UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
ÎN VEDEREA OBŢINERII GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. ANIŢEI MIHAI

Autor:
Prof. FǍNICǍ (BURCEA)
I. IULIANA-GRAŢIELA

2011
 UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

STIMA DE SINE ŞI SISTEMUL ATITUDINAL-VALORIC

LA ELEVII DE LICEU

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. ANIŢEI MIHAI

Autor:
Prof. FǍNICǍ (BURCEA)
I. IULIANA-GRAŢIELA

2011

2
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………….................................pag.5
CAPITOLUL1. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE
1.1 Stima de sine,dimensiune fundamentală a personalităţii
1.1.1.Ce este stima de sine.Teorii şi modele actuale…………………………….….pag.9
1.1.1.1.Ecuaţia lui James(modelul aritmetic).............................................pag.10
1.1.1.2.Modelul financiar al stimei de sine................................................pag.10
1.1.1.3.«Eul oglindă» sau stima de sine ca sociometru..............................pag.10
1.1.1.4.Stimă de sine şi idealuri(«normale» şi «patologice»)....................pag.11
1.1.2. «Ingredientele» stimei de sine : - iubirea de sine ;.........................................pag.12
- concepţia despre sine ;
- încrederea în sine;
1.1.3.Caracteristicile unei bune stime de sine..........................................................pag.13
1.1.4.Caracteristicile unei stime de sine scăzute(vulnerabile).................................pag.15
1.1.5.Beneficiile unei bune stime de sine versus dezavantajele unei stime de sine
vulnerabile...............................................................................................................................pag.16
1.1.6.Stima de sine în adolescenţă..........................................................................pag.18
1.2.Caracterul ca (sub)sistem de atitudini-valori al personalităţii
1.2.1.Definirea noţiunii de caracter.........................................................................pag.20
1.2.2.Structura caracterului
1.2.2.1.Conceptul de trăsătură(caracterială).Modelul trăsăturilor.............pag.22
1.2.2.2.Conceptul de atitudine(caracterială).Categorii de atitudini..........pag.27
1.2.2.3.Conceptul de valoare.Interiorizarea valorilor şi formarea sistemului de
valori în adolescenţă................................................................................................................pag.30
CAPITOLUL 2.OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETǍRII
2.1.Obiectivele cercetării ......................................................................................pag.33
2.2.Ipotezele cercetării ..........................................................................................pag.33
2.3.Descrierea lotului de subiecţi .........................................................................pag.34
2.4.Descrierea metodelor de investigare ..............................................................pag.35
2.5.Designul cercetării ...........................................................................................pag.39
2.6.Descrierea variabilelor cercetării ..................................................................pag.40
2.7.Descrierea procedurilor de recoltare a datelor ............................................pag.41

3
CAPITOLUL 3. REZULTATELE CERCETǍRII
3.1.Prezentarea şi analiza datelor …………………………………………..…..pag.43
3.2.Testarea ipotezelor cercetării ……………………………………………….pag.48
3.3.Interpretarea psihologică a datelor …………………………………...……pag.52
CAPITOLUL 4. CONCLUZII ŞI APRECIERI FINALE ................pag.66
ANEXE …………………………………………………………………………pag.74
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ………………………………………..pag.97

4
 INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze “o dimensiune fundamentală pentru orice

fiinţă umană, indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură, personalitate,
interese, statut social, abilităţi” (Băban, 2001, pag. 72) şi anume stima de sine, acea “ privire-
judecată despre noi înşine” “vitală pentru echilibrul nostru psihologic”(Andre, Lelord, 1999, pag.
12). Este o temă de maximă importanţă, aşa cum am dorit să scoatem în evidenţă şi prin
intermediul afirmaţiilor de mai sus, aparţinând specialiştilor în domeniu. Mai mult decât atât,
există puncte de vedere în literatura de specialitate (îndeosebi în cadrul cercetărilor din domeniul
psihologiei pozitive) care arată ponderea foarte importantă a stimei de sine în echilibrul şi starea
de bine globale ale individului (stima de sine făcând parte din cele şase mari componente ale
acestei stări de bine, şi anume: să ai scopuri în viaţă, să dispui de un control relativ asupra
mediului propriu, să ai relaţii pozitive cu ceilalţi, să beneficiezi de un minimum de autonomie, să
poţi consacra timp dezvoltării personale şi, last but not least, să te accepţi şi să te stimezi) (Ryff
2003 cit in. André, 2009.)
În societatea contemporană individualistă şi competitivă, stima de sine este
indispensabilă cetăţenilor săi pentru ca aceştia să devină şi să rămână ei înşişi, să reziste
presiunilor şi manipulărilor,să-şi construiască autonomia şi forţa interioară necesare pentru o
viaţă bună.
Pentru a face un pas înainte şi a ne apropia şi mai mult de specificul lucrării noastre,
dorim să scoatem în evidenţă, în mod deosebit, asa cum am făcut-o, de altfel, şi în capitolul
teoretic al lucrării, importanţa stimei de sine în adolescenţă. Această perioadă este marcată de
multiple provocări, atât interioare, cât şi exterioare, pentru depăşirea cărora stima de sine
(pozitivă) trebuie să joace rolul unui armonizator, al unui “pacificator” al căutărilor
adolescenţilor noştri. De aceea, în calitate de profesor de ştiinţe socio-umane, considerăm că
cercetarea problematicii stimei de sine, dar şi formarea, în planul practic al vieţii şcolare propriu-
zise, a unor elevi cu o bună stimă de sine reprezintă obiective de prim ordin ale activităţii noastre
instructiv-educative. Am evidenţiat în cadrul lucrării deosebita importanţă pe care o are
construirea unei bune stime de sine la elevii noştri, având în vedere faptul că riscurile unei stime
de sine scăzute sunt multiple: probleme emoţionale-depresie,anxietate,iritabilitate; probleme de
comportament-agresivitate; scăderea performanţelor şcolare; eşec şcolar; abandon şcolar;
creşterea riscului consumului de alcool, tutun, droguri; implicarea în relaţii sexuale de risc;
imagine corporală negativă; tulburări alimentare-anorexie,bulimie;suicid. (Băban, 2001, pag. 74).
În cercetarea noastră, investigarea stimei de sine s-a concretizat în diagnoza nivelului stimei de

5
sine a subiecţilor cu ajutorul Scalei stimei de sine (SES) elaborate de către M. Rosenberg,
aceasta fiind unul ’’dintre instrumentele de evaluare a stimei de sine cele mai utilizate în
cercetarea din psihologie şi psihiatrie’’(Lelord,1999, pag. 279). În urma aplicării acesteia am
delimitat grupurile de subiecţi ale studiului: elevi cu stimă de sine ridicată (pozitivă); elevi cu
stimă de sine medie; elevi cu stimă de sine scăzută (negativă).
Literatura de specialitate evidenţiază faptul că, ‘’ în timp, stima de sine a fost pusă în
relaţie cu aproape oricare variabilă ‘’(Crandall,1973,pag 45,cit in. Boncu,,pag 2),fiind o variabilă
implicată în:
-abuzul de substanţe (Higgins,Clough si Wallerstedt, 1995; Turner, 1995);
-comportamente delincvente (Anderson, 1994);
-depresie (Brown et al.,1986; Kernis, Granneman si Mathis, 1991; Tennen si
Herzberger, 1987) ;
-furie,ostilitate şi comportament agresiv (Baumeister, Smart şi Boden, 1996 ; Kernis,
Granneman si Barclay, 1989) ;
-aprecierea satisfacţiei de viaţă/calităţii vieţii (Diener şi Diener, 1995) ;
-evaluarea intimităţii şi a satisfacţiei în relaţiile interpersonale (Griffin şi Bartolomew,
1994 ; Rusbult, Morrow şi Johnson, 1987) ;
-reactivitatea la evenimentele evaluative (Brown şi Dutton,1995; Cambell, Chew şi
Scratchley, 1991; Kernis, Brockner şi Frankel, 1989) etc (Boncu,pag. 2)
Reperele din literatura de specialitate enumerate mai sus considerăm ca întemeiază în
mod suficient şi sugestiv totodată teza potrivit căreia problematica stimei de sine este de mare
relevanţă practică, fiind implicată în numeroase şi esenţiale compartimente ale existenţei umane.
În lucrarea de faţă ne-am propus să punem această dimensiune în relaţie cu (sub)sistemul
atitudinal-valoric al personalităţii elevilor de liceu. Ni se pare extrem de semnificativ să
investigăm dacă nivelul stimei de sine corelează semnificativ cu sistemul de atitudini al
personalităţii, deoarece, această posibilă corelaţie o data demonstrată, ne-ar ‘’ obliga ‘’ o dată în
plus, în calitate de educatori, să ne străduim să intervenim activ în construirea unei stime de sine
pozitive la elevii noştri, conştienţi fiind de faptul că o astfel de bună stimă de sine este un vector
spre conturarea unui profil caracterial pozitiv al educaţilor. Parcurgând literatura de specialitate
legată de problematica stimei de sine, am aflat că cercetările au demonstrat că elevii cu o bună
stimă de sine îşi asumă responsabilităţi, se comportă independent, oferă sprijin şi ajutor celorlalţi
colegi, pe când cei cu o stimă de sine scăzută evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi,
sunt influenţabili, nu pot tolera un nivel mediu de frustrare, par rebeli, nepăsători, nu-şi asumă
responsabilităţi etc (adică atitudini caracteriale pozitive, respectiv negative) (Băban, 2001).

6
Pornind de la aceste constatări, ne-am dus cu gândul la relaţia dintre stima de sine şi trăsăturile
caracteriale, adică (sub)sistemul atitudinal(-valoric), ca să folosim terminologia care apare în
titlul lucrării. Ne-am propus să investigăm dacă există corelaţii semnificative între nivelul stimei
de sine şi sistemul atitudinal al persoanei. Pentru investigarea sistemului atitudinal al
personalităţii am utilizat scalele ‘’caracteriale’’ ale unui chestionar de personalitate construit pe
baza modelului Big Five (CP5F), etalonat şi validat conform tuturor rigorilor ştiinţifice necesare.
Am pornit de la următoarea afirmaţie din literatura de specialitate : ‘’Se poate observa că o parte
din aceste dimensiuni [dimensiuni care corespund scalelor chestionarului construit pe baza
modelului Big Five-n.n.] aparţine mai degrabă caracterului (respectiv,
‘’Conştiinciozitate’’, ‘’ Amabilitate ‘’, ‘’Autonomie ‘’), iar altă parte ţine de temperament
(respectiv, ‘’Extraversie’’, ’’Nevrozism’’) (Bonchiş,E. et al., 2006, pag. 178). Din acest motiv
am operaţionalizat conceptul de subsistem atitudinal prin cele trei scale ‘’caracteriale’’ ale
chestionarului enumerate mai sus. Dacă în urma cercetării noastre se confirmă că astfel de
corelaţii există, atunci se întemeiază şi prin aceste date ideea conform căreia, deşi caracterul se
formează şi se schimbă implicând decizii conştiente, responsabile, totuşi, ‘’rădăcinile’’ sale
trebuie căutate în copilăria timpurie, în ‘’creuzetul’’ familiei, acolo unde începe să se
plămădească stima de sine a copilului (desigur, şi la nivelul şcolii, ulterior...). Astfel, atitudinile
educative ale părinţilor, în funcţie de calitatea lor, îl înzestrează pe copil cu marele dar al unei
stime de sine pozitive sau, dimpotrivă, îl ‘’condamnă’’ la o stimă de sine scăzută. Aceasta, la
rândul ei, devine un vector spre alte valori, spre trăsături caracteriale pozitive, respectiv negative
(agreabilitate, conştiinciozitate, autonomie sau, din nefericire, opusele lor, în cazul în care stima
de sine este în suferinţă...)
O altă întrebare la care ne-am dorit să răspundem prin cercetarea noastră a fost aceea
dacă sistemul de valori al adolescenţilor cu stimă de sine negativă prezintă diferenţe
semnificative în comparaţie cu cel al adolescenţilor cu stimă de sine pozitivă. Oare nivelul stimei
de sine ne influenţează, ne ‘’dictează’’ în vreun fel ce fel de valori să ne construim, ce
standarde să alegem ? N-am găsit în literatura de specialitate rezultate de cercetare referitoare
explicit la această ipoteză, însă ca referiri indirecte putem cita următoarele : ”Nivelul global al
stimei de sine al unei anumite persoane influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul
său existenţial. Astfel, se poate demonstra că o înaltă stimă de sine este asociată cu strategii de
căutare a dezvoltării personale şi de acceptare a riscurilor, în timp ce o stimă de sine scazută
implică mai curând strategii de apărare şi de evitare a riscurilor(...) Persoana cu stimă de sine
înaltă va căuta, de exemplu, să se autodepăşească chiar şi atunci când şi-a atins obiectivele, în
timp ce persoana cu scazută stimă de sine ’va rămâne aici’. Una gândeşte : ‘Cine nu încearcă, nu

7
reuşeşte’. Cealaltă gândeşte :’Un lucru pe care îl ai înseamnă mai mult decât două lucruri pe care
le-ai putea avea’ ”.(Lelord, 1999, pag. 48) Putem deduce din cele citate anterior faptul că e de
aşteptat să apară diferenţe semnificative, cel puţin la nivelul anumitor dimensiuni ale sistemului
axiologic, între cele două loturi de subiecţi investigate în lucrarea noastră: elevii cu stimă de sine
înaltă (pozitivă), respectiv, elevii cu stimă de sine scăzută (negativă). Aceste aspecte vor fi
discutate în detaliu în capitolul de prezentare, analiză şi interpretare psihologică a rezultatelor
cercetării.

8
 CAPITOLUL 1. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE

1.1.STIMA DE SINE
1.1.1.Ce este stima de sine. Teorii şi modele actuale
Etimologic, conceptul de stimă de sine provine din latinescul „oestimare”, „a evalua”, a
cărui semnificaţie este dublă: în acelaşi timp, „a determina valoarea” şi „a avea o părere despre”.
Este o privire-judecată despre noi înşine, vitală pentru echilibrul nostru psihologic. Atunci cand
este pozitivă ne permite să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să facem faţă
dificultăţilor existenţei. Dar când este negativă, provoacă numeroase suferinţe şi neplăceri care
vin să perturbe viaţa noastră cotidiană.
Termenul de „self esteem” a fost utilizat pentru prima oară in anul 1890 de către
William James în lucrarea sa Principles of Psychology: „Stima de sine este de două feluri:
satisfacţia şi nemulţumirea de sine” (cit in. Andre 2009). „Avatar modern al conceptului de
demnitate al filosofilor, stima de sine este instrumentul libertăţii şi al autonomiei noastre
psihologice” (Andre, 2009, pag. 35).
Există o multitudine de termeni şi expresii folosite în limbajul curent pentru a desemna
stima de sine : a avea încredere în sine, a fi sigur pe sine, a fi mulţumit de sine, a fi mândru de
sine etc.
Conform Dicţionarului de psihologie, stima de sine reprezintă „trăsătura de
personalitate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale” (Doron şi Parot,
1999, pag. 745).
W. James afirmă că stima de sine reflectă „o anume raportare afectivă globală la
propriul eu, independentă de raţiuni obiective ce ţin de satisfacţii sau dezamăgiri personale”. Cu
alte cuvinte, conform acestei definiţii, stima de sine reprezintă o raportare afectivă constantă ce
include valorizarea, acceptarea şi evaluarea eu-lui.
Conform altui autor, stima de sine înseamnă :
1. ce părere am despre mine;
2. cum mă simt cu această părere;
3. ce fac cu viaţa mea având această părere... (Andre, 2009, pag. 29-30).
Din cele expuse mai sus putem concluziona că stima de sine este una dintre
dimensiunile fundamentale ale personalităţii noastre, fiind totodată un fenomen discret,
impalpabil, complex, de care poate că nu suntem întotdeauna constienţi, dar care ne influenţează
contextele cele mai concrete ale vieţii cotidiene şi starea de bine.

9
 Stima de sine este încă, pentru cercetători, un vast şantier, cu abordări variate şi
abundente, dar cu nicio teorie generală. Le vom trece în continuare în revistă pe cele mai actuale
dintre ele...

1.1.1.1 Ecuaţia lui James (modelul aritmetic): stima de sine=succes/pretenţii

W. James a fost frapat de absenţa legăturii directe între calităţile obiective ale unei
persoane şi nivelul de satisfacţie pe care o are faţă de sine însuşi : „Astfel, scria el, un om cu
capacităţi extrem de limitate poate fi dotat cu o suficienţă de neclintit, în timp ce un altul, deşi
asigurat că a reuşit în viaţă şi se bucură de o apreciere universală, va fi atins de o neîncredere
incurabilă în propriile sale capacităţi”.El a tras concluzia că satisfacţia sau nemulţumirea de sine
nu depind doar de reuşitele noastre, ci şi de criteriile după care le judecăm. Relevanţa şi
învăţătura acestui model se referă la arta de a ne administra aspiraţiile: a găsi calea de mijloc
între ambiţia excesivă, care ne împiedică să fim satisfăcuţi de ceea ce obţinem („mereu mai
mult”) şi o atitudine comodă, care ne va determina să întrerupem foarte devreme eforturile
noastre de a atinge un obiectiv („asta-mi ajunge”).

1.1.1.2 Modelul financiar al stimei de sine

Conform teoreticienilor acestui model, mărimea stimei de sine este dependentă de
cantitatea de dragoste primită în timpul primilor ani de viaţă şi care se constituie intr-un „capital”
pe care îl vom administra ulterior, folosind însă strategii diferite (în funcţie de mărimea
capitalului de care dispunem): cei cu „capital mare” îşi asumă riscuri, au multe iniţiative şi extrag
multe beneficii pentru stima lor de sine; în contrast cu aceştia, cei cu „capital mic” de demarare
sunt mai precauţi şi mai prudenţi, ceea ce le furnizează mai puţine ocazii de a-şi spori stima de
sine. Câştigurile sunt, deci, în acest model financiar, la înălţimea riscurilor asumate. Putem
considera inechitabil acest model, căci, după cum banii trag la cei bogaţi, la fel şi subiecţii care
dispun de un capital de demarare bun ar obţine mai uşor decat ceilalţi o bună stimă de sine.
Totuşi, acest model ne atenţionează asupra faptului că orice capital se erodează şi necesită
investiri regulate: nealimentată prin iniţiativele noastre personale, stima noastră de sine va sfârşi
mereu prin a se fragiliza.

1.1.1.3.„Eul oglindă” sau stima de sine ca sociometru

Acest model porneşte de la premiza că nu avem niciodată despre noi o judecată ex
nihilo şi afirmă că stima de sine nu este doar o evaluare personală, ci şi o anticipare sau o

10
estimare a evaluării celuilalt. („looking glass self”). Deci, stima de sine este un „sociometru”,
fiind o dovadă a percepţiei instinctive pe care o avem despre popularitatea noastră: suntem
mulţumiţi de noi pentru că, într-un fel sau altul, ne simţim apreciaţi; invers, stima noastră de sine
scade atunci când nu ne mai simţim socialmente apreciaţi. Omul, animal social, resimte teama de
respingerea socială, aceasta împingându-i pe mulţi „să facă ce fac toţi” (fenomenul de
conformism, pe care binecunoscutul experiment al lui Asch îl demonstrează fără putinţă de
tăgadă). Această teamă este legată de stima de sine. S-a demonstrat că acest conformism sporeşte
cu atât mai mult cu cât este mai atacată stima de sine: cu cât subiecţii erau plasaţi în medii mai
inconfortabile sau în care se simţeau mai incompetenţi şi cu cât ei admirau mai mult statutul de
membru al grupului, cu atât erau mai susceptibili în alegeri.

1.1.1.4.Stimă de sine şi idealuri („normale” şi „patologice”)

În 1892, W. James amintea până la ce punct influenţează idealurile imaginea pe care o
avem despre sine : „ne estimăm în această lume exact după ceea ce noi pretindem să fim şi să
facem”. Altfel spus, stima de sine depinde de distanţa pe care o percepem între comportamentul
nostru şi ceea ce reprezintă idealul nostru: când ne apropiem de acesta, ne stimăm, dar atunci
când ne îndepărtăm de el stima de sine scade. Este adevărat că atingem rar idealurile noastre în
viaţă, dar ele au rol de motor pentru acţiunile noastre (idealul „normal”). Însă, ele pot fi, în
anumite cazuri, o piedică. Este ceea ce psihiatrii numesc „idealopatie” (ideal „patologic”), când
idealurile şi modelele noastre devin prea rigide şi exigente, când devin obsesii, când trăim după
acel „trebuie” cu orice preţ. Iar dacă acest „trebuie” nu va fi atins, consecinţele vor fi grave:
depresie şi leziuni durabile ale stimei de sine. De aceea, în anumite situaţii, salvarea poate veni
numai o dată cu degajarea individului de idealurile sale, atunci când acestea sunt patologice. Cu
atât mai mult cu cât ele pot juca un rol compensator pentru o leziune infantilă a stimei de sine.
Reflectând, în final, la teoriile şi modelele expuse mai sus, am dori să concluzionăm cu
următoarea remarcă: stima de sine, deşi pare că se referă exclusiv la relaţia omului cu sine însuşi,
nu poate fi separată de relaţiile cu ceilalţi (vezi modelul stimei de sine ca sociometru), după cum
nu trebuie să neglijăm nici relaţiile ei cu acţiunea (modelul financiar descris mai sus). Însă, din
raţiuni dictate de specificul lucrării noastre, subliniem următoarele: „Nu există o bună stimă de
sine fără ceilalţi, dar nici împotriva celorlalţi sau pe spinarea celorlalţi” (Andre, 2009,pag.360).
Iar sistemul atitudinal-valoric al individului, cel de-al doilea construct al lucrării noastre,
reprezintă latura relaţional-valorică a personalităţii, deci nu poate fi concepută în afara acestui
spaţiu al relaţiilor sociale. Regăsim, aşadar, dimensiunea stimei de sine în interacţiune cu
sistemul atitudinal-valoric al individului în contextul vieţii sociale, al relaţiilor cu ceilalţi: „Omul

11
este un animal social :nu există o bună stimă de sine fără o bună legătură cu ceilalţi” (Andre,
2009, pag. 360).

1.1.2.„Ingredientele” stimei de sine

Stima de sine se fondează pe trei „ingrediente” a căror bună dozare este indispensabilă
pentru a obţine o stimă de sine armonioasă (Lelord, Andre, 1999). Aceste componente sunt:
 Iubirea de sine este elementul cel mai important şi, tocmai de aceea, carenţele
stimei de sine care-şi au sursele la acest nivel sunt cel mai dificil de compensat (regăsindu-le în
ceea ce psihiatrii numesc „tulburări de personalitate”). A ne stima înseamnă a ne evalua, dar a
ne iubi nu suportă nici o condiţie: ne iubim în ciuda defectelor şi a limitelor, în ciuda eşecurilor
şi a înfrângerilor, pur şi simplu pentru că o mică voce interioară ne spune că suntem demni de
iubire şi respect. Această iubire de sine „necondiţionată” nu depinde de performanţele noastre.
Ea explică faptul că putem rezista la adversităţi şi ne putem restabili după un eşec. Ea nu ne
fereşte de suferinţă sau de îndoială în cazul dificultăţilor, dar ne apără de disperare. Ea depinde în
mare parte, arată cercetările, de dragostea pe care ne-a împărtăşit-o familia noastră atunci când
eram copii. A te iubi este tocmai soclul stimei de sine, constituentul său cel mai profund şi cel
mai intim. De aceea nu este niciodată uşor să discerni la cineva, dincolo de masca sa socială,
nivelul exact al iubirii pe care şi-o poartă.
 Concepţia despre sine este al doilea stâlp al stimei de sine şi reprezintă părerea pe
care o avem despre noi, convingerea fondată sau nu, asupra calităţilor şi defectelor noastre.
Trebuie subliniat faptul că este un fenomen subiectiv, importantă fiind în această evaluare nu
realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o avem, de a fi deţinători ai calităţilor şi defectelor
respective. O concepţie de sine pozitivă este o forţă interioară care ne permite să ne bucurăm de
şansa noastră în ciuda adversităţilor. Dimpotrivă, o concepţie de sine foarte limitată sau timorată
ne va face să pierdem mult timp până când să ne găsim „calea” noastră. Ea se datorează mediului
nostru familial şi în special proiectelor pe care părinţii noştri le fac pentru noi. Sunt situaţii în
care copilul este împovărat inconştient de părinţii lui să împlinească ceea ce ei înşişi nu au putut
sau nu au ştiut să realizeze în viaţa lor. Astfel de proiecte sunt legitime, dar cu condiţia ca
presiunea asupra copilului să nu fie prea mare şi să se ţină cont de dorinţele şi capacităţile sale.
Faptul că nu se ţine cont de îndoielile şi neliniştile unui copil poate provoca în el, ulterior, o
profundă vulnerabilitate a stimei de sine. De asemenea, o concepţie de sine limitată îl poate
conduce pe subiect la o dependenţă de celălalt: poate stabili relaţii satisfăcătoare cu ceilalţi, dar
se limitează la rolul de succesor, nu calcă decât pe drumuri deja explorate de alţii, îi este greu să
construiască şi să ducă la bun sfârşit proiectele personale.

12
  Încrederea în sine reprezintă a treia componentă a stimei de sine cu care chiar se
confundă adesea. A fi încrezător înseamnă a considera că eşti capabil să acţionezi într-o manieră
adecvată în situaţiile importante. Ne putem da seama foarte uşor de gradul de încredere în sine al
unei persoane dacă observăm cum se comportă în situaţii noi sau neprevăzute, în care există o
miză, sau dacă este copleşită de dificultăţi în realizarea a ceea ce are de înfăptuit. A nu se teme
exagerat de necunoscut sau de adversitate demonstrează un bun nivel al încrederii în sine.
Această dimensiune provine în principal din modul de educaţie care ne-a fost dat: încrederea în
sine se transmite prin exemplu şi prin conversaţie. Eşecurile îi sunt prezentate unui copil ca o
consecinţă posibilă, dar nu catastrofică, a actelor sale?
Este el recompensat atât pentru că a încercat, cât şi pentru că a reuşit? Cum îl învăţăm
să tragă învăţăminte din dificultăţile sale, în loc să concluzioneze că i-ar fi mai bine dacă nu ar
mai acţiona?
Între aceste trei componente ale stimei de sine există în general legături de
interdependenţă: iubirea de sine (a te respecta indiferent de ceea ce ţi se întâmplă, a asculta de
nevoile şi aspiraţiile tale) facilitează incontestabil o concepţie despre sine pozitivă (a crede în
capacităţile tale, a te proiecta în viitor) care, la rândul său, influenţează favorabil încrederea în
sine (a acţiona fără teama excesivă de eşec şi de judecata altuia).

1.1.3.Caracteristicile unei bune stime de sine

Ce înseamnă să ai o stimă de sine ridicată? Cum e o persoană care are stima de sine
ridicată? În acest sens în literatura de specialitate s-au conturat două puncte de vedere pe care le
prezentăm în continuare.
a) Perpetua luptă pentru recunoaştere.
Conform unor autori, a avea stimă de sine ridicată înseamnă că persoana în cauză este
mândră de cine este şi cum este, se simte superioară majorităţii, gata oricând să se protejeze
contra ameninţărilor care pun în discuţie imaginea favorabilă pe care o are despre sine. Altfel
spus, astfel de persoane se antrenează cu uşurinţă în activităţi de promovare a propriului eu-„self
promoting activities” (Baumeister, Tice şi Hutton, 1989). Aceste promovări ale propriului eu au
fost urmărite în mai multe circumstanţe stabilindu-se că ele pot îmbrăca o varietate de forme şi
comportamente. Astfel, comparativ cu persoanele cu stimă de sine scăzută, persoanele cu stima
de sine ridicată apelează mai ales la atribuirile de auto-complezenţă: îşi asumă cu multă uşurinţă
succesul, în acelaşi timp fiind tentate să atribuie eşecul unor cauze externe. De asemenea, când
astfel de persoane obţin o performanţă scăzută sau sunt criticate, ele răspund vehement,
protestând şi criticând pe ceilalţi. Atunci când cineva obţine o performanţă mai bună, persoanele

13
cu stimă de sine ridicată insistă asupra continuării competiţiei pentru a se ajunge la comparări
suplimentare ale performanţei. Probabil că ele sunt înclinate să aprecieze performanţa superioară
a celuilalt ca fiind determinată de „norocul orb” pentru că sunt ferm convinse că sunt mai bune.
În condiţiile în care le este ameninţat eul (de exemplu prin indicarea faptului că nu vor
reuşi într-o sarcină dificilă, astfel încât trebuie să aleagă o sarcină mai uşoară), persoanele cu
stima de sine ridicată sunt înclinate să insiste pe stabilirea unor scopuri dificile şi riscante,
ajungând să obţină un rezultat final mai slab decât persoanele cu stimă de sine scăzută. Atunci
când nu le este ameninţat eul, aceste persoane reuşesc să stabilească scopuri optimale şi sunt în
stare să le atingă.
Unele cercetări ne prezintă persoanele cu stimă de sine ridicată ca fiind nesigure în
sentimentele pozitive pe care le au faţă de propriul eu (Tice, 1991) şi, datorită acestui fapt,
acestea sunt nevoite în permanenţă să-şi demonstreze loruşi şi celorlalţi superioritatea. Nu putem
să nu remarcăm faptul că sub masca unei astfel de stime afişate, se află de fapt nesiguranţă,
slăbiciune, îndoială faţă de propria valoare.
b) Calmul interior necondiţionat
O altă viziune asupra persoanelor cu stimă de sine ridicată este prezentă în cadrul
teoriilor umaniste (Rogers, 1959). Pentru teoreticienii acestei orientări o persoană cu stimă de
sine ridicată se percepe totdeauna ca fiind o fiinţă valoroasă, este mulţumită de sine şi se
respectă, recunoscând şi acceptându-şi în acelaşi timp defectele. Sentimentele pozitive pe care le
au astfel de persoane faţă de propria lor fiinţă sunt fondate pe convingerea valorii intrinseci a
individului şi nu necesită să fie continuu validate sau promovate. În plus, atunci când intervin,
inevitabil, anumite eşecuri cotidiene, stima de sine a acestor persoane nu este afectată. O astfel
de stimă de sine, în tradiţia psihologiei umaniste, se mai numeşte stimă de sine necondiţionată.
Desigur, insuccesul este neplăcut şi pentru astfel de persoane; la fel ca şi ceilalţi, ei se
bucură de succes, însă ceea ce este specific pentru astfel de persoane rezidă în faptul că nu
gândesc în termeni comparativi: „sunt mai bun decât tine”, „acela este mai bogat decât mine”
etc. În acest sens, stima de sine necondiţionată este foarte puţin influenţată de performanţa
individului sau de comparaţiile sociale.
Ne putem întreba care dintre cele două viziuni asupra implicaţiilor stimei de sine
ridicate este corectă? Probabil că ambele, însă cu următoarea explicitare: prima concepţie ne
indică faptul că o stimă înaltă nu este totdeauna şi o bună stimă de sine, în sensul în care însă,
tronează în adânc îndoiala de sine. În plus, când vom vorbi despre beneficiile unei bune stime de
sine, vom expune şi alte argumente care par să valideze mai degrabă concepţia calmului interior
necondiţionat, promovat de psihologiea umanistă.

14
 1.1.4 Caracteristicile unei stime de sine scăzute (vulnerabile)
La fel ca şi în cazul conceptualizării stimei de sine ridicate, şi în cazul înţelegerii stimei
de sine scăzute există opinii diferite. De-a lungul timpului s-au conturat două viziuni asupra
modului în care se manifestă stima de sine scăzută şi asupra consecinţelor pe care ea le produce
în funcţionarea psihologică şi în personalitatea individului.
a) Inadaptabilitatea socială.
O parte din cercetători împărtăşeşte o viziune „sumbră” asupra persoanelor cu stimă de
sine scăzută. Conform acestei viziuni, persoanele cu o astfel de stimă posedă o paletă largă de
pattern-uri cognitive, afective, motivaţionale şi comportamentale defectuoase care duc spre o
inadaptabilitate socială. Astfel de indivizi se evaluează negativ în majoritatea domeniilor,
acceptă cu uşurinţă feed-back-urile negative despre propria persoană, trăiesc o mare varietate de
emoţii negative, sunt înclinaţi spre anxietate şi depresie, adoptă strategii ineficiente în faţa
obstacolelor. Cercetările au demonstrat că adolescenţii cu o stimă de sine scăzută sunt înclinaţi
spre delincvenţă, narcomanie, practici sexuale neprotejate, au frecvent comportament suicidar
sau idei de suicid. În plus, stima de sine scăzută este implicată într-o serie de boli mintale care
necesită intervenţie şi asistenţă psihoterapeutică.
b) Echilibru şi prudenţă
În opinia unor cercetători mai „optimişti”, persoanele care au stimă de sine scăzută se
caracterizează în primul rând prin faptul că sunt precaute şi nesigure fără a fi neapărat inadaptate
social. De fapt, astfel de persoane au stiluri comportamentale orientate spre minimalizarea
expunerii deficienţelor personale. Conceptul despre sine al unor astfel de persoane este frecvent
confuz, incert şi mai curând neutru, decât negativ. Studiile empirice indică faptul că persoanele
cu stima de sine scăzută recunosc că posedă anumite aspecte pozitive ale eului şi se angajează în
unele forme de promovare a eului, însă doar atunci când se simt în siguranţă că o pot face.
În ansamblul lor, studiile menţionate mai sus demonstrează faptul că persoanele cu
stima de sine scăzută nu sunt nişte inadaptate social care se detestă pe ele însele, angajându-se
inevitabil în comportamente auto-distructive.
La întrebarea care dintre cele două viziuni expuse mai sus este cea corectă, se cuvine a
se aduce următoarea precizare: studiile care validează viziunea „optimistă” s-au realizat
preponderent pe loturi de studenţi, în timp ce cele care aderă la viziunea „pesimistă” au avut ca
subiecţi copii, adolescenţi şi participanţi „speciali” (toxicomani, delincvenţi juvenili, clienţi ce
urmau tratament psihoterapeutic).
Se poate întâmpla ca persoanele care, dincolo de faptul că au o stimă de sine scăzută, au
ajuns să facă o facultate, utilizează strategii eficiente de integrare socială. De asemenea, este

15
posibil ca doar un număr redus de persoane cu o stimă de sine foarte scăzută să ajungă la
inadaptare socială severă.
În cele ce urmează, vom face încă un pas înainte, analizând în paralel şi chiar în
antiteză, acolo unde aceasta este posibil de realizat, beneficiile unei bune stime de sine, respectiv,
dezavantajele unei stime de sine vulnerabile, asupra funcţionării psihosociale a indivizilor.

1.1.5. Beneficiile unei bune stime de sine versus dezavantajele unei stime de sine
vulnerabile
Vom expune succint cele mai semnificative implicaţii pe care nivelul stimei de sine le
are asupra diferitelor aspecte ale vieţii individului,sintetizate dupa lucrarea autorilor Lelord si
André (1999).
a) Autoprezentarea. Persoanele cu stima de sine scăzută au sentimentul că nu se
cunosc, vorbesc despre ele într-o manieră mediocră, neclară, pe când cei cu o bună stimă de sine
au păreri clare despre ei înşişi şi vorbesc despre ei într-un fel pozitiv.
b) Implicarea în acţiune. Subiecţii cu stimă de sine scăzută amână luarea deciziilor,
sunt neliniştiţi faţă de consecinţele posibile ale alegerilor lor, renunţă rapid la deciziile personale
în caz de dificultăţi, sunt ezitanţi sau convenţionali. Subiecţii cu bună stimă de sine pot fi
novatori, sunt perseverenţi în ciuda obstacolelor, acţionează eficient.
c) Reacţia la eşec şi critică. Subiecţii cu stimă de sine scăzută se prăbuşesc dacă sunt
criticaţi, iar eşecul lasă o urmă emoţională durabilă, simt nevoia sa se justifice după eşec, se simt
respinşi dacă sunt criticaţi, resimt o anxietate puternică în faţa evaluării de către ceilalţi. Subiecţii
cu o bună stimă de sine pot rezista la criticile asupra punctelor sensibile sau se pot apăra energic,
nu se simt respinşi dacă sunt criticaţi, nu se simt obligaţi să se justifice după eşec, nu resimt
anxietate în faţa evaluării de către ceilalţi, sunt rezistenţi la adversitate.
d) Reacţia la succes. Succesul aduce puţine beneficii pentru cei cu stima de sine
scăzută, aceştia manifestă bucurie anxioasă, frica de a nu mai fi ulterior la înălţime, emoţiile lor
sunt amestecate, iar reuşitele le perturbă imaginea de sine. Pentru cei cu stimă bună de sine,
reuşita le confirmă imaginea de sine, resimt emoţii pozitive, succesul aduce beneficii pentru
stima de sine, îi motivează în continuare în mod consistent, riscând chiar dependenţa de
recompensă.
e) Dinamica vieţii. Nivelul global al stimei de sine a unei anumite persoane
influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul său existenţial. Astfel, se poate demonstra
că o stimă de sine înaltă este asociată cu strategii de căutare a dezvoltării personale şi de
acceptare a riscurilor, în timp ce o stimă de sine scăzută implică mai curând strategii de apărare

16
şi de evitare a riscurilor. Altfel spus, persoana cu o stimă de sine înaltă are dorinţa de a reuşi
acolo unde persoana cu stimă scăzută de sine are teama de a eşua.
Este evident că aceste două strategii vor avea consecinţe specifice pe termen lung. O
stimă de sine ridicată va determina persoana să exploreze medii cât mai variate, cu cât mai multă
convingere şi îi va permite, deci, să-şi găsească „calea” cu preţul unor eşecuri şi înfrângeri, în
timp ce o stimă de sine scăzută îl va incita pe subiect să se limiteze la perimetrul în care se simte
în siguranţă, cu un risc minim de eşec. Persoana cu stimă de sine înaltă va căuta, de exemplu, să
se autodepăşescă, chiar şi atunci când şi-a atins obiectivele, în timp ce persoana cu scăzută stimă
de sine „va rămâne aici”. Una gândeşte: „cine nu încearcă, nu reuşeşte”. Cealaltă gândeşte: „un
lucru pe care îl ai înseamnă mai mult decât două lucruri pe care le-ai putea avea”.
De asemenea, dorim să menţionăm încă cel puţin două beneficii semnificative ale unei
bune stime de sine: pe de o parte, efectul ei de protecţie şi de autoreparaţie, ea funcţionând ca o
protecţie de tip imunitar, înlesnind cicatrizarea rapidă a rănilor emoţionale, iar, pe de altă parte,
efectul favorabil asupra sănătăţii somatice (nu numai pe plan psihologic). S-a demonstrat
experimental că tendinţa de autovalorizare, precum şi înclinaţia reflexă de a avea spontan o
„iluzie pozitivă despre sine” au efecte benefice asupra sănătăţii.
În altă ordine de idei, dintre simptomele suferinţei stimei de sine enumerăm: obsesie de
sine, tensiune interioară, sentiment de singurătate (impresia de a fi o persoană diferită de ceilalţi:
mai fragilă, mai puţin competentă, mai vulnerabilă, mai izolată…), sentiment de impostură,
comportamente inadecvate faţă de interesele proprii, tendinţă de autoagravare când îţi merge rău,
dificultate de a cere ajutor, dependenţa excesivă de normele şi codurile grupurilor sociale
(sindromul lui „asta nu se face”), prefăcătorie (că eşti „puternic”, „slab”, „indiferent” etc.) şi
minciuni sociale, tentaţia negativismului, emoţii negative (ruşine, furie, îngrijorare, tristeţe,
invidie...) manifestate în exces din punct de vedere al frecvenţei, intensităţii, duratei, al
repercursiunilor lor comportamentale şi relaţionale, al nenumăratelor daune din viaţa zilnică pe
care aceste emoţii negative le provoacă.
Uneori, din cauza stimei de sine scăzute, le permitem unor oameni să profite de noi,
fără a avea curajul să ne spunem punctul de vedere, să ne exprimăm dorinţele, căci noi nu
credem că merităm altceva, că suntem demni de mai mult. Uneori, din cauza încrederii in sine
scăzute, nu facem lucruri pe care ni le-am dori, nu ne asumăm riscuri, nu întreprindem acţiuni
menite să ne ajute să creştem, să ne dezvoltăm, căci noi suntem convinşi că nu putem şi, de
aceea, nici nu încercăm. Iar uneori, când reuşim să ne convingem să încercăm, în sinea noastră
suntem atât de convinşi că nu putem, că nu avem ceea ce este nevoie, încat ne autosabotăm
pentru a face realitatea să fie aşa cum credem noi că este. Uneori, când alţii ne greşesc, nu

17
dispunem de respectul de sine necesar pentru a face alegerea cea mai bună pentru noi, nu ne
respectăm suficient pentru a întreprinde acţiunea corectă pentru propria noastră persoană.
Uneori, ne este milă de cei pe care îi vedem pe stradă şi am sti ce ar fi corect din punct de vedere
uman faţă de ei, dar nu ştim ce ar fi corect pentru propria fiinţă, căci nu ne respectăm suficient
pentru a fi corecţi şi faţă de noi. Atunci când avem o stimă de sine scăzută, când nu avem
încredere în propria persoană şi nu ne respectăm, suntem orbi la propria persoană, la care ne sunt
opţiunile, căci suntem încarceraţi în sine şi hăituiţi de gânduri obsesive legate de propria
persoană. Problemele stimei de sine creează adesea persoane „complicate”: „Cu tine, totul
devine complicat, iei în tragic toate nimicurile. Până la urmă, oamenii preferă să te
evite”.(André, 2009, pag 58)

1.1.6. Stima de sine în adolescenţă

Începuturile stimei de sine sunt simplu corelate cu cele ale conştiinţei de sine a cărei
componentă importantă este. Se pare că pe la 8 ani, copiii acced la o reprezentare psihică globală
despre ei înşişi, după cum afirmă unele cercetări (Lelord, Andre, 1999, pag. 80).
Cele mai importante 5 domenii în constituirea stimei de sine a copiilor şi adolescenţilor
sunt: aspectul fizic(„plac altora?”); aptitudini sportive („sunt un bun/o bună sportiv/ă?”; „alerg
repede?”; „ştiu să mă apăr?”); popularitatea în grupuri („mă plac cei din clasa mea,din şcoală, am
mulţi prieteni?”); conformismul comportamental („sunt considerat de către adulţi o persoană
competentă, respect regulile sociale: politeţe, disciplină etc?”); reuşita şcolară („am rezultate
bune?”). Importanţa pe care copilul şi adolescentul o acordă diferitelor aspecte ale stimei de sine
nu depinde doar de judecata lui, ci şi de cea pe care persoanele semnificative sunt susceptibile să
o aibă despre competenţele sale.
Există 4 surse principale de judecăţi semnificative, deci 4 surse ale stimei de sine:
părinţii, profesorii, camarazii (copiii din clasa lui sau chiar din şcoală), prietenii apropiaţi, dar
importanţa corespunzătoare acestor diferite surse de întărire a stimei de sine variază în funcţie de
vârstă. Din acest punct de vedere, în perioada adolescenţei se constată o accentuare a scăderii
ponderii părinţilor ca furnizori principali ai stimei de sine (scădere ce debutează anterior, pe
măsură ce reţeaua de relaţii sociale a copilului se extinde), în favoarea persoanelor exterioare
cercului familial (Lelord, André, 1999, pag. 86).
„Există o relaţie de cauzalitate între formarea stimei de sine la elevi şi acceptarea
necondiţionată ca atitudine a profesorului sau adultului în general. Mesajul de valoare şi unicitate
transmis de adult este foarte important în prevenirea neîncrederii în sine” (Bǎban, 2001, pag. 72).

18
 Conform aceleiaşi autoare „o stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a
lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului. Imaginea de sine se
dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele pe care le are copilul şi din acţiunile pe care le
realizează şi la care participă. Experienţele din copilărie au un rol esenţial în dezvoltarea imaginii
de sine”, (Bǎban, 2001, pag. 73), iar, în acest context, atitudinile celorlalţi (cele 4 surse ale stimei
de sine enumerate mai sus) pot fi stimulatoare sau, dimpotrivă, pot contribui la scăderea stimei
de sine.
«Elevii cu o stimă de sine pozitivă se caracterizează prin următoarele: îşi asumă
responsabilităţi; se comportă independent; sunt mândri de realizările lor; realizează fără
probleme sarcini noi; îşi exprimă atât emoţiile pozitive, cât şi pe cele negative; oferă ajutor şi
sprijin celorlalţi colegi. Printre experienţele din copilărie care dezvoltă o imagine de sine
echilibrată enumerăm: este încurajat, lăudat; este ascultat; i se vorbeşte cu respect; i se acordă
atenţie şi este îmbrăţisat; are performanţe bune în activităţile extraşcolare (sport, desen, pictură,
teatru) sau la şcoală; are prieteni de încredere.
De cealaltă parte, elevii cu o stimă de sine scăzută se caracterizează în principal prin
următoarele: sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi; evită să realizeze sau să se implice în sarcini
noi; se simt neiubiţi şi nevaloroşi; îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor; pretind că sunt
indiferenţi emoţional („Nu mă interesează că am luat nota 4 la…”); nu pot tolera un nivel mediu
de frustrare; sunt uşor influenţabili. Şi în cazul lor, există experienţe tipice care formează un
astfel de profil disfuncţional al autostimei lor: sunt des criticaţi; li se vorbeşte pe un ton ridicat
(se ţipă); sunt ignoraţi, ridiculizaţi; ceilalţi (părinţi, profesori) aşteaptă să fie întotdeauna
„perfecţi”; au eşecuri în activităţile şcolare sau extraşcolare; sunt obiectul comparaţiilor
frecvente între fraţi; părinţii lor au standarde exagerate privind performanţele lor şcolare»(Băban,
2001, pag. 73-74)
De asemenea, „unele lucrări au demonstrat şi că la adolescenţă există o corelaţie între
riscul de suicid şi stima de sine scăzută. (…) schimbările corporale trăite de adolescent nu sunt
străine de problemele stimei de sine. De asemenea, de eşecul şcolar sau de dificultăţile de
integrare profesională, puncte comune unui număr mare de adolescenţi suicidari” ( Lelord,
Andreé, 1999, pag. 93).
Unele studii afirmă faptul că copiii cu stimă de sine crescută reuşesc să facă faţă mai
bine situaţiilor şi comportamentelor de risc (consumul de substanţe, relaţii interpersonale
nesănătoase), situaţiilor de criză, eşecurilor.

19
 În acest laborios şi complex proces al construirii unei stime de sine sănătoase de-a
lungul vârstelor, adulţii sunt modele importante pentru copii, de aceea rolul lor în construirea
stimei de sine este foarte mare.

1.2. CARACTERUL CA (SUB)SISTEM ATITUDINAL-VALORIC AL

PERSONALITĂŢII
1.2.1 Definirea noţiunii de caracter
La fel ca şi în cazul celorlalte dimensiuni ale personalităţii, încercările de definire sunt
numeroase şi în cazul caracterului. Mai mult decât atât, psihologii americani consideră
personalitatea ca fiind sinonimă cu caracterul, pe când cei europeni preferă termenul de caracter.
G. Allport chiar afirma, referindu-se la acest aspect, că „psihologii americani au elaborat multe
lucrări intitulate Personalitatea – dar puţine intitulate – Caracterul (1981, pag. 43).
Caracterul constituie profilul psihomoral al individului manifestat în consistenţa
relaţiilor interpersonale şi în activitatea sa şi, de aceea, spre deosebire de temperament care are o
pondere ereditară ridicată şi nu implică referirea la valoare, caracterul nu se poate defini numai în
sens psihologic, fără referire la valori etice, pentru că relaţiile interpersonale sunt normate,
pătrunse de norme.
Psihologii care propun un concept „deevaluat” al caracterului ajung la inconsecvenţe,
întrucât, într-o asemenea optică, nu ar putea refuza atributul de „caracter ferm” unui infractor
hotărât şi organizat în actele antisociale pe care le întreprinde. Aşadar, nu putem defini caracterul
în afara orientării axiologice a persoanei. Însuşi scopul educaţiei se formulează în termeni de
caracter, normele şi valorile etice fiind cele dintâi care dau chip concret profilului complex al
omului societăţii noastre. Caracterul este acel „minim” moral – o sumă de principii – care dă
consistenţa interioară a individului în varietatea de situaţii ale vieţii. Aşadar, el nu cuprinde
comportamente aleatoare sau situaţionale, ci moduri constante, stabilizate de conduită, astfel
încât – pe baza acestora – să putem prevedea cu o anumită probabilitate comportarea viitoare a
unei persoane.
Dacă încercăm o sistematizare a definiţiilor date caracterului, vom constata că există:
a)definiţii care accentuează asupra ideii de trăsătură şi atitudine. Conceptul de
„trăsătură” (W. Stern, G. Allport) se referă la elemente, aspecte ce pot fi descifrate din viaţa
individuală prin inferenţe sau prin interpretarea faptelor de conduită observabile. Pentru G.
Allport, trăsătură înseamnă o „structură neuro-psihică având capacitatea de a interpreta mulţi
stimuli echivalenţi funcţional, de a iniţia şi ghida forme ale comportamentului adaptativ şi
expresiv” (apud Hergenhahn şi Olson, 1999, pag. 196).

20
 Fiind însuşiri esenţiale şi durabile ale persoanei, ele determină un mod constant de
manifestare. Din această perspectivă, caracterul poate fi definit ca un ansamblu unitar de însuşiri
psihice, esenţiale şi stabile ale unei persoane, care îşi pun amprenta pe felul ei de a fi, de a se
comporta şi dobândesc o apreciere morală, pozitivă sau negativă. Iată câteva exemple de definiţii
care se subsumează acestei viziuni: „ansamblul trăsăturilor esenţiale şi calitativ specifice, care se
exprimă în activitatea omului în mod stabil şi permanent” (Roşca, 1976, pag. 504); „ansamblul
închegat de trăsături care determină o modalitate relativ stabilă, constantă de orientare şi
raportare a subiectului, la cei din jur, la sine însuşi, la activitatea desfăşurată, la însăşi societate,
la realitatea socio-umană globală” (Zlate, 2000, pag. 288). Dacă „temperamentul se referă la
predispoziţiile noastre emoţionale congenitale, … caracterul corespunde la ceea ce oamenii fac ei
înşişi în mod intenţionat” (Opre, 2004, pag. 59). Prin urmare caracterul exprimă ideea că
persoana nu este unic determinată, adică numai de temperament, care are origine genetică, ci şi
de acţiuni ale mediului. Din această perspectivă, Hansenne (2003) subliniază că această
dimensiune, caracterul, traduce ideea de dispoziţie durabilă, care apare în cursul vieţii şi care
modelează temperamentul.
Cel de-al doilea termen utilizat în definirea caracterului şi care, de altfel, apare în titlul
lucrării noastre, este cel de „atitudine” care desemnează „o construcţie psihică sintetică ce
reuneşte elemente intelectuale, afective, volitive… este o modalitate internă de raportare la
diferite laturi ale vieţii… este un fapt de conştiinţă, dar şi reacţie comportamentală (Zlate, 2000,
pag. 289). În definirea caracterului, P.P. Neveanu foloseşte urmatoarul concept: „sistem de
atitudini proprii subiectului, exprimate de el constant în comportament, având o relevantă
semnificaţie social-umană şi definindu-l individual pe subiect din punct de vedere axiologic”.
b)definiţii care subliniază aspectul psiho-moral. Caracterul poate fi considerat
nucleul personalităţii, având în vedere faptul că sistemul de trăsături şi atitudini specific fiecărui
individ este antrenat în viaţa concretă, având semnificaţie morală şi definindu-l pe om ca
membru al societăţii. Profilul psiho-moral al individului se manifestă în consistenţa relaţiilor
interpersonale şi în activitatea sa (Radu, 1991). Cu alte cuvinte, caracterul devine schema de
organizare a profilului psiho-moral, implicând raportarea la valoare, manifestându-se în
contextul relaţiilor interpersonale, care sunt pătrunse de norme, reguli etice, juridice etc.
În final, expunem două definiţii ale caracterului, care evidenţiază dimensiunea valorică,
respectiv atitudinală, ce formează specificul acestui subsistem al personalităţii:
a)în accepţie extinsă, caracterul exprimă schema logică de organizare a profilului
psihomoral al personalităţii, considerat din perspectiva unor norme şi criterii valorice. În acest
caz, el include: concepţia generală despre lume şi viaţă a subiectului; sfera convingerilor şi a

21
sentimentelor sociomorale; conţinutul şi calitatea activităţilor; conţinutul aspiraţiilor şi
idealurilor. Este mai mult decât evident deci, faptul că în alcătuirea caracterului intră
dimensiunea axiologică a personalităţii.
b)în accepţie restrânsă, noţiunea de caracter desemnează un ansamblu închegat de
atitudini şi trăsături, care determină un mod relativ stabil de orientare şi raportare a omului la
ceilalţi semeni, la societate în ansamblu şi la sine însuşi (deci, dimensiunea atitudinală a
personalităţii).

1.2.2 Structura caracterului

Pentru a înţelege specificul caracterului în accepţiunea sa de sistem atitudinal-valoric,
aşa cum apare în titlul lucrării, vom proceda analitic, descriind elementele componente ale
acestuia.
Din definiţiile prezentate mai sus rezultă că în structura sa intră o serie de trăsături şi
atitudini care se constituie într-un sistem, ce permite diferenţierea indivizilor, acestea fiind
esenţiale şi stabile, fapt ce conferă personalităţii constanţă. Stabilitatea trăsăturilor nu trebuie
înţeleasă, ca rigiditate, ci, dimpotrivă, ea nu exclude o relativă plasticitate, care permite şi
facilitează procesul adaptării individului în situaţii noi.
Prin urmare, pot fi considerate trăsături de caracter numai acelea ce satisfac condiţiile
de stabilitate, pregnanţă, constanţă, întrucât individul poate manifesta şi alte trăsături care sunt
conjuncturale (ideea e valabilă şi pentru atitudinile caracteriale).
Vom analiza în continuare fiecare componentă din structura caracterului.

1.2.2.1 Conceptul de trăsătură (caracterială). Modelul trăsăturilor

O primă componentă a caracterului o constituie trăsăturile, definite de Eysenck (cit în.
Roşca, 1976) ca „un set de acte comportamentale covariante, principiu organizator, care este
dedus din generalitatea observată a comportamentului uman”. Istoria trăsăturilor personalităţii
începe cu G.W. Allport care operează distincţia dintre „caracter”, „temperament” şi „tip”. La
baza concepţiei sale despre personalitate stă „trăsătura”, Allport identificând iniţial, împreună cu
Odbert, 17 953 de adjective ce ar putea fi folosite pentru caracterizarea oamenilor. Pentru
Allport, trăsătura este o structură neuro-psihică, ce conferă consistenţă comportamentului uman
(Hergenhahn şi Olson, 1999). Criteriile de stabilire ale unei trăsături sunt după Allport
următoarele: frecvenţa cu care o persoană adoptă un tip de adaptare, de ajustare la o anumită
situaţie; evantaiul de situaţii în care individul adoptă acelaşi mod de a acţiona, intensitatea
acestor reacţii în conformitate cu modelul preferat de comportament.

22
 Referindu-se la „trăsătură”, M. Hansenne (2003) subliniază cerinţele pe care aceasta
trebuie să le îndeplinească:
- să fie clar definită;
- să fie mai mult decât o habitudine;
- să fie observabilă;
- existenţa ei să poată fi demonstrată empiric;
- să interacţioneze cu alte trăsături;
- să fie distribuită normal într-o populaţie;
- să asigure consistenţă comportamentului unei persoane.
Multitudinea trăsăturilor pe care le posedă o persoană, a permis lui G. Allport gruparea
acestora în: trăsături comune şi trăsături individuale sau dispoziţii personale. Primele sunt
distribuite normal într-o populaţie ce împărtăşeşte aceeaşi cultură („oamenii normali dintr-o arie
culturală dată tind în mod necesar să dezvolte unele moduri de adaptare comparabile în general”
– Allport, 1981, pag. 340).
Trăsăturile comune dau, deci, posibilitatea comparării oamenilor, prin urmare,
personalitatea poate fi analizată, într-o anumită măsură, în termeni de trăsături comune, definite
de Allport astfel: „structură neuropsihică generalizată (specifică individului), având capacitatea
de a interpreta mulţi stimuli, funcţional echivalenţi, şi de a iniţia şi orienta forme constante
(echivalente) de comportament adaptativ şi stilistic” (1981, pag. 374).
A doua categorie de trăsături o constituie cele personale, care sunt diferite de la un
individ la altul şi care pot fi grupate în:
- trăsături cardinale ce corespund unor caracteristici importante ale personalităţii, cu
semnificaţie majoră pentru aceasta („nicio dispoziţie de acest gen nu poate rămâne ascunsă, un
individ e cunoscut prin ea şi poate deveni celebru datorită ei” – idem, pag. 336). O asemenea
trăsătură poate fi definită – spune Allport – pasiune conducătoare, sentiment dominant, temă
unitară, rădăcina vieţii.
- trăsături centrale: sunt caracteristici ale persoanei ce pot exprima generozitatea,
meticulozitatea, timiditatea unei persoane (Hansenne, 2003). G. Allport susţine că fiecare
persoană posedă câteva trăsături centrale distincte („dispoziţiile centrale probabil sunt acelea pe
care le menţionăm când scriem o scrisoare atentă de recomandare” – pag. 366).
- trăsături secundare: sunt dispoziţii mai puţin consistente, mai puţin generalizate
(Hansenne, 2003), mai puţin active decât cele centrale, sunt mai periferice, mai puţin esenţiale.
Dispoziţiile secundare sunt similare cu habitudinile sau atitudinile, însă sunt mai puţin generale

23
decât acestea. Ele includ o serie de caracteristici cum ar fi preferinţa pentru anumite alimente,
pentru anumite haine (Hergenhahn şi Olson, 1999).
Chiar dacă trăsăturile şi dispoziţiile asigură stabilitate şi consistenţă conduitei, ele nu
sunt total constante şi nici nu sunt independente unele de altele, adaptarea individului reclamând
flexibilitate, ele sunt ceea ce Allport numeşte „modi vivendi”.
În ceea ce priveşte numărul fiecărui tip de trăsături menţionăm faptul că o persoană
obişnuită are două trăsături cardinale („Cine posedă o singură trăsătură cardinală este o persoană
neobişnuită"), de asemenea posedă între 5 şi 10 trăsături centrale pe baza cărora poate fi descris,
caracterizat şi, are totodată mai multe trăsături secundare (Allport afirmă că „nu vom risca o
presupunere privind numărul dispoziţiilor secundare”). Aceste trăsături tind să se grupeze şi să se
integreze formând o structură caracterială stabilă şi care reprezintă profilul caracterial al
persoanei respective.
Abordarea prin prisma trăsăturilor a revenit puternic în ultima parte a secolului trecut în
forma teoriei denumite „Big Five” sau „Five-Factor Model”, psihologii estimând că diferenţele
individuale pot fi explicate prin cinci dimensiuni majore (Goldberg, 1981, 1990; Digman, 1990).
Acest model al personalităţii bazat pe 5 factori a obţinut recent un consens atât de larg, încât
cercetătorii folosesc uneori sintagma „cei cinci mari” (De Raad, 2000). Totuşi, ar fi mai potrivit
să vorbim despre seturile de „cinci mari”, întrucât nici unul dintre ele nu a obţinut aprobarea
tuturor cercetătorilor (De Raad şi Perugini, 2002).
Într-un studiu publicat în 1982, Goldberg indică printre precursorii modelului pe
Thurstone, Allport, Cattell, aceştia fiind adevăraţii exploratori, chiar dacă „nu au reuşit să
găsească / definească miezul descoperirii lor” (cit in. Minulescu 1997, pg. 83). Într-o următoare
etapă, Tupes şi Christal (1958,1961) au analizat o serie de studii dedicate teoriei factorilor
propusă de Cattell, găsind cinci factori ai personalităţii (apud Zlate, 1999). În anii 1960, Norman
(1963), Borgatta (1964), Smith (1967) au ajuns la aceleaşi concluzii: cinci factori (Hansenne
2003), denumirile acestora variind de la un autor la altul.
Care sunt cei cinci factori care explică diferenţele individuale? În primul rând,
semnalăm faptul că printre ei se află şi neuroticismul şi extraversiunea, definite de H. Eysenck,
ceilalţi referindu-se la: deschiderea spre experienţă; agreabilitate; conştiinciozitate. Aceste
trăsături pot fi uşor de reţinut dacă se utilizează acronimul OCEAN (Openness to experience;
Conscientousness; Extroversion; Aggreeableness, Neuroticism). Peabody şi Goldberg (1989)
estimează că termenii utilizaţi pentru denumirea celor cinci factori sunt „variaţiuni pe aceeaşi
temă ca într-o piesă muzicală”.

24
 Prezentam mai jos termenii folosiţi de diverşi autori şi subliniem faptul că instrumentul
folosit pentru testarea unora dintre ipotezele cercetării noastre (şi anume chestionarul CP5F) este
elaborat tocmai după modelul Big Five despre care am vorbit.

Modelul celor 5 factori după diverşi autori(cit in Bonchiş, 2006, pag 177)
Fiske (1949) Norman (1963) Borgatta (1964) Digman (1990) Costa şi
McCrae
(1985)
Siguranţa de Extraversiune Asertivitate Extraversiune în Extraversiune
sine comparaţie cu
introversiune
Control Stabilitate Emotivitate Forţa ego-ului în Nevrozism
emoţional emoţională comparaţie cu
dezorganizarea
emoţională
Conformism Conştiinciozitate Responsabilitate Dorinţa de Conştiinciozi
realizare tate
Adaptabilitate Agreabilitate Caracter Maleabilitate Agreabilitate
socială agreabil prietenoasă în
comparaţie cu
rigiditate ostilă
Intelect Cultură Inteligenţă Intelect Deschidere
cercetător

Cel mai adesea modelul celor 5 factori este asociat cu numele autorilor P. Costa şi R.
McCrae, care avansează cel puţin patru argumente în favoarea acestui model: studiile
longitudinale realizate de numeroşi observatori demonstrează că cei cinci factori constituie
dispoziţii reale care explică manifestarea în manieră specifică a unor comportamente, factorii se
regăsesc în limbajul curent şi în cele mai multe chestionare de personalitate; se regăsesc în cele
mai multe culturi; nu sunt influenţaţi de vârstă şi sex; au o bază biologică (Hansenne, 2003). Un
alt motiv pentru prezentarea modelului celor doi autori îl reprezintă uriaşul volum de studii
empirice efectuate de Costa şi McCrae şi de alţii, cu scopul integrării acestor cinci factori în
multe alte scheme ale personalităţii (O'Connor, 2002). În al treilea rând, modelul stă la baza unei

25
scale de măsurare folosite pe larg, NEO-Personality Inventory – Revised (NEO – PI – R – Costa
şi McCrae, 1992 a), care s-a dezvoltat pe baza chestionarelor precedente.
Conţinutul acestor factori sau adjectivele care pot fi folosite pentru descrierea lor sunt
- extraversiunea se referă la: - confiant -timid;
- spontan – inhibat;
- îndrăzneţ – paşiv;
- activ – submisiv;
- agreabilitatea se referă la: - cald – rece;
- gentil – răutăcios;
- politicos – aspru;
- bun – iritabil;
- conştiinciozitatea se referă la: - serios – frivol;
- responsabil – iresponsabil;
- grijuliu – neglijent;
- vdisciplinat – veleitarist;
- neuroticismul se referă la: - nervos - liniştit;
- anxios – destins;
- relaxat – stresat;
- excitabil – calm;
- deschiderea spre experienţă se referă la: -imaginativ – practic;
- creativ –noncreativ;
- variabil – rutinier;
- curios – noncurios.
De asemenea, expunem mai jos faţetele (6) trăsăturilor asociate cu cele cinci „domenii”
(dimensiuni) din modelul de personalitate cu cinci factori al lui Costa şi McCrae.
Nevrozism (N): Anxietate, ostilitate furibundă, depresie, stinghereală, impulsivitate,
vulnerabilitate.
Extraversiune (E): Căldură, gregarism, asertivitate, spirit activ, caută senzaţiile,
predomină emoţiile pozitive.
Deschidere spre experienţă (O): Fantezie, simţ estetic, sentimente, acţiuni, idei, valori.
Agreabilitate (A): Încredere, comportament direct, altruism, maleabilitate, modestie,
sensibilitate
Conştiinciozitate (C): Competenţă, ordine, simţul datoriei, face toate eforturile pentru a
obţine succesul, autodisciplină, chibzuinţă.

26
 „Se poate observa că o parte din aceste dimensiuni aparţine mai degrabă caracterului
(„Conştiinciozitatea”, „Deschiderea spre experienţă”, „Agreabilitatea”), iar altă parte ţine de
temperament (Extraversiune, Neuroticism)” (Bonchiş, 2006, pag. 178). Pornind de la această
afirmaţie, pentru cercetarea noastră, am folosit chestionarul CP5F construit tocmai pe modelul
Big Five pentru a operaţionaliza şi a măsura „sistemul atitudinal” al personalităţii, concretizat în
cele 3 dimensiuni „caracteriale”, ignorând cele 2 dimensiuni „temperamentale” (nerelevante
pentru ipotezele cercetării noastre).

1.2.2.2.Conceptul de atitudine (caracterială). Categorii de atitudini

Caracterul persoanei se vede din atitudinile sale, însă nu orice atitudine poate şi trebuie
să fie considerată atitudine caracterială, adică indică o trăsătură caracterială a personalităţii
respective. Unele atitudini sunt întâmplătoare, nu sunt caracteristice pentru persoana respectivă.
Chiar dacă nu există o definiţie unanim acceptată a atitudinilor, totuşi din multitudinea
încercărilor de conturare a conceptului se pot desprinde câteva caracteristici esenţiale care se
referă la următoarele aspecte:
- modalităţi de raportare a individului sau a grupului faţă de anumite laturi ale vieţii
sociale şi faţă de propria persoană (P. Popescu Neveanu, 1978).
variabilă psihologică latentă, stabilă, structurată în timp în cadrul relaţiilor între
persoană şi ambianţa sa (Golu, 1981).
- modalităţi de a reacţiona verbal sau prin comportamente în mod personal, evaluativ
faţă de problemele curente de viaţă, cele legate de conduitele semenilor şi cele privind munca
(Şchiopu, 1997);
- predispoziţie psihică sau propensiune de a acţiona într-un chip caracteristic în diferite
situaţii, faţă de date şi evenimente ale realităţii; ea este simultan fapt de conştiinţă şi
comportament, relaţie. Fireşte, în atitudine vedem nu o dispoziţie de moment, ci o propensiune
stabilă, un principiu unificator al actelor de conduită, care prefigurează o formă mai generală de
reacţie faţă de persoane, idei, situaţii, instituţii, valori etc. Prin atitudini şi valori persoana umană
nu se mai raportează separat la fiecare din obiectele unei categorii, la însuşiri de detaliu, ci la
clasa de obiecte sau evenimente ca unitate (Radu, 1991).
- dispoziţe internă a individului faţă de un anumit element (Doron şi Parot, 1999).
Definite ca „modalităţi de raportare”, „variabile psihologice latente”, „predispoziţii
psihice”, „construcţii psihice”, „dispoziţii interne”, atitudinile se exprimă în comportament graţie
trăsăturilor caracteriale (de exemplu, atitudinea faţă de propria persoană se poate exprima prin

27
următoarele trăsături caracteriale: sub şi supraapreciere, mândrie, modestie, exigenţă, încredere
în sine, egocentrism, spirit critic etc).
După T. M. Newcomb, atitudinea reflectă fidel forma în care experienţa anterioară este
acumulată, conservată şi organizată la individ, când acesta abordează o situaţie nouă. Integrarea
la nivel cognitiv, afectiv, motivaţional şi voliţional a semnificaţiilor pozitive şi negative ale
obiectelor şi ale situaţiilor socioumane se realizează în mod individual specific, ducând astfel la
elaborarea unei game foarte întinse de structuri caracteriale; în cadrul lor se realizează cele mai
variate configuraţii atitudinale,în funcţie de conţinut şi de raportul dintre polul pozitiv şi cel
negativ.
Atitudinea este concepută de marea majoritate a autorilor ca o structură
tridimensională, cognitivă, afectiv-motivaţională şi volitivă. Toate aceste elemente sunt
organizate într-o structură care ne permite să ne explicăm cum vor funcţiona procesele psihice
ale unei persoane şi să anticipăm comportamentul ei într-o anumită situaţie. Fiind raportări la
realitatea înconjurătoare, atitudinile cuprind în structura lor pe lângă elemente de factura
cognitivă şi elemente afective şi volitive, fiind organizări durabile de motive, emoţii faţă de
realitate. Această raportare nefăcându-se pasiv şi solicitând răspunsuri adaptative, îl obligă pe
individ să-şi fixeze scopuri, să lupte pentru realizarea lor, să ia hotărâri. Uneori în procesul de
structurare a atitudinilor şi, mai apoi, în manifestarea acestora, pot să apară decalaje: este astfel
posibil să existe suficiente elemente de natură cognitivă, dar să nu existe resursele energetice
necesare manifestării acestora, individul să nu fie suficient de motivat şi, prin urmare, să nu
poată lua decizia de a-şi exprima atitudinea faţă de un anume fenomen sau eveniment din
ambianţa sa. De altfel, V.N. Meaşişcev insista asupra acestui fapt, subliniind că atitudinile dispun
de o componentă incitativ-orientativă-selectiv-evaluativă şi de o componentă efectorie, pregnant
operaţională. Acestea pot fi uneori inegal dezvoltate.
După obiectul de referinţă, atitudinile se împart în două categorii:
a) atitudinile faţă de sine;
b) atitudinile faţă de societate.
Atitudinile faţă de sine reflectă caracteristicile imaginii de sine, elaborate pe baza
autopercepţiei şi autoevaluării, pe de o parte, şi a percepţiei şi evaluării celor din jur, pe de altă
parte. Ele se diferenţiază şi se structurează la două niveluri: unul segmentar şi altul global. În
primul rând, vom avea atitudinea faţă de Eul fizic, atitudinea faţă de Eul psihic (nivelul
diferitelor funcţii şi capacităţi intelectuale, afective, motivaţionale) şi atitudinea faţă de Eul social
(efectele conduitelor şi reuşitelor în cadrul relaţiilor cotidiene în cadrul profesional, familial,

28
civic). În cazul al doilea, este vorba de poziţia globală pe care o adoptăm faţă de propria
personalitate, în unitatea componentelor sale bio-psiho-sociale.
În mod normal atitudinea globală faţă de sine este (şi trebuie să fie) de semn pozitiv,
aceasta fiind o premisă necesară, obligatorie a unei adaptări satisfăcătoare la viaţa socială. Dar, la
diferiţi indivizi, ea se poate structura pe grade de autoevaluare diferite: autoevaluare obiectiv-
realistă, care asigură cele mai bune premise psihologiece de relaţionare; autoevaluare în hiper
(supraestimare), care induce trăsături etichetate de cei din jur ca negative (aroganţă, dispreţ,
complex de superioritate) şi creează serioase probleme de adaptare la grup; autoevaluare în hipo
(subestimare), care favorizează trăsături caracteriale nefavorabile pentru subiect (modestie
exagerată, neîncredere în sine, complexe de inferioritate etc).
Nu credem că greşim dacă afirmăm faptul că stima de sine poate fi în fapt asimilată şi
identificată cu atitudinea globală faţă de sine. Deşi in categoria „atitudinilor faţă de sine” putem
include mai multe atitudini diferite, fiecare cu un specific şi conţinut ireductibil la altele (cum ar
fi, de exemplu: modestia, respectul de sine, demnitatea, siguranţa de sine etc pentru a nu
enumera decât dintre cele pozitive…), totuşi chintesenţa modului de raportare la propria
persoană cred că poate fi considerată stima de sine. Aşadar, ea poate fi plasată în centrul
atitudinilor faţă de propria persoană. În ce măsură există corelaţie între mărimea stimei de sine şi
alte dimensiuni ale sistemului atitudinal-valoric al individului (respectiv cele măsurate prin
scalele „Conştiinciozitate”, „Amabilitate”, „Autonomie”, ca trăsături caracteriale măsurate prin
chestionarul CP5F) urmează să detaliem în partea practică a lucrării noastre.
Atitudinile faţă de societate se diferenţiază şi se individualizează potrivit diversităţii
„obiectelor” şi „situaţiilor” generate de realitate. Astfel putem delimita: atitudinea faţă de muncă
(în sens larg, ca ansamblu de sarcini şi solicitări impuse social); atitudinea faţă de normele,
principiile şi etaloanele morale; atitudinea faţă de diferitele instituţii (familie, şcoală, biserică,
armată etc); atitudinea faţă de structura şi forma organizării politice, atitudinea faţă de ceilalţi
semeni etc.
Semnul şi intensitatea acestor atitudini determină valoarea caracterului şi,
corespunzător, potenţialul adaptativ al personalităţii în sfera vieţii sociale.
Definitoriu pentru ceea ce numim „atitudini” este referinţa implicită sau explicită la
valori. De aceea, în cele ce urmează vom defini acest concept, cu atât mai mult cu cât una din
ipotezele cercetării noastre vizează investigarea comparativă a sistemelor de valori ale
adolescenţilor cu stimă de sine scăzută, respectiv, cu stimă de sine ridicată.

29
 1.2.2.3 Conceptul de „valoare”. Interiorizarea valorilor şi formarea sistemului de
valori în adolescenţă
Raportarea la obiecte şi fenomene ale realităţii înconjurătoare se face şi în funcţie de
semnificaţia pe care individul o acordă acestora, adică de valoare.
Acestui concept i-au fost date o varietate de definiţii şi interpretări, dar în disciplinele
socio-umane, accepţiunea cea mai frecventă este aceea de principii generale şi abstracte despre
ceea ce este important şi de preţuit în viaţă, despre cum trebuie oamenii să se comporte şi să
aprecieze (în termeni de bun/rău, drept/nedrept, urât/frumos etc) situaţiile, evenimentele,
persoanele, precum şi obiectele naturale şi sociale. Astfel de principii sunt bunătatea, adevărul,
dreptatea, frumuseţea, libertatea, cooperarea, competiţia, realizarea de sine etc. Sunt standarde,
criterii evaluative ale acţiunilor umane, vectori motivaţionali care determină şi orientează
acţiunea.
P. Smith şi S. Schwartz (cit in. P. Iluţ, 2004), doi remarcabili analişti actuali ai
problematicii valorilor, desprind cinci aspecte mai importante ale acestora:
a) valorile sunt idei (credinţe), dar nu unele reci, ci infuzate de simţuri;
b) valorile se referă la scopuri dezirabile (de exemplu, egalitatea) şi la moduri de
conduită prin care se promovează respectivele scopuri (corectitudine, ajutor);
c) valorile transcend acţiuni şi situaţii specifice (supunerea se practică de exemplu, la
şcoală, la locul de muncă, în familie, cu prietenii sau cu străinii);
d) valorile servesc drept standarde de selecţie şi evaluare a comportamentelor,
persoanelor şi evenimentelor;
e) valorile se ordonează atât la nivel societal, cât şi individual, după importanţa uneia
faţă de alta, formând sisteme de valori.
Unii autori reduc valorile la atitudini, deci la un dat subiectiv. În realitate, valorile, au
un caracter relaţional în sensul că se relevă în interacţiunea dintre subiect şi obiect, dintre individ
şi fenomene sau fapte externe. În procesul activităţii, individul cu trebuinţele şi aspiraţiile sale
intră în relaţie cu obiecte sau cu acte externe ale semenilor, având anumite proprietăţi. Valorile
se relevă la intersecţia dintre nevoile şi propensiunile umane, pe de o parte, şi calităţile obiectelor
sau faptelor externe-inclusiv a celor de conduită – pe de altă parte. Valorile rezultă din relaţia
subiect-obiect, înfăţişându-se iniţial ca valenţe, adică proprietăţi ale obiectelor sau actelor de a
satisface anumite trebuinţe sau aspiraţii umane.
Dar valorile sunt mai mult decât însuşiri ale fenomenelor sau actelor externe. Pe o
anumită treaptă de dezvoltare istorică, ele s-au conturat ca principii – binele, adevărul, frumosul,
dreptatea etc – având un conţinut general-uman şi unul în funcţie de contextul social-istoric

30
concret. Aceste principii au apărut din anumite motive şi nevoi ale speciei umane, ale unor
grupuri sociale etc. În anumite condiţii, fiind privat de ele, omul le proiectează ca obiect al
dorinţei, al aspiraţiei: există o ipostaziere a valorilor, ceea ce face ca grupul social să le preia ca
idealuri şi să le propună membrilor săi. În consecinţă, pentru individul concret, prezent la un
moment dat pe scena istoriei, valorile apar ca date externe ce trebuie însuşite. Aşa cum găseşte o
structură socială determinată, o anumită tehnologie şi cultură, copilul sau tânărul găseşte un
sistem de valori recunoscut prin aprecierea colectivă, care i se propune ca principiu de conduită (
Iluţ,2004,pag 73).
Tinca Creţu afirmă ca putem vorbi de o ontogeneză a personalităţii axiologice definită
ca „procesul prin care eul devine o fiinţă valorizatoare,raportându-se conştient la valori şi
afirmându-se prin opţiunile proprii cu o individualitate autonomă sub raport valoric” (Mahler,
pag. 171, cit. în.Creţu, 1997). Jaloanele acestui drum ar putea fi, după acelaşi autor,
transformarea simplelor preferinţe in opţiuni valorice, afirmarea opţiunilor în condiţii de
alternativă valorică, implicarea valorilor în sistemul personal de motive, înţelegerea profundă a
valorilor şi elaborarea unui sistem propriu de valori. Dar drumul schiţat mai sus nu se parcurge în
mod absolut de fiecare şi nu se finalizează neapărat cu atingerea treptei superioare a
personalităţii axiologice.
În literatura de specialitate, afirmă T. Creţu (pag. 59), găsim două moduri de a concepe
ansamblul valorilor individuale.Unii autori consideră că este mai potrivit termenul de set de
valori, pentru că între valori nu sunt interdependenţe de nivelul celor sistemice. Alţi autori
propun termenul de sistem de valori pentru că nu pot fi neglijate legăturile între valori şi,deci,
„valorile nu există în mod izolat,ele se structurează în sisteme ierarhizate, complexe şi
contradictorii, dinamice, reflectând contradicţiile intrinseci vieţii sociale” (Iluţ, 1995, pag. 57).
Etapa specifică pentru formarea şi cristalizarea sistemului axiologic se realizează în
jurul vârstei de 15 ani, când se intensifică interesul pentru cunoaşterea şi aprecierea valorilor. U.
Şchiopu şi E. Verza (1989) consideră ca între 14 şi 16 ani tinerii se apropie cu interes mai mare
şi speranţă de lumea valorilor, de conştientizarea idealurilor ca trasee de viaţă socială şi
personală (Şchiopu, Verza, 1989, pag.103). A.Cosmovici (1985) susţine faptul că „disecarea”
valorilor prezintă mai multe avantaje atunci când se realizează la vârsta adolescenţei.
Adolescentul pune în discuţie în mod natural toate valorile, realizând ierarhizări şi o repunere în
discuţie a ceea ce socializarea primară a creionat.
Având în vedere faptul că, pentru testarea uneia dintre ipotezele lucrării, vom investiga
sistemul axiologic pe baza inventarului de valori elaborat de către M Rokeach, în continuare
vom expune câteva repere ale concepţiei acestuia.

31
 În viziunea autorului despre care discutăm,valoarea reprezintă „o credinţă de durată că
o anumită cale sau un scop al existenţei sunt de preferat, din punct de vedere social sau personal,
faţă de o cale sau un scop opuse” (Rokeach, 1973). Valorile nu există în sine, în mod
independent. Orice valoare determină şi este determinată de alte valori. Autorul citat nota că
aceste legături de dependenţă nu sunt întamplătoare. Oamenii sunt fiinţe consistente, ceea ce
presupune existenţa unei armonii minimale între valorile pe care le are fiecare individ. Mai mult,
valorile nu există niciodată disparat, ci sunt integrate în sisteme de valori. Aici relaţiile dintre ele
sunt organizate consistent, alcătuind un mod latent de orientare a indivizilor în toate acţiunile pe
care le întreprind, ca efect al unor patern-uri stabile, de durată, prin care fiecare individ îşi
structurează (inconştient) credinţele cu privire la scopurile existenţei şi la modurile considerate
dezirabile de atingere a acestora. Rokeach imaginează o organizare ierarhică a valorilor, cu
valori centrale, ce devin prioritare. Sistemul valoric este relativ stabil, însă el se poate schimba
prin modificarea ierarhiilor valorice, prin schimbarea priorităţilor valorice. Stabilitatea este însă
superioară celei a atitudinilor, care se modifică mai uşor, fiind determinate de seturi diferite de
valori, nu neapărat centrale. Un astfel de sistem de valori este definit ca fiind „o organizare
rezistentă a credinţelor privitoare la moduri preferabile de comportament sau stări finale de
existenţă de-a lungul unui continuum al importanţei”.
Referindu-se la raportul dintre atitudini şi valori, M. Rokeach (1973) subliniază că
diferenţele ar decurge din faptul că primele s-ar referi la un complex de convingeri faţă de un
obiect sau o situaţie, pe când valoarea nu se referă decât la o singură convingere, caracterizată de
un mare grad de generalitate, transgresând situaţii şi obiecte particulare.
Valoarea şi atitudinea formează o configuraţie care poate fi definită „sistem valoare-
atitudine”(„value-attitude system”) şi care ţine de nucleul persoanei (Linton, 1968). Cunoaşterea
atitudinilor şi valorilor proprii unui individ sau grup constituie practic un instrument de
previziune a comportamentului.
Fiind rezultatul interacţiunilor dintre individ şi mediu, setul atitudini-valori se formează
treptat, conturându-se în linii mari în adolescenţă.

32
 CAPITOLUL 2
OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Obiective:
O1 - investigarea nivelului stimei de sine la adolescenţi;
O2- evaluarea sistemului atitudinal-valoric la adolescenţi;
O3- studiul relaţiei dintre stima de sine şi sistemul atitudinal-valoric ale lotului
investigat;
O4- investigarea diferenţelor la nivelul sistemului axiologic în funcţie de nivelul stimei
de sine;

2.2. Ipoteze:
H1 Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi sistemul atitudinal la adolescenţi.
1- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi conştiinciozitate;
2- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi amabilitate;
3- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi autonomie.
H2 Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi sistemul axiologic la adolescenţi.
1- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi fericirea ca valoare;
2- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi orizontul larg ca valoare;
3- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi angajarea în activitate ca valoare;
4- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi capacitate profesională ca valoare;
5- există o relaţie semnificativă între stima de sine şi siguranţă de sine ca valoare.
H3 – există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce
priveşte valorile în lotul investigat.
1- există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte
originalitatea ca valoare;
2 - există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte
recunoaşterea socială ca valoare;
3 - există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte
afectivitatea ca valoare;
4 - există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte
curăţenia exterioară ca valoare.

33
 3.3. Descrierea lotului de subiecţi:
Pentru a colecta afirmaţiile populaţiei reprezentative legate de relaţia dintre stima de
sine şi sistemul atitudinal-valoric la elevii de liceu, au fost alese aleator persoane aparţinând
populaţiei ţintă. Trebuie menţionat faptul că am recurs la un criteriu de excludere pentru
construirea eşantionului. Acest criteriu a fost reprezentat de scorul obţinut de către subiecţi la
scala „Dezirabilitate socială” din chestionarul CP5F. Astfel, am eliminat din lotul nostru
subiecţii care au obţinut scoruri „mici” şi „mari” la această scală, deoarece aceste scoruri indică
faptul că cei investigaţi denaturează răspunsurile fie în sens negativ (pentru a da impresia că sunt
altfel decât ceilalţi), fie în sens pozitiv (pentru a-şi crea o imagine favorabilă). Astfel, dintr-un
număr iniţial de 148 de respondenţi, în urma eliminării celor necorespunzători la scala
„Dezirabilitate socială”, numărul de subiecţi rămaşi a fost 107. Lotul de subiecţi a fost constituit
din 56 de fete (52,3%) şi 51 de băieţi (47,7%), cu vârste cuprinse între 17 şi 19 ani, media fiind
17,61 şi abaterea standard 0,562, aşa cum reiese din tabelul de mai jos:

Tabel 1. Descriptori statistici ai lotului de subiecţi

varsta gen
N Valid 107 107
Missing 0 0
Media 17,61 1,52
Abatere standard ,562 ,502
Minimum 17,00 1,00
Maximum 19,00 2,00

Distribuţia subiecţilor pe vârste este prezentată de graficul de mai jos:

varsta

17
18
19

Fig. 1. Grafic al distribuţiei subiecţilor pe grupe de vârstă

34
 2.4. Descrierea metodelor de investigare
Pentru testarea ipotezelor lucrării am aplicat următoarele instrumente psihodiagnostice:
1. Scala stimei de sine - Self Esteem Scale (SES), (M. Rosenberg, 1979), pentru
evaluarea nivelului stimei de sine. SES a fost elaborată iniţial, pentru a măsura sentimentul
global al valorii personale şi autoacceptării. Este unul „dintre instrumentele de evaluare a stimei
de sine cele mai utilizate în cercetarea din psihologie şi psihiatrie” (Lelord, André, 2009,pag 49).
Scala cuprinde 10 itemi, fiecare formulat sub forma unei propoziţii concrete, având verbul la
persoana I singular. Subiecţii trebuie să-şi exprime gradul de acord faţă de fiecare dintre enunţuri
utilizând un format de răspuns în 4 trepte (scala tip Lickert).
Calităţile psihometrice semnificative au contribuit la utilizarea frecventă a scalei:
- consistenţa interna: coeficient α Cronbach cuprins intre 0,72-0,88;
- fidelitate test-retest: coeficienţi raportaţi între 0,82-0,85 pentru aplicări succesive la
intervale scurte (1 lună); 0,63 pentru interval de 6 luni; 0,50 pentru 1 an;
- validitate concurentă:-0,82 cu Scala sentimentelor de inadecvare(Janis si Field,1959)
-economicitate în aplicare şi cotare (conform Demo, 1985; Blascovich si Tomaka,
1991; Gray-Little, 1997; Băban, 1998).
Coeficientul de fidelitate obţinut în cazul aplicării pe un eşantion iniţial de 5024 de
elevi de liceu şi gimnaziu a fost de 0,77.
Scorurile subiecţilor sunt cuprinse între 10 (cea mai scăzută notă posibilă a stimei de
sine) şi 40 (cea mai ridicată notă posibilă a stimei de sine). Se obţin următoarele categorii:
- între 10 – 16 puncte: scorul tinde să indice o stimă de sine mai degrabă scăzută.
- între 17 – 33 puncte: scorul indică o stimă de sine medie.
- între 34 – 40 puncte: scorul indică o stimă de sine înaltă (ridicată).
Acest chestionar a fost utilizat pentru a cuantifica modalităţile variabilei stima de sine
şi anume: elevii cu stimă de sine scăzută, elevii cu stimă de sine medie, respectiv elevii cu stimă
de sine înaltă. (Vezi Anexa 1)
2. Chestionarul de Personalitate cu 5 Factori (CP5F) realizat de către M. Albu după
modelul chestionarului FFPI (Five-Factor Personality Inventory) (Hendriks, 1997), este destinat
evaluării celor cinci suprafactori ai modelului Big Five (Extraversie, Stabilitate emoţională,
Conştiinciozitate, Amabilitate, Autonomie). A fost etalonat într-o populaţie nonclinică, formată
din persoane cu vârsta cuprinsă între 14 şi 65 de ani (pe 6 grupe de vârstă, dar şi pe sexe: 14 – 19
ani; 20-25 de ani; 26 – 35 de ani, 36 – 34 de ani; 46 – 55 de ani; 56 – 65 de ani). Chestionarul
cuprinde 130 de itemi, grupaţi în şase scale, deoarece include şi o scală numită „Dezirabilitate

35
socială” ce evaluează tendinţa subiecţilor de a răspunde astfel încât să îşi creeze o imagine
favorabilă.(vezi Anexa 2)
Scalele sunt:
Extraversiune: 23 de itemi
Amabilitate: 24 de itemi
Conştiinciozitate: 25 de itemi
Stabilitate emoţională: 21 de itemi;
Autonomie: 22 de itemi;
Dezirabilitate socială: 15 itemi.
Ca şi în cazul SES,şi în cazul chestionarului CP5F subiecţii trebuie să răspundă la
fiecare item formulat sub forma unei propoziţii concrete având verbul la persoana I
singular,utilizând o scală de tip Lickert cu 5 trepte:
1=mi se potriveşte foarte puţin;
2=mi se potriveşte puţin;
3=mi se potriveşte cam pe jumătate;
4=mi se potriveşte mult;
5=mi se potriveşte foarte mult;
Punctajele brute se transformă în cote T.Acestea din urmă sunt considerate:
-„mari”: cele peste 60;
-„medii”: cele cuprinse între 40 si 60;
-„mici”: cele sub 40;
Pentru scopul lucrării am utilizat doar scalele corespunzătoare trăsăturilor
„caracteriale”,respectiv „Amabilitate”, „Conştiinciozitate”, „Autonomie”, acestea fiind
considerate ca reprezentând operaţionalizarea conceptului de „sistem atitudinal”.
Interpretarea scorurilor (doar pentru scalele utilizate în lucrare) este următoarea:
 Scala Amabilitate:
-scor mare (cota T>60): Manifestă interes pentru cei din jur.Respectă părerile şi
drepturile celorlalţi.Încearcă să se afle în relaţii bune cu ceilalţi.
-scor mic (cota T<40): Îl interesează doar propria persoană. Se străduieşte să atragă
atenţia asupra sa.Vrea să-şi impună punctul de vedere.Îi deranjează pe cei din jur.
 Scala Conştiinciozitate:
-scor mare (cota T>60): Respectă normele şi regulile Este ordonat. Îşi planifică
acţiunile.Se străduieşte să facă totul bine. Este o persoana de încredere.

36
 -scor mic (cota T<40): Este nonconformist.Începe acţiuni fără a se gândi la ce servesc
şi cum se vor termina.Nu se încadrează în termenele fixate.
 Scala Autonomie:
-scor mare (cota T>60):Acţionează altfel decât ceilalţi.Este creativ.Nu se lasă condus
de alţii.
-scor mic (cota T<40):Nu are păreri proprii.Acceptă orice i se spune.Poate fi
manevrat cu uşurinţă
De asemenea, am utilizat scorurile subiecţilor la scala „Dezirabilitate socială” pentru
selecţia lotului de subiecţi, eliminând chestionarele care la această scală au obţinut scoruri „mari”
şi „mici” (subiecţii fiind suspectaţi de nesinceritate).
În ce priveşte fidelitatea s-au calculat coeficienţii consistenţei interne, respectiv
coeficienţii de stabilitate. În urma calculării coeficientului Alpha Cronbach (pentru consistenţa
internă a scalelor) pe sexe şi pe grupele de vârstă folosite la etalonare, din totalul de 132 de
coeficienţi α calculaţi, doar 9 sunt mai mici decât 0,700. Consistenţa internă a scalelor fiind
bună, acest chestionar poate fi folosit cu succes la compararea grupelor de persoane şi furnizează
informaţii destul de precise despre subiecţi. În ceea ce priveşte coeficienţii de stabilitate, s-au
comparat mediile scorurilor scalelor între test şi retest, folosind testul t pentru eşantioane perechi.
S-a constatat că mediile nu diferă semnificativ (la pragul p = 0,05). Coeficienţii de corelaţie
liniară între scorurile la test şi scorurile la retest sunt semnificative la pragul p = 0,000.
3.Inventarul axiologic Rokeach (RVS, 1973) în forma adaptată şi aplicată pe
populaţia românească de P. Popescu-Neveanu (1983). Avantajul metodei constă în faptul că
informaţiile identificate pot fi înregistrate analitic la nivelul celor 40 de valori nominale, dar pot
fi analizate şi la nivelurile de generalitate mai mare (categoriile I şi II), cât şi la nivelurile de
generalitate medie (categoria III, vezi Anexa 3). Subiecţilor li s-a solicitat să ierarhizeze valorile
din inventarele prezentate, de la cea mai importantă pentru ei, până la cea mai puţin importantă.
Acest instrument este folosit pe scară largă în activităţi de cercetare în domeniile psihologiei,
sociologiei, vânzărilor.
Valorile finale reflectă preferinţele unei persoane privind ceea ce vrea să realizeze în
viaţă, obiectivele pe care le urmăreşte pe întreg parcursul vieţii (reprezintă „valori-
scop”).Această categorie este formată din următoarele valori nominale:
1-confort;
2-demnitate;
3-independenţă;
4-înţelepciune;

37
 5-originalitate;
6-recunoaştere socială;
7-siguranţă de sine;
8-tumult;
9-utilitate;
10-valoare profesională;
11-apropiere de natură şi artă;
12-armonie interioară;
13-familie armonioasă;
14-fericire;
15-linişte;
16-plăceri;
17-prietenii;
18-realizare în dragoste;
19-salvarea sufletului;
20-umanism;
Valorile instrumentale reflectă mijloacele prin care trebuie să fie atinse obiectivele
(„valorile finale”; „valorile-scop”), adică, cum ai putea să ajungi la ceea ce îţi doreşti (reprezintă
„valori-mijloc”).Această categorie este formată din următoarele valori nominale:
1-angajare în activitate;
2-autocontrol;
3-capacitate profesională;
4-curaj,cutezanţă;
5-imaginaţie;
6-inteligenţă;
7-încredere;
8-orizont larg;
9-putere de comunicare;
10-responsabilitate;
11-afectivitate(dragoste);
12-ajutorare;
13-ascultare;
14-bună dispoziţie;
15-cinste;

38
 16-curaţenie exterioară;
17-indulgenţă;
18-politeţe;
19-raportare religioasă;
20-tact în relaţiile cu alţii;
S-a încercat eliminarea tendinţei de faţadă, prin sublinierea faptului că nu există opţiuni
greşite sau corecte, ci doar personale.
2.5. Designul cercetării
Lucrarea de faţă este un studiu corelaţional care îşi propune să surprindă asocierea de
tip rectiliniu dintre trăsături de personalitate(subsistem atitudinal-valoric) şi stima de sine.
„Analiza de corelaţie stă la baza unor proceduri statistice avansate, cum ar fi anliza de itemi,
analiza de regresie, analiza factorială şi analiza ecuaţiei de structură.” (Popa, 2008, p.310).
A fost utilizat testul de corelaţie, deoarece acesta şi-a propus să testeze asocierea dintre
variabile diferite, măsurate pe aceeaşi subiecţi. A. Testul de corelaţie Pearson implică două
măsurări pentru aceiaşi subiecţi, „situaţie care corespunde aşa-numitului model de cercetare
„intrasubiecţi” (within-subjects)” (Popa, 2004, p.310). Testul de corelaţie implică două
variabile, dar adesea, într-o cercetare psihologică numărul variabilelor supuse corelaţiei este mai
mare decât doi.
Coeficientul de corelaţie Pearson (r) evaluează asocierea dintre două variabile
cantitative. Domeniul de variaţie a acestuia este cuprins între r = -1 (corelaţie perfectă negativă)
şi r = + 1 (corelaţie perfectă pozitivă). Absenţa oricărei legături (corelaţii) dintre variabile se
traduce prin r = 0. În interpretarea coeficientului Pearson se ţine cont de următoarele elemente:
- semnul (+/-) indică sensul asocierii. O valoare pozitivă arată că, pe măsură valorile
unei variabile cresc, valorile celeilalte cresc şi ele. O valoare negativă arată că, pe măsură ce
valorile unei variabile cresc, valorile celeilalte scad.
- valoarea coeficientului r este, prin ea însăşi, un indicator al mărimii efectului. Cu cât
este mai aproape de 1 (indiferent de semn), cu atât indică o asociere mai puternică între variabile.
Testul de corelaţie Spearman (rho) este echivalentul neparametric al coeficientului de
corelaţie r. „Pentru calculul coeficientului Spearman numărul asumpţiilor importante se poate
reduce la trei:
- variabilele sunt numerice;
- distribuţiile variabilelor sunt asimetrice;

39
 - relaţia dintre variabile este monotonă. Aceasta înseamnă fie că pe măsură ce valorile
unei variabile cresc, cresc şi valorile celeilalte variabile, fie că pe măsură ce valorile unei
variabile cresc, valorile celeilalte variabile descresc” (Drugaş, Roşeanu, 2010, pag. 230).
În ce priveşte interpretarea şi raportarea rezultatelor, dacă valoarea pragului de
semnificaţie este mai mică de 0,05, este puţin probabil ca asocierea să se datoreze întâmplării şi
concluzionăm că există o asociere semnificativă între variabile.
De asemenea, în vederea testării ipotezei cercetării (H3), a fost utilizată analiza de
varianţă (ANOVA-ANalysis Of Variance), pentru a testa dacă mediile eşantioanelor diferă
semnificativ în funcţie de categoriile unei singure variabile independente. ANOVA realizează
raportul dintre varianţa intergrup şi varianţa intragrup, pentru a vedea dacă raportul este suficient
de mare pentru a putea distinge între grupuri (Lungu, 2001). Dacă varianţa intergrup este mult
mai mare decât cea intragrup, atunci raportul va produce o valoare mare a lui F, care arată că
diferenţele dintre grupele comparate vor fi semnificative. „Altfel spus, conform logicii analizei
de varianţă, elementele aflate în acelaşi grup diferă mai puţin între ele decât elementele aflate în
grupuri diferite” (Drugaş, Roşeanu, 2010, pag. 230).
2.6. Descrierea variabilelor
Variabilele studiului:
a) stima de sine. Această variabilă are, în contextul cercetării noastre, trei
modalităţi/niveluri, investigate şi măsurate cu ajutorul Scalei stimei de sine (SES):
-stimă de sine înaltă;
-atimă de sine medie;
-stimă de sine scăzută;
b) sistem atitudinal- acest concept s-a operaţionalizat conform modelului Big Five
care stă la baza construcţiei chestionarului CP5F din care am extras şi utilizat scalele
„caracteriale”: Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie. Cu alte cuvinte, „sistemul atitudinal”
este investigat în cadrul lucrării noastre prin intermediul celor trei scale „caracteriale” din
componenţa CP5F. Această operaţionalizare a variabilei ne-a fost sugerată de următoarea
afirmaţie din literatura de specialitate: „Se poate observa că o parte din aceste dimensiuni (adică
cele 5 dimensiuni ale modelului Big Five-n.n.) aparţine mai degrabă caracterului
(conştiinciozitate, deschidere spre experienţă/ autonomie, agreabilitate), iar altă parte ţine de
temperament” (Bonchiş, Trip, Drugaş, Dindelegan, 2006, pag.178).
c) sistem axiologic: acest concept s-a operaţionalizat conform modelului lui M.
Rokeach prin cele două mari categorii: „valori instrumentale” (V.I.) şi „valori finale” (VF), care
orientează subiecţii în stabilirea idealurilor şi scopurilor vieţii. Fiecare dintre cele două categorii

40
de valori se divide în mai multe subcategorii specifice, diferite prin gradul de generalitate şi prin
conţinut. Variabila opţiunea axiologică, a fost operaţionalizată prin cerinţa adresată subiecţilor de
a ierarhiza fiecare set de câte 20 de valori (vezi Anexa 1).

2.7. Descrierea procedurilor de recoltare a datelor

Demersul nostru investigativ a fost realizat la Liceul Teoretic „Ion Barbu” din Piteşti.
Pentru recoltarea datelor, am procedat în felul următor: în cadrul orelor de Consiliere si orientare
de la fiecare clasă implicată în studiu, cu permisiunea şi suportul profesorilor-diriginţi am
discutat cu elevii despre cercetarea pe care o întreprindem si i-am sensibilizat în legătură cu
utilitatea informaţiilor şi beneficiile pe care le-ar putea obţine implicându-se ca subiecţi
voluntari(autocunoaştere, dezvoltare personală, OSP etc). Elevii au manifestat un real interes fata
de problematica abordată de cercetarea noastră: cunoaşterea nivelului stimei de sine, evaluarea
caracteristicilor de personalitate (Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie), ierarhizarea
valorilor proprii.
După ce am obţinut acordul şi am motivat subiecţii, am trecut la administrarea propriu-
zisă a probelor descrise mai sus. Aceasta a avut loc tot în cadrul orelor de Consiliere şi orientare;
un motiv în plus, temeinic, pentru care am ales această cale - ora de Dirigenţie - este acela ca
programa şcolară pentru orele de Consiliere şi orientare prevede dobândirea de astfel de
competenţe de autocunoaştere de către elevi.
Toate cele trei instrumente au fost administrate în cadrul aceleiaşi ore, elevilor
asigurându-li-se însă posibilitatea de a continua şi finaliza răspunsurile şi în ora următoare, în caz
că nu ar reuşi să o facă în interval de o oră. Cei mai mulţi dintre ei au avut nevoie de mai mult de
o oră de curs pentru a termina toate sarcinile. Niciun elev nu a avut însă nevoie de mai mult de 1
oră şi 30 minute, deşi nu li s-a impus o limită de timp.
Ordinea în care s-au administrat chestionarele a fost următoarea:
1. CP5F (Chestionarul de Personalitate cu 5 Factori);
2. SES (Scala Rosenberg a stimei de sine);
3. RVS (The Rokeach Value Survey);
Am optat pentru această strategie din mai multe motive:
1. am atras atenţia elevilor că probele la care trebuie să răspundă sunt astfel elaborate,
încât permit depistarea răspunsurilor nesincere (practic însă numai autorul lucrării a ştiut că doar
CP5F permite depistarea acestor subiecţi, acesta fiind unul din motivele pentru care l-am plasat
primul spre a fi „rezolvat”);

41
 2. CP5F, fiind cel mai amplu dintre cele trei instrumente, având cel mai mare număr de
itemi, trebuie plasat primul pentru că la acest moment, în partea de început a testării psihologice,
elevii manifestă cel mai înalt grad de concentrare a atenţiei, oboseala este absentă, iar interesul,
curiozitatea sunt maximale
Pentru a asigura supravegherea adecvată a subiecţilor în timpul rezolvării SES şi a
asigura astfel acurateţea răspunsurilor, nu s-a permis niciunui elev să treacă la SES înaintea
celorlalţi. Toţi au aşteptat până când ultimul respondent a finalizat răspunsurile la CP5F, apoi
toţi au trecut în acelaşi timp la SES, sub stricta noastră supraveghere. La această probă, timpul a
fost limitat, aşa cum, de altfel, apare menţionat explicit şi în instructaj.
3. SES este o probă scurtă, de câteva minute, subiecţii au fost chiar instruiţi să răspundă
„în cel mai scurt timp”, cât mai spontan şi mai prompt, la fiecare frază citită cu atenţie.
4. RVS necesită timp pentru deliberare, subiecţii având voie să se răzgândească în ceea
ce priveşte ordinea ierarhizării valorilor (extras din instructaj: „Când clasaţi valorile,nu vă grăbiţi
şi gândiţi-vă cu grijă. Simţiţi-vă liberi să schimbaţi ordinea valorilor, dacă aveţi gânduri
ulterioare cu privire la răspunsuri”). Elevii nu au avut limită de timp, iar fiecare a fost liber să
predea chestionarul atunci când a considerat că şi-a încheiat deliberarea , în stilul şi ritmul
proprii. S-a încercat eliminarea tendinţei de faţadă, prin sublinierea faptului că nu există opţiuni
greşite sau corecte, ci doar personale. Subiecţilor li s-a prezentat inventarul de valori
(instrumentale, respectiv finale) pe câte o foaie separată şi li s-a cerut să le ierarhizeze, scriind o
cifră în spaţiul gol de lângă fiecare valoare, astfel: cifra 1 – valoarea care are cea mai mare
importanţă pentru ei, cifra 2 – valoarea care este a doua ca importanţă, ş.a.m.d. până la 20-
valoarea care este ultima ca importanţă.
În instructajul adresat subiecţilor s-a făcut următoarea remarcă: „când aţi completat
clasamentul ambelor seturi de valori, rezultatul ar trebui să reprezinte o imagine precisă a felului
cum simţiţi într-adevăr despre ceea ce este important în viaţa voastră.”.
Chestionarele au fost grupate,predate şi numerotate câte trei, pentru fiecare subiect în
parte, pentru a se putea face ulterior toate demersurile de cotare, interpretare şi corelare cerute de
ipotezele avansate.

42
 CAPITOLUL 3
REZULTATELE CERCETĂRII

3.1 Prezentarea şi analiza datelor

Datele colectate în urma aplicării instrumentelor au fost prelucrate statistic în vederea
atât a investigării nivelului stimei de sine la adolescenţi şi a evaluării sistemului atitudinal-
valoric al acestora, cât şi a testării ipotezelor studiului în cauză. Prelucrarea statistică s-a realizat
cu SPSS.15.0.
Din cauza faptului că scorurile scalelor chestionarului CP5F diferă între fete şi băieţi în
intervalul de vârstă 15–19 ani, prelucrările statistice nu au fost efectuate asupra scorurilor brute
ale scalelor, ci asupra cotelor T corespunzătoare acestora. Pentru transformarea scorurilor brute
în cote T s-au utilizat mediile şi abaterile standard din etalonul chestionarului. În contextul
acestei lucrări, pentru fiecare scală s-a considerat că un scor este mare, dacă îi corespunde o cotă
T mai mare decât 60, este mic atunci când cota T corespunzătoare este mai mică decât 40 şi este
mediu dacă îi corespunde o cotă T cuprinsă în intervalul [40, 60].
Pentru factorul amabilitate plaja de valori este cuprinsă între 26,22 şi 80,82, media are
valoarea de 48,44, iar abaterea standard este 12,02. Factorul se manifestă cu intensitate medie,
ceea ce demonstrează că subiecţii prezintă interes pentru alte persoane, respectându-le drepturile
şi punctele de vedere. Elevii investigaţi au un comportament prosocial, căutând să păstreze relaţii
bune cu cei din jur. Prezentăm mai jos reprezentarea grafică a factorului amabilitate.

Histogram

20

15
Frequency

10

Mean =48,44
Std. Dev. =12,024
N =107
0
20,00 40,00 60,00 80,00
amabilitate

Fig.2. Reprezentarea grafică a factorului „Amabilitate”

43
 În ce priveşte conştiinciozitatea, plaja de valori a răspunsurilor subiecţilor are o
distribuţie normală (vezi fig. 3), fiind cuprinsă între 10,58 şi 73,56. Media 44,29 şi abaterea
standard 16,22, demonstrează că subiecţii respectă în mare măsură regulile şi normele, sunt
disciplinaţi şi finalizează acţiunile intreprinse, chiar dacă poate nu respectă totdeauna termenele.
Conform etalonului, factorul se manifestă cu intensitate medie.

Histogram

20

15
Frequency

10

Mean =44,29
Std. Dev. =16,228
N =107
0
20,00 40,00 60,00 80,00
constiinciozitate

Fig.3. Reprezentarea grafică a factorului „Conştiinciozitate”

Pentru factorul autonomie, răspunsurile subiecţilor au variat între 11,35 şi 87,12, cu o

medie de 48,48 şi o abatere standard de 18,60. Conform etalonului factorul se manifestă moderat,
ceea ce ne determină să afirmăm că subiecţii investigaţi sunt dependenţi de adulţii din jurul lor,
fiind uşor timizi în exprimarea propriilor opinii. Chiar dacă acceptă părerile celorlaţi, asta nu
înseamnă că pot fi uşor manipulaţi. Prezentăm mai jos reprezentarea grafică a factorului
autonomie.

44
 Histogram

15

10
Frequency

Mean =48,49
Std. Dev. =18,604
N =107
0
0,00 20,00 40,00 60,00 80,00 100,00
autonomie

Fig.4. Reprezentarea grafică a factorului „Autonomie”

Rezultatele obţinute la scala stimei de sine demonstrează că adolescenţii supuşi

investigaţiei au un nivel mediu al stimei de sine, conform etalonului chestionarului (m= 26,09, σ
= 8,59). Deşi stima de sine este o stare subiectivă, deci greu de măsurat, părerea unanimă a
cercetătorilor este aceea că la adolescenţă un nivel mediu al stimei de sine este ceva normal, date
fiind transformările psiho-corporale asociate cu pubertatea. Dintre toate categoriile de vârstă,
adolescenţa este perioada cea mai complexă şi vulnerabilă din punct de vedere psihologic şi
social. Personalitatea adolescentului nu evoluează în mod linear, ci cu oscilaţii, cu perioade de
inegalitate şi chiar dizarmonii din care se dezvoltă o serie de structuri pozitive sau negative,
dependente de condiţiile factorilor educaţionali sociali şi de cei ce ţin de dobândirea unor
particularităţi ereditare (Larson, 2000). În primul rând întreaga perioadă a adolescenţei este legată
de schimbările de mare intensitate şi cu efecte vizibile în înfăţişare, comportamente şi relaţionare
internă cu lumea exterioară, inclusiv prin creşterea mare a capacităţii de integrare seismică în
specificul vieţii sociale în care adolescentul trăieşte. Pe acest teren se constituie „sinele”,
imaginea şi percepţia de sine drept componentă a „identităţii”, care la rândul său, constituie
nucleul personalităţii (Harter, 1999). Dacă la copiii mici stima de sine este relativ mare datorită
percepţiei nerealist de pozitive despre sine, în adolescenţă, dezvoltarea capacităţii de gândire

45
abstractă şi a autocontrolului conduce la fluctuaţii ale stimei de sine (Robins, Trzesniewski,
2006). Prezentăm mai jos reprezentarea grafică a stimei de sine.

Histogram

15

10
Frequency

Mean =26,09
Std. Dev. =8,596
N =107
0
10,00 15,00 20,00 25,00 30,00 35,00 40,00
stima de sine

Fig.5. Reprezentarea grafică a „SS”

Pentru sistemul axiologic al adolescenţilor, analiza datelor s-a realizat atât în plan
nominal (pentru fiecare dintre cele 40 de valori), cât şi în planurile generale ale categoriilor
axiologice. În planul nominal s-a recurs la analiza celor două tipuri de valori (VI, VF) din
punctul de vedere al frecvenţelor pentru fiecare valoare. Se constată faptul că la nivelul primelor
ranguri, în cazul valorilor instrumentale, printre primele opţiuni ale adolescenţilor se numără
inteligenţa, autocontrolul, politeţea, ascultarea, cinstea, responsabilitate, dragostea, buna
dispoziţie, curajul. Referitor la valorile instrumentale se impune a fi semnalat faptul că reperele
axiologice mai puţin importante sunt curăţenia exterioară, angajarea în activitate, încrederea,
ajutorarea, raportarea religioasă.

46
 Tabel 2. Ierarhia valorilor instrumentale

Rang Valori Media Categoria

axiologică
instrumentale
1 inteligenţa 12,57 FO
2 autocontrolul 18,41 FE
3 politeţea 12,06 RA
4 ascultarea 12,44 RD
5 buna dispoziţie 14,33 RD
6 responsabilitate 12,04 FE
7 dragostea 11,55 RD
8 cinstea 10,87 RA
9 curajul 2,30 FO
10 orizont larg 5,68 FO

La nivelul valorilor finale se înregistrează o similaritate a opţiunilor valorice:

demnitate, înţelepciune, familie armonioasă, prieteni, fericire, independenţă, recunoaştere
socială, originalitate, siguranţă de sine, în timp ce un rang inferior îl ocupă apropierea de natură
şi artă, realizarea în dragoste, salvarea sufletului (vezi Anexa 4).
Tabel 3. Ierarhia valorilor finale

Rang Valori finale Media Categoria

axiologică
1 demnitate 12,10 AV
2 înţelepciune 9,68 AV
3 familie armonioasă 7,26 SD
4 valoare profesională 13,83 AE
5 fericire 11,61 SD
6 independenţă 8,92 AE
7 recunoaştere socială 7,00 AV
8 originalitate 18,16 AE
9 siguranţă de sine 5,14 AV
10 prietenii 7,48 SD

47
 3.2 Testarea ipotezelor
S-au calculat coeficienţii de corelaţie liniară între scorurile scalelor Conştiinciozitate,
Amabilitate şi Autonomie din CP5F şi cele ale Stimei de sine, în lotul format din 107 elevi. Toţi
coeficienţii de corelaţie liniară sunt pozitivi şi semnificativi statistic (tabelul 4). Aceasta
înseamnă că pe măsură ce creşte stima de sine, cresc liniar conştiinciozitatea, amabilitatea şi
autonomia.
Se demonstrează că ipoteza H1 în care afirmam că Există o relaţie semnificativă între
stima de sine şi sistemul atitudinal la adolescenţi, se confirmă. Mai mult decât atât, se confirmă
şi ipotezele specifice:
1. există o relaţie semnificativă între stima de sine şi conştiinciozitate (r=0,775 la p 
0.05).
2. există o relaţie semnificativă între stima de sine şi amabilitate (r=0,483 la p  0.05).
3. există o relaţie semnificativă între stima de sine şi autonomie (r=0,722 la p  0.05).

Tabel 4. Sistemul de atitudini şi stima de sine

constiincio autono
amabilitate zitate mie
stima de Coeficient de corelaţie Pearson
,483(**) ,775(**) ,722(**)
sine
Nivel de semnificaţie ,000 ,000 ,000
N 107 107 107
** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Pentru verificarea ipotezei H2, în care a firmam că Există o relaţie semnificativă între
stima de sine şi sistemul axiologic la adolescenţi, scorurile scalei stima de sine au fost
transformate în valori ordinale. S-au calculat coeficienţii de corelaţie Spearman între scorurile
scalei stimei de sine şi cele ale sistemului axiologic la subiecţii investigaţi. Analiza de corelaţie a
scos în evidenţă următoarele rezultate:
- corelează pozitiv, statistic semnificativ, stima de sine cu fericirea ca valoare
(rho=0,287, p=0,003);
- corelează pozitiv, statistic semnificativ, stima de sine cu orizontul larg ca
valoare(rho=0,267, p=0,005);
- corelează pozitiv, înalt semnificativ, stima de sine cu angajarea în activitate ca
valoare (rho=0,352, p=0,000);

48
 - corelează pozitiv, înalt semnificativ, stima de sine cu siguranţa de sine ca valoare
(rho=0,576, p=0,000);
- corelează pozitiv, mediu semnificativ, stima de sine cu capacitatea profesională ca
valoare (rho=0,213, p=0,028);
Tabel 5. Sistemul axiologic şi stima de sine

orizont angajare in capacitate siguranta

fericire larg activitate profesionala de sine
Spearm Rank Coeficient
,287(**) ,267(**) ,352(**) ,213(*) ,576(**)
an's rho of ss de corelaţie
Nivel de
semnificaţi ,003 ,005 ,000 ,028 ,000
e
N 107 107 107 107 107
** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Coeficienţii de corelaţie sunt pozitivi şi semnificativi statistic, ceea ce înseamnă că pe

măsură ce creşte stima de sine, cresc şi valorile de autorealizare, de acţiune şi cele care aduc
satisfacţie. Rezultatele prelucrării statistice demonstrează că ipoteza generală H2 şi ipotezele
specifice asociate acesteia se confirmă.
În ce priveşte ipoteza H3, Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de
sine în ceea ce priveşte valorile în lotul investigat, analiza de varianţă a relevat următoarele
rezultate (vezi tabelul 6) :
- există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută (m= 17,65)
şi elevii cu stimă de sine înaltă (m= 18,65), privind originalitatea ca valoare;
Fig.6.Distribuţia ANOVA pentru valoarea originalitate

18,75

18,50
Mean of originalitate

18,25

18,00

17,75

stima de sine scazuta stima de sine medie stima de sine inalta

stima de sine categorie

49
 - există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută (m= 8,26)
şi elevii cu stimă de sine înaltă (m= 5,86), privind recunoaşterea socială ca valoare;

8,50

8,00

Mean of recunoastere sociala

7,50

7,00

6,50

6,00

5,50

stima de sine scazuta stima de sine medie stima de sine inalta

stima de sine categorie

Fig. 7. Distribuţia ANOVA pentru valoarea recunoaştere socială

- există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută (m=12,73)
şi elevii cu stimă de sine înaltă (m= 10,24), privind afectivitatea ca valoare;

13,00

12,50
Mean of afectivitate (dragoste)

12,00

11,50

11,00

10,50

10,00

stima de sine scazuta stima de sine medie stima de sine inalta

stima de sine categorie

Fig. 8. Distribuţia ANOVA pentru valoarea afectivitate

- nu există nicio diferenţă între categoriile de stimă de sine comparate privind curăţenia
exterioară ca valoare (p>0,05), ceea ce ne determniă să acceptăm ipoteza de nul.

50
 Tabel 6. Comparaţii între mediile stimei de sine

(J) stima de
Dependent (I) stima de sine 95% Confidence
Variable sine categorie categorie Mean Interval
Difference Std. Upper Lower
(I-J) Error Sig. Bound Bound
originalitate stima de sine stima de sine
-,50000 ,33739 ,424 -1,3210 ,3210
scazuta medie
stima de sine
-1,00133(*) ,37938 ,029 -1,9245 -,0782
inalta
stima de sine stima de sine
,50000 ,33739 ,424 -,3210 1,3210
medie scazuta
stima de sine
-,50133 ,32555 ,380 -1,2935 ,2908
inalta
stima de sine stima de sine
1,00133(*) ,37938 ,029 ,0782 1,9245
inalta scazuta
stima de sine
,50133 ,32555 ,380 -,2908 1,2935
medie
recunoastere stima de sine stima de sine
1,09615 ,86539 ,624 -1,0096 3,2019
sociala scazuta medie
stima de sine
2,40716(*) ,97308 ,045 ,0394 4,7750
inalta
stima de sine stima de sine
-1,09615 ,86539 ,624 -3,2019 1,0096
medie scazuta
stima de sine
1,31101 ,83501 ,358 -,7208 3,3429
inalta
stima de sine stima de sine
-2,40716(*) ,97308 ,045 -4,7750 -,0394
inalta scazuta
stima de sine
-1,31101 ,83501 ,358 -3,3429 ,7208
medie
afectivitate stima de sine stima de sine
1,03846 ,89175 ,741 -1,1314 3,2084
(dragoste) scazuta medie
stima de sine
2,48939(*) 1,00272 ,044 ,0495 4,9293
inalta
stima de sine stima de sine
-1,03846 ,89175 ,741 -3,2084 1,1314
medie scazuta
stima de sine
1,45093 ,86045 ,284 -,6428 3,5447
inalta
stima de sine stima de sine
-2,48939(*) 1,00272 ,044 -4,9293 -,0495
inalta scazuta
stima de sine
-1,45093 ,86045 ,284 -3,5447 ,6428
medie
curatenie stima de sine stima de sine
,05769 ,73966 1,000 -1,7421 1,8575
exterioara scazuta medie
stima de sine
-,02122 ,83170 1,000 -2,0450 2,0026
inalta
stima de sine stima de sine
-,05769 ,73966 1,000 -1,8575 1,7421
medie scazuta

51
 stima de sine
-,07891 ,71369 1,000 -1,8156 1,6577
inalta
stima de sine stima de sine
,02122 ,83170 1,000 -2,0026 2,0450
inalta scazuta
stima de sine
,07891 ,71369 1,000 -1,6577 1,8156
medie
* The mean difference is significant at the .05 level.

3.3.Interpretarea psihologica a datelor

Pe baza analizei şi prelucrǎrii prin metode statistice a datelor culese, putem formula
urmǎtoarele concluzii cu semnificaţie psihologicǎ obţinute în urma cercetǎrii noastre:
În ceea ce priveşte obiectivul numǎrul 1 al lucrǎrii, cel referitor la investigarea
nivelului stimei de sine la lotul de subiecţi, am constatat urmǎtoarele:elevii de liceu din
categoria de vârstǎ 17-18 ani sunt caracterizaţi printr-un nivel mediu de dezvoltare a stimei de
sine,nivel considerat în unanimitate de cǎtre cercetǎtorii în domeniu ca fiind normal.Explicaţiile
privind acest nivel mediu de dezvoltare a stimei de sine în adolescenţǎ se referǎ la faptul cǎ
aceastǎ etapǎ este perioada cea mai complexǎ şi vulnerabilǎ din punct de vedere psihologic şi
social, fiind legatǎ în primul rând de schimbǎrile psiho-corporale asociate cu pubertatea. Aceste
transformǎri au efecte vizibile în înfǎţişare, comportamente şi relaţionarea cu lumea externǎ. În
adolescenţǎ, apariţia conflictelor şi a frustraţiilor este relativ frecventǎ: adolescentul se
construieşte pe sine prin continue cǎutǎri şi diferenţieri faţǎ de alţii („criza de originalitate”), din
care nu lipsesc tensiunile,conflictele şi frustrǎrile (Verza,Verza, 2000, pag.201).În acest context
de dezvoltare se manifestǎ „chiar accentuarea,în unele împrejurǎri,a conduitelor de opoziţie,de
teamǎ,de conflict şi frustrare,prin zbaterea spre câştigarea independenţei şi
autonomiei”(Verza,Verza,2000,pag. 208), care conduc la fluctuaţii ale stimei de sine, fapt
confirmat şi de datele referitoare la diagnoza nivelului stimei de sine obţinute prin cercetarea
noastrǎ.
În ceea ce priveşte evaluarea sistemului atitudinal-valoric la adolescenţii lotului
investigat (obiectivul numǎrul 2 al studiului), am obţinut prin instrumentele utilizate date
despre sistemul atitudinal al adolescenţilor, adicǎ, concret, profilurile specifice ale scalelor
„caracteriale” din strucura chestionarului CP5F, scale ce au constituit operaţionalizarea
conceptului de „sistem atitudinal”, în conformitatate cu referinţele din literatura de specialitate
(care ne-au permis şi „inspirat” aceastǎ modalitate de operaţionalizare). Aceste scale sunt:
Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie. De asemenea, tot în cadrul demersurilor cerute de

52
atingerea acestui obiectiv, am obţinut informaţii specifice despre sistemul axiologic al
adolescenţilor de 17-18 ani. Sǎ le analizǎm pe rând…
Referindu-ne mai întâi la sistemul atitudinal,profilul adolescenţilor investigaţi se
caracterizeazǎ prin urmǎtoarele:
-factorul Amabilitate se manifestǎ cu intensitate medie, iar acest indicator ne aratǎ
faptul cǎ subiecţii nu sunt interesaţi doar de propria persoanǎ, strǎduindu-se sǎ atragǎ atenţia
asupra lor, dorind sǎ-şi impunǎ punctul de vedere şi deranjându-i pe cei din jur (aceasta fiind
semnificaţia „scorurilor mici” ). Dimpotrivǎ, ei tind sǎ manifeste interes pentru cei din jur, sǎ le
respecte pǎrerile şi drepturile şi sǎ se afle în relaţii bune cu ceilalţi (aceasta fiind semnificaţia
„scorurilor mari”). „(…),la adolescent, se constituie o serie de comportamente ce sunt legate de
conduite de amor propriu, politeţe, reticenţe,.evitare, ruşine, bunăvoinţǎ, compasiune etc”, iar „el
devine tot mai circumspect la acţiunile altora, la modul sǎu de comportare în societate, la felul în
care acţionează şi vorbeşte.”(Verza,Verza, 2000, pag. 204). Putem vorbi în aceastǎ perioadǎ de o
anumitǎ „ambiguitate comportamentalǎ ce se transpune în forme de timiditate şi de confruntare,
în care conflictele şi frustraţiile pot deveni acute” (Verza,Verza, 2000, pag.200). Considerǎm că
aceste referiri la literatura de specialitate explicǎ scorurile medii la acest factor ale adolescenţilor
investigaţi. Sintetizând, credem cǎ este vorba de nesiguranţa interioarǎ cauzatǎ de „provocarea”
centralǎ ce caracterizeazǎ aceastǎ etapǎ de dezvoltare şi anume criza de identitate.
-factorul Conştiinciozitate: am constatat cǎ şi aceastǎ însuşire are tot o intensitate medie
de manifestare, ceea ce semnificǎ faptul cǎ subiecţii noştri de 17-18 ani se îndreaptǎ cu paşi
siguri spre maturizare, spre a deveni fiinţe responsabile, mature: astfel, ei nu încep acţiunile fǎrǎ
a se gândi la ce servesc şi cum se vor finaliza, se încadreazǎ mai mult sau mai puţin în termenele
fixate, se strǎduiesc sǎ facǎ lucrurile cum trebuie. Totuşi, sǎ nu uitǎm că scorurile nu sunt „mari”,
deci încǎ mai au de lucrat spre a deveni „persoane conştiincioase”. Dar este la fel de adevǎrat cǎ
nu prezintǎ nici „scoruri mici”, deci au depǎşit iresponsabilitatea etapelor anterioare de
dezvoltare, în speţǎ copilǎria,generic vorbind.
-factorul Autonomie se manifestă cu o intensitate moderată, ceea ce semnifică faptul că
adolescenţii, deşi au depăşit nivelul „scorurilor mici” care caracterizează subiecţii lipsiţi de
păreri proprii, care acceptă orice li se spune şi care pot fi manevraţi cu uşurinţă, totuşi nu se
situează la un nivel înalt de autonomie, ci încă rămân, în bună măsură, dependenţi de familie, dar
străduindu-se tot mai mult să iasă de sub tutela ei. Adolescentul, ”încearcă, prin toate mijloacele,
să se plaseze în originalitate şi să nu cadă în conformism (…) Evident, conflictele de autoritate
depăşesc cadrul familiei şi sunt centrate pe dobândirea unui statut ce îi dă tânărului mai multă
independenţă în luarea deciziilor şi manifestarea unor forme comportamentale în care adultul să

53
nu mai dicteze asupra vârstei când are voie să fumeze, să nu mai fixeze ora de venire acasă seara,
să nu mai spună când să te dai cu ruj prima dată etc. (Verza,Verza, 2000, pag.200-201).Se
confirmă aşadar, prin aceste extrase din literatura de specialitate tensiunile, conflictele şi
frustrările pe care adoleascentul le trăieşte pe drumul „cu oscilaţii, cu perioade de inegalitate şi
chiar dizarmonii” (Larson,2000) spre dobândirea autonomiei care încă nu este atinsă la această
vârstă, fapt confirmat şi de rezultatele cercetării noastre.
În ceea ce priveşte caracteristicile sistemului axiologic, descriem următoarele rezultate:
pe primele ranguri în categoria valorilor instrumentale subiecţii plasează 1.inteligenţa(F);
2.autocontrolul(F); 3. politeţea (R); 4.ascultarea (R); 5.buna dispoziţie (R); 6.responsabilitatea
(F); (urmate de 7.dragoste; 8.cinste; 9.curaj; 10.orizont larg); pe ultimele poziţii se situează
15.indulgenţa(R); 16.curăţenia exterioară(R); 17.angajarea în activitate (F); 18.încrederea (F);
19.ajutorarea (R); 20.raportarea religioasă (R). Analizând această ierarhie din punctul de
vedere al categoriilor axiologice, observăm o distribuţie echilibrată între valorile de acţiune şi
valorile de relaţie, deci nu putem concluziona că adolescenţii din lotul investigat sunt mai
înclinaţi către o categorie sau alta de valori(de relaţie-R sau de acţiune-F).Totuşi, remarcăm
faptul că primele două valori instrumentale alese de subiecţi (respectiv, inteligeţă şi autocontrol)
sunt valori de acţiune şi reprezintă „instrumente” de forţă, menite să le asigure succesul şi prin
intermediul cărora ei îşi doresc să devină performanţi, puternici, competenţi, eficienţi.
„Conştienţi de forţa inteligenţei şi gândirii, adolescenţii manifestă tot mai frecvent preferinţe
pentru învaţarea bazată pe argumentaţie şi asociaţii complexe în detrimentul învăţării prin
memorare” (Verza,Verza, 2000, pag.199), iar acest tip de conduită este asociat cu „dezvoltarea
capacităţii de autocontrol şi stăpânire de sine” care caracterizează, de asemenea, adolescenţa.
Urmează în ierarhie trei valori „tradiţionale” le-am putea numi, care ramân încă printre
preferatele adolescenţilor, după cum reiese din datele noastre: politeţea, ascultarea, buna
dispoziţie.
În ceea ce priveşte ierarhia valorilor finale, primele alegeri ale subiecţilor au fost:
1.demnitate(A); 2.înţelepciune(A); 3.familie armonioasă(S); 4.valoare profesională(A);
5.fericire(S); 6.independenţă(A); (urmate de 7.recunoaştere socială; 8.originalitate; 9.siguranţă
de sine; 10.prietenii). Pe ultimele locuri se situează: 15.utilitatea; 16.umanismul; 17.plăcerile;
18.apropierea de natură şi artă; 19.realizare în dragoste; 20.salvarea sufletului. Analizând
ierarhia primelor locuri din punctul de vedere al categoriilor axiologice, observăm că în acest caz
avem de-a face cu predominarea valorilor de autorealizare (A: 7 valori din primele 9 locuri fac
parte din această categorie!), în defavoarea valorilor de satisfacţie afectivă (S: doar 2 valori din
lista primelor 9 alese!). Putem concluziona ca adolescenţii investigaţi sunt orientaţi către valori

54
pragmatice, de acţiune, de autorealizare, către independenţă şi autonomie. Cele 2 valori de
satisfacţie afectivă aflate în ierarhia primelor 9 alegeri sunt tot de tip „tradiţional” , care, iată, nu
şi-au pierdut din importanţa acordată, şi anume, familia armonioasă şi fericirea Studiind ultimele
alegeri din punctul de vedere al categoriilor axiologice am constatat că din lista ultimelor 6 valori
alese, 5 sunt reprezentate de valori de satisfacţie afectivă, fapt care întăreşte concluzia enunţată
mai sus:adolescenţii investigaţi au drept obiective ale existenţei valori de autorealizare, de tip
pragmatic, individualist, în dauna celor de satisfacţie afectivă.
Cel de-al treilea obiectiv al lucrării noastre l-a reprezentat studiul relaţiei dintre
stima de sine şi (sub)sistemul atitudinal-valoric. Ne-am propus să răspundem la întrebarea
dacă există corelaţii între nivelul stimei de sine şi sistemele atitudinal, respectiv, axiologic ale
subiecţilor investigaţi. Din acest obiectiv au decurs logic primele două ipoteze generale ale
cercetării (fiecare dintre ele cu mai multe ipoteze specifice corespunzătoare).
Prima ipoteza generala-H1, conform căreia Există o relaţie semnificativă între stima
de sine şi sistemul atitudinal la adolescenţi s-a confirmat (după cum am arătat mai sus-vezi
3.2.Testarea ipotezelor) întrucât coeficienţii de corelaţie liniară obţinuţi au arătat că există
corelaţii pozitive semnificative între nivelul stimei de sine şi fiecare dintre cele trei componente
ale sistemului atitudinal şi anume, scalele caracteriale ale chestionarului CP5F (care au
reprezentat operaţionalizarea conceptului de sistem atitudinal în cadrul cercetării noastre). Deci,
cu cât stima de sine creşte , cu atât cresc şi conştiinciozitatea, amabilitatea, respectiv autonomia
subiecţilor. Această concluzie are o deosebită importanţă nu doar teoretică, ci mai ales de ordin
practic, în contextul formării personalităţii adolescenţilor: dacă o bună stimă de sine este un
„vector spre alte valori” (André, 2009, pag.454), respectiv, în cazul nostru, spre construirea unor
atitudini caracteriale pozitive, atunci este de dorit ca dezvoltarea stimei de sine a adolescenţilor
să devină un obiectiv prioritar al educaţiei acestora. Datele cercetării noastre confirmă
observaţiile din literatura de specialitate în care se afirmă faptul că : „O stimă de sine pozitivă
dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii
grupului”(Băban, 2001, pag.73).De asemenea, ca informaţii din literatura de specialitate
concordante cu cele obţinute prin cercetarea noastră cităm următoarele: „Elevii cu o stimă de
sine pozitivă îşi asumă responsabilităţi, se comportă independent [ autonomie-n.n.], realizează
fără probleme sarcini noi [conştiinciozitate-n.n.], oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi
[amabilitate-n.n.]”, pe când „Elevii cu o stimă de sine scăzută evită să realizeze sau să se implice
în sarcini noi, sunt uşor influenţabili, îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor etc”(Băban,
2001, pag.73)

55
 Prima ipoteză specifică confirmată este aceea că Există o relaţie semnificativă între
nivelul stimei de sine şi conştiinciozitate, iar coeficientul de corelaţie obţinut, r=0,775 (p≤0,05)
indică faptul că avem de-a face cu o puternică relaţie între cele două variabile. Într-adevăr, toate
cercetările în domeniu sunt unanime în a recunoaşte că „ unul dintre simptomele stimei de sine
fragile constă tocmai în raporturile complicate cu acţiunea. La persoanele cu joasă stimă de sine,
ea este temută şi respinsă (e procrastinaţia, tendinţa de a lăsa totul pe mâine, de a amâna),
deoarece se tem să nu se dovedească slabe, să-şi trădeze limitele. Sau, dimpotrivă, ea este căutată
ca un mijloc de a obţine admiraţia şi recunoştinţa, dar nu e suportată decât dacă e victorioasă,
successful, cum spun americanii”(André, 2009, pag.378). „Acţiunea trebuie să devină ca o
respiraţie a stimei de sine” (…)Dar acest lucru nu este evident pentru subiecţii cu joasă stimă de
sine: cu cât acţionăm mai puţin, cu atât ne temem mai mult să o facem. Acţiunea rărită şi lipsa de
obişnuinţă care decurge din acest lucru ne fac să amplificăm obstacolele, să amplificăm
inconvenientele eşecurilor, să amplificăm dificultatea piedicilor posibile şi ne face, deopotrivă,
să idealizăm ce înseamnă să acţionezi: dacă nu o facem la perfecţie, nu ne mai dăm dreptul de a o
face, de unde şi frecvenţa procrastinaţiei: întârzierea începerii acţiunii, amânarea, nu din lene, ci
din lipsă de obişnuinţă, de automatisme (şi din teama de eşec)”. (André, 2009, pag. 388). Din
cele citate mai sus putem concluziona că totdeauna, joasa stimă de sine este asociată cu diferite
probleme legate de trăsătura de personalitate conştiinciozitate, pentru că aceasta din urmă se
demonstrează în contextul acţiunilor concrete, ori, după câte am văzut mai sus, persoanele cu
stimă de sine vulnerabilă nu se implică aşa cum trebuie în acţiune, o ocolesc, renunţă uşor , nu
sunt consecvente sau perseverente, „o stimă de sine scăzută fiind mai frecvent corelată cu
atitudini puţin productive şi riscă să agraveze situaţia: fatalism, evitarea problemei, anticipări
negative etc”(Lelord, André, 1999, pag. 102). Concluzionând, adolescenţii cu stimă de sine
crescută nu evită implicarea în acţiune, nu se tem de sarcinile noi, sunt ordonaţi, îşi planifică
acţiunile, rezistă la obstacole şi perseverează, se străduiesc să facă totul bine, fiind persoane de
încredere. Din aceste motive, este de dorit, în calitate de părinţi şi educatori, să cultivăm prin
atitudinile noastre o stimă de sine pozitivă la adolescenţii noştri.
Cea de a doua ipoteză specifică ce a fost confirmată este aceea că Există o relaţie
semnificativă între nivelul stimei de sine şi amabilitate (coeficient de corelaţie r=0,483, p≤0,05),
cu alte cuvinte cu cât creşte stima de sine, cu atât creşte şi gradul de amabilitate al subiecţilor.
Cercetările confirmă şi această concluzie, afirmându-se că „este imposibil să te stimezi, dacă nu
eşti în regulă cu semenii tăi. Nu numai acceptat de câţiva, cei mai puternici, sau cei mai
impresionanţi, sau cei mai valorizanţi, ci şi în relaţie pe cât se poate de armonioasă cu toate
persoanele din jur.”(André, 2009, pag. 360).Afirmaţia din Introducerea lucrării noastre-Nu există

56
o bună stimă de sine fără ceilalţi, dar nici împotriva celorlalţi sau pe spinarea celorlalţi- se
confirmă deci prin datele de cercetare .”<Suferinţa conflictelor> este o ilustrare clară a acestui
lucru. Când suntem „supăraţi” cu partenerul de viaţă, sau cu copiii, cu membrii familiei noastre,
cu prietenii sau colegii, adică cu toate persoanele care alcătuiesc istoria şi personalitatea noastră,
nu putem să ne simţim cu adevărat bine cu noi înşine, şi toată stima de sine suferă în acel
moment”(André, 2009, pag. 365).Cercetările au demonstrat de asemenea faptul că, în rândul
adolescenţilor, cei care au o bună stimă de sine „oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi”, pe când
cei cu o stimă de sine scăzută „se simt neiubiţi şi nevaloroşi, îi blamează pe ceilalţi pentru
nereuşitele lor (Băban, 2001, pag.73), cu alte cuvinte, în primul caz avem de-a face cu
manifestarea amabilităţii, pe când în cel de-al doilea cu lipsa/suferinţa ei…
Dorim în continuare să aducem câteva nuanţări şi clarificări asupra relaţiei dintre cele
două variabile în discuţie. Am expus într-unul dintre subcapitolele teoretice ale lucrării -
Caracteristicile unei bune stime de sine-două perspective asupra acesteia din urmă şi anume:
buna stimă de sine ca „perpetuă luptă pentru recunoaştere”, respectiv, buna stimă de sine ca şi
„calm interior necondiţionat”. Privită din prima perspectivă, stima de sine pozitivă nu poate fi în
relaţie cu amabilitatea, deoarece în acest context de abordare a stimei de sine pe primul plan se
afla competiţia, comparaţiile sociale, lupta, puterea, dominaţia , în dauna experienţei popularităţii
şi a amabilităţii. În schimb, stima de sine ca şi „calm interior necondiţionat” nu manifestă
atitudini comparative si competitive care „tind mai curând să altereze încetul cu încetul calitatea
relaţiilor noastre sociale: puţinul şi instabilul pe care îl câştigă în privinţa dominaţiei este pierdut
în cea a acceptanţei, care este totuşi un element nutritiv mult mai interesant în materie de stimă
de sine.”(André, 2009, pag. 305). În plus, un mod de viaţă centrat pe comparaţii şi competiţii
permanente va atrage după sine o atitudine foarte crispată despre cucerire şi apărarea teritoriilor,
despre avantaje şi alte semne de statut, ca şi o deteriorare constantă a stării personale şi o
fragilizare a stimei de sine: aceste anturaje egoiste şi competitive fabrică pe bandă rulantă stime
de sine insecurizate, dependente de atribute externe şi extrem de instabile. Aceste inconveniente
majore nu se manifestă în cazul „calmului interior necondiţionat”, căci acesta nu este
condiţionat, afectat sau perturbat de astfel de „lupte perpetue”. De unde şi seninătatea, prezenţa
calmă şi puternică a unei astfel de persoane… Pe baza acestor argumente, considerăm ca fiind
mai adecvată definirea unei bune stime de sine în termenii „calmului interior necondiţionat” (
promovat de adepţii psihologiei umaniste) comparativ cu perspectiva „luptei perpetue pentru
recunoaştere”
Trăsătura Amabilitate considerăm că poate fi asimilată cu ceea ce literatura de
specialitate numeşte „gentileţe, generozitate, gratitudine, admiraţie”(André, 2009). Practicarea

57
tuturor acestor atitudini pe care generic le-am putea numi „amabile” -care nu reprezintă câtuşi de
puţin un lux, ci, dimpotrivă, sunt utile oricărei vieţi în colectivitate- este îngreunată sau chiar
blocată de problemele stimei de sine, fapt care întăreşte şi chiar extrapolează concluziile ipotezei
despre care discutăm. Astfel, „există deseori un blocaj în privinţa gentileţii (definită ca <atenţie
binevoitoare faţă de ceilalţi, a priori necondiţionată>) în cazul problemelor stimei de
sine”(André, 2009, pag. 345); „suferinţele stimei de sine împing uneori la meschinărie: aşteptăm
de la celălalt să dea primul sau mai mult decât am dat noi, să facă primul pas. Supraveghem atent
stricta reciprocitate a schimburilor, ne transformăm în contabili chiţibuşari ai interacţiunilor şi ai
schimburilor”(André, 2009, pag.348); „suferinţele stimei de sine împiedică din păcate
practicarea gratitudinii” (André, 2009, pag. 350); „la fiinţa omenească, mai ales când nu este în
regulă în domeniul stimei de sine, admiraţia intră în concurenţă cu problema comparaţiilor
sociale”(André, 2009, pag. 353). Întorcându-ne la ipoteza confirmată a lucrării noastre,
încheiem printr-o remarcă de ordin practic: stima de sine pozitivă, în accepţiunea de „calm
interior necondiţionat” e „mai necesară ca oricând” adolescenţilor noştri pentru a le fi un vector
spre dobândirea amabilităţii, atitudinea caracterială poate cea mai necesară unei lumi rănite de
„perpetua luptă pentru recunoaştere” care ne transforma în călăi şi victime şi care alienează
umanitatea din noi…
Următoarea ipoteză confirmată este aceea că Există o relaţie semnificativă între stima
de sine şi autonomie, coeficientul r=0,722(p≤0,05) indicând o relaţie intens pozitivă între cele
două variabile. Deci, cu cât o persoană are o stimă de sine mai bună, cu atât gradul ei de
autonomie creşte. Este de o deosebită importanţă construirea autonomiei la adolescenţi, deoarece
numai dispunând de această trăsătură tinerii vor putea face alegeri benefice pentru propria
dezvoltare şi nu dictate de tendinţe conformiste sau de imitaţie. Dacă se stimează şi au o bună
imagine de sine, adolescenţii vor fi capabili să reziste presiunii grupurilor, vor reuşi să facă faţă
mai bine situaţiilor şi comportamentelor de risc cum ar fi consumul de substanţe, relaţii
interpersonale nesănătoase, situaţiilor de criză, eşecurilor. În adolescenţă se produce un salt în
integrarea funcţiilor cognitive, afective, motivaţionale, volitive şi caracteriale. Se desfăşoară un
intens proces de autoanaliză şi de autoevaluare, de raportare la un ideal de viaţă şi de integrare
socială. Precumpănitor în această etapă este sentimentul identităţii (Erikson): tânărul îşi pune
multe întrebări, e răscolit de multe dileme referitoare la propria devenire ca personalitate şi la
afirmarea şi integrarea lui profesională şi socială. Ceea ce reţine în mod deosebit atenţia este
faptul că adolescenţii încep să se manifeste ca persoane responsabile, preocupate, în mare
măsură, de nota lor de originalitate şi de care doresc să se folosească pentru a spori valoarea
integrării lor sociale. Adolescenţa constituie vârsta ce se caracterizează prin cristalizarea

58
intereselor profesionale, dobândirea independenţei şi autonomiei personale, afirmarea puternică a
valorii proprii. Am insistat mai mult asupra acestor caracteristici ale vârstei adolescenţei pentru a
scoate în evidenţă ideea că problema dobândirii autonomiei este vitală pentru devenirea
personalităţii tânărului, fiind legată intrinsec de construirea identităţii acestuia. Problemele
stimei de sine în adolescenţă devin obstacole majore în contextul acestui proces esenţial de
dobândire a autonomiei, de construcţie a identităţii.
Studii asupra motivaţiei sugerează că voinţa de a ajunge la un statut social mai elevat
sau la o puternică recunoaştere socială provin din dorinţa de a păstra o imagine pozitivă de sine.
Lucrări experimentale au arătat că persoanele care au un nivel scăzut al stimei de sine sunt mai
puţin apte de a percepe tentativele de influenţare sau de intimidare. Dimpotrivă, persoanele cu
stimă de sine înaltă îşi fac o idee pozitivă despre capacitatea şi individualitatea lor. „Cu cât ne
îndoim mai mult de noi înşine, cu atât ne e mai greu să hotărâm pentru noi. Altfel spus, cu cât
stima de sine este mai scăzută, cu atât există tendinţa spre lipsă de discernământ şi de spirit
critic…”(Lelord, André, 1999, pag.32). Legătura dintre stima de sine şi autonomie este deosebit
de evidentă: dacă te stimezi, atunci nu te laşi condus de ceilalţi, ai păreri proprii, nu accepţi orice
ţi se spune şi nu poţi fi manevrat cu uşurinţă, adică exact caracteristicile persoanelor autonome.
„Stima de sine este instrumentul libertăţii şi autonomiei noastre psihologice…E ceea ce ne
permite să rezistăm presiunilor şi manipulărilor. Fără ea, nu am fi decât produsul limitat şi
previzibil a două mari familii de influenţe” : ale trecutului nostru şi ale societăţii noastre (André,
2009, pag. 36).Stima de sine ne permite să devenim şi să rămânem noi înşine, cu alte cuvinte să
devenim autonomi…
Cea de a doua ipoteză generală-H2 confirmată afirmă că Există o relaţie semnificativă
între stima de sine şi sistemul axiologic la adolescenţi. Ne întrebam în Introducerea lucrării dacă
există corelaţii între aceste două variabile , dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu am
întâlnit date de cercetare explicit legate de această problemă…Din punct de vedere psihologic,
sistemul de valori se construieşte în adolescenţă (nu definitiv, bineînţeles, putându-se restructura
de-a lungul existenţei…), fiind rezultatul deciziilor conştiente ale subiectului reflexiv.
Adolescentul, afirma A. Cosmovici (1985) pune în discuţie în mod natural toate valorile,
realizând ierarhizări şi o repunere în discuţie a ceea ce socializarea primară a creionat.. Datele de
cercetare au demonstrat că stima de sine, această dimensiune fundamentală a personalităţii, dar
atât de discretă, impalpabilă şi de care nu suntem întotdeauna conştienţi (Lelord, André, 1999)
nu este străină de acest proces de elaborare a sistemului de valori al unei persoane. Această
ipoteză generală se concretizează în următoarele ipoteze specifice, confirmate la rândul lor:

59
 1. Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi fericire ca valoare, coeficientul
de corelaţie Spearman (rho=0,287; p=0,003) indicând o corelaţie pozitivă, statistic semnificativă,
între cele două variabile, astfel: cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de fericire este mai
ridicat. Multe cercetări, din cadrul psihologiei pozitive, au arătat ponderea foarte importantă a
stimei de sine în echilibrul şi starea de sine globale. „Într-un studiu li se cerea mai multor sute de
subiecţi nord-americani şi sud-coreeni să reflecteze concret (pentru a se evita simplele declaraţii
de intenţie) la evenimentele care le aduseseră cea mai mare satisfacţie în lunile precedente”
(André, 2009, pag. 454): în clasificarea pe categorii a răspunsurilor se regăseau toate
evenimentele care aveau legătură cu stima de sine. „Atunci când nu ne iubim, când nu ne
stimăm, nu suntem fericiţi. Ne îndoim de noi înşine, facem rareori alegeri bune în viaţă, ne
simţim vulnerabili în faţa obstacolelor, a dificultăţilor” (Lelord, André, 1999). Observaţii clinice
ale specialiştilor descriu fenomenul numit „fericire anxioasă”, adică dificultatea pe care o
încearcă unii pacienţi în a savura momentele plăcute, în a se bucura de reuşitele lor. Această
conştienţă excesivă a fragilităţii fericirii scoate la iveală îndoielile profunde încercate de pacienţi
cu privire la capacităţile lor de a face faţă la vicisitudinile existenţei; ei îşi interzic să se bucure
prea mult, pentru a nu se simţi mai târziu prea nefericiţi. Aceste constatări vin să întărească
concluziile obţinute de noi în sensul că stima de sine scăzută împiedică persoanele să se bucure
de fericire în mod plenar şi firesc, căci sunt roase de îndoieli, iar cu ele totul devine complicat,
iau în tragic toate nimicurile, aşa încât oamenii preferă să le evite. (André, 2009). Aceste
constatări sunt valabile şi în cazul psihologiei adolescenţilor şi se pot manifesta chiar mai
accentuat, dat fiind faptul că această perioadă se caracterizează prin momente pasionale şi furtuni
afective, fiind vorba frecvent chiar de labilitate în manifestările emoţionale ce se manifestă
adesea prin stări extreme şi foarte intense ( adolescentul oscilează între tristeţe profundă şi
exaltare entuziastă…). În concluzie, adolescenţii cu probleme ale stimei de sine sunt mai
nefericiţi decât cei cu stimă de sine pozitivă, căci aceasta din urmă se concretizează, printre
altele, şi în capacitatea de a ne acorda dreptul de a fi fericiţi (drept pe care subiecţii cu o stimă de
sine vulnerabilă se pare că nu şi-l pot oferi!…).
2.Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi orizontul larg ca valoare,
coeficientul de corelaţie Spearman (rho=0,267; p=0,005) indicând o corelaţie pozitivă, statistic
semnificativă, între cele două variabile, astfel: cu cât sima de sine creşte, cu atât creşte şi gradul
de manifestare a orizontului larg. „Este dovedit faptul că nivelul global al stimei de sine a unei
anumite persoane influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul său existenţial. Astfel,
se poate demonstra că o înaltă stimă de sine este asociată cu strategii de căutare a dezvoltării
personale şi de acceptare a riscurilor, în timp ce o stimă de sine scăzută implică mai curând

60
strategii de apărare şi de evitare a riscurilor”.(Lelord, André, 1999, pag. 48). Aşa cum am arătat
şi în partea teoretică a lucrării noastre, „o stimă de sine ridicată va determina persoana să
exploreze medii cât mai variate, cu cât mai multă convingere; şi îi va permite, deci, să-şi
găsească <calea> cu preţul unor eşecuri şi înfrângeri. În timp ce, o stimă de sine scăzută îl va
incita pe subiect să se limiteze la perimetrul în care se simte în siguranţă, cu un risc minim de
eşec. Persoana cu stimă de sine înaltă va căuta, de exemplu, să se autodepăşească chiar şi atunci
când şi-a atins obiectivele, în timp ce persoana cu stimă de sine scăzută <va rămâne aici> „
(Lelord, André, 1999, pag. 48).Această concluzie demonstrată empiric şi prin datele cercetării
noastre are o deosebită importanţă pentru evoluţia personalităţii adolescenţilor în sensul că o
stimă de sine pozitivă este şi din acest punct de vedere un „vector spre alte valori”(în cazul de
faţă spre un orizont larg) aşa cum am mai definit-o deja şi din alte perspective. În altă ordine de
idei, putem asocia orizontul larg ca opţiune valorică cu autonomia (ca atitudine caracterială): un
adolescent care optează pentru un orizont larg ca şi valoare, va beneficia prin intermediul
acestuia de premise solide pentru dobândirea facilă şi eficientă a autonomiei, această achiziţie
reprezentând una dintre provocările centrale ale acestei etape de dezvoltare la care tânărul
trebuie să facă faţă cu succes pentru a ajunge la maturitate.
3. Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi angajarea în activitate ca
valoare, coeficientul de corelaţie Spearman (rho=0,352; p=0,000) indicând o corelaţie pozitivă,
înalt semnificativă, între cele doua variabile, astfel: cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de
angajare în activitate este mai ridicat. Aşa cum am detaliat şi în altă parte a lucrării ( când am
examinat relaţia între nivelul stimei de sine şi conştiinciozitate), cu cât ne stimăm mai mult, cu
atât acţionăm mai bine: luăm decizii şi le respectăm. Şi cu cât ne comportăm mai corect, cu atât
ne stimăm mai mult…Cercetările au demonstrat că unul dintre simptomele stimei de sine fragile
constă tocmai în raporturile complicate cu acţiunea. „A acţiona sau a nu acţiona…Subiectul cu
scăzută stimă de sine întâlneşte acest gen de dificultăţi atunci când, confruntându-se cu o
alternativă, trebuie să ia o decizie” (Lelord, André, 1999, pag.33). Referindu-ne acum la
categoria de subiecţi investigaţi, adolescenţii, îmbunătăţirea nivelului stimei de sine atrage după
sine îmbunătăţirea capacităţii de a se angaja în activitate: cu cât stima lor de sine este mai bună,
cu atât sunt mai activi. De altfel, aceste constatări sunt confirmate şi de alte date din literatura de
specialitate. Astfel, elevii cu o stimă de sine pozitivă îşi asumă responsabilităţi, sunt mândri de
realizările lor, realizează fără probleme sarcini noi, pe când elevii cu o stimă de sine scăzută evită
să realizeze sau să se implice în sarcini noi, nu îşi asumă responsabilităţi, sunt prea <cuminţi>,
par rebeli, nepăsători, neimplicaţi (Băban, 2001). Concluzionând, putem afirma că acţiunile sunt

61
gimnastica de întreţinere a stimei de sine, iar problemele legate de angajarea în activitate
trădează în general probleme legate de stima de sine.
4.Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi siguranţa de sine, coeficientul de
corelaţie Spearman (rho=0,576; p=0,000) indicând o corelaţie pozitivă, înalt semnificativă, între
cele doua variabile, astfel: cu cât stima de sine este mai înaltă, cu atât gradul de siguranţă de sine
creşte. Este mai mult decât evident că persoanele care se iubesc, care au încredere în sine şi care
au o concepţie pozitivă despre sine manifestă un „calm interior necondiţionat” şi „sunt percepute
deseori ca senine, având o prezenţă calmă şi puternică”(André, 2009, pag. 454) Cu cât stima de
sine este mai scăzută, cu atât persoana este mai nesigură, mai evitantă şi mai ezitantă, este roasă
de îndoieli în privinţa valorii sale personale, în privinţa alegerilor pe care le are de făcut.
Cercetările descriu, de asemenea, în cazul persoanelor cu stimă de sine scăzută „un moral cu
suişuri şi coborâşuri” („Stima de sine fragilă este unul din criteriile cerute pentru a pune
diagnosticul de distimie…este posibil de fapt ca nivelul stimei de sine să fie chiar originea
tulburării, determinându-le pe persoanele care suferă de aceasta să fie prea vulnerabile la
evenimentele de viaţă pe care trebuie să le înfrunte”-Lelord, André, 1999, pag. 38). De
asemenea, „sindromul impostorului”, care poate să fie cronic la persoanele cu stimă de sine
scăzută, „le provoacă suferinţe multiple, fiind dominate de o tensiune anxioasă permanentă în
realizarea sarcinilor (în ciuda tuturor competenţelor de care totuşi ele dispun): este vorba de o
anxietate faţă de performanţă, care le poate duce la stări depresive paradoxale” (Lelord, André,
1999, pag. 45).. Şi în cazul adolescenţilor datele de cercetare confirmă faptul că cu cât stima de
sine este mai bună, cu atât tinerii sunt mai siguri pe ei, se comportă independent, sunt mândri de
realizările lor etc, iar stima de sine scăzută face ca subiecţii respectivi să fie nemulţumiţi de felul
lor de a fi, să fie evitanţi, să se simtă neiubiţi şi nevaloroşi, să îi blameze pe ceilalţi pentru
nerealizările lor, toate acestea demonstrând nesiguranţă interioară şi suferinţă sufletească.
5.Există o relaţie semnificativă între stima de sine şi capacitatea profesională ca
valoare, coeficientul de corelaţie Spearman (rho=0,213; p=0,028) indicând o corelaţie pozitivă,
statistic semnificativă, între cele două variabile, astfel: cu cât stima de sine este mai bună, cu atât
capacitatea profesională ca valoare instrumentală de acţiune este mai ridicată. Având în vedere
că subiecţii cercetării noastre sunt elevi, deci persoane fără statut profesional, am asimilat această
valoare cu performanţa/capacitatea şcolară, considerând-o analogă acesteia, pentru a face
interpretările pe categoria de subiecţi investigaţi. Astfel, majoritatea studiilor afirmă faptul că cu
cât este mai ridicată stima de sine a unui elev, cu atât mai bune vor fi notele pe care le va obţine
la şcoală. Explicaţia acestei realităţi ar fi aceea că aceşti copii cu o bună stimă de sine provin
dintr-un context familial favorabil, având părinţi care se ocupă de ei şi de studiile lor. Cercetările

62
au mai demonstrat şi faptul că aceşti copii dezvoltă strategii şi atitudini productive, eficiente în
viaţa şcolară, inclusiv atunci când se confruntă cu dificultăţi la şcoală . „Dacă, aşa cum arată
unele studii, elevii „slabi” prezintă scoruri ale stimei de sine mai mici decât cei buni, atunci mitul
şcolarului leneş, nepăsător şi fericit de a trăi, se destramă. Şcoala este deja un loc unde
competiţia şi comparaţia socială există, unde eşecul implică suferinţă şi deteriorează insidios
stima de sine” (Lelord, André, 1999, pag.103). Reuşita şcolară a copiilor îi preocupă pe mulţi
părinţi în mod legitim. Totuşi, studiile arată că, mai mult decât ajutorul concret şi direct la teme
contează „atitudinile educative globale, care tind să-l facă pe copil responsabil dincolo de sfera
şcolară: să îl asculţi, să îl încurajezi să-şi exprime opiniile, să îi ceri părerea şi să ţii cont de ea
pentru deciziile familiale care îl privesc, să îi încredinţezi mici sume de bani să le
administreze.Este vorba, în fapt, de o anumită calitate a educaţiei globale administrată copiilor
centrată pe ameliorarea stimei de sine.Iar studiile arată că acest tip de educaţie globală este cel
mai bun predictor al reuşitei şcolare. Deci, concluzionează studiile, pentru obţinerea unor
performanţe şcolare superioare, este obligatorie munca cu stima de sine a elevilor.Această
concluzie se adresează în egală măsură părinţilor, dar şi educatorilor.
Cel de-al treilea obiectiv al lucrării noastre l-a reprezentat investigarea diferenţelor la
nivelul sistemului axiologic în funcţie de nivelul stimei de sine. Ne-am propus să răspundem
la întrebarea dacă diferenţele de nivel ale stimei de sine determină diferenţe la nivelul opţiunilor
valorice exprimate de către subiecţi. Din acest obiectiv a decurs logic cea de a treia ipoteză
generală a lucrării, având la rândul ei mai multe ipoteze specifice.
Cea de a treia ipoteză generală-H3 confirmată afirmă că Există diferenţe
semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte valorile în lotul investigat.
Pornind de la afirmaţia din literatura de specialitate conform căreia „Nivelul global al stimei de
sine a unei anumite persoane influenţează considerabil alegerile din viaţa sa şi stilul său
existenţial” (Lelord, André, 1999, pag.48), am presupus că apar diferenţe între valorile preferate
de către subiecţii cu stimă de sine înaltă şi cele preferate de către subiecţii cu stimă de sine
scăzută. La nivelul căror valori am anticipat că vor apărea diferenţele, vom detalia în cadrul
analizei ipotezelor specifice prezentate în continuare.
1. Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte
originalitatea ca valoare: pe baza analizei de varianţă ANOVA, această ipoteză a fost
confirmată, demonstrându-se existenţa unei diferenţe mediu semnificative între elevii cu stimă de
sine scăzută şi elevii cu stimă de sine ridicată în ceea ce priveşte originalitatea ca valoare,
diferenţă în sensul că subiecţii cu stimă pozitivă valorizează în mai mare măsură această valoare
comparativ cu subiecţii vulnerabili Cercetările au demonstrat că persoanele creative au o înaltă

63
stimă de sine, având convingerea că îşi pot impune propriul model; stima de sine pare a fi un
element fundamental al creativităţii. Persoanele care au un nivel de stimă ridicat sunt mai
susceptibile decât altele de a-şi asuma un rol activ în grupurile sociale, de a se exprima liber şi
eficace. În adolescenţă, sentimentul de independenţă şi de siguranţă interioară asociate cu o bună
stimă de sine sunt condiţii care facilitează exprimarea liberă, originală. Originalitatea este o
caracteristică definitorie a adolescenţei ca şi etapă de dezvoltare. Adolescenţii evită cu orice preţ
să fie conformişti, însă subcategoria adolescenţilor cu stimă de sine scăzută sunt descrişi în
literatura de specialitate ca fiind temători, ‚’’prea cuminţi’’, evitând să execute sarcini noi.
Aceştia din urmă valorizează mai puţin originalitatea, pentru că se tem de ea din cauza fragilităţii
lor interioare.
2. Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte
recunoaşterea socială ca valoare: această ipoteză este confirmată în sensul că rezultatele indică
faptul că subiecţii cu stimă joasa de sine valorizează în mai mare măsură această valoare decât
cei cu stimă ridicată. Cercetările referitoare la relaţia dintre aceste doua variabile arată că
„persoanele cu stimă de sine scăzută sunt susceptibile de a-şi modifica discursul în funcţie de
anturajul şi interlocutorul lor. Observăm că îngrijorarea lor faţă de aprobarea socială o ia adesea
înaintea nevoii de a-şi exprima punctul de vedere’’(Lelord, André, 1999, pag. 27).Două posibile
explicaţii ale acestei atitudini avansate în literatura de specialitate ar fi: pe de o parte, subiecţii
vulnerabili , fiind convinşi ca soluţiile bune nu se găsesc la ei, ci la ceilalţi, ei consacră mult timp
observării celuilalt pentru a se calchia peste el şi a rumina apoi despre capacităţile şi propria sa
persoană; pe de altă parte, subiecţii cu stimă de sine scăzută se tem mai mult decât ceilalţi de
judecata socială datorită neîncrederii în sine şi neclarităţii lor interioare vizavi de ei înşişi
(Lelord, André, 1999). Am adăuga la acestea şi faptul că subiecţii cu stimă negativă simt în mod
excesiv nevoia de recunoaştere socială pentru a-şi compensa nesiguranţa interioară, pentru a
obţine din exterior sentimentul ca sunt valoroşi. „Unul din studiile realizate pe această temă
arată că, atunci când persoanele ştiu că deciziile lor vor fi judecate de alţii, ele îşi minimizează
asumarea riscului dacă au o stimă de sine redusă, şi nu fac acest lucru, bineînţeles, dacă au o
înaltă stimă de sine. Din contră, în cazul deciziilor fără judecată socială, nu există diferenţe între
grupurile cu înaltă şi grupurile cu redusă stimă de sine’’( Josephs cit. in Lelord, André, 1999,
pag. 41).Generalizând, putem afirma că, în absenţa oricărei consecinţe sociale, diferenţele dintre
subiecţii cu înaltă şi redusă stimă de sine s-ar estompa cu mult. De fapt, majoritatea cercetărilor
confirmă că unul din principalele obstacole în calea acţiunii subiecţilor cu stimă de sine scăzută
(după cum am demonstrat deja, relaţia proastă cu acţiunea este unul dintre cele mai grave
simptome ale stimei vulnerabile) îl reprezintă tocmai impresia şi judecata celuilalt, cu

64
consecinţele sate: riscul de a fi criticat şi respins. Iată, deci, cum se explică valorizarea superioară
a recunoaşterii sociale de către subiecţii cu stimă de sine scăzută. Particularizând acum pe
categoria de populaţie investigată de noi, respectiv adolescenţii, subliniem faptul că, în cazul
celor cu stimă scăzută, valorizarea excesivă a recunoaşterii sociale este corelată cu dependenţa de
grup şi cu incapacitatea lor de a face faţa presiunilor grupului, aşa cum sunt caracterizaţi aceşti
subiecţi în literatura de specialitate.
3.Există diferenţe semnificative în funcţie de nivelul stimei de sine în ceea ce priveşte
afectivitatea (dragostea ) ca valoare: ca şi în cazul recunoaşterii sociale, avem de-a face cu o
valorizare superioară la grupul subiecţilor cu stimă de sine scăzută comparativ cu grupul
subiecţilor cu stimă ridicată., după cum indică diferenţa mediilor obţinute.Interpretarea acestor
rezultate considerăm că se găseşte pe aceeaşi linie ca în cazul valorii recunoaştere socială.
Cercetările au arătat că, în cazul unei respingeri (deci când le este ameninţat locul în ochii
celorlalţi ) cele două categorii de persoane despre care discutăm se comportă diferit, iar diferenţa
de atitudine este explicată tocmai prin nevoia excesivă de dragoste pe care cei cu stima scăzută o
resimt. Aşadar, persoanele fragile au tendinţa de a se arăta mai plăcute, mai agreabile, pentru a
recâştiga (sau chiar a cumpăra, uneori…) atenţia şi afecţiunea celorlalţi, pe când cei cu stimă
ridicată par mai puţin dependenţi de nevoia de aprobare socială ca reparaţie şi consolare şi de
aceea, când sunt contestate, au tendinţa de a se arăta mai puţin agreabile cu ceilalţi. Mai mult
decât atât, cercetările arată că la persoanele cu stimă scăzută există o frecventă „risipă de
dragoste” care se manifestă ca o tendinţă permanentă de a subestima atitudinea pozitivă faţă de
ele a partenerilor lor . Şi tot ele au de asemenea tendinţa de a nu se „servi” îndeajuns de cuplul
lor ca să îşi revină de pe urma sentimentelor negative, evitând să se confeseze sau să ceară sfaturi
şi atenţie când au nevoie de ele. Este, deci, o situaţie paradoxală: deşi valorizează excesiv
dragostea, totuşi la modul real şi practic nu sunt capabile să se bucure de beneficiile acesteia în
existenţa lor..Pe de altă parte, considerăm ca şi prin această valoare, subiecţii cu stimă de sine
scăzută vor să compenseze lipsa iubirii de sine şi a încrederii în sine. Toate aceste constatări
considerăm că se aplică în mod analog şi adolescenţilor, manifestându-se probabil cu o mai mare
intensitate, dat fiind faptul că perioada adolescenţei este caracterizată, din punct de vedere al
dezvoltării afective, prin entuziasm juvenil, chiar exaltare afectivă (M Debesse), atribute care i-
au făcut pe unii autori să o caracterizeze ca vârsta „furtunii şi stresului” sau vârsta „vivacităţii
afective”.
4.Nu există nicio diferenţă între subiecţii cu stimă de sine scăzută şi subiecţii cu stimă
de sine ridicată privind curăţenia exterioară ca valoare (p>0,05), ceea ce ne determină să
acceptăm ipoteza de nul.

65
 CAPITOLUL 4
CONCLUZII ŞI APRECIERI FINALE

Lucrarea de faţă –Stima de sine şi sistemul atitudinal-valoric la elevii de liceu-

abordează o problematică de maximă importanţă atât din punctul de vedere al profesorului de
ştiinţe socio-umane, cât şi din punctul de vedere al beneficiarilor propriu-zişi ai ‘’roadelor’’
acestui studiu, adică adolescenţii înşişi. Din perspectiva cadrului didactic, aprofundarea teoretică
şi practică a problematicii stimei de sine, respectiv a caracterului (subsistemul atitudinal-valoric)
la elevii de liceu este importantă pentru că aceste două dimensiuni sunt vitale pentru formarea
personalităţii mature, echilibrate şi armonioase a tinerilor noştri. În primul rând, ‘’stima de sine
pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii cu stimă de sine
scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative. Sarcina adulţilor este de a
identifica aceste caracteristici ale stimei de sine scăzute şi de a-i dezvolta copilului abilitatea de
a-şi modifica atitudinile negative faţă de sine (...) În consecinţă, adulţii trebuie să-i ajute să îşi
construiască sau să îşi întărească stima de sine, astfel încât să se simtă fiinţe umane
valoroase...Există o relaţie de cauzalitate între formarea stimei de sine la elevi şi acceptarea
necondiţionată ca atitudine a profesorului sau adultului în general’’ (Băban, 2001, pag. 72).
Aşadar, cunoştinţele teoretice, însoţite sau urmate apoi de aplicarea abilităţilor practice de lucru
cu stima de sine reprezintă beneficii reale pe care cadrul didactic le poate obţine în urma muncii
depuse la această cercetare, în folosul elevilor săi. În al doilea rând, ‘’în pubertate şi adolescenţă
(până la 17-18 ani), pot să apară tulburări în frâna conştiinţei. Caracterul va fi aşa cum iese din
adolescenţă. (Szondi, cit. in Mărcuşanu, 2005), de aceea, în calitate de educatori, trebuie să
depunem toate eforturile pentru a contribui eficient la construirea unor atitudini caracteriale
pozitive şi a unor repere valorice sănătoase, căci acum se constituie concepţia despre lume şi
viaţă, ce îmbracă forma unei beţii orgolioase, cum spune H. Ey (cit. in Verza, Verza, 2000, pag.
191). În acest context, adolescenţii au nevoie (deşi n-o recunosc aproape niciodată, ba
dimpotrivă !...) de asistenţa adulţilor. ’’Aptitudinile şi însuşirile de caracter, ca disponibilităţi ale
personalităţii, generează, la această vârstă, interese, curiozitate, perspicacitate, spirit critic,
autoanaliză şi raportări la cei din jur pentru a-şi putea dezvălui conduite legate de acceptorii
morali şi valorici, ce îi permit o integrare activă şi eficientă în viaţa social-profesională ‘’(Verza,
Verza, 2000, pag. 207). Din cele citate anterior rezultă că această vârstă a adolescenţei posedă,
prin caracteristicile care o definesc, uriaşe posibilitşăţi şi oportunităţi de dezvoltare pentru

66
personalitatea tinerilor, dar acestea se pot actualiza plenar, maximal, numai beneficiind de
îndrumare adecvată, de impulsionare spre obiective nobile şi cu adevărat valoroase din partea
adulţilor, a cadrelor didactice în special, căci ele dispun de pregătirea necesară pentru acest
demers deloc facil. Este aşadar de maximă importanţă să abordăm cu profesionalism aceste două
componente-cheie ale personalităţii pentru a putea contribui în mod eficient la modelarea lor
adecvată.
Un alt argument care ne-a motivat în alegerea temei a fost acela ca cele două concepte
abordate în lucrare sunt direct legate de conţinutul programei şcolare la disciplina Psihologie
(capitolul Imaginea de sine şi percepţia socială a imaginii de sine) şi, de asemenea, de
conţinuturile tematice ale disciplinei Consiliere si orientare (modulul Autocunoaştere). Din
experienţa didactică anterioară am observat că elevii sunt deosebit de dornici să dobândească
informaţii despre ei înşişi din aceste două puncte de vedere (şi nu numai...) : cel al stimei de sine,
respectiv, cel al caracterului (şi al trăsăturilor de personalitate în general). Această observaţie ne-
a fost confirmată în momentul când i-am solicitat pe elevi să participe în calitate de subiecţi
voluntari la cercetare, explicându-le ce beneficii vor avea ( mă refer la beneficiile legate de
autocunoaştere). S-au implicat prompt, cu interes şi cu seriozitate în sarcina de a raspunde la
chestionarele cercetării şi au aşteptat cu nerăbdare interpretarea rezultatelor pe care li le-am
furnizat ulterior.
Acestea fiind spuse despre importanţa temei şi a motivaţiei alegerii ei, vom expune în
continuare obiectivele urmărite, însoţite de sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiilor
acestora în contextul literaturii de specialitate dedicate acestei problematici.
Primul obiectiv al cercetării l-a constituit investigarea nivelului stimei de sine la
subiecţii lotului nostru (prin intermediul Scalei stimei de sine –SES, elaborată de către M.
Rosenberg). În urma prelucrării datelor am concluzionat că lotul nostru de adolescenţi se
caracterizează printr-un nivel mediu de dezvoltare a stimei de sine, nivel considerat în
unanimitate de către specialiştii în domeniu ca fiind normal în contextul de dezvoltare în care
sunt situaţi subiecţii, context caracterizat succint prin următoarele : ‘’cu oscilaţii, cu perioade de
inegalitate şi chiar dizarmonii din care se dezvoltă o serie de structuri pozitive sau negative’’ în
care ‘’apare o ambiguitate comportamentală ce se transpune în forme de timiditate şi de
confruntare, în care conflictele şi frustraţiile pot deveni acute’’(Verza, Verza, 2000, pag. 200-
201).
Al doilea obiectiv al cercetării a constat în evaluarea sistemului atitudinal-valoric,
format din două componente : sistemul atitudinal, respectiv, sistemul axiologic. Prima
componentă a fost operaţionalizată şi totodată măsurată prin intermediul scalelor ‘’caracteriale’’

67
ale chestionarului de personalitate CP5F-Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie. Rezultatele
obţinute au conturat, pentru fiecare dintre atitudini, un nivel mediu de manifestare. Am detaliat
în subcapitolul de Interpretare psihologică a rezultatelor, pentru fiecare atitudine în parte,
semnificaţia fiecărui scor obţinut, corelate cu datele din literatura de specialitate care le
întemeiază şi le susţin. Acum dorim să facem doar un scurt comentariu sintetic care explică
semnificaţia mărimii acestor atitudini caracteriale pentru categoria de vârstă la care se referă
cercetarea : se dovedeşte uneori extrem de dificil pentru adolescenţi să atingă un nivel plenar al
identităţii-care este provocarea centrală a acestei etape de dezvoltare- ei traversând ceea ce se
cheamă o criză de identitate : ‘’Nu sunt ceea ce mi-aş dori să fiu, nu sunt ceea ce voi fi, dar nici
nu mai sunt ceea ce am fost’’-descrie Erikson (1968, pag. 139) modul de gândire al
adolescentului tipic.. Autorul citat a observat că presiunile puternice din partea părinţilor şi a
altor adulţi pot conduce la sentimente de dezorientare şi disperare, rezultatul fiind înstrăinarea
fizică şi mentală de mediile normale. În cazuri extreme de confuzie de rol, identitatea
adolescenţilor poate dobândi trăsături negative : convins că nu poate trăi cu cerinţele impuse de
părinţi, adolescentul se răzvrăteşte şi se comportă de multe ori într-o manieră inacceptabilă faţă
de persoanele care îl ocrotesc. Pe de altă parte însă, adolescenţa se caracterizează prin
‘’dezvoltarea capacităţii de autocontrol şi stăpânire de sine, prin exercitarea unor conduite de
sacrificiu şi proiectarea aspiraţiilor pentru servirea cauzelor generoase’’, iar ‘’adolescentul se
simte fericit, plin de fantezie, cu visuri de erou în care proiecţia viitorului nu are limite’’(Verza,
Verza, 2000, pag. 203). În acest context de ‘’ambiguitate comportamentală’’ (Verza, Verza,
2000, pag. 200) despre care am detaliat în cuprinsul lucrării, mărimile medii ale scorurilor
scalelor caracteriale sunt normale.
Evaluarea celei de a doua componente, sistemul axiologic, a evidenţiat ierarhia
valorilor instrumentale şi a celor finale (în conformitate cu concepţia lui M. Rokeach, al cărui
instrument psihodiagnostic l-am utilizat în cercetare pentru investigarea valorilor subiecţilor :
Inventarul de Valori Rokeach/Rokeach Value Survey-RVS ). Astfel, pentru adolescenţii
investigaţi, cele mai importante valori instrumentale sunt, în ordine : 1.inteligenţă (FO) ;
2.autocontrol (FE) ; 3.politeţe (RA) ; 4.ascultare (RD) ; 5.bună dispoziţie (RD) ;
6.responsabilitate (RD) ;7.dragoste (RD) ;8.cinste (RA) ; 9.curaj (FO) ; 10.orizont larg (FO). În
ceea ce priveşte ierarhia valorilor finale, ordinea preferată de subiecţi a fost următoarea ;
1.demnitate (AV) ; 2.inţelepciune (AV) ; 3.familie armonioasă (SD) ; 4.valoare profesională
(AE) ; 5.fericire (SD) ; 6.independenţă (AE) ; 7.recunoaştere socială (AV) ; 8.originalitate (AE) ;
9.siguranţă de sine (AV) ;10.prietenii (SD).

68
 Al treilea obiectiv al cercetării a fost acela de a studia relaţia între stima de sine şi
sistemul atitudinal-valoric la elevii de liceu.
Am obţinut , în urma analizei şi prelucrării datelor, confirmarea ipotezei care anticipa
că există o relaţie semnificativă între stima de sine şi sistemul atitudinal, acesta din urmă
concretizat, aşa cum am explicat deja, în cele trei atitudini caracteriale corespunzătoare scalelor
caracteriale din chestionarul CP5F (Amabilitate, Conştiinciozitate, Autonomie).Astfel, am
demonstrat că cu cât stima de sine creşte, cu atât creşte şi gradul de amabilitate al subiecţilor
investigaţi, idee confirmată şi de cecetările în domeniu care afirmă că ‘’acceptarea celorlalţi este
o atitudine corelată cu un nivel sporit de stare de bine globală la cei care o practică, care induce
apoi un cerc virtuos : dacă îmi merge bine, mi-e mai uşor să fiu binevoitor(...) Pe de altă parte,
deschiderea psihologică este corelată cu stima de sine: cu cât va fi mai bună aceasta din urmă, cu
atât ne va ajuta să observăm fără să comparăm, să invidiem sau să judecăm, cu atât mai mult ne
va permite să tragem foloase din experienţele de viaţă, să avem o flexibilitate superioară şi
capacităţi de adaptare la noile medii şi anturaje. Studiile făcute în acest domeniu ne determină să
considerăm stima de sine ca un factor de <activism psihologic> ; ea ne ajută să <extragem>
lucrurile bune din anturajul nostru, dar şi să le provocăm’’(Kling K. C. şi colab. cit. in André,
2009, pag. 336-337). O altă concluzie reieşită din datele noastre de cercetare este aceea că cu cât
creşte stima de sine, cu atât gradul de conştiinciozitate este mai ridicat, iar această concluzie
coincide cu datele din literatura de specialitate dedicate acestei probleme : ‘’acţiunea este
oxigenul stimei de sine. Imobilitatea o fragilizează, mişcarea o salvează’’(André, 2009, pag. 374)
sau ‘’Cu cât ne stimăm mai mult, cu atât acţionăm mai bine : luăm decizii şi le respectăm’’
(Lelord, André, 1999, pag. 33). Adolescenţii, cu cât dovedesc o stimă de sine mai bună, cu atât
au o relaţie mai bună cu activitatea : îşi planifică acţiunile, sunt persoane de încredere, sunt
ordonaţi şi respectă normele şi regulile, nu se tem de acţiunile şi sarcinile noi care le stau în faţă..
De asemenea, o altă corelaţie demonstrată în urma cercetării este aceea că cu cât stima de sine
este mai ridicată, cu atât gradul de autonomie a subiecţilor este mai ridicat. Cercetările din
literatura de specialitate sunt concordante cu concluzia noastră în sensul în care elevii cu o stimă
de sine pozitivă se comportă independent, au încredere în forţele proprii, îşi exprimă într-un mod
asertiv opiniile şi convingerile, realizează fără probleme sarcini noi, au capacitatea de a lua
decizii responsabile pe cont propriu şi dispun de abilitatea de a face faţă presiunii grupului
(Băban, 2001, pag. 73).
Şi în ceea ce priveşte relaţia dintre stima de sine şi sistemul axiologic ipotezele
avansate s-au confirmat în sensul în care am demonstrat că există corelaţii pozitive, statistic

69
semnificative, între nivelul stimei de sine şi o serie de componente ale sistemului axiologic, şi
anume :
1. cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de fericire este mai ridicat la subiecţii
investigaţi ; aceste date sunt confirmate în literatura de specialitate, noi arătând încă din
Introducerea lucrării faptul că cercetările psihologiei pozitive au arătat faptul că stima de sine
face parte din cele 6 mari componente ale stării de bine globale ; de asemenea, cercetările sunt
unanime în a recunoaşte faptul că persoanele cu o bună stimă de sine sunt percepute ca prezenţe
senine, calme şi puternice, care ştiu să se bucure plenar de existenţă, comparativ cu prezenţele
tensionate, încordate, nesigure etc care trădează suferinţă sufletească, nefericire, aşa cum sunt
caracterizate persoanele cu o stimă de sine vulnerabilă.
2. cu cât stima de sine creşte, cu atât orizontul subiecţilor este mai larg. Cu cât stima de
sine este mai ridicată, cu atât aceasta va determina persoana să exploreze medii cât mai variate,
pe când stima scazută îl va incita pe individ să se limiteze la perimetrul în care se simte în
siguranţă. Adolescenţii, cu cât dispun de o stimă de sine mai bună, cu atât sunt mai deschişi spre
experienţe cât mai variate, cu atât explorează fără reţineri noi oportunităţi, evitând cu orice preţ
conformismul, în contrast cu adolescenţii cu o stimă de sine fragilă, descrişi ca fiind temători,
nesiguri, reţinuţi, ,, prea cuminţi’’ (Băban, 2001, pag.74)
3. cu cât stima de sine creşte, cu atât gradul de angajare în activitate creşte ; este o
corelaţie evidentă, am argumentat-o cu date experimentale când am discutat despre relaţia stimei
de sine cu acţiunea/trăsătura conştiinciozitate (care vizează raportul personalităţii cu activitatea)
4. cu cât stima de sine creşte, cu atât siguranţa de sine a subiecţilor este mai crescută.
Adolescenţii care au o bună stimă de sine au încredere în ei înşişi, au o bună concepţie despre
sine, se iubesc pe sine (cele trei ‘’ingrediente ‘’ ale stimei de sine), toate acestea contribuind la
un grad ridicat de siguranţă de sine, spre deosebire de adolescenţii cu probleme ale stimei de
sine (fiind valabil, de altfel, şi pentru orice persoană, în general) care sunt temători, nesiguri, au o
imagine neclară despre ei înşişi, nu se iubesc şi nu se simt bine în propria piele, nu se acceptă,
sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi, se simt nevaloroşi şi neiubiţi, toate aceste simptome
contribuind la o stare de permanentă nesiguranţă interioară.
5. cu cât stima de sine creşte, cu atât capacitatea profesională a subiecţilor este mai
dezvoltată. Întrucât studiul nostru s-a realizat pe subiecţi elevi, asimilăm ‘’capacitatea
profesională’’ cu ‘’performanţa şcolară’’. Cercetările sunt unanime în a afirma că ‘’cu cât este
mai ridicată stima de sine a unui copil, cu atât mai bune vor fi notele pe care le va obţine la
şcoală. (...)S-a demonstrat că nivelul stimei de sine prezice destul de bine valoarea strategiilor ce
vor fi puse în joc de copil atunci când se va confrunta cu dificultăţi şcolare: o stimă de sine

70
ridicată este astfel asociată cu comportamente mai adaptate, precum căutarea susţinerii sociale, o
relativă încredere în viitor, capacităţi de refacere, o confruntare activă cu realitatea etc’’ (Lelord,
André, 1999, pag. 102).
Al patrulea obiectiv al lucrării noastre a constat în investigarea diferenţelor la nivelul
sistemului axiologic al subiecţilor în funcţie de nivelul stimei de sine. Am anticipat că există
diferenţe între subiecţii cu stimă de sine înaltă şi subiecţii cu stimă de sine scăzută în ceea ce
priveşte valorile la lotul investigat. Din cele patru ipoteze specifice, au fost confirmate trei, iar
pentru una dintre ele s-a acceptat ipoteza de nul, întrucât nu s-au constatat diferenţele
semnificative presupuse de către ipoteza specifică respectivă. S-au obţinut următoarele
rezultate :
1. există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scazută şi elevii
cu stimă de sine înaltă privind originalitatea ca valoare ; cu alte cuvinte, cei cu stimă de sine
pozitivă apreciază mai mult decât cei cu stimă scăzută valoarea originalitate.Adolescenţii, în
general vorbind, ca şi categorie de vârstă cu anumite caracteristici psihologice proprii, sunt
adepţii nonconformismului, ai originalităţii, ai experimentelor de tot soiul. Însă, dacă stima lor de
sine este scăzută sunt temători, se tem de ce este nou, de original, deci nu valorizează la fel de
mult originalitatea ca cei cu stimă de sine crescută.
2. există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută şi elevii
cu stimă de sine crescută în ceea ce priveşte recunoaşterea socială ca valoare, mediile obţinute
indicând faptul că adolescenţii cu stimă joasă valorizeaza în mai mare măsură această valoare;
această situaţie este confirmată de cercetările în domeniu care indică faptul că subiecţii
vulnerabili şi nesiguri au mai mare nevoie de întărire exterioară, de aprobarea anturajului pentru
consolidarea şi ‘’pansarea’’ nesiguranţei lor interioare, valorizând astfel în mai mare măsură
recunoaşterea şi aprobarea socială
3. există o diferenţă mediu semnificativă între elevii cu stimă de sine scăzută şi cei cu
stimă pozitivă în ceea ce priveşte afectivitatea ca valoare ; considerăm că din aceleaşi raţiuni ca
în cazul valorii recunoaştere socială, adolescenţii cu stimă scăzută valorizează mai intens
dragostea ca valoare: pentru a compensa faptul că se simt neiubiţi şi nevaloroşi, precum şi faptul
că sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi, încercând ca prin dragostea altora să se accepte, să se
împace cu ei înşişi (Băban, 2001, pag. 73)
4. datele obţinute au determinat acceptarea ipotezei de nul în cazul valorii curăţenie
exterioară, întrucât nu există diferenţe semnificative între cele două grupuri de subiecţi.
Acestea ar fi, succint prezentate, rezultatele obţinute şi semnificaţiile acestora, în
contextul literaturii de specialitate dedicate acestei problematici

71
 În continuare dorim să facem câteva aprecieri referitoare la dificultăţile întâmpinate pe
parcursul realizării lucrării. Una dintre probleme a fost legată de sinceritatea răspunsurilor
subiecţilor (la colocviul de admitere la gradul I, unul dintre membrii comisiei ne-a atras atenţia
asupra acestui aspect). Am rezolvat aceasta situaţie prin următoarele strategii: am utilizat în
cercetare, printre instrumentele psihodiagnostice, un chestionar de personalitate care avea inclusă
scala numită Dezirabilitate socială, menită să identifice tendinţa subiecţilor de a răspunde
nesincer. În constituirea lotului de subiecţi, am eliminat definitiv din cercetare subiecţii care au
obţinut ‘’scoruri mici’’, respectiv ‘’mari’’la această scală. Astfel că, dintr-un număr iniţial de 148
de respondenţi, au rămas în lotul nostru doar 107 subiecţi, dupa calcularea scorurilor la scala
Dezirabilitate socială. De asemenea, tot pentru a obţine rezultate cât mai autentice, în cadrul
instructajului făcut înainte de administrarea chestionarelor, am atras atenţia subiecţilor că probele
la care trebuie să răspundă sunt astfel construite încât permit depistarea răspunsurilor nesincere.
De asemenea, li s-a subliniat faptul că nu există răspunsuri bune sau rele, ci doar răspunsuri
personale, că nu au de-a face cu teste de cunoştinţe, că nu se pun note, că toate informaţiile sunt
confidenţiale şi că fiecare va avea acces doar la interpretarea răspunsurilor proprii.
O altă problemă delicată a fost aceea când, în timpul rezolvării Inventarului de valori
(Rokeach), am primit din partea subiecţilor multe întrebări care solicitau clarificări ale
conceptelor/valorilor întâlnite. Am răspuns tuturor întrebărilor primite.
În altă ordine de idei, considerăm că relaţionarea între stima de sine şi sistemul
atitudinal-valoric la elevii de liceu reprezintă o contribuţie personală a acestei lucrări. În
literatura de specialitate la care am avut accces nu am mai întâlnit referiri la studii similare, care
să se refere la corelarea variabilelor stimă de sine şi sistem axiologic. Investigarea sistemului de
valori la adolescenţi a mai fost realizată chiar şi în cercetarea românească, însă nu în relaţie cu
nivelul stimei de sine, spre a se constata eventuale corelaţii, precum şi diferenţele între opţiunile
valorice în funcţie de nivelul stimei de sine
În ceea ce priveşte posibilele deschideri ale studiului nostru spre alte direcţii de
cercetare legate de subiectul abordat (corelat şi cu ceea ce nouă ni se par a fi puncte mai slabe ale
cercetării), ne-am gandit la câteva aspecte. Ar fi de dorit să se utilizeze pentru investigarea stimei
de sine un instrument mai precis care să discrimineze mai clar între o bună stimă de sine şi o
stima înaltă de sine, căci cele două nu sunt obligatoriu sinonime. De asemenea, noi nu am putut
să ne dăm seama foarte clar dacă instrumentul folosit de noi-SES, măsoară buna stima de sine
concepută ca ‘’luptă continuă pentru recunoaştere’’ sau concepută ca şi ‘’calm interior
necondiţionat’’ ; de asemenea, dacă stima scăzută de sine este măsurată în abordarea ei de
‘’inadaptare socială’’ sau în cea de ‘’echilibru şi prudenţă’’, despre care am vorbit în capitolul

72
teoretic al lucrării. De asemenea, cosiderăm ca s-ar fi putut alege pentru investigarea sistemului
axiologic un alt instrument, mai adaptat pentru vârsta subiecţilor, însă cel folosit a fost singurul
de care am dispus. O altă direcţie interesantă credem ca ar fi aceea de a se cerceta relaţia stimei
de sine cu interesele/valorile profesionale ale adolescenţilor, obţinându-se informaţii preţioase
pentru orientarea şcolară şi profesională a acestora.

73
 ANEXA 1.

SCALA STIMEI DE SINE

Chestionarul de mai jos îşi propune să vă ofere o indicaţie despre nivelul

stimei dvs. de sine. Citiţi cu atenţie fiecare frază si răspundeţi în cel mai
scurt timp, marcând cu o steluţă varianta care se apropie cel mai mult de
punctui dvs. de vedere actual.

Total de De acord Dezacord Total

acord dezacord

1) În general sunt mulţumit(ă) de

mine

2) Câteodata ma gândesc
că nu valorez nimic

3) Cred că am o serie
de calităţi bune

4) Sunt capabil(ă) să fac

lucrurile la fel de bine ca
ceilalţi

5) Simt că nu am în mine
prea multe de care să fiu
mândru (ă)

6) Câteodată mă simt
realmente inutil

7) Mă gândesc că sunt
un om de valoare,
cel puţin la fel ca alte
persoane

8) Mi-ar plăcea să am mai

mult respect faţă de mine
însămi/însumi

9) Ţinând cont de toate, am

tendinţa să cred ca sunt
un (o) ratat(ă)

10) Am o părere pozitivă

despre mine

74
 ANEXA 2
Caietul chestionarului CP5F
Vi se vor prezenta 130 de afirmaţii care descriu comportamente.
Notaţi pentru fiecare dintre ele în ce măsură vi se potriveşte. Pentru aceasta, scrieţi pe
Foaia de răspuns, în dreptul numărului afirmaţiei respective, una dintre cifrele 1, 2, 3, 4 şi 5,
care înseamnă:
1 = mi se potriveşte foarte puţin;
2 = mi se potriveşte puţin;
3 = mi se potriveşte cam pe jumătate;
4 = mi se potriveşte mult;
5 = mi se potriveşte foarte mult.
Exemplu
Afirmaţiile din chestionar sunt de următoarea formă:

135. Îmi place să povestesc întâmplări hazlii.

Apreciaţi cât de mult vi se potriveşte această afirmaţie. Dacă vi se pare că ea vi se
potriveşte „mult”, notaţi în dreptul numărului de ordine al itemului (135) cifra 4, care
corespunde răspunsului „mult”.
Nu vă gândiţi prea mult la răspunsurile dumneavoastră.
Dacă aveţi îndoieli, comparaţi-vă cu persoane pe care le cunoaşteţi bine.
Aveţi grijă să scrieţi răspunsul în locul corect. La sfârşitul fiecărei pagini cu afirmaţii,
verificaţi dacă aţi ajuns la sfârşitul unei coloane din Foaia de răspuns.
Dacă, din greşeală, aţi notat un alt răspuns decât cel pe care îl doreaţi, scrieţi un X
peste răspunsul eronat şi notaţi alături de el răspunsul corect.
Răspundeţi la toate afirmaţiile !
Scrieţi numai pe Foaia de răspuns ! Nu scrieţi nimic în caiet !
Răspunsurile dumneavoastră sunt confidenţiale.
Timpul de răspuns nu este limitat.
1. Îmi place să trec neobservat(ă).
2. Reuşesc să depăşesc greutăţile vieţii.
3. Fac cu plăcere farse, chiar dacă ele îi deranjează pe unii.
4. Îmi ţin promisiunile.
5. În colectivitate prefer locurile retrase.
6. Îmi place să-i necăjesc pe cei care nu-mi sunt simpatici.

75
7. Prefer ca ceilalţi să decidă în locul meu.
8. Încerc să-i înveselesc pe ceilalţi cu glumele mele.
9. Îmi plătesc la timp facturile (de telefon, electricitate etc.).
10. Mă înţeleg bine cu cei din jurul meu.
11. Spun adevărul, indiferent ce mi se va întâmpla după aceea.
12. Îmi îndeplinesc sarcinile, chiar dacă nu-mi place ce am de făcut.
13. În societate pot să mă simt la largul meu, chiar dacă nu-i cunosc pe ceilalţi.
14. Lucrez mai bine de unul singur(de una singură) decât sub conducerea cuiva.
15. Mă necăjesc din cauza unor întâmplări neplăcute, chiar dacă ştiu că ele sunt puţin
importante.
16. Nu ţin cont de dorinţele celorlalţi dacă ele îmi sunt piedici în activitate.
17. Mă simt liber(ă) să hotărăsc singur(ă) ce am de făcut.
18. Îmi pun lucrurile la locul lor.
19. Mă comport aşa încât să nu atrag atenţia asupra mea.
20. Dacă e necesar, rămân peste program până îmi termin treaba.
126. Arunc hârtii (ambalaje, bilete) pe stradă.
127. Când vreau să realizez ceva, nu mă interesează sentimentele celor care mă
împiedică în acţiune.
128. Mi-e greu să înviorez o persoană plictisită.
129. Mă bucur din plin de orice succes al meu.
130. Îmi place să mi se spună ce am de făcut.

76
 ANEXA 3. Structura internă a valorilor instrumentale şi finale

Categorii valorice Valori nominale Nr. crt.

Nivelul de generalitate

I II III

Faber orientative curaj, cutezanţă 1

FO imaginaţie 2

încredere 3

inteligenţă 4

Valori de orizont larg 5

acţiune
Faber efective FE angajare în activitate 6
(faber) F
autocontrol 7

capacitate profesională 8

responsabilitate 9

putere de comunicare 10
Valori Relaţionale ascultare 11
instrumentale VI dispozitive RD bună dispoziţie 12

afectivitate (dragoste) 13

indulgenţă 14

raportare religioasă 15

Valori de Relaţionale active ajutorare 16

relaţie R
RA cinste 17

curăţenie exterioară 18

politeţe 19

tact în relaţiile cu alţii 20

77
 Autorealizare confort 21

vizate AV înţelepciune 22

recunoaştere socială 23

Valori de demnitate 24

Valori finale VF autorealizare siguranţă de sine 25

A
Autorealizare independenţă 26

efective AE originalitate 27

tumult 28

utilitate 29

valoare profesională 30

apropiere de natură şi 31
artă

armonie interioară 32
Satisfacţie
linişte 33
expectate SE
plăceri 34

salvarea sufletului 35
Valori de
satisfacţie familie armonioasă 36
afectivă S fericire 37

Satisfacţie prietenii 38

dobândite SD realizare în dragoste 39

umanism 40

78
 Anexa 4. Ierarhia valorilor instrumentale si finale

Rang Valori Media Categoria Rang Valori finale Media Categoria

axiologică axiologică
instrumentale

1 inteligenţa 12,57 FO 1 demnitate 12,10 AV

2 autocontrolul 18,41 FE 2 înţelepciune 9,68 AV

3 politeţea 12,06 RA 3 familie armonioasă 7,26 SD

4 ascultarea 12,44 RD 4 valoare 13,83 AE

profesională

5 buna dispoziţie 14,33 RD 5 fericire 11,61 SD

6 responsabilitate 12,04 FE 6 independenţă 8,92 AE

7 dragostea 11,55 RD 7 recunoaştere 7,00 AV

socială

8 cinstea 10,87 RA 8 originalitate 18,16 AE

9 curajul 2,30 FO 9 siguranţă de sine 5,14 AV

10 orizont larg 5,68 FO 10 prietenii 7,48 SD

11 imaginaţie 9,17 FO 11 confort 2,34 AV

12 capacitate 8,08 FE 12 linişte 11,03 SE

profesională

13 tact în raport 11,68 RA 13 armonie interioară 14,79 SE

cu alţii

14 putere de 14,60 FE 14 tumult 7,18 AE

comunicare

15 indulgenţă 12,02 RD 15 utilitate 11,04 AE

16 curăţenia 7,43 RA 16 umanism 11,46 SD

exterioară

17 angajarea în 8,79 FE 17 plăceri 12,43 SE

activitate

79
18 încrederea 6,52 FO 18 apropiere de natură 12,28 SE
şi artă

19 ajutorarea 7,13 RA 19 realizare în 12,39 SD

dragoste

20 raportarea 17,99 RD 20 salvarea sufletului 18,20 SE

religioasă

80
 Anexa 5. ANOVA
Descriptives

95% Confidence Interval for

Mean
Lower
N Mean Std. Deviation Std. Error Bound Upper Bound Minimum Maximum
curaj, cutezanta stima de sine scazuta 26 2,1538 1,22286 ,23982 1,6599 2,6478 1,00 4,00
stima de sine medie 52 2,2692 1,13958 ,15803 1,9520 2,5865 1,00 4,00
stima de sine inalta 29 2,5172 1,05630 ,19615 2,1154 2,9190 1,00 4,00
Total 107 2,3084 1,13612 ,10983 2,0907 2,5262 1,00 4,00
imaginatie stima de sine scazuta 26 8,2308 2,35470 ,46179 7,2797 9,1819 6,00 14,00
stima de sine medie 52 9,2308 2,88753 ,40043 8,4269 10,0347 6,00 14,00
stima de sine inalta 29 9,9310 2,64482 ,49113 8,9250 10,9371 6,00 14,00
Total 107 9,1776 2,74657 ,26552 8,6511 9,7040 6,00 14,00
incredere stima de sine scazuta 26 5,5000 2,58070 ,50612 4,4576 6,5424 4,00 13,00
stima de sine medie 52 6,7115 3,52769 ,48920 5,7294 7,6937 4,00 13,00
stima de sine inalta 29 7,1034 3,62870 ,67383 5,7232 8,4837 4,00 13,00
Total 107 6,5234 3,37680 ,32645 5,8762 7,1706 4,00 13,00
inteligenta stima de sine scazuta 26 13,6154 3,84788 ,75463 12,0612 15,1696 9,00 18,00
stima de sine medie 52 12,7115 3,57736 ,49609 11,7156 13,7075 9,00 18,00
stima de sine inalta 29 11,4138 2,83495 ,52644 10,3354 12,4922 9,00 18,00
Total 107 12,5794 3,52361 ,34064 11,9041 13,2548 9,00 18,00
orizont larg stima de sine scazuta 26 7,0385 5,63901 1,10590 4,7608 9,3161 2,00 14,00
stima de sine medie 52 5,9038 5,01081 ,69487 4,5088 7,2989 2,00 14,00
stima de sine inalta 29 4,0690 3,51457 ,65264 2,7321 5,4058 2,00 14,00
Total 107 5,6822 4,90206 ,47390 4,7427 6,6218 2,00 14,00
angajare in activitate stima de sine scazuta 26 8,1538 5,74590 1,12686 5,8330 10,4747 3,00 17,00
stima de sine medie 52 8,6154 5,40208 ,74913 7,1114 10,1193 3,00 17,00
stima de sine inalta 29 9,6897 5,13464 ,95348 7,7365 11,6428 3,00 17,00
Total 107 8,7944 5,39696 ,52174 7,7600 9,8288 3,00 17,00
autocontrol stima de sine scazuta 26 18,8846 1,17735 ,23090 18,4091 19,3602 16,00 20,00
stima de sine medie 52 18,3654 1,44207 ,19998 17,9639 18,7669 16,00 20,00
stima de sine inalta 29 18,0690 1,33446 ,24780 17,5614 18,5766 16,00 20,00
 Total 107 18,4112 1,37328 ,13276 18,1480 18,6744 16,00 20,00
capacitate profesionala stima de sine scazuta 26 7,9615 4,37704 ,85841 6,1936 9,7295 5,00 15,00
stima de sine medie 52 7,9423 4,34499 ,60254 6,7327 9,1520 5,00 15,00
stima de sine inalta 29 8,4483 4,49274 ,83428 6,7393 10,1572 5,00 15,00
Total 107 8,0841 4,35700 ,42121 7,2490 8,9192 5,00 15,00
responsabilitate stima de sine scazuta 26 13,8846 4,30188 ,84367 12,1470 15,6222 1,00 17,00
stima de sine medie 52 11,7692 5,93301 ,82276 10,1175 13,4210 1,00 17,00
stima de sine inalta 29 10,8966 5,90608 1,09673 8,6500 13,1431 1,00 17,00
Total 107 12,0467 5,63410 ,54467 10,9669 13,1266 1,00 17,00
putere de comunicare stima de sine scazuta 26 16,1154 4,80272 ,94189 14,1755 18,0552 6,00 20,00
stima de sine medie 52 14,3462 5,67376 ,78681 12,7666 15,9257 6,00 20,00
stima de sine inalta 29 13,7241 5,86087 1,08834 11,4948 15,9535 6,00 20,00
Total 107 14,6075 5,55038 ,53658 13,5437 15,6713 6,00 20,00
ascultare stima de sine scazuta 26 13,0000 5,10686 1,00154 10,9373 15,0627 5,00 17,00
stima de sine medie 52 12,4423 4,90063 ,67960 11,0780 13,8067 5,00 17,00
stima de sine inalta 29 11,9655 5,13728 ,95397 10,0114 13,9196 5,00 17,00
Total 107 12,4486 4,98154 ,48158 11,4938 13,4034 5,00 17,00
buna dispozitie stima de sine scazuta 26 13,4231 4,60585 ,90328 11,5627 15,2834 8,00 20,00
stima de sine medie 52 14,5769 4,95607 ,68728 13,1971 15,9567 8,00 20,00
stima de sine inalta 29 14,7241 5,45695 1,01333 12,6484 16,7999 8,00 20,00
Total 107 14,3364 4,99612 ,48299 13,3789 15,2940 8,00 20,00
afectivitate (dragoste) stima de sine scazuta 26 12,7308 4,26669 ,83677 11,0074 14,4541 9,00 18,00
stima de sine medie 52 11,6923 3,88834 ,53922 10,6098 12,7748 9,00 18,00
stima de sine inalta 29 10,2414 2,72102 ,50528 9,2064 11,2764 9,00 18,00
Total 107 11,5514 3,78735 ,36614 10,8255 12,2773 9,00 18,00
indulgenta stima de sine scazuta 26 11,2692 4,57434 ,89710 9,4216 13,1168 5,00 18,00
stima de sine medie 52 12,3269 4,98122 ,69077 10,9401 13,7137 5,00 18,00
stima de sine inalta 29 12,1724 5,63198 1,04583 10,0301 14,3147 5,00 18,00
Total 107 12,0280 5,04407 ,48763 11,0613 12,9948 5,00 18,00
raportare religioasa stima de sine scazuta 26 17,4615 2,12096 ,41595 16,6049 18,3182 15,00 20,00
stima de sine medie 52 17,9423 1,94446 ,26965 17,4010 18,4836 15,00 20,00
stima de sine inalta 29 18,5517 1,47808 ,27447 17,9895 19,1140 15,00 20,00
Total 107 17,9907 1,90082 ,18376 17,6263 18,3550 15,00 20,00
ajutorare stima de sine scazuta 26 7,0000 3,75233 ,73589 5,4844 8,5156 1,00 11,00

82
 stima de sine medie 52 7,4231 3,82636 ,53062 6,3578 8,4883 1,00 11,00
stima de sine inalta 29 6,7241 4,30030 ,79855 5,0884 8,3599 1,00 11,00
Total 107 7,1308 3,91679 ,37865 6,3801 7,8816 1,00 11,00
cinste stima de sine scazuta 26 9,1923 5,82422 1,14222 6,8399 11,5448 2,00 15,00
stima de sine medie 52 10,7308 5,39468 ,74811 9,2289 12,2327 2,00 15,00
stima de sine inalta 29 12,6552 3,76332 ,69883 11,2237 14,0867 2,00 15,00
Total 107 10,8785 5,22640 ,50526 9,8768 11,8802 2,00 15,00
curatenie exterioara stima de sine scazuta 26 7,4615 3,03619 ,59545 6,2352 8,6879 3,00 11,00
stima de sine medie 52 7,4038 2,96555 ,41125 6,5782 8,2295 3,00 11,00
stima de sine inalta 29 7,4828 3,31254 ,61512 6,2227 8,7428 3,00 11,00
Total 107 7,4393 3,05045 ,29490 6,8546 8,0239 3,00 11,00
politete stima de sine scazuta 26 11,6923 3,67444 ,72062 10,2082 13,1764 6,00 17,00
stima de sine medie 52 12,2115 4,06485 ,56369 11,0799 13,3432 6,00 17,00
stima de sine inalta 29 12,1379 4,39744 ,81658 10,4652 13,8106 6,00 17,00
Total 107 12,0654 4,03586 ,39016 11,2919 12,8390 6,00 17,00
tact in relatiile cu altii stima de sine scazuta 26 11,9231 2,84145 ,55725 10,7754 13,0708 7,00 16,00
stima de sine medie 52 11,4038 3,19472 ,44303 10,5144 12,2933 7,00 16,00
stima de sine inalta 29 11,9655 3,52017 ,65368 10,6265 13,3045 7,00 16,00
Total 107 11,6822 3,18783 ,30818 11,0712 12,2932 7,00 16,00
confort stima de sine scazuta 26 2,4615 ,98917 ,19399 2,0620 2,8611 1,00 4,00
stima de sine medie 52 2,2885 1,07259 ,14874 1,9899 2,5871 1,00 4,00
stima de sine inalta 29 2,3448 1,20344 ,22347 1,8871 2,8026 1,00 4,00
Total 107 2,3458 1,08247 ,10465 2,1383 2,5533 1,00 4,00
intelepciune stima de sine scazuta 26 10,6923 2,88124 ,56506 9,5286 11,8561 6,00 14,00
stima de sine medie 52 9,7308 2,96460 ,41112 8,9054 10,5561 6,00 14,00
stima de sine inalta 29 8,6897 2,40689 ,44695 7,7741 9,6052 6,00 14,00
Total 107 9,6822 2,87014 ,27747 9,1321 10,2323 6,00 14,00
recunoastere sociala stima de sine scazuta 26 8,2692 3,99557 ,78360 6,6554 9,8831 4,00 13,00
stima de sine medie 52 7,1731 3,77671 ,52374 6,1216 8,2245 4,00 13,00
stima de sine inalta 29 5,8621 2,82494 ,52458 4,7875 6,9366 4,00 13,00
Total 107 7,0841 3,67326 ,35511 6,3801 7,7881 4,00 13,00
demnitate stima de sine scazuta 26 11,1538 2,55644 ,50136 10,1213 12,1864 9,00 18,00
stima de sine medie 52 12,1731 3,39966 ,47145 11,2266 13,1195 9,00 18,00
stima de sine inalta 29 12,8276 3,63582 ,67516 11,4446 14,2106 9,00 18,00

83
 Total 107 12,1028 3,31074 ,32006 11,4683 12,7374 9,00 18,00
siguranta de sine stima de sine scazuta 26 3,9615 3,06569 ,60123 2,7233 5,1998 2,00 14,00
stima de sine medie 52 5,3462 4,58422 ,63572 4,0699 6,6224 2,00 14,00
stima de sine inalta 29 5,8276 5,16906 ,95987 3,8614 7,7938 2,00 14,00
Total 107 5,1402 4,45829 ,43100 4,2857 5,9947 2,00 14,00
independenta stima de sine scazuta 26 9,3846 4,83385 ,94800 7,4322 11,3371 3,00 17,00
stima de sine medie 52 8,6538 5,11394 ,70918 7,2301 10,0776 3,00 17,00
stima de sine inalta 29 9,0000 5,70714 1,05979 6,8291 11,1709 3,00 17,00
Total 107 8,9252 5,17560 ,50034 7,9333 9,9172 3,00 17,00
originalitate stima de sine scazuta 26 17,6538 1,44062 ,28253 17,0720 18,2357 16,00 20,00
stima de sine medie 52 18,1538 1,48700 ,20621 17,7399 18,5678 16,00 20,00
stima de sine inalta 29 18,6552 1,20344 ,22347 18,1974 19,1129 16,00 20,00
Total 107 18,1682 1,43728 ,13895 17,8927 18,4437 16,00 20,00
tumult stima de sine scazuta 26 7,9615 4,37704 ,85841 6,1936 9,7295 5,00 15,00
stima de sine medie 52 7,7692 4,23624 ,58746 6,5899 8,9486 5,00 15,00
stima de sine inalta 29 8,4138 4,51598 ,83860 6,6960 10,1316 5,00 15,00
Total 107 7,9907 4,31429 ,41708 7,1638 8,8176 5,00 15,00
utilitate stima de sine scazuta 26 8,9615 6,58168 1,29077 6,3031 11,6199 1,00 17,00
stima de sine medie 52 10,9038 6,31295 ,87545 9,1463 12,6614 1,00 17,00
stima de sine inalta 29 13,1724 4,64504 ,86256 11,4055 14,9393 1,00 17,00
Total 107 11,0467 6,11584 ,59124 9,8745 12,2189 1,00 17,00
valoare profesionala stima de sine scazuta 26 12,1154 6,04203 1,18494 9,6750 14,5558 6,00 20,00
stima de sine medie 52 13,7692 5,92309 ,82138 12,1202 15,4182 6,00 20,00
stima de sine inalta 29 15,4828 5,11734 ,95027 13,5362 17,4293 6,00 20,00
Total 107 13,8318 5,82040 ,56268 12,7162 14,9473 6,00 20,00
apropiere de natura si stima de sine scazuta
26 11,7692 4,68451 ,91871 9,8771 13,6613 5,00 17,00
arta
stima de sine medie 52 12,4423 4,75441 ,65932 11,1187 13,7659 5,00 17,00
stima de sine inalta 29 12,4828 5,30243 ,98464 10,4658 14,4997 5,00 17,00
Total 107 12,2897 4,85450 ,46930 11,3593 13,2202 5,00 17,00
armonie interioara stima de sine scazuta 26 15,8846 5,30152 1,03971 13,7433 18,0259 8,00 20,00
stima de sine medie 52 14,8269 5,12862 ,71121 13,3991 16,2547 8,00 20,00
stima de sine inalta 29 13,7586 4,95447 ,92002 11,8740 15,6432 8,00 20,00
Total 107 14,7944 5,13357 ,49628 13,8105 15,7783 8,00 20,00

84
liniste stima de sine scazuta 26 9,9615 2,40800 ,47225 8,9889 10,9342 9,00 18,00
stima de sine medie 52 11,1538 3,60492 ,49991 10,1502 12,1575 9,00 18,00
stima de sine inalta 29 11,7931 3,92227 ,72835 10,3012 13,2851 9,00 18,00
Total 107 11,0374 3,48291 ,33671 10,3698 11,7049 9,00 18,00
placeri stima de sine scazuta 26 13,4231 5,52936 1,08440 11,1897 15,6564 5,00 18,00
stima de sine medie 52 12,5192 5,22997 ,72527 11,0632 13,9753 5,00 18,00
stima de sine inalta 29 11,4138 4,96788 ,92251 9,5241 13,3035 5,00 18,00
Total 107 12,4393 5,23626 ,50621 11,4356 13,4429 5,00 18,00
salvarea sufletului stima de sine scazuta 26 18,6923 1,31967 ,25881 18,1593 19,2253 15,00 20,00
stima de sine medie 52 18,1346 1,79355 ,24872 17,6353 18,6339 15,00 20,00
stima de sine inalta 29 17,8966 1,98827 ,36921 17,1403 18,6528 15,00 20,00
Total 107 18,2056 1,75767 ,16992 17,8687 18,5425 15,00 20,00
familie armonioasa stima de sine scazuta 26 7,6154 4,18642 ,82103 5,9245 9,3063 1,00 11,00
stima de sine medie 52 7,3846 4,00075 ,55480 6,2708 8,4984 1,00 11,00
stima de sine inalta 29 6,7241 3,95417 ,73427 5,2201 8,2282 1,00 11,00
Total 107 7,2617 4,01021 ,38768 6,4931 8,0303 1,00 11,00
fericire stima de sine scazuta 26 13,1923 3,39434 ,66568 11,8213 14,5633 2,00 15,00
stima de sine medie 52 11,4615 5,00377 ,69390 10,0685 12,8546 2,00 15,00
stima de sine inalta 29 10,4828 5,36271 ,99583 8,4429 12,5226 2,00 15,00
Total 107 11,6168 4,83042 ,46697 10,6910 12,5426 2,00 15,00
prietenii stima de sine scazuta 26 7,4615 3,03619 ,59545 6,2352 8,6879 3,00 11,00
stima de sine medie 52 7,5577 2,94001 ,40771 6,7392 8,3762 3,00 11,00
stima de sine inalta 29 7,3793 3,24493 ,60257 6,1450 8,6136 3,00 11,00
Total 107 7,4860 3,01995 ,29195 6,9072 8,0648 3,00 11,00
realizare in dragoste stima de sine scazuta 26 12,9231 4,51595 ,88565 11,0990 14,7471 6,00 17,00
stima de sine medie 52 12,5962 4,12196 ,57161 11,4486 13,7437 6,00 17,00
stima de sine inalta 29 11,5517 3,95137 ,73375 10,0487 13,0547 6,00 17,00
Total 107 12,3925 4,17033 ,40316 11,5932 13,1918 6,00 17,00
umanism stima de sine scazuta 26 11,0000 3,70945 ,72748 9,5017 12,4983 7,00 16,00
stima de sine medie 52 11,3077 3,41013 ,47290 10,3583 12,2571 7,00 16,00
stima de sine inalta 29 12,1724 2,98890 ,55502 11,0355 13,3093 7,00 16,00
Total 107 11,4673 3,37672 ,32644 10,8201 12,1145 7,00 16,00

85
 ANOVA

Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
curaj, cutezanta Between Groups 1,966 2 ,983 ,758 ,471
Within Groups 134,857 104 1,297
Total 136,822 106
imaginatie Between Groups 39,918 2 19,959 2,732 ,070
Within Groups 759,708 104 7,305
Total 799,626 106
incredere Between Groups 38,829 2 19,414 1,726 ,183
Within Groups 1169,863 104 11,249
Total 1208,692 106
inteligenta Between Groups 68,213 2 34,107 2,843 ,063
Within Groups 1247,861 104 11,999
Total 1316,075 106
orizont larg Between Groups 125,853 2 62,927 2,703 ,072
Within Groups 2421,343 104 23,282
Total 2547,196 106
angajare in activitate Between Groups 35,577 2 17,789 ,606 ,547
Within Groups 3051,899 104 29,345
Total 3087,477 106
autocontrol Between Groups 9,333 2 4,666 2,547 ,083
Within Groups 190,574 104 1,832
Total 199,907 106
capacitate profesionala Between Groups 5,282 2 2,641 ,137 ,872
Within Groups 2006,961 104 19,298
Total 2012,243 106
responsabilitate Between Groups 130,192 2 65,096 2,093 ,128

86
 Within Groups 3234,574 104 31,102
Total 3364,766 106
putere de comunicare Between Groups 85,298 2 42,649 1,395 ,253
Within Groups 3180,216 104 30,579
Total 3265,514 106
ascultare Between Groups 14,675 2 7,337 ,292 ,748
Within Groups 2615,792 104 25,152
Total 2630,467 106
buna dispozitie Between Groups 29,056 2 14,528 ,577 ,563
Within Groups 2616,832 104 25,162
Total 2645,888 106
afectivitate (dragoste) Between Groups 86,965 2 43,482 3,155 ,047
Within Groups 1433,503 104 13,784
Total 1520,467 106
indulgenta Between Groups 20,220 2 10,110 ,393 ,676
Within Groups 2676,696 104 25,737
Total 2696,916 106
raportare religioasa Between Groups 16,530 2 8,265 2,346 ,101
Within Groups 366,461 104 3,524
Total 382,991 106
ajutorare Between Groups 9,683 2 4,841 ,311 ,733
Within Groups 1616,485 104 15,543
Total 1626,168 106
cinste Between Groups 166,600 2 83,300 3,175 ,046
Within Groups 2728,821 104 26,239
Total 2895,421 106
curatenie exterioara Between Groups ,133 2 ,066 ,007 ,993
Within Groups 986,222 104 9,483
Total 986,355 106
politete Between Groups 4,882 2 2,441 ,147 ,863
Within Groups 1721,660 104 16,554
Total 1726,542 106
tact in relatiile cu altii Between Groups 7,865 2 3,933 ,382 ,683
Within Groups 1069,331 104 10,282

87
 Total 1077,196 106
confort Between Groups ,519 2 ,260 ,218 ,804
Within Groups 123,686 104 1,189
Total 124,206 106
intelepciune Between Groups 55,220 2 27,610 3,510 ,033
Within Groups 817,976 104 7,865
Total 873,196 106
recunoastere sociala Between Groups 80,237 2 40,119 3,091 ,050
Within Groups 1350,006 104 12,981
Total 1430,243 106
demnitate Between Groups 38,904 2 19,452 1,802 ,170
Within Groups 1122,965 104 10,798
Total 1161,869 106
siguranta de sine Between Groups 52,028 2 26,014 1,317 ,272
Within Groups 2054,869 104 19,758
Total 2106,897 106
independenta Between Groups 9,479 2 4,739 ,174 ,840
Within Groups 2829,923 104 27,211
Total 2839,402 106
originalitate Between Groups 13,766 2 6,883 3,488 ,034
Within Groups 205,206 104 1,973
Total 218,972 106
tumult Between Groups 7,764 2 3,882 ,205 ,815
Within Groups 1965,227 104 18,896
Total 1972,991 106
utilitate Between Groups 245,148 2 122,574 3,427 ,036
Within Groups 3719,619 104 35,766
Total 3964,766 106
valoare profesionala Between Groups 155,846 2 77,923 2,359 ,100
Within Groups 3435,126 104 33,030
Total 3590,972 106
apropiere de natura si Between Groups 9,335 2 4,668 ,195 ,823
arta Within Groups 2488,684 104 23,930
Total 2498,019 106

88
armonie interioara Between Groups 62,070 2 31,035 1,182 ,311
Within Groups 2731,406 104 26,264
Total 2793,477 106
liniste Between Groups 47,361 2 23,681 1,989 ,142
Within Groups 1238,489 104 11,909
Total 1285,850 106
placeri Between Groups 55,994 2 27,997 1,022 ,364
Within Groups 2850,361 104 27,407
Total 2906,355 106
salvarea sufletului Between Groups 9,191 2 4,595 1,502 ,228
Within Groups 318,286 104 3,060
Total 327,477 106
familie armonioasa Between Groups 12,418 2 6,209 ,382 ,684
Within Groups 1692,255 104 16,272
Total 1704,673 106
fericire Between Groups 103,087 2 51,543 2,262 ,109
Within Groups 2370,203 104 22,790
Total 2473,290 106
prietenii Between Groups ,613 2 ,306 ,033 ,968
Within Groups 966,116 104 9,290
Total 966,729 106
realizare in dragoste Between Groups 29,976 2 14,988 ,860 ,426
Within Groups 1813,538 104 17,438
Total 1843,514 106
umanism Between Groups 21,421 2 10,710 ,938 ,395
Within Groups 1187,215 104 11,416
Total 1208,636 106

89
 Multiple Comparisons

Bonferroni

(I) stima de sine (J) stima de sine Mean 95% Confidence Interval
Dependent Variable categorie categorie Difference Lower
(I-J) Std. Error Sig. Upper Bound Bound
curaj, cutezanta stima de sine scazuta stima de sine medie -,11538 ,27351 1,000 -,7809 ,5502
stima de sine inalta -,36340 ,30755 ,720 -1,1118 ,3850
stima de sine medie stima de sine scazuta ,11538 ,27351 1,000 -,5502 ,7809
stima de sine inalta -,24801 ,26391 1,000 -,8902 ,3942
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,36340 ,30755 ,720 -,3850 1,1118
stima de sine medie ,24801 ,26391 1,000 -,3942 ,8902
imaginatie stima de sine scazuta stima de sine medie -1,00000 ,64918 ,379 -2,5797 ,5797
stima de sine inalta -1,70027 ,72997 ,065 -3,4765 ,0760
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,00000 ,64918 ,379 -,5797 2,5797
stima de sine inalta -,70027 ,62640 ,799 -2,2245 ,8240
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,70027 ,72997 ,065 -,0760 3,4765
stima de sine medie ,70027 ,62640 ,799 -,8240 2,2245
incredere stima de sine scazuta stima de sine medie -1,21154 ,80558 ,407 -3,1718 ,7487
stima de sine inalta -1,60345 ,90583 ,239 -3,8076 ,6007
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,21154 ,80558 ,407 -,7487 3,1718
stima de sine inalta -,39191 ,77731 1,000 -2,2833 1,4995
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,60345 ,90583 ,239 -,6007 3,8076
stima de sine medie ,39191 ,77731 1,000 -1,4995 2,2833
inteligenta stima de sine scazuta stima de sine medie ,90385 ,83200 ,840 -1,1207 2,9284
stima de sine inalta 2,20159 ,93554 ,061 -,0749 4,4781
stima de sine medie stima de sine scazuta -,90385 ,83200 ,840 -2,9284 1,1207
stima de sine inalta 1,29775 ,80280 ,327 -,6557 3,2512
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,20159 ,93554 ,061 -4,4781 ,0749
stima de sine medie -1,29775 ,80280 ,327 -3,2512 ,6557
orizont larg stima de sine scazuta stima de sine medie 1,13462 1,15897 ,990 -1,6855 3,9547
stima de sine inalta 2,96950 1,30319 ,074 -,2016 6,1406
stima de sine medie stima de sine scazuta -1,13462 1,15897 ,990 -3,9547 1,6855
stima de sine inalta 1,83488 1,11829 ,312 -,8863 4,5560
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,96950 1,30319 ,074 -6,1406 ,2016
stima de sine medie -1,83488 1,11829 ,312 -4,5560 ,8863

90
angajare in activitate stima de sine scazuta stima de sine medie -,46154 1,30115 1,000 -3,6277 2,7046
stima de sine inalta -1,53581 1,46307 ,889 -5,0959 2,0243
stima de sine medie stima de sine scazuta ,46154 1,30115 1,000 -2,7046 3,6277
stima de sine inalta -1,07427 1,25548 1,000 -4,1293 1,9807
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,53581 1,46307 ,889 -2,0243 5,0959
stima de sine medie 1,07427 1,25548 1,000 -1,9807 4,1293
autocontrol stima de sine scazuta stima de sine medie ,51923 ,32514 ,340 -,2719 1,3104
stima de sine inalta ,81565 ,36560 ,083 -,0740 1,7053
stima de sine medie stima de sine scazuta -,51923 ,32514 ,340 -1,3104 ,2719
stima de sine inalta ,29642 ,31373 1,000 -,4670 1,0598
stima de sine inalta stima de sine scazuta -,81565 ,36560 ,083 -1,7053 ,0740
stima de sine medie -,29642 ,31373 1,000 -1,0598 ,4670
capacitate profesionala stima de sine scazuta stima de sine medie ,01923 1,05514 1,000 -2,5483 2,5867
stima de sine inalta -,48674 1,18645 1,000 -3,3737 2,4003
stima de sine medie stima de sine scazuta -,01923 1,05514 1,000 -2,5867 2,5483
stima de sine inalta -,50597 1,01811 1,000 -2,9834 1,9714
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,48674 1,18645 1,000 -2,4003 3,3737
stima de sine medie ,50597 1,01811 1,000 -1,9714 2,9834
responsabilitate stima de sine scazuta stima de sine medie 2,11538 1,33953 ,352 -1,1441 5,3749
stima de sine inalta 2,98806 1,50622 ,150 -,6770 6,6532
stima de sine medie stima de sine scazuta -2,11538 1,33953 ,352 -5,3749 1,1441
stima de sine inalta ,87268 1,29251 1,000 -2,2724 4,0178
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,98806 1,50622 ,150 -6,6532 ,6770
stima de sine medie -,87268 1,29251 1,000 -4,0178 2,2724
putere de comunicare stima de sine scazuta stima de sine medie 1,76923 1,32822 ,557 -1,4628 5,0012
stima de sine inalta 2,39125 1,49351 ,337 -1,2429 6,0254
stima de sine medie stima de sine scazuta -1,76923 1,32822 ,557 -5,0012 1,4628
stima de sine inalta ,62202 1,28160 1,000 -2,4965 3,7406
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,39125 1,49351 ,337 -6,0254 1,2429
stima de sine medie -,62202 1,28160 1,000 -3,7406 2,4965
ascultare stima de sine scazuta stima de sine medie ,55769 1,20460 1,000 -2,3735 3,4889
stima de sine inalta 1,03448 1,35451 1,000 -2,2615 4,3304
stima de sine medie stima de sine scazuta -,55769 1,20460 1,000 -3,4889 2,3735
stima de sine inalta ,47679 1,16232 1,000 -2,3515 3,3051
stima de sine inalta stima de sine scazuta -1,03448 1,35451 1,000 -4,3304 2,2615
stima de sine medie -,47679 1,16232 1,000 -3,3051 2,3515
buna dispozitie stima de sine scazuta stima de sine medie -1,15385 1,20484 1,000 -4,0856 1,7779

91
 stima de sine inalta -1,30106 1,35477 1,000 -4,5977 1,9955
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,15385 1,20484 1,000 -1,7779 4,0856
stima de sine inalta -,14721 1,16255 1,000 -2,9761 2,6817
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,30106 1,35477 1,000 -1,9955 4,5977
stima de sine medie ,14721 1,16255 1,000 -2,6817 2,9761
afectivitate (dragoste) stima de sine scazuta stima de sine medie 1,03846 ,89175 ,741 -1,1314 3,2084
stima de sine inalta 2,48939(*) 1,00272 ,044 ,0495 4,9293
stima de sine medie stima de sine scazuta -1,03846 ,89175 ,741 -3,2084 1,1314
stima de sine inalta 1,45093 ,86045 ,284 -,6428 3,5447
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,48939(*) 1,00272 ,044 -4,9293 -,0495
stima de sine medie -1,45093 ,86045 ,284 -3,5447 ,6428
indulgenta stima de sine scazuta stima de sine medie -1,05769 1,21855 1,000 -4,0228 1,9074
stima de sine inalta -,90318 1,37018 1,000 -4,2373 2,4309
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,05769 1,21855 1,000 -1,9074 4,0228
stima de sine inalta ,15451 1,17578 1,000 -2,7065 3,0155
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,90318 1,37018 1,000 -2,4309 4,2373
stima de sine medie -,15451 1,17578 1,000 -3,0155 2,7065
raportare religioasa stima de sine scazuta stima de sine medie -,48077 ,45087 ,866 -1,5779 ,6164
stima de sine inalta -1,09019 ,50698 ,102 -2,3238 ,1435
stima de sine medie stima de sine scazuta ,48077 ,45087 ,866 -,6164 1,5779
stima de sine inalta -,60942 ,43505 ,493 -1,6680 ,4492
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,09019 ,50698 ,102 -,1435 2,3238
stima de sine medie ,60942 ,43505 ,493 -,4492 1,6680
ajutorare stima de sine scazuta stima de sine medie -,42308 ,94695 1,000 -2,7273 1,8812
stima de sine inalta ,27586 1,06479 1,000 -2,3151 2,8668
stima de sine medie stima de sine scazuta ,42308 ,94695 1,000 -1,8812 2,7273
stima de sine inalta ,69894 ,91372 1,000 -1,5244 2,9223
stima de sine inalta stima de sine scazuta -,27586 1,06479 1,000 -2,8668 2,3151
stima de sine medie -,69894 ,91372 1,000 -2,9223 1,5244
cinste stima de sine scazuta stima de sine medie -1,53846 1,23035 ,642 -4,5323 1,4554
stima de sine inalta -3,46286(*) 1,38346 ,042 -6,8293 -,0965
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,53846 1,23035 ,642 -1,4554 4,5323
stima de sine inalta -1,92440 1,18717 ,324 -4,8132 ,9644
stima de sine inalta stima de sine scazuta 3,46286(*) 1,38346 ,042 ,0965 6,8293
stima de sine medie 1,92440 1,18717 ,324 -,9644 4,8132
curatenie exterioara stima de sine scazuta stima de sine medie ,05769 ,73966 1,000 -1,7421 1,8575
stima de sine inalta -,02122 ,83170 1,000 -2,0450 2,0026

92
 stima de sine medie stima de sine scazuta -,05769 ,73966 1,000 -1,8575 1,7421
stima de sine inalta -,07891 ,71369 1,000 -1,8156 1,6577
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,02122 ,83170 1,000 -2,0026 2,0450
stima de sine medie ,07891 ,71369 1,000 -1,6577 1,8156
politete stima de sine scazuta stima de sine medie -,51923 ,97727 1,000 -2,8972 1,8588
stima de sine inalta -,44562 1,09889 1,000 -3,1196 2,2283
stima de sine medie stima de sine scazuta ,51923 ,97727 1,000 -1,8588 2,8972
stima de sine inalta ,07361 ,94297 1,000 -2,2209 2,3682
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,44562 1,09889 1,000 -2,2283 3,1196
stima de sine medie -,07361 ,94297 1,000 -2,3682 2,2209
tact in relatiile cu altii stima de sine scazuta stima de sine medie ,51923 ,77019 1,000 -1,3549 2,3934
stima de sine inalta -,04244 ,86603 1,000 -2,1498 2,0649
stima de sine medie stima de sine scazuta -,51923 ,77019 1,000 -2,3934 1,3549
stima de sine inalta -,56167 ,74316 1,000 -2,3700 1,2467
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,04244 ,86603 1,000 -2,0649 2,1498
stima de sine medie ,56167 ,74316 1,000 -1,2467 2,3700
confort stima de sine scazuta stima de sine medie ,17308 ,26194 1,000 -,4643 ,8105
stima de sine inalta ,11671 ,29454 1,000 -,6000 ,8334
stima de sine medie stima de sine scazuta -,17308 ,26194 1,000 -,8105 ,4643
stima de sine inalta -,05637 ,25275 1,000 -,6714 ,5586
stima de sine inalta stima de sine scazuta -,11671 ,29454 1,000 -,8334 ,6000
stima de sine medie ,05637 ,25275 1,000 -,5586 ,6714
intelepciune stima de sine scazuta stima de sine medie ,96154 ,67362 ,469 -,6776 2,6007
stima de sine inalta 2,00265(*) ,75744 ,028 ,1596 3,8458
stima de sine medie stima de sine scazuta -,96154 ,67362 ,469 -2,6007 ,6776
stima de sine inalta 1,04111 ,64997 ,337 -,5405 2,6227
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,00265(*) ,75744 ,028 -3,8458 -,1596
stima de sine medie -1,04111 ,64997 ,337 -2,6227 ,5405
recunoastere sociala stima de sine scazuta stima de sine medie 1,09615 ,86539 ,624 -1,0096 3,2019
stima de sine inalta 2,40716(*) ,97308 ,045 ,0394 4,7750
stima de sine medie stima de sine scazuta -1,09615 ,86539 ,624 -3,2019 1,0096
stima de sine inalta 1,31101 ,83501 ,358 -,7208 3,3429
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,40716(*) ,97308 ,045 -4,7750 -,0394
stima de sine medie -1,31101 ,83501 ,358 -3,3429 ,7208
demnitate stima de sine scazuta stima de sine medie -1,01923 ,78927 ,598 -2,9398 ,9013
stima de sine inalta -1,67374 ,88749 ,186 -3,8333 ,4858
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,01923 ,78927 ,598 -,9013 2,9398

93
 stima de sine inalta -,65451 ,76157 1,000 -2,5076 1,1986
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,67374 ,88749 ,186 -,4858 3,8333
stima de sine medie ,65451 ,76157 1,000 -1,1986 2,5076
siguranta de sine stima de sine scazuta stima de sine medie -1,38462 1,06766 ,593 -3,9826 1,2134
stima de sine inalta -1,86605 1,20052 ,369 -4,7873 1,0552
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,38462 1,06766 ,593 -1,2134 3,9826
stima de sine inalta -,48143 1,03019 1,000 -2,9882 2,0253
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,86605 1,20052 ,369 -1,0552 4,7873
stima de sine medie ,48143 1,03019 1,000 -2,0253 2,9882
independenta stima de sine scazuta stima de sine medie ,73077 1,25294 1,000 -2,3180 3,7796
stima de sine inalta ,38462 1,40886 1,000 -3,0436 3,8128
stima de sine medie stima de sine scazuta -,73077 1,25294 1,000 -3,7796 2,3180
stima de sine inalta -,34615 1,20896 1,000 -3,2879 2,5956
stima de sine inalta stima de sine scazuta -,38462 1,40886 1,000 -3,8128 3,0436
stima de sine medie ,34615 1,20896 1,000 -2,5956 3,2879
originalitate stima de sine scazuta stima de sine medie -,50000 ,33739 ,424 -1,3210 ,3210
stima de sine inalta -1,00133(*) ,37938 ,029 -1,9245 -,0782
stima de sine medie stima de sine scazuta ,50000 ,33739 ,424 -,3210 1,3210
stima de sine inalta -,50133 ,32555 ,380 -1,2935 ,2908
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,00133(*) ,37938 ,029 ,0782 1,9245
stima de sine medie ,50133 ,32555 ,380 -,2908 1,2935
tumult stima de sine scazuta stima de sine medie ,19231 1,04412 1,000 -2,3484 2,7330
stima de sine inalta -,45225 1,17405 1,000 -3,3091 2,4046
stima de sine medie stima de sine scazuta -,19231 1,04412 1,000 -2,7330 2,3484
stima de sine inalta -,64456 1,00747 1,000 -3,0961 1,8069
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,45225 1,17405 1,000 -2,4046 3,3091
stima de sine medie ,64456 1,00747 1,000 -1,8069 3,0961
utilitate stima de sine scazuta stima de sine medie -1,94231 1,43645 ,538 -5,4377 1,5530
stima de sine inalta -4,21088(*) 1,61521 ,031 -8,1412 -,2806
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,94231 1,43645 ,538 -1,5530 5,4377
stima de sine inalta -2,26857 1,38604 ,314 -5,6412 1,1041
stima de sine inalta stima de sine scazuta 4,21088(*) 1,61521 ,031 ,2806 8,1412
stima de sine medie 2,26857 1,38604 ,314 -1,1041 5,6412
valoare profesionala stima de sine scazuta stima de sine medie -1,65385 1,38043 ,701 -5,0129 1,7052
stima de sine inalta -3,36737 1,55221 ,097 -7,1444 ,4096
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,65385 1,38043 ,701 -1,7052 5,0129
stima de sine inalta -1,71353 1,33198 ,603 -4,9547 1,5276

94
 stima de sine inalta stima de sine scazuta 3,36737 1,55221 ,097 -,4096 7,1444
stima de sine medie 1,71353 1,33198 ,603 -1,5276 4,9547
apropiere de natura si stima de sine scazuta stima de sine medie
-,67308 1,17497 1,000 -3,5322 2,1860
arta
stima de sine inalta -,71353 1,32119 1,000 -3,9284 2,5013
stima de sine medie stima de sine scazuta ,67308 1,17497 1,000 -2,1860 3,5322
stima de sine inalta -,04045 1,13373 1,000 -2,7992 2,7183
stima de sine inalta stima de sine scazuta ,71353 1,32119 1,000 -2,5013 3,9284
stima de sine medie ,04045 1,13373 1,000 -2,7183 2,7992
armonie interioara stima de sine scazuta stima de sine medie 1,05769 1,23094 1,000 -1,9376 4,0530
stima de sine inalta 2,12599 1,38411 ,383 -1,2420 5,4940
stima de sine medie stima de sine scazuta -1,05769 1,23094 1,000 -4,0530 1,9376
stima de sine inalta 1,06830 1,18773 1,000 -1,8218 3,9584
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,12599 1,38411 ,383 -5,4940 1,2420
stima de sine medie -1,06830 1,18773 1,000 -3,9584 1,8218
liniste stima de sine scazuta stima de sine medie -1,19231 ,82887 ,460 -3,2092 ,8246
stima de sine inalta -1,83156 ,93202 ,156 -4,0995 ,4363
stima de sine medie stima de sine scazuta 1,19231 ,82887 ,460 -,8246 3,2092
stima de sine inalta -,63926 ,79978 1,000 -2,5854 1,3069
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,83156 ,93202 ,156 -,4363 4,0995
stima de sine medie ,63926 ,79978 1,000 -1,3069 2,5854
placeri stima de sine scazuta stima de sine medie ,90385 1,25745 1,000 -2,1559 3,9636
stima de sine inalta 2,00928 1,41393 ,475 -1,4313 5,4498
stima de sine medie stima de sine scazuta -,90385 1,25745 1,000 -3,9636 2,1559
stima de sine inalta 1,10544 1,21332 1,000 -1,8470 4,0578
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,00928 1,41393 ,475 -5,4498 1,4313
stima de sine medie -1,10544 1,21332 1,000 -4,0578 1,8470
salvarea sufletului stima de sine scazuta stima de sine medie ,55769 ,42020 ,562 -,4648 1,5802
stima de sine inalta ,79576 ,47248 ,285 -,3540 1,9455
stima de sine medie stima de sine scazuta -,55769 ,42020 ,562 -1,5802 ,4648
stima de sine inalta ,23806 ,40545 1,000 -,7485 1,2246
stima de sine inalta stima de sine scazuta -,79576 ,47248 ,285 -1,9455 ,3540
stima de sine medie -,23806 ,40545 1,000 -1,2246 ,7485
familie armonioasa stima de sine scazuta stima de sine medie ,23077 ,96889 1,000 -2,1269 2,5884
stima de sine inalta ,89125 1,08946 1,000 -1,7598 3,5423
stima de sine medie stima de sine scazuta -,23077 ,96889 1,000 -2,5884 2,1269
stima de sine inalta ,66048 ,93488 1,000 -1,6144 2,9354

95
 stima de sine inalta stima de sine scazuta -,89125 1,08946 1,000 -3,5423 1,7598
stima de sine medie -,66048 ,93488 1,000 -2,9354 1,6144
fericire stima de sine scazuta stima de sine medie 1,73077 1,14666 ,403 -1,0594 4,5210
stima de sine inalta 2,70955 1,28935 ,114 -,4279 5,8470
stima de sine medie stima de sine scazuta -1,73077 1,14666 ,403 -4,5210 1,0594
stima de sine inalta ,97878 1,10641 1,000 -1,7135 3,6710
stima de sine inalta stima de sine scazuta -2,70955 1,28935 ,114 -5,8470 ,4279
stima de sine medie -,97878 1,10641 1,000 -3,6710 1,7135
prietenii stima de sine scazuta stima de sine medie -,09615 ,73208 1,000 -1,8775 1,6852
stima de sine inalta ,08223 ,82318 1,000 -1,9208 2,0853
stima de sine medie stima de sine scazuta ,09615 ,73208 1,000 -1,6852 1,8775
stima de sine inalta ,17838 ,70638 1,000 -1,5405 1,8972
stima de sine inalta stima de sine scazuta -,08223 ,82318 1,000 -2,0853 1,9208
stima de sine medie -,17838 ,70638 1,000 -1,8972 1,5405
realizare in dragoste stima de sine scazuta stima de sine medie ,32692 1,00301 1,000 -2,1137 2,7676
stima de sine inalta 1,37135 1,12783 ,680 -1,3730 4,1157
stima de sine medie stima de sine scazuta -,32692 1,00301 1,000 -2,7676 2,1137
stima de sine inalta 1,04443 ,96781 ,849 -1,3106 3,3994
stima de sine inalta stima de sine scazuta -1,37135 1,12783 ,680 -4,1157 1,3730
stima de sine medie -1,04443 ,96781 ,849 -3,3994 1,3106
umanism stima de sine scazuta stima de sine medie -,30769 ,81153 1,000 -2,2824 1,6670
stima de sine inalta -1,17241 ,91252 ,605 -3,3929 1,0480
stima de sine medie stima de sine scazuta ,30769 ,81153 1,000 -1,6670 2,2824
stima de sine inalta -,86472 ,78305 ,816 -2,7701 1,0407
stima de sine inalta stima de sine scazuta 1,17241 ,91252 ,605 -1,0480 3,3929
stima de sine medie ,86472 ,78305 ,816 -1,0407 2,7701
* The mean difference is significant at the .05 level.

96
 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Albu, M., Porumb, M.(2009). Cognitrom Assessement System,Personalitate şi

interese. Cognitrom, Cluj-Napoca
2. Allport, G. W.(1981).Structura şi dezvoltarea personalităţii.Ed.Didactică şi Peda-
gogică, Bucureşti
3. André, Ch. (2009). Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Ed.Trei, Bucureşti
4. Aniţei, M. (2007). Psihologie experimentală. Ed.Polirom, Iaşi
5. Atkinson, R. C., Atkinson, R. T., Smith, E., and Bem, D. J. (2002). Introducere în
psihologie (ediţia a XI-a). Ed.Tehnică, Bucureşti
6.Băban, A., (coord.). (2001). Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de
dirigenţie şi consiliere. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca
7.Bonchiş, E., Trip, S., Drugaş, M., Dindelegan, C. (2006). Introducere în psihologia
personalităţii. Ed.Universităţii din Oradea
8. Cosmovici, A., Caluschi, M. (1985). Adolescentul şi timpul său liber. Ed.Junimea, Iaşi
9. Cosmovici, A., Iacob, L.(coord.) (1998). Psihologie şcolară. Ed. Polirom, Iaşi
10. Creţu, T. (1997). Componentele orientative ale personalităţii şi sistemul social
şi personal de valori. În Zlate, M. (coord.). Psihologia vieţii cotidiene. Ed.
Polirom, Iaşi
11. Doron, R., and Parot, F. (1999). Dicţionar de psihologie. Ed.Humanitas, Bucureşti
12. Drugaş, M.., Roşeanu, G. (2010). Analiza statistică pas cu pas. Editura Universitatii
din Oradea, Oradea
13. Dumitru, I. Al. (2001). Personalitate,atitudini si valori .Ed. de Vest, Timişoara
14. Erikson, E. H. (1968). Identity :Youth and crisis. New York:W. W. Norton
15. Golu, M. (2002). Bazele psihologiei generale.Ed.Universitară, Bucureşti
16. Harter, S. (1999).The construction of the self .New York: Guilford
17. Hansenne, M. (2003). Psychologie de la personnalité. De Boeck, Bruxelles
18. Hayes, N., Orrell, S. (2003). Introducere în psihologie..Ed. All, Bucureşti
19. Hergenhahn, B. R., and Olson, M. H. (1999). An Introduction to Theories of
Personality (Fifth Edition) .Prentice-Hall,Inc., New Jersey
20. Iluţ, P. (1995). Structurile axiologice din perspectivă psihologică. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
21. Jues, J. P. (2000). Caracterologia. Ed.Teora, Bucureşti
22. Larson, R. W. (2001). Toward a psychologyof positive youth development. American
Psychologist, 55(1)
23. Lelord, Fr., André, Ch. (1999). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine
cu ceilalţi..Ed. Trei, Bucureşti
24. Linton, R. (1968). Fundamentul cultural al personalităţii. Ed.Ştiinţifică, Bucureşti
25. Lungu, O. (2001). Ghid introductiv pentru SPSS 10.0. Iaşi:Seria Psihologie Expe-
rimentală şi Aplicată
26. Mărcuşanu, I. (2005). Psihologie (manual pentru liceu). Editura Carminis, Piteşti
27. Opre, A. (coord.) (2004). Noi tendinţe în psihologia personalităţii. Ed.ASCR,Cluj-
Napoca
28. Popa, M. (2008). Statisticăpentru psihologie..Editura Polirom, Iaşi
29. Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Creţu, T. (1987). Psihologie şcolară. Universitatea
Bucureşti
30. Radu, I. (coord.), Druţu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T.,Preda,V.(1991).Intro-
ducere in psihologia contemporana. Ed. Sincron, Cluj-Napoca
31. Robins, R. W., Trzesniewski, K. H. (2006). Self-Esteem Development Across the
Lifespan. Current Directions in Psychological Science,14(3)
32. Rokeach, M. (1973). The Nature of Human Values. The free Press, New York
33. Roşca, A. (1976). Psihologie generală. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
34. Sacară, L., Iacob, L. (2002). Dinamica structurilor axiologice la adolescenţi. În
Psihologia socială, Buletinul Laboratorului “Psihologia câmpului social”,
Univ ‘’ Al.I.Cuza ‘’, Iaşi,nr10/2002, Ed.Polirom, Iaşi
35. Şchiopu, U., Verza, E. (1989). Adolescenţa,personalitate şi limbaj. Ed. Albatros,
Bucureşti
36. Şchiopu, U., Verza, E. (1997). Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii. Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
37. Verza, E., Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. Ed. Pro Humanitate, Bucureşti
38. Zlate, M. (1997). Eul şi personalitatea. Ed. Trei, Bucureşti
39. Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei. Ed. Pro Humanitate, Bucureşti

40. Boncu, Şt. Stima de sine (curs), facultate.regielive.ro , accesat la 03.02.2011

41. Psihologia adolescenţei şi a vârstei adulte (note de curs). www.scribd.com accesat
la 12.04.2011

98
 DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE

Subsemnatul (a) _____________________________________________________,

înscris (ă) la examenul pentru obţinerea Gradului didactic I, seria ______________________,
specializarea ______________________________________, declar pe propria răspundere că
lucrarea metodico-ştiinţifică cu titlul:
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________,
coordonator ştiinţific __________________________________________________________
- a fost elaborată personal şi aparţine în întregime candidatului;
- nu au fost folosite alte surse decât cele menţionate în bibliografie;
- nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte
surse, fără a fi citate şi fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care
sursa o reprezintă alte lucrări ale candidatului;
- lucrarea nu a fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data Semnătura
________ __________

99