Marea Caspică este cel mai mare lac din lume, așezat la hotarul Europei și Asiei și este numit

mare
datorită dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă un lac lipsit de scurgere, iar apa în el
este salină, de la 0.05 % la gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în partea sud-estică. Nivelul
apei variază de la un an la altul, în prezent fiind aprox. 28 m sub nivelul Oceanului Planetar. Suprafața
Mării Caspice (fără Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km², iar adâncimea ei maximă este de 1025 m.

Conform unei ipoteze, Marea Caspică a fost numită așa în cinstea unor triburi vechi de crescători de cai -
Caspiev, care au locuit în secolul I î.Hr. pe coasta de nord-vest a lacului. Pe parcursul istoriei, Marea
Caspică a avut cca 70 de nume: Marea Hyrcană, Marea Hvalână, Marea Hazară, Marea Abescună ,
Marea Saray, Marea Derbent, Sihai și alte denumiri provenite de la naționalități și triburi diferite

Marea Caspică se împarte, după proprietățile fizico-geografice, în 3 părți: Caspica de Nord, de Mijloc și
de Sud. Linia care desparte Caspica de Nord de cea de Mijloc trece pe linia insula Cecenia - promontoriul
Tub-Karagan, iar cea care desparte Caspica de Mijloc de cea de Sud - pe linia insula Jîloi - promontoriul
Gan-Gulu. Suprafața Caspicii de Nord, de Mijloc și de Sud alcătuiește, respectiv, 25, 36 și 39 % din
suprafața totală a mării.

Peninsule

Cele mai mari peninsule ale Mării Caspice:

 Agrahan
 Abșeron, situată pe țărmul vestic pe teritoriul statului Azerbaijan, la hotarul de nord-est a
Marelui Caucaz; pe teritoriul ei se află orașele Baku și Sumgait
 Buzaci
 Mangâșlac, situată pe țărmul estic pe teritoriul statului Kazahstan; pe teritoriul ei se află
orașul Aktau
 Tub-Karagan

Insule

În Marea Caspică se găsesc cca 50 insule de dimensiuni relativ mari, suprafața totală a cărora
este aprox. 350 km².

Cele mai mari insule:

 Așur-Ada
 Garasu
 Gum
 Daș
 Zira
 Zeanbil
 Qur Dașî
 Hara-Zira
 Senghi-Mugania
 Cecenia
 Ciâgâl

Golfuri

1
Cele mai mari golfuri ale Mării Caspice:

 Argahanski (în rusă Аграханский)

 Komsomoleț (în rusă Комсомолец)
 Mangâșlac (în rusă Мангышлак)
 Kazah (în rusă Казахский)
 Turkmenbașî (în rusă Туркменбаши)
 Turkmen (în rusă Туркмен)
 Gâzâlagaci (în rusă Гызылагач)
 Astrahani (în rusă Астрахань)
 Gâzlar (în rusă Гызлар)
 Girkan (în rusă Гиркан)
 Enzeli (în rusă Энзели)

În Marea Caspică se varsă 130 de râuri, dintre care doar trei formează la gura de vărsare delte.

Cele mai mari râuri care se varsă în Marea Caspică sunt:

 Volga (Волга)
 Terek (Терек), Rusia
 Ural
 Emba , Kazahstan
 Kura, Azerbaijan
 Samur , la granița dintre Rusia și Azerbaijan
 Atrek , Turkmenistan

Țările de pe mal

Marea Caspică scaldă malurile a cinci țări:

 Rusia (Daghestan, Calmâkia, Astrahan) – la vest și la sud-vest, linia țărmului – 695 km

 Kazahstan – la nord, la nord-est și la est, linia țărmului – 2340 km
 Turkmenia – la sud-est, linia țărmului – 1200 km
 Iran – la sud, linia țărmului – 724 km
 Azerbaijan – la sud-vest, linia de țărm – 955 km

Orașe pe mal

Partea istorică a orașului Baku, vedere spre Marea Caspică

Cel mai mare oraș-port de pe malul Mării Caspice este Baku, capitala Azerbaidjanului, care se
află în partea sudică a peninsulei Abșeron (în rusă Апшеронский, Apșeronski) și care numără
2,07 milioane locuitori[1]. Alte orașe de pe malul Mării Caspice din Azerbaijan sunt Sumgait (în
rusă Сумгаит), care se află în partea nordică a peninsulei Abșeron, și Lenkoran, care se află nu
departe de granița sudică a Azerbaijanului. În partea sud-estică a peninsulei este situat un sat de
muncitori petroliști Neftianîe Kamni (în rusă Нефтяные Камни), ceea ce în traducere înseamnă
"pietre de petrol", clădirile căruia stau pe niște insule artificiale și pe teritorii tehnologice. Cele
mai mari orașe de pe țărm din Rusia sunt capitala Daghestanului, Mahacikala, și cel mai sudic
oraș rusesc, Derbent, ambele așezate pe țărmul vestic al Mării Caspice. Oraș-port al Mării
Caspice se consideră și Astrahan, care nu se află pe țărmul mării, ci în delta Volgăi, la 60 km de
țărmul nordic al Mării Caspice.

2
Pe coasta estică a Mării Caspice este situat orașul-port kazah Aktau, mai la sud de Kara-Bogaz-
Gol și pe malul nordic al golfului Krasnovodski (în rusă Красноводский) se află orașul turkmen
Turkmenbași (în rusă Туркменбаши), vechiul Krasnovodsk (în rusă Красноводск). Din Iran, cel
mai mare oraș aflat pe țărmul mării este Enzeli.

În Marea Caspică se află surse bogate de petrol și gaz natural. Rezervele de petrol alcătuiesc în
jur de 10 miliarde tone, iar împreună cu gazele naturale – 18 - 20 miliarde tone.

Extragerea petrolului în Marea Caspică a început în anul 1820, când pe peninsula Apșeronski a
fost săpat primul puț de petrol. În jumătatea a doua a secolului XIX a început extragerea țițeiului
în cantități mai mari, în scopuri industriale, pe aceeași peninsulă, iar apoi și pe alte teritorii.

Pe lângă extragerea petrolului, pe țărmul Mării Caspice se practică și extragerea sării, calcarului,
prundișului, nisipului, argilei etc.

Navigație

Navigația este destul de dezvoltată. Principalele traversări navigaționale sunt Baku – Aktau,
Baku – Turkmenbași și Mahacicala – Aktau. Marea are legătură navigațională cu Marea Azov
prin râul Volga, Don și Canalul Volga-Don.

Pescuit

În Marea Caspică se practică pescuitul (nisetri, plătici, crapi, șalăi, scrumbie etc.), dobândirea
icrelor, dar și a grăsimii focii caspice. În Marea Caspică se pescuiește mai mult de 90 % din
rezervele mondiale de nisetri. Din păcate, pe lângă pescuitul pașnic, aici mai există și pescuit
braconienesc

n iunie 1974, conducerea sovietică a emis o rezoluţie prin care se

a s i g u r ă Ministerului Sovietic al petrolului echipamentele pentru dezvoltarea producţiei de petrolşi gaze
din Marea Caspică. Sunt incluse în angrenaj două duzini de agenţii federale centrale, şi sute
de întreprinderi şi instituţii, organizaţii ştiinţifice specializate pe
planning
şi design, etc.Rezoluţia oferea Ministerului, ca o instituţie centrală de management, jurisdicţiaasupra
întregului teritoriu sovietic şi misiunea de a efectua foraje terestre precum şi înlimita a 6000 m în spaţiul
acvatic. Nu se preciza nimic despre folosirea specialiştilor în petrol din Turkmenistan şi Azerbaidjan, deşi
şapte reprezentante unionale ale ministeruluimenţionat erau chemate să-l asiste în forajele off-shore.Rezoluţia
guvernului sovietic din 22 august 1985 „asupra măsurilor de numire a personalului întreprinderilor şi
organizaţiilor ce exploatează câmpuri petroliere şigazeifere caspice”, rezoluţia Consiliului de miniştri al
URSS din 27 august 1985 „asupramăsurilor de stabilire a unui complex petrolier şi gazeifer
caspic”, rezoluţia din 23septembrie 1986 „asupra masurilor de prevenire a poluării în
Marea Caspică” meritămenţionate în cadrul discuţiei.
24
Din punct de vedere organizaţional, sectorul producerii de petrol şi gaz precum şic ă i l e f e r a t e ş i
t r a n s p o r t u l a e r i a n , e n e r g i e , a p ă r a r e ş i i n d u s t r i a a p ă r ă r i i , e r a u s u p e r - centralizate în
sistemul sovietic. În termeni de finanţare, înfiinţarea şi dezvoltarea acestor s e c t o a r e e r a u s u p o r t a t e
d e b u g e t u l u n i o n a l ş i d i n f o n d u r i d i n i m p o z i t e l e t u t u r o r republicilor.În opinia lui E.I.
Aliev, profesor la Universitatea de Stat din Azerbaidjan, într-una r t i c o l i n t i t u l a t „ N e f t y a n n y e
Kammi of Azerbaidjan: legal aspects”
25
, „neftyannyekammi” este un sistem complicat, fiind atât o facilitate inginereasca dar şi una
sociala.A c e a s t a e r a s u p e r v i z a t a d e A d m i n i s t r a ţ i a P r o d u c ţ i e i d e P e t r o l ş i G a z ,
s u b o r d o n a t ă Asociaţiei Kasporneft a Ministerului URSS pentru Producţia Industriala de Petrol şi

3
Gaz.Această administraţie acţiona conform hotărârilor locale aprobate în 17 iunie
1971.Aceste hotărâri afirmau că Administraţia este în măsură să desfăşoare operaţii necesare pentru a-si
îndeplinii funcţiile pe întreg teritoriul URSS. Astfel, specialiştii dinAzerbaidjan în cooperare cu cei
din Turkmenistan, desfăşoară studii de fezabilitate, identificând şi punând în producţie rezervoare
de petrol şi gaz şi producând şi instalândstructuri metalice. În aceste condiţii Azerbaidjanul şi
Turkmenistanul şi-au demonstratextensiv competenţa în foraje off-shore.De altfel, evoluţiile ulterioare ale
evenimentelor au arătat că Rusia sprijinită denumeroşi specialişti ruşii în argumentarea aserţiunii că ar fi
fost cea mai îndreptăţită laforaje caspice prin predecesoarea Uniune Sovietică, nu retine aceste argumente
„stricto

Probleme de securitate in bazinul Mării Caspice Geopolitica Mării Caspice cuprinde următoarele regiuni:
vestul Asiei Centrale, sudul Rusiei,sudestul Caucazului şi nordul Iranului. In trecut, ca şi in prezent,
Marea Caspică atrăgea atenţia datorită resurselor naturale de care dispune, precum şi din punct de
vedere al potenţialului uman. Interesele marilor puteri, precum Rusia şi SUA, se intalnesc in această
zonă. In Evul Mediu, presărat cu evenimente politico-militare de anvergură eurasiatică, cum au fost
Cruciadele, rutele comerciale care legau Europa de China au fost dominate de puteri adverse. In cazul
Drumului Mătăsii, acesta a inceput să capete o importanţă strategică, dar şi economică. Regiunea devine
un element important in cadrul contactelor eurasiatice. Ocupand teritorii in Europa, nordul Africii şi
Asia, Imperiul Otoman deţinea controlul asupra centrelor comerciale tradiţionale din regiunea
Mediteranei, care lega vestul de est. Informată de ruşi că nu i se va permite să acceseze litoralul caspic,
Turcia, la randul ei, a blocat accesul Rusiei la Marea Neagră, cu ajutorul tătarilor din Crimeea şi a aliaţilor
din Caucaz. In acest caz, Turcia se baza pe sprijinul unora din statele vest-europene, in special pe Anglia,
care, la randul său, era preocupată de expansiunea rusească in regiune. Cu toate acestea, Petru I a
ocupat in 1722-1723 ţărmurile estice şi vestice ale Mării Caspice şi şi-a inlăturat rivalii. Cea de-a doua
tentativă a Rusiei de a ocupa ţărmul de vest al Mării Caspice a avut loc la sfarşitul secolului al XVIII-lea.
Tentativele Rusiei sovietice de a obţine controlul asupra regiunii caspice, in vederea deschiderii
accesului către Asia Centrală au devenit din ce in ce mai evidente. Esenţial pentru aceasta era oraşul-
port la Marea Caspică, Baku, care asigura, la inceputul primei confruntări mondiale, trei pătrimi din
necesarul de petrol al Rusiei, respectiv 15% din necesarul de petrol la nivel mondial. Dizolvarea URSS, in
1991, urmată de apariţia unor noi state in Caucazul de Sud şi in Asia Centrală a dus la revenirea activă a
Occidentului in regiune, Marea Caspică făcand obiectul unor situaţii fără precendent. Astfel, a apărut
problema reglementării statutului Mării Caspice, discutată de Rusia, Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan şi
Kazahstan. Anterior dezmembrării URSS, Marea Caspică fusese considerată “lac rusesc”, fapt ce i-a
permis Federaţiei Rusă să devină unul dintre principalii pretendenţi la rezolvarea acestei probleme. In
prezent, Marea Caspică face obiectul unei rivalităţi intre vechile şi noile centre geostrategice apărute in
regiune. Regiunea Caspicii este o regiune, unde sunt prezente interesele politice, militare-strategice şi
economice ale multor ţări şi nu doare a celor riverane. In afară de rezervele uriaşe de hidrocarburi,
Marea Caspică este un coridor de transport trans-continental, care leagă, pe de o parte, Asia Mică şi Asia
Centrală şi Caucazul de Sud de Europa, iar pe de altă parte leagă Europa de Asia de Sud-Vest şi China.
Odată cu descompunerea U.R.S.S.-ului in anul 1991, harta geopolitică a Eurasiei s-a schimbat mult, şi, in
mod corespunzător, s-a schimbat şi sistemul securităţii internaţionale in regiune, inclusiv şi cel
energetic. Apariţia a peste zece subiecţi noi in relaţiile internaţionale, legăturile lor cu comunitatea
mondială au determinat realizarea unei evaluari după noi metode, şi o abordare diferită a problemele
regionale.

4
In condiţiile reducerii influenţei Rusiei in regiune, SUA urmăresc extinderea prezenţei lor in Asia Centrală
şi bazinul caspic, motivand acest interes prin necesitatea diversificării surselor energetice. Aprecierile
specialiştilor privind rezervele de petrol şi gaze ale Mării Caspice sunt diferite. Rusia şi companiile
internaţionale caută să minimalizeze rezervele de hidrocarburi caspice. Unii consideră că Marea Caspică
are cele mai bogate resurse energetice, care pot concura cu rezervele de petrol ale Golfului Persic, iar
alţii consideră că aceste date sunt exagerate şi reprezintă incercări ale statelor riverane de a obţine
beneficii economice şi politice. Ţările riverane Mării Caspice au demarat diverse lucrări de prospecţiuni
şi explorare a platformei continentale, prin atragerea companiilor internaţionale, deşi au existat şi mai
există probleme in ceea ce priveşte delimitarea platoului maritim al Mării Caspice la nivel interstatal.
Conform pronosticurilor privind creşterea consumului de hidrocarburi, in viitorul apropiat, gradual,
interesul faţă de petrolul caspic se va concentra, in primul rand, din partea ţărilor din Asia de nordest,
sud-est şi Asia de sud.

Punctul de vedere al Azerbaidjanului in legătură cu problema examinată este total opus poziţiei
Federaţiei Ruse. Esenţa cerinţelor Azerbaidjanului constă in următoarele: Marea Caspică trebuie să fie
impărţită după principiul mării internaţionale pe sectoare naţionale care cuprind grosimea apelor şi
suprafaţa.

In ceea ce priveşte Kazahstanul, in prezent se poate menţiona că poziţia acestuia in privinţa statutului de
drept al Mării Caspice in general se aseamănă cu poziţia azeră.

Vorbind despre poziţia Iranului in chestiunea abordată, menţionăm solidaritatea acestuia cu Rusia:
Marea Caspică trebuie să fie in folosinţă comună, conform principiului de condominium.

In mod formal, Turkmenistanul este gata să se menţină de statutul vechi al Mării Caspice, in realitate,
insă, porneşte de la existenţa sectorului său.

Transportul petrolului caspic atinge nu numai interesele statelor de pe langă Marea Caspică,ci şi al
statelor europene. Dinamica economică a dezvoltării transportului resurselor energetice ale Mării
Caspice poate fi impărţită in două etape. Prima etapă se poate numi „etapa pregătitoare”,cand statele
de pe coastele Mării Caspice stăteau doar in expectativă, evaluand posibilităţile lor in regiune şi incă nu
aveau obiective şi programe stabilite.

In regiunea Mării Caspice există o serie intreagă de probleme care incă nu sunt rezolvate, printre
acestea trebuie evidenţiate situaţia ecologică şi pericolul terorismului energetic. Şi numai rezolvarea
totalităţii problemelor poate să ducă la asigurarea securităţii energetice in regiune. “Afganizarea”
intregii Asii Centrale reprezintă un pericol potenţial nu numai pentru statele din Asia Centrală, ci şi
pentru Rusia, pentru care aceasta regiune, după părerea multor analişti ruşi, reprezintă „un loc
fierbinte”. In ceea ce priveşte evenimentele din Afganistan, poziţia Turkmenistanului este determinată,
inainte de toate, de interesele exportului de gaze. Explicaţia oficială a Aşgabatului consta in faptul că,
Turkmenistanul este un stat neutru şi că evenimentele din Afganistan nu reprezintă o ameninţare
pentru el. In timpul războiului civil, care s-a declanşat in anul 1992 in Tadjikistan, zeci de mii de tadjici s-
au refugiat in Afganistan, unde s-au dislocat in tabere de refugiaţi in provinciile de nord Badahshan,
Tahar, Balh şi Kunduz. Examinand situaţia militară din Afganistan, chiar din anul 2003, nu este oportun
să vorbim Inrăutăţirea situaţiei interne afgane devine evidentă in 2003, după inceperea operaţiunii
anglo-americane in Irak, care, pe langă toate celelalte, a dus in Afganistan la creşterea puternică a
spiritului antiamerican şi a spiritului radical religios. In Afganistan, ca şi in Irak, americanii nu depun
suficiente eforturi pentru restabilirea in aceste ţări a economiilor, infrastructurii, precum şi ordinii şi
legitimităţii.Pentru ţările Asiei Centrale care au condiţii prielnice pentru răspandirea ideilor radicale,
5
caurmare a neterminării procesului de reformă a economiei, a existenţei unui potenţial intern
protestatar, care adesea are un caracter ascuns, a nivelului scăzut a relaţiilor de integrare, factorul afgan
reprezintă un potenţial de ameninţare pentru securitatea naţională. La nivelul oricărui stat din regiune,
rezolvarea problemei este ingreunată

. In politica externă multiseculară a Azerbaidjanului, nu ultimul loc ocupă colaborarea cu statele din Asia
Centrală. Cu toată reţinerea relativă in relaţiile reciproce, in timpul anilor de inceput post-sovietici, care
s-au caracterizat prin instalarea statelor independente a fostelor republici unionale, in ultimul timp,
aceasta colaborare s-a ridicat la un nou nivel, care deschide in faţa părţilor perspectivele parteneriatului
strategic plin de speranţe. O pătrundere considerabilă a avut loc la sfarşitul anilor ’90 ai secolului trecut.
Ea s-a remarcat prin inceperea realizării unor mari proiecte energetice, al căror motor in Caucaz era
Republica Azerbaidjan, iar in Asia Centală –Kazahstan. Totodată s-a reuşit realizarea unui dialog politic,
ce s-a manifestat in mod deosebit in relaţiile Azerbaidjanului cu Uzbekistanul şi Kazahstanul. Relaţiile
politice dintre Baku şi Taşkent continuă să se dezvolte pe linie ascendentă, deşi ar trebui să recunoaştem
că există incă multe resurse nefolosite pentru consolidarea parteneriatului azerbaidjano-uzbek. In ultimii
ani se construieşte activ axa parteneriatului strategic intre Baku şi Duşanbe. Tadjikistanul devine pentru
Azerbaidjan un partener atrăgător in Asia Centrală, iar Azerbaidjanul este chiar unica ţară din Caucazul
de Sud cu care Tadjikistanul dezvoltă relaţii dinamice. Pentru Azerbaidjan, care desfăşoară o activitate
intensă pentru renaşterea “Marelui Drum de Mătasii”,rolul Tadjikistanului este important ca un coridor
de tranzit pentru comerţul cu ţările din Asia de sud. Vorbind despre colaborarea Azerbaidjanului cu
Kazahstanul şi Tadjikistanul, trebuie menţionat, totodată, că Baku a semnat chiar cu aceste state
acorduri de colaborare in sfera apărării, ceea ce deschide in faţa vectorului central-asiatic al diplomaţiei
azerbaidjene perspective militarpolitice serioase. Relaţiile Azerbaidjanului cu statele Asiei Centrale sunt
incă departe de a se considera pe deplin dezvoltate, cu toate aspectele alianţei strategice. Cu toate
acestea, este clar că apropierea viitoare intre Azerbaidjan şi ţările din Asia Centrală este avantajoasă
fiecăreia din ele. Ţinand seama de faptul că “marii jucători” promovează cu forţa interesele lor, in scopul
instaurării influenţei in Caucaz, in bazinul Mării Caspice şi in Asia Centrală, pentru ţările musulmane şi
turcice din spaţiul post-sovietic este importantă consolidarea interacţiunii multilaterale. In ceea ce
priveşte calitatea de membru OSCE a celor cinci state central-asiatice din cadrul acestei organizaţii Euro-
Atlantice, a fost iniţial pusă sub semnul intrebării de unele ţări (şi in primul rand de Rusia). Dar, aplicarea
principiului egalităţii de şanse a tuturor fostelor republici sovietice nu a fost aceptat drept criteriu
privind calitatea de membru. OSCE şi misiunile din teren ale acesteia au jucat cel mai important rol in
Asia Centrală in Tadjikistan in acoperirea urmelor lăsate de războiul civil. Conferinţa privind
Interacţiunea şi Cooperarea in Asia Centrală (CICA) – o iniţiativă kazahă ce datează din 1992, ce urmează
modelul OSCE in ceea ce priveşte măsurile de clădire a increderii şi de prevenire a conflictelor in Asia
Centrală şi in imprejurimi. Agenda CICA se axează pe securitate şi pe chestiuni de stabilitate (impotriva
separatismului, traficului ilicit), iar in urma evenimentelor din Afganistan, se axează şi pe lupta impotriva
terorismului. Organizaţia de Cooperare Central-Asiatică, infiinţată sub o denumire diferită in anul 1996,
fiind formată din cele patru state central-asiatice. Ţelul principal a fost acela de a spori cooperarea
economică, dar pană in prezent nu s-au inregistrat rezultate satisfăcătoare in acest sens. Rămane de văzut
dacă aderarea Rusiei va dezvolta in continuare obiectivele iniţiale ale organizaţiei sau nu. In completarea
celor două organizaţii central-asiatice prezentate mai sus, trebuie menţionat de asemenea faptul că
Kazahstanul şi Kirgizstanul, Kazahstanul şi Uzbekistanul, Kirgizstanul şi Uzbekistanul, Kirgizstanul şi
Tadjikistanul şi Turkmenistanul şi Uzbekistanul au semnat intre ele,“Tratate de prietenie eternă”.
Comunitatea Economică Eurasiatică – infiinţată sub o altă denumire in 1996 (uniunea vamală),
redenumită Comunitatea Economică Eurasiatică in 2000, cuprinzand Belarusul, Kazahstanul,
Kirgizstanul, Rusia şi Tadjikistanul. Obiectivul principal il reprezintă uniunea vamală la scară largă şi un
spaţiu economic comun – similare UE. Spaţiului Economic Unic creat in 2003, cuprinzand patru mari
6
puteri economice din teritoriul fostei Uniuni Sovietice şi, in acest fel, incercand să sporească cooperarea
economică in formate mai mici, decat cel extins din partea CSI care nu a inregistrat succese remarcabile
in niciun domeniu pană in prezent. Prin urmare, Belarus, Kazahstan, Rusia şi Ucraina vor constitui baza
procesului de integrare a CSI, Kazahstanul fiind singurul membru central-asiatic din această organizaţie,
un loc pe care il merită cu prisosinţă, bucurandu-se de cea mai bună economie in curs de dezvoltare din
fosta Uniune Sovietică. Cu excepţia Turkmenistanului, ţările centralasiatice au incheiat de asemenea
Acorduri de Parteneriat Strategic cu Rusia. Organizaţia pentru Cooperare Economică (OCE) – infiinţată
in 1985 de Iran, Pakistan si Turcia, in vederea promovării cooperării economice, tehnice şi culturale, la
care s-a alăturat şi Afganistanul, Azerbaidjanul, Kazahstanul, Kirgizstanul, Tadjikistanul, Turkmenistanul
şi Uzbekistanul, in 1992. Priorităţile actuale incurajează comerţul regional, o bază de date pentru trafic,
un sistem energetic comun, infiinţarea unei bănci comerciale proprii, şi a unui fond ştiinţific.

Cooperarea turcă – infiinţată, in 1992, de Turcia şi fiind formată din fostele republici sovietice vorbitoare
de limbile turcice precum Azerbaidjan, Kazahstan, Kirgizstan, Turkmenistan şi Uzbekistan. Cooperarea
este identificată mai mult la nivelul relaţiilor bilaterale ale Turciei cu ţările membre şi nu atat de mult
intre celelalte ţări vorbitoare de limbi turcice, date fiind relaţiile uneori tensionate dintre ele.

Cooperarea in Zona Caspică – iniţiată de către Iran in randul statelor ce definesc graniţele Mării Caspice
(Azerbaidjan, Iran, Kazahstan, Rusia, Turkmenistan) pentru a contrabalansa influenţa turcească prin
intermediul Cooperării Turce şi pentru a deţine un rol important in delimitarea Mării Caspice in legătura
in care Iranul părea să fie in pierdere. Parteneriatul pentru Pace/PpP(Euro-Atlantic Partnership Council
(EAPC)): Toate ţările din regiune: Azerbaidjan, Kazahstan şi Turkmenistan s-au alăturat acestei
organizaţii in mai 1994, Kirgizstanul – in iunie 1994, Uzbekistanul in iunie, şi Tadjikistanul abia in
februarie 2002. Evenimentele din Afganistan, alături de atitudinea ulterioară din cadrul Coaliţiei Antitero
din Kirgizstan, Tadjikistan şi Uzbekistan nu numai că au contribuit la o creştere in importanţa
geostrategică a intregii regiuni, dar au sporit, de asemenea, relaţiile in cadrul EAPC, aceste relaţii avand şi
o abordare regională.

Uniunea Europeana: UE a semnat Acordurile de Parteneriat şi Cooperare cu toate cele cinci state asiatice.
Şi in acest caz, evenimentele din Afganistan au determinat o abordare mai complexă la nivel de regiune,
dublarea bugetului TACIS pentru Asia Centrală, sporirea vizitelor de schimb, elaborarea documentelor
referitoare exclusiv la Asia Centrală. Principalul obiectiv al UE este acela de a coopera cu Asia Centrală
in lupta impotriva terorismului, drogurilor şi crimei la nivel internaţional, in vederea asigurării accesului
la energie, imbunătăţirii dialogului politic şi a comerţului şi investiţiilor, sprijinirii democraţiei şi a
drepturilor umane şi cooperării regionale, soluţionării problemelor din domeniul apei, energiei şi
mediului.

Cand vorbim despre Asia Centrală, nu putem ignora in nici un fel influenţa Chinei. Interesele principale
ale Chinei faţă de Asia Centrală sunt in primul rand economice - avand o nevoie acută de energie. Cea
mai mare investiţie făcută vreodată in sectorul petrolului din Kazahstan este a Chinei. China urmăreşte o
anume strategie politică: in primul rand de a stopa orice semne de sprijin pentru eventualele tendinţe de
autonomie ale muslulmanilor, ale uigurilor (turci) şi, in special după stabilirea Coaliţiei Antitero – in
vederea supravegherii indeaproape a infiltrării SUA in regiune. Organizaţia de Cooperare de la Şanghai,
inspirată de China, cu un conţinut puternic antiterorist, incearcă să adapteze aceste obiective ale Chinei
legate de politica externă. Evenimentele din 11 septembrie 2001 au motivat atenţia sporită acordată Asiei
Centrale şi problemelor ei. Incercarea de a stabiliza situaţia in regiune a motivat formarea Organizaţiei de
Cooperare de la Şanghai, care a fost creată, in special, după sistemul securităţii comune de cooperare.
Regiunea a ridicat in faţa organizaţiei de la Şanghai nu numai problema luptei cu cele “trei forţe ale
răului”, ci şi problema răspandirii drogurilor, armamentului, criminalităţii transfrontaliere, probleme de
protecţie a mediului inconjurător, de dezvoltare social-economică. Structura Antiteroristă Regională şi-a
trasat sarcinile sale de bază: „culegerea şi analiza informaţiei oferite de statele-membre privind
7
problemele luptei cu terorismul, separatismul şi extremismul, crearea unei baze de date ale structurii
antiteroriste, elaborarea propunerilor şi recomandărilor privind dezvoltarea colaborării in această sferă”.
Se desfăşoară lupta pentru crearea unei „Liste de organizaţii teroriste, separatiste şi extremiste, a căror
activitate este interzisă pe teritoriilor statelor-membre ale Organizaţiei de Cooperare de la Şanghai”.
Deosebirile naţionale impiedică intocmirea definitivă a listelor unice de organizaţii teroriste şi extremiste.
Din primele zile ale existenţei sale, Structura Antiteroristă Regională a inceput in mod planificat şi
eficient să-şi exercite obligaţiile sale pentru aducerea la viaţă a principiului „Rusia, China şi Asia Centrală
–zonă liberă de teroare”. Exerciţiile comune au confirmat faptul că ţările-membre ale Organizaţiei de
Cooperare de la Şanghai sunt gata să ducă lupta cu terorismul internaţional prin folosirea forţei.

Marea Caspica reprezinta al treilea mare depozit de petrol, dupa Golful Persic si dupa Siberia rusa, fiind
considerata ultimul vast rezervor de energie al lumii. Bazinul Marii Caspice poate reprezenta o sursa
suplimentara de carburanti si energie in cazul in care petrolul extras din Golful Persic se dovedeste
insuficient sau devine inaccesibil din cauza unui eventual conflict extins in zona Orientului Mijlociu. In
acest context, Washingtonul are scopuri foarte clare: sa asigure o prezenta masiva a companiilor
petroliere americane in spatiul ex-sovietic din jurul Caspicii si sa elimine treptat influenta ruseasca din
zona. Actualmente, Marea Caspica se afla la intretaierea intereselor energetice americane, europene si,
mai recent, chinezesti, iar lupta aceasta pentru suprematia in zona se suprapune cu competitia acerba intre
statele riverane la aceasta mare – Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Azerbaidjan si Iran. Acestea din urma
incearca, fiecare in parte, sa stabileasca relatii comerciale avand ca obiect petrolul cu diversi parteneri
internationali, lasand transportul petrolului si al gazelor catre pietele internationale nereglementat si
facand loc disputelor deschise si unui intreg sir de litigii teritoriale. Moscova si Teheranul sunt frustrate
deoarece aceste conducte comune, care ar urma sa treaca pe teritoriile lor, le vor aduce pierderi de
milioane de dolari, avand in vedere ca un acord din 1998 stipuleaza clar ca nu se incaseaza taxe de tranzit
pentru forarile sub plafonul marii.

Prezentarea problematicii Mării Caspice

Marea Caspică este cel mai mare corp acvatic interior din lume,
a c o p e r i n d 370.000 metri pătraţi – o zonă aproape cât Japonia.
6
Geografic, bazinul se divide tipic, înnord, centru şi sud. Partea de nord are coaste joase, cu o adâncime
mai mica de 3 metri. Nordul acoperă 61.408 m
2
, centrul 85.200 m
2
, cu o adâncime de 95 – 130 m pe coastavestică. Caspică de sud acoperă 92.112 metri pătraţi şi
deţine cea mai mare adâncime dar şi cele mai bogate zone petroliere şi gazifere – zona dintre peninsula
azera Absheron şiregiunea turkmena Peri-Balkhan.
7
Înainte de a merge mai departe cu descrierea statutului legal al Mării Caspice, o precizare trebuie făcută.
Mai întâi de toate, când se vorbeşte despre Caspică, invariabil sevorbeşte despre „Marele Joc”
(Great Game) sau „Noul Mare Joc” (New Great Game) pentru a-l diferenţia de „Marele Joc” din
secolul XIX, după expresia lui Rugyard Kipling.Totuşi există diferenţe ce se impun între „Marele Joc” şi „Noul Mare
Joc”:1 . Î n p r i m u l r â n d „ M a r e l e J o c ” a l s e c o l u l u i X I X e r a o d i s p u t ă î n t r e d o u ă
p u t e r i imperiale, Rusia şi Marea Britanie. Astăzi este vorba despre o dispută între Rusiaşi mulţi alţi
actori din Caspică. Europa Occidentală şi SUA nu sunt încă actori,deşi companiile lor
petroliere le atrag în joc. În sfârşit, în interiorul regiunii,câteva noi state independente
sunt jucători, trei sunt în Caucaz iar cinci sunt în Asia Centrala.2.În al doilea rând, vechiul
8
„mare joc” era unul al concurentei imperiilor. Astăzi,imperialismul se regăse şte doar în
politica Rusiei, agravată poate şi de starea precară economică ce necesită succese politice pentru
contrabalansare.3.În al treilea rând, fostele republici sovietice se află acum la alte standarde
decâtcele sovietice: grad mai mare de alfabetizare, cunoştinţe despre industrializare şiurbanizare, o
„inteligenţă” proprie. Toate acestea erau cel mult rudimentare acum100 de ani.4.În al patrulea rând,
miza în „Marele Joc” era reprezentată de câştigurile teritoriale şi de obicei, costurile depăşeau
câştigurile potenţiale. Astăzi miza este multiplă,i n c l u z â n d i n d e p e n d e n ţ a n a ţ i o n a l ă , p r o f i t u r i
d i n i n d u s t r i a h i d r o c a r b u r i l o r , revigorarea islamică. în consecinţă, dacă există o utilitate în
analogia istorică, cusiguranţă ea ţine mai mult de diferenţele dramatice decât de similitudini.
8
În ceea ce priveşte aspectul resurselor Mării Caspice, bibliografia de specialitateeste extrem de
diversă în aprecieri datorită faptului că metodele de evaluare sunt încontinuă modificare
tehnică. Se estimează că Marea Caspică deţine 15,6 miliarde de barili deja descoperiţi şi alte
163 miliarde de barili fezabili.
9
Departamentul pentru

În timp ce geografia Mării Caspice a rămas neschimbată de milenii, geopoliticaregiunii s-a schimbat
semnificativ în ultimii ani. că rezultat al colapsului URSS, toate cele 15 republici şi-au
proclamat independenţa între 1990 – 1991. Astfel, Marea Caspicăa devenit subiect de dispută pentru noi state
independente:- R u s i a – 1 2 i u n i e 19 9 1 ; -Azerbaidjan – 30 august
1 9 9 1 ; -Turkmenistan – 27 octombrie 1991;-K a z a h s t a n – 16
d e c e m b r i e 1 9 9 1 - I r a n . Odată cu apariţia mizei hidrocarburilor, spectrul
actorilor s-a lărgit cu încă douăcategorii:- S U A , R u s i a , I r a n , T u r c i a , C h i n a ş i c o m p a n i i l e
t r a n s n a ţ i o n a l e ; - P a k i s t a n , A r a b i a S a u d i t ă , U c r a i n a , s t a t e b a l t i c e . In al doilea grup
intra şi state sud-caucaziene si, cu toate că vocile care îl compunsunt mai numeroase şi mai diversificate,
părerea aproape unanima a observatorilor este căîn zona se dispută două axe: Moscova – Teheran şi
Washington – Ankara

RELAŢIILE ROMÂNIEI CU STATELE DIN CAUCAZUL DE SUD. 1991-2001

Prezenţa şi rolul Chinei ne determină să -i asociem poziţia cu aceea de
pendul geopolitic
ce acţionează pentru crearea unei balanţe de interese.
14
Probabil, pentru primadată de la Ginghis-han, chinezii se reîntorc pe aceste coaste caspice odată cu
semnarea dec ă t r e C o m p a n i a N a ţ i o n a l ă C h i n e z ă a P e t r o l u l u i , a u n u i c o n t r a c t c u
K a z a h s t a n u l î n privinţa câmpului petrolier de la Uzen. Motivaţia esenţiala a CNCP nu este atât
profitul,cat asigurarea necesarului de energie internă deoarece producţia internă de 3,5 milioane b/z este
insuficientă.
15
Prezenţa atâtor actori implicaţi direct în evoluţia din zona implică o serie de întrebări legate
de viitoarele alinieri politice, fie anti-arabe, fie anti-iraniene, fie anti-ruse:- s e v o r a l i n i a s t a t e l e
c a s p i c e p e u n c o r i d o r î n t r e I s r a e l ş i T u r c i a , c e a r e l i m i n a India?-vor alege
statele caspice între Rusia şi Iran după bunul plac? - s e v o r a l i n i a u n o r s t a t e
o c c i d e n t a l e ? -vor merge Kazahstanul şi Uzbekistanul în direcţii
d i f e r i t e ? Răspunsurile la aceste întrebări depind de următoarele variabile:- r a d i c a l i z a r e a s i t u a ţ i e i d i n
A f g a n i s t a n ş i e f e c t u l a s u p r a P a k i s t a n u l u i , c e n t r u d e moment al „noului Islam politic” –
un model al sfârşitului de ani `90;- r e z u l t a t u l d i s p u t e i a s u p r a I r a k u l u i , d i n t r e F r a n ţ a ,
R u s i a ş i c o m p a n i i l e p e t r o l i e r e americane;- c r e ş t e r e a a c c e l e r a t a a r o l u l u i
T u r c i e i d e „ c a l t r o i a n ” o c c i d e n t a l î n d e f a v o a r e a Pakistanului, favorita
Occidentului pana la ambiţia realizata a premierului Vaj-Payee de a deţine arme nucleare.Dacă lupta geopolitică
pentru resurse este atât de acerbă, nu înseamnă că nu existăşi opinii mai puţin optimiste asupra eficienţei

9
angajamentului. Astfel, Charles Maxwell,un fel de guru al industriei petroliere, avansa un scenariu
conform căruia în 2003 – 2004ar surveni o scădere a preţului petrolului, ajungându-se la 8-9$ pe baril –
preturi ce nu ar justifica eforturile în infrastructura conductelor. Dacă se asociază necesarul scăzut
aleconomiilor Asiei, rata creşterii mai puţin rapide a Europei decât se previziona, ierniledin ce în ce mai
calde din America, re-evaluarea ratei creşterii Chinei, scenariul nu apareatât de încântător pe cât se arată.
16
Acest lucru ne îndreaptă către concluzia că, asociat înegală măsură interesului economic în Caspică, este şi cel
politic.
2. Marea Caspică: lac sau mare?
14
Meiirzhan Mashan, Sanat Kushkumbaev,
Caspian at the crossroads of geopolitical interests
, în “MarcoPolo Magazine” (in continuare MPM) 2/98, p8
15
Giandomenico Pico,
The Caspian Region: is it really strategic?
, în “MPM” 6/98, p1
16
Idem
, p4
PROBLEMATICA STATUTULUI JURIDIC AL MĂRII CASPICE
169

Desi multe companii petroliere din Uniunea Europeana prefera ca traseul petrolului
caspic sa se inscrie pe rutele sudice prin Iran, care este numarul doi in OPEC, sau pe cele
nordice, prin Rusia, avand ca destinatie terminalele din Marea Neagra, Statele Unite nu au
incredere in traseele conductelor prin Rusia si Iran. Pentru factorii de decizie economica din
Uniunea Europeana, Iranul ar putea reprezenta un factor de echilibru si securitate intr-o regiune
economica iesita de sub tutela Rusiei. Acest punct de vedre intra in conflict cu viziunea
americana privind o ruta submarina trans-caspica de export de petrol si de gaz din Kazahstan si
Turkmenistan catre Azerbaidjan si, mai departe, prin Georgia, in Turcia, conectand astfel
exporturile de energie din tari partenere ale Statelor Unite si, in acelasi timp, fidele orientarii lor
in politica externa. Iranul compenseaza deficitul inregistrat prin aceasta trasare a rutelor de petrol
catre Occident printr-un acord in valoare de 70 de miliarde de dolari cu compania chineza
Sinopec, catre care va exporta zilnic 150.000 de barili de petrol, pe o durata de 25 de ani.

Rusia isi joaca si ea sansele in zona Marii Caspice si a Caucazului. Cecenia este, din
acest punct de vedere, punctul cheie al conductelor petroliere rusesti, si un punct de intersectare a
traseelor gazelor naturale care vin din Rusia, dar si din Asia Centrala. Rezervele de petrol din
Cecenia si Ingusetia sunt estimate la 60 de milioane de tone, suficient sa sustina productia de
petrol ruseasca pentru cativa ani. Autoritatile ruse vor sa controleze direct, sau printr-o
conducere locala fidela Moscovei, constructia unei conducte care incepe de la campurile
petroliere din Kazahstan pana la portul Novorosiisk, la Marea Neagra.

A cui este Marea Caspica?

In jurul Marii Caspice se creeaza un nou imperiu, cel al petrolului. Zacamintele de

titei din zona sunt estimate la aproximativ 65 miliarde de barili, in valoare de circa 150 miliarde
de dolari. Schimburile comerciale est-vest in urmatorii ani se preconizeaza ca vor ajunge la sume
astronomice. In aceste conditii, harta noului imperiu face ca vechii dusmani sa devina prieteni,
iar fostii prieteni sa devina dusmani neimpacati. Fostele tari sovietice caucaziene au devenit
10
foarte interesante nu pentru ca nu ar mai exista petrol suficient in alte zone, ci pentru ca marile
exploatari de titei se afla in zona Golfului Persic, acolo unde conflictele armate sunt extrem de
frecvente, iar acestea nu fac decat sa urce pretul petrolului, asa cum s-a intamplat in repetate
randuri.

Tranzitul titeiului – o noua mega-afacere

Sunt cinci tari care au iesire la Marea Caspica: Rusia, Kazakhstan, Azerbaidjan,
Turkmenistan si Iran. Doua sunt chestiunile in discutie: exploatarea zacamintelor si conductele
care se vor construi pentru ca petrolul sa poata ajunge in Occident. Obtinerea dreptului de
tranzitare presupune detinerea unei influente pe care marile puteri incearca s-o exercite. Aceasta
este noua varianta a jocului caspic. Dupa o perioada de inflorire in secolul al XIX-lea, regiunea a
intrat intr-un nemeritat con de umbra peste 70 de ani, cat timp a durat ocupatia sovietica. Acum,
insa, zona caspica revine in forta in atentia internationala.

Conflictele din zona, dintre Armenia si Azerbaidjan pentru controlul asupra regiunii
Nagorno-Karabach, dintre Georgia si Abhazia si, bineinteles, dintre Rusia si Cecenia, sunt doar
manifestari ale jocurilor de interese economice. Actorii implicati nu incearca decat sa-si
imbunatateasca pozitia de start in marea cursa care va incepe curand.

Pro si contra

Principalul furnizor in cadrul proiectului „Nabucco“este Azerbaidjan, prin campul

gazifer Shah Deniz. Optiunea autoritatilor de la Baku fata de „Nabucco“ este, un act politic
remarcabil, cunoscuta fiind insistenta Moscovei de a cumpara in intregime productia de gaz a
Azerbaijanului – metoda de politica energetica pe care Rusia doreste sa o aplice tuturor marilor
producatori de hidrocarburi din zona caspica si central-asiatica. Oferta ruseasca este atractiva –
pret apropiat de cel al pietei europene, in conditiile intarzierii demararii proiectului „Nabucco“ si
sprijin politic in rezolvarea chestiunii Nagorno-Karabach. Cu toate aceste presupuse avantaje,
regimul presedintelui Aliyev ramane ferm in optiunea pentru diversificarea rutelor de export si
pentru acces la piata europeana. Este un exemplu care demonstreaza inca o data ca piata energiei
– si mai ales cea a gazului natural – este guvernata nu doar de calcule de profitabilitate
economica, ci si de considerente politice, uneori preponderente.

Un alt mare producator caspic de gaze naturale, de a carui implicare a fost legata
soarta conductei, este Turkmenistan. Spre deosebire de Azerbaidjan, Turkmenistanul a fost mult
mai atent sa nu lezeze sensibilitatile Moscovei. Turkmenistanul a semnat, in decembrie 2007,
impreuna cu Kazahstanul, un acord de export al gazului caspic prin sistemul rusesc de conducte.
Acest acord parea sa puna in pericol alimentarea cu volume de gaz suficiente pentru
rentabilitatea economica a costisitoarei conducte „Nabucco“. Totusi, evolutiile economice
recente permit o reconsiderare a situatiei, deoarece descoperirea unui nou zacamant gigantic in
sud-estul tarii, estimat la rezerve de cca. 14 miliarde de mc, ar asigura resurse suficiente pentru
alimentarea gazoductului „Nabucco“ in paralel cu respectarea obligatiilor contractuale fata de
Gazprom.

Pe de alta parte, relatiile politice ruso-turkmene au fost tensionate de pretul relativ

mic de achizitie pe care Gazprom il plateste pe mia de metri cubi de gaz turkmen, ca si de
stoparea achizitiei de gaz turkmen in ultima perioada, pe fondul cererii scazute de gaz in
economiile europene aflate in recesiune. Aceste evenimente arata riscurile dependentei turkmene
de Gazprom si impun prioritatea strategica a diversificarii cailor de export. Dar, pana cel mai
devreme in 2011, cand este prevazuta finalizarea gazoductului Asia Centrala-China,

11
Turkmenistanul se afla in aceasta situatie de dependenta: exportand 80% din gaz in Rusia, ceea
ce face sa nu-si poata asigura incasari valutare decat acceptand o eventuala reducere a pretului.

Chiar si in cazul unui angajament ferm al Turkmenistanului fata de „Nabucco“,

ramane actuala dificultatea legata de necesitatea constructiei unei conducte de gaz trans-caspice,
care sa lege Turkmenistanul de Azerbaidjan. Nici Rusia, nici Iranul nu vad cu ochi buni o astfel
de alternativa. Moscova, a carei strategie energetica se bazeaza pe accesul la hidrocarburi ieftine
in statele Asiei Centrale si pe monopolizarea tranzitului acestora catre vest, se opune categoric
construirii unui gazoduct trans-caspic, cu atat mai mult cu cat si Kazahstanul a manifestat interes
pentru o astfel de constructie pentru participarea, in perspectiva, la proiectul „Nabucco“.

Nici Iranul nu vede cu ochi buni proiectul trans-caspic, deoarece enormele sale
rezerve de gaz natural ar deveni irelevante pentru „Nabucco“, cel putin pe termen mediu. Data
fiind si lipsa unui acord de partitie teritoriala a Marii Caspice intre statele riverane, proiectele de
tipul celui trans-caspic depind de un eventual consens al celor cinci state. Din aceste motive,
proiectul gazoductului trans-caspic constituie este, probabil, cel mai fierbinte subiect al
conceptului de transfer est-vest pentru hidrocarburile caspice si presupune un risc important de
conflicte regionale. Ca o exemplificare a acestor tensiuni mocnite trebuie privita si declaratia
prin care presedintele turkmen anunta intentia de a deferi Curtii Internationale de Arbitraj
chestiunea partitiei unor campuri petroliere maritime, in disputa cu Azerbaijan. Este adevarat ca,
ulterior, pentru a detensiona situatia, Turkmenistanul a anuntat ca spera sa rezolve toate aceste
chestiuni intr-un mod amiabil cu vecinul azer.

Rezervele dovedite și estimate de resurse petroliere din bazinul Mării Caspice (Azerbaidjan,
Kazahstan, Rusia, Turkmenistan, Uzbekistan și Iran) se ridica la 48,2 miliarde barili petrol (6,7
miliarde tone) și peste 8,7 trilioane de metri cubi de gaze naturale, potrivit unui raport recent a
Agenţiei Americane pentru informaţii din sectorul energiei (EIA).

12
Din aceste cantitati, aproximativ 31,2 miliarde de barili de petrol (4,3 miliarde tone) și peste 3
trilioane de metri cubi de gaze naturale reprezinta rezervele Kazahstan-ului, in timp ce
Azerbaidjan detine rezerve de 8,5 miliarde barili (1,2 miliarde tone) si 1,46 trilioane metri cubi –
circa 90% din rezervele de gaze provin din Marea Caspica.

Potentialului perimetrelor din largul Marii Caspice reprezinta circa 40% din rezervele totale de
titei (19,6 miliarde barili) si 36% din cele de gaze ( 3,18 trilioane metri cubi de gaze).

Rezervele de titei dovedite la nivel global se ridicau la finele lui 2012 se ridica la 1668 billion
barrels (233,5 miliarde tone), in crestere cu 60% fata de nivelul consemnat in 2002 (145,5
miliarde tone).

Potrivit EIA, productia din bazinul Marii Caspice reprezinta aproximativ 3,4% din
aprovizionarea cu titei la nivel mondial, media zilnica fiind de 2,6 milioane barili de titei si
condensat pe zi (365.000 tone). Cele mai importante zacaminte din regiune sunt perimetrele
onshore Tengiz, Karachaganak, Aktobe, Mangistau, si Uzen, care detin aproximativ jumatate din
rezervele dovedite ale Kazakhstanului, la care se adauga perimetrele offshore (estimat 14
miliarde barili – aproximativ 2 miliarde tone de titei) – Kashagan (9 miliarde barili – 1,26
miliarde tone) si Kurmangazy.

La acestea se adauga perimetrul offshore Azeri-Chirag-Guneshli, situat la aproximativ 120 km

de coastra Az si cu o medie zilnica de 700.000 de barili pe zi. Dat in exploatare in 1997, acesta
are rezerve confirmate de 5,4 miliarde barili, iar titeiul extras ajunge prin conducta Baku –
Tbilisi – Ceyhan in Marea Mediterana, iar prin conducta Baku – Supsa Georgia si Baku –
Novorossiysk Rusia in Marea Neagra.

Exporturile de titei ale Kazakhstanului si implicit perspectivele de extractie din perimetrului

Kashagan sunt sustinute de intentiile autoritatilor de extindere a capacitatilor de tranzit: conducta
CPC (The Caspian Pipeline Consortium) de face legatura intre zacamantul petrolifer Tengiz si
portul rusesc de la Marea Neagra – Novorossiysk, conducta Atyrau – Alashankou – Xinjiang
China, conducta Uzen-Atyrau-Samara – Marea Neagra, Baku-Tbilisi-Ceyhan Turcia.

Tranzitele petroliere
2.1
Exporturile de ţiţei din Kazahstan prin Rusia
În anul 2001, Kazahstanul a exportat, via Rusia, în jur de 270.000 bbl/zi, cea maimare parte a acestei
cantităţi fiind pompată prin conducta Atyrau -Samara, apoi prinsistemul Transneft adus fie
la conducta Drujba, fie la Sistemul de conducte Baltic.Recent, Rusia a participat la
extinderea capacităţii conductei Atyrau -Samara până la3 0 0 . 0 0 0 b b l / z i , a l o c â n d , î n
a c e l a ş i t i m p , K a z a h s t a n u l u i o c o t ă d e 1 0 0 . 0 0 0 b b l / z i î n sistemul de conducte
Baltic.Kazahstanul a expediat ţiţei la export în 2001, via Rusia, prin portul rusesc de laMarea Caspică –
Makhachkala, care este legat de Baku (ce este capătul unei conducte cuo capacitate de 100.000 bbl/zi) –
Novorosisk.În decembrie 2001, guvernele Rusiei şi a Kazahstanului au încheiat un acord princare i se permite
Kazahstanului să transporte prin sistemul rusesc de conducte până la 3 5 0 . 0 0 0 b b l / z i î n
a n u l 2 0 0 2 . A c e s t a c o r d n o m i n a l i z e a z ă c o n d u c t e l e d i n s i s t e m u l Transneft, inclusiv
sistemul Baltic de conducte, conducta Atyrau-Samara, conductaB a k u - N o v o r o s i s k ,
p o r t u l M a k h a c h k a l a , d a r n u i n c l u d e s i s t e m u l d e c o n d u c t e C P C (Caspian Pipeline
Consortium). Prin acesta din urmă, în anul 2002, s-au expediat circ
Exporturile de ţiţei azer prin Rusia

13
Prin sistemul de conducte al Transneft au fost transportate zilnic circa 300.000 bblţiţei, extras din Marea Caspică (de
origine fie kazahă, fie azeră). Exportatorii din regiuneacaspică au un număr mare de opţiuni de export, dar
Rusia speră să devină principala rutăde tranzit pentru ţiţeiul din Marea Caspică.Exporturile azere via Rusia
se desfăşoară, în principal, prin conducta Baku - Novorosisk. În anul 1996 Rusia şi Azerbaidjan au
semnat un acord interguvernamental cu privire la tranzitul ţiţeiului azer prin Rusia. Având în vedere
faptul că această conductă aavut probleme din cauza războiului din Cecenia, exporturile azere via Rusia
prin aceastăconductă au fost mai mici de 10.000 bbl/zi în a nul 2000. Mai mult, AIOC
(AzerbaijanI n t e r n a t i o n a l O p e r a t i n g C o m p a n y ) , c a r e a r e î n e x p l o a t a r e c e l e m a i
b u n e c â m p u r i petroliere din porţiunea de Mare Caspică, ce aparţine Azerbaidjanului, a decis
săocolească Rusia, prin pomparea prin conducta Baku-Supsa (Georgia). AIOC este scepticăîn a utiliza
conducta Baku-Novorosisk, având în vedere că aceasta este mai lungă, decimai scumpă (de 7 ori mai
scumpă decât cealaltă conductă), pe de o parte, iar, pe de altă parte, în terminalul Novorosisk toate
ţiţeiurile se amestecă, reducând valoarea ţiţeiuluiazer. Cu toate acestea, în anul 2001, prin conducta Baku-
Novorosisk au fost expediate laexport peste 46.000 bbl/zi, aceeaşi rată menţinându-se şi în anul 2002.
4
2.3
Exporturile de ţiţei turkmen prin Rusia
Exporturile turkmene de petrol se desfăşoară, în principal, prin conducta Baku- Novorosisk, în anul 2000
prin această conductă fiind pompate la export circa 50.000 bbl/zi. De asemenea, având în vedere refuzul
Rusiei de a conecta ţiţeiul turkmen laconductele Transneft, această ţară este obligată să -şi
exporte ţiţeiul cu ajutorul căilor ferate.Rusia manevrează pentru a deveni actorul principal în
explorarea, dezvoltarea şiexportul de ţiţei din regiunea Mării Caspice.
5
În concluzie
,
î n u l t i m a s u t ă d e a n i p e t r o l u l a c o n s t i t u i t u n u l d i n t r e c e l e m a i importante bunuri
comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor naţionale pentru dezvoltare,
dar şi a politicii mondiale. Lumea este continuu modelată detehnologie şi invenţii. Computerizarea,
comunicaţiile globale, într-un cuvânt „economiaknow-how” coexistă, la ora actuală, cu
„economia industrială”. Ţiţeiul rămâne forţa motrice pentru economiile industriale, reprezentând
fundamentul pentru cele mai mariafaceri internaţionale, înglobând cele mai mari riscuri, dar şi profituri pe
măsură. Acest produs se interpune, dar şi generează conflicte între întreprinderi mici şi
corporaţiimultinaţionale, între afaceri private şi interese de stat.

14
Summitul Mării Caspice de la Astrahan este un progres

© Foto: RIA Novosti/Aleksei Nikolski

Principalele acorduri privind statutul Mării Caspice au fost

înregistrate. Şefii statelor din grupul celor cinci state din
zona Mării Caspice, care au participat la summitul de la
Astrahan au semnat o declaraţie politică.
În acest document sunt oglindite principalele principii ale cooperării, care vor sta la baza
Convenţiei privind statutul Mării Caspice. După cum consideră preşedinţii, Convenţia poate fi
adoptată la următorul summit al Mării Caspice.

Grupul celor cinci ţări din zona Mării Caspice - Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan, Iran şi
Turkmenia încearcă să stabilească statutul Mării Caspice de peste 20 de ani. Însă, probabil că
principalele dificultăţi au fost în sfârşit depăşite. Acordurile încheiate la Astrahan răspund
intereselor de lungă durată ale tuturor părţilor, este convins preşedintele rus, Vladimir Putin.

„Lucrul principal este că am coordonat declaraţia politică, în care pentru prima oară sunt
înregistrate principalele principii ale cooperării între cele cinci ţări din zona Mării Caspice.
Acordurile încheiate răspund intereselor pe termen lung ale tuturor părţilor. Suntem
recunoscători partenerilor pentru disponibilitatea şi găsirea unor compromisuri necesare şi
acceptabile.

Rusia se situează pe următoarea poziţie: Marea Caspică este un bazin unic închis şi ea trebuie să
aibă un statut deosebit. Principalul principiu din punctul de vedere al Rusiei poate fi formulat
15
astfel: „delimitarea fundului mării în scopul folosirii resurselor naturale, iar apa este comună”. Se
propune să se instaureze zone de jurisdicţie naţională de 25 de mile, iar apele în afara acestor
zone vor fi folosite în comun. Poziţia Rusiei este susţinută de Azerbaidjan şi Kazahstan. Iranul a
considerat că marea trebuie să fie împărţită în cinci părţi egale. Însă, după vizita la Moscova a
ministrului iranian de Externe, opiniile Moscovei şi Teheranului s-au apropiat. O confirmare în
acest sens este semnătura preşedintelui iranian pe declaraţia adoptată.

Judecând după declaraţiile liderilor, ei sunt convinşi că în curând va fi adoptată Convenţia Mării
Caspice. Iar în timpul şedinţei în format lărgit au răsunat propuneri practice privind extinderea
cooperării în zona Mării Caspice. Preşedintele kazah, Nursultan Nazarbaiev a relevat
următoarele.

„Ţinând cont de starea pieţii mondiale, trebuie să fie examinată posibilitatea apropierii
economiilor ţărilor noastre şi creşterea schimburilor comerciale. Încă înainte de reglementarea
statutului juridic al Mării Caspice pot fi puse bazele cooperării economice. Propun să fie
examinată posibilitatea creării unei zone de liber schimb la Marea Caspică.

Potrivit liderilor ţărilor participante, al patrulea summit al statelor din zona Mării Caspice este un
progres. Principiile cooperării şi rezolvarea principalelor probleme au fost coordonate. Au fost
semnate acorduri privind bioresursele, hidrometeorologia şi securitatea. Toţi liderii au fost de
acord şi cu faptul că pe Marea Caspică pot naviga liber şi navele statelor de pe coastă. Marea
Caspică trebuie să rămână o mare a prieteniei, păcii, cooperării şi bunei vecinătăţi.

16