O dată demult, într-o ţară îndepărtată era un prinţ, care trăia într-un palat foarte mare, cu multe,

multe încăperi. De jur împrejurul palatului se ridica un zid înalt de piatră cu o poartă uriaşă de
fier. Nici un vizitator nedorit nu putea să treacă pe acolo.
Din păcate, pentru că trăia într-un astfel de palat, prinţul nu avea nici o ocazie să se apropie de
altcineva cu care să povestească despre...
Odată demult, undeva, trăia o pereche de gemeni siamezi. Deşi gemenii siamezi sunt aproape
totdeauna absolut la fel, aceştia doi nu erau deloc. Unul din ei era foarte mare, iar celălalt era
foarte mic. Cu toate acestea ei trăiau agăţaţi unul de altul, astfel încât orice făceau, puteau face
numai împreună. însă pentru că unul dintre gemeni era mai mare decât celălalt, totdeauna făceau
numai ce dorea el...
Undeva departe, trăia un băiat care s-a angajat ca îngrijitor la un delfinarium adică la un fel de
grădină zoologică pentru peşti, unde se aflau mai multe bazine şi acvarii cu apă de mare. Acolo
au fost aduşi şi trăiau toate felurile de peşti din ocean, chiar şi cei mai mari şi mai răi. Băiatul
care îi îngrijea voia să-şi facă treaba cât mai bine, aşa că s-a străduit să strângă cît mai multe
informaţii despre fiecare peşte oceanic...
Odată într-o pădure depărtată se afla un brăduţ care au prea arăta la fel ca ceilalţi copaci, pentru
că nu era verde şi dădea impresia că este cu totul lipsit de viaţă. Părea ca şi cum ar fi fost lovit de
trăsnet şi de atunci n-ar mai fi crescut deloc. Ceilalţi copaci de prin. partea, locului credeau chiar-
că murise, deşi stătea încă în.picioare, pentru că, după cum se ştie, majoritatea copacilor sunt
capabili să rămână drepţi multă vreme după ce îi părăseşte viaţa. Numai că ei se înşelau. Foarte
adinc înăuntrul său, brăduţul era încă în viaţă. însă pentru că fusese lovit de un trăsnet...
A fost odată o fetiţă care avea în casă o mulţime de oglinzi. Numai că, de câte ori se uita în ele se
întâmpla ceva foarte straniu: nu putea să vadă imaginea ei adevărată. Fetiţa vedea numai un fel
de linie, un contur neclar, din care nu se putea desprinde nici o formă. Asta era tot ce putea vedea
când se uita în oglindă. Acest lucra o speria destul de tare pe fetiţă care se temea să spună
altcuiva că ea nu vede în oglindă decât o formă neclară. Fetitei ii era încă mai ales pentru că
începea să creadă că ea nici nu este altceva decât o formă neclară...