KARTA-GRAPHIC
2015
Culegere și tehnoredactare:
Tipar: Karta-Graphic
www.kartagraphic.ro
O pasăre în zbor
De unde a apărut Iulia Dragomir? Când a început să scrie, cum s-a format,
care sunt poeții ei preferați? Pentru mine, a apărut din neant. Nu auzisem niciodată
de ea până când mi-a recomandat-o Gelu Ionescu, el însuși poet și conducătorul unui
foarte bun cenaclu de poezie din Ploiești.
Citindu-i versurile, am fost de la început – așa cum o să fiți și dv., iubiți citi-
tori ai acestei cărți – cucerit de prospețimea modului ei de a scrie. Poezia se revarsă
parcă de la sine dintr-un preaplin al ființei ei. Seamănă cu acele frânturi de melodii pe
care le fredonează spontan, fără nicio intenție artistică, oamenii fericiți, în singurătate.
Starea de spirit dominantă din poezia Iuliei Dragomir este entuziasmul. Pe
poetă o bucură ceea ce vede în jur, ceea ce trăiește, ceea ce intenționează să facă în
viitor sau într-o altă viață. Are un nesaț de a trăi. Și o volubilitate de om care vrea să
spună totul dintr-odată. Până și tristețea este comunicată cu un fel de frenezie, echiva-
lentă până la urmă tot cu o sărbătorire a existenței.
Autoportretul poetei este o pasăre în zbor:
„Sunt pasărea ce își înalţă cântul îmbogăţind cu tril senin pământul,/ cu
înălţări şi prăbuşiri spre zare, sunt pasărea ce zboară peste mare./ Cu aripi largi înfrunt
orice furtună planând uşor pe vreme rea sau bună,/ scrutez în zboru-mi orizontul în
mişcare culeg din nori frântura de culoare/ şi o împrăstii peste valurile vieţii, tresar
mereu în ceaţa, roua dimineţii/ sperând că zilele-mi vor fi cu soare, sunt pasărea ce
zboară peste mare.” (Pasărea)
De la Magda Isanos n-a mai apărut la noi o asemenea poetă capabilă să trăias-
că beatitudinea zborului chiar și în momentele în care devine conștientă de iminența
prăbușirii. Pentru că în poemul din care am citat nu este vorba de o convenție poetică a
avântării în văzduh, ci de un destin tragic și de asumarea lui: „O pasăre ucisă voi fi
cândva, o ştiu, dar zborul mi-l prefac în apă vie,/ adulmec depărtarea şi îmi scriu în
suflet dorul pentru veşnicie./ Îmi voi pleca aripa peste ape, se va pleca pământul peste
mine/ şi voi lasa doar amintirea să mai sape în clipele de abur şi de prafuri pline.”
(idem).
Merită remarcată revărsarea în cascadă a versurilor, ca dintr-un corn al abun-
denței lexicale, ca și muzicalitatea lor impetuoasă. Este o poezie care te trezește dacă
ești adormit, te entuziasmează dacă ești apatic, te recâștigă pentru poezie dacă ești
prozaic.
Încă de la prima pagină a cărții te simți prins într-o horă de cuvinte (asemenea
tânărului de la oraș, din romanul lui Liviu Rebreanu, în „ciuleandra”):
„Semănăm, nepreţuitul meu ce-ai răsărit din nuntă, câmp de magică chemare,/ ce zi de
zi mă-nalţi în munţi setosi de cer şi mă arunci pe creste de visare./ Cu tine rătăcesc pe
dealuri, fericită, mă pierd în văi de cântec, în vibrare,/ semănătoare în ogorul sufletu-
lui, îndrăgostită pân’ la sens, fără încetare.” (Similitudine).
Seriile sinonimice, rimele interioare, ritmul galopant, totul contribuie la crearea
impresie de dezlănțuire lirică și de dăruire integrală. Bucuria de a scrie a autoarei se
transmite cititorului sub forma bucuriei de a citi.
Iuliei Dragomir i se potrivesc poemele lungi, acelea care îi dau posibilitatea să
își desfășoare retorica entuziasmului și să instaureze o atmosferă lirică. După ce par-
curge un text al ei, cititorul are nevoie de timp ca să revină la realitate, ca spectatorul
care iese dintr-o sală cinematograf.
Cel mai tulburător poem din volum, Arhipelag, începe cu invitație neobișnu-
ită adresată... sărbătorii:
„Te invit la mine-n suflet, sărbătoare!/ Locuieşte-mă cu arome, armonie şi cu-
loare!/ Colindă arhipelagul clipelor în taină,/ şi rătăceşte-te-n mine dulce,/ fii apă vie,
soare, pâine, haină!/ Croieşte-ţi drum prin amintiri, pe stâncile greşelii,/ străbate-mi
inima şi gândul, salaşul îndoielii şi-al plăcerii,/ atinge rănile şi vindecă prin dăruire
tot jarul urmelor de rătăcire!”
Citind poemul, îți vin în minte, prin analogie, versurile lui Nicolae Labiș:
„Azi sunt îndrăgostit, e-un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu.” Iulia Drago-
mir sărbătorește prin poezia sa existența, existența în întregime, nu numai momentele
de
triumf. Multe dintre textele ei ar avea succes recitate pe scenă, în fața unui public
receptiv, dispus să intre în joc. Poeta conferă cuvintelor o energie care se transmite,
acțiunea ei poetică este tonică. Bineînțeles că nu toate poemele au aceeași forță ex-
presivă, inspirația pulsează, este inegală. Dar în general scrisul Iuliei Dragomir poate
fi considerat un succes.
Alex. Ștefănescu
Cuprins
Cuprins
Cuprins
Cuprins
Similitudine
Semănăm, nepreţuitul meu ce-ai răsărit din nuntă, câmp de magică chemare, ce zi de
zi mă-nalţi în munţi setosi de cer şi mă arunci pe creste de visare. Cu tine rătăcesc pe
dealuri, fericită, mă pierd în văi de cântec, în vibrare, semănătoare în ogorul suflet-
ului, îndrăgostită pân’ la sens, fără încetare. Prin ochi sărut veşmântul de lumină,
frânturile de gând prind iute rădăcină, şi încolţesc în solul inimii puzderie de vise, în
suflet dulci comori nescrise. Minunile iubirii înfloresc şi cai sălbatici, în goana dor-
ului, orbiţi se năpustesc. În glas şoptit, în tremurări de paşi, în zâmbet înflorit dintr-o
continuă mirare, simţi că-ţi închin pe-ntreaga hartă de miracole cu-al meu surâs şi
timp şi zare?
Cântec
10
şi-nmiresmezi tărâmul viselor în vreme.
Te simt în respiraţii, izbucnesc cuvinte,
rostogolesc tăceri şi graiuri să te-alinte.
Desţelenesc câmpii, alerg peste păşuni,
din holda bucuriei iubirea tu s-o aduni
şi te sărut pe vise şi te sărut pe flori,
pe buze însetate, pe aripi şi pe nori,
pe rănile ascunse, pe râuri de-aşteptări,
pe sunete, plăceri, pe vai, pe ah, pe ha ,
pe inima ce cântă în cheia sol şi-n la.
Dorinţa
Coboară-mă în poveste !
Ia-mă cu raze şi cu flori în păr, cu veste şi fără de veste!
Dă zvon în ceruri că porţi stele în privire, că ai primit seninul cu uimire,
şi cheamă cântăreţii să doinească, să ştie fiece făptură că dragostea-i la tine-n bătătură,
că ţi-a cuprins şi câmpul şi odaia,bucătăria, podul, holul, chiar şi baia!
Dă zvon copacilor din crânguri să îşi înalţe falnic trupul către soare,
căci o femeie strânge roua, adună pacea pe ogoare
şi o sădeşte în pieptul tău cu focul, de simţi cum joacă-n patul tău norocul!
11
Păcatul
12
Alegerea
Mereu prizonieri între un nu şi-un da, alegem între fluturii din piept şi a pleca,
alegem dintre zbor în crâng şi a stagna, dintre a dărâma zidiri sau poduri a clădi,
dintre a fi total indiferenţi sau a iubi, alegem dependenţă sau în câmp eliberarea,
speranţă încolţind în brazdă, disperare, alegem rana sau o dulce, blândă mângâiere,
alegem ceas de ceas virtute sau plăcere, ce oameni şi ce vise ne-însoţesc cărarea,
în timp ce ne purtăm egoul sau mirarea.Între o exclamare, o virgulă, un punct,
destinul ce ne leagă de soare, de pământ, alegem ce e rodnic în faptă, în cuvânt,
sau ne lăsăm în voia inimii în taină, ori raţiunea ne croieşte-n lume rece haină,
Alegem clipele cum să le toarcem firul,valorile, credinţa, sărutul sau zefirul,
alegem să fim cântec, izvor de bucurie şi să sădim în alţii comori în vistierie,
sau parte din obstacol, din căderi din tot ce îi umbreşte-n aspre, neguroase seri.
Alegerea ne poartă pe valurile vieţii, în noaptea, în amiaza sau raza dimineţii,
de ea depinde cursul, cu ea respiri în palme, e startul în minunea, lupta ţie dată,
în tot ce-i important pentru făptura ta, în tot ce este astăzi şi în ce-a fost odată.
13
Nelinişti
14
Perdelele
15
Aşteptare
Îmi trece timpul fără de popas, îmi trece clipa mult râvnită-n poala vremii.
Ţes în odaia viselor proiecţii fără glas şi nu mai ştiu spre ce să mă îndrept în ceas.
Aştept minunea să mă împresoare.
Poate că nu-nţeleg ce-i binecuvântarea, de nu mă bucur şi în umbră şi în vânt .
Poate-ntr-o zi va răsări în mine un crin,din luptele dintre cădere şi amin.
Un singur gând mă ţine sus:că Dumnezeu mă are-n grija sa,
orice aş face, aş fi, oriunde-aş umbla.
În aşteptare-mi trece pasul, aştept prin treceri, vânt, popasul.
Aştept cu dorul setei de lumină,ba-nnegurată, ba senină,
torcând pe fir de vis trăirea,sperând s-ating cu zâmbetul ivirea,
să-mi cânte inima în piept şi drumul să îmi fie drept,
aştept un sunet dulce în ureche, un semn de cer prin om pereche.
Vreau conectare peste timp, peste oraşe, case, în sânge, lacrimi, vise, oase,
Aştept un semn de veşnicie, să nu mai fie val de împotrivire,
mi-e sufletul avid de bucurie, aş vrea să simt pământ stabil în cale şi iubire.
16
Îmbrăţişarea 24 iulie 2015
17
Răspuns
18
Poarta spre iubire
20 august 2014
19
Fotografia
13 august 2014
20
Arhipelag
22 august 2014
21
de tot ce încolţeste pentru a mea menire,
am apă lină, amintiri, încătusări de patimi şi-un şuvoi de vise!
Ia tot ce te ridică, ia căile deschise!
Poate că o idee prinsă într-o vârstă clădeşte un imperiu prin mişcătoarea crustă,
şi-ti apără credinţa, îţi stabileşte sensul, răspunsul şi putinţa.
Tu, fă-le pod de aur, sădeşte fericirea, în lume fii odihnă şi-o să-nţelegi menirea!
Atinge insula credinţei, în ea trăieşte dragostea, speranţa, din ea îmi iau avântul,
cutezanţa,
aici e cel mai înflorit pământ, aici cuvântul este sfânt,
iar fapta este iarba-nrourată hrănind făptura care-i însetată.
Paşeşte cu încredere prin ape, pe pământ,
aici sunt eu şi te iubesc cu tot ce sunt.
22
Chemare
22 august 2014
Ce faci la ceasul când mi-e dor de tine?Te pierzi în gânduri, amintiri străine?
Sau ţesi cu pasul visul dintre şoapte? Cu dragostea te înfăşor prin suflet zi si noapte,
să-ţi fie haină când urgiile din vreme or vrea să te alunge, să te cheme,
să-ţi fure din căldură, din dogoare, să te îngheţe sau să te doboare.
Să-ţi fie apa ce setos o vrei şi o gaseşti mereu în ochii mei,
să-ţi mângaie lumina în sărut de sărbătoare, să-ţi bucure făptura ca o floare .
Răsari în calea mea în ceaţa ce mă împresoară şi fii tu pacea, tu, a mea comoară!
Simfonie 27.august.2014
Cu dragostea la cârmă pe corabia de şoapte, înalţ iubirii imn de dor nebun în noapte,
În spasm de vară simfonia-n mine creşte către direcţia ce inima cântând o stabileşte.
În august de arcuşuri, şlefuind trăirea, îmi orchestrez pe struna fiinţării firea.
În soba amintirii ard mocnit tăciunii şi aer pesimist alung prin geana lunii.
În inimă s-a năpustit un cor de slavă, iubirea, simfonia vieţii, poezia navă.
Mă-nalţă-n armonie, magic praf de stea, cu lavă de atingere prin mâna, gura ta,
23
acorduri care cântă-n voci îngemănate, emoţiile, doine ba senine, ba îndoliate.
E muzica ce izbucneşte-n armonii rebele în spaţiu, timp, în suflet, gândurile mele.
E simfonia vieţii, e minunea ce răsare, în mine, în tine, în săruturi şi dogoare,
în vremurile ce-au zburat, timpul dat, în vremurile ce în filarmonică or urma,
hai să cântam refrenul fericirii, viaţa mea!
Pasărea
27 august 2014
O pasăre ucisă voi fi cândva, o ştiu, dar zborul mi-l prefac în apă vie,
adulmec depărtarea şi îmi scriu în suflet dorul pentru veşnicie.
Îmi voi pleca aripa peste ape, se va pleca pământul peste mine
şi voi lasa doar amintirea să mai sape în clipele de abur şi de prafuri pline.
Voi fi pentru festin un ciot de sare să umple golul hămesit de vară,
cu strălucirea din iluzia amară.
Sunt pasărea ce îşi înalţă cântul îmbogăţind cu tril senin pământul,
cu înălţări şi prăbuşiri spre zare, sunt pasărea ce zboară peste mare.
Cu aripi largi înfrunt orice furtună, planând uşor pe vreme rea sau bună,
scrutez în zboru-mi orizontul în mişcare, culeg din nori frântura de culoare
şi o împrăstii peste valurile vieţii, tresar mereu în ceaţa, roua dimineţii
sperând că zilele-mi vor fi cu soare,
sunt pasărea ce zboară peste mare.
24
Minunea
23 iulie 2014
Viaţa
23 august 2014
Mi-e viaţa un vârtej învolburat, azi printre stele, mâine în spital de dor,
răsar în suflet nuferi şi mă-nvăluie curat cu adieri de vis pe coasta clipei, cu fior.
Respir iubirea-n lipsă sau în plusuri, spor, mă-naripează câteodată bucurii depline,
să nu te mire că eşti aşa liber în amor, deşi mi-s braţele învinse doar de tine,
căci dragostea de-i vie, de-nfloreşte, te bucură, e blândă, răbdătoare, ocroteşte.
Dansez cu inima prin labirintul de tăcere, transform amaru-n fagure de miere,
mi-e Domnul călăuză printre cetini, trimite felinarul bucuriei prin prieteni.
Dacă mai cad, mă-mpiedic chiar de mine, de lume, sau de-o patimă înfiptă bine,
robită firii, iar viaţa, este, da, ca trandafirii, ne bucurăm de frumuseţea ei deplină,
sorbind parfumul din potirul de lumină, culorile filtrate de pânza inimii şi a privirii,
înlăturând din drum cu-nţelepciune spinii.
25
Atingeri virtuale
31 august 2014
26
La tine-n suflet, cum mai e?
3 septembrie 2014
27
Toamna din gânduri
8 septembrie 2014
28
Călătoria
12 septembrie2014
29
Tabloul vieţii
16 septembrie 2014
Sufletul
17 septembrie 2014
30
în ce colină îţi sădeşti dulceaţa? În ce-ţi cuprinzi adâncul, plinul, ceaţa?
Pământul înverzeşte când ţi-e bine, când ce e important trăieşte-n tine,
în ce-ţi dă aripi şi motiv de avântare.
Tu, suflete, minune zburătoare, în care rosturi îţi aduni menirea?
Găseşti în lutul lumii strălucirea?
În căutarea-ţi de iubire ,neîncetată, îţi stă în cale trupul câteodată,
sau mult mai des decât ai fi crezut.
Voind să vindeci tot ce te-a durut, ba te cufunzi în pofte şi plăcere,
ba laşi ca apa suferinţei să te spele, ba îţi urmezi cărarea-n dăruire
uitând deşertăciune sau mărire, ba laşi potopul de nelinişti să te încunune,
în împletirea de alegeri rele, bune.
Vânezi grădina raiului cu fiece mişcare, te-mpleticeşti prin ce cunoşti sau întrebare.
Cu stele de speranţe-n trusa de tămăduire, popas ţi-e ba eclipsa, ba o amintire,
ori visul ce se-agaţă, scamă peste clipă şi-ţi dă în orişice ocazie cerească aripă,
sau un remember al miresmei fericirii, ori scaunul odihnei şi-al zidirii.
Cu focul şi cu gheaţa prinse-n brâu, porneşti pe o şosea neasfaltată,
drum cu priorităţi, umblată, neumblată, te-accidentezi căci pierzi controlul ,
viteza şi oglinda-ţi sunt fiorul, uiţi că în calea ta sunt suflete ca tine,
ce caută la fiece răscruce-un bine.
Ia pune frană când simţi că-i pericol, să nu cazi în vreo râpă, să nu fi ridicol,
să nu ucizi cu gândul, fapta sau cuvântul, să ai prieteni peste tot pământul!
31
Oferă-ţi ajutorul dacă altul e în pană, ai grijă să nu îţi faci singur vreo rană,
şi să nu te-atingă pietre-n mod brutal, când în viteza vântului te ia vreun val!
Ia hăţurile din remember, din lecţiile raţiunii reci,
ai grijă unde faci poteci, pe unde vii şi unde pleci,
cu ochii când în stânga sau în dreapta,când în jos sau când în sus,
ce urme laşi, cum creşti între un răsărit şi un apus,
şi te ridică chiar de ai poveri, căci iernile nasc blânde primăveri.
Dorinţa
17 septembrie 2014
32
Autoanaliză
20 septembrie 2014
33
Schisma interioară
24 septembrie2014
34
Revelaţie
2 octombrie 2014
35
Tumult
15 septembrie 2014
Mi-e dor de un tezaur ce nu-i viu, ce creşte doar în vise, creşte-n aşteptare,
de tine roşu, argintat şi auriu, cu toate armoniile în vibrare.
Ocazii exista-vor totdeauna: să vii, să pleci, să cauţi o cunună,
să numeri razele de soare şi de lună. Ocazii îţi apar în cale ca un dar.
De nu fructifici clipa când îţi este dată, culegi în timp regret amar.
Tu nu-mi cunoşti tumultul inimii-n bătaie, tu-l ai pe-al tău, pulsează în odaie.
Nu simt iubirea dinspre tine, căprioară, nici fiară, sfâşiindu-mi pacea sau tăcerea.
Tu nu-mi cunoşti amarul şi vegherea, c-am adiat spre tine numai mângâierea.
Căci vânturile reci şi nedorite, le-am îngropat.Întins-am către tine câmpuri înflorite,
să ai miresme dulci în câmpul vieţii, nu ai simţit nicicând absenţa dăruirii frumuseţii.
Te las să pleci, să îţi urmezi chemarea, să îţi găseşti iubirea-n lumea-aceasta mare,
să-ţi fie binecuvântată căutarea şi să cuprinzi în suflet, viaţă omul floare!
36
Mi-e dor de tine
3 octombrie 2014
37
Şi la bal şi la spital
10 octombrie 2014
Privesc în jur cum lumea rătăceşte pe firul vieţii când firav, când rezistent,
cum nu vede nimic, deşi priveşte în ochii celuilalt prelung, ardent.
Speranţele aleargă-n holul aşteptării, bezmetice sau în încolonări neaşteptate..
Unele intră-n camere pe uşa vegherii, altele pe acelea de-mpliniri mereu visate..
Vezi oameni ce îşi duc pe umeri şi în suflet cruci, surâzători, apatici sau schiţând grimase
de nu mai ştii ce drumuri să apuci, în care curţi să urci, în care case.
În balul tinereţii doar în dans ne poartă adierile de gânduri, stare,
dar mii surprize schimbă tot acest balans cu legănări sau prăbuşiri pe cale.
Este atât de fină plasa ce ne ţine în barca şi pe firul traversării!
Cu-atâtea zâmbete-nflorite şi suspine putem oricând să dăm tribut uitării.
În pânza de paianjen ţesem vise crezând în iluzorii postamente
şi ne trezim năuci între abise lăsând în inimi, lucruri, testamente.
Apreciem târziu minunile şi darul, tânjim mereu la ce-i mai greu de-atins
sau la tărâmul fără de amarul ce e, oricum, în firul vieţii prins.
Ne-mpiedicăm de flamuri de orgoliu, cădem în mlaştina plăcerilor uşor,
purtăm în suflet aripă sau doliu, doar dragostea ne-ntinde fin covor.
Ea ne cuprinde-n cântec şi-n poeme, ne apără de pierderi în pustiu,
ne-ncununăm cu ea din vreme-n vreme, prin ea, ce-i trecător rămâne veşnic viu.
38
Picnicul iubirii
15-16 octombrie 2014
În ceas târziu de noapte îţi duc dorul , alei de aşteptări străbat cu gândul,
mă-ntreb de stele-ţi cântă vise-n corul, ce şoaptele-mi de-amor le poartă vântul.
Mă-ntreb ce crengi de farmec prinzi în palme, în ce frunzişuri de săruturi scalzi
dorinţa,
pândesc izvoare de surâsuri dulci şi calme, pe iarba inimii-nflorite-mi scald fiinţa.
Visez la picnicul iubirii-n parcul lunii, gustând din mere pârguite de chemări,
rostogolind şirag de mângâieri între gorunii ce străjuiesc lumina-ntre răspunsuri,
întrebări.
Şi te iubesc aprins la foc crescut în taină, te-mbrăţisez cu ochii, cu fluturii din piept,
bem apa de seducţii sub a nopţii haină, iar hrană ne e dragostea ce-şi cere drept.
39
Atenţia vorbea
24-25 octombrie 2014
40
Atingere virtuală
8 noiembrie 2014
41
Bumerangul
31 octombrie - 1 noiembrie 2014
42
Ca bumerangul se întoarce semănarea-n câmp de dor
când nu-ngrijesti pământul însetat de seve hrănitoare, soare,
sămânţa se usucă în mirare, urcuşul vremii nu-i cu spor,
şi stăm încremeniţi între tăceri, în inimă cu răni mistuitoare.
43
Câmpul interior
6 noiembrie 2014
44
Cuvântul
17 noiembrie.2014
Aduce bucuria într-o clipă, sau îţi înfige-n inimă ţăruş de foc,
te inspiră, te ridică şi te coboară-n îndoieli, arsuri, nimic pe loc.
În el găseşti un leagăn de odihnă, sau chin cumplit, adânc, răscolitor ,
cu el faci tron de armonie, tihnă, cu el ucizi speranţa legănată în fior.
45
Ecologia sufletului
9 noiembrie 2014
46
Fără tine
18 noiembrie 2014
47
Fularul de dor
9 octombrie 2014
48
Iarna
27 noiembrie 2014
Urmez chemarea inimii pe frâul de lumină privind spre cer uimită harul.
Cu pacea-n catifeaua inimii, senin se-anină, doar cerul picură în lume darul.
Decid s-aştept cu zâmbet pârguirea, pământul sigur îşi va revela rodirea,
E iarnă, dar brânduşe, ghiocei sălăşluiesc sub gheţuri. Le aştept ivirea.
49
Întâlnirea
10 octombrie 2014
50
Cu tine
7 septembrie 2014 23;58
51
La Paris
8 octombrie 2014
Cu ochii cor de vise, îndrept spre tine valsul şi te cuprind cu aripi, te-nvălui în culoare.
În zboruri peste trepte, mă avânt în dansul chemării-n ritm de dor prin vremea de-ntrebare.
Cu ochii porţi spre mare ne-nvâltoram în şoapte, cuprindem universul în doruri şi cuvânt
şi în ştiute, neştiute, dorite, nedorite fapte, pictăm cu sentimente suflările de vânt.
Cuprind senin, furtună şi navighez cu luna, remulţumesc spre zare pentru sărut de soare.
Prin sutele de stele noi ne-mpletim cununa, în tot ce mă-nconjoară simt doar a ta chemare.
Cu ochii-n straja lumii, lumini, umbre adulmec,te port peste hotare, ba în real, ba în poetic
vis,
respir parfumul vieţii cu tine-n gând şi-n cântec. Ştii că te ţin de mână acum chiar în Paris?
52
Limanul sufletului
29-30 octombrie 2014
Mi-e glasul mut când simt cum vânt înclină înspre vuiet legănarea,
lupt să n-abat înspre adâncuri încărunţiri de aşteptare, căutarea.
Şi în papirus se-nveşmântă gândul, în orchestraţii de iubire, ape line,
m-aliniez la sensul inimii în rândul ce mă conduce magistral spre tine.
E chiar acolo lângă ţărm o cheie, deschide cufărul de stele din privire!
Limanul meu, în ochi mi-aprinzi scânteie, te gust în mierea, în cireaşa de ivire!
Răvăşitoare doruri mă-mpresoară şi mâinile-mi sunt aripi de simţire,
trupul mi-e tainică vioară, îmi prinzi vibrant tot sufletul şi gându-n în dănţuire.
53
Măştile sufletului
23 septembrie 2014
Îmbracă-mă cu adevărul!
Aruncă toate măştile crescute-n timp pe scările cunoaşterii, pe treapta devenirii!
Şi pune-n loc firescul, altoi de simplitate în fiecare anotimp,
pe crengile-n grădina fericirii!
Îmi stă în cale masca nepăsării, deşi în crângul de comori
îţi simt tumultul şi furtuna-nsingurării în vremurile de-ntrebări.
Şi uite cum dau şi de masca siguranţei, chiar dacă văd nelinişti în ciorchini
înfipte în podgoria de crini!
Primeşte-mă cu inima înveşmântata de focul sacru al iubirii,
aruncă maştile ce-mpiedică credinţa, să crească-n fructul sănătos al altoirii!
Te-aştept la fiecare început, sfârşit de gând,
te-aştept să-mi fii lumină în cerul inimii şi pe pământ!
De ce lipeşti pe uşă masca perfecţiunii?
Iubindu-te aşa cum eşti, închin un imn de slavă uniunii.
În adevăr trăieşte fericirea.
Doar el îţi va hrăni cu zâmbet şi energic pas rodirea.
Cu sufletul atinge-mă încet şi dulce, cu palmele deschise în surâs, în cruce!
Cu gândul să m-atingi suav, grăbit, te voi simţi în fiece colind şi răsărit,
apusul, întunericul fiinţei mele, cu toate răscolirile rebele.
54
Atinge-mă cu privirea, cu ochii căutând şi munţi şi văi
şi apele ce scaldă-n tresăriri idei, vărsând sinceritatea-n ochii mei!
Atinge-mă flămând cu dorul! Te voi simţi în sunetele ploii,
în foşnetul de vânturi ce mă înfioară, căci de lipseşti, tristeţea mă doboară!
Atinge-mă cu braţe-ncolăcite de freamătul vijelios al inimii mele,
peste tăcerea jinduind la-mbrăţisări în cor şi încununări de praf de stele!
Atinge-mă cu dragoste! Doar aşa mă bucur de viaţă,
în rochia-i colorată, creaţă, ce-mi strânge trupul în vibrare
pe drumul în eterna căutare.
Vreau să te simt venind, plutind, cu toate pânzele viselor întinse către bucuria-n doi,
să altoim tandreţea şi urcuşul cu un altoi cât mai de soi.
Atinge-mă cu apa vie, c-o aripă, ca în povestea vieţii să dansez cu fericirea
în fiecare colţ de inimă şi clipă!
Atinge-mă cu dragoste, căci fără iubire zac bolnavă-n noapte,
mă pierd în rătăcire-ntre bolnave şoapte!
Stii? Numai cine a simţit pustiul înţelege nevoia de oază,
numai cine a gustat adevărul păstrează tânjirea spre rază.
Iubirea, adevărul dau sens, emoţie trăirii,
hai, măştile doboară ,
fii tu exemplul de firesc în darul dăinuirii!
55
Odaia de aşteptări
4 noiembrie 2014
56
Pe Seine
10 octombrie 2014
57
Sărutul pe frunte
25 octombrie 2014
58
Site-ul de socializare
14 noiembrie 2014
59
Ni se intersectează drumul prin priviri, mesaje,
prin like-ri, comentarii, prin atenţie-nchinată,
şi traversăm apropiaţi, indiferenţi, străini pasaje,
pe câmpuri cu-nfloriri sau uscăciune etalată.
60
Speranţa
29-30 noiembrie 2014
61
Cu cerul în priviri
13 decembrie 2014
62
universul scindat între două rostiri, două legănări, două ciocniri.
Multaşteptatule, multvisatule generator de energie,
sărută-mă cu zbor pe aripa ilimitării!
Caut armonizarea regatelor, firescul vieţuirii.
Aş instaura un regat al iubirii, dar a fost instaurat de veacuri.
Suntem binecuvântaţi.
Fie că ne purtăm sau nu sarcinile unii altora,
ne interferăm răsăriturile, apusurile, oazele, pustietăţile,
ne trăim viaţa între o graniţă şi alta cu cerul în priviri....
Să ne vedem fiecare de treaba noastră?
63
Binecuvântare
20 decembrie 2014
64
Drumul spre casă
22 decembrie 2014
65
Valsul inimii
19 decembrie 2014
66
Şi în colindul ce-l purtăm peste meleaguri,
ne dăruieşte Dumnezeu în piept lumina,
tu mă însufleţeşti ca mierea-n faguri,
eşti aripă, tu ţi-ai înfipt în mine rădăcina.
67
Creşteri
23 decembrie 2014
68
Necesitate
26 decembrie 2014
69
Adio
28 decembrie 2014
Azi plec. Azi spun adio viselor robite iernii, vreau să îmi ţes visarea în dumnezeire.
Azi spun adio văilor de neguri în care alunec uneori, cu zbatere de inimă-n privire,
când stele-n piept sclipesc spre nicăieri, când lupt cu morile de cânt, cu magic val,
când vin vulcani de doruri, de chemări şi-mi spală universul sprijinit pe iluzoriul mal.
Azi plec.Azi spun adio vechiului pământ în care îmi sădeam colind în vraja lunii
mării, azi soarele întâmpin c-un salut voios, deşi mă-mpiedic ca-n trecut în iţele între-
bării.Mă-ndrept spre câmpul ce se-aşterne înainte, să-i dau folos, înfăţişare, înţelep-
ciune, ca-ntr-un masaj, îmi antrenez mişcări de gând pentru amiaza vieţii, clipa ce
apune.
70
Urme
2-3 ianuarie 2014
71
Ritual
9 ianuarie 2015
Iubirea îmi e hrană, mi-e lăcaş, e melodia ce-mi conduce dansul vieţii,
e ca piperul ce mai mult de-l laşi, ţi-aprinde setea şi îţi dă nestinşi fiori.
Mă locuieşti în orice clipă-a zilei. În hău de noapte, clipocitul dimineţii,
revăd obişnuiţii paşi, şi ca în ritual de taine, simt cum în piept cresc flori.
72
Lipsa
31 octombrie 2014
73
Când iubeşti
12 ianuarie 2015
74
Optimism
13 ianuarie 2015
75
Abis
17 ianuarie 2015
76
Traversare
15 ianuarie 2015
77
Cu tine-n gând
19 ianuarie 2015
Am braţe de vânt şi gură de foc, îmi zvârl răsuflarea prin ochi şi prin gene,
amurgul coboară în cioburi de gând, cascade de doruri se scurg în poeme.
Am trenuri de vise gonind depărtari, cu şaibele aprinse de fumul aşteptării,
şuvoi de armonii în inimă curgând, zvâcniri care se sparg în gara căutării.
Privirea de cafea mă soarbe pân’ la oase, pe şine alunec lin în fuga de păcate,
cu tine-n gând mă prăvălesc pe ierburi de tăceri, pe patul florilor înfiorate.
Îmi caut trusa de tămăduire-n ţărâna tâmplei, incertitudini calc necruţătoare,
un vifor bate-n piept, conduc locomotiva vieţii prin ţara riscurilor răbdătoare.
78
Popasul
29 ianuarie 2015
Furnalul inimii vâsleşte-n focul vieţii, topind vâltori de gânduri doar cu un cuvânt,
sunt ca locomotiva-n drum spre mare călăuzind răspunsuri între ape şi pământ.
Strabat întinderile ba pustii, ba vălurite, împodobite în frunziş bogat, ocrotitor,
mi-s ochii răsfăţaţi de peisaje, de ce-mi atinge-n fugă mersul cu avânt mistuitor.
Am soarele în piept, ţâşnesc spre cer cu zâmbet de lumină, cu trupul aureolat de zare,
simt florile de liliac alunecând pe creştet, parfumurile-şi lasă dârele peste hotare.
Să mă opresc un ceas, o zi, o viaţă? Doar ce-i frumos mă prinde în cântec de vioară.
Ascult duioasa doină,e odihnă.Popas îmi fac doar în tine, tu, cea mai fascinantă gară.
Insuficient
3 februarie 2015
Nu caut merinde pentru suflet în coşul gol de sensuri.
Mi-e gardul sfârtecat în vrejuri de înnoptare.
Din cuvinte, respiraţii am construit punţi, ţărmuri de mare,
am înălţat zmee şi fluturi spre flămânda zare.
79
Din vise am construit universul rătăcirii în zbor
şi zidurile s-au prăbuşit în ostoite clipe la etajul unicului amor.
Am plâns pâna am inundat pământul, zgura,
am iubit pâna la prăsele.
Nimic n-a fost suficient să te păstrez între coastele lumii mele.
Repere
4 februarie 2015
80
De papucii de rubin ai clipelor mi se-agaţă uneori praful durerii.
Şi atunci mă scutur din toate rândurile ,
din toate gândurile, din toate căderile, nemângâierile
şi păşesc pe senin, cu ochi de căprioară.
Mi-am dat întâlnire cu cerul.
Poate că voi ajunge la timp, la timpul iubirii fără sfârşit,
fără să mă împiedic de fulgerele ezitării,
în norii de îndoială.
Mi-ar fi de folos îmbrăţişarea ta, pod de lumină.
Cu ea aş cuprinde zarea,
cu ea m-aş încadra în orice galaxie pe agenda zilei.
Dar mă prinde jocul depărtării cu prezenţa în templul sufletului
şi mă vântur pe fila aşteptării,
strivesc Lapis lazulii, piatra încercărilor,
o lovesc de risc, de vulcani, de gheţari, albastrul se varsă în mine.
Culoarea explodează pe agenda probabilităţilor,
agenda cu vise atinse de stele, sentimentele mele,
Mă pierd şi mă găsesc între repere.
81
Jocul
7 februarie 2015
Hai să ne jucăm!
Un joc de-a v’aţi ascunselea!
Tu te ascunzi după o tăcere, eu mă ascund după un rând,
tu rătăceşti pe o cărare, eu rătăcesc cu tine-n gând.
Tu te ascunzi după o îmbietoare provocare,
eu mă ascund între o întrebare şi-o mirare.
Un joc de-a distanţele!
Tu să te-ndepărtezi până aproape de indiferenţă,
eu să mă îndepărtez până la a face o mică diferenţă.
Tu să te apropii până la miezul inimii mele rebele,
eu să mă apropii de fiecare centimetru-al tău de piele.
Hai să ne jucăm!
Un joc de-a diferenţele!
Eu să dansez hipnotic cu umbre, raze în îmbrăţişare,
tu să priveşti rotirea evaluativ pe coama unui val de mare.
Eu să mă pierd în ploaie de săruturi în toridul anotimp,
tu să te joci cu fulgii de cuvânt între-un cutremur şi-un răstimp.
Să ne jucăm de-a asemănările!
82
Eu să colorez cu stele fiecare dar, tu să colorezi cu emoţii o privire,
Eu să caut cercul în fiece univers, tu să cauţi cercul în orice arcuire.
E jocul bucuria vieţii încă din copilărie, iubite, nu-i aşa?
Să ne jucăm cu soarta între ce-a fost, ce-o fi să fie, ca-n jocul de alegeri
între nu şi da! (5 febr 2015)
Mă voi lăsa ademenită doar de parfum primăvăratic.
Măsurarea timpului
12 februarie 2015
83
Îi auzi glasul? Străbate zările, străbate tăcerile,
străbate depărtările, înfiorată, cu viteza iubirii.
Măsor timpul cu dorul, cu dorul de a privi în ochii tăi
ca într-o grădină din care răsar toate sensurile.
Sărbătoarea inimii
14 februarie 2015
84
în alergări pe câmpuri sărutate de soare, bătute de ploaie,
pe cărări rătăcitoare în pădurea de semne, rosturi,
în plimbari cu barca pe ape zvăpăiate, blânde, calde, reci, imprevizibile.
Sărbătoresc iubirea în întâlniri, în regăsiri,
în întâlnirea cu mine, în întâlnirea cu tine,
ostrov de lumină pe insula căutărilor,
căci te iubesc aşa cum respir.
Mi-e sărbătoare fiecare zi.
Preocupări
17 februarie 2015
85
Mi se-aşterne înainte până la tine, până la margine,
până la cutremur, până la rod.
Cu soarele la drum, emir peste zare, brânduşe-mi înfloresc în fiecare deget.
În fântâna vieţii, credinţa respiră.
Sunt o grădină în mişcare, tu, lumină.
Anotimp
22 februarie 2015
Când e iarnă, încerc să mă vindec de vise, de visele fără pământul sub cer,
de visele refuzate de rază, de visele perpendiculare pe rutină.
Vreau doar să mă bucur de amintirea urmei îmbibată
în mireasma copacului ce creşte în mine.
Las trecătorul să se-ndrepte către rostul lui, să rupă crengile răsăritului.
Poate că ele devin susţineri de gând în călătorie.
Las trecătorul să smulgă frunzele la care învaţă să cânte.
Nutresc speranţa că voi avea o contribuţie măruntă la o mare operă de artă.
Numai artiştii cunosc graiul frunzelor.
Îl las sa se odihnească în umbra bolţilor cuminţi,
când oboseala crâncenei alergări îl doboară.
Las crengile să se înalţe peste limita înserării.
86
Sunt un simplu copac.
Şi iubesc pământul ce mă ţine în viaţă.
Şi iubesc lumina care se revarsă
şi ploaia care se strecoară caldă până la rădăcina lucrurilor.
Ştiu că nopţile se vor rostogoli înspre dimineţi,
şi inima mea se va rostogoli până la confuzia cu o piatră sau cu o pâine.
Trec anotimpuri peste trup si sevă,
cu frunze foşnitoare de nelinişti războind văzduhul,
cu fructe aromate între clipe, cu scorburi neştiute între coaste.
de visul dansului mai ales, căci mi-au îngheţat privirile.
Voi renaşte între zambile, în alt anotimp.
Până atunci, mă scutur de povara gheţii cu ochi iernatici de tăcere.
Existenţă
25 februarie 2015
87
Pe insule necunoscute îşi poartă dorul,
pe insula înstrăinării,
căci nu răzbat până la mine cântecele lor, fiorul,
poate doar urmele paşilor, ecoul
vestesc răsuflări pe aripa depărtării.
88
în pridvorul zorilor, al curcubeului, al înserării!
Tu, care ştii că te iubesc,
să nu te îndoieşti niciodată de dragostea mea,
indiferent de pereche, de dans, de rotire,
de zbor spre pisc sau prăbuşire,
de uimitoarele sincronizări, de risipire!
Tu, care stii că te iubesc,
bucură-te pentru totdeauna,
dincolo de prezenţă, de absenţă,
dincolo de mână, de malul ezitării!
Voi rătăci printre zăpezi, sau pat de flori
şi într-o trecere de respiraţie flămândă,
stiu că-ntr-o zi voi trece în muţenie spre partea stângă,
şi doar iubirea va rămâne în urma mea.
Să nu uiţi, când îţi e pustiu, de ea!
89
Schimbarea
24 februarie 2015
90
Izvorul lacrimilor
7 martie 2015
Incertitudinile
10 martie 2015
91
ştiind că toate mi-au devenit prietenii pe care îmi sprijin sufletul.
Îmi laşi atâtea întrebări să îmi bântuie uneori grădina
încât îmi e teamă să nu rămân fixată în întrebare,
să devin creatoarea marilor întrebări,
bănci de popas între tufe de nelinişti sau de liliac înflorit,
căci întrebările nasc răspunsuri
şi pe ele îmi construiesc lăcaşul de lumină.
Îmi laşi atâta praf de nepăsare între amintiri,
încât îmi e teama să nu confund urmele altora cu ale tale,
încrengăturile de incertitudini, de căutări,
spinii suferinţei cu noroiul indiferenţei,
să mă dezbrac de vise şi să uit de mine,
călcând peste răni.
Filarmonica
10 martie 2015
92
Nu ne cunoaşte nimeni cântul, nici vaietul.
Nu răzbate până dincolo de gama vizibilului.
Poate doar o notă sau o măsură,
poate doar o strigare sau o şoaptă arzătoare,
dar simfonia întreagă glăsuieşte
doar în filarmonica templului lăuntric.
Sunt spectatori pe jilţuri de onoare,
sunt interpreţi ce îşi respectă, sau care uită partitura,
sunt alţii ce improvizează sau care mareţia o creează.
Să fim noi înşine şi interpreţii şi auditoriul
spectacolului ce ne e dat să îl respirăm,
al capodoperei ce suntem
căci... nu ne cunoaste nimeni hotarul.
Întâlnirea
10 martie 2015
93
să fiu sigură ca o vom recunoaşte vreuna dintre noi,
deşi ar putea fi ascunsă sub umbrela banalului.
Şi am pornit peste povârnişuri mai rapid, sau mai agale,
în ritmul mirării.
După un vis, am zărit nişte ochi sclipitori şi m-am apropiat.
M-a întampinat o sărutare fierbinte
şi m-am prelins deodată în prezenţa fără de tăgadă.
Dar după o scrântitură de speranţe, au apărut în calea mea ciulinii nepăsării,
şi m-am trezit cu o rană deschisă la piciorul drept.
Şi aşa am cunoscut lacrima.În ea mi-am şlefuit smerenia.
Inima mi-a venit în ajutor, m-a pansat cu fericirea omului de lumină.
Aşa am cunoscut zâmbetul...
Raţiunea mi-a dat un scaun pe care să îmi număr binecuvântările.
Aşa am cunoscut şi recunoştinţa .
Drumul nu s-a sfârsit aici.Iubirea mă aşteaptă.
Sau poate ea m-a găsit pe mine ascunsă într-un dor?
94
Privirea
14 martie 2015
95
Pe cont propriu
14 martie 2015
96
Analiză
14 martie 2015
Sunt o femeie ca oricare alta, cu nimic mai bună, cu nimic mai rea,
cu nimic mai frumoasă, sau mai urâtă decât cele care ţi-au locuit pridvorul viselor.
Îmi zvâcneşte un dor în pulpa inimii şi abia îi pot stăpâni trepidaţia .
Nu am în plete sărutări de soare, nici armonia de magie a marilor cântări,
revărs tandreţea ca un val de mare, urcând peste-nserare între sunete, culori.
Nu izvorăsc din mine stele de comori, vreo cingătoare peste orizontul vremii,
mă-mbrac în catifeaua vorbelor alene, alunecând spre miez de gând cu salutări
către ninsoare sau spre verile din zări.
Că sunt o apă curgătoare sau pământ, că-s pasăre planând peste cuprins,
sunt susurări ce-ţi potolesc în taină căutarea în gradina de arome,
sunt munţi ce-ţi ispitesc cărarea cu verdele copacilor urcând înspre zenit.
Rămân cu zborul peste anotimp, înaintând spre simplitate,
cu ochii curcubee de preaplin.
97
Salutul
26 iulie 2015
98
azimă din care se hrănesc relaţiile, la temelia marilor construcţii.
Iubesc salutul, al tău mai ales.
Îmi e, uneori, reper de sens prin dansul unduirilor de întâmplări,
e-mbrăţişarea nevăzută a sufletului avid de tine printre atâtea căutări,
urmând în suflet lucitoare stea.
Bună! Bine te-am găsit, dragostea mea!
Te port în inimă oriunde-aş fi în lume, tu eşti bucuria mea!
Confesiune
16 martie 2015
99
mai ales când se atinge cu gândul
de mirajul chipului tău încrustat pe retina tuturor începuturilor.
Se înfioară ca un crin ce-şi deschide petalele spre soare într-un ameţitor parfum.
I-am spus poveşti cu tâlc, i-am împărtăşit din experienţa fluturilor, a perlelor,
despre povestea firelor de nisip, a valurilor, a treptelor,
despre stejari şi crânguri odihnitoare,
despre cer revărsat peste tină, despre pietre şi zgomotul pieţei...
I-am arătat curcubeul şi ploaia, i-am cântat în ritmul măsurii, i-am desenat harta
vieţii.
I-am oferit exemple de cumpătare, îndrumând-o să păşească atent
la fiecare colţ de idee, la întâlnirea cu iubirea, cu neiubirea, cu revelaţia cunoaşterii.
Ştie ca îi vreau binele şi totuşi, aleargă numai pe unde îi e voia, copil nebunatic,
instalată în vârful faptelor, regină a sfidării peste marginile firii.
Asigurare
17 martie 2015
100
cu bolile vremii, cu rotirea fanteziei, cu seminţele şi roadele darurilor...
Nimeni nu poate înlocui pe nimeni.
Nimeni nu construieşte aceeaşi amintire în locuinţa sufletului,
nu zugrăveşte la fel culorile pe tabloul de lumini si umbre,
nu răspândeşte acelaşi parfum în odaia prezenţei,
nu împleteste aceeaşi ţesătură a minutelor.
Doar că unii sunt musafiri de onoare, alţii, gazdele binecuvântărilor,
unii privesc fereastra tainelor, alţii domnesc în dormitorul dorului,
meşterii bucătari îţi hrănesc alegerile, bucuria,
unii stau în holul aşteptării, alţii cotrobăie prin pivniţe,
unii aerisesc încăperile, alţii întăresc temeliile,
unii dărâma câte un zid, alţii luminează întreaga casă...
Uneori rolurile se inversează, uneori se suprapun,
şi totuşi...nimeni nu ocupă acelaşi conţinut ,
acelaşi spaţiu în arena secundelor, sentimentelor, gândurilor.
Nimeni nu te poate înlocui în mine.
101
Creştere
22 martie 2015
Trec zilele ca paşii număraţi pe caldarâm, trec respiraţiile printre şirurile de aşteptări,
doar dorul meu în piept vuieşte ca nebun, se-ntinde către tine în flămânde sărutări.
Trec orele spre ce o fi să fie între întâmplări, spre negura, lumina din opaiţul de vise,
am amuţit în vuietul de întrebări, între răspunsuri, vagăună pentru zâmbet sau abise.
Dacă tăcerea-i cheie către pace, spre fuga ori câştigul nopţilor cusute la fâşia de mis-
ter, dacă articulez plăcerea cu mişcarea înspre gustul mierii, descătuşare peste căutări
de cer, daca aleg sincopa între alternante încoronări, e doar pentru că în această porţie
de viaţă procesul creşterii cuprinde-n planu-i efemer o ţesătură de-anotimpuri între
firele de aţă.
102
Abandon
26 iulie 2015
Lectură
24 martie 2015
103
în suspendarea blondelor oglinzi din luciul privirii
sau reflectarea sinelui prin geamul de vise!
Citeşte-mă peste perdeaua de tăcere,
peste cortul cuvintelor sau cureaua de temeri ce-mi înfăşoară miezul!
Priveşte ploaia ce udă pământul întrebărilor ascunse!
Din seminţe va încolţi viitorul grânarului.
Imi plac la nebunie atingerile tale pe fiecare filă,
cu mierea mângâierii prelingându-mi-se-n coşul pieptului,
cu sunete răspândite-n mine ca-ntr-un amfiteatru al marilor spectacole.
Îmi place la nebunie să mă cauţi printre litere,
să mă colinzi nesfârşit în căutarea splendorilor.
Citeşte-mă printre rânduri!
Urmează semnele sădite în gest, cuvânt,
sădite-n asfaltul sau ţărâna vremii!
Ia-ţi călăuză raza dimineţii
şi păstrează în tezaur doar acea idee, frază, acel vers
ce mişcă lună, stele, ape: tot universul tău spre fericire!
104
Oceanul
26-27 martie 2015
105
Iar dacă nu sunt vizibile de la început,
le căutăm cu lupa să ne demonstrăm abilităţile,
noi, mândrii reprezentanţi ai moralei,
superioare făpturi ale universului rotitor în jurul sinelui.
,,Nu poate exista un vas atât de frumos!’’ ne spunem ,
cu frica de a nu-l greşi pe acela din care ne bem fericirea.
Intenţii minunate ne înfloresc pe toartă,
dar spuma faptelor face doar vasul celuilalt impur.
Cu ce măsură măsori, suflete?
Şi, da...eu nu sunt perfectă,
nu sunt cel mai frumos vas,
uneori mă pătez în cădere, alteori strălucesc în lumină,
dar apa, de o bei, îţi e bine.
Am crăpături prin care s-au infiltrat şi raze şi noroi.
Am fost dată şi de pereţi colţurosi, dar şi de bolta viselor,
am fost aruncată pe râu şi pe baltă,
aşezată pe soclu, dar şi uitată în pivniţa nepăsării.
Uneori m-am aruncat de pe piscul provocării,
în căutarea marii experienţe,
ştiind că fără acţiune nu pot ajunge spre ceea ce contează,
crezând ca dincolo de ciulinii problemelor voi descoperi secretul înţelepciunii.
106
Chiar dacă am fost pusă în lumina soarelui,
mi s-a întâmplat să mă usuc de dorul ploii,
nefiind pregătită pentru alte temperaturi decât acelea
pe care sufletul meu le recunoştea ca fiind benefice.
Simţind uscăciunea, am coborât sau urcat la nivelul nevoilor.
Nu mai căuta pete! Te asigur că există.
Am scrijelit cu gândul zi de zi spre a curăţa, obloji fiecare porţiune de viaţă,
am mângâiat-o cu zâmbetul păcii, cu îmbrăţişarea iubirii.
Am pus pământ şi apă, m-am lăsat purtată prin foc
ştiind că doar aşa-mi refac lăcaşul de cer,
fiind încredinţată ca nimic nu scapă Olarului, Meşterul Meşterilor,
că totul e necesar în procesul transformării,
că, doar, evoluţia e în firea lucrurilor pentru căutătorii de soluţii.
Sunt urme lăsate de vreme,
de treceri lipsite de grijă sau încărcate de poeme.
Mulţi tac chiar de-ar urla:
,,Nu-ţi stau pe buze aur şi argint,
nu se-arcuieşte armonios pământul între toarte!
Mi-e sete, aş bea apa din tine,
dar urmele de la alte mese mă tulbură.
Parcă aş mai aştepta cale de un risc, poate zăresc
107
vasul acela în care apa să fie mereu dătătoare de viaţă’’.
Câteodată mă cuprinde uimirea,
le privesc ochelarii aburiţi de zgomotul fostelor iubiri,
de asperităţile amintirilor, de umbrele temerilor...
Dar le respect alegerea, viziunea,
deşi ne poziţionăm în unghiuri diferite în contemplare.
Poate că privirea mea nu străbate suficient,
e prea aproape de culoare, e însăşi culoarea îmbibată de sine.
E nevoie de spaţiu potrivit pentru a vedea corect.Simţurile ne mai înşală.
E nevoie de echilibru şi de ochi buni, luminători ai trupului.
Şi apoi, fiecare îşi simte setea...
Am întâlnit şi eu vase în poala vremii.
Pe unele le-am îngrijit, le-am bandajat cu vise,
le-am peticit cu plămada iubirii vindecătoare,
le-am vopsit cu bronzul speranţei şi am băut licori de viaţă sau de chin.
M-am umplut de cântec sau m-am îmbolnăvit de tristeţe.
Pe altele le-am neglijat, ignorat,
le-am zgâriat cu unghiile indiferenţei, le-am uitat pe treptele abandonului,
sperând să îşi găsească tovarăşe de drum care să fie atraşe de forma,
parfumul, culoarea lor, mai harnice, mai bune,
mai însetate, oferind garanţii pentru împlinire...
108
Uneori nu eram pregătită pentru gustul clipei,
alteori nu ni se asortau curburile,
alteori mi s-a facut rău de vorbe, gesturi, de atingeri dure...
Da, sunt bolnavă.
Tânjesc, pe patul aşteptării, după miracole.
Cred în minuni ca un copil cu ochii adânciţi în tărâmul poveştii.
Sunt bolnavă de potrivirea culorilor, a sufletelor, a viselor,
a respiraţiilor, a râsului, a tânguirilor, a valorilor,
în clădirea trăiniciei, în raiul iubirii în frontul vieţii,
de potrivirile care există din naştere sau de cele care se şlefuiesc în timp,
de potrivirea, geneză a fericirii.
Mi-am luat în grijă vasul şi l-am asezat pe fundul oceanului ,
să-l spăl bine, sa îi încerc trăinicia.
Poate că aşa va rămâne mereu curat, înveşmântat în ape.
Va ajunge la el doar cine se scufundă în valuri, cu riscul înecului.
Între atâtea unde, poate că ni se vor potrivi culorile în tabloul vieţii.
109
Cuvântul
1 aprilie 2015
110
Puntea
3-4 aprilie 2015
Tratament
6 aprilie 2015
111
Cred că m-am îmbolnăvit de vreme rea.
Aşa că...mă retrag în odaia meditaţiei
să mă tratez de nori, să mă vindec de zăpada revelaţiilor.
Am aprins focul în soba gândurilor, am luat tăciunii credinţei
şi aştept să piară frigul dintre pereţii fragili ai inimii.
Am nevoie de căldura din vatră.
Vreau să îmi ardă zi si noapte lângă patul viselor.
M-am îmbolnăvit de iluzii, de nevedere, de dragoste fără măsură,
îmi explodeaza arterele de poezia viziunii, de lipsa prevederii,
şi mă trezesc cu ochii în perna faptei,
contemplând natura umana ca pe o culme a straniilor paradoxuri.
Uneori îmi picură nelinişti, licori de curcubeu în magia scăpărărilor de clipe,
alteori mi-e văzul iluminat de felinarul intersecţiilor.
Mă doare strigătul nestrigat.
Probabil ca o să mai zac o vreme, până îmi găsesc vindecarea.
Poate c-ar trebui să mă imunizez cu o doza de întoarcere a perspectivei
până se schimbă vremea şi fac plaja iar la soarele respiraţiei.
112
Amintirile
15 aprilie 2015
113
Lupta interioară
21 aprilie 2015
114
Am fost îndrăgostită rar
7 aprilie 2015
115
Am fost îndrăgostită rar, dar iubesc de fiecare dată deplin, cu toată primăvara în
mijlocul fiinţei.
Sunt femeia primăvară.
Simţi parfumul zambilelor, al liliacului, al florilor de cireş?
Oboseala
116
Vis
7 aprilie 2015
Geneza îndrăgostirii
30 aprilie-1 mai 2015
117
Şi, da! Am ştiut de la început că mă voi prăvăli în cascada florilor,
că ne vom uni în podul palmei, în podul timpului,
în curgerea bucuriei prin râuri de patimi.
M-am atins de pragul inimii cu freamătul nopţii luminate.
Mi-au crescut bujori în obraji,
hrăniţi cu vinul emoţiei şiroind pe piept, pe piele,
prin sângele tulburat de chemări rostite şi nerostite.
Şi am paşit cu sfială către splendoarea naturii.
Te-am recunoscut.
Dupa aroma sufletului, după relaţia discretă şi sălbatică a privirilor,
a degetelor în căutarea completării perfecte,
după buzele atinse şi neatinse de foc, de apă, de vânt, de pământ, de sărut,
după deşteptările din ceasul sărbătorilor interioare.
Şi viaţa a devenit viaţă.
Şi clipele au devenit diamante.
Şi eu am devenit primăvăratică.
Şi clopotele inimii au sunat în lăcaşul tainic.
Mi-e sufletul liliac înflorit
şi fiecare boboc zvâcneşte spre soare pe fiecare cărare de gând.
Ne iubim de o mie de ani lumină.
118
Leac
4 mai 2015
119
Dispariţie
aprilie-mai 2015
120
Bucuria vieţii
12 mai 2015
Identitate
15 Mai 2015
121
din apropierea culorilor prind viaţă dăinuirile genelor în parfumul verii .
Sunt o oarecare, o oarecare în lanul spicelor,
o oarecare în bataia vântului, o oarecare în planul grânelor.
Sunt o oarecare în faţa valurilor, în faţa codrului, a stelelor, a anotimpurilor.
Nicio recunoaştere specială nu îmi nuanţează legănarea pe marea trecerii.
Iubesc lumina. Pe aceea a revelaţiilor, a asumărilor,
a îmbrăţişării sunetelor pe portativul fiinţării,
lumina bucuriei, a trăiniciei, lumina adevărului, a făpturii de poeme,
iubesc, mai ales, lumina iubirii,
căci din ea izvorăsc marile energii, marile alegeri, binele în rostul vieţii.
Din întâlnirea cu tine izvorăşte soarele, se nasc luna, stelele şi celelalte sclipiri.
Apropie-te, luminătorule!Mă apropii de mine prin tine şi devin tu.
Îmi descopăr identitatea .
Ecou
18 mai 2015
122
Pătrund în sensul miezului de gând şi ard în focul pătimaş al firii.
Când tac, alunec în adânc, las apa suferinţei să îmi ude trandafirii.
Când simt tot gerul peste maluri în vâslire,
încremenesc mişcări în mersul lumii.
Îmi e totuna dacă cerul e albastru, plumburiu, de dragostea-i de consistenţa spumii.
Mă-ndoi, înclin când capul, mâna, când piciorul, în frig se zbate luna.
Prezenţă
3 iunie 2015
123
minunea înfloririlor interioare.
Mi se accelerează bătăile inimii
şi tobe fierbinţi pulsează scântei la fiecare atingere în podul vrerilor.
Cu torţa sensibilităţii arzând, roib peste câmpul trăirii,
alerg pe fiecare sărutare de gând, de piele, mă topesc în îmbraţişarea cu viaţa.
Când sunt cu tine, nimic altceva nu se înscrie pe lista de priorităţi.
Din tine şi lângă tine se despletesc toate sensurile pe cărările bucuriei.
Te simt în mătasea tăcerii, în lanul cuvintelor, în şuvoiul muzicii, în clocotul sângelui,
eşti singurul rod la care râvnesc cu ochi flămânzi.
Nu există trecut, viitor, pom ispititor,
există doar momentul în care împletim veşmântul fericirii.
Şi simt că mă înfăşor în culori,
sunt însuşi curcubeul înălţărilor în vibraţii.
Cele mai frumoase momente sunt cele în care universul e compus din tu şi eu.
Lucrurile care îţi curteaza atenţia mă atrag cu ritmul fascinaţiei.
M-am îndrăgostit de cifra doi, de retragerea în odaia intimităţii,
de roşu, culoare cardinală, de gustul cireşelor, de dulceaţa vinului,
de arome şi parfumuri care mă cheamă în podgoria de taine.
Când sunt cu tine, sunt cu tine,
prezentă în râsul şi licărirea privirii,
în uniunea palmelor, în brâul degetelor, în aerul respiraţiei,
în armonia ce domneşte peste univers, acest univers redus la noi doi,
singurul în care vlăstarele sufletului meu cresc înspre rodire.
124
Invizibilul spectacol
7 iunie 2015
125
Comoara
16 iunie 2015
Relaţia
17-18 iunie 2015
126
În intersecţii, ne alegem drumul spre căi lactee sau spre poteci de tăceri.
Sunt într-o relaţie cu luna.
Doar ea îmi aude venirea în crângul cu tei.
Şi pâna la ea împletesc singurătatea cu noduri de sughiţ şi zâmbet nocturn.
Şi îi vorbesc aprins, cu dor de înălţare,
întreb de mersul vremii-n cer, între pământ şi mare.
Ea-mi spune ca a fi îndrăgostită de lumină nu e decât frântură de urcuş.
Pentru relaţie-i nevoie de adâncă implicare, răsfaţ al razei personale în culcuş,
ospăţ la masa paşilor spre acelaşi colţ de cer, botez al inimii cu raze pe arcuş.
Sunt într-o relaţie cu luna.
Şi până la-ntâlnirea-n miez de şoapte, învăţ să luminez cu inima în noapte.
Darul
20 iunie 2015
127
Cu tine orele se îmbracă în straie de sărbătoare ,
dansează împrejurul inimii hora bucuriei.
Mi-e fericire şi zbor.
N-am nevoie să gust necoapte azimi la flacăra destinului.
Mi-e de ajuns să mă îmbrăţişezi cu dor nebun,
să împarţi cu mine torsul orelor de bucurie.
Şi las firul ierbii să crească în ritmul firescului.
Simt că nimic nu e mai potrivit, mai aproape
pentru împletiturile de cânturi în magia privirii,
a pielii secundelor sărutate de arome fructate.
Nimic nu mă atrage peste hotarul inimii.
Rămân aici unde sufletul luminează .
128
Consecinţă
20 iunie 2015
Am decis să declar deschisă discuţia despre adevărul ascuns între pereţii tăcerilor,
între alternantele distanţe de la fiecare colţ de stare:
distanţa dintre tine şi tine, dintre tine si mine,
dintre pacea mirajelor şi struna glorioaselor recunoaşteri .
Am fost omida ce mângâia frunza viselor cu aripile frânte,
îmbătată de mireasma sufletului înfometat de armonia surâsului.
Mi-am deschis inima până la delir şi am zăcut în praful depărtării,
între toanele vremii capricioase.
M-am lovit de uşile trântite în răsăritul neantului,
de alunecarile în gropile nimicului fardat,
de sunetul pedant al clarinetului de indiferenţe,
de retrageri în peşteri nevăzute.
Şi iată că, sătulă de alunecoşii paşi, m-am indragostit de un pian cu coadă.
Mi s-a dezvăluit în preaplinul clapelor,
redeşteptând în mine muzica magnetismelor solare.
M-am trezit dintr-o dată artista crângului,
interpreta zărilor în febra cuvintelor îndrăgostite de sens.
129
Infarctul
21 iunie 2015
130
Sonetul recunoştinţei
23 iunie 2015
131
Recunoaştere
23 iunie 2015
132
cu preaplinul faptelor dătătoare de bine!
Există explicaţie pentru orice!
Nu desluşesc cărarea-n întuneric sau forma depărtării,
dar recunosc dulcele după gustul chemării,
roşul după culoarea dorinţei, setea după apa căutărilor.
Când căutarile se împreună,
iubirea-mpleteşte între noi mereu cunună.
Izbândă
13 aprilie 2015
133
în cântec.
Iubirea nu poate fi sortită eşecului.
Ea nu cade în faţa zidului, a furtunii...E liberă ca gândul hoinărind pe orişice cărare,
nu cere vreun tribut, ocean e de iertare, îmbrăţişare.
Permanenţă
8 iulie 2015
134
să pun peceţi de cânt peste hotare
să trec de umbre, volburi, mare.
În dragoste nu-i dominaţie, mărire,
ia libertatea, fructul de cinstire,
cu tot ce îţi creează sensul în zidire
în drumul inimii spre pace,fericire!
O vorbă românească adevăr graieşte :
că-n poarta celui drag vii nebuneşte,
tocită e poteca în febrila căutare
când glasul inimii se-nalţă în vibrare.
Tu nu te teme de o piatră de absenţă,
e doar o treaptă a încrederii spre înainte,
în înălţarea de cetăţi pe drumuri sfinte.
În orice vreme, împrejurare sunt prezenţă
în ce mi-e apă, aer, aburinda pâine,
în ieri, în azi şi-n nevăzutul mâine.
Tu îmi eşti permanenţa din privire,
mă mişc mereu spre tine cu iubire.
135
Retragere
iulie 2015
136
Te-am aşteptat cu foc în vatra, să simţi căldura din cuptor, izvor de bine!
Bine-ai venit în stropul meu de rai!
Hai să gustăm din daruri împreună dacă eşti fericit, aici să fii,
ferit de vreme rea, de apriga furtună!
Dar, dacă-n casa vieţii mele nu-ţi găseşti odihna şi zămbetul nu înfloreşte-n ochi co-
mori, de vrei la drum să pleci spre alte aşezări,
sper să îţi fiu în drum o piatră de zidire spre ce te împlineşte-n cele patru zări!
Apropierea
15 iulie 2015
Sunt clipe când noroiul din cuvinte coboară peste nuferii de suflet.
Împovărate gânduri se-ncovoaie spre adânc fără proptea,
purtând tăcerea-nvolburată la graniţa dintre întuneric şi lumini de stea.
Sunt clipe când înmuguresc bobocii de tandreţe între şuvoaiele de bucurie fremătând,
răsar din oglindirile de unde pufosii pui de lebădă sfioşi plutind.
Între rotirile de timp, te simt al meu şi sunt a ta,
statornice pământuri te cuprind, tu, omul meu iubit şi bun, tu, bucurie peste ape,
las în cascade simţăminte şiroind, lumina din adânc să bea.
Magnetizante strune de viori sărbatoresc în piept îmbrăţişarea
în frontul de lumini şi umbre, apropierea ta mi-e sărbătoarea.
137
Femeia ideală
16 iulie 2015
138
Noapte bună!
18 iulie 2015
139
Detaliu
7 iunie 2015
140
Vreri
13 iulie 2015
De nu ţi-e dor
22 iulie 2015
Nu ştiu dacă puzderia de doruri trăit-a-n pieptul tău vreodată ca-ntr-o galaxie,
de s-a lovit de zidul de durere în viaţa fluviu, val de poezie.
Văd doar apatice mişcări ce-şi deplasează lenta vânturare,
în lipsa de entuziasm, lunatice speranţe rătăcesc pe mare.
Dacă ar dispărea cortegiul de săruturi, de îmbrăţişări în miez de întrebare,
probabil ca ar fi o vie căutare a freneziei inimii surâzătoare,
141
ce te-aştepta clipă de clipă să-i dăruieşti un strop de soare...
Cu aurora dragostei încoronând zvâcnirea către sud, fac o biserică din casa de cuvânt,
cu-arhangheli de tăcere mângâind capricioase stări,
cu serafimi ai păcii îmblânzind necunoscute frâne-n căile hipnoticei chemări.
Nu ştiu ce apăsare împiedică explozia zvâcnirilor spre cer,
când tu mi-eşti unicul răspuns al inimii în lumea de lumină şi mister.
De nu ţi-e dor de melodie, mă topesc în ceaţa nopţilor cu lună,
să-ţi fie bucurie, odihnă luminile ce-n pieptul tău se încunună.
De nu ţi-e dor şi nu mă vrei în drum spre mântuire o prezenţă vie,
rămân pe aripa tăcerii amica soarelui, a lunii, a florilor pe câmpie.
142
cu doine, doruri, spaime şi senin,
cu agonie şi extaz între sălbatice dorinţe şi potir divin.
Ne ştim de-o veşnicie parcă
şi tot te caut în adânc de suflet, să îţi dezvălui perle şi comori,
ce strălucesc în tine, flori, ca un magnet pentru privirea-ndrăgostită,
care din depărtare sau apropiere, cu dragostea, plăcută mângâiere,
pe tâmpla viselor, pe fiecare petec de fiinţă, nesătulă, te sărută.
143
144