Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POARTA, USA
Poarta sau usa simbolizeaza locul de trecere dintre doua stari, dintre doua lumi, dintre
cunoscut si necunoscut, dintre lumina si intuneric, dintre bogatie si saracie.Poarta se deschide
spre un mister dar ea are si o valoare dinamica psihologica, caci ea nu marcheaza doar un
prag ci il si invita pe om sa il treaca. Poarta este o invitatie la calatorie spre alt taram.
Trecerea prin poarta este cel mai adesea in sens simbolic, o trecere de la profan la sacru.
Acesta este intelesul portilor catedralelor, al toranelor hinduse, al portilor templelor sau
cetatilor khmere, al torii-lor japoneze.
Orasele chineze aveau patru porti cardinale, prin ele erau izgonite influentele nefaste,
erau primite cele bune sau oaspetii, prin ele se oranduiau orele zilei si anotimpurile. Cele
patru porti cardinale de la Angkor-Thom trimit in cele patru zari efigia stralucitoare a lui
Lokeshvara, stapanitorul universului. Dar ele ingaduie si intrarea , din cele patru directii, in
acest ― centru‖ al lumii.
Paznicul este straja dintre universuri şi în mitologia română misiunea lui de a tria şi a
permite trecerea dintr-un univers în altul.
In China leii gardieni reprezinta un simbol al protectiei. De obicei, leii pazitori sunt
asezati cate doi, sus pe stalpii portii sau pe sol, de-o parte de alta a intrarii principale. Se
crede ca acesti lei de piatra protejeaza casa de influente daunatoare de oameni care ar urmari
sa le faca rau locuitorilor din casa. Lei de piatra se intalnesc la toate intrarile in salile
principale din Orasul Interzis, de la Beijing, si mai pot fi vazuti si in fata templelor taoiste din
China.
In budism, leul este considerat un animal sacru — leii sunt adesea vazuti si in fata
templelor taoiste. Se crede ca „dansul leului", insotit de o muzica zgomotoasa, goneste
duhurile rele si ghinionul, dar atrage, in schimb, norocul.
Bustul zeului Ianus
Poarta este un simbol des intalnit in textele si picturile funerare ce insoteau faraonul in
lumea de dincolo. Doua din cele mai importante texte funerare egiptene sunt Amduat si
Cartea portilor.
Fiecare din aceste 12 secţiuni are trei registre suprapuse, posedând câte o introducere
şi un rezumat. Esenţa întregii culegeri este formulate prin textul introductiv general: „Scriere
a spaţiului ascuns, a locaţiei sufletelor, zeilor, umbrelor, spiritelor şi a ceea ce întreprind.
Începutul este capătul Vestului, poarta orizontului vestic. Sfârşitul este întunericul primordial,
poarta orizontului vestic. De a cunoaşte sufletele subpământene, de a cunoaşte ceea ce fac.
De a cunoaşte incantaţiile rituale ale lor pentru Re, de a cunoaşte sufletele secrete. De a
cunoaşte ceea ce este în intervalul orelor şi a zeilor lor, de a cunoaşte ceea ce el solicită
pentru ei. De a cunoaşte porţile şi drumul pe care marele zeu l-a străbătut, de a cunoaşte
cursul orelor şi a zeilor lor, de a cunoaşte pe cei care prosperă şi pe cei care au pierit―(E.
Hornung, 1963, I, pp. 1-2 ; II, pp. 2-5).
Prin prezenţa textului în morminte sau chiar în camerele mortuare ale acestora,
posesorul mormântului are posibilitatea de a cunoaşte toate elementele necesare renaşterii
sale înainte de apariţia Soarelui pe bolta cerească, adică: misterele Lumii de după moarte,
topografia Lumii de Apoi, porţile acesteia, precum numele şi manifestările zeului solar. Dacă
regele defunct intră în posesia acestor cunoştinţe, el va avea posibilitatea să trăiască veşnic.
Prin urmare, mormântul poate fi socotit tărâmul subpământean, unde zeul-Soare triumfă şi
asigură renaşterea celui decedat.
Cu o tematică apropiată, Cartea Porţilor descrie din nou călătoria «cărnii lui Re»,
manifestare corporală a Soarelui, în Lumea de Apoi, într-o barcă divină. E o trecere prin cele
12 porţi, fiecare dintre ele punând probleme diverse în drumul zeităţii principale. Numele
gardienilor porţilor trebuiesc ştiute, deoarece altfel faraonul „decedat― nu poate trece de
obstacolele în cauză. Prima versiune completă a cărţii se găseşte pe sarcofagul de alabastru al
lui Sethi I, iar odată cu Ramses al IX-lea dispare complet din mormintele regale.
USA FALSA
Ușile false sunt des intalnite in templele
egiptene dedicate zeilor vechi, precum și in temple
funerare sau morminte . Ele reprezentau o modalitate
prin care zeii sau sufletele celor decedati comunicau cu
lumea vie. Cu toate acestea, in perioada Regatului Nou,
au fost de asemenea asociate cu așa-numitele capele de
"audiere", sau capele cu "urechi ce aud", care au fost de
obicei situate chiar spatele sanctuarului în pereții
exteriori ai templului. Acestea ofereau posibilitatea de
a comunica cu zeii din afara templului.
Ele se numesc "uși false", deoarece doar entitățile spirituale ale persoanei decedate
aveau capacitatea de a trece prin ușă, desi nu aveau abilitatea de a deschide si inchide o usa
normala.
POARTA LUI AKER
Aker este zeul care stăpâneşte şi punctul de întâlnire al orizontului de vest cu cel de
est în Lumea de Dincolo. El devine paznicul portii catre Amduat. Simbolul lui Aker constă
în partea din faţa a doi lei, sau două capete umane, aşezate astfel încât privesc în direcţii
opuse.
Datorita simbolului acestui zeu ca paznic al portilor diminetii si serii intalnim uneori
statui gemene de lei la ușile palatelor sau mormintelor. Acest lucru a fost de a proteja
gospodăriile și mormintele de la spiritele rele și alte ființe malefice. Această practică a fost
adoptată de către greci și romani. Spre deosebire de majoritatea celorlalte zeități egiptene,
închinarea la Aker rămas populară bine în epoca greco-romană. Aker nu a avut temple ca
principalii zei în religia egipteană, deoarece el a fost mult mai conectat la conceptele
primordiale.
POARTA PARADISULUI - LORENZO GHIBERTI
Templele japoneze poarta numele de altare Shinto si scopul lor este acela de a
„intretine‖ unul sau mai multe spirite sau zeitati numite Kami.
2. Scarile de piatra
13. Honden – marele hol, cel in care se afla shintai sau zeul templului
Torii reprezinta o poarta traditionala japoneza,cel mai adesea intalnita la intrarea sau
intr-un altar-templu Shinto.Ea simbolizand trecerea de la sacru la profan. Prezenta portii de la
intrare,este de obicei,cel mai simplu mod de a identifica altarele Shinto.Torii sunt de
asemenea,un simbol prezent si in Templele Budiste. Sunt totusi de dimensiuni mai mici si se
numesc chinjusha.
Functia unei astfel de porti este de a marca intrarea intr-un spatiu sacru. Din acest
motiv,drumul care duce la un altar Shinto(SANDO) este aproape intotdeaua strabatut de una
sau mai multe torii,care sunt, prin urmare, cel mai simplu mod de a distinge un altar de un
templu budist. In cazul in care drumul catre altar trece pe sub multiple torii,ele se enumera
din exterior astfel ichi no torri(一 の 鳥居,prima poarta) si urmeaza in ordine crescatoare ni
no torii(二 の 鳥居,a doua poarta),san no torii(三 の 鳥居,a treia poarta). Alte torii pot fi
gasite in aproprierea altarului sau chiar in altar pentru a reprezenta cresterea nivelurilor de
sfintenie. O astfel de poarta, mai este plasata in fata fiecarui mormant din familia Imperiala.
Torii sunt folosite adesea in budismul japonez. Proeminent este templul din Osaka,
Shitennō-ji, fondat in fondat in 593 de Shōtoku Taishi,si reprezinta cel mai vechi templu
construit din tara.Are o poarta impunatoare la intrarea principala(poarta originala din lemn a
ars in 1294 si apoi,a fost inlocuita cu una din piatra).
Benzaiten este o zeita derivata din divinitatea indiana Sarasvati,ce uneste elementele
din Shinto si Budism. Din acest motiv,obiecte dedicate ei, pot fi gasite si in altare si in temple
si vor fi insotite de cate o torii. Zeita insasi,este uneori portretizata cu o torii pe cap.Mai
folosesc ca simbol aceasta torii si yamabushi, razboinici cu o traditie indelungata,inzestrati cu
puteri supranaturale. Torii este,de asemenea,folosita uneori ca simbol al Japoniei in contexte
non-religioase.
Originiile sunt necunoscute si exista mai multe teorii diferite pe aceasta tema insa nici
una n-a fost acceptata ca fiind cea adevarata. Deoarece utilizarea portii simbolice este foarte
raspandita in Asia, ele pot fi gasite astfel in India,China,Thailanda,Coreea...istoricii cred ca
aceasta poate fi o traditie importata. Ele pot,de exemplu, sa aibe originea in India, de la
portile torana in India Centrala, manastirea Sanchi. Conform acestei teorii, torana a fost
adoptata de fondatorul budismului Shingon, Kukai, care a folosit-o pentru delimita spatiu
sacru in ceremonia homa. Aceasta ipoteza a aparut in secolul 19-20 datorita asemanarilor in
structura si numele intre cele doua porti. Nici o concluzie nu a fost inca atinsa.În Bangkok,
Thailanda, o structură religioasa numit Sao Ching Cha,seamana puternic cu o torii. Cu toate
acestea,functional este foarte diferita,acesta fiind folosita ca un leagan. Asadar,nimeni nu
cunoaste cu siguranta originea acestei porti.Stiluri de porti cunoscute:shinmei torii,myoujin
torii,kasuga torii,hachiman torii,ryoubu torii,hizen torii.
POARTA SARUTULUI
Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este
dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din
coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale
coloanelor, având lățimea de 6,45m, înălțimea de 5,13m și grosimea de 1,69m
Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc,
atât de caracteristic operei lui Brâncuși. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca
un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții,
ca și când poarta ar fi acoperită cu șindrilă. Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o
continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor
forme ovale identice, de parcă ar fi conturul feței și al umerilor.
Poarta sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieții asupra morții.
Mircea Eliade spunea: „Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar
de bogate din punct de vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlinește în viața poporului
român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viața insului. Prima
trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viață, în viața reală de-afară. Poarta
veghează la căsătorie, și pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcașul de veci. Este, atunci,
o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, și poarta rămâne mai departe, cu un om mai
puțin, să vegheze alte nașteri, alte nunți, alte morți‖.
Ca și în cazul Coloanei infinitului, ideea Porții era mult mai veche decât momentul
transpunerii în piatră a monumentului.
Motivul Sărutului prezentat pe stîlpii laterali sub forma stilizată a unor pupile uriașe
este regăsit de-a lungul lintoului Porții. Brâncuși spunea „Ce e sus mic, jos este mărit‖.
Barbu Brezianu nota: „Printr-o serie de decantări ale temei Sărutului, Brâncuși a ajuns
la realizarea unei compoziții de o extremă precizie și amploare; un șir de 40 de perechi de
îndrăgostiți așezați față în față, cu genunchii strînși și a căror curbură — nu mult depărtată de
versiunea în piatră a monumentului funerar din cimitirul Montparnasse din 1910 — evocă
ritmul unor arcade geminate. O linie mediană, întreruptă de brîul infinit al brațelor ce se
petrec unul cu altul, formînd un dublu chenar, desparte trupurile alipite; din chipurile lor se
văd doar ochii, gura (redusă la o minusculă trăsătură de unire) și părul, sugerat prin cîteva
incizii grațios serpuite ce încadrează fețele îmbrățișaților‖.
PORTILE MARAMURESENE
In Maramures a inflorit, mai mult decat in alte regiuni ale tarii noastre, arta prelucrarii
lemnului. Ca vizitator nu ai cum sa nu te minunezi de frumusetea vechilor case, porti si
biserici intalnite aici. Acestea arata ca maramuresenii au fost dintotdeauna credinciosi
lemnului, caruia i-au dat cele mai felurite forme, de la blidul din care mancau, pana la
acoperamantul de deasupra capului si bisericile in care se inchinau.
Unul dintre simbolurile cele mai de pret ale Maramuresului este Poarta
maramureseana. Construita in general pe trei stalpi si un "fruntar‖ (pragul de sus al portii) din
lemn de stejar, avand "haizasul‖ (acoperisul) sindreluit, portile din aceasta zona au fost
comparate adesea cu adevarate "arcuri de triumf‖.
Portile de lemn ale gospodariilor traditionale din Maramures sunt situate indeosebi in
satele de pe vaile Mara, Cosau si Iza, dar si in unele localitati din Tara Lapusului. Multi
cercetatori considera ca in Maramures, portile erau un privilegiu al nemesilor. Aspectul e
extrem de important, caci numai nemesii aveau privilegiul sa-si ridice porti inalte in fata
gospodariilor, in timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decat la vranite (confectionate din
pari montati paralel pe o rama dreptunghiulara si cu o diagonala, pentru a-i fixa, si care se
deschidea intr-o parte).
De altfel, aceasta reiese mai ales din inscriptiile scrise in limba romana cu litere
chirilice sau in limba latina. Apar aici nume de mesteri, de proprietari, de demnitari locali, cu
diferite ranguri sociale, preoti si juzi, maramuresenii simtind nevoia sa-si inobileze casele cu
asemenea consemnari pentru a atesta vechimea constructiilor si a le conferi valori in plus.
Stalpii de porti sunt expresia marilor mituri din cultura noastra populara. Motivele
sculptate in lemn au, fiecare, semnificatia lor bogata:
Funia rasucita reprezinta infinitul, necuprinsul, dar si legatura dintre cer si pamant.
Soarele, simbolul Dumnezeirii este "datator de viata‖. El vede tot, stie tot si mai
presus de toate, stie adevarul. Maramuresul si-a increstat Soarele in poarta, ca semn al vietii,
ca in fiecare zi sa treaca, sa intre ori sa iasa pe sub el. Discul solar, cultul soarelui nu lipseste
de pe nici o poarta, nici de pe leagan, ori de pe lada de zestre si alte obiecte de trebuinta.
Arborele vietii simbolizeaza viata vesnica, tineretea fara batranete. Figurile
antropomorfe sculptate in stalpii portilor aveau rolul de a proteja casa, gospodaria de fortele
Raului.
Pentru taranul maramuresean, trecerea pe sub haizasul portii devenea aproape un act
ceremonial, purificandu-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul
casnic al gospodariei si familiei. In toate culturile traditionale, trecerea pe sub o poarta, mai
mult sau mai putin grandioasa, simbolizeaza o transformare (de suprafata ori structurala,
fizica sau virtuala).
In prezent, in Maramures, mai pot fi vazute porti vechi de lemn, in special in satele de
pe Valea Cosaului, precum si in Muzeul Satului din Baia Mare si Sighet. Cat despre portile
noi, acesetea au elemente decorative mult imbogatite, de inspiratie recenta, dar si-au pierdut
din semnificatiile initiale, pastrand doar componenta esteticului.
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant – Dictionar de simboluri – Editura Artemis,
Bucuresti
http://www.ehow.com/info_8181106_gates-symbolic-art.html
http://www.artic.edu/aic/exhibitions/ghiberti/overview.html
http://www.smithsonianmag.com/arts-culture/gatesofparadise-200711.html
http://sculptura.artspace.ro/ghiberti-lorenzo-14.html
http://intarasoareluirasare.blogspot.ro/2010/03/poarta-templului.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Torii
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/poarta-
maramureseana-120366.html