Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Министерство внутренних дел

Moldova Республики Молдова

ORDIN
ПРИКАЗ

10 noiembrie 2010 nr. 367

mun. Chişinău
мун. Кишинэу

Privind aprobarea instrucţiunilor referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne

În scopul organizării activităţii de urmărire penală, aplicării efective şi uniforme de către organele de urmărire
penală şi organele de constatare ale Ministerului Afacerilor Interne a legislaţiei procesuale penale şi întru îmbunătăţirea
interacţiunii ofiţerilor de urmărire penală cu organele de constatare şi subdiviziunile care exercită activităţi operative de
investigaţii, -

O R D O N:

1. Se aprobă instrucţiunile referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul MAI (se anexează).
2. Şefii departamentelor, direcţiilor generale, direcţiilor, secţiilor, serviciilor, comisarii comisariatelor de poliţie
municipale, raionale, de sector, în transporturi şi altor subdiviziuni interesate, vor:
a) organiza studierea prezentelor instrucţiuni de către efectivul din subordine;
b) asigura, cu respectarea strictă a legislaţiei şi prezentelor instrucţiuni, interacţiunea serviciilor subordonate la
prevenirea, curmarea şi cercetarea infracţiunilor;
c) aduce actele normative ale MAI în corespundere cu respectivele instrucţiuni;
3. Se abrogă ordinul MAI nr. 97 din 10.03.2004 „Cu privire la aprobarea instrucţiunilor privind organizarea
activităţii subdiviziunilor de urmărire penală şi conlucrării lor cu alte servicii ale organelor de poliţie”.

Ministru,
general-maior de poliţie Victor CATAN

Tabelul de repartizare se anexează.

1
 Anexă la Ordinul MAI nr.367 din 10 noiembrie 2010

INSTRUCŢIUNI
referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul MAI

Capitolul I
Noţiuni generale despre organizarea activităţii de urmărire penală

1. Obiectul organizării activităţii de urmărire penală,

interpretarea unor termeni
1.1.Prezentele instrucţiuni contribuie la implementarea efectivă, uniformă şi corectă a legislaţiei procesuale şi altor legi care
reglementează activitatea de urmărire penală, vor exclude orice interese departamentale înguste, întru realizarea scopului
procesului penal, protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să
fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată.
1.2. Instrucţiunile instituie norme obligatorii şi executorii referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în organele
afacerilor interne şi reguli cu privire la interacţiunea în acest domeniu a subdiviziunilor împuternicite cu atribuţii de constatare şi
investigare a infracţiunilor.
1.3. În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, Legii cu privire la statutul ofiţerului de urmărire penală şi alte
acte legislative, următoarele noţiuni şi termeni semnifică:
Activitatea de urmărire penală în sens larg – reprezintă totalitatea eforturilor organelor de urmărire penală şi ale procurorului,
exercitate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, îndreptate la recepţionarea, înregistrarea, examinarea şi
soluţionarea sesizărilor cu privire la infracţiuni, declanşarea procesului penal şi asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea
acestuia în limitele legii, cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru colectarea
probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, stabilirea adevărului, pentru a se constata dacă
este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia.
Activitatea de urmărire penală în sens îngust – include lucrul propriu al organelor de urmărire penală şi a procurorului,
îmbinat cu contribuţia organelor de constatare, organelor care exercită măsuri operative de investigaţii şi altor persoane abilitate,
orientate la descoperirea informaţiilor cu privire la infracţiunile latente, recepţionarea, înregistrarea, examinarea şi soluţionarea
sesizărilor cu privire la infracţiuni, declanşarea şi realizarea procesului penal în scopul colectării probelor necesare cu privire la
existenţa infracţiunii, la identificarea şi stabilirea locului făptuitorului, respectiv pentru cercetarea sub toate aspectele, completă
şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului.
Bănuială rezonabilă – este situaţia în care organul de urmărire penală sau organul de constatare dispune de anumite informaţii
obiective că a fost săvârşită o infracţiune, care rezulta din conţinutul actelor procedurale şi/sau de constatare (sesizări, constatări
tehnico-ştiinţifice, medico-legale, revizii, procese verbale etc.).
Conducător al organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală – persoană cu funcţie de răspundere
a organului de poliţie, numită prin ordinul ministrului afacerilor interne, căruia reprezentanţii organului de urmărire penală îi
sunt subordonaţi doar organizatoric, fiind exclusă subordonarea procesuală (după caz, şef de direcţie, comisar etc.).
Control procesual – ansamblu de acţiuni desfăşurate în ordinea prevăzută de lege, în exclusivitate de către conducătorii
organelor de urmărire penală (inclusiv cei ierarhic superiori) sau de către procuror, asupra activităţii procesuale a ofiţerilor de
urmărire penală.
Dosarul penal – mapă, sau dispozitiv special adaptat pentru păstrarea tuturor actelor procedurale, altor documente, obiecte sau
materiale, ce se referă la o cauză penală concretă.
Organ de urmărire penală - subdiviziune constituită, în ordinea prevăzută de lege, prin ordinul ministrului MAI, care este
împuternicită cu atribuţii de a examina sesizările cu privire la infracţiuni şi de a efectua urmărirea penală conform competenţei
materiale sau teritoriale, după caz, departament, direcţie generală, direcţie, secţie, serviciu sau birou de urmărire penală.
Organ de constatare - subdiviziune constituită, prin ordinul ministrului afacerilor interne, în cadrul poliţiei, care în virtutea
atribuţiilor de serviciu este abilitată cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control, de exercitare a activităţii operative de
investigaţii şi de constatare a infracţiunilor.
Ofiţer de urmărire penală în sens procesual – persoană cu funcţie de răspundere, angajată prin ordinul ministrului afacerilor
interne în serviciu în cadrul unui organ de urmărire penală, care este anume desemnată prin rezoluţia conducătorului organului
de urmărire penală competent, să efectueze urmărirea penală în numele statului şi să reprezinte organul dat în cauza penală
respectivă.
Ofiţer de urmărire penală în sens instituţional (funcţional) – persoană cu funcţie de răspundere, angajată prin ordinul
ministrului afacerilor interne în cadrul unui organ de urmărire penală, implicit angajatul ce exercită interimatul acestei funcţii,
care are atribuţia de a acorda asistenţă juridică internaţională în materie penală şi de a executa comisiile rogatorii ale altor organe
de urmărire penală naţionale.
Rolul activ – prevede obligativitatea întreprinderii unor acţiuni prompte, ofensive, consecvente şi „pe urme fierbinţi”, fără
aşteptarea anumitor indicaţii, în scopul depistării şi documentării procesuale a datelor care pot fi folosite în calitate de probe,
pentru a se contata cît mai curând posibil circumstanţele indicate în articolul 96 Cod de procedură penală şi probele care le
dovedesc, luarea în mod de urgenţă a tuturor măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi

2
obiectivă, a circumstanţelor cauzei, pentru stabilirea adevărului, cu excluderea oricăror încercări de a tărăgăna soluţia finală,
identificarea şi executarea celor mai efective măsuri operative de investigaţii, executarea neîntârziată a indicaţiilor sau
dispoziţiilor date şi raportarea imediată despre neexecutarea acestora, luarea imediată a măsurilor în vederea depistării şi
înlăturării tuturor cauzelor ce au contribuit la comiterea ilegalităţilor etc.
Rezoluţie – indicaţie scrisă, adresată executorului de către un conducător, care conţine o poruncă, confirmare, exprimă un
accept, sau o soluţie, semnată de autorul ei, cu indicarea datei emiterii. Autorul rezoluţiei, sau indicaţiei, este obligat să ţină la
control executarea lor şi poartă răspundere personală de caracterul legal al acestora.
Raport denunţ – reprezintă un act întocmit de către lucrătorul organului de constatare prin care se constată şi se aduce la
cunoştinţa organului de urmărire penală informaţia care conţine o bănuiala rezonabilă cu privire la infracţiunea depistată de către
acesta.
Subordonare procesuală – raport de dependenţă a ofiţerului de urmărire penală faţă de conducătorul organului de urmărire
penală, inclusiv ierarhic superior, în limitele chestiunilor ce ţin de atribuţiile procesuale ale acestuia.
Subordonare organizatorică a ofiţerului de urmărire penală – raport de dependenţă faţă de conducătorul instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală şi conducătorul de subdiviziune teritorială, doar în limitele chestiunilor ce ţin de
angajare, concediere, comportament, ordinea şi disciplina interioară şi alte activităţi, care nu afectează atribuţiile şi independenţa
procesuală a reprezentanţilor organelor de urmărire penală.

2. Cadrul juridic al activităţii de urmărire penală

2.1.Activitatea de urmărire penală este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte şi de Codul de procedură penală.
2.2.Baza organizării activităţii de urmărire penală o constituie: Legea cu privire la statutul ofiţerului de urmărire penală, Legea
cu privire la procuratură, Legea cu privire la activitatea operativă de investigaţii, Legea cu privire la poliţie, Hotărârile
Parlamentului, Guvernului, Regulamentul Departamentului urmărire penală (în continuare DUP), Regulamentul
Departamentului poliţie (în continuare DP), regulamentele subdiviziunilor de urmărire penală, prezentele instrucţiuni, precum şi
alte acte normative departamentale sau interdepartamentale.

3. Principiile organizării activităţii de urmărire penală

3.1.La baza organizării activităţii de urmărire penală stau următoarele principii: legalităţii; dirijării şi organizării
comune a activităţii de urmărire penală în măsura în care aceasta nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a organelor
de urmărire penală; interacţiunii organelor de urmărire penală cu subdiviziunile poliţiei, organele de constatare, organele care
exercită activitate operativă de investigaţii, cu organele procuraturii şi alte organe de drept, cu cetăţenii şi cu colectivele de
muncă; oportunităţii, operativităţii şi transparenţei; păstrării confidenţialităţii în procesul penal, secretului de stat, comercial şi a
altor secrete ocrotite de lege.

CAPITOLUL II
Sistemul organelor de urmărire penală ale MAI,
statutul şi competenţa materială a acestora

1. Sistemul organelor de urmărire penală ale MAI

1.1.Organele de urmărire penală în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (în continuare MAI) se constituie de ministrul
afacerilor interne, la propunerea exclusivă a şefului DUP, în conformitate cu ierarhia prevăzută de Codul de procedură penală,
Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, Hotărârile Guvernului nr.778 din 27.11.2009 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea MAI, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia şi
nr.735 din 16.06.2003 cu privire la structura şi efectivul-limită ale serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor,
departamentelor şi altor autorităţi administrative centrale.
1.2.Sistemul organelor de urmărire penală al MAI este compus din următoarele subdiviziuni: Departamentul urmărire penală şi
subdiviziunile constituite în cadrul acestuia, Secţia urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, Secţia
urmărire penală a Direcţiei afacerilor interne a UTA Găgăuz-Yeri, Secţia urmărire penală a Direcţiei poliţiei în transporturi,
Secţia urmărire penală (şi serviciile din cadrul acesteia) a Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău, secţiile de urmărire
penală ale comisariatelor de sector, raionale şi municipale de poliţie şi birourile de urmărire penală ale comisariatelor de poliţie
în transporturi.
1.3. Departamentul urmărire penală, în cadrul MAI, dispune de statut de organ de urmărire penală central de primul nivel.
Secţiile de urmărire penală din cadrul Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău, Direcţiei afacerilor interne a UTA
Găgăuz-Yeri şi Direcţiei poliţei transporturi dispun de statut de organe de urmărire penală de nivelul doi, iar organele de
urmărire penală din cadrul subdiviziunilor teritoriale, cum ar fi comisariatele municipale, raionale şi în transporturi dispun de
statut de organe de urmărire penală de nivelul trei.
1.4.Centrul pentru combaterea traficului de persoane dispune de statut de organ de urmărire penală specializat.
1.5.Toate organele de urmărire penală cu statut inferior şi cele specializate, fiind parte componentă a întregului sistem de organe
de urmărire penală din cadrul MAI, organizatoric şi procesual, în limitele Codului de procedură penală, se subordonează DUP.

3
1.6.Organele de urmărire penală de nivelul trei, pe orizontală, organizatoric şi procesual, în limitele Codului de procedură
penală, sunt subordonate şi organelor de urmărire penală de nivelul doi, care activează în teritoriul asupra căruia se extinde
competenţa acestora.
1.7.Subdiviziunile de urmărire penală de toate nivelurile, inclusiv organul de urmărire penală specializat, dispun de
independenţă procesuală deplină în raport cu subdiviziunile poliţieneşti şi organele care exercită activitate operativă de
investigaţii, şi sunt subordonate, după caz, organizatoric doar ministrului afacerilor interne sau, după caz, conducătorului
subdiviziunii în cadrul cărora acestea activează, în măsura în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală.
1.8.Organele de urmărire penală se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii, de către ministrul afacerilor interne, la
propunerea exclusivă a şefului DUP.

2. Competenţa materială internă a organelor

de urmărire penală ale MAI
2.1.Departamentul urmărire penală are competenţă teritorială pe tot teritoriul Republicii Moldova şi competenţa materială,
stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează urmărirea penală în cauzele penale complexe, cu grad sporit de
dificultate la administrarea probelor ori care, având în vedere cuantumul prejudiciului, calitatea şi numărul participanţilor la
procesul penal sau întinderea faptelor pe raza teritorial-administrativă cu caracter internaţional sau republican, cît şi a cauzelor
ce prezintă rezonanţă şi pericol social sporit, inclusiv preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală
subordonate sau alte organe de urmărire penală, fie transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procurorul General sau
adjunctul acestuia.
2.2.Secţia urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, în calitate de organ specializat, are
competenţă teritorială pe tot teritoriul Republicii Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de
regulă efectuează urmărirea penală în cauzele pornite în legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 158, 164, 165, 167, 168, 206,
207, 220, 284 CP şi alte infracţiuni, care au tangenţă sau au fost comise în concurs cu infracţiunile sus-menţionate, inclusiv în
cele preluate, în condiţiile legii, de la alte organe de urmărire penală sau transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către
Procurorul General sau adjunctul acestuia.
2.3.Secţia urmărire penală a Direcţiei poliţiei în transporturi şi birourile de urmărire penală a comisariatelor de poliţie în
transporturi efectuează urmărirea penală, în limitele competenţei materiale, stabilite de art. 266 Cod procedură penală, dacă
aceste infracţiuni au fost comise în teritoriul deservit, inclusiv în cauzele transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către
Procuratura în transporturi, sau procuratura competentă.
2.4.Secţia urmărire penală a CGP mun. Chişinău are competenţă teritorială pe tot teritoriul municipiului Chişinău şi
competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează urmărirea penală în cauzele complicate,
cu multe episoade, fapte comise în diferite sectoare, în care este necesar de realizat un volum mare de lucru, în cauzele în care
figurează un număr mare de bănuiţi, învinuiţi şi părţi vătămate, cât şi pe infracţiunile prevăzute de art. 192 1, 264-266 şi 268-269
Cod penal, inclusiv preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate sau alte organe de urmărire
penală sau transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procuratura mun. Chişinău sau Procuratura Generală.
2.5.Secţia urmărire penală a Direcţiei afacerilor interne a UTA Găgăuz-Yeri are competenţă teritorială pe tot teritoriul UTA
Găgăuz-Yeri a Republicii Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează
urmărirea penală în cauzele complicate, cu multe episoade, fapte comise în diferite raioane ale UTA Găgăuz-Yeri, sau în care
este necesar de îndeplinit un volum mare de lucru, în cauzele în care figurează un număr mare de bănuiţi, învinuiţi şi părţi
vătămate, inclusiv în cauzele preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate sau transmise
pentru efectuarea urmăririi penale de către Procuratura UTA Găgăuz-Yeri sau procuratura competentă.
2.6. Subdiviziunile de urmărire penală din cadrul comisariatelor de poliţie municipale şi raionale dispun de competenţă
doar în teritoriul administrativ în care activează şi efectuează urmărirea penală, în limitele competenţei materiale, stabilite de art.
266 Cod procedură penală, inclusiv în cele transmise, în condiţiile legii, de alte organe de urmărire penală sau de către
procuratura competentă.

CAPITOLUL III
Statutul şi atribuţiile reprezentanţilor organului de urmărire penală

1. Statutul conducătorului organului de urmărire penală

1.1.Atribuţiile de conducător ale organului de urmărire penală le exercită persoana numită prin ordinul ministrului afacerilor
interne, în calitate de şef al subdiviziunii de urmărire penală centrală, teritorială sau specializată, abilitată cu atribuţii
independente de dirijare şi control a activităţii de urmărire penală în subdiviziunea pe care o conduce.
1.2.Doar conducătorul organului de urmărire penală este abilitat să reprezinte acest organ în raport cu alte instituţii sau
subdiviziuni, fără careva împuterniciri suplimentare şi să desemneze ofiţerii de urmărire penală pentru a examina sesizările cu
privire la infracţiuni sau să efectueze urmărirea penală în cadrul organului de urmărire penală respectiv. Departamentul urmărire
penală, în raport cu alte instituţii sau subdiviziuni, se reprezintă doar de către şeful acestuia sau, la indicaţia expresă a lui, de
către unul din adjuncţi.
1.3.De statut de conducător al organului de urmărire penală în cadrul MAI dispun: şeful Departamentului urmărire penală şi
adjuncţii acestuia, dacă aceştia concomitent conduc o subdiviziune separată, şefii subdiviziunilor constituite în cadrul DUP, şeful

4
secţiei urmărire penală al Centrului pentru combaterea traficului de persoane, şeful secţiei urmărire penală al Direcţiei afacerilor
interne a UTA Găgăuz-Yeri, şeful secţiei urmărire penală al Direcţiei poliţiei în transporturi, şeful secţiei urmărire penală (şi şefii
serviciilor constituite în cadrul acestei secţii) a Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău, şefii secţiilor urmărire penală
ale comisariatelor municipale, de sector şi raionale de poliţie.
1.4.În vederea exercitării atribuţiilor de conducător, şeful organului de urmărire penală, în limitele competenţei sale, este în drept
să emită dispoziţii care sunt obligatorii pentru reprezentaţii organului sau organelor de urmărire penală subordonate.
1.5.În perioada concediului ordinar, medical, sau în cazul absenţei conducătorului organului de urmărire penală din alte motive,
atribuţiile acestuia le execută adjunctul, sau unul din adjuncţii lui, anume desemnat prin dispoziţia sau la indicaţia scrisă a
conducătorului organului de urmărire penală.
1.6.În cazul în care funcţia de conducător al organului de urmărire penală devine vacantă atribuţiile acestuia vor fi încredinţate
temporar şefului adjunct al subdiviziunii respective, unuia din adjuncţi sau, după caz, ofiţerului superior de urmărire penală, prin
ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea exclusivă a şefului DUP.

2. Atribuţiile conducătorilor organelor de urmărire penală

2.1.Şeful Departamentului urmărire penală, în raport cu conducătorii organelor de urmărire penală de toate nivelurile din
cadrul OAI, inclusiv a celor constituite în DUP, dispune de statut de conducător ierarhic superior şi acţionează în limitele
atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, Regulamentul DUP, prezentele instrucţiuni şi alte acte normative departamentale
sau interdepartamentale.
2.2.Şeful DUP prin intermediul adjuncţilor şi conducătorilor subdiviziunilor constituite în cadrul DUP,
implementează politicile statului în domeniul activităţii de urmărire penală, organizează, dirijează, coordonează şi exercită
controlul exclusiv asupra activităţii procesuale a tuturor subdiviziunilor de urmărire penală ierarhic inferioare, contribuie la
realizarea independenţei procesuale şi conlucrării ofiţerilor de urmărire penală cu serviciile operative ale poliţiei, organele de
constatare, organele procuraturii, instanţele judecătoreşti şi cu alte organe de drept.
2.3.În virtutea atribuţiilor procesuale, şeful DUP este în drept să dispună, după caz, oricărui organ de urmărire penală
subordonat, de orice nivel, să examineze şi să soluţioneze, în ordinea prevăzută de lege, sesizările sau alte informaţii referitoare
la infracţiuni şi incidente.
2.4.Întru soluţionarea problemelor şi divergenţelor apărute în conlucrarea organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni ale
poliţiei, respectiv pentru a verifica care este rolul la descoperirea infracţiunilor a reprezentanţilor serviciilor operative incluşi în
grupurile de urmărire penală, şeful DUP organizează şedinţe, la care invită conducătorii subdiviziunilor, în cadrul cărora
activează organele de urmărire penală, conducătorii organelor de urmărire penală şi membrii grupurilor de urmărire penală.
2.5.Indicaţiile şefului DUP, date în conformitate cu legislaţia procesuală penală, Regulamentul DUP şi prezentele instrucţiuni,
sunt executorii pentru toţi reprezentanţii organelor de urmărire penală şi organelor de constatare.
2.6.Pe lângă şeful DUP, prin dispoziţia acestuia, se constituie şi activează un organ consultativ compus din şefii adjuncţi ai DUP
şi şefii de direcţii din cadrul acestei instituţii, care are ca scop să rezolve colegial şi transparent orice probleme ce ţin de
organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul MAI.
2.7.Şefii subdiviziunilor de urmărire penală de nivelul doi pe lângă atribuţiile expres prevăzute de lege, de actele normative
departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele proprii, dispun de statut de conducători ierarhic superiori în raport cu
subdiviziunile de urmărire penală subordonate şi au obligaţia de a implementa politicile promovate de DUP în sfera activităţii de
urmărire penală, de asemenea, sunt împuterniciţi să organizeze, dirijeze, coordoneze şi să exercite controlul activităţii de
urmărire penală a organelor de urmărire penală subordonate, implicit, să asigure şi să vegheze respectarea legislaţiei procesuale
în aceste organe şi să asigure independenţa procesuală a ofiţerilor subordonaţi.
2.8.Conducătorii organelor de urmărire penală de nivelul trei şi organului de urmărire penală specializat, pe lângă
atribuţiile expres prevăzute de lege, de actele normative departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele proprii, au
atribuţia de a implementa, în subdiviziunile pe care le conduc, politicile promovate de DUP în sfera activităţii de urmărire
penală, respectiv de a asigura rolul activ al organului de urmărire penală, efectuarea urmăririi penale, conform competenţei
materiale, sub toate aspectele, complet, obiectiv şi cu respectarea principiilor procesului penal.
2.9.Conducătorul organului de urmărire penală este obligat să exprime în permanenţă un rol activ în asigurarea
funcţionării normale a ofiţerului de urmărire penală, inclusiv interacţiunea acestuia cu organele de constatare, în soluţionarea
tuturor problemelor care apar pe parcursul urmăririi penale, cu identificarea şi lichidarea imediată a cauzelor, care pot influenţa
negativ aceasta activitate sau, după caz, să propună măsuri efective în această privinţă.
2.10.Conducătorul organului de urmărire penală (după caz, adjunctul acestuia) este obligat să contrasemneze
următoarele acte procedurale întocmite de ofiţerul de urmărire penală: ordonanţa de începere a urmăririi penale, procesul-verbal
de reţinere, ordonanţa de aducere silită, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau de terminare a urmăririi penale şi
poartă răspundere pentru calitatea şi legalitatea acestora.
Scrisorile şi adresările în alte organe sau instituţii se semnează în numele organului de urmărire penală doar de către
şeful acestuia. Adjuncţii în cazul dat sunt responsabili de calitatea proiectului, pe linia sa de activitate.
2.11.Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală exercită controlul şi este responsabil de respectarea de
către subalterni a termenilor procedurali.

5
 Conducătorul organului de urmărire penală, la plecarea subalternilor în concediul de odihnă anual, medical sau în
alte circumstanţe în care nu-şi pot exercita atribuţiile de serviciu, este obligat să retragă neîntârziat din procedura acestora
sesizările cu privire la infracţiuni şi cauzele penale pentru a fi transmise, în ordinea stabilită, altor ofiţeri de urmărire penală.
Sesizările cu privire la infracţiuni se transmit altor ofiţeri de urmărire penală de către conducătorul organului de
urmărire penală, iar cauzele penale de către procuror, la propunerea neîntârziată a şefului subdiviziunii de urmărire penală.
2.12.Conducătorul tuturor organelor de urmărire penală ierarhic inferioare sunt obligaţi să raporteze la timp şi în
scris conducerii DUP despre toate problemele existente, care pun în dificultate sau periclitează activitatea de urmărire penală şi
să înainteze propuneri în vederea lichidării acestora, inclusiv cu implicarea conducerii ierarhic superioare.
2.13.Şeful organului de urmărire penală, în dependenţă de numărul de subalterni, prin dispoziţie scrisă, poate delega
adjuncţilor o parte din atribuţiile ce îi revin. Dispoziţia respectivă, de regulă, se emite la începutul anului (sau la desemnarea în
funcţie) de către conducătorul organului de urmărire penală teritorial sau specializat şi urmează a fi coordonată cu conducerea
Direcţiei dirijare şi control a urmării penale a DUP. Aceste prevederi se răsfrâng şi asupra şefilor adjuncţi ai DUP, dacă aceştia
nu conduc o subdiviziune separată, şefilor direcţiilor implicite, şi alte organe de urmărire penală centrale, cu excepţia
coordonării dispoziţiei respective cu conducerea Direcţiei dirijare şi control a urmării penale a DUP.
Dispoziţia va conţine expres, care atribuţii concret sunt delegate, fie în raport cu anumite cauze penale, sau în
privinţa unor ofiţeri de urmărire penală.
În lipsa unei astfel de dispoziţii, şeful organului de urmărire penală îşi va exercita de unul singur atribuţiile ce îi
revin şi va fi responsabil personal de organizarea activităţii de urmărire penală.
2.14.Întru excluderea cazurilor de corupţie şi protecţionism în activitatea subalternilor, conducătorii nemijlociţi ai
organelor de urmărire penală vor:
- admite deplasarea în orele de serviciu a subalternilor, în afara sediului, doar în baza permisiunii prealabile, strict după
necesităţi imperative, cu verificarea activităţilor întreprinse în perioada învoirii;
- supraveghea ca întâlnirile ofiţerilor de urmărire penală cu părţile în proces să aibă loc doar în birourile de serviciu, cu excepţia
cazurilor în care acţiunile de urmărire penală urmează să fie efectuate în afara sediului organului de urmărire penală;
- atenţiona în permanenţă ofiţerii de urmărire penală asupra excluderii întâlnirilor private cu părţile sau alţi participanţi la
procesul penal, alte persoane interesate, verificând în permanenţă respectarea acestei interdicţii;
- propune imediat procurorului de a retrage cauza penală din procedura ofiţerului de urmărire penală, dacă există temeiuri de
recuzare sau plângeri referitoare la imparţialitatea acestuia, fie dacă se identifică anumite tendinţe neobiective, manifestări
părtinitoare, încălcări flagrante a prevederilor legale şi garanţiilor procesuale ale părţilor;
- exclude oricare interese personale sau conflicte de interese în desfăşurarea urmăririi penale, asigurând respectarea strictă de
către subalterni a limitelor competenţei procesuale;
- dezvolta şi menţine, în permanenţă, la ofiţerii de urmărire penală spiritul respectării legalităţii, devotamentului faţă de serviciu
şi imparţialităţii în procesul penal;
- identifica, în permanenţă, predispoziţiile, părţile vulnerabile ale subalternilor şi riscurile posibile care pot genera situaţii
coruptibile;
- studia sub răspundere personală candidaţii la încadrare, avansare sau promovare în funcţiile de conducere a organelor de
urmărire penală, ţinând cont de calităţile morale, în special, atrăgându-se atenţie la predispunerea acestora la fapte de corupere
sau protecţionism;
- dispune imediat efectuarea anchetelor de serviciu pe fiece caz de implicare a ofiţerilor de urmărire penală în oricare activităţi
care pot genera sau se pot transforma în acte de corupţie sau protecţionism.
2.15.Conducătorii organelor de urmărire penală vor raporta obligatoriu, în scris, conducerii DUP al MAI, despre oricare
încercare de corupere, influenţă ilegală întru adoptarea hotărârilor, interes direct sau indirect în soluţionarea cauzei penale,
despre implicarea unor angajaţi ai organelor afacerilor interne (în continuare OAI), cunoştinţe sau alte persoane în desfăşurarea
procesului penal. În acest scop a se întocmi un registru în care vor fi reflectate informaţiile de acest gen şi rezultatele soluţionării
lor.

3. Statutul ofiţerului de urmărire penală

3.1.Atribuţiile de ofiţer de urmărire penală le execută doar persoana numită în această funcţie în ordinea prevăzută de lege.
3.2.Angajaţii organelor abilitate cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii operative de
investigaţii, care au statut de persoane învestite cu funcţii de constatare a infracţiunilor, pot avea atribuţii de ofiţer de urmărire
penală numai în cazul desemnării lor, la propunerea ofiţerului de urmărire penală, prin ordonanţa procurorului, pe o cauză penală
concretă. În acest caz, referitor la activitatea procesuală a acestora, ei sunt subordonaţi ofiţerului conducător al grupului de
urmărire penală şi indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală.
3.3.În cazul în care angajatul organelor abilitate cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii
operative de investigaţii se desemnează cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală într-o cauză concretă, conducătorul nemijlocit al
acestuia este obligat să asigure prezenţa lui la conducătorul grupului de ofiţeri de urmărire penală, pentru executarea sarcinilor
ce îi revin.
3.4.Conducătorul angajatului care a fost desemnat cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală pe o cauză concretă i se interzice să se
implice în activitatea procesuală a acestuia, să-i creeze impedimente sau să-l sustragă de la executarea indicaţiilor superiorului
grupului de urmărire penală.

6
3.5.Deşi ofiţerul de urmărire penală se subordonează organizatoric conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit
organul de urmărire penală sau, după caz, conducătorului de subdiviziune teritorială, oricum această subordonare se extinde doar
în limitele în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a acestuia.
3.6.Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii conducătorului organului în cadrul căruia este constituit sau
activează organul de urmărire penală în legătură cu activitatea sa procesuală, măsurile procesuale preconizate, decât în limitele
în care aceasta este necesară pentru planificarea şi acordarea asistenţei sau ajutorului în cadrul interacţiunilor procesuale sau
activităţilor complexe cu organele de constatare sau care exercită activitatea operativă de investigaţii.
3.7.Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de păstrarea secretului urmării penale şi, în limitele legii, decide de sine stătător
sau în coordonare cu conducătorul organului de urmărire penală, asupra necesităţii prezentării unor conducători ai organelor
poliţieneşti (şef de direcţie, comisar) a anumitor materiale din cauzele penale, însă nici într-un caz cauzele penale nu se prezintă
pentru control acestor conducători.
3.8.După caz, şeful organului de constatare poate solicita în scris copiile unor materiale pentru a planifica măsuri operative de
investigaţii sau alte activităţi, inclusiv de profilaxie, însă limitele în care pot fi prezentate le decide ofiţerul şi conducătorul
organului de urmărire penală. Totodată, ultimii pot aplica procedura stabilită de al. (2) art. 212 Cod de procedură penală în ceea
ce priveşte, asigurarea secretului urmăririi penale.

4. Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală

4.1.Ofiţerul de urmărire penală dispune strict doar de atribuţiile expres prevăzute de actele legislative sau normative
departamentale sau interdepartamentale.
4.2.În cazul în care un act normativ contravine legii sau dacă există neconcordanţe între anumite prevederi legale şi Constituţia
Republicii Moldova, sau dacă legislaţia naţională contravine tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte,
ofiţerul de urmărire penală este obligat să aplice direct actul ierarhic superior.
4.3.Ofiţerul de urmărire penală prezintă obligatoriu pentru contrasemnare conducătorului organului de urmărire penală sau,
după caz, adjunctului împuternicit al acestuia, următoarele acte procedurale: ordonanţa de începere a urmăririi penale, procesul -
verbal de reţinere, ordonanţa de aducere silită, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau de terminare a urmăririi
penale.
4.4.Ofiţerul de urmărire penală păstrează toate materialele şi actele procedurale, referitoare la cauza penală exclusiv în dosarul
penal şi le prezintă integral fără întârziere la control, la prima cerinţă a conducătorului organului de urmărire penală sau a
conducătorilor ierarhic superiori.
Reprezentanţii organului de urmărire penală ierarhic inferior nu sunt în drept să refuze prezentarea materialelor cauzelor penale
la control reprezentanţilor împuterniciţi ai organelor de urmărire penală ierarhic superioare, inclusiv motivând precum că
procurorul nu ar permite. În cazul dat, mai întâi se prezintă materialele la cerinţă, concomitent doar se informează verbal
procurorul, însă fără a se solicita acordul acestuia.
4.5.Transmiterea din posesia ofiţerului de urmărire penală a materialelor dosarului penal sau a sesizărilor cu privire la infracţiuni
spre control, se consemnează in scris, prin recipisă sau scrisoare de însoţire.
4.6.Păstrarea în afara dosarului penal a materialelor ce se referă la cauza penală constituie o încălcare a disciplinei de muncă,
fapt care poate genera răspunderea disciplinară. O abatere de la procedura respectivă se admite doar în cazul în care dosarul
penal conţine o informaţie scrisă despre aceasta.
4.7.Ofiţerul de urmărire penală este obligat să expedieze cauzele penale, rapoartele, demersurile, actele procedurale,
corespondenţa şi alte materiale oficial, prin intermediul cancelariei subdiviziunii în care activează.
În cazul în care anumite documente (răspunsuri la interpelări, scrisori, adresări, demersuri, rapoarte de constatare, expertize etc.)
parvin la organul de urmărire penală, cu excepţia celor dobândite de ofiţerul de urmărire penală prin realizarea actelor
procedurale (ridicare, percheziţie, cercetarea la faţa locului, etc.), actele respective se înregistrează obligatoriu în cancelaria
organului de urmărire penală sau a subdiviziunii în care acesta activează şi se anexează imediat la materialele cauzei penale
conform rezoluţiei conducătorului respectiv.
Se interzice anexarea documentelor la cauza penală sau la alte dosare fără înregistrarea acestora în cancelaria subdiviziunii de
urmărire penală sau a organului în care acesta activează şi fără rezoluţia şefului.
4.8.Dacă în cadrul procesului penal, ofiţerul de urmărire penală depistează careva ilegalităţi sau abateri de la prezentele
instrucţiuni în activitatea reprezentanţilor altor servicii ale afacerilor interne, acesta conducându-se de alin. (2) art. 217 Cod
procedură penală, va informa conducătorul organului de urmărire penală întru sesizarea factorilor de decizie competenţi de
înlăturarea încălcărilor admise, lichidarea cauzelor şi condiţiilor care le-au generat.
4.9.Ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat sau cât mai curând posibil, rudele victimelor care au decedat
sau au fost internate în spital ca urmare a vătămărilor corporale primite în urma infracţiunii.
4.10.Ofiţerului de urmărire penală i se interzice: să expună poziţia prealabilă a organului pe care îl reprezintă vizavi de
rezultatele soluţionări sesizărilor cu privire la infracţiuni sau cauzelor penale, fie să comenteze deciziile adoptate de colegi; să
întreprindă acţiuni sau să creeze anumite situaţii, care ar putea sugera părţilor procesului penal sau altor participanţi că are
interese directe sau indirecte în desfăşurarea procesului penal şi să primească de la persoane fizice sau juridice, în legătură cu
exercitarea atribuţiilor de serviciu, bani, titluri de valoare, bunuri, servicii sau alte avantaje patrimoniale, inclusiv sponsorizări.
4.11.Întâlnirile private cu părţile, alţi participanţi la procesul penal sau alte persoane interesate constituie o abatere de la Codul
de etică şi deontologie a poliţistului.

7
 4.12.Despre orice implicare ilegală a unor conducători sau persoane cu funcţii de răspundere în activitatea procesuală,
ofiţerul de urmărire penală este obligat să raporteze conducătorului organului de urmărire penală nemijlocit sau ierarhic superior.
4.13.În cazul prezenţei circumstanţelor de incompatibilitate, la efectuarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală este
obligat să facă în ordinea stabilită o declaraţie de abţinere de la efectuarea urmăririi penale în cauza respectivă.
4.14.De regulă, ofiţerul de urmărire penală efectuează actele de urmărire penală în biroul său de serviciu, cu excepţia cazurilor în
care legea permite altfel, fie când abaterea este strict necesară în scopul asigurării rolului activ al organului ori termenului
rezonabil al urmăririi penale şi nu pune în pericol garanţiile procesuale.
4.15.La cercetarea infracţiunilor ofiţerul de urmărire penală este obligat să folosească evidenţele criminalistice şi să contribuie în
ordinea stabilită la completarea acestora şi să utilizeze pe larg mijloacele tehnice, după caz, să apeleze, în scopul prevenirii şi
investigării infracţiunilor la mijloacele de informare în masă (presă, radio, televiziune etc.).
4.16.Conform ordinii stabilite, ofiţerul de urmărire penală întocmeşte obligatoriu o dare de seamă cu privire la sesizările şi
cauzele penale aflate în procedură pe care o semnează şi o prezintă conducătorului organului de urmărire penală.
4.17.Înainte de plecare în concediul de odihnă anual, medical sau în alte circumstanţe în care nu-şi poate exercita
atribuţiile, ofiţerul de urmărire penală este obligat să predea (prin act de primire-predare) conducătorului organului de urmărire
penală sesizările cu privire la infracţiuni şi cauzele penale pentru a se decide transmiterea lor altor ofiţeri de urmărire penală.
4.18.În cazul depunerii raportului de transfer sau eliberare din funcţie ofiţerul de urmărire penală este obligat să transmită
conducătorului organului de urmărire penală toate materialele referitoare la sesizări cu privire la infracţiuni, cauze penale,
corpurile delicte şi alte documente de serviciu, întocmind obligatoriu, în două exemplare, actul de primire-predare, semnat de
persoana care transmite şi persoana care primeşte.

CAPITOLUL IV
Sistemul organelor de constatare, competenţa materială a acestora
1.Sistemul organelor de constatare ale MAI
1.1.Organele de constatare în cadrul MAI se constituie de ministrul afacerilor interne, la propunerea exclusivă a şefului DP, în
conformitate cu Codul de procedură penală, Legea cu privire la poliţie, Hotărârile Guvernului şi alte acte legislative şi normative
aferente.
1.2.Din sistemul organelor de constatare ale MAI fac parte: Departamentul poliţie, Direcţia generală servicii
operative, Direcţia generală poliţie ordine publică, Direcţia poliţiei rutiere, Direcţia poliţie transporturi, Direcţia investigare a
fraudelor, Direcţia misiuni speciale şi subdiviziunile din cadrul acestor organe, Centrul pentru combaterea traficului de persoane,
Direcţia investigaţii şi securitate internă, Biroul migraţie şi azil, Direcţia afacerilor interne a UTA „Găgăuz-Yeri”, comisariatele
de poliţie municipale, raionale şi în transporturi, oricare alte instituţii sau subdiviziuni de poliţie, desemnate cu atribuţii de
constatare a infracţiunilor.
1.3.Organe de constatare de primul nivel în cadrul MAI sunt: Departamentul poliţie, Direcţia generală servicii operative,
Direcţia generală poliţie ordine publică, Direcţia poliţiei rutiere, Direcţia poliţie transporturi, Direcţia investigare a fraudelor,
Biroul migraţie şi azil.
1.4.Organe de constatare de nivelul doi în cadrul MAI sunt: Comisariatul general de poliţie al mun. Chişinău şi
Direcţia afacerilor interne a UTA Găgăuz-Yeri.
1.5.Organe de constatare de nivelul trei în cadrul MAI sunt comisariatele de poliţie municipale, raionale, în
transporturi şi alte organe abilitate cu astfel de atribuţii.
1.6.De statut de organe de constatare specializate în cadrul MAI dispun Centrul pentru combaterea traficului de persoane şi
Direcţia investigaţii şi securitate internă.
1.7.Organele de constatare se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii, de către ministrul afacerilor interne, la propunerea
exclusivă a şefului DP.

2. Competenţa organelor de constatare

2.1.Competenţa materială a organelor de constatare ale poliţiei, este stabilită de art. 273 Cod procedură penală.
2.2.Organele de constatare (poliţia) au sarcina de a efectua măsuri operative de investigaţii, inclusiv de a utiliza înregistrări
audio şi video, filmări, fotografieri, şi de a efectua acţiunile de constatare, prevăzute de alin. (2) art. 273 Cod de procedură
penală, în scopul descoperirii indicilor infracţiunii şi persoanelor care au săvârşit-o, respectiv, de a executa dispoziţiile ofiţerului
de urmărire penală cu privire la reţinere, aducerea silită, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi de a acorda ajutor
ofiţerului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de urmărire penală.
2.3.Întru realizarea atribuţiilor procesuale organele de constatare recepţionează şi examinează adresările anonime, cererile,
comunicările orale sau scrise, inclusiv cele parvenite prin telefon şi alte mijloace tehnice, date publicităţii în mass-media, sau
parvenite din alte surse, ce se referă la fapte sau incidente, însă care în sine, în lipsa unor acte de constatare suplimentare nu
conţin descrierea şi nu demonstrează o bănuială rezonabilă despre o infracţiune concretă şi nu pot servi temei pentru pornirea
urmăririi penale, impunându-se necesitatea efectuării unui control suplimentar.
2.4.În condiţiile Codului de procedură penală, organele de constatare premergător urmării penale, efectuează acţiuni de constare
doar în scopul depistării indiciilor şi confirmării bănuielii rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunii sau a circumstanţelor
care exclud urmărirea penală. În timp ce, circumstanţele în care s-a comis infracţiunea şi alte date cu referire la aceasta constituie
obiectul activităţii organelor de urmărire penală, realizat după declanşarea procesului penal.

8
 2.5.Organele de constatare de primul şi al doilea nivel, de regulă intervin şi contribuie activ la constatarea
infracţiunilor, indiferent de locul comiterii acestora, în special a celor deosebit de grave şi excepţional de grave, implicit a
infracţiunilor comise de grupări sau organizaţii criminale.
2.6.Organele de constatare de nivelul trei au obligaţia de a constata şi înregistra toate infracţiunile comise în
teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente.
2.7.Organele de constatare de primul nivel, pe liniile de activitate, pe întreg teritoriul ţării (sau după caz în
teritoriul stabilit), iar cele de nivel doi, în limitele teritoriului deservit, au obligaţia de a verifica şi a contribui prin controale
speciale întru realizarea sarcinilor puse în faţa organelor de nivelul trei în ceea ce priveşte rolul activ al acestora în depistarea şi
înregistrarea tuturor infracţiunilor, comise în teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente.
2.8.Centrul pentru combaterea traficului de persoane, în calitate de organ de constatare specializat, este obligat să constate
infracţiunile comise pe teritoriul Republicii Moldova, în special a celor prevăzute de art. 158, 164, 165, 167, 168, 206, 207, 220,
284 Cod penal şi alte infracţiuni, care au tangenţă sau au fost realizate în concurs cu infracţiunile menţionate.
2.9.Direcţia investigaţii şi securitate internă, în calitate de organ de constatare specializat, are obligaţia de a depista şi
documenta infracţiunile săvârşite de angajaţii ministerului afacerilor interne, indiferent de locul acestora.
2.10.Organele de constatare de nivelul doi şi trei pot efectua acţiuni de constatare în afara teritoriului în care acestea activează,
însă cu informarea prealabilă a conducerii organului de constatare din teritoriul respectiv.

CAPITOLUL V
Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare

1. Atribuţiile şefului Departamentului poliţie

1.1.Şeful Departamentului poliţie, în raport cu conducătorii organelor de constatare de toate nivelurile din cadrul OAI, cu
excepţia Direcţiei investigaţii şi securitate internă, dispune de statut de conducător ierarhic superior şi acţionează în limitele
atribuţiilor şi competenţelor atribuite prin lege, Regulamentul DP, prezentele instrucţiuni şi alte acte normative departamentale
sau interdepartamentale.
1.2.Şeful DP, prin intermediul adjuncţilor şi conducătorilor subdiviziunilor constituite în cadrul acestei instituţii, implementează
politicile statului în domeniul constatării infracţiunilor, organizează, dirijează, coordonează şi exercită controlul asupra activităţii
organelor de constatare subordonate, inclusiv a celor din cadrul DP, implicit organizează acordarea ajutorului metodico-practic
organelor de constatare la descoperirea infracţiunilor, întreprinde acţiuni în vederea asigurării respectării legalităţii în activitatea
de descoperire a infracţiunilor.
1.3.În virtutea atribuţiilor procesuale, şeful DP este în drept să dispună, după caz, oricărui organ de constatare subordonat, de
orice nivel, să examineze, în ordinea prevăzută de lege, informaţiile referitoare la infracţiuni şi incidente.
1.4.Întru verificarea activităţii organelor de constatare şeful DP organizează şedinţe la care invită reprezentanţii acestora.
1.5.Indicaţiile şi cerinţele şefului DP date în conformitate cu legislaţia în vigoare, Regulamentul DP şi prezentele instrucţiuni
sunt executorii pentru toţi reprezentanţii organelor de constatare.
2. Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul doi
2.1.Conducătorii organelor de constatare de nivelul doi pe lângă atribuţiile expres prevăzute de lege, de actele normative
departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele proprii, dispun de statut de conducători ierarhic superiori în raport cu
organele de constatare subordonate şi au obligaţia de a implementa politicile promovate de DP în sfera activităţii de constatare a
infracţiunilor, de asemenea, sunt împuterniciţi să organizeze, dirijeze, coordoneze şi să exercite controlul activităţii organelor de
constatare subordonate, implicit să asigure respectarea legislaţiei procesuale în aceste organe.

3. Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare

de nivelul trei şi celor specializate
3.1.Conducătorii organelor de constatare de nivelul trei şi celor specializate au atribuţia de a implementa, în subdiviziunile pe
care le conduc, după caz, politicile promovate de DP în sfera activităţii de constatare a infracţiunilor, respectiv de a asigura
efectuarea acţiunilor de constatare, în conformitate cu legea şi conform competenţei materiale.
3.2.Conducătorii organelor de constatare dispun şi de alte atribuţii prevăzute de lege, actele normative
departamentale sau interdepartamentale.

CAPITOLUL VI
Organizarea la general a activităţii de urmărire penală

1. Crearea condiţiilor necesare pentru activitatea de urmărire penală

1.1.Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală sau au sediul ofiţerii de urmărire penală,
întru asigurarea confidenţialităţii urmăririi penale, este obligat să asigure fiecare ofiţer de urmărire penală cu birou individual de
serviciu, cu mijloace tehnico-materiale şi alt inventar necesar pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu (mese, scaune, dulapuri,
telefon de serviciu fix şi mobil conectate la reţea, tehnică criminalistică şi specială, respectiv safeuri, computer, tehnică audio-
video, tehnică de multiplicat şi alte rechizite de birou).

9
1.2.Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu, va amenaja o
încăpere destinată pentru întrevederea avocaţilor cu persoanele reţinute sau arestate preventiv şi va asigura realizarea în condiţii
confidenţiale a acestui drept.
1.3.Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu, va asigura organul
de urmărire penală cu transport de serviciu şi cantitatea de carburanţi necesară pentru executarea atribuţiilor procesuale, va
întreprinde măsuri în vederea dotării angajaţilor organelor de urmărire penală cu uniformă de serviciu în conformitate cu actele
normative în domeniu.
1.4.Pentru păstrarea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte, conducătorul organului în cadrul căruia activează
subdiviziunea de urmărire penală este obligat să amenajeze încăperi speciale în corespundere cu cerinţele prevăzute de actele
normative în vigoare.
1.5.La eliberarea sau transferarea lucrătorului responsabil pentru evidenţa şi păstrarea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor
delicte, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală prin dispoziţie numeşte o comisie care
va efectua inventarierea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte transmise pentru evidenţă şi păstrare.
În cazul constatării pierderii materialelor, cauzelor penale sau corpurilor delicte în mod obligatoriu se va efectua o anchetă de
serviciu, concomitent conducătorul organului de urmărire penală va lua măsurile prevăzute de lege în vederea iniţierii procedurii
de restabilire a dosarului penal sau a documentelor dispărute.
1.6.Se interzice semnarea foii de achitare, la transferul sau eliberarea din funcţie a conducătorului organului de urmărire penală
sau ofiţerului de urmărire penală, dacă aceştia n-au transmis materialele cauzelor penale sau sesizărilor cu privire la infracţiuni
ori corpurile delicte prin act de primire-predare.
1.7.Organele de urmărire penală pot să dispună de cancelarie proprie, iar în lipsa acesteia, sunt în drept să folosească
nestingherit cancelaria organului în cadrul căruia activează.
1.8.Reprezentanţii organelor de urmărire penală la executarea atribuţiilor ce le revin sunt în drept să poarte haine
civile, să deţină, să păstreze şi să poarte arma de foc din dotare.
1.9.Conducătorii organelor de constatare au obligaţia de a asigura cu mijloace tehnico-materiale suficiente pentru
exercitarea atribuţiilor de serviciu şi pe reprezentanţii organelor de constatare.

2. Planificarea la general a activităţii de urmărire penală

2.1.Activităţile manageriale în cadrul organelor de urmărire penală se efectuează în conformitate cu principiile de management
în sistemul MAI, aprobate prin Ordinul MAI nr.444 din 26.12.2008.
2.2.Planul măsurilor organizatorice de bază a organului în cadrul căruia activează organul de urmărire penală trebuie să conţină,
de asemenea, măsuri complexe orientate la: descoperirea infracţiunilor, reacţionarea oportună la sesizările despre infracţiuni,
asigurarea deplasării imediate a grupului operativ în componenţa deplină la locul infracţiunii, consolidarea colaborării organului
de urmărire penală cu alte subdiviziuni la cercetarea infracţiunilor, crearea condiţiilor necesare pentru îndeplinirea cu succes şi
legală de către ofiţerii de urmărire penală a atribuţiilor procesuale.
2.3.Planurile de activitate ale organelor de urmărire penală în mod obligatoriu trebuie să conţină: măsuri concrete (în
caz de necesitate coordonate cu alte servicii) îndreptate spre descoperirea infracţiunilor, îmbunătăţirea lucrului ofiţerilor de
urmărire penală, sporirea nivelului controlului procesual asupra activităţii lor, perfecţionarea metodicii şi tacticii efectuării
urmăririi penale, respectarea termenilor fixaţi pentru efectuarea urmăririi penale, acordarea ajutorului practic ofiţerilor de
urmărire penală, propagarea şi implementarea în practică a experienţelor avansate în cercetarea infracţiunilor.
2.4.Măsurile de organizare a lucrului ofiţerilor de urmărire penală se stabilesc în planurile de activitate ale organelor de urmărire
penală. Conţinutul acestora trebuie să corespundă maximal politicilor de urmărire penală promovate de DUP şi să fie bazate pe
generalizările şi analiza rezultatelor obţinute în combaterea criminalităţii în teritoriul respectiv.

3. Planificarea activităţii desfăşurate în cauzele penale

3.1.Ofiţerul de urmărire penală este obligat să-şi organizeze activitatea în aşa fel ca în cel mai scurt posibil termen şi în mod
neîntârziat, să cerceteze obiectiv, multilateral, sub toate aspectele fiece sesizare sau cauză penală din gestiunea sa. În acest scop,
ofiţerul de urmărire penală, în termen restrâns din momentul parvenirii sesizării cu privire la infracţiune, după caz, de la
începerea urmăririi penale, bazându-se pe informaţiile de care dispune şi pe versiunile înaintate, va întocmi, ulterior, la apariţia
necesităţii, va completa, planul acţiunilor de urmărire penală şi măsurilor operative de investigaţii, necesare pentru soluţionarea
justă a cazului.
Planul cu privire la acţiunile de urmărire penală şi măsurile operative de investigaţii trebuie să conţină: descrierea scurtă a
circumstanţelor infracţiunii, versiunile înaintate în baza informaţiilor şi probelor acumulate, acţiunile de urmărire penală şi
măsurile operative de investigaţii necesare în vederea confirmării sau excluderii versiunilor înaintate, executorul şi termenul
concret de realizare a acţiunilor planificate.
3.2.Ofiţerul de urmărire penală şi angajaţii serviciilor operative, incluşi în componenţa grupului de urmărire penală, ţinând cont
de datele acumulate la etapa iniţială a urmăririi penale, după caz, pot să întocmească în comun planul acţiunilor de urmărire şi
măsurilor operative de investigaţii. Planul comun va prevedea măsuri pentru toate serviciile care urmează a fi implicate în
descoperirea infracţiunii.
3.3.De regulă, planul acţiunilor de urmărire penală se aprobă de către conducătorul organului de urmărire penală, iar în cazul în
care în plan sunt incluse şi măsuri operative de investigaţii acesta se aprobă obligatoriu şi de conducătorul subdiviziunii în cadrul

10
căreia activează persoanele incluse în calitate de executori. Măsurile operative de investigaţii planificate de ofiţerul de urmărire
penală sunt obligatorii spre executare pentru persoanele împuternicite.
3.4.Conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire
penală efectuează, pe liniile de activitate, controlul asupra executării acţiunilor şi măsurilor planificate şi acordă subalternilor
ajutorul practic necesar în realizarea legală şi cu succes a acestora.
3.5.În cazul în care conducătorul subdiviziunii operative, din anumite motive pe care le consideră întemeiate, refuză să aprobe
planul acţiunilor de urmărire penală şi măsurilor operative de investigaţii, dânsul va expune în scris obiecţiile sale pe care le va
expedia conducătorului organului de urmărire penală ierarhic superior spre a se expune asupra acestora. Obiecţiile respective,
după caz, se pot expedia pentru informare şi conducătorului organului de constatare ierarhic superior.
3.6.Despre termenii şi calitatea realizării măsurilor operative de investigaţii incluse în plan se poate discuta la şedinţele operative
pe lângă conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală.

4. Şedinţele pe lângă conducătorul organului de urmărire penală

4.1.Conducătorul organului de urmărire penală este obligat să organizeze după necesitate, dar nu mai rar de o dată
pe săptămână, şedinţe operative cu ofiţerii de urmărire penală din subordine în scopul abordării şi rezolvării problemelor apărute
pe parcursul activităţii, verificării indicaţiilor date subalternilor, discutării lacunelor admise de unii ofiţeri de urmărire penală la
efectuarea urmăririi penale, aducerii la cunoştinţă a actelor legislative şi normative, a indicaţiilor conducătorilor superiori etc.
În cadrul acestor şedinţe nu pot fi puse în discuţie acţiuni de urmărire penală planificate sau cauze penale concrete,
decât în măsura în care aceasta nu va duce la divulgarea secretului urmării penale. În acest scop se convocă şedinţe speciale.
4.2.Conducătorul organului de urmărire penală, pentru a verifica activitatea în cadrul proceselor penale din
procedura organului subordonat, în limitele competenţei, este în drept să convoace şedinţe, la care pot fi invitaţi membrii
grupului de urmărire penală, inclusiv lucrătorii operativi.
4.3.Referitor la şedinţele efectuate se întocmesc obligatoriu procese-verbale. Procesele-verbale trebuie să conţină
date referitoare la: data petrecerii şedinţei, persoanele participante, indicaţiile date, executorii, date referitoare la controlul şi
termenii executării. Indicaţiile trebuie să fie adresate în mod clar, iar termenul stabilit sa fie suficient pentru executare. Procesul-
verbal este semnat obligatoriu de conducător şi persoana care l-a întocmit.

5. Pregătirea profesională a reprezentanţilor organelor

de urmărire penală şi organelor de constatare
5.1.Instruirea şi perfecţionarea profesională a angajaţilor organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare se
petrece în continuu, în conformitate cu actele normative respective, în instituţia în care acestea activează.
5.2.Lucrătorii organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare sunt obligaţi să-şi ridice în permanenţă
nivelul de pregătire profesională, atât în cadrul orelor de pregătire profesională, cât şi individual.
5.3.Angajaţii organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare au obligaţia de a studia în permanenţă actele
legislative, modificările şi completările operate în acestea, actele normative departamentale şi interdepartamentale, literatura de
specialitate, instrucţiunile şi recomandările metodice ale MAI, DUP, DP şi Procuraturii Generale.
5.4.La examinarea corespunderii funcţiei ocupate, la stimularea şi promovarea în funcţie a lucrătorilor organelor de
urmărire penală şi a organelor de constatare se va ţine cont de atitudinea acestora faţă de perfecţionarea profesională.
5.5.Organele ierarhic superioare de urmărire penală şi de constatare au obligaţia de a verifica periodic nivelul de
pregătire profesională, de a analiza activitatea organelor din subordine, de a acorda ajutor metodic şi practic, de a elabora
îndrumări metodice şi a răspândi practicile avansate.

6. Constituirea grupurilor operative şi de urmărire penală

6.1.Pe lângă unităţile de gardă a OAI, conducătorul acestora în conformitate cu graficul respectiv, constituie zilnic grupul sau, în
dependenţă de situaţia operativă, mai multe grupuri operative şi de urmărire penală, care activează pe parcursul a 24 ore, în
următoarea componenţa: ofiţerul de urmărire penală-superior al grupului, inspectorul poliţei criminale, inspectorul operativ de
sector, specialistul criminalist, inspectorul poliţiei rutiere, după caz, şi alţi angajaţi ai organelor de poliţie.

CAPITOLUL VII
Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele
de constatare în activitatea de urmărire penală

1. Scopul şi sarcinile interacţiunii

1.1.Scopul şi sarcinile de bază ale interacţiunii organelor de urmărire penală cu organele de constatare sunt:
- prevenirea, relevarea, curmarea şi descoperirea activităţilor infracţionale şi a persoanelor care le organizează, le
comit sau le-au comis;
- cercetarea obiectivă, completă şi sub toate aspectele a infracţiunilor;
- acordarea ajutorului organului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de urmărire penală;
- efectuarea măsurilor operative de investigaţii;

11
 - demascarea persoanelor care au comis infracţiuni, reţinerea, aducerea forţată sau arestarea acestora în ordinea
prevăzută de lege;
- căutarea persoanelor care se sustrag de la răspunderea penală şi a persoanelor dispărute fără urmă;
- căutarea bunurilor care s-au pierdut în urma infracţiunii;
- asigurarea restituirii la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune;
- asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane;
- stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii şi luarea măsurilor întru înlăturarea
acestor cauze şi condiţii;
- respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului atât în procesul penal, cât şi pe parcursul activităţii
operative de investigaţii.
- repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în rezultatul acţiunilor infracţionale.

2. Cadrul juridic al conlucrării organelor

de urmărire penală cu alte subdiviziuni
2.1.Baza legislativă şi normativă a conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni ale OAI o
constituie:
- Constituţia Republicii Moldova, Codul de procedură penală, Legea privind statul ofiţerului de urmărire penală,
Legea cu privire la poliţie, Legea privind activitatea operativă de investigaţii şi alte legi;
- Regulamentul DUP, Regulamentul DP, prezentele instrucţiuni, precum şi alte acte normative departamentale sau
interdepartamentale.
- ordinele, instrucţiunile, dispoziţiile şi indicaţiile scrise, după caz, ale Procurorului General, Ministerului afacerilor
interne, DUP şi DP cu privire la activitatea de urmărire penală, sau de constatare a infracţiunilor.

3. Principiile colaborării organului de urmărire

penală cu alte subdiviziuni
3.1.La baza conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni stau următoarele principii:
- respectarea strictă a legalităţii şi competenţei;
- independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală la exercitarea atribuţiilor procesuale şi luarea deciziilor;
- rolul activ al ofiţerului de urmărire penală în conducerea şi exercitarea procesului de urmărire penală şi a măsurilor
operative de investigaţii din momentul înregistrării faptei penale;
- planificarea coordonată a măsurilor operative de investigaţii;
- independenţa subdiviziunilor operative în alegerea, în limitele legii, a tacticii, metodicii şi tehnicii speciale la
efectuarea măsurilor operative de investigaţii, dacă acestea nu au fost dispuse la concret de procuror, ofiţerul, sau conducătorul
organului de urmărire penală;
- colaborării prompte şi neîntrerupte din momentul sesizării despre activitatea infracţională şi până la terminarea
urmăririi penale;
- perfecţionării permanente a formelor şi metodelor de interacţiune a organului de urmărire cu alte subdiviziuni ale
OAI.

4. Organizarea interacţiunii organelor de

urmărire penală cu organele de constatare
4.1.Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele de constatare este asigurată de conducătorul subdiviziunii în cadrul
căruia activează organul de urmărire penală şi de conducătorul organului de urmărire penală.
4.2.Pentru organizarea efectivă a forţelor şi mijloacelor în prevenirea, curmarea şi cercetarea infracţiunilor, conducătorul
subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire penală , sunt
obligaţi, în comun, pe liniile de activitate şi conform competenţelor să asigure:
- studierea permanentă a nivelului, stării, tendinţelor şi dinamicii criminalităţii, şi în dependenţă de indicii relevaţi, să elaboreze
şi să întreprindă măsuri concrete de control şi de combatere a manifestărilor infracţionale;
- controlul permanent a activităţilor de descoperire, prevenire, curmare şi cercetare a infracţiunilor, în special a celor grave,
deosebit de grave, excepţional de grave, inclusiv a infracţiunilor transnaţionale sau de rezonanţă social-sporită;
- reacţionarea imediată şi calificată, în limitele competenţelor, la sesizările şi alte informaţii, cu privire la infracţiuni;
- cercetarea obiectivă, completă şi sub toate aspectele a infracţiunilor;
- acordarea ajutorului şi suportului necesar ofiţerului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de urmărire penală,
indiferent de faptul, dacă a fost sau nu stabilit autorul acesteia;
- executarea calitativă, integrală şi în termenul stabilit a dispoziţiilor ofiţerilor de urmărire penală;
- efectuarea calitativă a măsurilor operative de investigaţii, inclusiv, până la remiterea cauzei penale procurorului
pentru terminarea urmăririi penale;
- demascarea persoanelor care au comis infracţiuni, reţinerea sau aducerea silită în ordinea prevăzută de lege;
- căutarea persoanelor care se sustrag de la răspunderea penală şi a persoanelor dispărute fără urmă;
- căutarea bunurilor care s-au pierdut în urma infracţiunii;

12
 - restituirea la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune;
- securitatea participanţilor la proces şi a altor persoane.
- aplicarea pe larg la combaterea infracţiunilor a tehnicii speciale, tehnicii criminalistice, evidenţelor criminalistice, experienţelor
avansate, a formelor şi metodelor de organizare a muncii;
- transmiterea oficială a documentelor dintr-o subdiviziune în alta;
- repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în rezultatul acţiunilor infracţionale
sau a acţiunilor ilegale ale unor angajaţi ai OAI.
4.3.Responsabili pentru realizarea principiilor, sarcinilor şi atribuţiilor interacţiunii, pe liniile de activitate, sunt
conducătorii organului de constatare şi organului de urmărire penală.
4.4.Nivelul şi rezultatele conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni se apreciază în permanenţă de
către conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală, de către conducătorul organului de
urmărire penală respectiv şi de către conducerea organelor ierarhic superioare din cadrul OAI care dirijează, coordonează şi
verifică activitatea subdiviziunilor ierarhic inferioare.

5 Atribuţiile conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia

activează organul de urmărire penală în sfera asigurării
interacţiunii organelor de constatare cu organul de
urmărire penală din subordine
5.1.Conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală are următoarele atribuţii în sfera organizării
interacţiunii organelor de constatare cu organul de urmărire penală din subordine:
- asigură în permanenţă interacţiunea efectiva şi legală a subdiviziunilor OAI cu organul de urmărire penală subordonat
organizatoric întru realizarea cu succes a scopurilor şi sarcinilor acestei conlucrări;
- analizează, în permanenţă, rezultatele activităţii organului de urmărire penală subordonat organizatoric, solicită de la
conducătorul acestei subdiviziuni prezentarea rapoartelor cu privire la indicii de activitate şi în baza studiului efectuat propune
soluţii de îmbunătăţire a formelor şi metodelor de lucru a acestei subdiviziuni;
- respectă personal şi asigură independenţa procesual-penală a ofiţerilor şi conducătorilor organului de urmărire penală;
- asigură reacţionarea imediată şi calificată a grupului operativ de urmărire penală la sesizări şi alte informaţii cu privire la
infracţiuni şi incidente, deplasarea imediată a acestuia la locul infracţiunilor şi executarea necondiţionată de către membrii
grupului a dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală, referitoare la depistarea şi fixarea urmelor infracţiunii, stabilirea victimelor,
martorilor, căutarea bunurilor dispărute în urma infracţiunii, stabilirea şi căutarea făptuitorilor infracţiunii etc.;
- se deplasează, după caz, la locul infracţiunilor deosebit de grave, excepţional de grave şi de rezonanţă social-sporită şi dirijează
(în condiţii de neamânat) activitatea serviciilor operative în vederea descoperirii infracţiunilor, stabilirea, urmărirea şi reţinerea
infractorilor, în conlucrare cu reprezentanţii organului de urmărire penală;
- organizează şi verifică calitatea efectuării măsurilor operative de investigaţii îndreptate la descoperirea infracţiunii, căutarea
persoanelor dispărute fără urmă, precum şi a bunurilor care s-au pierdut în urma săvârşirii infracţiunii, dispuse de ofiţerii de
urmărire penală;
- autorizează, în limitele competenţei, înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii de către subdiviziunile operative
subordonate;
- asigură, în ordinea prevăzută de lege, transmiterea la timp către organele de urmărire penală a informaţiilor, documentelor şi
obiectelor care pot fi recunoscute ca corpuri delicte, acumulate în cadrul activităţii operative de investigaţii, necesare pentru
cercetarea obiectivă, multilaterală şi sub toate aspectele a infracţiunilor;
- veghează executarea obiectivă şi în termen a dispoziţiilor ofiţerilor de urmărire penală cu privire la reţinere, aducerea forţată,
măsurilor operative de investigaţii, fiind responsabil de calitatea acestora, organizează ajutorul necesar la efectuarea acţiunilor
de urmărire penală;
- controlează declanşarea procedurilor respective şi căutarea persoanelor care se ascund de organul de urmărire penală;
- informează imediat, în scris organul de urmărire penală competent despre reţinerea sau scoaterea din căutare a persoanelor care
s-au eschivat de la urmărirea penală;
- întreprinde măsuri în vederea executării stricte a normelor privind evidenţa infracţiunilor, cauzelor penale şi a persoanelor care
au săvârşit infracţiuni;
- asigură recepţionarea înregistrarea şi examinarea obiectivă, calitativă şi legală a informaţiilor referitoare la infracţiuni şi
incidente sesizate sau depistate de subalterni şi remiterea materialelor aferente în termenul stabilit organelor de urmărire penală
competente pentru soluţionare în baza art. 274 Cod procedură penală;
- înlătură, la solicitarea organului de urmărire penală, lacunele admise de organul de constatare subordonat;
- organizează şi realizează, în condiţiile prevăzute de lege, măsurile îndreptate la protecţia părţilor, martorilor şi altor participanţi
la procesul penal;
- dispune efectuarea anchetelor de serviciu în privinţa ofiţerilor de urmărire penală subordonaţi organizatoric, doar în cazul în
care abaterile nu se referă la activitatea de urmărire penală;
- veghează respectarea de către serviciile operative a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în procesul penal,
întreprinde măsuri în vederea restabilirii şi repunerii în drepturi a cetăţenilor ale căror drepturi au fost încălcate de organul care
exercită activitate operativă de investigaţii;

13
- asigură limitarea accesului la persoanele bănuite sau învinuite (considerate după organul de urmărire penală) şi deţinute în
izolatorul de detenţie preventivă, fără acordul ofiţerului de urmărire penală, fie scoaterea acestei persoane din localul încăperii,
fără înregistrarea respectivă, cu atât mai mult în lipsa dispoziţiei scrise a ofiţerului de urmărire penală cu privire la efectuarea
măsurilor operative de investigaţii sau acţiunilor de urmărire penală cu aceste persoane;
- întreprinde măsuri efective în vederea excluderii cazurilor de aplicare a forţei fizice şi a relelor tratamente faţă de persoanele
bănuite sau învinuite deţinute în izolatorul de detenţie preventivă;
- asigură acordarea ajutorului urgent cetăţenilor care au avut de suferit în urma comiterii infracţiunilor;
- participă în mod obligatoriu la şedinţele organizate de şeful DUP al MAI în scopul soluţionării problemelor ce pot apărea pe
parcursul conlucrării organului de urmărire penală din subordine cu alte servicii ale OAI;
5.2.În lipsa conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală atribuţiile menţionate le execută
un alt colaborator împuternicit.
5.3.Conducătorul subdiviziunii în cadrul căreia activează organul de urmărire penală, pentru a cunoaşte care este
calitatea activităţii de urmărire penală a organului de urmărire subordonat organizatoric, este în drept să:
- solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare din cadrul MAI să verifice întreaga activitate (sau a unor aspecte) a
organului de urmărire penală;
- solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare acordarea ajutorului metodico-practic angajaţilor organului de
urmărire penală în anumite cauze penale sau la exercitarea atribuţiilor ce le revin;
- propună conducătorului organului de urmărire penală, în dependenţă de volumul de lucru, iniţierea procedurii de desemnare cu
atribuţii de ofiţer de urmărire penală, pe anumite cauze concrete, a colaboratorilor experimentaţi din cadrul serviciilor operative;
- organizeze şedinţe operative cu participarea organului de urmărire penală în vederea trasării sarcinilor care rezultă din
atribuţiile funcţionale.
5.4.Conducătorul organului de constatare de nivelul trei are obligaţia de a organiza şi realiza procesul de constatare şi
înregistrare a tuturor infracţiunilor comise în teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente.

CAPITOLUL VIII
Organizarea propriu zisă a activităţii de urmărire penală

1.Ordinea recepţionării şi examinării altor informaţii cu privire

la infracţiuni şi incidente de către organul de constatare.
1.1.Organele de constatare, pe tot parcursul serviciului diurn, atât în sediul acestuia, cât şi la faţa locului, sunt
obligate să primească, să înregistreze şi să soluţioneze, în ordinea stabilită, alte informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente
imediat, la prima adresare a cetăţenilor, indiferent de locul comiterii faptei.
1.2.Se interzice strict refuzul de a primi alte informaţii cu privire la infracţiuni pe motiv că fapta nu a fost comisă în
teritoriul asupra căruia se răsfrânge competenţa teritorială a organului de constatare sau din alte motive.
1.3.Plângerile şi denunţurile anonime, cererile sau comunicările referitoare la infracţiuni, alte informaţii despre fapte
şi incidente parvenite în scris, care nu conţin descrierea unei infracţiuni concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu pot
servi temei pentru începerea imediată a urmăririi penale, se înregistrează de către organul de constatare, în forma în care au
parvenit, în Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente (registrul nr.2) şi se examinează în
ordinea stabilită de ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidenţa unică a infracţiunilor, a
cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
1.4.La parvenirea altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente în formă orală, care nu conţin descrierea unei
infracţiuni concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu pot servi temei pentru începerea imediată a urmăririi penale,
organul de constatare va întocmi un raport, în care va descrie fapta şi circumstanţele comunicate, pe care neîntârziat îl va
înregistra în ordinea stabilită, în registrul nr. 2. Respectiv se va proceda şi în cazul unor plângeri sau denunţuri anonime orale şi
la publicarea în mijlocele mass-media a unor informaţii cu privire la infracţiuni.
1.5.În cazul în care reprezentantul organului de constatare relevă prin măsurile operative de investigaţii şi prin actele
de constatare efectuate, sau în alt mod, o bănuială rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, acesta va întocmi imediat
un raport-denunţ pe numele şefului organului de urmărire penală competent, care în timp de cel mult 24 ore va fi transmis
acestuia. Denunţul va conţine informaţii referitoare la circumstanţele comiterii infracţiunii (timpul, locul, mijloacele infracţiunii,
elementele laturii obiective a infracţiunii, încadrarea juridică, datele făptuitorului dacă acesta este stabilit, datele victimei, dauna
materială şi alte circumstanţe ale cauzei).
1.6.Raportul-denunţ respectiv, la care după caz, se anexează şi alte materiale, se înregistrează de către organul de
urmărire penală, în ordinea stabilită, în registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (registrul nr. 1).
1.7.Reprezentantul organului de constatare fiind informat despre comiterea unei infracţiuni prin sesizare orală sau
scrisă care conţine descrierea concretă a unei infracţiuni şi fără executarea a careva acte de constatare poate servi ca temei pentru
începerea imediată a urmăririi penale, este obligat să anunţe neîntârziat unitatea de gardă şi conducătorul organului de urmărire
penală competent, iar ultimul, în dependenţă de infracţiunea comisă şi de necesitatea efectuării cercetării la faţa locului şi altor
acţiuni ce nu suferă amânare, va decide referitor la oportunitatea deplasării ofiţerului de urmărire penală şi grupul de urmărire
penală la faţa locului.

14
 Dacă conducătorul organului de urmărire penală, în dependenţă de gravitatea infracţiunii comise şi de alte
împrejurări, va decide că nu este oportun ca ofiţerul de urmărire penală şi alţi membri ai grupului operativ de urmărire penală să
se deplaseze la faţa locului, reprezentantul organului de constatare prezent la faţa locului va primi sesizarea scrisă cu privire la
infracţiune, în forma în care a parvenit, iar dacă sesizarea a fost făcută oral, va întocmi un raport din nume propriu, cu privire la
infracţiunea ce i-a fost adusă la cunoştinţă, după care va efectua imediat şi obligatoriu actele de constatare în ordinea prevăzută
de art. 273 Cod de procedură penală. În acest caz, după întocmirea actelor de constatare, acestea se transmit imediat organului de
urmărire penală competent, pentru soluţionare conform art. 274 Cod de procedură penală.
1.8.Dacă informaţiile cu privire la infracţiuni şi incidente ţin de competenţa materială a altor organe de constatare, şi
nu este necesar de efectuat acţiuni de constare ce nu suferă amânare, acestea se transmit imediat, în mod oficial, organelor de
constatare competente, informând imediat prin telefon secţia de gardă a acestuia.
1.9.Conducătorii Direcţiei generale servicii operative, Direcţiei investigare a fraudelor, Direcţiei misiuni speciale,
Direcţiei generale poliţie ordine publică şi Direcţiei poliţiei rutiere, în cazul recepţionării unor informaţii cu privire la infracţiuni
şi incidente, care nu pot servi temei pentru începerea urmăririi penale, fiind necesare executarea actelor de constatare, respectiv
care nu ţin de competenţa lor, vor propune şefului DP expedierea acestora spre examinare organelor de constatare ierarhic
inferioare competente.
Şeful DP examinând propunerea de expediere a informaţiilor cu privire la infracţiuni şi incidente după competenţă
organelor de constatare inferioare, ţinând cont de principiul teritorialităţii şi competenţei materiale, va decide fie efectuarea
actelor de constatare cu deplasarea în teritoriu a reprezentantului organului de constatare de primul nivel, fie respectiv va
dispune examinarea cazului organului de constatare ierarhic inferior, stabilind sau nu controlul executării. În cazul dat
înregistrarea se dublează în registrele respective ale organului executant.
1.10.Organul de constatare poate efectua acţiunile de constatare prevăzute de art. 273 Cod de procedură penală, doar
după înregistrarea altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente, în ordinea stabilită, în registrul nr. 2. În anumite
circumstanţe, când nu este posibil de comunicat despre infracţiunea flagrantă depistată, reprezentantul organului de constatare va
efectua acţiunile de constatare, însă va comunica despre aceasta în unitatea de gardă a organului de poliţie de îndată ce a apărut
această posibilitate.
1.11.Organul de constatare este în drept să efectueze, în ordinea şi condiţiile prevăzute de Codul de procedură
penală, reţinerea de fapt şi alte acţiuni de constatare care limitează drepturile şi libertăţile persoanei (cercetarea la faţa locului în
domiciliu, cercetarea mijlocului de transport şi percheziţia corporală pentru ridicarea corpurilor delicte) doar în cazul
infracţiunilor flagrante.
În celelalte cazuri organele de constatare pot efectua exclusiv acţiuni de constatare care nu limitează şi nu restrâng
drepturile persoanei (cum ar fi: ridicarea corpurilor delicte prin cercetarea unor terenuri sau încăperi care nu se atribuie la
domiciliu, solicitarea informaţiilor şi documentelor necesare pentru constatarea infracţiunii, obţinerea declaraţiei de la persoane,
evaluarea pagubei, etc.).
1.12.La efectuarea acţiunilor de constatare se întocmesc obligatoriu procese-verbale de constatare cu trimitere la art.
273 Cod de procedură penală. Reprezentantul organului de constatare este responsabil de efectuarea la timp a acţiunilor de
constatare şi de calitatea acestora.
1.13.Organul de constatare este obligat să transmită şefului organului de urmărire penală competent actele de
constatare întocmite conform art. 273 Cod de procedură penală şi mijloacele materiale de probă, după caz, împreună cu raportul-
denunţ cu privire la infracţiunea depistată, în termen de 24 ore de la momentul în care a constatat existenţa bănuielii rezonabile
cu privire la săvârşirea acesteia.
1.14.Direcţia generală servicii operative, Direcţia misiuni speciale, Direcţia investigare a fraudelor transmit actele de
constatare, în ordinea prevăzută în punctul precedent, DUP, cu condiţia că infracţiunea constatată ţine de competenţa acestuia.
1.15.Direcţia investigaţii şi securitate internă, după caz, transmite actele de constatare în adresa Procuraturii
Anticorupţie sau Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
1.16.Făptuitorul prins în flagrant delict şi actele de constatare vor fi predate organului de urmărire penală competent
imediat, însă nu mai târziu de 1 oră de la reţinerea de fapt a făptuitorului.
1.17.Raportul denunţ, actele de constatare şi mijloacele materiale de probă se transmit nemijlocit şefului organului
de urmărire penală competent prin scrisoare de însoţire semnată de conducătorul organului de constatare şi înregistrată
obligatoriu în cancelaria acestuia, ulterior, după caz, în cancelaria organului de urmărire penală.
1.18.În cazul în care organul de constatare nu a efectuat toate acţiunile de constatare posibile sau a întocmit actele de
constatare cu încălcarea legislaţiei, şeful organului de urmărire este în drept prin dispoziţie scrisă să solicite conducătorului
organului de constatare să organizeze efectuarea tuturor acţiunilor de constatare şi înlăturarea derogărilor admise, stabilind, în
dependenţă de volumul de lucru, un termen care nu poate depăşi 10 zile. În acest caz, şeful organului de urmărire penală este
obligat să indice acţiunile de constatare ce urmează a fi efectuate şi, după caz, încălcările de lege ce trebuie înlăturate.
1.19.Dispoziţia şefului organului de urmărire penală privitoare la efectuarea acţiunilor de constatare suplimentare şi înlăturarea
derogărilor de la legislaţia procesuală este obligatorie pentru executare de către organul de constatare. Actele de constatare
acumulate suplimentar se transmit organului de urmărire penală oficial prin scrisoare de însoţire.

2. Procedură examinării sesizărilor cu privire la infracţiuni

de către organul de urmărire penală

15
 2.1.Ofiţerul de urmărire penală din grupul operativ de urmărire penală, pe tot parcursul serviciului diurn, atât în
incinta organului de urmărire penală, cât şi la faţa locului, fără o indicaţie specială a şefului organului de urmărire penală, este
obligat să primească, să dispună înregistrarea sesizărilor cu privire la infracţiuni şi să purceadă la soluţionarea lor în ordinea
stabilită.
2.2.În anumite situaţii, poate să primească sesizări cu privire la infracţiuni şi un ofiţer de urmărire penală, din afara
grupului operativ de urmărire penală, la indicaţia conducătorului organului de urmărire penală.
2.3.Recepţionând sesizarea cu privire la infracţiune sau actele de constatare parvenite prin cancelarie sau de la
organul de constatare, şeful organului de urmărire penală, prin rezoluţia sa, va dispune înregistrarea imediată a acestora în
registrul nr. 1 şi va desemna un ofiţer de urmărire penală subordonat să examineze şi să soluţioneze în ordinea stabilită sesizarea
cu privire la infracţiuni, stabilind un termen minim, necesar şi posibil pentru aceasta.
2.4.În cazul în care sesizarea cu privire la infracţiune parvenită în adresa organului de urmărire penală nu conţine
descrierea unei infracţiuni concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu poate servi ca temei de începere imediată a
urmăririi penale, aceasta poate fi transmisă, după caz, organelor de constatare pentru efectuarea acţiunilor de constatare, cu
excepţia cazurilor când sesizarea sau actele procedurale (cum ar fi cercetarea la faţa locului, percheziţia corporală etc.) au fost
întocmite de organul de urmărire penală.
2.5.Ofiţerul de urmărire penală nu dispune de statut de agent constatator, de aceea, i se interzice să examineze
sesizările cu privire la contravenţii. La constatarea unei contravenţii evidente ofiţerul de urmărire penală va anunţa ofiţerul de
serviciu a unităţii de gardă pentru organizarea examinării acesteia sau agentul constatator competent pentru documentarea faptei
contravenţionale în ordinea stabilită de Codul contravenţional.
2.6.Conducătorul organului de urmărire penală şi ofiţerul de urmărire penală din cadrul grupului operativ de urmărire penală au
dreptul, în orice timp, să facă cunoştinţă în unitatea de gardă cu toate materialele referitoare la infracţiunile săvârşite pe
parcursul serviciului diurn şi persoanele care le-au comis.

3. Organizarea deplasării grupului de urmărire penală la faţa locului

3.1.Reprezentanţii unităţilor de gardă sunt obligaţi să recepţioneze sesizările cu privire la infracţiuni şi alte
informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente în ordinea stabilită de ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie
2008 privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
3.2.În cazul parvenirii unor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente care nu conţin descrierea unei infracţiuni
concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu poate servi ca temei de începere a urmăririi penale, ofiţerul de serviciu este
obligat să raporteze imediat conducătorului organului de constatare, ulterior în coordonare cu acesta, să organizeze examinarea
acestora, în ordinea prevăzută de art. 273 Cod de procedură penală, inclusiv cu deplasarea la faţa locului în caz de necesitate.
3.3.La parvenirea sesizărilor cu privire la infracţiuni (indiferent de forma acestora) care conţin descrierea unei
infracţiuni concrete şi pot servi temei pentru începerea imediată a urmăririi penale fără a se impune executarea unor acte de
constatare, ofiţerul de serviciu este obligat să întreprindă următoarele activităţi:
- informează, în dependenţă de fapta săvârşită, serviciile de asistenţă medicală urgentă sau alte servicii competente
despre necesitatea implicării la rezolvarea cazului şi înlăturarea pericolului;
- organizează blocarea imediată a căilor de plecare a infractorilor, trimite grupul de capturare, ţinând cont de
caracterul infracţiunii săvârşite derulează planuri operative speciale şi informează de urgenţă organele de poliţie din vecinătate şi
ierarhic superioare despre particularităţile infractorilor dispăruţi;
- organizează paza locului infracţiunii (prin intermediul inspectorului operativ de sector sau alte forţe poliţieneşti
disponibile) şi acumularea informaţiei prealabile despre infracţiunea săvârşită, prin îndeplinirea actelor de constatare;
- imediat raportează conducătorului organului de urmărire penală (sau în lipsa lui adjunctului) despre infracţiunea
săvârşită şi în coordonare prealabilă cu acesta organizează deplasarea de urgenţă a grupului operativ de urmărire penală (de baza
sau de rezervă) la locul infracţiunii, asigurându-l cu transport, mijloace de legătură, tehnică criminalistică şi alte mijloace
necesare pentru depistarea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii;
- informează conducătorul organului de constatare despre comiterea infracţiunii.
3.4.Ofiţerul operativ de serviciu poartă răspundere personală pentru operativitatea deplasării grupului operativ de
urmărire penală în deplină componenţă la faţa locului.
3.5.Membrii grupului operativ de urmărire penală, în termen de 3 minute de la primirea indicaţiei ofiţerului operativ de serviciu,
sunt obligaţi să se deplaseze la faţa locului în componenţă deplină şi cu mijloacele necesare pentru cercetarea locului faptei şi
gata de efectuarea măsurilor operative de investigaţii sau acţiunilor de urmărire penală, fie după caz şi a actelor de constatare.

4. Organizarea cercetării la faţa locului

4.1.Ofiţerul de urmărire penală fiind informat de către ofiţerul operativ de serviciu despre infracţiunea săvârşită, sau
la indicaţia conducătorului organului de urmărire penală, este obligat să se deplaseze pe cât de urgent posibil la faţa locului, în
componenţa deplină a grupului operativ de urmărire penală, fiind gata să primească sesizările cu privire la infracţiuni, să
efectueze cercetarea la faţa locului, după caz, să pornească imediat urmărirea penală şi să efectueze acţiunile de urmărire penală
ce nu suferă amânare.

16
 4.2.Iniţial, la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală, în calitatea sa de superior şi conducător al grupului operativ de
urmărire penală, în dependenţă de fapta comisă, organizează şi în comun cu membrii grupului întreprinde măsuri urgente întru:
înlăturarea pericolului existent pentru oameni, acordarea primului ajutor medical şi transportarea victimelor la instituţia
medicală, înlăturarea persoanelor care nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi excluderea cazurilor de distrugere a urmelor
infracţiunii sau obiectelor care pot fi recunoscute în calitate de corp delict.
Ulterior, ofiţerul de urmărire penală din conţinutul informaţiilor pe care le primeşte de la victimă, martorii oculari
sau alţi lucrători de poliţie ajunşi primii la faţa locului, va stabili dacă s-a comis o infracţiune sau contravenţie, care sunt limitele
locului ce urmează a fi examinat.
4.3.Stabilind că a fost comisă o infracţiune, ofiţerul de urmărire penală, mai întâi, va primi personal plângerea sau
denunţul cu privire la infracţiune, întocmind despre aceasta un proces-verbal, în forma stabilită de ar. 262 Cod procedură penală,
sau după caz se va autosesiza.
După recepţionarea sesizării cu privire la infracţiunea comisă, ofiţerul de urmărire penală imediat informează despre
aceasta unitatea de gardă, dispunând înregistrarea acesteia or, după caz, conform al. (4) ar. 55 Cod procedură penală, odată ce
există indici ai infracţiunii, concomitent cu înregistrarea sesizării, va porni, imediat la faţa locului procesul de urmărire penală şi,
călăuzindu-se de dispoziţiile legislaţiei procesuale, va efectua acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi fixării
probelor concludente, utile şi pertinente, va lua măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a eventualei confiscări a bunurilor
dobândite ilicit.
4.4. Asigurându-se că nu există nici un pericol, ofiţerul de urmărire penală va efectua cercetarea minuţioasă la faţa
locului, în scopul descoperirii, fixării şi ridicării urmelor infracţiunii, mijloacelor materiale de probă şi pentru a stabili
circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză, inclusiv a elementelor negative, care nu se
încadrează în anturajul existent şi care pun la îndoială oricare circumstanţă, considerată la prima vedere a fi veridică.
Elementele negative urmează a fi examinate atent întrucât odată ce nu coroborează cu circumstanţele care se
prezumă a fi reale şi veridice, trezesc anumite dubii, ce urmează până la urmă a fi înlăturate şi clarificate.
Elementele negative nu pot fi lăsate fără atenţia cuvenită şi fără o explicaţie verosimilă, bazată pe anumite
cunoştinţe generale sau fapte unanim recunoscute şi probe, deoarece pot duce la concluzii false şi pot orienta procesul într-o
direcţie greşită.
4.5.Ofiţerul de urmărire penală nu este în drept să efectueze cercetarea la faţa locului în lipsa sesizării cu privire la
infracţiune sau în scopul descoperirii infracţiunii, or conform al. (4) ar. 55 Cod procedură penală, acţiunile de urmărire penală,
inclusiv şi cele ce pot fi realizate până la pornirea procesului penal, se efectuează doar dacă există indici ai infracţiunii şi aceasta
se realizează concomitent cu înregistrarea sesizării în registrul nr. 1. De altfel, dacă există indici ai infracţiunii, în legătură cu
care se realizează cercetarea la faţa locului, atunci persistă şi temeiul pornirii imediate a urmăririi penale. Abatere de la aceasta
regulă, constituie cazurile în care în cadrul cercetării la faţa locului sau imediat după, se constată circumstanţe care exclud
urmărirea penală, spre exemplu, se constată că moartea violentă a fost provocată de persoana decedată, adică că a avut loc un
suicid, fie că furtul a fost insinuat, ori alte circumstanţe care exclud urmărirea penală.
4.6.În dependenţă de infracţiunea săvârşită ofiţerul de urmărire penală este obligat să antreneze specialiştii
respectivi, care îi vor acorda ajutor la depistarea, descrierea, fixarea şi ridicarea urmelor ori mijloacelor infracţiunii, altor obiecte
sau documente, care ar putea contribui la stabilirea adevărului.
În cazul în care, din anumite circumstanţe obiective, nu a fost posibilă invitarea unui specialist la faţa locului, ofiţerul de
urmărire penală este obligat să utilizeze personal mijloacele tehnice speciale pentru fotografierea locului infracţiunii, depistarea,
fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care ar putea contribui la stabilirea adevărului.
4.7.Dacă ofiţerul de urmărire penală, din cauza unor anumite împrejurări obiective, nu va putea efectua sau continua cercetarea
la faţa locului, sau nu va putea depista şi ridica urmele şi mijloacele infracţiunii, obiectele sau documentele care pot fi
recunoscute ca corp delict, el va lua măsuri ca urmele şi obiectele ce prezintă interes pentru cauză să nu fie deteriorate,
modificate, va asigura paza locului respectiv, iar la dispariţia impedimentelor va efectua pe cât de curând posibil cercetarea la
faţa locului sau cercetarea suplimentară a acestuia. În asemenea caz, ofiţerul de urmărire penală este obligat să fixeze starea de
fapt prin fotografiere sau filmare, fie în alt mod detaliat a circumstanţelor.
4.8.Accesul la locul faptei a persoanelor care nu participă la examinare poate fi permis doar de către ofiţerul de urmărire penală.
4.9.Indicaţiile ofiţerului de urmărire penală, în calitatea sa de conducător al grupului operativ şi de urmărire penală, ce se referă
la cauza dată, sunt obligatorii pentru toţi membrii grupului respectiv.
Totodată, în cazul în care circumstanţele impun, în scopul optimizării şi urgentării activităţii procedurale şi operative de
investigaţii, ofiţerul de urmărire penală împreună cu membrii grupului operativ şi de urmărire penală va planifică succesiunea
acţiunilor ce urmează a fi întreprinse, va aprecia şi dispune executarea măsurilor de neamânat, după caz, dispune efectuarea
simultană a anumitor acţiuni de urmărire penală şi măsuri operative de investigaţii. În asemenea caz, ofiţerul de urmărire penală
va coordona şi va face schimb reciproc de informaţii cu membrii grupului operativ şi de urmărire penală.
4.10.În dependenţă de informaţiile prealabile acumulate, de situaţia de fapt şi de rezultatele cercetării la faţa locului, ofiţerul de
urmărire penală este obligat să înceapă urmărirea penală imediat la faţa locului (dacă din conţinutul actului de sesizare rezultă o
bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există circumstanţe care exclud urmărirea penală), să efectueze
acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amânare şi să organizeze membrii grupului operativ de urmărire penală, conform
competenţelor acestora, la realizarea măsurilor operative de investigaţii şi altor activităţi orientate la stabilirea circumstanţelor

17
cazului, identificarea şi reţinerea pe „urme fierbinţi” a autorilor infracţiunii, la identificarea părţii vătămate sau martorilor
oculari.
4.11.Inspectorul poliţiei criminale, în cadrul grupului operativ de urmărire penală acordă ajutor ofiţerului de
urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, efectuează, în ordinea stabilită, măsurile operative de investigaţii ce se
impun la propria viziune sau indicate de ofiţerul de urmărire penală, pentru identificarea şi, după caz, reţinerea pe „urme
fierbinţi” a autorilor infracţiunii, constatarea martorilor oculari, întreprinde alte acţiuni şi măsuri în vederea stabilirii
circumstanţelor cauzei, a datelor şi informaţiilor care pot fi folosite ca probe.
4.12.Inspectorul operativ de sector, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, acordă ajutor ofiţerului de
urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, execută indicaţiile acestuia referitoare la înlăturarea pericolului, acordarea
ajutorului medical urgent şi transportarea victimei la instituţia medicală, înlăturarea persoanelor care nu sunt implicate la
cercetarea la faţa locului, asigură paza locului infracţiunii pentru excluderea cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii sau de
schimbare a situaţiei de fapt, după caz, acordă ajutor inspectorului poliţiei criminale la identificarea victimei, martorilor oculari
şi autorilor infracţiunii.
4.13.Inspectorul poliţiei rutiere, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, dirijează circulaţia transportului auto, astfel
încât, să se excludă orice pericol pentru persoanele şi bunurile aflate la locul faptei, după caz, acordă primul ajutor medical
persoanelor vătămate şi organizează transportarea acestora la instituţiile medicale. La cerinţa ofiţerului de urmărire penală,
acordă ajutor la efectuarea măsurărilor necesare în cadrul cercetării accidentului rutier, asigură examinarea medicală a
conducătorului auto pentru stabilirea stării de ebrietate, acordă ajutor inspectorului poliţiei criminale la căutarea şi reţinerea,
după caz, a făptuitorului, care a părăsit locul accidentului rutier, a mijlocului de transport răpit sau sustras, organizează
transportarea mijlocului de transport avariat la locul indicat de ofiţerul de urmărire penală.
4.14.Inspectorul poliţiei criminale, inspectorul operativ de sector, inspectorul poliţiei rutiere poartă răspunderea
personală pentru tacticele, metodica şi tehnicile aplicate în cadrul măsurilor efectuate, pentru legalitatea şi oportunitatea
acestora, calitatea documentelor întocmite şi informaţiilor prezentate.
Despre îndeplinirea actelor şi acţiunilor respective şi rezultatele acestora, inspectorii nominalizaţi urmează să raporteze
obligatoriu ofiţerului de urmărire penală.
4.15.Specialistul, pe lângă obligaţiile stabilite de art. 87 Cod procedură penală, în cadrul grupului operativ de urmărire
penală, este obligat să aibă un rol activ, să aplice tehnica specială, toate cunoştinţele şi deprinderile sale profesionale pentru
acordarea ajutorului ofiţerului de urmărire penală la descoperirea, descrierea, fixarea şi ridicarea corectă a urmelor şi mijloacelor
infracţiunii, obiectelor şi documentelor care au importanţă pentru cauză, respectiv să acorde ofiţerului de urmărire penală ajutor
în rezolvarea oricăror probleme ce ţin de competenţa sa profesională.
Specialistul poartă răspundere pentru aplicarea corectă a tacticii, metodicii şi tehnicii la descoperirea, fixarea şi
ridicarea urmelor şi mijloacelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care au importanţă pentru cauză, respectiv pentru
prezentarea cu bună ştiinţă a unei concluzii false.

5. Organizarea începerii şi efectuării urmăririi penale

5.1.Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă o bănuială rezonabilă cu privire la
săvârşirea unei infracţiuni şi nu există circumstanţe care exclud urmărirea penală, ofiţerul de urmărire penală este obligat să
înceapă imediat urmărirea penală. În acest caz ofiţerului de urmărire penală i se interzice să tărăgăneze începerea urmăririi
penale, fiind imperativ necesar, să emită ordonanţa de începere a urmăririi penale chiar la faţa locului, să efectueze de îndată acte
de urmărire penală şi nu acte de constatare, să ordone direct expertize şi nu constatări tehnico-ştiinţifice sau medico-legale, să
audieze martori, bănuiţi, etc., excluzând faza de primire a explicaţiilor, sau a altor acte de constatare.
5.2.După întocmirea ordonanţei de începere a urmăririi penale sau la revenirea ofiţerului de urmărire penală de la
faţa locului, conducătorul organului de urmărire penală este obligat să desemneze, prin rezoluţia sa aplicată pe ordonanţa
respectivă, ofiţerul de urmărire penală care va efectua urmărirea penală.
5.3.Începând urmărirea penală ofiţerul de urmărire penală, în dependenţă de situaţia de fapt şi versiunile înaintate, este obligat în
mod urgent să efectueze acţiunile de urmărire penală iniţiale care nu suferă amânare şi cele ulterioare, respectiv să organizeze
efectuarea măsurilor operative de investigaţii ce se impun în scopul cercetării sub toate aspectele, completă şi obiectivă a
circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului. În caz de necesitate solicită concursul conducătorului organului de urmărire
penală, după caz, şi a procurorului întru formarea grupului de ofiţeri de urmărire penală sau desemnarea cu atribuţii de ofiţer de
urmărire penală a altor angajaţi din cadrul subdiviziunii competente şi includerea acestora în grupul respectiv.
5.4.Responsabilitatea pentru realizarea rolului activ al organului de urmărire penală efectuarea urmăririi penale în conformitate
cu legislaţia procesuală penală şi prezentele instrucţiuni o poartă ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, conducătorul
grupului de urmărire penală.
5.5.Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală, separat pentru fiecare cauză penală aflată în procedura
subalternilor, este obligat să exercite în permanenţă controlul asupra realizării rolului activ al ofiţerului de urmărire penală,
asupra efectuării la timp a acţiunilor procedurale, să asigure cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a tuturor
circumstanţelor cauzei.
5.6.Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală este obligat să intervină în limitele competenţei sale şi,
după caz, să solicite concursul procurorului întru formarea grupului de ofiţeri de urmărire penală sau desemnarea cu atribuţii de
ofiţer de urmărire penală a altor angajaţi din cadrul subdiviziunii competente şi includerea acestora în grupul respectiv.

18
 6. Organizarea executării dispoziţiilor organului de urmărire penală
6.1.Ofiţerul de urmărire penală în cauzele penale şi materialele din procedură este în drept să dea organelor de poliţie (organelor
de constatare) dispoziţii cu privire la reţinere, aducere forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi le solicită ajutor la
efectuarea acţiunilor de urmărire penală în scopul stabilirii circumstanţelor, ce au importanţă pentru cauză.
6.2.Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală pot fi adresate organelor de poliţie (organelor de constatare) atât până la
începerea urmăririi penală, cât şi pe parcursul acesteia. Neîndeplinirea cerinţelor sau dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală
care derivă din atribuţiile lui atrag răspunderea stabilită de legislaţie.
6.3.Dispoziţiile adresate organelor de poliţie cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire şi măsurilor operative de investigaţie,
neprevăzute în planurile de cercetare a cauzelor penale, se expediază conducătorilor OAI, în scris fiind înregistrate în cancelarie.
Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală trebuie să rezulte din obiectul cauzei, să fie expuse corect şi în ordine
logică şi să nu oblige executorul la efectuarea acţiunilor care nu ţin de competenţa acestuia sau ilegale.
Acţiunile de urmărire penală, măsurile operative de investigaţii şi alte acţiuni ce urmează a fi executate de organele de poliţie
trebuie formulate corect în dispoziţie, după caz, cu expunerea informaţiilor şi anexarea documentelor necesare pentru executare.
În cazul în care ofiţerul de urmărire penală solicită organului de poliţie să chestioneze o persoană sau să audieze un martor,
acesta este obligat să indice în dispoziţie întrebările asupra căruia urmează să fie chestionat sau audiat martorul.
6.4.Responsabilitatea pentru legalitatea şi oportunitatea dispoziţiilor şi cerinţelor înaintate o poartă ofiţerul de urmărire penală.
Totodată, dacă caracterul dispoziţiei şi indicaţiei pare a fi ilegal, executorul este obligat să ceară confirmarea acesteia de către
şeful organului de urmărire penală şi va fi executată doar după confirmarea scrisă de către acesta. Pentru executarea unor
dispoziţii sau indicaţii vădit ilegale responsabilitatea o poartă solidar cît iniţiatorul, atât şi executorul fiind complici.
6.5.Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală se execută în mod activ, imediat, pe cît mai curând posibil, dar nu mai
târziu decât termenul indicat de ofiţerul de urmărire penală sau conducătorul acestuia. Ofiţerul de urmărire penală va stabili
termenul de executare a dispoziţiei sale, pornind de la perioada minim necesară pentru îndeplinirea cerinţelor înaintate, ţinând
cont de volumul de lucru şi complexitate.
6.6.În cazul imposibilităţii executării integrale sau parţiale a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerului de urmărire penală,
conducătorul organului căruia au fost adresate, imediat va informa în scris iniţiatorul cu indicarea motivelor respective.
6.7.Controlul asupra executării obiective, complete şi la timp a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală se
pune în sarcina conducătorului organului de urmărire penală şi a conducătorului organului, căruia s-a dispus executarea. Pentru
asigurarea executării integrale şi calitative a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală, conducătorul
organului căruia au fost adresate, va ţine evidenţa cuvenită a acestora într-un registru special.
6.8.Materialele acumulate în baza dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală se expediază organului de urmărire penală prin
scrisoare de însoţire semnată de conducătorul organului împuternicit de executare, care este obligat sa verifice calitatea actelor
îndeplinite de executori.
6.9.Răspunderea pentru efectuarea obiectivă, completă şi la timp a delegaţiilor şi comisiilor rogatorii o poartă solidar
executorul, cît şi conducătorul organului împuternicit să le execute.
6.10.Întocmirea în scris a dispoziţiei de către ofiţerul de urmărire penală nu este obligatorie în cazul în care acestea
se dau membrilor grupului operativ şi de urmărire, dacă se prevăd în planul acţiunilor de urmărire şi măsurilor operative de
investigaţii sau, dacă se dau nemijlocit spre executare imediată în cadrul efectuării unor acţiuni de urmărire penală la efectuarea
cărora participă poliţia, organul de constatare sau alţi factori de decizie cărora li se pune sarcina executării.
6.11.În cazul neexecutării integrale sau parţiale a dispoziţiilor din vina executorului acesteia, în cazul tergiversării
sau încălcării legislaţiei pe parcursul executării dispoziţiei, conducătorul organului de urmărire penală este obligat să anunţe în
scris conducătorul organului împuternicit şi să solicite efectuarea anchetei de serviciu în vederea stabilirii cauzelor tergiversării
sau încălcării legislaţiei la executarea dispoziţiilor, după caz, şi şeful ierarhic superior.

7. Prevenirea eschivării şi căutarea învinuiţilor

care s-au ascuns de organul de urmărire penală

7.1.Ofiţerul de urmărire penală întreprinde măsuri referitoare la prevenirea ascunderii bănuitului sau învinuitului de la urmărirea
penală şi acţiuni de căutare a acestora în conformitate legislaţia în domeniu şi ordinul MAI nr.014 din 30.07.2004.
7.2.Dacă bănuitul sau învinuitul nu s-a prezentat la citarea organului de urmărire penală sau lipseşte de la domiciliu, ofiţerul de
urmărire penală întreprinde măsuri pentru stabilirea cauzelor neprezentării acestuia.
În acest scop ofiţerul de urmărire penală, în condiţiile legii, audiază personal sau dispune poliţiei audierea membrilor familiei,
rudelor sau altor persoane, după caz, verifică posibilitatea aflării acestuia la spital, plecării peste hotarelor ţării etc.
7.3.Până la soluţionarea chestiunii cu privire la alegerea măsurii preventive ofiţerul de urmărire penală este obligat să execute
personal sau să dispună serviciilor operative să verifice dacă bănuitul sau învinuitul ar putea să continue activitatea infracţională,
să împiedice buna desfăşurare a procesului penal sau să se ascundă de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.
7.4.Subdiviziunea operativă împuternicită de căutarea învinuitului este obligată să dispună pornirea imediată a dosarului de
căutare, executând astfel ordonanţa sau dispoziţia respectivă, indiferent de faptul, dacă la ordonanţa de căutare a învinuitului, au
fost sau nu anexate toate documentele şi materiale necesare sau cele prevăzute de actele normative în domeniu. În acest caz

19
organul operativ competent, concomitent cu declanşarea dosarului şi căutării persoanei respective, urmează să solicite sau să
acumuleze personal materiale suplimentare, organul de urmărire penală fiind obligat să le prezinte cât mai curând posibil.
7.5.Dacă procurorul a dispus investigaţiile în vederea căutării învinuitului, acesta este anunţat în căutare pe teritoriul Republicii
Moldova, indiferent de faptul, dacă în privinţa lui a fost sau nu aplicată măsura preventivă.
7.6.Ofiţerul de urmărire penală, în ordinea prevăzută de actele normative în domeniu, pregăteşte şi prezintă
obligatoriu actele necesare pentru întocmirea dosarului personal al reţinutului sau arestatului preventiv.
7.7.Concomitent cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei, ofiţerul de urmărire penală va informa în scris
administraţia locului de detenţie cu privire la apărătorul admis în proces.

8. Organizarea întrevederilor cu persoanele reţinute sau arestate preventiv

8.1.Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure apărătorului admis în proces întrevederi confidenţiale cu
clientul său ori de câte ori se solicită, fără limitarea numărului şi duratei acestora. De asemenea, ofiţerul de urmărire penală
decide în conformitate cu legislaţia şi asupra întrevederii rudelor cu bănuitul sau învinuitul reţinut sau arestat preventiv.
8.2.Administraţia locului de detenţie fără permisiunea scrisă a ofiţerului de urmărire penală va interzice categoric accesul la
persoanele reţinute sau arestate a altor persoane, inclusiv a lucrătorilor organelor de constatare, chiar şi în scopul întreţinerii unor
discuţii, interogări sau altor acţiuni de urmărire, cu excepţia medicului şi apărătorului admis în proces. Pentru încălcarea acestei
interdicţii poartă răspundere şeful izolatorului de detenţie temporară al organului de poliţie respectiv.

9. Schimbul de informaţii şi realizarea datelor operative

9.1.Acumulând în cadrul activităţii operative de investigaţii informaţii cu privire la infracţiunea cercetată de către ofiţerul de
urmărire penală sau referitoare la alte fapte infracţionale ale bănuiţilor (învinuiţilor) figuranţi în cauza penală, serviciile
operative ale organului de poliţie sunt obligate să comunice neîntârziat, în ordinea stabilită, ofiţerului de urmărire penală datele
ce prezintă interes pentru cercetarea obiectivă, multilaterală şi sub toate aspectele a circumstanţelor cazului, după caz, să
propună efectuarea unor acţiuni procedurale în vederea stabilirii probelor şi verificarea procesuală a datelor obţinute pe cale
operativă.
9.2.Ofiţerul de urmărire penală şi lucrătorii serviciilor operative asigură în comun verificarea obiectivă şi realizarea informaţiei
în procesul urmăririi penale şi poartă răspundere personală pentru divulgarea surselor şi metodelor obţinerii ei.
9.3.Pentru asigurarea eficacităţii măsurilor operative de investigaţie, ofiţerul de urmărire penală va decide posibilitatea
transmiterii lucrătorilor serviciilor operative, la demersul în scris al acestora, a anumitor informaţii din cauza penală, dacă
aceasta nu va prejudicia buna desfăşurare şi nu va aduce atingere secretului procesului, nu va încălca drepturile şi libertăţile
persoanei. În acest caz lucrătorii serviciilor operative vor fi preîntâmpinaţi, în ordinea stabilită, despre răspunderea pentru
divulgarea datelor urmăririi penale sau secretelor personale.
9.4.Desecretizarea şi anexarea la cauza penală a materialelor activităţii operative de investigaţii se efectuează în conformitate cu
actele normative în domeniu.

10. Prevenirea şi curmarea infracţiunilor

10.1.Organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii.
10.2.Realizând prevederile legale în domeniul prevenirii şi curmării infracţiunilor conducătorii şi ofiţerii organelor de urmărire
penală:
- iau măsuri de prevenire şi curmare a infracţiunilor, în comun cu organele de poliţie, aplicând cu promptitudine şi conform
competenţelor toate mijloacele prevăzute de lege;
- elaborează şi efectuează, în comun cu organele poliţiei, măsuri complexe de prevenire şi curmare a infracţiunilor, informează
colectivele de muncă şi cetăţenii asupra respectării legislaţiei penale şi referitor la măsurile de apărare împotriva infracţiunilor;
- stabilesc şi analizează, în comun cu organele poliţiei, cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvârşirea sau creşterea
numărului unor categorii de infracţiuni, sesizează conducătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor asupra primirii unor
măsuri pentru înlăturarea acestor cauze şi condiţii;
- sesizează organele de stat respective în privinţa încălcărilor legislaţiei în vigoare sau a drepturilor şi libertăţilor omului
depistate pe parcursul urmăririi penale;
- utilizează activ în lucrul de prevenire a infracţiunilor activitatea colectivelor de muncă, organizaţiile obşteşti, gărzile populare,
mijloacele mass-media etc.
10.3.În scopul înlăturării cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii, ofiţerul de urmărire penală este
obligat să stabilească fără întârziere aceste cauze şi condiţii, ulterior, fără să aştepte finalizarea urmăririi penale, să întocmească
în ordinea art. 217 Cod de procedură penală o sesizare pe care o va expedia spre executare organului sau persoanei cu funcţii de
răspundere competente.
Sesizarea va conţine indicaţii concrete şi efective în vederea lichidării cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea
infracţiunii, termenul de executare, care nu poate să depăşească o lună, respectiv şi menţiunea despre responsabilitatea care
poate să survină în caz de neexecutare cu rea voinţă a sesizării.
10.4.Concomitent cu expedierea sesizării executorului, o copie a acesteia se va expedia şi şefului poliţiei ordine publică ce
activează în raza sediului organului sau persoanei împuternicite de executare, în vederea organizării controlului îndeplinirii
acesteia.

20
10.5.La primirea copiei sesizării, inspectorul operativ de sector sau, după caz, altă persoană împuternicită de controlul executării
acesteia se va prezenta la persoana cu funcţie de răspundere sau organul sesizat, pentru a purta discuţii asupra obligativităţii
executării sesizării, ulterior la expirarea termenului de executare va verifica cum instituţia sau persoana competentă a executat
indicaţiile din sesizare, informând despre aceasta în scris ofiţerul de urmărire penală competent.
10.6.În cazul în care executorul sesizării nu a executat integral şi în termenul stabilit indicaţiile din sesizare, ofiţerul de urmărire
penală şi conducătorul organului de urmărire penală sunt obligaţi să iniţieze procedura prevăzută de lege întru atragerea la
răspundere a persoanei care nu şi-a onorat obligaţia de a executa sesizarea.
10.7.Ofiţerul de urmărire penală este obligat să solicite conducătorului organului de constatare să efectueze anchete de serviciu
în privinţa colaboratorilor de poliţie, în special a inspectorilor operativi de sector, în cazul în care infracţiunile (omorul,
vătămarea corporală gravă sau medie, respectiv actele de huliganism etc.) s-au comis ca rezultat al unor relaţii ostile de lunga
durată, urmare a neînţelegerilor în familie, între vecini sau consăteni, respectiv şi în cazul în care acestea s-au comis de persoane
vulnerabile, anterior condamnate, cu un comportament predispus de a comite infracţiuni etc.

CAPITOLUL IX
Alte aspecte referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală

1. Criteriile de apreciere a rezultatelor activităţii de urmărire penală

1.1.Performanţele organului de urmărire penală se apreciază în baza indicatorilor stabiliţi de Legea cu privire la sistemul
informaţional integral automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni,
respectiv şi în baza altor indicatori stabiliţi de actele normative, care demonstrează că urmărirea penală a fost efectuată legal,
complet, obiectiv şi sub toate aspectele.
1.2.Indicatorii care reflectă sub aspect negativ activitatea organelor de urmărire penală sunt: tăinuirea informaţiilor sau
sesizărilor cu privire la infracţiuni de la evidenţă, nedepistarea infracţiunilor latente, examinarea superficială sau tergiversarea
examinării sesizărilor cu privire la infracţiuni, începerea cu întârziere a urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de
sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din
circumstanţele care exclud urmărirea penală, fie înaintarea cu întârziere a propunerii de neîncepere a urmăririi penale, în cazul în
care sunt vădite circumstanţele care exclud urmărirea penală, investigarea necalitativă şi tergiversarea urmăririi penale,
restituirea cauzelor pentru completarea urmăririi penale în legătură cu efectuarea superficială a acesteia, autosesizarea
neîntemeiată în vederea pornirii urmăririi penale, probată prin încetarea cauzelor penale pe motive de reabilitare, reţinerea
ilegală, repararea insuficientă a prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, constatarea insuficientă a cauzelor şi condiţiilor
care au contribuit la comiterea infracţiunii şi neîntreprinderea măsurilor de înlăturare a acestor cauze şi condiţii, încălcarea
legilor, actelor normative, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale părţilor şi altor participanţi la procesul penal etc.

2. Aranjarea materialelor în dosarul penal,

asigurarea integrităţii documentelor procesuale
2.1.Ofiţerul de urmărire penală, în scopul facilitării lucrului, este obligat să păstreze şi să aranjeze în dosar, în
ordinea cronologică şi după compartimente actele procedurale şi alte documente administrate în cadrul procesului, după cum
urmează:
- borderoul documentelor aflate în cauza penală sau în unul din volumele acesteia;
- ordonanţa de începere a urmăririi penale, ordonanţa de stabilire, demersurile şi ordonanţele cu privire la
prelungirea termenului urmăririi penale;
- sesizarea cu privire la infracţiune, actele de constatare care au servit temei pentru începerea urmăririi penale;
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu anexele respective;
- cererea victimei de recunoaştere în calitate de parte vătămate sau parte civilă, dacă solicită a fi recunoscută în
această calitate, ordonanţele de recunoaştere în calitate de parte vătămată şi parte civilă, procesele verbale de audiere a părţii
vătămate sau părţii civile;
- procesele verbale de audiere a martorilor, a părţilor civilmente responsabile, după caz, dovada de înmânare a
citaţiilor, ordonanţa de aducere silită;
- procesul-verbal al confruntărilor, dacă acestea au avut loc;
- procesele-verbale privind verificarea declaraţiilor la faţa locului, reconstituirea faptei şi de efectuare a
experimentului;
- toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic, ce se referă la efectuarea ridicărilor, percheziţiilor,
sechestrarea corespondenţei, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor telefonice, sau altor convorbiri, la examinarea
obiectelor şi documentelor, recunoaşterea în calitate şi soluţiile cu privire la corpurile delicte, examinarea corporală, prezentarea
spre recunoaştere (pe viu, după fotografie), exhumarea cadavrului, şi după caz a altor acţiuni procedurale;
- demersul cu privire la dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice sau medico-legale, ordonanţa şi procesul-verbal
cu privire ridicarea mostrelor, ordonanţa de dispunere a expertizei, procesele-verbale de comunicare părţilor despre numirea
expertizei, raportul de expertiză, procesul-verbal de audiere a expertului, procesul-verbal de notificare a raportului de expertiză,
a declaraţiei expertului privind imposibilitatea prezentării concluziei. În acest compartiment urmează să fie cusute şi
documentele referitoare la internarea persoanei în instituţia medicală şi alte acte care se referă la efectuarea expertizei.

21
 - toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic, ce se referă la asigurarea acţiunii civile, eventualei
confiscări speciale;
- toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic pentru fiecare persoană şi alte acte ce se referă la citarea,
după caz, aducere silită, ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa de aplicare a
măsurii preventive, procesul-verbal de comunicare a drepturilor bănuitului şi procesul verbal de audiere a acestuia, raportul cu
propunerea şi ordonanţa de punere sub învinuire, procesul-verbal de înmânare şi comunicare a drepturilor învinuitului, procesul-
verbal de audiere a acestuia, rapoartele, după caz, demersurile, ordonanţele, încheierile, deciziile şi alte documente cu privire la
aplicarea, prelungirea, încetarea, înlocuirea, sau revocarea măsurilor preventive;
- interpelări şi alte tipuri de corespondenţă şi răspunsurile la aceasta, inclusiv informaţii şi caracteristici ce se referă
la părţile procesului;
- raportul cu propunerea de terminare a urmăririi penale.
2.2.În compartimentele menţionate pot fi cusute şi alte documente sau acte procedurale, aferente acestora.
2.3.După finisarea urmăririi penale sau în caz de transmitere de la un organ la altul, materialele cauzei penale vor fi
cusute în dosare, filele cărora vor fi numerotate şi sigilate în volume conform borderoului. Fiecare volum va conţine borderoul
său şi nu mai mult de 250-300 file.
2.4.Toate documentele şi actele procedurale se întocmesc conform formularelor-tip.

22