DORCA, O CREŞTINĂ „BOGATĂ ÎN FAPTE BUNE“

Ilustraţia de la pagina 67

Dorca era o membră a congregaţiei creştine din oraşul-port Iope. Fraţii şi surorile de credinţă o iubeau
foarte mult deoarece era „bogată în fapte bune şi în daruri de îndurare“ (Fap. 9:36). Mulţi evrei din zone
cu populaţie mixtă, formată din evrei şi neevrei, aveau două nume: unul ebraic sau arameic şi unul
grecesc sau latin. Şi Dorca avea două nume: unul grecesc, Dorca, şi unul arameic, Tabita, amândouă
însemnând „Gazelă“.

După cât se pare, Dorca s-a îmbolnăvit şi a murit pe neaşteptate. Potrivit obiceiului, trupul ei a fost
spălat pentru înmormântare şi depus într-o cameră de sus, probabil în propria casă. Din cauza climei
calde, în Orientul Mijlociu, înmormântările trebuiau să aibă loc în ziua decesului sau cel târziu a doua zi.
Astfel, când creştinii din Iope au auzit că Petru se afla în oraşul vecin Lida, au trimis după el, deoarece
era suficient timp ca acesta să ajungă în Iope înainte să fie înmormântată Dorca. Distanţa dintre cele
două oraşe era de numai 18 km şi putea fi parcursă pe jos în aproximativ patru ore. Prin urmare,
congregaţia a trimis doi bărbaţi să-i spună lui Petru să vină la Iope fără întârziere (Fap. 9:37, 38). În
legătură cu acest fapt, un biblist a făcut următorul comentariu: „Trimiterea a doi emisari era o practică
în iudaismul timpuriu, unul dintre motive fiind acela că un emisar putea confirma mărturia celuilalt“.

Ce s-a întâmplat când Petru a sosit la Iope? Relatarea continuă: „L-au condus în camera de sus şi toate
văduvele au venit la el plângând şi arătându-i multe dintre cămăşile şi mantiile pe care le făcea Dorca
atunci când era cu ele“ (Fap. 9:39). Membrii congregaţiei o iubeau mult pe Dorca şi pentru că ea avea
obiceiul să le coasă haine. Ea le făcea atât tunici, cămăşi care se purtau direct pe piele, cât şi mantii şi
robe, care se purtau deasupra tunicilor. Relatarea biblică nu specifică dacă Dorca doar cosea hainele sau
şi cumpăra materialele. În orice caz, ea era îndrăgită de toţi pentru bunătatea ei şi pentru „darurile de
îndurare“.

Petru trebuie să fi fost profund impresionat de atmosfera pe care a găsit-o când a urcat în camera de
sus. Biblistul Richard Lenski spune: „Atmosfera de jale de aici era foarte diferită de cea din casa lui Iair,
unde bocitoare plătite şi flautişti se manifestau zgomotos. Aici nu era nimic teatral“ (Mat. 9:23). Durerea
celor aflaţi în acea cameră era sinceră, profundă. În plus, întrucât nu se spune nimic despre un soţ, mulţi
consideră că Dorca nu era căsătorită.
Când i-a trimis pe apostoli să predice, Isus le-a dat puterea ‘să scoale morţi’ (Mat. 10:8). Petru fusese de
faţă când Isus făcuse învieri, de pildă, când o înviase pe fiica lui Iair, dar până la relatarea despre Dorca
nu există nicio menţiune că vreun apostol ar fi sculat din morţi pe cineva (Mar. 5:21–24, 35–43). Acum
însă, Petru le-a spus tuturor să iasă afară din încăpere şi s-a rugat din tot sufletul lui Iehova, iar Tabita a
deschis ochii şi s-a ridicat în capul oaselor. Ce bucurie trebuie să-i fi cuprins pe creştinii din Iope când
Petru le-a arătat-o vie sfinţilor şi văduvelor pe draga lor soră creştină Dorca! (Fap. 9:40–42)