PROIECT
GERMANIA
Introducere..........................................................................................................
Concluzii...................................................................................................................
Bibliografie ..............................................................................................................
Introducere
Comunitatea şi limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca stat Germania a apărut
abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German,
înglobînd partea de nord a Germaniei actuale - Confederaţia Germană de Nord:( dominată de Prusia),
apoi Bavaria (în germană Bayern) precum şi diferite alte regiuni, excluzând însă părţile vorbitoare de
germană din Austria. Acesta a fost cel de al doilea Reich german, tradus de obicei ca „imperiu”.
Primul Reich — cunoscut timp de multe secole sub denumirea Sfântul Imperiu Roman de Naţiune
Germană — provenea din divizarea Imperiului Franc în 843, existând sub diverse forme până în anul
1806.
Cel de-al Treilea Reich (şi ultimul) a fost cel al naziştilor; el a durat doar 12 ani, din 1933 până
în 1945.
În urma celui de al doilea războiului mondial, Germania a fost împărţită în patru „zone de
ocupaţie”, controlate de puterile aliate Franţa, URSS, Regatul Unit şi Statele Unite. Berlinul a fost de
asemeni divizat în patru sectoare controlate de aceste puteri. Scindarea a culminat prin constituirea în
1949 pe teritoriul Germaniei a două state germane: partea de apus s-a numit Republica Federală
Germania (RFG, Germania de Vest sau Bundesrepublik Deutschland), iar partea de răsărit, orientată
spre URSS, s-a numit Republica Democrată Germană (RDG, DDR, Germania de Est sau de Răsărit).
Germania de vest şi-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere
economică importantă a Europei.
În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că
landurile fostei RDG au aderat oficial la RFG, adoptând şi constituţia RFG. Tratatul care a definit
această reunificare se numeşte „Doi plus patru” (a fost încheiat de cele două state germane şi cele
patru puteri care deţineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea Britanie, Franţa şi
URSS).
Statul unit este acum una dintre cele mai importante ţări din Uniunea Europeană şi din
lume.
I. Prezentarea generală a Germaniei
Germanii sunt în proporţie de 93 % iar străini (turci, iugoslavi, italieni, greci, polonezi,
austrieci, spanioli) 7 %.Cele mai mari concentrări de populaţii se află de-a lungul văii
Rhinului şi zona înconjurătoare, în deosebi în Ruhr (car se prefigurează drept un megalopolis)
unde densitatea depăşeşte 5 500 loc./km2 în jurul marilor oraşe şi în regiunile Saxono-
Thuringiană. Zone mai puţin populate sunt câmpia, în nord, şi Alpii Bavariei în sud. Culte:
protestantism 40 %, catolicism 35 %, 25 %: culte neprotestante, islamism, ortodoxism.
Germania este o țară central-vestic europeană având capitala la Berlin. In nord este
inconjurată de Marea Nordului, Danemarca si Marea Baltică, in est de Polonia si Cehia, in sud
de Austria si Elveția, iar in vest de Franța, Luxemburg, Belgia si Olanda. De asemenea este o
țară culturală deoarece conține numeroase castele, centre importante in Dresden, Leipzig si
Weimar.
Suprafața totală a teritoriului țării este de 357.021 km², relieful fiind preponderent
muntos.
Parcul a fost deschis pentru public in urmă cu cinci ani, iar in luna mai a
acestui an a fost inaugurat un traseu de cinci kilometri proiectat special pentru persoanele cu
dizabilități, numit “Wild Kermeter Area for Experiencing Nature”. Traseul are un maxim de
opt la sută inclinare, pentru a fi accesibil utilizatorilor de scaune rulante, o stație de autobuz
deplin accesibilă, informații cu litere mari, informații in alfabetul Braille, dar ți o cale
specială pentru a indruma vizitatorii nevăzători ți cu deficiențe de vedere.
Cu toate acestea, nu tot sectorul de turism german oferă persoanelor cu
dizabilități accesibilitate. Sectorul de turism german este plin de repere istorice puternic
protejat de lege, de multe ori un obstacol in calea imbunătățirii accesibilității. Dar accesul
liber al persoanelor cu dizabilități se află pe o traiectorie ascendentă constantă.
Clima este temperat oceanică şi de tranziţie în nord de-a lungul ţărmului Mării Baltice.
Pe coastă iernile sunt mai blânde (-10C în ianuarie) şi verile relativ răcoroase (220C în iulie),
dar spre vest verile sunt mai călduroase şi iernile mai reci. Precipitaţiile medii anuale
însumează 585 mm, fiind mai scăzute (cca 500 mm/an) în câmpie ţi mai ridicate în zona
montană unde depăşesc 1000 mm/an.
Reţeaua hidrografică se dirijează spre nord, către Marea Baltică principalele râuri
fiind Elba şi Oder. Elba izvorăşte din Munţii Sudeţi (1165 km lungime totală), fiind
navigabilă în întregime şi este legată prin canale cu alte sisteme hidrografice ale Europei
Centrale şi Occidentale. Principalul său afluent este râul Saale (care drenează sudul ţării şi are
o lungime de 427 km, navigabil fiind doar pe 157 km).
În est curge Oderul (848 km lungime totală), care izvorăşte din zona de contact a
munţilor Sudeţi şi Carpaţi şi se varsă în Marea Baltică (Golful Szczecin), fiind legat prin
canale cu Vistua şi Elba. Cel mai lung canal este Order-Havel.
Reţeaua hidrografică a Germaniei mai este alcătuită şi din alte două bazine: Marea
Nordului (Elba, Weser, Ems, Rhein) şi Marea Neagră (Dunărea). Rinul (este una dintre
principalele artere fluviale, navigabil pe 700 km) drenează împreună cu afluenţii săi (Main,
Necktar, Ruhr, Moselle) partea de vest şi centrală, Elba, Weserul (805 km lungime) şi Emsul
(387 km) câmpia nordică iar Dunărea partea de sud, izvorând din Munţii Pădurea Neagră şi
străbătând teritoriul Germaniei pe o distanţă de 650 km (navigabilă pe 387 km). Toate aceste
fluvii şi râuri sunt legate între ele printr-un vast sistem de canale ce însumează 2414 km. În
sud Germania împarte cu Austria şi Elveţia lacul glacial Boden See cu o suprafaţă de 537 km2
şi o adâncime maximă de 252 m.
Concluzii...................................................................................................................
Bibliografie ..............................................................................................................