ERORI DE MĂSURARE

UNIVERSITATEA Politehnica Bucuresti

Referat

ERORI DE MĂSURARE, CALIBRAREA INSTRUMENTELOR

Student:Comanescu Eduard
Grupa:631CB

1
 ERORI DE MĂSURARE

CUPRINS

1 Notiuni de baza 1
2 Erori de masurare 3
2.1 Clasificarea erorilor de masurare 3
3 Proces de masurare 7
3.1 Metode electrice de masurare 10
4 Calculul erorilor. 15
4.1 Adunarea 15
4.2 Scaderea 15
4.3 Inmultirea 15
4.4 Ridicarea la putere 16
4.5 Impartirea 17
5 Mijloace de masurare 18
5.1Structuri tipice ale aparatelor de masurare 18
6 Caracteristici metrologice ale aparatelor de masura 19
7 Calibrarea si verificarea functionala a instalatiilor de masurare 23

2
 ERORI DE MĂSURARE

NOŢIUNI DE BAZĂ

Măsurarea - este procesul sau operaţia experimentală prin care, cu ajutorul unui mijloc
de măsurare (măsură, instrument, aparat, etc.) şi în anumite condiţii, se determină valoarea unei
mărimi date, în raport cu o unitate de măsură dată sau cu o mărime luată ca unitate de măsură.
De asemenea, măsurarea poate fi definită şi ca un proces de cunoaştere comparativ între
mărimea dată şi unitatea de măsură sau unul din multiplii sau submultiplii săi. De cele mai
multe ori, măsurarea propriu-zisă are mai mult un caracter cantitativ şi se termină o dată cu
aflarea valorii mărimii date.
Notiunii de masurare i se pot da mai multe definitii:
 Masurarea este operatia experimentala prin care se determina,
cu ajutorul unor mijloace de masurat, valoarea numerica a unei
marimi in raport cu o unitate de masura data.
 Masurarea este operatia prin care se stabileste pe cale
experimentala raportul numeric intre marimea de masurat si o
valoare oarecare a acesteia, luata ca unitate de masura.
In figura 1 este prezentata schema generala a procesului de masurare.

Fig.1 Schema generala a procesului de masurare

Pentru ca procesul de masurare sa poata avea loc, este necesara indeplinirea a doua
conditii :
 multimea starilor sa fie ordonata, adica intre toate perechile de
elemente care se pot forma sa se poata stabili relatii de ordine: mai
mare sau mai mic, incat elementele multimii pot fi aranjate intr-o
succesiune unica;

3
 ERORI DE MĂSURARE

 § intre multimea starilor si multimea numerelor reale sa se poata stabili

o corespondenta biunivoca, astfel incat fiecarui element din multimea starilor sa-i corespunda
un numar real si numai unul. Aceasta corespondenta, care se stabileste conventional, poarta
denumirea de scara sau scara de referinta si ea presupune alegerea unitatii de masura.
Controlul - în schimb, include şi ideea de calitate deoarece cuprinde atât operaţia de
măsurare, cât şi procesul de comparare a valorii măsurate cu o valoare de referinţă. De aceea,
prin control se stabileşte, în ultimă instanţă, dacă valoarea mărimii de măsurat corespunde
condiţiilor iniţiale impuse.
Mai apropiată de noţiunea de control este cea de verificare al cărei scop final este tot
de a stabili dacă valoarea determinată corespunde valorii sau valorilor impuse
De menţionat că, în general, în practica de producţie noţiunile de măsurare, control,
verificare nu sunt bine delimitate, ele folosindu-se aproximativ în mod egal.
Certificarea - efectuată mai ales pentru mijloacele de măsurare, este o măsurare care se
execută cu o atenţie şi o precizie deosebită. Rezultatele măsurătorii se trec într-un certificat
care însoţeşte respectivul mijloc de măsurare.
Eroarea – Cunostinta sau rezultat capatat despre realitate,viziune gresita.
Metodele de prelucrare a datelor experimentale urmaresc, pe de o parte, aflarea unei
marimi cat mai apropiate de cea reala, iar pe de alta parte, gasirea unui interval de valori, in
care sa se gaseasca cu siguranta valoarea adevarata a marimii masurate. Notiunile de baza in
acest context sunt acelea de eroare reala (definita ca diferenta dintre valoarea masurata si cea
reala), eroare absoluta (care este modulul diferentei mentionate anterior) si eroarea relativa.
Eroarea reala (si cea absoluta) sunt exprimate in unitatile marimii masurate; eroarea relativa,
definita ca raportul dintre eroarea absoluta si valoarea adevarata a marimii masurate, este o
marime adimensionala.
Desi, uneori, rezultatul unei masuratori (de lungime, de exemplu) se exprima sub forma:
14,6cm±1%
este de preferat sa exprimam acelasi rezultat sub forma:

(14,6 ± 0,1)cm
Abaterea valorii masurate fata de valoarea adevarata a masurandului constituie eroarea
de masurare. Intervalul in care se estimeaza, cu o anumita probabilitate numita nivel de
incredere, ca se afla valoarea adevarata a masurandului se numeste incertitudine de masurare;
incertitudinea de masurare estimeaza limitele erorilor de masurare. Pentru o estimare obiectiva
este necesar ca impreuna cu rezultatul masurarii sa se specifice atat erorile,

4
 ERORI DE MĂSURARE

cat si incertitudinea de masurare.

In figura 2 sunt reprezentate schematic notiunile prezentate anterior.

Fig. 2. Explicativa privind valoarea adevarata, valoarea masurata,

valoarea conventional adevarata, eroarea de masurare si incertitudinea
de masurare.

Măsurarea, controlul, verificarea şi alegerea metodelor şi mijloacelor de măsurare

corespunzătoare constituie, în prezent, oţie iniţială în desfăşurarea proceselor de producţie, fiind
o problemă de optimizare tehnico-economică la realizarea căreia trebuie să participe serviciile
uzinale de proiectare, tehnologice şi metrologice.

2. Erori de măsurare
Datorită unor condiţii obiective şi subiective, valorile reale ale mărimilor nu pot fi
determinate cu precizie absolută, măsurările fiind afectate de aşa-numitele erori de măsurare.
Eroarea de măsurare x este diferenţa dintre valoarea reală de măsurat xr şi valoarea furnizată
de aparatul de măsurat xm, adică x = xr - xm.

2.1 Clasificarea erorilor de masurare

După modul de exprimare se deosebesc:
- erori absolute, x = xr - xm;
- erori relative procentuale,  = 100 x/xm;
- erori normate, E = 100 x/D.
După provenienţa şi caracterul erorilor, deosebim:
- erori sistematice,
- erori aleatoare;
- erori grosolane.

5
 ERORI DE MĂSURARE

Erorile sistematice pot fi:

- erori de metodă şi model;
- erori de aparat, numite şi instrumentale;
- erori produse de mediul ambiant;
- erori subiective, de citire.

Eroare absoluta, e definita ca diferenta algebrica dintre valoarea masurata si valoarea

(conventional) adevarata. Este o marime cu semn si unitate de masura identica cu cea a
masurandului:
x = xr - xm
Eroarea absoluta cu semn schimbat reprezinta corectia masurarii, c:
c = - 
Eroarea relativa,  se defineste ca raport dintre eroarea
absoluta si valoarea adevarata. Este o marime adimensionala cu semn:
 = 100 x/xm
Eroarea tolerata reprezinta eroarea maxima cu care este cunoscuta valoarea indicata de un
mijloc de masurare ce functioneaza corect; ea reprezinta o eroare limita maxima admisa pentru
valoarea indicata si se foloseste la unele mijloace de masurare la definirea clasei
de precizie; in acest caz, ca valoare conventionala, se considera intervalul de masurare al
mijlocului de masurare:
E = 100 x/D
Erori aleatoare ce variaza imprevizibil in timp ca valoare si ca semn; ele pot fi pozitive sau
negative; cele mici au o probabilitate de aparitie mai mare decat cele mari, iar valoarea lor
medie tinde spre zero daca numarul de masurari tinde spre infinit.

Erorile sistematice, se datoresc factorilor care actioneaza in acelasi mod in timpul efectuarii
unor masuratori multiple, in aceleasi conditii experimentale, ale unei marimi fizice. Acestea
sunt erorile care vor face rezultatele noastre diferite fata de valorile exacte cu discrepante
reproductibile. Exemple tipice de cauze ce determina aparitia unor erori sistematice sunt:
pozitionarea incorecta a instrumentului de masura fata de corpul de masurat, folosirea acestuia
in alte conditii decat cele in care s-a facut etalonarea, insuficienta pregatire a metodei de masura,
etc.

6
 ERORI DE MĂSURARE

Erorile sistematice sunt periculoase pentru experimentator, deoarece ele sunt numai
prin lipsa sau numai prin adaos si, de aceea, sursa (si efectul) lor ramane, de multe ori,
necunoscuta. De exemplu, daca se masoara modulul de elasticitate a unui material, folosinduse
metoda dinamica, adica folosind relatia v = E /ρ (unde v este viteza unei unde longitudinale prin
materialul probei, iar ρ - densitatea acesteia), daca materialul nu este omogen ( ρ variaza de la
punct la punct ), rezultatul va fi afectat de o eroare sistematica. O eroare sistematica va aparea
si daca inainte de inceperea masuratorilor nu s-a efectuat corectia
de zero a instrumentului de masura. Exactitatea unui experiment este, in general, dependenta
de modul in care putem controla sau compensa erorile sistematice. O cale de identificare a
erorilor sistematice o constituie determinarea aceleiasi marimi fizice folosind metode diferite.
Asa cum vom vedea intr-o serie de lucrari de laborator din prezenta carte, diverse metode de
masurare indirecta a aceleiasi marimi fizice sunt insotite de erori (inclusiv sistematice) diferite.
In masura in care erorile sistematice nu pot fi eliminate, ele se ''trec'' in grupa erorilor aleatorii.

Observatie: Rezulta ca principala diferenta intre erorile aleatoare si cele sistematice

consta in viteza lor de variatie in raport cu intervalul de timp in care se efectueaza
masurarea (observarea).
Erorile grosolane apar in urma deteriorarii conditiilor principale ale masurarii. Uneori, de
exemplu, din cauza iluminarii insuficiente a locului de munca, se citeste indicatia unui
instrument ca fiind 3, in loc de 8. Alteori se pot folosi instrumente defecte, sau procedee de
masura care conduc la aparitia in setul de date experimentale a unor valori care difera foarte
mult de majoritatea celorlalte date. Deosebit de grave, prin consecintele lor pot fi erorile
grosolane legate de utilizarea in mod gresit a unor instrumente de masura sau alte dispozitive
experimentale (de exemplu motoare electrice, alimentatoare cu energie electrica, etc.) la
tensiuni de alimentare mai mari (220V) decat cele nominale (6, 12 sau 24 V).

Erori de rotunjire
In orice valoare masurata exista o eroare, determinata de rotunjirea ultimei cifre
mentionate. Daca o lungime este mentionata ca fiind 10,3 cm, aceasta inseamna ca valoarea
adevarata se afla undeva intre 10,25 si 10,35 cm. Eroarea de rotunjire este deci 0,05 cm. Daca
lungimea masurata ar fi fost exprimata ca 10,30 cm (adica intre 10,295 si 10,305), mentionarea
celei de-a doua zecimale ne arata ca masuratorile au fost efectuate in conditiile in care eroarea
nu este, in acest caz, mai mare de 0,005 cm.

7
 ERORI DE MĂSURARE

Daca, de exemplu, viteza luminii in vid este scrisa sub forma 300.000 km/s, nu rezulta
clar daca cele 5 zerouri sunt un indiciu al unei valori exacte sau daca ele au doar rolul de a
exprima ordinul numarului considerat. O valoare mai precisa este 299.800 km. Daca numarul
va fi exprimat ca o putere a lui 10 - adica de forma 3,00-108 m s - nu exista confuzii asupra
erorii de rotunjire. In acest caz numai primele doua zerouri sunt semnificative. Se spune in acest
caz, ca viteza luminii este exprimata cu trei cifre semnificative. Intr-o exprimare cu 4 cifre
semnificative valoarea acestei viteze este 2,998-108 m s. In laboratorul de mecanica valorile
masurate au, in general 3 cifre semnificative. In mod ocazional se poate intampla sa fie posibila
obtinerea unor rezultate care se exprima prin numere cu doua sau cu patru cifre semnificative.
Un caz interesant, destul de frecvent discutat, este acela al erorii determinate de
utilizarea numarului irational π. Intr-o exprimare cu 10 cifre semnificative π = 3,1415926536.
Cu 4 cifre semnificative el este 3,142, iar cu trei cifre semnificative - 3,14. In calcule vom lua
o valoare a lui π cu un numar suficient de cifre semnificative, astfel incat erorile datorite
rotunjirii valorii lui π sa fie semnificativ mai mici decat sunt erorile ce insotesc masurarea
celorlalte marimi ce intervin in aceeasi relatie de calcul. Este interesant de remarcat ca numarul
π a fost recent determinat cu 100.000 de cifre semnificative, care, totusi, nu pot satisface pe cel
mai exigent experimentator.

Erori ce insotesc masurarea lungimii

Masurarea lungimii necesita utilizarea mai multor tipuri de instrumente, care sunt alese, asa
cum vom vedea ulterior, in functie de contextul experimentelor. Amintim, in continuare, cateva
particularitati ale unora dintre cele mai utilizate astfel de instrumente.
Rigla din lemn este un instrument frecvent utilizat in laborator. In legatura cu folosirea
sa, trebuie facute cateva precizari asupra erorilor introduse in procesul de masura. Lungimea
unei rigle de lemn poate se poate modifica semnificativ in timp; se intampla adesea ca lungimea
unei rigle de 50 cm sa se modifice cu 1 mm, adica cu ± 0,2%. Daca nu au existat erori de
inscriptionare a riglei, in masuratorile in care se foloseste o rigla de lemn trebuie considerata o
eroare sistematica de 0,2% datorita impreciziei scalei. Daca zeroul de pe rigla este sters sau
incert ca pozitie, se poate folosi drept origine o alta diviziune de pe scala, iar rezultatul
masuratorii se obtine prin scadere.

Erorile de paralaxa, care apar in cazul citirii oblice pe o rigla (sau pe scala unui

8
 ERORI DE MĂSURARE

aparat cu ac indicator) pot fi reduse daca se plaseaza rigla cat mai aproape de obiectul de
masurat, rigla fiind privita razant la suprafata sa, dinspre muchia ei, astfel incat divi-ziunile sa
fie de-a lungul directiei de vizare. Eroarea totala care afecteaza o lungime masurata cu o rigla
de lemn este de 0,2%, plus eroarea de citire, care este de ± 0,5 mm. Evident, pentru a aduna
cele doua valori, ele trebuie exprimate ca erori absolute.
Rigla de otel, construita de obicei de o firma producatoare de aparatura stiintifica va
introduce, in timpul masurarii, erori de cel mult o zecime de mm la 1 m. Cu alte cuvinte, eroarea
sa de etalonare este de aproximativ 0,01%, o valoare neglijabila in comparatie cu erorile de
citire de pe scala. In cazul unei citiri ingrijite, un astfel de instrument de masura se
caracterizeaza printr-o eroare totala (de citire la ambele capete plus de etalonare) de aproximativ
±0,2 mm, in functie de experienta observatorului.
Sublerul este instrumentul cel mai utilizat in laboratorul de mecanica, pentru masurarea
lungimilor. Pentru a masura o dimensiune a unui obiect, acesta se introduce intre bratele
sublerului, se face citirea, apoi obiectul se indeparteaza si se face verificarea zero-ului.
Se intampla in unele cazuri ca pozitia zero-ului sa se abata de la valoarea reala (care corespunde
pozitiei in care bratele sunt lipite unul de altul) cu cateva zecimi de mm, de o parte sau de alta.
Eroarea totala ce caracterizeaza o masuratoare folosind sublerul este de ± 0,1 mm1.
Surubul micrometric este un instrument caracterizat de o eroare maxima de ±0,01mm,
in conditiile utilizarii sale corecte. Erori suplimentare pot apărea datorita strangerii diferite a
surubului care roteste tamburul micrometric. Este nevoie ca la fiecare masuratoare aceasta
strangere sa fie constanta. De aceea, in majoritatea cazurilor, micrometrul este prevazut cu un
mecanism ce determina un efect de patinare, daca strangerea depaseste un anumit prag. O
corectie de zero trebuie intotdeauna efectuata initial, ca si in cazul sublerului. Intervalul minim
dintre doua diviziuni de pe tamburul micrometrului corespunde unei lungimi de 0,01 mm.

3. Proces de masurare
Procesul de masurare reprezinta ansamblul de operatii necesare privind solicitarea,
obtinerea, transmiterea, receptia si prelucrarea semnalului metrologic pentru a se obtine
valoarea marimii masurate.

In procesul masurari intervin urmatoarele elemente:

 Obiectul masurarii: marimea de masurat;
 Metoda de masurare: modul de comparare a marimii de masurat cu unitatea de masura;

9
 ERORI DE MĂSURARE

 Mijloacele de masurare: totalitatea mijloacelor tehnice cu ajutorul carora se determina

cantitativ marimea de masurat.
Principiile de masurare ale mijloacelor de masurare depind de natura fenomenelor fizice pe
care se bazeaza functionarea acestora, diferind de la un mijloc la altul. Mijlocul de masurare
poate fi reprezentat ca o retea de captare, transmitere si receptie a informatiei, retea care poate
fi denumita ca lant de masurare. Mijlocul de masurare constituie un canal informational de-a
lungul caruia vehiculeaza un semnal energetic purtator al informatiei de masurare – semnal
metrologic. Structura mijloacelor de masurare este in continua modificare, in prezent,
folosindu-se si elemente care au ca functie sa efectueze operatii aritmetice (adunari, multiplicari
etc), operatii analitice (derivari, integrari etc), operatii logice (codificari, decodificari etc), iar
introducerea microprocesoarelor conduce la adaugarea de noi
functii si performante.
Dupa modul de aparitie, semnalele se clasifica in:
a) semnale singulare;
b) semnale periodice;
c) semnale alea toare.
Semnalele singulare sunt acele semnale care au un caracter unic; ele se folosesc in
transmiterea informatiilor, in analiza sistemelor, in testari etc. Pot fi descrise in domeniul timp,
functia de timp fiind caracterizata prin: momentul trecerilor prin zero, valorile de varf,
durata, energie etc. In domeniul frecventa, analiza semnalelor singularese face cu ajutorul
transformatei Fourier, ele avand, de regula, un spectru de frecvente continuu si infinit.
Semnalele periodice sunt acele semnale care se reproduc in forma identica dupa un interval de
timp numit perioada. Ele pot fi descrise in domeniul timp ca functii de amplitudine, frecventa,
perioada si faza. Analiza in domeniul frecventa a acestor semnale se face cu ajutorul seriei
Fourier, rezultand un spectru de frecvente discret. Pentru semnalele periodice sunt caracteristici
urmatorii parametri:
a) perioada, T - intervalul de timp intre doua reproduceri in forma identica;
b) frecventa, f - numarul de perioade in unitatea de timp;
c) valoarea medie , Vm - definita cu relatia:

Observatie:Valoarea medie reprezinta componenta continua a semnalului.

d) valoarea medie a modulului, Vm ' - definita prin:

10
 ERORI DE MĂSURARE

e) valoarea (amplitudinea) maxima/minima;

f) valoarea (amplitudinea) varf la varf - diferenta dintre valoarea maxima si valoarea minima a
semnalului;
g) valoarea efectiva, Vef - definita prin relatia:

Daca se cunosc valorile efective ale componentelor armonice ale semnalului Vief ,
valoarea efectiva a semnalului este data de relatia (teorema lui Parseval):

Pentru procesul de masurare prezinta, de asemenea, importanta urmatorii factori:

a) factorul de forma, kf definit prin relatia:

b) factorul de umplere, D definit ca raport dintre durata unui

impuls t0 si perioada acestuia, T:
D = t0/T;
c) factorul de creasta,CF definit prin relatia:
CF = Vmax /Vef .
Daca un semnal sinusoidal trece printr-un sistem liniar se schimba amplitudinea si faza
acestuia; la trecerea prin sisteme neliniare apar si componente armonice superioare inexistente
in semnalul initial, rezultand distorsiuni de neliniaritate. Aprecierea gradului de distorsionare
a semnalului se face cu ajutorul gradului de distorsiuni armonice (de neliniaritate), definit de
expresia:

11
 ERORI DE MĂSURARE

unde Ui reprezinta valoarea efectiva a componentei armonice de ordinul i; daca d < 0,3 cele
doua expresii sunt echivalente cu o eroare mai mica decat 1,5%.
Semnalele singulare si cele periodice sunt semnale deterministe deoarece pot fi
exprimate printr-o lege de variatie cunoscuta. Semnalele aleatoare sunt acele semnale care au
un caracter intamplator, imprevizibil in timp; valoarea instantanee a acestor semnale este
caracterizata prin functii de probabilitate. Ele au un spectru continuu intr-o banda de frecvente
data.

Pentru procesul de masurare prezinta importanta modul de reprezentare a semnalelor in timp,

ele putand fi (figura 3):

Fig.3 Diferite semnale si reprezentarea lor in functie de timp

a) semnal analogic continuu in timp;
b) semnal analogic discret in timp;
c) semnal discret in amplitudine si continuu in timp;
d) semnal discret in amplitudine si in timp.

3.1. Metode electrice de masurare

Metoda de masurare reprezinta modul de aplicare a principiului de masurare pentru
obtinerea valorii numerice a marimii de masurat. Clasificarea masurarilor se face dupa
urmatoarele criterii:
a) Dupa forma sub care aparatul de masurat prezinta rezultatul
masurarii:
1. Metode de masurare analogice, la care rezultatul poate lua orice valoare din domeniul de
masurare, fiind deci o marime continua.
Metode si mijloace electrice de masurare Marimea se apreciaza prin citirea indicatiei data de
elementul indicator care se deplaseaza in dreptul unei scari gradate.

12
 ERORI DE MĂSURARE

2. Metode de masurare digitale, la care rezultatul poate avea numai anumite valori din
domeniul de masurare, fiind deci o marime discontinua. Prin operatia de cuantificare, domeniul
este impartit intrun numar de subdomenii egale (cuante sau unitati de cuantificare), iar procesul
de masurare consta in numararea cuantelor corespunzatoare masurandului, codificarea
rezultatului intr-un sistem de numeratie si afisarea lui pe un dispozitiv specializat, sub forma
unui numar. Masurarea digitala este preferabila celei analogice, deoarece:
 se elimina erorile subiective de citire;
 aparatele digitale au, un general, o precizie superioara celor analogice;
 exista posibilitatea prelucrarii, transmiterii la distanta si inregistrarii informatiilor
rezultate in procesul de masurare, prin mijloacele tehnicii de calcul.
b) Dupa caracterul masurarii in timp:
1. Metode de masurare statice, care se efectueaza asupra unor marimi de regim permanent,
de valoare constanta in intervalul de timp in care se face determinarea;
2. Metode de masurare dinamice, efectuate asupra unor marimi variabile rapid in timp si
necesita aparate cu un timp de raspuns mic, care dispun de elemente de memorare sub forma
continua sau discreta a valorilor determinate;
3. Metode de masurare statistice, care se efectueaza asupra unor marimi cu caracter aleatoriu,
cu variatie imprevizibila in timp, neputand fi descrise de relatii matematice care sa stabileasca
o lege de reproducere a anumitor valori, in anumite conditii experimentale.

c) Dupa modul de obtinere a rezultatelor masurarii:

1. Metodele de masurare directe sunt metodele prin care valoarea unei marimi se obtine
direct, fara efectuarea de calcule suplimentare si sunt bazate pe compararea directa cu unitatea
de masura sau cu ajutorul unui aparat gradat in unitatile respective. In acest tip de masurare se
determina o singura marime.
Exemple: masurarea temperaturii cu termometrul; masurarea presiunii cu manometru etc.

2. Metode de masurare indirecta sunt metode prin care valoarea unei marimi se obtine prin
masurarea directa a altor marimi, de care marimea de masurat este legata printr-o relatie
cunoscuta. Aceste masurari sunt mai complexe si au o precizie mai scazuta, dar in multe
cazuri nu pot fi evitate.

13
 ERORI DE MĂSURARE

Exemple: masurarea rezistentelor electrice prin metoda ampermetrului si voltmetrului folosind

legea lui Ohm R=U/I; masurarea densitatii unui corp prin masurarea masei sale M si a
volumului V®r=M/V.
3. Metode de masurare combinate constau in determinarea valorilor unui anumit numar de
marimi de masurat pe baza rezultatelor masurarii directe sau indirecte a diferitelor combinatii
ale acestor valori si a rezolvarii ecuatiilor in care sunt incluse rezultatele masurarii.
Exemple: masurarea masei fiecarei greutati in parte, cand masa uneia din ele este cunoscuta si
sunt cunoscute rezultatele compararii intre ele a diferitelor combinatii de greutati.
Metodele de masurare directe sunt cele mai numeroase, constituind baza masurari
tuturor marimilor fizice. Aceste metode se impart, la randul sau, in alte cinici metode:
 Metoda de compensare (de zero) – in aceasta metoda efectul actiunii marimii de
masurat este redus la zero (compensat) de efectul actiunii unei masuri sau marimi
cunoscute, de acelasi fel.
 Metoda diferentei – in aceasta metoda marimea de masurat se compara cu o masura sau
cu o marime cunoscuta, valoarea ei rezultand din diferenta dintre efectele simultane ale
celor doua marimi asupra aparatului de masurat.
 Metoda de rezonanta – pentru aceasta metoda este specifica utilizarea unui circuit
oscilant care se regleaza pentru a se realiza rezonanta si in acest moment valoarea
masurata a marimii se determina printr-o relatie de calcul care implica valorile unor
marimi ce se masoara si valorile unor elemente conectate in schema.
 Metoda substitutiei – implica doua masurari succesive, marimea de masurat fiind
inlocuita cu o marime, de aceeasi natura, cunoscuta cu o exactitate superioara, reglabila
astfel incat in cele doua masurari sa se obtina aceeasi deviatie, adica efectele asupra
aparatului sa fie aceleasi.
 Metoda de punte – utilizeaza un patrulater complet avand 4 laturi formate din
impedante, o diagonala de alimentare si o diagonala masurare unde este conectat un
indicator de nul. Se echilibreaza puntea ceea ce corespunde situatiei in care indicatorul
de nul indica un curent zero si in acest caz se poate scrie o relatie intre cele patru
impedante.
In continuare, sunt prezentate cateva exemple de utilizare practica ale metodelor de masurare
prezentate mai sus.

14
 ERORI DE MĂSURARE

Metoda de compensare: Pentru masurarea

t.e.m. continui
Ex se realizeaza schema din figura alaturata si
se regleaza rezistenta r pana se constata ca in
circuitul de masurare IN indica un curent
zero. Rezulta:
Ex = r/R.E0

Metoda de compensare cu substitutie:

In figura alaturata t.e.m.
Ex este inlocuita cu o tensiune Ep
cunoscuta cu exactitate ridicata, iar
efectele asupra elementelor schemei sunt
aceleasi. Se obtine:

Metoda de rezonanta:
Functionarea Q-metrului, aparat care
permite masurarea factorului de calitate
(Q=w0L/R) al unei bobine de rezistenta R
si inductivitate L (figura alaturata). Se
regleaza condensatorul variabil C pana ce
se realizeaza rezonanta corespunzatoare
la deviatia maxima a voltmetrului V2.
Rezulta factorul de calitate:
Q=U1/U2

15
 ERORI DE MĂSURARE

Metoda de punte:
Puntea Wheatstone (puntea simpla -
figura alaturata)prezinta rezistentele fixe
R1, R2; rezistenta reglabila R si rezistenta
necunoscuta Rx, alimentarea fiind in c.c.
La echilibru se obtine:
Rx=R1/R2.R
Puntea simpla se utilizeaza atat in curent
continuu cat si in curent alternativ

Exactitatea cu care se efectueaza masurarea unei marimi depinde de metoda electrica de

masurare folosita, in acest context pot fi evidentiate urmatoarele observatii:
 Metoda electrica de masurare indirecta si metoda de rezonanta folosesc cel putin doua
aparate de masurare de aceea exactitatea este mai redusa.
 Metoda indirecta si metoda directa cu substitutie sunt utilizate pentru masurari de
exactitate medie cu aparatele analogice obtinandu-se incertitudini de masurare de
0,2.1%, iar cu aparatele digitale incertitudine de masurare se reduce la 0,05.0,5%.
 Metoda de punte si metoda de compensare sunt masurari de exactitate ridicata
intalnindu-se incertitudinea de masurare de 0,02.0,5% (depinde, in principal, de
exactitatea cu care sunt cunoscute marimile etalon care intervin in schema).
 Metoda de punte cu substitutie si metoda de compensare cu substitutie
nu necesita decat indicatoare de nul fidele, iar incertitudinea de masurare depinde numai
de exactitatea cu care este cunoscuta marimea etalon care se substituie marimii de
masurat. De aceea, aceste metode sunt indicate pentru masurarile de foarte mare
exactitate atingandu-se, in conditii de laborator, incertitudini de masurare de
0,001.0,005%.

16
 ERORI DE MĂSURARE

4. Calculul erorilor
4. 1 Adunarea
Sa consideram ca avem de adunat doua numere: 75,3 ± 0,2 si 7,6 ± 0,4. Suma celor
doua numere exacte este 82,9, dar cat de exact este acest rezultat ? Primul numar poate fi
cuprins intre 75,1 si 75,5, iar al doilea - intre 7,2 si 8,0. Asadar suma lor poate fi cuprinsa
intre 75,1 + 7,2 = 82,3 si 75,5 + 8,0 = 83,5. Deci, rezultatul trebuie scris ca fiind 82,9 ± 0,6.
Eroarea 0,6 rezulta prin insumarea erorilor celor doua numere.
Folosind scrierea simbolica, suma a doua numere a ± Δa si b ± Δb, poate avea o
valoare minima (a - Δa) + (b - Δb) sau (a + b) - ( Δa + Δb) si una maxima (a + Δa) + (b +
Δb) = (a + b) + ( Δa + Δb). Intr-o scriere condensata, rezultatul insumarii este ( a + b) ± (Δa +
Δb). Paranteza a doua reprezinta eroarea care afecteaza suma a + b. Eroarea Δa + Δb este
eroarea maxima care afecteaza suma; ea se numeste eroare posibila. Concluzia este, deci, ca
atunci cand se aduna doua numere, erorile absolute se aduna.
Frecventa de aparitie in practica a erorii posibile este destul de redusa si, de aceea, o
evaluare mai realista care afecteaza suma este obtinuta o reprezinta asa - numita eroare
probabila, definita prin in relatia:

4.2 Scaderea
Sa consideram aceleasi numere, ca si in cazul precedent. Limitele rezultatului scaderii
variaza intre 75,5 - 7,2 = 68,3 si, respectiv, 75,1 - 8,0 = 67,1. Diferenta dintre numerele exacte
este 67,7;
Rezultatul va fi scris: 67,7 ± 0,6. Folosind scrierea simbolica:

(a ± Δa)− (b ± Δb) = (a − b)± (Δa + Δb)

Asadar si in cazul scaderii, erorile absolute se aduna. Si in cazul scaderii, eroarea
posibila este exagerat de mare in foarte multe cazuri; de aceea si calitate de eroare totala se ia
eroarea probabila.

4.3 Inmultirea
Operatia de inmultire este foarte frecvent intalnita la calculul diverselor marimi fizice.

17
 ERORI DE MĂSURARE

Sa consideram, de exemplu calculul ariei. Imprecizia de aflare a ariei depinde de imprecizia de

masurare a lungimii laturilor. Sa consideram un dreptunghi de laturi a si b, masurate cu erorile

Δa si Δb (Fig. 2). Erorile relative vor fi

Notand aria cu A, eroarea relativa a ariei va fi

Aria poate avea o valoare minima:

A min = (a − Δa)(b − Δb)

si o valoare maxima:

A max = (a + Δa)(b + Δb)

Eroarea este egala cu aria fasiilor in forma de L , hasurate cu linii inclinate spre stanga
sau spre dreapta, plasate in interiorul si, respectiv, in exteriorul suprafetei (ab). Aceste zone
difera intre ele prin ariile dreptunghiurilor din coltul din dreapta - sus, care sunt, de fapt,
neglijabile.

Putem spune, deci, ca aria suprafetei

ce reprezinta eroarea este bΔa + aΔb.
Aria va putea fi scrisa sub forma
ab ± (bΔa + aΔb), in care ultima
paranteza este: Δ A = bΔa + aΔb
Putem scrie ca eroarea relativa care
afecteaza marimea ariei este:

Asadar, in cazul inmultirii a doua numere, eroarea relativa a sumei este egala cu suma
erorilor termenilor din produs

4.4 Ridicarea la putere

In acest caz numarul se inmulteste cu el insusi si, de aceea, rezultatul gasit in cazul

multiplicarii ramane si aici valabil. De aceea, eroarea relativa ce afecteaza marimea y = xn

este:

18
 ERORI DE MĂSURARE

4. 5 Impartirea

Sa consideram fractia. . Ea poate fi scrisa si sub forma:

Eroare rezultanta este egala cu suma erorilor relative ale factorilor impartirii.
Daca intr-o formula intervine atat inmultirea, cat si impartirea unor termeni:

19
ERORI DE MĂSURARE

20