Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PREFAŢĂ
Îngăduie să-ţi spun iubite cetitor, aşa cum ar fi spus-o şi autorul Amintirilor. O spun şi eu pentru
că sunt fiică a plaiurilor moldave, iar copilăria - acel Univers mereu viu, de neuitat - mi-a sădit în
fiinţa mea dragostea faţă de natură, leagănul adevărat al vieţii. Spun iubite cetitor pentru că aşa
simt că pot fi mai aproape de dumneavoastră, iar dacă veţi ceti această carte aş dori să înţelegeţi că
ea a fost scrisă cu sufletul deschis, cu intenţia ca să vă fie de folos.
De când e lumea lume, omului i-a fost alături natura. I-a dat bună dispoziţie, i-a vindecat rănile,
i-a alinat durerile, i-a tămăduit suferinţele şi, nu în cele din urmă, i-a asigurat hrana. Nebănuitele
taine ale naturii m-au preocupat întotdeauna, copilăria mi-am petrecut-o în mijlocul ei, iar anii care
au urmat m-au apropiat şi mai mult faţă de acest miraculos laborator veşnic viu. Natura este, însă,
mai mult decât un laborator - este un templu în care trebuie să îngenunchiem şi să ne închinăm
Creatorului.
Natura ne dă hrană, sănătate, viaţă. Am învăţat aceasta din mers, am citit ce au scris alţii şi,
mai ales, am observat singură, cutreierând luncile, pădurile şi cunoscând această imensă şi de
neegalat farmacie. Am petrecut zeci de mii de ore în bucătărie, combinând, în fel şi chip, darurile
naturii, osârdie care a însemnat peste 5 000 de reţete, unele publicate în cărţi, ziare şi reviste, altele
în manuscrise. De două decenii şi ceva, preocupările mele au îmbrăţişat un domeniu oarecum ocolit
- bucătăria fără foc, acest miracol al sănătăţii, care readuce în discuţie posibilităţile foarte largi în
terapeutică ale produselor netratate termic. Astfel, am creat peste cinci mii de reţete de astfel de
preparate, în această culegere fiind selectate 2167. Acestea au la bază materii prime vegetale, care
nu se fierb şi nici nu se prăjesc, astfel că, în totalitatea lor, compuşii plantelor - vitamine, minerale,
enzime - ajung să ne fie de folos şi ca factor dietetic, în menţinerea sănătăţii şi în tratamentul
diferitelor afecţiuni. Unele mărturii privind vindecări de boli grave, cărora medicina nu le-a dat de
leac, în timp ce doctorul Natura a redat sănătatea prietenilor ei credincioşi, veţi putea citi într-o altă
carte pe care o pregătesc acum. Amintesc doar că sunt sute de cazuri limită de care m-am ocupat,
cu vindecări de cancere, diabet, boli de piele etc., medicamentul principal fiind hrana vie. În ultimii
ani au apărut şi la noi o serie de cărţi din care cititorul a putut afla de rolul esenţial pe care îl au
crudităţile, enzimele, în întreţinerea vieţii. Cărţile doctorilor Ernest Gunter, Jean Valnet, ca să numesc
doar două nume sonore de referinţă, le ştiu, aş spune, pe de rost. De mare folos mi-au fost cărţile
doctorului Ovidiu Bojor, neobosit cercetător al farmaciei naturii şi ale celorlalţi autori pe care i-am
pomenit în bibliografie. Considerând că asemenea literatură v-a convins de importanţa plantelor în
hrană şi terpaeutică, eu nu voi mai repeta observaţiile pe care le găsiţi în cărţi. Voi prezenta doar
câteva reguli esenţiale pentru cei ce optează pentru alimentaţia naturistă, prezente şi în cartea mea
Bucătăria fără foc, care a apărut ca supliment al publicaţiei Elta - revistă de metafizică, carte
reeditată mereu în România, datorită interesului crescând al populaţiei pentru trecerea la o
alimentaţie fără boli şi fără medicamente.
Reţetele din această carte au exclus, dintre ingrediente, sarea, zahărul, făina albă, care produc
atâta rău în organism şi sunt, de cele mai multe ori, vinovate de producerea unor boli grave.
Să înţeleg, iubite cetitor, că ai ales deja bucătăria fără foc. Vei alege din carte reţetele care-ţi
convin, dar numai cu atât nu s-a rezolvat totul, pentru că sunt câteva reguli care trebuie neapărat
ştiute şi, mai ales, respectate.
Mai întâi, despre un aspect mai puţin cunoscut şi de care omul modern nu ţine seama -
combinarea mâncărurilor. Cunoaşteţi obiceiul clasic: antreul, ciorba, felul II, desertul, vinul, fructele.
Este cum e mai rău, este combinaţia cea mai nefericită, dereglările digestiei sunt asigurate,
acumularea toxinelor are cale liberă. Cum trebuie să se procedeze pentru aplicarea principiului
combinării corecte a mâncărilor ? Mai întâi trebuie reţinut că unele alimente sunt digerate mai
repede, altele mai greu, dar când intervine o combinaţie incorectă apare fermentaţia cu toate
urmările ei nefaste.
Fructele trec prin stomac în 20 - 30 de minute. Ele se consumă numai pe stomacul gol. Nu
mâncaţi altceva înainte ca stomacul să aibă spaţiul liber.
Nu mâncaţi mâncare concentrată, prin concentrată înţelegându-se orice mâncare fiartă, coaptă
sau prăjită, ci consumaţi fructe, vegetale, lactate, cereale, miere, seminţe şi altele, preparate sau
nu, dar absolut toate în stare crudă. Nu se combină albuminele cu proteinele şi nici proteinele cu
proteinele de altă origine (în caz contrar, se ajunge la două mâncăruri incorect combinate la aceeaşi
masă). Se pot combina două proteine de acelaşi fel (produse lactate diferite - brânză, iaurt,
smântână), dar nu diferite (ouă cu lactate). Iată câteva exemple (după doctor H. Diamond - S.U.A.):
Se pot consuma amidonoase (cartofi, orez, fasole verde, bame verzi, mazăre verde ş.a.) cu
vegetale sub formă de salate (dovlecei, morcovi, conopidă, ţelină, varză, vinete, usturoi). La brânză
nu folosiţi pâine.
Despre rolul şi importanţa fructelor s-au scris multe şi ştiţi multe. Este bine ca la micul dejun să
se mănânce numai fructe şi nu doar un măr două. Fructele sau sucul acestora se consumă numai în
stare proaspătă, nefierte sau coapte. După 30 - 60 de minute se poate mânca alt fel de aliment. Este
util să cunoaşteţi timpul de digestie pentru diverse alimente: fructe sau sucuri (20 - 30 de min.);
banane, curmale şi fructe uscate la soare (1 h.); salate sau vegetale crude (2 h.); mâncăruri corect
combinate, fără carne (3 h.); mâncăruri combinate incorect (8 h.) şi mai mult, ceea ce solicită mari
consumuri de energie pentru digerare, ca să nu mai vorbim de acumularea de toxine.
Nu mâncaţi după ora 20 .
Poate să apară prejudecata că renunţând (total sau parţial) la carne, organismul s-ar anemia.
Nu este adevărat pentru că proteinele sunt asigurate şi de alte alimente. Nu uitaţi că aveţi acces la
lactate; brânza (proaspătă) - fără pâine - se poate combina cu salate. De reţinut că untul se poate
combina cu pâine coaptă la soare, cartofi, orez etc.
Dacă doriţi un pahar de vin, beţi-l pe stomacul gol (ca orice suc, e şi el suc, nu?, ca atare...),
2
dar numai vin de care sunteţi sigur că este natural.
Bilunar sau chiar săptămânal programaţi o zi numai pentru fructe sau salate.
Înlocuiţi oţetul cu zeamă de lămâie sau suc de cătină.
O sursă bogată de proteine o găsiţi în: nuci, seminţe de dovleac, de floarea - soarelui (când
consumaţi mai puţine lactate).
Dacă vreţi să aveţi la îndemână un ghid privind ordinea în care se consumă alimentele, iată-l:
- sucuri şi fructe proaspete;
- sucuri proaspete din vegetale şi salate;
- vegetale, nuci crude, seminţe;
- cereale, pâine uscată şi nu coaptă (integrală), cartofi, legume;
- brânzeturi (necombinate cu alimente de altă natură, repet);
Dragi cititori, sunt doar câteva reguli simple de alimentaţie, dar foarte utile, altele le puteţi găsi
în cărţile bibliografiei selective din această carte.
Reţetele sunt aşezate în ordinea alfabetică. După o prezentare sumară a plantei, urmează
compoziţia chimică, indicaţiile terapeutice, enumerarea ingredientelor şi descrierea modului de
preparare. Toate reţetele au fost experimentate de mine şi au la bază, cum se spune, o viaţă de om.
M-aş bucura dacă această carte vă este de folos. Închei, dorindu-vă poftă bună şi sănătate că, vorba
humuleşteanului de care vorbeam la început, e mai bună decât toate !
FEBRUARIE
- Cremă cu germeni de grâu şi in
- Tartine cu alune
- Supă - cremă de bostan şi pastă de roşii
- Sărmăluţe cu germeni de fasole
MARTIE
- Fructe sau sucuri de fructe
- Tort aperitiv cu ouă de prepeliţă
- Supă - cremă de andive cu aromă de hrean
- Brânză cu smântână şi ceapă de apă
APRILIE
- Tort cu nuci şi tărâţe
- Salată de hasmaţuchi cu morcovi
- Anghinarii cu ciuperci macerate
- Pastă de creson cu ceapă de apă
MAI
- Cremă cu zer şi cremogen
- Ruladă de ţelină cu muguri de lucernă
- Ţelină cu sos de smântână
- Salată de trifoi cu păpădie
7
- Fructe sau sucuri de fructe
- Pastă de spanac cu creson
- Sărmăluţe cu germeni de soia
- Tort de mere cu pastă de cătină
IUNIE
- Suc din legume de sezon
- Pastă din dovlecei cu aromă de hrean
- Ciorbă de fasole verde cu zer
- Tort pentru desert cu creson conservat în miere
IULIE
- Fructe sau sucuri din fructe
- Cirobă da zarzavat cu suc de coacăze aurii
- Ruladă de brânză umplută cu sfeclă roşie
- Cremă de coacăze cu gălbenuş
AUGUST
- Suc de pepene sau de struguri
- Supă - cremă de dovleac turcesc cu gutui
- Flori de cicoare pe sos galben
- Cremă de caise cu ouă de prepeliţă
SEPTEMBRIE
- Suc sau struguri
- Ciorbă de praz cu dovleac
- Roşii umplute cu pastă de măsline
- Ruladă de varză roşie cu ouă de prepeliţă
OCTOMBRIE
- Mere sau alte fructe de sezon
- Ciorbă de ţelină cu varză roşie
- Ruladă de ţelină şi urzici
- Rulou cu făină de soia şi cremogen
NOIEMBRIE
- Fructe de sezon sau sucuri de fructe
- Ruladă cu praz şi varză roşie
- Napi cu sos roşu
- Cremă la pahar cu făină de ovăz
DECEMBRIE
- Suc de fructe sau fructe cu tot cu coajă
- Salată de sfeclă roşie cu ceapă
- Supă - cremă de ridichi cu ouă de prepeliţă
- Brânză cu smântână şi salată
...Afina
Conţine: tanin; acizi (citric, malic, tartric, benzoic), zahăr, pectină, pectoză, o materie grasă,
albuminoide, netrilină (o materie colorantă bactericidă), factori vitaminici P (antacianozide).
Frunzele de afin au proprietăţi hipoglicemiante.
Proprietăţi: astringent, antiseptic şi antiprurit, bactericid, dizolvant uric, ocrotitor al pereţilor
vasculari, antisclerotic, ameliorant al vederii nocturne, antidiabetic. Pentru uz intern, este indicată în:
- enterită, diaree, chiar tuberculoză, constipaţie, dizenterie, putrefacţie intestinală, diareele
copiilor, colibaciloză, sindrom enterorenal, hemoragii, în fragilitatea capilară, retinopatii, meno-
10
metroragii, arterioscleroză, tulburări circulatorii (varice), capilarită, arterită, sechele de flebită,
diabet, coronarită, sechele de infarct, hepatism, insuficienţă biliară, azotemie ş.a.
În uz extern: - faringite, stomatite, afte;
- unguent în micoză.
1. AFINE CU SMÂNTÂNĂ
Ingrediente: 300 g afine, 300 g smântână, 2 linguri făină de orez (v. 2017), 1/2 linguriţă
pulbere de plante aromatice şi condimentare [(busuioc, măghiran, salvie), v. 2070], 1/2 linguriţă
pulbere de alge, 1 mână de petale roşii de trandafir, 3 - 4 foi de salată verde. Smântâna se amestecă
cu făina de orez, se toarnă în platou, se adaugă afinele proaspete (spălate şi bine scurse). Peste ele
se pun pulberile, petalele de trandafir tăiate fideluţă iar pe margini, foile de salată (tăiate în
fragmente mai mari).
6. CIORBĂ CU AFINE
Ingrediente: 200 g afine, 1.5 l suc de roşii, 2 gălbenuşuri de ouă de găină sau 2 linguri
smântână, 1 ceapă, 1 morcov, 1 pătrunjel, 1 felie de ţelină, 1/2 linguriţă pulbere de plante aromatice
şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1 legătură de verdeţuri.
Sucul de roşii (v. 2094) se pune în castron, se adaugă rădăcinoasele rase, ceapa tăiată mărunt,
pulberile şi gălbenuşurile sau smântâna, iar deasupra verdeaţa tăiată fin.
14. AFINATĂ
Ingrediente: 5 kg de afine, 3 kg miere, 1 l alcool de 80o.
Afinele (alese proaspete) se spală, se pun în borcan de sticlă sau în damigeană, iar peste ele se
pune mierea. Se leagă la gură, se înfăşoară în hârtie de culoare închisă şi se lasă la soare borcanul
înfăşurat în hârtie albastră (25 - 30 de zile). În această perioadă, sucul trebuie să acopere bine
fructele. Se adaugă alcoolul; se închide ermetic şi se lasă să stea 4 - 5 luni. După acest interval, se
filtrează prin tifon pliat în patru, se toarnă în sticle care se închid ermetic, se etichetează şi se
păstrează la rece în întuneric.
15
... Anason
Părţile utilizabile ale anasonului sunt: bulbul, frunzele, seminţele şi rădăcinile.
Conţine vitaminele A, complexul B (B1 ... B9) şi C; Calciu, Fosfor, proteine, sulfuri, esenţă
aromatică (ametol, derivaţi terpenici) etc.
Este indicat în: astenie, migrenă, ameţeală, tuse (astm, tuse convulsivă), dureri gastrice,
digestii lente, fermentaţie, spasme intestinale ş.a.
37. SALATĂ DIN BULBI DE ANASON
Ingrediente: 350 g bulbi de anason, 200 g ţelină, 1 fir de praz, 75 ml ulei, 1 lingură suc de
cătină (v. 2092) sau de lămâie, 1 legătură verdeaţă, 1/2 linguriţă pulbere de plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, câteva petale roşii de trandafir, 2 linguri de
tărâţe sau făină integrală. Bulbii şi ţelina se dau pe răzătoare, se amestecă cu prazul tăiat fideluţă,
tărâţa, sucul de cătină, uleiul şi pulberile, iar deasupra se presară verdeaţă tăiată mărunt şi petale
de trandafir tăiate fideluţă.
... Andiva
Printre legumele recent introduse în alimentaţie se află şi andivele care se obţin prin "forţarea
culturii în seră" a rădăcinilor de cicoare. Se consumă mugurii şi frunzele înălbite; apar pe piaţă în
perioada decembrie - aprilie. Conţin: enzime, vitaminele (A1, B1, B2, C, PP şi K), săruri minerale
(Calciu, Potasiu, Sodiu, Cupru, Fosfor, Fier, Mangan, Magneziu) etc. Proprietăţile diuretice, depurative
şi uşor laxative, fac din andive un bun adjuvant în obezitate, arterioscleroză, dislipidemii, precum şi-
n alimentaţia cardiacilor; au avantajul unui aport însemnat de Potasiu,în dauna Sodiului.
Conţinutul în glucide fiind scăzut, se recomandă şi diabeticilor.
Andivele sunt un puternic vitaminizant şi remineralizant indicat în alimentaţia copiilor, a
adolescenţilor, convalescenţilor dar şi a femeilor care alăptează, a gravidelor şi vârstnicilor.
În stare crudă, sunt mai puţin indicate în ulcere gastroduodenale şi gastrite hiperacide.
49. TARTINE CU PASTĂ DE ANDIVE
Ingrediente: 250 g andive, 150 g unt, tărâţe, 1 ceapă de apă, 1 legătură de verdeaţă, 1/4
linguriţă pulbere de plante aromatice şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge.
Andivele se curăţă eventual de frunzele veştede, se spală în mai multe ape, se mărunţesc fin
(manual sau mecanic), se amestecă cu untul frecat spumă, ceapa şi verdeaţa tăiate mărunt,
pulberile şi tărâţa (cât cuprinde).
Pasta obţinută se serveşte ca gustare pe foi de salată verde sau de rădăcinoase.
18
60. SALATĂ DE ANDIVE CU VARZĂ MURATĂ
Ingrediente: 350 g andive, 300 g varză murată, 1 morcov, 1 fir de praz, 1 legătură verdeaţă, 1
linguriţă pulbere de măceşe (v. 2078), 1/2 linguriţă pulbere de plante aromatice şi condimentare (v.
2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 75 ml ulei, 2 linguri tărâţe. Andivele şi prazul se taie fideluţă,
varza murată de asemeni (după ce a fost bine scursă de zeamă - moare). [Nu se spală şi nici nu se
ţine în apă, deoarece se deteriorează foarte mult]. Peste produsele de mai sus, se adaugă morcovul
dat pe răzătoare, pulberile, tărâţa şi uleiul.
... Anghinare
Este o legumă relativ mică şi mai puţin cunoscută în ţara noastră, deşi în alte ţări este mult
folosită în alimentaţie. Conţine proteine, lipide, zaharuri (reprezentate în mare parte din insulină,
deci permisă diabeticilor), apoi apă, Mangan, Fosfor, Fier, 300 mg de vitamina A, 120 mg de
vitamina B2,
10 mg de vitamina C la 100 g.
Este foarte digerabilă consumată crudă, este dietetică (favorizează eliminarea ureei, a
colesterolului excesiv şi a acidului uric, antitoxică ş. a.
Este indicată în astenie, surmenaj, creştere, congestie şi insuficienţă hepatică, insuficienţă
renală, oligurie, litiază, infecţii intestinale, intoxicaţii, reumatism, gută, artritism.
Anghinarea este un excelent drenor al ficatului şi al veziculei biliare. Anghinarele tinere,
consumate crude, sunt indicate în diareele cronice.
Frunza de anghinare, se poate consuma la diferite preparate.
70. TARTINE CU PASTĂ DE ANGHINARE
Ingrediente: 300 g anghinare tinere şi foarte propaspete, 150 g unt, 1 legătură verdeaţă, 1/4
linguriţă pulberi de plante aromatice şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1
felioară de sfeclă roşie, 1 ceapă de apă, 1 felie de ţelină.
Se ia anghinarea (fiecare plantă în parte) şi i se rupe coada (prin smulgere, nu se taie, ca să se
smulgă în acelaşi timp şi părţile fibroase de pe fund). Se rup foile mai mici dimprejur, se îndreaptă cu
un cuţit vârful frunzelor cât şi fundul acestora, rămas aţos, după ce s-a rupt coada. Se mărunţesc fin
(manual sau mecanic) îndepărtând părţile fibroase. Ceapa se dă pe răzătoarea de sticlă, odată cu
sfecla roşie şi ţelina, se amestecă cu anghinarea, pulberile, verdeaţa tăiată mărunt şi untul frecat
spumă. Se pune pe o farfurie întinsă după care se poate decora după fantezia gospodinei.
...Arpagicul
Face parte din aceeaşi familie (liliacee) cu ceapa ciorască, ceapa lungă, ca şi usturoiul, ceapa -
praz. Toate conţin o esenţă sulfurată, ca şi mulţi alţi constituenţi. Conţine în cantiăţi mai mari Siliciu
şi esenţă sulfurată. Este un condiment foarte preţuit şi util, în caz de dispepsii şi de fermentaţii
intestinale.
... (H)asmaţuchi *
Conţine enzime, vitamine, Fier, esenţe, un principiu estrogen.
Pentru uz intern este stimulent, depurativ, diuretic, aperitiv, stomahic, colagog (substanţă care
uşurează evacuarea bilei),
laxativ, antiseptic, respirator.
Ajută în scorbut, gută, reumatism, litiază renală, hepatită, icter, bronşite, afecţiuni pulmonare
cronice, astm umed, laringită, hemoroizi, blefarită ş.a.
24
103. CIORBĂ DE (H)ASMAŢUCHI CU NAPI ŞI LEUŞTEAN
Ingrediente: 200 g hasmaţuchi, 450 g napi, 150 g rădăcină de leuştean, 1 morcov, 1 felie
ţelină, 1 fir de praz, 1 linguriţă pulbere seminţe de roşii, 1/2 linguriţă pulberi de plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1 / 2 linguriţă pulbere de alge, 75 ml ulei, 1.5 l macerat de nalbă de grădină,
3 linguri pulbere de cătină (v. 2075), 1 legătură de mărar cu pătrunjel. Se pune maceratul în castron,
se adaugă morcovul, rădăcina de leuşetean şi ţelina date pe răzătoare odată cu napii, prazul tăiat
fideluţă, uleiul, iar deasupra verdeaţă tăiată mărunt.
De reţinut ! Rădăcina de leuştean şi napii sunt bune de consumat numai în octombrie şi martie,
când se scot direct din pământ. Nu se pot conserva în condiţii bune.
28
131. SUPĂ - CREMĂ DE ARDEI GRAS CU SPANAC
Ingrediente: 4 ardei graşi, 400 g spanac, 1 ceapă, 1 morcov, 1 felie de ţelină, 4 roşii, 1.5 l
macerat de mere pădureţe (v. 2054), 1/2 linguriţă de pulbere de cimbru, sovârf şi fenicul, 1 linguriţă
de pulbere de seminţe de roşii (v. 2071), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1 legătură de mărar cu salvie
şi pătrunjel, 1 mână de petale roz de trandafir sau flori de urzică moartă, 5 linguri tărâţe, 100 ml ulei.
Ardeiul, spanacul, ceapa, roşiile, rădăcinoasele se mărunţesc fin (manual sau mecanic), se pun
în castronul cu macerat în care se mai adaugă pulberile, tărâţa, uleiul, verdeţurile tăiate mărunt şi
petalele de trandafir tăiate fideluţă.
... Alge
135. DESCRIEREA ALGELOR
Algele sunt proteinele viitorului (mai bogate decât soia). Nu sunt nici fructe, nici cereale, dar
unele înlocuiesc cu mult succes legumele în alimentaţia zilnică a mii şi milioane de oameni. Chinezii,
japonezii, hawaienii ş. a. consumă mari cantităţi de alge pentru a-şi echilibra meniurile zilnice pe
bază de orez şi peşte uscat. Algele sunt adevărate tonice generale. Conţin aproape toate substanţele
de care corpul omenesc are nevoie. Sunt bogate în diastaze (enzime), şi vitamine (A, B, C, D1, D2, E,
F, K, PP), aminoacizi (acid glutamic, cistină, metanină, valină, tirozină, lizină, acid aspartic), glucide,
materii grase, multă clorofilă, mucilagii, substanţe antibiotice etc.
Folosind algele în alimentaţia de zi cu zi ne întărim mijloacele de apărare naturală. Sunt
înzestrate cu puteri antireumatismale, antiinfecţioase, antiscrofuloase, antiguşă.
Până în prezent se cunosc peste 13 000 de specii de alge. Multe din ele ca şi morcovul, ţelina,
pătrunjelul, ceapa, varza şi alte multe vegetale, pot figura în categoria alimentelor - medicamente.
Ca să dea rezultatele scontate, algele trebuie să fie recoltate şi uscate corespunzător de către
specialişti competenţi în acest domeniu.
În România, la Piatra Neamţ, se află un laborator de acva-cultură, unde specialişti competenţi
se ocupă cu prioritate de cultura algelor, printre care spirulina, pe care o cultivă în bazine speciale,
fiind deci posibilă creşterea lor controlată.
Algele sunt indicate în (după Jean Valnet):
Adenite, limfatism, predispoziţie generală la maladii (rablagism), astenii fizice şi intelectuale,
anemii, tulburări glandulare, reumatisme cronice, alergii, tulburări circulatorii, prevenţie şi tratament
29
al afecţiunilor cardiace, obezitate, celulită, arterioscleroză, hipertensiune, îmbătrânirea celulelor (cu
cortegiul ei obişnuit), anumite afecţiuni cutanate, rinofaringite, afecţiuni pulmonare, sechele de
fracturi etc.
Algele - pe drept cuvânt - sunt considerate comori ale apelor.
Fără ele n-ar exista viaţă în mări şi oceane.
Când Oceanul Planetar va ajunge să poată fi controlat de om, se vor descoperi comorile lui în
adevăratul sens al cuvântului.
Pe litoralul Mării Negre se vede uneori o panglică verde cu margini uşor încreţite; nu este
altceva decât sălăţica de mare (ulva lactuca), care a serivit odinioară drept salată locuitorilor din
anticul Tomis (Constanţa de azi).
Tot în Marea Neagră cresc însemnate cantităţi de alge roşii şi brune.
Majoritatea algelor trăiesc în apele Terrei, nu cresc în câmpii sau pe dealuri. Algele produc
peste 70 % din oxigenul Terrei (fără să mai pomenim că ele folosesc pentru hrană şi adăpost
vieţuitoarelor ce trăiesc în mări şi oceane) şi de aceea sunt tot mai amănunţit studiate în toate
laboratoarele planetei.
... Banane
Bananele sun foarte bogate în enzime şi vitamine;
conţin: Fosfor, Magneziu, Sodiu, Potasiu, Fier, Zinc, Taniu.
Banana este mai hrănitoare decât cartoful şi tot atât de hrănitoare ca şi carnea: 100 g banane
furnizează 100 g calorii. Este uşor digerabilă cu condiţia să fie consumată foarte coaptă. Se
recomandă persoanelor care prestează munci fizice şi intelectuale, copiilor şi vârstnicilor.
Banana este prielnică sistemului osos, creşterii, echilibrului nervos,etc. Astenicii ar putea
consuma zilnic banane, ameste-cate cu miere. Nu este recoman-dată celor ce suferă de diabet.
... Bob
În cantităţi mari, bobul conţine protide şi glucide, apoi săruri de Potasiu, Calciu, Fier, Magneziu,
Natrium, iar în cantităţi mai mici vitaminele A, B1 şi B2.
Este diuretic şi sedativ; în colicile renale - decoct de 100 g seminţe la 1 l de apă;
Infuzia din florile de bob este un sedativ în colicile renale, cistite, prostatite.
Pentru proprietăţile lui diuretice şi tonice, bobul este recunoscut încă din antichitate; Pitagora îl
recomanda ca aliment de bază discipolilor săi.
Din bob ca şi din frunzele lui se prepară diferite salate, piureuri ş.a.
Bostanul (dovleacul)
Este vorba de bostanul furajer, cu coajă galbenă,
care se foloseşte în alimentaţie.
Ca şi la alte vegetale, există numeroase specii şi varietăţi cu miez galben
sau roşcat, cu coaja verde, cenuşie, portocalie etc. De la bostan,
se utilizează (în alimentaţie) miezul şi seminţele decorticate.
Bostanul (dovleacul) conţine: leucină,tirozină, peparezină, vitamina B, provitamina A,
Fosfor ş. a.
Este nutritiv, sedativ, răcoritor, emolient, pectoral, laxativ, diuretic.
Este indicat în: astenii, infecţii urinare, insuficienţă renală, hemoroizi, dispepsii, enterite,
dezinterie, constipaţie, afecţiuni cardiace, insomnii, diabet.
... Brânză de oi
Conţine aceleaşi substanţe ca şi brânza de vaci, dar este mai grasă.
Se pregătesc fel de fel de preparate, care mai de care mai sofisticate. Este bună să fie
consumată aşa cum se scurge din zăr. Caşul, brânza frământată, ca şi celelalte feluri de brânză, sunt
foarte hrănitoare şi uşor digestibile, comparativ cu carnea, care pe lângă faptul că se mistuie greu,
menţine 3 zile toxinele în organism.
44
... Busuiocul
Este o plantă ierbacee cu tulpina păroasă.
În scopuri medicinale şi alimentare, se utilizează părţile aeriene ale plantei. Conţine ulei volatil,
saponozide, triterpenice, tonoizi etc.
Este aromatizant, calmant al colicelor intestinale, absoarbe gazele, galactogog, reduce stările
de vomă.
Se administrează în colici intestinale, meteorism (balonări intestinale), vomă, gripă, bronşită
(acută sau cronică), cefalee (dureri de cap), ulcer gastric, infecţii urinare, anorexie (lipsa poftei de
mâncare), diaree, colită de fermentaţie.
Sub formă de ceai se prepară prin infuzie (1 linguriţă de plantă la 200 ml apă clocotită sau prin
macerare la rece, 8 - 10 ore). Se beau 2 - 3 ceaiuri pe zi, puţin încălzite (după mesele principale) şi
neîndulcite.
În alimentaţie, se foloseşte sub formă de pulbere sau frunze verzi, adăugate (pentru aroma lor
plăcută) la diferite preparate culinare, ca tartine cu diferite paste de brânză, unt, ciuperci, ciorbe,
supe - creme dar şi la preparate dulci, în combinaţie cu alte plante plăcut aromate sau simplu, mai
cu seamă în bucătăria fără foc .
... Caisa
Caisa conţine vitamina A (în mare cantitate), apoi vitaminele (B, C, PP), zaharuri (celuloză şi
glucoză), o substanţă asemănătoare cu carotina, protide, lipide, săruri minerale şi oligoelemente
(Magneziu, Fosfor, Fier, Calciu, Potasiu, Sulf, Mangan, Fluor, Cobalt, Brom).
Caisa este foarte nutritivă, energetică şi plastică, ajunsă la maturitate completă şi foarte
digestibilă. Este indicată în astenie fizică şi intelectuală, anemie, nevrozism, insomnii, inapetenţă,
convalescenţe. Se recomandă copiilor (rahitism, întârziere de creştere), adolescenţilor şi vârstnicilor
(diaree, constipaţie etc).
Se foloseşte fructul ca atare bine copt şi în preparate culinare la rece, în bucătăria fără foc
unde nu-şi pierde nimic din calităţi.
... Castravetele
Conţine vitaminele A, B, C; , Magneziu,
Oxid de Calciu, mucilagii. Este răcoritor, depurativ, dizolvant al acidului uric şi al uraţilor,
diuretic, uşor hipnotic.
Indicat în stări subfebrile, intoxicaţii, colici şi iritaţii intestinale;favorabil temperamentelor
bilioase şi sangvine.
... Căpşunul
Conţine apă, săruri minerale (Fier, Natrium, Fosfor, Mangan, Potasiu, Sulf, Calciu, Siliciu, Iod,
Brom), vitaminele (B1, B2, C, E, K),
acid salicilic, levuloză; permis diabeticilor).
Este indicat în reumatism cronic degenerativ, gută, astenie de primăvară, remineralizări,
bactericide, vermifuge (oxiuri), arterioscleroză, hipertensiune, intoxicaţie tabagică şi alcoolică,
tulburări hepatice, biliare, constipaţii.
Primăvara se pot face cure exclusive (7 - 14 zile) de câte 1 - 1.5 kg pe zi, îndulcite cu puţină
miere; sunt indicate în pletoră, hipertensiune, obezitate, reumatism cronic degenerativ, constipaţii.
Se evită de către presoanele alergice; folosit mult în cosmetică.
În oxiuroză: 500 g frăguţe sau căpşuni din flora spontană - sălbatici -
se consumă dimineaţa; (6 ore nu se consumă nimic altceva); se repetă 5 zile.
... Cătina
Fructul de cătină conţine numeroase substanţe, printre care vitaminele (B1, B2, C, PP).
Este un tonifiant general, cu acţiune puternică antiscorbutică, astringent şi vermifug.
Fructele de cătină sunt considerate ca o polivitamină naturală şi pot fi consumate sub diferite
forme. În bucătăria fără foc se pot prepara sucuri, ceaiuri, paste, creme, îngheţate etc. Preparatele
din cătină sunt mai excitante decât cafeaua naturală şi de aceea (după sfatul cercetătorilor
experimentaţi)
nici un preparat din cătină nu se consumă după ora 14.
Pot consuma numai paznicii de noapte, schimburile de noapte
şi studenţii care au mult de învăţat în timpul nopţii, înlocuind cafeaua naturală.
... Ceapa
Ceapa este cunoscută şi apreciată din cele mai vechi timpuri pentru virtuţile sale terapeutice,
tonice şi antiinfecţioase, fiind un factor de sănătate şi longevitate.
Această legumă este considerată aliment - medicament. Dintre produsele naturale vegetale,
un loc important în alimentaţia şi farmacologia multor popoare, l-a avut ceapa. Pe lângă enzime,
57
ceapa conţine vitaminele (A, B1, B2, C), apoi mineralele (Calciu, Fosfor, Sulf, Sodiu, Potasiu), grăsimi,
zaharuri, direct asimilabile, acizi (fosforic şi acetic), disulfură de alil şi propil, principii antibiotice.
337. CEAPĂ CU PASTĂ DE ROŞII
Ingrediente: 2 cepe mari roşii, 4 linguri pastă de roşii crude (v. 2063), 75 ml ulei, 1 linguriţă suc
de cătină (v. 2092), 1 legătură hasmaţuchi, 1/4 linguriţă pulbere de plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1/2 linguriţă pulbere de seminţe de gogoşari
(v. 2072), 10 - 15 măsline negre, 2 linguri tărâţe.
Ceapa se taie cât se poate de mărunt odată cu verdeaţa, se amestecă cu pulberile, tărâţa,
pasta de roşii (în care s-a picurat ulei puţin câte puţin, ca la maioneză) şi sucul de cătină. Pasta
obţinută se pune pe farfurie, se tasează frumos cu lama cuţitului umezită, se decorează cu jumătăţi
de măsline negre complet desărate (v. 1988) şi puţină verdeaţă de sezon.
Ceapa este indicată în astenii, surmenaj fizic şi intelectual, creştere, deficienţa schimburilor,
oligurii, retenţii lichidiene (edeme, ascite, pleurezii, pericardite), hidrofizie, azotemie, clororemie,
reumatism, artritism, litiază biliară, fermentaţii intestinale (diaree), infecţii genito - urinare, afecţiuni
respiratorii (guturai, bronşite, astm, laringită), gripă, atonie digestivă, dezechilibrări glandulare,
obezitate, arterioscleroză, prevenirea trombozelor, prevenirea senescenţei, prostatism, impotenţă,
diabet, adenite, limfatism, rahitism, paraziţi intestinali. Pentru uz extern: se foloseşte în abcese,
panariţii, furuncule, înţepături de viespi, degerături, crăpături, migrene, congestii cerebrale,
surditate, ţiuituri, nevralgii dentare, negi, plăgi, ulcere, arsuri, pistrui.
Ceapa fiind cunoscută de mii de ani a fost amănunţit cercetată şi s-a constatat că dacă este
consumată crudă în diferite preparate, ca hrană vie în bucătăria fără foc este mult mai eficientă în
toate afecţiunile.
... Cireaşa
Cireaşa conţine vitaminele (A, B1, C), apoi mineralele (Fier, Calciu, Fosfor, Clor, Sulf, Magneziu,
Potasiu), oligoelemente (Zinc, Cupru, Mangan, Cobalt), zahăr - levuloză - (asimilant de către
diabetici).
Este indicată în pletoră (supra-abundenţa sângelui în organism), arterioscleroză, obezitate,
demineralizare, întârzieri de creştere, hepatism, gută, artritism, litiaze (urinare şi biliare), fermentaţii
intestinale, constipaţie, prevenirea îmbătrânirii.
O cură de cireşe (1 - 2 zile săptămânal) înlesneşte eliminarea deşeurilor şi a toxinelor din
organism. Cura se poate face şi cu suc de cireşe.
... Ciuperci
Până în prezent, pe Terra, se cunosc 180 000 de specii de ciuperci (comestibile şi otrăvitoare).
Ciupercile se utilizează atât în alimentaţie, cât şi în farmacie. Din cele mai vechi timpuri, omul
a manifestat interes pentru ciupercile comestibile, deoarece a găsit în aceste produse (oferite da
natură) alimente cu gust plăcut, hrănitoare şi destul de ieftine. Datorită calităţilor deosebite (gust,
aromă, valoare nutritivă) pe care le au, ciupercile ocupă un loc tot mai important în grupa
alimentelor folosite de om. Dar atenţie ! Culegătorul de ciuperci trebuie să cunoască bine ciupercile
bune în alimentaţie cât şi pe cele otrăvitoare (care au făcut întotdeauna victime). Pentru cei care nu
le cunosc bine, este recomandabil să utilizeze ciupercile din comerţ (crescătorii speciale) fiind, de
asemenea, bogate în substanţe nutritive.
Ciupercile din flora spontană conţin protide (30 g / 100 g - comparativ cu carnea), apoi
minerale (Calciu, Magneziu, Sodiu, Siliciu, Cobalt, Magneziu).
Sunt indicate în: anemie, oboseală, demineralizaze, regimuri fără carne etc.
67
409. PASTĂ DE GĂLBIORI CU AROMĂ DE USTUROI
Ingrediente: 250 g gălbiori proaspeţi, 2 - 3 linguriţe de cremogen, tărâţe, 1 ceapă de apă, 125
ml ulei, 4 - 5 bulbili (căţei de usturoi) fin pisaţi, 1/2 pahar suc de mere (v. 2102), 2 linguri oţet.
Gălbiorii (proaspăt recoltaţi, aleşi numai mici şi mijlocii şi bine spălaţi), se stropesc cu oţet, se
acoperă şi se lasă să stea 2 ore. Se scurg şi se mărunţesc fin, odată cu ceapa. Separat, se înmoaie
cremogenul cu sucul de mere, se adaugă uleiul (puţin câte puţin ca la maioneză), se amestecă cu
gălbiorii, ceapa, usturoiul şi tărâţe (cât cuprinde).
Se aşează pe farfurie, se tasează şi se ornează cu verdeţuri de sezon.
68
417. CIORBĂ DE HRIBI (MÂNĂTĂRCI) CU OU
Ingrediente: 350 g hribi proaspeţi, 2 linguri oţet de vin, 1 felie de ţelină, 1 felie de sfeclă roşie,
1 ceapă de apă, 1 legătură de leuştean şi pătrunjel, 75 ml ulei, 2 gălbenuşuri de ouă de găină, 1
linguriţă pulbere din seminţe de ardei gras (v. 2074), 500 ml suc de aguridă (v. 1666), 1 l macerat de
nalbă (v. 2058), 1 linguriţă pulbere din seminţe de roşii (v. 2071), 1/2 linguriţă pulbere din plante
aromatice şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge.
Hribii (aleşi mici şi mijlocii şi proaspăt recoltaţi), se spală, se taie felioare, se stropesc cu oţet şi
se lasă astfel până se pregăteşte zarzavatul. Rădăcinoasele se pun în castronul cu suc macerat de
aguridă (nu înainte de a fi date pe răzătoare), se adaugă pulberile, uleiul (bine amestecat cu
gălbenuşurile), hribii (bine scurşi de oţet) iar deasupra se presară verdeaţă tăiată mărunt.
72
449. COACĂZE ROŞII PE SOS ALB
Ingrediente: 250 - 300 g coacăze roşii bine coapte, 400 g smântână dulce, 2 linguri făină de
ovăz (v. 2081) sau de hrişcă, 1 legătură frunze de fenicul cu frunze fragede de morcov şi păstârnac,
câteva frunzişoare de salvie.
Smântâna se amestecă cu făina şi se toarnă în platou; peste ea se pun coacăzele roşii în
grupuri mici. Deasupra se presară frunzişoare fragede de salvie, tăiate fideluţă, iar pe margini se
decorează cu verdeţurile tăiate fideluţă.
74
468. CREMĂ DE COACĂZE CU OUĂ DE PREPELIŢĂ
Se prepară la fel ca la reţeta precedentă, aceleaşi produse, în afară de cele 2 gălbenuşuri care
se înlocuiesc cu 10 gălbenuşuri de ouă de prepeliţă (v. 7).
... Cresonul
Cresonul conţine Fier, Fosfor, Mangan, Arsenic, Cupru, Zinc, Iod, Calciu,
ulei sulfo - azotat, vitaminele (C, A, B, PP, E) şi caroten (extract amar).
Acest aliment - medicament este supranumit sănătatea corpului, având proprietăţi comune cu
ridichea neagră, hreanul, varza...
Astfel, are o acţiune remarcabilă, mai ales la nivelul ficatului, al intestinului, al aparatului
pulmonar, al tegumentului şi frunzelor, al articulaţiilor...
Trebuie atenţie la dozare deoarece este greu tolerat de unele stomacuri şi de asemenea poate
provoca fenomene de cistită. Dar în acest caz, se micşorează dozele. Atenţie la cresonul sălbatic ! -
afectat de dejecţiile oilor - poate transmite, la om, parazitul "duva" ficatului (parazit hepatic); deci,
nu trebuie recoltat cresonul din flora spontană, care creşte la marginea râurilor şi pâraielor, care
străbat păşunile râurilor.
În uz intern este indicat în inapetenţe, astenii, limfatism, scorbut, anemie, tuberculoză,
bronşite, afecţiuni pulmonare, dermatoze (eczemă, râie, pecingine), litiaze biliare, afecţiuni hepatice,
litiaze urinare, afecţiuni urinare (retenţia urinei), reumatism, paraziţi intestinali, hidropizie, diabet,
toate formele de cancer.
În uz extern: alopecii, afecţiuni ale pielii craniului, plăgi atone, ulcere.
ATENŢIE !
Se folosesc în stare proaspătă atât sucul extras cât şi planta.
77
495. SUPĂ - CREMĂ DE CRESON CU NAPI
Se prepară ca la 493, aceleaşi ingrediente, în afară de cartofi care se înlocuiesc cu napi. Napii
sunt buni de consumat numai atunci când se scot direct din pământ, în octombrie sau martie.
Cresonul, frunzele de fag, menta, busuiocul şi rosmarinul se mărunţesc fin (manual sau
mecanic), se amestecă cu romul, o parte din coaja de lămâie, tărâţe (cât cuprinde), puţină miere
(după gust) şi 150 g unt frecat spumă.
Separat, morcovul (bine mărunţit) se amestecă cu gălbenuşurile, tinctura, pulberea de
scorţişoară, coaja de lămâie, pulberea de măceşe, puţină miere (după gust), cremogen (cât)
cuprinde şi 250 g unt frecat spumă.
Se pune pe tortieră jumătate din compoziţia cu morcovi, se tasează, se aşează apoi compoziţia
cu creson iar deasupra partea a doua din compoziţia cu morcovi.
Se îmbracă cu cremă de unt, peste care se presară seminţele de mac, in, anason sau fenicul.
Se dă la rece 2 - 3 ore ca să se întărească untul; se serveşte tăiat în formă de raze.
84
549. SALATĂ DE DOVLEAC CU NAPI MURAŢI
Ingrediente: 350 g dovleac, 250 g varză murată, 100 ml ulei, tărâţe, 1 legătură de verdeţuri, 1
linguriţă pulbere din seminţe de gogoşari (v. 2072), 1/2 linguriţă pulbere de plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 75 ml ulei, tărâţe, 1 ceapă mare de apă, 1
morcov. Dovleacul, morcovul şi napii se dau pe răzătoare, ceapa se taie mărunt odată cu verdeaţa,
se amestecă cu pulberile şi cu tărâţe (cât cuprinde şi uleiul). Se decorează după fantezia gospodinei
cu produsele ce le are la îndemână.
...Fasole verde
Se folosesc boabele, păstăile şi frunzele.
Conţin: protide, Fosfor, Potasiu, Fier, Calciu, vitaminele B, C, acid uric. Bolnavilor de gută li se
recomandă în cantităţi mici.
Fasolea este nutritivă, energetică, reconstituentă. E bine să se consume cu pieliţa ei (care
conţine fermenţi). Boabele sunt mai digeste dacă se amestecă cu
fasole verde şi se condimentează cu
pătrunjel, usturoi, cimbrişor, rozmarin,
cimbru de cultură, busuioc, dafin, salvie.
... Frăguţe
Aceste fructe au proprietăţi farmaco - terapeutice.
Conţin tanin, alcool triterpenic (fragarol), cverecitină şi citrol, ulei volatil, zaharuri, săruri
minerale bogate în vitamina C. De asemeni, vitaminele A, B, acid salicilic.
Sunt indicate în reumatism cronic degenerativ, gută, astenii de primăvară, remineralizări,
tuberculoză, arterioscleroză, hipertensiune, intoxicaţie tabacică şi alcoolică, tulburări hepatice şi
biliare, constipaţii.
Fructele consumate proaspete în cantităţi mai mari sunt indigeste şi produc urticarie.
... Ghizdei
Această plantă este cunoscută sub denumirea de spanacul săracului.
Se pot prepara din el aceleaşi feluri de bucate, ca şi din spanac (v. litera S).
94
... Grepfrut
Grepfrut-ul este originar din Asia. Arborele poate ajunge la 6 - 7 m înălţime.
Fructul conţine: apă, protide, glucide, lipide, minerale - Calciu, Fosfor, Potasiu, Magneziu, Sulf,
Sodiu, Clor, Fier, Cupru, Mangan, apoi vitaminele B1, B2, C, PP, provitamina A, ulei esenţial
(limonenă, pinenă, citrol), alcool, pectină, acid citric. Sucul acestui fruct este indicat în: anorexie,
oboseală, dispepsie, intoxicaţii, pletoră, artritism, oligurie, insuficienţă biliară, fragilitate capilară,
afecţiuni febrile şi pulmonare.
Grâul...
Grâul este un produs foarte valoros pentru organism.
Pe drept cuvânt i se mai spune şi ou vegetal.
Conţine : săruri minerale şi elemente catalitice (Calciu, Magneziu, Sodiu, Potasiu, Clor, Sulf,
Siliciu, Zinc, Mangan, Cobalt, Cupru, Iod, Arsenic), grăsime fosforată, amidon, vitaminele A, B, E (în
germeni), K, D, PP, fermenţi, diastaze.
Grâul constituie baza alimentaţiei naturale şi este indicat în toate afecţiunile cronice şi
degenerative, în tulburările vegetative, sterilitate, afecţiuni neurologice, endocrine, renale, hepatice,
cardiace ş.a.
Trebuie consumat sub diferite forme preparate în bucătăria fără foc , printre care: pâinea
neagră coaptă la soare, pâinea din germeni de grâu, care este foarte bogată în Fosfor, Magneziu,
Calciu, astfel la o sută de grame boabe:
Grâul încolţit se poate folosi cu rezultate foarte bune în toate stările de demineralizare,
anemie, astenie fizică şi intelectuală,
creştere, rahitism, tuberculoză, sarcină, alăptare. Tărâţele de grâu (foarte bogate în vitamine,
enzime, minerale) sunt recomandate zilnic în bucătăria fără foc , preparate în zeci şi sute de feluri,
cu diferite adaosuri şi în combinaţii diferite ca să fie consumate cu plăcere. 637. GERMENI DE GRÂU
ŞI SECARĂ
Pregătirea grâului: mai întâi se alege bob cu bob de corpuri străine (mohor, neghină ş.a.), se
spală şi se pune cu apă (48 ore), având grijă să fie clătit seara şi dimineaţa. Se scurge, se pune într-o
tavă emailată, în strat gros de 1 cm, se stropeşte puţin, se acoperă cu o foaie de plastic (de culoare
închisă). Se clăteşte seara şi dimineaţa; în permanenţă trebuie ţinut umed. Vara încolţeşte în 2 zile,
iarna în 4 zile (aceasta depinde şi de temperatura camerei). Colţul nu trebuie să fie mai mare de 2
mm. Se clăteşte din nou, se scurge bine şi se pune în pungă (care se păstrează la rece). Nu se
recomandă să se pună la germinat decât pentru cel mult 7 zile . Înainte de a fi consumat se scoate
din pungă (numai cât este nevoie) şi se lasă să se încălzească la temperatura camerei. Se iau 3
linguriţe pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Se ronţăie mult şi bine mestecându-l de
cel puţin 100 de ori. Nu se ia decât 20 de zile, cu pauză de 90 de zile.
La fel se prepară şi germenii de secară.
100
675. RULADĂ CU GERMENI DE GRÂU CU OUĂ DE PREPELIŢĂ
Se prepară rulada pentru desert ca la reţeta 672, folosind aceleaşi ingrediente, în afară de
ouăle de găină care se înlocuiesc cu 20 ouă de prepeliţă (v. 7).
... Gutuie
În scop alimentar - medicinal se folosesc fructele, seminţele acestora şi frunzele. Gutuia se
consumă numai după 5 săptămâni de la recoltare
(ajunsă la deplina maturitate).
Gutuia conţine: apă, glucide, protide, lipide, Magneziu, Fosfor, Calciu, Potasiu, Fier, Cupru, Sulf,
tiamin, proteine, vitaminele B, C şi PP, provitamina A.
Este indicată în diaree, dizenterie (mai ales în convalescenţă), copiilor şi vârstnicilor, vomă,
tuberculoză (hemoptizie), sialoree (salivaţie abundentă), guturai,, inapetenţă, insuficienţă hepatică.
...Hreanul
Creşte spontan dar se mai şi cultivă. Se folosesc rădăcina şi frunzele care conţin 495 mg de
vitamine / 100 g substanţă proaspătă. Rădăcina se recoltează primăvara şi toamna. Conţine:
vitaminele (A, B, B2 şi C), glicozizi sulfuraţi, acizi (clorhidric, sulfuric, carbonic), asparagină,
glutamenă, uleiuri volatile.
Este indicat în: anemie, limfatism, atonie digestivă, inapetenţă, carenţe, scorbut, tuberculoză
torpidă, scrofuloză, astm, bronşite cronice, reumatism, gută, litiază urinară, paralizii, hidrofizii,
leucore, tonic în afecţiunile cardiace (cardiopatiile ischemice, hipertensiune arterială);stimulent al
fenomenelor de nutriţie, vermifug, colagog, purgativ.
103
Este un foarte bun conservant; poate fi pus la murături de tot felul, suc de roşii crude etc.
Sub formă de cataplasmă, rădăcina de hrean rasă are acţiune superioară muştarului în
afecţiunile pulmonare, gută, algii reumatismale. Se poate face o cură de hrean - 1 lingură de hrean
proaspăt ras cu miere dimineaţa, timp de o lună, cu pauză de 2 luni, pentru mărirea apetitului.
105
717. SĂRMĂLUŢE CU FRUNZE DE HREAN
Ingrediente: 25 frunze tinere de hrean, 200 g nuci, 1 linguriţă hrean ras, tărâţe, 1 ceapă de
apă, 100 g unt, 1/4 linguriţă pulbere de plante aromatice şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă
pulbere de alge, 1 legătură verdeţuri, petale roşii de trandafir recoltate de la 8 flori. Ceapa, verdeaţa
şi nucile se taie mărunt, se amestecă cu hreanul ras, pulberile, untul frecat spumă şi tărâţe, cât
cuprinde. Cu această compoziţie se fac sarmalele care se aşează pe un postament din petale de
trandafir, pus în prealabil în platou.
Varza se stoarce bine în mâini de moare (nu se spală şi nu se ţine în apă), se taie fideluţă, se
amestecă cu ceapa şi verdeaţa tăiată mărunt, rădăcinoasele date pe răzătoare, pulberile, 1 - 2
linguri de cremogen, untul frecat spumă (200 g) şi tărâţe (cât cuprinde). Se presară o mână de
tărâţe pe o foaie de plastic, se aşează compoziţia cu varză, întinzând-o cu podul palmei în formă
dreptunghiulară lată de 1 cm. Peste ea se aşează compoziţia cu hribi mărunţiţi, amestecaţi cu prazul
tăiat fideluţă, sfecla roşie rasă, 4 gălbenuşuri, spanacul tăiat fideluţă, pasta de roşii, 1 lingură de
tărâţe, 200 g unt frecat spumă şi cremogen (cât cuprinde). Se rulează cu ambele mâini, având grijă
ca foia de plastic (după fiecare răsucire a ruladei) să o îndoim către noi.
109
Tot cu ajutorul acesteia se pune rulada pe un fund de lemn sau pe o fromă dreptungiulară de
porţelan şi se dă la rece pentru 2 - 3 ore. Se serveşte tăiată felii mai grosuţe, cu salată verde.
Această cantitate ajunge pentru 12 - 14 persoane.
... Hrişca
Hrişca este cereala cea mai bogată în Calciu.
Poate înlocui orezul în oricare preparat.
Hrişca conţine: proteine, acizi aminaţi preţioşi - histidină, argilină, lizină, cistină, triptofan;
materii amilacee, materii grase, vitamina P, rutină, săruri minerale - Calciu (mai mult decât în grâu),
Fosfor, Magneziu...
Este indicată în alimentaţia generală (energetică şi nutritivă). Este ocrotitoare vasculară;
indicată în fragilitate vasculară (rutină).
... Jir
Jirul este fructul fagului.
Miezul acestui fruct conţine: apă, proteină brută, materii grase,
materii extractive neazotate, fibre, cenuşi...Din jir se obţine un ulei de foarte bună calitate
(care conţine oleină, stearină şi palmitină) care poate înlocui uleiul de măsline sau de nuci.
Învelişul miezului conţine fagină, substanţă moderat
toxică;
de aceea se consumă fără înveliş.
Jirul este un fruct foarte hrănitor. Se poate folosi (ca şi sucul) în diferite preparate în bucătăria
fără foc, dar curăţat complet de învelişuri.802. CREMĂ DE JIR CU TĂRÂŢE
Ingrediente: 2 linguri de jir măcinat, puţină miere (după gust), 4 linguri de tărâţe, 2 linguri de
cremogen, 1 lingură tinctură miraculoasă I (v. 2106), 300 ml suc de morcovi, coaja rasă de la 1/2
lămâie sau portocală, 2 linguri de rom, 2 ouă de găină, 1 lingură seminţe de mac.
Jirul, bine curăţat de înveliş (măcinat ca şi nuca) se amestecă cu tărţa, cremogenul, tinctura,
mierea, coaja de lămâie, romul, 2 gălbenuşuri de ouă şi suc de morcovi.
Se pune în cupe, deasupra câte puţin albuş bătut spumă (fără zahăr), iar peste el se presară
seminţe de mac.
... Lămâia
Lămâia are numeroase proprietăţi alimentaro - medicamentoase.
Conţine vitaminele [(A, B1, B2, B3, PP) şi este foarte bogată în vitamina C (40 - 50 mg la suta
de grame)], acizii (citric, malic), glucide (glucoză şi fructoză) direct asimilabile, zaharoză, săruri
minerale şi oligoelemente (Calciu, Fier, Siliciu, Fosfor, Mangan, Cupru), terpine, aldehide etc.
Fiind atât de bogată şi diversificată (atât coaja cât şi sucul ei) în substanţe necesare
organismului are proprietăţi şi indicaţii multiple.
Ajută în demineralizare, creştere, convalescenţă, infecţii diverse (pulmonare, intestinale, stări
febrile, astenie, inapetenţă), boli infecţioase, ascită, reumatisme, artritism, gută, scorbut, ulcer
gastric, arterioscleroză, dispepsii, hipervâscozitate sanguină, litiază urinară şi biliară, varice, flebite,
fragilitate capilară, hemoragii (epistaxis, gastroragii, enteroragii, hematurii), hemofilie, dizenterie,
diaree, paraziţi intestinali, astm, bronşite, gripe, renascenţă, cefalee, osofagii.
În uz extern: hemoragii nazale, guturai, angine, otite, stomatite, glosite, furuncule, pecingini,
degerături, plăgi infectate, înţepături de insecte etc.
... Leuştean
Leuşteanul este o plantă cu aromă plăcută (rădăcina, frunzele, seminţele) folosită atât în
alimentaţie cât şi ca medicament. Este bogat în uleiuri eterice.
Conţine: uleiuri volatile, terpirol, alte terpine, vitaminele A, B şi C, acizi organici; în rădăcină se
găsesc grăsimi, săruri minerale etc.
Este indicat ca diuretic - edeme cardiace, renale, retenţie azotată (decoct); carminativ - colici
abdominale la copii, tonic, aperitiv, gastric - inapetenţă, debilitate, sedativ nervos - recomandat
după perioade de stress, hipotensiv, expectorant - bronşite, traheite, regulator al intestinului gros -
constipaţii, scaune moi, emenagog - reglează ciclul menstrual, micşorând durerile.
Se poate folosi macerat la rece, infuzii, tincturi şi pulbere din: rădăcină, tulpină sau frunze şi
seminţele. Iarna se foloseşte sub formă de pulbere.
... Linte
Conţine amidon, protide, glucide, lipide, săruri de Calciu, Sodiu şi Potasiu (810 mg %); Fier,
vitaminele (A, B, C); este foarte energetică.
Este foarte nutritivă şi foarte digerabilă în convalescenţe caşexie, galactogenă pentru mamele
care alăptează.
Cataplasemele de linte fiartă şi mărunţităsunt bune pe abcese, plăgi,
aşezate într-un pansament.
Sub formă de făină se recomandă intelectualilor şi dispepticilor. Pentru a face cât mai
îmbietoare preparatele cu linte, se adaugă arome ca: cimbru, busuioc, rozmarin, leuştean, ţelină şi
multe altele (după gust).
... Mazăre
Conţine Fosfor, Potasiu, vitaminele (A, B, C), amidon, zaharuri, acid uric (50 mg / 100g), creşca
nu o interzice în cantităţi chibzuite suferinţelor de gută. Este energetică, înlesneşte evacuarea
intestinală.
În stare verde - fragedă este foarte digestă. I se mai spune şi
"mătura intestinului";
contraindicată entericilor.
Uscată, cuprinde elemente concentrate; de consumat cu cumpătare.
125
Mazărea are o valoare energetică de 354 Kcal / 100 g.
... Măcriş
Conţine cantităţi mari de acid oxalic (1 % tartric), crisofanic şi cantităţi mari de vitamina C,
clorofilă. Măcrişul este indicat în curele de primăvară.
Este mineralizant, antiscorbutic, laxativ, alcalinizant - în afecţiunile gastrice;
diuretic, depurativ - în reumatismul cronic degenerativ şi gută.
128
898. SUC DE MĂCRIŞ
Sucul obţinut din frunzele fragede verzi de măcriş este foarte bogat în clorofilă, vitamina C,
oxilaţi, fosfaţi, Fier. Este răcoritor, revitalizant, aperitiv, digestiv, depurativ, diuretic, antiscorbutic,
laxatic etc. În bucătăria fără foc se foloseşte la acrit ciorbele ş.a.
... Mărul
Mărul este considerat aliment - medicament şi este apreciat din cele mai îndepărtate timpuri.
Se cunosc foarte multe varietăţi de mere.
Este folosit în întregime (coajă, miez, seminţe); conţine apă, cenuşi, zaharuri, reductoare,
zaharoză, celuloză, pentazană, lignină, acizi liberi, acizi combinaţi, pectină, vitaminele (A, B1, C, P);
valoare calorică marcantă: 128 cal / 100g.
Calitatea şi proporţiile constituenţilor îi conferă mărului importante proprietăţi terapeutice. Ca
tonic muscular şi al sistemului nervos este unul
din cele mai bune fructe.
Este indicat în astenie fizică şi intelectuală (deci sportivilor), surmenaj, convalescenţă, sarcină,
anemie, demineralizare, reumatism, gută, artritism, litiază urinară, urică, oligurie, sedentarism,
obezitate, pletoră, prevenirea arterosclerozei, prevenirea infarctului, hepatism, diaree, constipaţie,
infecţii intestinale (colibaciloză), herpes, stări febrile, ulcer gastric, gastrită, afecţiuni bronhice,
insomnii, nervozitate, cefalee.
Sunt permise diabeticilor, dar numai proaspete. Merele uscate sunt interzise persoanelor ce
suferă de această maladie. Cel mai bine este a se consuma frunctul crud, cu tot cu coajă (atenţie la
pesticide !).
Fructul crud, dat pe răzătoare - contra diareelor la copii: 500 g până la 1 500g / zi, distribuit în
5 mese.
Contra enterocolitei şi a durerilor care însoţesc ieşirea dinţilor: o cură de 2 zile în cantităţi
adaptate vârstei.
La fel se indică contra dizenteriilor, dispepsiilor şi colitelor mucoase.
Ajută în ulcerul gastric.În caz de gripă îndelungată, 500 g până la 1 kg mere crude rase, ca
131
singura hrană timp de 2 - 3 zile.
La îngrijirea şi catifelarea pielii, sucul mărului dă vigoare ţesuturilor (faţă, gât, abdomen).
... Măslina
Este foarte nutritivă şi folosirea ei atât în alimentaţie cât şi în medicină
(internă sau externă) este cunoscută din vremuri străvechi.
Măslina neagră nu este alta decât măslina ajunsă la maturitate.
Măslinul cultivat dă fructe mult mai mari decât măslinul din flora spontană.
Măslina conţine: apă, materii azotate, materii grase, materii extractive, celuloză, cenuşi,
numeroase săruri minerale ca: Fosfor, Sulf, Potasiu, Magneziu, Calciu, Clor, Fier, Cupru, Mangan,
caroten, vitaminele: A, B, C, E, F.
Valoarea calorică a măslinei este de 224 cal / 100 g iar acea a uleiului de 900 g cal / 100 g.
Măslinele sunt indicate în: anemie, insuficienţă hepatică, litiază şi depozite biliare, constipaţie
spasmodică, recomandate diabeticilor.
Uleiul (curat) obţinut la prima presare la rece (1-2 linguri dimineaţa), ajută hepatitei,
constipaţiei, evacuarea calculilor (pietrelor). I se poate adăuga puţin
suc de cătină sau lămâie. Unul din cele mai bune uleiuri de masă,
folosit în bucătăriafără foc.
Uleiul (ca unguent) se amestecat cu usturoi bine mărunţit şi se foloseşte pentru frecţii şi
masaje contra alergiilor reumatismale, nevritelor, entorselor (1 căpăţână de usturoi dată pe
răzătoare sau pisată cu 200 ml ulei, puse în macerat 3 zile).
Uleiul de măsline ajută la masajul gingiilor (pioree), la frecţii ale corpului,
la copiii rahitici sau anemiaţi.
Contra căderii părului: frecţionări ale pielii capului cu ulei, seara, timp de 10 zile.
Uleiul, pur extras (din fructe coapte), este cel mai bogat în vitamine şi enzime.
Frunza de măslin are proprietăţi hipotensive, diuretice şi antidiabetice.
135
951. PASTĂ DE MĂSLINE CU ZBÂRCIOGI
Ingrediente: 200 g măsline desărate complet, 200 g zbârciogi, 1 fir de praz, 50 ml ulei, 1
lingură tărâţe sau făină de hrişcă, 1/4 linguriţă pulbere de plante aromatice şi condimentare (v.
2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1 legătură de mărar cu pătrunjel, 1 linguriţă pulbere din seminţe
de roşii (v. 2071). Zbârciogii se mărunţesc fin odată cu măslinele, se adaugă pulberile, verdeaţa
tăiată mărunt, puţină tărâţe şi uleiul.
Se pune pe farfurie şi se ornează cu verdeţuri de sezon şi jumătăţi de măsline.
... Mei
Meiul este cultivat în Estul Europei şi constituie un aliment de bază
pentru numeroase preparate.
Conţine protide, lipide, acizi aminaţi indispensabili, acid salicilic,
Fosfor, Magneziu, Fier, vitamina A.
Este indicat în astenie fizică şi intelectuală, convalescenţă, sarcină.
Morcovul
Morcovul este socotit ca una dintre cele mai preţioase legume.
Se foloseşte în alimentaţia omului atât pulpa cât şi sucul extras din ea,
seminţele şi frunzele uscate (sub formă de pulbere).
Conţine mari cantităţi de vitamina A, apoi B, C, provitamina A (caroten), zaharuri, leviloză şi
dextroză direct asmilabile, numeroase săruri minerale: Fier, Fosfor, Calciu, Sodiu, Potasiu, Magneziu,
Arsenic, Mangan, Sulf, Cupru, Brom, o esenţă (carotină), asparagină şi daucarină.
Este indicat în astenii, tulburări de creştere, demineralizare, rahitism, carii dentare, anemii,
anumite insuficienţe ale acuităţii vizuale, intercolite, infecţii intestinale, diaree infantilă şi a adultului,
colibaciloză, ulcere gastroduodenale, hemoragii gastro - intestinale, constipaţie, afecţiuni pulmonare
(tuberculoză, bronşite cronice, astm), reumatism, gută, litiază, arterioscleroză, insuficienţă
hepatobiliară, ictere, insuficienţa lactaţiei, dermatoze, paraziţi intestinali (tenie), prevenirea bolilor
infecţioase degenerative, prevenirea îmbătrânirii şi a ridurilor.
Nu se curăţă niciodată morcovul de coajă, se spală de urmele de pământ şi
se perie sub un jet de apă rece; pieliţa este partea cea mai savuroasă
şi mai bogată în enzime şi vitamine.Pentru a înlesni ieşirea dinţilor la copiii mici li se dă în
mânuţă un
morcov crud pentru a se juca cu el.
Morcovul sporeşte numărul globulelor roşii şi procentajul hemoglobinei, pe care o
ulcerelor gastroduodenale, reprezentând un puternic factor de echilibru.
140
992. SUPĂ - CREMĂ DE MORCOV CU OUĂ DE PREPELIŢĂ
Se prepară supa - cremă ca la reţeta precedentă, folosind aceleaşi ingrediente, în afară de cele
două ouă de găină (sau smântână) care se înlocuiesc cu 10 ouă de prepeliţă(v. 7).
... Napul
Napul conţine numeroase săruri minerale (Calciu, Fosfor, Potasiu, Magneziu, Sulf), esenţă
sulfoazotată, Iod, arsenic, zaharuri, vitaminele (A, B şi C).
Este indicat în oboseală generală, litiază renală, gută, cistite, enterite, bronşite, tuse, anghine,
obezitate, eczeme, acnee.
... Năut
Boabele (seminţele) de năut conţin: lipide, substanţe azotate, amidon, zaharuri, săruri minerale
- Fosfor, Potasiu, Magneziu, Calciu, Sodiu, Siliciu, oxid de Fier, arsenic, asparagină, vitaminele C şi B.
Este indicat în munci care cer forţă, în astenii, oligurie, litiază urinară,
147
insuficienţă digestivă, paraziţi intestinali.
... Nuca
Este fructul cel mai bogat în
Cupru şi Zinc.
Conţine în plus Potasiu, Magneziu, Fosfor, Sulf, Fier, Calciu,
vitaminele (A, B, C şi P). Este fructul cel mai caloric.
Este indicat în diabet, vegetarienilor, în tuberculoză, scrofuloză, sifilis, diaree, paraziţi
intestinali, dermatoze, litiază urinară (ajutător), metrite (ajutător), enurezis (scăparea involuntară şi
inconştientă a urinei).
Uleiul de nuci se poate folosi în alimentaţie (20 - 40 g pe zi) dar şi ca leac contra teniei (50 - 60
g pe zi) pus într-o salată timp de 3 zile.
Pentru:
- frecţionarea corpului (copiii rahitici, anemici şi în dermatoze);
- frunze sub formă de tinctură, 30 - 50 picături de 2 - 3 ori pe zi în apă (în diabet);
- suc de nucă proaspătă (verde) contra pecinginilor;
... Orez
Se cunosc până în prezent peste 3 000 de varietăţi de orez. Aşa cum este recoltat poartă
denumirea de "paddi" (orez nedecorticat).
Orezul conţine vitaminele
(A1, B1, B2, B6), apoi hidraţi de Carbon, materii grase şi azotate, Calciu, Fosfor, Fier, Potasiu,
Sodiu, Sulf, Magneziu, Mangan, Clor, Iod, Zinc, Fluor, Arsenic.
Este indicat în creştere, surmenaj, hipertensiune, azotemie, diaree, fermentaţie intestinală.
Este astringent, favorizează eliminarea ureei, energetic, constructor, hipotensor.
153
1099. OREZ CU MERE ŞI ŢELINĂ
Ingrediente: 3 linguri de orez, 3 mere, 1 felie de ţelină, câteva frunze de busuioc.
Orezul se spală de praf şi se pune la muiat ca la reţeta precedentă. După 1 oră se amestecă cu
mere rase (cu tot cu coajă) şi ţelina rasă (după ce a fost curăţată de coajă). Deasupra se presară
frunzele de busuioc tăiate fideluţă.
... Orz
Orzul conţine un alcaloid numit hordenină, apoi maltină, amidon, săruri
(de Calciu, Fier, Fosfor, Magneziu, Potasiu) şi vitaminele (A, B, C).
Orzul încolţit (malţul) conţine, în plus, multe enzime şi vitamine. Se poate folosi ca emolient în
afecţiunile pulmonare, tuberculoză, bronşite cronice, tonic general al sistemului nervos, antidiuretic,
în enterite, diaree, dizenterie, hipertensol, hipotensiunea datorată creşterii tonusului vagal (acţiune
vasoconstructoare), stări febrile sub formă de decoct, antiinflamator în maladiile inflamatorii ale
căilor urinare - nefrită, cistită.
Se foloseşte atât bobul în stare măcinată, bobul încolţit, cât şi sucul din orz verde (v. 2079) în
foarte multe maladii; se poate consuma şi preventiv pentru fortificarea organismului.
... Ovăz
Ovăzul conţine săruri minerale (Potasiu, Calciu, Magneziu, Fosfor, Sodiu, Fier), hidraţi de
Carbon, grăsimi, vitaminele B1, B2, caroten, PP, urme de vitamina D şi un principiu similar foliculinei.
Proprietăţi, indicaţii: energetic, stimulent tiroidian, acţionează pe sistemul endocrin în caz de
sterilitate şi impotenţă, laxativ în astenie fizică şi intelectuală, insomnii, răcoritor şi diuretic
(recomandat în azotemie şi diabet).
Ovăzul este un aliment de bază în ţările nordice (Scandinavia, Scoţia). În perioada de creştere
a copilului se recomandă preparate din ovăz. Tinctura de ovăz se recomandă celor ce suferă de
insomnii, având în plus virtuţi antispasmotice.
- în insomnii: 40 de picături la culcare;
- în astenii (astm): câte 20 de picături, de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale cu 30 min.
Este de preferat ca preparatele de mai jos să fie consumate
numai în perioada de iarnă.
Copiii ca şi persoanele nervoase se vor simţi bine, vor avea somnul profund, dacă vor dormi pe
o saltea umplută cu paie de ovăz.
Ovăzul este cereala cea mai bogată în proteine.
159
1147. CREMĂ LA PAHAR CU FĂINĂ DE OVĂZ (III)
Se prepară întocmai ca la reţeta precedentă (1145), folosind aceleaşi ingrediente, în afară de
sucul de morcovi care se înlocuieşte cu lapte nefiert sau zer proaspăt.
... Patison
Încă din 1967, în ţara noastră, cercetătorii din sectorul legumicol au iniţiat căutări privind
posibilitatea introducerii în cultură a unei plante noi: patisonul.
Planta de patison este asemănătoare cu cea de dovlecel. Legumele sunt de culoare albă sau
lămâie, de mărimea unei jumătăţi de măr domnesc, au forma unei
farfurii sau castronel răsturnat, mai mult sau mai puţin bombat.
Marginile sunt puţin dinţate.
Se aseamănă la gust cu dovlecelul. Comparativ cu acesta, patisonul are miezul
mai dens, e mai bogat în zahăr şi vitamine.
Ţinut la rece, îşi păstrează mai multă vreme calităţile culinare.
Pentru preparare el nu trebuie curăţat de coajă, se rad uşor eventual părţile pătate. Deşi nouă
la noi, această legumă e de mult timp cunoscută şi apreciată în numerose ţări ale Europei şi
Americii. În bucătăria fără foc patisonul ocupă un loc de frunte, preparându-se din el numeroase
feluri de bucate, mult apreciate de cei ce consumă hrană vie.
160
1153. PASTĂ DE PATISON CU AROMĂ DE USTUROI
Ingrediente: 300 g patison, 4 - 5 bulbili (căţei de usturoi), 200 g unt, 1 legătură verdeaţă, 1
linguriţă pulbere din seminţe de roşii (v. 2071), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1/2 linguriţă pulbere de
plante aromatice şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere din seminţe de gogoşari (v. 2072),
2 - 3 linguri pastă de roşii crude (v. 2063), tărâţe, 1 ceapă mare de apă. Patisonul, ceapa şi usturoiul,
bine mărunţite, se amestecă cu pasta de roşii, pulberile, untul frecat spumă şi tărâţe (cât cuprinde).
Pasta obţinută se aşează pe farfurie, se tasează frumos şi se presară cu verdeţuri de sezon tăiate
mărunt.
... Para
Para conţine: apă, zahăr (mai ales levuloză), alţi hidraţi de Carbon, acizi, albumine, celuloză,
cenuşi, pectină, tanin, grăsime, vitaminele (A, B1, B2, PP, C), Fosfor, Sodiu, Calciu, Magneziu, Sulf,
Potasiu, Clor, Zinc, Cupru, Fier, Mangan, Iod, Arsenic.
Este indicată în: reumatism, gută, artritism, astenie, surmenaj, sarcină, anemie, tuberculoză,
diaree. Este permisă diabeticilor graţie levulozei pe care o conţine.
Se consumă: fructul (1 - 1.5 kg pe zi înainte de mese) şi sucul (2 - 3 pahare pe zi, înainte de
mese).
Sucul din pere uscate este o băutură răcoritoare,
diuretică şi energetică. Calorii: 60 / 100 g.
... Păpădie
Se întâlneşte peste tot, în flora spontană din
Europa, India, China Japonia, America, Africa de Nord, Iran.
De la păpădie se folosesc: rădăcinile, frunzele, bobocii şi florile.
Conţine: clorofilă, terasacină,acid hidroxicinamic, levuloză, manitol, colină, steroli, un ulei
esenţial, caroten, acid folic, acizi graşi, alcaloizi, un pigment, Fosfor, Siliciu, Sulf, Mangan, diastaze.
Este indicată la angiocolită, congestia ficatului, insuficienţă hepatică, icter, litiază biliară şi
renală, hipercolesterolemie, ateromatoză, dermatozele hepatice, pecingini, eczemă, acnee,
furunculoză, reumatism, gută, calcul, azotemie, oligurii, insuficienţe renale, constipaţii, fermentaţii
intestinale (intercolită), tulburări circulatorii (cianoză, varice), hemoroizi, anemie, astenie, scorbut,
pioree, obezitate, celulită, pletoră.
O cură de salată din planta întreagă (rădăcină, frunze, boboci, flori) în fiecare primăvară, pe o
durată de 5 - 6 săptămâni este foarte bine venită.
... Păstârnacul
Este o legumă foarte nutritivă, diuretică, antitoxică, antireumatismală şi emenagogă
(reglementează fluxul menstrual). Se recomandă a fi folosită în diferite preparate culinare, mai ales
în supe şi ciorbe.
175
1272. CHIFTELE DE VINETE CU DOVLECEI
Se prepară chiftelele ca la reţeta precedentă (1270), folosind aceleaşi ingrediente (250 g
vinete, 200 g dovlecei şi 2 gălbenuşuri de ouă de găină).
În continuare se procedează la fel.
1273.CHIFTELE DE VINETE CU DOVLECEI ŞI OUĂ DE PREPELIŢĂ
Se prepară chiftele ca la reţeta precedentă (1270), folosind aceleaşi ingrediente (250 g vinete,
200 g dovlecei şi 10 gălbenuşuri de ouă de prepeliţă).
În continuare se procedează la fel. Chiftelele gata preparate se pun pe un postament de petale
roşii de trandafiri ce au fost aşezate în prealabil pe platou.
Roşiile sunt indicate în anemie, creştere, tulburări ale nutriţiei, astenie, lipsă de poftă de
mâncare, dispepsie, putrefacţie intestinală, vicii ale sângelui, pletoră, celulită, febre intermitente,
infecţii, reumatise, gută, menstre dureroase, hepatism, nervozitate, atonie a vezicii biliare, stări
canceroase, paraziţi intestinali, etc.
... Pătrunjel
Este considerat aliment - medicament la fel ca usturoiul, ceapa, hreanul, păpădia, morcovul,
prazul etc.
"Este unul din cele mai preţioase alimente, de necesitate, pe care natura l-a pus cu
generozitate la dispoziţia speciei umane" (L. Randoin, P. Fournier).
Se utilizează întreaga plantă: rădăcina, tulpina frunze şi seminţe.
Conţine: apiol, principiul estrogen, vitaminele (A, B, C), Fier, Calciu, Fosfor, Magneziu, Sodiu,
Potasiu, Iod, Cupru, Mangan, Sulf, clorofilă, diastaze, ulei esenţial (pinenă, terpenă, apiol, apeină).
Pătrunjelul este de 4 ori mai bogat în vitamina C decât portocala, varza şi
de 2 ori mai bogat decât cresonul.
Este indicat în: anemie, creştere, tulburări de nutriţie, astenie, lipsa poftei de mâncare,
dispepsie, putrefacţie intestinală, vicii ale sângelui, pletoră, celulită, febre intermitente, infecţii,
reumatism, gută, menstre dureroase, hepatism, nervozitate, atonie a vezicii biliare, stări canceroase,
paraziţi intestinali.
În arta culinară pătrunjelul este cel mai des folosit (rădăcina, frunzele, seminţele).
... Piersica
Conţine: apă, săruri minerale, enzime, vitaminele (C, B1, B2, PP, A), acizi (acetic, formic,
caprinic), aldehide etc.
Este indicată în dispepsii, hematurii, litiaze urinare şi îngrijirea tenului.
Florile de piersic sunt sedative, antispasmodice, laxative; frunzele sunt vermifuge;
cataplasmele cu frunze se folosesc contra cancerelor ulcerate.
1371. PIERSICI PE SOS ALB
Ingrediente: 700 g piersici, 500 g smântână dulce, 2 lnguri făină de orez (v. 2071), 1 lingură
cremogen (v. 2019), 1 mână de petale roşii de trandafir, câteva vârfuri de măghiran. Smântâna
(foarte proaspătă) se amestecă cu făina de orez şi cremogenul, se toarnă în platou, iar pe suprafaţă
se aşează jumătăţi de piersică. Deasupra se presară petale de trandafir tăiate fideluţă, iar pe margini
se decorează cu vârfuri de măghiran.
... Portocala
Se cunosc peste 100 de varietăţi de portocal în lumea întreagă.
Miezul şi pulpa conţin apă, glucide, hidraţi de Carbon, acizi, protide, cenuşi, celuloze etc;
vitaminele (C, C2, B), caroten sau provitamina A, apoi săruri minerale: Calciu, Potasiu, Magneziu,
Fosfor, Sodiu, oligoelemente Fier, Cupru, Zinc, Mangan, Brom, acizi: malic, tartric, citric.
Esenţa cojii conţine: citrol, limonen (90 %).
Portocala este unul din cele mai bune fructe pentru perioada de iarnă, fiind şi foarte nutritiv.
1381. SUC DE PORTOCALE
Conţine (printre altele) 50 mg vitamina C / 100 ml - citricele sunt cele mai bogate în vitamina
C.
Nu trebuie uitat că doza zilnică a unui adult este evaluată la cca. 75 mg.
Sucul trebuie consumat imediat ce a fost extras deoarece se deteriorează repede. Se iau 3
pahare pe zi înaintea meselor principale, cu 30 min.
Copiilor alimentaţi artificial li se recomandă numai 1 - 3 linguriţe zilnic.
Este indicată în: creştere, convalescenţe, îmbătrânire, anemie, anorexie, demineralizare,
scorbut, astenii (fizice şi intelectuale), hepatism, dispepsie,
tendinţe hemoragice (fragilitate capilară), tromboză, hipervâscozitate sanguină şi sindroame
însoţioare, vertige, amorţirea membrelor, algii precordiale, infecţii diverse, prevenirea şi tratamentul
bolilor infecţioase, stări febrile, infecţioase, paludism, intoxicaţii, stomatite, gingivite, dermatoze,
exeme.
Este recomandată diabeticilor (100 g portocale fără coajă, conţin mai puţin elemente
glicogenice decât 10 g pâine).
... Porumbul
Se cultivă în lumea întreagă (în cantităţi foarte mari, în ţările meridionale).
Conţine: materii prime, azotate, grase, hidraţi de Carbon, săruri minerale,
Calciu, Fier, Fosfor, vitaminele (B şi E).
Este foarte hrănitor, energetic, reconstituent; moderator al tiroidei.
Uleiul de porumb este uleiul unui germen care se obţine
prin simpla presiune (randamentul este de 45 - 50 %).
Este bogat în acizi graşi polinesaturaţi; uleiul de porumb se opune energic
creşterii colesterolului în sânge. Se iau 2 linguri de suc dimineaţa şi
înainte de masa de seară, timp de câteva săptămâni sau câteva luni.
Învelişul ştiuleţilor de porumb este folosit la confecţionarea saltelelor.
Mătasea de porumb este utilizată la prepararea ceaiului diuretic.
Cremogenul este un produs extras din făină de porumb extra, folosit la diferite sosuri. Este cel
mai bun liant. Poate fi înlocuit cu tărţe sau alte cereale fin mărunţite.
... Prazul
193
Face parte din aceeaşi familie cu ceapa şi usturoiul. Există mai multe varietăţi, dintre care 3
sunt mai cunoscute. Se foloseşte planta întreagă.
Conţine vitaminele (B şi C), Fier, Claciu, Fosfor, Magneziu, Sodiu, Potasiu, Mangan, Sulf, Siliciu,
esenţă sulfoazătată, mucilagii, celuloză.
Este indicat în dispepsii, anemie, reumatisme, artrite, gută, afecţiuni urinare, azotemie,
insuficienţe renale, obezitate, arterioscleroză.
În uz extern este indicat în abcese, furuncule, cistite, retenţie de urină, hemoroizi, bătături şi
întărituri, înţepături de insecte, plăgi, îngrijirea tenului.
194
1426. SALATĂ DE PRAZ CU DOVLEAC ŞI VARZĂ
Se prepară salata la fel ca la reţeta precedentă, folosind aceleaşi ingrediente, înlocuind 1/4 din
cantitatea de varză cu 1 felie de dovleac, dată pe răzătoare odată cu rădăcinoasele.
195
1437. CIORBĂ DE PRAZ CU OUĂ DE PREPELIŢĂ
Se prepară ciorba la fel ca la reţeta precedentă, folosind aceleaşi ingrediente, în afară de cele
2 ouă de găină (sau smântână) care se înlocuiesc cu 10 gălbenuşuri de ouă de prepeliţă (v. 7).
Prazul curăţat se taie în bucăţi de 8 - 10 cm, i se scoate miezul, lăsând numai 2 rânduri de foi
de la exterior. Brânza se trece prin sită, se amestecă cu miezul de praz (tăiat mărunt, odată cu
verdeaţa), pulberile şi tărâţa. Cu această compoziţie se umplu bucăţile de praz, care se aşează în
formă de raze, pe un postament de salată verde, ce a fost aşezat în prealabil pe platou. Deasupra se
presară petale roşii de trandafir tăiate fideluţă.
197
1454. PRAZ UMPLUT CU CIUPERCI
Ingrediente: 700 g praz, 350 g ciuperci proaspete, 3 linguri oţet de mere, 1 legătură frunze
fragede de ţelină cu tarhon, 75 ml ulei, tărâţe, 1/4 linguriţă pulbere de plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1 pumn de creson de fântână. Prazul se
pregăteşte ca la 1451.
Compoziţia pentru umplut se prepară din: ciuperci de cultură (alese numai mici şi mijlocii)
tăiate mărunt, stropite cu oţet şi lăsate acoperite 30 min; ulterior se amestecă cu verdeaţa tăiată
mărunt, pulberile, miezul de praz tocat, ulei şi tărâţe (cât cuprinde). Prazul umplut se aşează pe un
postament de creson, care a fost aşezat în prealabil în platou.
Se stropeşte cu puţin ulei şi se presară cu verdeţuri de sezon tăiate mărunt.
... Pruna
Conţine mucilagii, vitaminele (B şi C), apă, zahăr, hidraţi de Carbon, acizi, albumi-
ne, cenuşi, celuloză apoi Fier, Calciu, Fosfor, Magneziu, Potasiu, Sodiu, Mangan.
Este indicată în astenie, anemie, surmenaj, gută, reumatism, arterioscleroză, constipaţii,
intoxicaţie alimentară, hepatism, temperamente bilioase.
Pentru o acţiune mai intensă, prunele se consumă dimineaţa pe nemâncate şi înaintea
meselor. Se bea câte 1 pahar de suc înainte (cu 30 min) de cele 3 mese.
Contra constipaţiei, se consumă, dimineaţa, pe stomacul gol, prune proaspete cu pâiniţe din
secară.
199
1467. CREMĂ CU NECTAR DE PRUNE (I)
Ingrediente: 900 g prune bine coapte, cremogen (v. 2019), puţină miere (după gust) coaja rasă
de la 1/2 lămâie, 1 lingură tinctură miraculoasă I (v. 2016), 1 lingură seminţe de in. Prunele
(separate de sâmburi) se mărunţesc fin (manual sau mecanic), se amestecă cu puţină miere, coaja
de lămâie, tinctura şi cremogen (cât cuprinde). Se pune în cupe iar deasupra se presară cu seminţe
de in.
... Păstura
Păstura nu este altceva decât polenul conservat natural, în celulele fagurilor de albine. Polenul
depus în faguri este supus unor procese biochimice de tip fermentativ, sub acţiunea anumitor
microorganisme,
care sunt în mod specific prezente în păstură.
Acest produs hormonal al albinelor are aspectul unui polen de culoare maroniu - gălbui sau
ruginiu, de diferite nuanţe. Pentru sănătatea noastră are calităţi cu totul deosebite de refacere şi
stimulare a celulelor nervoase. Este un excepţional dezinfectant al celulei hepatice. Păstura este
bogată în enzime, vitamine, minerale şi multe altele, fiind în primul rând hrana larvelor de albine.
1479. LĂPTIŞOR DE PĂSTURĂ (sirop)
Ingrediente: 300 g faguri cu păstură, 1.4 kg miere polifloră, aspirină, 1 rămurică de busuioc.
Fagurii cu păstură se ţin la rece 12 ore (ca să se poată mărunţi cât mai bine). Se înmoaie cu 1.5 l apă
caldă (38 o C), se acoperă şi se lasă la cald (agitând din când în când). După ce a stat astfel 24 de
ore, se frământă bine în mâini, până ce fagurele se omogenizează bine cu apa. Se strecoară prin
tifon dublu şi se amestecă cu mierea (până ce aceasta nu se mai simte). Se păstrează la rece (în
sticle de culoare închisă), folosindu-se în combinaţie cu sifon sau apă minerală; este recomandabil cu
suc de mere (v. 2012) sau de morcovi (v. 2081). Este excepţional, în combinaţie cu ceaiurile din
plante medicinale macerate la rece (ceai de vâsc de măr, coada - calului, săpunariţă, afine ş.a.)
Pentru o perioadă mai lungă, se adaugă aspirină (3 tablete la 1 litru) dizolvată într-o linguriţă
de apă rece, se pune în sticle de 500 ml (de culoare închisă), se toarnă deasupra de 1 deget alcool
sau coniac, se astupă ermetic, se etichetează şi se păstrează la loc răcoros, ferit de lumină.
Pe timpul iernii se foloseşte la preparatele dulci în bucătăria fără foc.
Luat în doze zilnice (de 3 ori pe zi câte 1 linguriţă - timp de 30 de zile)
întinereşte şi fortifică organismul, iar luat abuziv poate produce
mari neplăceri sau supraîncărcări nedorite.
"Tot ceea ce este prea mult nu este bun".
201
1484. CREMĂ CU LĂPTIŞOR DE PĂSTURĂ ŞI OUĂ DE PREPELIŢĂ
Se prepară la fel ca la reţeta precedentă (1480), folosind aceleaşi ingrediente, în afară de
ouăle de găină care se înlocuiesc cu 10 ouă de prepeliţă (v. 7) şi tinctura mieaculoasă I care se
înlocuieşte cu 1 linguriţă tinctură de propolis (v. 2014).
202
... Propolis
Conţine: flavonoizi, teninuri, fitancide şi antibioţi cu vegetale, oligoelementele
(Fier, Cupru, Magneziu, Zinc ş.a). Este un antibiotic natural.
Propolisul este o substanţă răşinoasă cu aspect lipicios şi eterogen. În stup se află în stare
solidă, devenind fiabil la frig. La o temperatură de peste 20o C devine maleabil şi chiar lichid.
Comparat cu păscura, propolisul are mai multe întrebuinţări în medicină. Reface celulele şi le
stimulează. Este un antibiotic natural, antireumatismal, anticongestiv. Mestecat între dinţi se
transfromă într-o pastă moale de aplicat pe gingiile afectate de carii; porţiunea afectată se acoperă
timp de 6 - 8 ore cu propolis, timp de 14 - 21 de zile. Saliva combinată cu propolisul este
antimicotică.
Propolisul, sub formă de tinctură, se foloseşte ca adaos în multe preparate
culinare, cărora le îmbogăţeşte conţinutul.
203
1499. SUC DE RIDICHI (I)
Se foloseşte numai proaspăt extras (ridichile bine spălate, cu tot cu coajă). Se mărunţesc
(manual sau mecanic) ridichile şi se extrage sucul din ele; se iau 20 - 50 g pe zi sau de la 100 până
la 400 g, după dr. GRUMME, în cazurile de litiază biliară.
206
1524. RULADĂ DE RIDICHI CU MORCOVI
Se prepară rulada la fel ca la reţeta precedentă, folosind aceleaşi ingrediente, în afară de
sfecla roşie care se înlocuieşte cu 1 morcov ras, iar cele 2 ouă de găină se înlocuiesc cu 10 ouă de
prepeliţă (v. 7).
207
1531. CIORBĂ CU FRUNZE DE RIDICHI ŞI OUĂ DE PREPELIŢĂ
Se prepară ciorba la fel ca la reţeta precedentă, folosind aceleaşi ingrediente, în afară de ouăle
de găină care se înlocuiesc cu 10 ouă de prepeliţă. (v. 7).
... Rodia
Conţine: apă, materii azotate, materii grase, materii zaharoase, materii extractive, celuloză,
cenuşi, taninuri. Este indicată în astenie, tenie, dizenterii.
... Secara
Conţine: hidraţi de Carbon, materii azotate, proteine, amidon,
săruri minerale (Fier, Calciu, Fosfor, Magneziu, Potasiu).
Este indicată în afecţiuni vasculare, hipotensiune, prevenirea arterosclerozei; recomandată
sedentarilor.
Consumul cu regularitate a secarei combate arteroscleroza şi maladiile cardiovasculare.
...Smochina
Conţine: apă, materii azotate grase, glucide, celuloză, cenuşi. Este foarte
nutritivă şi digerabilă; indicată copiilor, adolescenţilor, convalescenţilor,
bătrânilor, sportivilor, femeilor însărcinate.
Ajută în astenie fizică şi nervoasă, iritaţii gastrointestinale (gastrite, colite), constipaţie, stări
acute febrile, inflamaţii urinare şi pulmonare.
Conţine: Fier, Mangan, Calciu, Brom, vitaminele (A, B1, B2, PP, C).
O sută grame smochine proaspete dau 100 cal.;
100 g smochine uscate dau 250 cal.
... Soia
Soia este o plantă socotită cu adevărat miraculoasă. Un kilogram boabe de soia este echivalent
în proteine şi grăsimi cu 56 ouă de găină sau 7.5 l lapte
aşa cum se mulge de la vacă sau aproape 4 kg carne moale, fără oase.
Conţine vitaminele (A, E, B6, B12, C, D1, B2, B3, H, K, PP, F); protide, lipide, glucide, săruri
minerale, Calciu, Fier, Magneziu, Fosfor, Potasiu, Sodiu, Sulf, diastaze, lecitină înrudită cu cea a
gălbenuşului de ou, ceară, răşină, celuloză.
Cazeina soiei se înrudeşte cu cazeinele animale.
Este un aliment complet şi foarte digestibil. Constructor de primul ordin (pentru muşchi, oase,
nervi), energic, viguros. Remineralizant, echilibrant celular.
211
Se poate folosi atât sub formă de boabe cât şi făină. O valoare deosebit de mare o au germenii
de soia (v. 2026), care se pot folosi în foarte multe feluri de preparate (de la aperitive până la
dulciuri) în bucătăria fără foc.
Uleiul de soia este de nepreţuit.
Făina de soia este de 4 ori mai bogată în Azot, decât făina de grâu şi de 20 de ori mai bogată în
materii grase. Este de 3 până la 5 ori mai săracă în hidraţi de Carbon, ceea ce face din ea un produs
foarte echilibrat. Protidele soiei conţin toţi acizii aminaţi necesari în proporţii aproape ideale. Acizii
aminaţi esenţiali sunt izoleucină, leucină, licină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofomil, valină.
Boabele de soia furnizează 12 - 25 % ulei. Acest ulei conţine acizi graşi nesaturaţi 85 %.
Bogăţia uleiului de soia în acizi graşi polinesaturaţi şi prezenţa acidului arahidonic îi asigură
puternice proprietăţi hipocolesterolemiante. Unii bolnavi constată reducerea colesterolului doar după
3 săptămâni de tratament.
213
1575. SĂRMĂLUŢE CU FRUNZE DE SOIA
Se prepară compoziţia pentru umplut ca la reţeta precedentă; pentru învelit, se folosesc frunze
fragede de soia (recoltate înainte şi în timpul înflorii plantei). În locul postamentului de salată verde
se pun petale roşii de trandafir sau flori de nalbă de grădină.
... Spanac
Conţine: săruri minerale din belşug (Sodiu, Potasiu, Calciu, Fosfor, Magneziu, Sulf, Mangan,
Zinc, Cupru, Iod, arsenic), vitaminele B, C, caroten, B9 (acid folic), B12, clorofilă, spinacină (argilină,
lizină, mucilagii, glucide, protide, lipide, fier).
Este un remineralizant de mare valoare. este supranumit "mătura" căilor digestive.
Este indicat în anemie, convalescenţă, scorbut, renescenţe, rahitism, creştere, astenie fizică şi
nervoasă, cancere. Consumat de preferinţă crud în bucătăria fără foc.
Trebuie consumat în cantităţi mici de către hiperanemici.
Este contraindicat în: hepatism, reumatism, artritism, piatră, inflamaţii gastrice sau intestinale
(din cauza oxilaţilor de Potasiu şi de Calciu).
De reţinut că spanacul conţine 700 mg de acid uric / 100 g. Este indicat ca o completare a
alimentaţiei mai ales în copilărie,
surmenaj, demineralizare, nervozitate.
215
1592. PASTĂ DE SPANAC CU BRÂNZĂ DE VACI
Ingrediente: 200 g spanac, 150 g brânză de vaci proaspătă, 150 g unt, 1 ceapă mare de apă, 1
linguriţă pulbere din seminţe de ardei gras (v. 2074), 1/4 linguriţă pulbere de plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, câteva frunze de rozmarin cu salvie, tărâţe.
Spanacul, ceapa şi verdeţurile fin mărunţite (manual sau mecanic), se amestecă cu brânza de vaci
trecută prin sită, pulberile, untul frecat spumă şi tărâţe (cât cuprinde). Compoziţia obţinută se pune
pe azime din cereale sau pe farfurie, se tasează frumos şi se decorează după gust.
... Sparanghelul
Conţine: apă, glucide, protide, lipide, celuloză; vitaminele (A, B1, B2, C); Mangan, Fier, Fosfor,
Potasiu, Cupru, Fluor, Brom, Iod; asparagină, metilmercaptan (dă urinei mirosul ei caracteristic).
Este indicat în astenii fizice şi intelectuale, convalescenţe, anemii, demineralizare, insuficienţă
hepatică şi renală, litiază urinară, artritism, gută, reumatism, bronşite cronice, dermatoze (anumite
eczeme), vâscozitate sangvină, palpitaţii, diabet.
Se foloseşte în diferite preparate culinare sau sub formă de suc, în bucătăria fără foc.
Sparanghelul este contraindicat în cistită şi în unele forme de reumatism acut. Bolnavii de gută
trebuie să-l consume cu moderaţie.
223
1660. CIORBĂ DE RUTABAGA CU GERMENI DE GRÂU
Ingrediente: 450 g rutabaga, 5 linguri de germeni de grâu mărunţiţi (v. 2022), 1 ceapă, 1
morcov, 1 pătrunjel, 1 felie de ţelină, 1.5 l macerat de căline (v. 2043), 1 legătură de verdeţuri, 50
ml ulei, 3 linguri pastă de roşii crude (v. 2063), 1/2 linguriţă pulbere de plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge, 1 linguriţă pulbere din seminţe de gogoşari (v.
2072), 1 l macerat de ţelină (v. 2060), 500 g mazăre.
Maceratul se pune în castron odată cu mazărea, se adaugă rutabaga, rădăcinoasele şi ceapa
fin mărunţite (manual sau mecanic), uleiul, pasta de roşii, pulberile iar deasupra verdeţurile tăiate
mărunt.
... Strugure
Conţine: apă, zahăr, fermentabil, cremă de tartru, acid tartric liber, acid malic ş.a., materii
azotate, materii nedozate, materii minerale, lignoase insolubile, acizi liberi, acizi volatili, tanini, ulei,
materii răşinoase. În cenuşi se află Potasiu, Mangan, Calciu, Magneziu, Sodiu, oxid de Fier şi de
Magneziu, Clor, Siliciu, acid Fosforic, Iod, Arsenic.
Este foarte bogat în vitamina A şi B mai puţin în vitamina C.
Conţine 120 - 150 g zaharuri / 1 kg (glucoză şi levuloză); direct asimilabil.
Pe drept cuvânt sucul de strugure este considerat "lapte vegetal".
Are o valoare calorică importantă: peste 900 cal / 1 kg.
Strugurele negru conţine un colorant (enociaina) tonic.
Este indicat în anemie, convalescenţă, demineralizare, sarcină (ca banana, cireaşa, fragul,
coacăza, para, mărul), surmenaj, astenie, sporturi de rezistenţă, stări acute febrile, congestia
ficatului şi a splinei, temperamente bilioase şi sangvine, artritism, reumatism, gută, litiază, pletoră,
obezitate, nefrite, eneterită, dermatoze (exeme, furunculoză, îngrijirea tenului).
O cură de struguri este foarte binevenită; 1 - 2 kg / zi sau 700 - 1.7 l de suc consumat exclusiv
(strugurii foarte bine spălaţi); este diuretic, laxativ, eliminator al acidului uric. În obezitate, este bine
să se consume
numai struguri în 2 zile din 10, 1şi 1/2 kg zilnic.
În dezintoxicare: 3 păhărele de suc (must) în fiecare zi, între mese.
Sucul obţinut înainte de maturitate este răcoritor în stările febrile, contra anghinelor,
stomatitelor şi hemoptiziilor.
Se foloseşte mult pentru acrit diferite preparate în bucătăria fără foc. Mustul (sucul) de
224
strugure copt este diuretic şi laxativ. Stafida fără sâmburi are aceleaşi virtuţi ca şi boabele
proaspete, în plus este foarte energetică şi înzestrată cu proprietăţi de îndulcire şi pectorale.
Indicat în afecţiunile pulmonare, traheale, renale, vezicale, hepatice.
Seva de primăvară (lacrimile viţei - de - vie): 2 linguriţe (în ceai) dimineaţa, contra litiazelor
urinare, biliare şi a pietrelor.
Uleiul din sâmburi de struguri este cunoscut din secolul IX;
foarte bogat în vitamina E.
1666. SUC DE AGURIDĂ
Când strugurii sunt bine dezvoltaţi (aproape copţi, dar încă acrişori) se extrage sucul din ei
(manual sau mecanic); se poate consuma ca răcoritor combinat cu apă distilată (după gust); este
întrebuinţat cu mult folos în bucătăria fără foc, pentru acrit diferite preparate culinare; are însuşiri
diuretice marcante, combate obezitatea, este un bun reconfortant. Se foloseşte la acrit diferite
preparate culinare mai ales în bucătăria fără foc.
Se aleg boabe de struguri mari, şi se pun uşor în borcan (odată cu busuiocul); peste ei se
toarnă mierea. Se leagă borcanul strâns la gură, se înfăşoară în hârtie de culoare închisă şi se lasă la
macerat 6 săptămâni, având grijă să fie agitat zilnic. După această dată, se scot uşor boabele (cu o
paletă) şi se pun într-un borcan de mărime potrivită.
Se pot servi ca dulceaţă sau se folosesc ca garnituri, la diferite preparate, în bucătăria fără foc.
.
Mierea din borcan, care s-a transformat în sirop, se pune în sticle de 500 ml de culoare închisă,
deasupra 1 deget de alcool, se închid ermetic, se etichetează (anul, luna, ziua) şi se păstrează la loc
rece şi ferit de lumină.
Este un sirop puternic vitaminizant, foarte bogat în enzime, minerale ş.a.
Un adevărat medicament; ajută în numeroase boli.
... Tătăneasă
Conţine: ulei volatil, alantaină, mucilagii, substanţe de natură glicogenică, caosolidină şi
caosolicină, tanin, colină, asparagină, gumirezine, zaharuri, amidon, cantităţi mici de alcaloizi -
simfitocinoglosină,
coniferină, substanţe minerale ş.a.
Este folosită ca medicament. În bucătăria fără foc se poate folosi atât rădăcina (sub diferite
forme) cât şi frunzele fragede şi florile.
... Tei
În scopuri medicinale se utilizează floarea, iar în scopuri alimentare
frunza (când este foarte fragedă, la începutul lunii mai).
... Trandafir
Este folosit în scopuri medicinale şi alimentare. Se folosesc petale (începând cu măceşul,
trandafirul de dulceaţă şi trandafirtul de ornament) de toate mărimile, de toate culorile, putând fi
228
consumate în alimentaţie fără restricţie.
Principii active: ulei volatil format din alcooli triterpenici, alifatici şi stearoterpenici, geraniol,
nerol, citronelol, taninuri, cianidină, derivaţi flavonici (cvercetină), cianozide, zaharuri, ceară, acid
galic etc.
Acţiune farmacologică:
intern - antipiretic, antiinflamator, antiseptic, astringent.
extern - dezinfectant şi decongestiv
... Troscot
Conţine: acid salicilic liber şi combinat, taninuri, pigmenţi de natură flavonoidică, avicularozidă,
respectiv arabinozida cvercetolului şi camferitrozidă, care este o ramuzidă a camferolului, vitamina
C, rezinuri, ceruri, grăsimi, zaharuri, mucilagii, derivaţi antrachinonici, ulei volatil.
Este hipotensiv (scade tensiunea, astringent , antidiareic).
Este recomandat ca adjuvant în bolile de plămâni, reumatism şi gută.
230
1711. PASTĂ DE TROSCOT CU ŢELINĂ
Se prepară ca la reţeta precedentă (1709), folosind aceleaşi ingrediente, adăugând în plus 150
g ţelină mărunţită odată cu ceapa şi vârfurile fragede de troscot.
231
1721. TROSCOT CU SOS ALB
Ingrediente: 300 g troscot, 500 g smântână, 2 linguri făină de orez (v. 2017), 1 lingură de
cremogen, 1 legătură de tarhon cu salvie, 1 mână de petale roşii de trandafir, 2 linguri tărâţe, 1/2
linguriţă pulbere din plante aromatice şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge. Se
aleg numai frunzişoare şi vârfuri de troscot din cele mai fragede, se spală bine, se taie mărunt, se
amestecă cu pulberile, tărâţa şi se aşează în platou (pus în strat subţire uniform). Peste ele se toarnă
sosul alb preparat din smântână bine amestecată cu făina de orez şi cremogen. Deasupra se presară
verdeaţă tăiată mărunt, iar pe margini se pun mici moviliţe din petale roşii de trandafir, tăiate
fideluţă.
... Ţelina
Conţine: vitaminele (A, B, C), minerale şi metaloizi; Magneziu, Mangan, Fier, Iod, Cupru, Sodiu,
Potasiu, Calciu, Fosfor, colina, tirozina, acidul glutamic şi o esenţă (anhidrida sedamonică).
Este indicată în inapetenţă, digestii lente, astenie, surmenaj, convalescenţă, insuficienţe
suprarenale, nervozitate, demineralizare (tuberculoză), scrofuloză, impotenţă, febre intermitente,
reumatisme, gută, litiază urinară, colici nefritice, afecţiuni pulmonare, hepatism, icter, obezitate,
surplus.
În uz extern: plăgi, ulcere, cancere, angine, degerături.
Frunzele de ţelină conţin,
de asemenea, o substanţă asemănătoare insulinei (deci bună pentru diabetici).
... Usturoi
Usturoiul se cultivă ca şi ceapa pentru calităţile sale alimentare şi medicinale. Conţine cantităţi
însemnate de vitamina C şi B; glucozidul sulfurat, uleiul volatil, amestec de sulfură şi de oxid de alil,
aproape în stare pură, Sulf, Iod, Siliciu, feculă, 2 principii antibiotice puternice (alicină şi garlicină),
alistatine (I şi II) cu acţiune puternică asupra stafilococulei.
Statisticile ne arată că în regiunile unde se consumă mult usturoi, cancerul face mult mai
243
puţine ravagii. Există o relaţie directă între longevitate,
rezistenţă la cancer şi consumul de usturoi.
Conţiutul său bogat în Sulf îl face să fie un bun antiseptic pulmonar. În crizele de ficat usturoiul
este utilizat cu mult succes alături de uleiul de măsline, sucul de cătină sau de lămâie. Ajută la
scăderea tensiunii arteriale dacă se bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol câte un pahar cu apă în
care a fost pus la macerat 7 - 8 ore (de cu seară) 1 bulbil (căţel) de usturoi sfărâmat.
Pentru combaterea arterosclerozei se poate folosi infuzie preparată din 5 g de usturoi, 5 g
ceapă, 1 pumn de păpădie la 1 l de apă; se beau 4 pahare pe zi. Este un bun antiseptic intestinal şi
pulmonar, bacterostatic şi bactericid, tonic (comparat cu chinina), stimulent general (cardiotonic) şi
al organului digestiv, stimulent operator, hipotensor (vasul dilatator al arterelor şi al capilarelor în
cazul hipertensiunii), încetinitor al pulsului, antispasmodic, rechilibrant glandular, antisclerotic
(dizolvă acidul uric, fluidizant sangvin), diuretic, antigutos, antiartritic, aperitiv, stomahic (activează
digestia alimentelor mucilaginoase şi vâscoase), carminativ, vermifug, febrifug, preventiv al
cancerului.
Indicat de asemenea în diaree, dizenzerie, afecţiui pulmonare (bronşite cronice, tuberculoză,
cangrenă, gripă, guturai, astm, enfizem (modificator al secreţiilor bronhice), tuse convulsivă),
astenie, slăbiciune generală, spasmuri intestinale, hipertensiune atrerială, oboseală cardiacă,
anumite tahicardii, spasme vasculare, tulburăi circulatorii, varice, hemoroizi, dezechilibrări
glandulare, arterioscleroză, îmbătrânirea ţesuturilor, surplus (pletoră), hipercoagulabilitate sangvină,
reumatism, gută, artritism, oligurie, edemul gambelor, hidrophizie, litiază urinară, blenoragii, lipsa
poftei de mâncare, digestie anevoioasă, flatulenţă, paraziţi intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie),
prevenirea tuturor formelor de cancer (prin acţiunea lui antiputridică intestinală).
Pentru a fi eficient se consumă numai crud.
"Usturoiul este un adevărat panaceu".
... Urzica
Conţine un mare număr de aminoacizi, substanţe de natură glucidică, amine, steroli, cetone
(printre care metilheptenone şi acetofenona), ulei volatil, substanţe grase, fitosterol, acizi (formic şi
acetic), provitamina A, vitaminele (C, B12, K), acid pantotenic, acid folic, colorofilă, protoporfirină,
caproporfirină, betacaroten, săruri (de Calciu, Magneziu, Fier, Siliciu), fosfaţi, substanţe vegetale
(acid formic, o enzimă şi o toxalbumină care prin uscare se distrug iar proprietatea vezicantă a
urizicii dispare).
Proprietăţi: hemostatică, mucilaginoasă, diuretică, astringentă, antiseptică, antimicrobiană,
vitaminizantă, hipoglicemiantă, depurativă, galacogogă, cicatrizantă.
Fiind atât de bogată în substanţe protidice, vitamine şi alte numeroase substanţe necesare
organismului, urzica este folosită în alimentaţie, la diferite preparate culinare, în bucătăria fără
foc,unde se păstrează intacte toate elementele ce o compun.
248
1862. PIREU DE URZICI CU VARZĂ MURATĂ
Se prepară ca la reţeta precedentă (1859), folosind aceleaşi ingrediente; pe suprafaţa lui se
pun mici moviliţe din varză murată tăiată fideluţă şi amestecată cu ceapă tăiată mărunt, 1 morcov
ras, 2 - 3 linguri de tărâţe şi 2 - 3 linguri de ulei.
... Varza
Această legumă, cunoscută de peste 4 000 de ani, a fost cercetată amănunţit.Pentru
proprietăţile ei uimitoare, se foloseşte atât în uz intern cât şi extern.
Utilizarea verzei pe cale empirică din vreme de milenii se întemeiază astăzi pe un anumit
număr de considerente ştiinţifice precise.
Vreme de 6 secole romanii au folosit-o atât intern cât şi extern - în toate bolile.
O întrebuinţau ca purgativ, depurativ şi pregăteau din frunzele ei cataplasmă. Soldaţii o
foloseau pentru vindecarea rănilor.
Pe vremea aceea varza era un panaceu.
Varza curăţă şi vindecă vechile ulcere. Sucul ei amestecat cu miere ajută la lecuirea răguşelii şi
a tusei. Frunzele pisate şi aplicate pe plăgi şi tumori, vindecă.
Ajută la vindecarea tremurăturilor nervoase ale membrelor. Badijonarea cu frunzele ei este
indicată împotriva gutei.
Varza roşie este indicată în tuberculoze şi pleurezii. Pe cale bucală se consumă şi în cazuri de
astm.
Sămânţa este un bun remediu contra viermilor intestinali, la copii.
Este unul din cei mai bun antiscorbutici cunoscuţi.
Contra guturaielor, cataractelor şi a laringitelor, 500 ml suc limpezit de varză roşie amestecat
cu puţină miere. Sunt puţine remedii atât de simple şi la îndemâna oricui ca acesta.Varza în
terapeutică este la fel de importantă ca "pâinea" în alimentaţie.
Intern ajută în numeroase boli, consumată la diferite preparate culinare sub diferite forme, în
bucătăria fără foc.
Se utilizează în afecţiuni foarte diverse: gastrice, intestinale, respiratorii, îndeosebi sub formă
de suc proaspăt extras.
Ajută în ciroză şi ascită, afecţiunile cele mai diverse, slăbiciune generală, anemie, scorbut
249
(datorită conţinutui ridicat în Fier, Mangan şi Cupru). Este situată şi în rândul antibioticelor, deoarece
conţine o substaţă bactericidă, capabilă să reducă anumiţi germeni negativi.
Sucul de varză conţine feculă verde, albumină vegetală, răşină, extract gămos, extract solubil
în apă şi alcool, sulfat nitrat de Potasiu, oxizi de Fier,
Sulf (esenţă sulfuroasă), protide, lipide, glucide, minerale, Fosfor, Calciu, Fier, vitamine
hidrosolubile (C, B1, B2, PP), vitamine hiposolubile (provitamina A).
După unii autori, varza conţine şi vitamina D2, antirahitică, de altfel, ca toate vegetalele
crescute în lumină.Fierberea verzei în apă, cum se obişnuieşte în mod curent şi incorect, distruge
armonia ei naturală făcând-o de multe ori indigestă, uneori chiar inacceptabilă. Consumată crudă,
niciodată nu face rău.
Varza acră (murată, prin procedee naturale) este deosebit de binefăcătoare, datorită
fermenţilorei, care ajută în digestia celulozei şi a grăsimilor (o remarcabilă digestibilitate).
Fermenţii lactici ai verzei acre sunt dezinfectanţi puternici ai tractului intestinal. Trebuie
păstraţi intacţi. De aceea, se recomandă a se consuma crudă (netratată termic), bine scursă de
moare, fără a fi spălată sau ţinută în apă.
Bogăţia verzei în Sulf (100 mg la suta de grame), Arsenic, Calciu, Fosfor, Cupru,
Iod explică destul de clar virtuţile ei aperitive, remineralizante şi reconnstituente. Înzestrată din
belşug cu vitamine şi enzime varza este antiscorbutică, revitalizantă, reechilibrantă general, de o
incontestabilă utilitate pentru perfecta funcţionare a organismului, dacă este consumată nefiartă.
Datorită vitaminei A, varza întreţine nutriţia, ţesuturile şi întârzie mult semnele exterioare ale
îmbătrânirii organismului. Datorită vitaminei B este considerată un factor de echilibru nervos,
favorizează absorbţia oxigenului la nivelul celulei şi metabolismul glucidelor.
Tot datorită acestei vitamine varza ia parte la respiraţia celulară.
Sulful o face să fie dezinfectantă şi tonifiantă.
Magneziul, Potasiul şi Calciul sunt puternice mijloace de apărare contra numeroaselor maladii,
incluzând cancerul.
Clorofila ajută în anemii, deoarece produce hemoglobină, fierberea distrugând acest element.
Consumul sucului de varză, proaspăt extras (1 pahar pe zi), duce la o rapidă ameliorare a stării
generale, o creştere a vitalităţii, dispariţia tulburărilor intestinle, urinare şi respiratorii.
Pentru ca sucul de varză să aibă un gust îmbietor, se poate combina cu puţin suc de morcovi,
de cătină sau de lămâie naturală.
Aplicări de frunze de varză crudă, ajută în abces, antrax, furuncule. Pansamentul trebuie
menţinut pe locul respectiv 2 - 4 ore, sau toată noaptea. În cazul că se simte o căldură insuportabilă,
se reînoieşte pansamentul cu frunze proaspete. Se continuă în felul acesta până la calmarea
fenomenelor inflamatorii sau până la eliminarea totală a supuraţiei.
Ajută în acnee, adenite, afecţiuni ale gambelor (varice, flebite, arterite).
Pansamentul cu frunze de varză trebuie să depăşească limita ţesuturilor sau regiunile afectate.
Se acoperă frunzele cu o bucată de pânză de fibră naturală (in, cânepă, bumbac) şi se leagă
pansamentul fără a-l strânge prea tare.
Este necesară multă perseverenţă în aplicarea tratamentului naturist. Ingerarea de suc de
varză dă rezultate foarte bune în alcoolism. În anghine, aplicările cu frunze de varză calmează
durerile şi ajută la eliminarea toxinelor.
Sunt indicate în laringite şi multe alte inflamaţii. În afonie, se recomandă sucul de varză
combinat cu miere, în gargare şi ingerare. În arterită, artritism, se beau 2 pahare de suc zilnic.
Congestie cerebrală şi insolaţie, 3 - 4 frunze groase aplicate pe creştet şi ţinute 4 ore cu pauză de 2 -
3 ore. În infecţii intestinale, sucul de varză (murată sau proaspătă); 2 linguri în fiecare dimineaţă.
Insomnii, 3 - 4 frunze groase puse pe ceafă, uneori pe gambe. În litiază urinară, 1 - 2 pahare suc pe
zi.
250
1868. PASTĂ DE VARZĂ CU TRIFOI ROŞU
Ingrediente: 300 g varză albă, 150 g flori de trifoi roşu, 200 g unt, 1 legătură de verdeţuri de
sezon, 1 ceapă mare de apă, 1 linguriţă pulbere din seminţe de gogoşari (v. 2072), 10 - 12 măsline
negre de desărate, 1/2 linguriţă pulbere din plante aromatice şi condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă
pulbere de alge. Varza, florile de trifoi şi ceapa se mărunţesc fin (manual sau mecanic), se amestecă
cu pulberile, untul frecat spumă, verdeaţa tăiată mărunt şi tărâţe, cât cuprinde. Pasta obţinută se
aşează pe farfurie, se tasează şi se decorează după fantezia gospodinei.
251
1877. CIORBĂ DE VARZĂ CU CRUPE DE SOIA
Se prepară ca la reţeta precedentă, folosind aceleaşi ingrediente, înlocuind jumătate din
cantitatea de rădăcinoase cu 3 linguri de soia germinată (v. 2026) amestecată cu puţină tărâţe şi
dată prin maşina de râşnit nuci (crupe de soia).
253
1895. SĂRMĂLUŢE DE POST CU FRUNZE DE TĂTĂNEASĂ
Ingrediente: 3 linguri germeni de lucernă, 4 linguri nuci tăiate cu cuţitul, 2 linguri varză murată
tăiată mărunt, 1 ceapă mare de apă, 1 legătură de busuioc cu cimbrişor, 3 linguri cremogen, 1/2
ceaşcă suc de morcovi, 100 ml ulei, tărâţe, 1 mână de petale roşii detrandafir, 200 g frunze fragede
de tătăneasă, 1 mână de flori albe de urzică moartă, 1/4 linguriţă pulbere din plante aromatice şi
condimentare (v. 2070), 1/2 linguriţă pulbere de alge. Germenii de lucernă (v. 2029) se amestecă cu
nucile, varza, ceapa şi verdeţurile tăiate mărunt, pulberile, cremogenul (v. 201) înmuiat cu suc de
morcovi sau apă, amestecat cu 75 ml ulei (pus puţin câte puţin, ca la maioneză) şi tărâţe cât
cuprinde (în cazul că a ieşit prea moale). Se învelesc sarmalele în frunze de tătăneasă şi se aşează
pe un postament din petale roşii de trandafir, care a fost pus în prealabil pe platou. Se stropesc cu
25 ml ulei, apoi se presară florile albe de urzică moartă.
...Zerul
Zerul de lapte este foarte eficient în tuberculoza pulmonară, bolile de stomacului şi ale
intestinului, în anemii, surmenaje, gută, obezitate, constipaţie; chiar şi pentru sugari. Pentru a fi
eficace, zerul trebuie să fie foarte proaspăt.
Este foarte bogat în minerale, proteine, enzime, vitamine...
Se pot prepara diferite băuturi răcoritoare cu arome de fructe şi creme cu gust plăcut, foarte
hrănitoare. Se foloseşte cu mult succes pentru
acrirea ciorbelor.Băuturile se prepară numai din zer dulce, de bună calitate, foarte proaspăt şi
preparat în condiţii cât mai igienice.
... Zmeura
Conţine apă, materii (azotate, grase şi extractive), zaharuri diverse, celuloză, cenuşi, acizi
(citric, malic, salicilic), fragarină, vitamina C.
Zahărul din zmeură (levuloză) face ca acest fruct să fie permis diabeticilor.
Este indicată în astenie, greutate gastrointestinală, dispepsii, deramatoze, reumatisme, gută,
constipaţii, insuficienţa transpiraţiei, afecţiuni febrile, temperamente bilioase.
Are aceleaşi proprietăţi ca cireşele, coacăzele şi afinele. Din sucul de zmeură şi coacăze se
258
poate prepara un sirop (la rece) cu miere de albine, care, diluat cu apă, ajută în stări febrile
infecţioase, rujeolă (pojar), scarlatină, greutate gastrointestinală, inflamaţii urinare, febre bilioase.
Frunzele arbustului de zmeură sunt înzestrate cu proprietăţi astringente, diuretice, emenagoge
şi laxative. Sunt favorabile prostaticilor.
Partea a doua
CÂTEVA REŢETE CASNICE
1958. VARZĂ MURATĂ CU MORCOVI
În timpul iernii varza murată nu trebuie să lipsească din nici o gospodărie, fiind foarte
necesară. Consumată crudă, varza murată este un adevărat medicament pentru organism, deoarece
se mistuie mult mai uşor decât cea fiartă. Se pune în butoaie (în cantităţi mai mici, în borcane).
Pentru varza murată se folosesc soiurile târzii de toamnă, căpăţânile tari, îndesate, pentru a obţine
varză murată de calitate. La căpăţânile de varză alese pentru murat, se îndepărtează frunzele
exterioare. Se crestează uşor varza în patru fără a i se scoate cotorul, deoarece conţine o cantitate
mai mare de enzime, vitamine şi minerale decât întreaga căpăţână. Verzele mari se taie în jumătăţi
şi se aşează în rânduri cât mai presate, în butoi. La fund, la mijloc şi deasupra verzii, se pun tulpiniţe
de mărar uscat, floare şi seminţe, şuviţe de hrean, câţiva morcovi, felii de ţelină, napi (6 kg / 100 l
apă), mere, gutui, boabe de porumb (cine doreşte poate adăuga şi sfeclă roşie tăiată felii). Deasupra
verzii se aşează un grătar de scânduri, peste care se pune o piatră de cremene grea, care să ţină
varza sub apă. Se umple apoi butoiul cu apă sărată până la 3/4, deoarece varza se lasă. Se
261
calculează pentru fiecare găleată de 10 l apă, 300 g sare bine dizolvată. După 3 - zile se mai adaugă
varza necesară, după care se pitroceşte de 2 ori pe săptămână, iar după 4 săptămâni, doar odată pe
săptămână.
Ca să se obţină o varză bună (nu prea acră) care să ţină până primăvara târziu, se pune la
murat în a doua jumătate a lunii noiembrie. Varza murată nu se spală şi nu se ţine în apă, deoarece
îşi pierde cea mai mare parte din enzime, vitamine, minerale ş.a. Se stoarce bine de moare, se
combină cu ţelină, morcov, pătrunjel, sfeclă roşie, toate rase sau ceapă tăiată mărunt, praz tăiat
fideluţă, urzici, spanac, frunze de tătăneasă, frunze de soia ş.a. (care-i iau acreala şi o fac şi mai
plăcută la gust).
REŢETE CU TRIMITERI
I . "Conserve" la congelator (legume si fructe)
A.LEGUME
2005. FRUNZE DE ŢELINĂ
Se aleg frunze fragede de ţelină (toamna târziu), se spală bine, se pun în tifon să se scurgă, se
taie mărunt şi se pun în pungi mici (după numărul membrilor de familie).
Pungile mici se pun într-o pungă mare cu etichetă şi se introduc în congelator.
B. FRUCTE
2015. STRUGURI LA CONGELATOR
Strugurii bine spălaţi, se scurg şi se pun în pungi. Pentru consum se scot din timp, ca să se
dezgheţe complet.
2016. AGRIŞELE
267
Se spală, se scurg şi se pun în puguţe mici. Se pun într-o pungă mare cu etichetă. La fel se
procedează cu coacăzele negre, roşiile, călinele, cătina, zmeura, frăguţele, căpşunile, afinele,
vişinele, cireşele ş.a.
II . Prepararea pâinii
Cerealele pentru preparat făina în produsele casnice, este bine să fie alese cu grijă de corpuri
străine, să fie din ultima recoltă, şterse de praf (într-un şervet gros, udat şi stors), bine uscate şi
păstrate în pungi sau recipiente de sticlă, etichetate.
Făina din ele se prepară la robot sau la maşina de râşnit cafea, pentru cel mult 7 zile. La toate
preparatele se foloseşte numai făina integrală.
2019. CREMOGENUL
Este o făină care nu se poate prepara în condiţii casnice ci numai mecanic la mori speciale.
Cremogenul este un produs obţinut din expandarea făinii de porumb (mălaiul), extras care în general
se foloseşte la prepararea pufuleţilor de porumb. Este folosit ca liant (în bucătăria fără foc) la tot
felul de creme, paste, sosuri, maioneze, în diferite combinaţii etc. Este valabil 90 de zile de la data
fabricării.
! Cremogenul este folosit în bucătăria fără foc ca liant în preparatele culinare dar nu este un
produs viu. Se poate înlocui, după imaginaţia şi posibilităţile fiecăruia, cu alte produse făinoase care
să nu fi suferit prelucrări termice.
2025. GERMENI DE IN
Seminţele de in din ultima recoltă se aleg de corpuri străine, se limpezesc, se pun în tifon şi se
aşează într-un vas emailat. Stratul nu trebuie să fie mai gros de 1 cm. Se acoperă, se clătesc seara şi
dimineaţa (fără să fie scoase din tifon). Când le-a dat colţul de 2 mm se limpezesc bine, se scurg şi
se păstrează în congelator, până la întrebuinţare.
V . Macerate
2041. MACERAT DE TĂRÂŢE
Se pune tărâţe într-un borcan peste care se toarnă apă, până se umple. Se amestecă bine, se
acoperă şi se lasă 8 - 10 ore. Se strecoară şi se foloseşte în aceeaşi zi. Pentru o mai bună valorificare
a tărâţelor se umple din nou borcanul cu apă, se amestecă şi iar se lasă la macerat 8 - 10 ore.
Obţinem un macerat nou, ceva mai slab dar destul de bun.
VI . Paste
2063. PASTĂ DE ROŞII
Se aleg roşii frumoase şi bine coapte. Se mărunţesc (manual sau mecanic), se strecoară prin
tifon dublu, se agaţă şi se lasă la scurs 6 - 8 ore. Pasta se scoate din tifon şi se pune în borcane (de
preferinţă de câte 1 kg); se adaugă şuviţe subţiri de hrean (60 g / 1 kg pastă). Deasupra, în borcan,
se pune (de 1 deget ulei), se leagă strâns borcanul la gură, se etichetează şi se păstrează la cămară.
Se poate păstra la congelator, pusă în pungi mici de plastic (fără hrean şi ulei).
VII . Pulberi
2067. PULBERE DE HRIBI (mănătărci)
Se aleg hribi (mănătărci) mici şi mijlocii, proaspăt recoltaţi; nu trebuie să depăşească 6 ore de
la recoltare. Se taie felioare, se înşiră pe aţă (ca mărgelele) cu distanţe între ei şi se pun la uscat
suspendate în bătaia soarelui, în poduri cu acoperiş de tablă. Se păstează în recipiente de sticlă bine
închise. Iarna se transfromă în pulbere la robot sau cu ajutorul maşinii de râşnit cafea. Nu se macină
mai mult decât necesarul pentru maximum 7 zile.
VIII . Sucuri
Sucurile de legume şi fructe
Cu aceste sucuri se tratează boli, pe cale naturală, menţinând corpul într-o sănătate perfectă.
Consumul permanent de alimente gătite (fierte) cu un înalt grad de prelucrare este urmat de
degenerarea progresivă a celulelor şi ţesuturilor. Nu există medicamente care să poată furniza
sângelui substanţa necesară pentru regenerarea acestuia.
Sucurile de legume şi fructe sunt, cu adevărat, substanţe care ajută la regenerarea
organismului, prin conţinutul bogat în aminoacizi, săruri minerale, enzime şi vitamine, cu condiţia să
fie preparate proaspete, crude şi fără conservanţi.
Fibra legumelor este partea care conţine cel mai bogat sortiment de substanţe necesare
organismului. Pentru a putea profita de aceasta, trebuie să le mestecate bine, proaspete fiind.
Trebuie ca treptat, fără o trecere bruscă, omul să se obişnuiască să consume multe crudităţi,
consultând, în prealabil, o persoană care practică de mai multă vreme acest sistem alimentar şi care
poate da indicaţii foarte precise asupra modului de administrare.
Fructele trebuie să fie ajunse la maturitate în momentul consumului; nu trebuiesc consumate
împreună cu alte alimente care conţin zaharuri. Se vor consuma cu jumătate de oră înainte de masă
sau cu 3 ore după, în aşa fel încât acestea să poată furniza organismului varietatea de substanţe pe
care le conţin.
Sucurile de legume şi fructe sunt de un real folos pentru că introduc în organism substanţe
utile acestuia, care se pierd, de regulă, prin prepararea termică.
La extragerea sucului este esenţial ca fibrele să fie complet mărunţite, astfel încât principiile
alimentare vitale să fie trecute în lichid. Legumele sau fructele mai puţin zemoase se zdrobesc bine,
folosind procede particulare, după caz.
Astfel, vitaminele şi enzimele trec în totalitate în suc. _ sunt hrănitoare şi sănătoase; _nu
trebuie considerate alimente concentrate; _toate legumele, fructele şi zarzavaturile se folosesc în
stare proaspătă.
IX . Tincturi
2104. TINCTURĂ DE PROPOLIS
Zece grame propolis bine mărunţit şi curăţat de impurităţi se pun într-o sticluţă potrivită ca
277
mărime şi se toarnă peste el 50 ml alcool de cca. 98o (nu se ţine la lumină). Se agită zilnic de 2 - 3
ori. După 10 zile se strecoară prin tifon.
Pentru o mai bună valorificare a propolisului (după ce s-a strecurat) se pun din nou 50 ml
alcool de 98o, procedând la fel ca prima dată. Iese o tinctură ceva mai slabă ca prima, dar destul de
bună pentru folosire.
Cure terapeutice
2108. CURA CU GRÂU GERMINAT
Grâul germinat (v. 2022) poate fi folosit cu rezultate foarte bune în toate stările de
demineralizare, anemie, astenie fizică şi intelectuală, rahitism, tuberculoză, sarcină, alăptare ş.a.
Pentru copii, se prescrie zilnic 1 linguriţă de grâu încolţit. Adulţii pot consuma 3 linguriţe pe zi,
înainte de masă cu 30 min. Grâul germinat trebuie bine mestecat (de "100" de ori) şi abundent
salivat. Cura nu trebuie să depăşească 20 de zile, cu pauză de 3 luni.
278
2111. CURA CU LĂPTIŞOR DE MATCĂ ÎN MIERE DE ALBINE
Este indicată numai la bărbaţi. Se ia 1 linguriţă din acest amestec dimineaţa, sub limbă, pe
nemâncate. Indicată în boli de nervi. Nu se foloseşte niciodată în cancer, diabet, dereglări hormonale
şi în nici un caz la femei.
283
2138. CURA CU SUC DE ŢELINĂ
Conţine enzime, vitamine (A, B, C), minerale (Magneziu, Mangan, Fier, Iod, Cupru, Sodiu,
Potasiu, Calciu, Fosfor), anhidridă sedanoică, calină, tirozină, acid glutanic etc. Este indicată în
inapetenţă şi digestii lente, astenie psihicofizică şi sexuală, reumatism, gută, litiază urinară, afecţiuni
pulmonare, traheobronşite cronice, nervozitate, demineralizare, hepatism, icter, obezitate. Se
foloseşte ca aperitiv înaintea meselor, crudă, simplă sau în amestec cu alte rădăcininoase, cu mere
rase etc. Sucul extras din ţelină se foloseşte în cură de câte 15 - 20 de zile (150 ml înainte de mese).
INDEX ALFABETIC
A... ... Afină (1_ _ _15)
... Alună (16_ _ _36)
288
... Anason (37_ _ _48)
... Andivă (49_ _ _69)
... Anghinare (70_ _ _85)
... Arpagic (86_ _ _94)
... (H)asmaţuchi (95_ _ _103)
... Ardei gras (104 _ _ _131)
... Ardei iute (132_ _ _134)
... Alge (135)
B... ... Banană (136_ _ _150)
... Bob (151_ _ _167)
... Bostan (168_ _ _197)
... Brânză de vaci (198_ _ _220)
... Brânză de oi (221_ _ _242)
... Busuioc (243_ _ _245)
C... ... Caisă (246_ _ _271)
... Cartof (272_ _ _291)
...Castravete (292_ _ _321)
... Căpşună (322_ _ _329)
... Cătina (330_ _ _336)
... Ceapa (337_ _ _396)
... Cicoare sălbatică (370_ _ _396)
... Cireşe (396_ _ _406)
... Ciuperci (407_ _ _435)
... Coacăza _ aurie (436_ _ _441)
_ roşie (442_ _ _457)
_ neagră (458_ _ _474)
... Creson (475_ _ _507)
D... ... Dovleacul (508_ _ _560)
... Dude (561_ _ _570)
F.. ... Fasolea boabe (571_ _ _605)
... Floarea - soarelui (606_ _ _621)
... Frăguţele (622_ _ _634)
G... ... Ghizdii (_ _ _)
... Grepul (635_ _ _636)
... Grâul (637_ _ _684)
... Gutuia (685_ _ _697)
H... ... Hreanul (698_ _ _717)
... Hribul (718_ _ _754)
... Hrişca (755_ _ _780)
I...... Iarba grasă (781_ _ _801)
J... ... Jirul (802_ _ _803)
L... ... Lămâia (804_ _ _807)
... Lăptuca (808_ _ _830)
... Leuşteanul (831_ _ _846)
... Lintea (847_ _ _870)
M... ... Mazărea (871_ _ _897)
... Măcrişul (898_ _ _921)
... Mărul (922_ _ _946)
... Măslina (947_ _ _964)
... Meiul (965_ _ _979)
... Morcovul (980_ _ _1013)
... Murele (1014_ _ _1022)
N... ... Napul (1023_ _ _1049)
... Năutul (1050_ _ _1063)
... Nuca (1064_ _ _1097)
O... ... Orezul (1098_ _ _1111)
... Orz (1112_ _ _1127)
... Ovăzul (1128_ _ _1148)
289
P...... Patisonul (1149_ _ _1179)
... Para (1180_ _ _1185)
... Păpădia (1186_ _ _1244)
... Păstârnacul (1245_ _ _1252)
... Pătlăgeaua vânătă - Vânăta (1253__1273)
... Pătlăgeaua roşie - Tomata (1274_ _ _1327)
... Pătrunjelul (1328) pag.278
... Pepenele galben (1329_ _ _1335)
... Pătlăgeaua galbenă (1336_ _ _1366)
... Pinionul dulce (1367_ _ _1370)
... Piersica (1371_ _ _1380)
... Portocala (1381_ _ _1394)
... Porumbul (1395_ _ _1418)
... Prazul (1419_ _ _1462)
... Pruna (1463_ _ _1478)
... Păstura (1479_ _ _1494)
... Propolisul (1495_ _ _1498)
R... ... Ridichea neagră (1499_ _ _1527)
... Ridichea roză (1528_ _ _1533)
... Rodia (1534_ _ _1536)
... Reventul (rabarbăr) (1537_ _ _1539)
S... ... Secara (1540)
... Sfecla roşie (1541_ _ _1554)
... Smochina (1555_ _ _1558)
... Soia (1559_ _ _1589)
... Spanacul (1590_ _ _1631)
... Sparanghelul (1632_ _ _1652)
... Specie de varză cu rădăcină tubercul
- rutabaga (1653_ _ _1665)
... Strugurele (1666_ _ _1680)
T... ... Tătăneasa (1681_ _ _1692)
... Teiul (1693_ _ _1696)
... Trandafirul (1697_ _ _1708)
... Troscotul (1709_ _ _1725)
... Trifoiul roşu (1726_ _ _1759)
Ţ... ... Ţelina (1760_ _ _1815)
... Ţâţa caprei - Salsifi (1816_ _ _1823)
U... ... Usturoiul (1824_ _ _1845)
... Urzica (1846_ _ _1866)
V... ... Varza (1867_ _ _1918)
Z... ... Zerul (1919_ _ _1935)
... Zmeura (1936_ _ _1957)
PARTEAADOUA
... ...Câteva reţete casnice (1958_ _ _2004)
... ... Reţete cu trimiteri
I ... ... Conserve din legume şi fructe
la congelator
... Legume (2005_ _ _2014)
... Fructe (2015_ _ _2016)
II ... ... Prepararea făinii (2017_ _ _2021)
III ... ... Prepararea germenilor
în condiţii casnice (2022_ _ _2030)
IV... ... Prepararea laptelui
vegetal (2031_ _ _2040)
V ... ... Maceratele (2041_ _ _2062)
VI ... ... Pastele (2063_ _ _2066)
290
VII ... ... Pulberile (2067_ _ _2078)
VIII ... ... Sucurile (2079_ _ _2103)
IX ... ... Tincturile (2104_ _ _2107)
X ... ... Cure terapeutice (2108_ _ _2167)
291