Leordeni.
6. Furtună, A.N, Grigore, D., Neacşu M. (2010) Sostar na rovas?… O Samudaripen
thaj lesqi ciaci paramisi. Holocaustul rromilor şi povestea lui adevărată. De ce nu
plâng?… Deportarea rromilor în Trans‑nistria: mărturii, studii, documente (Why
don’t they cry?… Roma deportation to Transnistria: Testi‑monies, Studies, Docu-
ments), Centrul de Cercetări Culturale și Sociale „Romane Rodimata“.
7. Furtună, A.N (2015) Cultura Romă între „bărci de carton“ și realitate Dykhta!
Publishing House, Popești‑Leordeni.
8. Janos Barsony (ed.), Agnes Daroczi (ed.) Pharrajimos: The Fate of the Roma During
the Holocaust, International Debate Education Association, New York, 2008.
9. (Ed.) Mirga‑Kruszelnicka, A., Acuña, E. C. și Trojański, P. (2015) EDUCATION
FOR REMEMBRANCE OF THE ROMA GENOCIDE Scholarship, Commemora-
tion and the Role of Youth. Libron.
10. Stănescu, V. (2007) cu moartea’n ochi – roman. București, MarLink.
Dicționare:
1. Dicționar rrom ‑ român. Gheorghe Sarău, București, Sigma, 2006.
Rapoarte:
1. Comisia Internațională pentru Studierea Holocauslui în România (C.I.S.H.R.),
2005) Raport final. Iaşi, Polirom.
2. Raport final. Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România.
I. Wiesel, Elie (președ.) II. Friling, Tuvia (ed.) III. Ioanid, Radu (ed.) IV. Ionescu,
Mihail E. (ed.) Iași: Polirom, 2004.
Studii:
1. „Participare și Consum Cultural în Rândul Romilor“, realizat în anul 2010 de către
Centrul Național de Cultură a Romilor‑Romano Kher și Institutul Național pentru
Cercetare și Formare Culturală.
2. ,,Resurse și consum cultural în comunitățile de rromi: un studiu pilot în județul
Ilfov’’, realizat de Centrul Național de Cultură a Romilor‑Romano Kher în anul
2011 Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală
Articole:
1. Achim Viorel O intervenţie a reginei-mame Elena pentru repatrierea unei femei de
origine romă deportată în Transnistria. Revista Holocaust Studii si Cercetari, vol I,
nr 2, 2009.
2. Elena Marushiakova și Vesselin Popov: Holocaust, Porrajmos, Samudaripen… Cre-
ation of New National Mythology.
Sursa: https://www.researchgate.net/publication/235700074/download Marushia-
kova, Elena and Vesselin Popov. 2010. Holocaust, Porrajmos, Samudaripen…
Tworzenie nowej mitologii narodowej. Studia Romologica 3: 75‑94. [în limba
poloneză].
3. Tesăr Cătălina Pahare ascunse și bărbați de renume. Crearea valorii obiectelor
neprețuite și a bărbaților la romii cortorari în Condiția romă și schimbarea discur-
sului (coord. Mihăilescu V. și Matei P.) Iași, Polirom, 2014.
4. Viorica LIFARI. Metode de cercetare a conceptelor din perspectiva lingvisticii co-
gnitive. Revista Limba Română, Nr. 4, anul XXVII, 2017.
Fonduri arhivistice:
1. Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei - Arhivele Naționale ale României.
2. Fondul Inspectoratul de Poliție Buzău - Arhivele Naționale ale României Filiala
Buzău.
Surse de pe internet:
1. Ian Hancock „Of the interpretation of a word: „Porrajmos“ as Holocaust“. https://
web.archive.org/web/20150924084502/http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_e_
holocaust_interpretation&lang=ry&articles=true
2. Renata Berkyová: Concept of the Porajmos as a reflection of the marginalizati-
on of Roma in historiography. Publicat în data de 06.06.2018. Sursa: http://www.
romea.cz/en/news/world/renata‑berkyova‑concept‑of‑the‑porajmos‑as‑a‑reflecti-
on‑of‑the‑marginalization‑of‑roma‑in‑historiography.
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Talerul_Maria_Terezia.
4. Marcel Courthiade: How to call the genocide perpetrated against the Rroms in
Nazi times? Sursa: https://rrominalco.hypotheses.org/le‑genocide‑des‑rroms/
how‑to‑call‑the‑genocide‑perpetrated‑against‑the‑rroms‑in‑nazi‑times
5. https://rm.coe.int/168066b457 .
6. https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMConten-
t?documentId=090000168008b633
7. www.dexonline.ro
Deportarea rromilor în Transnistria.
Percepții și reprezentări.
În anul 1942, conform datelor oficiale, au fost deportați din România în Trans-
nistria aproximativ 25 000 de rromi. Criteriile de selecție ale acestora au avut în ve-
dere pe de o parte nomadismul, iar în cazul rromilor sedentari au fost deportați toți
acei rromi „care nu își puteau justifica existența“. Condițiile de viață ale acestora în
Transnistria au însemnat foame, frig, tifos și abuzuri din partea autorităților române și
germane. Toate acestea au condus la moartea a aproximativ 11 000 dintre deportați,
jumătate dintre aceștia fiind copii.
Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în
România „Elie Wiesel“, publicat în anul 2004, subscrie persecuția evreilor și a rromi-
lor din timpul regimului antonescian în cadrul fenomenului care poartă denumirea de
Holocaust.
Conform „Sondajului de opinie privind Holocaustul din România și percepția
relațiilor interetnice“, realizat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului
din România ,,Elie Wiesel’’ în mai 2015, doar 18% din populația României asociază
Holocaustul cu persecutarea și exterminarea rromilor și doar 20% din respondenții in-
tervievați asociază „Ghetourile și lagărele din Transnistria“ cu Holocaustul. În același
sondaj, la capitolul „Percepții despre minorități“ se arată că distanța socială (pe baza
scalei lui Bogardus) dintre populația majoritară și populația de etnie rromă este de
4,97 (unde 1 este cea mai apropiată relație acceptată cu o minoritate (membru de fami-
lie), iar 7 cea mai depărtată (nu ar trebui să vină în România)).
Studiul ,,De ce nu plâng….? Holocaustul Rromilor și povestea lui adevărată’’,
publicat în anul 2010 de către Centrul Rromilor ,,Amare Rromentza“, tratează repre-
zentarea socială a deportării rromilor în Transnistria în rândul tinerilor rromi. Acesta
arată că reprezentarea socială a deportării rromilor în Transnistria nu este una structu-
rată, bazată pe informații clare, de ordin istoric, factual, ci are la bază mai mult o serie
de mituri și istorii orale neîncadrate în timp și spațiu, dat fiind că până în anul 1990
rromii nu au avut o elită intelectuală și artistică care să conserve memoria victimelor
acestui eveniment.
În cazul rromilor deportați nu dispunem de jurnale personale sau alte documente,
cu excepția documentelor de arhivă (până în prezent am identificat doar două lucrări
literare scrise de rromi supraviețuitori ai Transnistriei: ,,Cu Moartea‑n ochi“, autor Va-
lerică Stănescu și ,,Primăvara la Bug“, autor Tănase Duminică, manuscris nepublicat),
care să înfățișeze ceea ce au trăit rromii în timpul deportării, există însă un folclor
bogat creat de supraviețuitori.
Datele de mai sus subliniază nevoia unor proiecte care, în cazul populației ma-
joritare, să contribuie la dezvoltarea dialogului intercultural bazat pe conceptul de
cunoaștere, iar în rândul populației rrome să favorizeze procesul de reconstructie iden-

titară, prin descoperirea propriei istorii și culturi.
Proiectul de față relevă faptul că rromii au o cultură vie, care a ,,reacționat“ în
timpul deportării, producând o serie de mituri, cântece și legende.
În studiul „Participare și Consum Cultural în Rândul Romilor“, realizat în anul
2010 de către Centrul Național de Cultură a Romilor‑Romano Kher și Institutul Nați-
onal pentru Cercetare și Formare Culturală, referitor la disponibilitatea respondenţilor
pentru diverse tipuri de activităţi culturale, în funcţie de cunoaşterea limbii rromani,
se arată că 79% dintre respondenți și‑ar dori ca în comunitatea lor să se organizeze
evenimente privind Holocaustul rromilor. Studiul ,,Resurse și consum cultural în co-
munitățile de rromi: un studiu pilot în județul Ilfov’’, realizat în anul 2011 de aceleași
două instituții menționate mai sus, confirmă nevoia de a organiza în comunitățile tra-
diționale de rromi, evenimente culturale centrate pe istoria rromilor.
NICOLAE CLOPOTAR
„Cula“
Merghindeal, județul Sibiu
84 de ani, rrom cortorar
Lagărele din Transnistria în care a fost deportat:
Romanovca Balta, Crinca, Caterinca
Deportat în primul val, categoria rromilor nomazi
Motto: Eram cu cortul în Veseud, ne‑au luat și ne‑au

adus în Agnita, au adunat rromi cât cuprinde acest ju‑
deț. Câți erau… 200, 300 i‑au strâns pe toți. Și au făcut
un șir de căruțe. Și puneau câte patru milițieni: unul în
spate, unul în față, doi în mijloc.
– Unchiule, spune‑mi cum te numești?

– Eu? Clopotar.
– Ce fel de rrom ești?
– Căldărar, eu nu sunt ciurar. Noi facem căldări, cazane, găleți, de toate… Ăștia
nu se pricep, ei fac doar ciururi… alți rromi.
– Unde ai copilărit?
– Eu? Am copilărit aici, pe sate. Mergeam, cum să zic, cu căruțele, cu cortul. Azi
mergeam într‑un sat, iar când nu mai găseam de lucru mergeam în alt sat, tot așa um-
blam, ne‑am stabilit aici, în Merghindeal.
– Ai avut, sau mai ai frați, surori?
– Am avut o soră, și pe Buri, fratele meu, trei frați am fost.
– Și el mai trăiește?
– Au murit. Și sora mea, și… [fratele său]
– Spune‑mi cine au fost părinții tăi?
– Tatăl meu? Se numea Sirianu. Pe mama o chema Puia. Ea a murit aici, el a mu-
rit în Rusia28 Era în armată și a venit acasă și l‑au dus în Rusia. A locuit cu noi două
săptămâni, apoi a murit.
– Cum în Rusia?
– El era soldat pe front, când ne‑au dus nu l‑au dus și pe tata, doar pe noi ne‑au
dus, că nu l‑au aflat, tata era pe front. A venit de pe front acasă. Știi? Că au scăpat [de
pe front]… Când au scăpat l‑au dus în Rusia. Nu l‑au repartizat acolo unde eram noi,

28
Mulți dintre supraviețuitorii romi ai deportării denumesc Transnistria cu numele de
„Rusia“. Locuitorii satelor din Transnistria în care au fost deportați romii poartă în mentalul colectiv al
supraviețuitorilor romi denumirea de „ruși“.
l‑au dus în altă parte, că erau nații de rromi de tot felul. Erau pieptănari, erau tot felul
de nații.
– Din ce cauză i‑au dus pe rromi în Rusia?
– Pe rromi? Să‑i omoare. Să‑i omoare neamțul, să nu mai existe rromi în țara
asta. Să fie doar sașii și românii.
– Dar ce făceau rromii? Erau răi? Erau…
– Nu erau răi! Să nu mai existe această nație, știi? Care se numește „țîgan“! Să
fie doar sași și români.
– Și cum v‑au dus în „Rusia“?
– Ne‑au dus, nu‑ți ziceam? Pe fiecare cu cortul său, cu căruța sa până în Rusia,
până la Bug. Acolo, când am ajuns, toți aveam căruțe, veneau rușii și‑ți luau caii și
căruța, și biciul trebuia să ți‑l dai, că gata. Mergeau pe drum, nu spuneau că… gata!
Au adunat toate căruțele și pe cai și le‑au pus așa… la rând. Știi? Ce le plăceau, luau,
se așezau în căruță și plecau.
– Câți ani aveai când te‑au deportat?
– Opt ani.
– Erai măricel.
– Da, [de] opt ani.
– Ții minte?
– Cum să nu! Și astăzi știu să merg în Rusia unde i‑au îngropat pe morți!
– Știi?
– Să n‑am noroc29! Noi eram la Romanovka Balta, ne‑au împărțit. Acolo nu i‑au
băgat în cimitirul rușilor, lângă cimitir era un loc și niște sălcii. Și acolo i‑au băgat pe
rromi, au săpat o groapă pentru siloz și i‑au băgat acolo pe toți rromii.
– Murea multă lume?
– Eram 150 la colhoz, și au mai rămas 50, 100 au murit. Cei care erau mai în
vârstă, care au mai venit, copiii, care erau mai tineri, cam de douăzeci de ani, cei care
au scăpat, pe ei i‑au luat de cu primăvară la colectiv, și‑i duceau la muncă: unii la vaci,
unii la găini, pe noi, pe copii, ne‑au băgat la găini, să păzim găinile, erau 400 de găini.
– Era fermă?
– La colectiv. Nu era fermă acolo, era doar colectiv. Mai prindeau, toți rromii,
mai prindeau și mai tăiau câte una. Când au văzut rușii30, nu i‑au mai lăsat la găini.
Noi eram la Romanovca Balta, mai era Caterinca, alta era în Crinca, tot așa [erau]
împărțiți rromii… A venit frontul, când a venit frontul, frontul venea după noi și noi
în fața frontului. Și am ajuns la Nistru, când am ajuns la Nistru un neamț a vrut să ne
bage pe linie [linia de tren], ne‑a pus pe linie, unde, știi, bombardau. I‑au bombardat
și pe români, pe mulți, și pe rromi. Am rămas la Nistru o lună de zile, nu ne lăsau să‑l
trecem. Noi am trecut, eu și cu mama și bunica – am avut bani, de mai multe feluri,
cum să zic… bani românești, dar trebuiau marcați banii, știi? Din România am avut.
Doar cu ăia puteai să mergi pe tren. Am dat o mie și ne‑au lăsat să trecem. Unchiul
29
În contextul culturii rromani această sintagmă este foarte importantă, conceptul de „baht“ (trad. în
rom. „noroc“) fiind unul dintre pilonii culturii rromani.
30
Poliții ucrainiene aflate sub ocupație românească.
meu a rămas acolo la Nistru. Un rrom mai bătrân ce‑a făcut: s‑a luat și s‑a dus la
Nistru și a văzut că există bărci. Știi? Pe apă. A rupt lacătul și a stat el în față, a zis
că „Mă, dacă mor, să nu omor atâta amar de oameni“. Acela i‑a trecut pe toți rromii.
Când s‑a dus, a luat barca și doi copii și a trecut Nistrul, el singur! A trecut câte două
persoane, câte trei, nu pe mai multe. Într‑o noapte i‑a trecut pe toți rromii, câți erau
acolo la Nistru, s‑au dus în sate, s‑au dus pe unde a dat Dumnezeu, s‑au pierdut, nu
mai aveai de unde să îi iei. Și au venit, au venit din… cum să‑ți zic, din primăvară,
abia de Paște au ajuns rromii. Tot pe jos au mers și au venit de‑acolo cum a dat Dum-
nezeu, mai stăteau, îi mai dădeau jos, îi mai închideau, scăpau, rătăceau așa prin sate.
Mai greu a fost până au trecut Nistrul și Prutul.
– Spune‑ne, mureau mulți oameni din cauza tifosului?
– Nu ți‑am zis? 100 de persoane au murit de tifos, mureau rromii de boală, nu
aveai unde să mergi la doctor, s‑au dus vreo doi la doctor – nu știau că doctorul era
rus31, nu știa limba lor. Rromii nu s‑au mai dus la ei [la doctori], au murit, 100 de oa-
meni.
– Și când v‑au dus din România, mai ții minte unde erați?
– Eram cu cortul în Veseud, ne‑au luat și ne‑au adus în Agnita, au adunat rromi
cât cuprinde acest județ. Câți erau… 200, 300 i‑au strâns pe toți. Și au făcut un șir de
căruțe. Și puneau câte patru milițieni: unul în spate, unul în față, doi în mijloc. Când
se înnopta, aveai dreptul să tai iarbă la cai. Și să rămâi până dimineață. Acolo îți fă-
ceai mâncare, le puneai cailor de mâncare, dimineață îmbarcarea. Caii mergeau până
spre înserat. Când se însera, te luau unde ziceau milițienii, unde trebuia să te oprești.
Trebuia să te oprești până dimineață, făceai de mâncare și apoi plecai. Și așa am mers
în Rusia, cu căruțele, până la Bug. La Bug au venit rușii32 și ne‑au luat caii. Am rămas
acolo în lagăr… erau și oameni mai amărâți, și mai săraci. Mergeau, săracii, și luau
un tulei de porumb și îl sfărâmau pentru a le da copiilor lor să mănânce, strângeau
boabele acelea, să nu‑mi ajute Dumnezeu, așa ceva mai rar. Eu, de milă, că tatăl meu
era cătană, aveau un bunic bătrân, luam porumb și sfărâmam: „ ‑ Să‑ți trăiască tata, să
trăiască, așa! ‑ Ia, mă bătrâne, și dă‑le să mănânce.“
– Era viață grea de tot.
– Acolo a murit și tata, a murit și unchiul meu, au murit cu toții acolo… în Ru-
sia. Eu am mai venit înapoi, trei copii și mama. Am tras destul, românii n‑au tras cât
au tras rromii, au intrat în casele sașilor, le‑au călcat pământurile, au luat pământurile
sașilor. După ce am venit, au făcut din nou așa: i‑au strâns pe sași și i‑au dus33. Au ră-
mas doar bătrânii. Și nu i‑au dus cu totul, i‑au dus doar pe tineri. Așa trebuia să le facă
și rromilor, nu să‑i ia pe toți să‑i deporteze.
– Uite ce vreau să te mai întreb: am auzit că a existat o regină care a venit în
Transnistria să‑i salveze pe rromi.
31
Ucrainean.
32
Miliții ucrainiene.
33
Peste 50.000 de saşi şi şvabi din Transilvania şi Banat au fost deportaţi în Rusia după al Doilea Răz-
boi Mondial. Aproape 10.000 dintre aceştia au murit în lagărele ruseşti. sursa www.historia.ro
– A aruncat cu manifeste, Ana Pauker34, astfel încât „să nu‑i omoare pe rromi“.
Pe rromi i‑au dus să‑i omoare. Să nu mai existe nația rromilor, să‑i omoare. Și ea a dat
ordin să nu‑i omoare pe rromi, să fie repatriați. Au repatriat vreo trei‑patru, până când
să‑i repatrieze pe toți a venit ordin să‑i împartă pe rromi pe la colectivuri. Și am rămas
doi ani și jumătate prin Rusia.
– Și povestea aceea cu „bărcile de carton“ este reală?
– N‑a fost. Nu a fost, frate, dacă‑ți zic, acele minciuni, eu nu vreau să te mint.
Erau pletoșii, care fac topoare, își făceau fântâni, că n‑aveau apă de băut. Ne‑au așe-
zat într‑o luncă mare. Era îngrădită cu sârmă, sârmă… ca un lagăr, lagăr! O țigancă a
plecat, că tăiau [sârma]. Erau și rromi, știi, șmecheri. Tăiau sârma și plecau, că n‑ai ce
face…, să‑ți fierbi cartofi sau să‑ți faci de mâncare. Și era Floarea‑Soarelui, când era
Floarea‑Soarelui. Chiar una de‑aici, ce a făcut? S‑a dus săraca și au împușcat‑o.
– Au omorât‑o?
– N‑a murit, a rămas așa și i‑au dus copiii, vreo doi, când ne‑au împărțit, până la
acea pădure. I‑au băgat pe rromi în pădure, acolo au murit vreo 200 sau 300 de inși, în
pădure. A nins pe ei… era frig, acolo era frig. Care se mai acopereau, care nu…
– Și voi unde stăteați acolo? În case?
– Ne‑au dat de ne‑am făcut colibe. Ne‑am făcut colibe, am stat mai întâi în colec-
tiv. Uite‑acum cum era colectivul: i‑au băgat pe rromi în grajduri. Rromii ce au făcut?
Când au văzut unde i‑au băgat, și nu aveau lemne să‑și gătească, n‑au tăiat grinzile?
Au tăiat grinzile, a căzut colectivul. Le‑au dat să‑și facă colibe. Fiecare și‑a făcut coli-
be. Și‑a făcut cu familia. Din pământ, am săpat atât și am așezat acolo niște pari și am
băgat pământ, te băgai așa înăuntru (arată că intra pe burtă). Am rămas acolo, acolo
am rămas un an și jumătate, în colibă.
– Multă vreme.
– Un an și jumătate.
– Au murit mulți copii?
– Nu prea mureau copii, n‑aveau boli grele ca bătrânii. Bătrânii erau… ce ți‑am
zis, luai păduchii cu pumnul. Așa ceva să ferească Dumnezeu, fratele meu, ce a fost în
Rusia. Astfel de haine aveau rromii (arată cămașa de in pe care a îmbrăcat‑o special
pentru interviu), căruțe întregi, le‑au luat rușii pe toate. Mergea bietul rrom și dădea
câte o haină pe o litră de mălai, sau pe doi cartofi, să‑i aducă să‑și facă [de mâncare],
sau rochii – cum poartă femeile rrome ‑ de alea roșii. Le dădeau și gata, să‑și facă pu-
țină mâncare. Nu era de unde. Ferească Dumnezeu.
– Mai credeați că vă întoarceți?
34
În acest interviu supraviețuitorul preia imaginea Anei Pauker (imaginea unei femei pu-
ternice și cunoscute în plan politic) pentru a reda imaginea Reginei Elena, care a interve-
nit în câteva situații în favoarea romilor deportați. Vezi articolul lui Viorel Achim O inter-
venţie a reginei‑mame Elena pentru repatrierea unei femei de origine romă deportată în
Transnistria. Revista Holocaust Studii si Cercetari, vol I, nr 2, 2009. Pentru mitul Reginei Salva-
toare vezi lucrarea Cultura Romă între „bărci de carton“ și realitate (2015) Adrian‑Nicolae Furtună.
Dykhta! Publishing House, Popești‑Leordeni, p. 49.
– Nu, nimeni… dacă nu venea frontul, nu mai veneai, gata! Acolo rămâneau rro-
mii. Rămâneau în colectiv iobagi la ruși. Nu mai era nimeni.
– Auzi, rromii au compus vreun cântec în Rusia?
– Cântec? Că au venit acasă? Au compus un cântec despre faptul că au scăpat,
dar nu mi‑l mai amintesc.
[…]
– La trenuri mergeai și cereai mâncare. La trenuri, cum veneai, oamenii îți dă-
deau de milă. Îți dădeau câte o bucată de pâine sau ce aveau.
– Existau persoane care nu doreau să iasă la muncă?
– Nu le dădeau de mâncare!
– Îi băteau?
– Îi băteau, dar nu le dădeau de mâncare. Care nu mergea la muncă, nu mânca.
Nu le dădeau nimic din cazan. Acolo în cazan ce puneau? Puneau fasole, puneau do-
vleac, puneau napi, varză, multe puneau acolo, știi? Cazan mare de două, trei sute. Și
era un polonic, așa de o litră, și mămăligă din mălai necercenut. Făceau un fel de turtă
din tărâțe, hoaspe, doar porumb spart. Unii rromi și‑au făcut pilă din aceea mare, și‑și
făceau mălai.
Făceau mălai mai bun decât rușii. Iarna îi duceau, rușii treierau porumbul doar
iarna. Când ningea, la coceni. Erau niște grajduri, cum să‑ți zic, vreo doi‑trei kilome-
tri, rușii aduceau porumbul, îl tăiau, ei aveau laolaltă, știi, un fel de coasă – „trapău“
i se zicea, și treierau porumbul și‑l încărcau în căruțe și îl duceau el la colectiv. Acolo
deschideau colectivul, apoi puneau rromii câte doi‑trei tulei, le ascundeau, știi, în bu-
zunare. Când veneau acasă le puneau pe pilă și‑l făceau ca pe păsat. Făceau mălai și
mâncau.
– Eu am văzut documente de arhivă, la București, care spuneau că românii do-
reau să vă plătească pentru munca pe care o făceați acolo.
– Nimic, nu plăteau nimic. Ba chiar rușii ne luau și hainele de pe noi, ce știu ei?
Hainele, câte și‑au luat, și de‑ale morților și de‑ale viilor. Mama s‑a dus să ne aducă
de mâncare, avea un batic din păr, știi, cum aveau femeile. L‑au luat rușii, pe ea au
bătut‑o. Unchiul avea curea (chimir)35, că și noi aveam, i‑au desfăcut cureaua și l‑au
tăiat cu cuțitul aici [arată spre burtă] Am tras destul, frate!
– Iartă‑mă că te întreb, spune‑ne cum îi îngropau pe morți?
– Ți‑am spus. Au făcut o groapă, de siloz, cum făceau aici, cum strângeau silozul,
știi… Mureau, cine i‑au dus? Bunicul și mătușa îi legau de aici, de picioare și puneau
frânghia pe umăr și îi trăgeau până acolo, la groapa de siloz. Pe toți rromii care au
murit i‑au dus bunicul și mătușa acolo. Și ei când au murit, n‑a vrut să‑i ducă nimeni,
doar bunicul nu s‑a dus în groapă, și nici tata, în groapa de siloz. Au plătit și au adus
de la combine, că știi combinele care îmblăteau, și au adus scânduri și au făcut sicrie
și au făcut o groapă și acolo i‑au îngropat. Știu unde sunt îngropați, dacă m‑ar duce
Obiect care face parte din portul tradițional al rromilor corturari, este preluat din portul pastoral ro-
35
mânesc.
acolo în Rusia, la Romanovka Balta. Doar tata s‑a dus cu lada și încă nevasta unui
rrom sărac, care adusese scândurile. Rromii erau toți la un loc în acea groapă.
– În groapa respectivă puneau toate cadavrele?
– Câți au murit, o sută de persoane, pe toți i‑au băgat acolo, în aceeași groapă.
Puneau un rând de cadavre și un strat de pământ, până s‑au umplut, știi, groapa, erau
două gropi.
– Am mai auzit de la bătrâni că îi băgau pe mai mulți morți, iartă‑mă că‑ți zic,
și‑i ardeau.
– Nu au ars nimic, nu au ars pe nimeni, au mințit, dă‑i naibii! Au mințit! Pe fi-
ecare îl punea în groapa de siloz. Dacă au fost 100 de persoane, 100 de persoane au
intrat în groapă, dacă erau mai mulți, erau două gropi.
– Auzi ce am mai aflat, că rromii acolo, cum să zic, aveau viața lor, mergeau
înainte… Am auzit că erau și rromi care au făcut nuntă în Rusia.
– Nu au mai făcut nuntă, nu au mai făcut… minciuni, mie nu‑mi place să mint.
Le mai ardea să facă nunți? Cine stătea după ei?
– Erau și evrei în Transnistria?
– Erau. Pe ei i‑au omorât. Pe ei i‑au omorât prima dată.
– I‑ai văzut cu ochii tăi?
– Cum să nu! Erau cu noi. Cum să‑ți zic, în lagăr. Tot felul de nații: pieptănari,
ursari, pletoși, rromi de‑ai noștri, mai multe neamuri erau.
– Stăteau separat?
– Fiecare nație era așezată pe un loc.
– Rromii își mai practicau meseriile?
– Nu mai făceau nimic. Nimic. I‑au dus pe rromi acolo să‑i omoare. Să nu mai
existe nația rromilor. Nu i‑au plătit cu nimic, le‑au luat căruțele, le‑au luat banii, le‑au
luat hăinuțele, ce aveau…
– Dar când v‑au luat din România ce v‑au spus? Au spus că…
– Au știut toți rromii că unde‑i duc, îi duc să moară. Adică dacă au știut rromii?
I‑au luat cu forța! I‑au ridicat cu forța!
– Au știut rromii…
– Cum să nu! „Ne duc la moarte!“ Au știut…
– Și românii ce au zis?
– Ce să zică românii… Nu le‑au dat nimic românii, nimic… bieții rromi și‑au
cumpărat căruțe, aveau căruțe, unii n‑aveau. Unii s‑au dus cu caii până în Basarabia,
cu cortul pe cal și cu copiii – care n‑aveau căruțe. Acolo, în Basarabia și‑au cumpărat
căruțe și câte un cal, aveau doar un cal.
– A fost o viață grea, unchiule… Noi știm din istorie că au fost duși toți rromii
nomazi și știm că au mai fost luați și alți rromi, cum să zic… care aveau case, care
erau săraci, care erau…
– Săracii aveau case, ai dreptate, și alții, știi tu, mai aveau case, dar și pe aceia
i‑au luat și i‑au deportat.
– Și cum i‑au dus? Cu trenul, cu căruțele?
– Nu, toți care s‑au dus, toți cu căruțele s‑au dus! Erau pletoși care aveau câte
șase catâri, rromii aveau doar cai, ăia aveau catâri.
– Pe vremea lui Ceaușescu, existau români și rromi care veneau la voi să vă în-
trebe cum a fost în Transnistria sau în „Rusia“?
– Nu, că au fost cu toții acolo. Copiii ăștia mai tineri, care nu au fost… noi le
spuneam „Măi, așa a fost, așa a fost în Rusia.“
– Mai ții minte în ce an a venit Nicolae Gheorghe36 la voi să vă întrebe…
Fiul lui Cula – Îți spun eu… atunci m‑am însurat, în acel acel an când a venit să
întocmească documente.
Fiul lui Cula către soția sa – Femeie, a fost unul care a venit să scrie istoria
rromilor. Nicolae, zicea că este fiul lui Bulai. Când au venit milițienii, l‑au îmbrăcat
rromanes. Acel om a venit când m‑am însurat eu, în anul acela.
– L‑au îmbrăcat rrom, s‑au temut de milițieni.
– Când v‑ați întors, cum v‑au privit românii?
– Gajeii ne dădeau de milă, știau că am fost în Rusia. Ne‑am construit colibe
de paie, că n‑avem cum să ne facem corturi. Știi, îmblăteau, oamenii aveau grâu. Am
mers la gajei: „ – Mă, dă‑ne să ne facem un bordei. – Haideți de vă luați paie și vă
faceți!“ Am construit colibe de paie, iar pe urmă ne‑am dus de ne‑am făcut corturi.
Fiul lui Cula către tatăl său – Corturi!37
– Corturi! Mergeam în siliște și aduceam căpițe, de lână, așa se fac corturile. Am
făcut corturile și am plecat… Nu te mai întreba nimeni, mergeam, iar în satul în care
ajungeai trebuia să mergi la șeful de post și la primar, să spui: „ – Uite, am venit cu
cortul aicea.“
Interviu realizat de
Adrian‑Nicolae Furtună și Oana Burcea
Iulie 2017
36
Mă refer la sociologul rrom Nicolae Gheorghe, despre care am aflat de la rromii din Merghindeal că
în timpul comunismului a cercetat această comunitate.
37
Fiul își corectează tatăl deoarece folosește în limba rromani un românism pentru cuvântul „ćaxra“
(trad. în rom. „corturi“).
ELISABETA DANCIU
,,Lisaveta“
Porumbacu de Jos, județul Sibiu
85 de ani, rromă din neamul corturarilor
Lagărele din Transnistria în care a fost deportată: județul Golta
Deportată în primul val, categoria rromilor nomazi
Motto: Acolo când am ajuns, ne‑au luat galbenii,

ne‑au luat hainele și paharele de aur ale familie, ave‑
rea noastră au luat‑o, ne‑au luat totul. Taleri „Maria
Tereza“ aveam. Să mor dacă te mint!
– Mătușă, spune‑ne cum te numești?

– Lisaveta Danciu…
– Să fii sănătoasă. Câți ani ai?
– 85 de ani.
– Unde te‑ai născut?
– La Avrig.
– Spune‑ne, cine este tatăl tău, mama ta?
– Eram la Avrig, acolo era părinții mei și‑acolo am stat, la Avrig. Ș‑o venit într‑o
bună dimineață Miliția, a venit Miliția. Spun în limba rromani?
– Da, în limba rromani.
– A venit Milița, a venit jandarmii, milițienii și ne‑au luat: „– Hai, pregătiți‑vă!“
– De ce au venit?
– Au venit cu mașina, ne‑au pus în mașină și ne‑au dus la post la ei, unde țineau
ei documentele.
– Și?
– Acolo am stat o zi și‑o noapte.
– Mai mulți rromi?
– Mai multe familii de acolo de la Avrig. I‑a mai adunat și din Bradu, pe toți din
Avrig, la postul de Miliție. „– Unde ne duce, domnule?“ Plângea tot satul, oamenii ne
aduceau de mâncare: „– Pleacă, pleacă, le duce la Bug!“, „– La Bug vă ducem! La
Transnistria!“ Vai de mine, plângeam, părinții necăjiți, copiii… Și ne‑au pus și ne‑au
dus, pe Valea Oltului, așa roată, așa ne‑am dus.
„– Să vă pregătiți căruțele! Căruțele și caii!“ Tatăl meu avea doi cai buni, a cum-
părat căruță, pentru că nu avea căruță. Și a pus pe ea covoare să nu ne plouă38, eram
cinci copii, două surori și trei băieți. Au murit toți, numai eu am rămas, unul a murit în
Rusia. Un frate, n‑o mai putut să vină. O rămas acolo, nici mort, nici viu, l‑o lăsat…
38
Arată că a făcut un coviltir din covoare.
că muream cu toții, venea bătaia pe noi și avioanele! Pe drum, pe unde treceam nu

mai era nimenea în case, pe drumul ăla să venim înapoi, cum veneau militarii, cum
venea bătaia (războiul), nu mai era nimenea în case dragă, era casele pustii! O fugit pe
unde o putut, prin păduri, oamenii din casele lor. Era pe‑acolo drumul, s‑o pitulat. Și
noi amărâții… Am venit mult pe drumuri, flămânzi, vai de capul nostru.
Am avut o mamă bătrână (bunică), iară nu am mai putut‑o aduce… o mamă de‑a
lu’ tata, n‑am mai putut, o rămas vie undeva, mai moartă, pe drum, mamă dragă, țiu
eu minte. Și‑am venit tot pe jos, vreo două săptămâni, trei, am venit, dragul mamii…
până am dat de tren, unde stătea trenul. Și dacă am ajuns în gara aia, nu mai țin minte
cum se cheamă, erau militari, români de‑ai noștri, care și ei veneau săracii, ca noi, să
nu moară, că venea bătaia pe noi: „– Țiganii“ spuneau românii noștri!“ și plângeau și
ei. „– Haida‑ți încoace, haida‑ți sus!“, rumânii noștri. Și ne‑o băgat în tren, tren din
ăla… marfar! Și ne‑o pitulat acolo. Ne‑o dat câte o cupă de ceai, câte ceva. Și când
eram acolo la județul ăla, Golta, ne bătea, dragă, ne bătea, aveau pulane (bastoane)
de‑ălea…
– Cine?
– Ruși39, ruși erau ăia. Scosese mama o plapumă afară, a pus‑o pe colibă, ne fă-
cusem colibă, am făcut‑o din pământ, a săpat mama în pământ, și a făcut așa cu pereți,
a făcut noroi, a pus paie și acolo dormeam, În Rusia, la Bugul ăla. Și a scos plapuma
cu care ne învelea să o usuce un pic. Au venit rușii și au împușcat‑o pe mama, în pi-
cior, dar nu a murit. A împușcat‑o, mamă, a luat și plapuma aia. Ne era frică că moare
mama, am tras multe necazuri, să mor eu. Și îi bătea pe rromi, îi scoteau la muncă.
– Și ce munceau rromii?
– Pe câmp, îi scoteau la muncă, pe câmp. Îi băteau cu biciul, cu pulanul ăla
mare, îi băteau până cădeau pe jos. Acolo când am ajuns, ne‑au luat galbenii, ne‑au
luat hainele și paharele de aur ale familiei40, averea noastră au luat‑o, ne‑au luat totul.
Taleri „Maria Tereza“41 aveam. Să mor dacă te mint! Așa aveam noi, pe două rânduri.
Și când se făceau mirese, un rând sus, un rând jos. Așa mulți ne‑au luat, mamă, și pa-
harele de aur ale familiei, aurul, tot au luat. S‑au întors dezbrăcați, cei ce au mai venit,
puțini, și au murit mulți. A venit o boală, tifosul a dat în ei. Ne‑au pus la colhoz, cum
le spunea la alea…
– Grajduri.
39
Vezi nota de subsol 1.
40
Tahtaja. Vezi articolul Pahare ascunse și bărbați de renume. Crearea valorii obiectelor neprețuite și
a bărbaților la romii cortorari (Cătălina Tesăr) în Condiția romă și schimbarea discursului (coord. Mihă-
ilescu V. și Matei P.) Iași, Polirom, 2014.
De asemenea vezi și „Graalul romilor“. https://www.youtube.com/watch?v=J1HLdnqMJYg
41
„Talerul Maria Terezia sau Talerul Terezian (prescurtat MTT, acronim de la Maria‑Theresien‑Taler)
este o monedă bulion (adică cu o valoare egală cu a metalului prețios conținut), folosită în comerțul in-
ternațional încă de la prima batere. Este numit astfel deoarece a fost bătut prima dată sub domnia împără-
tesei Maria Terezia (1740‑1780), la monetăria din Günzburg, în Bavaria.“ sursa: https://ro.wikipedia.org/
wiki/Talerul_Maria_Terezia .
– Grajduri, ai văzut, mamă? În grajd din ăla mare. Nu aveam apă bună de băut,
beam apă din bălți. Au murit mulți, făceau o groapă și îi puneau acolo în ea. Îi adunau
și îi aruncau în groapa aia.
– Și erau și copii mici?
– Erau, mamă, au murit și mulți copii mici.
– Câți ani avea fratele tău care a murit acolo?
– Avea 17, 18 ani, era măricuț (măricel).
– Și de ce nu mai putea să mai meargă?
– Nu mai putea să mai meargă de foame, de oboseală, nu mai putea, pe drum,
înfometat, nu a mai putut…
– Mătușă, este adevărat că a fost o Regină care a venit să îi scape pe rromi?
– Nu a fost. Nu mamă, nu a avut nimeni gijă de noi.
– Și știi ce am mai auzit? Că erau niște bărci de carton în care îi puneau pe
rromi în ele, asta este adevărat?
– Da, a fost.
– Ai pensie că ai fost în Rusia?
– Nu am, nu am bre, să îți mănânc mâinile…
– Și cum trăiești?
– Stau singură, mi‑a murit băiatul cel mare și aici stau cei tineri (nepoții ei), a
luat noră după nepot. Și eu stau singură, mai îmi dă ei, copiii, sunt necăjită, bolnavă.
– Cum a fost viața ta după ce te‑ai întors în România?
Ne‑am întors, mamă, ne‑am dat jos din tren, ne‑am dus la oameni, care ne‑au
adus mâncare, ne‑au adus haine, ne‑au pus apă caldă, ne‑au dat haine de schimb,
mamă…
– Ați avut păduchi?
– A, da, am avut, mamă… Am făcut păduchi, toată lumea. Beam apă din baltă.
– Tu ai muncit acolo?
– Eu eram mică, pe mine nu m‑au dus. Numai pe părinții mei, fiecare ce avea…
– Și cu cine stăteai tu? Cine avea grijă tine?
– Nu, nimeni, ei plecau la muncă și noi rămâneam acolo, în colibă.
– Mătușă, de ce au vrut să îi ducă pe rromi acolo, în „Rusia“?
– Păi ne‑au dus, și [pe] sașii, „Sașii și țiganii“. Germania, mă gândesc eu. Ger-
mania ne‑a dus.
Și mi‑au venit banii de două ori. Și bătrânul murise…îi veniseră și lui banii. Și la
o luna după ce a murit a venit cec‑ul. „A decedat!“ Și i‑a trimis înapoi de la poștă! Și
eu m‑am dus la Sibiu: „Că am rămas moștenitoare“. Și i‑au trimis înapoi…
– Îți mulțumesc, mătușă că mi‑ai spus povestea asta!
– Bine, mamă! Să vă dea Dumnezeu noroc, mamă. Am trăit în mizerii, mamă,
în foame, mamă. Mâncam bostani, cine avea bani, era un bazar acolo, mamă și țineau
bostani pentru porci, nu bostan bun de mâncat. Erau bostani ce‑i dădeau de mâncare la
porci, bostani, știi ce este aia? Dovleci pentru porci, îi tăiam și îi fierbeam. Cine avea
bani, cine nu… se uita…
– Dar nu vă dădeau de mâcare?
– Nu ne dădea nimeni. Apa era departe, cine știe unde.

– Îmbrăcăminte aveați?
– Îmbrăcăminte mai aveam de acasă, pentru că ne‑am luat puține haine de acasă.
– Cine a rămas acolo? Fratele tau…
– Fratele meu care a rămas a murit și bunica mamei mele.
– Cum se numea?
– Danți.
– Era cel mai mare dintre frații tăi?
– Nu, altul era mai mare, iar el era după el, altul era mai mare… A rămas neîn-
gropat, bre! Neîngropat! Pe drum, l‑au mâncat ciorile!
Iulie 2017
MARIA CĂLDĂRAR
Sâmbăta de Jos, județul Brașov
87 de ani, rromă din neamul corturarilor
Lagărele din Transnistria în care a fost deportată: Golta; Vradievka
Deportată în primul val, categoria rromilor nomazi
Motto: Dacă mureau, nu mureau unul sau doi, mureau

câte douăzeci, treizeci de inși deodată. Îi ridicau, îi pu‑
neau într‑un țol, mă doare capul când îmi aduc aminte,
îi puneau așa într‑un țol, și‑i duceau cu țolul, cum să‑ți
zic, ca de aici la casa aia, nu mai departe. Acolo era
papură, era o trestie mare, un lac mare, și îi aruncau
acolo.
– Mătușă, spune‑ne cum te numești?

– Cum mă numesc… Maria Căldărar!
– Să fii sănătoasă și voioasă.
– Să fiți sănătoși și voi.
– Câți ani ai?
– Eu? Optzeci și șapte (87).
– Mulți înainte!
– Nu vreau să mai trăiesc, pentru că… uite, doar ce am venit de la spital. Am
tensiune mare, sunt bolnavă. Vai de capul meu, mai bine ar fi să mor, că Dumnezeu
mă scapă.
– Nu mai spune așa.
– Îți spun pentru că e musai să îți spun!
– Mătușă, unde te‑ai „făcut“? [cu sensul de „născut“, pe care interlocutorul nu‑l
înțelege].
– „Făcut“?
– Unde te‑ai născut?
– În Calbăr.
– Și, ai mai avut frați, surori?
– Am avut, am avut, dar au murit cu toții. Mai am o soră în Dridif
– Câți ani are?
– Ea e mai mică, are șaptezeci de ani, șaptezeci și doi, șaptezeci și cinci.
– E mai mică decât tine.
– E mai mică decât mine.
– Ai fost în „Rusia“?
– Am fost, am fost acolo la Bug… ne‑au așezat într‑un câmp larg. Și când a venit
Regina nu i‑a lăsat să ne omoare. Antonescu a vrut să ne omoare, a vrut să‑i omoare
pe rromi, pe toți, și a venit Regina și a spus: „Nu‑i omorî pe rromii mei că îi pun la
munci, că rromii mei sunt harnici!“ Și așa am scăpat și nu ne‑au omorât.
– A venit Regina?!
– Regina, da…
– Și această Regină v‑a salvat? Să nu vă omoare?
– Da, ne‑a protejat, să nu ne omoare. Și dacă n‑ar fi venit ea, ar fi omorât atâta
[amar] de lume! A venit Antonescu să ne ia în sabie, să ne omoare pe toți. Și așa mu-
reau, ca găinile moarte, mureau câte două sute de suflete. Mureau. Și nu‑i mai îngro-
pau, îi aruncau așa în papură. Într‑un lac îi arunca pe morți, ferească Dumnezeu!
– Îți mai aduci aminte?
– Când îmi aduc aminte, parcă mi se face pielea de găină, când îmi aduc aminte,
prin câte am trecut eu… și când trebuia să ne omoare, și nu ne‑au omorât, ne‑au băgat
în colectiv, la muncă. Pe toți rromii. Eram la Golta, eram la Vradiovka42, acolo am
stat, ne‑au ținut vreo 2 ani. Mare necaz, ce să mai zic, când îmi aduc aminte îmi vine
și să plâng. Mâncare nu, haine nu, umblam dezbrăcați, vai de capul nostru, flămânzi,
însetați. Rușii făceau piață, și ce aduceau să le vândă rromilor? Dovleci și cartofi. Do-
vleci pentru porci.
– Știu.
– Și [dovleci] cumpărau părinții mei. Mergeau și cumpărau dovleci mari, adu-
ceau acasă, îi fierbeau și mâncam.
– Mai ții minte de unde v‑au luat din România?
– Din România, cum să nu! Țin minte.
– De unde v‑au luat?
– De aici, dincolo de Făgăraș, din Șărcaia43, de‑acolo ne‑au luat. Aveam porci,
aveam cai, aveam găini, aveam gâște, ciurdă. Aveam de toate.
– Aveați cort?
– Nu, am avut casă!
– Casă?
– Acolo am avut casă! Din casă ne‑au luat. Și un milițian ne‑a spus, i‑a zis tată-
lui: „– Mă, Niculae, întoarce‑te, că te duce unde te duce, și o să mori de foame!“ Și
tata a spus așa“ „– Nu mă întorc, am cinci fete!“ Eram cinci fete. „– Și aici nu am
unde să le mărit, și dacă toți rromii pleacă de aici, unde să le mărit?“ Să mor eu dacă
nu a zis așa! (râzând). „– Nu mă întorc!“ Și, când am ajuns și ne‑au trecut prin Buzău,
prin Chișinău, prin Tiraspol… Brăila aia, cum îi zice Doamne? Atunci am văzut că e
rău… Nu ne‑au mai lăsat nici să luăm o cană de apă să bem. Eram ca firele de păr din
cap, Doamne! Când îmi aduc aminte, când am ajuns la Bug și am văzut, n‑am avut
nici apă de unde să bem. Rău, ce să‑ți mai zic, îi mâncau păduchii pe rromi, haine nu,
mâncare nu, mureau ca găinile, când se îmbolnăveau găinile și mureau, și le aruncau
42
Vradievka.
43
Șercaia.
în papură unde dădea Dumnezeu. Necaz mare, ce să mai zic, că de era așa de bine
n‑am mai fi venit înapoi! Acolo era doar pustietate, rusoaicele44 erau singure acasă,
singure, fără soți, pe toți i‑au dus pe front! Și când ceream puțină mămăligă de la ei:
„Nema hleba, nema …“ (trad. în rom. „Nu avem pâine.“) Așa îi spuneau mămăligii…
– „Hleba“.
– La pâine îi ziceau „hleba“. Și la mămăligă am uitat. Am uitat cum îi zicea! E
mult de‑atunci! Aveam doisprezece ani atunci. M‑a pus la colectiv să sap cartofii și
Floarea‑Soarelui, am uitat multe. Ce să mai zic…
– Și ții minte că te‑au pus la muncă?
– Cum să nu?! M‑au pus la muncă, săpam Floarea‑Soarelui, cartofii, ne punea
să‑i culegem. Și ce ne dădeau: câte o găleată de cartofi și câte două‑trei măsuri de
ulei, și ne făceam de mâncare. Cu ce? Eram familie mare.
– Și unde locuiați?
– În Vradiovka.
– În casă, colibă, ce era?
– Grajd. Grajduri, ca de aici până în sat, mai lungi decât atât. I‑au pus pe rromi
acolo, în fiecare grajd, puneau câte trei‑patru familii.
– Mătușă, am auzit că i‑au pus pe rromi în niște „bărci de carton“, ai auzit asta?
– Cum?
– I‑au pus în niște „bărci de carton“ și le‑au dat drumul pe apă.
– Nu.
– Și s‑au înecat.
– Nu‑i adevărat.
– Ai auzit asta?
– N‑am auzit. Nu se făcea asta.
– Și a venit Regina.
– Dacă nu ar fi venit Regina așa le‑ar fi făcut rromilor Antonescu. Îi împușca și
îi arunca într‑un lac mare. Îi arunca într‑un lac mare pe rromi. Și când a venit Regi-
na: „Nu‑i omorî pe rromii mei, că rromii mei sunt harnici. În România au muncit.“
Și când au auzit asta, ne‑au băgat la colectiv, erau mai multe acolo. Ne puneau să
muncim. Erau tractoare, arau, și noi cu sapa în urma lor. Și mâncare? Muream de
foame până când… era un cazan mare, acolo aduceau câte puțină zeamă amestecată
cu cartofi, cu varză, cu fasole ca pentru porci, când le fierbi porcilor. Și ne puneau în
castronaș și era musai să mâncăm.
– Și pe urmă să muncești.
– Desigur că munceam, altfel cum? Ne‑ar fi dat mâncare fără să muncim?
– Și dacă nu doreai să muncești?
– Atunci nu ne dădeau să mâncăm, ne băteau! Rușii45 erau ai dracului! Vai de
mine.
– Mătușă, tu erai cea mai mare dintre surori?
44
Ucrainencele.
45
Autoritățile ucrainene aflate sub ocupație românească.
– Nu eram cea mai mare, am mai avut o soră, ea a murit când am venit din Ru-
sia, a murit aici, în Scorei.
– Chiar aici? În Scorei?
– În Scorei, era însărcinată, a căzut cu capul de bordura drumului.
– Cum? Nu a mai avut putere să meargă pe drum?
– Nu a mai putut să meargă și soțul a dus‑o la spital, nu a mai născut, a murit. Ea
era cea mai mare, eu eram după ea, ea era mai mare cu doi ani decât mine.
– Ai pensie pentru că ai fost în ,,Rusia“?
– N‑am… n‑am… n‑am… Și aici am muncit după ce am venit din Rusia.
– Unde ai muncit?
– Aici în România, ne‑au dat pământ și munceam la colectiv. Săpam sfecla, car-
tofii, porumbul. Și acum nu mai există, acum se muncește cu utilaje.
– Dar nu ați avut meserie?
– Cum să nu, soțul meu avea meserie!
– Ce meserie?
– Făcea cazane, găleți, căldări de țuică.
– Ce fel de rromi sunteți, căldărari?
– Căldărari.
– Nu ciurari?
– Nu, nu.
– Corturari sunteți?
– Corturari, și căldărari. Acum nu mai facem căldări, gajeii nu le mai cumpără.
– Mătușă, cum îi îngropau pe morți în Rusia?
– Vai, nu mă întreba, că parcă mi se ridică părul!
– Iartă‑mă!
– Dacă mureau, nu mureau unul sau doi, mureau câte douăzeci, treizeci de inși
deodată. Îi ridicau, îi puneau într‑un țol, mă doare capul când îmi aduc aminte, îi pu-
neau așa într‑un țol, și‑i duceau cu țolul, cum să‑ți zic, ca de aici la casa aia, nu mai
departe. Acolo era papură, era o trestie mare, un lac mare, și îi aruncau acolo. Acolo îi
aruncau. Odată a murit o fată mare, Doamne, frumoasă, se numea Saveta. Gâtul ei era
plin de aur, era plină de cocoșei. Degetele ei erau pline de inele, cercei mari de aur.
Cum a murit, așa au pus‑o într‑un țol și au aruncat‑o. Cum plângeam… eu plâng după
ea și acum. Rău de tot, ce să‑ți mai zic, rău. Dacă ar fi fost bine, mai veneau rromii
înapoi? Au fugit cum au putut.
– De ce au vrut să vă ducă în Rusia?
– Ordinul a fost al lui Antonescu. Antonescu a dat ordin să‑i strângă pe toți rro-
mii și să‑i ducă la Bug.
– De ce?
– Să‑i omoare!
– Și ce făceau rromii?
– Rromii nu făceau rău, și aici munceau, tot așa munceau, pământurile, cu sapa,
cu coasa, creșteau porci, cai, vaci.
– Ați avut casă? Nu stăteați în corturi?
– Nu, nu, nu… Erau și unii care stăteau în cort. Dar noi am avut casă. Când am
ajuns acolo și am văzut unde ne bagă, ne‑au băgat așa pe pământ. Acolo dormeam sea-
ra, veneau tâlharii, care fură, furau, ne furau hainele, ne furau mâncarea, dacă aveam,
dacă nu… Vai și vai… Dacă ar fi fost bine… ar fi fost bine să fie bine că…
Casele rusoaicelor, colibe, nu aveau case, doar colibe. Acum mergeam la ele
să‑mi aduc puțină apă: „– Nema.“
– Nu doreau să dea.
– Nu doreau să ne dea puțină apă. Le mâncau păduchii și pe rusoaice. Bărbatul
lor plecase la război și „kaputi“ (din germ. trad. în rom. „mort“).
– Ții minte limba lor.
– Țin minte. Eram de doisprezece ani, eram măricică.
– Te mai întreb ceva, să mă ierți. Am auzit că nemții se luau de femei.
– Știi cum? Erau cartofi, și femeile mai mergeau să fure ca să mănânce! Și le
dădeau: Buum! Și își băteau și joc de ele.
– Spune‑ne dacă murea multă lume din cauza tifosului.
– Vai de mine! Cum să nu! Au murit destui. S‑au înmulțit de când au venit. Iar
s‑au înmulțit (râzând). Acum s‑au înmulțit, dar au murit destui, ferească Dumnezeu.
Ce necaz era acolo în Rusia, Doamne, Doamne.
– Și cum v‑ați întors din Rusia?
– Cum ne‑am întors? Acolo în Vradiovca, unde stăteam noi, pe tata l‑au
pus la viței, și păzea vițeii, păzea vacile. Și‑i spuneau, umblau ca prieteni, cu tata:
„– Niculaie, gata, faceți cum puteți și plecați, vine războiul pe voi și kaputi“. Și așa
am fugit noaptea, la douăsprezece.
– Pe jos?
– Păi pe sus? Păi pe jos, sigur că pe jos. Pe sora care trăiește, la Dridif, o lua tata
în spate și așa o ducea. Și am venit prin păduri, pe întuneric, nu prea vedeam cum să
umblăm. Și când am ajuns, la Nistru, sau la Prut, nu ne lăsau, ne alungau înapoi. Am
trecut, Doamne când îmi aduc aminte, cum de am mai avut zile să scăpăm de‑acolo,
apa era până aici (până la genunchi). O apă mare, nu avea margini, atât era de întinsă.
Și o luntriță, nu mai mare de atât, acolo ne‑a pus tata, săracul, ne‑a pus, ne‑a trecut pe
câte doi copii. Și i‑am spus: „– Tată, să știi că mor!“ „– Nu te teme“, spunea tata, „–
Că dacă mor eu, muriți și voi.“ Să mor eu, când îmi aduc aminte parcă mă doare ini-
ma. Necaz, ce să mai spun. Am trecut Nistrul, și am ajuns în Crasna, Moldova. Acolo
era un tren, mergea un tren, știi, și de acolo am luat un marfar, și ne‑a adus până în
Brașov, și am scăpat. Ne făceam foc pe nisip în tren și acolo ne coceam cartofi, pe jar.
Mergea soțul și soția, la colectiv, și furau ceapă. Mergeau prin sate și vindeau
ceapa rușilor. I‑au prins și i‑au împușcat pe amândoi… Și pe soț și pe soție. I‑au omo-
rât acolo la ceapă. Și au rămas copiii orfani, vai de capul lor… au murit.
– Și copiii au murit?
– Au murit și ei, morți de foame. Soții erau tineri, au rămas în urma lor patru
copilași. Au murit acolo, unde stăteam, în Vradiovka.
[…]
Au murit patru tineri. Când au murit cei patru, acum îmi aduc aminte, nu i‑a în-
gropat nimeni, pe urmă a murit tatăl lor, mama lor, și unde i‑au băgat? Uite așa, ca pe
acele scări (arătând cu mâna), când treceam, treceam peste ei, treceam așa peste morți
(se ridică în picioare și ne arată). Nu era cine să îi îngroape. A venit un ciolovic46 cu
boii, cu o căruță mare și i‑a băgat în căruță. Șase au murit, șase! Au fost o familie,
patru copii, mama și tata. Măi, omule dragă, ai mai văzut așa ceva? Și uite, umblau
păduchii pe ei și îi înlăturau cu mătura. Și cu lopata i‑au băgat, au venit cinci, șase ruși
și și‑au băgat lopețile și i‑au băgat în căruță. I‑au aruncat într‑o papură mare. Mă doare
capul când îmi aduc aminte. Să mor eu, când îmi aduc aminte, de multe ori, că am
avut zile de la Dumnezeu de am scăpat când m‑a trecut tata dincolo de râu.
– Când erai tânără, îți aduceau aminte de Rusia?
– Cum să nu! Era și soțul meu! Și el a murit, are treizeci și cinci de ani de când a
murit, dacă nu patruzeci, era bolnav și a murit, era tânăr. A fost și el în Rusia. Nu eram
dată după el (căsătorită), a fost și el într‑un grajd din ăla. Când m‑am întors de‑aco-
lo eram de doisprezece ani. Era și el, și tatăl lui, și mama lui, și tata, și mama, eram
destui… Doamne, când îmi aduc aminte cum mureau oamenii, ca găinile, nu mai era
unde să‑i îngroape… Și‑i mai îngropa cineva? Îi aruncau cum arunci o găină moartă!
– Îți mulțumesc că ai vorbit cu noi și că ne‑ai spus povestea ta!
Iulie 2017
46
Termen folosit de romi pentru a‑i desemna pe ucrainenii din cadrul autorităților locale.
ELISABETA CLOPOTAR
„Saveta“
Bârghiș, județul Sibiu
86 de ani, rromă din neamul cortorarilor
Lagărele din Transnistria în care a fost deportată: Vradievka
Deportată în primul val, categoria rromilor nomazi.
Motto: Au rămas destui, bătrâni ca mine, le‑o făcut foc

și au rămas acolo, o dat zăpada peste ei și au murit
acolo, dimineață le‑o luat ciolovicii, rușii, tineri, le‑o bă‑
gat în groapă…
– Spune‑ne cum te cheamă?

– Saveta Clopotar.
– Și câți ani ai?
– Am optzecișișase (86) în Octombrie 15.
– Mulți înainte!
– Ce să mai‑naintez [în vârstă], să mor mâine, poimâine, că nu mai este loc de
mine, că nu‑s în stare să mai umblu, nu mai văz bine, toți au murit, numai Niculae
[fratele ei] ăla mai tânăr [trăiește], am trei frați, eu îs mai bătrână din toți. Am rămas
numai eu dintr‑atâția. Dacă a venit un orb, dacă a venit un șchiop l‑am miluit și i‑am
dat, ei uite că Dumnezeu nu mă omoară.
– Unde te‑ai născut mata?
– Aici, în Bârghiș, aici m‑am născut, și‑aici am stat, și‑aici am crescut, de‑aici
ne‑o dus în „Rusia“. De‑aici ne‑o dus, de la Agnita. Ne‑o adunat toți cortorarii…
– Câți ani aveai mata atunci?
– Ce???
– Câți ani aveai mata atunci?
– Apăi eu știu? Nu mai țin minte… Am avut șapte‑opt ani, așa ceva…
– Și v‑a luat cu toată familia?
– Cu toată familia ne‑a dus! Toți! Și rudari și țigani și… tot neamu’ ne‑o dus în
Rusia! Da știi ce? Ne‑o dus de la Agnita, și‑apoi ne‑o dus pe la Vâlcea, ne‑o dus tot
așa, că a fost un convoi ca de aici până la Mediaș, erau oameni de‑ai noștri. Numa’
care era în armată a zis că să stea familia47, dar nu a stat, că s‑o dus, acolo o murit!
– Vorbește în rromani!
– Da, dar să audă doamna.
– Nu‑i problemă, îi traduc eu. Vorbește în rromani.
47
Se referă la faptul că familiile de romi care aveau un membru pe front erau exceptate de la deportare.
– Ascultă, îți spun așa! Când ne‑au dus, ne‑au dus aici, în Agnita, în oraș, și dacă
ne‑au dus, ce‑au spus, ne‑au scris [i‑au trecut pe liste]. Ne‑au dat milițienii post din
post, ne spuneau: „– Mergeți, nu stați!“ Și noaptea și ziua. „– Că ajungeți la case!“
Milițienii ne mințeau că o să ajungem la case. Și post din post, rămânând peste noapte
pe undeva, ne‑au dus pe la Pitești, pe la Buzău pe‑acolo. Trei luni am umblat. Și când
am ajuns, am ajuns la Bug. Acolo, ne‑au luat caii, căruțele noastre, ne‑au luat paha-
rele48, ne‑au luat vasele, tot. Milițienii și rușii. Am rămas trei luni acolo. Trei luni am
umblat și trei luni am stat acolo. Până la Crăciun, de Crăciun ce‑am făcut: au venit
rușii.
– Știți ce sunt „ciolovicea“?
– (răspunde tot ea) Rușii49.
Au venit rușii și ne‑au dus prin sate, ne‑au împărțit. Unii au murit, unii au su-
praviețuit, au rămas lângă foc, au înghețat. Nu mai puteau să meargă. N‑aveau ce să
facă…
Nora ei – Și ce mâncau pe drum?
– Porumb, și cotorul de la varză. Și așa am venit noi cu războiul. Am rămas doi
ani și jumătate. În ianuarie am plecat. S‑au dus femeile noastre în Vradiovca50, acolo
[e] ca în Agnita, și s‑au adăpostit să muncească, au spus: „– Duce‑v‑ați dragă, n‑ați
plecat?“ „– N‑am plecat.“ „– E frontu’ pe noi la 20 de metri“, marele colonel de la
Pretură. Că așa îi spunea: „Pretura“. „– Numa eu am mai rămas, singur, și dacă nu
plecați, frontu‑i pe noi și vă ocupă!“ Bătrâna [care vorbise cu colonelul] a venit acasă
și le‑a spus tuturor rromilor și am pornit și am venit în ianuarie, zăpada era mare până
aici. Copii dezbrăcați, haine de hârtie, din acelea ca din [sacii de la] ciment, și am ple-
cat de acolo, am mers pe jos ca de aici [Bârghiș] până în Cincu. Eu am mers o bucată
de drum și n‑am mai putut. Ce am făcut? Ăia erau frații mei, bătrâna a venit înapoi și
m‑a cărat la subsuori și m‑a dus. Nu mai puteam de foame. Am luat un porumb, am
stat pe linie, că era zăpada mare, și am luat doi tulei, de acolo un tuleu, și un cocean
de varză, am prins putere și‑am pornit, m‑a ținut sub braț, că pe gât nu putea să mă ia,
că avea altul de mână. Și am plecat și am venit până în Bacău.
– Ați venit pe jos?
– Până în Bacău am venit tot pe jos. Era neamțul cu vlahul [aliați]. Apăi când
s‑a dat cu rusul, a scuipat acolo, în Nistru. A scuipat51 [trădat] vlahul că s‑a unit cu
rusul, neamțul nu a vrut să ne lase să trecem pe partea asta. Și un colonel a spus:
„– Cum să nu meargă vlahii [rromii din România] acasă, că frontu‑i pe ei! Noi suntem
în război. Acolo, la Nistru, au rupt podurile, au distrus tot, au minat, și apoi am trecut.
Ne‑a trecut pe noi rromii, au distrus podurile și pe nemți nu‑i mai lăsau să treacă. Iar îi
ducea pe rând în lagăre pe ruși, vlahi, pe toți îi duceau52. Cum îți spun, ne‑au dus să ne
omoare și au primit un ordin să nu ne omoare, să ne împartă. Și ne‑au împărțit acolo.
48
Tahtaja.
49
Autorități locale ucrainene.
50
Vradievka.
51
Folosește în limba rromani pentru „trădare“ cuvântul „chungardeas“, care se traduce prin „a scuipat“.
52
Probabil se referă la faptul că soldații ruși și români erau luați prizonieri de către soldații germani.
Mâncam pepeni și ne‑am îmbolnăvit de tifos. Apăi, cu tifosul nu era ce să mănânci,

muream de foame, mureau de foame câte cinci oameni pe zi, câte șase, câte zece! Și îi
duceau rușii [ucrainenii] și îi îngropau ca pe câini!
În Bug era mai rău, că ne împușcau, omorau, mureau și de foame, că nu aveau ce
să mănânce. Au dus bivoli rromii de la voi [se adresează lui Curt Sandu Viorel, artist
rrom din neamul spoitorilor, în timpul nomadismului rromii spoitori foloseau ca ani-
male de tracțiune bivolii], i‑au tăiat și i‑au mâncat, că n‑aveau ce altceva.
– Îi puneau pe rromi să facă muncă de câmp, la fermă?
– Ne‑au dus doi ani, și eu mergeam cu ei la sapă, la cartofi.
Mergeam pe câmp și săpam cu rușii [ucrainenii], la cartofi. Mergeam să primim
mâncare, că muream de foame. Le‑am vândut rusoaicelor [ucrainencelor] hainele de
pe noi, ca să supraviețuim, să ne întoarcem [acasă]. Au luat hamurile, au luat câte doi
cai, au luat pahare53, au luat aur de la rromi. Nu ne‑au lăsat nimic. Dacă aveam o gă-
leată de apă, nu o mai luam, pernele le tăiau [rromii] și aruncau penele, luau dosurile
și fețele de pernă și le dădeau rusoaicelor în schimbul cartofilor. Muream de foame,
am rămas acolo trei luni. Când am venit, am venit rău de tot. Am înnoptat, rămânând
lângă foc, făceam foc, și murea acolo câte unul dintre noi, nu mai putea să se întoarcă.
Armata spunea: „– Ce faceți, atâta convoi de lume, dați în sate rătăcite, că frontu‑i pe
noi și vă ocupă, că n‑avem ce face. Păcat de copii, că‑s copii mici. Mergeți unde știți
de câștigați o bucătură până ajungeți undeva.“54 Mureau vaci, le tăiau și ne mai dădeau
puțină carne.
Nora Lisavetei – Care era mortăciune!
– Nu aveai încotro!
Nora Lisavetei – Ha ha ha55.
– Unde te puteai duce? Războiul era cu noi. Am venit odată cu războiul de‑acolo,
de la Nistru, la Nistru ne‑au ajuns soldații, ne‑au trecut [Nistrul] și acolo ne‑a prins
noaptea, toată noaptea am umblat și am tras într‑o parte și ei de cealaltă parte. Așa am
venit. Și ce am tras, că ne‑au murit familiile, multe persoane, mai mulți au murit decât
s‑au întors. Și flămânzi, și însetați, nu era nimic de mâncare, nu ne dădeau de mânca-
re, nu era de unde, decât lubeniță și porumb.
– Din familia ta, toți oamenii s‑au întors?
– Nu…
– Au mai rămas acolo?
– Au rămas…
– Cine?
– Cine a rămas… o cumnată, socrul meu, fratele meu…
– Fratele tău era mai mare decât tine?
– Mai mare!
– Și părinții tăi s‑au întors?
53
Tahtaja.
54
Se observă adesea un atașament al supraviețuitorilor rromi ai deportării în Transnistria față de armata
română.
55
A fost încălcat un principiu important din cultura rromani tradițională, au devenit impuri.
– Nu s‑au întors, au rămas acolo! Ce să mai vină, că mai mulți au murit decât
au venit. Au murit din cauza tifosului. Luau o pilă și sfărâmau porumb ca la moară,
și făceau mămăligă. Vai de zilele lor. Și făceam foc, strângeau tufe [uscate], eram ca
de aici [Bârghiș] până la Cincu! Făceam păduchi. Femeile rrome se dădeau cu ulei
în cap, că nu aveau cu ce, și nu exista săpun, cum era război acolo, păduchii erau nu
doar pe noi, ci și pe ruși [ucraineni]. Când au venit soldații, a venit un soldat și i‑am
făcut de mâncare, a mâncat acolo, plin de păduchi. Erau păduchi și pe pământ. Ne‑am
umplut și noi de ei. Puneam apă să ne spălăm, dar degeaba, că erau pe pământ [mulți
păduchi]…
– Pe pământ?
– Păduchi pe pământ!
– Unde stăteați? În grajd? În ce?
– În grajduri, grajd cum e aici, acolo făceam foc și mâncare, dacă nu, răbdam
câte o săptămână până ajungeam să mâncăm. Era un preot român din Regat și ne mai
dădea puțină apă.
A venit ordin să nu ne omoare, că i‑au omorât pe evrei mai întâi, îi știu…
– Ai văzut?
– Nu. Nu i‑am văzut. Dar erau și aici, peste tot, eu mergeam la ei cu mama.
– Pe ei i‑au omorât?
– Pe ei i‑au luat mai întâi. Și i‑au omorât. Nu au mai lăsat evrei. Unul singur a
rămas în Alțâna56, gras, alb ca zăpada. A trăit aici, el a rămas. Dar dincolo, i‑au omorât
pe toți evreii din Bucovina, i‑au luat de peste tot și i‑au omorât. Și s‑a dat ordin să nu
fim omorâți pentru că eram români, nu eram evrei.
– Cine a dat ordinul acesta?
– De acolo, din București a venit ordinul. Nu știu.
– Ai auzit vreodată de „Regină“?
– Regina a dat ordinul, au vrut să ne mai ducă o dată și nu ne‑au mai dus. I‑au
dus pe sași57
– Și Regina ce a spus?
– Nu a vorbit cu noi, dar a trimis vorbă cum că dorește să ne trimită în India58. „–
Dacă ajungeți acolo, acolo unde mereți tot case aveți gătate.“ Rromii: „– Îmi iau casă,
îmi iau casă!“ Nu și‑a mai luat nimeni, că au murit acolo!
– Erau mari mincinoși!
– Toți [erau] mincinoși. Că dacă ne ziceau milițienii: „– Vă duce de vă omoară!“
Nu ne mai duceam. Tată său la Niculaie59 o fost la armată. Și muierea lui, mumă‑sa
56
„La recensământul din 1930 au fost înregistrați 2.276 de locuitori, dintre care 1.339 români, 886
germani, 37 țigani, 10 evrei ș.a. În anul 2002 populația comunei era de 1.616 locuitori, dintre care 1.409
români, 135 țigani, 69 germani ș.a.“ sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Al%C8%9B%C3%A2na,_Sibiu#-
Demografie.
57
Se observă că rromii au trăit din nou frica deportării atunci când au fost deportați sașii de către forțe-
le de ocupație sovietice în Uniunea Sovietică, 1945.
58
Consider că este foarte importantă această afirmație a supraviețuitorului, Transnistria a fost prezenta-
tă de către autoritățile românești ca un loc al Făgăduinței, un loc care „să le aparțină“.
59
Tatăl lui Nicolae Clopotar, supraviețuitor rrom din Merghindeal, județul Sibiu. Mărturia sa este inclu-
la Niculaie din Merghindeal, s‑o dus în Rusia cu socru‑său, cu copii cu tot. El o vinit
din armată și s‑o dus aicea la Veseud, și tot plângea, că să duce după copii. Dacă era
un om cu minte tată‑său la Niculaie, se ducea la București și scotea carte60 [ar fi fă-
cut solicitare scrisă] și trimetea după copii să vie acasă, că o avut o fată și doi ficiori,
Buri. Dar nu, că s‑o dus și el [în Transnistria], și s‑o dus la… unde s‑o dus mânca
mâțe, acolo mânca mâțe, n‑o avut ce mâncă. La Tighina. Era țiganii, și de‑a noștri,
și de foame mânca mâțe. Și să iertați, că mi‑e rușine, se ducea copiii și mânca ce nu
trebuie. Să mă bată Dumnezeu dacă mint. Este unu în Vecerd, mi‑i văr, tată‑său cu tata
o fost frați. Și era copil, se târâia beteag și unde găsea… mânca! Să n‑am noroc dacă
nu o mâncat! Dar nu numai el, și alții, și mâțe… Alții băgau apă [în groapă] și scoteau
așa [un animal] ca iepurele. Eu n‑am mâncat, nu pot să zic c‑am mâncat. Lubeniță și
mâncare așa… dar nu am avut cu ce face, nici ulei nu căpătam… Apăi ne‑o dat o țâră
de cucuruz, când o văzut că nu furăm, nu facem… Unde fura, făceau prăpăd, omora.
Omorau țiganii, cortorarii, rudarii. Rudarii săracii era mai blăstămați, vai de zilele lor,
și ăia au murit acolo toți. Toată lumea, am venit rău, n‑am știut că ajungem acolo
la Bug, acolo ne‑o dus la moarte. Ne‑o părut rău când ne‑o luat caii și vitele. Când
ne‑am dus, ne‑am dus bine, am avut căruță și cai și vite, dar când am venit am venit
goi și desculț, și fără mâncare, câte trei, patru zile fără mâncare. Norocoasă c‑am ve-
nit vai de zilele noastre, pe drum, goi, desculț, de am scăpat măcar viața. Nu am mai
gândit că venim, care‑o murit au rămas acolo, i‑au îngropat ca pe câini. Făcea groapa
și țipa acolo pământ. Așa făceau rușii, că nu aveau ce să facă, că era tifos, am apucat
tifos pentru mâncare, că n‑am avut mâncare, numai lubeniță și cartofi. De unde să iei
unsoare, ori slănină ori mâncare, nimic… și am apucat tifosul.
– Când te‑ai întors de acolo, cine te‑a crescut?
– Frații mei. Apăi eu am lucrat de la șapte‑opt ani am săpat și am lucrat, și‑acolo
mă duceam, mi‑o murit fratele ăla cu care mă duceam, mă duceam la sapă dimpreună
și era și bărbatul [soțul] acolo (râde), eram copii… El a fost bărbatul meu de la vreo
cinșpe ani. Mergeam la sapă toți. Nu am știut că îl iau, că el era cu tată‑său, i‑o murit
și lui surorile, mă duceam la lucru… Nu ne plătea, ne da câte o găleată două de cartofi
și o sită de făină și făceam mămăligă. Și nu cerneai, că nu aveam sită.
Au rămas destui, bătrâni ca mine, le‑o făcut foc și au rămas acolo, o dat zăpada
peste ei și au murit acolo, dimineață le‑o luat ciolovicii, rușii, tineri, le‑o băgat în
groapă și le‑o… Am venit rău de tot, atâta timp… în Șeica Mare, din Bârlad și până
acolo am venit, cu trenul, și‑apoi când am venit în ziua de Paști nu am avut ce mânca,
au venit oamenii și ne‑au adus mâncare, ne‑o dat haine, ne‑o dat mâncare, am vinit rău
de tot, am tras ca câinii, mai rău ca câinii.
– Mai credeați că veniți înapoi?
– Nu mai aveam nădejde că ne întoarcem. Nu aveam posibilitate, nu era unul
care să aibă o sută sau două sute de lei. O cumnată de‑a mea, o mâncat seara o țâră de
lubeniță și dimineață a găsit‑o tată‑său moartă. Dar nu crede nimeni…
să în prezenta lucrare.
60
Familiile care aveau unul din membri înrolați pe front erau exceptate de la deportare.
– Nu crede nimeni?
– Nu, dacă zici la copiii ăștia… copiii noștri nu crede cât am tras acolo în „Ru-
sia“, să ferească Dumnezeu. E drept că au fost și sașii, dar pe ei i‑au băgat în lagăr și
acolo le‑o dat de mâncare, dar pe noi… trei luni ne‑am dus, trei luni am stat, apoi ne‑o
împărțit și am stat doi ani de zile, că nu am avut unde să mai merem…
– Pensie ai?
– Ce? N‑am pensie, că copiii nu mi‑au făcut… am doar ajutorul social. Sunt să-
racă, am ajuns rău de tot.
– Am mai auzit la oameni că soldații se dădeau la femei, așa e?
– Nu rușii, nemții. Nemții cerea muiere, să iertați, mi‑e rușine că‑s bătrână, când
am venit din Rusia, veneam pe jos, ploua, ningea, vai de zilele mele, la Prut, ve-
neau și nemții cu noi, vedea muierile faine și cerea muieri, că dă băutură și mâncare.
Chiar lângă mine a tras (cu arma), eu eram de mână cu bătrâna, și numa vine neamțu:
„– Nu‑mi dați muiere?“ Muierile sau pitulat, nemții făcea… Rușii erau ca cum erau
pocăiți, dar nemții erau slabi, proști de tot, nu scăpau muierile de ei. Era muieri faine,
era muieri tinere. Și de frică îi lăsau, dacă vedeai un neamț și a avut pistol sau mitra-
lieră…
– Și femeile au rămas gravide cu nemții?
– Eu știu? O fi rămas… Ce să facă… Veneau nemții tot mereu la noi acolo, erau
două‑trei muieri faine, faine, albe, se ungeau pe obraz ca să nu se lege de ele…
– Cu ce se ungeau?
– Făceau cărbune și‑apoi când vedea nemțu se ducea.
– E adevărat că se îmbrăcau și în pantaloni?
– Nu se îmbrăcau… în hainele lor sta, nemții dacă mai veneau le da o cămașă, o
haină, dar încolo nu… Rușii n‑o avut treabă, oameni cuminți. Nici nu se uita la muieri
rușii. Era unu olog (ucrainean), ne duceam la sapă departe, câte cincizeci de oameni,
dar nu zicea nimic, făcea mâncare și ne‑aducea.
– Când v‑ați întors de acolo din Rusia, ați stat tot la cort?
– Când ne‑am întors ne‑am făcut o țâră de bordei, am pus două lemne (deasupra)
și‑am pus paie și‑am trăit așa?
– Unde?
– În Răvășel, în Mordeș, aicea… ce era să facem…
– Și cu ce v‑ați ocupat, cu ce ați trăit?
– Apăi ne‑am dus la lucru la oameni, cu ziua.
– Ați avut pahare61 atunci?
– Am avut, dar le‑am lăsat acolo! Ne‑o luat tot!
– De ce?
– Ce‑au găsit la noi, au luat tot.
– Când v‑ați întors aici, ați făcut școală?
– N‑am făcut.
– Deloc?
61
Tahtaja.
– Deloc.
– Ce‑ați lucrat după aia?
– La C.A.P.
– Și soțul, tot la C.A.P.?
– Da, n‑a lucrat nimeni cât a lucrat el.
– Când v‑ați măritat cu el, câți ani ați avut?
– Treișpe ani62.
– Și el?
– Nouășpe ani. Nu am avut ce face, nici unde să dormim, ne‑am dus cu ziua
și‑am lucrat, satu‑ntreg știe cum am trăit eu și bărbatu, noi n‑am furat doamnă, n‑am
pus mâna la nime, am avut o doamnă aici, ținea banii la mine, îi țineam în casă, ea se
ducea la lucru și când venea găsea banii, în timpul lui Ceaușescu.
Iulie 2017
62
Informația nu este sigură, mai sus a menționat că s‑a căsătorit la cincisprezece ani.
TUDORA STRUNGARU
Chiselet, județul Călărași
84 de ani, neamul rudarilor
Lagărele din Transnistria în care a fost deportată:
Județul Moldovka, orașul Diminioka, comuna Vasiliovka,
Lixandrovka și Alekandrovka.
Deportată în al doilea val, categoria sedentarilor.
Motto: Şi ne‑a dus în Valea Plângerii, când am ajuns

acolo, plângea fiu‑de‑maică, plângeau copilaşii de foa‑
me, eram în stare sa paştem iarbă.
– Mamaie, spune‑mi cum te cheamă şi câţi ani ai?

– Mă numesc Strungaru Tudora, născută în 1933 şi am 84 de ani, pe 5 februarie,
fac 84.
– Să fiţi sănătoasă! Ce îţi aduci aminte din copilăria mata?
– Mi‑aduc aminte, de la 4 ani, îmi aduc aminte. Când a scos din apă un topor
mare, și a venit un vapor. A oprit, mamă, şi a făcut o schelă mare şi ne‑a urcat în va-
por. Si în urma vaporului a legat o sută de bărci cu vaci în ele. Ma uitam la tatăl meu,
ţi‑am spus, aveam 4 ani, mă uitam la tatăl meu să nu cadă în Dunăre, că erau o sută
de oameni, şi noi eram în vapor, vitele erau culcate. S‑a strâns lumea, lumea era goală
[dezbrăcată], că nu era ca acuma. S‑a strâns lumea acolo unde băga foc, era cazanul
cu foc. Vaporul mergea cu foc atunci, a luat cazanul apa. A ieșit maistrul de acolo și
a strigat: „Oameni buni, daţi‑vă la o parte din gura cazanului că a luat cazanul apă şi
ne înecăm cu toții. Şi atunci s‑a retras lumea, a venit el şi ne‑a dat la o parte. Aveam
4 ani jumătate, 5 ani. Dunărea purta sloi şi avea cuţitele alea de dat și intra vaporul
printre sloi, ne‑a luat de acolo de la Prundu şi am ajuns în Olteniţa. Când am ajuns în
Olteniţa, ne‑a băgat într‑o şcoală, acolo, necăjiţi, amărâţi, primăria ne‑a adus o căruţă
de pâine şi apoi ne‑a repartizat pe la case de români. Îi scotea pe români afară şi ne
baga pe noi. Şi atunci era Carol [Carol al II‑lea], Regele nostru bun era, care era cu
moşierii, era ţara plină de moşieri, nu exista comună care să nu aibă 2‑3 chiaburi, să
muncim la ei. Munceam la ei. Făceam şi meseria noastră, toată iarna tăiam la pădure,
iar vara munceam la seceră, la sapă, la toată recolta, dar numai la chiaburi.
Atunci, vrei să‑ți spun de ce ne‑a dus? Aveam 7 ani când s‑a sunat mobilizarea în
România, când au intrat nemţii la noi, germanii. Schimbasem 2 dinţi. Şi atunci a venit
un soldat. Stăteam dincolo de Oltenița, pe marginea cealaltă, în pădure, acolo i se spu-
nea Frumosu, lângă Argeș stam, mămicule, şi a venit un soldat cu muşama de ploaie
şi i‑a pus pe două rânduri pe toţi bărbaţii, i‑a ridicat şi i‑a dus să‑i îmbarce, să‑i ducă
la război. Şi, de atunci, de când au intrat rușii cu nemţii, am trăit rău căci nu puteau
să îi suporte pe chiaburi. Nu puteau să îi mai suporte. Ne mutau de colo‑colo, până

am ajuns aici la Mănăstirea. La Mănăstirea era Regele Carol [al II‑lea]. Aici ne‑am
adăpostit la moşia lui până ne‑au luat în Rusia [Transnistria]. Aveam 10 ani, când ne‑a
luat în Rusia. Noi lucram, lucram albii, lucram linguri , lucram fuse, tăiam la pădure
toata iarna, tot la patroni.
– Şi unde stăteaţi?
– Făceam bordeie, aveam bordeie făcute, nu în pământ. Făceam surle. Stăteam
până ne scotea apa, când venea apa, ne dădea afară [îi inunda]. Am stat într‑o magazie
de 200 de metri, 300 de suflete, cu vite, cu porci, cu tot în magazia de lemne. Şi a ve-
nit Regele, nu ştiu cine era ăla, si a zis aşa, la şefu nostru: „Bagă‑ţi minţile în cap, un
pui de pisică daca îl îneacă apa, te arestez! Strânge orice suflet, nu îl lăsa să se înece,
eu îţi trimit vapoare, bărci, eu te salvez, dar să nu laşi un pui de pisică să se înnece.“
– Asta în România, aici…
– Aici, în România, mamă, uite, chiar aici, aici eram!
Până cand m‑am facut de 10 ani. V‑am spus au stat nemţii la noi 7 ani. Atât a
mers râzboiul!
– Mai ţii minte când au venit şi v‑au luat în Rusia?
– Da, păi, dacă aveam 10 ani, de aici ne‑a luat, de aici, hai îmbarcarea, cine ne‑ a
dat, şeful de post. Că hoţul, întotdeauna, dacă aveai 10 hoţi în comună, îţi strică toată
comuna. Noi, rudarii aveam între noi 3‑4 hoţi. Noi aveam sârbii atunci care făceau
grădinile, aici, pe margine lângă Dunăre.
„– Șefule, dacă nu ți i‑oi porni eu, că am primit ordin ca evreii şi ţiganii să plece
în Rusia!“
Şi ne‑a pornit, ne‑a îmbarcat frumos, ne‑a scos din baltă, aveam căruţe cu covilti-
re. Când am ajuns aici, apare poștaşul, chiar lângă căruţa noastră [și se adresează unei
femei din convoi]:
„– Cine e Călin Dumitru? Aveţi pe cineva Călin Dumitru? – Da, e soţul meu, dar
e concentrat! – Femeie, ce să îți fac? Uite decesul lui! A tăiat 8 şi al 9‑lea a venit unul,
i‑a băgat sabia în spate şi a murit. Ia decesul!“
Ea a căzut jos şi a murit. Mă crezi? În timpul ăla, am stat de‑am înmormântat‑o.
Cu vitele noastre, cu căruţele noastre. Nu ne‑a luat pe linia Călăraşului, a Constanței.
Pe aici mergeau căruţele cu muniţie. Pentru că ducea muniţie şi erau concentraţi. Ro-
mânia noastră era în foc. Ne‑a dus până la Galaţi pe văile astea.
– Cu căruţele?
– Cu boii noştri, ne mai lăsa şi pe noi câte o zi, de ne mai odihneam pentru că
mergeam încontinuu. Eu aveam 10 ani, nu mă suiam în căruță. Erau boii mei, tata
vânduse boii de plug ca să avem bani de Rusia, pentru că au zis că acolo ne vor da
tractoare, ne vor da maşini, să fim boieri, chiaburi. Rămăseseră doi boi mici care erau
ai mei, şi tata i‑a pus pe ăia la căruţă, că nu aveam ce face, şi am mers numai şi numai
pe jos. Dumnezeau să mă ajute, El, dacă nu am mers numai pe jos. Dumnezeu să mă
ajute, de‑aia ştiu. De aici şi până la Galaţi nu am pus piciorul în căruţă. Până în Valea
Plângerii, nu am pus piciorul în căruţă. Ne‑a lăsat în Galaţi, am cumpărat şi noi mân-
care, am luat un sac de mălai. Când am trecut la Prut, concentraţii noştri şi românii
noştri ne‑au luat tot, ne‑au lăsat numai sarea şi pânza, stamba care era pusă în lăzi.
Cumpărasem stambă să avem şi noi să facem cămăşi, că aşa era pe atunci. Şi ne‑a
dus în Valea Plângerii, când am ajuns acolo, plângea fiu‑de‑maică, plângeau copilaşii
de foame, eram în stare sa paştem iarbă. Noroc că ieşise porumbul, se mai închegase
puţin așa. Şi erau paznici ruşi, erau şi moldoveni printre ei. Şi moldovenii spuneau: „–
Lasă‑i să ia şi ei, că, uite, mor de foame!“
Şi ne‑au dus lângă o pădure. Ai noştri erau meseriaşi. Era numai tei. Au pus
mâna pe instrumente şi au început să facă linguri. Erau evacuaţi. Nu avea cu ce să mă-
nânce lumea. Şi când au plecat ai noştri cu linguri în bazare, veneai plin, încărcat, ne
lăsa de aduceam cartofi, ne lăsau de luam porumb, mă crezi că am măcinat şi mălai?
Aşa binisor! De ce? Erau buni ruşii [populația ucraineană], mamă, trăiai bine cu ruşii.
Erau buni, începusem să învăţăm limba.
Au zis: „Nu‑i împuşcaţi până în septembrie, octombrie, noiembrie să se răcoreas-
că timpul. La noiembrie se împuşcă! Dacă noi îi împuşcăm atâtea 1000 de suflete, nu
mai şade nimeni pe aici, porumbul, cine îl mai culege? Se împute!“
Ne‑a băgat acolo, era un heleşteu de apă, noi am stat cu pletoşii, ne‑a pus fieca-
re. Cu argintarii nu puteam să ne împăcăm. Nu puteam. Am stat, mamă, acolo. Şi când
au venit să ne împuşte, cred au venit 1000 de români și nu cu puști de‑astea, numai
cu mitraliere. Ne‑au înconjurat de 3 ori. Ne‑a înconjurat, am stat. Ne‑a scos pe dealul
ăla mare. Și apare, așa pe la 2 și jumătate, apare un militar. Doamne, să‑i dai sănătate,
dac‑o mai trăi! Calul era negru, dar nu mai era negru de atâta spumă. A oprit! A tras o
rachetă albă, a lăsat tot:
„– Armele jos! Nu se mai împușcă nimeni!“ [Neinteligibil] Și când au auzit turcii
moartea asta, și țipetele, și plângetele astea turcul a zis:
– Ce e la tine, rusule, ce e la tine?
– Împușcă țiganii azi!
– De ce?
– Pai, dacă vrea (vor) germanii!
– Păi tu ce faci acolo? Ce păzești acolo? Cum să se împuște în țara ta? De ce nu
i‑a împușcat în țara lor?
– Păi dar noi am ocupat Rusia [Transnistria]!“
Și atunci a zis:
„– Eu mă scol cu război!
– Nu ți‑i dau, că nu vrea nemții!
– Dar tu, americanule, ce păzești acolo, păzești porcii? Nu poți să salvezi și tu
1000 de suflete? Uite, Stalin nu poate să‑i salveze, că e țara lui ocupată de nemți!“
Atunci a plecat un stol de avioane peste ruși și pe noi ne‑a luat și ne‑a băgat la
colhoaze. Am mers un județ. În județul Moldoka [Moldovca] ne‑a dus, orașul Diminio-
ka [Dumaniovca], comuna Vasiliovka, Lixandrovka și Alekandrovka și sectorul român
a dat ordin, că nu exista rusi (ucraineni). Erau numai bătrâni. Tineretul era la război.
„– Uite ce e, le dați 200 de grame de mălai.“
Rușii au zis:
„– Ce face omul cu 200 de gr de mălai? Le dăm 300 de grame.“
Și, când a venit primăvara, ne‑a băgat la muncă63. Și ne‑a făcut și căsuță. Ne‑a
băgat la casele noastre toamna. Ce folos, că dacă ești pe alt tărâm, nu poți să stai. În
fiecare lună ne măcina câte o d‑aia mare de saci. Am lăsat acolo 6 saci de făină, am
lăsat ulei. Cred că am lăsat porumb și cartofi, 100 de duble de porumb și am plecat
la țara noastră. De ce n‑am stat acolo, mamă?64 Atunci a fost mai foc, ne‑a împușcat,
ne‑am rătăcit unul de altul, nu uit, era o mamă cu doi copilași, și făcuse un foc să‑i
dezghețe. Era prin ianuarie, mergeam pe câmp, nu mergeam pe câmpuri că ne împuș-
cau nemții. Când a trecut coloana de mașini. A oprit mașina, ea, când a văzut, a fugit
de lângă copii, proasta, s‑a uitat [neamțul] la fetiță nu i‑a făcut nimic. S‑a uitat la băiat
și i‑a dat cu pistolul la tâmplă, și a pus fata în mașină și a plecat cu ea. Oare pentru
mama aceea ce a fost? A băgat 30 de inși într‑o… ca fermele, acolo a dat o grămadă de
grenade peste ei, i‑a omorât și a rămas o bătrână. Când a trecut o armată de a noastră,
cred că erau 1000 de militari. Nu s‑a oprit la noi, niciunul. Noi eram pe arătură, boii
noștri erau desjugați, ne rugam de ei, stăteau cu mitralierele în urechile calului, nemții,
gata să tragă, și zicea la tot tineretul: „ – Rugați‑vă pentru noi să ajungem acasă!“ Ne
rugam de ei… Și au trecut 1000 de militari, numai de români militari, în urmă a fost
un soldat, nu știu, poate ceva mare, avea decât un pistol și avea o nuia de cătină roșie,
de pădure, în mână și a venit la ei, erau doi nemți, gata sa tragă, au vorbit în rusește:
„– De ce îi omorâți? Unde mergeți? Acasă? Și ei unde merg? Tot acasă!“
– Nu mi‑ai zis câți frați erați când ați plecat de aici.
– Eram cei doi orfani, despre care ți‑am zis că a murit tatăl lor, mama lor, cum a
citit scrisoarea, a rămas un băiat de 14 ani și o fetiță de 11 ani – de‑o seamă cu mine.
Eram 4 și cu ei doi șase, cu bătrânii opt și cu mama și tata, zece inși.
– Copii munceau?
– Nu munceau. De la 14 ani munceau65. Mamele, dacă avea o mamă un copil,
un singur copil dacă avea, avea rație și vedea de el. Nu era voie să meargă la ruși
63
Având în vedere că deportarea evreilor și romilor în Trasnistria nu s‑a realizat pentru folosirea aces-
tora la munci, ci pentru a ,,curăța“ țara de aceste două populații, inițial nu a existat un plan pentru folo-
sirea acestora la munci; abia în decembrie 1942 autoritățile românești de ocupație au conceput un plan
pentru folosirea acestora la munci, până atunci existând prevederi vagi, cum ar fi Ordonanța nr. 23 din
11 noiembrie 1941 cu privire la evrei. Astfel, înainte de decembrie 1942 nu a existat o reglementare a
muncii evreii și rromilor, preocuparea pentru aceasta fiind legată în principal de asigurarea hranei, deoa-
rece aceștia trebuiau să muncească pentru a‑și asigura hrana, statul nepermințându‑și să plătească pentru
aceasta. Reglementarea muncii evreilor și romilor în Transnistria s‑a făcut în decembrie 1942. prin două
decizii ale Guvernământului Transnistriei: Decizia nr. 2927 din 7 decembrie 1942 ,,privitoare la organiza-
rea muncii evreilor din Transnistria“, cum era numită de autorități și Decizia nr. 3149 din 18 decembrie
1942, privitoare la romi. – Notă realizată de Maria‑Luiza Medeleanu din cadrul unei recenzii nepubli-
cate la lucrarea Munca Forțată în Transnistria. Organizarea muncii evreilor și romilor decembrie 1942
– martie 1944. Viorel Achim. Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 2015.
64
Afirmația arată contactul pozitiv pe care l‑au avut cu populația locală.
65
În ceea ce‑i privește pe romi deportați în Transnistria, conform deciziei 3149 din 18
decembrie 1942 se prevede că aceștia vor fi așezați în sate, în grupuri de câte 150 până la 350, după ne-
cesități și posibilități de utilizare la muncă sub conducerea unuia dintre ei, cu obligațiunea ce li se impune
fiind retribuiți ca și muncitori localnici. De asemenea, toți țiganii muncitori calificați vor fi întrebuințați
conform meseriei lor, în atelierele existente și cele ce se vor înființa. Vor fi organizați în echipe de lucru,
sub conducerea unuia dintre ei (primarul țiganilor) și vor fi folosiți la munci agricole, la tăiatul lemnelor,
(ucraineni), să lași copiii singuri acasă, să se ducă la colectiv. Numai cei de la 14 ani
în sus. Tânărul era la colectiv. Rușii (ucrainenii) nu acceptau nici bătrânii să stea cu
copiii. Mama trebuia să stea cu copiii și cu bătrânii. Acolo am pomenit bătrânul să fie
îngrijit, la ruși, aveau respect. Ai noștri, militarii făceau rău.
– Ce făceau?
– Ne căutau de banii românești. „– Nu avem, tot ce am avut am cheltuit pe drum.“
– Noi am auzit, așa am citit, că oamenii erau plătiți.
– Da, dar nu îi plăteau cu bani, mamă, acolo nu se găseau haine să cumperi, dar
ne dădeau mâncare, câți erau în casă, atâția saci de grâu primeai, ne măcina. Cartofi,
fasole, varză, roșii, dar bani nu se pomenea…. mai dădeau câte două mărci când venea
un primar de fotografia, punea o femeie să îi facă o cântare. Dar bani rusești nu ne
dădeau.
– Noi știm că acolo au fost așa: căldărari, ursari…
– Da, da, argintari, pletoși, evrei.
– Fiecare era pus să muncească pe meseria lui?
– Nu, munceam la munca câmpului. Nu, că nu aveai de unde. Pădurile erau mai
departe. Bărbații munceau la grajduri, la vaci, o iarnă am stat acolo, nu, două ierni
am stat, și femeile îngrijeau de copii. Munceau până se aduna tot de pe câmp. Acolo
nu se tăia cocenii ca aici. Se făceau baloți pentru vite din trifoi. Se făcea fân pentru
vite. Acolo am văzut mașini de treierat. Dar bani nu ne dădeau. Nu aveau de unde, era
război, și ei o duceau rău. Neamțul le lua pasărea și porcul de pe bătătură66. Am stat
acolo aproape doi ani, am făcut acolo 11 ani. Mamele cu copiii și bătrânii nu mergeau
la muncă. Bani nu ne dădeau. Toți cartofii dintr‑o comună erau depozitați într‑un șanț.
Și de acolo te duceai să iei cât îți trebuia. Aveam vaci, nouă nu ne‑au oprit boii. Po-
rumbul era pe câmp, cartofii erau pe câmp.
– Unde ai fost, în ce sat?
– Județul Moldoka, orașul Diminioka, comuna Vasilovka și Lixandrovka care
erau vecine.
– Din ce știi mata în alte sate, au fost cazuri când îi punea și pe copiii la muncă?
– Poate în alte comune… Nu exista copil să muncească. Astea sunt bancuri. Ru-
sul e milos. Nu a dat o palmă. Sau să abuzeze de o femeie frumoasă. Era primar de
comună și primar pe două comune. Tatăl meu cânta cu clarinetul, juca polka. Se în-
suraseră doi băieți de‑ai noștri cu două rusoaice. Nu exista să ne batem cu rușii, să
facem scandal. Când a plecat războiul și au început nemții să… împușcau de‑ai noștri.
Îi împușcau. Pe pletoși nu i‑a prins iarna acolo că aveau aur, era băgat în inimile că-
ruțelor. Au scos aurul și au dat la nemți, la pod, la Prut. Treceai Siretul și apoi Nistrul.
Prutul e la noi.
confecționarea de obiecte de lemn brut. Atelierele și echipele de lucru vor activa sub controlul pretorilor
și al prefecților. Toți țiganii, cu vârsta între 12 și 60 de ani, indiferent de gen, trebuiau să muncească în
atelierele și echipele de lucru constituite. – Notă realizată de Maria‑Luiza Medeleanu din cadrul unei
recenzii nepublicate la lucrarea Munca Forțată în Transnistria. Organizarea muncii evreilor și romilor
decembrie 1942 – martie 1944. Viorel Achim. Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 2015.
66
Se pare că a înțeles greșit întrebarea mea, a înțeles că am întrebat dacă locuitorii ucraineni îi plăteau.
– Nu mi‑ai spus de ce v‑au luat?

– Ți‑am spus, doi țigani și doi evrei. Și au spus: „– De ce am rămas mă, noi fără
tați? Ia, mă, să arunc podul ăsta în aer. Nu mai avem tați, nu mai avem frați…. au mi-
nat podul. Un ciobănaș când i‑a văzut ce au făcut. Au minat podul și au fugit. Ei s‑au
ascuns și nu i‑a prins. Ciobanul a dezbrăcat cămașa și a pus‑o în băț:
„– Nu băgați trenul pe pod! Podul este minat de doi băieți și de țigani!“
Ordin de la Hitler și de la Antonescu să ducem țiganii și evreii la moarte. Noi,
când am ajuns acolo, i‑am găsit pe evrei împușcați. Nu puteai să treci de miros. Într‑o
apă i‑au împușcat. Ți‑am spus, dacă nu erau turcii, nici noi nu mai veneam. America-
nul, a dat telefon, americanul a salvat rușii de au intrat la noi în țară.
– Dar Regina României nu a intervenit pentru voi niciodată?
– Nu, pentru că a fugit, cum a apărut ordinul ca țiganii și evreii să fie duși, să fie
împușcați, a fugit în altă țară, în Franța, în America, nu știu… Și pe noi când au apărut
rușii…
– De aici, când v‑au deportat, i‑au luat pe toți rudarii?
– În pădure stăteam. Lângă Dunăre stăteam. Aveam bordeie. Eram meseriași. Noi
lucram la pădure, făceam sferturi, tăiam lemn, erau patroni. Făceam parchet. Erau pa-
troni, cum este acum. Terminam o lucrare, venea alt patron. Patronul ne asigura unde
să iernăm pe moșia fiecărui moșier. Erau chiaburi, moșieri. Așa ne mutam din padure
în pădure. Acolo lângă dispensarul vechi era un boier care se numea Bogan, jumătate
din baltă era a lui. Munceam la el. Am făcut bordeie pe moșie ca să nu ne mai scoată
apa din bordeie. Ficare comună avea câte 50 de rudari, de munceau vara la el, la sece-
ră, toată munca era cu mâna. Vara lucram la moșie, făceam linguri, eram meseriași.. de
la piciorul podului.
– Tanti, noi am auzit de niște bărci de carton.
– Știu și de asta, evreii, s‑au înecat evreii. Ți‑am spus, doi băieți de evrei și de țigani
au minat podul. Pe evrei i‑au luat primii. Le‑a făcut pod de carton și i‑a înecat în Bug.
Pe noi ne‑a dus în Valea Plângerii. Că nu îi mai lăsau turcu să facă greutăți, să
miroasă, să se împută. Acolo nu exista, era câmp.
– Dar unde ați stat acolo, în bordei?
– Ne‑au băgat în colhoaze, dar ne‑au dat rație. Ai noștri erau oameni vrednici. Și
apoi primăvara, au văzut că muncim.
– Ce se întâmpla dacă nu munceai?
– Cum să nu muncești? Știi cine nu munceau? Pletoșii și argintarii. Aveau aur, au
plătit cu aur, și au trecut noaptea podul. Au trecut în România. Noi eram săraci67. Nu
am avut ce să facem. Am dus‑o mai greu în România, când a luat Stalin țara, ieșeai
din curte, te lua și te ducea și te bătea, spunea că ești pui de chiabur. Să nu mai existe
chiaburi si i‑a dus la Constanța. Au facut tare rău rușii la noi în țară, prima dată. Să-
racii munceau la chiaburi, cei care nu aveau pământ, munceai la seceră. Ne duceam
„Omorau țiganii, cortorarii, rudarii. Rudarii, săracii, era mai blăstămați, vai de zilele lor, și ăia au
67
murit acolo toți.“ Fragment din mărturia Elisabetei Clopotar, din neamul cortorarilor, mărturie din pre-
zenta lucrare.
la seceră… Aveam vite, nu eram amărâți. Nu aveam minte. Te duceai și cereai loc de
casă în sat. Noi eram din pădure în pădure.
– Acolo aveați primarul vostru?
– Da, era tatăl meu. A pus unu care a furat și apoi l‑a pus pe tatăl meu. Tata a fost
drept. Am muncit toată vara. Mergeam la măcinat. Moara era pe Bug. Acolo morile
erau pe ape. Era pe Siret68, pe Nistru, pe Bug. Bugul trece pe la turci.
– Unde erați voi, erau numai rudari?
– Numai rudari. Am fost cu argintari, cu pletoși acolo, la Dumanovka. Și evrei
erau. Mâncai, făcea spume carnea aia. Slavă Domnului, am trăit bine, cu bunătate. Ne
dădea ulei, cartofi. Ne făcuse mai aproape de moldoveni.
– Și aici, când ați venit, în România, ce ați făcut?
– Când am venit, am venit pe rând. Alții au rămas acolo, au fost ocupați, și nu
s‑au mai întors.
– V‑a murit cineva acolo?
– A murit, mamaia mea. A murit și tineret. Nu aveam cu ce să ne îmbrăcăm. Tor-
ceam cânepa sălbatecă, o torceam cu fusul și făceam îmbrăcăminte. Dintr‑un cârlig.
Din cauza războiului. Nu aveam îmbrăcăminte. Erau moldoveni, aveau oi. Era bine
dacă stăteam acolo. Știam rusește, se ridicase tot tineretul. Într‑o zi a împușcat pe toți
30. În drum spre casă. Erau rudari de pe lângă Bucuresti. Nu erau de la noi din sat.
Azi veneau doi, mâine trei. Cine a rămas acolo a venit cu bani. Alții nu s‑au îndurat,
au venit acasă, la România. Rușii mi‑au mâncat banii.
– De la câți ani?
– Am mai stat, s‑a făcut colectiv la I.A.S. la ferme, începând de la ceapă, puneau
batoze, așa îi ziceau.
– Când v‑ați întors, în ce ați stat, în bordeie.
– În 1961 ne‑au dat afară, de acolo, din bordeie. S‑a făcut colectivul. Când am
fost la… în bordeie. A dat Dumnezeu și am trăit atâta. […]
Antonescu a devenit eroul României după Revoluție.
Adrian-Nicolae Furtună și Maria‑Luiza Medeleanu
Iulie 2016
68
Supraviețuitoarea face confuzie între Siret și Prut.
NICULAIE CONSTANTINA
Chirnogi, Județul Călărași
80 de ani, neamul rudarilor
Lagărul din Transnistria în care a fost deportată: Trei Dube
Motto: Când vedem, mamă, Țiganca i se spunea, cu

un cal alb cât pomul ăla, curgeau uite așa spumele
după el. […] Era Regina: – Nu îi omorî. Sunt rudari,
mâncăm cu linguri, ne spălăm în copaie. Când a ridicat
steagul roșu, parcă acum o văd în ochi, s‑a retras toată
armata.
– Suntem amărâți până la Dumnezeu, măicuțele. Ce am pățit în Transnistria, dacă

nu venea Țiganca69. Ne‑a luat de la Chiselet [județul Călărași], armata, că erau jan-
darmi atunci. Punea mama ceaunul pe foc să facă mămăligă. Noi plângeam de foame.
Avea tata doi boi mari, îi punea la căruță și pleca după lume, din comună în comună,
acolo iar făcea mama mămăligă. Dacă erau jandarmii buni ne lăsau, altfel nu. Și o
punea în căruță și mâncam mămăliga aia. Ne‑a dus așa în Transnistria trei luni din sat
în sat, din comună în comună. Acolo ne‑a băgat la Trei Duble70: pletoși, fel de fel de
lume. Avea mama, tata, păsări în căruță, avea lumea, rudarii noștri, deosebiți de ple-
toși, de toată nația de oameni.
Tăia mama câte o găină, venea pletoșii le mâncau mațele, așa le mânca. Mama,
dacă frigea o bucată de carne acolo, o mâncam, dacă nu, veneau pletoșii și ne‑o lua
din mână. Am stat acolo la Trei Duble o lună de zile, pe vale, decât Dumnezeu se
vedea sus. Apoi ne pomenim în valea aceea, era un deal mare. A coborât armata, cum
sunt furnicile, și ne‑a dat afară armata din căruțe. Puneau bărbații înainte, punea pe
tată înainte, după tată punea pe mamă și noi copiii. Eram șase copii, ne punea în spate-
le mamii că să meargă un glonț, un glonț mergea în ochi [adică în linie dreaptă] și alții
făceau șanțuri, după ce ne împușcau să cădem în șanțul acela. Alții, cu lopețile, doar
să ne învelească cu pământ, mânca‑v‑ar mama de băieți!
Când vedem, mamă, Țiganca i se spunea, cu un cal alb cât pomul ăla, curgeau
uite așa spumele după el. Când a ridicat un steag roșu s‑a retras toată armata, a fugit
pe deal, mânca‑te‑ar mama! Dar noi tot acolo eram pentru că ne era frică. Dar când
le‑a făcut cu mâna, că „Plecați!“ Am tras fiecare și noi la căruță. Și toată armata aia a
urcat pe deal și nu ne‑a mai împușcat. Dacă nu venea Țigăncușa aia, că așa îi spunea.

69
Se referă la Regina mamă Elena, vom constata acest lucru de‑a lungul interviului.

70
Trei Dube,
„– Sunt rudari, ne‑am scăldat în albie, am mâncat cu linguri de lemn. Nu trebuie

împușcați, sunt rudari“. [vorbele Țigăncii]
Și ne‑a lăsat acolo, și ne‑au luat unii, am trecut din comună în comună și ne‑a
băgat la un colhoz, cu paie, fiecare cu copiii lor. Veneau nemții, de una și‑a bătut joc,
de‑o femeie. Noi aveam o soră care era mai mare, era fată mare, ne‑a luat tata și ne‑a
pus pe ea, ca să nu‑și bată nemții joc de ea.
Aducea tata cartofi, porumb. Cocea cartofi și ne dădea de mâncare. Răbdam de
foame, plângeam de foame, apoi a venit frontul. Ne‑a pus tata iar în căruță și am venit
la Nistru. La Nistru ce a făcut tata, a zis să trecem și noi toți copiii.
Pe tata și pe toți bărbați i‑au luat nemții și i‑a băgat într‑o școală mare, și care a apu-
cat acolo i‑a împușcat, care a apucat să fugă a fugit. Și pe noi ne‑a luat de mână, aveam
pe sora asta mai mare, ne lua de mână și fugeam pe pod. La Nistru acolo s‑au oprit toate
mașinile, toate căruțele și am trecut în Basarabia. Ieșeau femeile cu mâncare, cu pâine, cu
îmbrăcăminte, erau păduchii pe noi grămadă, mânca‑v‑ar mama de băieți! Da.
Soțul ei – Făceam focul.
Ăsta săracu, moșu ăsta, a fost și el cu ta‑su și mă‑sa. Venind cu frontul, mă‑sa nu a
mai venit, a căzut jos, a împușcat‑o, a stat socru‑meu lângă ea, că să vază dacă mai trăieș-
te și nu a mai trăit, a lăsat‑o acolo și a luat copiii, avea doi băieți și două fete, și a plecat
cu ei în România. Și am venit și noi în Rumânia. Am trecut Nistrul, Prutul, în Rumânia.
S‑a dus sora mea și am căpătat în ziua de Paște și noi cozonaci, ouă. Ne‑a dat tata jos
după [de pe] tren, eram pe tampoane, așa mergeam. Veneau nemții și răsturnau blană [îi
aruncau din tren] cu noi unde opreau trenurile. Da, măicuțule, amar, manca‑v‑ar mama.
Trebuiau să ne plătească nouă bani, milioane, dar de unde, că nu ne‑a dat, ma-
măle… Ne‑au orbit ochii acolo cu lucru de nimic. Ne‑a făcut și nouă câte o pensie de
două milioane Ce să faci cu două milioane doi bătrâni, să mai dai și la un copil, să
mai iei și un tratament. Copiii nu au un servici, nu au nimica. Amărâți măicuțule!
Reporter: Din ce cauză v‑au luat în Transnistria?
– Ne‑a luat așa. Era unu Păun Baba, nu‑l știi tu pe Păun. Un rudar. I‑au cerut o
vacă, miliția de acolo: „Dă‑mi o vacă, că nu te mai trimit.“ Și ăla nu le‑a dat. Și a ve-
nit, mamă, și ne‑a trimis în Transnistria, ne‑a trimis la moarte. Dacă nu venea Țiganca
aia, eram împușcați, alții făceau șanțurile, alții cu puștile ședeau [stăteau pregătiți] să
meargă un glonț! Era tata înainte, era mama după el și noi eram în spatele mamii.
A dat Dumnezeu, mânca‑v‑ar mama de băieți, și am venit și noi acasă. Asta e, mân-
ca‑v‑ar mama. Ăsta a lăsat pe mă‑sa, a venit frontu’, a împușcat‑o.
Câți aveau tu când ai lăsat pe mă‑ta?
Soțul ei – Eram mic.
– Avea niște beciuri și beciurile alea erau înfundate de lume, de femei. Și nemții
acolo i‑a împușcat în beciul ăla. O femeie s‑a dat după cotul la beciul ăla, aia a scăpat:
„– Puneți mâna, că eu nu am murit, nu m‑au împușcat pe mine.“ [a spus femeia
care a scăpat] Au scos‑o afară. Era vânată la ochi de fumul ăla.
– Câți ani aveai mata?
– Eram copil, dar țin minte tot. Când am lăsat boii și căruța la Nistru acolo, a
sărit lumea și a tăiat boii și așa tăia bucăți din ei, făceau focul cu cârpe și le tăvăleau
[bucățile de carne] prin focul ăla și mânca, mamă, lumea de foame. Noi am plecat,
ne‑a luat sora mea cea mai mare de mână și ne‑a trecut Nistrul, am trecut dincolo în
Basarabia. Rumâncele veneau cu pâine, cu îmbrăcăminte.
– Dar românii de aici, din sat, ce spuneau?
– Eram la Chiselet, nu eram aici [se referă la localitatea Chirnogi, domiciliul ac-
tual]. Ce era să zică, se putea să se opună înainte la miliție, la armată? Au venit, ne‑a
scos, ne‑a dat afară din bordeie, am pus bagajul în căruță, avea tata doi boi. Nu ne‑a
lăsat jandarmii nici mămăligă să facem, a dat cu piciorul la ceaunul de mămăligă, răb-
dam de foame, Dumnezeu ne‑a avut de grijă.
– Părinții mata, ce lucrau atunci?
– Tata făcea copăi, făcea linguri. Mama se ducea cu ele în sat. Eram în baltă, nu
eram ca acuma să învețe copii școală. Eram amărâți. Făcea mama fuse, făcea linguri,
se ducea în sat, să mâncăm. Era ca acum, când are lumea serviciu? Mai se zbate pe
colo‑colo, nici acum nu au serviciu..
– Tanti, vreau să te mai întreb, am auzit la alți bătrâni pe care i‑am mai întrebat
că povesteau de niște bărci de carton.
– Cum?
– Bărci de carton, acolo în Transnistria.
– Nu erau, mamă, bărci! Bărcile au fost aici, măicuțule. Veneau nemții ca să trea-
că dincolo în Bulgaria, că îi omorau ai noștri, și cică aveau bărci de cauciucuri. Ce
bărci erau Dumnezeu știe! Se ducea până unde se ducea și se duceau la fund, pe Du-
năre. Ei au vrut să treacă dincolo, în Bulgaria mamă, să scape cu viață. Dar nu au
putut pentru că venea frontul, cum ne‑a omorât pe noi [așa cum au murit mulți dintre
rromii deportați la întoarcerea în România odată cu spargerea frontului românesc și
german de către sovietici].
– Să ne zici, dacă vrei cum te cheamă și când te‑ai născut?
– Niculae Constantina și m‑am născut în ‘32. Am spus ce am pățit în Transnis-
tria. Eram plini de păduchi. Adunam păduchii după noi și îi mâncam. Făceam focul și
ne scuturam de păduchi. Când am venit, am tras la neamuri, la Chiselet.
– Din ce cauză v‑a dus acolo?
– A venit un ordin, să se ducă țiganii în Transnistria, au zis că ne dă casă, ne dă
pământuri, avere. Mămicule, noi nu furam! Munceam pe la ferme, făcea tata linguri,
copăi, se ducea în sat, aducea mâncare. Nu fura tata!
Vai de capul nostru. Dacă nu venea Țiganca aia?!
– Dar cine era?
– Era Regina: „– Nu îi omorî. Sunt rudari, mâncăm cu linguri, ne spălăm în
copaie“. Când a ridicat [steagul acela roșu pe care l‑a menționat mai înainte], parcă
acum o văd în ochi, s‑a retras toată armata.
– De ce îi zicea Țiganca?
– Așa îi zicea: ,,A venit Țiganca și a scăpat toată lumea“. Era pe cal, era o femeie
pe calul ăla, aia ne‑a scăpat. Spumele erau pentru că alergase calul. A alergat calul de
unde venea. Eram în groapă, cădeam.
– Am mai auzit, să mă ierți, că au fost cazuri când s‑a mâncat și carne de om.
– Nu se mânca, avea lumea păsări și care tăiau mâncau mațele. Luau mațele și le
dădeau prin cenușă. La Trei Duble.
– Și unde stăteați, în case?
– La Trei Duble. Erau în căruțe trași, rudarii într‑o parte, pletoșii într‑o parte,
argintarii într‑o parte. Era fiecare cu nația lui. Carne de om nu se mânca, cine a spus,
a mințit. Aveai o vită, dacă o tăiai mâncai carne, dar nu crudă, făcea focul, o tăvăleai
prin cenușă prin jeragăi [jar] și o mâncai.
Spuneți acolo să ne mai vină și nouă bani! Poate aude Germania.
– Pensia de deportare o aveți amândoi. Altă pensie mai aveți?
– Nu am muncit la colectiv am muncit la pădure, la Călărași. Atât am. Trebuia să
ne dea și nouă mai mult dar sunt buni și ăia.
Sunt mulți de la Chiselet care au fost acolo. Sunt mulți de aici care au fost în
Transnistria. Eu v‑am spus clar ce am pățit. Moșul a lăsat‑o pe mă‑sa [mama sa] acolo.
– Era bătrână mama matale? Câți avea mama matale? Unchiule ai plâns după ea?
Soțul ei – Eram mic.
– Nu mai ține minte. A lăsat‑o și a plecat. Trebuia să‑i împuște și pe ei. I‑a scăpat
Regina din vale, și pe ei.
– Poți să‑mi zici cum te numeșți?
Soțul ei – Cristea Gheorghe
Interviu realizat de Adrian‑Nicolae Furtună. Anul 2012.

STRATAN VALENTINA
„Vala“
Satul Pietriș, Comuna Dolhești, județul Iași
84 de ani, neamul ursarilor
Lagărele din Transnistria în care a fost deportată:
Covalevca, județul Oceacov
și
DURA LENȚICA
Lagărele din Trasnistria în care a fost deportată:
Covalevca, județul Oceacov
Deportate în al doilea val, categoria rromilor sedentari
Motto: Tata a luat‑o pe surioara mea și pe frățiorul

meu, a făcut aproape două săptămâni cu ei până i‑a
adus acasă.
Vala – Când îmi aduc aminte, îmi vine foc la inimă de suferința îndurată acolo,
ce foame, ce chin, ce bătaie. Ne‑au purtat, doar noi știm și sufletul nostru. Am avut
zile de tras. Când am mers ne‑a mințit, așa [arată cu mâna cum zornăiau cheile]. Am
mers mai mult cu forța, nu de voie bună. Când am ajuns la Huși, am vrut să ne întoar-
cem, tata plângea, a lăsat baltă totul, că nu stăteam aici, stăteam în vale, am avut viței,
vacă, eram înstăriți, nu poți spune că eram amărâți, că nu aveam posibilități. Ne‑au
băgat în tren. Până la Huși ne‑au dus cu căruțele. Au încărcat căruțele și am avut un
om, tot rrom, care era în legătură cu ei, tăia în carne vie de pe noi, și luase bani. Și am
coborât, la Cavaliovca [Covalevca, județul Oceacov]. Am început să plângem, și de
foame și de sete, nu avea tata de unde să ne dea de mâncare. Cu vai chin cu vai pelin
ne dădeau câte doi cartofi, tain, și o căniță de tain, dar ce tain, că era urluială, ce era
să faci cu ea? Nu aveai ce să mănânci. Erau peste tot numai țepi, nu aveai unde să te
așezi. Șerpii gemeau și stăteau colac, nu aveam unde să ne punem să dormim. Tata ne
strângea ca și când cloșca își adună puii sub ea.
– Unde stăteați?
– Sub cerul liber, am stat așa două săptămâni. Făceam focul noaptea ca să nu vie
șarpele pe noi. Din bălegar de vite. Părinții noștri stăteau și ne păzeau. Ne‑am băgat în
niște grajduri, la rând. Era într‑o grădină și erau niște morcovi, așa… Eu la 84 de ani,
ţin minte ca ieri, măcar că sunt atâția ani!
Ne‑a luat tata, pe mine și pe sora mea să vindem niște prosoape. Ne‑au descope-
rit nemții și au fugit după noi. Am ajuns la o râpă, tata ne‑a luat, una aici, alta aici [la
subsuori], și și‑a dat drumul în râpă cu noi. Ceilalți erau pe șes, și mama care fierbea
niște cartofi. Nemții i‑au înconjurat pe rromii de pe șes și pe care îl prindea îl bătea.
Era un tânăr, tata ce să zică:
„– Ia‑o [pe una din fete] că nu mai poate să fugă.
– O iau, dar îmi dai cartofi?
– Ia‑i pe toți!“
A luat‑o în spinare și am fugit, aproape un kilometru ne‑au gonit [nemții]. Pe
urmă, am rămas pe un șes.
[…]
Era un câmp mare, cât vezi cu ochii, a murit o fată tânără, Kranina a lui Tobârța.
Nu era unde să o îngroape, tata s‑a dus și a făcut o groapă, am pus o bucată de țol sub
ea, una deasupra ei.
– Câți ani avea?
– Era tânără, 16‑17 ani, fată mare, nu era măritată, nu avea bărbat, nu avea nimic,
dar fată‑fată. Unde stăteam, îi încărcau pe morți ca și când încarci snopii. Unul îl lua
de picior, unul de mână și îi aruncau într‑un cuptor. Nu ardeau, doar sfârâiau așa. Până
a venit un preot: „– Măi oameni buni, nu ard că sunt miruiți! Mai bine faceți o groapă
mare și îi îngropați acolo.“ Au făcut o groapă, nu se mai putea sta de jur împrejur [din
cauza mirosului].
Dura Lențica – Noi eram copii, mergeam și ne uitam la morții aceia care erau
negri cum e cărbunele.
V. – Și ne‑au mutat pe un alt șes.
Tata a luat‑o pe surioara mea și pe frățiorul meu, a făcut aproape două săptămâni
cu ei până i‑a adus acasă. Când a ajuns la Iași, a venit cu ei pe jos până la Bunești,
acolo locuia bunica mea din partea mamei. Nu a luat drumul normal, ci din pădure în
pădure, i‑a fost frică. În tren erau patrule, cu pistoale, pe tren, să ne prindă și să ne
trimită înapoi. Rămăsesem eu, alt frate și mama. La două săptămâni a venit tata îna-
poi. Noi ne luaserăm gândul de la ei, plângeam… Numai ce vedem că vine tata! Toți
rromii s‑au strâns pe el:
„Ăla – Ia‑mă și pe mine!
Ăla – Ia‑mă și pe mine!
[Tatăl] – Nu pot, mânca‑v‑aș gura, nu sunt sigur că ajung nici cu familia mea acasă.“
Și am pornit. Ne‑a băgat într‑un vagon unde erau butoaie mari, fără apă, fără
mâncare.
D.L. – De‑ai scăpat cu zile, de ai ajuns la România, trebuia să vii ascunsă.
V. – Era niște apă într‑un butoi ruginit, tata lua apă cu mânuța și ne umezea gu-
rile. Și auzeam deasupra patrula – dum, dum – cum umbla, care mai erau de‑ai noștri
[probabil se referă la soldați români], ne ascundeau, ziceau „– Nu‑i nimic aicea, nu‑i
nimic!“
D.L. – Ne mai ascundeau.

V. – Și așa ne‑a chinuit tata până aici [la Pietriș].
A dat Dumnezeu, că dacă nu Dumnezeu altcineva nu, și a oprit trenul. Ca de aici
în masa aceasta era un robinet (arată cu mâna). S‑a uitat tata așa (arată stânga dreapta)
și s‑a dus tiptil și a luat un bidon cu apă, ne‑a pus înapoi în cazanul acela și am ajuns
până la Iași. Când am ajuns în Iași ne‑a lăsat jos, și tot prin coturi și tot prin hudițe am
ieșit din Iași. Și am mers prin pădure până acasă. Am ajuns acasă [la neamuri], aveam
o mătușă, nu am mers acasă la noi, Toată noaptea am umblat și am ajuns la bunica,
din Bunești.
– Cât ai stat la Bug?
D.L. – Doi ani, știu că doi ani. Eram de 12 ani când m‑am dus, aveam 14 ani
când m‑am întors.
V. – Eu aveam 16 ani71.
– Și de ce v‑au dus?
V. – Degeaba.
D.L. – Cazier pătat. Care a făcut grosul [închisoare], o lună, două, trei sau jumă-
tate de an: „Pe aceia le ducem, apoi mai ducem o serie“.
V. – Ne‑au dus cu forța, ne‑au spus „nu aveți nevoie de nimica“, și n‑am luat de
acasă niciun capăt de ață: „Tot ce vă trebuie aveți, numa’ deschideți ușa și intrați de‑a
gata“. Ce ziceau rromii: „Poate așa este!“ Și‑au dat seama când au ajuns la Huşi. Le‑a
fost greu [autorităților] până am ajuns la Huși și ne‑au băgat în tren.
D.L. – O fată, a venit tată‑său, Zora, a lăsat‑o acolo cu altă soră şi un băieţel, trei
copii, i‑o lăsat acolo, lângă un gard de ruşi. El o venit împreună cu nevastă‑sa. Acu
băieţelul plângea de foame, după mă‑sa, a venit un neamţ şi i‑o tras o armă în cap şi o
murit copilu. Până să tragă şi în fată s‑o omoare, a venit o rusoaică (ucraineancă) şi a
luat‑o în braţe şi o fugit, i‑o spus pe nemţeşte [ucraineanca a vorbit cu neamțul].
Baba asta care o fost aici [se referă la o altă supraviețuitoare vecină cu ele, din
satul Pietriș], o fost împușcată, aici, la șold. Aiasta când venea, unde să se ascundă,
văzuse nişte români soldați, era în vagoane iarbă pe jumătate şi ea s‑a vârât sub iarbă
şi au învelit‑o cu iarbă. Dacă vine cineva să caute…. dar ei au făcut control cu picioa-
rele, au călcat‑o cu picioarele, au prins‑o.
– Au omorât‑o?
D.L. – Nu. Au dus‑o la spital și i‑au scos glonţul. Cei mai mulți am venit acei
care au avut câte cinci copii, șapte. Umblau copiii uite‑aşa, o fetişoară umbla prin gu-
noi, boabe de porumb, lua din gunoi şi dădea în gură. Apoi, umplea mama borș și co-
piii [alți copii decât ai ei] îi cereau huștia, să nu o arunce, să o mănânce aşa cu tărâţe.
V. – Douăzeci de familii am stat într‑o casă, un rând aicea, un rând încolo, toţi pe jos.
– Erați împreună acolo?
V. – Da, am eram.
D.L. – De unde ești?
– Din Bârlad, acum stau în Bucureşti.
71
Conform calculelor estimarea este greșită. Avea în jur de 14 ani, interviul a fost realizat în anul 2012.
D.L. – Mai venea un gajeu din America. Mai ştia el şi româneşte, dar nu chiar
bine, înţelegea. Când a auzit aşa, plângea, asta e pentru ca să deie la ziar.
A fost prost, ne‑au dat nişte bani din Germania, dar să ne pensioneze şi pe noi, o
mai pensionat dintre dânşii…
– Trebuie să vă faceți actele alea.
D.L. – De‑acu’? Dacă nu am făcut până acum, de‑acu’ acte pentru moarte!
V. – Ba spuneau că ne mai dau un rest…
D.L. – Nu mai dau nimic!
– Care sunt mai tineri, știu ce ați pățit?
D.L. – Și ce dacă știu? Se miră, ascultă de la noi. Ai avut zile, ai scăpat. Iaca țin
minte ca ieri.
V. – Nu se uită canonul nostru niciodată. Eu știu ce am zis.
– Și când ați venit acasă, cum ați luat viața de la început?
– Nu am mai găsit nimic din ce am lăsat, tata a luat‑o de la început, de la zero,
nu a mai găsit absolut nimic. Doar casa, nici vaci, nici vițele, nimic.
– Nu le‑a vândut când ați plecat?
– Nu le‑a vândut, n‑a avut când. Rămăsese o mătușă la bordeul nostru…
– Erau mulți copii acolo?
– Da, erau copii mulți. Umblau desculți, fără căciuli, nemții îi luau la fugărit, nu‑i
lăsau să cerșească, să scormonească în gunoaie să mănânce. Era o fetiță, cu părul până
aici, frumoasă ca soarele la răsărit, și mergea acolo și căuta în gunoi, și găsea morcovi.
Dezbrăcată, să mă ierți, așa cum a făcut‑o mama ei. Și a luat‑o neamțul la bătaie cu
cureaua, s‑a dus, săraca, și s‑a strâns ghemuită lângă un gard. După ce s‑au dus nemții,
s‑a dus tata să o aducă înăuntru, acolo unde stăteam. A pus mama o fustă pe ea, i‑a dat
să mănânce, a ieșit și s‑a dus. Unde s‑a dus, Dumnezeu știe…
D.L. – Care o fost mai înstăriți, o mai trăit, o venit, o ajuns, acasă, iaca în Româ-
nia. Da’ care nu au mai avut bani, n‑au mai avut îmbrăcăminte, mâncare nu, cu sufle-
tul gol, așa, nu nimic. Se strângeau pe lângă un gard, dimineață mureau acolo.
V. – O murit mulți, bre, mulți, de la noi, de aici din sat!
– Mulți de‑aici.
– Mulți o murit, mulți o murit. N‑o avut posibilitate. Dacă familia aceea n‑a avut
pe nimeni să îi ia în spațiu, să‑i ajute, i‑au lăsat acolo. Și i‑au bătut și și‑au bătut joc
de ei. Și au murit și de foame și de mizerie.
D.L. – Tata o fost muzicant72 și s‑o întâlnit cu… din Basarabia, alți muzicanți,
s‑a făcut o echipă așa, mai bunișoară. Și cânta pe la ruși, aducea făină, aducea cartofi
72
Vezi documentul de arhivă din anexe Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosarul numarul 97/1944,
fila 25. A doua persoana din tabelul cu rromi care au fugit din Trasnsnistria este Vasile Stratan. El locuia
în satul Pietriș, comuna Dolhesti, județul Fălciu (acum se află din punct de vedere administrativ in județul
Iași). Rromii din satul Pietriș sunt cunoscuți pentru fanfara locală. Radu Alexandrina, deportată tot în
lagărul de la Covalevca, pe am intervievat-o în anul 2009, (Furtună, A.N., 2012, p. 37, 87, 140) vorbeș-
te despre un bărbat care se numea Vasile Stratan: „Erau niște romi de la Zece Prăjini, îl chema ,Vasile
Stratan pe romul acela, avea trei frați… I – Tot ursari erau. R.A. – Tot ursari, romi. O pernă mare avea,
plină cu bani. Erau bani românești, acolo nu valorau. Când au venit romii ăia, care cântă și la televizor, de
la Zece Prăjini, când și-au luat instrumentele și-au început să cânte, plângeau și buruienile de mila lor.”
și numai să… nu… Am rezistat, c‑aveau leac de meserie. Acum, se făceau și nunți, se
ducea. Nu lua bani, numai alimente: fasole, cartofi, făină, de astea. Și a ajuns cu cinci
copii și mama acasă.
– N‑a murit niciunu’.
– Nu, cinci copii, o venit toți. Ei, acasă a mai trăit vreo 2‑3 ani mama și‑apoi a
murit. Care‑o fost mai înstăriți, da’, cei mai mulți, mulți și necăjiți. Ăștia care n‑au
avut, ăștia, au rămas pe toată viața. Asta e!
– Și, iarna era greu de tot, nu erau lemne, nu era nimic. Am auzit că puneau pe
foc și tocurile de la geamuri.
– Da! Balegă de vaci uscată.
– Ce căldură să facă?
– Iarna mureau mulți, iarna o murit mulți de tot. Cum cari tu păpușoii, în căruță,
așa îi căra la cuptorul acela. La cuptor, în șes, încolo. N‑aveau în vale.)
– Era cimitir?
– Ei, cimitir! Cine a avut parte de cimitir? Le dădea pe câmp, bre! Grămadă
mare, așa.
– Îi mâncau câinii!
V. – E posibil. Făceau o groapă mare și le dădeau drumul în ea.
D.L. – Și le dădea drumu’ așa. Dar cu mâna?
– Cu furcoiul.
V. – Cu furca, ca pe snopi îi aruncau acolo. Asta a fost. Sfântul Dumnezeu a vă-
zut ce au făcut.
– Și tatăl vostru a avut cazier?
D.L. – Da!
– A avut.
– De tânăr. Și frații lui, că erau patru frați, și au fost [în Transnistria] toți patru
frați cu nevestele lor, cu copiii lor. A avut noroc. A venit din nou înapoi. Ne‑a lăsat
acolo, la Bug, a venit el singur [a fugit de la Covalevca la Pietriș], că nu a putut să
vină cu noi. Și aveam un unchi într‑un sat mai încolo [de Pietriș], a vândut vacile, boii
și ne‑a adus bani acolo, la Bug. Și deci a putut să ne aducă și pe noi, că mai dădeau
militarilor, gajeilor, bani, ciubuc, de ne ascundeau prin tren.
– Dar cum a putut el să plece de la Bug?
– Pe furiș. În mașina trenului din față, colo, la locomotivă.
– La locomotivă.
– La locomotivă. Cu acela a mai făcut și i‑a dat niște bani și l‑o ascuns acolo.
Acolo nu căutau. Și l‑o adus în România. Când o ajuns acolo, aproape să ajungă aca-
să, venea pe jos, l‑a prins miliția și l‑o dus la o miliție și l‑o bătut, de moarte. L‑o
dezbrăcat, de la fund, pantalonii jos, o dat capu’cu picioarele așa, la miliție. Și‑o tras
Radu Alexandrina face o confuzie în ceea ce privește locul de unde era Vasile Stratan. Ceea ce este im-
portant pentru noi, este că ea și-l amintește ca personaj din Transnistria. Așa cum vom vedea mai departe,
el era un rrom conoscut în lagărul de la Covalevca. În aceasta lucrare sunt prezentate mărturiile a două
dintre rudele lui: Stratan Valentina și Dura Lențica din satul Petriș, comuna Dolhesti.”
cu rânca peste fund, peste spinare de l‑o făcut numai vânăt, vânăt. Când o ajuns la noi,
plângea: „– Gata, m‑o omorât!“
– Dar i‑au drumul?!
– Da. I‑au dat.
– L‑au bătut foarte tare, dar i‑au drumul.
– „[Tatăl ei] – Mă duc, că am copiii acolo!
[Autoritățile românești] – Unde?
[Tatăl ei] – În cutare sat.’’
[Autoritățile românești] – Acolo să te duci!
[Tatăl ei] – Acolo!“
Și i‑o dat drumu’. O ajuns așa, bătut. Plângea când o ajuns. Da’ măcar nu i‑au
luat banii. O ajuns cu banii la noi.
– Au fost și evrei acolo cu voi?
– Au fost, au fost!
– Au fost! Și au fost mai chinuiți sau la fel ca voi?
– Tot atâta! Tot traiu’ ‘cela. Au fost mai chinuiți evreii, că pe ei i‑a înecat.
– Mai vreau sa vă întreb ceva și apoi vă las. Am auzit că acolo la Bug, au fost
„bărci de carton“.
– Cum?
– Bărci de carton! Ați auzit asta?
– Da, da, da.
– Este adevărat!
– Așa, i‑a omorât pe evrei.
– Da?
– În bărcile acelea, în bărcile acelea. Nu le‑a spus: „– Hai, să te dau în apă!“
– „Hai, suie în barcă să trecem dincolo!“ Ei, nu am văzut eu, dar vorbeau rromii
noștri, știu eu, auzeam că așa le făcuseră evreilor, au vrut să‑i treacă peste, într‑un sat.
– Și rromilor, le‑a făcut așa?
– Nu le‑a facut rromilor! Nu le‑a făcut lor așa! Nu le‑a făcut!
V. – Știi câte ne‑au făcut!
D.L. – Erau mai șmecheri rromii. Căuta fiecare să trăiască, să vină în România.
Aveam un frățior de 18 ani, mai mare decât mine. Acela a rămas nenorocit acolo, de
frică, că erau din aceștia mai mari, „șefi de echipă“ cum se spune, care ne luau și ne
duceau la muncă. Și l‑au luat și l‑au dus să îl bage în fântână să curețe fântâna. Și era
cu găleată. Și cu picioarele în găleată, și ăsta din urmă cu lanțu’, tot dădea drumul. Și
el, de frică, singur, că nu era tata cu el, nu erau nici alții, ne‑au spus și nouă alții, tot
de‑ai noștri, și el a spus, i‑a tresărit inima, a rămas nebun, așa, cu probleme mentale.
Dar era muzicant, era deștept.
Adrian-Nicolae Furtună
Anul 2012
CÂRJOBANU LUCREȚIA
Pietriș, județul Iași
Lagărele din Transnistria în care a fost deportată: Covalevca
Motto: Să alegem neghina din grâu, să nu mai fie în

țara noastră.
– Poți să îmi spui cine ești?

– Eu sunt Cârjobanu Lucreția.
– Câți ani ai?
– Am 75 de ani.
– Spune‑mi tu ai fost la Bug?
– Am fost la Bug când eram mică, aveam 6 ani, ne‑a dus Antonescu, ăla care a
fost Antonescu. Avea mama un băiat de un an și jumătate, mic de ținut în brațe și ne‑a
dus și ne‑au plimbat, ne‑au mințit că ne duce să ne dea case “Cu cheie cu tot cu lacăt,
cu tot ce trebuie“. Și am plecat. Vorba era să meargă numai hoții, dar de unde, că i‑au
dus și pe oamenii care nu erau vinovați cu nimic. A murit mama mea acolo, a murit și
sora mea de 16 ani, era la școală, a mai murit și un frățior de un an și jumătate acolo.
– Și tatăl tău?
– Tatăl meu a rămas cu mine și cu o surioară mai mare, și mai aveam un frățior.
Și ne‑au luat și am venit cu războiul înapoi. Dar am fost chinuiți rău acolo, băiatul
meu, chin cum nu ai mai văzut pe lumea asta. Nici mâncare nu ne dădeau, ne dădea cu
câte o cană niște mălai de orz și eram chinuiți rău, murea lumea de foame pe câmp pe
capete, păduchii umblau pe jos ca furnicile.
– Auzi, mă!
– Da, băiatul meu! Țin minte, aveam 6 ani, mai mare ca fata asta (arată spre ne-
poțica ei). Ei erau călare pe cai. Și ne băteau, aveau niște bețe, cum le spune, bre, niște
bețe și dădeau în mama de cădea cu copilul în brațe, dar ei treceau cu caii peste eai,
nu țineau cont că este mamă cu copil. Ne goneau și își băteau joc de noi. Cu vai chin
și cu vai pelin am stat acolo un și jumătate. Mama mea a murit acolo în Cavaliovka
[Covalevca], am îngropat‑o acolo. Și a venit războiul [se referă la spargerea frontului
româno‑german de către armata sovietică]. Dacă nu venea războiul în ’42, [1944] noi
muream acolo, dar ne‑a luat tatăl meu, amărâtul de el a luat trei copii după el, necăjit,
vai de capul lui, ne‑a luat cu trenul, cu militari care se duceau la Tiraspol.
– Ce nație erau militarii?
– Erau de ai noștri, mamă, care fuseseră duși… Nu i‑au dus? Câți nu au murit
acolo?
– Gajei erau.
– Și rromi de‑ai noștri erau73, și români erau, care erau militari, luați în război. Și
veneau înapoi, ne‑au luat de milă și ne‑au trecut de acolo din Rusia [Transnistria] aia
până la Tiraspol.
– Și când v‑a dus în Transnistria, de unde v‑a luat?
– De acasă! Uite, asta era casa mea, aici era tatăl meu. De aici ne tragem, aici am
stat.
– Și cine a venit?
– Cine să vină, comuna asta, primarul, poliția a făcut acte, ,,Cutare pleacă că a
fost criminal, că a fost hoț,“ ne‑au făcut oameni buni‑de‑nimic, dar nu erau vinovați.
Și ne‑au dus de ne‑au nenorocit, de am rămas fără mamă de la 6 ani, de am crescut
necăjită. Numai Dumnezeu de sus știe cum am crescut și cum ne‑a adus tata, săracul,
și cât am fost de necăjiți și uite acum nu ne dă drepturile, care ne revin după ceea ce a
fost acolo, mulți bani au mai luat alții, multe milioane. Am luat și eu, dar am luat două
sute de lei.
– Două sute?
– Da. Acum era vorba că ne face pensie. Ne mai face?
– Dar pensia era mică rău, două milioane pe lună era.
– Două milioane. Dar a luat cineva? Puțini au făcut. Pentru chinul care‑o fost pe
capul nostru să știi ca este foarte puțin. Da’ ce faci cu 2 milioane. Nu vezi că acum
este scumpă viața? Cu ce să trăim, mamă? Cu ce să trăim? Nu se gândește nimeni.
Țara noastră o rămas de ras și de batjocură. Nu se gândește nimeni cum trăim și ce
avem. Pensiile ne‑o mai luat din ele. Am muncit la CAP‑eu atâția ani și ne‑o luat și
din pensie.
– Cât ai muncit la CAP?
– La CAP am muncit mult, de când a început, până s‑a terminat și de‑abia am
avut trei milioane pe lună. Ce faci cu trei milioane? Nimic. Cum să trăiești cu trei
milioane. Spune‑mi! Ce să plătești, să plătești lumina, să iei de mâncare, să ții să mă-
nânci, ce să plătești mai repede, statul dările pe care trebuie să le dai. Mai este și se-
ceta asta cum. Uite acum cu seceta asta vom muri de foame. Ce vom face, spune‑mi
și tu. Eu ca eu, că sunt mai în vârstă, dar ce o să facă tinerii ăștia? Încotro o vor lua?
Încotro o vor lua și unde își vor da capul.
Că nu este, pensie de unde vor lua când vor îmbătrâni ca noi? Pensie nu vor mai
lua, loc de muncă nu au să muncească, ce vor face? Asta este.
– Spune‑mi, în Transnistria unde ai stat?
– În case ne‑au băgat când ne‑au dus, a pus într‑o casă câte cinci, șase familii cu
tot cu copii… așa stăteau, așa stăteau, fiecare în colțul lui.
– Ale cui erau casele?
– Ale rușilor [ucrainenilor].
Adrian‑Nicolae Furtună? I‑au dat afară?
73
Se referă la faptul că în armata română erau înrolați și soldați rromi.
– Da, i‑a trimis la rude, au mai lăsat câteva case, era multă lume acolo, multă
lume a fost dusă acolo, erau și evrei acolo. Toată lumea, toată țigănia a fost luată: “Să
alegem neghină de grâu. Să alegem neghina din grâu.“ Au fost duși toți rromii, au ple-
cat și au murit acolo, milioane de țigani.
– Voi cu cine stăteați în casa aceea? Cu rromi de aici?
– Da, era unul Bolea74, era unul Gheorghe Stratan75, era unul Zura cu copiii lui,
cu ei stăteam, dar erau mai mulți, erau mai mulți oameni acolo, dar toți erau necăjiți
și ne‑au chinuit pe toți, ca pe Hristos. Așa a fost, numai Dumnezeu ne‑a dat zile. Ne‑a
adus tata înapoi și am trăit până acum, am 75 de ani.
– Să fii sănătoasă!
– Și tu să fii zdravăn! Să te ajute Dumnezeu în tot ceea ce faci, și să‑ți dea noroc
Maica Domnului și Sfântul Dumnezeu, la toată lumea și nouă!
– Vreau să te mai întreb ceva. Îți mai amintești ce munceau rromii acolo?
– Nu munceau nimic, i‑a dus la lagăr. Știi ce este acel lagăr, ai auzit și tu de lagăr?
– Am auzit.
– Lagărul era cam cum este colectivul la noi. I‑au luat și i‑au muncit, mâncau
cartofi cruzi, la lagăr mai munceau.
– Mătușă, rromii tineri, știu ce ați tras voi la Bug?
– De unde să știe? Tinerii, de unde să știe, m‑au judecat toți pentru că am luat
banii de la Bug. Știu ei de ce i‑am luat? Că i‑am luat pe morți, trei morți, ți‑am spus,
a murit mama, a murit surioara mea, a murit frățiorul meu, păi sunt trei morți acolo,
măi, care i‑am pierdut, cum este treaba? Și m‑a plătit! Nu au plătit, băiatul meu! Nu
au plătit! Faptul este consumat și au făcut ce au vrut. Antonescu ne‑a făcut, la fel și
Hitler. Și‑au bătut joc de toți țiganii noștri. Și pe țigani, și pe evrei “Să alegem neghina
din grâu, să nu mai fie în țara noastră“.
– Voi ați fost la un loc cu evreii?
– Nu, ei erau într‑o parte și noi eram într‑o parte. Au murit de foame, băiatul
meu, toată lumea stătea, cum să îți spun, stăteau într‑o cameră, într‑o parte cei morți
unul peste altul, mureau de foame, mureau din cauza păduchilor, umblau păduchii ca
furnicile, ți‑am spus. Tifos, tifos aveau toți, de la păduchi se face tifosul. Era păduchi,
era și mizerie. Să ferească Maica Domnului și Sfântul Dumnezeu, nici cel mai negru
dușman al nostru [să nu sufere așa].
– Auzi, ce am auzit eu, să nu te superi ce îți spun, am auzit că erau oameni ce au
mâncau și carne din [oameni]?
– Nu, nu am auzit pentru că eram mică, de ce să spun…
– Să nu te superi că îți spun!
– Nu mă supăr, zău! Dacă nu am văzut, de ce să mint, eram mică, nu știu ce s‑o
fi întâmplat. Făceau ce voiau cu noi.
– Credeați că vă veți întoarce?
74
Vezi în anexe documentele de arhivă de la Pietriș care însoțesc acest interviu.
75
Vezi în anexe documentele de arhivă de la Pietriș care însoțesc acest interviu.
– Nu ne mai întorceam dacă nu venea războiul, nu ne mai întorceam, mulți au

rămas, băiatul meu, acolo, mulți au rămas morți acolo, săracii, familii întregi.
– Îți mai amintești câți oameni au luat de aici când v‑au luat în Transnistria?
– Au luat, băiatul meu! Au luat 20‑30 de familii, și au dus familiile, cu căruțe, și
ne‑au dus la Huși, cu trenul, ne‑au pus într‑un tren ca vacile în vagoane de animale,
așa ne‑au pus. Cum ai văzut că duc animalele în vagoane, așa ne‑au dus, ca animalele.
– Și câți au dus pe drum?
– Da, eu îmi mai amintesc, mergeau și militarii, prizonierii prinși, toți militarii
i‑au dus pe front pentru că era război, dacă nu venea războiul [se referă la spargerea
frontului româno‑german de către armata sovietică], noi nu ne mai întorceam înapoi,
toată lumea murea acolo.
– Mătușă, știi ce vreau să te mai întreb, am auzit povestindu‑se, nu știu dacă este
doar o poveste sau este adevărat. Erau rromi care au fost încărcați în bărci de car-
ton? Ai auzit despre asta?
– Am auzit și eu puțin, i‑au trecut pe acolo să îi omoare, am auzit, dar nu am vă-
zut, eram mică, dar am auzit așa, îi puneau în corăbii de carton și îi treceau peste apă
și îi omorau, îi puneau într‑o groapă mare, un șanț părăsit, mare, lung. Îi puneau acolo,
nemții trăgeau cu mitralierele în ei, acolo îi omorau pe toți, așa cum tu tragi în niște
păsări și cad la pământ. Da, și rromi și evrei, toți au fost. A fost măcel, nu altceva.
Și‑au bătut joc de noi, tare rău de tot.
– Povestea cu bărcile de carton ai auzit‑o când erai mică sau când erai mai
mare?
– Când eram mai mare, am auzit și eu de la lume, unde eram să văd? Pentru că
aveam doar șase ani.
– Nu ai auzit povestea asta la Bug?
– Acolo am auzit, acolo am auzit, țin minte. Îmi amintesc și cum a murit mama,
cum am îngropat‑o, dezbrăcată, în picioarele goale, cu capul gol, pentru că nu aveam
cu ce să o îmbrăcăm.
– Spune‑mi cum a murit mama ta?
– Cum a murit… Ne‑au scos pe 1 martie din case. La 1 martie, cum să scoți
omul afară la 1 martie? Este frig, curg pâraiele, se topește zăpada. Au scos toți rromii
pe un câmp pentru că a venit rusul [ucraineanul] să își ia casa înapoi și au scos toți
rromii din casă. Fiecare om și‑a făcut colibe, le‑au acoperit cu porumb, cu coceni, cu
stuf, fiecare cum putea, și așa au stat, acolo a murit mama.
– Ce a avut?
– Ce a avut? A murit de foame, ajunsese scândură, a murit de foame, de păduchi,
necăjită, vai de capul ei, nu aveai unde să speli, nu aveai unde să o îngropi, am fost
chinuiți mult, rău de tot, aproape cum a fost chinuit Isus Cristos.
– Spune‑mi cum ai îngropat‑o?
– Cum ți‑am spus, s‑a dus tata, cu încă trei rromi de acolo, au făcut o groapă în
cimitirul din Cavaliovka, și am pus‑o acolo desculță, cu capul gol, într‑o cămășuță,
fără scris, fără nimic, au îngropat‑o, eu știu și acum să merg după ea în Cavaliovka.
– Vrei să mergi cu mine? Te iau dacă vrei!
– Mânca‑ți‑aș, unde să mai găsesc eu mormântul ăla?

– Căutăm.
– Nu, nu are cruce, au trecut 70 de ani, bre, de atunci, unde să o mai găsesc?
Doar să merg să găsesc locul, pe acolo pe unde am umblat.
– Dacă vrei, te iau.
– Să ajung până acolo….
– Te iau eu, mătușă. Ce spuneau romii când s‑au întors de la Bug. Au povestit ce
au tras acolo?
– Da, am povestit la toată lumea, trebuie să povestim mult să știe toată lumea
unde ne‑au dus, au mințit lumea că le dă case, că le dă lacăte, că le dă case la fiecare,
pe toți i‑au luat și i‑au dus. Este Simionică, dacă mergi la ei, să vezi ce îți spune, că au
fost 30‑40 de familii, de‑ai noștri. Simionică vă va spune la fel. Dacă mergi la ei acasă
să le iei interviu să vezi ce îți va spune, că ei erau mai mari, eu de 6 ani ce să știu. Am
fost chinuiți rău, bre, necăjiți, ne‑au dus la moarte. Nu ne‑au dus pentru altceva, pentru
moarte. Era un popă la noi, Busuioc, i se spunea: “Ce spui să ducem acești rromi, să
alegem neghina din grâu?“ El spunea: „Da, toată neghina să o alegeți, s‑o aduceți din
Petriș“. Și dă Maica Domnului, Fiul Domnului, s‑a spânzurat și el și băiatul lui. Nu
lovește Dumnezeu cu nuiaua, lovește cum știe, cum nici cu gândul nu gândești.
– Mătușă, îți este rușine să povestești ce a fost acolo?
– De ce să ne fie rușine, cum să ne rușinăm, că acolo a fost chin mare, negru pe
capul nostru. De ce să ne rușinăm? Acolo au fost chin mare, de acolo de unde ne‑au
luat, din București [de la București a venit ordinul]. Dacă vine vreunul să ma ia la
București, voi spune tot. Că am fost chinuiți, să creștem fără mamă, că nu aveam nici
cămașă pe mine. Când am venit de la Bug, am găsit tot furat din casă. Fără geamuri și
fără uși, nu era ce să mâncăm. Toată lumea [din sat] a adunat și ne‑a dat de mâncare,
ne‑au ajutat, ne‑au îmbrăcat și pe noi, eram chinuiți. Eu, să‑mi zic durerea, au făcut
un film cu mine [a mai fost intervievată], m‑au ajutat, au făcut film, în credința lui
Dumnezeu îți zic.
– Și când v‑ați întors, cum ați luat viața de la început aici?
– N‑ai auzit, că ți‑am zis! Am venit, am găsit casa vandalizată, tot era spart, tata
a vândut tot. A vândut și vacile și boii.
– De ce le‑a vândut?
– Să mergem, că au scris acolo „Hoție“ ca să‑l ducă, nu trebuia să mergem! Unul
să vină acum să spună [o autoritate], și ți‑a venit document să mergi [ordin]. Ți‑a venit
verdictul să mori, nu trebuie să mergi? Ne‑am lăsat averea. Și ne‑au luat averea, ne-
caz, chin și amarul care l‑am tras aproape toată viaţa mea şi mulțumesc lui Dumnezeu
acum că m‑ai găsit! Ai venit, m‑ai găsit, mulțumim lui Dumnezeu că avem sănătate, și
ne poartă de grijă, dragul mamei.
– Sărut mâna, mulțumesc frumos!
– Am tras mult de tot, necaz mare de tot pe capul nostru. Așa a vrut Dumnezeu,
cred că tot de la Dumnezeu a fost chinul ăsta, ori dușmanii care‑au fost [autoritățile
locale]? Cât nu trage omul în viață, și Dumnezeu îl scapă din toate necazurile. Puteam
să mor acolo, cum a murit sora mea, cum a murit fratele meu, cum a murit mama, eu
am mai avut zile și fratele meu [al doilea frate]… Și am rămas singură, doar Sfântul
Dumnezeu de sus mă ajută, Sfântul Dumnezeu îmi poartă de grijă, Sfântul Dumnezeu
îmi dă de toate. Întreabă‑i pe copii că ei știu…
– Vin la tine?
– Da, am nepoți.
– Când v‑au dus, ce au spus restul sătenilor?
– S‑au temut și gadjeii ca nu cumva să‑i ducă și pe ei. Trebuiau să ducă 3 tranșe.
Au dus o tranșă, pesemne nu i‑au mai lăsat [ordinele de deportare să fi încetat]…
– Mai ții minte în ce lună v‑au dus?
– Da, în septembrie, copilul meu, pe 14 septembrie. Țin minte că mi‑a spus tata.
Drumul acesta (arată spre drumul din fața casei ei), până la vale, știi, la Huși, până la
Huși ne‑au dus la gară, ne‑au băgat în tren. Aceasta a fost povestea. Poveste, faptă, dar
noi mulțumim lui Dumnezeu că am scăpat cu bine.
Adrian‑Nicolae Furtună
Anul 2012
CHIRIAC ELENA
,,Tuna“
Deportată în al doilea val. Categoria rromilor sedentari
Motto: Acesta este Ordinul Reginei, Regina Maria, ne‑

vasta lui Mihai, care a spus să nu îi mai omorâți! Să nu
îi mai omorâți, să îi lăsați să cadă unul câte unul. Să
îi lăsați să moară ei de la sine, singuri, de mizerie și
de necazul lor. Da‑ți‑le pace și cine o mai avea zile va
scăpa, dacă nu va muri de foame, de frig.
– Ne spui și nouă ce ai pățit la Bug?

– O, Doamne, ce am mai pățit, acolo era moarte, nu era Bug. Acolo așa se spu-
nea, „la Bug“. Și acum aud copiii, bărbații, femeile rome [vorbind despre Bug].
Mergeau copiii, mergeau cu mașina la Iași, erau mici… Și am întrebat și eu un
om, un român, de lângă o fântână de unde se scotea apă:
„– Unde îi duce pe acești oameni, pe acești copii?“
„– E, la Bug îi duce!“
„– O, Doamne, o Doamne Sfinte, iartă‑l că nu știe ce spune!“
Și mi‑am făcut cruce, iar el s‑a uitat la mine și nu mai m‑a întrebat de ce mi‑am
făcut cruce, pentru că eu plecasem deja. Deci, cine nu știe despre ce a fost acolo la
Bug, ce a fost și ce s‑a întâmplat acolo [nu poate să înțeleagă]… Vai, Doamne, îmi
venea să nu mai povestesc niciodată! Acum am auzit de unul care îi spune Antonescu
[se referă la Crin Antonescu], că este băiatul lui Antonescu [Mareșalului Ion Antones-
cu], dar să nu îl pună [să nu îl voteze Președinte], că ne va duce la Bug, la fel ca tatăl
său. Doamne, ferește, Doamne Sfinte! Păzește Doamne și pe dușmani și păzește‑ne și
pe noi, Doamne Sfinte, să nu mai ajungem acolo unde am fost. Chiar eu am văzut cu
ochii mei.
– Câți ani aveai, mătușă?
– Când am plecat aveam patru ani, eram mică și când m‑am întors de acolo
aveam șase ani. Cât am stat? Doi ani. Doi ani, zic eu, pentru că am stat un an cu tata
și după un an de zile am găsit un bătrânel singurel, l‑am găsit pe unde umblam noi și
ne‑a spus că dacă vrem să îl luăm și pe el în România: “ ‑ Dacă vreți să mergeți în
România, să mă luați și pe mine, eu am bani, dar să mă luați și pe mine“, era orb, nu
vedea, era român, bătrânel, de la noi din România.
– Dar cum a ajuns acolo?
– Dar erau din toate colțurile țării, nu erau toți de aici de la noi. Din toate colțu-
rile pământului erau.
Și tata i‑a zis:
„– Hai, moșule că te ducem și pe tine, dar dai banii la noi.“
„– Eu vă dau banii, dar să nu mă lăsați.“
„– Nu te lăsăm.“
Și într‑o zi tata s‑a supărat și a zis: „Voi rămâneți aici. Și unde ne‑a lăsat? Într‑o
râpă ne‑a lăsat . Dâmb era aici, dâmb era acolo, gara era lângă și noi stăteam în groapa
aceea la foc. Și aici mergeam în sat, mergeam în sat și adunam mâncare, ceream și
trăgeam și ne adunam din nou la foc, iar acolo era și o apă și stăteam așa pe câmp. Și
tata a spus:
„– Voi stați aici, tăticule, că eu mă duc acasă să îi caut pe ai noștri, mătușile
voastre și cine o mai fi pe acasă, să‑i caut și să mă întorc să vă iau și pe voi. Și a ple-
cat tata, nu s‑a mai întors, poate era mort.“
Și au venit nemții și unde găseau ființă de bărbat le dădeau în cap și îi omorau,
pe femei nu le băteau, nu le omorau, dar pe bărbați îi omorau. Era un rrom de aici,
șchiop de un picior, bărbat, dar avea genunchiul tăiat, de acasă era rupt, iar când l‑au
văzut nemții nu l‑au omorât pe ăla, au zis că este așa din război când au văzut că
are genunchiul tăiat, iar el spunea că, da, din război este așa și nu l‑au omorât, și am
umblat și noi pe lângă el, pentru că pe ceilalți bărbați îi omorau.Și ne‑au dus așa în
convoi mare de nu vedeai nici coada, nici capătul.
– De unde v‑au luat?
– De aici, așa am mers. Pe noi, așa ne‑au luat, de aici și au luat și pe alții de au
umplut trenul și ne‑au dus. Așa am mers noi, din sat în sat [cu căruțele] până la Huși.
La Huși ne‑am mai adunat și cu alți rromi și ne‑au dus acolo în convoiul ăla. Și acei
jandarmi au ieșit la noi și ne loveau, dădeau în noi ca în cai, ca în vite, când dădea cu
ăla de cauciuc, cum dădea și cădeai la pământ. Măicuța mea mai bătrână, se mai aple-
ca pentru că o durea și îi spuneau frații mei, surioara mea:
„– O, mămăico, nu te mai apleca, că te văd ăștia și cum văd că te apleci te și lo-
vesc, de rămâi la pământ.“
„– Nu mă mai aplec, mamă…“
„– Să nu cazi mamă, că vin aștia și te lovesc cu bastonul de cauciuc și rămâi la
pământ mamă, și mori.“
Și o luau așa de mână, dar ea era cu mine în spinare. Când mă lua mama în spi-
nare, când tata, când surioara mea. Și fugeam, și copiii cădeau, mureau în spinarea
părinților, acolo le dădea drumul pe marginea drumului și acolo rămâneau, morți. Și
așa ne‑au dus până într‑o pădure care nu mai avea capăt. Și înăuntru, nu știu ce era
aia, o prăpastie era, și ne‑au dus acolo și ne‑a pus pe marginea prăpastiei. Și ce adâncă
și lungă era și câtă lume era. Și ne‑a pus acolo pe marginea prăpastiei să tragă în noi,
să ne împuște și noi să cădem acolo în groapă.
Și am mers noi așa, s‑a făcut că au venit doi inși, au ieșit cred că de la Dumne-
zeu, și numai decât au început să sune, și ne spune unul să mergem să vedem ce este
ăla? Ce este ordinul ăla, pentru că era un ordin care a venit pentru noi. Și au venit să
le spună, de departe au spus:
„– Stați așa! Să nu faceți vreo mișcare! Nu mai omorâți‑i!“
Și s‑au oprit și au spus așa:
„– Uite! Acesta este Ordinul Reginei, Regina Maria76, nevasta lui Mihai, care a
spus să nu îi mai omorâți! Să nu îi mai omorâți, să îi lăsați să cadă [să moară] unul
câte unul. Să îi lăsați să moară ei de la sine, singuri, de mizerie și de necazul lor.
Da‑ți‑le pace și cine o mai avea zile va scăpa, dacă nu va muri de foame, de frig.“
Pentru că stăteau pe pământ, goi și desculți.
Cum găseam și noi loc, așa stăteam, pe câmp. Și gata, nu ne mai loveau, nu ne
mai împușcau, ne‑au zis:
„– De acum mergeți…“
Și am plecat, dar încotro să mergem?
Am tras într‑o pădurice, de salcâm era, ca părul din cap, așa era. Și am tras acolo,
am făcut foc și am stat și ne‑am încălzit și ne‑am adunat de unde eram noi, din sate….
Și pe unde erau sate ne duceam și ceream mâncare și mâncam.
Am ajuns într‑un sat și ne‑a dat jos din tren într‑un sat și ne‑a dat mâncare și
îmbrăcăminte și încălțăminte și ne‑au îmbrăcat. Toți din satul ăla ne‑au ajutat și toți
ieșeau și ne dădeau de mâncare și de îmbrăcat, se mirau ce să ne mai dea.
– Cine va dădea?
– Rușii [ucrainenii], rușii [ucrainenii] țineau cu noi, dar nemții, nu. Era un sat
rusesc [ucrainean]. Nu era armata rușilor [a ucrainenilor], erau săteni. Oameni din sat
erau, și ne‑au ajutat. Și așa am umblat, când pe câmp, când prin sate, cum a vrut Sfân-
tul Dumnezeu și am stat. Și am mai stat încă un an și ceva, am stat după ce a plecat
tata.
Când vedeam că nemții omoară bărbații, ne făceam cruce și spuneam:
Doamne, Domnicuțule păzește‑l pe tăicuțul meu, să nu se mai întoarcă, tatăl
meu, să nu îl omoare. Și nu a mai venit înapoi. L‑a prins acasă războiul acela, când au
venit rușii, nemții [se referă la armata germană care se retrăgea din fața armatei sovie-
tice], și nu a mai venit, a scăpat.
Și noi am rămas încă un an de zile cu mama și cu surioara mea, o surioară mai
aveam, pentru că celelalte două au plecat cu tata, și două au rămas cu mama. Și am
mai umblat așa încă un an, un an și ceva de zile.
– Mai ții minte ce sate erau, cum se numeau satele?
– Nu mai țin minte, nu mai știu satele, este multă vreme de atunci, acolo am
stat mai mult… Rezernaia77 se numea, un sat de acolo, dar nu mai țin minte pentru că
eram mică. Dar a fost pericol ce a fost acolo, la Bug, s‑a pierdut multă lume, aceștia
care au mai scăpat am avut zile, am stat îngrămădiți rău de tot, dar am scăpat, mulți au
murit, multă lume a murit, nici jumătate s‑a mai întors.
– Dar de ce v‑au luat?
76
Întâlnim din nou mitul Reginei Salvatoare.
77
Supraviețuitoarea nu își amintește, așa cum și menționează în interviu. Nu putem identifica această
locație.
– Ne‑au pe toți de aici. A fost ordin dat să îi ia pe cei răi, pe țiganii nomazi… ți-
ganii nomazi, să‑i scoatem, să îi ducem de aici! Când am ajuns acasă, ce am spus noi?
A venit legea asta și nu ne mai putem ascunde, pentru că ne spune că ne dă multe. Că
vă dăm de toate, vă dăm case, vă dăm vite, gospodării, vă vom da de toate. Vă vom
duce la bine! Noi acum, dacă nu am știut, am plecat, dacă eram și scriși pe liste.
– Și cine spunea că vă dă case?
– Au venit alți oameni, alți oameni care umblau cu oamenii noștri de la Sfat, de
la conducere, de la noi de aici.
– Au făcut o listă?
– Da, au făcut o listă, cutare, cutare, cei care au mai rămas, au rămas pentru a
doua tranșă, dar nu au mai plecat, când s‑a auzit unde ne duc pe noi, nu au mai plecat
și ei, dar nici ei nu au mai venit să îi ia, să îi ridice de acasă.
– Și i‑a spune‑mi ce‑a făcut tatăl tău, s‑a întors după voi?
– A venit, tatăl meu acasă, a rămas aici, în sat, după aceea nu a mai stat mult, că
a început războiul, au venit rușii, nemții, cum se luptau ei. Când a văzut că a început
războiul, el a știut că eu înapoi acolo nu mai ajung și dacă pleacă după noi, nu ne mai
găsește, pentru că noi nu stăteam într‑un loc, să ne găsească el. Și așa era, că doar noi
nu stăteam așa într‑un loc să ne găsească el, nu‑i așa? Și nu a mai venit după noi, a ră-
mas acasă. Și noi, când ne‑am întors acasă l‑am găsit acasă. El credea că noi am murit
și ne dădea de pomană, uite, cum este acum că vine Sfânta Maria, se dă de pomană
varză, așa cum se făcea înainte, cum făcea lumea, dă de pomană varză cu mămăligă.
Eu eram bolnavă, stăteam într‑o căsuță, și mi‑a venit mirosul acela de varză și mămă-
ligă, acel abur, și îi spuneam mamei:
„– Mamă mor!“
„– De ce, mamă? Acum moare, îi spunea mama surorii mele, acum moare.“
„– Varza și mămăliga mamă, de unde vin?“
„– Nu le văd, draga mamii.“
„– Simt că mi se învăluie sufletul în abur…“
„– Unde să fie, draga mamii? Nu e varză.“
Mai știam noi de sărbători, nu mai știam… Și mai stă un pic și îi vine miros de
varză și surorii mele, după aceea îi vine miros și mamei, pentru că prima dată tata
dădea de pomană nouă și apoi mamei. Și i‑a venit miros și unui rrom de la noi, și co-
piilor lui, și spune către mama:
„– Ei, Frăsino!“
„– Ce e, Manole?“
„– Ei, tu știi ce este aici, ce este cu acest miros, știi tu ce este astăzi?“
„– De unde să mai știu ce e?“
„– Astăzi este Sfânta Măria, Frăsino! Și ne dă de pomană acasă. Și vine mirosul
la noi și pentru că noi nu suntem morți, nu vedem [mâncarea] la noi nu vine decât
mirosul.“
Vai de lumea asta Doamne, așa am stat noi și am umblat până l‑am găsit pe tata
și pe frățiorii mei. Și uite așa am suferit. Vai de lumea asta!
– Ai suferit mult?
Tună: Mult, mult am suferit. Mamă, cine nu știe ce a fost la Bug, a fost Moarte,
nu era Bug! Moarte! Moarte! Moarte adevărată era!
– Dar ce era Bugul?
– Ce era? Așa era Bugul, așa i se spunea, era o apă, o apă mare care se numea
Bug. Era o apă mare pe unde ne‑a dus pe noi când ne‑a dus în Transmisia [Transnis-
tria], după Rusia mai înainte, mai departe, în Transnistria ne‑a dus!
– Vreau să îți arăt ceva! (îi arăt o serie de imagini cu rromi nomazi la întoarce-
rea din Trasnistria)
– Da, mamă! Of Doamne! Ăștia trebuiau să fie duși! Ăștia cu bani în păr! Și ei
[autoritățile] ne‑au dus și pe noi pe lângă ei [adică pe lângă rromii nomazi]. Așa era,
mamă! Uite trenurile! Uite lumea cum stătea pe jos, mamă… Of, Doamne, câtă lume,
vai, vai Doamne! Nenorocire a fost acolo, nu era viață, nu era trai unde ne‑au dus, nu
ne‑a dus ca să trăim, ne‑au dus la moarte!
– Asta am vrut să îți arăt!
– De la Bârlad au fost deportați?
– Din Bârlad da, dar nu au fost mulți, mai mult căldărari, au fost câțiva oameni,
dar au murit și nu am apucat să vorbesc cu ei cât au fost în viață.
– Au mai murit și la noi, am mai rămas câțiva, dar acolo s‑au dus o grămadă.
– Știi ce vreau să te mai întreb, am auzit de bărcile de carton…
– I‑au pus pe evrei în ele și le‑au dat drumul pe apă și s‑au înecat.
– Ai văzut?
– Nu, am auzit.
– Dar erau mulți?
– Da, erau și evrei la fel ca noi, câți eram noi, atât erau și ei. Au umplut bărcile
acelea cu ei și le‑au dat drumul pe apă.
– Pe Bug?
– Da.
– Îți mulțumesc, mătușă că ai vorbit cu noi.
– Să trăiți, să fiți sănătoși!
Anul 2012
CONSTANTIN BRĂILĂ
,,Clintoi“
85 de ani, neamul argintarilor,
București
Lagărele din Transnistria în care a fost deportat:
Alexandrudar, Cazirka, Suhabalta
Deportat în al doilea val. Categoria rromilor sedentari
Motto: Murim, domnule Prefect, nu mâncăm de opt

zile, nimic, nici boabe de porumb! Dați‑ne de mâncare!
– Vă rog să vă prezentați, cine sunteți dumneavoastră?

– Eu sunt Constantin Brăilă, zis Clintoi.
– Unde ați crescut?
– Am crescut în Alexandria78, acolo m‑am născut. Am locuit acolo până la vârsta
de 32 de ani, apoi m‑am mutat în București.
– Spuneți‑mi cine era tatăl dumneavoastră, cu ce se ocupa, cine era mama dum-
neavoastră, câți frați aveți?
– Tatăl meu era Ilie, îl poreclea lumea „Ilie ‑ băiatul Marucăi“, el era alămar,
repara și lagăre de batoze care treierau, adică era lăcătuș, era și armurier, un meșter
foarte bun. Avea o soție care se numea Lacuța. Numele ei era Constantin Lacuța, după
tatăl ei. Tatăl ei se numea Constantin Ilie, iar mama ei se numea Constantin Angheli-
na. Ea era născută în 1912, iar tatăl meu era născut în 1907. Ea umbla cu ghicitul prin
sate, mai vindea câte un lacăt, câte un cuțit și ne aducea să mâncăm. Tata aducea gro-
sul banilor, cu care ne îmbrăcau, ne încălțau, mai cumpărase o casă, că avea deja una
în Alexandria pe Strada Brătianu, îi spunea, la numărul 37, și a mai cumpărat o casă
tot pe Brătianu, la numărul 35, adică lipită de casa care o avea deja.
Noi eram șase copii, eu eram cel mai mare, cel mai mic era Constantin Nicu-
laie, el nu avea decât trei ani când ne‑a luat și ne‑a ridicat de acasă și ne‑a trimis în
Transnistria. Aveam un frate care se numea Nicu, născut în 1932, pe care îl porecleau
Zdrâncu, mai aveam o soră care se numea Silvia, născută în 1936, mai era Ion, pore-
clit Mișadir, mai aveam o soră născută în 1938, se numea Ilifridia, ea nu avea poreclă,
îi spuneam pe nume, și cel mai mic, cum ți‑am spus, născut în decembrie 1939, era
Niculaie.
– Cu ce ce ocupa tatăl dumneavoastră când v‑au deportat în Transnistria?
– Avea atelier acolo în Alexandria, veneau oamenii la el la atelier cu diferite pro-
bleme, nu avea nevoie să meargă prin sate ambulant.
78
Romii argintari provin din două comunități importante: Țăndărei și Alexandria.
– Vă mai amintiți cine a venit și v‑a ridicat?

– Da. Poliția din Alexandria, îți spun și în ce zi, era 11 septembrie 1942, la ora
șase dimineața. Ne‑au arestat și ne‑au luat cu escortă. „Nu aveți voie să luați nimic cu
voi, doar ce puteți căra în mâini!“ Am luat doar îmbrăcămintea, încălțămintea și câte
o pătură, că plăpumi nu puteam lua. Ne‑au luat și ne‑au dus la capătul orașului. Acolo
erau niște grajduri, ne‑au băgat în ele, erau păzite, am stat pe jos, nu numai familia
noastră, au mai adus încă nouăzeci de familii. Erau trei grajduri, unul după altul, ne
băgaseră câte treizeci de familii într‑un grajd. Toți romii argintari, armurieri, alămari
ne strânseseră și ne băgaseră în grajdurile astea.
Și am stat acolo până pe 25 septembrie 1942, dimineața la șase au venit niște
mașini din acelea mari, camioane, ne‑au încărcat în trei, patru camioane și ne‑au dus
la Turnu Măgurele. Acolo ne‑au oprit la gară. Ne‑am dat jos și am stat acolo până la
ora zece. La ora zece a venit șeful poliției, prefectul județului și au făcut un tabel cu
câți oameni eram, cu tot cu copii. După ce au terminat de făcut tabelul, după două ore,
au venit la fel niște mașini, ce era în ele: mâncare: pâine și conserve ‑ „hrană rece“,
îi spuneau ei, pentru șase zile. Ne‑au băgat în vagoane, și am întrebat „Ce facem de
apă?“, atunci ne‑au băgat un butoi cu apă înăuntru. Mai era problema necesităților
fiziologice, ne‑au băgat în vagon un vas mare, nu aveam încotro, acolo ne făceam
nevoile, mirosea. Ne‑au închis în vagoane și nu deschideau decât atunci când ajungea
trenul într‑o gară unde staționa mai mult. Deschideau ușa, erau câte două santinele,
luau vasul, îl goleau și îl puneau la loc.
Am mers în vagoanele acelea cam șase zile. Am ajuns în gara Grigorești pe 1
octombrie, dimineața. Ne‑au dat jos pe toți din vagoane, cred că erau mai mult de do-
uăzeci de vagoane cu romi, foarte mulți romi erau.
A venit un om, ne‑a promis că ne dă case, vaci, pluguri, unelte să muncim pentru
noi, să ne facă oameni mari. Unii credeau, alții nu credeau, unii plângeau… Am ajuns
pe meleagurile acelea, nu era sat, nu era biserică, primărie, nimic… decât tot așa, niște
grajduri. Ne‑au băgat în ele, dar nu aveam paturi, nu aveam nimic, și nici nu aveam
cui să cerem, pentru că acolo nu era nimeni, decât directorul fermei și brigadierii. Nu
aveam nici o formă de asistență medicală, nimic.
Munceam la cartofi. Îi strângeam din urma plugului și îi încărcam în remorci.
Apoi am început cu porumbul, era octombrie, noi stăteam tot în grajduri și nu aveam
cu ce să ne încălzim. Grajdurile nu aveau nici uși, nici ferestre. În noiembrie ne‑au
luat din grajdurile acelea și ne‑au dus la Alexandrudar, în niște cazărmi pentru unități
militare79. Nu erau paturi, sobe, decât camere și uși, acelea erau. Cred că erau vreo
79
Vezi raportul unui agent al Siguranței despre situația rromilor deportați la Alexandrudar:
…Pe timpul cât au stat în cazãrmile de la Alexandrudar [Aleksandrodar], țiganii au trãit într‑o mizerie
de nedescris. Erau alimentați insuficient. Li se dãdeau 400 gr pâine pentru cei capabili a munci și câte
200 gr pentru bãtrâni și copii. Li se mai dãdea puțini cartofi și foarte rar pește sărat și aceste în can-
titãți extrem de mici. Din cauza proastei alimentări, unii țigani, aceștia formeazã majoritatea, au slãbit
într‑atât cã au ajuns numai schelete. Zilnic mureau mai ales în ultimul timp câte 10‑15 țigani. Erau plini
de paraziți. Vizita medicalã nu li se fãcea deloc, iar medicamente nu aveau. […] în Raport final. Comisia
Internațională pentru Studierea Holocaustului în România. I. Wiesel, Elie (președ.) II. Friling, Tuvia (ed.)
III. Ioanid, Radu (ed.) IV. Ionescu, Mihail E. (ed.) Iași: Polirom, 2004, p. 236‑237 apud, Viorel Achim
treizeci de cazărmi, cu câte patru etaje erau. Ne‑au băgat acolo, „Luați fiecare câte o
cameră, două, după cum aveți familiile.“ Am strâns niște buruieni, am făcut ca un pat,
am pus pietre de‑am făcut ca o ramă, și apoi am umplut‑o cu buruieni.
Ce mâncare ne dădeau? Câte un sfert de pâine, o pâine să zicem că avea un ki-
logram, deci două sute cinci zeci de grame, atât ne dădeau, nu mai mult. Și ce mai
puteam să mai aducem noi de pe câmp, câte un cartof, câte un porumb, pe care îi
coceam. Bugul era aproape, mai aruncam câte o undiță, care prindea pește prindea,
care nu, nu. Așa am trăit în cazărmile acelea până pe 6 ianuarie. Apoi ne‑au spus că ne
bagă în case, cu sobe, cu uși, cu ferestre și că ne dau și lemne de foc. Ne‑au luat pe jos
și ne‑au dus, eram o grămadă.
Apoi a venit o comisie de la Oceacov și ne‑a triat, care erau români, vlahi i‑au
trimis acasă în România, care erau romi au rămas acolo. Nu au dat drumul nici unui
rom, decât românilor.
Am ajuns la Kazîrka și ne‑au băgat în case, dar nu ne‑au dat lemne de foc, ne
mințiseră. Acolo era sat, dar, la fel, nu era primărie, biserică, preot, spital, farmacie.
„Avem și noi nevoie de săpun, că ne‑au umplut păduchii, nu mai avem nici cu ce să
ne îmbrăcăm.“ Fierbeam hainele într‑o găleată, dar nu mureau păduchii. Ne plângeam
unui magazioner, care ne împărțea „tainul“, așa îi spunea. Era niște făină de orz, se
măcina la niște mori de vânt, când bătea vântul aveam ce mânca, când nu bătea, mu-
ream de foame. Ne dădeau boabe de porumb, câte două sute cincizeci de grame, și
făină la fel, și făceam turte… Nu aveam ce să facem…, ca să mâncăm… Era Bugul, și
pescarii ucrainieni luau doar peștele mare, iar pe cel mic îl lăsau pe mal, nu‑l aruncau
înapoi în apă, special pentru noi. Luam peștele, dar nu aveam nici un pic de sare, îl
fierbeam și mâncam.
La un moment dat ne‑a lovit tifosul exantematic și au început să moară dintre noi
pe capete. Nu mureau câte unul, câte doi, mureau câte douăzeci, câte cincisprezece,
și rămâneau morți în case. Ne dăduse o căruță de la colectiv, de la fermă, și un cal.
„Strângeți‑i pe cei dintre voi care sunt morți și puneți‑i în căruță și duceți‑i în tranșee
și acolo îngropați‑i.“ Erau câte douăzeci, câte cincisprezece, goi, nu mai aveau nici o
haină pe ei, goi, goi, în pielea goală. Îi luau și‑i aruncau în tranșee, unul peste altul.
Când nu mai încăpeau în căruță, puneau în colțurile căruței câte un mort în picioare,
ca niște stâlpi, și încărcau în continuare. Îi aruncau acolo, puneau puțin pământ peste
ei și îi lăsau așa.
Pe 12 ianuarie s‑a îmbolnăvit mama mea de tifos exantematic. A venit o soră
de‑a lui tata, bolnavă de tifos, de la Bogdanovka, că erau romi și la Bogdanovka, la
Koronica, la Ciortovata care trăiau la fel ca noi, amărâți. Și cum a intrat în casă, s‑a
îmbolnăvit și mama mea. A mai trăit mama șase săptămâni. Tifosul cerea lapte, lapte
acru, alte alimente, ce să îi dăm? Turte? A murit mama și am rămas șase copii. Ce
putea să ne facă tata? Noroc că o avea pe mama sa, bătrână, care a venit să stea cu noi
și ne îngrijea, ne mai făcea de mâncare, ne mai curăța de păduchi, că avea pieptene.
Păduchii de pe noi nu îi mai curățam câte unul, câte doi, îi dădeam jos cu palmele, ne
Documente vol. 2, doc. 249, pp. 27‑28.

scuturam, ne duceam mai departe și acolo ne scuturam, dădeam jos hainele de pe noi,
care erau și ele niște zdrențe, și le curățam.
Au venit părinții mamei mele și au văzut‑o moartă, a venit și fratele ei, de la
Ciortovata, Niculaie, avea 22 de ani. După cinci zile a murit și el și bunica mea, An-
ghelina, au murit împreună, de tifos și de focul că o văzuseră pe mama moartă și
rămăsesem șase copii. Când a văzut bunicul așa, Brăileanul, așa era porecla lui, Con-
stantin Ilie, zis Brăileanul, nu a mai judecat și a luat toporul și și‑a dat în cap și‑a mu-
rit și el. Să‑i ierte Dumnezeu…
Să îți spun mai departe…
Pentru noi, copiii, era foarte greu, nu mai puteam îndura foamea, era o iarnă foar-
te grea, nu aveam lemne de foc, și tot am ajuns până în martie. Atunci tata, când a vă-
zut că murim de foame, a plecat la Oceacov, la prefect: „Murim, domnule Prefect, nu
mâncăm de opt zile, nimic, nici boabe de porumb! Dați‑ne de mâncare! Au murit 300
de oameni până acum, într‑o lună. Și vom muri și noi.“ Atunci prefectul acela a trimis
într‑o căruță niște boabe de porumb și l‑a împărțit între romii care mai erau acolo. Îl
coceam pe o tablă și mâncam. Ne promisese că ne dă și săpun și medicamente, însă nu
ne‑a mai dat nimic…
Pe 10 martie a murit și sora mea, Ilifridia, era micuță… nu au luat‑o cu căruța, au
lăsat‑o… că aceia care erau cu căruța erau neamuri cu tata, au făcut o gropiță pentru
ea, lângă mama.
Am ajuns în aprilie 1943, a venit de la Oceacov și de la Varvarovca, și ne‑a spus
că „Acum, dacă mergeți la muncă, veți fi plătiți, veți primi lapte, brânză, carne, se va
face mâncare pentru toată lumea de către bucătărese.“ Ne‑a luat și ne‑a dus la Renoa.
Acolo nu ne dădea nici carne, nici brânză, decât făceau un pasat. Ce era acest pasat?
Era porumb zdrobit, îl fierbeau, și apoi puneau doi litri de ulei în el. Ne dădeau câte
un polonic, când mai era nevoie, ne mai punea o jumătate de polonic. Munceam foarte
mult. Seara ne dădea, de familie, un kilogram de făină, dar era făină de grâu.
Acolo, în grajduri, unde erau vacile, erau și niște putini în care făceau brânza. Și
rămânea zerul. Luam zer și mâncam cu turte, ca să trăim, și să putem munci. Ne‑au
pus prima dată la pălămidă, ne băgau în lanurile de grâu, și scoteam pălămida. Apoi a
început treieratul, era combină care făcea totul, punea grâul în căruțe, erau treizeci și
șase de căruțe acolo în fermă. Căruțele îl aduceau la fermă, la fermă aduseseră niște
mașinării ca să vânture grâul. Încărcam grâul în saci și plecam cu el la Grigorești. Îl
încărcam în vagoane pe care scria „Berlin“, puneau sigiliu și îl trimiteau în Germania.
Noi dormeam tot în niște grajduri, noroc că erau paie acum și le așterneam pe
jos. Așa am stat așa până pe 25 septembrie, nu ne‑au dat nici un ban, așa cum spusese-
ră, nici îmbrăcăminte, nimic.
Cam pe 20 august veniseră niște oameni mari, era Guvernatorul Transnistriei și
un neamț, mare în grad. Tata, care era primarul romilor din acea fermă, ce‑a spus:
„Domnule Guvernator, ce facem, că vine iarna, locuim în grajduri, fără uși, fără feres-
tre, fără sobe?“ Ce‑a spus: „Dacă va fi să rămâneți, vă dau posibilitatea să vă faceți
bordeie, vă dau lemne pentru foc, îmbrăcăminte, încălțăminte și paturi.“ Nu l‑am mai
văzut până pe 25 septembrie.
Se auzeau bubuiturile, cum venea frontul…

Pe 25 septembrie 1943 au venit din partea directorului fermei și ne‑au spus: „Pre-
gătiți‑vă, că veți pleca în România, vă dau câte doi cai și o căruță, ca să ajungeți până
la Galați.“ Când am auzit, nu am mai cerut bani, nu am mai cerut nimic, oricum nu ne
dădeau.
Până unde crezi că am ajuns cu căruțele? Până la Suhabalta. Acolo au venit sol-
dații și ne‑au luat căruțele. Ne‑au cazat tot în niște grajduri. Mâncare tot așa ne dă-
deau, 400 de grame de făină de orz. Erau patru sobe de teracotă în fiecare grajd.
Apă aduceam în caschetele rămase de la soldații morți. Făceam câte zece drumuri
pe zi la apă.
Ne scoteau desculți ca să adunăm porumbul rămas pe câmp. Acolo am rămas
până în aprilie 1944, venea Paștele. Au venit niște nemți și ne‑au dat afară de acolo,
din grajdurile acelea. Unde să mergem?
A venit șeful de post din Suhabalta, și‑a pus o masă, a luat ștampila și le‑a spus
romilor: „Fiecare să vină la mine să îi pun ștampila, ca să puteți ajunge în România,
fără această ștampilă nu puteți ajunge în România. Nu vă ia nici un tren, nu vă ia
nimeni.“ Ne‑am așezat la rând, și ne punea o ștampilă pe care scria „Țigan evacuat“,
tata nu mai avea act de identitate, mai avea niște documente cu care venise, pe unul
din acelea i‑a pus ștampila.
Și am mers pe jos 90 de kilometri, fără mâncare, fără nimic. Noroc că aveau la ei
romii mai bătrâni câte o piatră din aceea de aprins focul, amânar. Mai făceam câte un
foc pe câmp, ne încălzeam, coceam câteva boabe și plecam mai departe. Beam apă din
zăpada care se topea. Am făcut aproape o săptămână. Când am ajuns la Tiraspol, înco-
tro s‑o luăm? Am întrebat unde era gara, era departe. Ne‑am adăpostit într‑un tranșeu.
Făcuse tata ca un cuptor și ne băgase în el să nu ne mai plouă. Lângă noi era lagărul
romilor, dar nu ne primiseră înăuntru, pe motiv că nu mai era loc. Atunci ne‑a luat un
locotent de armată și ne‑a băgat într‑o cameră mare, cu uși, cu geamuri, cu sobă. Și
toți romii care eram de la Kazîrka și de la Renoa am intrat acolo. Am stat acolo patru
zile, ne dădeau soldații câte o bucată de pâine, câte o conservă, ce voiau ei să ne dea.
Nu mai aveam unde să mergem să strângem porumb, să‑l fierbem.
Apoi a venit un soldat și ne‑a spus: „Fiți atenți că a venit un tren special pentru
voi să vă ducă în România“, asta era seara pe la șase jumate, șapte. Ne‑am urcat în
tren, care era plin de romi din toate părțile României, dar nu am mai avut loc înă-
untru, am stat sus pe vagon. A pornit trenul. Cum am trecut din Tiraspol podul spre
Tighina, este o apă, am uitat cum se numește, Nistru mi se pare… Acolo a început un
bombardament, ne‑am dat jos repede de pe vagoane și ne‑am adăpostit sub tunurile
soldaților, am stat până dimineață. Bombardaseră linia ferată și nu mai aveam cum să
plecăm mai departe. Am stat acolo nemâncați, ne mai dădeau soldații, trecătorii câte
o bucățică de pâine, eram mulțumiți. După o săptămână a venit un alt tren pentru noi,
iar soldații germani se urcau în el, însă era un ofițer român care îi dădea jos din el spu-
nându‑le: „Trenul acesta este pentru țigani, voi mergeți și luptați cu rușii!“ Și am venit
până la Romanești, în Basarabia. […]
Acolo oamenii ne dădeau pâine, brânză, vin, dar seara se ascundeau și ei în pă-
dure, de frica bombardamentelor, noi rămâneam în câmp. Am mai stat o săptămână, a
venit alt tren care să ne ducă mai departe, și am ajuns la Reni, până în Galați.
Acolo ne‑au dat jos pe toți din tren, și aveau etube, știi ce sunt alea, nu? Acolo
ne‑au deparazitat. Mâncare nu ne‑au dat, ne‑am dus în oraș și am cerut pe la oameni.
Spuneam „Bogdaproste“, numai să ajungem la casele noastre, la viețile noastre.
De la Reni ne‑au trecut la Galați. De la Galați a venit un tren cu destinația „Bu-
curești“. Nu mai erau bombardamente. Se făcuse iulie până la București. În gară la
București ne‑au băgat în sala de așteptare, acolo era și cantină, atunci am mâncat și
noi prima dată carne, chiftele, ciorbă și pâine pe‑ndestulate. Am stat trei zile, la Chiti-
la, a treia zi a venit un tren special pentru noi.
„– Cine e din Alexandria?“
„– Noi!“
Am dat fuga și ne‑am urcat în acest tren, mai erau alții care mergeau la Pitești, la
Târgoviște, că erau romi de peste tot.
Când am ajuns la Alexandria, ce crezi? Nu am mai găsit nimic în case, decât pe-
reții goi. Ne‑am dus la primărie:
„– Unde este inventarul nostru?“
Ne‑am întors trei frați și o soră, împreună cu tata, restul au rămas acolo, unchi,
mătușe, verișori.
Asta a fost.
Am început apoi să fac cercei, inele, mergeam prin sate, aduceam mâncare și
i‑am crescut pe frații mei, care rămăseseră. Sculele de lăcătușerie ale lui tata fuseseră
luate de armată. El fusese luat în concentrare imediat ce am ajuns în România. Am
învățat să fac cercei și inele, frații mei rămâneau acasă cu bunica, mama lui tata, și așa
am început să ne câștigăm existența.
– Vreau să vă întreb de ce v‑au luat în Transnistria
– Numai din cauza unui rom. Un rom îl înjurase pe șeful Poliției. Se numea Culai,
era bețiv. Dintr‑un ban (de aur sau de argint) făcea doi, îi topea, și îi păcălea pe oameni.
Într‑o seară a venit șeful acela al poliției și i‑a spus: „Să nu mai bei.“ Și el l‑a înjurat.
Și, din cauza acestei înjurături, primarul și restul lumii nu voiau să ne deporteze pe noi
în Transnistria, că eram cinstiți, munceam, eu eram în clasa a IV‑a când ne‑au deportat.
Șeful de poliției a făcut cerere la Antonescu, a pus o sută de oameni să semneze,
și Antonescu i‑a aprobat‑o. Asta a fost toată treaba. De la o înjurătură. Șeful poliției
din Alexandria se numea Lazăr Țonea. A spus despre noi că făceam răutăți, că făceam
gălăgie în oraș, că nu‑i lăsăm pe oamenii care vin obosiți de la muncă să se odihneas-
că, că deranjam liniștea oamenilor, nu era așa, a mințit, dar uite, vezi că a reușit să ne
deporteze… Acesta a fost singurul motiv.
– Din interviurile pe care le‑am mai făcut cu alți supraviețuitori, am auzit câte
ceva despre „bărcile de carton“, dumneavoastră ce știți despre acestea?
– Nu prea am auzit, ce‑am auzit este că le‑a făcut „lăieților“, dar nu cred că le‑a
făcut șlepuri de carton, că le‑a dat drumu pe Bug și că s‑au înnecat, eu nu cred. Așa se
auzise.
– Când ai auzit despre aceasta?

– Între 1942‑1943, când ne‑a dus la muncă la Renoa, prin martie‑aprilie 1943,
atunci am auzit că ei nu voiau să muncească și că le‑a făcut șlepuri din astea de car-
ton, că i‑a îmbarcat pe ele ca să‑i ducă în România, și s‑au înecat și au murit toți. Cei
cu părul mare, pletoșii. Dar așa să fie, să nu fie, numai Dumnezeu știe. Că nu am vă-
zut, e una când vezi și alta când auzi.
– În timpul comunismului cu cine mai vorbeați despre Transnistria?
– Ceaușescu dăduse un ordin ca toți romii care fuseseră deportați în Transnistria
să facă acte și să le înnainteze, prin ’70 era asta, la notariat, iar notariatul gratis făcea
aceste acte, ordinul era dat de Ceaușescu, și am auzit de la un avocat, Vișinești se
numea, dacă ai auzit de el, din București era, el fusese numit de Ceaușescu să susțină
cauza noastră, pentru a fi recompensați. Au ajuns la Haga dosarele, s‑au judecat, iar
Vișinești era avocatul care îi acuza pe nemți, nemții au spus atunci că nu ei trebuie
să plătească pentru romi, ci Antonescu, pentru că el i‑a trimis pe romi în Transnistria.
Deci ni s‑a respins acest drept în timpul lui Ceaușescu, acum ultima dată când am fă-
cut alte acte, s‑a dovedit că toată munca noastră de acolo am făcut‑o pentru nemți, nu
pentru români. Și nemții nu ne‑au dat compensații, așa cum le dăduseră sașilor, care
fuseseră și ei deportați, din Polonia, din România în Ucraina. Că Ucraina era ocupată
de nemți, iar câteva județe de la Bug erau ocupate de români. Unde erau sașii aveau
case, aveau pluguri, aveau cai, căruțe, că noi treceam pe gheață iarna, acolo unde era
Ucraina (ocupată de nemți) și cerșeam și noi de la ei, că ei aveau de toate. Și vedeam
cum erau ei și cum eram noi. Noi eram ca niște câini aruncați în fântână, aveau și
puști, că împușcaseră un rom de‑al nostru care se dusese să fure, era hoț, de la Târgo-
viște, de unde era Dolănescu, am uitat cum îi spune satului, s‑a dus o dată noaptea de
a furat o vacă, au tăiat‑o și au mâncat‑o.
La urmă iar s‑a dus, și sașii l‑au simțit și au început să‑l caute, fugind, că erau
patru, un saș a tras și l‑a nimerit pe un rom care se numea Strugurel. L‑au luat ceilalți
să‑l care în spate, dar îi prindeau din urmă, atunci l‑au lăsat și au fugit. I‑au urmărit
sașii până în Kazîrka. L‑au luat pe șeful de post acești nemți și au căutat în toate ca-
sele. L‑au luat și pe tata, că el era primarul romilor, și el trebuia să îi cunoască pe fi-
ecare, să arate care din ei fusese în acel sat la furat. Acei bărbați care fuseseră la furat
s‑au îmbrăcat în haine femeiești, și nu mai arătau a bărbați, arătau a femei. Și a mers
tata cu sașii aceia și cu șeful de post în toate casele.
Dimineață l‑a luat șeful de post, a pus o sanie și un cal, și l‑a dus în satul unde
fuseseră cei patru l‑a furat, ca să îl recunoască pe cel care fusese abandonat și care
murise, dacă e din Kazirka sau nu. Auzi? Așa s‑a întâmplat! Soția mortului i‑a spus
lui tata: „Ilie, ia‑mă și pe mine, să‑l văd și eu pe bărbatul meu mort, mă omor dacă nu
mă iei.“ Ce le‑a spus tata: „O iau și pe femeia asta cu mine că ea îi cunoaște mai bine
decât mine pe romii din Kazîrka.“
S‑au dus și l‑au văzut…
„– Dă‑mi o palmă sau un pumn, ca să pot să plâng!“ Atunci i‑a dat tata doi pum-
ni de‑a umplut‑o de sânge. „– Spune! Este sau nu de la noi din sat? – Nu e de la noi!“,
și își smulgea părul din cap, de și‑a vărsat focul.
S‑au întors înapoi, cu șeful de post că acel hoț nu era din Kazîrka, că putea să fie
din Bogdanovka. Așa s‑a întâmplat.
Sașii aveau de toate, dar noi nu. Din câți am fost nu ne‑am mai întors nici ju-
mătate, nici jumătate nu ne‑am întors din câți am fost în Transnistria și am fost foarte
mulți romi, mii și mii și mii și sute de mii… de țigani, care au rămas acolo, mai mult
de jumătate.
Și, după cum ai spus, și romilor lăieți cărora le‑a făcut șlep de carton și i‑a în-
necat acolo. Așa ne spusese șeful de post de la Kazîrka: „Mergeți la muncă, ca să nu
pățiți și voi ce au pățit ei!“, pletoșii, bădănarii, că așa le spunea lor. Acum nu știu cum
le mai spune, că s‑au civilizat și ei, s‑au făcut oameni mari. Au palate, au tot ce le
trebuie, au avut și aur mult, și au făcut și afaceri. Noi nu am făcut afacerile care le‑au
făcut ei.
Dacă mai ai ceva de întrebat…
– Nu mai am…
– Atunci să îți dea Dumnezeu sănătate, să fii sănătos.
Adrian‑Nicolae Furtună
Anul 2016
E RROMA RUMUNIATAR
THAJ O HOLOKAUSTO
HISTORIA, TEORIE, KULTURA
Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen, Kali
Trash. Savo si o „rromano” anav?
E jekhutne interviurea e rromença aćhe ʒivde kaj sas ingerde and-i Transnistria
kerdeam len and-o berś duj mija thaj efta (2007). Atunćă kadava evenimento bućhiolas
and-i mirri godi ”Bug” thaj sasas phanglo sa e laveça ”Holokausto”.
Kodola andar mirri familia atunći kana dikhle mirre bută kaj kerav len palal
kadava evenimento astardăs te del man parpale, savença ke andar mirro ćhavoripen
mirro papus mothovdelas manqe palal bută sar i Fabrica morții (E. Kulka & O. Kraus,
1961), phenindoj ke vi e rroma, pasal e evreja sasas viktime katar o Holokausto. As-
tardem de pućhav sostar mamujaren pen, o amboldipen avilăs sugo thaj sasas jekh kaj
xolărdeas man.
E rroma kaj na sasas phoravde ingerdean andral lenθe i buti ke sasas ingerde,
numaj kodola rroma kaj sasas dikhle sar jekh nasulipen andar i soćieteta. O anavăripen
labărdo e antoneskosθar regimo kerde te alosaren e rromenqe komuniteta. Andar o
kadava vaxt e rroma alosarenan pen dujenθe kategorie: kodola laćhe andar i soćietate,
kaj aśtinas te avel andrethovde, thaj kodola bikamle save sasas jekh daravipen andar i
rumunikani soćieteta1.
Atunći kana keravas interviurea e rromança sedentarurea, na tikni sasas mirro
dikhipen te dikhav ke e avere rroma andar i komuniteta na pakănas e kodolença kaj
sasas ingerde. Vi kadja, k-e E Rumunikane arixivurea e Rumuniaqi si bute mangimata
avile katar e sedentarurea rroma kaj sasas ingerde, kadala phenindoj ke ”o ordino” na
sasas anda lenθe, thaj ke palal lenθe kerdăs pes jekh dośalipen.
Kadja ke, ”O Bugo” and-e khetanutni godisaripen e rromenqe aćhili jekh kali
melalipen, laȝandi, kadakaqi thovindoj vi i dar te na maj avel palem. Sar aśtisarelas
e rroma de anavăren kadava evenimento? O anavărpen kadalesqo evenimento isindoj
vi lesqo barăripen, barărpen e daraqo, e laȝaipnasqi vi e durăripnasqi. Kadja ke, o so
1
Kaś te ingerăv kadava phenipen phenav maj tele jekh andar e agorimata e xramosaripnasqi ”E rroma
anadar i Rumunia”(I. Chelcea, 1994): ”Aćhon e rroma e caxrença thaj kodola andar o gav. O pućhipen
kaj thol pes si kana kadala aćhon kathe, ame ȝas maj angle kadaveça proćeso lokhesutno asimilarea
vaś te vazvas o sea aćharipen vaś rigisardo. Dikhas ke o pharipen na thol pes la fel andar sea e rroma
andar o gav, sar kodola kaj beśen and-el caxre. Kodola kaj beśen and-el caxre na aśtin pen te avel
asimilime. Thaj vi te kerel pes kadaja andar soça maśkara kon ȝanel pes lenqe asimilaciz, voj kerela jekh
baro ćingar and-o rumunikano rat. Andar kadaja ame seam andar jekh sasto ulavipen palal e rroma kaj
beśen and-el caxra. Maśkar kadala trebul mekhle jekh rig rigăθe andar jekh parko andi natura kaś te
na xasarel i them jekh varutni specia kaj si akana maśkar amenθe. So aćhol na trebul amenqe. Trebun
dine avri sea andar o ȝivipen amaro selăqo. And-el amare dive trebun paruvde and-i Transnistria vaś
dinkăl ka-o Bugo. Kadja beśeas e rromenća ando gav. Kadala sikavdăs pen but palal amari ekonomikano
ȝivipen thaj andre dinas verunes vi and-i amari kulturikano ȝivipen.” P.100
maj laćho drom te keren les sas te bistren, jekh maśkar kaś te sikaven pen thaj te aven
intregrime and-o maśkar e butivarni soćieteta.
And-o kodova politikano thaj historikano vaxt kana sasas e rroma andar i Europa
and-el palutne tranda bersa kerdeas o aśtipen kaś te ”anas amenqe godi”. Kadja ke
ververutne godăver rroma vaś kaj na sasas prinȝarde laćhes sar rroma, dineas maj but
anava e rromenqo samudaripen sar jekh rig te anas amenqe godi palal o phorajmos
lenqorro and-o vaxt e Dujtone Maśkarthemutne Maripnasqo.
And-o kadava artikolo, kamav te dav duma palal kadala anava, sar aśtisaras te
anavaras o genocido e rromenqe and-o jekh ćand savo te las les opral amenθe thaj
sosθar na aśtis te achas numaj k-i generalikani sintagma ”E rromenqo genoćido”?
Kadja sar sikavel I Mariushiakova thaj o Popov (2010) e rromenqe Holokausto
tema si zoralo pangli e historiaça thaj e barăripnaça e akanutno rromano civikano ȝa-
lăripen, katar o oficialo keripen kadalaqo ȝalăripen, jekhvar e keripnaça e Maśkarth-
mutno Phanglipen e rromenqo (IRU) k-o jekhto maśkarthemutno kongreso e rromenqo
katar i Londra and-o berś jekh mija enă śela thaj eftavardeś thaj jekh (1971). Jekh
andar e phendine obiektivură kadalesqe kongresosqe sasas kodova te anas jekh publi-
kano prinȝaripen e Bistardesqo Holokausto.
E termenură save anavarel akana and-i rromani ćhib e rroemenqo genoćido si Sa-
mudaripen, Porrajmos, Pharajimos thaj Kali Traś2. So kamas ame te keras angle si te
das duma palal sajekh kadava lava thaj te dikhas so mandaipen si len maśkar e rroma.
Andar kadaja ame kerasa jekh lista kadalença thaj kerasa maj but interviurea e maj
bute rromença. Kam ȝasa e ternenθe rroma, e jene kaj si len trujal trandapanȝ- śovar-
deś (35-60) berśa thaj jekhe aćhe ʒivde rroma e ingerdimasqe andi Transnistria and-o
berś jekh mija enă śela thaj sarandaduj (1942).
Kadja sar sikavel vi Ilsen About thaj i Anna Abakunova (2016) o trebaiben te
anavărel pes o pharjpen e rromenqe and-o vaxt kovesqo Dujto Maśkarthemutno Ma-
ripen trebul dikhli so maj sigo, vi and-o akademiko trujalipen vi ande e trujalimata
kaj si len maj baro aśunipen. Kadala duj xramosarnă inklǒl avri i buti ke si trebaipen
jekhes lingvistikano rodipen maśkarthemutno palal e alava kaj anavaren e rromenqo
phorajmos, dikhindoj vi palal o ćand sar e viktime thaj lenqe avutne, kodola kaj mar-
deas thaj kodola kaj numaj dikhle save sasas len than.
O oficialo prinȝaripen e rromenqo phorajmos and-o vaxt e Dujtone Maśkarthe-
mutne Maripnasqo, maśkar keripen jekhes laves vaś averesqe khetanes savorença
lenqe mandaimata andar e familie kaj lenqe historia kerela pes, aśtil te traden vaxtesθe
k-o keripen jekhes godăθe e rromenqe genocido, na numaj oficialo nivelo, vi and-e
rromane komunitetură.
Jekh andar e but pućhimata save vazdas len and-o kadava esevo si kodoja ke
o labăripen savaxtesθe e maj but alava andar o anăvipen e rromenqo genocido, vi e
rodărnenθar thaj vi e civiko rig aśtil te ingerel k-o jekh thovipen e godăqo kadalesqe
fenomeno?
Aver alava save anavăren anθ-i rromani ćhib e rromenqe genocido si: Parunipe, Praxonipe, Berśa
2
Bibaxtale.
E Rroma Rumuniatar thaj o Holokausto: historia, teorie, kultura 103
Andi Rumunia, maśkar e rroma andar e saste komuniteturea thaj na numaj, o

ingerdipen e rromenqo and-i Transnistria andar o vaxt e antoneskosqo regimo soi
prinȝardi sar ”Bug”, ”Transnistria” (Transmisia) vaś sar ”atunći kana o Antonesko
ćhuteas len and-el kartonosqe bera e rromen”. Vi kadja, andar sosqe e sociale kriteru-
rea labărde katar o antoneskosqe regimo kaś te ingeren e rromen, kadala alava si phan-
gle jekhes bari stigmatizarea andar e aćhe ʒivde, maj but maśkar e sedentarurea rroma.
Kaś te dikhas kadala śtar termenurea save anavăren and-i rromani ćhib o Holo-
kausto e rromenqo, kideam so phende maj but rroma save den duma maj but rromane
dialekturea. So mai importanto dikhipen si kodova ke jekh baro gin maśkar kadala si
laćhe vakărne, ambolditorea, lingvisturea vaj źurnalistă.
Kidăm so phende vi e dujen rroma aćhe ʒivde e ingerdimasqo and-i Transnistria.
Dineam duma vi mire dajaça, kodojan katar siklem vi me i rromani ćhib (khetanes e
rumunikani ćhib), ȝandoj ke aśtiva te avav subiektovo palal e alava lile and-o vakări-
pen, i rromani ćhib andar manθe isindoj sar vi andar mirre manuśa intervieme, jekh
dajaqi ćhib.
O ćhand sar kamav te vakărav palal sajkeh termeno si o avutno, and-o jekhto rig
kerav jekh xarni paramići e alavesqo, o dujto rig sikavav e xatărimata, e godimata, sar
aśtin e ȝene kaça dav duma te xatăren kadava lav, thaj ando palutni rig sikavav jekh
xarni konkluzia. Sar texnika rodipnasqi labărava i adrutni analiza.
I. Porrajmos (Porajmos, Porraimos) „O Baro Porrajmos”.
O termeno Porrajmos avel katar i kernavni porravel andar i rromani ćhib. Kada-
va kernavni si les maj but xakărimata, maśkar leθe ginaras: del i porr parpale, ambol-
del zejănθe, dandarel, kurel varekas e zorăça.
Porrajmos/Porraimos, sar termeno kaj anavărel e rromenqe Holokausto telărel
katar o mandaipen so si pashe katar i kernavni dandarel, kana xas kanikas. Vi kadja,
jekh varianta andar o rićhinarenqo dialekto e navnăqo porrajmos = porraipe telărel
katar o xamos, vaś jekh nasul xakăripen savo andi rumunikani ćhib amboldel pes sar
”kräpelnica”3.
I Anna Abakunova sikavel ke o termeno sasas thovdino katar o Henry. R. Hut-
tenback ando berś jekh mija enă śela thaj enăvardeś thaj jekh (1991) (Abakunova,
2016), thaj jekhe autorea den zorales kadava anavăripen e Ian Hancock. Kadava ando
esevo ”Of the interpretation of a word: ”Porrajmos” as Holocaust4 (ed. M. Hayes & T.
Acton, 2007) phenel ke lileas kadava termeno katar jekh rrom kïkavari k-o jekh ma-
ladipen savi sasas andi Rumunia ando berś jekh mija enă śela thaj enăvardeś thaj trin
(1993) k-o Snagov, kothe kaj ćhuteas pes o phućhipen palal o anavărpen e rromenqe
uśtavipen.
3
4
Despre interpretarea unui cuvânt: „Porrajmos” ca Holocaust”.
Aśtisaras te phenas ćaćipnaça ke kadava si o so maj vakărdo termeno savo ana-

vărel andi rromani ćhib o genocido mamuj e rroma ando vaxt e Dujtone Maśkarthe-
mutne Maripnasqo5.
O Marcel Courthiade and-o artikulo ”Haw to call the genocide perpetrated again-
st the Rroms in Nazi times?”6, sikavel o alavesqo xatăripen thaj lesqe agorimata save
aśtil te avel and-o vakăripen and-i rromani ćhib. O lingvisto kerel rodipen palal e duje
xatărimata e kernavăqo porravel. O śerutno xatăripen si kodova kana putares but jekh
rig e korpoesqe (e jakha, o muj etk.), tha’ i kernavni maj si les jkeh xatăripen and-o
argotiko vakăripen, but maj labărdo e dajaqi vakărnenθar savo sikavel sar jekh des pu-
tarimos baro e jekhen riga e korposqe dihle and-i rromani kultura sar isindoj laȝavde
(laȝane).
E avereça alava, i kernavni porravel aśtil te ingerel k-e bută isinde tabu andi rro-
mani kultura.
O Ian Hancock, and-o esevo drabardo mai opre, kamindoj te vazdel jekh argu-
mento, sikavel ke si maj but alava and-i rromani ćhib save aśtil te avela len jkeh du-
jutno xatăripen, jekh śerutno xataripen thaj jekh argotiko (e seksuale ingărimatença).
Kadja, o autoro vazdel o pućhipen ke kana and-i khetani rromani ćhib si labărde ala-
va sar phari amboldipen andi rumunikani ćhib grea) andar khamni (amboldipen andi
rumunikani ćhib ”însărcinată”) vaś xutavipe (katar xut-amboldipen andi rumunikani
ćhib”săritură”) andar ”masturbarea”, si te na maj labăras e alava phariv vas xutavipen
e penqo xatăripen lenqo?
O autori agorel lesqo esevo maśkar o sikavipen ke ȝi akana o prinȝaripen thaj o
labăripen e alavesqo Porrajmos si and-o jekh baro barăripen, 58 000 xramosarimata
si len p-o Google o termeno Porrajmos, 1000 dikhimata/ imagine inkliste e kadaleça
termeno thaj 25 xramosarimata palal o Holocausto p-o website-o Amazon savo labărel
kadava termeno.
I. 1 Xatărimata thaj dikhimata palal o ”Porrajmos”.
Kadja sar phendem maj angle, o axor kadale rodimasko si kodova te dikhas o
ćhand savo e rroma xatăren kadala śtar alava save anvăren o genocido e rromenqo thaj
sar von azbal les. Sikavava maj dur riga andar e interviurea e rromença save den duma
5
Ian Hancock, ando sakodova artikulo maj sikavel ke: ”Kadja sar, kadava darano kapitulo andar o
ȝivipen e rromenqe andar i Europa- jekh evenimento savo avilo rig andar amaro himno Gelem, Gelem-
trebul te avel durărdo andar i historiaqi ućhal e averes sel thaj o jekhto phird karing jekh realizacia si
lesqo anavăripen, thaj o so maj labărdo termeno andar o Holocausto e rromenqo si o Porrajmos.”
Amboldipen andar i anglikani ćhib: „That being the case, this awful chapter in the European Romani
experience – an event that has become part of our very anthem Gelem Gelem—had to be moved away
from the shadow of another people’s history, and the first step towards achieving that was to give it a
name, and the most widely used word for the Romani Holocaust now is Porrajmos.”
Sursa:https://web.archive.org/web/20150924084502/http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_e_
6
Sar te anavăras o genocido e rromenqo ando vaxt e nazisenqo”
I sursa: www.rrominalco.hypothesis.org, akcesime ando 15 septembro 2018.
rromanes kheral thaj dava duma palal e godimata kidine lenθar thaj o ćhand sar von
xatăren o termeno Porrajmos.
Andar i andrutni analiza e intervistenqo inklol kadala trin kategorie:
1. Manuśa kaj na kamen te aśunen kadale alavesθar andar ke si laȝavesko alav;

2. E asajpnasqo astaripen k- aśunipen e alavesqo;
3. O rodipen e durărno xatăripen e alavesqo.
I kategoria 1. Manuśa kaj na kamen te aśunen kadale alavesθar andar ke si

laȝavesko alav
– So sikavel o Porrajmos?
– Sikavel ”kana des parpale i porri”, ”belitură”. O lav si les maj but xtărimata.
Kana delas pes duma palal jekh xoxavipen, palal... o porrajmos, sar ”xoxavipen”.
Xoxavdăs pen maśkar lenθe (e rroma) vaś xoxavdas e averen, maj labărelas kadava
lav, tha’ na and-e savorre komunitetură, si numaj and-i jekh komuniteta.
– E xanotarea?
– Na, e rićhinarea. ”Phabardem les.”
– Tumenθe, k-el xanotarea so sikavel?
– Amenθe, o xatăripen telărel katar jekh lac laȝano anavărdo ”belit”.
– Xakărdem...
– Katar ”porravdo” kaj sikavel ”belit”, vaś ”porravdi” savo sikavel ”belită”.
– So xatăres palal kadava lav, si labărdo kaś te anavărel pes e rromenqo Holo‑
causto?
– Si but dośalo, vaś sasas jekh bixatăripen, sasas nasul xatărdo thaj nasul va-
kărdo.
Marian, pejnda (50) bersenθar,
baro rrom xanotari, Bolintin Vale, Giurgiu.
– Sar fal tumen kadava termeno andar amari historia... si laćho?

– Si laćho ”O porrajmos”! (asal but zorales)
– Na si...
– Sar te avel? Kana kadja anavărdeas les thaj deas drom e alavesqo! Thaj aka-
na O Porrajmos...(astarel palem te asal but zorales) Kadaja si....O Porrajmos!
– Tha’ kadava lav so sikavel tumenθe?
– Sa kadja avel... sa ȝungalo si... Na-i laćho.
– Phendem te jeirtis man, ćiumidav to vast!
– na-i kanći!
– Ȝanes sostar pućhav tut? Sostar and-el historiaqi lila astardeas te nakhavel les.
– Päi, dikhes? Na trebulas te nakhavel les! Katar o jekhto var.
Ramadan Tudor, enăvardeś (90) berśenθar,
rrom xanotari, ingerdo and i i Transnistria.
– Phen amenqe so sikavel and-i rromani ćhib Porrajmos?

– Si manqe laȝav, na aśtiv te phenav tuqe.
– Si jekh laȝano lav?
– Va, ćaćes si jekh nasul lav, nasul thaj laȝano.

– Pakeas ke si miśto te das kadava anav e rromenqere uśtavipen?
– Andar manθe si maj lokhes te labărav o lav ”genocido”. Na Porrajmos, na
Pharajmos, kadalenθar alava... jertisar man.
C.M. saranda (40) berśenθar,
romni źurnalista, Bukureśti, vakărni e kïkavaresqo dialekto

– So pakăs andar o Porrajmos sar termeno andar o Holocausto?
– Ćaćes phenav tuqe ke na aśundem les andi miri komuniteta, na ȝanglem les ȝi
kana na maladilem man e romano ȝanipnaça thaj fal man jekh termeno but maxrime,
obsćeno, saves na phanava les nijekh var anaglal mirre familiaqi vaś kanikas kaj si
maj phuro. Tha’ ȝanas les kadava laves.
– Tha’ katar avel o termeno?
– Pakăv ke si jekh vesto amboldipen, lava e lavaça katar so xatărel pes andar i
rumunikani ćhib, e gaȝe ȝanen ke labăren ”mo te astarav tut porravav tut (te belesc),
porravdem les vi koles (l-am belit și pe ăla) savo si les o senso te lel o porr opral ko-
niva kaj si ȝivdo, te kinuil thaj kam kadaja si o amboldipen. Ȝanav ke andi rromani ćhib
si duj konotacie, kodoja originalo, te kames e seksualo, obsćenikano tradipen thaj te
porravel e jakha.
– Savi si i anglutni varianta?
– O jekhto senso si kana des o porr parpale? Palal si kodoja kaj putares but e
jakha.
– Sar si? O jekhto senso si kodova seksualo?
– Palal manθe, va, kadaja si. Miśto, te pućhes man vi e lavesθar khil (unt/ sper-
mă), phenava tuqe ke jekhto senso si kodova obsćeno, tha’ aśundem maj palal ke o
jekhto sesnso sas sar xamos(unt). Na sasas les nićijekh obsćeno xatăripen. Atunći si
te atharav man. Tha’ me phenav tuqe sar ȝanav kadava laves o jekhto var kana aśun-
dem les...
– Kaj arakhlean o lav khil?
– And-i komuniteta.
– Na. Sar sikavel o xamos (unt).
– Kana astardem de siklǒvav i ćhib thaj e phure ȝanenas maj miśto. Vi kana
areslem and-o Meksiko, sa kadja, o seksualo xtăripen sa sasas.
Cristi Pădure, 34 berśa,
rrom ruputnari, lingvisto, Paris
(Intervio dino andi Rumunisko chib)
I generalo opinia savenqo kaj si mamuj e seksualo katăripnaqo kadalesqo ter-

meno si kodoja ke kodola save ”arakhle” o termeno na godisardeas pes vi k-e bută
laȝanutne andar i rromani ćhib. O termeno uśtel and-e lenqe opinia, jehkh laȝaipnasqi
buti andar i rromani kultura, o konćepto e laȝau/ laźau, / laźao-amboldipen andi ru-
munikani ćhib rușine, i rromani tradicionali kultura isindoj prinȝardi sar jekh kultu-
ra e laȝaipansqi. Sar jekh agor, kodola save kamleas kadava anavăripen andar e baro
uśtavipen e rromenqe andar o Dujto Maśkarthemutno Maripen, aśtin te avel prinȝarde
sar gaȝe (amboldipen and-i rumunikani ćhib- ȝene kaj si avrăl e komuniteta. Rromani
kultura).
Si importanto te avel phendo vi i buti ke e ȝene intervieme mai opre prinȝanen vi

aver xtărimata e alavesqo porrajmos, numaj ke o sensi savo si mai śerutno and-e lenqi
godăripen si kodova kaj tredel k-o vulgaro xatăripen, kodoja kaj kerel nasul o termeno
andar e rromenqe genocido.
Jekh keripen saves dikhlem les maśkar e rromane tradicionalurea komuniteturea
si kodova ke e terne andar i komuniteta si den baro pativ e dukhale phurenqe save
sasas ingerde and-i Transnistria. Kadava anav avel vi maj laȝano andar sosqe uśtel i
pativ saves trebul te das les e godisairpnasqe kadalesqe evenimentos.
Andar o intervio e Ramadan Tudor, enăvardeś (90) berśenθar, rrom xanotari, in-
gerdo and-i Transnistria, xatăras jekh palemazbaisardo laȝaipen, andar o labăripen e
alavesqo and-o oficialo trujal, kaś te des anav pesqiri dukh and-i Transnistria.
– Ȝanes sostar pućhav tut? Sotar and-el historiqe lila lăs te nakhel les.
– Päi, dikhes? Na trebulas te nakheles katar o agor!
Ian Hancock ȝanel sotar amare manuśa na kamen kadava anav, thaj and-o aćhari-
pen e anavesqo del o avutno argumento: ”Sa kadale vakărutne rromani ćhibăθar na
si len laȝav kana labăren jekh fraxe, sar xav tj’o kar, xav tj’ muź, xav tj’e pele7andar
”mangav tut śukar”(te rog)save na si metaforea vaś eufemisme and-o kijekh senso”8.
Tha’ e dine ekspresie sar jekh misal katar o Ian Hancock si rig andral o familiaqo vi
amalăqo registro e rromani ćhibăqi. Trebul te dikhas so registro kamleas o Ian Hacock
te thol o termeno e Porrajmos, atunći kana leas les katar kodova rrom kïkavari thaj
astardeas te barărel les, koles e kolokvialo phendipen vaś koles oficialo phendipen,
historikano?
Andar vi kadaja, maj phenav i buti ke and-o vaxt kana kerdeam el interviurea
e aćhe ʒivde rromença andar i Transnistria, Elisabeta Danciu, andar o źudeco Sibiu,
(laqo vakăripen si nakhavdi and-o kadava xramosaripen) labărdeas and0o vakăripen
mança and-i rromani ćhib i ekspresia ”Xaw te vast” (amboldipen and-i rumunikani
ćhib ”să îți mănânc mâinile/ ”să îți pup mâinile”). Pakăv ke kadaja vakăripnasqi forma
jekheas nevo ȝeno avilo avrăl e komuniteθar, anglal lenθe kames te aves tut jkeh śukar
thaj pativalo vakăripen.
7
xav vb. pers I sg./ vb. inf. xal (lb. rrom) = mănânc/ a mânca (rumunikani ćhib)
[tj] forma and-i i sarnavni. pos. pers. a II-a = al tău/a ta/ale tale
o kar (ćb. rrom) = penisul (ćb. rum.)
i mindž (ćb. rrom) = vaginul/vulva (ćb. rum.)
e pele (cb. rrom) = testiculele (ćb. rum.)
8
„The same Romani speakers have no qualms about using such phrases as xav tj’o kar, xav tj’i
mindž, xav tj’e pele for “please,” and which are not metaphors or euphemisms in any sense.” I sursa:
https://web.archive.org/web/20150924084502/http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_e_holocaust_
interpretation&lang=ry&articles=true
Kadja sar aśtil te dikhel pes andar e interviurea kerde amenθar, tha’ vi andar i
krtika andi e termenosqe katar ververutne roditorea, rroma aktivisturea9, o anglutno
senso xatărdo si kodova kaj tradel tut k-i vulgariteta10
And-o kadavo kezo, jekh aśti agoripen aśtilas te avela kadaja ke o labăripen e
termenosqe Porrajmos aśtil len te keren len jekhen rromen se azbal pen ke si repre-
zentisarde sar trebun, dośale xakărde e ȝenenθar save na ȝanene i rromani kultura, tha’
save aśtin te aven opiniaqe siklărne.
I kategoria 2. O asaipnasqo keripen k-o aśunimos e termenosqe
– E sikavde manuśa, e siklărne, e historiarne rodeas and-i amari ćhib, and-i rro‑
mani ćhib niśte alava save de anavăren i buti ke tumen sanas neśavde and-i Trans‑
nistria. But and-a lenθe labăren o termeno Porrajmos, andar o vaxt kana tume sanas
k-o Bug, von kamelasas te labăren kadava lav. And-o historiaqo lil te xramosarel pes:
”Porrajmos” sasas les than… [and-o berś], te jertis man ke phenav tuqe… (ćhinel les)
– Ȝanav, ȝanav....(asal).
– Sar fal tut kadava termeno andar i historia... si laćho?
– Si laćho ”O Porrajmos!”! (asal zorales)
– Na-i...
– Sar te avel laćho? Kana von anavărdăs thaj dinas drom le alaves! Thaj akana
O Porrajmos....(astarel palem te asal vi maj zorales). Kadaja si ...O Porrajmos!
– Tha’ kadava lal so sikavel tumenθe?
– Sa kadja avel...sa ȝungalo...Na-i laćho.
– Phendem te jertis man, ćhiumidav to vast!
– Na-i kanći!
rrom xanotari, ingerdo and i i Transnistria
– So sikavel o lav Porrajmostuθe khere, and-i komuniteta?

– Manθe and-i komuniteta si dajśi asaipnasqo. Thaj vi andar kodola terne vi an-
dar kodola phure. Si jekh laȝano lav, ingearel tut i godi mai sigo k-e butea pornografi-
ke, seksualutne.
Daniel Petrilă, 25 berśenθar,

rrom vakărno e karpatiqo dialekto, poeto
9
Dikh o János Bársony și Ágnes Daróczi Pharrajimos: The Fate of the Roma During the Holocaust,
inklisti and-o berś 2008.
10
Kamav te phenav ke sasas man phares (laȝav) te vakărav kadava termeno and-el interviurea, maj
but and-el interviurea e kodolença duj roma aćhe ʒivde e naśavipnasqe and-i Transnistria. Maj but, maj
phenav vi i buti ke o Daniel Ganea, o rrom kaj sasas pasal manθe k-i buti and-el komuniteturea (rrom
kïkavari, vakărno rromani ćhibăθar thaj aktivisto andar e xakaja e rromenqe aćhe ʒivde), na kamleas te
avel mança ka-o intervio e phureça Ramadan Tudor, na kamindoj te avel othe kana phenava kadava lav
anglal e phuresqe. And-i rromani kultura, numaj o phenimos e termenosqe, sar terno rrom angla jekh
phuresθar aśtil te kerel tut maxrime anlgal lesθe, aśtil te phenel tuθar ke ”na-i tut godi” (andi rumunikani
ćhib san dilo) vaś and-o so maj nasul kezo phenela andar tuθe ke na san rrom çaço, savo ȝanel i rromani
kultura).
– Kamav te pućhav tut te ȝanes kadava lav saves kamel te labărel les anadar e
rromenqe deportarea andi Transnistria? Porrajmos?
– (asal) Kerdean man te asav Si laćho te keras phera leça (asal angle). Tha’ ker-
dean man te asav miśto!
Ion Konstantin, 78 berśenθar,
rrom ruputnari, ingerdo andi i Transnistria
Jekh aver reakcia palal kadava termenos Porrajmos, maladi p-o tereno sasas ko-
doja asaipnasθar, ironia. Kadaja reakcia aśtil te avel dikhli sar jekh thavdipen maj dur
e kolaqo kaj del lan parpale, na kamel lan.
E manuśenqe save sasas intervieme fal lenqe but dilikano te des anav jekhes eve-
nimentosqe kadja tragiko sar adava, ke lenqe anglutni reakcia sasas te asan thaj te iro-
nizin. O phanglipen kadalesqo termeno e genocidoça palal lenθe si but nasul ke aven
lenqe te asan.
Misalăθe, Ramdan Tudor phenel asaindoj ke o termeno si laćhi. Kadaja reakcia
vazdel but pućhimata andar so dikhel o labăripen e alavesqo Porrajmos and-el rroma-
ne komuniteturea kaś te anavăres jekh baro uśtavipen pra le rromen.
I kategoria 3. O rodipen e andrutno xatăripnasqo e termenosqe
– Na avel manqe nasul, sosθar me aśtiv te xatărav les, tha’ jkeh rrom kïkavari na
xakăra les (na çaçes). ”O Porrajmos e rromenqo”, na xakăren les.
– Sostar tu aśtis te xakăres les?
– Sostar sem jekh ȝeno kaj ȝanel maj but sar lesθe (palal i historia, i rromani
ćhib) thaj xakărav o termeno.
– Si tut jekh rromani kultura nevi, moderna, na numaj i kultura tradicioanlo, phu‑
rani.
– Si man jekh buxli kultura thaj andar kadaja xatărav o termeno, tha’ jekh çaço
rrom andar i komuniteta...kana mothovel lesqe nepostosqe (palal o Holocausto, lesqo
nasaviepen and-i Transnistria) savo ȝanel i rromani ćhib: ”- So phnel kadava, mo, O
Porrajmos? Ooo, so duma si kadaja?
Andar manθe aśtis te phenes sar and-o jekh dialogo: ”- Sar sas, phrala (dade,
papo) atunćeara? – Porravdeas amen, xaleas amen ȝivde, leas o morki palal amenθe,
leas o mas palal amenθe. Sar phenel pes ”xalas amen, aćhileas numaj e kokala p-e
amenθe” . Si les jekh darano xatăripen, tha’ pakeav ke na si jekh termeno saves te
labăres les and-i komuniteta, e rroma na lel les but miśto. Thaț vov si çaço, te ȝanes,
si çaço. Kana tu phenes jekhes rromes:
”– So kerden phrala:
Thaj vov ambol tuqe:
– (Vak xolăriko) Porravdeas amen (phageardeas amen/ xaleas amen)...
– Tu so xakeares? Maj xakeares dilimata (ando sesno pornografiko)?
– Na.
– O vak, o baś, i intonacia, o ćhand sar thos o pućhipen, kana vov ambol tuqe
(jekhes xoleariko vak, lokhes): ”– Porravdea amen...” Andral jekhes laves si o sasto
dukh, o titulo so konćeptualo, tha’ andar jekh rrom kïkavari, sar jekh manuś pativalo,
kana aśunel les... [godisarel pes k-o vulgaro senso], tha’ te beśal jekh cïra te godisarel
pes, thaj phenes lesqe vi tu, sar si, astarel te xatărel so si. Palal manθe, kadava lav
na trebul dikhlo sar jekh tikno lav, maj but trebul dikhlo sar jekh xatăripen baj buxlo,
sar jekh konćepto.
Sorin Mihai, 54 berśenθar,
rrom rićhinari vakărno e rićhinaro dialektosqo, aktoro
– Palal manθe o termeno Porrajmos, niçi na dem les parpale, nići ne dem les
anglal, niçi la labardem les, tha’ pakeav ke sikavel o pherajmos kaj areses kana san
telalthovdino kadalesqe Porrajmos. Sikavel jekh maxrime azbaipen, sikavel jekh divio
xalipen. Xatărav but miśto katar avel thaj o anglutno lav andar o Porrajmos.
Norika Kostake, 52 berśenθar,
rromni, vakărni rromani ćhibăθar, ambolditori11
11
And-o jekh vakăripen e Norikaça Kostake palal kadava artikulo phendeas manqe sar andral e
maśkarthemutne trujmata kerde maj but k-o Europano Sombeśipen, kaj voj kerelas buti sar ambolditori
andar i rromani ćhib (khetanes amboldipen) na kamelas te phenel kadava lav ”Porrajmos” (maj but ke e
manuśa oficialutne labărenas kadava lav and-el vakărimata palal o genocido e rromenqe) sostar aśtilas pes
ke e rroma save aśunelas and-el käśti te na prinȝanen sar anav e genocidosqe, kadala labărindoj kadava
termeno lenθe khere and-o jekh vakarimos kolokvialo, familiaro. Sar jekh aver lav kaś andar kadava
termeno labărelas ”o Holokausto le rromenqo” vaś ”o genocido le rromenqo”. And-i sa kadavo vakăripen
i Norika Kostake biśardeas man te rodav el dokumenturea andral e oficiale maladimata e CAHROM- AD
HOC COMMITTE OF EXPRERTS ON ROMA AND TRAVELLER ISSUES (andar kadaja naisarav lan),
kaj thovdeas pes o pharipen e anavesqo e genocidesqo e rromenqoro. Xramosarav maj tele i konkluzia
palal o pharipen e anavesqo e genocidosqe e rromenqe adoptisardi k-o maladipen e ekspertonqere grupo
CAHROM andar o ges 26- 29 śtartonaj 2016, save sasas len than and-i Bulgaria.
”O Sombeśipen ućavdăs e sikavimata adoptisarde katar e participanturea k-i Konferinca Bistarde
Baśa(Forgotten Voices Conference). Kathe e participanturea zorales kamleas te labărel pes o termeno ”E
rromenqe Holokausto”, tha’ von na aresleas kathinenθe k-o jekh khetanoagor andar kodoja so dikhel jekh
lav andar i rromani ćhib kaj te anvărel kadava termeno. O Sombeśipen ućavdeas palal o kamlo sikavipen
k-i kadaja konferinca kaś te kerel pes jekh sombeśipen ad-hok kaj te aven e reprezentantură e rromenqe
organizacie kaś te alosaren o o lac çaco kaj te anvărel o ”Holokausto e rromenqe”, dikhindoj ke si maj but
ververe termenură labărde and-i rromani ćhib kaj te anavărel les, sar Kali Traś. Porrajmos, Pharajmos,
Samudaripen, Mu (r) daripen, vaś Baro Mariben.
Palal jekh siniaqo truj kerdo e ȝenentar CAHROM sikavdeas ke Porrajmos si so maj but labărdo
termeno andel e thema andrutne, numaj ke e rroma na kamel les, del les parpale zorăça, sostar si les
nasule xatărimata and-el dialektură rromani ćhibăθe. CAHROM palem phendăs ke na kamel te adoptisarel
jekh oficialo dikhipen palal kadava vakaripen thaj aźukerel e agorimata e komisiaqi ad-hok maśkar e
rromenqe organizacie, kaj aśtila te alosaren o maj laćho termeno andar i rromani ćhib.”(amboldipen andar
i anglikani ćhib)
O originalo teksto:
”The Committee took note of the recommendations adopted by the participants of the Forgotten Voices
Conference. Whilst participants insisted on the use of the term “Roma Holocaust”, they were unable to
this conference to set-up an ad hoc committee of representatives of Roma organisations to agree on the
term to be used to define the “Roma Holocaust”, bearing in mind the various terms used in Romani to
Mariben. A tour-de-table held of CAHROM members indicated that Porrajmos seems to be currently
the most widely used term in the member States, although some Roma strongly oppose it due to its
meaning in some variants of Romani. The CAHROM reaffirmed that it does not intend to take a formal
view on this debate and will await the results of the above-mentioned ad hoc committee between Roma
And-el kadala duj ȝenutne interviurea tradel k-o ”xalipnasqo” senso, senso palal
o Ian Hancoch akharal amenqe ke Porrajmos kamlăs pes te avela les katar o lesqo
agor e labăripnasqo śtiincifikano, politikano thaj kodova e civikani societeta. Tha’ tre-
bul dihlo ke e duj manuś intervieme (ekspertikane vakărne rromane ćhibăθar) sikavdăs
o adrutno senso palal jekh rodipen e kadalesqe. Solduj sikavel o mamujipen palal ka-
dava termeno, tha’ sa von phenen ke aśtil te avel les jekh zorali semantiko pharipen,
dikhindoj palal so dikhimos si dikhlo. I konkluzia kadalen dujen si kodoja ke o vul-
garo senso aśtil te avel dino parpale phares paśal kadava termeno.
Generalikane konkluzie andar o Porrajmos.
O bikamipen kadavesqo termenos andral i rromani komuniteta xanotarenqo andar

o BolintinVale, o źudeco Giurgiu sikavel ke kolen kaj inklistăs les na dikhle anglaal
maśkar e rromane tradicionale kulturikane principurea, uśtavindoj o principio laźau/
laʒau/laźaó.
organisations that may propose the most appropriate term in Romani.”

Sursa: https://rm.coe.int/168066b457 .
Maj kamav te phenav ke i rezolucia e Europano Parlamento andar o ges 15 śtartonajesqe 2015
adoptisardi maśkar O Maśkarthemutno Barodives e Rromanqe- anti-cigänismo andar i Europa thaj o
prinȝaripen UE e godisaripnasqo Barodives e romenqe genocido ando vaxt e Dujesqo Maśkarthemutno
Maripen (anti-Gypsyism in Europe and EU recognition of the memorial day of the Roma genocide during
World War II) na labărel nijekh termeno kaj te anavărel andi rromani ćhib o rromenqo genocido. Aśtis
te phenas ke na kamlas pes o labăripen jekhes andar e termenurea sostar jekh sasto xatăripen maśkar e
rroma palal kadala termenurea.
And-jekh brośura dikhindoj i komemoracia e rromenqere genocido, vazdini e Europaqo Sombeśipen,
arakhas o avutno teksto palal e termenurea andar i rromani ćhib save anavăren e rromenqere genocido:
Amboldipen andar i anglikani ćhib: ”Jekhutne roditorea labăren aver rromane termenurea kaś te
arakhen pen/ päzin pen andar e nazisturea kaj kamenas te mudaren e rroma- maj but, Porrajmos sau
Pharraimos ( o xalipen vaś o phabaripen), Samudaripen (o buteder mudaripen) thaj Kali Traś ( o kalo
dar). Maj but grupurea kamen te labăren jekhes vaś averes andar kadala termenurea sostar kamen te
arakhen pen/ päzin pen palal e evenimenturea kaj sasas ando vaxt e Dujesqo Maśkarthemutno Maripen.
E kadalença sea, na si nijekh generalo akordo maśkar e rroamne komuniteturea dikhindos ka-o so maj
laćho termeno. Trebulas te ȝanen savo si o termeno so maj kamlo e rromane grupurenθar andar tumaro
them vaś tumare participanturenθar. ”O xakaj te anav tumenqe godi. Sikavipnasqo lil andar e terne palal
e rromenqe genocido.”
O originalo teksto: .: „Some commentators use other Romani terms to refer to the Nazi attempts to
eliminate the Roma population – in particular, Porrajmos or Pharrajimos (devouring or destruction),
Samudaripen (mass killing) and Kalí Traš (black fear). Many Roma groups prefer to use one or other of
these terms to refer to the events which took place during the Second World War. However, there is no
general agreement even among Roma communities on a single most appropriate term. You should find
out which term is preferred by Roma groups in your country or by your own participants.” – Right to
Remember. A Handbook for Education with Young People on the Roma Genocide, p. 16. European
Youth Centre Strasbourg. Roma Youth Action Plan. Council of Europe, 2014
Sursa:https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTM
Content?documentId=090000168008b633
Aver konkluzia si kodoja ke o termeno, and-o than te anel pativ palal e rromenqe
genocido, vov kerel asiapnasqo i dukh e rromenqe, sosθar lesqo phanglipen e jekhen
vulgarikane sensură saven aśtil te avel les and-o argotiko vi kolokvialo vakaripen.
I agorutni konkluzia si kodoja ke avri e butăqo ke o termeno aśtil te avel les jekh
andrutno senso, jekhen bute lache vakărnenqo e rromani ćhibăqe si len phares te labă-
ren kadava lav and-o vakăripen e rromença avinde andar e tradicionale komunitetură
andar sa kadalenqe motivură phendine maj opre.
Kodoja kaj ćaćes lini and-i konsideracia si i buti ke ȝi akana e rromenqe repre-
zentantură k-o politikano nivelo, tha’ vi kodola andral e civikane societetură na sasas
len jekh publikani inklistipen palal o labăripen kadales termenos, e inklistimata andar
o lenqoro rig isindoj maj sigo korkorutne/ ȝenuntne.
Andar sa kadaja ingărindoj o konto ke o phendipen e Ianos Hancoch palal o
labăripen k-o buxli uklăni kadale termenos, ame kamas and-o avutno te keras jekh
adrutno rodipen thaj palal kadaja te dikhas sar kabor o termeno Porrajmos si labărdo
e rromane rodărnentar thaj kabor si labărdo e gaȝe rodărnenθar, bi te ȝanel i rromani
ćhib tahj i rromani kultura.
And-o thavdipen e vaxtesqo e termenură sar ”Holokaust” vaś ”Shoah” astarde
jekh zorali pharipen palal o mudaripen e ȝiten and-o vaxt e Dujes Maśkarthemutno
Maripen, andar lenqo labăripen katar jekh baro gin e rodărnenθar, źurnalistură, aktivis-
tură thaj politicienură. Tha’ trujal kadalenqo termenură na sas nijekhvar jekh vakări-
pen kasja sar sas kadaja maśkar o Porrajmos, savo avel but vakărdo mamujiutno andar
lesqe vulgarikane xatarimata save aśtil te avel les and-i rromani ćhib. E sea kalença o
termeno Porrajmos si lilo akana katar jekh baro gin rodărnenθar, zurnalistură, aktivis-
tura (na ȝanas kabor and-el lenθe si rroma) kerindoj pes trujal lesθe i dukhali historia e
rromenqe. Aćhol dikhipnasqe kana e rroma korkorre kamela vi von.
II. Pharrajimos
O termeno Pharajimos sasas andre dinas pes and-i literatura palal o godisaripen e
rromenqo genocido katar o Janos Barsony thaj e Agnes Daroczi xramosarne e xramo-
saripnasqi: Pharrajimos: The Fate of the Roma During the Holocaust, inklisti and-o
berś 200812.
O termeno avel andar i kernavni pharravel andar i rromani ćhib thaj sikavel
pharrajimos(spargere, distrugere).
Ame pakăs ke o termeno sasas andre dino sar jekh ćhand k-o termenos Porraj-
mos, dino parpale e butenθar vakărnene rromani ćhibăθar. Katar o jekhto paragrafo
k-i ediciaqo anglalmuj/ prefaca and-i anglikani ćhib e xramosaripnasqi, e xramosarne
sikavel e termenosqo senso ”Pharajimos”13, kaj sikavel o ćhindimos, o rigaripen vaś
12
Janos Barsony (ed.), Agnes Daroczi (ed.) Pharrajimos: The Fate of the Roma During the Holocaust,
13
Baśavdo[PaRajimos].
uśtavipen. Vi kadajatar, e xramosarne maaj anel i buti ke and-i maśkarthemutni litera-

tura, o uśtavipen e rromenqe and-o nazistikano vaxt maj si les o anav ”Samudaripen”
vaś ”E rromaenqe Holokausto”.
Sa and-i anglalmuj, e xramosarne anel maj but argumentură andar o labăripen e
termenosqe Pharrajimos and-o mamuj e termenosqe Porrajmos: ”Ame azbas amen te
phenas ke o vakăripen maśkar e rromane rodarne palal o keripen thaj o labăripen e ter-
menosqe Pharrajimos. Ian Hancoch, siklărno k-i Universiteta nadar o Texas, labarel o
termeno and-i anglikani ćhib sar Porrajmos. Kadja sar si, and-i rromani kultura kadaja
si jekh ganglipen maxrime14. Porrajmos si bibasavdo and-i rromani komuniteta thaj
andar kadaja na aśtil te sikavel o dukh e rromenqo.”15
E xramosarne pakăn ke e evenimentură andar o Pharrajimos si rig andar o Holo-
kausto. Ando lenqo dikhipen si importanto te aven maj but sikavde vi e laćharimata vi
e ververimata maśkar e uśtavimata dukhavde katar kadala duj komunitetură: e ȝite thaj
e rroma. Xakărăs kadja ke e rromane termenură save sikaven o uśtavipen e rromenqo
and-o vaxt e Dujes Maśkarthemutno Maripen si len o rolo te institucionarel jekh spe-
cialo godisaripen kana anes amenqe godi e rroma viktime.
Bezexentar vi kadava termenos vazdel maj but pharimata andar lesqo senso and-o
kolokvialo vakăripen, avindoj and-e jekhutne dialektură e rrromani ćhbăqo sa jekh tra-
dipen vulgaro, sar si vi o Porrajmos. Misalăθe, andar jekh ćhaj kaj maj na-i ćhaj bari
thaj kaj na si prandime labărel pes and-i rromani chib, and-o kolokvialo vakăripen o
termeno pharrabdi.
II. 1 Sikavimata thaj buxlărimata e alavesqo ”Pharrajimos”
Andar i analiza e interviurenqe inklǒl e avutne kategorie:

1. O vićiripen e alavesqo andar lesqo vulgaro xatăripen kaj aśtil te avel les and-i
rromani ćhib.
2. O vićipen e alavesqo biisindo dikhlo o maj zoralo kaś te anavărel i dukh e
rromenqe.
3. O rodipen e durărno senso e termenosqe palal o genocido e rromenqo.
I kategoria 1. O vićiripen e alavesqo andar lesqo vulgaro xatăripen kaj aśtil te

avel les and-i rromani ćhib.
– Aver lav savesθe godisardăs pen si o lav Pharrajimos.

(asal) – Pharrajimos....
– Kadava si laćho?
14
Spurcată
15
Amboldipen andar i anglikani ćhib „We also feel obliged to mention the debate among Roma
researchers about the creation and use of the term Pharrajimos. Ian Hancock, a professor at the University
of Texas, uses the term in English as Porrajmos. However, in Romani culture this is a mahrime notion.
Porrajmos is unpronounceable in the Roma community, and thus is incapable of conveying the sufferings
of the Roma.” p. x. Idem 19.
– Na-i laćho...
– Na-i laćho...Laȝano...
– Sa laȝano si. Na-i laćho.
rrom xanotari, ingerdo andi i Transnistria
– Agnes Daroczi kerdăs jekh xramosaripen [palal o uśtavipen e rromenqo and-i

Ungaria] thaj dinăs les o titulo Pharrajimos.
– Na ganav so te phenav...
– Vi kadava lav si laȝano?
– Vi kadava si!
– Ȝanes ke maj sikavel pharajipen, uśtavimos.
– Ȝanav, sar te na ganav.
– Savo si jekhto senso e alavesqo?
– Savo si o jekhto senso? Si palal o kontekto, kana san k-i sinia thaj pharrages
jekh taxtaj, phenes „Pharrabgiǒm o tahtaj!”.
– Thaj na laȝano te phenes kadja.
– Na si laȝano kana des duma andar o taxtaj. Tha’ kana des duma andar jekh
ȝeno, atunći si laȝano. Sostar na labărel pes ”Mudardem le!”, ”Ćhindem le!”? Sosθar
”Pharradem le”, ”Porradem le” vaś ni maj ȝanav so alava si kadala?
C.M., saranda (40) berśenθar,
romni źurnalista, Bukureśti, vakărni e kïkavaresqo dialekto
– Tha’ e alaves Pharrajimos aśundăn les?

– Palal o Holokausto nijekhvar!
– Thaj sar fal tut kadava?
– Va...kana phenes ke savorren phagărdeas len, ćhindeas len...Astivas te me-
khav les, tha’ phares aśtiv te thav les and-o kadava konteksto. Sa kadja tradel man te
godisarv man k-i jekh ćhaj kaj ma naj ćhak bari....Tha’ sea e rroma dikhen dajśi tabu
and-o orso. Misalăθe e bulgarikane rroma kana pućhel tut te xakărdean, pućhel tut les
opre, tha’ andar amenθe, kadala andar i Rumunia, les opre sikavela aver daiśi, sika-
vela les lan opre, xakăras lan verver. Si jekh nasul konotacia and-e orso... Tha’ kadaja
sar Pharrajimos na fal man te avel lan jekh phanglipen le Holokaustoça.
Cristi Pädure, 36 berśentar,
rrom ruputnari, doktorando and-i rromani lingvistka, Paris
– Aver termenos savo si dino e rromenqe Holokausto si Pharrajmos.

– Na ćajlǒl man, si maj laćho Porrajmos. Vi kadava [Pharrajimos] si les jekh la-
gani konotacia. Si laȝano sar si o Porrajimos.
Sorin Mihai, 54 berśentar,
rrom rićhinari, vakarno e rićhinaresqo dialekto, aktoro
Kadja sar aśtil te dikhel pes andar el interviurea vi o termeno Pharrajimos si

vićardo andar lesqe vulgarea tradimata kaj aśtil te avel les. El intervievaturea sikavel
ke ȝanel vi o anglutno senso, tha’ si lenqe phares te dikhel les bi lesqo vulgaro tradi-
pen, buti kaj aśtil te melarel e viktimenqi godi.
E savença ke o termeno sasas inklisto saj jekh maśkar/ alternativa andar o

Porrajimos, dikhas ke vi kadava aśtil te avel vićivdo andar sa kadala dikhimata kaj
uśtel e telulte norme save trebun labărde and-o oficialo vakăripen.
E xakăripnasqe pharimata e termenosqe and-o jekh ćhand vaś aver si dine vi an-
dar sosqe i rromani ćhib si lan sode specifikane diferencie maśkar e dialektură.
E duito kategorie. Na acceptinas e vorba, ke na hiny dosta zurali kai te sikavel

e rromenghiri dukh.
– Sar hatyares ade vorba kana la dikhes sar iekh titlo and-e iekh lil? Dikh (sika‑
vau leske e koperta kat-o lil Pharrajimos: The Fate of the Roma During the Holocaust)!
– So te phenau tuke, hin te pal-e koperta. Me șaindyomas te traducinau „O
Pharrajmos” ke hin „Jaful”, na janau... „groapă”... „spargere”. Na prea hino lacho
sostar na mai hin aver vorba pașe leste. Kana hiny ciughi korkori șai te avel la mai but
sensuri. Dake phenes „O Pharaimos le Rromengo” (trad. în lb. rom. „Distrugerea rro-
milor”), atunci hin aver variso [mai șukar]. „O Pharrajmos mashkar o Rroma” (trad. în
lb. rom. „Distrugere/-a în mijlocul/rândul rromilor”)! Hm? „O Pharrajmos kar-o Rroma”
(trad. în lb. rom. „Distrugere/-a îndreptată către rromi”)! Paruvel but o senso. Atunci
o manuș [kai vakerel rromane] na mai pe’ gândyny ke șai te vakeras pale iekh chei,
kana na mai hiny chei bari. Na hin auka? Akana so te phenau, sekon jeno dikhel sar
kamel.
[...]
– Da, numa’ ke and-e amari purany kultura hin but vorbi mai jungale, hin vorbi
kai hin lajau te le’ phenas.
O Daniel Petrilă, 26 bărș,
vakerel o dialekto karpatikano, rromano poeto, jud. Bihor
– Na-i lacho. Pharrajimos hin kana pharaves variso!

– Ceaci hin. Avelas sar kana phenes „pharade amen”.
– Na.... Tu’ dau me iekh anau: „E Jag le Rromendi”! (trad. în lb. rom. Focul [din
inima] Rromilor)
E Lucica Furtună, 54 bărș,
vakerel o dialekto ursărityko, bikinel fealo te fealo, Bârlad
Patyau ke adala vorbi hin te koulearen le rromen kai, atunci kana așunen iekh
vorba, te respectinen and-e goughi odolen kai mule. Dui manușa den aver vorbi kai
sikavel o mundaripen le rromenghiro, iekh phenel ke o Pharrajimos hino lacho, da’
mai ciuvel variso pașe late „le rromenghiro/kar-o’ rroma/mash-o’ rroma” kai te avel
mai rromano, te o duito phenel ke hin iekh vorba na prea lachi, vo phenel „E iag le
rromendi”! (trad. în lb. rom. Focul [din inima] Rromilor)”.
Na hin amen and-e chib rromany iekh vorba kai te sikavel o mundaripen. O la-
hityko anau, genocid, hin iekh vorba kerdy. Atunci O Seamudaripen (o art. h., rr. sea
„toți/toate” + rr. mudaripen „ucidere/omorâre”) șainelas te avel iekh lachi vorba, dake
o’ rroma spidena penghiri chib te dake e chib risla and-o gaua.

Kategoria 3. Rudas o senso zuralo e kuvântoskoro kai sikavel mai mișto o

mundaripen le rromenghiro.
– Mai hin iekh vorba kai sikavel pal-o mundaripen rromano: „Pharrajimos” (în
rrom.).
– „Pharrajimos” hin kana „pharaves variso”, da’ șai te avel mai but: „Kana phara-
ves iekh kher”. „Pharrajimos” iekh manuș voi mai but manușa, sar and-e lahâtyka...
„Spargerea” unui grup, a unei persoane, a unei case.
– Hin lajau kana phenes „Pharrajimos”?
– Hin, kana vakeres pale iekh chei. Kana voi na mai hiny chei bari.
– So hin?
– Kana pharaves.
– Ade vorba na hiny lachi te sikavas o mundaripen le rromenghiro? Avlas... o
pharaipen.
– Akana na-i lachi, na-i lachi nicisar, na-i bari educația, von paruvnas butvar o
vorbi, kana avelas variso perikuloso von phenenas mașke lende: „Pharraven amen!”
(rromane’),
– Șainenas te phenen auka?
– Da, da.
– „Pharrauen amen!”, „Mudaren amen!”
– Ceaci. Ado hin o senso ceaco.
– Aștylas te avel iekh vorba oficialo?
– (pauză) Na... na avla ke na-i sar.
– Sostar?
– Sostar deja e vorba sikavel avervariso.
O Marian, 50 bărș,
lideri rromano spoitori, Bolintin Vale, o județo Giurgiu
Kerdyom iekh kategorie numa iekh intervioho sostar o interviokat-o Marian hino
sar o intervio kat-o Sorin Mihai, pal-o Porrajmos, s-ol dui vakerindoi pale leste. Dine
penghe goughi sar has o rroma atunci. O Sorin Mihai phenel ke hin mișto te phenes
„porravdea amen”: „au mâncat pielea de pe noi, ne-au distrus, au rămas doar oasele
pe noi, ne-au devorat” (Porrajmos), te o Marian „Pharraven amen!” (rromane), „Ăștia
ne sparg!” (Pharrajimos). Da’ s-ol dui phenen ke adala vorbi na șai te aven phende
oficialo, hin lajau.
So phenas pal-o Pharrajimos
And-o interviuri le manușen na ceaililea len e vorba Pharrajimos, sostar hin lajau
te phenes la, ade na vakerel pal-o mundaripen le rromenghiro te e dukh kai has and-o
Duito Mondialo Maripen.
Sevore manușa janen e vorba Pharrajimos, distrugere, spargere, fragmentare, da’
o iekhto senso hin odo kana iekh chei bari avel rromny16.
16
Viorica LIFARI and-o artikoloMetode de cercetare a conceptelor din perspectiva lingvisticii
III. Samudaripen/O Samudaripen (trad. în lb. rom. Uciderea tuturor)
O Marcel Courthiade sikavel ke ade vorba hin d-and-o bărș 197017 , phenel pal-o
lagări kat-o Jasenovac te Auschwitz. O Courthiade na phenel kon phendya e vorba,
has lindy kat-o manușa kai jughile? Has lindy kat-o manușa d-and-e familie? Has
lindy kat-o bare d-and-e Iugoslavie, kai kalade lila and-e chib rromany? Na janas. Mai
dur e vorba has lindy and-e organizații te and-o Guverno.
O Marcel Courthiade mai phenel variso importanto, ke te o Porrajmos te o Sa-
mudaripen, hin “[...] ceaci, pe’ hatyarel, hino neutro te hin patiw. Hino but pinjardo,
“Holocaust” voi “Porrajmos” na hin pre lache18.
Se auka, o Marcel Courthiade sikavel ke o Holocaust hin numa’ o mundaripen
kat-o jinadye, kerdo kat-o jidanye kai vakerde e chib greakă.
And-o bărș 2000 o Claire Auzias kalavel o lil “Samudaripen: Le Génocide des
tsiganes”, te so hin importanto hin ke o lil hino kalado and-e Franța, othe kai e vorba
has but așundy.
E vorba ade has ciudi te and-e literatura lahâtyko, k-e Secție vaș e Chib Rromany
– Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, kai lighel mai dur so pe’ kerdya and-e Fran-
ța. Butvar, amende, o Holocaust hino traducindo sar Samudaripen19. O lila pal-e istorie
te e tradiții le rromenghire den e vorba Samudaripen kana vakerel pal-e Transnistria20.
Se auka, o dokumentare, o lila te avera lila kerde pal-o mundaripen rromano
d-and-e Românye kat-o mai but organizații phenen Samudaripen kai te sikaven and-e
chib rromany so has le rromența kana has o Duito Mondialo Maripen21.
And-e peskiro artikolo o M. Courthiade kalavel avri te avera varianțâ: ,,Samu-
dariben, Samudaripen, Samudaripa și Sǎmudarimos”, sostar hine mai but dialekturi
cognitive sikavel ke „Akana o rudipena chibeakire hine kerde mai but p-o jeno kai vakerel voi p-e
odo kai vakerel phenindoi so gândynel te so hatyarel and-e leste, te so șai amen te hatyaras hin o
kidipen mașk-o manuș te e chib, ode ke o manuș hin e baza. But bărșa mai angleal, o baro lingvisto
polonezo Baudoin de Courtenay sikadya ke e chib hiny and-e „goudya korkore”, numa’ and-e goudy
kat-o’ manușa kai hine and-e ade chibeakiri komunitatye. ” e sursa:http://dspace.usm.md:8080/xmlui/
bitstream/handle/123456789/1512/86_95_Metode%20de%20cercetare%20a%20conceptelor%20din%20
perspectiva%20lingvisticii%20cognitive.pdf?sequence=1&isAllowed=y
17
https://rrominalco.hypotheses.org/le-genocide-des-rroms/how-to-call-the-genocide-perpetrated-
against-the-rroms-in-nazi-times. Dikhlo and-e 20 august 2018.
18
Idem 12.
19
Dikh A Pattern of Thinking in Rromani Poetry, Delia Grigore. „ [...] Holocaust, known as
Samudaripen in the Rromani language [...]” p. 165.
20
Dikh o manualo Istoria Minorităților Naționale din România (2008) coord. Doru Dumitrescu, Carol
Căpiță, Mihai Manea. Editura Didactică și Pedagogică R.A. p. 131 Holocaustul/O Samudaripen.
21
Dikh: 1. O lil Sostar na rovas?... O Samudaripen thaj lesqi ciaci paramisi Furtună, A.N., Grigore,
D., Neacșu, M. Editura Centrului Rromilor „Amare Rromentza”, București, 2010; 2. Lucrarea Sosθar na
rŏvas?... O Samudaripen e rromenqo thaj lesqi ćăći paramisi (ediție trilingvă) Furtună, A.N., Grigore,
D., Neacșu, M. Centrul de Cercetări Culturale și Sociale „Romane Rodimata”, 2012; 3. E Broșura O
Samudaripen. Holocaustul Romilor. România. Deportarea romilor în Transnistria. Mărturii-documente.
Ionescu, V., Neacșu, M., Costache, N. și Furtună, A.N., Centrul Național de Cultură a Romilor „Romano
Kher”, București, 2016; 4. O dokumentaro „O Samudaripen andar i Romania. Holocaustul romilor din
România”, kerdo kat-o Centro „Romane Rodimata” and-o bărș 2017;
rromane. And-e amaro artikolo phenasa Samudaripen, sostar amen patyas ke ade hin
mai pinjardy.
So hin o Samudaripen.
Dikh so șai te avel:

1. Na hatyaras Samudaripen, numa’ Seamudaripen. Hin iekh vorba neivi, neolo-
gismo.
2. Confuzie: iekh mundaripen rromano kai sas voi ikeh kai in te akana?
3. Kana acceptinas e vorba.
Kategoria 1. O Rroma na xakiaren o termeno ke si kerdo “Samudaripen” ando

than “Seamudaripen”. O xakiaripe le alavesko sar neologismo.
Palal ol intervioja line ande analiza, o alav Samudaripen naj xakiardo katar o
Rroma andar o labiaripen le alavesko „sa” kaj avel angle katar i navni (substantivo)
mudaripen (amboldo ande Rumunikani chib omorâre/crimă/ucidere).
Ando dikhipen lengoro, o termeno sas mai shukar te avel phendo sar Seamu-
daripen, [Sămudaripen] kash te avel xakiardo sar o „mudarimos saorenge” [saorrenge
mudarimos].
– Aver termeno kaj mai si dino le Holokaustoske e Rromenghe si Samudaripen,

ashunghian lestar?
– Va, samudaripe, si jekh alav kaj… “mudaripe” avel „omorâre”, katar i „moarte”
(meripnastar).
– Thaj „samudaripe” vaj „seamudaripe” so xakiaripe si les?
– „Seamudaripe”... „meripe totalo” (ande Rumunikani chib „moarte totală”)
– Pakias ke si maj laćho te anavel o Holokausto le Rromenge?
– Fal ma maj laćho, ke butivar ol Rroma kana reste pashe o Holokausto (del
duma andar ko Bugo, o tradipen e Rromenge ande i Transnistria) xakiarde ke jan te
meren.
[…]
Na das duma andar „Sa mudaripe”, ta andar „Sea mudaripe”: „Merimos/Meripe
vash sea o than” vaj „O merimos saworengo”.
Marian, 50 bersha,
Rroma xanotari, a gav Bolintin Vale, o źudetzo Giurgiu.
– Aver anav dino vash O Holokausto e Rromenge si Samudaripen, ʒanes les,

șhundian lestar?
– Samudaripen? Katar si kado lav, etimologiko, na na xakiaraw les.
– Tu trebul te phenes mange, sar xakiares tu.
– Na na xakiaraw… Shaj O Mudarimos. Samudaripen na na phenel mange
khanći. O Mudaripen, xakiaraw les.
– Katar avel sa kaj si angle?
– [pauza]
– Phenaw tuke me: katar o lav sea.

– O Seamudaripen, ćeaćes! Omorârea tuturor. (i rumunikani ćhib). O Sea[mu‑
daripen], tha’ na O Sa[mudaripen].
[…]
„Samudaripen”. Thaj sar xakiaren les ol Rroma? Me na n xakiarew les, maj. O
Seamudaripen, va. Samudaripen fal man ke si les jekh dosh gramatikalo.
Sorin Mihai, 54 bersha,
rićinari/ ursari Rroma, kaj del duma o käldäräritiko dialekto, aktori, Bucureshti.
– Tha’ Samudaripen so si?

– Me ji tute na na shundiom! Na na ʒanaw kon anavdias othka, na na ashtiaw te
xakiariaw! Mudaripe si „a omorât” [mudarghias], tha’ sa na na ʒanaw so si!
– Sa, katar sea.
– Kon inkalda adawkha alav? Na na ćajlol mange! Naj les ni jekh logika andar
amende, ol Rroma.
Lucica Furtună, 54 bersha,
kaj del duma o rićinari dialekto,, komerćianta, Bârlad.
E manusha kaj sas pushle amendar na na xakiaren o alav Samudaripe andar sos-
ke on ashunen e jekhto var kado lav. On na maladile kado lav ande lengere phenima-
ta, vakiarimata dinindoi duma avre Rromença. Samudaripen si jekh alav kerdo andar
duj verver lava, avindoj andar i standard chib Rromani shutino and-e Rumunia katar
ol Gadje thaj ol Rroma lileça.
Ke o Rroma kamen te labiaren Seamudaripen and-o than le Samudaripenosqo-
ro, kaj na xakiaren les maj, ashtil te avel pes odoleske ke and-o dialekturia lengere
(kaldararisko thaj xanotarengo) and-ar sawore (toți/ toate- rumunukani chib/ all- en-
glezitiko chib) ashtil te avel labiardo toko o alav sea [să], o ćhand sa, ashtindoj te ol
xasardo.
Kategoria 2. Confuzie: iekh mundaripen rromano kai sas voi ikeh kai in te
akana?
Aver lachi observația hin ke e vorba Samudaripen șai te sikavel „omorâre conti-
nuă, a nu renunța la omorâre”, auka sar phenel iekh rrom kai has and-e Transnistria:
– Te othe kamen te ciuven iekh titlo, iekh anau, te avera phende o’ vorbi kai le’
phendyom angleal, iertin man ke le’ phendyom, avera phenen „Seamudaripen”...
– „Te mudarel pes”? (trad. în rom. – Să omoare?)
– Sea mudaripe, adykă kamle te le’ mundarel savore rromen.
– Te auka!
– Avera kalade e vorba Seamudaripe. So hin?
– Seamudaripe? (trad. în rom.) „Toți trebuie omorâți!”
– Ado hino mai lacho?
– Mai jal... Da’ sostar „kampel mundarde”? Sostar? Ade hin. Ke amen athe (sika-
vel kar-o’ rroma save inklile k-o-ndara avri, kar-o’ chave kai pe’ khelen p-e ulița), dikh,
dikhes, se ado gau: „Thaj te mudaras!” (trad. în rom. Hai să omorâm!), „Mudarimos”
(trad. în rom. „Ucidere”, „Omorâre”). Sostar? Auka, ivea, pe’ phenel?
– Na. „Samudaripen”, ke kamle atunci, akana 80 bărș, te le’ mundaren seavore
rromen, d-odea...
– Auka hin!
O Ramadan Tudor, 90 bărș,
rrom spoitori, jughilea pal-e deportarea and-e Transnistria.
skirindyom o intervio kerdo and-e chib rromany
O Marcel Courthiade, and-e peskiro artikolo, traducinel e vorba sa d-and-e chib

rromany, da’ and-e chib rromany e vorba sa hin te adverbo, sar șainas te dikhas mai
teile:
Sa anθo kher si. (trad.în lb.rom. Tot în casă este.)

Sa delas trat. (trad.în lb.rom. Tot striga)22.
Lindoj-les sar p-ïkh viśośutno xalato (h. caz special), anθar o intervǐo e rromeça
xanotar, o Ramadan Tudor – rrom so opre-ɜivisardǎs e porajmasqe kaθar o Bùgo – in-
klelas, sar avel-pes, kë o alav „Samudaripen” nić sikavel orta aj ćǎćes o porajmos23
anθar savo nalkle amarre rroma k-o Bùgo. Kadaja buki cïrdel-pes kaθar i buki kë o
alav „Samudaripen” si kerdo anθar duj alava bilavde and- e jekh: (sa/sǎ + mudari‑
pen = samudaripen). Ej!, Kadawa „sa” vaj „sǎ” si jekh alav so, morfoloɜikanes,
si-les duj manaja (paskernavno, biɜenutno-sӓrnavno, paśkernavno-bi biɜenutno-sӓr-
navno) save bićhalen-tuθ and-e duj riga, tha nić ɜǎnes so te maj akǎres: o paśkernavno
ingerl-tuθ la gogǎça kë vi akana e rroma nakën anθar jekh porajmos24; aj o biɜenut-
no-sӓrnavno ingerel-tuθ la gogǎça ke o porajmos25 anθar savo nakle amarre roma, si sa
te mai avel pa lenθe.
K’aś te dikhas kana kadala gogǎǎθe mirri mai peren vi aver, phendem kë te man-
gas pućimos p-i kadaja viśaj (h. subiect/temǎ) maj bute rromenθar anθar ververutne
nǎmurǎ (pala i rromani ćhib so den-la duma) aj ververutnenqe berśa. Ćaćes si ke o
than anθe savo si te keras amarri ćal (h. mișcare) si but tang.
Kategoria 3. Kana acceptinas e vorba. I 3-to bӓrg (h. categorie, secțiune). Te

dikhas kana o alav si liparime rromenθar.
– Sar akǎren o alav „Samudaripen”?

– Perel but maj śukar ke sar e alva „Pharrajmos’ vasj „Porrajmos”. Si but maj
ćaćutno ke sar o alav „pharabdo” (trad. ïn rom. „spart”) vaj „porrado” (trad. ïn rom.
„belit, devorat”).
C.M. paś saranda (40) berśa,
kïkavǎri romni, jurnalista, Bukureśti.
22
Lino katar: Dicționar rrom - român. Gheorghe Sarău, București, Sigma, 2006.
23
O manush kaj kerghias o amboldipen ande i rromani chib labiarel o lav „porajmos”.
24
Idem 23.
25
Idem 23.
– Pala o „Samudaripen” so si-tuθ phendimasqo?

– Fal-man maj laćho. Me likhavawas o alav „Samudaripen” dïspïtӓrdo anθ e duj
alava: (Sa mudaripen) aj dawas-les gerso sa kadǎ.
O Daniel Petrilǎ, biśuśov (26) berśa,
ćhibǎqo: karpatikano rrom, kavitro (h. poet), anθar o Bihor
– „Samudaripen”, da. Si jekh alav saveça me sikilem. An-ïl paluten deś berśa
sa aśundem-les ke gӓlǎs-manqe and-o śero lesqo manaj. Kana kames te ɜǎnes mirri
gogǐ, kadawa alav del duma pala iśesθe but nasul so sas te avel dino e rromenqe te
ɜiven. Pala so nakle kadale nasulimasθar, avilo o vaxt sar ke îl rroma te den duma
pala lesθe, te anavǎren-les and-jekh xalo. Khaθe si i dukh: kodoja ke o anav sas te
avil dino na numa e rromanθar so oprenakhle e porrajmasqe kaθar o Búgo, kaθar i
Trasnistria, tha vi kukolenθar so na-s ingerde k-o Bugo, aj nić cïrdine i ćući merimasqi,
othe. E maj but anθar i komuniteta mirri aj anθar mirri pӓrivari (h. familie) na si-len
jekh viśośutno anav (h. nume special) anθar o Samudarimos. But, misalǎqe, phen-
de „Trasnistria”. Erroma butivar akǎren anθe pesθe, den jekh anav vo iśesqe anθar
sosθe nakhen won, maj viśośutnes, kana si vo jekh bari dukh. O anav perel pala sar
si te vel dikhli i dukh, so ileça aj so jakhança dikhen-la. Misalaqe e rroma anθar mirri
komunitèta, kaθar cïrdav-man me, kana kamenas te anen-pesqe gogǐ anθar o Samu-
darimos, kadikita phenenas: „Trasnistria” vaj „Bug” aj sa dośta aj îl kolaver ɜǎnenas
pala sosθe denas duma.
O Cristi Pǎdure, trǎnda aj śov (36) berśa,
rupunari rrom, ćhibutno, Paris.
Intervio kerdo ande Rumunikani chib.
So phandel li trinen rroma savença dem duma si kodoja ke savorre d’aśtin te

aven anǎverde sar but laćhe ɜǎnglitorǎ e rromane ćhibǎqe. O alav aćhileas and-o śero e
manuśenqo, kodolaθar ke na si-les aver manaj sar ke o mudarimasqo e savorrenqo; si
jekh manaj so îl kolavren alva na si-len.
Duj anθar e rroma savença me dem duma sikavde i rromani ćhib k-i UNIVE-
SITÈTA antar o BUKUREŚTI, I SÈKCǏA I RROMANI ĆHIB, sèkcǐa so ɜal but pala i
gogǐ e bare čhibutenesqi o Marcel Curthiade. Kadaja ke cïrde pesqe śresθe jekh nevo
alvav, sikavel ke kadala manuśa kasθar lem pućhimos, peren la gogǎθe ke e rromane
ćhibǎ d’aśtil te avela neve riga aj droma pe save de buxlǎrel-pes.
Nićkaiśi (h. concluzie, remarcǎ) pala o „Samudaripen”
Anθar jekhe manușa, kasθar lǎm pućhimos, o alav „Samudaripen” n’aśtil te avel
akǎrdo sar avelas iśi abstraktutno. Aver alav te avel liparime and-o than e „Samudarip-
nascqo” phendǎm ke te avel o Sǎmudaripen/Seamudaripen.
And-i fòrma Samudaripen/Seamudaripen, o alav d’aśtil te bićhalel e gogǎθe ke
vi akana amarre rroma nakhen anθar jekh porrajmos26, paśal i gogǐ kë kadawa baro
nasulimos d’aśtil te maj avel p-ïl rroma vi and-o avutno vaxt. P-i kagaja gogǐ tho-
26
Idem 23.
dǎm-amenqe and-o śero te rodas aj te pućas-amen maj but aj maj butenθar, kodolaθar
ke so pućimata lǎm ame si but xancï, ke prit (h. fațǎ de...) so mangel-pes.
I palutni vićak (h. observație, remarcǎ) si kadaja: o alav d’aśtil te avel lino aj
ćǔto gogǎθe e ɜǎngluneθar rroma, tha vi kadaja vićak si te avel maj but aj mai miśto
prinɜǎndi manglindoj maj but pućhimata averenθar manuśa kaj si-len xabaro p-i kada-
ja rig.
IV. Kali Trash (kali Traś) - (trad. În lb. rom. Frica Neagră)
Aver alav savo anel gogǎθe o porrajmos rӓspӓr e rromengo p-o vaxt e Duitosqo
Baromudaripen si „I kali Trash/Traś”. Kadawa anavimos si rromano, avel kaθar i rro-
mani ćhib aj însemnol, rumunikanes, „Frica Neagrǎ”.
And-i Rumunǐja o alav maladǎs te avel prinɜardo jekhvar e tǎtrosqi pesaça so va-
kǎrel pala o otozbiroça bićhaldimos e rromenqo, bi te kamen won, and-i Transnistria,
xramosardi aj thodi te avel kheldi kaθar o Mihai Lukács; Laqo o maj anglutno kheli-
pen anglal e manua sas te avel and-o majo e berśeqo 2018, k-o Themutno Evreěnqo
Tǎtro anθar o Bukureśti.
3i akana, na-i ni jekh akademikani buki savi te liparel and- e laqo śeral kadawa
alav. Tha o alav si pomenime aj lipardo e ververenθer likhavne and-i literatùra so
anel gogǐ e porrajmasθar e rromenqo27, tha vi avernθar aktivisturǎ rroma vaj nić, maj
but anθar o slavikano than28, than and-e savo, o alav sas te avel prinɜardo pala lesqo
manaj.
Anθar li śtar alava ame pakǎs ke kadawa d’aśtil te vel akǎrdo mai miśto e rro-
menθar so sikavde kheral i rromani ćhib, kodolaθer ke nić bićhalel-tuθ karing nić
jekh maxripen, na si-les nijekh abstractutno navno aj na si vo jekh alav but nevo.
And-i Rumunǐja, tha na numa khaθe, o alav „Trash/Traś” (lb rom., fricǎ) si akǎrdo
numa e riśikane aj xanotare rromenθar; e rroma so den duma aver rromane djalekturǎ
(ïl kïkavǎrutne aj ïl karpatikane rroma) liparen o alav „dar”, na „traś”.
3anglutene bӓrga arakhle:
1. O arakhipen e ćacesqo manajpen e alavesqo vipares o porrajmos e rromenqo.

2. O dimos avri e alvesqo so nić phandel-pe e ogesθar rromano.
3. Te keras te inklel oprǎl i metaforikano manaj e alavesqo
4. O biakǎripen e alavesqo, kodolaθar kë e rromane gěrsurǎ/djalekturǎ si verver
jekh avresθar.
27
h t t p : / / w w w. a c a d e m i a . e d u / 2 7 0 2 6 5 8 0 / K a l i _ Tr a s h _ o f _ t h e _ B e s s a r a b i a n _ R o m a _ i n _
Transnistria_1942-1944_
28
http://babynyar.gov.ua/en/august-2-international-roma-holocaust remembrance-day-0
O 1-to bӓrg: O arakhipen e ćacesqo manajpen e alavesqo vipares o porrajmos

e rromenqo
– E „Kalǎθar Traś” aśundǎn?

– „Kali Traś”... ɜǎnav so ïnsemnol/manajarel: „kali” = „neagrǎ”, „traś” = „fricǎ”,
„Kali Traś” = „Frica Neagrǎ”
– E xanotaren rroma, anθar o rumunikano „fricǎ”, si-len o alav „traś” vaj „dar”?
– E xanotaren rroma si-len o alav „traś”.
– (...)
– Kana si te gogǎrǎs rromanes, ćaćes si ke e rroma, and-i Transnistria dikhline i
traś e meripnasqi – „I kali Traś” vaj „I Traś kali” (trd. În lb rom, „Frica Neagrǎ”). Ćaćes
si ke kadawa si o manaj, kodolaθar ke karing khaθe ɜǎnas, atunća; len, sǎ o vaxt,
sas-len kadaja and-o śero.
O Marian, paś pejnda (50) berśa,
rrom xanotar, barider e rromenqo and-e pesqi komuniteta,
Bolintin Vale, o judeco Giurgiu.
– Kali traś?!..., me nić ɜǎnav soasθar, ke daśtis te areses te cïrdes i dukh, aj

cïrdes-la bi darǎqo. Kadawa alav anel jekh xavo ta phenes ke e rroma cïrdine i dukh
sar niște ćhavorre aj na sar niśte ćaće mauśa rroma. Man fal-man ke kadawa alav pe-
rel maj but konvencjonàlo, kana kames. Te ɜǎnes ke me nić pakǎv ke e rroma and-o
kodowa vaxt, reodenas te arakhen jekh ananv e dukhaqe so cïrdenas-la won, atunća.
O Cristi Pǎdure, trǎnda aj śov (36) berśa,
rupunari rrom, ćibutno, Paris.
Ïl duj ɜene savenθar manglem pućhimos akǎren o manaj and-i rromani ćhib e
dumaqi Kali Trash/Traś.
O jekh-to savesθar manglem pućhimos perel sӓx (h. acord) e manajěça merimos
so d’aśtil te avel i duma Kali Traś. Sa kadǎ, d’aśtis te phenas ke o kumunitatǎqo bari-
der/lidèro, akǎrel o manaj e alavesqo vi kodolaθar ke and-e pesqo rićhikano rromano
gěrso/djalèkto liparel o alav „Traś” k’aś te phenel so rumunikanes manǎrel „fricǎ”.
I gogi so ćhutǎs-la amenqe and-o śero – na numa akana, tha vi aver var, kana wov
thodǎs po tapeto o alav pharrajmos vaj vi kukowa e Sorin-osqo Mihai so liparel o alav
Porrajmos – si kodoja ke e rroma so sas otozbir ingerde k-o Bug, and-i Trasnistria,
d’aśtinas te phenen ke so akǎrdine von sas sar jekh Kali Dar (meripnasqi).
O dui-to savesθar manglem pućhimos nakhavel anθar pesqi gogǐ o alav Kali Traś
aj aresel e nićkajśǎθe (h. concluzie) ke kadawa alav si jekh konvenćjonàlo; sar avel-
pes, avel ke si jekh alav so nić sikavel ćaćes i dukh e rromenqi kaj cïrdinele k-o Bug.
So nić ćǎlel-les les aj nić perel sӓx (h. de acord) si kodoja ke o alav nić ïnkalavel oprǎl
– vi maj but, xasarel – o baro ilo aj o vazdo śero e rromenqo anglal o merimos.
Te avelas te thowas mamuj kaqdaja gogǐ e e gogǎça e Ian-osqi Hancock savo
phenel ke e alaves Porrajmos si les vi o manaj limasqo anθo kar, atunća, avel o xa-
lato te phenas ke si but kadӓsavi i problema e demnitatǎqi e rromenqi aj kodolaθar
perel-pes te avel miśto rodino aj araklo o alav savo te anel-amenqe anglal e jakha i
bari dukh aj ćući e merimasqi so cïrdine-la amarre rroma kana sas ingerde otozbir k-o
Bug, and-i Transnistria. Si miśto te dikhas ke o alav „pharrajmos” dǎśtil vi wov te
avel thodo p-o tapeto, kana si te ɜǎs p-i kadaja rig. (vi maj but o alav bićhalel vi e ma-
najesθe ke e rroma, vi terne, vi phure, sas te aven abuzome, dïzverɜinime).
– O alav so anavǎrela o porrajmos le rromenqo, si te inkalavel oprǎl vaj nić

i demniteta e rromenqi so, bi dośaqo, cïrde i dukh aj ćući merimasqi k-o Bug, and-i
Transnistria?
O Mihai Neacșu, and-o pesqo anglutno alav e likhavǎθe „Sosθar na rǒvas? – o
Samudaripen e rromenqo aj lesqi ćǎći paramisi”, (2012), vazdel i problèma so avel
maj tele: „Taman pala o berś 1990 aj ɜi akana, o priɜan (h. scop, obiectiv) le rro-
menqo aćhilǎs sa o opreɜivivipen d’ agěs pӓ texara.
Kon sas e rroma anglal o Samudaripen?: Niśte manuśa saven i societeta sa
ćhudelas-le’, kodolaθar ke dikhenas-len veverutnes, saven khonik nić kamenas-len
paśal, maj xancï kana îl butrika (h. butrik = rom., meserie) e rromenqe sas te aven
kerde and-o miśtimos e rumunikanǎqo komuniteta. P-i kolaver rig, ïl evreǐja, opreɜi-
vutne e Holokaust-osqe, si vi akana pherde xoli pǎ sosθe sas-lenqe te nakhen won.
Del-pes duma pala jekh xolǎrimos so inkerel numa e zorale manuśenθar, saven si-le
jekh gogǐ pesθar aj jekh baro adӓr (h. stimǎ) but vazde.” p.12
Perel-pes te te avel prinɜardo so mangel-pes e alavesθar, so avela te anavǎrel
d’akanara ïnkǎ o samudaripen e rromenqo. Si te avel, sar pehenel-pes, ïkh identitàro
pećata.
– Si dośta numa te anel-pes i duma karing o samudaripen jekhe manuśenqo

(kadǎ sar bićhalel o Samudaripen)?
– Si te avel sar jekh vektòro savo te phandel e rromen paśa i gogǐ ke sam jekh
transfronatalěro norodo? Kam te dikhas!
O 2-to bӓrg. O ćhudimos avri e alavesqo, p-i gogǐ ke nić arakhelpes and-o rro-
mano ogǐ.
– Aj mai si jekh: „kali Traś”.

– Kali .... traś....
– Sar avel?
(asal) – Kali traś... aj, bengesθe (asal)! Nić avel-pe nić kadawa... Na-i laćho!
– Na-i lacho.
– Na-i lacho! Kon likhavdǎs ... (asal) Aj, bengesθe! (asal) ... Phares! Na-i lachi!
– (...)
– Traś!
– I Kali Traś.
– Anha!
– Kadawa fal-tuθ laćho?
– Mo, kadaja ke sas dèźa! „Te mudaren” (trad. în rom., „Sǎ omoare”)… Avilosas
o xukaj (h. ordin) te mudaren-amen aj i Maria avili aj risardǎs o xukaj; i reɜina i Ma-
ria!... avili aj xastradǎs-amen!... Xastradǎs-amen othar!
O Ramadan Tudor, enǎvardeś (90) berśa,
rrom xanotari, opreɜivutno e otozbir,
bićhalldimasqe e rromenqo and-i Transnistria
– O 3-to si i Kali Traś. Sar fal-tuθ?

– Jekh dilimos! Nić phandel-pes khanćeça e kadale dukhança cïrde and-i Tras-
nistria!
O Ion Constantin, eftavardeś aj oxto (78) berśa,
rupunari rrom, opreɜivutno e otozbir
bićhalldimasqe e rromenqo and-i Transnistria, București.
– Tha so phenes anθar i duma „i Kali Traś”?

– Nić, nić ćǎlel-man!
– Tha sosθar?
– I kali Traś? So si kadaja? Mai miśto avelas: Pekle amarre ile! (trad. Rom., Ne-
au ars inimile)
– Tuθdel tuθ o gǐ de rodes jekh jekh duma?
– Jekh duma ke dukhal-man o ilo: Thabǎrdǎs amarro ilo! (trad. Rom., Ne-au ars
inima). Tha si but dume save... Sar avel-pes, jekh ćhavorro kana avela te ćetil, vi te
aćhel-lesqe... Si te jǎl and-o gǐ. E jag e bari (trad. Rom., Focul cel mare) vai bari jag.
Vi ame lipareǎs o alav: Da, ćǎćes, amenθe, jag k-o ilo! (trad. Rom., Foc la inimǎ).
I Lucica Furtunǎ, peinda aj śtar (54)berśa,
rićikani rromni, balamni, Bârlad.
– Ando tumaro dialekto na-j o alav trash, tumende si dar.

– Trash si tumende, amende si dar. Si zalaga manusha, thaj kiar pakiav kadaja,
ke kado anav kakiaren les foarte, foarte, foarte zalaga manusha. Maj but kakiaren les
ol Gadje, kana amboldes les: Frica Întunericului. O rroma nashtizen te hakiaren les.
O Sorin Mihai, 54 bersha,
rrom ursari kaj del duma o kaldararisko dialeckto, actori, Bukureshti.
Sar trebul te avel o alav kaj anavel de-akana o genocido le rromengo? Amaro ro-
dipe kamel te sikavel jekhto var ke o anav trebul te-avel hakiardo katar o Rroma. Sar
dikhel pes ando kotora andar ol intervioja Kali Trash, ta na toko ou (li o Samudari-
pen), si hakiarde katar o Rroma sar anava dine avrendar, thaj na sar anava dine ama-
rendar. O Rroma kaj sas phushle kamen jech anav kaj te avel hakiardo lendar: „Jech
anav mïndro, ke tharel man ko ilo: „Thabdias amaro ilo.” ”– Lucica Furtună. Sar kana
ouela dikhlo shukar jech anav kana o Rroma n’ashtin hakiaren les?
Sar avel te ol labiardo jekh vaj aver anav ka dikhela ol sherutne Rroma, kaj si
opre thaj kaj si len lil, thaj maj inkerel li katar odolkha kaj butikeren ande-l institutzies
andar o Rroma.
Sar avel te ol dikhlo jech anav inkerel andar o rromanipen le anavesko, thaj ko-
dola kaj len decizii ando anav le rromengo trebul te len siama kash le Rroma te xakia-
ren ke lendiri historia si shukar sikavdi.

Kategoria 3. I metaphora.
– Aver anav kaj si dino le genocidoske si „Kali Trash”, janes?

– Na. De kana? I jechto var ashundem palal leste kana khelghea pes i theatroski
piesa „Kali Trash”, ji atunci na asundem latar. Sostar na „Parni Trash”?
– Vaj na „Kali Dar”?
(avel ando divano) – O „kalimos” si bibaht, o „kalimos” si dukh.
– Janes soske pakiav so phenes tu? Kodoleske rroma kaldararia maj phenen:
„Drom parno!”
– Kodova drom bi pharimata, bi nasulimata.. Kana phenes ande i Rromani chib
„Kali Trash”, kadala duj lava kiden ande lende li „trash”, kodoleske trashas tar kali-
mastar. (Andar o intervjo originali): Kana dikhes varekon ke si ande kalimaste trashas,
janes ke varekon muleas. Kodo si o hakiaripe e alavesko.
C.M., 40 de bersha,
rromni kaj del duma kaldararisko, jurnalista, andar o Bukureshti
Norica Costache, 52 bersha,
rromni kaj del duma kaldararitiko, ambolditori, Bukureshti
– So pakias andar o anav „Kali Trash”?

– Fal ma maj but metaphoriko sar jech anav oficialo. Maj but xakiarav o Porraj‑
mos sar i Kali Trash. O kalo del tut trash. Si maj but metaphoriko thaj si mishto ke si
uzome ande i arta (phenel andar i piesa teatroski Kali Trash). Frica Întunericului - I
trash katar i Temina. I temina ashtizel te avel o Iado, i temina ashtizel te avel ando ilo
khanikaske, si les but xakiarimata.
Mamuj sol trin manush kaj sas phushle ashtizen te dikhen i metaphora, nijech
andar lende na na dikhel les sar jech anav te ashiol.
Kali Trash si dikhlo sar jech anav kaj ashtizel te del duma andar i suferintza
le rromendi ando sundal le Gadjengo. Athe, o anav si dikhlo ajakha li odoleske ke
khelghea pes i piesa theatroski „Kali Trash”, kaj avile maj but Gadje, thaj maj zalaga
Rroma.
Ande Rumunia, ajakha sar dikhel pes li ando jechto kotor intervjosko Kali Trash
si jech anav nevo dino le rromenghe genocidoske.
Kategoria 4. O bixakiaripen le alavesko dino katar ol ververa dialekturia.
– So pakias andar -o anav Kali Trash kaj si dino vash O Holocausto le Rromen‑
giri.
– Mashkar amende na na si o lav trash (andar-o xanotari thaj richinari dialecturia

– amboldipen and-i rumunikani chib – frică), si amen toko dar, ame na na xakiaras
,,Kali Trash” (and-i rumunikani chib ,,frică”)
Daniel Petrilă, 26 bersha,
o rrom kaj del duma karpatiko dialekto, poeto, Bihor
– Ando tumaro dialekto n-ai o alav trash, tumende si dar.

– Trash si tumende, amende si dar. Si zalaga manusha, thaj kiar pakiav kadaja,
ke kado anav kakiaren les foarte, foarte, foarte zalaga manusha.
I Kali Trash ashtizel te avel bixakiardi katar verver rroma li odoleske si amen maj
but dialecturia. Pakias ke adajkha si jech agor29 kaj trebul te avel dikhli kana kamas te
alosaras jech alav kaj te anavel o genocido le rromengo ko mashkarthemutno nivelo.
Konluzies andar i Kali Trash
Kana ol manusha kaj sas pushle, roden so kamel te phenel o anav Kali Trash, i
analiza kadale terminosko pashal o Porrajmos thaj Pharrajimos tradel amen te pućhas
amen soça si pherdo o alav kaj anavela d’akana o genocido le rromengo?
O dujto dikhipe si ke i expresia Kali Trash ashtizel te avel dini avri mashkar ol
anava le genocidoske kodoleske ol rroma n’ashtin te xakiaren la, biavindoi andar o
Rromanipen. Ande Rumunia o anav si nevo thaj ashtizel te avel les jekh emotzionalo
pherutnipe maj but andar ol Gadje.
O palutno agorimos andar o kadava lav si ke toko e manusha kaj den duma e
dialekturia le xanotarengi (spoitori/ tinsmith) thaj le ricinarengiri (ursari/ bears guild)
astizen te xakiarel les.
Agorutne konkluzie
Jekh xor problema savi kamas te sikavas lan tumare jakhenqe vaś e rromenqo
Holokaust, mukhindoj rigaθe e probleme vaś o socialo hatiarimos, o prinʒarimos thaj
o laćharimos e dośenqo, savenθar deam duma vi ande anglutne studie, si i problema e
anavǎrimasqo – na-i amen jekh anav, buxles prinʒardo aj kamlo e rromenθar, andar e
bibaxtale e rromenqe berśa so nakhle len ande o duj-to la Lumǎqo Baro Marimos. Sar
dikhlǎm andar fiesavo dialekto or komuniteta, si jekh sar kadava lav/anav maj but or
mai cira zinzardo (sar labiarimasqi truj). Lokhes aśtisaras te patǎs ke jekh anav/lav vaś
o Holokausto śaj te ovel prinʒardo vaj kamlo ko themuto/nacionalo niveli vi pïrdal i
rromani standarduizime ćhib. Ama dikhindoj ke ʒi akana jekh sar kadala lava/anava
ći areslǎs te zurǎvel / te astarel jekh maśkarutno than ande e anavǎrimasqo proceso,
śaj arakhas trin kauze: vaj kadaja literaro ćhib na-s lan i vriama or i zor, vaj kadale

29
Pt. cititorii din România, cu sensul de limită./ For the readers outside from Romania: a limit.
ćhibǎqe na dǎs lan dumo/vast vi e kolaver vektoria andar i civilo societeta kaj te kerel
pes kadava proceso, vaj kadaja butǐ / problema na sas jekh dosta vasni/importanto
andar e rroma save len decizie palal e rromemqo ʒivimos.
I tradukcia (o rinćhibǎrimos) andi kherutni rromani ćhib e anavenqo Porrajmos,
Pharrajimos aj Kali Trash aśtil te sikavel ke e rroma andi vriama kana xanas kino
ando duj-to la Lumǎqo Baro Marimos von sas xale, porravde, line zoraça, pharrade,
phagle, daravde ʒi ko meripe. Sar dikhas, kadala anava sikaven sa jekh realiteta aj ko-
dolesqe aśtisaras te xatǎras len ovindoj koplementaro anava.
Te na bistras o kućimos aj o barvalimos svakone lavesqo / anavesqo andar kadala
so sas maj opre phede aj kadia naśtisaras te godisaras ke varekon mangel o oficialo
labǎrimos jekhe anavesqo savo te ovel maj opre e kolavrenθar ama, ande sa kadava
vaxt, patiav ke bilabiarindoj pes katar e śerutne rroma aj e kol-aver rroma jekh rro-
mano anav andar e rromenqo genocido aj, pe aver rig, e themesqe or maśkarthemutne
institucie, e universitaro truja aj i mass-media labiaren ververa aj ververa rromane ana-
va andar e rromenqo genocido, aśtil te ingerel ki genocidosqi reifikarea maśkar e gaʒe
vi ki jekh bangiaripen / peravipen e memoriaqe vaś o genocide maśkar e rroma.
Sa kadǎ, o labiǎrimos ande publiko thana e ververe rromane lavenqo / anavenqo
pala o genocido e rromenqo, bi te ovel jekh kethano akordo maśkar e rroma save re-
prezentin e rromen aj kodola rroma save si reprezentuime, śaj te inkerel pinrrenθe e
xoxavne stereotipuria save phenen ke e rromen na-i len penqi korkorri etnikani iden-
titeta.
Vi maj but, kana na si amen jekh kethano akordo, palal kadava anavǎrimos, maś-
kar e romane liderǎ ko internacionalo nivelo, śaj te ovel śudi karing i rromani ćhib
jekh ućhal so aśtil te garavel ke e rromen si len jekh anav / lav saveça te den duma
palal o genocido vi kana si manuśa save den duma aver dialektiǎ or rromane varietete.
I BIBLIOGRAFIA
1. About, I. & Abakunova, A. (2016) The Genocide and Persecution of Roma and
Sinti. Bibliography and Historiographical Review. International Holocaust Re-
membrance Alliance.
4. Chelcea, I. (1944) Țiganii din România. Institutul Social Român.
6. Furtună, A.N, Grigore, D., Neacşu M. (2010) Sostar na rovas?... O Samudaripen
thaj lesqi ciaci paramisi. Holocaustul rromilor şi povestea lui adevărată. De ce nu
plâng?... Deportarea rromilor în Trans-nistria: mărturii, studii, documente (Why
don’t they cry?... Roma deportation to Transnistria: Testi-monies, Studies, Docu-
ments), Centrul de Cercetări Culturale și Sociale „Romane Rodimata”.
7. Furtună, A.N (2015) Cultura Romă între „bărci de carton” și realitate Dykhta!
Publishing House, Popești-Leordeni.
8. Janos Barsony (ed.), Agnes Daroczi (ed.) Pharrajimos: The Fate of the Roma During
the Holocaust, International Debate Education Association, New York, 2008.
9. (Ed.) Mirga-Kruszelnicka, A., Acuña, E. C. și Trojański, P. (2015) EDUCATION
FOR REMEMBRANCE OF THE ROMA GENOCIDE Scholarship, Commemora-
tion and the Role of Youth. Libron.
10. Stănescu, V. (2007) cu moartea’n ochi – roman. București, MarLink.
Alavară:
1. Dicționar rrom - român. Gheorghe Sarău, București, Sigma, 2006.
Rapoarte:
1. Comisia Internațională pentru Studierea Holocauslui în România (C.I.S.H.R.)
(2005) Raport final. Iaşi, Polirom.
Studies:
1. „Participare și Consum Cultural în Rândul Romilor”, realizat în anul 2010 de către
Centrul Național de Cultură a Romilor-Romano Kher și Institutul Național pentru
Cercetare și Formare Culturală.
2. ,,Resurse și consum cultural în comunitățile de rromi: un studiu pilot în județul
Ilfov’’, realizat de Centrul Național de Cultură a Romilor-Romano Kher în anul
2011 Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală
Artikoloja:
nr 2, 2009.
2. Elena Marushiakova și Vesselin Popov: Holocaust, Porrajmos, Samudaripen ...
Creation of New National Mythology.
kova, Elena and Vesselin Popov. 2010. Holocaust, Porrajmos, Samudaripen ...
Tworzenie nowej mitologii narodowej. Studia Romologica 3: 75-94. [în limba po-
poloneză].
gnitive. Revista Limba Română, Nr. 4, anul XXVII, 2017.
Arxive:
1. Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei - Themesqo Arxive e Rumuniake.
2. Buzăoski Sheraliako Inspectorato - Themesqo Arxive e Rumuniake katar o judezo
Buzau:
Opral o internetos:
1. Ian Hancock “Of the interpretation of a word: “Porrajmos” as Holocaust”. https://
on of Roma in historiography. Publicat în data de 06.06.2018. Sursa: http://www.
romea.cz/en/news/world/renata-berkyova-concept-of-the-porajmos-as-a-reflecti-
on-of-the-marginalization-of-roma-in-historiography.
4. Marcel Courthiade: How to call the genocide perpetrated against the Rroms in
Nazi times? Sursa: https://rrominalco.hypotheses.org/le-genocide-des-rroms/how-
to-call-the-genocide-perpetrated-against-the-rroms-in-nazi-times
6. https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMConten-
t?documentId=090000168008b633
7. www.dexonline.ro
E rromenqo tradipen and-i Transnistria.
Xatărimata thaj dikhimata
And-o berś jekh mija enă śela thaj sarandaduj (1942), sar e oficialutne phendi-
mata, sasas ingerde andar i Rumunia and-i Transnistria paś biśupanȝ mije (25 000)
rromenθar. E losaripnasqe kriterură e kadalenqe rroma sas palal o nomadismo, tha’
anθar e rroma sedentarură sasas ingerde kodola rroma ”kaj n-aśtinas te phenel soça
trajn”. E ȝivipnasqe kondicie e kadalenqe and-i Transnistria sasas i bokh, śil, tifoso
thaj phorajmata katar e rumunikane thaj germanikane autoritetură. Sea kadala ingear-
deas k-o meripen paś deśujekh mije (11 000) maśkar e ingerde, epaś and-el kadalal
isindoj ćhavorre.
O agortno raporto e Maśkarthemutni Komisia palal o Phorajmos andar i Rumu-
nia ”Elie Wieseș”, xramosardo and-o berś duj mije thaj śtar (2004), telexramosarel o
genocido e ȝutenqo thaj e rromenqo anθar o vaxt e antoneskosqo regimo and-o feno-
meno anăvardo Phorajmos.
Sar phenel ”Alosaripen e godăqo palal o Phorajmos andar i Rumunia thaj o xa-
tăripen e maśkaretnikane phanglimata”, kerdo katar o Themutno Instituto andar e
Proajmosqo Siklǒvpien andar i Rumunia ”Eli Wiesel”, and-o majo duj mije thaj deśu-
panȝ (20125), numaj deśuoxto proćentură (18 %) andar i sel e Rumuniaqi phangel
o Holokausto e uśtavipnaça thaj e meripnaça e rromenqe, thaj numaj biś proćentură
(20%) andar e pućhinde phanglel ”E Getourea thaj e lagärură andar i Trnasnistria” e
Porajmoça. And-o sasto alorsaripen, ka-o kapitulo ”Xatărimata palal e minoritetură”
dikhel pes ke o socialo durăripen (palal i uklăni e Bogardusosqe) maśkar o buteripen
selăqo thaj o rromano sel si e 4,97 (kaj 1 si o so maj paśutno phanglipen kerdo jekhăqi
minoritaça (jekh manuś anadar i familia), thaj 7 si o so maj dur ( na trebulas te avel
and-i Rumunia).
O siklòvipen ”Sostar na rovas....? O phorajmos e rromenqe thaj lesqi ćaći pa-
ramići”, xramosardo and-o berś duj mije deś (2010) katar O Romano Ćentro ”Amare
romentza”, sikavel palal o socialo dikhipen e rromenqo ingerdipen and-i Trnasnistria
maśkar e romane terne. Kadava sikavel ke o socialo dikhipen palal o ingerdipen e rro-
menqo and-i Transnistria na si jekh zoralo, kerdi palal laćhe informacie, historikano,
palal e kerimata, tha’ vov telărel katar jekh śiro paramićenθar thaj historie mujale, bi
te phenel pes kana sasas kerde thaj kaj, kana ȝanel pes ki and-o berś jekh mija enă śela
thaj enăvardeś (1990) e rroma na sasas len jekh godăver thaj artistikani elita kaj te in-
gerel i godi kodolenqe kaj sas viktime kadalesqo evenimento.
Kana das duma palal e ingerde rroma na si amen ȝenutne xramosarimata vaś aver
lila, avrăl e arxivaqe dokumenturtă (ȝi akana arakhlăm numaj duj literikane xramosari-
mata xramosarde e rromenθar opralȝivivde anθar i Transnistria: ”E meripnaça and-el
jakha, autoro si o Valerika Stänescu thaj ”O anglomilaj ka-o Bugo”, autoro si o Tänase
Duminikä, o manuscriso na si inklisto), save te sikavel so trajsarde e rroma kana sasas

ingerde, tha’ si jekh barvalo folkloro kerdo e rromaenθar oproȝivde.
E oprutne informacie phenel amenqe ke si jekh bari nevoja jekhenθar prjektu-
ră save, phenindoj palal i buteri populacia, te bararărel o maśkarkulturikano dialogo
kerdo palal o prinȝaripnasqo konćepto, thaj kana das duma palal i rrmani populacia te
aśtil te vazdel penqe palem lenqi identiteta maśkar o arakajmos penqere historia thaj i
kultura.
Kadava projekto sikavel ke e rroma si len jekh ȝivdi kultura, savi kerdeas pes
kana von sasas ingerde, kerindoj but paramića, gilă thaj legendură.
And-o siklǒvipen ”Kulturikano konsumo thaj kotoriipen maśkar e rroma”, kerdo
and-o berś duj mije thaj deś (2010) katar o Themutno Ćentru kuturikano e rromenqo-
Romano Kher thaj o Themutno Instituto palal o Rodipen thaj sklaripen kulturikano,
palal o aśtimos e pućhipenqere andar verver kulturikane kerimata, kana ȝanel pes i rro-
mani ćhib, sikavel pes ke eftavardeś tha enă proćentură (79%) maśkar e ambolde ka-
melas kaś and-i lenqe komuniteta te kerel pes maj but evenimentură palal o Phorajmos
e rromenqe. O siklǒvipen !Kuturikano konsumo thaj kulturikane bută and-e rromane
komunitetură: jekh anglutno sikǒvipen and-o foros Ilfov”, kerdo and-o berś duj mije
deśijekh (2011) katar e kadala duj institucie phendine maj opre, sikavel palem i nevo-
ja te kerel pes and-el tradicionale komunitetura e rromenqe kulturikane evenimentură
palal e rromenqe historia.
NICOLAE CLOPOTAR
„O Kula”
O gav Merghindeal, O źudetzo Sibiu
84 bersha, rrom kortorarĭ
Ol lagäră andar i Transnistria kaj sas ingerdo:
Romanovka Balta, Krinka, Katerinka
Ingerdo ando jekhto kidipe le Rromengo, rrom phirutno
Motto: Samas ando Veseudo le kortoça, lia amen thaj

andea amen ande Agnita, kideas so de inkerelas kado
źudetzo Rroma. So de sas: 200, 300 kidea len saorren.
Thaj kerdea jekh shïro vurdona. Thaj tholas shtare
shïngalen: jekh palal, jekh anglal, duj ando mashkar.
– Kako, phen manghe sar buchios tu?

– Me? Clopotari.
– So felo rom san tu?
– Kăldărari, me na som ciurari. Ame kerasa kăkavea, kerasa căzaia, găleți kăsaie,
fel de fel... Akala ci janena, numaj ăl ciuri kărena... aver [Roma].
– Kaj barilean tu?
– Me? Barilem kate, păl gava. Jeasa, sar te phenau, le vurdonentza, le kortosa.
Aghies jeasa ande aver gau, kana na maj arakhasa buti jeasa ande aver, sa kadea phira-
sa, stabilisaileam kate, ande Merghindeal.
– Sas tut, or maj si tut phrala, phenia?
– Sas ma jech phen, thaj o Buri, muro phral, trin chaore sam.
– Thaj ou maj traizel?
– Mule. Vi mîrî phei, vi... [lesko phral].
– Phen manghe kon sas to dad thaj ti daj?
– Muro dad? Buchola Sirianu. Mîrî dei buchola Puia. Voi mulea katche, vou mu-
lea ande Rusia30. Sas ande armata thaj avileatar khăre thaj ingherde les ande Rusia.
Traisailo duj kurkă amentza, thaj mulea.
– Sar ande Rusia?
– Vou sas kătana po frunto, ame kana ingherdia amen ci ingherdia mîră dades,
numa amen ingherde, kă ci arakhle les, sas po frunto mîro dad. Kana sas po frunto
avilotar khără. Jeanes? Kă scăpisaile... Kana scăpisailo dine le[s] thaj ingherde le[s]
ande Rusia. Na na dine le[s] othe kaj sam, ingherde le[s] avre thane, kaj meshte cior,
kă sas fel de fel de natsii. Sas cior, sas kangliaria, sas fel de fel de natsii.
30
O Roma kana den duma andar i Transnistria buchion lan „Rusia”.
– Sostar ingherde le Romen ande Rusia?

– Le Romen? Te mudarel le[n]. Te mudarel le[n] o neamtzo te na maj al ando
kado them Roma. Te al numaj ăl Sasî thaj th’ol Vlahi.
– Ta so kerenas ol Rom? Sas jungale? Sas…
– Nas jungale! Te na maj al kadea natsia, jeane[s]? A numilpe “Țîgan”! Numa ol
Sasî th’ol Vlahi.
– Thaj sar ingherghea tumen ande Rusia?
– Ingherghea, na phenau ptukă? Fiesave lekă kortosa, lekă vurdonesa ji ando Ru-
sia, ji ando Bugo. Othe kana arăsliam fiesavo sas le vurdona, avela o Ruso lena pen
te grasten thaj tio vurdon, vi o bicio trebula te de lekă, kă gata! Jeala pekă po drom,
na phenela kă… gata! Kidea ăl vurdona sea thaj le grasten thode len kadea… rândo.
Jeane? Sao chaliola le, lela beshela ando vurdon thaj jala pengo drom.
– So de bersh sas tut kana ingherghia tut?
– Ohto bersh.
– Sanas baro.
– Da, ohto bersh.
– Inkeres minte.
– Sar te na! Vi aghe jeanau te jau ande Rusia kaj prahosardia le mulen.
– Janes?
– Jeanau te na ol ma baht!31 Ame sam ande Romanovka Balta, împărțîsarde amen.
Othe na shute len ande progadia le Rusonenghi, pasha-i progadia, sas jech than thaj
akărtzi. Sălcii vareso. Thaj othe shute le Romen, kerde jech xău silozoschi thaj othe
shute le, le Roma sea.
– Merenas but lume?
– Sama 150 ko colhozo, thaj maj ashile 50, 100 mule. Save sas ol jene ol maj
phură, save maj avile ol chaoră thaj save maj sas maj ternimata, bishe bershenghe
kadea, kodola kaj scăpisaile. Kodolen lea len de cu primăvară ko kolectivo, ta inghe-
renas len kă-i buti: unii ko-l gurumnea, unii ko-l khainea, le chaorăn thodea amen ko-l
khainea, te păzîsaras le khainen, sas 400 khainea.
– Sas ferma?
– Ko colectivo. Nas ferma otche, numa colectivo sas. Maj fuchinla, sare ol Roma,
maj fuchinla thaj maj chinenas po jekha. Kana dikhle ol Rusi32 ci maj mukle len kol
khainia.
Ame sama a Romanovca Balta, aver sas Caterinca, aver sas anda-i Crinca, sa
kadea împărțime ol Rom... Avilea o frunto, kana avilea o frunto o frunto avela palal
amende thaj ame anglal o frunto. Thaj aresleam ko Nistru, kana aresleam ko Nistru
jech Neamtzo kamnia te chel amen pe linia, thodesas linia, kaj jeaneas, bombărdila.
Bombărdisarde li le Vlachen, buten, li Romen, kaua ushchelas othe jalas ando aero
(merelas), dikhlea les jech Vlaho thaj mudardea le Neamtzos. Ashileam ko Nistru jech
chon ghesengo, na mukela amen te nakhas. Jech Rom amarătar, ame nakhliam, me thaj
31
O Roma kana den duma andar i Transnistria buchion lan „Rusia”.
32
Sherale andar i Ucraina telal e Rumunikani armata.
mîrî dei thaj mîrî mami – sa amen love, ke sare natsii, sar te phenau... love Vlashica,
ta trebula mărkome ol love, jeanes? De katar andar i România sa amen. Numa kodola
ashtizas te aves po trino. Deam jech mia thaj nakhadea amen. Ashile mîrî kak othe ko
Nistru. Jech Roma maj phuro so kărdea: leape thaj ghelea ko Nistru thaj dikhlea kă
sî bărci. Jeane? Po pajj. Kodo phaglia o lăkato thaj beshlia ou întâi, phendia te „Mo,
daka merau, te na mudarau kadiki populatzia.” Kodo nakhadea saore Romen. So de
sas kathe o hurdubaci le Agnitako ou nakhadea. Kana ghelea, lea e barca kodoia thaj
lea duj chave thaj nakhlea o Nistru, vou korkoro! Kana nakhlea korkoro, „Numa hajda
duj jene mantza!” Sa po duj jenen, po trin jenen nakhlea, maj buten na. Anda jech rat
nakhabghia le Romen s[e]a, so de sas othe ko Nistro, găldine ando-l gaua, dine kaj
ol Del, hasailile, na maj naj kaj te len le. Thaj aviletar, aviletar diando... sar te phe-
nauptukă, dianda-i primăvară numa Patraghengo arăsle ol Roma. Sa phuiatar arăsle
thaj aviletar othar. Sar dinea o Del, maj beshenas, maj delas len tele, maj phanda len,
scăpina, lena po drom, thaj line lan kadea rătăcime p-ol gaua. E but sas ji kana nakhle
o Nistru thaj o Pruto. Apăi hasailile, na maj... arăsle ol Rom phuiatar.
– Phen amenghe, merenas but lume katar ko tifoso?
– Na phenaup tuke? 100 jene mule ando tifoso, merena ol Roma sar o porlogo, a
boalatar, naj kaj jeas doftoroste, ghele vro duj kol doftori – na jeanenas, kă o doftori
sas Rusî33, na jeanenas lendiri chib. Ci maj ghele ol Roma lende, mule, 100 jene.
– Thaj kana ingheghia tumen andar i România, maj inkeres minte o than kaj senas?
– Samas ando Veseudo le kortosa, lia amen thaj andea amen ande Agnita, kideas
so de inkerelas kado judetzo Roma. So de sas: 200, 300 kidea len saoren. Thaj ker-
dea jech shîro vurdona. Thaj tholas shtare shîngalen: jech palal, jech anglal, duj ando
mashkar. Kana rakiola e riat sas tu ciaces te chines tuke makar katar ciar le grastengă.
Thaj te ashen ji de tehara. Othe kăresas tukă hamo, thosas le grastengă te hana, tehara:
îmbarcarea! Janas ăl grast și pashal i riat. Kana phandiola i riat, tzîrdelas tut kaj phe-
nenas ol shîngale, kaj sas te ashies. Trebulas te ashies othe ji de tehara, keresas hamo
pala jeasa. Thaj kadea gheleam ande Rusia sa le vurdonentza ji othe, ji ando Bugo.
Ando Bugo avile ol Rusî34 thaj lile le grasten. Ashileam ando lagăro othe... sas vi ma-
nush maj năcăjime, vi chore. Janas chore thaj lenas jech tuleo kukuruzo thaj morena
pengă chaorengă te hana, ol boni kodola kidena. Te na ajutil mangă o Del, kadea vare-
so maj rar. Me milatar, kaj sas mîro dad kătana, sas ma jech papo phuro, lauas kuku-
ruzo thaj morau: „– Te trăil to dad, te trăil kadea! – Le, mo phurea thaj de len te han!”
– Sas viatza phari de tot.
– Othe muleas vi muro dad, mulea vi mîro kak, mule sa othe... ande Rusia. Ame
maj avileam parpale trin chaore thaj mîrî dei. Tzîrdeam destul, Vlashi na tzîrde so de
tzîrde ol Roma, chute pes ando-l khăra le Sasunenghă, chute pes ando-l phuia lengă-
ră, lile ol phuia katar ol Sasî, maj lile len jech data le Sasunengă. Pala so avileamtar
ame kerdilea iară kadea: kidea le Sasunen thaj ingherdea len35. Ashile numa ol phură,
33
Ko Roma „e Baht” si sea. Kana naj tut baht o Del na dikhel shukar opre tute.
34
Sherale andar i Ucraina telal e Rumunikani armata.
35
Ucraineano. Andar i Ukraina.
kakala de muncă. Ta na ingherdea len cu sea, ingherdea numa le ternen. Kadea te ker-
dion vi le Romengă, na te len le cu sea, te ingeren len.
– Shun so maj kamau te puchau tut: me shunghiom ke sas jech Regina kaj ali
ande Transnistria te salvil le Romen.
– Shudea lila, kodea, e Ana Pauk[er]36, kadea „te na mudarna le Romen”, le Ro-
men ingherde le te mudaren le, na te den le love var te maj den le. Te na maj avel nat-
sia Romenghi, te mudaren le. Thaj kodea dinea ordino kă te na mudaren le Romen, thaj
te den le parpale. No, dinea vreo trinen shtaren, ji kaj te den len avilea ordino te îm-
părtzîl le Romen katar o colectivuri. Thaj ashileam duj bersh thaj i pash, anda-i Rusia.
– Ta okoia paramisi cu „bărci de carton” si ceaci?
– Nas. Nas mo phrala, kana me phenau tukă, okola hohaimata, me na kamau te
hohaau ptut. Sas kakala ol pletoshia, kaj kăren ol tovera, kerena pengă haning, ke na
katar pien paii. Amen shutea amen pe jech lunca bari. Sas phandadi sîrmasa, sîrma
saii, sar jech lagăro, lagăro! Ghelea jech Romni, kă chinenas [i sârma], sas vi Rroma,
jeanes, jmechero. China e sîta kodoe thaj jeanas, kă naj tut kaj te kărăs…, te kira ol pi-
choci var te kăres tuke hamo. Thaj sas floarea-soarelui, kana sas floarea-soarelui, chiar
jech katar, so kerdea, ghelea ciorî Romni thaj dine la pushcasa.
– Mudarghia lan?
– Ci mulea, ashilea kadea thaj ingherde la lake chave, vreo duj, kana împărtzî-
sardea amen, ji ko vesh kodo. Shutea le Rromen ando văsh, othe mule vro 200 or 300
jene, ando văsh. Dea o viu pre lende, na maj… sas shîl, othe sas shîl! Save mai aco-
perisaile, save na…
– Thaj tumen kaj beshenas othe? Ando-l khera?
– Dinea amen ta kerdeam colibi. Kerdiam amenghe colibi, beshliam întâi an-
da-i colectivo. Dikh sar sas akana o colectivo: shutea len ande-l grajduri le Rromen.
O Rroma so kerde? Kana dikhle kaj shutea len, nailen cashtore cash te kăren pengă
hamo: na chinde ol grinzi? Chinde ol grinzi, pelea o colectivo. Dea len te kăren pengă
colibi. Fiesao kărdea colibi. Kărdea pekă familiasa. Anda-i phuv, săpisardeam katika
thaj thodeam jech beli okote thaj jech anglal, thaj shuteam phuv, chiosas tut kadea
andre (sikavel ke desas andre opro per). Othe ashileam, othe ashileam jech bersh thaj
jech pash anda-i coliba.
– But vreamea.
– Jech bărsh thaj jech pash.
– Mule but chave ticne?
– Chaore nu prea merena, nas len kadea boala phari sar le phurăn. Ol phură sas...
so phendiom tuke, kă-l jua lesas len kadea le burnichasa. Kadea vareso te feril o Del
mo phral so sas ande i Rusia. Kakala haine sas le Rromen (sikavel o gad opre peste,
kaj uriabghiales kash te keras o intervjo) vurdona întregi ingherde, lile len o Rusî sa.
Jala o choro Rrom thaj dela jech gad kăksao po jech litra melia, or po-i duj pichoci te
anel te kărăl pekă [hamo], or rochii sar si po-l Rromnea, kăksae loli. Dela le thaj gata,
te kărel pekă jech tzîra hamo. Na[s] katar. Te feriil o Del.
36
Sheralja andar i Ukraina.
– Mai pakianas ke aven pale?

– Khonik na... te na avela o frunto na maj avesa, gata! Othe ashile ol Rroma.
Ashiena ko-l colectivuri iebajea37 le Rusonengă. Na maj avela khonik.
– Shunes, kerde ol Rrom othe da-i dili andar i Rusia?
– Ghili? Kă aviletar khără? Kărde jech dili kă scăpisaile ta ci maj anau manghe
aminte.
[…]
Ko trinuri jeasas thaj manghesas tukă hamo. Ko-l trinuri, sar avesa, denas ol ma-
nush „de milă”, no... Delas tu var po jech kotor manro var so sas le manushăkă.
– Sas manusha kaj ci kamensa te inklion te keren buti?
– Na dela le hamo!
– Marenas len?
– Marna le, ta ci dela le hamo. Sao ci jala te bukiarel, ci hala. Ci dela le kotar
andar o kazano. Othe ando kazano so shiola? Shiola făsăi, shiola dudum, shiola napi,
ăl shah, but shiola othe, jeane? Kăzano baro de două, trei sute. Thaj sas poloniku, ka-
dea litrako, thaj mămăliga biucheandi. Sar o turtoi kărena lan, ol shălia hoaspe, numa
pharabdo o kukuruzo. Apăi unii Rroma kerdesa pekă riashpălo, thaj kărena pengă
melia on. Kărena melia maj lashi sar ol Rusî. Po ivende inghărena le, o Ruso numa
ivende shinela o kukurozo. Kana perela o iiu, ko coceano. Sas meshte grajduri, sar te
phenau tukă, vro duj-trjn kilometri lungi, anenas o kukuruzo ol Rusî, shina le, len sas
le sar jech, jeane, sar ol cosîî38 - „trapău” phenena le, thaj shinena le thaj încărcosa po
vurdon thaj lesa le ko colectivo. Othe putrăsa ko colectivo, apăi shonas ol choră Rrom
po duj tulei, po trin tulei, garaana le, jeane, p-ol pusukia. Kana avena khăre thona pe
păngo riashpălo thaj kărena sar o pîsato39. Kărena pe melia ksai ta hana.
– Me dikhliom dokumente ande arhiva ko Bukureshti kaj phenenas kă ol Gaje
kamenas te potinen tumen andar e buti kaj tumen kerenas othe.
– Khanci, na pokinla khanci. Încă lenas li ol haine Rusî pre tute, so jeanen on?
Ol haine, so de lile lengă, vi le mulengă vi le judengă. Gălea mîrî dei te anel amengă
hamo, sas lan jech chosno sao păroco40, jeane, sar sas le Romnien. Line le ol Rusî thaj
vi marde lan. Mîre kakăs sas le haravlea41, ke vi amen sas, putărde ol haravli opre les-
te thaj dine le chiuri katăka. Tzîrdeam destul, phrala!
– Iartize ke phuchau ptut, phen amenghe sar prahonas le mulen?
– Phendiom tukă? Kerde jech groapa, silozoschi, sar kărena kate, sar kiden o
silozo, jeane... Kana merna, kon ingherde len? Mîro papo phandela katîka, thaj mîrî
bibi, phandela le pîrăndar thaj thodela ol vițî po dumo thaj tzîrdela le ji othe, kaj hău
ko silozo. So de Rroma mule saorăn ingherdea len mîrî papo thaj mîrî bibi kodojea.
Thaj kana mulea on na kamnea honik te ingheren len, numaj mîro papo na ghelea
37
Ande Rumunikani chib iobagi.
38
Ande Rumunikani chib coasă.
39
Ande Rumunikani chib pasat.
40
Katar o lav păr (ande Rumunikani chib), ande i chib Rromani bal
41
Ande Rumunikani chib chimir. Saorren Rroma kortoraria si len „i haravli”, Gadjikani buti kaj sas
dikhli katar o Rroma pakiviasa thaj astarde te inkeren lan li on.
ande hău, thaj nici mîro dad, ande kodojea hăuea le silozoko. Potinde thaj, sas nishte
cior, andine katar combaine42, kă jeanes ol combaine kaj îmblătinas, thaj andine scân-
dura thaj kerde lenghe lada thaj kerde hîu thaj othe prahosarde len. Sar aghies janau
kaj si prahosarde, te ingherel man ande Rusia othe, ke Romanovca Balta. Numa mîro
dad ghelea ladasa thaj încă jech Rromni jechă ciorăki, kaj andea kodoa, ol scânduri.
Sea kha-i-l than ol Rroma sas othe, ando kodo silozo.
– Ande kodoia gropa chenas maj but mule!
– So de mule, jech shăl (100) jene, sa othe shute len, sa ande kodoia. Chenas jech
rîndo mule thaj jech rîndo phuv, ji kaj pherdine, jeane, e hîu, duj hîuia sas.
– Shunes so maj shunghiom me katar aver phure, chenas maj but mule, te iartis
ke phenau, thaj denas len jag.
– Na dea khanci jag, khanika na dine jag, hohade, de len ando car lengo daiako!
Hohade! Fiesave chenas len ande kodoia hău le silozoki. Dakă sasa jech shăl (100)
jene jech shăl jene jana ande hîu, dake sas maj but sas duj hîuia.
– Shunes so maj shunghiom me, ke o Rroma othe, sar te phenau, sas len pi viat-
za, jalas angle... Shundem ke sas li Rroma haj kerde biiau ande Rusia.
– Na maj kărde biiau, na maj kărde... hohaimata, man na chaliol man te hohau.
Maj avile lengă te kărena biiau? Kon ashiola pala lende?
– Sas li evreja ande Transnistria?
– Sas. Kodolen mudarde len. Mudarde len. Kodolen dine len pushkă prima dată.
– Dikhlean len tire jachentza?
– Sar te na! Sas amentza! Sar te phenau tukă, ando lagăro. Fel de fel de natsii ando
lagăro: kangljarea, ursarea, kăksae kaj kărenas tovera, amendar Rroma, trin nătzii sas.
– Beshenas separime?
– Fiesavi natzie sholas le pe jech than.
– Maj kerenas ol Rroma pi meseria?
– Na maj kărna khanci. Khanci. Othe ingherde le Rromen te mudaren len. Te na
maj ol natsia Rromenghi. Na potinde lengă khanci, line lengă vurdona, line lengă love,
line lengă hăinutz, so sas le...
– Ta kana lia tumen andar e România so phende tumenghe? Phende ke...
– Janle saore Rroma kă kaj ingheren len te meren. Adekă te janena ol Rroma?
Line len fortzîme! Vazde le fortzîme!
– Janle ol Rroma...
– Sar te na! „Ingheren amen la moarte!” Jangle...
– Ta o Gadje so phende?
– Ol Gadje so te phenen...
– Ke „ghelas tumen te das tumen... gurumnja...”
– Na deas len khanci ol Gadje43, khanci..., ol cioră Rroma kinde pekă vurdona,
sas len vurdona, unii naj len. Unii ghele do44 grastentza ji-anda-i Basarabia, le kortosa
42
Andar i Rumunikani chib combină (vurdon kotar i agrikultura).
43
Ol sherutne le themesko .
44
Duj – and-i Rromani chib .
pă-l grast thaj le chaorentza – save nas len vurdona. Othe, ande Basarabia kinde pekă
vurdona thaj po jech grast, sas len numa jech grast.
– Sas viatza phari, kako... Ame janas andar e istoria ke sas ingherde sarore Rro-
ma kaj sas nomazi, ta jansa ke maj sas line li Rroma, sar te phenau... kaj sas len khe-
ra, ta kaj sas cior, kaj sas...
– Sas len khăra le cioren, ciaces si tut, li ne unen45, jeanes tu, maj sas len khăra,
yhaj vi kodolen lea len thaj ingherdea len.
– Thaj sar ingherde len? Le trinosa, le vurdonentza?
– Na, so de ghele, sa vurdonentza ghele! Sas pletoshî kaj sas len po shou ca-
târli46, le Rromen sas len sa grast, kodolen sas len catârla.
– Ando timpo kana sas o Ceaușescu, sas Gadje or Rroma kaj avenas tumende te
puchen sar sas ande Transnistria or ande Rusia?
– Na, ke sas saoră othe. Ăl shaoră kakala, maj terne, kaj nas... thaj ame phenasas
„Mo, kadea sas, kadea sas ande Rusia.”
– Maj inkeres minte so bersh sas kana alo o Nicolae Gheorghe47 tumende te pu-
chel tumen...
O chao le Culako – Phenau tukă me... atunci însurisailiom me, de kodo bersh
kana avilea ou te kărel lila.
O chao le Culako karing peski Romni – She, sas jech kaj avilo te lel e istoria e
Rromaneghi. O Nikulaie, phenela kă si o chao le Buleiko, îmbăcosardea les, kana avi-
le ol shîngale, Rrom. Kodo manush avilea kana însurisailem me, kodo bărsh.
– Îmbrăcosardea les Rrom, daraile katar o shîngale.
– Kana alen pale, sar dikhenas ol Gadje opre tumende?
– Denas o Gadje de milă, kă janenas kă sama ande Rusie. Kerdeam anenghe
colibi sulumane, kă nas katar te kăras amenghe corturi. Jeanes, îmblătinas, sas le ma-
nushen ghiua. Gheleam ko Gadje: „ – Mă, dă-ne să ne facem un bordei. – Haida-ți de
vă luați paie și vă faceți.” Kărdeam colibi kadea sulumengă, thaj pala kodea, ghăleam
thaj kărdeam amengă corturi.
O chao le Culako karing o Cula – Tzhări!
– Tzhări! Jeasa ande siliștea thaj anasa căpi de ksae, de lână, kadea si ol corturi.
Kărdeam ol corturi iară găleamtar p-ol... na maj pushela tut konik, jeasa, kaj arăsăsa
ando kodo gau trebuja te jas ko-l shîngalo thaj ko-l primari, te phenes: „– Uite, am
venit cu cortul aicea.”
O intervjo sas kerdo katar

o Adrian-Nicolae Furtună thaj i Oana Burcea
Iulie 2017
45
Unii – and-i Rumunikani chib
46
Catâri and-i Rumunikani chib.
47
Borrizau andar o sociologo Nicolae Gheorghe, ashundiom katar o Rroma andar o gav Merghindeal
ke vou, ando komunismo, kerghias rodipe mashkar adalkha Rroma.
ELISABETA DANCIU
,,i Lisaveta”
O gav Porumbacu de Jos, źudetzo Sibiu
85 bersha, rromni andar i kortorarengi vitza
Ol lagäră andar i Transnistria kaj sas ingerdi:
O źudetzo Golta
Ingerdi andi jekhto kidipe le Rromengo, Rroma kaj phirenas
Motto: Thaj line kana arăsleam othe amare galbini,

line amare haine, vi tahtaja line mamă... Amari averea
line lan on sa. Li telerea, „Maria Tereza” sas! Te merau
te hohavau tut!
– Bibie, phen amenghe sar buchios tu?

– Lisaveta Danciu...
– Te-aves sasti. So de bersh si tut?
– Ohtouardeshthajpanj.
– Kaj sanas tu kerdi?
– La Avrigo.
– Thaj phen amenghe, kon sas to dad, ti dai?
– Eram la Avrig, acolo era părinții mei și-acolo am stat, la Avrig. Ș-o venit într-o
bună dimineață Miliția, avileas e Miliția. Phenau Rromanes?
– Rromanes.
– Avileas e Miliția, avileas o Jandarea, e Miliția. Thaj leas amen: „– Hai, pregă-
tiți-vă!”
– Sostar avile?
– Avile le mashînasa, thodea amen ande mashîna thaj inghărdea amen ko posto,
lende, kaj kerenas on (o lila).
– Thaj?
– Othe ashileam o zi și-o noapte.
– Maj but Roma?
– Maj but familii, othar andar o Avrigo. Thaj kideas li andar o Brado, kideas sa
ando Avrigo, jeanes, kaj kodo Miliția. „– Unde ne duce, domnule?” Rovenas ol gau, ol
Gaje anenas amengă hamo: „– Pleacă, pleacă, le duce, la Bug!” „– La Bug vă ducem!
La Transmisia!” Vai de mine, rouasa, părinți năcăjîme, chaoră... Thaj thodeas amen
thaj inghărdeas amen. Pe Valea Oltului, roata, kadea ghăliam.
„– Să vă pregătiți de căruțe! Căruță și cai!” Mîră dades sas les duj grast latche,
cindeas vurdon, nas vurdon. Thaj thodea pe leste covora te na del o brishind, samas
cinci copii. Duj pheja thaj trin shave. Thaj mule sa, numaj me maj ashiliom, unu o
murit la Rusiea. Un frate, n-o mai putut să vină. O rămas acolo, nici mort, nici viu,
l-o lăsat... că muream cu toții, venea bătaia pe noi! Și-avionele, unde pe drum pe unde
treceam nu mai era nimenea în case, pe drumul ăla să venim înapoi, cum veneau mili-
tarii, cum venea bătaia, nu mai era nimenea în case dragă, era casele pustii! O fugit pe
unde o putut, prin păduri, oamenii din casele lor. Era pe-acolo drumul, s-o pitulat. Și
noi amărâții... Am venit mult pe drumuri, flămânzi, vai de capul nostru.
Am avut o mamă bătrână, iară nu am mai putut-o aduce... o mamă de-a lu tata,
n-am mai putu, o rămas vie undeva, mai moartă, pe drum mamă dragă, țiu eu minte.
Și-am venit tot pe jos, vreo două săptămâni, trei, am venit, dragul mamii... până am
dat de tren, unde sta trenul. Și dacă am ajuns în gara aia, nu mai țin minte cum se
cheamă, era militari, români de-ai noștri, care și ei venea săracii, ca noi, să nu moa-
ră, că venea bătaia pe noi: „– Țiganii, românii noștrii!” și plângeau și ei. „ – Haidați
încoace, haida-ți sus!”, rumânii noștrii. Și ne-o băgat în tren, tren din ăla... marfar! Și
ne-o pitulat acolo. Ne-o dat câte o cupă de ceai, câte ceva.
Și când eram acolo la județul ăla, Golta, ne bătea dragă, ne bătea, aveau pulane
de-ălea...
– Kon?
Lisaveta – Ruși48, ruși sas kodola. Inkaladeas mîrî dej jeckh plapuma avri, thodea
lan pe coliba, kărdiam amengă coliba, kărde, ande phu, hanadeas ande phu, mamă,
thaj kărdias kadea, o păreți cic, thaj thodea nishte suluma, thaj othe souasa, ande Ru-
sia, ando Bugo kodo. Thaj inkaladeas e plapuma kaj ucharasas ame, te skinol la jechk
tzîra. Avileas rușii thaj dineas pushkăsa mîră daja, ando punro, ta ci muleas. Deas la
pushkă, mamă, lias e plapuma kodea! Sas amengă dar kă merel mîră dej, tzîrdeas but
năcazo, te merau me.
Thaj marna le Rromen, inkalavelas len kaj buti.
– Thaj so buti kerenas ol Rroma?
– Kăj mal, inkalavelas len kaj buti. Ko câmpo. Marenas le le biciosa, pulano kă-
sao baro. Marena până perena o Rroma tele.
Thaj line kana arăsleam othe amare galbini, line amare haine, vi tahtaja49 line
mamă... Amari averea line lan on sa. Li telerea, „Maria Tereza”50 sas! Te merau te
hohaautut! Kadea sas ame, telearea, po duj rânduri. Thaj kana kărionas mirese, jeckh
rândo opral, jeckh rândo telal. Kadea but, thaj line len, mamă, li tahtaja, sumnakaj, sa
line. Aviletar nangă, kasa maj avile, jeckh tzîra, thaj mule ol but!
48
Dikh e nota 1.
49
Dikh o artikolos Pahare ascunse și bărbați de renume. Crearea valorii obiectelor neprețuite și a
bărbaților la romii cortorari (Cătălina Tesăr) ando lil Condiția romă și schimbarea discursului (coord.
Mihăilescu V. thaj Matei P.) Iași, Polirom, 2014. Dikh li ,,Graalul romilor”. https://www.youtube.com/
watch?v=J1HLdnqMJYg
50
„O taleri Maria Tereza (MTT, xarno anav katar Maria-Theresien-Taler) si jech frankos bulion (si
les kodova cucipen sar si le metalos andar so si le kerdo)”, labiardo ando mashkarthemutno comertzo
de kana sas jechto var mardo/kerdo. Si les kado anav andar soske sas kerdo i jechto var telal o rajpen
le Thaghiarniaki Maria Tereza (1740-1780), ando Günzburg andar i Bavaria”. katar janas: https://
ro.wikipedia.org/wiki/Talerul_Maria_Terezia
Deas jeckh boala, o tifoso andre lende. Shutea amen ando kolhazo, ande kăsave,
sar phenen lengă...
– Grajduri.
– Grajduri, dikhăs mamă? Ande kăsao grajdo lungo. Nas o pajj lasho, piena an-
dar o bălți pajj. Mule but, kărena jeckh xîu thaj chona len ande late. Kidena le thaj
shone le ande hău kodea.
– Thaj sas li ticne chave?
– Sas mamă, mule vi tzînore but.
– So de bersh sas te phrales kaj mulo othe?
– Sas le deshuefta, deshuohto bărsh, sas baroro...
– Thaj sostar ci maj ashtizelas te maj jal?
– Na maj dashtila te jal, vi bokhtar, vi obosalatar, na maj dashtilas. Po drom, bo-
khalo, na maj dashtisardea...
– Bibie, si chachipe ke sas jeckh Regina kaj ali te hastral le Romen?
– Ci sas. Na mamă, nas khanika grija amendar.
– Thaj janes so maj shunghiom? Ke sas nishte bărci cartoneske thaj chelas le
Rromen ande lende, kadaja si adeverime?
– Da, sas.
– Si tut pensia ke sanas ande Rusia?
– Naj man, naj man bre... hap te vast...
– Thaj sar traizes?
– Beshau korkori, muleas o shavo o terno, thaj kate beshen ol terne, lea pekă
bori, pala o shaoro. Thaj me beshau mangă korokori, de man on... ol shaoră, năcăjîme
som... nasfali.
– Sar sas ti viatza kana areslean ande România, pale?
– Arăsleam parpale, mamă, deas amen tele o trino, shuteas amen ko-l Gadje, an-
dinea amengă hamo, andinea amengă haine, thodea amengă pajj, tato, haladeam, haine
de schimbat, mamă...
– Sas tumen jua?
– A be sas, sas, mami... Kărdeam jua, sea e lume. Pjasa pajj andar e balta.
– Tu kerghian buti othe?
– Me soma tzînorî, man na ingărde man. Numa mîrî părinți, save kaj sas...
– Thaj kasa beshesas tu othe? Kas sas grija tutar? Kon dikhelas palal tute?
– Na khonik, on jana kaj buti thaj me ashauas ande coliba kote.
– Bibie, sostar kamne ol Gadje te ingheren le Romen othe, ande Rusia?
– Păi ingărdesa vi Sasî, „Sasîî și Țîganii”. O Germano, me gândiu man. Da? O
Germano ingărdeas ame. Thaj avilea mangă duoar love. Thaj o phuro muleas... avile
vi le purăkă. Thaj pala jeckh shon de so mulo avilea o ceco. „O decedat!” Thaj trade
le parpale katar e Poșta! Thaj me ghăliom ando Sibio „C-am rămas moștenitoare”.
Thaj trade le parpale...
– Naisarastuke but de tot bibie, ke phenghian amenghe adajkha paramisi!
– Mishto, mami! Del tumenghe o Del baht, mami. Tzîrdeam mizeria mami, bokh
mami. Hana lubenitza, kas sas love jeala, kăriola jeckh bazari, mamă... thaj tinena
lubenitza de porci, na lubenitza lashi, de mâncare. Kaj des le balengă, lubenitza, jeane
so si kodoja? Dudumka balesko. Thaj shinasa thaj kirauasa le. Kas sas love, kas nas...
dikhela pe...
– Ta na denas tumenghe hamo?
– Na denas, khonik. O pajj sas dur, kon jeanel kaj.
– Uriaimo sas tumen?
– Uriaimo maj sas amen khăral. Kaj ingărdeam amengă, jeckh tzîra.
– Kon achile othe? To phral...
– Mîro phral ashileas mulo, thaj e mami mîră dedekă.
– Sar buchiolas ou?
– Danci.
– Ou sas o cel maj baro andar ko phrala?
– Na, aver sas maj baro, thaj ou pala, aver sas maj baro... Ashile biprahome, bre!
Biprahome! Pe drum, i-o mâncat ciorile!
Iulie 2017
MARIA CĂLDĂRAR
O gav Sâmbăta de Jos, o źudetzo Brașov
87 bersha, rromni andar i kortorarengi vitza
O źudetzo Golta; Vradievka
Motto: Kana merna, ci merela numa jech oar duj, kă

merna po bish, trianda jene jekh data. Thaj vazdiona
le, shiona le ande jech tzolo, dukhal mîro shăro kana
anau mangă de-aminte, thona len ande jech tzolo di
kadea, thaj le tzolosa ingărena le, sar te phenau ptukă,
sar di katar ji ko koua khăr, na maj dur. Othe sas pa‑
pura, sar jech trestia bari, jech lako baro, thaj shudena
le othe.
– Bibie, phen amenghe sar buchios tu?

– Sar buchau... Maria Căldărar!
– Te-aves sasti thaj zorali.
– Te-aven sasteveste vi tumen.
– So de bersh si tut?
– Man? Ohtouardeshthajefta (87).
– But angle!
– Ci kamau te maj trăiu, ke naj... dikh, numaj kaj aviliom katar o spitaili. Si man
tensiunea bari, som nasfali. Vai de mîro shero, ta maj shukar te merau, kă o Del scăpil
man.
– Na maj phen kadea.
– Phenau kă musai te phenau!
– Bibie, kaj sanas tu kerdi?
– Kerdi?
– Kaj năștisailean tu?
– Ando Calbăro.
– Thaj, maj sas tut phral, phenia?
– Sas man, sas man, ta mule s[e]a. Maj si man jech phen ando Drighifo.
– So de bersh si lan?
– Kodoja si maj tzîcni, si lan eftauardesh (70) bersh, eftauardeshthaj duj (72),
eftauardeshthajpanj (75) bersh.
– Maj ticni tutar si.
– Maj tzîcni mandar sî.
– Thaj tu, sanas ande Rusia?

– Sîmas, sîmas othe ando Bugo... thodea amen pe jech malo baro baro. Thaj kana
avilea e Rejina na meklea te mudarel amen. O Antonescu kamnea te mudarel, kamnea
te mudarel le Romen sa, thaj avilea e Rejina thaj phendea: „– Na mudar mîrî Rromen
kă shiau len kaj buti, kă mîrî Romen harnici!” Thaj kadea scăpisaileam ta ci mudardea
amen.
– E Regina avili!
– E Regina, da...
– Thaj adajkha Regina salvischea tumen. Te na mudaren tumen.
– Da, ferisardea amen, te na mudarel amen. Ta te na avilo kodea mudarla tîțo51
lume! Avilo othar o Antonescu numaj te lel amen le sabiasa, te mudarel amen saorăn.
Thaj vi kadea merna, sar ol khainea kana-i nasfale, merna ande-i ghie po duj shela
jene. Merna. Thaj ci maj prahona len, shudela le kadea ande papura. Ande jech lako
pajeko shudena le othe le mulen, te feril o Del!
– Maj anes tuke aminte?
– Kana anau mangă de-aminte parcă kăriol mîrî morkhi „pielea găină”, kana anau
mangă de-aminte, so de nakhliom me... thaj kana sas te mudarel amen, thaj ci muder-
dea amen shutea amen ko colectivo, kaj buti. Saoră Rromen. Sama ande Golta, sama
ande Vradiovca52, othe beshliam, kă duj bersh inkărdea amen. Năcazo baro, so te maj
phenau, kă kana anau mangă de-aminte avel mangă vi te rouau. Hamoro na, haine na,
nangă phirasa vaj de-amaro shăro, bokhale, trushale.
Kărdesa ol Rushî piatzo, thaj so anenas thaj bikinena e Rromengă? Duduma thaj
pichoci. Duduma kăksae, kaj des le balengă.
– Janau.
– Thaj kăsave kinela mîro dad thaj mîri dei. Jala thaj kinena p-ol bare dudum,
avena khăre, kirauena thaj hasas le.
– Maj inkeres minte katar lea tumen andar e România?
– Andar e România, sar te na! Inkărau.
– Katar lea tumen?
– Ande katîka, inkeal o Făgăraș, ande Șărcaia53, othar lea amen. Sa amen bale, sa
amen grast, sa amen khainea, sa amen gâști – ciurda. Sa amen saoră kola.
– Sas tumen tzîra, cortos?
– Na, sa amen khăr!
– Kher?
– Khăr sas amen othe! Ando khăr lea amen. Thaj phenel amengă jech shîngalo,
phendea mîrî dadăkhă jech shîngalo: „– Mo Niculaie, bolde tut parpale, kă kaj ingărel
tu, ingărel tu vaj, ta meres bokhatar! ” Thaj mîro dad phendea kade: „– Ci boldau man,
man sî man panj sheje!” Samas panj pheje. „Thaj kate naj kaj te măritiu le, ta dakă
ol Roma jantar sa, kaj te măritiu le?” Te merau me dakă na phendia di kadea (asal)!
„– Ci boldau man parpale.” Thaj kana arăsleam ta nakhabdea amen anda o Buzăo,
51
atât and-i Rumunikani chib
52
Vradievka.
53
Șercaia.
anda o Chișinăo, ando Tiraspolo, phendea e Brăila kodea, sar phenl lakă Devla, ta na-
khadea amen. Atuncea dikhleam kă-i nasul... Na na mekăna ame te las jech cuci paj te
pias. Samas so de-l bal samas, Devla, kana anau mangă de-aminte, kana arăsleam po
kodo Bugo thaj dikhleam, naj les nici pajoro katar te pias paj. Nasul, so te maj phenau
tukă, hana le Romen ol jua, gadora na, hăinutzî na, hamoro na, merna sar ol khainia,
kana nasfailion ol khainea thaj merna, thaj shudela le ande-i papura kaj dela o Del.
Năcazo, so te maj phenau, kă de-avela kadea mishto ci maj avasatar parpale! Othe sas
numa pustăetate, ol Rusoaici54 numa korokoro sas khără, numa korkoro, naj len roma,
naj, lengă rom sa po fronto ingărde le. Thaj kana mangasa jech tzîra mămăliga lendar:
„Nema hleba, nema...” Sar phenena kaj „mămăligate”...
– „Hleba”.
– Le manrăkă phenena „hleba”. Ta la „mămăligate” bisterdiom sar phenena. Bis-
terdiom sar phenela! Apăi de-atunce-i but! Sîmas deshuduj bărshănghi othe. Thaj tho-
deasa man ko-i colectivo te sapisarau ol pichoci thaj e floarea-soarelui, maj bisterdiom
vi me. So te maj phenau...
– Ta inkeres minte ke chea tut te keres munca?
– Sa te na! Thona man ka-i sapa, săpisarasa e floarea-soarelui, ăl pichoci, o ku-
kuruzo, săpisarasa, de cu toamnă kidasa, thona amen thaj kidasa. Thaj so dena ame:
po găletutza pichoci thaj po duj korfi, trin ulei, ta kărasa amenghe hamo. Sosa? Thaj
sama famelia bari.
– Thaj kaj beshenas?
– Ande Vradioca.
– Thaj ando khăr, ande coliba, so sas?
– Grajdo. Grajduri, sar de katar ji ando gau, maj lungi. Apăi shutea othe le Rro-
men ande saoro grajdo, thola po trin, shtar gazdi55.
– Bibie, shunghiom ke chite le Rromen ande nishte „bărci de carton”, shunghian
kadaja?
– Sar?
– Chite len ande nishte „bărci cartonoskă” thaj dine o drom lengoro opro pani,
opro paj.
– Na.
– Thaj tasabdile.
– Naj ciaces.
– Ashunghian kadaja?
– Ci ashundiom. Na kărla kodoja buti.
– Ta e Regina avili.
– Te na avilo e Rejina kadea kărăla le Rromenghe, dela le pushkăsa o Antonesco
thaj shudela le po jech lako baro. Shudela le po jech lako baro, po jech paj bari shu-
dela le Rromen. Thaj kana avilea kodea, e Regina: „Na mudar mîrî Rromen, kă mîrî
Rromen sî harnici. Ande România kărna buti.” Sas len phu thaj kărna buti, thaj kana
54
Juvlea andar i Ukraina.
55
Familii and-i Rumunikani chib.
shundea kadea e Rejina, thaj o Antonescu shutea amen ko colectivo, sas colectivuri
othe. Thodea amen ta kărasa buti kaj phu. Sas tractoria, arina56, thaj ame le sapasa pala
leste. Thasa pichoci, thasa kukuruzo. Thaj săpisarasa le sa amen. Thaj hamo, merasa
bokhatar ji kana..., sas căzano kăksao baro, thaj othe anela jech tzîra zumi hamime
pichocentza, hamime shahăsa, hamime făsuiesa, sar le balengă kana kirav le balengă.
Thaj shola amengă ande jech ciaroro, bororo thaj sas musai te has.
– Thaj te kers buti pala.
– Păi sigur kă kărasa, am sar? Păi dela ame hamo te na kăras buti?
– Thaj dakă na kamesas te keres buti?
– Păi ci dena ame te has, marena ame! Păi sas ol Rushî57 bengăkă! Vai de mine.
– Bibie, tu sanas e maj bari andar o phenia?
– Ci sîmas me e maj bari, maj sas man jech phen, ta kodoia muli kana avileamtar
othar andar Rusia, mulia kate, ando Scorei mulia.
– Kate? Ando Scorei?
– Ando Scorei, sas nasfali, pelia le sheresa po bordura le dromeki.
– Sar? Na maj sas lan zor te jal opro drom?
– Ci maj dashtisardea te jal thaj ingărdea la ko spitaili lako rom, thaj ci maj
kărdilea, mulea. Oj sas e maj bari, me sîmas pala late, oj sas maj bari do bărshăndar
mandar.
– Si tut pensia katar i Rusia?
– Naj man... naj man... naj man... Li kate kărdiom buti kana avileam andar i Rusia.
– Kaj kerghian buti?
– Ande Rumânia kate, dinea amengă phu thaj kărasa buti ko kolectivo. Săpisa-
rasa e sfecla, o pichoci, o kukuruzo. Thaj akana na maj naj kodoja, kă akana kăren le
mashînentza.
– Ta nas tumen meseria tumen?
– Sar te na, mîrî romes sas les meseria!
– So meseria sas les?
– Kărla căzaia, găletzî, kăkavea rakiake.
– So Roma sen tume, căldărari?
– Căldărari.
– Na ciurari.
– Na, na.
– Corturari sen tume?
– Corturari, ta căldărari. Akana ci maj kărăna nici cazaia, kă na maj len ol Gadje.
– Bibie, sar prahonas le mulen ande Rusia?
– Vaj, na maj push man, kă parcă vazden mîră bal!
– Iartize man!
– Kana merna, ci merela numa jech oar duj, kă merna po bish, trianda jene jech
data. Thaj vazdiona le, shiona le ande jech tzolo, dukhal mîro shăro kana anau mangă
56
Arau and-i Rumunikani chib.
57
E themesko sherutne telal i ocupatzia le Rumunendiri.
de-aminte, thona len ande jech tzolo di kadea, thaj le tzolosa ingărena le, sar te phenau
ptukă, sar di katar ji ko koua khăr, na maj dur. Othe sas papura, sar jech trestia bari,
jech lako baro, thaj shudena le othe. Othe shudena le. Mulea jech data jech shej bari,
Devla, shukar thaj mândro, buchiola Saveta. Laki cor sas pherdi auro, kăksae, cocos-
hăi, pherdi. Lakă naja pherdi angrustea, lakă zlaga bare, sumnakune. Sar mulea kadea
thodea lan ande jech tzolo thaj kadea shutea la othe. Sar rouasa ame, me rouau pala
late... Nasul de tot, so te maj phenau ptukă, nasul. Te avilosa mishoto maj avenas o
Roma parpale? Nashletar sar dashtisarde.
– Sotar kamne ol Gadje te ingheren tumen ande Rusia?
– Kadala Gadje katar? Ci ingărdea amen ol Gadje, ingărdea amen ol shîngale. O
ordino sas katar o Antonescu. Dea ordin Antonescu te kiden saoră Romen te ingăren
len ando Bugo.
– Sotar?
– Te mudarel le!
– Ta so kerenas ol Roma?
– Ci kărenas rău ol Roma, vi kate bukiarenas, sa kadea bukiarenas, ka-i phu, ka-i
sapa, ka-i coasa, inkărasa balen, inkărasa grasten, inkărasa vaci.
– Sas tumen kher? Na na beshenas ando cortoia?
– Na, na, na... Sas unii ta beshena li ando corto. Ta amen sas amen khăr. Thaj
kana arăsleam othe thaj dikhleam kaj thodea amen, thodea amen di kadea pe-i phuv.
Othe souasa raki, avena kolo ol cior, kaj ciorăn, cior kaj ciorna, thaj ciorna amare hai-
ne, ciorna amaro hamoro, dakă sa amen, dakă na... Vai și vai... Te avilo mishtoro... sas
mishto te avilo mishto kă...
Ol khărora le rusoaicenge numa colibi sas len, numa naj len khăra, numa colibi.
Akana jau lende te anau mangă jech tzîra pajj: „– Nema.”
– Ci kamenas te den.
– Ci kamenas te den jech tzîra pajj. Hanas li len o jua le rusoaicen. Lengo ciolo-
vico ghelea kă bătaia thaj „kaputi”58.
– Inkeres minte e chib lendiri.
– Inkărau. Sîma deshuduj bărshănghi, sîma bari.
– Maj puchau tut daichi, te iartis. Shunghiom kă ol Nemtzia lenas pes taro juvlea.
– Janes sar lenas pes? Sas pichoci, cartofi, thaj maj jana ol Rromnja te choren te
len pengă te han! Thaj dena len: Buum! Thaj marena vi rîso lendar.
– Phena amenghe dake merenas but lume andar o tifoso.
– Vai de mine! Sar te na mule! Mule destul. Presosaile59 de kana aviletar. Preso-
saile iară (asal). Akana presosaile, ta mule destul, te feril o Del. Ce năcazo sas othe
ande kodea Rusia, Devla, Devla.
– Thaj sar alen pale andar e Rusia?
– Sar?
– Sar avilen parpale?
58
Andar i germ. chib, mulo.
59
S-au înmulțit and-i Rumunikani chib.
– Sar avileam palpale? Othe kaj beshasa ame ande Vradiovca, mîrî dades thodesa
les ko vițăia, ta păzîla le vițăien, kăsae, de vaci, păzîla la vacen. Thaj phenel leskă,
ou phirela lesa pretino, mîro dadesa: „ – Niculaie, gata, kăren tumengă sar dashtin te
jantar, aven e bătaia pe-l tumende thaj „kaputi”.” Thaj kadea nashleam ke-l rati, ko
deshuduj.
– Telal?
– Apăi opral? Păi telal, sigur kă telal. Sama, kadea phei ka-i trăil, ko Drighifo60,
lela lan mîro dad po dumo thaj kadea ingărela lan. Thaj avileam pa-l don văsha, po
tunerico, ci dikhasa sar te jeas. Thaj kana resleam, ko Nistru, var ko Pruto, ci mekela
ame, dela ame parpale. Nakhleam, Devla kana anau mangă de-aminte, sar maj sas
amen ghe de scăpisaileam othar, sas o paii ji kate (ji ke chang). Ikh paii baro, ta naj
le marginea, kadea sas de butlo. Thaj ikh luntritza, na maj bari de kadea, othe thodea
amen mîro dad, cioro, thodea amen, nakhadea amen sa po don chaorăn. Thaj phen-
diom lekă: „Tată, akana te jeanes kă merau!” „ – Na dara, hau o dad”, phenala mîro
dad, „kă te merau me, vi tumen meren.” Te merau me, kana anau mangă de-aminte mo
ilo parcă dukhal man. Năcazo, so te maj phenau. Nakhleam kodo Nistro, thaj aresliam
ande Crasna, Moldova. Othe sas ikh trino, jala ikh trino, jeane, thaj othar beshliam po
trino, marfari, thaj andea amen ji-ando Brashovo, thaj scăpisaileam. Kerasa amengă
jag po tishaj ando trino thaj othe pekasa amengă pichoci, pe kodo jaro. Ghelea o Rrom
thaj e Rromni, sas colectivuri, tha chorena puruma. Jeanes so-s kodola? Ceapă.
– Sar te na janau!
– Thaj jana po-l gaua thaj bikinena la. Sa le rushăngă. Kana dine lendar dea len
pushkăn vi le don... Vi la Rromnea vi le Rromes. Mudardea le othe ka-i purum. Thaj
ashile choră tzîcne, vai de lengoro shero... Mule.
– Vi o chaoren mule?
– Mule vi on, mule bokhatar. Thaj on sas terne, ashile lengă shtar chore tzicne.
Mule othe kaj beshasa ande Vradiovca mule shtar chave tărne. Kana mule kola shtar
chave tărne, kana anau mangă de-aminte, ci prahosardea len khonik, mulea pala-i ko-
dea lengo dad, lenghi dei, thaj kaj thode len? Dikh kadea sar po kokola trepti (sikavel
le vastesa). Kana nakhasa, nakhasa opral lende, nakhasa kadea, opral mule nakhasa
(vazdinea pes pirende thaj sikauel amenghe).
– Devla...
– Nas kon te maj prahol len. Avilea jeckh ciolovico61 le boientza, jeckhe vurdo-
nesa baro thaj shutea len ando vurdon, shou mule, shou mule! Familia sas kodoe, shtar
chave, e dej thaj o dad. A, mo manusha, maj dikhlean kadea vareso? Thaj dikh, ol jua
pe lende phirena ta dela le la măturasa. Thaj le lopătzăntza thode len, avilea panj, shou
rushî thaj thodea lopătzî ta thodea len ando vurdon. Thode len anda papura kăsai, bari.
Dukhal man mîro shăro kana anau mangă de-aminte. Te merau me, kana anau mangă
de-aminte, butiuar, kă sas man ghe katar o Del de scăpisaileam kana nakhadea man
mo dad kodo paii.
60
O gav Dridif, źudetzo Brașov.
61
Alav labiardo katar o Rroma te anauen le Ukrainen andar o thanesko sherutnipen.
– Kana sanas terni, anesas tuke aminte andar e Rusia?

– Sar te na! Sas vi mîro Rom! Ta ou mulea, si les triandathajpanj bărsh de când
mulea, dake na shtarvardesh bărsh, sas nasfalo thaj mulea, sas tărno. Ta sas vi ou
ande Rusia. Ci sîma pala leste, sas vi ou ande grajdo kăsavetar. Kana avileamtar soma
deshuduj bărshănghi. Sas vi ou, thaj leko dad, thaj leki dej, thaj mîro dad, thaj mîrî
dej, sama dăstul... Devla, kana anau mangă de-aminte sar merenas ol manush, sar ol
khainea, na maj sas kaj te prahon le... Ta maj prahona le? Shudena le sar shudes jekhe
khainea kana merel!
– Naisarau tuke ke dinean duma amentza thaj ke phenghian amenghe ti paramisi!

Iulie 2017
ELISABETA CLOPOTAR
„I Saveta”
O gav Bârghiș, O źudetzo Sibiu
86 bersha, rromni andar i vitza le kotorarengi
Ol lagäră andar i Transnistria kaj sas ingerdi: Vradievka
Motto: Ashile but, phure sar mande, kerde lenghe jag

thaj ashile othe, deas o viu opre lende thaj mule othe,
de derano lea len ol ciolovicia, o rusia terne, thaj shute
len ande xău…
– Phen amenghe sar buchios tu?

– Thaj so de bersh si tut?
– Sîma optzecișișase în Octombrie 15.
– But angle!
– So te maj ʒav angle (te phurǒvav), te merav texara, over texara, ke na maj si
than manθar, ke na maj daśtiv te phirav, na maj dikhav miśto, savorre mule, numa o
Nikulae, o maj terno (ʒivel). Si man trin phrala, me sem i maj phuri. Aćhilem numaj
me andar kadikita ʒene. Kana avilo jekh khoro, jekh phago dikhlem lesθar milaça aj
dem lesqe so sas man aj dikh ke o Del na mudarel man.
– Kaj biandilean?
– Kathe, and-o Bârghiș, kathe biandilem aj beślem aj barilem. De katar ingerdǎs
amen and-i Rusia. De katar ingerdǎs amen, katar i Agnita. Kideas amen, savorre e
korturaren…
– Sode berś sas tu atoska?
– So???
– So de berś sas tu atoska?
– Apo’, me ʒanav? Na maj inkerav godi…Sas man efta-oxto berś, kadǎ...
– Aj lǎs tumen sa e familiaça?
– Sa e familiaça ingerdǎs amen! Savorren! Rudari aj Roma aj…sa amaro neamo
ingerdǎs amen and-i Rusia! Numa’ ʒanes so? Ingerdǎs amen katar i Agnita, aj pala’
kodoja ingerdǎs amen and-i Vâlcea, sa ingerdǎs amen, ke sas jekh grupo, de katar ʒi
k-o Mediaș, sas amare manuśa. Numa’ savo sasas and-i armǎ phendǎs te aćhel lesqi
familia, numa’ na aćhile, ke gele othe aj othe mule!
– Rromanes de duma!
– Da, ta te ashunel e rajj62!
62
Del duma andar i Oana Burcea.
– Naj problema, kerau me translatzia. Romanes de duma.

– Ashun, phenau tukă kadea! Me ci janau, enja bărshănghi, ohto bărshănghi sîma,
ke jeanau. Kana ingărdea amen, ingărdea amen katika, ande Agnita, ando foro, thaj
dakă ingărdea ame, so phende, scriisardea ame [kerde tabelo le Rromentza]. De-a ame
o shînga post din post, phenela amengă: „Mergeți, nu stați!” Și noaptea și ziua. „Kă
arăsăn kă-l khăra!” Ol shîngale hohaina ame kă aresas ka-l khăra. Thaj post din post,
rakiarasa varekaj, ingărdea ame pe-al Piteștii, pe-al Buzăo othar. Trjn shon ghăleam.
Thaj kana arăsleam, arăsleam ko Bugo. Othe lea amare grasten, amare vurdona, lea
amare tahtaj, lea amare veli, sa. Ol shîngale thaj ăl Rusîî. Ashilem trjn shon othe. Trjn
găleam thaj trjn ashileam. Ji Crăciunoko, Crăciunoko so kărdeam: avilea o ciolovicea.
– Jeane so sî ăl „ciolovicea” – ăl Rusîî63.
Avilea o ciolovicea thaj ingărde ame pă-l gaua, împărțîsarde ame. Save mule,
save trăisaile, ashile pashal e jag, pahosajle. Ci d-ashtina te maj jean. Nas so kăra...
I bori le Savetaki – Thaj so xana po-l droma, phurje?
– Kukuruzo, thaj coceano shaxăco. Kadea avileamtar ame le marimasa. Ashileam
duj bărsh thaj jkh pash. Ando Januar pornisardeam. Gălea amare Rromnja ande Vra-
diovca64, othe [si] sar Agnita, thaj shute pe andre te den butia, phende: „Duce-v-ăți
dragă, n-ați plecat?” „– N-am plecat.” „– E frontu pe noi la 20 de metri”, o colonelo o
baro, ande Pretura. Kă kadea phenela lakă: „Pretura”. „Numa eu am mai rămas, singur,
și dacă nu plecați, frontu-i pe noi și vă ocupă!” Avileatar e phuri khără thaj phendea
saorăngă Roma, thaj pornisardeam thaj avileamtar ando Januari, sas o iiu ji kate baro.
Chaoră nangă, haine hârtiakă, kăsave cimentokă, thaj leam lan de katar ji-ando Cincu,
gheleam pe-ai phu. Me ghăliom jeckh kotor thaj na maj dashtisardiom. So kărdiom?
Sas mîră phral kadala, avilea parpale e phuri thaj lea man telal-e thak thaj ingărdea
man. Bokhatar na maj dashtisardiom. Liom kukuruzo, beshliom pe linia, kă sas o iiu
baro, thaj liom duj tulea, kotar jeckh tuleo, thaj jeckh coceano shaxăco, liom puterea
thaj pornisardeam, ingărdea man tela-i thak, kă ando dumo n-ashtisardea te lel man, kă
sas lan aver vastestar. Thaj pornisardeam thaj avileamtar ji-ando Bacăo.
– Phuiatar avilean?
– Ji-ando Bacăo avileam sa pe-i phu. Sas o Neamtzo le Vlahosa. Apăi kana dea-
pe o Ruso, chungardea65 othe ko Nistru. Chungardea o Vlaho, kă unisailo le Rusosa,
o Neamtzo kamnea te na mukăl ame te nakhasa ordal. Thaj phendea jeckh colonelo:
„– Sar te na jean o Vlashi [o Rroma andar i Rumunia] khără, kă o frunto pe-i lende!”
Ame sam ando marimo, othe ko Nistro phagle ol poduri, phagle sa, minosardea, thaj
nakhleam apoi. Nakhadea-me amen le Rromen, phaglea ol poduri thaj ăl Neamtz ci
maj mukăna. Iar ingărăna ando lagăro rânduri Rusî, Vlashi, saorăn ingărăna. Sar phe-
nau ptukă ingărdea ame te mudarel ame thaj avilea lengă jeckh ordino kă te na mu-
darel ame, te împărtzîn ame. Thaj împărtzsardea ame oche. Hasas lobenitza, lobenitza
hasa thaj peliam ando tifozo. Apăi ando tifozo na maj jeanasa, nas so te ha, merasa
63
Le thaneske sherutne andar i Ukraina.
64
Vradievka.
65
Vb. chungarel = andi rumunikani chib a scuipa. Akana si labiardo kash te phenel ke e Rumunikani
armia boldineas o tufekia mamuj le Germanikani armia..
bokhtar, merna bokhatar po ghe po panj jene, po shou, po desh! Thaj ingărenas len o
Rusi thaj prahona le sar jeckhe jukle!
Ando Bugo sas maj nasul, kă dena pushkă, mudarna, merna, vi bokhatar, kă nas
so te han. Ingărde ghivoli66 ăl Rroma tumarendar67, chinde len thaj hale le, kă nas so.
– Chenas le Rromen te keren buti ko câmpo, ke ferma?
– Ingărdea ame duj bărsh, vi me jauas lentza kă-i sapa, ka-l cartofii. Jeasa p-ol
malea thaj săpisarasa le Rusonentza, ka-l cartofi. Jeasa te den ame hamo, kă merasa
bokhatar. Bikindeam ăl haine pre-amende ko-l rusoaice, kaj te trăisas te avas parpale.
Line hamurii, line po duj grast, line tahtaj, line sumnakaj katar ol Rroma. Na mukle
amengă khanci. Dakă sas amen jeckh găleata paii, na maj lesa lan, ăl perine pharaena
len thaj denas drom ol por, lenas tocurii thaj denas len le rusoaicăngă pe pichochende.
Merasa bokhatar, ashileam trjn shon othe. Kana avileam, avileam nasul de tot. Rakiar-
deam, ashiola pashal e jag, kărasa jag, thaj merla othe kodo kaj ci dashtila te maj avel.
Phendea e armata: „Ce faceți, atâta convoi de lume, dați în sate rătăcite, că frontu-i pe
noi și vă ocupă, că n-avem ce face. Păcat de copii, că-s copii mici. Mergeți unde știți
de câștigați o bucătură până ajungeți undeva.” Merna gurumnja, chinenas gurumnja
thaj maj dena ame po tzîra mas.
I bori le Savetaki – Ha ha ha! Kaj sas mortăcina68!
– Nas so te kăres! Kaj jeanesa te je? O marimo sas amentza. O marimo avileam
lesa othar, de katar o Nistru, ko Nistru arăslea ame i kătane thaj othe nakhadea ame
e riat, saoră riat ghăliam thaj tzîrdeam ande jech parte thaj on ande jech partea. Kadea
avileam. Ta so tzîrdeam, kă mulea amare manush, but, maj but mulea de so aviletar.
Thaj bokhale thaj trushale, nas so ha, na dena me hamo, na katar ha, numa lubenitza
thaj kukuruzo.
– Andar ti familia, ale pale sare manush kaj sas?
– Na...
– Maj achile othe?
– Ashile...
– Kon?
– Kon ashilea... jeckh cumnata, mîro sastro, mîro phral...
– To phral sas maj baro tutar?
– Maj baro!
– Ta to dad thaj ti dai ale pale?
– Ci ale, kă ashile othe! So te avel, kă maj but mule de so te aventar. Tifozotar
mule. Lena reashpelo thaj morna kukuruzo sar moara, thaj kărna mămăliga. Vaj de
lăngă ghes saoră. Thaj jag kărasa, kidasa kăsave tufitzî, samas de katar ji-ando Cincu!
Kărdeam jua di kadea. Thodea ulei ol Romnea ando shăro, kă nas so, thaj nas
sapuii, sar sas o marimo othe, sas o jua na numaj pe-amende, li p-ol rusî. Kana avilea
ol katane, avilea jeckh kătana thaj phendea ame, thaj kărdeam lekă hamo, halea othe,
66
bivoli and-i Rumunikani chib.
67
Del duma le Viorelosa Curt, artisto kaj sas amentza, rrom xanotari.
68
Asal latar ke xalia gurumnja mule, kaj si baro lajau.
pherdo jua. Ăl kătane sas vi pe phu jua. Li-ame pherdiliama jua. Thasa paii te halavas
ame, ta degeaba, kă pe phu sas...
– Pe phu?
– Pe phu jua! Apăi sotar jeanes tu?
– Kate beshten? Ando grajdo? Ando?
– Andă-l grajdurii, grajdo di sar si kate, othe kărasa amengă jag thaj hamoro,
dakă na, răbdisa po jeckh kurko ji kaj răsăsa te ha. Sas jeckh rashaj vlashiko andar o
Regato thaj maj dela ame po jeckh tzîra paii.
Avilea ordino te na mudarel amen kă mudardeasa le Jidonen maj anglal, jeanav le.
– Dikhlean?
– Na. Ci dikhliom len. Ta o Jidovi sas vi kate, bithanal, thaj me jauas lende mîră
dajasa.
I bori – Kodolen mudarela len?
– Lea le len dintâi. Ta mudardea len. Ci maj muklea Jidovi. Numa jeckh ashilea
ande Alțâna69, thulo, parno sar o iiu. Trăisalo kate, ashilo. Ta inkeal sa mudarde le
Jidovi, andar e Bucovina, andar bithanal ingărde le thaj mudarde. Thaj deas ordino te
na mudarel ame kă sam Vlashici, na sam Jidovi.
– Kon dineas o ordino?
– Kotar, andar o Bukureshtii avilea o ordino. Na jeanau.
– Shunghian da jokhar andar e Regina?
– E Regina la dino, kamne te maj inghăren amen jeckh data thaj ci maj inghărde.
Ingărdea le Sasonen70.
– Thaj e Regina so phendia?
– Ci dinea duma amentza, ta tradea horba71 kă kamel te tradel amen ande India72.
„Dacă ajungeți acolo, acolo unde mereți tot case aveți gătate.” Ol Rroma: „– Me lau
khăr, me lau khăr!” Ci maj lea khonik, kă mulea othe!
– Rromanes de duma!
[…]
– Sas bare xoxamne!
– Xoxamne sas. Te phenenas amenqe e śingale: “ingeren tumen te mudaren tu-
men”, na maj ʒasas. O dad e Nikulaiesqo sas k-i armǎ. Aj lesqi rromni, i daj e Niku-
laiesqi katar Merghindeal, geli k-i Rusia pesqe sastroça ai pesqe ćhavença. Ov avilo
katar i armǎ aj gelo kathe, k-i Veseud, aj sa rovelas, ke ov ʒal pala’ pesqe ćhave. Te
ovelas xarano o dad e Nikulaiesqo, ʒalas k-o Bukureśti aj inkaravelas jekh lil (mangi-
pen xramosardo) aj bićhalelas pala’ e ćhave te aven khere ke sas lesqe jekh ćhej ai duj
69
„Ko ginimos le manushengoro andar 1930 sas gine 2.276 manusha, andar lende 1.339 Rumunja,
886 Germanja, 37 Rroma, 10 Bibolde thaj aver. Ando bersh 2002 ande komuna sas 1.616 manusha, andar
lende 1.409 Rumunja, 135 Rroma, 69 Germanja thaj aver”. Katar janas: https://ro.wikipedia.org/wiki/
Al%C8%9B%C3%A2na,_Sibiu#Demografie.
70
Dikhel pes ke le Rromen sas len trash kana sas ingerde o Sashia. O Sashia sas ingerde katar i armia
Rusitiko kaj ocupisardea i Rumunia ando bersh 1945.
71
vorba, and-i Rumunikani chib.
72
Pakiav ke si importanto kado phenimos le Savetakiri, i Transnistria sas kerdi katar ol Rumunikane
sherunimata te avel dikhli Rromendar sar o „Rromanothan” - „i India” ando ilo le Savetakiri.
ćhave. Ama, na kerdǎs kadia… vov gelo pala’ lenθe, othe kaj xanas pe’ maćke, na-s
len so te xan. K-i Tighina. Sas rroma vi amarenθar aj othe xanas maćke bokhaθar. Aj,
te iertis man, ke si manqe laʒav te phenav tuqe, e ćhave ʒanas aj xanas so na trebal.
Te marel man o Del te xoxavav tut. Si jekh and-o Vecerd, vëro mança, lesqo dad sas
phral mirre dadeça. Aj ov sas ćhavo, aj cïrdelas pes phago p-i phuv aj, kaj arakhelas…
xalas. Te na ovel man baxt te na xalas. Ama na numa’ ov, vi aver, vi maćke… Aver
ćhonas paj (and-i phuv) aj inkalavenas e ʒivutren, sar jekh śośoj. Me na xalem, naśtiv
te phenav ke xalem. Duduma vi xamos kadia… ama na sas man soça te kerav, ni
zetino na astaravas…Dine amenqe cïra bobo, kana dikhle ke na ćoras, na keras.. Kaj
ćorenas,kerenas dezastro, mudarenas. Mudarenas e rromen, e korturaren, e rudaren.
E rudarǎ ćhororre sasas maj dine armaja, kerke divesa sas len aj kodola mule savorre
othe. Savorre areslǎm nasul, na ʒaglǎm ke arësas othe, k-o Bug, othe ingerdǎs amen
k-o meripe. Falǎs amenqe nasul kana lǎs amenqe e grasta, e guruva. Kana gelǎm,
gelǎm miśto, sas amenqe vurdon, grasta aj guruva ama kana risajlǎm, risajlǎm nange
aj purrnange, bi xamasqo, p-o trin, śtar divesa bi xamasqo. Baxtali ke avilǎm marde
Devlesθar p-o drom, nanqe purrnange, ama ʒivde. Na maj patǎvas ke avas, save mule,
aćhile othe, praxosarde len sar ʒuklen. Kerelas jekh xiv, and-i phuv aj akharenas. Ka-
dia kerenas e rusuria, ke na-s len so te keren ke sas tifoso. Lem tifoso xamasθar, ke
na sas man so te xav, numa dudum aj pićopća. Katar te les ćiken or zetino, vareso,
khanć… aj lǎm tifoso.
– Kana risajlǎn othar, kon bariardǎs tut?
– Murre phrala. Apo’ me kerdem buti katar efta-oxto berś, kerdem buti p-i umal
aj ʒavas othe aj othe mulo mirro phral, kodova saveça ʒavas aj keravas buti. Othe
prinʒardem kodoles kaj sas te aresel mirro rrom (asal), samas ćhave… Ov sas murro
rrom katar deśupanʒ berśa. ʒasas butiaθe savorre. Na ʒanavas ke lav les, ov sas pesqe
dadeça, vi lesqe mule pesqe pheja, ʒavas butiaθe… Na pokinenas amen, denas amenqe
p-o jekh kïkavi or duj pićopćença aj p-o jekh uśani melea aj keravas xevic. Aj na uśa-
navas la, ke na sas amen uśanin. Aćhile dosta phure, sar manθe, kerdine lenqe jekh jag
aj aćhile othe. Dǎs o iv pa lenθe aj aćhile othe, de javinaθe, line len e ćiolovići, e ru-
surǎ, e terne, aj ćhute len and-i phuv. Areslǎm but pharo, kadikita vriama, and-i Saica
Mare, andar o Bârlad aj, ʒi othe, avileam e trenoça. Kana areslǎm and-o dives e Patra-
diaqo, na sas amen so te xas, avile e manuśa aj ande amenqe xamos, dine amenqe vi
gada, vi xamos. Areslǎm but nasul, sas amen jekh ʒivimos maj nasul sar e ʒuklenqo.
– Maj patǎnas ke risaren tumen?
– Na maj patiasas, na sas amen sar. Na sas jekh maśkar amenθe saves te ovel
les love, jekh śel, duj. I rromni mirre phralesqi xalǎs de riaθe andar jekh dudum aj de
javinǎte arakhlǎs lan laqo dad muli. Khonik na patǎlas…
– Khonik na patǎlas?
– Na, te phenes kadale ćhavenqe… amare ćhave na patǎn so cïrdǎm ame,othe,
and-i Rusia, te arakhel o Del. Si ćaćes ke sas othe vi saśi ama len ćhutǎs len ande
lagerǎ aj othe denas len te xan ama amen…trin ćhona ingerdǎs amen, trin ćhona aćhi-
leam othe, pala kodoja ulavde amen aj beśleam duj berśa ke na sas amen kaj te ʒas.
– Si tut pensia?
– So? Naj man, ke murre ćhave na kerde manqe… si man numa e social aʒutim-
os. Sem ćorri, areslem but nasul.
– Aśundem manuśenθar ke e ketanǎ lenas pen e ʒuvlǎnθar, kadia si?
– Na e rusuria, e nemcia mangenas ʒuvlǎ, te iertin man, ke si mange laʒav ke
sem phuri, kana avilem katar i Rusia avavas telal, delas briśind, iv, phares manθar. K-o
Pruto avenas vi e nemcia amença, dikhenas e śukare ʒuvlǎn aj mangenas len phenin-
doj ke den pimos aj xamos. Sas paśa manθe kana cïrdine jagaleça, me semas vastesθar
jekhe phuriaça aj ita so avel jekh neamco aj phenel: „– Na den man ʒuvli?” E ʒuvlǎ
garavdile, e nemcia kerenas… E rusuria sas sar ovenas e pokeime, ama e nemcia sas
sane, dile, ma xastranas e ʒuvlǎ lenθar. Sas śukar ʒuvlǎ, terne aj, daraθar, mukhenas
len kana dikhenas len ke aven jagalença…
– Aj e ʒuvlǎ aćhile pharǎ e nemcença?
– Me ʒanav? Śaj, so te keren…avenas e nemcia sa o vaxt amenθe, othe, sas duj-
trin śukar ʒuvlǎ, parne, aj makhenas pen p-o muj te na maj len pen lenθar…
– Soça makhenas pen?
– Kerenas angar aj, kana dikhenas ke avel o neamco, denas pen leça.
– Si ćaćes ke xurǎvenas pen vi ande kalce?
– Na xurǎvenas pen…beśenas ande penqe gada, e nemcia maj avenas lenθe aj
maj denas len p-o jekh gad, ama, maj dur, na… E rusuria sas miśtimasθar manuśa, na
dikhenas ni pe ʒuvlǎ. Sas jekh phago (ukrainiano), ingerelas amen k-i buti, p-o pejnda
ʒene, ama na phenelas khanć, kerelas xabe aj anelas amen parpale.
– Kana risajlǎn othar, Rusiaθar, sa k-i caxra beślǎn?
– Kana risajlǎm kerdǎm amenqe jekh sar kherorro, thodǎm duj kaśta opre aj su-
luma aj ʒivdǎm kadia.
– Kaj?
– And-o Rǎvǎșel, k-o Mordeș, kathe... so te keras...
– Aj sar inkalavesas tiro manro, soça ʒivesas?
– Apo’, kerasas buti diveseça e manuśenθe.
– Sas tumen taxtaj atoska?
– Sas amen, ama mukhleam len othe! Line amenqe sa!
– Sosθar?
– So arakhle amenθe, line sea.
– Kana risajlǎn kathe, kerdǎn śkola?
– Na, na kerdem.
– Ni jekh berś?
– Ni jekh berś.
– So kerdǎn pala kodoja?
– Kerdem buti k-o C.A.P.
– Aj tiro rrom, sa othe, k-o C.A.P.?
– Van khonik na kerdǎs buti sar lesθe.
– Sode berś sas tut kana lǎn tut leça?
– Deśutrin berś.
– Aj ov?
– Deśuenǎ berś. Na sas amen so te keras, ni kaj te sovas ʒasas butǎça diveseça, sa
o gav ʒanel sar ʒivdem me aj o phuro, ame na ćiordǎm, rainie!, na thodǎm o vast kha-
nikasθe. Sas ame jekh raini kathe, inkerelas e love manθe, inkeravas len and-o kher, oj
ʒalas butǎθe aj kana avelas, arakhelas e love, and-i vriama e Ceauśeskosqo.

o Adrian-Nicolae Furtunǎ thaj i Oana Burcea
Iulie 2017
TUDORA STRUNGARU
O gav Chiselet, o źudetzo Călărași
84 bersha, andar i vitza le rudariendiri
Ol lagäră andar i Transnistria kaj sas ingerdi: „O źudetzo Moldovka,
o foro Diminioka, o gava Vasiliovka, Lixandrovka thaj Alekandrovka.”
Ingerdi ando dujto kidipe, thaneske manusha
Motto: Thaj ingealdeas amen k-o Plajn e Rovipnasqo,

thaj kana aresleam othe, rovelas o ćhavo palal lesqi
daj, rovelas e ćhavorre bokhaθar, semas in stare te
xas vi ćhar.
– Daje, phen manghe sar buchios thaj so de bersh si tut?

– Buchau Strungaru Tudora, som kerdi ande 1933 (jeckhmiaenjashelathajtrian-
dathajtrin), si man 84 (ohtodeshathajshtar) bersha, opro 5 februarie kerau 84 bersha.
– Te-aves sastevesti! So anes tuke aminte de kana sanas ticni?
– Anav manghe aminte de kana sas man 4 bersh. Kana aleas jeckh baro vapori.
Oprisalo, kerde jeckh schela bari thaj ushkeas amen ande leste. Thaj palal leste astarde
jeckh shel bera gurumnentza ande lende. Dikhauas me dadeste, phenghiom tuke, sas
man 4 bersh, te na perel ande Dunărea, ke sas jeckh shel manusha, thaj ame samas
ande vapori, o gurumnea beshenas tele. Kidineapes e lumea, e lumea sas nandi, na sas
sar akana. Kidinepes othka kaj chenas jag, kaj sas o cazano jagasa. O vapori jalas jaga-
sa atuncea, lias o pani o cazanos. Inklisto o maistori okotarkha thaj dineas muj: „Den
tumen anglal o cazani, ke lias o cazani pani thaj thasauas amen sarore!” Thaj atuncea
dinepes pale, alo ou thaj dineas amen jeckhe rigate. Sas man 4 bersh thaj jpkhas, 5
bersh. Opre Dunărea sas gheatza thaj anglal o vapori sas odolkha ćhurea bare thaj
delas angle o vapori mashkar odojkha gheatza, lias amen tar o Prundu thaj reskjam
ande Oltenitza. Kana reskjam ande Oltenitza, chite amen ande jeckh shkolate, otkha,
amarime, katar e Primaria ande amenghe jeckh vurdon pherdo manro thaj pala odoj-
kha dine amen te beshas ko Gadje, ando khera lenghere. Inkalelas le Gadjen avri thaj
chelas amen. Thaj atuncea sas o Carol, amaro latcho Thagar, ou sas le moshierentza,
kaj sas len phu, sas o them pherdo lendar, nana sas gau te na ol les duj-trjn chiaburea,
te keras buti lende. Kerasas buti lende. Kerasas li amari buti, saro vend chinasas ando
vesh, thaj o milaj kerasas buti ke secerea, ke sapa, ko sarore kola, ta toko ko chiaburia.
[...]
Kames te phenau tuke soske ingherde amen? Sas man 7 (efta) bersh kana shun-
deapes e mobilizarea ande România, kana intrasale o nemtzia amende, o Germania.
Paruvghiomas duj dand ande me moste. Thaj alo jeckh soldati. Beshasas maj dur katar
e Oltenitza, okoja rigate, ando vesh, odolkhe thaneske phenelas leske Frumosu, pashal
o Argeș beshasas mamo, thaj alo jeckh soldati uriabdo jabasa brishindeskoro thaj chi-
teas po duj thana saroren murshen, vazdea len te ghelel len ko marime, ko rezbelos.
Thaj, de-atunceara, de kana ale o Rushia thaj o Nemtzia, traisaleam khaniles ke nana
ashtizenas te dikhen shukar le chiaburen. Na dehanas len. Ghelelas amen andar jeckh
than avreste ji kana resliam kate, ande Mănăstirea. Ke Mănăstirea sas o Thagar Carol73
[o Dujto]. Athka beshkjam amenghe ji kana lile amen ande Rusia. Sas man 10 bersh
kana lile amen ande Rusia [Transnistria]. Ame bukiarasas, kerasas albies, kerasas roja,
kerasas fusoja, chinasas ko vesh saro vend, sa ko patronja.
– Thaj kaj beshenas?
– Kerasas bordeja, sas amen bordeja kerde, na ande phu. Kerasas surles. Besha-
sas ji kana inkalelas amen o pani, kana avelas o pani, delas amen avri. Beshkiam ande
jeckh magaziate de 200 metria 300 manusha, gurumnentza, balentza, ande odojkha
magaziate kashtentza. Thaj avilo o thagar, na ȝanav kon sas koua, thaj kadja phedeas
amaro baresqe. Thov tirre godia ando śero, jekh ćhavo pisakesqi te nakhel arestiv tut!
Kide svako ilo, na mukhen len te tasol, me tradav tut vaporuria, barci, me xastrav tut,
tha te na mekhes nijekh ćhavo pisajesqi te tasol pes.
– Kadaja kathe anθ-i Rumunia...
– Kathe, anθ-i Rumunia, mamo, kathe semas ȝi kana kerdǒm 10 berśa. Phendem
tumenqe ke el nemcură beśla 7 berśa, kadiki sas o räzbojos!
– Maj inkeres godi kana avile thaj lias tumen anθ-i Rusia?
– Va, sas man 10 berśa, katar lilias amen, ahj te ȝas, kon phendas amenqe, o baro
e miliciaqo amendar. Kana o ćor, savaxt, kana sas tut 10 ćore anθ-o gav, rimol tut sea
– o gav. Ame, e kaśtale sas amen maśkar amenθe 3-4 ćora. Ame asas amen e sïrbea
kaj kerenas e bara, kathe p-o rig e panesqe i Dunärea. Barea, kana na tradav tut me e
rroma katar, sosθar avilo o ordinos te telearen sea el rroma aj el źidanea anθ-i Rusia.
Thaj tradineas amen, xuravdeas amen śukar, inkaladeas amen avral e baltaqi, sas amen
e vurdona e colviltirença. Kana areslăm kathe, avel o pośtaśo, anglal amari vurdonaθe:
”Kon si o Kälin Dumitru? Si tumen kanikas o Kalin Dumitru?
„– Va, si miro rom, tha si konćentrato!“
„– Romnie, so te kerav tut! Dikh lesqo lil meripnasqo! Ćhindăs 8 manuśa, thaj
avilo o enăto thaj ćhutăs les i sabia and-èl zeja thaj mulo. Le o lil! Voj peli tele thaj
muli. Pakhăs man? Anθ-o vaxt kodova beślăm te praxosaras lan, amare guruvnença,
amare vurdonença. Na lilă amen p-o drom e Kalaraśesqi, lilăs amen p-o drom e Kon-
stantasqi. Katar ȝanas e vurdona e municiaça. Sosθar ingearealas i municia, sasas e
militaria, kodola kaj sasas konćentrime. Amari Rumunia sasas jagali. Ingeardeas amen
ȝi k-o Galaci, p-el kadava plajna.“
E vurdonença?
Amare guruvneça, maj mukhelas amen vi amen p-o jekh ges kaś te maj cïrdas
amaro gi, sosθar ȝasas savaxt. Man sas man 10 berśa thaj na uśtauas anθ-o vurdon.
Sasas mire guruva, miro dad bikhindeas e guruva e plugosqe kaś te aven amen love
p-i Rusia, sosθar phendăs amenqe ke othe dela amen traktorură, dela amen maśinea, te

73
Sas lestiri i moshia.
avas balamne, keaburi. Aćhilăs duj guruva mai tikne kaj sasas mire thaj o dad ćhuteas
len k-o vurdon ke na sas amen so te keras thaj gelăm kadja telel, numaj telal. O del
te aźutil man te na gelăm numaj telal. O Devel te aźutil man, kodolesqe ȝanav. Katar
ȝi k-o Galacios na ćhutem o pirro anθ-o vurdon, ȝi k-o Plajn e Rovipnasqo na ćhutem
o pro anθ-o vurdon. Mukhleas amen k-o Galaci, kindeam amenqe xamos, lileam jekh
gono meleaça. Kana nakhleam o Prutos, amare konćentrime thaj amare gaȝe lileas
amen sea, mukhleas amen numaj o lon thaj pïnza kaj sasas anθ-el lazi. Kindeam vi
ame stamba te avean amen te keras gada, ke kadja sas atunćeaθar. Thaj ingealdeas
amen k-o Plajn e Rovipnasqo, thaj kana aresleam othe, rovelas o ćhavo palal lesqi
daj, rovelas e ćhavorre bokhaθar, semas in stare te xas vi ćhar. Sasas amen baxt ke
inklisto o bobo, kerdeas pes ekh cira kadja. Sasas e paznikura rusurea vi moldovenea
maśkar lenθe. Thaj e moldovenea phenelas lenqe: ”Mukh len vi len te len ke dikh
meren bokhaθar!” Thaj ingeardeas amen paśal jekh veś, amare sas butărne, maistora,
sasas numaj tejos thaj ćhute o vast p-el instrumenturea tahj leas te keren roja. Sasas
manuśa dine avri. Misalaθe kaj nakhelas o fronto delas e manuśa avri e kherenθar, na
avelas len le manuśen soça te xan. Thaj kana teleardine amare e rojança anθ-el foru-
rea rilas pen pherde, mukhelas amen te anas barabule, mukhelas amen te anas bobo,
pakeas man ke maćinisardeam vi melea? Kadja laćhes! Sosθar? El rusurea sas laćhe,
mamo, traijas miśto lença, sasas laçhe ileça, astardemas te sikavas i çhib. Phenelas te
na impuśkil amen ȝi k-o noiembrios, septembrie, oktombrie inkăl te maj avel o śil.
K-o noiembrie impuśkil pes! Kana ame impuskis len, kadikita 1000 ila, na maj beśel
konik kathe, kon maj kidel o bobo. Kandel! Thaj ćhuteas amen othe, sasas jekh xeleś-
teos panieça, ame beśleam e pletośea, ćhuteas amen sajekh. E rupunarença na aśtuas te
avas miśto, kodola ćorenas. Beśleam, mamo, othe ȝi kana avile el gaȝe, e rumunurea
te impuskil amen thaj na le puśkença kadala, le mitralierença. Kerdeas trujal ameθar
trin var, trujsardeas amen, thaj beśleam. Ingeardeam amen p-o plajo kodova baro thaj
k-o duj aj epaś dikhel pes jekh militaro, Devlas del les sastimos te maj trajla. O grast
sas kalo, tha na maj sas kalo katar o pani so sas opral lesθe. Aćhilo! Cirdeas jekh parni
raketa, aj mukhleas sea. E arme tele!, na maj impuskil pes konik... o xoraxaj na inklo-
dosardeas, bistardeas les, thaj kana e xoraxaja aśundeas so meripen so si kathe, kana
aśundeas kadala rojmata, kadala cingara, o xoraxaj phendeas: ”So si tuθe rusea?” Im-
puśkil e rroma ages! Tha sosθar? Kana kamel e nemcura, so te keras?. Tha tu so keres
othe? So aćhos ote? Sar te impuskis len anθ-o to them? Sostar na mudardeas len anθ-o
lenqo them? Tha ame leam lenqo them!” Thaj atunći: ”Me vazdav man razbojoça, na
dav tut kolen te na kamen e nemcea!” ”Tha tu amerikanea so keres, aćhares e balen?
Na aśtis te xastras 1000 manuśa? Dikh, o Stalin na aśtil de xastral sosθar lesqo them si
lilo e nemceθar”. Atunći teleardas jekh stolo avionenθar opral e rusurenqo, thaj amen
ćhuteasas amen anθ-el kolhorurea thaj geleam jekh źudeco. Anθ-o źudeco Moldoka
[Moldovka] ingeardeas amen, o foros Diminioka [Dumaniovka], o gava Vasiliovka
thaj Liksandrova Aleksandrova thaj o sektoro rumunikano dineas ordino, ke na maj
sas el rusurea, sasas numaj phure, sosθar sea o ternimata te ȝal k-o razbojos, thaj phen-
deas lenqe: ”Dikh den lenqe 200 gramea meleaθe.” El rusurea phendeas so te kerel o
manuś 200 gramea meleatença, das lenge 300. Thaj kana avilo o anglomilaj ćhuteas
amen k-i buti74, thak keredeas amenqe vi o kherorro, ćhuteas amen k-el amare khera ȝi
kana avilo o angloivend. Naj kanći kadala, kana na san p-o to phuv, na aśtis te beśes.
Svako ćhonesθe delas amenqe p-o jekh kodolaθar bari meleaça, mukhleam othe, 6
gone areça, mukhleam uleios. Sosθar na maj beśleam othe, mamo?75 Atunći sas maj
jag, impuśkisardeas amen, xastrajleam jekh avresθar, sas jekh dah duje ćhavorrença,
kerdeasas jag te dezgecol len. Sasas maśkar o januarios, kana ȝasas p-el vazi, ke mu-
darelas amen el nemcurea. Kana nakhli jekh śiro masinenθar, aćhili jekh maśina thaj
jekh rromni kana dikhleas naśli paśal e ćhavoore, geri, tha on dikhleas ki ćhajorri thaj
na kerdeas laqe kanći, kana dikhleas ko ćhavo deas les le pistoloja anθ0i timpla, thaj
ćhuteas i ćhaj anθ-i maśina thaj telearde laça. So sas anθar kadoja dej? Ćhuteas tranda
manuśa anθi jekh.... sar el ferme, kothe ćhudeas jekh grenada opral lenθe, mudardeas
len savoore, numaj jekh phuri aćhili. Kana nakhli amari armata, pakeav ke sas jekh
mija militarea, na maj aćhileas amende, nijekh. Ame semas p-o kimpos, amare guruva
sasas bipangle, rugisas amen lenθe, sostar beśenas le mitralierença k-el kana e gra-
sesθe, el nemcurea te mudaren len, thaj sea e ternimata rugilas pes te aresas amenqe
khere. Rugisas amen lenθar... Thaj nakhle jekh mija militarea, numaj rumunikane mi-
litarea, gaȜe amarenθar, thaj jekh lenθar pakeav ke sas maj baro, na ȝanav, avelas les
numaj jekh pistolos thaj rovli katinaqi anθar o veś thaj avile lesθe el nemcurea, te
cirdel thaj dine duma rusikano: ”Sosθar mudaren len, kaj gan tumen? Khere. Thaj on
kaj ȝan? Sa khere...” Ćorde le źidanen, dineas tele o phurt kaθar i xaning te na maj
nakhas, dinea tele o phurt...el źidanea na maj sas len phrala, dada, neamurea, sea mule
anθ-i Rusia. Haj te das tele o phurt! Kaś te agorisarel pes jekh var kadava razbojos!
– Na phendean manqe kabor phrala sanas kana teleardean kaθar?
– Semas kadala duj orfanea, palal so phendem tuqe ke mulo lenQo dad, lenqi
dej, sar drabardeas o lil, muli, thaj aćhilo jekh ćhavo deśuśtar berśenθar thaj jekh ćhaj
deśujekh berśendar, sar manθe. Semas śtar thaj lença semas śov, e phurença oxto, vi
mi daj, vi mo dad, deś ȝene.
– E ćhave kerenas buti?
74
ʒanindoi ke o ingerdipen le Evreiengo thaj e Rromengo ande i Tranistria na sas kerdo kash te on ćhite
te keren buti, am te ujaren o them katar adalkha duj neamurja, na sas kerdo jekh plano sar te bukiaren;
ando Decembrie 1942 o rumunikane sherutne kaj ocupisarde i Transnistria kerde jech plano sar te thoven
len ko bukia, ji atunci sas numa i Ordonantza o gin 23/11 noiembrie 1944 andar o Evreja. Kadea, anglal
katar o Decembrie 1942 na sas ni jech legia sar te bukiaren ol Evreja thaj ol Rroma, lengo intereso sas
te ashtizen te den len hamo, andar soske o Rroma thaj ol Evreja trebunas te bukiaren andar pengo hamo,
o them nashtindoi te potinel andar lengo hamo. I decizia opral i buti le Evrejengo thaj le Rromengo sas
lini ando Decembrie 1942, mashkar duj decizies le Themesko Sherutnipe e Transnistriako: i decizia o gin
2927 andar o 7 Decembrie 1942 “dikhindoi e organizarea e bukiake e Evrejenge andar i Transnistria”,
sar sas anabdi katar ol sherunimata, thaj i Decizia o gin 3149 andar 18 Decembrie 1942, dikhindoi le
Rromen. Nota kerdi katar Maria-Luiza Medeleanu mashkar jech recenzia bipublikime ko lil Munca
Forțată în Transnistria. Organizarea muncii evreilor și romilor decembrie 1942 – martie 1944. Viorel
Achim. Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 2015. Amboldipen kotar o Adrian-Nicolae Furtună.
75
I phenimata sikavel ke sas len lasho kontacto le thanesko manushentza. Amboldipen kotar o Adrian-
Nicolae Furtună.
– Na kerenas buti. Kaθar deśuśtar berśenθar kerenas buti76. E daja, te sas len jekh
ćhavo, numaj jekh ćhavo sas lan racia thaj dikhelas lestar. Na mukhelas tut el rusurea
te ȝas buteaθe kana sas tut ćhavo korkoro khere, numaj deśuśtar berśenθar opre. O
terno sasas k-o kolektivo, el rusurea na kamelas nići el phure te dihen e ćhanvenθar, i
daj trebulas te beśel e ćhavença vi e phurença. Othe dikhleam sar e phure sasas ingri-
zime, k-el rusurea sasas pakiv, amare gaȝe, e rumunurea kerenas nasul.
– So kerenas?
Rodelas amen e lovenθar rumunikane. ”Na-i amen, sea so sasas amen xaleam p-o
drom.”
Ame aśundeam, kadea drabardeam ke el manuśa sasas pokinde.
Va, tha na pokinelas len e locença, mamo, othe na arakelas pes te kines xuraima-
ta, tha delas amen xamos, kabor sasas anθ-o kher, kadikita gone giveça leas, maćini-
sarelas amenqe, barabulea, śax, plataȝale, tha love na dikhleas pes...maj delas amenqe
p-o duj mrći kana avelas jekh primaro te kerel p-o jekh fotografia, ćholas jekh romni
te gilabal, tha love rusikane na delas amen.
– Ame ȝanas ke othe sasas kadja, kikavarea, rićhinarea...
– Va, va, rupunarea, pletośea, źidanea...
– Sajkeh sasas ćhutino te kerel buti palal lesqi mistia?
– Na, kerenas buti po- kimpos. Na, ke nas tut kaj te keres buti. El veśa sasas maj
dur. El murśa kerenas buti k-el graźdurea, k-el guruva, jekh ivend beśleam othe, na, dij
ivenda thaj e ȝuvlea dikhelas e ćhavenθar. Kerenas buti ȝi kana na maj sas kanći p-o
kimpos. Othe na ćhindelas pen e koćenea sar amenθe, kerenas pes balocea e guruvenθar
anθar trifoios. Kerenas pes finos anaθar e guruva. Othe dikhleam vi ame maśinea kaj
treierilas, tha love na delas amenqe. Na avelas len katar, sasas razbojos, vi on ingerelas
lan nasul. O neaco lelas lesqe i kajni thaj o balo anθar i bar77. Love na delas amen. Sea
el barabule sasas ćhutine anθ-o jekh śanco thaj othar lejas tut so de trebulas tuqe. Sasas
amen guruva, amen na leas amenqe e guruven. O bobo thaj e barabule sasas p-o kimpos.
– Kaj sanas, anθ-o so gav?
– O źudeco Moldovka, o foros Diminioka, e gava Vasilovka thaj Liksandrovka
sasas paśutne.
Anθar so ȝanes tu, anθ-e aver gava, othe ćholas vi e ćhaven buteaθe?
76
Dikhindoi le Rromen kaj sas tradine ande i Transnistria sar sikavel i decizia 3149 andar o 18
Decembrie 1942, phenel pes ke adalkha aven te on shute ando-l gava, kidine ande grupoja 150-350
manusha, palal sar si nevoja thaj palal ol ashtimata sar te aven shute ki buti telal o sherutnipe jekheskoro
andar lende, thaj te aven potinde sar ol butikerne le thanesko. Sa kadea, saorre Rroma kaj si len kalificarea
aven te on ćhite ki buti palal lenghi meseria, ando-l butïlină kaj si kerde thaj ando-l kola kaj aven te on
kerde. Aven te on kidine ando-l grupoja bukiaki, telal jech andar lende (O primarĭ le Rromnengo) thaj
aven te on ćhite ko bukia agrikoloja, ko ćhinipen e kashtengo, kerimos e bukengo andar kasht sasto. Ol
butïlină thaj ol grupoja bukiaki butikeren vardindoj lende ol pretoră thaj ol prefektzja. Saorre Rroma,
mashkar 12-60 bersha, mursh vaj juvlea, trebunas te butikeren ando-l butïlină thaj ol grupoja bukiaki
kerde. Nota kerdi katar Maria-Luiza Medeleanu mashkar jech recenzia bipublikime ko lil Munca Forțată
în Transnistria. Organizarea muncii evreilor și romilor decembrie 1942 – martie 1944. Viorel Achim.
Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 2015. Amboldipen kotar o Adrian-Nicolae Furtună..
77
Dićhiol pes ke xakiarghia khaniles mi phucimata, voj xakiarghias ke phushliom lan dake o
Ukrainenea, thaneske manusha, potinenas le Rromen.
Aśtil pes... anθ-el aver gava, tha na dikhejas ćhavo te kerel buti. Kadala si phera.
E ruso sas les gi. Na dinea dab kanikas, te marel pesqe źoko jekhe śukar ȝuvleaθar,
nići. Sasas primaros p-el duj gava. Miro dad gilabalas e klarinetoça, kelelas pen polka.
Phangleas len duj ćhave amenθar duje rusikane ȝuvlea. Na sas te maras amen e rusença,
te keras ćingar. Kana cirdeas o razbojos thaj line e nemcurea te impuśkin amarenm
impuśkinas len. E pletosen na astardeas len o ivend othe, sosθar sas len sumnakaj, sas
ćhutino anθ-o gi e vurdonesqi. Inkalavde o sumnakaj thaj dineas les k-el nemcurea k-o
phurt opral o Prutos. Nakhejas o Siretos, palal o Nistro, o Prutos sasas amenθe.
– Na phendan manqe sosθar lileas tumen?
– Phendem tut, duj rroma thaj duj źidanea. Thaj phende: ,,sostar aćhileam ame bi
dadença. Dikh mo te çhudav kadava phurt opre. Na maj si amen dada, na maj si amen
phrala…” ćhudeas o phurt opre. Jekh ćiobanos dikhleas so kerde, ćhudeas o phurt opre
thaj naśle. On garavde pen thaj na astardileas len, o ćiobanos deas tele lesqo gad thaj
ćhuteas les p-i rovli thaj phendeas ,,te na thol o trenos opral o phurt, sosθar o phurt si
minome duje romenθar thaj duje źidaneanθar”. Sasas ordino katar o Hitler thai katar o
Antonesku te ingearas e rroma thai e źidanen k-o meripen. Ame kana aresleam othe,
arakleam e źidanen mule. Na aśtjas te nakhes kandipnasθar. Anθ-i jekh pani mudar-
deas len. Phendem tuqe, te na sas o xoraxaj, ame na maj avasas, o amerikanos dineas
telefono thai xastrajleas le rusen thaj avile amenθe anθo amaro them.
– Tha i Thagarni E rumuniaqi na kerdeas kanći anθar tumenθe nijekhvar?
– Na, sosqe naśli, sar avilo o ordino kaś te ingeren e rromane e le źidanene, te
avel impuśkime, naśli anθ-o aver them, anθ-i Francia, Amerika, na ȝanav...Thaj amne
kana avile e rusea...
– Katar kana lileas tumen, lileas savorre kaśtalen?
– Anθ-o veś beśajas, paśal i Dunarea, sasas amen bordeja, semas maistorea. Ame
kerajas buti anθ-o veś, kerajas sferturea, ćhinajas kaśt, semas balamne, kerajas par-
ketos. Sasas balamne, patroja, sar akana, agorisarejas jekh buti, avelas aver patronos.
O patronos delas amenqe kaj de sovas o ivend, p-o lesqo phuv, sasas keaburea, balam-
ne bare. Kadja ȝasas anăr jekh veś avere veśesθe. Kothe paśal o phurano dispensari
sasas jekh balamno, kaj phenelas lesqe Bogdan, epaś anθar i balta sasas leqsoro. Ame
kerasas buti lesθe. Kerdemas bordeja p-o phuv lesqo, te maj inkalel amen o pani avri
anθar khera. Sajekh gav sas les p-o pejnda kaśtale kaj kerenas buti lesθe o milaj, k-i
sećera, sea o buti sas e vasteça. O milaj kerasas buti k-i mośia, kerasas roja, semas
maisotrea...kaθar o piro e phurtesqo.
– Bibie, aśundem anθar niśte barći kerde anθar kartonos?
– Me ȝanav vi anθar kadaja buti, e źidanea tasovileas pen, e źidanea, phendem
tuqe, duj rakle źidanea thaj duj rroma minisardeas o phurt. E źidanen lileas len jekhto-
var. Kerdeas lenqe kartonesqo phurt thaj tasovileas len anθ-o Bug.
Amen ingeardeas amen p-o Rovipnasqo Plajn sosqe na maj mukhleas len o xora-
xaj, te keren pharimata, te khandel, te khandinil pes. Othe na sas kanći, sasas kimpos.
– Tha kaj beślean tume othe, anθ-el bordeja?
– Ćhutinea amen anθ-el kolxozurea, dinea amen racia. Amare sasas butearne thaj
palal o anglomilajesθe dikhlea ke keras buti.
– So kerenas tumen kana na keresas buti koniva?

– Sar te na keres buti? Tu ȝanes kon na kerelas buti? E ruputnarea thak e ple-
tośea. Sasas len sumnakaj, pokindeas e sumnukajeça thaj nakhle i răt o phurt thaj
nakhle anθ-i Rumunia78. Ame semas ćorre79, na sasas amen sote keras, ingerdeamas
mai phares anθ-i Ruminia, kana lileas o Stalin o them, inklelajas avri anθar i bar, le-
las tut thaj ingearelas tut te marel tut, phenelas ke san ćhavo kiaburesqoro, te na maj
aven keaburea thaj ingerden len k-i Konstanca. Kerde but nasul e rusea kathe amenθe
anθ-o amaro them o jekhto var kana sas. Gere kerenas buti k-el keaburea, kodola nas
len phuva, kerenas buti k-i sećera. Ame ȝasas k-i sećerea sasas amen guruva, na semas
ćore, na sasas amn godi. Tu ȝeajas thaj mangejas jekh than kheresqo anθ-o gav. Ame
semas katar jekh veś avresθar.
– Othe sasas tume tumrari primaro?
– Va, sasas miro dad, Ćhuteas jekhes kaj ćordeas thaj palal ćhuteas mire dades,
miro dad sasas ćaćo. Ame kerdeam buti savorro milaj, ȝasas k-o maćinisarimos, o asăv
sasas p-o Bugos, othe e aseava sasas p-o pani, sasas o-i Siretos80, p-o Nistro, p-o Bu-
gos. O Bugos nakhel katar e xoraxajenθar.
– Kaj sanas tumen sasas numaj kaśtale?
– Numaj kaśtale, semas e ruputnarença e plotosurença othe, k-i Dumanovka, sa-
sas vi źidanea. Xajas te kerelas psume kodova mas. O Sumnal le Devlesqe ke trajsa-
deam miśto, laćhipnaça. Delas amenqe uleios, barabulea, kerdeas amenqe maj paśal e
moldoveneθe.
– Thaj kathe kana avilean and-i Rumunia, so kerden?
– Kana risajleam, avlileam p-o rigaθe. Aver aćhileas othe.
– Muleas tumenqe koniva othe?
– Muli mi mami, mule vi ternimata, na sasas amen so te xuravas, rijasas i kim-
posqe kinepa thaj rijas lan e fusoça thaj kerajas xuravipen, jekhes kirligos, sasas razbo-
jos, na sasas amen xuraimos. Sasas moldonenurea kaj sas len bakrea, sas maj miśto
te beśajas othe. Ame ȝanasas rusikano ćhib, uśtileasas sao ternimata. Anθ-o jekh ges
impuśkisardeas les savoore tranda, p-o drom ka-o kher, sasas kaśtale paśal o Bukureś-
teo, na sasas amarenθar anθar o gav. Ages avenas duj, texara trin. Kon aćhileas othe
irisardeas pes lovença. Aver na maj aśtile thaj risardeas pen khere, anθ-i Rumunia. E
rusurea xaleas mirre love.
– Sode berśentar?
– Maj beśleam, kerdeas pes kolektivo k-o I.A.S, k-el ferme, astarindoj e purum-
baça, ćholas batoze, kadea phenelas lenqe.
– Kana irisardean tumen kaj beśenas anθ-el bordeja?
78
Dikh o divano kerdo ando kado lil katar o Niculae Clopotar, Rrom kortorari, kaj phenel ke pokindeas
kash te nakhel o phurt.
79
“Mudarenas Rromen, korturară, rudară. O rudară, sas maj ćorre, sas maj dine armaniă, vaj lenge
gesa, li kodolo mule sa othe.” Jekh kotor andar so phendă i Elisabeta Clopotar, o divano lakoro si maj
opre ando kado lil.
80
Kerel jekh dosh mashkar o Siret thaj o Prut.
– Anθo- berś 1961 dineas amen avri othar, anθ-el bordejenθar, kerdeas pes kolek-
tivurea. Kana semas k-o.... anθ-el bordeja. Dinea o Del thaj trajsardem kadikita.
O Antonesku avilo o erovo e Rumuniaqo palal i revolucia.
Intervjo kerdo katar

o Adrian-Nicolae Furtună thaj i Luiza-Maria Medeleanu
Iulie 2016
O gav Chirnogi, o źudetzo Călărași
80 bersha, andar i vitza le rudariendiri
Ol lagäră andar i Transnistria kaj sas ingerdi: „Trei Duble” [Tridubi]
Ingerdi ando dujto kidipe, thaneske manusha
Motto: Kana dikhas, daje, i „Rromnj” phenelas laqe,

jekhes parno grasteça kabor kodova rukh, jekh parno
grast kaj thabdelas o paj pe lesθe.[...] Sas i Thagarni:
„Si kaśtale, thovdăs amen anθ-i balaj, xalăm e kaśtesqi
rojaça, na trebul ïmpuśkime, si kaśtale! Kana vazdilăs
jekh lolo steàgo saj armata aćhili, dinăs parpale, naśli
p-o plajos.
– Seam ćore ȝi k-o Del, dajorrie. So päcisajlem anθ-i Transnistria, te ni avelas

i Rromni81. Lăs amen k-i Kiselev, i armàta, ke sasas źandară atunć. Tholas i pirri p-i
jag te kerel xävic. Ame rovajas bokhaθar. Sas les mo dad duj bare guruva tholas en
k-o vurdon thaj telărelas palal e manuśa, anθar jekh gav avresθar, othe i daj kerelas i
xävic, kana sasas e źandară laćhe mukhenas amen, kana nas na mukhelas amen thaj
tholas lan anθ-o vurdon thaj othe xasas i xävic. Thaj kadja ingărdăs amen anθ-i Trans-
nistria trin ćhon anθar jekh gav avresθar, anθar jekh komùna avraθar. Kothe ćhudineas
amen k-e Trin Duble82: pletośă, but manuśa. Sasas len mi daj, mo dad, kajnă anθ-i bar,
e manuśa, amare kaśtale sasas verver sar e pletośă, palal savorre roma. Ćhinelas mi
daj jkh kajni thaj avelas e pletośă aj xanas e porra, kadja xalas len. Mi daj te pekholas
jekh kotor masesqi othe, xasas lan sigo te ni aven e pletośă aj lelas lan anar o vast.
Beślăm othe k-e Trin Duble jekh ćhon p-i valea, numaj o Del dikhelas pes opre. Palal
dikhlăm anθ-i kodoja valea, sasas jekh plajo othe dinas pes tele i armàta sar e kiriva
thaj dinăs men avri anθar e vordona. Tholas e murśa anglal, tholas mirre ades anglal,
palal o dad tholas me daja thaj amen e ćhajen. Semas śov ćhave, tholas amen palal mi
daj kaśte nakhel jekh glonćos, o glonco ȝalas anθ-e jech jakh [ande jech rig orto]. Aver
kerenas śancură kana cïrdelas anθe amenede te meras thaj te pheras othe anθ-o kodoca
śanco. Aver e lopatença numaj te xunavel amen e phuveça, xav tumen ćvaorrea!len.
– Kana dikhas, mi daj, i „Rromnj” phenelas laqe, jekhes parno grasteça kabor ko-
dova rukh, jekh parno grast kaj thovdelas o paj pe lesθe. Kana vazdilăs jekh lolo steà-
go saj armata aćhili, dinăs parpale, naśli p-o plajos, xav tu me, daje. Tha’ ame sa othe
aćhilăm sosqe sas amenqe dar. Tha’ kana kerdăs len le vasteça te telăren, ame cïrdăm
svaqo k-o lesqo vurdon. Thaj kodoja armàta uśtili p-o plajo aj na maj cïrdăs anθ-e
81
Phenel andar i Rejina Elena, kan dikhasa kadaja maj dur ando kado intervjo.
82
Tridubi/Trei Dube.
amenθe. Te ni avelas i rromnǒrri kodoja, ke kadja phenelas laqe: ”Si kaśtale, thovdăs
amen anθ-i balaj, xalăm e kaśtesqi rojaça, na trebul ïmpuśkime si kaśtale!”.
Tha’ mukhlăs amen othe thaj lăs amen jekhe manuśa thaj nakhlăm anθar jekh
komùna thaj chutinăs amen k-o kolxozo, sajek pesqe ćhavença. Avelas e nemcură, je-
khăti mardăs pesqe źok, jekhă rromnăθar. Ame sasas amen jekh phaj maj bari, sasas
ćhej bari, thaj mo dad ćhudăs amen opral laθar te marel pesqe źoko e nemcură laθar,
e rusură.
Anelas mo dad pićhokles, bobo. Pekholas pićholes thaj delas amenqe xamos.
Merasas bokhθar, rovesas bokhaθar, othar avilă o fronto thaj mo dad ćhutinăs amen
anθ-o vurdon thaj avilăm k-o Nistro. K-o Nistro, so kerdă mo dad, phendăs amenqe
te nakhas ame. Thaj mirre dades thaj e savoore murśa lăs len e nemcură thaj ćutăs len
anθ-i jekh bari śkola, thaj kon astrdăs othe savorre ïmpuśkisaj len, kon astrdăs te naśel
naślăs. Thaj amen lăs amen vastesθar mi phen, sasas amen kadaja maj bari phen thaj
lăs amen vastesθar thaj naśajas p-i phurt, k-o Nistro. Othe aćhilăs savoore maśine,
savorre vurdona thaj nakhlăm anθ-i Basarabia. Inklǒlas e gaȝă xamaça, manreça p-o
drom, xuravimaça, sasas e ȝuva opral amende grämada, xav tumen. Va!
O phuro: kerasas i jag
– Kadava ćorro, sasas vi vov pesqe dadeça, pesqe dajaça. Avindoj e frontoça
lesqi daj na maj avili, peli tele thaj ïmpuśkisaj lan, beślăs mirro sastri paśal laθe te
dikhel kana maj ȝivel thaj na maj ȝivdăs, mukhlăs lan othe thaj lăs e ćhavorre, sasas
les duj ćhave thaj douj ćhaja thaj telădo lença anθ-i Rumunia. Thaj avilăm vi ame
anθ-i Rumunia, nakhlăm o Nistro, o Pruto, anθ-i Rumunia. Gelăs mi phaj thaj lăm
anθ-o ges e Patrădăqo kozonaćă, anre. Dinăs amen tele mo dad anθar o trenos, seamas
p-el tampoane, kadja ȝasas. Avelas e nemcură thaj delas tele i phal othe kaj aćholas el
trenură. Va, dajorrie, amaro sas, xav tumen daje, trebulas te pokinel amen e lovença,
milionură, tha’ kaθar ke na dină amen, dajorrie. Inkhlistă amen e jakha kothe jekhes
bută khanćesqi. Kerdăs amen jekh pensia duje milionurenqe. So te keres duje milionu-
reça, te maj des vi jekhes ćhaves, te mai les i draba. E ćhave naj len butăqo, na-i len
khanći. Ćorre, daje!
– Sosθar lăs tumen anθ-i Transnistria?
– Lăs amen kadja. Saasas jekh Päun Baba, na ganes les tu le Päunos? So kaśtalo!
Manglăs lesqe jekh guruvni, i milicia phenelas lesqe te del aln jekh guruvni te na maj
bićharel les. Thaj kodova na dinăs len. Thaj avili mi daj thaj bićhardăs amen anθ-i
Transnistria, bićhardăs amen k-o meripen. Te na avelas i rromni kodoja semas savoore
mudarde, aver kerelas e śancură, aver beśelas te ȝal o gloncos! Sasas mo dad angle,
sasas mi daj palal lesθe thaj ame semas palal mirri daj. Aj dăs o Del xav tumen te
avas vi ame khere. Kadaja si, xav tumen! Kadava mukhlăs pesqi daj, avilo o frontos,
ïmpuśkisardăs lan.
Kabor berś sas tut kana mukhlăn ti dajan?
O phuro – Semas tikno.
Sasas tikno
Sasas len bećură thaj sasas pherde muj e manuśença, e rromnănθar. Thaj e nem-
cură mudardăs len anθ-o kodova bećio. Jekh ȝuvli dăs pes palal lesθe tahj ni mudardăs
lan, kodoja xastrajli. ”Thon o vast ke ni mulem, man ni mudardăs man”. Dăs lan avri,
sasas kali jakhnθe katar o fùmo kodova.
– Sode berś sas tut?
– Semas tikni, tha’ inkărav minte sea so sas othe, kana mukhlăm e guruven thaj
o vurdon othe k-o Nistro, xutile e manuśa thaj ćhinde len, kotora ćhinde anθar lenθe.
Kerenas i jag xuravimaça soça delas o Del thaj pekolas les maśkar i jag thaj xanas,
daje, e manuśa bokhaθar. Ame telărdăm, lăs amen mi phej vastesθar thaj nakhlăm o
Nistro anθ-i Basarabia thaj othe e gaȝe avelas e manreça thaj e xurajmaça.
– Tha’ e gaȝe katar. E gavesθar so phenelas?
– Semas k-o Kiselev, na semas kathe [ando Chirnogi]. So te phenen, so aśtinas te
phenen, na aśtinas te keren pen mamuj i miliciaθe, e armatăθe.
Avile aj dăs amen avri anθar e bordeja, ćhutăm e bută anθ-o vurdon, sasas les
mirre dades duj guruva. Na mukhlăs amen te keras nići xavic, delas muj i piiri e xävi-
caça, merasas bokhaθar, numaj o Del dikhlas amenθar.
– Tirre dada, ti dej so kerenas buti atunć?
– Mo dad kerelas balaja, roja. Mi daj ȝalas lença anθo gav. Semas k-i len, na se-
mas sar akana te sikǒl e ćhave śkolaθe, semas ćorre. Kerlas mi daj fusură, roja, ȝalas
anθ-o gac, bikhinelas len thaj xasas. Sasas sar akana ke si len le manuśen butăqo. Maj
keren on p-o daiśi, nići akana na-i len buθăqo.
– Bibie, kamav te pućhav tut, aśundem avre phurenθar kaj maj pućhlem len aj
mothovelas palal e katonenqi barći.
– Sar?
– Kartonenqi barći otha anθ-i Transnistria.
I phuri – Ni sasas daje barći. El barći sasas kathe, daje. Avelas el nemcură kaś te
nakhel dinkăl anθ-i Bulgaria soaθar mudarelas len e amare, aj phenelas pes ke sasas
len kaućiokosqe baći, tha’ so barći sas len, numaj o Del ȝanel!
Ȝalas ȝi kaj aśtilas aj ȝalas tele anθ-i pani p-i Dunarea. On kamelas te nakhel
dinkăl anθ-i Bulgaria te xastran, te na meren, tha’ na aśtile ke avelas o fronto aj mu-
darelas len sar mudardăs vi amen [Ajakha sar mule but andar o Rrom deportime kana
avenas parpale andi Rumunia sar phagle o frunto le germanienghe thaj le rumunienghe
o rushia].
– Te phenes amen sar pućhos aj kana biandinăn tut:
– Niculae Constatina thaj biandinǒm anθ-0 ’32.
Phendem so päcisajlem anθ-i Transnistria, semas pherde ȝuvenθar, kidasas el
ȝuva opral amenθe thaj xasas len sar i funinȝinea, kerasas i jag thaj kidasas el ȝuva.
Kana irisardea amen, cïrdăm k-el amare dada, k-o Kiselet.
– Sosθar ingerden tumen othe?
– Dajorrie, ame na ćorajas, avilo jekh ordino, te ingeren e rromaen aanθ-i Trans-
nistria, phnenas ke dena amen khera, dena amen phuva. Dajorrie ame na ćorajas!
Kerajas buti k-el ferme, keralas mo dad roja, balaja, ȝalas anθ-o gav thaj anelas xa-
mos. Na ćorelas mo dad! Vaj amaro śorosθar te na avelas i romni kodoja.
– Tha’ kon sas?
– Sas i Thagarni aj phendăs: ”Na maj mudaren len! Si kaśtale, xasas e rojança,
thovas amen anθ-el lenqe balaja.” Kana vazdinăs o steago lolo, dikhav lan vi akana, sa
i armata dinăs parpale.
– Sostar phenelas lake „i Rromni”?
– Kadja phendăs pes ke avili i Rromni thaj xastrajli savorre manuśa. Sas opre p-o
grast i rromni, oj xastrajlăs amen savorre. Thabdelas o paj p-o grast sosθar naślăs but
leça. Ame savorre semas anθ-i xïv te pheras.
– Maj aśundem ke sas e rroma kaj xanas manuśesqi mas bokhaθar.
– Na xalas pes, sas len le manuśen kajnă thaj on xalas e pora. Lelas e pora thaj
delas len maśkar i jag thaj xalas bokhaθar.
– Thaj kaj beśenas tumen, anθ-el khera?
– So khera? K-el Trin Duble [Tridubi], sas el rroma anθ-el vurdona. El Kśtale
p-ijekh rig, el pletośă pe aver rig, el rupunară p-e aver rig. Sajekh nacia pesqi rigaça.
Manuśesqi mas na xalăs pes, kon phendăs xoxavdăs. Sas tut jekh guruvni, kana ćhine-
jas lan xalas pes mas, tha’ na bipeki, kerejas i jag, dejas len maśkar i jag thaj xajas lan.
Phenen othe te maj avel vi amenqe el love! Te aśunel i Germania!
– Pensia palal i deportarea si tumen solduj. Aver pensia maj si tumen?
– Na kerdăm buti k-o kolektivo. Ame kerdăm buti anθ-o veś, k-el Käläraśi. Kadi-
ki si man. Trebulas de del vi amenqe maj but love, tha’ si laćhe vi kodola.
Si but rroma katar o Kiselet kaj sasas othe, anθar i komuna Kiselet. Kathe si but
kaj sasas othe, phendem tumen ćaćes so päcisajlem othe. O phuro mukhlăs pesqi deja
othe.
– Sasas phuri ki daj? Sode barś sas lan? Rojan palal laθe?
O phuro – Semas tikno.
– Na maj anel pesqi godi, sasas tikno. Mukhlăs lan thaj telardo te na mudaren len
vi len. Xatrajlăs vi len i Thagarni, avili p-o plajos thaj xastrajlăs vi len sar amen.
– Ashtizes te phenes manghe sar buchios?
O phuro – Cristea Gheorghe.

o Adrian-Nicolae Furtună
STRATAN VALENTINA
„Vala”
O gav Pietriș, o źudetzo Iași
84 bersha, andar i rićinarengiri vitza
Covalevca, o źudetzo Oceacov
thaj
DURA LENȚICA
Ingerde ando dujto kidipe le Rromengo le Rromengo, thaneske Rroma
Motto: Thaj lilea mo dad me pheniora thaj me phralo‑

res, kerdeas aproape dui kurke lentza dzi kana andea
len khere.
– Phenes amenge i paramisi le Bugoski?

V. – Kana anau mange aminte, iag pherel mange le ilesteso de suferis kerdem,
so de bokh, so de kino, so de maripe. Phiravdea amen toko ame dzeanas ha amaro
sufletos. Kaj sas man ges te kinuiau. Kana geleam hohavdea amen, [kerelas le kjenge
kadea]. Geleam mai but forţat na de voie bună. Kana aresleam and-o Huşi kamleam
te boldas amen pale, mo dad rouelas, mukleas sea balta, ke na na beshasas akakta,
beshasas mai and-i har sas amen vityelia, gurumini, samas înstărime, na phen ke sa-
mas amarime, na maj sas posibilos, shuteia amen and-o trinos, katar o Husi, hai dzi ko
Husi geldea amen e karutzentza. Inkartisardeas o karutzeas thai sas amen jekh manush,
sa roma, kaj sas în legătură lesa, chinelas în carne vie upral mende, ta lileas loue. Hai
dineam pueate, ke Kavaliovka. Sas toko kornuletzia kaj pusauen tut... Nas karing te
thoas amen de phueate.Astardeam te rouas, li bokhatar li trushatar nas karingar te lel
habe mo dad. Cu vai kin cu vai pelin delas amen po dui barabulea tainos, da so tainos
ke sas huruiala. Nas so te has. O sapa dzeminas ta beshenas bokolea, nas karingar te
thoas amen te sovoas. Kidelas amen mo dad sar kana kloshka kana kidel e puien.
– Kai beshenas?
– Telal o devel, beshleam dui kurke. Kerasas jag i riat kash te ne avel o sap opre
amende. Andar i goshni. Beshenas thai pazinas amen amare parintzia. Lileam amen
thaj ciuteam amen ande niste grazgdurende, la rand. Kaoa aresales aresales. Sas and-e
iekh gradinariate thaj sas niste morkovitze, kadea...
Eu la 84 de ani, ţin minte că ieri măcar că sunt atâtia ani!
Lilea amen mo dad, man thaj me phenioarja te dzeas te bitineas niste prosopia te
lel amenge prosopia. Afliskerdea amen o nemtzja. Resleam jekha râpate, lea mo dad
jekha katka jekha kathka, hai dinea po drom tele, kala avere lumea sas opro shesos,
t-avelas mi daj niste barabuleaki, on gelea agoral [o nemcia], inkliste, kathe aresaneas
mudarenas (marenas).
Sas iekh terno, mo dad so phenel [karing o terno]:
„Lela, ke nasti te mai nashel. – Lau la, ta des man le barabulea? – Le len sea!”
Leas opre zen leskiri thaj gardea amen akha aprope jekh kilometros goniskerdea
amen. Pe urmă acileam opre jekhe shesoste. [...] Sas jekh imashi baro, so dikhes dui
iakhentza, mulias iekh chaiori terni, Kranina le Tabirtzaski. Nas karingal te gropola,
gelo mo dad thaj kerdeas jekh gropitza, ciutem jekh kotororo tzolos tala late iekh
upral late.
– Kozom bersh sas la?
– Sas terni, 16-17 ani, fată mare, nu era maritata nu avea bărbat, nu avea nimic,
dar fată-fată. Kate beshleam inkartirinas le mulen sar kana kartiris tu snopia. Unul
îl lua de picior, unul de mâna thai chudelas len ande jekh bov. Ta na thabions, toko
sfârâinas. Dzi kaj avelas jekh rashaj: „– Măi oameni buni, nu ard că sunt miruiţi. Mai
bine faceți o groapă și îi aruncați în ea.” Ni mai dine len iag.
D.L. – Ame sama xurdore, djasas thaj dikhasas le mule odolkha kaj sas kale sar
o angar.
V. – Thaj lilea mo dad me pheniora thaj me phralores, kerdeas aproape dui kurke
lentza dzi kana andea len khere83. Aresalo phueate, na na alo o drom, geleas din pădu-
re în pădure. And-o trinos kerenas patrules upral ko trinos, le pistolentza, te astaren
amen te boldel amen pale. Ame leamas amari griza [ke maj avel o dad lakoro pale],
beshasas opro shesos thai rouasas. Dikhas ke avel mo dad, chordile sea Rroma ago-
rales: “– Le li man! Le li man!”84 Vou astardea te rovel: “Dikta so pathisailem, na na
som siguro ke resau li me manushentza khere.” Thai pornisailem. Ciuteaia amen and
– e jekhe vagonoste kaj sas butoia bare, bi panieskoro, bi hamaskoro85.
D.L. – De-ai scapat cu zile, de ai ajuns la Romania, trebuia sa vii ascunsa.
V. – Sas niste pani and-e jekh butoiste ruzinime, lelas mo dad thaj kingerenas
amaro mui. Hai shunasas opral dum, dum, i patrula, sar phirenas, mai garauenas amen
[o soldakia rumunja posibilo kaj lenas love katar o rroma, te garaven len thaj te anen
len pale ande Rumunia], phenenas: nu-i nimic aicea, nu-i nimic! Hai ajakha kinuis-
kerdea amen mo dad ji ko Pietriș, thaj ajakha dineas o Somnal Del, opriskerdeas o
trinos. Thaj sar okokhta ke sinia sas jekh robineta, gelo thaj leas jekh bidono pani.
83
Nashto le xurdorentza andar i Transnistria. Dikh e patrin arhivatar andar o anexes - O Inspectorato
Generalo Jandarmiake, O dosari gin 97/1944, patrin 25. Si maj but families „Stratan” kaj nashte andar i
Transnistria.
84
Ke vou nashelas pale and Rumunia pe familiasa.
85
Nashto le trinosa andar i Transnistria.
Thaj chitea amen ande kazano, thaj geldea amen dzi o Iasi. Kana aresleam ando Iasi
dine amen phuveatere, haj lileam vastorestar la phuveatar andar o versh dzi khere.
Lileam la phuveatar andar o versh dzi khere, resleam khere sas i bibi mirendar, na na
beshleam khere, aliam amen sea e reat hai geleam ke dai me daiatiri, katar o Buneşti.
– Kozom beshlean othe, ko Bugos?
D.L. – 2 ani, dui bersha zanau. Simas de 12 ani thaj kana aleom sas man 14 ani.
V. – Me simas de 16 ani kana geleom.
– Ta soske geldea tumen?
V. – Degeaba
D.L. – Kale sas cazieri. Kerdea o grosos (phandipe), o luna, doua, trei sau ju-
matate de an, pe aceia le ducem, apoi mai ducem o serie.
V. – Obligato n-a dus, kerelas ajakha le keientza: nu aveti nevoie de nimica, te na
las kheral niciun capat de ata. „Tot ce va trebuie aveți, numa deschideți ușa și intrati
de-a gata”. O rrom so phendeas: poate si ajakha. Kana lela pe seama ko Huşi ...Sas
lenge pharo (le shingalenghe) dzi kana aresleam ko Huşi ta ciutea amen and-o trinos.
Ingerel man o Del dzi ziua adavges, nana sim bukuroso
D.L. – Jech chai, alo lako dad86, o Zora, mukleas pe chaja othe thaj li aver phe-
noria thaj phraloro kaj mas sas len. Alo vou thaj i rromni lestiri. O chaororo rouelas
bokhtar palal e daj lestiri, alo jech neamtzo thaj dineas les dab le tufekesa ando shero
thaj mulo, ji kana te tzidel li ande chaj ali jech rusoika thaj lea lan angalea thaj nashti
lasa.
[…]
Ol maj but aleam khere, kaj sas len 5-7 xurdore. Na-s len so te xan, o xurdorre
phirenas ajakha, ćhaworre, ćhajorrǎ, anƟar o gunòios haj xrandenas bobǎ haj xanas:
nange bobǎ. Lelas anƟar o gunòios haj ćhelas anƟ-e pe mosƟe, lelas anƟar o gunòios
haj ćhelas anƟ-e pe mosƟe , haj deś, mi daj… koźenca ajakha, śelěnca.
V. – Beśkǎm anƟ-e jekhe bordeosƟe biś families. Sas ajakha jekh kher baro:
jekh rïndos okote, okote, jekh rïndos akate, jekh rïndos okote, jekh rïndos okote, sa
phujaƟe ajakha.
– Tume sanas împreună othe?
V. – Da samas. Ita sas ges...
D.L. – Katar san?
– Andar o Bârlado, akana beshau ko Bukureşti.
– Maj aloas akiakha jekh gaźo anƟar e Amèrika, kaj phućlǎs amen, kaj sas ziarìs-
tos ‘ow. Ta ginǎ la ziar, sa akiakha. Si duj beś. Sa ajakha, anƟar e Amèrika sas odow-
kha. Și duj beś. Maj źanelas ‘ow li gaźikanes, ta’ na chiar śukar, ïnceleźies?
Kana śungias ajakha… sas de plâns. Wai de lesqoro śero! (Adaikha, adaikha si te
del k-o ziàri.) Dikh, phengǎs ke… amen kana gine amen neśte parades anƟar e Ger-
mània, othar. Te pensionìel li amen… maj pensioniskerde, ta’, amen, kaj na phirgǎm,
samas phure.
Nastho andar i Transnistria, voi thaj i rromni lestiri, thaj alo khere, ko Pietriș. Mukleas trin xurdoren
86
ande Transnistria.
– Si te keren odolkha àktoja,si te...

– Akana, kaj na kergǎm źi-akana, àktoja merimasqere! Kergǎs pesqe li ‘oj, ta’, na
źanaw sode lel. Pesemne lel jekh miliònos.
V. – Ba phenenas ke maj den amen jekhe rèstos…
D.L. – Na maj den niśto, na maj den niśto! Azunka so gine amen.
– Kaj si mai terne, źanen so pacisalǎn tume?
– Ta haj kaj źanen, so? Wardien li ‘on akiakha, thon li ‘on kan. Mirìen pes: „Sas
tume gěs thaj skapisalǎn.” Dikh, alǎn te… inkeraw minte sar kaj sas iź. Na, na, na bis-
trel pes amaro kanònos, nijokhar!
– Haj, haj kana alěn pale, sar lǎn e vǎca?
V. – Na m-arakhlǎm niśto so muklǎm! Lǎ’ la mo dad de la coadă.
– De la zero.
– Aborkha. Na maj arakhlǎm absolut niśto, niśto, niśto.
– O kher?
– O kher. Atât! Ta în rest, o lukroja so aćhile, nimic.
– Niśto.
– Ni gurumnǎ, ni vicelěn, niśto, niśto, niśto, niśto.
– Nana bitindǎ len kana gelo?
– Nana bitindǎ len, ke na-s kana.
– Ke aver rroma, bitindǎ len!
– Bitindǎ, ta nana-s kana, na-s kana. Haj aćhilǎs jekh bibi mirrenƟar othe, k-o
bordèos, haj în urma…
– Sas but xurdorre othe?
– Tam’, but xurdorre de tot! Sas xurdorre but. Phirenas, phirenas gere, vai de
capu’ lor, nange, pinange, o ‘wend śernange. O nemcǎ lenas len le siriměça, k-o mari-
pe’, k-o naśipe’. Na mukenas len de źan de mangen, te skormonìen anƟar o gunòja, te
xan. Sas jekh ćhajorri, odolkha bal laqere źi-akate. Mïndro sar o kham kana reserìel.
Haj źalas okote ta garawelas anƟ-o gunòja. Arakhelas morkovicǎ, akiakha, nandǐ, te
iarties, sar kergǎ la e daj. Haj lilǎ la odolkhe siriměça ta marelas pes akiakha, sar
maćho anƟ-e paněsƟe. Haj geli, geri haj kidinǎs pes paśal jekhe barǎƟe, akiakha. Haj
depe ći gele peqe won, deś gelo haj angǎ’ la mo dad andre, kote kate beśasas ame.
Haj ćhićǎ mi daj jekh fùsta-opre laƟe, haj dinǎ la ta xalǎ, inklisti haj geli. Karing geli,
źanel o somnal Del. Haj adaikha sas e vǎca othe.
D.L. – Kaj sas maj ïnstarime, maj traisale, ale, reste khere, dikh anƟ-e Romïnìa.
Ta’ kalen na maj na-j len parades, na-s len urǎipe’, xabe na, nange sufletòça, ajakha,
na niśto. Kidenas pes paśal jekhe barǎƟe, e deranil merenas othe.
V. – Mule but, bre, but, amenƟar, athar anƟar o gaw.
– But atharkal.
V. – But mule, but mule. Na-s les posibilitate. Dake odolkhe familia na-s la nik-
hon te lel la în spațiu, te aźukiel len, mukle len othe. ‘Haj marde len ‘haj marde pesqe
źòkos lenƟar. ‘Haj mule li bokhaƟar, li miźeriaƟar.
D.L. – Mo dad sas muzïkàntos87 ‘haj arakhlǎs pes le… anƟar e Basaràbia, awer
mozïkància, kergǎs pes jekh ekipìca ajakha, maj laćhi. ‘Haj gilǎbelas k-o rùsǎ, anelas
malàja, anelas barabùlǎ ‘haj numaj te… nu am rezistat, sas les leac de meserie. Akana,
kerenas pes li biawa, źalas. Na lelas parades, numaj alimente: fasùli, barabùlǎ, malàja,
adalkhenƟar. ‘Haj reski panźe xurdorrenca ‘haj li e daj khere.
– Na mulo nijekh.
– Na, panź xurdorre, ale sarre. Won, khere maj traisali vreo 2-3 ani e daj haj deś
muli. (Kala sas maj ïnstarime, ta’, o maj bun, but ‘haj nekaźine.)
– So te maj phenaw?! Haj anƟ-o ‘vend, sas phares de tot, nana sas kaśt, nana
sas niśto. Śungŏm ke ćhenas opre jag li o źamoja.
– Tam’! Da! Balega śuki gurumněnqiri.)
– So tatipe’ te kerel?
V. – So tatipe’ te kerel?! Haj źasas haj kidasas…
D.L. – O ivend merenas but, o ivend mule but de tot. Sar karies tu o kukurùzǎ,
pherdi karùca, ajakha karienas len odolkhe bowesƟe. K-o bow, anƟ-o śesos, okoring.
Na-s len anƟ-e xar.
– Sas ćimitìri?
V. – Ei, ćimitìri! Ta kon diklǎ ćimitìri? Denas lengoro drom opro kïmpos, bre!
Bari gramàda, akiakha.)
– Xanas len o źukela!
– Sas posìbilo akiakha, di! Kerenas bari gròpa de tot haj delas lenqoro drom.
D.L. – Și le dădea drumu’ așa. Da’ le wasteça?
– Le furkojoça.
V. – Le furkaça le…sar kana snopǎ, źvïrćienas len othe. Adaikha sas! O somnal
Del dikhlǎs so kerde.
– Haj te dades sas les kazièri?
D.L. – Tam’!
– Sas les!
– De terno. Haj li lesqere phralen, ke sas śtar phral haj sas s-ol śtar phral [ande
Transnistria], pe rromněnca, pe xurdorrenca. Sas les baxt. Alo pala pale . Muklǎs
amen othe, k-o Bùgos h-alo korkoro wow ke nana-śki awelas amenca. Haj sas amen
87
Dikh e patrin arhivatar andar o anexes - O Inspectorato Generalo Jandarmiake, O dosari gin 97/1944,
patrin 25. O dujto manush andar o tabelo manushentza nashte andar i Transnistria si o Vasile Stratan. Vou
beshelas ando gav Pietriș, komuna Dolhești, źudetzo Fălciu (akana ando źudetzo Iași). O Rroma andar o
gav Pietriș si ashunde andar lendiri fanfara, bashaindoi de but vreamea. I Radu Alexandrina, ingerdi sa
andi Covalevca, kaj kerghiom intervjo lasa ando bersh 2009 (Furtună, A.N., 2012, p. 37, 87, 140), borizel
jeche manushestar kaj bucholas „Vasile Stratan”: „Sas neshte rom katar ko Desh Prajines, buchiolas Vasili
Stratan o rom odoucha, sas les trin phral… I – Sa ursarea sas. R.A. – Sa ursarea, rom. Perina bari aicha sas
les, pherdi parades. Sas andar e România, othe na na valorienas. [...] Kana ale odolcha rom kaj shunes ke
dileaben ko televizori, ,taro des Prajines, kana lile pe instrumentea thaj incepize te bashauen , rouenas li o
buruianes tar e mila lendiri.” I Radu Alexandrina kerel confuzia ande rig kaj beshelas o Vasile Stratan. So
si importanto andar amende si ke voj anel pesqe godi sar „personaji” andar i Transnistria. Sar dikhasa maj
dur, vou sas jekh Rrom pakivalo ando lagăro Covalevca. Ande kado lil si li o intervioja kerde dujentza
andar o neamoja leskere: i Stratan Valentina thaj i Dura Lențica andar o gav Pietriș, komuna Dolhești.
jekh kak, jekhe gawesƟe, maj okoring. Haj bitindǎ le gurumnǎ, le guruwen haj angǎ
amenqe parades othe, k-o Bùgos.
Haj deś angǎs li amen aśtisalo, ke mai delas le melitarěn, le gaźen parades, akia-
kha ćubukos ta garawenas amen anƟar o trìnos.
– Ta sar aśtisalo wow te, te źal kaƟar k-o Bùgos?
– Pe furiș, garawdo. AnƟ-e maśìna le trinòsqiri din față, othe, k-e lokomotìva.
– K-e lokomotìva.
– Odolkheça maj kergǎs ‘haj ginǎ les neśte paràdes ‘haj garawgǎs les othe. Othe
na rodenas. ‘Haj angǎs les anƟ-e Romïnìa. Kana resto othe, aprope te resel khere,
awelas phujaƟar. Astargǎs les e militia ‘haj gelde les la o miliție ‘haj marde les, la
moarte. Nangǎrde les, tar-e bul, pantalonii jos, ginǎs o śero le pirenca, akiakha, la mi-
liție. ‘Haj cigine cu rânca opral e bul, opral o zenǎ ta kerde le sǎ sìnŏ, sìnŏ. Kana resto
amenƟe, rowelas, gata, mudarde man.)
– Ta dinǎ o drom lesqoro!
– Tam’, dinǎ. Mortàlo!
– Mudarde les le marimaça, ta dinǎs o drom.
– „(O dad lakoro) – ‘Źaw ke si man o xurdorre othe.
«(O sherale) – Kaj?»
«(O dad lakoro) AnƟ-o „cutare” gaw.’’»
‘Haj gine lesqoro drom.
«(O sherale) – ‘Othe te źas!»
«(O dad lakoro) – Othe!”»
Resto akiakha, mardo. Rowelas kana resto. Ta’ makar na lile lesqere parades.
Resto le paradenca amenƟe.
– Evreja sas tumenca othe?
– Sas, sas!
– Sas! Haj sas maj kinuime or sa la fel?
– Sa…tot atâta! Sa odowa tràjos. Mai kinuime ke len maj tasawde len, maj ta-
sawde len.
– Maj kamaw te phućaw tumen ćhipota haj mukaw tumen, namaj. Śungŏm ke
othe, k-o Bùgos, sas… nana źanaw te phenaw rromanes, ‘’bărci de carton’’.
– Sar?
– Bàrkes kartonòsqere! Śungǎn adaikha?
– Da, da, da.
– Si adeverime?
– AnƟ-odolkhende mudarde le evrejen.
– Tam’?
– AnƟ-odolkehde, anƟ-odolkhende! Na phengǎ: ‘’Haj, daw tut anƟ-o pani!’’
„Haj, uśki anƟ-e bàrka te nakhas okoja pàrte!’’ Eh, nana dikhlŏm meme, ta phe-
nenas o rrom amare, źanaw me, śunawas k-ajakha kerde le źidowenqe, kamle te na-
khawen len ordaling, anƟ-e jekhe gawesƟe.
– Ta le rromen, kerde lenqe ajakha?
– Nana kerde le rromenqe! Nana kerde lenqe ajakha, nana kerde. Źanes sode
kerde amenqe. Sas maj śmekerǎ o rroma. Rodenas fiekawa śmekeries te traiel, te awel
pesqe anƟ-e România. Sas li man jekh phralorro de 18 ani, maj baro manƟar. Odow-
kha aćhilo nenoroćime othe, traśaƟar ke sas maj bare adalkhenƟar, śefǎ de echipă,
sar phenel pes lenqe, kaj gelenas amen k-e trǎba. Haj lile les haj gelde les te ćhěn les
anƟ-e xaning, te kuraciel e xaning. Haj sas ćuturaça. ‘Haj le pirenca anƟ-e ćutura,
‘haj adawkha din urmă le lancòça, sa de drum. Haj wow traśaƟar, korkoro, ke na-s mo
dad leça, na-s rrom…phende li-amenqe awer, sa amarenƟar, li wow phengǎ’, treseri-
salo o ilo, aćhilo denilo, aiakha, mintalo, ta sas muzikanto, sas gogialo!

Ingerdi ando dujto kidipe e rromengo, thaneske rroma.
Motto: Te inkalas i negina andar o div, te na maj avel

ando amaro them.
– Dashtis te phenes manga kon san tu?

– Me sim Carjovanu Lucreţia.
– So de bersha si tut?
– Siman 75 bersha.
– Phen mange tu sanas ko Bugos?
– Simas ko Bugos de tiknori, shov bersha sas man, haj ingerdeja amen o Anto-
neskos odolkasa kai sas o Antoneskos, thaj sas me daje jekh chavoro jekhe bershengo
thaj dopash, tikhno ande angalja, haj geldeas amen, haj phiravdeaia amen,hohavdea
amen ke ingerel amen te del amen khera, „cu cheia cu tot cu lakat, cu tot cu ce tre-
buie”. Thai geleam. I vorba sas te gelen numa hotzja. Thaj katar, ke ingerdea vi le
manushen kaj nas vinovata cu nimica. Thaj muli mi dai othe, thaj muli mi phenjori de
16 bersha andar ke shkola, thaj muli, haj mulo mange jekh praloro, de jekh bersh hai
dopash othe thaj li mi daj muli.
– Thaj to dad?
– Mo dad achilo mança, hai jekh phenjori mai bari, jekh praloro sas man ai lilea
amen hai aleam le razboiasa pale. Ta samas kinuime othe, thai nekazime, mo cho,
kai nas pe lumea asta. Ni habe na denas amen, denas amen jekhe kuchjoresa po zala
malaia orzostiri. Hai samas kinuime thai merenas i lumea bokhaθar pe un cap, al zua
phirenas phujeatar sar o tirea.
– Shunta mo!
– Da, mo cho! Inkerau mintea, simas de shov bersha. Maj bari sar i chaiori aka-
hte. On sas po grast inkleste. Hai marenas amen, sas len niste rovlea, sar phenelpes
bre, niste rouvlorea, thai marenas anda amende, thaj perelas mi dai le hurdoresa anda
angali, haj on nakenas e grastentza opral leste. Na na kontinas ke si „mama cu copil”.
Goninas amen thaj mardepeske risuri amenedar. Thaj cu vaj chin cu vai pelin bes-
hleam un an si jumatate. Haj muli mi dai othe andi Kavaliovka haj alo o razboios. Te
na alo o razboios in 42, ame merasas othe, haj leas mo dad, gero trine hurdoren pala
peste nekezime, vaj de kapul lui, hai andeas amen ando trinos le militarentza kaj alea
ando Tiraspol.
– Hai so natzja sas o militaria?

– Sas amarendar mama, kai sas ingerde, so de mule othe!
– Gaze sas?
– Rom, amarendar, li gadze sas, kaj sas militaria geldeal in raboi, tam, geldea len
prizonierea.
Hai avenas pale, hai lilea amen de mila, hai avenas, nakhadea amen ordal andar-
kai Rusia, ko Tiraspolos.
– Hai kana gelea tumen and-i Transnistria, katar lea tumen?
– Akakhθar keral! Dikhta, kakta sas mo kher, sas mo dad. Akakhta tindem mange
me. Akakhta beshasas.
– Haj kon alo?
– Kon alo, i komunakajka amari dinea, o primari, i politzia kerdea akturia, ku-
tare pleaka c-o fost kriminali k-o fost hoti, kerdea amen oameni de nimica, si n-o
fost vinovati cu nimica. Hai geldea amen thaj nenorochiskerde amen, hai achilom bi
daiakoro de la sase ani,hai barileom nekazime. Toko Somnalo Del zanel opral, sar ba-
rileom haj sar andeaia men o dad, gero, hai nekazisailem hai akana na na del na amaro
drieptos, kai alesas parades othar, but mai lile aver. Milionea but. Lileom li me ta lem
duishela frankia.
– Dui shela?
– Tam. Akana sas i vorba te keren amenge pensiiz. Mai keren?
– Ta sas i pensia tikni de tot, dui milionea o pro chon sas.
– Duj milionea. Thai lile khoni! Zala kerde. Andar amaro kino kaj sas opre
amende, te janes ke si prea zalaga. So keres dujen milionentza? Na dikhes ke e viatza
si phari? Sosa te traizas? Amaro them ashileas asaimaskoro. Na del godi khonik sosa
traizas. Andar o pensies mai chinde andar lende. Kerghiom buti ko CAP thaj lias man-
ghe andar i pensia.
– Kozom kerdean buthi ko CAP?
– Ko CAP-eos muncisailem, mocho de sar inceposailo Ӡi la termenarea hai abia
sas man trei milioanea pro chon. Ce faci cu trei milioane. Nishto So keras cu trei mi-
loanea te trais. Phenta mange! So te potines, potines e lumina, potines o habe, te tines
te has, so te potines mai repedo, o statos, o dares kai trebuien.
– Phen mange and-i Transnistria kai beshlean?
– And-o khera ciutea amen kana angerdea amen, citea ande jekhe kereste sar si
akakhta mande, cenas po pandz, shov families cu tot cu hurdore... kakhta besha, kakh-
ta besha, beshasas fiekao and-e jekhe koltzoste.
– Kaske sa le khera?
– Le rusengere.
– Dinea len avri.
– Tam. Dine len ko neamuria hai mukle kateva khera ta cite, ta garde vi le zi-
doven, sas but lumea, mocho, but lume sas geldi. Sea i lumea, e tzigania,„sa alegem
pana la negilna din grau. Sa alegem negilna din grau.” Hai gelde sea le rome, gere ta
mule doring, milionea de tigani.
– Tumen kasa beshenas and-o odokha kher? Romentza atarkha?
– Tam, sas iekh o Boleas, sas iekh o Gheorghi Stratan88, sas iekh o Zura pe xur-
dorenca, pe glota kai beshleam, hai mai si mai but. Mai si but manush kaj sas, hai
nekazisailem saroren hai kinuisardia amen ka pe Isus Hristos. Kadaika sas, thai o
Sumnal Del kai sas ges. Andea amen mo dad pale hai ta traiu akana, siman 75 de ani.
– Te aves sasti!
– Vi tu te oves zdraueno! Te azutil tuke o Del so keresa, baht te del i maika hai o
Sumnal le Devleskiri, la toata lumea si noua!
– Kamau te mai puchav tut. Mai inkeres minte so buthi kerenas o roma othe?
– Na na kerenas gere nishto. Gelenas len ko lageros. Zanes so silageros? Shun-
dean li tut de lageros?
– Shundeom.
– Lageros kaj sas sar kana so sas o kolektivo amende. Hai gelenas len hai munci-
nas len, hanas barabulea kruda. Ko lageros mai muncinas.
– Bibie, o terne roma, on zanen so tzirden tumen and-o Bugos.
– Ta katar te zanen! O ternimata, ta katar te zanen, ta zudeukisarde man sea o
gav soske lem parades kotar o Bugos. Zanenas on soske leom, kai leom pe mule,
trei morti, phendeom tuke muli mi dai, muli mi pheniori, mulo mo phraloro, păi îs
trei morţi acolo, măi, care i-am pierdut, cum îi treaba? Si m-o plătit. Na na potinde,
mo cho! Faptul îi consumat, hai kerde so kamle O Antonesku kerdeasas ame, o Hitler!
Mardeasas peske râso de toţi ţiganii noşri. Hai le o zidania, hai le o ţigania, „Să ale-
gem neghina din grâu, să nu mai fie în ţara noastră”.
– Tumen sanas la un loc le... evrejentza?
– Na on sas rigate hai ame rigate. Mule bokhatar, mo cho, sea i lumea beshenas,
sar te phenav, sar si i Manda andre, beshenas and-e kol odaia, beshasas, te phenas
ordal kidenas e mulen iekh opral avreste, merenas bokhtar, merenas zuendar, phirenas
o zua sar tirea, phendem tuke.
– Tifosos.
– Li tifosos, sas li sea, katar o zua kerel o tifosos. Sas zua, sas mizeria. Te feri i
maika le Sumnal le Devlesko te na mai aresel nici negru dushman al nostru.
– Shunen, so shundeom me, te na holeaves so phenav tuke, shundeom ke sas
manusha so hale li mas andar o...
– Na na shundeom ke simas tikhni, soske te phenau...
– Te na holeaves ke phenau!
– Na holeav, zau! Kai na na dikhlem soske te phenau hohaimo, simas tikhni me
zanau so afi kerdilo. Kerenas ke so kamenas kerenas amentza.
– Mai pakeanas ke mai aven pale?
– Na mai trezisaileam pale te na alo o razboio, ni aoasas, but ashile, mo cho othe,
but achile mule gere, families.
– Mai inkeres minte kam kozom zene lile akatarkha kana geldea tumen and-i
Transnistria?
Dikh e patrin arhivatar andar o anexes - O Inspectorato Generalo Jandarmiake, O dosari gin 97/1944,
88
patrin 25
– Lilea, mo cho! Lilea aproape 20-30 families, hai geldea len families, le vur-
dantza, hai geldeam amen dzi ko Hutzi, ko trinos, thai ciutea amen sar guruven ko
vagonea, ke guruengere, ke othe ciutea ame. Ke dikhlean, sas vagonea de animale kai
gelen animalen. E aiakha geldea amen sar balen.
– Hai kozom geledea tumen po drom?
– Ta me mai inkerav mintea hau te pelo, zanas li o militaria, prizoneria astarde,
sas sea e militaren, hai gelde len po front ke sas o razboios, te na ulo o razboia ame na
aoasas pale, sea i lumea merenas othe.
– Bibie, zanes so mai kamau te puchau tut, shundem i paramisi na na zanau te
si paramici thaj ke si o chachipe Sas roma kaj sas inkartime ande “barcii de carton”.
Shundean adaikha?
– Shundem li me zalaga, hai nakhavelas len poshkar ingerelas len te mudarel len,
shundeom, ta na na dikhleom, simas tikni, ta shundeom adaikha, thonas len ande ko-
rabis de karton hai nakhavelas len tal ko pani, hai zanas hai mudarelas len, hai tholas
len ande-ekh groapa bari, jekh shantzo, sar kana si parasime, baro dil, hai sholas len,
tzirdenas le mitralientzao nemtzia, othe thai mudarelas len sar kana mudares tu le ciri-
klne hai delas len phueatar.
Tam, li zidania, li roma, li sea sas. Macelaria a fost, nu altceva. Si-au batut joc de
noi tare de tot.
– Adaikha cu bărcile de carton, shundean kana sanas tikni or kana barilean?
– Kana mai barileom vi me katar i lumea, katar sas te dikhau, simas tikhni de
şase ani.
– Na na shundean i paramisi othe and-o Bugos?
– Othe shundeom, othe shudeom, inkerau minte, ke inkerau minte i sar muli mi
dai ke paruskerdem la nandi,pirnandi, shernandi ke nas sosa te hureauv la.
– Phen mange sar muli ti dai?
– Sar muli. Inkaldia amen la 1 matie andal ko khera. La 1 martie, să scoţi omu,
cum îi la 1 martie? Si shil, thabden o paraia, kouleon o zapades. Inkalde sea le romen
opre jekhe imasheste ka aulo o ruso te len pe khera pale hai inkalde sea le romen
hai fiekaoa kerdeapes ke koliba, hai ucharelas kukuruzentza , kocheanesa, stuhosa so
sashtinas hai beshenas, hai othe muli mi dai.
– So sas la?
– So sas la? Muli bokhatar, achilisas skeletos, bokhatar, juendar, nekazime, vai de
capul ei, nas karing te thoves, nas karing te huleaves, samas kinuime, mocho, zorales
definitiv, kadoa kinos aproape sar o Isus Cristos.
– Phen mange sar paruskerdeanla?
– Sar phendeom tuke, gele mo dad, do, trine romentza kaj mai sas otka hai kerde
gropitza ando cimitiro ke Kavaliovka, hai ciutem la othe pirnandi, shernandi, and-e
khe gadoreste, bi skrioskiro bi nishto, hai paruskerdeola, me maj zanau kana te zeau
pala late otheand-e Kavalovka.
– Kames te zas mantza? Lap tut dacă kames..
– Hau te pele, hai karing mai arakhau kodoa mormintos?
– Rodas.
– Na mai, na naj la trushul, îs 70 de ani, bre, de atuncea katar te mai arakhav la.
Doar te zeav te dikhav o loko, ia toko katar phirdeom.
– Dacă kames laptut.
– Te resau dzi atunci.
– Lap tut me bibie. So phenessas o roma kana ale pale katar ko Bugos. Phenesas
so tzirdine othe?
– Tam, povestisardeam sea le lumeake, mocho trebulas te povestias te zane-
nen sea e lumea kai ingerdea amen, kai hohavdea but lumea ke del len keies ke del
lakates, ke del len khera averis, sea, hai gelde len. Este Simionicăa te dzeas lende,
dikhes so phenen tuke ke sas jekh gramada, 30-40 familie sas amender bre, sea
e lakateshti sas. Ta Simionică phenel lenge. Te zeas lende othe te les o intervios te
dikhes so phenen tuke, mai pe sus, ke on sas mai bare, me de şase ani so te dzea-
nav. Kinuime samas bre, nekazime, geldea amen pentru moarte. Na na geldea amen
pentru altceva, pentru moarte. Sas jekh rashai amende, ashta te phenau liles. Bosiu-
oc , phenelas leske, „so phenes te ingeras kadal romen te alegias neghina din grau?
Ou okotar: Da, toata nelgina s-o alegeti, s-o duceti din chetris. O rashai , o Bosiouc.
Hai del e maika e Devleskiri, chavo le Devlesko hai umblaudeapes li o chavo leskohaj
umlaudeape li ov, mocho, te na na marel o Del le rovleasa, marel o Del sar zeanel ou,
kana cu gându na gândis.
– Bibie, sar te phenau sas ladzeao kash te phenes so sas othe?
– Ta soske te ladzeas, kadalkha si ladzaipe, sar te ladzeas kai sas kino baro, ne-
gru pe capul nostru. Soske te ladzeas? Kai sas kinos baro, ta phenau karing gelela
man, li ko Bukuresti. Te avel iekh, te lel man te ingerel man ko Bukureshti, phenau
sea. Ka acilem kunuime, ta barilem bi daiakoro, ta nas ni gad opre pe mande. Kana
aleam katar o Bugo, arakhleam o kher chiordo. Ha ajutiskerdem, bi geamujengoro bi
udarengoro, nas so has. Aduniskerdea sea i lumea hai dinea amen te has, azutis kerde,
hureadea i amen, samas kinuime. Me te phenav mo kinos khanikantza, filmos kerdeas
mantza, azutis kerde, filomos keres mantza, în credinţt lui Dumenzeu phenav tuke.
– Hai kana ale pale, atkha sar lilen i viata pale?
– Ni ashundean ke phendem tuke! Aleam, arakhleam o kher chiordo, sea paradu-
ime, bikindeasas mo dad sea. Bikindeasasa le gurmnea li guruen.
– Soske bikindean?
– Te dzeas, ke skriskerdesas les othe hotzia te gelel les, na trebulas te dzeas?
Iekh te avel akana te phenel, hai avilo tuke o extracto te dzeas. Avilea tuke o extractos
te meres, na trebul te deas?Ailo othe skriskerdeas les te del amen averea. Haj dineas
amen averea, zua, nekazoz, kinos hai amarul care l-am tras aproape toată viaţa mea şi
multumesc lui Dumnezeu acum încât m-ai gasit! Ai venit, m-ai gasit, mulţumim lui
Dumnezeu că avem sănătate, şi ne poartă de griză, dragul mamei.
– Sărut mâna, mulţumesc frumos!
– So de na tzirdel o manush în viaţă, hai o Del skapil les din toate nekazurile.
Te na uloma ges, na merauoas othe, sar muli pheniori, sar mulo mo phraloro,sar muli
mi dai, hai man kai sas ges hai me phralores, hai acilem korkori, mocho, hai acilem
korkoro, decat o Sumnal Del opral ajutiel man, o Sumnal Del phirauel mange de griza,
o Sumnal Del delman saorendar.Puchav le hurdorende ke on zanen....
– O gadze so phenenas kana geldea tumen?
– Trashan te na gelen li len. Trebulas te geleln trin transhes. Gelde jekh transha,
pesemne na mai mukle.
– Mai dikheres minte so chon sas kana geldea tumen?
– Tam, and-o Septembrie, mocho, pe 14 septembire. Dikerau minte ke phendea
mange mo dad. Kadaukha drom. Kadaukha drom, dzi ke har, dzeanes ko Husi, dzi ko
Husi geldeaiamen ke gara, thodea amen ko trino. Kadaikha sas i paramisi.

CHIRIAC ELENA
,,Tuna”
Ingerdi ando dujto kidipe e rromengo. Thaneske rroma.
Motto: Uite! Ordinul de la Regina, e Maria, e rromni

le Mihajesqe, phendă te na maj mudaren len! Te na
dikhen, sar mudaren len, sar peren jekh aver, aj te na
maj cirden ande lenθe, te mukhen len te meren, on de
la sine, on korkorri, de mizeria aj de necazul lor den le
paće ajakha, kales maj awel ages maj skäpĕl, kales na
merel aj jakha, e bokhaθar, e śilesθar, opre beśenas
nange, pirenange. Sar arakhenas fiecare, sar daśtilas,
beśenas ajakha opro kïmpos.
– Phenes vi amenqe so päcisardăn k-o Bug?

– O, Devla, sode päcisajlem, othe nanas Bugos, mamo! Othe ka-o Bugos, phe-
nenas lesqe aj aśunav i akana le xurdorren, kaj śunaw vi le rromen, rromnă... Tha´kaj
Ʒan kalka? Ʒanas niśte xurdorre le maśinaça kaśkaj? K-o Iaśo… me Ʒanav?! Tiknorre
akha... Me pućhlŏm jekhes gaƷes, kaθar i xajng kaj inkalaeas pani, othe, aj pućhlem
les:
„– Kaj ingerena kalken, kaj gelena kal xordoren?“
„– E... la Bug îi duce89!“
„– O, Devla, akana, Devla, Sumnala, Devla, jertil les ke nana Ʒanel so phenel.“
Aj kerdŏm man truśul aj o dikhelas manθe aj na maj phendă sosqe kerdŏm
truśul....ke me gelŏ-manqe.
Deći, kon na Ʒanen karing sas odolka Bugos so sas aj so întâmplarea sesas othe,
sas aj so sas othe, oj Devlike, na maj aelas manqe te maj phenav nijok-θar, ka-o Bu-
gos, kaj śunas akana ke adalkha kaj phenel lesqe „Antonesko” [phenel andar o Crin
Antonescu], phenen ke si o ćhavo odolkhesqorro le Antoneskosqo, haj phenen lenqe te
na thon les, te na gelen amençan ka-o Bugos sar o dad lesqorro, deci phendŏm: Devla,
Fèri, phendŏm, Sumnala Devla! Päzil vi le duśmanen aj päzil vi amen, phendŏm, Dev-
la Sumnala, te na maj aresas olkha kathe semas me, kaj somas aj dihlŏm me jakhença!
– Sode berś sas tut bibie?
89
Rromani: Ka-o Bug ingeren len!
– Kana gelŏm sas man 4 ani, sŏmas tikni, 4 ani somas aj kana ajlŏm palem sas
man 6 ani. Sode beślŏm? Duj berś. Duj berś... zic eu90... ke beślăm jekh berś me e da-
deça aj de la un an de zile91 arakhlem jekh phurorres korkorro, arakhlăm les kaj phiral
ajakha. Aj so phendăs ov: „Dacă vreți să mergeți în România, să mergem acasă, eu
am bani, dar să mă luați și pe mine”92. Korro sas, na dikhelas, sasas gaƷo, soawka
amenθar anθar Rumunia.
– Dar sar resto andi Transnistria?
– Tha´sas din toate colțurile țării93, na sasas sea amenθar anθar adalka, din toate
colțurile pământului94.
Aj mo dad so phendăs:
„– Hai, moșule că te luăm și pe tine și ne duci și pe noi, dai banii la noi95.“
„– Eu vă dau banii, dar să nu mă lăsați96...“
„– Nu te lăsăm97!“
Aj lilăs pes xalo mo dad aj phendăs:
„– Tume beśen akate!“
Kathe muklă amen? Anθe jekche rpicaθe mukhlă amen! Dïmbo sas adawka dïm-
bo sas atawka e gara i sas odowka aj ame beśasas anθe gropoca odolkaqe jagorăça.
Aj kathe Ʒasas gavesθe, Ʒasas anθ-o gaw aj kidasas xaborre, mangasas aj cir-
dasas palem odososθe aj kidas amen jagorăθe aj kathe sas pani aj beśasas ajekha p-o
kïmpos.
Aj mo dad so phendăs?
„– Tume beśen, dadike, ajakha ke me Ʒaw khere te rodaw i me la dada, tumare
bibă, kon maj si. Te awaw, te rodaw vi me, te awaw palem te anaw li tumen. Aj gelo
palem mo dad, aj no maj ojelas, awelas mulo.“
E! Ale o nemcă, aj kaθar arakhenas ființa de bărbat98 , denas len anθ-e śeres, mu-
darenas len, le Ʒuvlĕn nana marelas nana mudarenas len, tha´le rromen mudarenas len.
Sas jekh rrom atawka bango jekhe pirresθar, manuś, tha´ćindi i ćang sas les, kheral sas
o ćindo, aj kana dikhenas les, nana mudarde odolkes, phende ke si război99, ke dikhle
ke nai i ćang, aj o phenelas: da, de la război100, aj on: bun, bun101... Na phenelas lesqe
niśto kaj sas katar o räzbojos ćindi i ćang. Aj phirdăm adalkeça amenθe, sosθar o ko-
ring rromen sea mudarenas len.
90
Rromani: phenav me.
91
Rromani: palal jekh berś
92
Rromani: te kamas te Ʒas andi Rumunia, te Ʒas khere, man si man love tha´te len man vi man.
93
Rromai: anθar savorre roga e themesqe
94
Rromani: anθar savorre riga e phuvesqe
95
Rromani: Haj, phurea ke las tut vi tut aj ingeras vi amen, des e love amenθe.
96
Rromani: me dav tumen e love, tha´te na muken man
97
Rromani: na mukas tut
98
Rromani: geno manuśesqe
99
Rromani: maripen
100
Rromani: va, va anθar o maripen
101
Rromani: miśto, miśto
Ingerdă amen konvojo baro, nana dikhŏlas i pori i na o śero. Katarkha, kana
gelem. Katarkha. Kaθar kaj geldă amen, avren aj ingrerenas i trinoja aj sa gelenas.
Katarkha [andar o gav lengoro Pietriș] gelăm ame, katarka anθar o gaw Ʒi k-o Huśi,
aj k-o Huśi maj adunisardăs pen vi źïp!... Sar anθe grastenθe denas, sar anθe gurnen
kana denas odolke gumakere koleça odolkă gumakere.
Mi dajorri, mi phuri, maj kovlŏlas, aj phenas laqe, me phralorre, mi phenŏri:
„– O, mamaico102, ma kovlŏ, mamo, ke kalen dikhen ke kovlŏs aj ajel aj del tut,
mamo, aj aćhos k-i phuv...ma kovlŏm ma, ma, pher mama, ke avel a del tut ke gomaça
aj aćhos k-i phuv aj meres, mamo... aaj lalăs lan aj ingerelas anθ-o vast, aj oj mança
anθ-e zenja, kana mi daj, kana mo dad, kana mi phenŏrri, kana lelas man...“
Aj naśasas, e xurdorre kawa perelas, merelas opre p-o zenăko, kothe delas o
drom, othe, p-i marginea103 dromesqirri aćholas, othe, mulo. Aj angeldă amen adajka
Ʒi ke Rubăθe kaj nanai les kapätos, odojka ruba. Aj andre na Ʒanav so sas... jekh prä-
pastia, sas otkha aj gelă aj thovdă amen opra p-i marginea odolke rupatiri... so de sas
de dïlgo odolka, lume but i sas, ka kaθar te cirdem anθ- amenθe, tha´te pheras othe
anθ-i groapa104.
Geliăndoj ame adajka, pherdilo, te jertil les, te awenas duj, inkliste vi pesqe vi le
Devlesqe aj ormaj den aj sona. Aj so phendăs jekh amarenθar: Terdŏm awas adalkha
aj te dikha so ordinos sas odolka, sas ordinos kaj awel palal amenθe. Aj reste, odol-
ka duj inkliste, manuś, aj phende lenqe, te kerdŏm jakha, te na keren nići miśkarea!
Tha´so si othe?
„– Terdŏm, te phenas tumenqe, ke bis kerde dur, dural! Stați așa! Să nu faceți
nicio mișcare105! Na mudaren len!“
Haj, reste aj phende lenqe:
„– Uite! Ordinul de la Regina106, e Maria, e rromni le Mihajesqe, phendă te na
maj mudaren len! Te na dikhen, sar mudaren len, sar peren jekh aver, aj te na maj cir-
den ande lenθe, te mukhen len te meren, on de la sine107, on korkorri, de mizeria108 aj
de necazul lor109 den le paće ajakha, kales maj awel ages maj skäpĕl, kales na merel aj
jakha, e bokhaθar, e śilesθar, opre beśenas nange, pirenange.Sar arakhenas fiecare110,
sar daśtilas, beśenas ajakha opro kïmpos.“
Aj gata, na maj dină amen, na maj dine, na maj cirdine. Aj phende: e de acuma
mergeți111! Karing gelăm ame? Cirdăm jekhe zenăθe sar salkimirri sas, sar o śero ja-
kha aj cirdăm othe, aj thodăm jagorră aj beślăm aj tatilăm, aj kidină amen, kaθar sasas
ame, anθar e gaworre kaθar sas gawa, Ʒasas aj mangasas xaborro aj xasas.
102
Rromani: mamie
103
Rromani: rig
104
Rromani: xïv
105
Rromani: Aćhon kadja! Na keren kanći
106
Rromani: Dikhen! O zorphendo kaθar i Thagarni, I Maria.
107
Rromani: on korkorre
108
Rromani: melalipnastar
109
Rromani: lenqo bibaxt
110
Rromani: sajekh
111
Rromani: akanara Ʒan!
Restăm ki gawenθe aj dinăm amen tele anθar o trinos anθ-e jekh gaweste, aj di-
năm anθ-o gaw aj dinam amen xabo, aj dinam amen xurăribo, aj podena, aj xurăvdă
amen, aj sea dikalo dină amen anθ-o gaw odoloesqe aj kawa maj inklŏlas aj xuraelas
aj delas te xan, aj mirinas pen so te den amenqe.
– Kon denas tumen?
– O Rusia! O Rusia inkarenas amença, o nemcă na, gaworro Sitiko sas. Thańana
sas o armata rusiko, o Rusia, e manuśa rusia. O manuśa sasas, anθar o gaw, aj dino
amen aj aka phirdăm ame, aj ajaka phirdăm, kana opro panesθe, kana ant-el gawa, sar
dinas amen o Sumnal, aaj o Del dină amen, ek berś aj ceva112, beślem p-i urma me da-
jaqiri. Kana dikhlăm ke awel o necă aj mudaren le rroman, ame kerasas amaro truśul:
Devla, Devlorrria, päzil amare xurdorren te na maj awel palem te mudaren len aj na
maj alo.
Me dades, astarde les khere o räzbojos kana alo i Rusia, o Nemcia, aj na maj
alo, skäpisajlo, aj ame aćhilăm încă un an de zile113 me dajaça aj me phenŏrăça. Jekh
phenorri maj sas, duj ćhajorrealen aćhile me dadeça, aj duj ćhajorra aćhilă me dajaça,
kaj maj sas.
Aj phirdăm amenqe ajakha încă un an de zile, un an și ceva114.
– Maj inkeres minte so gawa sas, o anawa e gawenqe?
– Na, na maj inkeraw minte115, na maj Ʒanaw e gawa, lenqe anawa na maj in-
keraw minte, othar beślăm but, beślăm but othka... Rezernaja, phenelas jekh gawesθe,
sas odoja, thańa maj inkeraw minte kaj semas tikni.
Tha sas perikolos, so sas odolke Bugoça, thaț pierzisa les but lume116, p-o kada-
lka kaj maj skäposajle, sas amen gesa, ïngrämädime di tot, tha´skäpisajlăm, thaáver
mule, but, but lume muli, na maj ale nići jumătate117, palem...
– Tha´sode gele, sosqe lăs tume?
– Lilă men kathe awere. E sas ordino te lel adalke, le kanile len, le țigani no-
mazi118, phenenas, țigani nomazi, să le scoatem, să le ducem!119
Khere kana alo, so phendăm ame ke awelas odolka reză, so te garaves amen ke
dikhta so phenen, so das tumen: si tumen, das tumen khera, das tumen vite120, das
tume gospodarie121, saworis gelăs tumen la bine122. Ame kana na Ʒanasas, gelăm, sea
somas skrijme.
– Aj kon phenelas ke del tumen khera?
112
Rromani: daiśi
113
Rromani: jekh berś
114
Rromani: palem jekh berś, jekh berś aj daiśi
115
Rromani: godĭ
116
Rromani: manuśa
117
Rromani: epaś
118
Rromani: phirutne rroma
119
Rromani: e phirutne rroma te inkalavas len, te ingăras len!
120
Rromani: guruva
121
Rromani: bara
122
Rromani: k-o miśtimos
– Awer ale, awer manuś, aj phirenas amare manuśença othar, kaθar o Sfatos,
kaθar o kondućerea. Aj athar skriisardăs amen, katar o Sfatos, amaresθar, kaθar.
– Kerde jekh lista?
– Kerde lista, cutare, cutare123, kala maj aćhilesas...rămâne a doua tranșă124, te
maj Ʒan, aj a doua tranșă125 na maj gele, ke śundilo pesqe kaj ingeren len kadala, aj na
maj gele aj ni on na maj ale te maj len len, te maj vazdel len kherenθe.
– Aj phen manqe so kerdăs to dad, alo pale?
– Alo mo dad khere, resto kathe anθ-o gaw resto khere, după aceea126, na maj
beślo but aj resto o räzbojos, ale o Rusia o Nemcia, sar marenas pes.
Kaj dikhlăs ke resto o räzbojos o Ʒanglăs ke te Ʒaw othe na maj resaw aj ni len
na maj arakhaw ke on nana beśen într-un loc127. Aj akha sas na beśasas ek data p-o
jekh than te arakhel amen. Aj na mai alo, aćhilo khere, aj ame kana gelăm, arakhlăm
len, arakhlăm len khere. Thaóv phenelas ke na maj sam, phenelas ke sam mule, de-
las amenqe de pomană sar si akana ke ael i Sfânta Maria128, del amenqe śax, ke sar
kerŏlas pes atunći, kerenas e lumă, śax thaj mamuliga denas de pomană.
Me sŏmas nasfali pe rukhesθe beśasas aj awel manqe putoră śax aj mamuliga
aelas aj phenawas:
- Mamo, meraw!
- Sosqe mamo? Akana merel, dikhav tut, i phenŏrri phenel kolavrăqi.
- Śax, amo, aj mamuliga!
- Karing si mamo? Phenelas ke dikhav, thańana dikhav thaáel manqe te phan-
dawel man, phandawel man o sufletos.
- Karing si mamo śax, ke nana-i, maj Ʒanasas ke si särbätorti, nana maj Ʒana-
sas, nanai. Aj maj beśel aj awel kandilo vi len kolăvrăθe, me phenŏrăqe, maj beślăm
zeja aj o kandilo awel li me dajaqe. Ke delas mai întâi de pomana amenqe, aj beś me
dajaqe. Aj beś kandenili i loli vi e rromesqe, o Manole, vi lesqe vi le xurdorrenqe.
Kana o othar:
„– Ei, Frasino?“
„– So, Manole?“
„– Ei, tu Ʒanes so si aikathes, Ʒanes tu so si avri?“
„– Aj kathar te Ʒanaw? Maj Ʒanaw?“
„– Ages si Sfânta Maria129, Frasino! Aj dena amenqe de pomană khere. Aj ael o
mirososamenθe aj kana na sas mule, aj dikhona ko mirosos so del amenqe...“
„– Vaj de lumja asta Devla aj beslăm ame aj lăs, aj arakhlăm le dades khere e me
phraloren.“
„– Kaj sas tut kher?“
123 Rromani: kodova, kodova

124 Rromani: k-o dujto rig
125 Rromani: o dujto rig
126 Rromani: palal koja
127 Rromani: p-o jekh than
128 Rromani: I Svunta Maria
129 Rromani: I Svunta Maria
„– Koja sas, e bara, aj... kerdăm.“

„– Haj maj si o kher?“
„– Na maj na-i o kher, kerdăs mo phral, kerdă akawa kher kaj si kathe aj vazdină
les, dinăs les le nepotosqe, aj si akana jekh nepotos amaro, sa nămos amaro.“
O, Devlike, so de lumă, vaj, vaj, Devla, Devla... Nenoroćire sas odowka, nanas…
nanas jekh trajos karing ingerdă amen, kaś te trajs, ingerdă amen la moarte130!
– Kathe kamlem te sikavav tuqe!
– Senas manuś?
– Ktar o Bïrlados na sas but, sas thańa but, sas käldärară thaj sas...niśte rroma
tha´mule. Ni zborisem lença kana trajnas.
– Thaádajka ingerde ek grämada. Da, sas but, bute sas, tha maj mule.
– But maj si katar i Gulia, Sućeava, sa ursară si sar amenθe, aj si adalka si
katar i Krajova, nanai ursară si aver.
– Päi, phenaw tuqe ke sas din toate colțurile țării, mamă, de peste tot131, sas.
– Dikh ta, adalka si käldärară kaθar o Sibios. Aj kerdem jekh filmos, aj akana
kamaw te keraw jekh maj laćho.
– [o nepokia lakere] Ne mai povestea bunica de la Bug, ne mai zicea: ”Să nu
ajungeți acolo că este rău”, dar noi nu o credeam, credeam că este o glumă pentru că
nu știam.132
– Ai văzut filmarea?133
– Da!134
– Vi tele, sas e źidană, thaj dine len dromo p-i pani, thaj thasavilen.
– Tha´dikhlăn?
– Na, aśundŏm.
– Aj sas but?
– Da135, päi sas vi źidană, so sas amen sasas vi on. Aj pherde o barka, pherde len
aj dine len drom lenqorro opro pani.
– Opro Bugos?
– Da136!
– Nais tuqe, bibo ke zborisajlăn amença.
– Te trajn tume, te awen sănătos137!
130 Rromani: k-o meripen

131 Rromani: anθar savoore riga e themesqe
132 Rromani: Maj phenlas amenqe i mami katar o Bug, thaáme na pakăjas, pakăjas ke si jekh pher,
sosqe na Ʒanajas.
133 Rromani: Dikhlăn i filmarea?
134 Rromani: Va
135 Rromani: Va
136 Rromani: Va
137 Rromani: sastevesto
CONSTANTIN BRĂILĂ
,,Clintoi”
Bukureshti
85 bersha, rupunari
E Transnistriaqe lagerea kaj sas deportime:
Aleksadrudar, Kazirka, Suxabalta
Ingerdo ando dujto kidipe e rromengo, thaneske rrom.
Motto: Meras, raja Prefekto, na xas oxto gesenθar,

kanći, nići bobo! De amenqe xamosθar!
– Mangav tut śukar te phenes amenqe kon san?

– Me sem o Konstantin Bräilä, prinȝardo sar Klintoi.
– Kaj baraeardean?
– Me barardem anθ-i Aleksandria138, othe biandǒm. Beślem othe ȝi k-o tranduj
berśa kana gelem anθ-o Bukureśteo.
– Phen manqe, kon sas to dad, so buti kerelas, kon sas ti dej, kabor phrala si tut?
– Mo dad sas Ilie, phenelas lesqe ”Ilie- O ćhavo e Marukaqi”, ov sas alämari,
laćharelas vi e batozerurea kaj trejerilas, sas läkätuśo, sasas vi armuriero, sasas jekh
majstori but laćho. Sasas les jekh rromni kaj phenelas laqe Lakuca. Laqo anav sas
Konstantin Lakuca, palal laqo dad. Laqo dad pućholas Konstantin Ilie, thaj laqi daj sas
Konstantin Angelina. Sasas biandili anθ-o berś jekh mija enă śela thaj deśuduj (1921),
thaaj laqo dad sas biandilo anθ-o berś jekh mija enă śela thaj efta (1907). Voj phirelas
e drabarimaça anθ-el gava, maj bikinelas p-o jekh lakätos, p-o jekh ćhuri thaj anelas
amenqe te xas. O dad anelas maj but love, savença xureaelas amen, pogeaelas amen,
maj kindeasas jekh kehr, maj sasas les jekh anθ-i Aleksandria p-o drom Brätianu, phe-
las lesqe, k-o gin trandaefta (37), thaj maj kindeas jekh kher sa p-o drom Brätianu,
tha’ k-o gin trandapanȝ, sasas paś o kher kaj sasas les anglal.
Ame semas śov ćhave, me semas so maj baro, so maj tikno sasas Konstantin
Nikulae, vov sas les numaj trin berśa kana lileas amen thaj vazdineas amen andar o
kher thaj tradineas amen anθ-i Transnistria. Sas man jekh phral kaj pućholas Niku,
sas biando anθ-o berś jekh mija enă śela thaj trandaśov (1936), phelas lesqe Miśadir,
maj sas man jekh phen biandi anθ-o berś jekh mija thaj trandaoxto (1938), pućholas
Ilifrida, laqe na phenas laqe porekla, phenas laqe p-o laqo anav, thaj so maj tikno, sar
phendem tuqe, biando anθ-o kurko e dećemebresqo, anθ-o berś jekh mija thaj trandae-
nă (1939), vov sasas Nikulae.
– So buti kerelas to dad kana leas tumen anθ-i Transnistria?
138
E ruputnarea si andar duj śerutne komuniteturea : Țandarei thaj Alexandria
– Sasas les jekh atelioro othe anθ-i Aleksandria, avelas e manuśa lesθe ververut-
ne pharimatença, na aśtilas te ȝal maśkar e gava sar ambulanto.
– Maj anes tuqe godi kon avilo kana vazadeas tumen?
– Va. I Policia, andar i Aleksandria, phenav tuqe vi ges kana avile, sasas deśuje-
kh septembro o berś jekh mija thaj sarandaduj (1942), k-o śov texarinăθar. Phangleas
amen thaj lileas amen eskortaça. ”Na aśtin te len tumen kanći tumença, numaj so aśtin
te len le vastença!”. Lileam numaj o xurajmos, o pogimos thaj p-o jekh kuri, sosθar
e plapume na asθleam te las len. Lileas amen thaj ingeardeas amen ko-o agor e foro-
sesqe. Othe sasas niśte graźdurea, ćhuteas amen andre, sasas päzime, beśleam tele, na
numaj amari familia, maj sas aver enävardeś familie.
Sasas trin kadala graźdurea, jekh palal aver, chuteas amen othe p-o tranda familie
anθ-o jekh graźdo. Sea el rroma, el rupunarea, armurierea, alämarea kideas amen thaj
ćhuteas amen anθ-el kadava graźdurea.
Thaj beśleam othe ȝi k-o biśupanȝ septembro jekh mija enă śela thaj sarandaduj
berś, k-o śov texarăθar avile niśte maśini kodolenθar bare, kamionea, ćhuteas amen
anθ-el trin- śtar sar kola, thaj ingeardeas amen k-o Turnu Magurele. Othe aćhileas
amen anθ-i gara. Dineam men tele thaj beśleam othe ȝi k-o deś çeasurea. K-o deś
çeaso avilo o baro la policiaqo, o źudecosqo prefekto thaj kerdine jekh tabelo e sa-
veça manuśa semas, e ćhanvença ku sea. Palal so agordine keripnasqo o tabelo, palal
duj çeasurea avile duj maśini kaj sas len andre: xamos: manro thaj konseve – ”śudro
xamos, phenelas lesqe von, nadar śtar ges. Ćhuteas amen anθ-el vagonurea, thaj ame
pućhleam ”So keras bi panesqo?”, atunçi çhuteas amenqe othe jekh duruvli paneça.
Maj sasas i problema e amare pharimatença, kaj ȝas avri te keras amare kerimata, çhu-
teas amenqe jekh bari duruvli, na sasas amen so te keras, othe kerjas amare kerimata,
kandelas. Phangleas amen anθ-el vagonurea thaj putrelas numaj kana areselas o treno
anθ-i jekh gara thaj beśelas maj but. Putarenas el udara, sasas duj santinelurea, lelas i
duruvli, nangelas lan thaj palem tholas les k-o lesqo than.
Geleam anθ-el kodola vagonurea kam śov gesa. Aresleam anθ-i gara Grigoreśti
k-o jekhto oktombro, texarineaθe. Deas amen tele savorren, pakeav ke sas maj but de
biś vagonurea e rromença, buteder rroma sasas othe.
Avilea jkeh manuś, phendeas amenqe ke del amen khera, guruvnea, plugurea, bu-
tea te keras buti, te keren amen bare manuśa. P-o jekh anθ-el lenθe pakealas, aver na
pakealas, aver rovenas...Aresleam p-el kodola phuva, na sasas gav, na sasas kangheri,
primaria, kançi... numaj kadja, niśte graźdurea. Ćhuteas amen othe andre, tha’ na sas
amen kurea, na sas amen kanći, na sas amen nići jekh karfin katar te mangas, sostar
othe na sasas konik, numaj o baro e fermaqo thaj el brigadierea. Na sas amen nići jekh
sasatărno, kanći.
Kersas buti k-el barabulea. Kidasas len palal o plugo thaj thovasas len anθ-i re-
morka. Palal astardeas o bobo, sasas o kurko e oktobrosqo, ame beśajas anθ-el graźdu-
rea thaj na sasas amen soça te tatearas amen. El graźdurea na sasas len nići udara,
nići felastrinura. Anθ-o kurko e novembrosqo leas amen andar kodola graźdurea thaj
ingeardeas amen k-o Aleksandrudar, anθ-e niśte kazarmureae militarenqe139. Na sasas

sovthana, bova, numaj livnea thaj udara, kodola sas. Pakeav ke sas kam tranda kazer-
murea, e śtarença nivelurea. Ćhuteas amen othe, ”Len sajkeh p-o jekh livni, duj, palal
sar si tume i familia.” Kideam ćara thaj kerdeam amen sar jekh sovthan, andineam
bara te keras jekh rama thaj palal thovdineam ćara.
So xamos delas amenqe? P-o jekh sfertos manresqo te phenas ke sas lan jekh
kilogramos, adika duj śela thaj pejnda gramurea, kadiki delas amen, na maj but. Thaj
so maj aśtimas te anas katar o kimpos, p-o jekh barabulea, p-o jekh bobo, kaj pekoeas
len. O Bugos sas paśe, maj thojas p-o jekh undica kon maj astarelas jekh maćho, kon
nići, nići. Kadja ȝivdisardeam anθ-el kodola kazarmurea ȝi k-o śov januario. Palal phe-
deas amenqe ke thol amen anθ-e khera e bovança, udarença, ke del amen kaśt te thvas
anθ-i jag. Leas amen telal thaj ingeardeas amen, semas but.
Palal avilo jekh Komisia e Oćeanosθar thaj rigasardeas amen, save sas gaȝe ru-
muniaθar, vlaxurea tradineas len khere anθ-i Rumunia, save sasas rroma aćhile othe.
Na dineas drom nijekhes rromes, numaj le gaȝen e rumunikane.
Jekhvar dineas p-e amenθe o tifoso eksantematiko thaj astardeas te meren maśkar
amenθe but rroma. Na merelas p-o jekh, duj, merenas p-o biśuduj thaj aćhonas mule
anθ-el khera. Dineas amenqe jekh vurdon katar o kolektivo, katar i ferma thaj jekh
grast. ”Sasas p-o deśupanȝ, p-o biś, sea nange, na maj sas len nići o gad pe lenθe,
nange, nange. Lelas len thaj ćhudelas len anθ-el śancurea, jekh opre avresθar. Kana nu
maj sas len than anθ-o vurdon, tholas anθ-el riga e vurdonesqe p-o jekh anθ-el punre,
sar niśte kile thaj tholas angle. Ćhudeleas len othem tholas cira phuv opral lenθe thaj
mekelas len kadja.
P-o deśuduj januario nasfardeas pes mi daj e tifososθar eksantematiko. Avili jekh
phen mire dadesθar vi oj nasfali e tifososθar, katar i Bogdanovka, sosθar vi othe sa-
sas rroma, vi k-o Bogdanovka, k-o Koronica, k-o Ćǒrtovata, save ȝivelas sar amenθe,
gere. Thaj sar intrisardem anθ-o kher, vi mi daj. Maj ȝivdisardeas mi daj śov kurke. O
Tifosos magelas o thud, kerko thud, aver xamata, so te maj das laqe? Turte? Muli mi
daj thaj aćhile śov ćhave. So aśtilas te kerel amenqe o dad? Baxt ke maj sas pesqi daj,
phuri, savi avili te beśel amença thaj dikhel amenθar, maj kerelas amenqe xamos, maj
uźarel amen ȝuvenθar., sosqe avelas kangli. E ȝuva opral amenθe na maj uźarelas len
p-o jekh, p-o duj, delas len tele e vastença, cisaras amen, thaj ȝasas maj dur thaj othe
cisaras amen, dejas tele amare gada, save sasas niśte zdrence, thaj uźareajas len.

139
Dikh o raporto jekhes agentos e Sigurantaqi kaj phenel palal e rroma deportime k-o Aleksandrudar:
... Kabor beśle anθ-el kazarmurea katar o Aleksandrudar (Aleksandrodar), e rroma ȝivde anθ- jekh
baro maxrimos. Sasas len cira xamos. Delas lenqe p-o śtar śela (400) gramurea manresqo andar kodola
kaj kerenas buti, thaj p-o duj śela (200) gramurea manresqo andar e phure thaj e ćhave. Maj delas len
cira barabulea thaj varivar londo maćho thaj kadala but cira. Andar kadava nasul xamos, varekon anθ-el
rroma, kadala si maj but, sanărdeas but ȝi k-e aćhile numaj kokala. P-o jekh ges merelas, maj ales akana
e agorutno vaxt p-o deś- deśupang rroma p-o ges. Sasas pherdo nasfalenθar. O sasatărno na avelas,
na sas draba, na sasas len...Anθ-o agorutno raporto. I Maśkarthemutni Komisia palal o prinȝaripen e
Samudaripnasqo anθ-i Rumunia. . I. Wiesel, Elie (președ.) II. Friling, Tuvia (ed.) III. Ioanid, Radu (ed.)
IV. Ionescu, Mihail E. (ed.) Iași: Polirom, 2004, p. 236-237 apud, Viorel Achim Documente vol. 2, doc.
249, pp. 27-28.
Avile e dada mire dajaqo thaj dikleas lan muli, avilo vi laqo phral katar e Ćǒrto-
vata, o Nikulae, kaj sas les duśuduj berśa. Palal panȝ gesa mulo vi vov vi mi mami,
i Angelina, mule khetanes, e tifososθar thaj e jagaθar palal so dikle mirre dajan muli
thaj aćhileam śov ćhave korkorre. Kana dikhleas mirro papo kadja, o Braileano, kada-
ja sas lesqi porekla, Konstantin Ilie, phendo Braileanu, na maj godisardeas thaj lilo o
tover thaj dineas pes anθ-o śero thaj mulo vi vov. O Del te jertil les...
Te phenav tuqe maj angle...
Andar, ame, e ćhave, sasas maj pharo, na maj aśtisas bokhaθar, sasas jekh
ivend but pharo, na sasas amen kaśta jagesθar, thaj sa ingeardam lan ȝi k-o martie.
Atunći mo dad, kana diklo ke meras bokhaθar, teleardo k-o Oćeakov, k-o prefekto:
”Meras bokhaθar, raja Prefekto, na xas oxto gesenθar, kanći, nići kucea bobosqe! De
amenqe xamos! Mule trin śela manuśa ȝi akana anθ-jekh ćhon. Thaj merava vi ame.”
Atunćeara o prokekto kodova tradineas anθ-o jekh vurdon niśte kucea bobosθar thaj
rigasasrdineam maśkar e rroma kaj maj sasas othe. Pekasas les p-i jekh tabla thaj xa-
sas. Phendeas amenqe ke del amenqe vi sapuno vi draba, tha’ na maj dineas amenqe
kanći...
P-o deś martie muli vi mi phen, Ifridia, sasas tikni...na lileas lan e vurdoneça,
mukhleas lan...soqe kodola kaj sasas le vurdoneça na sasas endaja mire dadeça, kerde-
as jekh xivorri thaj thovdinealas lan paśal mi daj.
Aresleam anθ-o Śtartonaj jekh mija enă śela thaj sarandatrin (1943), avile katar
Oćeanov thaj katar Varvarovka thaj phendeas amenqe: ”Akana, kana ȝan butăθe, avena
pokinde, dasa tumen thud, mas, kerela pes xamos anθar savorre manuśa e ȝuvleanθar
kaj keren xamos.” Thaj lileas amen thaj ingerdeas amen k-i Renoa. Othe na delas
amenqe nići mas, nići kiral, numaj kerenas pasato. So sas kadava pasatos? Sasas bobo
pharado, kiravelas les thaj palal tholas duj litre uleios anθ-e lesθe. Delas amen p-o
jekh polonikos, kana maj trebulas maj tholas epaś. Kerasas buti but, I răt delas amenqe
svaqi familia jekh kilos aresqo, tha’ sasas aro givesqi.
Othe, anθ-el graźdurea, kaj sasas el guruvnea sasas niśte duruvlea kaj kerelas pes
kiral. Thaj aćholas o zero. Lajas zero thaj xajas e turtença kaś te ȝivas thaj te aśtis te
keras buti. Thovdineas amen jekhtovar k-i palamida, çholas amen and-o giv thaj ame
trebulas te kidas i palamida maśkar o giv. Thaj palal astardeas pes o treierato, sasas
jekh kombina bari kaj kerelas sea, tholas o giv anθ-el vurdona, sasas trandaśov vur-
dona othe andre e fermaqi. E vurdona ingearelas les k-i ferma, k0i ferma andineasas
niśte maśinarie kaj balvarelas o giv. Thovdemas o giv anθ-el gone thaj telarajas leça
k-o Grigoreśti. Thovdemas les anθ-el vagonurea kaj sasas xramosardo ”Berlin”, tholas
o sigilio thaj tradelas les anθ-i Germania.
Ame sovasas sa anθ-e niśte graźdurea, baxt ke sasas suluma thaj thovajas len
telal. Kadja beśleam ȝi k-o biśupanȝi dećembrosqo, na dineas amen nići jekh lovo sar
phendeas amenqe, nići xurajmos, kanći.
Kam p-o biś augustosqo avileasas niśte bare manuśa, sasas o Guvernatori e
Transnistriaqo thaj jekh neamco, bare k-o grado. O dad, kaj sas o primari e rromenqo
naθar kodoja ferma, so phendeas: ”Raja Guvernatorea, so keras ke avel o ivend, beśas
anθ-el graźdurea bi udara, bi feleastrinurea, bi bova?” So phendeas: ”Te avela te
aćhon, mekhav tumen te keren tumen bordeja, dav tumen kaśt antar i jag, xuravimos,
pogimata thaj kură.” Na maj dikhleam les ȝi k-o biśupanȝ dećembro.
Aśunelas pen e bombe, sar avelas o fronto...
P-o biśupanȝ septembro jekh mija enă śela thaj sarandatrin avile katar o direktori
e fermaqi thaj phendeas amenqe: ” Keren so keren ke telearen anθ-i Rumunia, dav
tumen p-o duj grasta thaj jekh vurdon kaś te aresen ȝi k-o Galaci.” Kana aśundeam
na maj mangleam love, na maj mangleam kanći, sa kadja na maj delas amenqe kanći.
Kaj pakeas ke aśtisardeam te aresas e vurdonença? Ȝi k-i Suxabalta. Othe avile
e soldacea thaj lileas amenqe e vurdona. Thovdineas amen te sovas anθ-el graźdurea.
Xamos sa kadea delas amen śtar śela gramurea aresθar orzosqi. Sasas śtar bova tera-
kotasqi sajekh graźdo.
Pani anasas anθ-el kaskete aćhile katar e soldaturea mule. Kerajas p-o deś droma
ȝi k-o pani.
Inkalavelas amen despunrnanqe kaś te kidas o bobo aćhilo p-o kimpo. Othe aćhi-
leam gi anθ-o śtartonaj jekh mija enă sela thaj sarandaśtar, avelas i Patradi. Avile niśte
nemcurea thaj dineas amen avri othar, andar kodola graźdurea. Kaj te ȝas?
Avilo o baro e policiaqo andar i Suxabalta thaj thovdineas amen jekh mesli thaj
phendeas le rromenqe: ”Sajekh te avel manθe kaś te ćhav les i śtampila kaś te aresen
anθ-i Rumunia, bi kadaja śtampila na aśtin te aresen anθ-i Rumunia. Na len tumen nići
jekh trenos, na len tumen nijekh.” Thovdeam amen p-o rig thaj thovelas amen jekh
śtampila kaj xramosarelas ”Rrom evakuato”, o dad na maj avelas les buletino, maj
sas les niśte dokumenturea/ lila savença avileasas, p-o jekh kodoleça thovdeas lesqe i
śtampila.
Thaj geleam telal enăvardeś kilometrurea, bi xamos, bi khanćesqi. Baxt ke sasas
len lenθe e rroma maj phure p-o jekh bar kodolesθar kaj astares i jag, amanaro. Maj
kerajas p-o jekh jag p-o kimpos, tatearas amen, pekeajas kira bobosqe thaj ȝajas maj
angle. Pileamas pani anθar o iv kaj tatearajas pes. Kerdeam paś jekh kurko. Kana
aresleam k-o Tiraspol kaj te las lan? Pućhleam vi ame kaj si i gara, sas dur. Beśleam
anθ-o jekh tranśeo. Kerdeas mo dad jekh bov thaj ćhuteas amen andre lesθe te na maj
del o brisind opre amenθe. Paśal amenθe sasas o lagaro e rromanqe, tha’ na lileas
amen sosθar na maj sas len than othe. Atunći leas amen jekh lokotenento armataqi thaj
ćhuteas amen anθ-i jekh kamera bari, udarença, felastrinença, bovaça. Thaj sea e rro-
ma kaj semas katar i Kazirka thaj katar i Renoa intrisardeam othe. Beśleam othe śtar
gesa, delas amen e soldaturea p-o jekh kotor manresqo, p-o jekh konserva, so kamenas
on delas amen. Na maj avelas amen kaj te ȝas te kidas bobo te kiraves les.
Palal avilo jkeh soldato thaj phendeas amenqe: ”Dikhen manθe! Avilo jekh tre-
no specialo anθar tumenθe te ingearen tumen anθ-i Rumunia.”, kadaja sas k-o śov
andaj rătm efta. Uśtileam anθ-o trenos, kaj sasas pherdo rromenθar anθar savore riga
e Rumuniaqi, tha’ na maj sasas amen than andre thaj beśleam opre e vagonosθar. Te-
leardeas o trenos. Kana nakhleam o Tiraspolo o phurt karing i Tigina sasas jekh pani,
bistardem sar phenel lesqe, o Nistro fal man...Othe astradeas jekh bombardamento,
dineam amen sugo tele anθ-el vagonurea thaj beśleam garavde telal e tunurea e solda-
tenqo, beśleam ȝi texarineaθe. Bombardisardeas i kalea ferata thaj na maj sasas amen
sar te ȝas maj dur. Beśleam othe bokhale, maj delas amenqe e soldaturea, e manuśa
othar p-o jekh kotor manresqo, semas lośale. Palal jekh kurko avilo aver trenos andar
amenθe, tha’ el germanikane soldaturea uśtelas anθ-e lesθe, tha’ sas jekh soldato gaȝo
rumunikano kaj phendeas lenqe te den pen tele phenindoj lenqe: ”Kadava trenos si
anθ-el rroma, tume ȝan thaj maren tumen e rusença!” Thaj avileam Ȝi k-o Romaneśti,
anθ-i Basarabia.
Othe e manuśa delas amen manro, kiral, mol, tha’ i răt vi on garavdelas pen anθ-o
veś daraθar e bombadamentonθar, ame aćhojas p-o kimpo. Maj beśleam jekh kurko,
avilo aver trenos kaj te ingearel amen maj dur thaj aresleam ȝi k-o Reni, k-o Galaci.
Othe dineas amen tele savoren andar o trenos thaj aveals len etube, ȝanes so si
kodola, na? Othe uźardeas amen. Xamos na dineas amen, geleam anθ-o foros thaj
mangleam e manuśenθar. Phenasas ”Bogdaproste”, numaj te aresas k-el amare khera,
k-el amare ȝivimata.
Katar o Reni nakhavdeas amen k-o Galaci. Ktar o Galaci avilo jekh trenos kaj ȝa-
las k-o Bukureśti. Na maj sas bombardamenturea. Kerdeas pes julie ȝi kana aresleam
Bukureaśteanθe. Anθ-o Bukureśteo ćhuteas amen anθ-i aźukeripansqi sala, othe sa-
sas vi kantina, atunći xaleam vi ame jekhtovar mas, kiftelurea, zumi thaj manro caj-
lilopnasqe. Beśleam trin gesa k-i Kitila, o trinto ges avilo jekh specialo treno andar
amenθe.
„– Kon si andar i Aleksandria?“
„– Ame!”
Naśleam thaj uśtileam ando kodova trenos, maj sasas aver kaj ȝalas k-o Piteśti,
k-o targoviśte, ke sasas roma seathanesθer.
Kana aresleam anθ-i Aleksandria, so pakeas? Na maj arkhleam kanći anθ-el khe-
ra, numaj e baraga nange. Geleam k-i Primaria: ”– Kaj si amare bută?”
Irisajleam trin phrala thaj jekh phen, khetanes e dadeça, kon maj sas aćhile othe,
kak, bibie, veriśorurea.
Kadaja sas.
Palal lem te keras ćenă, angrustika, geasas and-el gava, anasas xamos thaj barăr-
deam mire phralorren kaj mai aćhile. Savorre bută kaj kerelas miro dad buti, lakatośe-
ria sas lile e armataθar. Vov sasas lilo anθ-i konćentrarea sigo palal so aresleam anθ-i
Rumunia. Siklǒm te keras ćenă thaj angrustika, mire pharala aćhǒlas mirre mamiaça
khere, i daj miro dadesqe, thaj kadja lăm te keras amaro ȝivimos.
– Kamav te pućhav tut sosθar lileas tumen anθ-i Transnistria?
– Numaj andar i doś jekhes rromes. O rrom kodova kuśleas e baro e Policiaqo.
Pućholas Kulaj, sas mato. Andar jekh lovo (sumnakutno vaś ruputno) kerelas duj, to-
pilas len, thaj xoxavelas len e manuśen. Anθ-i jekh răt avilo kodova baro e policiaqo
thaj phendeas lesqe: ”Te na maj pes.” Thaj vov kuśleas les. Thaj andar kadajaqo kuśi-
mos, o primari thaj e aver manuśa na kamelas te bićharel amen anθ-i Transnistria,
sostar semas ćaće, pakivale, kerajas buti, me semas anθ0o śtarto klasa, kana bićharde-
as amen anθ-i Transnistria.
O baro e policiaqo kerdeas mangipen k-o Antonesqo, ćhuteas jekh śel manuśa te
semnol thaj o Antonesqo phendeas sar lesθe. Kadaja sas i buti. Katar jekh kuśimos. O
baro la policiaqo pućholas Lazar Conea. Phendeas anadar amenθe ke keras nasulimata,
ke kerajas ćingara a nθ-o foros, ke na mukhas e manuśen save aven kine butăθar se
odixnin pen, ke rimosajas i liniśtea e manuśenqe, na sas kadja, xoxavdeas, tha’ dikh ke
sa kerdo te deportil amen...Kadava sasas o jekhutno motivo.
– Anθar el interviurea save kerdem len e averença kaj opraȝivdisarde aśundem
p-o daiśi palal ”e kartonosqi barći”, tu ȝanes daiśi kadalenθar?
– Na prea aśundem, so aśundem ke kerde e ” lajecenqo”, tha’ na pakeav ke ker-
deas lenqe ślepurea kartonosqi, ke dineas lenqe o drom p-o Bugos thaj thasavdile, me
na pakeav. Kadja aśundeas pes.
– Kana aśundeam palal kadaja buti?
– Maśkar e berśa jekh mija enă śela thaj sarandaduj (1942) thaj jekh mija enă
śela thaj sarandatrin (1943), kana ingeardeas amen k-i buti k-i Renoa, maśkar o mar-
tie- o śtartonaj jekh mija enă śela thaj sarandatrin (1943), atunć aśundem ke von na
kamelas te keren buti thaj kerdeas lenqe kadala ślepurea kartonosqi thaj ćhuteas len
opral lenθe kaś te ingearen len anθ-i Rumunia thaj thasavdile thaj mule sea. Kodola e
bare balença, e pletośurea. Tha’ kadja te avel, te na avel, numaj o Del ȝanel. Ke me na
dukhlem, jekh si kana dikhes thaj aver kana aśunes.
– Kana sas o komunismo kaça maj desas duma palal i Trnasnistria?
– Ćeauśesku dineas jekh ordino sar ke sea el rroma kaj sasas deportime anθ-i
Transnistria te keren penqe lila thaj te bićharen len, maśkar o berś eftavardeś (70)
sasas kadaja, k-o notariato, tha’ o notariato kerelas tuqe bilovenqo kadala lila, o or-
dino sas dino e Ćeauśesθar, thaj aśunder jekhes avokatos, Viśineśti, kadja pućholas,
te aśundeas lesθar, andar o Bukureśtio sasas, vov sasas anavdo e Ćeauśesθar te kerel
amaro ćaćipen te avas palalpokinde. Aresle k-i Xaga amare lila, krisisardeas pen, thaj
o Viśineśti sasas o mujalo kaj marelas pes e nemcurença, e nemcurea phende atunći
ke na on trebun te pokinel andar el rroma, o Antonesqo, sostar ov bićhardeas e rromen
anθ-i Trnasnistria. Atunći dineas amen parpale amare lila, amaro ćaćimos kana sasas
o Ćeauśesko, akana o palutno var kana kerdeam aver lila dikhleas oes ke savori amari
buti othar ame kerdeam lan andar e nemcurea, na andar e gaȝe rumunurea. Thaj e
nemcurea na dineas kadiki love sar dineas e sasenqe save sasas vi on deportime anθ-i
Polonia, Andar i Rumunia k-i Ukraina. Sostar i Ukraina sasas lili e nemcurenθar thaj
cira źudecurea katar o Bugos sasas lile e rumunenθar. Kaj sasas sasurea sasas len khe-
ra, sasas len plugurea, sasas len grasta thaj vurdona, ke ame nakhasas othar p-o pako-
sarimos o ivend, othe sasas i Ukraina (lili e nemcurenθar) thaj mageas vi ame lenθar
sosqe len sas len savorenθar. Thaj ame dikhajas sar sasas von thaj sar semas ame. Ame
semas sar niśte ȝukle ćhudine anθ-i xaning, sasas len vi puśke, sosθar impuśkisarde
jekh rromes amarosθar savo geleas te ćorel, sasas ćor, andar i Targoviśte, katar sas o
Dolanesko, bistardem sar phenel lesqe le gavesqe, gelo jekhvar i răt thaj ćordeas jekh
guruvni, ćhindeas lan thaj xalăs lan.
Palal, palem gelo thaj e sasurea azbajlisardeas les thaj leas te rodel les, naśindoj
soθar sas śtar, jekh saso cirdeas thaj dineas anθ-o jekh rrom kaj pućholas Strugurel.
Leas les e avere te ingerel les anθ-el zeja, tha’ astarelas len palal, atunći mukhleas les
thaj naśle. Dikhleas palal lenθe e sasurea ȝi anθ-i Kazirka. Leas les le baro le policiaqo
kadala nemcurea thaj rodeas les anθar savore khera. Leas vi mire dades, sosqe vov sas
o primari e rromenqe thaj vov trebulas te prinȝaren sajekhes, te sikavel save maśkar
lenθe sasas anθ-o kodova gav k-o ćorimos. Kodola murśa kaj sasas k-o ćorimos xu-
rărdeas pen anθ-el ȝuvlikane xurakmata thaj na maj sikavelas sar murśa, sikavelas sar
ȝuvlă. Thaj gelăs mo dad e kadala sasençurea thaj e bareça e postosqo anθ-el savorre
khera.
Texarinăθe leas les o baro e postosqo, ćhuteas jekh sania thaj jekh grast thaj in-
geardas les anθ-o gav kaj sasas kodola śtar rroma k-o ćorimos kaś te prinȝarel kodoles
kaj mukhlo thaj mulo, kana si andar i Kazirka vaś na. Aśunes? Kadja sas! I rromni e
mulesqo phendeas mire dades: ”Ilie, le vi man te dikhav les vi me mire romes mulo,
mudarav man kana na les man.” So phendeas lenqe mo dad: ”Lav vi kadajan ȝuvli
mança ke voj prinȝarel maj miśto sar mande e rromen anθar i Kazirka.”
Gele thaj dikhleas les...
”– De man dab vaś jekh dumuk kaś te aśtiv te rovav!” Atunći mo dad deas lan
duj dumuka te pherdineas lan ratesqe. ”– Phen! Si sau na-i amarenθar andar o gav? –
Na si amenθar, thaj cirdelas pes balenθar andar o śero, rovel pesqe romes.
Irisardeas pen parpale e bareça e postosqo ke kodova ćor na-i andar i Kazirka, ke
aśtilas te avel andar i Bogdanovka. Kadja sasas.
El sasurea avenas len savorenθar, tha’ ame khanći. Andar kabor semas na maj
risardeas pen nići epaś, nići epaś na maj riseardeam amen andar kabor semas andi
Transnistria thaj semas but rroma, mije thaj mije thaj mije thaj śela mije rromenθar,
save aćhile othe, maj but de epaś.
Thaj, sar maj phendem tuqe vi e rromenqe pletosurea savenqe kerdeas lenqe śle-
purea katonosqi thaj thasvdileas len othe. Kadja phendineas amenqe o baro e postosqe
katar i Kazirka: ”Ȝan butăqe kaś te na nakhen vi tume sar kerdeas on!”, pletośurea, e
badanarea, kadja phenelas lenqe. Akana na ȝanav sar mai phenen lenqe ke ćivilisar-
deas pen vi on, kerdineas pen bare manuśa. Si len filastrinea, si len sea so trebun len,
sasas len vi but sumnakaj, kerde vi afaćeri. Ame na kerdeam e afaceri kaj kerde vvon.
Te maj si tut daiśi pućhipnasqo...
– Ma na-i man...
– Atunći te del tut o Del sastimos, te aves sasto!

o Adrian-Nicolae Furtună thaj i Maria-Luiza Medeleanu
RRoma from Romania
and the holocaust:
history, theory, culture
Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen,
Kali Trash in the competition for
the preservation of the memory of
genocide in the Rroma consciousness
We made the first interviews with the surviving Rroma of the deportation in
Transnistria in 2007. At that time, this event was entitled in my mind as “Bug” and it
was also associated with the term “Holocaust”.
My family, when they saw my preoccupations in this regard, began to oppose,
even though my grandfather spoke to me of works such as the Factory of Death (E.
Kulka & O. Kraus, 1961) ever since my childhood, telling me that Rroma, together
with the Jews, were victims of the Holocaust. I started to wonder why they opposed,
the answer came in time and it was one that made me sad.
The Rroma who had not been persecuted had internalized the fact that only those
Rroma who were considered to be useless to the society were deported. The labels
used by Antonescu regime managed to divide the Rroma community from Romania.
From that moment on, the Rroma were divided into two categories: those who were
useful to the society, who could be integrated, and those undesirable, which constituted
a danger to the Romanian society1.
When conducting interviews with sedentary Rroma, I was not surprised to see that
the other Rroma in the community did not empathize with those who were deported.
Also, within the National Archives of Romania there is a wide range of petitions from
the sedentary Rroma who had been deported, who reasoned that the “order” was not
for them, and that in their case a mistake was made.
So, the “Bug” in the collective consciousness of the Rroma remained like a black,
shameful scar, adding to the fear that it could be repeated. How could the Rroma name
this event? The denomination of the event would also mean its institutionalization,
the institutionalization of fear, shame and exclusion. So, the best way to follow was
1
In support of this statement, I present one of the conclusions of the work “Gypsies in Romania” (I.
Chelcea, 1944) below reads: “The tens and village gypsies remain. The question is whether we continue
to follow the same process of slow assimilation or whether we lift the total or partial ban in relation to
these. We note, however, that the problem is not the same for the village Gypsies as for the tent Gypsies.
Those of the tent are impossible to assimilate. And even if their assimilation would take place by any
means, it would cause a serious disruption to the constitution of the Romanian blood. That is why we
are for the total isolation from the tent Gypsies. Of these, one must reserve a part for a nature park, in
order for the country not to lose a rare species among us. The rest is not of interest. We must absolutely
be removed from the lives of our people. Nowadays they could be moved somewhere to Transnistria or
beyond the Bug. Otherwise we stay with the village Gypsies. They have “integrated” to an appreciable
extent to our economic life, and have penetrated, even sporadically, even into our cultural life. “ p. 100.
forgetting as a strategy of adaptation and integration in the midst of the majority

society.
But the political and historical context in which the Rroma in Europe have
been in the past thirty years has created the possibility of “remembering”. Thus,
various Rroma intellectuals or with disputed Rroma roots have proposed a series of
denominations of the Rroma genocide as vectors to remember their persecution during
the Second World War.
In this article I want to discuss precisely these names, how can we name the
persecution of the Rroma in a way that we can assume and why we cannot just
summarize the general phrase “Genocide of the Rroma”?
As Marushiakova and Popov (2010) show, the topic of the Rroma Holocaust
is strongly connected with the history and development of the contemporary Rroma
civic movement, since the official creation of this movement, with the establishment
of the International Rroma Association (IRU) at the first international Rroma congress
in London in 1971. One of the declared goals of this congress was to bring public
recognition to the forgotten Holocaust.
The terms now defining in Romani the genocide in the Rroma are Samudaripen,
Porrajmos, Pharajimos, and Kali Trash2. What we want to do next is to discuss each
of these terms and to see their significance among the Rroma population. In this
regard, we will make a list of these and conduct a series of interviews with Rroma
people. We will address young Rroma, people aged 35-60, and Rroma survivors of the
deportation to Transnistria in 1942.
As Ilsen About and Anna Abakunova (2016) show, the need to denominate the
persecution of the Rroma during the Second World War should be considered urgently,
both in academia and in larger audiences. The two authors highlight the need for
transnational linguistic research on terms that name the persecution of the Rroma,
considering how their victims and offspring, aggressors and observers describe the
events that took place.
The official recognition of the persecution of the Rroma during the Second World
War by using one term or the other, together with all its meanings for the families
whose history it represents, may in time lead to the creation of a memoir of the Rroma
genocide not only at official level, but also in the Rroma communities.
One of the questions we raise in this essay is that whether the simultaneous use
of multiple terms to denote the genocide of the Rroma, both by researchers and by
civic movement, can lead to a dilution of the memory of this phenomenon?
In Romania, among Rroma in compact communities and not only, the deportation
of the Rroma in Transnistria since the time of the Antonescu regime is known as
“Bug”, „Transnistria” [Transmission] or “when Antonescu put Gypsies in cardboard
boats.” Also, due to the social criteria used by the Antonescu regime to deport the
Rroma, these terms are accompanied by a stigmatizing burden for survivors, especially
among sedentary Rroma.
2
Other terms to name the Rroma genocide are: Parunipe, Praxonipe, Berša Bibaxtale.
Rroma from Romania and the Holocaust: History, Theory, Culture 201
In order to evaluate the four terms that define in Romani the Rroma Holocaust,
we have picked up the opinions of several Romani native speakers belonging to
several dialects / speeches. The most important aspect is that a large number of these
are experienced speakers: translators, linguists or journalists.
We also collected the views of two survivors of the deportation in Transnistria. I
also interviewed my mother, the one I learned from the Romani language (at the same
time as the Romanian language), being aware of the subjectivism that I might have on
the terms in question, the Romani language being also for me, as for my interviewees,
mother tongue.
The way in which I propose to discuss each term is the following, in the first
part I present a short history of the term, and in the second part I express the opinions,
beliefs, ways of understanding it by the interviewed persons, and in the last part I
present a brief conclusion. As a research technique I will use content analysis.
I. Porrajmos (Porajmos, Porraimos) “O Baro Porrajmos” (translation

to Romanian) Ravening (Big Ravening).
The notion of Porrajmos comes from the verb porravel of Romani language. This
verb has several significations, among which: a turn out, to tear up, a rave, to violate.
Porrajmos/Porraimos, as term which designates the Holocaust of Rroma, relies
on the notion of “to rave”. Also, the version in the ursari dialect of the noun porrajmos
= porraipe means food, however a depreciative connotation, which in Romanian is
translated by “toke”3.
Anna Abakunova shows that the notion was introduced by Henry R. Huttenbach
in 1991 (Abakunova, 2016), and some authors assign this term to Ian Hancock. He
states, in terms of “Of the interpretation of a word: “Porrajmos” as Holocaust4 (ed.
M. Hayes & T. Acton, 2007) that he took over this notion from the Rroma’ word
kalderash during a meeting organised in Romania in 1993 in Snagov, where one dealt
with the denomination of Rroma persecution.
We may assert with certitude that it is the most controversial notion which defines
in Rroma’ language genocide against Rroma during the Second World War5.
Marcel Courthiade in the article “How to call the genocide perpetrated against
the Rroma in Nazi times?”6, describes in detail the signification of the notion and
3
4
„About the interpretation of a word: „Porrajmos” as Holocaust”.
5
Ian Hancock, shows as well in the same article: „ That being the case, this awful chapter in the
European Romani experience – an event that has become part of our very anthem Gelem Gelem—had to
be moved away from the shadow of another people’s history, and the first step towards achieving that was
to give it a name, and the most widely used word for the Romani Holocaust now is Porrajmos..”
Sursa:https://web.archive.org/web/20150924084502/http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_e_
6
“How to call genocide perpetrated against the Rroma in Nazi times”.
Source: www.rrominalco.hypothesis.org, visited on 15 September 2018.
the implications it may have in the communication in Rroma’ language. The linguist
is dealing with the two significations of the verb porravel. The basic sense is to
widely open an orifice of the body (eyes, month etc.), however the verb has an argotic
signification as well, used more by native speakers, referring to wide opening of some
parts of the body considered in traditional Rroma’ culture as shameful (lajane).
In other words, the verb porravel may refer to things strictly deemed forbidden
in Rroma’ culture.
Ian Hancock, in the essay quoted above, wanting to form an argument, shows
that there are many other words in Romani language with a double signification, a
basic and an argotic one(with sexual connotations). Thus, the author wonders whether
since in common Romani language one uses words like phari (translated in Romanian
difficult) for khamni (translated in Romanian „pregnant”) or xutavipe (from xut –
translated in Romanian “jump”) for „masturbation”, should we avoid to use the words
phari or xutavipen in their basic form?
The author ends his essay stating that up to present the acknowledgement and the
notion of Porrajmos is increasingly used, 58 000 texts contain on Google the notion
of Porrajmos, 1000 images listed for this term, and 25 works about Holocaust on
Amazon website that are using this notion.
Significations and interpretations of „Porrajmos”.
As stated, the scope of this study is to notice how Rroma refer to these four
terms that define Romani genocide and how they perceive it. I shall quote further on
fragments from the interviews with native speaker Rroma and I shall comment the
conclusions I have drawn and the manner how they perceive the notion of Porrajmos.
Pursuant to analysing the contents of interviews, I identify the following
categories:
1. Total rejection of the notion, being deemed improper due to its vulgar
connotation;
2. Amusement caused upon hearing the notion;
3. Searching for advanced signification of the notion;
Category 1. Total rejection of term, being deemed improper due to its vulgar
connotation.
– What does Porrajmos mean?

– It means „turn out”, „turning out”. The word has several significations. When one
was talking about a joke, about… porrajmos, that is „joke”. They juggle themselves
(Rroma) or they juggle others, they used to employ this word, but not all communities,
it is specific to a community of Rroma.
– Tinsmiths Rroma?
– No, Ursari Rroma. „I have stung him.”
– For you, the tinsmiths, what does it mean?
– For us, it means… it relies on a shameful word namely „turned out”.

– I see…
– From „porravdo” which means „turned out”, or „porravdi” which means „turned out”.
– What do you think about the fact that this word is used to denominate the
Holocaust of Rroma?
– It is completely wrong, or it is probably a misunderstanding, it was understood
wrong and mistakenly expressed.
Marian, approximately 50 years old,
leader of tinsmith Rroma, Bolintin Vale, county Giurgiu.
[…]
– How does this word seems to you for our history… is it appropriate?
– It is appropriate „O Porrajmos”! (he laughs loudly)
– It is not…
– How could it not be? They used the word to denominate! And now O
Porrajmos… (he laughs loudly again) That’s it… O Porrajmos!
– But what does this word means for you?
– It comes like that… it is something bad… It is a bad word.
– Please, forgive me!
– That’s all right!
– Do you know why I am asking you? Because they have started to introduce it
in the history books.
– You see? They shouldn’t have entered it! From the beginning.
Ramadan Tudor, 90 years,
tinsmith Rroma, survivor of deportation to Transnistria.
– Tell me, what does it mean in Romani language Porrajmos?

– I feel shame, I cannot say.
– It is a shameful word?
– Yes, of course, it is a bad word, bad and shameful.
– Do you consider it appropriate to use this word to denominate the persecution
of Rroma?
– For me, it is easier to use the word „genocide”. Not Porrajmos, not Pharrajmos
or similar words… forgive me.
C.M. approximately 40 years,
Bucharest, Romani journalist, speaker of kalderash dialect
– What do you think about Porrajmos used for Holocaust?

– Honestly, I have never heard it in my community, I had never known it until I
entered in contact with Romani movement and I consider it a rather obscene word,
which I may never use with a family member or an older person. But I know that it
exists.
– Which is the source of this notion?
– I think that it is a free translation, mot a mot from Romanian, I know that
Romanians use the expression ,,if I lay my hands on you, I strike you down, I struck
down that…” it has the signification of making mincemeat of someone, of torturing and
this is the translation. I know that Romani language has only these two connotations,
the original, if you want, the sexual, obscene connotation and wild-eyes.
– Which is the basic signification?
– Well, the first signification is of turning out, right? Then wild-eyes…, pop-eyed.
– That is, the first signification is sexual?
– In my opinion, it is. Well, if you also ask me about the word khil (butter/sperm)
I would tell you that the first signification is the obscene one, but I learned further on
that the first signification was butter. It didn’t use to have an obscene connotation.
Thus, I may be wrong. But I am telling you about my first contact with the word…
– Where did you hear khil?
– In the community.
– No. I mean with signification of butter.
– When I started to study the language and the older people knew about it. The
same in Mexic the same obscene connotation.
Cristi Pădure, 34 years,
silversmith Rroma, linguist, Paris
The general opinion of those claiming the sexual/pornographic signification

of the word is that those who „invented” the notion did not consider the forbidden
elements of Romani language. In their opinion, the notion breaches a forbidden
element of Romani culture, namely the concept of laźau/laʒau/laźaó – translated to
Romanian shame, the traditional Romani culture being known as a culture of shame.
As extension, those proposing this name for systematic persecution of Rroma during
the Second World War, may be considered Gadje (translated from Romani language-
persons outside the Romani community/culture).
It is important to mention that the persons interviewed above also know other
significations of the notion of porrajmos, however, in their opinion, the obscene
one prevails, which makes inappropriate the notion for the denomination of Romani
genocide.
What I have noticed in the Romani traditional communities is that the youth in
the community have a special respect for the „old persons” deported to Transnistria.
The notion becomes in this case more laźanó (shameful) as it breaches the appropriate
respect which it has to be paid to the memory of this event.
Pursuant to interviewing Ramadan Tudor, 90 years old, tinsmith Rrom, survivor
of deportation to Transnistria, we understand the offence felt, due to using the notion
in the official environment, to describe his pain experienced in Transnistria:
– Do you know why I am asking you? Because they have started to enter it in the
history books.
– You see? They shouldn’t have! From the beginning.

Ian Hancock is aware of the signification claimed by the people interviewed, and,
in the defence of the term, he offers the following argumentation: „The same speakers
of Romani language have no qualms about using such phrases as xav tj’o kar, xav
tj’i mindž, xav tj’e pele7 for “please,” which are not metaphors or euphemisms under
any signification.”8 However, the expressions given as example by Ian Hancock are
part of the family and colloquial register of Romani language. It has to be determined
the register targeted by Ian Hancock to enter the notion of Porrajmos when he took
it over from that kalderash Rrom and started to promote it, the colloquial or official,
historical language?
I shall also add that during the interviews with the Rroma surviving the deportation
to Transnistria, Elisabeta Danciu, from Sibiu county, (her confession is included in this
paper) used when talking to me the expression „Xaw te vast” (translated to Romanian
„To eat your hands”/„To kiss your hands”). I consider it a form of expression used
with a person newly came in the community with whom you want to employ a warm
and respectful language.
As it may be noticed both pursuant to our interviews, and the critics formulated
against this notion by different searchers, Rrom activists9, the first signification
perceived of the term is expressing vulgarity10.
In this case, a potential conclusion could be that continuing to use the notion of
Porrajmos could determine Romani people feel that they are represented incorrectly,
that they are mistakenly understood, by people ignoring Romani culture, but who may
be opinion formers.
7
xav vb. 1st person singular/ infinitive verb xal (Romani language) = I eat/to eat (lb. rom.)
[tj] form for possessive pronoun 2nd person = your/yours
o kar (Romani language) = penis (Romanian language)
i mindž (Romani language) = vagina/vulva (Romanian language.)
e pele (Romani language) = testicles (Romanian language)
8
„The same Romani speakers have no qualms about using such phrases as xav tj’o kar, xav tj’i
mindž, xav tj’e pele for “please,” and which are not metaphors or euphemisms in any sense.” source:
https://web.archive.org/web/20150924084502/http://www.radoc.net/radoc.php?doc=art_e_holocaust_
interpretation&lang=ry&articles=true
9
See János Bársony and Ágnes Daróczi Pharrajimos: The Fate of the Rroma During the Holocaust,
published in 2008.
10
I would like to state that I found it difficult (shameful) to use/pronounce the notion during the
interviews, mainly with the two Rroma survivors of deportation from Transnistria. I would like to state as
well that Daniel Ganea, with whom I was on site (kalderash Rrom, Romani speaker and activist for the
rights of Romani survivors), refused to participate to the interview with Ramadan Tudor, not wanting to
be present when I would pronounce such word in the presence of the survivor. In Romani culture, even a
simple pronunciation of the word, as young Rrom in front of an older person, makes you impure in front
of your interlocutor, he may consider you „you are dead above the ears” (in Romani language san dilo)
or, the worst case, he may not consider you rrom ćaćo (authentic Rrom, who knows Romani culture).
Category 2. Amusement caused upon hearing the notion.
– People with studies, professors, historians have searched in our language, in

Romani language, some words to name the fact that you were deported to Transnistria.
Many of them are using the notion of „Porrajmos”, for the moment when you were in
Bug they would like to use this word. In the history book, it is stated: „Porrajmos” took
place… [in the year], forgive me for saying… (interrupts)
– I know, I know… (he laughs).
How does this notion seem to you for the history… is it appropriate?
– It is appropriate „O Porrajmos”! (he laughs laughly)
– It’s not…
– How could it not be? They used the word to denominate! And now O
Porrajmos… (he laughs loudly again) That’s it… O Porrajmos!
– But what does this word means for you?
– It comes like that… it is something bad… It is a bad word.
– Please, forgive me!
– That’s all right!
Ramadan Tudor, 90 years,
– What does the word Porrajmos mean in your community?

– In my community is laugh. For both youth and old. It is a shameful word, it
makes you think first to pornographic and sexual things.
Daniel Petrilă, 25 years,
Rroma speaker of Carpathian dialect, poet
– I would like to ask you if you know this word that they want to use to denominate
the deportation of Rroma to Transnistria? Porrajmos?
(laughing) – You’ve made me laugh! It’s good to making fun of! (he is still
laughing). You have really made me laugh!
Ion Constantin, 78 years,
silversmith Rroma, survivor of deportation to Transnistria
Another reaction related to Porrajmos, encountered on site, was of amusement,

irony. This reaction may be construed as a continuation of first category, that of rejection.
The individuals interviewed consider so absurd that such a tragic event is
assigned such denomination, that their first reaction was of amusement and irony. The
association of this notion with the genocide of Rroma is so inappropriate that they
burst into laugh.
For instance, Ramadan Tudor states ironically that the notion is „good”. This
reaction generates a range of questions related to the use of Porrajmos in the Romani
communities to name the Romani persecution.
Category 3. Searching for advanced signification of the notion;
– I do not feel bad, because I can understand it, but a kalderash Rroma, from the
community, wouldn’t understand it [appropriately]. „O Porrajmos le rromenqo”, does
not understand.
– Why would you understand it?
– Because I am a guy that knows more than him [about Romani history,
language], and I understand the notion.
– You also have a modern Romani culture, not only a traditional one.
– I have a wider culture, that’s why I understand the notion, but a Rrom from
the community [translation from Romani language rrom ćaćo]… when he speaks his
nephew [about Holocaust, deportation to Transnistria], who knows Romani language:
„– Why is he saying, O Porrajmos? What does he mean? (translation from Romani
language „– So phenel kadawa mo, O Porrajmos? – Ooo, so vorba si kadaja?!”)
In my opinion, you may say as in a dialogue: „– What happen then, brother
(father, grandfather)? – They raven us, they made mincemeat of us, they soaked
us. That is „they destroyed us, we were only skin and bone” (translation from Romani
language „– Sar sar mo phral atunci? – Mo, porravdea amen, lia i morki pe-amende.
Lias o mas pe-amende, adica poravdea amen k-o senso ke acile cocala pe-amende).
It has a real, hard signification, but I don’t think it is a notion you may use in the
community, the Rroma do not perceive it very well. But it is true/ćaćo, you know, it is
true. When you say to a Rrom:
„– What have you done, brother?“
And he tells you:
– (melancholically) The destroyed us (They made mincemeat of us/They
devoured us)… (translation from Romani language Porravdea amen definitivo,
phrala!)”
– What do you understand? Would you still understand foolish things
[pornographic sense]?
– No.
– The intonation is very important, how you ask the question, when he answers
you (low, melancholically): „– Porravdea amen…” A sole word captures the whole
concept of pain, the title is conceptual, but for a kalderash Rrom, a common person,
when he hears it… [he thinks about the vulgar signification], and if he takes time to
think, and you explain him as well, he realises the signification. In my opinion, this
word shouldn’t be considered a simple word, but a concept, with signification.
Sorin Mihai, 54 years,
Ursari Rroma speaker of kalderash dialect, actor.
– I have my own opinion about Porrajmos, I haven’t rejected it, but I haven’t
approved it either, I didn’t use it, but I think it shows the descent when you are subject
to such Porrajmos. It involves humiliation, animal devouring. I understand very well
the root and basic word of Porrajmos.
Norica Costache, 52 years,
Rroma speaker of Romani language, translator.11

11
In a discussion with Norica Costache about this article he explained me how during the international
In the two interviews, the persons interviewed refer to „devouring”, sense about
which Ian Hancock warns us that Porrajmos should have had since the beginning of
use in the scientific, political environment and of civil society. However, it must be
noticed that the two persons interviewed (experienced speakers of Romani language)
referred to the advanced signification of the notion pursuant to an analysis of it. Both
express reticences opposite to the notion, however they assert that it could also have
a strong semantic significance, depending on the perspective of looking at it. The
conclusion of both is that the vulgar note may be difficult to remove.
meetings mainly organised at the Council of Europe, where she participates as translator of Romani
language (simultaneous translation), she avoid pronouncing the notion of „Porrajmos” (although the
officials were using it in speeches when referring to the genocide of Rroma) as it was possible that the
Rroma listening in earphones did not recognize it as denominating the genocide, using the notion with the
colloquial note. As an alternative for this word she was using „o Holocausto le Rromengo” or „o genocido
le Rromengo”. In the same discussion Norica Costache suggested me to consult the documents from the
official meetings of CAHROM - AD HOC COMMITTEE OF EXPERTS ON ROMA AND TRAVELLER
ISSUES (for which I thank her), approaching the issue of genocide of Rroma. I shall present further on
the conclusion related to the issue of genocide of Rroma approached during the meeting of the group of
CAHROM experts dated 26-29 April 2016, organised in Bulgaria:
„The Committee took note of the recommendations adopted by the participants of the Forgotten Voices
Conference. Whilst participants insisted on the use of the term “Rroma Holocaust”, they were unable to
this conference to set-up an ad hoc committee of representatives of Rroma organisations to agree on the
term to be used to define the “Rroma Holocaust”, bearing in mind the various terms used in Romani to
Mariben. A tour-de-table held of CAHROM members indicated that Porrajmos seems to be currently
the most widely used term in the member States, although some Rroma strongly oppose it due to its
meaning in some variants of Romani. The CAHROM reaffirmed that it does not intend to take a formal
view on this debate and will await the results of the above-mentioned ad hoc committee between Rroma
organisations that may propose the most appropriate term in Romani.” (trad. din lb. engl.)
Source: https://rm.coe.int/168066b457 .
I would like to mention as well the fact that the resolution of European Parliament dated 15 April 2015
adopted on the occasion of International Day of Rroma–anti-Gypsyism in Europe and EU recognition of
the memorial day of the Rroma genocide during World War II does not use any of the terms denominating
in Romani language the genocide of Rroma. We may probably draw the conclusion that it was avoided
the use of one of the notions due to the absence of an agreement among Rroma related to such notions.
In a booklet related to the commemoration of the genocide of Rroma, supported by the Council of
Europe, we encounter the following text related to the terms from Rromani language naming the genocide
of Rroma:
„ Some commentators use other Romani terms to refer to the Nazi attempts to eliminate the Rroma
population – in particular, Porrajmos or Pharrajimos (devouring or destruction), Samudaripen (mass
killing) and Kalí Traš (black fear). Many Rroma groups prefer to use one or other of these terms to refer
to the events which took place during the Second World War. However, there is no general agreement
even among Rroma communities on a single most appropriate term. You should find out which term
is preferred by Rroma groups in your country or by your own participants.. – Right to Remember. A
Handbook for Education with Young People on the Rroma Genocide, p. 16. European Youth Centre
Strasbourg. Rroma Youth Action Plan. Council of Europe, 2014
Source:https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?
documentId=090000168008b633
General conclusions
The rejection of notion in the community of tinsmith Rroma from Bolintin

Vale, county Giurgiu, shows that those inventing it did not consider the principles of
Romani traditional culture, breaching the principle of laźau/laʒau/laźaó (translated to
Romanian shame).
Another conclusion is that the notion, instead of generating respect towards the
genocide of Rroma, generates laugh due to associating it to vulgar significations that it
may have in argotic and colloquial language.
The last conclusion is that, despite the fact that the notion may have a deep
signification, some experienced speakers of Romani language find it difficult to use
it in the communication with Rroma coming from traditional communities due to the
same reasons expressed above.
What it must be considered is the fact that up to present the representatives
of Rroma on political level, and from civil society, did not have a common public
reaction opposite to the use of such notion, their reactions being rather individual.
Also, considering the assertion of Ian Hancock related to the wide use of the
notion, we intend to make further on a contents’ analysis in order to determine to what
extent the notion of Porrajmos is used by Romani searchers and to what extent it is
used by non-Romani searchers, who do not know Romani language and culture.
In time, notions like „Holocaust” or „Shoah” have acquired a very strong
signification related to the extermination of Jewish people during the Second World
War, due to the use by a very high number of searchers, journalists, activists and
politicians. However, such notions were never discussed as Porrajmos, which becomes
controversial due to vulgar connotations that it may have in Romani language. Despite
all these, the notion of Porrajmos is taken over by an important mass of searchers,
journalists, activists (we do not know how many of them are Rroma) creating around
it the tragic history of Rroma. It will be seen if the Rroma themselves will accept it.
II. Pharrajimos (translated into Romanian Destruction/Breaking)
The notion of Pharrajimos was introduced in the literature related to the memory
of genocide of Rroma by János Bársony and Ágnes Daróczi editors of the paper
Pharrajimos: The Fate of the Rroma During the Holocaust, published in 200812.
The notion comes from the verb pharravel from Romani language and means
breaking, destruction.
We consider that the notion was introduced as an alternative for the notion of
Porrajmos, contested by the majority of speakers of Romani language. From the first
paragraph in the preface of the English edition of paper, the authors are explaining
Janos Barsony (ed.), Agnes Daroczi (ed.) Pharrajimos: The Fate of the Rroma During the Holocaust,
12

the signification of the notion of “Pharrajimos”13, which means cutting, fragmentation

or destruction. Also, the authors also add that in the international literature, the
persecution of Rroma during the Nazi regime is also called “Samudaripen” or
“Holocaust of Rroma”.
In the same preface, the authors bring a range of arguments for the use of the
notion of Pharrajimos in the detriment of the notion Porrajmos: “We feel the need to
mention the debate between Romani searchers related to the creation and use of the
notion of Pharrajimos. Ian Hancock, professor at the University of Texas, is using
the notion in English like Porrajmos. Anyway, in Romani culture this is a notion of
mahrime14. Porrajmos is not to be pronounced in Romani community, and this is why
it is unable to capture the pain of Rroma.”15
The authors consider that the events within Pharrajimos are part of Holocaust.
From their perspective, it is important to be emphasized both similarities, and the
differences of the atrocities experienced by the two communities: Jewish and Rroma.
We understand that the notions of Romani origin referring to the persecution of Rroma
during the Second World War have the role to institutionalize a special memory,
dedicated to the commemoration of Romani victims.
Unfortunately, such notion generates a range of problems due to its colloquial
signification, having in some dialects/languages of Romani language a vulgar note, as
Porrajmos. For instance, for a girl who is no longer virgin and who is not married it is
used in Romani language, with colloquial/argotic signification the notion of pharrabdi
(translated into Romanian as „broken”).
Significations and interpretations of „Pharrajimos”.
Pursuant to the interviews, the following categories of contents result:

1. Rejection of notion due to vulgar connotation which it may have in Romani
language.
2. Rejection of notion, not being considered enough strong to denominate the
pains of Rroma.
3. Search of deep signification of notion related to the genocide of Rroma.
Category 1. Rejection of notion due to vulgar connotation which it may have

in Romani language.
– Another word to which they thought was Pharrajmos.
13
Pronounced PaRajimos.
14
Foul.
15
Translated from English„We also feel obliged to mention the debate among Rroma researchers about
the creation and use of the term Pharrajimos. Ian Hancock, a professor at the University of Texas, uses
the term in English as Porrajmos. However, in Romani culture this is a mahrime notion. Porrajmos is
unpronounceable in the Rroma community, and thus is incapable of conveying the sufferings of the
Rroma.” p. x. Idem 19.
(laughs) – Pharrajimos…
– This is good?
– It’s not….
– It’s not good… Shameful…
– It is shameful as well. It’s not good.
Ramadan Tudor, 90 years old,
– Ágnes Daróczi elaborated a paper [about the persecution of Rroma from

Hungary] and entitled it Pharrajimos. How do you perceive this title?
– I don’t know what to say…
– This word is also shameful?
– Indeed!
– You know that it also means breaking, destruction.
– Of course I know.
– Which is the first signification of the word?
– Which is the first signification? It depends on context, when you are at the table
and you break a glass, you say: „Pharrabghiom o tahtaj!” (translated to Romanian „I
have broken a glass!”) .
– And it is not shameful to say this.
– It is not shameful if you refer to a glass [object]. But if you refer to a person,
then it is. Why it is not used „Mudardem le” (translated to Romanian „I’ve killed
them”), „Shindem le” (translated to Romanian „I’ve cut them”)? Why „Pharradem le”
(translated to Romanian „I’ve broken them”), „Porradem le” (translated to Romanian
„I’ve destroyed them”, „I’ve devoured them”) or other similar words?
C.M., approximately 40 years,
Rroma journalist, speaker of Kalderash Romani dialect.
– But the word Pharrajimos you know?

– Related to Holocaust I have never heard it!
– And how it would seem to you?
– Oh… In the sense that they destroyed all… I could accept it, it would be
difficult for me to accept it in this context. It makes me think about losing virginity… But
probably… all [Rroma] see something forbidden in anything. For instance, Bulgarian
Rroma, when they are asking you if you have understood, they are asking you les opre,
and for us, from Romania, les opre would mean something else, it would mean you take
it high, we would perceive it differently. There is a forbidden signification in anything if
you… But related to Pharrajimos I don’t think that it may be related to Holocaust.
Cristi Pădure, 36 years old,
silversmith Rroma, PhD student in Romani linguistic, Paris
Reporter – Another notion related to the Rroma of Holocaust is Pharrajimos.

S.M. – I don’t like it, it’s better Porrajmos. And this [Pharrajimos] has also a
shameful connotation. It’s equally shameful as Porrajmos.
Sorin Mihai, 54 years old,
ursari Rroma, speaker of kettle tender Romani dialect, actor
As it may be noticed in the interviews, the notion Pharrajimos also includes notes
of rejection due to vulgar connotation which it may have. The persons interviewed
declare that they know the basic signification of the notion but they find it difficult to
ignore the vulgar connotation, fact which may blur the memory of victims.
Although the notion was created as an alternative for Porrajmos we notice that
this may also be rejected due to the same considerations of breaching basic norms
which must be kept in the official communication.
The problem in understanding the notion one way of another is also determined
by the fact that Romani language entails a range of specific differences depending on
dialects or isoglosses.

Category 2. Rejection of notion, not being considered enough strong to
denominate the pains of Rroma.
– How do you perceive this word when you see it as a title of a book? Look (he shows
him the cover of the paper Pharrajimos: The Fate of the Rroma During the Holocaust)!
– What can I say, it highly depends on the cover. I could have translated „O
Pharrajmos” like „Depredation”, I don’t know… „pit”… „breaking”. It’s not so appropriate
because it is not attached another word. When used alone, it may have different
significations. If you use „O Pharrajmos le Rromengo” (translated to Romanian
„Destruction of Rroma”), then it’s something else [more appropriate]. „O Pharrajmos
mashkar o Rroma” (translated to Romanian „Destruction on Rroma”)! Hm? „O
Pharrajmos karing o Rroma” (translated to Romanian „Destruction against Rroma”)! It
changes signification. Then the person [speaker of Romani language] would not think
that it referred to the loss of virginity of a girl. Would it? Now, what can I say, each of
us sees it differently.
[…]
Yes, but in our traditional culture many words have hilary connotation, many
words have a sexual connotation.
Daniel Petrilă, 26 years old,
speaker of Carpathian dialect, Rroma poet, county Bihor
– It’s not good. Pharrajimos means breaking!

– Indeed. As it would come, it would break us, it would destroy us.
– No…. I’ll give you a name: „E Jag le Rromendi”! (translated to Romanian Fire
[from the heart of] Rroma)
Lucica Furtună, 54 years old,
ursari Rroma, speaker of ursari Romani dialect, trader, Bârlad
I consider that the scope of each term analysed in this article is to sensitize the
Romani population so as, when hearing the notion, it may cause in the mind of Rroma
a reaction of respect towards the victims and the desire to honour their memory.
Two persons interviewed propose alternatives to name the genocide of Rroma,
one of them accepts the notion of Pharrajimos, but it adds the notion of „le Rromengo/
karing o Rroma/mashkar o Rroma” to be specific, whereas the second one cancels it,
considering it weak, and proposes the variant „E Jag le Rromendi”! (translated into
Romanian Fire [from heart of] Rroma)”.
This case, that of rejection of the notion for not being strong enough, shows us
that we do not have in common Romani language a notion to denominate the idea of
genocide16. The notion in Romanian, genocide, it is itself a composed word. In this
case, O Seamudaripen (o art. h., rr. sea „all” + rr. mudaripen „killing”) could become
an alternative for the denomination of examining Rroma during the second world war,
if the Rroma continue the cultivation of language and if the cultivated language also
reaches in the traditional communities of Rroma.

Category 3. Search of deep signification of notion related to the genocide of
Rroma.
– There is another word denominating the genocide of Rroma: „Pharrajimos” (in

Romani language).
– „Pharrajimos” means „breaking”, but it may be used with several significations:
„Break a house”. „Pharrajimos” may be also used referring to a person or a group of
persons, as in Romanian… „Breaking” of a group, person, house.
– This word, „Pharrajimos” has also a shameful connotation?
– It has also a shameful connotation, when the sentence preceding it refers to a
girl. It is used for the loss of virginity of girls.
– Which is the main signification?
– The main signification is „breaking”.
– Is it appropriate to use this word to denominate the Holocaust of Rroma?
Breaking or destruction… this is.
– Currently it does not fit, it is a complete discrepancy, but considering the
reduced education, the reduced studies, most of the times they were changing some
words to have another signification and I would not exclude this word of those names
dating from ’44, when they were in danger and could say among them: „Pharraven
amen!” (in Romani language), that is „They are destroying us!”
– Could he have said that?
– Yes, yes.
– „Pharrauen amen!”, „Mudaren amen!”
– Exactly. This is the real signification.
– But could it be possible to use it as official notion?
– (pause) No… as official notion it wasn’t and it won’t be as it is not possible.
16
GENOCÍDE (<. fr. {i}; {s} gr. genos „people” + lat. -cido „to kill”) s. n. (Dr.) Infraction
committed to destroy deliberately and systematically, completely or partly, a collectivity or a national,
racial, religious or political group and consists in: killing the members of a collectivity or group, serious
harm of their physical or mental integrity, submitting them to conditions of existence or treatment meant
to cause physical destruction, taking measures to prevent births, forced transfer of children belonging
to collectivity or group to another collectivity or group (i.e. massacre of population from colonies, of
Armenians by Turkish people at the beginning of first world war, extermination by Nazi of a part of
population from the territories occupied during the second world war). In 1948, the General Meeting of
O.N.U. approved the Convention for the prevention and sanction of the crime of g., entered in force in
January 1951. source: https://dexonline.ro/definitie/genocid
– Why?
– As the word has another connotation.
Marian, approximately 50 years old,
tinsmith Rroma leader, Bolintin Vale, county Giurgiu
I have decided to make a category of analysis only based on a sole interview

since the interview of Marian, tinsmith Rrom leader, is similar to the interview of
Sorin Mihai, related to the term of Porrajmos, both dealing with the issue how the
survivors themselves could have named the phenomenon. They put themselves in
the shoes of survivors by a mental exercise. Sorin Mihai accepts the variant when a
survivor could have used the expression of „porravdea amen”, with the sense of „they
have eaten us alive, they have destroyed us, they have left us only skin and bone, they
have devoured us” (Porrajmos), and Marian accepts the variant „Pharraven amen!” (in
Romani), that is „They are destroying us!” (Pharrajimos). Despite all these, both are
rejecting the use of notions in the official language due to the sexual connotations it
may have.
The acceptance by the two persons interviewed of both terms as being used by
survivors may entail that the terms are part of Romani ethos, with the possibility to
express fear, terror and human degradation.
Conclusions about Pharrajimos
The general trend of employees is to reject the notion of Pharrajimos. The

reasons of rejection are related to the sexual connotation that the term may have or that
it is deemed too weak to entail the idea of systematic persecution and extermination of
Rroma during the second world war.
All persons interviewed during our analysis know the basic signification of the
notion Pharrajimos, that of destruction, breaking, fragmentation, however the first
signification mentioned by an important part of those interviewed is highly related to
the concept of losing virginity in argotic or colloquial language17.
17
Viorica LIFARI in the article Methods of search of concepts from the perspective of cognitive
linguistic shows that „Lately the linguistic searches focus on the speaking individual or the one who is
using language as instrument to express thoughts and psychological states, and the centre of perception
focuses on the connection between individual and language, the anthropocentric idea appearing as
the basic one. Many years ago, the famous Polish linguist Baudouin de Courtenay outlined that the
language exists in the „ individual minds”, only in the psyche of the individuals part of this linguistic
community.” source:http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1512/86_95_
Metode%20de%20cercetare%20a%20conceptelor%20din%20perspectiva%20lingvisticii%20cognitive.
pdf?sequence=1&isAllowed=y
III. Samudaripen/O Samudaripen (translated in English language:

The killing of everyone)
Marcel Courthiade points out that this term was introduced in the 1970s18 with
reference to the extermination camps in Jasenovac and Auschwitz. What he does not
mention in his article is who are the authors of the term, was it taken from the Rroma
survivors of the extermination camps? Was it taken from their relatives? Was it taken
from the Yugoslav Rroma intellectual elite, recognized for production in Rromani
language? We do not know. Over time, the term was taken over by various Rroma
representatives from non-governamental and governamental organizations.
One of the important points that Marcel Courthiade, in comparision with another
term, that of Porrajmos, is that the term Samudaripen is“[…] clear, it is understood, it
is neutral and respectful. It is recognized and used in many environments, with only its
genuin connotation – and of mourning, while you should not use inappropriate terms
such as “Holocaust” or“Porrajmos”19.
Also, from the argumentation of Marcel Courthiade, we understand thet the term
Holocaust only refers to the extermination of Jews, being proposed by the Jews who
speak Greek.
In 2000, Claire Auzias published the work “Samudaripen: Le Génocide des
tsiganes”, and what is noteworthy is that the work appears in the French environment,
environment in which the term itself was consecrated.
The term was also introduced in the Romanian specialized literature, the branch
through which the Section of the Rromani Language Department of the Faculty of
Foreign Languages was taken over, and it was taken over, heiress of the French school
of Rromani language. Often, in the Romanian space, the term Holocaust is directly
translated through Samudaripen20. School textbooks on Rroma history and traditions
contain the term Samudaripen reffering to the Rroma’s deportation to Transnistria21.
Also, the products (documentary films, books, brochures) on Rroma genocide in
Romania by various governmental or non-governmental organizations used the term
Samudaripen to designate in the Rromani language the persecution of Rroma during
the Second World War22.
18
https://rrominalco.hypotheses.org/le-genocide-des-rroms/how-to-call-the-genocide-perpetrated-
against-the-rroms-in-nazi-times. Accessed on 20th August 2018.
19
Idem 12.
20
See A Pattern of Thinking in Rromani Poetry, Delia Grigore. „ […] Holocaust, known as Samudaripen
in the Rromani language […]” p. 165.
21
See the textbook Istoria Minorităților Naționale din România [The history of National Minorities in
Romania] (2008) coord. Doru Dumitrescu, Carol Căpiță, Mihai Manea. Published by Editura Didactică și
Pedagogică R.A. p. 131 Holocaust /O Samudaripen.
22
See: 1. The work Sostar na rovas?… O Samudaripen thaj lesqi ciaci paramisi Furtună, A.N.,
Grigore, D., Neacșu, M. Rroma Center Publishing House „Amare Rromentza”, Bucharest, 2010; 2. The
work Sosθar na rŏvas?… O Samudaripen e rromenqo thaj lesqi ćăći paramisi (trilingual edition) Furtună,
A.N., Grigore, D., Neacșu, M. The Center for Cultural and Social Research „Romane Rodimata”,
2012; 3. Broșura O Samudaripen. Holocaustul Romilor. România. Deportarea romilor în Transnistria.
In his article, M. Courthiade also highlights other forms of the term:,”Samudariben,

Samudaripen, Samudaripa and Sǎmudarimos”, depending on some dialectal varieties
of Rromani language. In our article, we will refer to the form Samudaripen, which we
consider to be consecrated.
Meanings and interpretations of Samudaripen.
The following categories of content have been identified:

1. The misundertsanding of the term due to the construction Samudaripen instead
of Seamudaripen. The perceiving of the term as a neologism.
2. The confusion: a past genocide of Rroma or one which is still happening in
the present?
3. The acceptance of the term.
Category 1. The misunderstanding of the term due to the construction

Samudaripen instead of Seamudaripen. The perceiving of the term as a neologism.
According to the analyzed interviews, the term Samudaripen involves a problem

of understanding from native speakers due to the word “sa” which precedes the noun
mudaripen (translated in Romanian language as killing / murder).
In their opinions, the term should be formulated as Seamudaripen, [Sămudaripen]
to be understand as the”killing of everyone”.
– Another term that also designates the Rroma Holocaust is Samudaripen, have
you heard about it?
– Yes, samudaripe, it is a word that… “mudaripe” means „murder”, it comes from “death”.
– And “samudaripe” or “seamudaripe” what would it mean?23
– “Seamudaripe”… “total death”.
– Do you find it more appropriate to designate the Rroma Holocaust?
– It seems to me more appropriate, because many times, the Rroma when
they reached the Holocaust (he refers to Bug, the deportation in Transnistria) they
understood that they were going to death.
[…]
In fact, it is not about “Sa mudaripe”, but “Sea mudaripe”, meaning “Death
everywhere” or “The death of all”.
Marian, about 50 years old,
tinsmith Rroma, Bolintin Vale, Giurgiu County.
Mărturii-documente. [O Samudaripen brochure. Rroma Holocaust. Romania. The deportation of Rroma

in Transnistria. Testimonies-documents] Ionescu, V., Neacșu, M., Costache, N. and Furtună, A.N.,
The national Rroma Culture Center „Romano Kher”, Bucharest, 2016; 4. ”The documentary film „O
Samudaripen andar i Romania. Holocaustul romilor din România [The Rroma Holocaust from Romania]”,
conducted by the Center for Cultural and Social Research „Romane Rodimata” in 2017;
23
I also used the term „seamudaripe” because I had noticed that it was difficult for the interviewee to
understand the „samudaripe” variant.
– Other name that is given to the Rroma Holocaust is Samudaripen, do you

know, have you heard it?
– Samudaripen? From where is this word, etymological, because I do not
understand it?
– You have to tell me, how you understand it.
– I do not understand it… Maybe o Mudarimos (translated into English language
as murder). Samudaripen tells me nothing. I understand. O Mudaripen (translated into
English language as murder).
– Where does the “Sa-”, come from, which is in front?
– [pause]
– I tell you: from sea (translated into English language as everyone).
– O Seamudaripen. Correct. The killing of everyone. O Sea[mudaripen], but no O
Sa[mudaripen]. […]
“Samudaripen”. And how do the Rroma understand it? I do not understand at all.
O Seamudaripen, yes. I think that Samudaripen is a grammatical mistake.
Ursari Rroma, speaker of kalderash dialect, actor, Bucharest.
– But what does mean Samudaripen?

– I have not heard it before! I do not know who called it, but I can not understand.
Mudaripe is the past form of the verb to kill, but sa I do not know what it means.
– Sa, from sea (translated into English as everyone).
– Who did say this word? I do not like it. It has no logic for us, the Rroma.
Lucica Furtună, 54 years old,
speaker of Ursari dialect, merchant, Bârlad.
The misunderstanding of the term by the two interviewees can be explained by

the fact that the speakers are in fornt of a word which they have never encountered in
the everyday speech, Samudaripen being a composed term, specific to the Rromani
standard language, introduced in the Romanian space by the intellectual elite.
The proposal of the term Seamudaripen [Sămudaripen] instead of Samudaripen,
which I do not understand at all, could be explained by the fact that it is possible, in
their tongues (Kalderash and Tinsmith), for everybody / everyone to use only sea [să],
the form sa being probably lost.
Being an abstract noun and a compound word, it has difficulties in understanding
among native speakers of the Rromani language, knowing that, in general, the native
speakers are not familiar with expressions based on abstract nouns.
Category 2. The confusion: a past genocide of Rroma or one which is still

happening in the present?
Another field observation is that the term Samudaripen draws an understanding

such as „continuous murder, not to give up a murder”, as one of the interviewed
persons remarks, a Rroma survivor of the deportation in Transnistria:
– And there they want to put a title, a name and some persons propose the
words I told you before, forgive me for using them, others say “Seamudaripen”…
– Te mudarel pes”? (translated in English – to kill?)
– “Sea mudaripe, that is, they wanted to kill all Rroma.
– And that is truth!
– Others have came up with the term Seamudaripe. What does it mean?
– Seamudaripe? (translated into English) “Everybody must be killed!”
– Is this better?
– It works… But why “have to die”? Why? This is the thing [the question].
That we are here (he shows to the people from community, who are coming aut at the
gates, children who are playing on the street), look, as you see, all this village: “Thaj
te mudaras!” (translated into English: Let’s kill!), “Mudarimos” (translated into English
as “killing”, “murder”). Why? So, in vain, it is said there?
– No. “Samudaripen”, that is, they wanted then, 80 years ago, to kill all Rroma,
that is why…
– That is it!
Transcription after the interview conducted in the Rromani language
Ramadan Tudor, 90 years old,
tinsmith Rroma, survivor of the deportation in Transnistria.
Marcel Courthiade, in his article, translates the word sa from the Rromani
language through the indefinite pronoun everybody / everyone24, but in Rromani
language, the word sa has the morphological value of an adverb, as it can be seen
from the following examples:
Sa anθo kher si. (translated into English language: He is still in the house.)
Sa delas trat. (translated into English language: He is still shouting.)25
Considering as a case study the interview with the Rroma survivor Ramadan
Tudor from the Tinsmith race, the term Samudaripen presents a series of problems,
due to the use of the term sa/sea which has several morphological values (adv., pron.,
indef. adj.), the first of them, the adverb, sending to the idea of persistent, continuous
persecution, which makes it clear that we are dealing with a genocide in the present,
along with the idea that it will happen in the future.
In order to have more support in confirming this hypothesis, we propose to carry
out more interviews with people from different dialects and different ages in a future
study, the resources being very limited in this study.
24
„It originates simply from sa « all » and mudaripen (with respective local variants) « murder »
(< mudarel « s/he kills ») – which is clear, understandable, neutral and respectful.” Source: https://
rrominalco.hypotheses.org/le-genocide-des-rroms/how-to-call-the-genocide-perpetrated-against-the-
rroms-in-nazi-times
25
Source: Dictionary rroma - romanian. Gheorghe Sarău, Bucharest, Sigma, 2006.
Category 3. The acceptance of the term.
– How do you consider the term „Samudaripen”?

– Better than the term “Pharrajimos” or “Porrajmos”. It is more correct than
“pharabdo” (translated into English language as „busted”) or „porrado” (translated into
Rromani language as „devoured”).
C.M., about 40 years old,
a Rroma, speaker of the Kalderash dialect, journalist, Bucharest
– What do you say about Samudaripen?

– It is better. I would write the word Samudaripen untied an I would pronounce it
untied.
Daniel Petrilă, 26 years old,
a Rroma, speaker of the Carpathian dialect, poet, Bihor
– Samudaripen yes. It is a term I have been familiar with, over the last ten years
I have heard it so often that I have internalized it. If you want my opinion, something
has happened, an event, a de facto situation, then people felt the need to name that
moment, in a way, and that happened then. And when happened then, among those
who participated in the nomination, only active participans of the historical event
were not expressely included. I mean the Rroma who were in Trasnistria or in the
concentration camps, they do not participate directly… Or the majority of those who
proposed the term Samudaripen were propably not survivors of Holocaust or of the
deportations. The majority of my community and my family members do not name
Samudarimos. For example, they gave Trasnistria. People need to identify with a
name a certain event or experience. The term itself, depends on the perspective you
are look at, that is, in my community, people if they wanted to remember it [he refers to
the Holocaust event, they would simply say “Transnistria” or “Bug” and it was enough
and they knew that the event they are reffering to.
Cristi Pădure, 36 years old,
The common feature of the three interviewees is that they can be called
professionals of Rromani language. The acceptance can be attributed, on one hand, to
the fact that the term has no connotation other than of mass murder, condition that the
other terms do not fulfill.
Two of the interviewees are trained in the study of Romani language in the
Rromani Section of the University of Bucharest, largely inherited by the linguist
Marcel Courthiade. The acceptance of this neologism may also indicate the fact that
the interviewees may agree with new directions for the development of Rromani
language.
Conclusions on Samudaripen.
For some of the intervieweed people, the term Samudaripen can not be
understood, being perceived as an abstract construction. A proposed variant might be
Seamudaripen.
The construction Samudaripen / Seamudaripen can send to the idea of continuous
persecution, which can make it clear that we are dealing with a genocide at the present
time, beside the idea that it can be repeated in the future. We intend to explore more
this hypothesis, the reduced number of interviews being a major limit of this statement.
The las observation is that the term can be accepted by the Rroma intellectual
elite, but also this conclusion must be explored on the basis of several interviews.
IV. Kali Trash (Kali Traś) - (translated into English Black Fear).
Another term designating the genocide against the Rroma during the Second World
War is Kali Trash. It comes from the Romani language and has the meaning of Black
Fear.
In Romania, the term began to be known due to the play on the deportation of the
Rroma in Transnistria, Kali Trash, written and directed by Mihai Lukács, premiered in
May 2018 at the Jewish State Theatre in Bucharest.
Until now, academic papers have not been developed to use this term in the title.
However, the term is mentioned and used by various authors in the literature referring
to the memory of the Rroma genocide26, but also by various Rroma or non-Rroma
activists, especially from the Slavic space27, the Slavic space being the space in which
this term was consecrated.
Of the four terms, we believe that this could best be understood by native
speakers of the Romani language, because it does not make any vulgar reference,
it is not composed of an abstract noun, and it is not a compound word, namely a
neologism. But this time there are a series of dialectical problems that refer to the term
“trash”. In Romania, but not only, the term “trash (Romani) = fear” (frica-Romanian)
is understood only by the speakers of the ursari Rroma and tinsmith dialects, the
speakers of the other dialects using the term dar for frică (fear).
Content categories identified:
1. Searching for the deep meaning of the term in relation to the genocide of the
Rroma.
2. Rejecting the term as not part of the Rroma ethos.
3. Remarking the metaphoric construction.
4. Misunderstanding of the term due to dialectal differences.
26
h t t p : / / w w w. a c a d e m i a . e d u / 2 7 0 2 6 5 8 0 / K a l i _ Tr a s h _ o f _ t h e _ B e s s a r a b i a n _ R o m a _ i n _
Transnistria_1942-1944_
27
http://babynyar.gov.ua/en/august-2-international-roma-holocaust remembrance-day-0
Category 1. Searching for the deep meaning of the term in relation to the
genocide of the Rroma.
Reporter – Have you heard of “Kali Trash”?

M. – “Kali trash…” I know what it means, it means “kali” = “black”, “trash” = “fear”,
“Kali Trash” = “Black Fear”.
– The tinsmith Rroma have for the word “fear” – “dar” or “trash”?
– The tinsmith Roman have the word “trash”.
[…]
If we are to think humanely, it is true that in Transnistria they saw the fear of
death – “Kali Trash” or “Trash Kali” (translated into English Black Fear). It is true that it
might have a connotation, because that’s what they were heading towards then, they
went with that thought.
Marian, about 50 years old,
tinsmith Rroma, community leader, Bolintin Vale, Giurgiu County
– Kali Trash I do not know why, you can be a victim and suffer without fear. This
word gives an infantile air to Rroma or victims. I find it a convention term if you want.
You know, I do not think people were looking for a name for what was happening then.
Cristi Padure, 36 years old,
The two interviewees understand the meaning of the Kali Trash expression in
the Romani language. The first interviewee accepts the sense of death that Kali Trash
might have. We can also say that the community leader understands the meaning of
the term because it uses the term “trash” for “fear” in his dialect. The idea suggested
by him, as in his other reference to the term Pharrajimos or that of Sorin Mihai to the
term Porrajmos, is that the deported Rroma could have thought / felt a Black Fear (of
Death).
The second person interviewed questioned the term Kali Trash, and the conclusion
reached is that it is “a term of convention,” a term that does not necessarily reflect the
suffering of the Rroma. The idea it claims is that the term may not show the idea of
dignity of the victims in the face of death.
If we compare this idea with the fact that Ian Hancock also accepts the meaning
of rape that Porrajmos may have as a term that denounces the genocide of the Rroma,
then the question of the dignity of the Rroma people in the face of genocide becomes
an important one in the definition of the term of genocide of Rroma from now on. Also,
the Pharrajimos term can be discussed from this perspective (with the connotation of
devirgination).
The term that will name the genocide of the Rroma should or should not capture
the idea of the dignity of the victims? Mihai Neacsu, in the foreword to “Why I do
not cry … The Rroma Holocaust and its True Story” (2012) work raises the following
problem: “From 1990 until today, survival continues to be the general characteristic
of the Rroma in Romania. Who were the Rroma before the Holocaust? Some people
that society rejected for their own difference, people whom nobody generally wanted
around, except for the time when their crafts were necessary for the Romanian
community. At the opposite end, the surviving Jews of the Holocaust are now full of
indignation over what has happened to them. It is an indignation specific to strong
people with high ethical conscience and self-esteem.” p. 12
It is necessary to establish what the term that will name from now on the
genocide of the Rroma proposes to convey. Should it become an identity brand? Is
it enough to refer only to the idea of mass killing of some people (as Samudaripen
conveys)? Should it be a vector that will unite the Rroma around the idea of a cross-
border people? We will see.
Category 2. Rejection of the term as not being part of the Rroma ethos.
– And there is one more: “Kali Trash”.

– Kali (pause), trash…
– How come?
– (laughs) Black Fear … What the hell (laughs)! Bad … It’s not good!
– It’s not good.
– It`s not good! Who wrote it… (laughs)What the hell! (laughs) Heavy! It’s not
good.
[…]
Fear!
– Black Fear.
– Yes.
– Does it seem right to you?
– That used to be! “Te mudaren!” (Romanian “To kill”) It was the order to kill us,
and Mary came and returned the order, Queen Mary. She came and saved us. She
took us out of there
Ramadan Tudor, 90 year old,
tinsmith Rroma, survivor of the deportation to Transnistria
– The third is Kali Trash. How does it feel?

– A shit! It has nothing to do with these torments in Trasnistria!
Ion Constantin, 78 years old,
silversmith Rroma, survivor of the deportation in Transnistria, Bucharest
– But what about Kali Trash?

– No. I do not like.
– Why?
– Black Fear? What is that? Not! It would be better: Pekle amare ile! (Romanian
translation it has burned our hearts)
– Are you tempted to look for an expression?
– An expression that burns to my heart. Thabdias amaro ilo (Romanian translation
they have burned our hearts). But there are many phrases that… So a child needs to
remember if it reads… It’s smoother. It’s jag e bari (the big fire) or a bari jag. And we
use the term: Da ciceas amende iag k-o ilo. (Romanian translation they put fire to our
heart).
Lucica Furtuna, 54 years old,
Ursari Rroma, merchant, Barlad
– In your dialect there is no trash, but there is dar.

– You have trash, we have dar. There are very few people, and I emphasize and
take responsibility, that this name is understood by very, very, very few people. Gadjii
understand it more when you translate it: Fear of Darkness. The Rroma cannot feel it.
Ursari Rroma, speaker of the kalderash dialect, actor, Bucharest
What is the condition that the term that will name from now on the genocide
of the Rroma should fulfil? The central idea of our study is that it must be accepted
(felt) primarily by the Rroma. According to the above interview fragments Kali Trash,
and not only this (but Samudaripen also) appear to be perceived as ex-definitions
of Rroma genocide rather than as endo-definitions. The interviewed Rroma want a
term that they can feel: “An expression that burns my heart:” Thabdias amaro ilo
(Romanian translation They burned our hearts) “– Lucica Furtuna. To what extent will
a term be imposed / accepted if the Rroma cannot feel it?
The imposition of one term or another is primarily a privilege of the Rroma elite
and of the decision-makers within the institutions that decide or take part in Rroma
decision-making. Accepting a term will depend on its suitability to the Rroma ethos
that decision-makers have to take into account in order for the Rroma to really feel
represented.
Category 3. Noticing the metaphoric construction.
– Another name given to the genocide of the Rroma is “Kali Trash”, do you know?
– No. Since when? The first time I heard of it during the play Kali Trash, I had never
heard of it before. Why not “Parni Trash” (Romanian translation “White Fear”)?
– Or why not “Kali Dar”?
N.C. (intervenes) – O “Kalimos” and bibaht, o “kalimos” and dukh (Romanian
translation “Black” is bad luck, “Black” is pain).
C.M. – Do you know why I agree with you? Because the kalderash Rroma also
say: “Drom parno!” (Romanian translation word by word “White Road!”, The equivalent
of “Safe trip!”)
N.C. – That road without any problems, hardship, without negative happenings.
When you say in Romani “Kali Trash”, these two words gather in them “fear” because
you are afraid of “black”. Kana dikhes varekon ke si ande kalimaste trashas, janes ke
varekon muleas. Kodo si o hakiaripe e alavesko (Romanian translation when you see
someone in black you are afraid, you know someone died, that is the meaning of the
word).
C.M., about 40 years old,
Rroma speaking the kalderash dialect, journalist, Bucharest.
Norica Costache, 52 years old,

Rroma speaking the kalderash dialect, translator and interpreter
– What do you think of Kali Trash?

– It seems to me more metaphorically, than an [official] name. I feel more O
Porrajmos than Kali Trash. Black makes you afraid. It is more metaphorical and it is
good because it is used in art (he refers to the play Kali Trash). Fear of Darkness.
Darkness can be Hell, darkness can be in someone’s soul, it has many meanings.
Ursari Rroma, speaker of the kalderash dialect, actor, Bucharest
Despite the fact that the three interviewees may notice the metaphorical
construction, none of them regard it as a decisive term.
Kali Trash is regarded as a term that could communicate outward the suffering
of the Rroma in the Gadjoi world. In the current context, the term is also seen as such
due to the staging of this year’s play by the same name, attended mostly by non-
Rroma and less by Rroma.
In Romania, as it appears from the first interview, Kali Trash is a relatively new
term with reference to the genocide of the Rroma.
Category 4. Misunderstanding of the term due to dialectal differences.
– What do you think of the name Kali Trash, which is still given to the Romani
Holocaust?
– We do not have the word “trash” (from the kalderash and tinsmith dialect,
Romanian translation “fear”), we have only “dar” (from the kalderash dialect, Romanian
translation “fear”), we do not understand “Kali Trash” (Romanian translation Black
Fear).
Daniel Petrila, 26 years old,
Rroma speaking the Carpathian dialect, poet, Bihor
– In your dialect there is no trash, but there is dar.

– You have trash [Ursari Rroma], we have dar. There are very few people, and I
emphasize and take responsibility for this, that this name is understood by very, very,
very few people.
Ursari Rroma, speaker of the kalderash dialect, actor, Bihor
One of the limits of Kali Trash is that it may not be understood by some Rroma
due to dialectical / speech differences. We believe that this is a limit to be taken into
account when suggesting the choice of a term that defines the genocide of the Rroma
at international level.
Conclusions on Kali Trash
When the interviewees look for the profound meaning of Kali Trash, its analysis
as compared to the terms Porrajmos and Pharrajimos leads us to discuss the profound
content of the term that will from now on name the genocide of the Rroma.
The second observation is that the expression Kali Trash can be rejected on the
grounds that the Rroma cannot feel it, since it has no roots in the ethos of the Rroma.
In Romania, the term is relatively new and may have more emotional burden for non-
Rroma people.
The last limit of the term is that it is only understood by the speakers of certain
Romani languages / dialects.
Final conclusions
A major problem we are reporting on the Rroma Holocaust, besides those of social
representation, reconciliation and reconciliation, which were discussed in previous
studies (Furtună, A.N. 2015), is also the name - there is no unanimously accepted name
for the tragic events that targeted the Rroma during the Second World War. As we have
seen, for every dialect or community there is such a more or less extended term (as a
sphere of use); We can easily admit that unilateral acceptance at national level can also
be facilitated through the literary Rromani language and the fact that a name in the
Romani language of the Holocaust has not yet been imposed could be explained by the
fact that either this literary language did not have the time or the force to do it, or to it
(the literary language) did not join the other vectors in civil society, for this approach,
either this issue / issue is not important enough for the Rroma decision-makers.
The translation of the terms Porrajmos, Pharrajimos and Kali Trash into the
colloquial language could show that the Rroma during the World War II persecution
were devoured, raped, broken, harmed, scared to death. So these terms describe the
same rarity and so we can perceive them as complementary.
I emphasize the importance and complexity of each of these terms precisely
in order not to give the impression that I propose a formal adoption of one of the
terms to the detriment of the other, but at the same time I think that not having an
agreement between the Rroma elite and the Rroma communities, while different
national or international institutions, academia and the media use different terms, may
lead to a reification of Rroma genocide in the lines of non-Rroma population, and to a
deconstruction of the memory of Rroma genocide among Rroma communities.
Also, the use in public of various terms in Romani to name the genocide of
Rroma, without any consensus primarily between Rroma and Rroma elite can generate
ideas that the Rroma do not have a common ethnic identity.
Moreover, the lack of consensus among the international Rroma elite on one term or
another may induce the false idea that the Rroma cannot have a common linguistic variant
by serving to communication between speakers of different dialects of Romani language.
BIBLIOGRAPHY
1. About, I. & Abakunova, A. (2016) The Genocide and Persecution of Rroma

and Sinti. Bibliography and Historiographical Review. International Holocaust
Remembrance Alliance.
3. Chelcea, I. (1944) Țiganii din România (Rroma from Romanian). Romanian Social
Institute.
4. Furtună, A.N, Grigore, D., Neacşu M. (2010) Sostar na rovas?... O Samudaripen
thaj lesqi ciaci paramisi. Holocaustul rromilor şi povestea lui adevărată. De ce
nu plâng?... Deportarea rromilor în Trans-nistria: mărturii, studii, documente
(Why don’t they cry?... Rroma deportation to Transnistria: Testi-monies, Studies,
Documents), Center for Cultural and Social Researches „Romane Rodimata”.
5. Furtună, A.N (2015) Cultura Romă între „bărci de carton” și realitate (Rroma culture
between cardsboard boats and reality) Dykhta! Publishing House, Popești-Leordeni.
6. Janos Barsony (ed.), Agnes Daroczi (ed.) Pharrajimos: The Fate of the Rroma
During the Holocaust, International Debate Education Association, New York, 2008.
7. (Ed.) Mirga-Kruszelnicka, A., Acuña, E. C. și Trojański, P. (2015) EDUCATION
FOR REMEMBRANCE OF THE ROMA GENOCIDE Scholarship,
Commemoration and the Role of Youth. Libron.
8. Stănescu, V. (2007) cu moartea’n ochi – roman (Seeing the dead – novel).
Bucharest, MarLink.
Dictionaries:
1. Dicționar rrom – român (Romani-Romanian dictionary). Gheorghe Sarău, Bucha-
rest, Sigma, 2006.
Reports:
1. The International Commission on the Holocaust in Romania (C.I.S.H.R.) (2005)
Final Report. Iaşi, Polirom.
Studies:
1. „Cultural Consumption and Participation among the Rroma People”, completed in
2010 by National Centre for Rroma culture-Romano Kher and National Institute
for Cultural research and training.
2. ,,Cultural Resources and consumption in Rroma communities: a pilot study for Il-
fov county’’, completed in 2011 by National Centre for Rroma culture-Romano
Kher and National Institute for Cultural research and training.
Articles:
nr 2, 2009.
1. Elena Marushiakova și Vesselin Popov: Holocaust, Porrajmos, Samudaripen ...
Creation of New National Mythology.
kova, Elena and Vesselin Popov. 2010. Holocaust, Porrajmos, Samudaripen ...
Tworzenie nowej mitologii narodowej. Studia Romologica 3: 75-94. [în limba po-
poloneză].
gnitive (Methods for researching the concepts from a cognitive linquistics perspec-
tive). Revista Limba Română, Nr. 4, anul XXVII, 2017.
Archives:
1. Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei - National Archives of Romania
2. Buzau Police Inspectorate - National Archives of Romania
Internet sources:
1. Ian Hancock “Of the interpretation of a word: “Porrajmos” as Holocaust”. https://
on of Rroma in historiography. Publicat în data de 06.06.2018. Sursa: http://www.
romea.cz/en/news/world/renata-berkyova-concept-of-the-porajmos-as-a-reflecti-
on-of-the-marginalization-of-roma-in-historiography.
4. Marcel Courthiade: How to call the genocide perpetrated against the Rroma in
Nazi times? Source: https://rrominalco.hypotheses.org/le-genocide-des-rroms/how-
to-call-the-genocide-perpetrated-against-the-rroms-in-nazi-times
6. https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documen-
tId=090000168008b633
7. www.dexonline.ro
Deportation of Rroma to Transnistria.
Perceptions and representations.
In 1942, according to official data, approximately 25,000 Rroma were deported from
Romania to Transnistria. Their selection criteria had in mind on one hand nomadism,
and in the case of sedentary Rroma, all those Rroma “who could not justify their
existence” were deported. Their living conditions in Transnistria meant hunger, cold,
typhus and abuses by the Romanian and German authorities. All this led to the deaths
of about 11,000 deportees, half of whom were children.
The final report of the International Commission on the Study of the Holocaust
in Romania “Elie Wiesel”, published in 2004, subscribes to the persecution of Jews
and Rroma during the Antonescu regime within the Holocaust phenomenon.
According to the “Holocaust Survey of Romania and Perception of Interethnic
Relations” conducted by the Elie Wiesel National Institute for the Study of the
Holocaust in Romania in May 2015, only 18% of the Romanian population associates
the Holocaust with the persecution and extermination of the Rroma and only 20%
of the interviewed respondents associate the “Ghettos and the Transnistrian camps”
with the Holocaust. In the same survey, under the heading “Perceptions of minorities”
it is shown that the social distance (based on Bogardus scale) between the majority
population and the Rroma population is of 4.97 (where 1 is the closest accepted
relationship with a minority (family member) and 7 the farthest (should not come to
Romania)).
The study “Why don’t they cry…? The Romani Holocaust and its true story“,
published in 2010 by the Rroma Centre “Amare Rromentza”, deals with the social
representation of Rroma deportation in Transnistria among young Rroma. It shows
that the social representation of the deportation of the Rroma in Transnistria is not a
structured one, based on clear, historical, factual information, but is based more on a
series of myths and oral histories unmatched in time and space, since until the 1990s
the Rroma did not have an intellectual and artistic elite to preserve the memories of
the victims of this event.
In the case of the deported Rroma, we do not have personal journals or other
documents except archive documents (so far we have identified only two literary
works written by the surviving Rroma of Transnistria: “With Death in the Eyes”,
author Valerică Stănescu and “Spring at the Bug” by Tănase Duminică,, unpublished
manuscript), which depicts what the Rroma lived during the deportation, but there is a
rich folklore created by survivors.
The above data highlight the need for projects that, in the case of the majority
population, contribute to the development of intercultural dialogue based on the
concept of knowledge, and among the Rroma population, foster the process of identity
reconstruction by discovering their own history and culture.
The present project reveals that the Rroma have a living culture that has “reacted”
during the deportation, producing a series of myths, songs and legends.
In the study “Participation and Cultural Consumption among Rroma”, conducted
in 2010 by the Romano Kher National Rroma Culture Centre and the National
Institute for Cultural Research and Training, regarding the availability of respondents
for various types of cultural activities, depending on the knowledge of the Romani
language shows that 79% of the respondents would like to organize events about the
Rroma Holocaust in their community. The study “Cultural Resources and Consumption
in Rroma Communities: A Pilot Study in Ilfov County”, conducted in 2011 by the
same two institutions mentioned above, confirms the need to organize in traditional
Rroma communities, cultural events centred on the history of the Rroma.
NICOLAE CLOPOTAR
”Cula”
Merghindeal, Sibiu County
84 years old, tent-dwelling Rroma (cortorar)
Transnistria concentration camps that he was deported to:
Romanovca Balta, Crinca, Caterinca
Deported during the first wave, nomadic Rroma category.
Motto: Our tents were set up in Veseud, they rounded

us up and took us to Agnita, they rounded up all the
Rroma that they could find in the county. How many...
200, 300, they gathered everyone together. And they
organized a row of wagons. And there were four
policemen guarding us: one in the back, one in the
front, two in the middle.
– Could you tell me your name?

– My name? Clopotar.
– What kind of Rroma are you?
– I’m a Kalderash (căldărar), not a sieve-maker (ciurar). We make cauldrons,
pots, buckets, all kinds of things…They’re not good, they can only make sieves…
different Rroma.
– Where did you grow up?
– Me? I grew up here, in the villages. We would travel, how should I put this,
with our wagons and tents. We would be in one village one day, then, when there was
no more work for us, we would travel to a different village, and so on, we settled
down here in Merghindeal.
– Do you have any brothers or sisters? Or did you use to have any?
– I had a sister, and Buri, my brother, we were three siblings.
– Is he still alive?
– They died. My sister, as well as... [his brother]
– Tell me who your parents were.
– My father? His name was Sirianu. My mother’s name was Puia. She died here,
he died in Russia.28 He was in the army and he came back home, and they took him to
Russia. He lived with us for two weeks, then he died.
– How did he end up in Russia?
28
Many of the Rroma survivors of the deportation call Transnistria ”Russia”. The inhabitants of
the Transnistrian villages where the Rroma were deported are called ”Russians” in the collective
consciousness of the Rroma survivors.
– He was a soldier on the battlefield, when they took us away, they didn’t take
him as well, they only took us with them because they couldn’t find him, my father
was on the battlefield. He came back home from the battlefield. You know? They got
away [from the battlefield]... When they got away, they took him to Russia. He wasn’t
assigned to the same place as us, they took him someplace else, there were all kind of
Rroma groups. There were comb makers (pieptănari), all kinds of groups.
– Why did they take the Rroma to Russia?
– The Rroma? To kill them. To let the Germans kill them and rid the country of
Rroma, so that only Saxons and Romanians would be left.
– But what had the Rroma done? Were they bad? Were they…
– They weren’t bad. They wanted to wipe out this ethnicity, you know?
”Gypsies”! So that only Saxons and Romanians would be left.
– So how did they take you to ”Russia”?
– They took us, wasn’t I just telling you about this? Each person with their tent
and wagon, all the way to Russia, to the Bug River. When we got there all of us had
wagons, the Russians came and took our horses and wagons, you even had to give
them your whip, and that was that. They would travel on the road, they didn’t say
that…that was it! They rounded up all the wagons and horses and arranged them in a
row, you know? They took whatever they liked, got in the wagons and then they were
off.
– How old were you when you were deported?
– Eight.
– You were pretty old.
– Yeah, I was eight years old.
– Do you remember it?
– Of course! Even today I’d know how to get to the place in Russia where they
buried the dead!
– Would you?
– If I run out of luck29! We were in Romanovka Balta, they divided us. There
they didn’t put them in the Russian cemetery, there was a place next to the cemetery
with some willows. That’s where they put the Rroma, they dug a pit for the silo and
put all the Rroma there.
– Did a lot of people die?
– There were 150 of us in the kolkhoz, and only 50 survived, 100 died. The
ones that were older and came afterwards, the children, the people who were younger,
maybe twenty years old, they survived and were taken to the collective farm in the
spring to be put to work: some took care of the cattle, others took care of the chickens.
As kids, we had to take care of the chickens, there were 400 chickens.
– Was it a farm?
In the context of the Romani culture, this expression is very important, as the concept of ”baht”
29
(English translation ”luck”) is one of the pillars of the Romani culture.

– It was a collective farm. A lot of the Rroma sometimes caught and killed a
chicken. When the Russians30 noticed, they didn’t let them take care of the chickens
anymore.
We were in Romanovca Balta, there were also Caterinca and Crinca, the Rroma
were divided in the same way... The front advanced, when the front advanced, it would
come after us and we would go before it. So, we got to the Dniester, when we got to
the Dniester a German man wanted to force us onto the tracks [train tracks], he forced
us onto the tracks where, you know, they were bombing. They bombed the Romanians
as well, a lot of people, they bombed Rroma as well. We stayed at the Dniester for one
month, they wouldn’t let us cross it. We crossed it, my mother and grandmother and
I – we had money, several kinds, how do I put this…Romanian money, but the money
needed to be marked, you know? We had it from Romania. You needed it to ride the
train. We gave them one thousand and they let us cross. My uncle stayed behind at the
Dniester. This is what an older Rroma man did: he went to the Dniester and saw that
there were boats there. You know? On the water. He broke the lock and he stood in
front, and said ”If I’m going to die, I don’t want to kill so many people”. He helped
all the Rroma cross. When he went, he took the boat and two children and crossed the
Dniester, all alone! He two, three people cross at a time, no more. In one night, he
helped all the Rroma cross, everyone in the Dniester area, they went to the villages,
God only knows where, they were lost, nowhere to be found. And they came, they
came in the... how should I put this, in the spring, it wasn’t until Easter that the Rroma
got there. They walked and came from there, God only knows how, they would stop
and rest, sometimes they got forced off, locked up, they would escape and wander the
villages like that. It was harder until they crossed the Dniester and the Prut River.
– Tell us, did a lot of people die of typhus?
– Didn’t I tell you? 100 people died of typhus, the Rroma would get sick and die,
you couldn’t go to the doctor, a couple of Rroma tried to go to the doctor – they didn’t
know that the doctor was Russian31, he couldn’t speak their language. The Rroma
stopped going to see them [doctors], 100 people died.
– And when they forced you to leave Romania, do you remember where you were?
– Our tents were set up in Veseud, they rounded us up and took us to Agnita, they
rounded up all the Rroma that they could find in the county. How many... 200, 300,
they gathered everyone together. And they organized a row of wagons. And there were
four policemen guarding us: one in the back, one in the front, two in the middle. At
nightfall, you were allowed to cut grass for the horses. And stay where you were until
morning. You would make some food for yourself, feed the horses, and move on the
next morning. The horses would walk until sundown. In the evening, they would take
you to where the policemen said you should go, to the place where you were supposed
to spend the night. You’d spend the night there, make something to eat, then you’d
leave. That’s how we travelled to Russia, in our wagons, all the way to the Bug River.
30
Ukrainian police forces under Romanian occupation.
31
Ukrainian.
When we got to the Bug River, the Russians32 came and took our horses. We stayed
there in a concentration camp... there were people there that were worse off, poorer.
The poor people would take a corncob and crush it to feed their children, they would
gather up those kernels, God help me, you don’t see that every day. I felt so bad for
them, since my father was a soldier, and they had an old grandfather, so I would take
some corn and crush it: ”- May your father live a long life! – Here you go, old man,
give them something to eat.”
– It was a really hard life.
– My father died there, my uncle died there, everyone died there... in Russia. I
came back, three children and my mother. We suffered a lot, the Romanians didn’t
suffer as much as the Rroma, they went into Saxons’ homes, trespassed on their lands,
took away Saxons’ lands. After we came, they did it again: they rounded up the Saxons
and took them away33. Only the old people were left behind. And they didn’t take all
of them, only the young people. They should have done the same with the Rroma
instead of deporting all of them.
– Here’s what I want to ask you: I heard there was a queen who came to
Transnistria to save the Rroma.
– She threw manifestoes around, Ana Pauker34, so that ”they wouldn’t kill the
Rroma”. They took the Rroma there to kill them. To wipe the Rroma out, the kill
them. And she ordered that the Rroma be repatriated, not killed. They repatriated three
or four, but before they could repatriate all of them, an order came saying that the
Rroma should be assigned to collective farms. So, we stayed in Russia for two and a
half years.
– Is the story about the ”cardboard boats” real?
– It wasn’t. It wasn’t, if I were to tell you it was, I’d be lying, and I don’t
want to do that. There were the pletoși, who make axes, they were digging wells for
themselves, since they didn’t have any drinking water. They settled us in a large
floodplain. It was surrounded by barbed wire, barbed wire…like a concentration camp,
concentration camp! A Rroma woman left, because they would cut it [the wire]. The
Rroma were, you know, sly. They would cut the wire and leave, since there’s nothing
to do… boiling potatoes or making something to eat. And there were sunflowers, when
there were sunflowers. So, what did one of the women there do? The poor woman left,
and they shot her.
– Did they kill her?
32
Ukrainian militias.
33
Over 50,000 Saxons and Swabians from Transylvania and Banat were deported to Russia after World
War II. Almost 10,000 of them died in Russian concentration camps. Source www.historia.ro
34
In this interview, the survivor uses the image of Ana Pauker (the image of a strong woman who was
a well-know politician) to render the image of Queen Helen, who intervened on a few occasions in favour
of the deported Rroma. See Viorel Achim’s article O intervenţie a reginei-mame Elena pentru repatrierea
unei femei de origine romă deportată în Transnistria. Revista Holocaust Studii si Cercetari, vol I, nr 2,
2009. For the myth of the Saviour Queen, see the work Cultura Romă între “bărci de carton” și realitate
(2015) Adrian-Nicolae Furtună. Dykhta! Publishing House, Popești-Leordeni, p. 49.
– She didn’t die, she just stayed that way and they took her children, there were
two of them, when they divided us, to that forest. They forced the Rroma into the
forest, two or three hundred people died there, in the woods. It snowed… it was cold,
it was cold there. Some found things to keep them warm, if they couldn’t...
– And where did you live there? In houses?
– They gave us what we needed to build hovels. We built hovels, we lived in
the collective farm at first. Here’s what the collective farm was like: they put the
Rroma in stables. So, what did the Rroma do? When they saw where they had forced
them to stay and since there was no wood to cook with, they cut the wooden beams
down. They cut them down and the collective farm collapsed. They gave them what
they needed to build hovels. They all built hovels. With their families. We dug in
the ground and placed some pillars and put earth in, you’d go in like this (he mimes
crawling in). We stayed there, in the hovels, for a year and a half.
– A long time.
– A year and a half.
– Did a lot of children die?
– Children didn’t usually die, they wouldn’t get serious diseases like the old
people. The old people were…what did I tell you, you got lice by the fistful. The thigs
that happened in Russia…Heaven forbid. These are the kinds of clothes that the Rroma
had (he shows us the linen shirt that he put on especially for the interview), wagons
full of them, the Russians took them all. A poor Rroma would trade his coat for a litre
of cornmeal, or for two potatoes, so that he could make something to eat, or dresses –
the kind that Rroma women wear – the red ones. They would trade them and that was
it, so they could make something to eat. There was nothing to eat. Heaven forbid.
– Did you think you’d ever make it back?
– No, no one thought that, no one… if the front didn’t advance, you weren’t
coming back and that was that! There was no coming back for the Rroma. They would
have stayed behind in collective farms as serfs for the Russians. There was no one.
– Did the Rroma write any songs in Russia?
– Songs? About coming home? They did write a song about getting out, but I
can’t remember it.
[…]
– You’d go to the trains and ask for food. When you went by the trains, people
would take pity on you and give some bread or whatever they had on them.
– Were there persons who didn’t want to work?
– They wouldn’t feed them!
– Did they beat them?
– They would beat them, but they wouldn’t feed them. If you didn’t go to work,
you wouldn’t eat. They wouldn’t give them anything from the cauldron. What did they
put in the cauldron? Beans, squash, turnips, cabbage, a lot of things, you know? A big
cauldron, two, three hundred. And there was a ladle, it could hold about one litre,
and polenta made with cornmeal. They would make a sort of cake from bran, hulls,
just crushed corn. Some Rroma made one of those large files for themselves and they
would make cornmeal.
Their cornmeal was better than the one made by the Russians. They would take
them there in the winter, the Russians only threshed corn in the winter. When it would
snow on the corn. There were some stables, about two-three kilometres, the Russians
would bring in the corn, cut it, they had a sort of scythe, they called it a ”trapău”, and
they would thresh the corn and load it onto carts and take it to the collective farm.
There, they would open the collective farm, then the Rroma would hide two or three
corncobs in their pockets. When they got home, they would file it and get coarsely
ground maize. They would make cornmeal and eat.
– I’ve seen archive documents in Bucharest that said that the Romanians wanted
to pay you for the work that you were doing there.
– They weren’t paying us anything. Moreover, the Russians would take the
clothes off our backs, what do they know? How many clothes they took, from the
dead and living alike. My mother went to get food for us, she was wearing a kerchief,
like women do. The Russians took it and beat her up. My uncle had a belt (chimir)35,
we had them too, they undid his belt and cut him with a knife here [points to his
belly]. We suffered enough!
– Forgive me for asking you, but could you tell us how they buried the dead?
– I told you. They dug a pit for a silo, like they did there, as soon as they closed
the silo, you know…they would die, who carried them? My grandfather and aunt
would tie a rope around their legs, right here, and carry the rope over their shoulders
and drag them all the way to the silo pit. All the Rroma that died were taken there by
my grandfather and aunt. And when they died, no one wanted to take them there. My
grandfather is the only one who didn’t end up in the silo pit. My father didn’t either.
They paid and brought some planks from the combines, you know, the combines used
for threshing, and they built some coffins and dug a grave and buried them there. I
know where they’re buried, if someone would take me there to Russia, to Romanovka
Balta. Only my father went with the crate and the wife of a poor Rroma man, that had
brought the planks. All the Rroma were buried together in that grave.
– Did they put all the bodies in that grave?
– Everyone that died, a hundred people, they were all buried in the same grave.
They’d arrange a row of bodies and cover them with a layer of dirt until the grave was
full, you know, there were two graves.
– Other old people have told me that they put more bodies in there and, I’m sorry
to tell you this, they would burn them.
– They didn’t burn anything, they didn’t burn anyone, those people were lying,
darn them! They lied! They put everyone that died in the silo pit. If there were 100
people, 100 people were buried in the grave, if there were more, there were two graves.
An object that is part of the traditional costume of the tent-dwelling Rroma, that is taken from the
35
Romanian pastoral costume.

– Here’s what I heard, that the Rroma there, how should I put it, didn’t put their
lives on hold, they moved on…I heard that there were Rroma who got married in
Russia.
– They didn’t get married, they didn’t…lies, I don’t like lying. Who felt like a
wedding? Who would care?
– Were there Jewish people as well in Transnistria?
– Yes. They killed them. They were the first to be killed.
– Did you see them with your own eyes?
– Of course! They were with us. How do I put this, in the concentration camp.
All sorts of groups: comb-makers, ursari (ursari Rroma), pletoși, Rroma from here,
there were several groups.
– Were they separated?
– Each group had its own place.
– Did the Rroma still pursue their occupations?
– They didn’t do anything anymore. Nothing. They took the Rroma there to kill
them. To wipe them out. They didn’t pay them anything, they took away their wagons,
they took their money, their clothes, everything that they owned…
– But what did they tell you when they took you from Romania? Did they say
that…
– All the Rroma knew where they were being taken, they were being taken to
their death. Are you asking whether the Rroma knew? They forced them to come!
They rounded them up by force!
– The Rroma knew...
– Of course! ”They’re going to kill us!” They knew...
– What did the Romanians say?
– The Romanians? They didn’t give them anything, not a thing…the poor
Rroma bought wagons, they had wagons, some didn’t have them. Some travelled to
Bessarabia with their horses, with their tents on their horses and with their children –
because they didn’t have wagons. In Bessarabia they bought wagons and a horse, they
only had one horse.
– It was a very hard life... History tells us that all the nomadic Rroma were
rounded up, as well as other Rroma, how do I put this…Rroma who had their own
houses, who were poor, who were…
– The poor Rroma had houses, you’re right, and others, you know, had houses,
but they deported them too.
– And how did they bring them there? Did they travel by train? By wagon?
– No, everyone who went, went on wagons! There were pletoși who had six
mules, the Rroma only had horses, they had mules.
– During Ceaușescu’s time, were there Romanians and Rroma who came up to
you to ask you what it was like in Transnistria or in ”Russia”?
– No, they had all been there. The younger children, who hadn’t been, we used to
tell them ”This is what it was like there, in Russia”.
– Do you remember the year when Nicolae Gheorghe36 came to you to ask you...
Cula’s son – I’ll tell you…that’s when I got married, that year when he came to
draw up the documents.
Cula’s son to his wife – There was a guy who came to write the history of the
Rroma. Nicolae, he said he was Bulai’s son. When the policemen came, they dressed
him rromanes. That man came when I got married, that year.
– They dressed him like a Rroma, they were afraid of the policemen.
– When you came back, how did the Romanians treat you?
– They would help us out of pity, they knew we had been in Russia. They built
us straw hovels, since we couldn’t make tents for ourselves. You know, they would
thresh, people had wheat. We went to the Romanians: ”– We want to build a hovel,
give us some of that. – Sure, come and get some straw and build one!” We built straw
hovels and then we went and made tents.
Cula’s son to his father – Tents!37
– Tents! We would go within the village confines and bring in wool, that’s how
you make tents. We made the tents and left…No one would ask you anything, we’d
just travel and, when we got to another village, you had to go to the mayor and the
head of the police station and say: ”I’ve come here with my tent”.
Interview by
Adrian-Nicolae Furtună and Oana Burcea
July 2017
36
I am referring to the Rroma sociologist Nicolae Gheorghe, about whom the Rroma in Merghindeal
told me that he had researched this community during the communist era.
37
The son corrected his father for using a Romanian word for the word ”ćaxra” (English translation
”tents”) in Romani.
Elisabeta Danciu
”Lisaveta”
Porumbacu de Jos, Sibiu County
85 de ani, Rroma woman from the tent-dwelling Rroma group (corturari)
Transnistria concentration camps that she was deported to: Golta County
Motto: When we got there, they took our gold coins,

they took our clothes and the family’s gold goblets,
they took all our riches, they took everything from us.
We had Maria Theresa thalers. Cross my heart and
hope to die!
– Tell me what your name is.

– Lisaveta Danciu...
– Bless you. How old are you?
– 85 years old.
– Where were you born?
– In Avrig.
– Tell us about your parents.
– I was in Avrig, that’s where my parents were and that’s where we were living,
in Avrig. And one morning the Police came, the Police. Can I speak in Romani?
– Yes, in Romani.
– The Police came, the gendarmes, the policemen, and they took us: ”Come on,
get ready!”
– Why did they come?
– They came in a car and made us get in and took us to the police station, where
they kept their documents.
I - And?
– We stayed there for one day and one night.
– Were there other Rroma as well?
– Several families from Avrig. They also rounded up Rroma from Bradu, they
rounded up all the Rroma from Avrig in the Police station. ”– Where are they taking
us, sir?” The entire village was crying, people were bringing us food: ”– Leave, leave,
they’re taking them to the Bug River!”, ”– We’re taking you to the Bug River! To
Transnistria!” Oh my, we were all crying, the sad parents, the children… And they
took us through the Olt Valley, in a circle, that’s how we travelled.
”– Get your wagons ready! Your wagons and your horses!” My father had two
good horses, he bought a wagon, because he didn’t have a wagon. And he put carpets
on it, so the rain wouldn’t bother us38, I had four siblings, one sister and three brothers.
All of them have died, I’m the only one still alive. One of them died in Russia. One
brother, he couldn’t go on. He got left behind, neither dead nor alive, they left him
there… because we were all going to die, the battle and the planes were coming from
behind! On the roads, in the places that we passed, there was no one in the houses,
to come back on that road, the military was coming, the battle (the war) was coming,
there was no one in those houses, they were deserted! Everyone had run away, through
the forest, people had left their houses. The road passed through there, they hid. And
we, poor souls… We walked on those roads a lot, hungry, it was really hard.
I had a grandmother and we couldn’t carry her anymore…my father’s mother,
we couldn’t do it anymore, she was left behind somewhere, alive, next to dead, on
the road, my dear grandmother, I remember. And we walked and walked, for two-
three weeks, we walked…until we came upon a train, a station. And when we got to
that station, I don’t remember its name, there were Romanian soldiers there, the poor
people, they just didn’t want to die, just like us, because the battle was right behind
us. “– Gypsies” the Romanians said, and they were crying as well. “– Come over here,
get on!”, Romanians from back home. So, we got on the train, one of those trains…
a freight train. And they hid us there. They gave us tea, a little something. And when
we were in that county, Golta, they would beat us, they would beat us, they had those
batons…
– Who?
– The Russians39, they were Russians. My mother had put a blanket out, put it
on top of our hovel, we had built a hovel, my mother had dug in the ground, and she
had made it with walls, she had made mud, and laid straw and that’s where we would
sleep. In Russia, at the Bug River. And she put the blanket that she would cover us
with outside, to dry. The Russians came and shot my mother in the leg, but she didn’t
die. They shot her, and they took the blanket too. We were afraid that our mother was
going to die, we suffered a lot, that’s the honest truth. And they would beat the Rroma
up, they would make them work.
– And what kind of work did the Rroma do?
– In the fields, they made them work in the fields. They whipped them, hit them
with that big baton, they would beat them until they would fall to the ground. When
we got there, they took our gold coins, they took our clothes and the family’s gold
goblets40, they took all our riches, they took everything from us. We had Maria Theresa
thalers41. Cross my heart and hope to die! That’s how we wore them, in two rows. And
38
She’s saying that he made a wagon cover from carpets.
39
See footnote 1.
40
Tahtaja. See the article Pahare ascunse și bărbați de renume. Crearea valorii obiectelor neprețuite
și a bărbaților la romii cortorari (Cătălina Tesăr) in Condiția romă și schimbarea discursului (coord.
Mihăilescu V. și Matei P.) Iași, Polirom, 2014.
Also see “Graalul romilor”. https://www.youtube.com/watch?v=J1HLdnqMJYg
41
The Maria Theresa thaler (abbreviated MTT, an acronym for Maria-Theresien-Taler) is a bullion
coin (meaning that its value is equal to that of the precious metal contained) used in world trade starting
with the first time when it was minted. Its name comes from the fact that it was first minted during the
when women got married, one row on top and one below. They took so many from us,
not to mention the family’s gold goblets, the gold, they took everything. The Rroma
who came back, as few as there were, since a lot died, came back with no clothes.
An illness swept through them…typhus. They took us to a kolkhoz, what were those
things called…
– Stables.
– Stables, did you see them? One of those big stables. There was no drinking
water, we drank from puddles. A lot of people died, they would dig a grave and bury
them there. They gathered them and buried them in that grave.
– Were there any small children?
– There were, a lot of small children died as well.
– How old was your brother when he died there?
– He was 17, 18 years old, he was pretty old.
– Why couldn’t he walk anymore?
– He was too hungry, too tired, he just couldn’t do it anymore, on the road,
hungry, he couldn’t do it anymore…
– Is it true that a queen came to save the Rroma?
– No one came. No, no one took care of us.
– And you know what else I heard? That there were some cardboard boats and
they made the Rroma get on them, is that true?
– Yes, it was.
– Do you get a pension because you were in Russia?
– No, no pension, cross my heart...
– So, how do you live?
– I live alone, my eldest son died and the young people (her grandchildren) live
here, there’s my daughter-in-law who’s married to my grandson. And I live alone, they
help me out, the children, I’m hard-pressed, sick.
– How has your life been since coming back from Russia?
– We came back, we got off the train, we went around, and the people gave us
food, brought us clothes, gave us warm water, clothes…
– Did you have lice?
– Oh, yes… Everyone got lice, we would drink water from puddles.
– Did you work there?
– I was small, they didn’t make me work. Just my parents, everyone did what
they could…
– Who watched you? Who took care of you?
– No one, they would go to work and we stayed there, in the hovel.
– Tell me, why did they want to take the Rroma there, to ”Russia”?
– Well they took us, and the Saxons, ”the Saxons and the Gypsies”. Germany, I
guess. The Germans forced us to go.
reign of the empress Maria Theresa (1740-1780), at the mint in Günzburg, in Bavaria.” Source: https://
ro.wikipedia.org/wiki/Talerul_Maria_Terezia .
And I got the money twice. And my old man had died… His money had also
come. One month after he had died, the check came. ”He died!” And the postal office
sent it back! And I went to Sibiu: ”I’m his heir”. And they sent it back...
– Thank you for telling me your story!
– You’re welcome. God bless you. I lived in filth, always hungry. We ate squash,
the people who had money, there was a market there, and they had squash for the pigs,
not squash that were edible. It was squash that they fed to the pigs, you know? Squash
for the pigs, we would chop it up and boil it. At least those who had money did, those
who didn’t could only watch…
– But didn’t they give you any food?
– No one gave us any food. And the water was far away, God know where.
– Did you have any clothes?
– We had some clothes from back home, because we packed some when we left.
– Who was left behind? Your brother...
– My brother who was left behind died and my mother’s grandmother.
– What was his name?
– Danți.
– Was he the oldest of your brothers?
– No, there was another one who was older, he was the middle brother, there was
another one who was older. There was no one to bury him! No one buried him! They
just left him there on the road, for the crows to pick clean!
Interview by
July 2017
MARIA CĂLDĂRAR
Sâmbăta de Jos, Brașov County
87 years old, Rroma woman from the tent-dwelling Rroma group (corturari)
Transnistria concentration camps that she was deported to:
Golta; Vradievka
Motto: When they died, it wasn’t just one or two, twenty

or thirty people would die at a time. They would pick
them up, wrap them in a blanket, it hurts to remember,
they’d wrap them up in a blanket and drag them, not
far away, say from here to that house over there. There
were reeds there, tall reeds, and a large lake, and they
would throw them in.

– My name… Maria Căldărar!
– Bless you.
– Bless you too.
– How old are you?
– Me? Eighty-seven (87).
– Many happy returns!
– I don’t want to live anymore, because… look, I just got back from the hospital.
My blood pressure is high, I’m sick. I’d be better off dead, with God.
– Don’t say that.
– I’m telling you because I have to!
– Where were you “made”? [meaning “born”, a meaning that the interlocutor
does not understand].
– “Made”?
– In Calbăr.
– Did you have any brothers or sisters?
– I did, I did, but they’re all dead. I still have one sister in Dridif.
– How old is she?
– She’s younger, she’s seventy, seventy-two, seventy-five.
– She’s younger than you.
– She’s younger than me.
– Were you in “Russia”?
– I was, I was by the Bug River…they settled us on a large field. And when the
Queen came, she wouldn’t let them kill us. Antonescu wanted to kill us, he wanted to
kill the Rroma, all of them, and the Queen came and said: ”Don’t kill my Rroma, I’ll
put them to work, my Rroma are hard-working people!”. So, they didn’t kill us.
– The Queen came?!
– The Queen, yes…
– And did this Queen save you? Did she stop them from killing you?
– Yes, she protected us, so that they wouldn’t kill us. If she hadn’t come, they
would have killed so many people. Antonescu came to kill us all. And that’s how they
died, dropping like dead chickens, two hundred souls at a time. They would die. And
they wouldn’t even bury them, they would throw them into the reeds. They threw the
dead in a lake, for Heaven’s sake!
– Do you still remember?
– I get goosebumps when I remember what I went through… and when they were
supposed to kill us, and they didn’t kill us, they made us work in the collective farm.
All the Rroma. We were in Golta, we were in Vradiovka42, that’s where we stayed,
they kept us there for about two years. Those were wretched times, what can I tell
you, I feel like crying when I remember. No food, no clothes, we would walk around
naked, we were a mess, hungry, thirsty. The Russians had a market, and what did they
sell to the Rroma? Squash and potatoes. Squash for the pigs.
– I know.
– And my parents would buy squash. They would go and buy big squashes and
bring them home. We would boil them and eat.
– Do you remember where you were in Romania when they came for you?
– In Romania, of course. I remember.
– Where din they take you from?
– From here, close to Făgăraș, from Șărcaia43, that’s where they took us from. We
had pigs, we had horses, we had chickens, we had geese, a herd. We had everything.
– Did you have a tent?
– No, we lived in a house!
– A house?
– We had a house there! They took us from our house. And a policeman told us,
he told my father: “– Niculae, come back, where they’re taking you, you’re going to
starve!” And my father said “– I’m not coming back, I have five daughters!” I had four
sisters. “– And there’s no one for them to marry here and if all the Rroma leave, who
will they marry?” Honest to God, that’s what he said! (laughing). “– I’m not coming
back!” And when we got there and passed through Buzău, Chișinău, Tiraspol… that
Brăila, God, what do they call it? That’s when we saw that it was bad… They wouldn’t
even let us get a cup of water to drink. There were so many of us, oh my God! When
I remember, when we got to the Bug River and we saw, there wasn’t even any water
for us to drink. It was bad, what can I tell you, the Rroma were overrun with lice, no
clothes, no food, they were dropping like chickens, when the chickens would get sick
42
Vradievka.
43
Șercaia.
and die, and they would just throw them into the reeds. It was wretched, what more
can I say, if it had been great, we wouldn’t have come back! It was deserted there, the
Russian women44 were home alone, without their husbands, they were all fighting on
the battlefield. And when we asked them for a little polenta: “Nema hleba, nema…”
(English translation “We don’t have any bread.”) That’s what they called polenta…
– “Hleba”.
– They called bread “hleba”. I forgot what they called polenta. I’ve forgotten the
word. It’s been so long! I was twelve years old then. At the collective farm, I had to
dig up potatoes and sunflowers, I’ve forgotten a lot. What more can I tell you…
– And do you remember that they put you to work?
– Of course! They put me to work, I would dig up sunflowers, potatoes, they
would make us pick them. And this is what they gave us: a bucket of potatoes and
two-three measures of oil, and we would make something to eat. What was there to
eat? I had a big family.
– And where did you live?
– In Vradiovka.
– In a house, a hovel, what was it?
– A stable. Stables, like from here to the village, longer than that. They put the
Rroma there, there were three-four families living in each stable.
– I heard that they made the Rroma get on some “cardboard boats”, did you
hear anything about that?
– What?
– They made them get on some “cardboard boats” and let the boats float away.
– No.
– And the Rroma drowned.
– That’s not true.
– Have you heard about it?
– I haven’t. They didn’t do that.
– And the Queen came.
– If the Queen hadn’t come, that’s what Antonescu would have done to the
Rroma. They were shot and thrown into a large lake. The Rroma were thrown into
a large lake. And when the Queen came, she said: “Don’t kill my Rroma, my Rroma
are hard-working. They worked in Romania.” When they heard that, they took us to
the collective farm, there were several there. They made us work. There were tractors,
they would plough, and then we would come in with our hoes. And food? We would
starve until…there was a big cauldron, they brought us a little soup mixed with
potatoes, cabbage, beans, like for the pigs, when you boil feed for the pigs. And they
would ladle it into little bowls and we had to eat it.
– And then you had to work.
– Of course we would work. Would they have fed us if we hadn’t worked?
– What if you didn’t want to work?
44
Ukrainian women.
– Then they wouldn’t feed us, they would beat us up! The Russians45 were
terrible! It was horrible.
– Were you the oldest of the sisters?
– I wasn’t the oldest, I had another sister, she died when we came back from
Russia, she died here, in Scorei.
– Right here? In Scorei?
– In Scorei, she was pregnant, she banged her head on the kerb.
– How? Didn’t she have the strength to keep walking?
– She couldn’t walk anymore, and her husband took her to the hospital, she never
gave birth, she died. She was the oldest, I was born after her, she was two years older
than me.
– Do you get a pension because you were in “Russia”?
– No… no… no… I worked here after I came back from Russia.
– Where did you work?
– Here, in Romania, they gave us some land and we worked on a collective farm.
I would dig up the beets, potatoes, corn. No one does that anymore, there are machines
for that.
– But didn’t you have an occupation?
– Of course, my husband had an occupation!
– What occupation?
– He would make cauldrons, buckets, plum brandy stills.
– What kind of Rroma are you, Kalderash (căldărari)?
– Kalderash.
– Not sieve-makers (ciurari)?
– No, no.
– Are you tent-dwellers?
– Tent-dwellers, and Kalderash. We don’t make cauldrons anymore; the
Romanians have stopped buying them.
– How did they bury the dead in Russia?
– Don’t ask me, thinking of it makes my hair stand on end!
– I’m sorry!
– When they died, it wasn’t just one or two, twenty or thirty people would die at
a time. They would pick them up, wrap them in a blanket, it hurts to remember, they’d
wrap them up in a blanket and drag them, not far away, say from here to that house
over there. There were reeds there, tall reeds, and a large lake, and they would throw
them in. That’s where they threw them. Once a girl died, God, she was so beautiful,
her name was Saveta. There was so much gold around her neck, she had so many gold
coins. Her fingers were covered in rings, she had large gold earrings. When she died,
they wrapped her in a blanket and threw her in. I cried so much… I still cry for her.
It was horrible, what can I tell you. Had it been good, would the Rroma have come
back? They got away how they could.
45
The Ukrainian authorities under Romanian occupation.
– Why did they want to take you to Russia?

– The order came from Antonescu. Antonescu ordered them to round up all the
Rroma and take them to the Bug River.
– Why?
– To kill them!
– And what were the Rroma doing?
– The Rroma weren’t doing anything bad, they worked here as well, they did the
same work, they worked the land, with hoes, scythes, they kept pigs, horses, cattle.
– You had a house? Didn’t you live in tents?
– No, no, no… There were also people who lived in tents. But we had a house.
When we got there and saw where they were putting us, they put us there, on the
ground. That’s where we would sleep at night, thieves would come and steal our
clothes and our food, if we had any, if we didn’t…It was terrible…Had it been good…
it would have been great if the situation had been better because…
The houses of the Russian women, huts, they didn’t have houses, just huts. I’d go
there to get a little water: “ – Nema.”
– They wouldn’t give you any.
– They wouldn’t give us a little water. The Russian women were also overrun
with lice. Their men had gone off to war and “kaputi” (from German, English
translation “dead”).
– You remember their language.
– I do. I was twelve years old, I was pretty old.
– I’m sorry to have to ask you this. I heard that the Germans would bother the
women.
– You know how? There were potatoes and the women would go to steal them to
eat! And they’d hit them: Bam! And they would have their way with them.
– Tell us if a lot of people would die of typhus.
– Oh my! Yes! A lot of people died. Their numbers grew since they had gotten
there. Their numbers grew again (laughing). Now their numbers have grown, but a lot
died, my God! It was terrible in Russia, oh God.
– And how did you get back from Russia?
– How did we get back? In Vradiovca, where we lived, they made my father
take care of the calves, and he would watch the calves, the cows. And the people
there would tell him, they were friendly with my father: “– Niculaie, do what you can
and leave this place, the war is coming and “kaputi”.” So, we ran away at night, at
midnight.
– Did you walk?
– What were we to do? Fly? We walked, of course we walked. My father carried
my sister who lives in Dridif on his back. And we passed through woods, in the dark,
we couldn’t really see where we were going. And when we reached the Dniester or the
Prut River, they wouldn’t let us cross, they sent us back. We crossed, oh God, when I
remember, I can’t believe we got away from there, the water was up to here (up to her
knees). It was so wide, we couldn’t see the other side, that’s how wide it was. And we
had this little boat, it couldn’t have been larger than this, that’s where my poor father
put us, and we crossed the river two children at a time. So, I told him: “- Dad, I’m
going to die!” “– Don’t be afraid”, my father said, “ – If I die, you’ll all die.” Honest
to God, my heart hurts just thinking about it. It was terrible, what more can I say. We
crossed the Dniester and we reached Crasna, in Moldavia. There was a train there, a
train passed through there, you know, and we took a freight train from there and got to
Brașov and we got away. We would make fire in the sand on the train and we would
roast potatoes in the hot coals.
At the collective farm, the husband and wife would go and steal onions. They
would go around the villages and sell onions to the Russians. They caught them and
shot them both…the husband and the wife. They killed them where they were picking
onions. And the children were orphaned, poor souls…they died.
– Did the children die?
– They starved to death. The husband and wife were young, and they left four
small children behind. They died there, in Vradiovka, where we were staying.
[…]
Four young men died. When they died, I remember now, no one buried them,
then their father and mother died, and where did they put them? Just like that, on
those stairs (pointing), when we would pass by, we would step over the dead like
this (gets up and shows us). There was no one to bury them. A ciolovic46 came with
his oxen and a big wagon and put them in the wagon. Six people died, six! It was
an entire family, the four children, the mother and the father. Have you ever seen
such a thing? They were full of lice and they would sweep them away with a broom.
And they got them in using shovels, five, six Russians came and used their shovels to
get them into the wagon. They threw them into some tall reeds. It hurts my head to
remember. Honest to God, when I remember, a lot of times, God must really love me
if I survived when my father crossed the river with me.
– When you were young, did you remember Russia?
– Of course! There was also my husband! He’s dead too, it’s been thirty-five
years since he died, maybe even forty, he was sick, and he died, he was young. He was
in Russia too. I wasn’t married to him, he was in one of those stables as well. When
we got back from there, I was twelve years old. He was there, and his father and his
mother and my father, and my mother, there were a lot of us…God I remember how
people would die, dropping like chickens, there was no place left to bury them… And
would anyone bury them? They threw them away like dead chickens!
– Thank you for talking to us and telling us your story!
Interview by
July 2017
46
Term used by the Rroma when referring to the Ukrainians from the local authorities.
ELISABETA CLOPOTAR
“Saveta”
Bârghiș, Sibiu County
86 years old, tent-dwelling Rroma (cortorar)
Transnistria concentration camps that she was deported to: Vradievka
Motto: A lot of people were left behind, they were old

like me, they made a fire for them and they stayed
behind, the snow came, and they died there, the ciolovici,
the Russians, young people, took them in the morning,
threw them in a hole…
– Could you tell us your name?

– And how old are you?
– I turn eighty-six (86) on October 15th.
– Many happy returns!
– I’ve had enough returns, I hope I die soon, there’s no place for me anymore,
I can’t even walk, I can’t see well, everyone is dead, only Niculae [her brother] the
younger one [is still alive], I have three brothers and I’m the oldest. I’m the only one
left out of so many people. If a blind person or a cripple came by, I helped them out
and gave them a little something, now look, God won’t let me die.
– Here, in Bârghiș, this is where I was born, this is where I lived, this is where I
grew up, we were here when they rounded us up to take us to “Russia”. They took us
from here, from Agnita. They rounded up all the tent-dwellers…
– How old were you back then?
– What???
– How old were you back then?
– I couldn’t really tell you. I don’t remember…I was seven or eight, something
like that…
– And did they take your entire family along with you?
– They took our entire family! Everyone! Rudari and gypsies and… they took
all the Rroma to Russia! But do you know what? They took us from Agnita, then they
took us to Vâlcea, and so on, it was a convoy like from here to Mediaș, they were our
people. Only the families of people in the army could stay47, but they didn’t stay, they
went, that’s where they died!
47
She’s referring to the fact that Rroma families would not be deported if a family member was
– Speak Romani!
– I wanted the lady to understand.
– Don’t worry, I’ll translate for her. Speak Romani.
– Let me tell you! When they took us, they took us here, to Agnita, to the city,
and, since they had taken us, they wrote us down as well [they made lists of them].
The policemen handed us over from one station to another, they would tell us: “–
Walk, don’t dally!” Day and night. “-You want to get to the houses, don’t you?”
The policemen lied to us, they told us they were taking us to some houses. From
one station to another, spending the night in some places, we passed through Pitești,
through Buzău, around there. We walked for three months. And when we got there, we
got to the Bug River. There, they took our horses, they took our wagons, they took our
cups48, our vessels, everything. The policemen and the Russians. We were there for
three months. We walked for three months and we stayed there for three months. Until
Christmas, and on Christmas, this is what happened: the Russians came.
– Do you know what “ciolovicea” are?
– (She answers herself) the Russians49.
The Russians came and took us to the villages, they split us up. Some died, some
survived, stayed by the fire, froze. They couldn’t walk anymore. There was nothing
for them to do…
Her daughter-in-law – And what did they eat on the way?
– Corn and cabbage stems. And that’s how we came, with the war right
behind us. We stayed there for two and a half years. We left in January. Our women
went to Vradiovca50, it’s like in Agnita there, and they found shelter there so they
could work. They said: “– You should leave. How come you haven’t left yet?”
“– We haven’t left.” “– The front is 20 meters from us”, the great colonel from the
Praetorship51. That’s what they called it, a “Praetorship”. “– I’m the only one who
stayed, alone, and if you don’t leave, the front is going to catch up to you, and you’ll
be occupied!” The old woman [who had spoken to the colonel] came home and told
all the Rroma and we left and arrived in January, the snow was up to here. Naked
children, clothes made from paper, like that paper that cement bags are made of, and
we left that place, we walked a distance that was about from here [Bârghiș] to Cincu.
I walked part of the way and I couldn’t go on anymore. What did I do? Those were
my brothers, the old lady came back and grabbed me by the armpits and carried me. I
was starving. I took some corn, I stood on the tracks, because there was a lot of snow,
and I took two corncobs, a corncob from there, and a cabbage stem, and I felt a little
stronger, and I kept walking, she put her hand under my arm and supported me, she
fighting on the battlefield.

48
Tahtaja.
49
The Ukrainian local authorities.
50
Vradievka.
51
Translator’s note: In Romanian, ”Pretură”, an administrative institution that existed in Romania
between 1925 and 1948.
couldn’t hold me by the neck because she was holding someone else’s hand. So, we
left and walked to Bacău.
– You walked?
– We walked all the way to Bacău. The Germans were [allied] with the Vlachs.
Then, when the Vlachs sided with the Russians, they spit there, in the Dniester. The
Vlachs spit52 [betrayed], sided with the Russians, the Germans wouldn’t let us cross
over to this side. And a colonel said: “–How could we not let the Vlachs [the Rroma
from Romania] go home, the front is catching up to them! We’re at war. There, at the
Dniester, they destroyed the bridges, they destroyed everything, they laid mines, and
then we crossed. They helped the Rroma cross, they destroyed the bridges and they
wouldn’t let the Germans cross anymore. They were taking the Russians, the Vlachs,
everyone, to concentration camps53. This is what happened, they took us there to kill
us and they got an order saying that they shouldn’t kill us, that they should split us
up. So, they split us up there. We ate watermelons and we got typhus. Because of the
typhus epidemic, there was nothing to eat, we were starving, five people would starve
to death every day, maybe even six or ten! And the Russians [Ukrainians] would take
them away and bury them like dogs!
It was worse by the Bug River, they would shoot us, they would kill people,
some would starve to death because they didn’t have anything to eat. They brought
some of your buffalo [addressing Curt Sandu Viorel, a Rroma artist from the tinsmith
group (spoitori), during their nomadic period, the tinsmith Rroma would use buffalo
as draught animals], butchered them and ate them, since there was nothing else to eat.
– Did they make the Rroma work on the fields, at the farm?
– They put us to work for two years and I would go with them and dig up
potatoes with a hoe.
I would go in the fields and dig up potatoes with the Russians [Ukrainians]. We
would go to get food, because we were starving. We sold our clothes to the Russian
women [Ukrainian women] so that we could survive and come back [home]. They
took the harnesses, they took two horses each, they took cups54, they took gold from
the Rroma. We were left with nothing. If we had a bucket of water, we wouldn’t take
it, they [the Rroma] would cut up the pillows and throw away the down and take the
pillow casings and covers and trade them to the Russian women for potatoes. We were
starving, we were there for three months. When we came back, we were a mess. We’d
spend the night somewhere, staying by the fire, we would make a fire, and one of us
would die, they couldn’t make it back. The men from the army said: “– What are you
doing, this huge convoy, go through deserted villages, the front is catching up to us
and they’ll occupy you, there’s nothing we can do about it. It’s too bad for the children,
52
In Romani, she uses the word “chungardeas”, that is translated as ”spit”, to express the idea of
”betrayal”.
53
She is probably referring to the fact that the Russian and Romanian soldiers were taken prisoner by
the German soldiers.
54
Tahtaja.
they’re so small. Go and earn something to eat until you can get somewhere.”55 Cows
would die, and they would cut them up and give us a little meat.
Lisaveta’s daughter-in-law – But they were carrion!
– You didn’t have a choice!
Lisaveta’s daughter-in-law – Ha ha ha56.
Where were you to go? The war was upon us. We came from there, from the
Dniester River, with the war right behind us. At the Dniester, the soldiers caught up to
us, they helped us cross [the Dniester] and then night fell, we walked on all night, we
shot on one side and they shot on the other side. That’s how we came back. And we
suffered so much, our families died, a lot of people, there were more people that died
than people that came back. We were hungry, and thirsty, and there was nothing to eat,
they wouldn’t feed us, there was nothing to eat, except watermelon and corn.
– Did your entire family make it back?
– No…
– Some were left behind?
– Yes…
– Who?
– Who was left behind… one of my sisters in law, my father-in-law, my brother…
– Was your brother older than you?
– Older!
– Did your parents make it back?
– They didn’t, they were left behind! How could they make it back? There were
more people that died than people that came back. They died of typhus. They would
take a file and grind corn like in a mill and make polenta. The poor souls. And we
would make a fire, they would gather up [dry] bushes, we were spread out about from
here [Bârghiș] to Cincu! We would get lice. The Rroma women would spread oil
on their hair, there was no soap there, because of the war, so there was nothing else
to do, we weren’t the only ones overrun with lice, it was the same for the Russians
[Ukrainians]. When the soldiers came, a soldier came, and we made something for
him to eat and he ate there, full of lice. There were even lice on the ground. We were
full of lice. We would pour water to wash, but it was no use, they were on the ground
[the lice]…
– On the ground?
– Lice on the ground!
– Where were you staying? In a stable? Where?
– In stables, a stable like here, that’s where we would make fire and prepare
food, if not, we would starve for a week until we had something to eat. There was a
Romanian priest from the Kingdom and he would give us a little water.
An order came saying that they shouldn’t kill us, because they had killed the
Jewish people first, I know them…
55
You can often notice a fondness of the Rroma survivors of the deportation for the Romanian army.
56
An important principle of the traditional Romani culture was violated, they became impure.
– Did you see them?

– No. I didn’t see them. But they were here, they were everywhere, I would go to
them with my mother.
I bori – Did they kill them?
– They were the first to be taken away. And they were killed. They didn’t leave
any Jewish people behind. There was one left in Alțâna57, fat, white as snow. He lived
here, he was the only one left. But they killed all the Jewish people in Bukovina, they
rounded them up from everywhere and killed them. And they gave an order not to kill
us, because we were Romanians, we weren’t Jewish.
– Who gave that order?
– It came from Bucharest, I don’t know.
– Have you ever heard of the “Queen”?
– The Queen gave the order, they wanted to send us there again, but they didn’t.
They took the Saxons away.58
– And what did the Queen say?
– She didn’t talk to us, but she sent word that she wanted to send us to India59. “–
If you get there, where you’re going, you’ll have houses waiting for you.” The Rroma:
“–I’ll have a house! I’ll have a house!” No one got a house, they died there!
– They were liars!
– All of them [were] liars. If the policemen would have told us: “– They’re
taking you there to kill you!”, we wouldn’t have gone. Niculaie’s father60 was in the
army. And his wife, the mother of Niculaie from Merghindeal, went to Russia with her
father-in-law, as well as the children. He came back from the army and came here to
Veseud and he would cry and cry, saying that he was going to go after the children. If
Niculaie’s father had been a smarter man, he would have gone to Bucharest and gotten
a paper61 [he would have submitted a written request] so that the children would get
to come home, he had a daughter and two sons, Buri. But no, he went after them [to
Transnistria], and he went to… where he went, he ate cats, he ate cats there, he didn’t
have anything to eat. In Tighina. There were Gypsies, and our folk, and they were
so hungry that they ate cats. And I’m sorry, I’m ashamed to say this, the children
would go and eat things they shouldn’t. Honest to God. There was one in Vecerd, he’s
my cousin, his father was my father’s brother, he would crawl and where he found
something…he would eat it! Swear to God! But he wasn’t the only one, there were
57
“At the census in 1930, 2,276 inhabitants were registered, of which 1,339 were Romanian, 886 were
German, 37 were Gypsies, 10 were Jewish and so far. In 2002, the commune’s population consisted in 1
616 inhabitants, of which 1 409 were Romanian, 135 were Gypsies, 69 were German, and so on”. Source:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Al%C8%9B%C3%A2na,_Sibiu#Demografie
58
You can see that the Rroma were afraid that they would be deported again when the Saxons were
deported to the Soviet Union by the soviet occupying forces in 1945.
59
I believe that this statement of the survivor is very important. The Romanian forces spoke of
Transnistria like it was a promised land, a place that would ”belong to them”.
60
Father of Nicolae Clopotar, Rroma survivor from Merghindeal, Sibiu County. His testimony is
included in this work.
61
Families would not be deported if a family member was fighting on the battlefield.
others, even cats… Others would pour water [down the hole] and get [an animal] like
a rabbit out. I didn’t eat any, can’t say that I did. Watermelon and food, you know…
but there was nothing to cook, we didn’t even get oil… They gave us a little bit of
corn when they saw that we weren’t stealing, that we weren’t doing anything… Where
they caught people stealing, it was terrible. They would kill them. They would kill
the Gypsies, the tent-dwellers, the Rudari. The poor Rudari were worse off, the poor
souls, and they all died there. All of us, it was terrible when we came back, we didn’t
know that we would get there, to the Bug River, they took us there to die. We felt bad
when they took our horses and our cattle. When we left, it was okay, we had wagons
and horses and cattle, but when we came back, we were naked and barefoot, with
no food, three-four days with no food. I was lucky that even though we were a mess
when we came back, on the road, naked, barefoot, I got out alive. We never thought
we would make it back. The people who died were left behind, they were buried like
dogs. They would dig a hole and cover it with dirt. That’s what the Russians did, they
couldn’t do anything, there was a typhus epidemic. We got typhus for good, since
there was nothing to eat, only watermelon and potatoes. You couldn’t get any grease,
or lard, or food, nothing…and we got typhus.
– And, when you got back from there, who raised you?
– My brothers. I’ve worked since I was seven or eight years old, I dug and I
worked, that’s where I would go, the brother that I used to go with died, we would go
to work the land together with hoes and my man [husband] was there as well (laughs),
we were children… We got married when I was about fifteen years old. We would all
go and work the land with hoes. I didn’t know we were going to get married, he was
with his father, his sisters had died as well, I would go to work…They wouldn’t pay
us, they would give us one or two buckets of potatoes and a sieve of flour and we
would make polenta. And you couldn’t sieve it, because we didn’t have a sieve.
A lot of people were left behind, they were old like me, they made a fire for
them and they stayed behind, the snow came and they died there, the ciolovici, the
Russians, young people, took them in the morning, threw them in a hole and…The
way back was so long, it was terrible… Șeica Mare, we came from Bârlad all the way
there, by train, and when we got there it was Easter and we had nothing to eat, people
came and brought us food, gave us clothes, gave us food, we were a mess, we suffered
like dogs, worse than dogs.
– Did you think you were going to make it back?
– We had given up any hope of getting back. It was impossible, there was no one
who had one or two hundred lei. One of my sisters-in-law, she ate a bit of watermelon
one evening and her father found her dead the next morning. But no one believes us…
– No one believes you?
– No, if you tell these children… our children don’t believe how much we
suffered there, in “Russia”, Heaven forbid. It’s true that they sent the Saxons away as
well, but they put them in concentration camps and gave them food, whereas us…we
walked there for three months, we stayed for three months, then they split us up and
we were there for two years, because there was nowhere to go…
– Do you get a pension?

– What? No, I don’t get a pension, my children didn’t do anything for that…just
welfare. I’m poor, I’m in a bad state.
– Some people have also told us that the soldiers would hit on the women, is it
true?
– Not the Russians, the Germans. The Germans asked for women, I’m sorry, I
feel ashamed talking about this, I’m old, when we came back from Russia, we were
walking, it was raining, it was snowing, we were a mess, when we got to the Prut
River, the Germans would come with us and see good-looking women and ask for
women, saying that they would give them food and drink. One fired a shot right next
to me, I was holding my old lady’s hand, and the German came up: “– You won’t give
me a woman?” The women hid, the Germans would… The Russians weren’t as bad,
they were religious, but the Germans were weak, really stupid, the women couldn’t
get away from them. There were good-looking women, there were young women. And
they would let them have their way with them because they were afraid, if you saw a
German and he had a gun or a rifle…
– And did any of the women get pregnant with the Germans’ babies?
– How would I know? Maybe… What were they to do… The Germans would
always come around, there were two or three good-looking women, white, they would
smear their cheeks so that they would be left alone…
– What did they use?
– Coal, and when the Germans would see them, they would go away.
– Is it true that they also wore pants?
– They didn’t… they wore their own clothes, when the Germans came, they
would give them a shirt or a coat, but that was it… The Russians didn’t do any of that,
they were alright. The Russians didn’t even look at the women. There was one cripple
(a Ukrainian), we would go far away to work the land, fifty people, but he wouldn’t
say anything, he would make food and bring it to us.
– When you got back from Russia, did you still live in a tent?
– When we got back, we made a hovel, we put two planks (on top) and laid straw
and lived like that.
– Where?
– In Răvășel, in Mordeș, here… what were we to do…
– And what did you do, how did you live?
– We worked for people by the day.
– Did you have cups62 then?
– We did, but we left them there. They took everything from us!
– Why?
– They took everything that they could find from us.
– When you got back here, did you go to school?
– I didn’t.
62
Tahtaja.
– Not at all?
– Not at all.
– Where did you work after that?
– At the collective farm.
– Did your husband work there as well?
– Yes, no one worked while he worked.
– When you married him, how old were you?
– Thirteen63.
– And him?
– Nineteen. There wasn’t anything for us to do, nowhere to sleep, we worked by
the day, the entire village knows how my husband and I lived, we didn’t steal, ma’am,
we didn’t steal from anyone, there was a lady here, I would keep her money for her,
I’d keep it in the house, she would go to work and when she came back, she would
find the money, this was during Ceaușescu’s time.
Interview by
July 2017
63
The information is not certain, she had previously said that she got married at fifteen.
TUDORA STRUNGARU
Chiselet, Călărași County
84 years old, Rudar Rroma
Transnistria concentration camps that she was deported to:
“Moldovka County, Diminioka City, Vasiliovka,
Lixandrovka and Alekandrovka Communes.”
Deported during the second wave, sedentary category.
Motto: And they took us to the Valley of Sorrow, when

we got there, the mother’s son was crying, the little
children were crying because they were so hungry, we
would have happily grazed, that’s how hungry we were.
– Ma’am, what’s your name and how old are you?

– My name is Strungaru Tudora, I was born in 1933 and I’m 84 de ani, I’ll be 84
on February 5th.
– Many happy returns! What do you remember about your childhood?
– I remember, when I was four years old, I remember. When they pulled a big
axe out of the water and a ship came. It stopped, and they built a large scaffold, and
they made us get on the ship. And they tied a hundred boats with cows on them to the
ship. I was looking at my father, I told you, I was four years old, I was looking at my
father, afraid that he would fall into the Danube, since there were a hundred people,
and we were on the ship, the cows were lying down. People gathered round, they
were naked, it wasn’t like nowadays. The people gathered round where the fire was,
it was the boiler. Ships worked by burning fuel back then, water got in the boiler. The
engineer came and yelled: “People, get away from the boiler, water’s gotten into the
boiler and we’re all going to drown. So, the people backed away, he came and got us
out of the way. I was four and a half, maybe five years old. The Danube was frozen,
and they had those icebreaking knives and the ship would sail through the ice, they
took us from Prundu and we got to Olteniţa. When we got to Olteniţa, they put us in
a school, we were poor, the mayor’s office brought us a cart full of bread and then
assigned us to Romanians’ homes. They would kick the Romanians out of their houses
and put us in. Back then, the country was ruled by Carol [Carol II], he was our good
King, he supported the landowners, the country was full of landowners, there wasn’t
one commune where there weren’t 2-3 kulaks that we could work for. We would work
for them. We would also pursue our occupation, we’d chop down trees in the forest all
winter, and, in the summer, we would work the land with scythes, hoes, help with the
harvest, but only for kulaks.
Then, do you want to know why they took us? I was seven when the military was
mobilized in Romania, when the Germans entered the country. I had lost two baby
teeth. That’s when a soldier came. We were living close to Oltenița, on the other side,
in the woods, they called it Frumosu there, we were living by the Argeș River, and a
soldier came in a raincoat and arranged all the men in two rows, rounded them up and
forced them to get on a ship, to send them off to war. After the Russians and Germans
entered the country, our lives became hard because they couldn’t stand the kulaks.
They couldn’t stand them anymore. They would move us from one place to another,
until we arrived here, at, Mănăstirea. King Carol [II] lived at Mănăstirea. He let us
live on his estate until they took us to Russia [Transnistria]. I was 10 years old when
they took us to Russia. We worked, we made troughs, spoons, spindles, we would
chop down trees in the forest all winter, all for people who hired us.
– And where did you live?
Tudora Strungaru: We would build cottages, we had cottages, not in the ground.
We would build shacks. We would stay in them until the water would drive us away,
when the water came, it would drive us away [the shacks were flooded]. We lived in
a 200-meter storehouse, there were 300 of us, plus our cattle and pigs, everything, in
the wood storehouse. And the King came, I don’t know who that was, and he told our
leader: “Get your act together, if even a kitten drowns, I’m arresting you! Round up
every single soul, don’t let them drown, I’ll send ships, boats for you, I’ll save you,
but don’t you let so much as a kitten drown.”
– You were still in Romania, here…
Tudora Strungaru: Here, in Romania, we were right here!
Until I was 10 years old. I told you that the Germans were here for 7 years.
That’s how long the war lasted!
– Do you remember when they came and took you to Russia?
Tudora Strungaru: Yes, well, I was 10 years old, they took us from here, c’mon,
get on, who handed us over, the head of the local police station. Since if you had 10
thieves in your commune, it would mess everything up. And 3 or 4 of us rudari were
thieves. Back then, the Serbs were setting up their gardens here, on the shores of the
Danube.
“– Chief, I’m going to drive them off, I’ve received an order saying that the
Jewish people and Gypsies are to leave for Russia!”
So, he drove us off, we got in our wagons, we left the pond behind, we had
covered wagons. When we got here, we saw the mailman coming up, right next to our
wagon [and, speaking to a woman from the convoy]:
“– Who is Călin Dumitru? Is anyone here named Călin Dumitru? – Yes, that’s
my husband, but he’s off at war! – I’m sorry, lady. This is his death certificate! He cut
down 8 people and then another one came up and thrust his sword into his back and
he died. Here’s the death certificate!”
She fell down and died. Do you believe me? We stopped and buried her. With our
cattle and our wagons. We didn’t travel through Călărași, through Constanța. That’s
the road that the munitions carts travelled on. Because they carried munition and they
were deployed. Our country was in the heat of battle. They took us to Galați through
these valleys.
– With the wagons?
– With our oxen, sometimes they would let us rest for a day, because we were
walking all the time. I was 10 years old, I didn’t get on the wagon. They were my
oxen, my father had sold the draught oxen so that we would have money in Russia,
because they had told us that they would give us tractors there, that we would get
machines, so that we could be boyars, kulaks. There were only two small oxen left,
those were my oxen, and my father made them draw the wagon, since we didn’t have
a choice, and we walked the whole way. It’s God’s honest truth, we walked the whole
way, so help me God, that’s why I know. We didn’t set foot on the wagon from here
to Galați. From here to the Valley of Sorrow, we didn’t set foot on the wagon. In
Galați, they let us buy some food, we bought a bag of cornmeal. When we crossed
the Prut River, the deployed soldiers and the Romanians took everything we had, all
they left us with was our salt and our cloth, the calico that was in the crates. We
had bought some calico so that we could make shirts, that’s how we did things back
then. And they took us to the Valley of Sorrow, when we got there, the mother’s son
was crying, the little children were crying because they were so hungry, we would
have happily grazed, that’s how hungry we were. Luckily, corn was in season, it had
hardened a little. And there were Russian guards, there were Moldavians among them
as well. And the Moldavians would say: “– Let them take some, look at them, they’re
starving!”
And they took us near a forest. Our people were craftsmen. It was a linden forest.
They grabbed their tools and started making spoons. There were people who had
been evacuated. People didn’t have anything to eat with. And when our folk started
selling spoons in the markets, they would come back loaded, they’d let us bring
back potatoes, corn, would you believe that we even ground cornmeal? Pretty good!
Why? The Russians [the Ukrainian population] were good, you could have a good life
amongst the Russians. They were good, we had started to learn their language.
They said: “Don’t shoot them until September, October or November, when it
gets cold. We should shoot them in November! If we shoot 1000 people, who will
harvest the corn? There’ll be nobody left! The corn will go bad!”
They put us up there, there was a pond, we lived with the pletoși, they divided us
into groups. We couldn’t get along with the silversmiths. We just couldn’t. We stayed
there. And when they came to shoot us, I think 1000 Romanians came, and not with
rifles, with machine guns. They surrounded us three times. They surrounded us, we
stood there. They took us to that big hill. And, at around 2 thirty, a soldier came up.
God bless him, if he’s still alive! He had a black horse, but it had foamed at the mouth
so much that you couldn’t even tell that it was black. He stopped! He fired a white
flare, he dropped everything:
“– Put your weapons down! No one is getting shot!” [Unintelligible] And when
the Turks heard the dying and the screams and the cries, the Turk said:
“– What’s happening, Russian, what’s happening?
– They’re shooting the Gypsies today!

– Why?
– Well, it’s what the Germans want!
– Well what are you doing there? What’s your job? How come they’re being shot
in your country? Why didn’t they shoot them in their country?
– Well, we occupied Russia [Transnistria]!”
That’s when he said:
“– I’m waging war!
– You can’t have them, the Germans won’t allow it!
– What about you, American, what are you doing there, raising pigs? Can’t
you save 1000 souls? Look, Stalin can’t save them, his country is occupied by the
Germans!”
That’s when a flock of planes attacked the Russians and they took us to
kolkhozes. We walked through an entire county. They took us to Moldoka [Moldovca]
County, Diminioka [Dumaniovca] City, Vasiliovka, Lixandrovka and Alekandrovka
Communes and the Romanian sector gave the order, since there were no Russians
(Ukrainians). There were only old people. All the young people were at war.
“– Here’s what you do, give them 200 g of cornmeal.”
The Russians said:
“– What are they supposed to do with 200 g of cornmeal? We’ll give them 300 g.”
When spring came, they put us to work64. And they made a little house for us.
They put us in our own houses in the autumn. What’s the use, when you’re in a
different land, you can’t feel at peace. Every month, they would grind up a big pile of
bags. We left 6 bags of flour there, we left oil behind. I think we left corn and potatoes
behind, we must have left 2000 litres of corn there and we came back to our country.
Why didn’t we just stay there?65 It was terrible then, they shot us, we got separated, I
won’t forget, there was a mother with two little children, and she had made a fire to
warm them up. It was January, we were walking on a field, we didn’t walk on fields
because the Germans would shoot us. That’s when the cars drove by. One car stopped,
when she saw it, she ran away from the children, the idiot, the German looked at the
64
Given that the Jewish people and Rroma were deported to Transnistria in order to ”rid” the country
of these two populations, not in order for them to work, there wasn’t originally any plan to put them
to work; it wasn’t until December 1942 that the Romanian occupying authorities developed a plan to
use them for work. Up to that time, there had only been vague provisions, such as Ordinance no. 23
dated 11 November 1941 with regard to the Jewish people. Thus, before 1942, there was no regulation
regarding the work performed by the Jewish and Rroma people, the preoccupation for this was mainly
connected to providing food, since they had to work to get food, as the state could not afford to pay for
it. The work performed by the Jewish and Rroma people in Transnistria was only regulated in December
1942, through two resolutions of the Government of Transnistria: Resolution no. 2927 dated 7 December
1942 ”on the organization of the work of the Jewish people in Transnistria”, as it was referred to by the
authorities, and Resolution no. 3149 dated 18 December 1942 regarding the Rroma. – Note drawn up
by Maria-Luiza Medeleanu, as part of an unpublished review of the work Munca Forțată în Transnistria.
Organizarea muncii evreilor și romilor decembrie 1942 – martie 1944. Viorel Achim. Târgovişte: Editura
Cetatea de Scaun, 2015.
65
The statement shows the positive contact that they had with the local population.
little girl and didn’t do anything to her. He looked at the little boy and put a gun to
his head and he made the girl get in the car and drove off with her. What that must
have been like for her mother! They put 30 people in a … like farms, they fired a lot
of grenades at them there, they killed them, and an old woman survived. When one of
our armies passed by, there must have been 1000 soldiers. Not one stopped to talk to
us, not one. We were standing on a ploughed field, our oxen were unyoked, we were
begging them, they were pointing their machine guns at the horses’ ears, the Germans,
ready to shoot, and they were saying to all the young people: ”– Pray that we get
home!” We were begging them… And 1000 soldiers passed by, all of them Romanian
soldiers, there was a soldier in the rear, I don’t know, maybe he was important, he had
a gun and a salt cedar rod in his hand and he went to them, there were two Germans,
ready to shoot, they spoke Russian:
“– Why are you killing them? Where are you going? Home? Where are they
going? Home!”
– You haven’t told me how many siblings you had when you left Romania.
– There were the two orphans, the ones that I told you about, whose mother
died when she read the letter about their father’s death, the boy was 14 and the girl
was 11 – my age. There were four of us, plus the two of them, eight if you count my
grandparents and ten if you count my parents.
– Did the children work?
– They didn’t work. They started working when they turned 1466. The mothers, if
a mother had a child, if she had just one child, she would receive a ration and be able
to look after her child. She couldn’t go work for the Russians (Ukrainians), and leave
the children at home to go to the collective farm. Only those who were older than 14.
The young men worked at the collective farm. The Russians (Ukrainians) wouldn’t
allow the old people to look after the children. The mother had to look after the
children and the old people. Old people were really well looked after there, Russians
respected the elderly. Our soldiers were bad.
– What did they do?
– They would search us to see if we had any Romanian money. “– We didn’t, we
had spent everything that we had on the way there.”
– We heard that people were paid for their work, that’s what we read.
66
With regard to the Rroma deported to Transnistria, in accordance with Resolution 3149 dated 18
December 1942, they shall be settled in villages, in groups of 150 – 350, based on the necessities and
possibility of being put to work, under the leadership of one of them, with the obligation imposed on
them being paid just like the local workers. In addition, all Gypsies who were qualified workers would
be used in accordance with their occupation, in the existing workshops and the workshops that are
going to be established. They shall be organised in work teams, under the leadership of one of them
(the mayor of the Gypsies) and shall be used for agricultural work, chopping wood, manufacturing items
from raw wood. The workshops and work teams shall perform their activities under the control of the
praetors and prefects. All the Gypsies with ages between 12 and 60, regardless of their sex, had to work
in the established workshops and work teams. – Note drawn up by Maria-Luiza Medeleanu as part of an
unpublished review of the work Munca Forțată în Transnistria. Organizarea muncii evreilor și romilor
decembrie 1942 – martie 1944. Viorel Achim. Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun, 2015.
– Yes, but they wouldn’t pay them in money, you couldn’t buy any clothes
there, but they would give us food, you would get as many bags of wheat as there
were people in your house, they would grind them for us. Potatoes, beans, cabbage,
tomatoes, but no money…they might have given us two marks now and then, when a
mayor would come and take photographs, he would ask a woman to sing something
for him. But they didn’t give us any Russian money.
– We know that there were Kalderash and ursari (ursari Rroma) there…
– Yes, yes, silversmiths, pletoși, Jewish people.
– Did they get to pursue their occupations?
– No, they worked the fields. No, you couldn’t. The forests were farther away.
The men would work in the stables, taking care of the cattle, we were there for one
winter, no, two winters, and the women would look after the children. They would
work until everything had been harvested from the field. They didn’t cut the corncobs
there like we do here. They would make bales of clover for the cattle. They would
make hay for the cattle. I saw threshing machines there. But they didn’t give us any
money. They didn’t have any either, the war was going on and they had it rough.
The Germans would steal their poultry and pigs from their yards67. We were there
for almost two years, I turned 11 while we were there. The mothers and children
and old people didn’t have to work. They didn’t give us any money. All the potatoes
in a commune were stored in a ditch. And you would just go there and take what
you needed. We had cows, they let us keep our oxen. The corn was on the field, the
potatoes were on the field.
– Where were you, in which village?
– Moldoka County, Diminioka City, Vasilovka and Lixandrovka Communes, they
neighboured each other.
– From what you’ve heard, in other villages, were there where when they made
the children work as well?
– Maybe in other communes… There were no children who worked. Those are
jokes. The Russians were soft-hearted. They never hit us. Or abused beautiful women.
There were mayors that ran one commune and mayors that ran two communes. My
father would play the clarinet, dance polkas. Two of our young men had married two
Russian women. We never fought with the Russians or made problems. When the war
was over, and the Germans started to… they shot our folk. They shot them. The pletoși
got out of there before winter came, they had gold, it was hidden in their wagons.
They gave it to the Germans when they reached the bridge over the Prut River. You
would cross the Siret River, then the Dniester. We held the Prut River.
– You haven’t told me why they took you away.
– I told you, two Gypsies and two Jewish people. And they said: “– Why are our
fathers dead? Let’s blow this bridge up. Our fathers are dead, our brothers are dead…
they laid mines on the bridge. A shepherd saw what they had done. They laid mines
67
She seems to have misunderstood my question, she thought that I was asking whether the Ukrainian
locals would pay them.
on the bridge and ran off. They hid, and no one found them. The shepherd took his
shirt off and tied it to a stick:
“– Don’t drive the train onto the bridge! There are mines there, two boys and
Gypsies laid them!”
So, Hitler and Antonescu ordered that the Gypsies and Jewish people be taken
away and killed. When we got there, the Jewish people had already been shot. You
couldn’t get over the smell. They shot them in a body of water. I told you, if it weren’t
for the Turks, we wouldn’t have come back either. The American made a phone call,
the American saved the Russians that entered our country.
– Did the Romanian Queen ever intervene on your behalf?
– No, because she ran away as soon as the order came saying that the Gypsies
and the Jewish people should be taken away and shot, she ran to another country,
France, America, I don’t know… And when the Russians came…
– Did they round up all the rudari from here when they deported you?
– We were staying in the woods. By the Danube. We had cottages. We were
craftsmen. We worked in the woods, we made quarters, we would chop wood, there
were people who hired us. We would make hardwood floors. There were people who
would hire us, just like nowadays. We would finish our work and someone else would
hire us. Our employer would provide us with a place to spend the winter on the estate
of each landowner. There were kulaks, landowners. So, we moved from one forest
to another. There, by the old clinic, there was a boyar named Bogan, half the pond
belonged to him. We would work for him. We built cottages on his estate, so that the
water wouldn’t drive us out of our cottages anymore. Each commune had 50 rudari,
they worked for him in the summer, they worked with scythes, it was all manual
labour. During the summer we would work on the estate, we would make spoons, we
were craftsmen… you’d find us at the foot of the bridge.
– We heard something about some cardboard boats.
– I know about that too, the Jewish people, they drowned. I told you, two Jewish
boys and Gypsies laid mines on the bridge. They took the Jewish people first. They
built a cardboard bridge for them and drowned them in the Bug River.
They took us to the Valley of Sorrow. The Turks wouldn’t let them make problems
anymore, they were tired of the smell. There were no rivers there, it was a plain.
– But where did you live there, in huts?
– They put us in kolkhozes, but they gave us rations. Our people were diligent.
Then, in the spring, they saw that we were hardworking.
– What happened if you didn’t work?
– What do you mean if you didn’t work? Do you know who didn’t work? The
pletoși and the silversmiths. They had gold, they paid in gold and crossed the bridge at
night. They crossed over to Romania. We were poor68. We didn’t have a choice. It was
harder in Romania, when Stalin took over the country, you would come out of your
“They would kill the Gypsies, the tent-dwellers, the Rudari. The poor Rudari were worse off, the
68
poor souls, and they all died there.” Excerpt from the testimony of Elisabeta Clopotar, of the tent-dwelling
Rroma, a testimony included in this work.
yard and they would take you away and beat you up, saying you were a dirty kulak.
They wanted to get rid of all the kulaks, so they took them to Constanța. The Russians
did a lot of bad things in our country, at first. The poor people worked for the kulaks,
the people who didn’t have any land of their own, they worked with their scythes. We
would work with our scythes… We had cattle, we weren’t poor. We weren’t smart.
You could go to the village and ask for a place to build a house. We went from forest
to forest.
– Did you have your own mayor there?
– Yes, it was my father. They appointed some guy who stole and then they
appointed my father. My father was just. We would work all summer long. We would
grind cereal. The mill was on the Bug River. There were watermills there. They were
on the Siret River69, on the Dniester, on the Bug River. The Bug flows through Turkish
territory.
– Where you were staying, were there only rudari?
– Only rudari. There were also silversmiths and pletoși there, in Dumanovka.
There were also Jewish people. You would eat, that meat would foam up. Thank God,
we had a good life, they were kind to us. They would give us oil and potatoes. They
had made us closer to Moldavians.
– And what did you do when you came back to Romania?
– We didn’t all come back at the same time. Some stayed there, they were
occupied, and they never came back.
– Did any of your family die there?
– My grandmother died. Young people also died. There wasn’t anything for us
to wear. We would spin wild hemp, we would spin it with our spindles and make
clothes. From a hook. Because of the war. We didn’t have any clothes. There were
Moldavians, they had sheep. It would have been good if we had stayed there. We
could speak Russian, all the young people had come up. One day they shot all 30 of
them. On the way home. They were rudari, they had lived close to Bucharest. They
weren’t from our village. Two would come one day, three the next. The people who
stayed there came with money. Others couldn’t, they came back home, to Romania.
The Russians took all my money.
– How old were you then?
– I stayed for a while, a collective farm was established at I.A.S., starting with
the onions, they would use threshers, that’s what they called them.
– When you got back, where did you live, in cottages?
– In 1961 they kicked us out of the cottages. The collective farm was established.
When I was at… in the cottages. God has given me a long life. […]
Antonescu became Romania’s hero after the Revolution.
Interview by
Adrian-Nicolae Furtună and Maria-Luiza Medeleanu
July 2016
69
The survivor is confusing Siret with Prut.
Chirnogi, Călărași County
80 years old, Rudar Rroma
Transnistria concentration camp that she was deported to: Trei Dube.
Deported during the second wave, sedentary category.
Motto: That’s when we saw her, we called her the

Gypsy, riding a white horse the size of that tree, it was
foaming at the mouth something awful. […] It was the
Queen: – Don’t kill them. They’re rudari, we eat with
spoons, we wash in tubs. When she raised the red
flag, I can still see it clearly, the entire army retreated.
– We’re in a wretched situation. The things that we had to live through in

Transnistria, if the Gypsy70hadn’t come. They took us from Chiselet [Călărași County],
the army, there were gendarmes back then. My mother would put the cauldron on the
fire to make polenta. We were so hungry that we had started to cry. My father had
two large oxen, he would make them pull the wagon and follow everyone, from one
commune to another, there my mother would make polenta again. If the gendarmes
were okay, they would let us do it, if not, they wouldn’t. And she brought it into the
wagon and we ate that polenta. That’s how we travelled to Transnistria, from village
to village, from commune to commune, for three months. There, they took us to Trei
Duble71: there were pletoși there, all sorts of folks. My mother and father had poultry
in the wagon, people, our rudari, had them, they were different from the pletosi, from
the entire group.
My mother would butcher a chicken every now and then, the pletoși would
come and eat its entrails, just like that. When my mother would roast some meat, we
would eat it, if we didn’t, the pletoși would come and steal it right out of our hands.
We stayed there in Trei Duble for a month, in the valley, you couldn’t see anything
except God if you looked up. There was a big hill in that valley. One day, the army
came down, they were like ants, and they forced us out of our wagons. They would
make the men walk in front, they put the father in front, after him came the mother
and children. I had five siblings and they made us walk behind my mother so that a
bullet could go right through, a bullet would be shot between your eyes [meaning in a
straight line] and other people would dig ditches, so that we would fall there after they
shot us. Others had shovels so that they could cover us with dirt afterwards, honest to
God!

70
She is referring to Queen Helen, this will become apparent as the interview progresses.

71
Trei Dube.
That’s when we saw her, we called her the Gypsy, riding a white horse the size
of that tree, it was foaming at the mouth something awful. When she raised a red flag,
the entire army retreated, they ran up the hill, so help me God! But we just stood there
because we were scared. But when she waived her hand dismissively at them, like
“Go away!”, we all got into our wagons. And that entire army went up the hill and
didn’t shoot us. If the Gypsy hadn’t shown up, that’s what we called her, the Gypsy.
“– They’re rudari, we’ve taken baths in tubs, we’ve used wooden spoons to eat.
Don’t shoot them, they’re rudari”. [this is what the Gypsy said]
And she left us there and some people took us away and we passed through
several communes and they took us to a kolkhoz, with straw, each family with its
children. The Germans would come, they had their way with a woman. We had an
older sister, she was a virgin, and my father made us sit on her so that the Germans
wouldn’t have their way with her.
My father would bring us potatoes, corn. He would bake potatoes and feed us.
We would starve, we were so hungry that we would cry, then the front caught up with
us. My father made us get back into the wagon and we travelled to the Dniester. I
don’t know what my father did there, but he said that all us children should cross.
The Germans took my father and all the men and forced them to go into a big
school and everyone there got shot, though some managed to get away. She took us
by the hand, I had this older sister, she took us by the hand and we ran over the
bridge. All the cars, all the wagons stopped there at the Dniester and we crossed over
to Bessarabia. The women would come out carrying food, bread, clothes, we were full
of lice, you poor souls! Yeah.
Her husband – We would make fire.
This poor old guy, he was also there with his father and his mother. The front
was right behind them, his mother didn’t make it, she fell down, they shot her, my
father-in-law stood by her side to see if she was still alive and she wasn’t, he left her
there and took the children, he had two sons and two daughters, and he went back to
Romania with them. We came back to Romania as well. We crossed the Dniester, the
Prut River to Romania. My sister went and got cozonac and eggs for Easter. My father
helped us get off the train, we were riding on the buffers. The Germans would come
and yank us off [threw them off the train] where the trains would stop. It was really
hard, honest to God.
They were supposed to pay us money, millions of lei, but we didn’t get a thing…
we ruined our eyes doing menial labour. And they gave a two-million lei pension.
What are two old people supposed to do with two million, not to mention if you have
children or you have to buy medicine. Our children don’t have jobs, they don’t have
anything. We’re very poor.
– Why did they take you to Transnistria?
– They just did. There was this guy there, Păun Baba, you wouldn’t know
Păun. A rudar. They asked him to give them a cow, the police did. ”Give me a cow
and I won’t send you there”. But he wouldn’t. And they came, and they sent us to
Transnistria, they sent us there to die. If that Gypsy hadn’t come, they would have shot
us, some people were digging the ditches, some were standing by with their rifles, just
waiting to fire! My father was up in front, my mother was behind him and we were
behind her. God took mercy on us and we managed to make it back. That’s it. This
one had to leave his mother behind, the front caught up with them and she was shot.
How old were you when you left your mother there?
Her husband – I was little.
– They had these cellars and those cellars were jammed with people, women.
And the Germans shot them right there, in that cellar. A woman hid behind something
and managed to get out alive.
“– Help me, I’m not dead, they didn’t shoot me.” [said the woman who had
survived]. They managed to get her out. She had a black eye from all that smoke.
– How old were you?
– I was a child, but I remember everything. When we left our wagon and oxen
behind by the Dniester, people came right up and butchered the oxen and just cut
pieces of them off. They made a fire from rags and they would stick them [the pieces
of meat] into that fire and eat them, people were starving. We left, our older sister
grabbed our hand and helped us cross the Dniester. We crossed into Bessarabia. The
Romanian women came and gave us bread and clothes.
– What about the Romanians here in the village, what did they have to say?
– We were at Chiselet, we weren’t here [she is referring to Chirnogi, where she
is currently residing]. What could they say? They couldn’t stand up to the police, the
army. They came, they rounded us up, kicked us out of our cottages, we put our bags
in our wagons, my father had two oxen. The gendarmes wouldn’t even let us make
some polenta, they kicked our cauldron, we were starving, but God watched over us.
– What were your parents’ occupations back then?
– My father would make troughs, spoons. My mother would sell them in the
village. We lived in a floodplain, the children didn’t go to school like nowadays. We
were poor. My mother would make spindles and spoons and take them to the village,
so she could sell them and get food for us. Nowadays, people have jobs. They still
struggle here and there, they still don’t have jobs…
– There was something else I wanted to ask you. Other people have told me about
some cardboard boats.
– What?
– Cardboard boats, there in Transnistria.
– There weren’t any boats there! There were boats here. The Germans would
come, they wanted to cross over to Bulgaria, because our soldiers were killing them,
and I heard that they had boats made from tyres. God knows what kind of boats those
were! They would float for a while and then they would sink into the Danube. They
wanted to cross over to Bulgaria so that they would get out alive. But they couldn’t,
because the front was catching up with them, just like they killed us [like a lot of the
deported Rroma died when returning to Romania when Russians broke through the
Romanian and German lines].
– Please tell us, if you will, what your name is and when you were born.
– Niculae Constantina and I was born in 1932. I told you what happened to me
in Transnistria. We were full of lice. We would pick the lice off ourselves and eat
them. We would make a fire and shake the lice off ourselves. When we got back to
Romania, we lived with some relatives in Chiselet.
– Why did they take you there?
– An order came saying that they should take the Gypsies to Transnistria. They
said that they would give us homes, lands, riches. We didn’t steal. We worked at
farms, my father would make spoons and troughs, he would go into the village and get
food for us. My father didn’t steal!
It was terrible. What if that Gypsy hadn’t shown up?!
– But who was she?
– It was the Queen: “– Don’t kill them. They’re rudari, we eat with spoons, we
wash in tubs”. When she raised it [the red flag that she mentioned before], I can still
see it clearly, the entire army retreated.
– Why did you call her the Gypsy?
– That’s what they called her: “The Gypsy came and saved everyone”. She was
on a horse, there was a woman on that horse, she saved us. The horse was foaming at
the mouth because it had galloped. The horse had galloped from where she had come
from. We would have been thrown into that grave.
– I’ve also heard, I’m sorry to bring this up, that there were cases where people
ate human flesh.
– No one did that, people had poultry, and some would kill cats and eat them.
They would take the cats and roast them in the ashes. At Trei Duble.
– And where did you live, in houses?
– At Trei Duble. We lived in wagons, the rudari in one place, the pletoși in
another place, the silversmiths in another place. People lived amongst their own. No
one ate human flesh, whoever said that was lying. Maybe you had cattle, you could
butcher one and eat meat, but not raw, you would make a fire, roast it in the ashes and
coals and eat it.
Tell them to give us money! Maybe Germany will hear about it.
– You both get a deportation pension. Do you get any other pension?
– We didn’t work at the collective farm, we worked in the woods, in Călărași.
This is all I have. They should have given us more money, but at least it’s something.
There are a lot of people from Chiselet who were there. There are a lot of people
here who were in Transnistria. I told you exactly what happened to me. My husband’s
mother died there.
– Was you mother old? How old was she? Did you mourn her?
Her husband – I was little.
– He doesn’t remember. He left her there and walked away. They were supposed
to shoot them as well. The Queen saved them too, in the valley.
Her husband – Cristea Gheorghe
Interview by
Year 2012
STRATAN VALENTINA
„Vala”
Pietriș, Iași county
84 years old, Ursari Group
Transnistria concentration camp that she was deported to:
Covalevca, Oceacov county
and
DURA LENȚICA
Pietriș, Iași county
82 years old, Ursari Group
Transnistria concentration camp that she was deported to:
Covalevca, Oceacov county
Deported during the second wave, the sedentary category
Motto: My father took my little sister and brother and

spent two weeks on the road until he got home.
Vala – When I think about this, my heart hurts because of how much pain we
have endured there, how much hunger and anguish and fighting. We are the only one
who know how they treated us. We had a lot to take. They lied to us just like this [she
shows the keys jingling]. We were taken by force, not at our own will. When we got
to Huși, we wanted to come back. My father was crying. He gave up on everything
because we were not living here, we were living in the valley where we had calves and
a cow. We were wealthy. And they put us in the train. We drove with a cottage until
we got to Huși. They loaded the cottages. And we met a man who was also Romani.
He was in contact with them. He was cutting ever body to the quick because he was
payed. And we got off to Cavaliovca [Covalevca, Oceacov county]. We started to cry
because we were hungry and thirsty and my father couldn’t feed us. Sometimes they
would give us two potatoes and a cup of forage – which felt like middlings. There was
nothing else you could have eat. You were surrounded by spikes, you couldn’t sit. The
snakes were mugging and curled up – you couldn’t sleep. My father was holding us
like a mother hen holds her chickens.
– Where were you living?
V. – Under the stars. We lived like this for two weeks. We were building a fire as
to keep away the snakes. From cow dung. My parents were protecting us. They put us
in some barns, one at a time. And there was this garden which had carrots… I’m 84
years old and I can remember like it happened yesterday. But many years have passed
since then!
My father took me and my sister and we tried to sell some towels. The Germans
found us and ran after us. We got to a ravine – my father took us in his arms and
throw himself in it. The others were on the lowland and my mother was boiling some
potatoes. The Germans surrounded the Romani and beat them. We met a young man
to whom my father said:
„– Take her, because she can’t run anymore.
– I will take her, but will you give me the potatoes?
– Take them all!”
He grabbed her on his back and we run almost one kilometer. After that, we
stayed on a lowland.
[…]
There was a large field, as far as the eyes can see. And a young girl died. Her
name was Kranina of Tobârța. There was no place for a grave. My father took her and
digged a hole. We put one rug under and one rug on her.
– How old she was?
V. – She was a young unmarried maiden – around 16-17 years old – she didn’t
have a husband, she didn’t have anything. Where I lived dead people were loaded as
they were some sheaves. They were taken by their legs and hands and thrown in an
oven. They didn’t burn, just sizzled. Until a priest came: “- Brothers, they will not
burn because they are not anointed! You better dig a big hole to bury them.” They
digged a hole. We couldn’t stand there anymore [because of the smell].
Dura Lențica – We were just some kids. We used to look at these dead people
who were as black as the coal.
V. – And then we moved to other lowland.
My father took my little sister and brother and spent two weeks on the road until
he got home. When he got to Iași, he walked until he arrived to Bunești, where my
grandmother used to live. He didn’t follow the regular path, but he walked through
the woods because he was scared. In the train there were patrols who had guns – they
were ready to catch us and send us back. It was just me, another brother and my
mother. After two weeks, my father came back. We thought they were dead. We were
crying a lot… But when the Romani saw my father, they all gathered around him:
“Pick me!
Pick me!
[Father] – I really can’t, I swear, I’m not even sure if I can rescue my own
family.”
And we kept going. They put us in some wagons full of big barrels, without
water or food.
D.L. – If you had lived, if you had got to Romania, you had better be hidden.
V. – There was a rusty barrel filled with water. My father was taking water in his
hands, moistening out mouths. And at the same time we were hearing the patrol above
us – dum, dum – walking – there were some of ours [probably she means Romanian
soldiers], they were hiding us, saying “– Is nothing here, nothing!”
D.L. – Yes, they sometimes were hiding us.
V. – And this is how my father struggled until we got here [to Pietriș].
With the help of God, because He was the only salvation, the train stopped. There
was this big tap (she show the size with her hands). My father looked around and
slowly went and took a gallon of water. He put us back in that boiler until we got to
Iași. When we got to Iasi we got off. On our elbows and on thoroughfare we managed
to get out from Iași. And we walked through woods until we got home. We got home
[at their relatives]. We had an aunt. We didn’t go to our home. We walked the entire
night until we got to my grandmother from Bunești.
– How long did you stay to Bug?
D.L. – Two years, I think. I was 12 when I got here and 14 when I returned.
V. – I was 1672.
– And why did they took you there?
– For no reason.
D.L. – Because they had a criminal record – they’ve been in jail for a month,
two, three or half a year: “We should take them first and then the other ones”.
V. – They took us by force and said “you won’t need anything” and we didn’t
even take a thread: ”You already have what you need; you only have to open the door
and enter”. And the Romani were thinking: “Maybe this is true!” They realized this
when we got to Huşi. They [the authorities] struggled a lot until we got to Huși. Then
they got us on the train.
D.L. – There was this girl, Zora, who was brought by her father. He left her with
her sister and brother next to a Russian fence. His wife was there, too. The boy was
crying because he was hungry. A German came and hit him in the head and died.
Before he could reach the girl, a Russian woman came (Ukrainian), snatched her and
run.
That old woman who was here [she talks about another survivor from Pietriș
village] was shot in the hip. She didn’t have where to hide. In the wagon there was
some grass. She hide in it. And they inspected the wagon and stepped on her. They
found her.
– Did they kill her?
– No. They brought her to the hospital and took out the bullet. We were families
with five or six children. The children were looking in the trash, searching for grains
of corn to eat. My mother used to give us borscht and the children [others than hers]
asked her for huștia to eat it with bran.
V. – 20 families lived in one house: one here, one there, all on the floor.
– Together?
– Yes.
72
According to the calculations, the estimation is incorrect. She was 14 because the interview was made
in 2012.
D.L. – Where are you from?

– Bârlad, but I live in Bucharest.
– One day a man from America came. He could speak Romanian, but not so well.
When he heard all of these, he started to cry. He wanted to write the story in the paper.
It went wrong, they gave us some money from Germany, but we couldn’t retire,
just some of us could…
– You need to obtain that paperwork.
– What for? If we couldn’t do it until now, there is no other point!
V. – They even told us that they would give us a change…
D.L. – But they wouldn’t give us anything!
– The youngest know what you have been through?
– They do, but why should that matter? They are surprised, trust me. But the past
is over. And I can remember it like it was yesterday.
V. – Our canon will never be forgotten. I admit what I’ve said.
– And when you got home, how you could move on with your life?
– We didn’t find anything of what we had. My father started again from the
beginning. He couldn’t find anything. Just the house – not the cows or the calves.
Nothing.
– He didn’t sell them before you leave?
– He didn’t sell them, he didn’t have time to. We left behind just one of our
aunts…
– There were many children?
– Yes, there were many children. They were barefooted, bareheaded. The
Germans were chasing them. They didn’t let them to beg or to look into the trash to
find something to eat. There was this beautiful girl who always found carrots within
the trash. She was naked – I’m sorry to say this – just how she was after she was born.
One German beat her up with his belt. And the poor girl curled up next to a fence.
After the Germans left, my father brought her to our house. My mother covered her
with a skirt, fed her and then she left. God knows where…
D.L. – The wealthy ones lived longer – they came back home to Romania. But
the ones who didn’t have money, clothes or food, remained just with their empty souls.
You could see them gathered around the fences, dying the next morning.
V. – Many from our village died!
– So many.
– So, so many of them. They didn’t have any chance. If these families didn’t
have any support, they remained there. Beaten and bullied. And they died in hunger
and misery.
D.L. – My father was a musician73. In Basarabia he met other musicians and
managed to build up a team. And he used to sing for the Russians. He used to bring
73
See archive document in annexes General Inspectorate of the Gendarmerie, file No. 97/1944, page 25.
The second person in the table with Rroma fled from Trasnsnistria is Vasile Stratan. He lived in Pietris
village, Dolhesti commune, Fălciu county (now it is administratively located in Iaşi County). The Rroma
in Pietris village are known for their local fanfare. Radu Alexandrina, deported to the camp Covalevca,
us flour, potatoes, not to… We survived because of his job. He used to go to weddings
and came back home with beans, potatoes, flour etc. And he got home with his five
children and wife.
– No one died.
– No, five children, we all returned. But after 2-3 years, my mother died. The
wealthy ones lived, but the poor ones… They couldn’t make it. That’s life!
– And the winter time was rough, there was no wood, nothing. I know that they
even used the window pane to build up a fire.
– Indeed! And dried cow dung.
– And did it help?
– Many of them died during winter. They were carried to the oven like you use to
carry the cord, in a cottage. To the oven, on the lowland.
– There was a cemetery?
– Not a cemetery! Do you really think that someone was buried in a cemetery?
They were thrown on the field! Like a big pile.
– But they were eaten by the dogs!
V. – Possible. They made a big hole to throw the dead people in it.
D.L. – And they were just throwing them? With their hands?
– With a fork.
V. – With a fork, like they were throwing some sheaves. And this is how it
happened. The Lord saw all of these.
– And did your father had a criminal record?
D.L. – Yes, he did!
– He did.
– Since he was a young boy. And all his four brothers have been to Transnistria,
including their wives and children. He was lucky. He returned. He left us there, to
Bug, and he left from Covalevca to Pietriș. He couldn’t come with us. We had an
uncle living in a village near Pietriș. He sold his cows and oxen and brought us the
money to Bug. So he could take us, too, because he sometimes gave money to the
soldiers to hide us on the field.
– But how did he managed to escape from Bug?
– Secretly. Within the front car of the train, in the locomotive.
– In the locomotive.
– In the locomotive. He gave some money to the train driver and he hide him there.
They weren’t searching there. So he got to Romania. He was almost home. But the police
interviewed by me in 2009 (Furtună, AN, 2012, p. 37, 87, 140) speaks of a man named Vasile Stratan:
„There were Rroma from Zece Prăjini. I call him, Vasile Stratan on that Rroma, he had three brothers
... I – All were ursari. R.A. – All ursari, Rroma. A big pillow was full of money. There were Romanian
money, they were not worth it. When those Rroma, who also play on television, from Zece Prăjini, when
they took their instruments, they began to sing, weep and their weeds of mercy. „Radu Alexandrina ma-
kes a confusion as from where was Vasile Stratan. What is important to us is that she remembers him as
a character in Transnistria. As we shall see later, he was a well-known rroma in the Covalevca camp. In
this paper the testimonies of two of his relatives: Stratan Valentina and Dura Lenţica from the village of
Petriş, Dolhesti commune are presented.
got him and beat him up to death. They took his clothes off and heat him on his butt and
back. He was deadly pale. He got to us crying: “I’m done, they murdered me!”
– But did they released him?!
– Yes, they did.
– They beat him up to death, but they released him.
D.L. – „[Her father] – Let me go, I have kids there!
[Romanian authorities] – Where?
[Her father] – In that village.’’
[Romanian authorities] – Then you better go straight there!
[Her father] – Yes, I will go straight there!”
And they released him. He got home deadly pale. He was crying by the time he
arrived. But at least they didn’t take his money. He brought us all the money.
– There had been any Jewish with you?
– Yes!
– And had they been more tormented or the same as you?
– Same! Just in the same way. The Jewish had been more tormented because they
had been drowned.
– I have one more question to ask. I know that there were some “paper boats”.
– What?
– Paper boats! Have you heard about this?
– Yes, yes, yes.
– So it’s true!
– This is how the Jewish had been killed.
– Really?
– Within that boats, within that boats. They didn’t tell them: “– Let’s go for a
walk!”
But “Get on this boat to cross over!” I wasn’t there to see, but I know it from
our Romani. Trust me, this is what they did. They wanted to cross the Jewish over to
another village.
– And did they acted like this with the Romani?
– They didn’t do it to the Romani! They didn’t do it to them! They didn’t!
V. – You know exactly what they did to us!
D.L. – The Romani were smarter. They knew how to survive to come to Romania.
I had a brother who was 18. He remained there, scared of the big ones, of the
“bosses” – how they used to call them. They were taking us to work. And they took
him to clean the fountain. He put his legs within a bucket and the other one kept
releasing the chain. And my brother got scared because he was alone, without my
father or other people around him and his heart skipped a beat and he remained crazy,
with mental issues. But he was a musician, he was smart.
Interview by
Year 2012
Pietriș, county Iași
75 years, Ursar ancestry
Camps from Transnistria where deported: Covalevca
Deported during the second wave, category sedentary.
Motto: Let’s separate the wheat from the chaff, to

remove it from our country.
– Can you tell me who you are?

– I am Cârjobanu Lucreția.
– How old are you?
– I am 75 years old
– Tell me, did you go to Bug?
– I did, when I was a little girl, with 6 years old, Antonescu took us, that
Antonescu. My mother had a little boy of one year and half, she was keeping him in
her arms and they took us and walked us, they lied to us telling us that they would
give us a house ”With key, with lock, with everything necessary”. And we left. It was
supposed to take only the thieves, but it was a lie, they took innocent people as well.
My mother died there, my 16-year old sister died as well, she was at school, another
one-year and half brother died there too.
– What about your father?
– My father stood by me and an elder sister of mine, and I had also a little brother.
And they took us and we returned with the war. But we suffered a lot there, my boy,
you couldn’t even imagine. They were not giving us food, the only thing we received
was a mug of barley flour and we suffered a lot, many people died from hanger in the
field, the lices were like ants there.
– Oh!
– Yes, my boy! I remember I was 6 years old, older than this girl (she indicates
her niece). They were riding horses. And they were beating us, they had some sticks,
like some rods and they were heating the mothers who were falling with the child in
their arms, and they were passing with the horses over them, they didn’t care there
was a mother with a child. They were chasing and sneering at us. We suffered there
one year and half. My mother died in Cavaliovka [Covalevca], I buried here there.
And the war started [she referred to the breaking of Romanian-German front by Soviet
army]. If it hadn’t started the war in the ‘42s, [1944] we would have died there, but
our father took us, poor man, with three children with him, wretched, he took us by
train, with the militaries going to Tiraspol.
– What was the nationality of militaries?
– They were Romanians, who had been taken… Weren’t they taken? Many of
them died there.
– They wre Gajei.
– And our Rroma74, and Romanians, who were militaries, take to war. And they
were coming back, they felt pity for us and they took us to Russia [Transnistria] up to
Tiraspol.
– And when they took you to Transnistria, from where did they took you?
– From home! Look, this was my house, here is my father. This is our place of
origin, here is the place where we used to live.
– And who came?
– This commune, the mayor, the police did the papers, ,,That one is going because
he was a criminal, he was a thief,” they made us good for nothing, but they were not
guilty. And they took us for our disgrace, I lost my mother when I was 6, I was an elf.
Only God knows how I grew up and how our poor father took us and we were grieved
and look now how we are denied our rights, after being there, others received a lot of
many, millions. I only received two hundred lei.
– Two hundred?
– Yes. They told us that we would receive a pension. Is this still true?
– But the pension was very little, two million per month.
– two million. But do you know someone who has taken it? They were few. For
all the sufferance we endured, it is not enough. What can you do with 2 million. Don’t
you see that nowadays life is expensive? How can we live like this? How? No one
thinks about this. Our country is a mockery. No one thinks about how we are living
and what do we have. They have cut off our pensions. We worked at CAP for so many
years and they cut off our pensions.
– For how long did you work at CAP?
– I worked many years at CAP, since the beginning, until the end and I barely
received three million per month. What can you do with three million? Nothing. How
can you live with three millions. Tell me! You have to pay, to pay the electricity, to
buy food, to keep for food, what can you pay first, the taxes you owe to the state.
Now we are facing a drought. With this drought, we will starve. What are we going to
do, tell me. I do not count, because I am old, but what about the youth? What are they
going to do? What are they going to do in life.
Who will pay them a pension when they become old like us? They will receive
no pension, they have no work place, what are they going to do? This is the reality.
– Tell me, where did you live in Transnistria?
– They took us to some houses when we arrived there, they made us live five-six
families with children in a house…this is how they were living, each in his corner.
– Who was the owner of the houses?
– The Russians [Ukrainians].
– They chased them out?
74
She refers to the fact that the Romanian army included also Rroma soldiers
– Yes, they sent them to relatives, they left few houses, there was a lot of people,
many were taken there, there were Jewish as well. Everyone, all Rroma people was
taken: ”Let’s separate the wheat from chaff. Let’s separate the wheat from chaff.” All
Rroma people was taken, they left and died there, millions of gipsies.
– With whom were you living in the house? With Rroma people from here?
– Yes, Bolea75, Gheorghe Stratan76, Zura with his children, we were living with
them, but there were much more, much more, but they were all wretched and we
suffered all, as Christ. This is how it was, only God helped us. Our father took us back
and I have lived up to present, I am 75 years old.
– God help you!
– You too! May God help you in everything you do, and Virgin Mary and God
give you luck, to everyone and to us too!
– I want to ask you something. Do you remember what the Rroma people was
working there?
– They weren’t working, they were taken to the camp. You know what a camp
you, don’t you, you have heard talking about a camp?
– I’ve heard.
– The camp was like our collective. They took them and put them to work, they
were eating unripe potatoes, they were working in the camp.
– Aunt, the young Rroma people knows what you had been through in Bug?
– How can they know? The youth doesn’t know, all accused me that I took money
from Bug. Do they know why I did it? I took it for deceased people, three deceased
people, I told you, my mother died, my sister died, my brother died, three deceased
people were left there, whom I lost, do you know how things stand? And they paid
me! They did not pay, my boy! They did not pay! This passed and they did what they
did. Antonescu did the same as Hitler. They derided all our gipsies. The gipsies and
the Jewish ” Let’s separate the wheat from chaff”.
– Were you living with Jewish there?
– No, we were kept in different places. They starved, my boy, everyone was
staying, how can I explain, in one room, one side the deceased ones in piles, starving,
they were dying due to lices, the lices were like ants there, I’ve told you. Typhus, all
were suffering of typhus, the typhus was caused by lices. There were lices, there was
dirt. God forbid, I do not wish this to my worst enemy.
– Listen, don’t feel bad, but I’ve heard that there were people eating other people?
– No, I didn’t hear that, I was a little girl, I can’t say anything about it…
– Don’t feel bothered if I tell you!
– I don’t, really! If I did not see, why lying, I was a little girl, I don’t know what
happened. They did what they wanted with us.
– Did you believe that you would return?
75
She refers to the fact that the Romanian army included also Rroma soldiers.
76
See the documents in the archive attached to this interview.
– We wouldn’t have returned if the war hadn’t started, we wouldn’t, many of us

remained there, my boy, many died there, whole families.
– Do you remember how many people were taken from here to Transnistria?
– My boy! They took 20-30 families, and they took the families, by caravans, and
they took us to Huși, by train, they put us in a train like cattle in wagons for animals,
this is how they transported us. Exactly how they carry out the animals in wagons.
– And how many were taken there?
– Yes, I still remember, there were also militaries, prisoners captured, all militaries
were taken on front because the war had started, if the war hadn’t started [she refers to
the breaking of Romanian-German front by Soviet army], we wouldn’t have returned,
everyone would have died there.
– Aunt, I want to ask you something else, I have heard, I don’t know if it is a
story or reality. Were there Rroma people boarded on plasterboard boats? Did you
hear something like that?
– I heard something, they took them to kill them, I heard that, but I didn’t see, I
was a little girl, but I heard that, they were putting them in plasterboard boats and they
were making them cross the water and kill them, they were taking them to a big hole,
an abandoned, big, long ditch. They were taken there, the Germans were shooting
them by machine guns, all were killed there, as you make shoot birds and they fall.
Rroma and Jewish people equally. There was a real slaughter. They derided us.
– Did you here the story of plasterboard boats when you were a little girl or later
on?
– When I grew up, the people was talking, how could I see that? I was only six
years old.
– Didn’t you hear this story at Bug?
– I heard it there, indeed, I remember. I remember how my mother died, how I
buried her, naked, bare feet, bare head, as we had nothing to dress her up.
– Tell me, how did you mother die?
– How did she die… We were taken from our home on 1st March. On 1st March,
how can one take people out on 1st March? It was cold, the rivers are flowing, the snow
is melting. They took all Rroma people on a field because the Russian [Ukrainian]
came to take his home back and they took all Rroma people from home. Each made
his hut, they covered it with corn, cobs, rush, to the extent of their possibilities, and
they stood there, there died my mother.
– What did she suffer from?
– What did she suffer from? She starved, she was very thin, she died starving, for
lices, wretched, poor woman, you didn’t have a place to wash, you didn’t have a place
to bury her, we suffered a lot, almost like Christ.
– Tell me, how did you burry her?
– Like I’ve told you, my father made with another three Rroma people a pit in the
Cavaliovka cemetery and we put her there bare feet, bare head, in a thin shirt, without
any writ, without anything, we buried her, I still know how to find her in Cavaliovka.
– Do you want to go with me? I’ll take you if you want!
– How can I find that tomb?

– We will look for it.
– No, it has no cross, 70 years have passed, how can I find her? I can only find
the place, where I used to wonder.
– If you want, I’ll take you.
– To go there….
– I’ll take you aunt. What did the Rroma people say when they returned to Bug.
Did they talk about their sufferance there?
– Yes, we told everyone, we have to tell everyone to be known where they took
us, they lied the people telling them that they would give them houses, with locks, that
everyone would receive a house, they took everyone there. If you go to Simionică,
he will tell you, that they were 30-40 families. Simionică will tell you everything. If
you interview them, he will tell you, as they were older, I was only 6. We suffered a
lot, they took us to death. Only to death. There was a priest, Busuioc, who was told:
”What do you say if we take this Rroma people, to separate wheat from chaff?” He
used to say: „Yes, to separate all chaff, to take it from Petriș”. And thanks God, both
him and his son hanged themselves. God punishes you when you expect less.
– Aunt, are you ashamed to speak about what happened there?
– Why be ashamed, how could we be ashamed, there was a lot of sufferance,
we were wretched. Why be ashamed? There was a lot of sufferance, from where they
took us, from Bucharest [from Bucharest came the order]. If someone from Bucharest
comes for me, I’ll tell everything. That we suffered, that we grew up without mother,
that I didn’t have anything to dress up. When I came to Bug, everything was stolen
from the house. No windows, no doors, nothing to eat. Everyone [from the village]
collected food and gave us to eat, they helped us, they gave us clothes, we suffered
a lot. I talk about my pain, they made a move with me [this isn’t my first interview],
they helped me, they made a move, I am telling you the truth.
– And when you returned, how did you start again?
– Didn’t you hear, I’ve told you! I came, I found the house destroyed, everything
was broken, my father sold everything. He sold the cows and oxen.
– Why did he sell it?
– To leave, as they wrote there „Theft” not to take him, we shouldn’t have leaved!
One to come and say [an authority], that document was issued to go [order]. The death
verdict was passed for you, don’t you have to go? The left us the fortune. And they
took us the fortune, sorrow, sufferance and affliction I felt my entire life and thank
God that you have found me now! You came, you found me, thank God for being
healthy, and you are taking care of us.
– Thank you!
– We suffered a lot. That was the will of God, I think that this sorrow was from
God or the enemies [local authorities]? Man suffers a lot in life and God saves him. I
could have died there, as my sister, as my brother, as my mother, I and my brother had
life to live [the second brother]… And I was left alone, only God is helping me, God
takes care of me, God gives me everything. Ask the children, they know everything…
– Are they vising you?

– Yes, I have nephews.
– When they took you, what did the other villagers said?
– Gadjeii feared as well not to be taken too. They should take in three tranches.
They took a tranche, maybe they weren’t allowed [maybe the deportation orders were
cancelled]…
– Do you remember the month when they took you?
– Yes, in September, my boy, on 14th September. I remember because my father
told me. This route (indicates the road in front of her home), down to the valley, you
know, to Huși, from Huși they took us to the station, and they put us in a train. This
was the story. Story, facts but we thank God that we are safe and sound.
Interview by
Year 2012
CHIRIAC ELENA
,,Tuna”
Pietriș Village, Municipality of Dolhești, Iași county
74-year-old, ursari Rroma
Deported in the second wave. The category of sedentary Rroma
Motto: This is the order of the Queen, Queen Maria, the

wife of Mihai, who had said you not to kill them! Do not
kill them anymore, let them fall one by one. Let them
die by themselves, alone, from misery and from their
trouble. Leave them alone and whoever has days will
escape, if he or she does not die from hunger, from cold.
– Will you tell us what happened at Bug?

– Oh, God, what happened to me, there was the death, it was not Bug. The
place was called “at Bug”. I am still hearing the children, the men, the Rroma women
[talking about Bug].
The children were going, they were going by car to Iași, they were little… And I
asked a person, a Romanian, near a fountain where he was pumping water:
“– Where do they taking these people, these children?“
“– Eh, they are taking them to Bug!“
“– Oh, God, oh Good God, forgive him because he does not know what he is saying!“
And I crossed myself and he looked at me and did not ask me why I have crossed
myself, because I had already left. So, who does not know about what happened
there, at Bug, what was and what happened there [he or she could not understand]…
Oh, God, I was feeling that I do not want to tell again! Now I have heard about a
person called Antonescu [it refers to Crin Antonescu], that he is the boy of Antonescu
[the General Ion Antonescu], but do not ask him [to not vote him President], that he
will take us to Bug, the same like his father. God help, God forbid! Protect God our
enemies and protect us, too, Good God, to not get where we were. I, personally, saw
with my eyes.
– How old were you, auntie?
– When I left I was four, I was little and when I came back from there I was six.
How long have I stayed there? 2 years. I say 2 years, because I spent a year with my
dad and after one year we found an old man, we found him in the places where we
have been walking and he asked us if we want to take him in Romania:” – If you want
to go in Romania, take me with you, I have money, take me, too”, he was blind, he did
not see, he was an old Romanian man from Romania.
– But how did he get there?
– But they were from all corners of the country, not all of them were from here.
They were from all the world.
And my father said:
“– Come on, old man, we will take you, but you should give us the money.“
“– I will give you the money, but do not leave me.“
“– We won’t leave you.“
And one day my father got angry and said: “You stay here. And where did he
leave us? He left us in a ravine. Mound was here, mound was there, the train station
was near us and we had stayed in that pit at the fire. And we were going to the village,
we were going to the village and we gathering food, we were asking and then we were
getting back to the fire, and there was a river, too, and we were standing on the field.
And my father said:
“– You stay here, daddy, I am going home to look for ours, your aunts and
whoever is at home, to look for them and came back to take you, too. And my father
had left and never came back, maybe he was dead.“
And the Germans came, and where they found a man, they hit them in the head
and killed them; they did not beat the women, they did not kill them, but they killed
the men. He was a Rroma here, one-legged man, but his knee was broken, and when
the Germans saw him, they did not kill him. They said he has the knee broken since
the war and he also said that it was like that, and they did not killed him, and we
walked with him, because the other men were killed. And they took us in a large
convoy where it was impossible to see neither the end, neither the beginning.
– From where did they take you?
– From here, we went like that. They took us from here and they took others,
also, to fill the train and they took us. So we went from village to village [with the
carriages] to Huși. At Huși, we gathered toghether with other Rroma and they took us
there in that convoy. And those gendarmes came to us and beat us, they beat us like
animals, when they hitted us with that thing from rubber, they also hitted the ground.
My little mother, who was older, leaned over because was hurt an my brothers and my
little sister said her:
“– Oh, little mother, do not lean you, they will see you and they will hit you that
you won’t be able to get up.“
“– I am not leaning back…“
“– Do not fall, mother, because they will come and will hit you with the rubber
baton and you won’t be able to get up and you will die.“
And they were taking her by the hand, but she was with me on her back.
Sometimes was my mother who took me in the back, sometimes were my father or my
little sister. And we were running, and the children were falling, dying in the back of
their parents, and there, at the side of the road, they were leaving them, death. So they
led us to a forest that did not end. And inside, I do not know what was that, it was an
abyss, and they took us there and put us on the edge of the abyss. It was so deep and
long and so many persons. And they put us there on the edge to shoot us in order to
fall there in the pit.
And we walked like that, and two men came, they came from God, I think, and
they right away started to call, and one of them said us to go see what it was that
order, which came for us. And then came to tell them, by far they said:
“– Hold it! Do not move! Do not kill them anymore! And they stopped and said:
– Attention! This is the order of the Queen, Queen Maria77, the wife of Mihai,
who had said you not to kill them! Do not kill them anymore! Do not kill them
anymore, let them fall [to die] one by one. Let them die by themselves, alone, from
misery and from trouble. Leave them alone and whoever has days will escape, if he or
she does not die from hinger, from cold.“
Because they were sitting on the ground naked and barefoot.
We were sitting on the field, as we found a place. And they did not hit us
anymore, they did not shoot us anymore, they said to us:
“– Now you can go…“
And we left, but where were we going?
We stopped in a woodland, it was acacia like the hair. And we stopped there, we
start a bonfire and we stood and warmed up and we gathered from where we were,
from villages… And we went to villages to ask for food and we ate.
We went to a village and someone took us down from the train and gave us food
and clothes and footwear and they dressed us. All of the villagers helped us and all
gave us food and clothes, wondering what to give us.
– Who did give you?
– The Russians [the Ukrainians], the Russians [the Ukrainians] were with us, but
the Germans not. It was a Russian [Ukrainian] village. It was not the army of the
Russians [of the Ukrainians], they were villagers. They were people from the village,
and they helped us. And so we walked, when on the field when on the villages, as
the Holy God wanted and we stayed. And we stayed for another year and a while, we
stayed after my father had left.
When we saw that the Germans were killing men, we crossed and said:
God, protect my father, to not come back, my father, to not kill him. And he never
came back. The war found him at home, when the Russiand and Germans came [she
refers to the German army, who was withdrawing from the Soviet army], and he did
not come back, he escaped.
And we stayed for another year with my mother and my little sister, I had just
one little sister, because the other two went with my father, and two stayed with my
mother. And we have been walking like that another year, a year and a couple of days.
– Do you remember the villages, what were their names?
– I do not remember, I do not remember the villages, it’s been a long time since
then, there I had stayed longer… Rezernaia78 was called, a village from there, but I
do not remember becuase I was little. But there was danger what was there, at Bug,
77
We meet again the myth of the Savior Queen.
78
The survivor does not remember, as she mentions in the interview. We can not identify this location.
a lot of people were lost, those who we escaped, we had days, we stood bad, but we
escaped, many died, a lot of people died, not even half returned.
– But why did they take you?
– They took all of us from here. It was an order to take the bad people, the
nomad Gypsies… the nomad Gypsies, to take them out, to get them out of here! When
we came home, what did we tell? This law came and we can not hide, because it
tells us that it gives us a lot. That we give you everything, we give you houses, cattle,
households, we will give you everything. It will be fine for you! And we, if we did not
know, we left, because we were on the lists.
– And who did say he give you houses?
– There came other people, other people who were walking with our people from
the Council, from the board, from here.
– Did they make a list?
– Yes, they made a list, so-and-so, so-and-so, those who are left, they were left
for the second tranche, but they did not leave anymore, when they heard where we
were going, they did not left anymore, but also nobody came to take them from home.
– So, tell me, what did your father do, did he come back after you?
– My father came home, he stayed here in the village, after that he did not stay
long time, because the war started, the Russians and the Germans came, as they were
fighting. When he saw that the war started, he knew that I can not go back there and
if he goes after us, he can not find us, because we were not staying in a place in order
to be found be him. And so it was the truth, that we did not stay in a place to be found
by him, did we? And he did not come back after us, he stayed at home. And we, when
we came back, we found him at home. He believed that we had died, and he gave
alms for us. For example, now, that the Saint Mary comes, it is given as alms cabbage
with polenta, like it was done in the past, like people did, gives as alms cabbage with
polenta. I was sick, I was staying in a cottage and the smell of cabbage and polenta,
the steam, and I told my mother:
“– Mom, I am dying!“
“– Why, mom? Now she is dying, my mother was telling to my sister, now she
is dying.“
“– Cabbage and polenta, mom, where do they come from?“
“– I do not see them, my dear.“
“– I feel like my soul is surrounded by steam…“
“– Where could it be, my dear? It is not cabbage.“
Do we know about celebration, we do not know anymore… And after a while,
my sister smelss the cabbage, after that my mother smells, too, because my father
gave alms first for us and then for my mother. And the smell came to a Rroma from us
and to his children, and the Rroma told my mother:
“– So, Frăsino!“
“– What is it, Manole?“
“– Well, do you know what is here, with the smell, do you know what it is today?“
“– How do I know what it is?“
“– Today is Saint Mary, Frăsino! And someone gives us alms at home for us. And
the smell comes to us, because we are not dead, we do not see [the food, just the smell
comes to us.“
Woe this world, God, we stayed and we walked until we found my father and my
brothers. And that is how I had sufferered. Woe this world!
– Had you suffered a lot?
– A lot, I had suffered I lot. Mom, who does not know what was at Bug, it was
Death, it was not Bug! Death! Death! It was real death!
– But what was Bug?
– What was? That was the Bug, that was called, it was a river, a big river which
was called Bug. It was a big river where we were taken to Transmisia [Transnistria],
after Russia before, then further, in Transnistria we were taken!
– I want to show you something! (I am showing her a series of pictures with
nomad Romas on their way back from Trasnistria)
– Yes, mom! Oh, God! Those were supposed to be taken! Those with money in
the hair! And they [the authorities] also took us with them [I mean, beside the nomadic
Rroma]. That was, mom! Look the trains! Look te people who stayed on the floor,
mom…Oh, God, how many people, woe, woe God! It was a disaster there, it was not
life, it was not a living where they took us, they did not take us to live, they took us
to death!
– That is what I wanted to show you!
– From Bârlad were they deported?
– From Bârlad yes, but there were not many, more Kalderash, there were a few
people, but they died and I did not get to talk to them as they were alive.
– They died here, too, we remained a few, but there gone a lot.
– Do you know what I want to ask you, I had heard about the cardboard boats…
– They put the Jews in them and let them down on the water and they drown.
– Have you seen?
– No, I have heard.
– But were they many?
– Yes, there were Jews just like us, the same number like us. They filled those
boats with them and let them down on the water.
– On the Bug?
– Yes.
– Thank you, auntie, for talking with us.
– Long live, be healthy!
Interview conducted by
Adrian Nicolae Furtună
Year 2012
CONSTANTIN BRĂILĂ
,,Clintoi”
Bucharest
85 years old, silversmith
The Transnistrian camps in which he was deported:
Alexandrudar, Cazirka, Suhabalta
Deported in the second wave. The category of sedentary Rroma
Motto: We will die, Sir, we have not eaten for eight

days, nothing, not even corn grains! Give us food!
– Please introduce yourself, who are you?

– I’m Constantin Braila, said Clintoi.
– Where did you grow up?
– I grew up in Alexandria79, where I was born. I lived there until I was 32, then I
moved to Bucharest.
– Tell me who your father was, what was his job, who was your mother, how
many siblings do you have?
– My father was Ilie, they called him “Ilie, the boy of Maruca” he was a brass
worker, he repaired trenches that trembled, he was also a locksmith, he was also a
tanner, a great craftsman. He had a wife named Lacuţa. Her name was Constantin
Lacuţa, after her father. Her father was called Constantine Ilie, and her mother was
called Constantine Anghelina. She was born in 1912, and my father was born in 1907.
She walked with guessing through the villages, she would sell a padlock, a knife and
brought us to eat. Dad brought the money in general, with which we bought clothes,
he had bought a house, he already had one in Alexandria on Brătianu Street, at number
37, and he bought a house also on Brătianu at number 35, that is sticking to the house
he already had.
We were six children, I was the oldest, the youngest was Constantin Niculaie,
he was only three years old when he took us from home and sent us to Transnistria. I
had a brother named Nicu, born in 1932, who was nicknamed Zdrâncu, I had a sister
named Silvia, born in 1936, there was also Ion nicknamed Mishadir, I had a sister
born in 1938, called Ilifridia, she did not have a nickname, I called her by name, and
the youngest, as I told you, born in December 1939, was Niculaie.
– What was your father working when they deported you to Transnistria?
– He had a workshop there in Alexandria, people came to him at the workshop
with different problems, he did not need to go through the outskirts.
79
The silversmith Rroma come from two important communities: Tandarei and Alexandria
– Do you remember who came and picked you?

– Yes. The police in Alexandria, I tell you even the day, it was September 11,
1942, at six o’clock in the morning. They arrested us and took us with escort. “You
cannot take anything with you, just what you can carry in your hands!” We just took
the clothing, the shoes, and a small blanket, because we could not take a big one.
They took us to the end of the city. There were stables there, they put us in, they
were guarded, we stood on the ground, not only our family, they still brought ninety
families. There were three stables, one after another, we had thirty families in a stable.
All silver-earning Rroma, armourer brass workers, they had gathered us there, and put
us into these stables.
And we stayed there until September 25, 1942, in the morning at six there came
some big cars, trucks, loaded us in three, four trucks and took us to Turnu Magurele.
That’s where we stopped at the station. We got down and stayed there until ten
o’clock. At ten o’clock, the chief of police, the county prefect came, made a list of
how many people we were with their children. After they finished writing the list,
after two hours, many cars came and in them there were: food: bread and canned
food – this was “cold food,” as they would call it, enough for six days. They put us in
the wagons and we asked “What do we do about water?” then they put us a barrel of
water inside. There was also the problem of physiological necessities, they put us in
a wagon a big barrel, we did not have any choice, that’s where we did everything, it
smelled. They closed us in wagons and opened only when the train arrived at a station
where they stationed more. They opened the door, there were two sentries, took the
barrel, emptied it, and put it back.
We stayed in the wagons about six days. We arrived at Grigoreşti Station on
October 1st in the morning. They took us down of the wagons, I think there were more
than twenty wagons with Rroma, there were many Rroma.
A man came, and he promised to give us houses, cows, ploughs, tools to work for
ourselves, to make us great people. Some believed, some did not, some were crying …
We got to those lands, it was not a village, it was no church, no town hall, nothing …
just some stables. They got us into them, but we did not have beds, we had nothing,
and we had no one to ask for, because there was nobody, except the farm manager and
the brigadier. We did not have any form of nursing, nothing.
I was working on potatoes. I gathered them after the plough and put them in
trailers. Then we started with corn, it was October, we were still in the stables and
there was nothing to heat us up. The stables had neither doors nor windows. In
November, they took us out of those stables and took us to Alexandrudar, to some
military unit barracks80. There were no beds, stoves, but rooms and doors, that’s what
See the report of a Security Agent on the situation of the Rroma deported to Alexandrudar
80
During their stay in the Alexandrudar [Aleksandrodar] barracks, the Gypsies lived in an indescribable
mess. They were insufficiently fed. They were given 400 gr of bread for those who could work and 200
grams for elders and children. They were given few potatoes and rarely salty fish, and these were in
extremely small quantities. Due to poor feeding, some Gypsies, they formed the majority, they lost so
much weight that they have become skeletons. Daily, mostly lately 10-15 Gypsies died. They were full
it was. I think there were thirty barracks with four floors. They took us there, “Take
each one a room, two, as you have your families.” I gathered some weeds, I made a
bed, I set stones as a frame, and then I filled it with weeds.
What food did they give us? A quarter of a loaf of bread, let’s say it had one
kilogram, so two hundred and fifty grams, so much they gave us, no more. And what
we could bring from the field, a potato, a corn that we were cooking. The Bug was
close, we would throw a fishing rod to catch fish, who could, who couldn’t… That’s
how we lived in those barracks until January 6th. Then they told us they put us in
houses, with stoves, doors, windows, and firewood. They took us on foot, we were a
bunch.
Then came a commission from Oceacov and selected us, those who were
Romanians, Vlachs were sent home to Romania, those who were Rroma remained
there. They did not let go of a single Rroma, except the Romanians.
We arrived to Kazirka and got us into the houses, but they did not give us
firewood, they had lied to us. There was a village there, but likewise it wasn’t any
town hall, church, priest, hospital, pharmacy. “We need soap, we are stuffed with lice,
we do not even have anything to dress on.” We boiled the clothes in a bucket, but the
lice did not die. We were crying before a storekeeper who shared “the secret,” or so he
said. It was some barley flour, we were grinding it at some windmills, when the wind
was blowing, we had what to eat, when it was not blowing, we were starving. They
gave us corn grains, two hundred and fifty grams, and flour the same, and we made
bread… We had nothing to do… what to eat… It was the Bug, and the Ukrainian
fishermen took only the big fish and the little ones they left it on the shore, did not
throw it back into the water, especially for us. We took the fish, but we did not have
any salt, we boiled it and ate it.
At some point, we were hit by the exanthematic typhus and began to die by
thousands. People did not die one, two, they died twenty, fifteen at one time, and
they remained dead in the houses. They had given us a wagon from the collective,
the farm, and a horse. “Collect those who are dead, and put them in the wagon, and
take them to the trenches and bury them there.” There were twenty, fifteen naked, no
clothes, naked, bare naked. They took them and threw them into the trenches, one
above the other. When they no longer fit into the wagon, they put a dead man in the
corners of the wagon standing, like pillars, and were still loading. They threw them
there, put some ground over them, and left them like that.
On January 12th, my mother got sick with exanthematic typhus. A sister of my
father who was sick came from Bogdanovka, there were Rroma in Bogdanovka,
Koronica, Ciortovata alsoto , who lived just as we were, destitute. And as she got into
the house, my mother got sick. My mother lived for six weeks. The typhus demanded
milk, sour milk, other foods, what could we give her? Bread? My mother died and
of parasites. The medical visit was not done at all, and they did not have drugs. […] in Final Report.
International Commission for the Study of the Holocaust in Romania. I. Wiesel, Elie (president.) II.
Friling, Tuvia (ed.) III. Ioanid, Radu (ed.) IV. Ionescu, Mihail E. (ed.) Iași: Polirom, 2004, p. 236-237
apud, Viorel Achim Documente vol. 2, doc. 249, pp. 27-28.
there were six children left. What could our dad do to us? The luck was that he had his
old mother who came to stay with us and care for us, made us food, cleaned us from
lice, because she had a comb. We cleaned the lice one by one or two by two, we would
put them down with our palms, we would shake, we would go further and there we
would shake, we would take down our clothes, which were also rags, and clean them.
My mother’s parents came and saw her dead, and her brother came, from
Ciortovata, Niculaie, he was 22 years old. Five days later, he and my grandmother,
Anghelina, died together, from typhus and from the fire that they had seen my mother
dead and six children were left alone. When my grandfather saw, the Brăileanul, that
was his nickname, Constantine Ilie, said Brăileanul, he did not judge and took the ax,
and hit his head and also died. God forgive him…
Let me tell you…
For us, the children, it was very hard, we could not hunger anymore, it was a
very heavy winter, we did not have firewood, and we still got to March. Then Dad,
when he saw us starving, went to Oceacov, to the prefect: “We die, Mr. Prefect, we
have not been eating anything for eight days, not even corn grain! Give us food! 300
people have died so far in a month. And we will die too.” Then that prefect sent corn
grain into a wagon and divided it among the Rroma who were still there. We were
baking it on a board and eating it. He had promised to give us soap and medicine, but
he did not give us anything…
On March 10th, my sister Ilifridia died, she was a little girl… they did not take
her with the wagon, they left her… those with the wagon were relatives of my dad,
they made a dump for her next to my mother.
We arrived in April 1943, they came from Oceacov and from Varvarovca, and
told us that “Now if you go to work, you will be paid, you will receive milk, cheese,
meat, you will receive food for everyone from the cooks.” They took us to Renoa.
There was no meat, no cheese, except for a paste. What was this paste? It was corn
crushed, boiled, and then they put two litres of oil in it. They were giving us a ladle,
when it was needed, they put a half of ladle more. I was working very hard. In the
evening, they gave us one kilogram of flour per family, but it was wheat flour.
There, in the stables where the cows were, there were also some barrels in which
they made the cheese. And the liquid remained. We took it and we ate it with bread
to live and work. They first put us in the leaven, put us in the wheat fields, and we
removed the leaven. Then the threshing began, there was a machine who was doing
everything, putting the wheat in wagons, there were thirty-six wagons there at the farm.
The wagons brought it to the farm, and on the farm they had brought some machines
to sow the wheat. We loaded the wheat into bags and left with him to Grigoresti. We
loaded it in “Berlin” wagons, put a seal and sent it to Germany.
We were still sleeping in some stables, lucky that there was straw now, and we
laid it down. That’s how we stayed like that until September 25, they gave us no
money, as they said, no clothing, nothing.
On August 20, there came some great people, it was the Governor of Transnistria,
and a high rank German. Father, who was the mayor of the Rroma on that farm, said:
“Governor, what do we do, winter comes, we live in stables, without doors, without
windows, without stoves?” What did he say? If you stay, I’ll give you the opportunity
to make yourself huts, I’ll give you firewood, clothing, footwear and beds. “I have not
seen him before September 25.
There were noises, the front approached…
On September 25, 1943, they came from the farm manager and said, “Prepare to
go to Romania, I give you two horses and a wagon to get to Galati.” When we heard,
we did not demand any money, we did not ask for anything, they did not give us
anyway.
Where do you think we got with the wagons? Up to Suhabalta. There the soldiers
came and took our wagons. They put us in some stables. They gave us the same food,
400 grams of barley flour. There were four terracotta stoves in each stable.
We brought water into the remaining caskets from the dead soldiers. We made
ten trips a day for the water.
They took us out barefoot to gather the corn remaining in the field. We remained
there until April 1944, the Easter came. There came some Germans and they kicked us
out of those stables. Where could we go?
The chief of the Suhabalta station came, laid a table, took the stamp, and told the
Rroma: “Everyone come to me to put you the stamp so that you can get to Romania,
without this stamp you cannot reach Romania. No train takes you, no one takes you.”
We sat in a row and they put us a stamp that read “Evacuated Gypsy”, my dad had no
identity papers, he had some documents with which he had come, on one of those they
put him the stamp.
And we walked 90 kilometres without food, without anything. We were lucky
that the older ones had a stone with which they could start a fire. We were making
a fire in the field, warming up, chopping a few grains, and going further. We were
drinking water from the snow that melted. We’ve made almost a week. When we
arrived in Tiraspol, where do we go? We asked where the station was, it was far away.
We housed in a tranche. Dad made it like an oven, and put us in it to stay away from
the rain. Next to us was there was the Rroma camp, but we were not received in
there because there was no more room. Then an army lieutenant took us and put us
in a large room with doors, windows, with stove. And all the Rroma that were from
Kazirka and Renoa came in there. We stayed there for four days, the soldiers gave us a
piece of bread, a tin, what they wanted to give us. There was nowhere to go to gather
corn, to boil it.
Then a soldier came and said, “Be careful that a special train came for you to
take you to Romania,” that was around six in the evening, seven. We got into the train,
which was full of Rroma from all parts of Romania, but we had no room inside, I sat
up on the wagon. The train started. As we crossed the Tiraspol the bridge to Tighina,
it’s a water, I forgot what it is called, Dniester seems to me… There a bombing started,
we quickly got off the wagons and housed under the soldiers’ cannons, till morning.
They had bombed the railroad and there was no way to go further. We were staying
there without food, the soldiers were giving us what they could, people gave us a
piece of bread, we were pleased. After a week, another train came for us, and the
German soldiers were getting in it, but there was a Romanian officer who took them
down, saying, “This train is for the Gypsies, you go and fight with the Russians!” and
we came until Romanesti in Bessarabia. […]
There people were giving us bread, cheese, wine, but in the evening they were
hiding in the woods too, out of fear of bombing, we were staying in the field. We
stayed for a week, another train came to take us further, and we reached Reni, until
Galati.
That’s where they took us all off the train, and they had a steamer, you know
what that is, right? That’s where we got disinfested. They did not give us food, we
went to the city and asked people to give us. I was saying “Bogdaproste”, only to get
to our homes, to our lives.
From Reni we went to Galati. From Galati came a train for Bucharest. No
more bombing. We reached Bucharest in July. At the station in Bucharest we were
in the waiting room, there was a cafeteria, there we had eaten meat for the first time,
meatballs, soup and bread and we felt fed up. We stayed for three days, at Chitila, and
the third day a special train came for us.
“– Who’s from Alexandria?”
“– We!”
We ran and got on this train, there were others who went to Pitesti, Târgovişte,
there were Rroma from everywhere.
When we arrived in Alexandria, what do you think? We’ve found nothing in the
houses, except the empty walls. We went to the town hall: “Where is our inventory?”
We returned three brothers and a sister together with my father, the rest were
there, uncles, aunts, cousins.
That was.
Then I started making earrings, rings, going through villages, bringing food, and
raising my brothers who were left. Dad’s locks had been taken by the army. He had
been taken in concentration as soon as we arrived in Romania. I learned to do earrings
and rings, my brothers stayed home with my grandmother, my dad’s mother, and so
we started to earn our living.
– I want to ask why they took you to Transnistria
– Just because of a Rroma. A Rroma had cursed the Chief of Police. He was
called Culai, he was drunk. From a penny (of gold or silver) he made two, melted,
and fooled people. One evening that police chief came and said, “Stop drinking.” And
he cursed him. And because of this swearing, the mayor and the rest of the people did
not want to deport us to Transnistria, we were honest, we were working, I was in the
fourth grade when they deported us.
The police chief made a request to Antonescu, put a hundred people to sign, and
Antonescu approved it. That was the whole thing. From a curse. The police chief of
Alexandria was called Lazar Tonea. He said about us that we were wicked, that we
were making noise in the city, that we did not let the people who were tired from work
to rest, that we were disturbing people’s peace, it was not true, he lied, but look, you
see he managed to deport us… That was the only reason.
– From the interviews we’ve had with other survivors, I’ve heard a little about
“cardboard boats”, what do you know about them?
– I have not heard too much, what I heard is that they did it for “laieti”, but I do
not think they made them from cardboard barges, that they released it on the Bug and
that they drowned, I do not think so. That was the rumour.
– When did you hear about it?
– Between 1942-1943, when they went to work at Renoa around March-April
1943, then I heard that they did not want to work, and that they had made these
cardboard barges, that they embarked people on them to take them to Romania, and
they drowned and all died. Those with big hair, knops. But if it’s so or not so, only
God knows. That I have not seen, it’s one thing when you see and another when you
hear.
– During communism, whom were you talking to about Transnistria?
– Ceausescu had ordered that all the Rroma who had been deported to Transnistria
to make documents and to advance them, in the 1970s, at the notary, and the notary
made these documents, the order was given by Ceausescu, and I heard from a lawyer,
Vişinesti was called, if you heard of him, he was from Bucharest, he had been called
by Ceausescu to support our cause, in order to be rewarded. The files arrived at
The Hague, judged, and Vişinesti was the attorney who accused the Germans, the
Germans then said they should not pay for the Rroma, but Antonescu because he sent
the Rroma to Transnistria. So, this right was rejected in Ceausescu’s time, the last
time we did other documents, it turned out that all our work we did there was for the
Germans, not for the Romanians. But the Germans did not compensate us, as they
had given to the Saxons, who had also been deported from Poland, from Romania
to Ukraine. As Ukraine was occupied by the Germans, and some counties from the
Bug were occupied by the Romanians. Where the Saxons settled they had homes, they
had ploughs, horses, wagons, that were passing on ice in the winter, where it was
Ukraine (occupied by the Germans) and we besought from them too because they had
everything. And I saw how they were and how we were. We were like dogs thrown
into the well, they had guns, they shot a Rroma who had gone to steal, he was a thief
from Târgovişte, from where Dolanescu was, I forgot how they called the village, they
went once during a night to steal a cow, they cut it and eat it.
Finally, he went again and the Saxons felt him and began to look for him,
running away, they were four, a Saxon shot and hit a Rroma named Strugurel. The
others took him to their back, but they caught them, then they left him and fled. The
Saxons followed them to Kazirka. They took the chief of station and searched all the
houses. They also took my father, because he was the mayor of the Rroma, and he
had to know each one, to show which one of them had stolen in that village. Those
men who had stolen were dressed in women’s clothes, and did not look like men, they
looked like women. And dad went with those Saxons and the chief of station in all the
houses.
In the morning, the chief of station took him, put a slay and horse, and took him
to the village where the four had stolen to see if the one who had been abandoned and
died if he was from Kazirka or not. Do you hear? That’s how it happened! The dead’s
wife told my father, “Ilie, take me to see my man dead, I kill myself if you do not take
me.” What my father said, “I’m taking this woman with me because she knows better
the Rroma in Kazirka.”
They went and saw him …
“Give me a hand or a punch so I can cry!” Then Dad gave her two punches to
fill her with blood. “– Say! Is he from our village or not? “He’s not from us!” And she
tore her hair from her head, shedding her fire.
They turned back, with the chief of station saying that the thief was not from
Kazirka, that he could be from Bogdanovka. That’s how it happened.
The Saxons had everything but we did not. We have not returned even half, not
even half from those we have been in Transnistria, and there have been many Rroma,
thousands and thousands and thousands and hundreds of thousands of Gypsies who
have remained there, more than half.
And, as you have said, to the Rroma laieti to whom they have made a cardboard
barge and drowned them there. That’s what Kazirka chief of station said to us: “Go
to work, so that it won’t happen to you what happened to them!”, the bastards, the
oafs as they called them. Now I do not know how they are called, because they got
civilized, they have become great people. They have palaces, they have everything
they need, had a lot of gold, and they have business. We did not do the business that
they did.
If you still have something to ask …
– I do not have anything else …
– Then let God give you health, stay healthy.
Interview made by
Year 2016
Expoziție de artă grafică despre deportarea
rromilor din România în Transnistria /
Graphiko expozicia opral o ingerdimos
le Rumuniake Rromengo andi i Transnistria /
Graphic art exhibition on the deportation
of Rroma from Romania to Transnistria
Artist Curt Sandu Viorel
294
Recensământul rromilor „problemă“. / The census of the Roma considered „problem“. /

Curt Sandu Viorel
O ginipen le Rromengo dikhle sar jekh „problema”.

ExpoziȚie de artă grafică despre deportarea romilor
295
Deportarea rromilor nomazi. / Deportation of nomadic Roma. / O ingherdipe le Rromengo phirutne.

296
Curt Sandu Viorel
Deportarea rromilor sedentari. / The deportation of the sedentary Roma. / O ingherdipe le Rromengo biphirutne.
ExpoziȚie de artă grafică despre deportarea romilor 297
Foamea. /The hunger. /I bokh.

298
Curt Sandu Viorel
Tifosul. / The typhus. / O pono.

ExpoziȚie de artă grafică despre deportarea romilor 299
Locuirea. / Housing. / Sar beshte.

300
Curt Sandu Viorel
Gropile comune. / Mass grave. / Limorea komunea.

301
Reîntoarcerea în România. / The returning to Romania. / O amboldipen karing e Rumunia.

302
Curt Sandu Viorel
Bărcile de carton. / The cardboard boats. / Le kartoneske bere.

303
Mitul Reginei Salvatoare. / Myth of the Queen of Salvation. / I paramisi le Thagarniatiri kaj xastrias le Rromen
304
Curt Sandu Viorel
Mitul Reginei Salvatoare. / Myth of the Queen of Salvation. / I paramisi le Thagarniatiri kaj xastrias le Rromen
Documente de arhivă /
Lila andar i arhiva /
Archive documents
306 Documente de arhivă
Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosar nr. 130/1942, vol. I, fila 36

General Inspectorate of the Gendarmerie, File no. 130/1942, vol. I, page 36
O Inspectorato Generalo Jandarmiake, O dosari gin 130/1942, vol. I, patrin 36
Documente de arhivă 307
Inspectoratul de Poliție Buzău

Buzau Police Inspectorate
Buzăoski Sheraliako Inspectorato
Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosar nr. 43/1943 vol. II, 8

General Inspectorate of the Gendarmerie, File no. 43/1942, vol. II, page 8
O Inspectorato Generalo Jandarmiake, O dosari gin 43/1942, vol. II, patrin 8
Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosar nr. 43/1943 vol. II, fila 73

Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosar nr. 43/1943 vol. II,fila 74

Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosar nr. 43/1943 vol. II

General Inspectorate of the Gendarmerie, File no. 43/1943, vol. II
O Inspectorato Generalo Jandarmiake, O dosari gin 43/1943, vol. II



Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosar nr. 43/1943 vol. II, 58

Inspectoratul General al Jandarmeriei, Dosar nr. 97/1944, fila 25

General Inspectorate of the Gendarmerie, File no. 97/1944, page 25
O Inspectorato Generalo Jandarmiake, O dosari gin 97/1944, patrin 25









Mulțumiri
Mulțumesc tuturor supraviețuitorilor rromi ai deportării în Transnistria ale căror

mărturii apar în această carte: Nicolae Clopotar, Elisabeta Danciu, Maria Căldărar,
Elisabeta Clopotar, Tudora Strungaru, Niculaie Constantina, Stratan Valentina, Dura
Lențica, Cârjobanu Lucreția, Chiriac Elena și Constantin Brăilă.
Mulțumesc Luizei Medeleanu fără al cărei suport nu aș fi reușit să finalizez
această carte.
Mulțumesc tuturor rromilor care au acceptat să fie intervievați în cadrul studiului
meu asupra termenilor care denumesc în prezent genocidul rromilor: Norica Costache,
Carmen Marcu, Daniel-Samuel Petrilă, Sorin Mihai, Cristian Pădure, Ramadan Tudor,
Ion Constantin, dl. Marian.
Mulțumesc mamei mele, Lucica Furtună, cea care a crezut mereu în mine, m-a
susținut în toate momentele grele din viața mea, și cea care m-a învățat limba rromani.
Mulțumesc Oanei Burcea fără al cărei sprijin nu aș fi putut realiza interviurile cu
rromii cortorari.
Mulțumesc Departamentului pentru Relații Interetnice pentru sprijinul acordat în
apariția acestei lucrări.
Naisarav
Naisarav saorrenge Rroma ingerde ande i Transnistria kala dine duma mantza.
Lengere phenimata si ando kado lil: o Nicolae Clopotar, i Elisabeta Danciu, i Maria
Căldărar, i Elisabeta Clopotar, i Tudora Strungaru, i Niculaie Constantina, i Stratan
Valentina, i Dura Lențica, i Cârjobanu Lucreția, i Chiriac Elena thaj o Constantin Brăilă.
Naisarav le Luizake Medeleanu, bi lakoro na sas man zor kash te agorisarav kado
lil.
Naisarv saorrenge Rroma kaj mukle pes phushle ando mo rodipe opral ol ana-
va kaj si dine aghies le Rromenge genocidoske: i Norica Costache, i Carmen Marcu,
o Daniel-Samuel Petrilă, o Sorin Mihai, o Cristian Pădure, o Ramadan Tudor, o Ion
Constantin thaj o raj Marian.
Naisav me dajake, i Lucica Furtună, odojkha kaj pakias ande mande, sas pashal
mande ande sarrore phare gesa, thaj sikabghea man i Rromani chib.
Naisav le Oanake Burcea, bi lakoro n’ashtisaliomas te borrizau le korturarentza
Rroma.
Naisav le Departamentoske andar Maskaretniko Relatzies andar o suporto dino te
inkalav adaukha lil.
Thanks
I thank all the Rroma survivors of the deportation in Transnistria whose testimonies
appear in this book: Nicolae Clopotar, Elisabeta Danciu, Maria Căldărar, Elisabeta
Clopotar, Tudora Strungaru, Niculaie Constantina, Stratan Valentina, Dura Lențica,
Cârjobanu Lucreţia, Chiriac Elena and Constantin Brăila.
Thank Luiza Medeleanu without her support I would not have been able to finish
this book.
I would like to thank all the Rroma who have accepted to be interviewed in
my study on the terms that now call the genocide of the Rroma: Norica Costache,
Carmen Marcu, Daniel-Samuel Petrilă, Sorin Mihai, Cristian Pădure, Ramadan Tudor,
Ion Constantin, Marian from Bolintin Vale.
Thanks to my mother, Lucica Furtuna, who always believed in me, supported
me in all the difficult moments of my life, and the one who taught me the Rromani
language.
I thank Oana Burcea without whose support I could not have made the interviews
with the cortorari Rroma.
I thank the Department for Interethnic Relations.

Rromii Din România Și Holocaustul. Roma From Romania and The Holocaust. E Rroma Rumunitar Thaj o Holokausto.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rromii Din România Și Holocaustul. Roma From Romania and The Holocaust. E Rroma Rumunitar Thaj o Holokausto.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exemplar gratuit, tipărit cu sprijinul financiar al

Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României

@ 2018 Editura Dykhta!

Redactor: Adrian-Nicolae Furtună

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen, Kali Trash în competiția conservării

Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen, Kali Trash. Savo si o „rromano” anav?........ 101

Porrajmos, Pharrajmos, Samudaripen, Kali Trash in the competition for

Expoziție de artă grafică despre deportarea romilor din România în Transnistria /

Documente de arhivă / Lila andar i arhiva / Archive documents............................... 305

Primele interviuri cu rromi supraviețuitori ai deportării în Transnistria le‑am rea-

cu rădăcini rrome contestate, au propus o serie de denumiri ale genocidului rromilor ca

I. Porrajmos (Porajmos, Porraimos) „O Baro Porrajmos“ (trad. în lb.

Semnificații și interpretări ale lui „Porrajmos“

Categoria 1. Respingerea totală a termenului, fiind considerat nepotrivit datori-

– Cum vi se pare termenul acesta pentru istoria noastră… e potrivit?

– Spune‑ne în limba rromani ce înseamnă Porrajmos?

– Ce părere ai de Porrajmos ca termen pentru Holocaust?

Opinia generală a celor care reclamă sensul sexual/pornografic al termenului este

Categoria 2. Provocarea reacției de amuzament la auzirea termenului

– Oamenii învățați, profesori, istorici au căutat în limba noastră, în limba rromani,

i mindž (lb. rrom) = vaginul/vulva (lb. rom.)

– Cum nu e? Că dacă au numit și au dat drumul la cuvânt! Și acum O Porraj‑

– Ce transmite cuvântul Porrajmos la tine în comunitate?

Categoria 3. Căutarea sensului profund al termenului

În cele două interviuri persoanele intervievate se referă la sensul de „devorare“,

Respingerea termenului în comunitatea de rromi spoitori din Bolintin Vale, jude-

II. Pharrajimos (trad. în lb. rom. Distrugerea/Spargerea)

Termenul Pharrajimos a fost introdus în literatura referitoare la memoria genoci-

Semnificații și interpretări ale lui „Pharrajimos“.

Din analiza interviurilor reies următoarele categorii de conținut:

Categoria 1. Respingerea termenului datorită conotației vulgare pe care o poa-

– Alt cuvânt la care s‑au gândit este cuvântul Pharrajmos.

– Dar pe Pharrajimos l‑ai auzit?

– Alt termen care este dat Holocaustului rromilor este Pharrajimos.

– Nu‑i bun. Pharrajimos înseamnă spargere!

Categoria 3. Căutarea sensului profund al termenului în raport cu genocidul

Am decis să realizez o categorie de analiză doar pe baza unui singur interviu

Concluzii asupra lui Pharrajimos

Tendința generală a intervievaților este de a respinge termenul Pharrajimos. Mo-

III. Samudaripen/O Samudaripen (trad. în lb. rom. Uciderea tuturor)

Marcel Courthiade arată că acest termen a apărut în anii 197018 cu referire la

În articolul său M. Courthiade evidențiază și alte forme ale termenului: ,,Samu-

Semnificații și interpretări ale lui Samudaripen.

Au fost identificate următoarele categorii de conținut:

Categoria 1. Neînțelegerea termenului datorită construcției Samudaripen în

Conform interviurilor analizate, termenul Samudaripen comportă o problemă de

– Tu trebuie să îmi spui, cum simți tu.

– Dar Samudaripen ce înseamnă?

O altă observație de teren este aceea că Samudaripen atrage o înțelegere de tipul

Sa anθo kher si. (trad.în lb.rom. Tot în casă este.)

Categoria 3. Acceptarea termenului.

– Cum consideri termenul „Samudaripen“?

– E mai bun. Aș scrie cuvântul Samudaripen dezlegat și l‑aș pronunța dezlegat.

Concluzii asupra lui Samudaripen.

Pentru unele dintre persoanele intervievate termenul Samudaripen nu poate fi în-

Categorii de conținut identificate:

Categoria 1. Căutarea sensului profund al termenului în raport cu genocidul

– De „Kali Trash“ ați auzit?

– Și mai este unul: „Kali Trash“.

(râde) – Frică neagră… Ai dreacu (râde)! Prost și ăsta… Nu‑i bun!

– Al treilea este Kali Trash. Cum vi se pare?

– Dar ce Kali Trash ce părere ai?

I. Porrajmos (Porajmos, Porraimos) „O Baro Porrajmos“ (trad. în lb.