3.

Tehnici de multiplexare

3.1. Introducere
3.2. Multiplexarea cu divizare în spaţiu
3.3. Multiplexarea cu divizare în frecvenţă
3.4. Multiplexarea cu divizare în timp
3.5. Multiplexarea cu divizare în cod
3. Tehnici de multiplexare

3.1. Introducere
3.2. Multiplexarea cu divizare în spaţiu
3.3. Multiplexarea cu divizare în frecvenţă
3.4. Multiplexarea cu divizare în timp
3.5. Multiplexarea cu divizare în cod
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea
z Multiplexarea – mecanism fundamental în sistemele de comunicaţii, dar şi în
viaţa de zi cu zi
z Multiplexarea permite mai multor utilizatori să utilizeze un mediu fără
interferenţe, sau cu interferenţe minime
z Pentru comunicaţii multiplexarea se poate realiza în 4 dimesiuni:
• spaţiu
• timp
• frecvenţă
• cod
z Scopul multiplexării este să aloce spaţiu, timp, frecvenţă şi cod pentru fiecare
canal de comunicare cu un minim de interferenţa şi utilizare maximă a
mediului

COMUNICAŢII NUMERICE 3
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Exemplu de multiplexare
z O autostradă cu câteva benzi
z Mulţi utilizatori (conducători auto) doresc să folosească acelaşi mediu
(autostrada) fără interferenţă (accidente)
z Acest obiectiv poate fi îndeplinit dacă:
• se asigură mai multe linii de trafic separate – multiplexarea cu divizare în
spaţiu
• diferiţi conducători auto folosesc acelaşi mediu (linie) la diferite puncte în
timp – multiplexare cu divizare în timp

COMUNICAŢII NUMERICE 4
3. Tehnici de multiplexare

3.1. Introducere
3.2. Multiplexarea cu divizare în spaţiu
3.3. Multiplexarea cu divizare în frecvenţă
3.4. Multiplexarea cu divizare în timp
3.5. Multiplexarea cu divizare în cod
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în spaţiu (1)

z Fiecare canal emite într-o altă zonă a spaţiului fără să interfere cu celelalte
canale
z În figura următoare
• pe cele 3 axe sunt reprezentate dimensiunile
• cod, c
• timp, t
• frecvenţă, f
• spaţiul tridimensional (x, y, z), si, este reprezentat prin cercuri
z Canalele k1 la k6 sunt repartizate în cele 6 spaţii separate, s1 – s6
z Intervalul liber dintre canale este denumit şi spaţiu de gardă, fiind necesar
pentru a evita interferenţele

COMUNICAŢII NUMERICE 6
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în spaţiu (2)

k1 k2 k3 k4 k5 k6

c c c

t t t

s1 f s2 f s3 f

c c c
Interval de
gardă t t t

s4 f s5 f s6 f

COMUNICAŢII NUMERICE 7
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în spaţiu (3)

z Aplicaţii:
• sistemele de telefonie analogică: fiecare abonat are o pereche separată de
fire de cupru pentru conexiunea la centrala locală
• transmisia wireless – implică un emiţător separat pentru fiecare canal
fizic cu un spaţiu suficient între emiţătoare
• statiile radio FM – banda de transmisie este limitată la o anumită regiune
– multe staţii radio de pe mapamond pot utiliza aceeaşi frecvenţă fară
interferenţe dacă sunt situate la distanţe suficient de mari
z Dezavantaje:
• risipă de spaţiu
• nu permite ca două sau mai multe canale să utilizeze acelaşi spaţiu (de ex.
mai multe staţii radio vor să transmită în acelaşi oraş) => necesitatea
utilizării altor tehnici de multiplexare

COMUNICAŢII NUMERICE 8
3. Tehnici de multiplexare

3.1. Introducere
3.2. Multiplexarea cu divizare în spaţiu
3.3. Multiplexarea cu divizare în frecvenţă
3.4. Multiplexarea cu divizare în timp
3.5. Multiplexarea cu divizare în cod
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în frecvenţă (1)

z Multiplexarea cu divizare în frecvenţă subdivide dimensiunea frecvenţă în
câteva benzi de frecvenţă care nu se suprapun
z Fiecărui canal ki îi este alocată propria bandă de frecvenţă
z Emiţătoarele ce folosesc o anumită bandă de frecvenţă, o pot folosi tot timpul
z Spaţiul de gardă în frecvenţă este necesar pentru a evita suprapunerile de
bandă
k1 k2 k3 k4 k5 k6

COMUNICAŢII NUMERICE 10
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în frecvenţă (2)

z Aceasta metodă este folosită de staţiile radio din aceeaşi regiune, unde fiecare
staţie are propria frecvenţă
z Avantaj:
• Este o metodă de multiplexare simplă care nu necesită o coordonare
complexă între transmiţător şi receptor (receptorul trebuie doar să se
acordeze pe frecvenţa transmiţătorului)
z Dezavantaje:
• alocarea unei benzi separate pentru fiecare comunicaţie posibilă ar fi o
risipă imensă de resurse de frecvenţă în cazul comunicaţiilor mobile
• în timp ce o staţie radio transmite 24h pe zi, comunicaţiile mobile au
loc în general doar pentru câteva minute
• alocarea fixă a unei frecvenţe unui emiţător face metoda foarte inflexibilă
şi limitează numărul de emiţătoare

COMUNICAŢII NUMERICE 11
3. Tehnici de multiplexare

3.1. Introducere
3.2. Multiplexarea cu divizare în spaţiu
3.3. Multiplexarea cu divizare în frecvenţă
3.4. Multiplexarea cu divizare în timp
3.5. Multiplexarea cu divizare în cod
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în timp (1)

z Fiecărui canal ki îi este alocată toată banda, pentru un anumit interval de timp
z Toate emiţătoarele folosesc aceleaşi resurse de frecvenţă, dar la momente
diferite de timp
z Spaţiul de gardă (în acest caz goluri de timp) trebuie să separe diferitele
perioade când emiţătoarele folosesc mediul
k1 k2 k3 k4 k5 k6

COMUNICAŢII NUMERICE 13
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în timp (2)

z Avantaj:
• este o metodă mult mai flexibilă pentru comunicaţiile mobile
• se pot aloca mai multe sau mai puţine intervale de timp pentru un
emiţător în funcţie de încărcare
z Dezavantaje:
• interferenţa co-canal – două transmisii se suprapun în timp
• evitarea interferenţei co-canal necesită o sincronizare precisă între
emiţătoare
• toate emiţătoarele au nevoie de un tact precis sau
• trebuie găsită o cale de a transmite un semnal de sincronizare la toate
emiţătoarele
• acordarea unui receptor la un emiţător, nu presupune doar ajustarea
frecvenţei dar şi ascultarea la un moment de timp exect

COMUNICAŢII NUMERICE 14
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare
Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi
timp (1)
z Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi în timp pot fi combinate
z Un canal ki poate folosi o anumită bandă de frecvenţă pentru un anumit
interval de timp
z Spaţiile de gardă sunt necesare în ambele dimensiuni (frecvenţă şi timp)
z GSM foloseşte această combinaţie
pentru transmisia între telefoanele
mobile şi staţiile de bază

COMUNICAŢII NUMERICE 15
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare
Multiplexarea cu divizare în frecvenţă şi
timp (2)
z Avantaje:
• este o metodă mai robustă împotriva interferenţelor selective (interferenţe ce apar
doar într-o bandă mică de frecvenţă)
• oferă şi o protecţie (slabă) împotriva interceptărilor nedorite (pentru a putea asculta
un canal trebuie cunoscută secvenţa de frecvenţe a emiţătorului)
• dacă frecvenţa se schimbă destul de rapid, perioadele de interferenţă vor fi foarte de
mici (în funcţie de codarea datelor, receptorul poate recupera datele originale)
z Dezavantaj:
• necesită coordonare între emiţătore
• trebuie controlate atât secvenţa de frecvenţe cât şi momentele de timp în care se
modifică frecvenţa
• două emiţătoare interferă atunci când selectează aceaeşi frecvenţă în acelaşi timp

COMUNICAŢII NUMERICE 16
3. Tehnici de multiplexare

3.1. Introducere
3.2. Multiplexarea cu divizare în spaţiu
3.3. Multiplexarea cu divizare în frecvenţă
3.4. Multiplexarea cu divizare în timp
3.5. Multiplexarea cu divizare în cod
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în cod (1)

z Multiplexarea cu divizare în cod este o
k1 k2 k3
metodă relativ nouă în sistemele de
comunicare comerciale c
z Prima dată a fost folosit în aplicaţiile militare k4
z În prezent este folosită în multe transmisii
wireless civile k5
z Canalele ki folosesc pentru transmisie
aceeaşi frecvenţă la acelaşi moment de timp k6
z Separarea se realizează prin alocarea fiecarui
canal a unui cod f
z Spaţiile de gardă se realizează prin folosirea
codurilor cu cu distanţa necesară în spaţiul
cod (coduri ortogonale) t

COMUNICAŢII NUMERICE 18
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în cod (2)

z Exemplu:
• o petrecere cu mulţi participanţi din diferite ţări care stabilesc canale de
comunicare
• participanţii vorbesc între ei folosind aceaşi bandă defrecvenţă în acelaşi
interval de timp
• dacă toţi vorbesc aceaşi limbă, este necesară multiplexarea spaţială pentru
a se putea comunica
• dacă se utilizează coduri diferite (limbi diferite) un participant se poate
acorda pe o anumită limbă şi separa clar comunicaţia în această limbă de
alte limbi
z Prin folosirea unui cod secret (limba) se poate stabili un canal sigur într-un
mediu ostil
z Dacă cineva prea aproape de receptor vorbeşte foarte tare limba nu contează;
receptorul nu mai poate asculta alte persoane

COMUNICAŢII NUMERICE 19
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în cod (3)

z Spaţiile de gardă sunt importante – codurile trebuie să fie suficient de
‘ortogonale’ (diferite) pentru a separa canalele de comunicaţie
z Trebuie să fie alocate coduri diferite pentru fiecare canal, dar spaţiul de
coduri este uriaş în comparaţie cu spaţiul de frecvenţă
z Alocarea unui cod individual fiecărui transmiţător nu cauzează probleme
z Avantaje:
• protecţie bună împotriva interferenţelor
• implementează şi un nivel de securitate – dacă codul nu este cunoscut,
semnalele pot fi recepţionate, dar nu pot fi folosite

COMUNICAŢII NUMERICE 20
 Capitolul 3. Tehnici de multiplexare

Multiplexarea cu divizare în cod (4)

z Dezavantaje:
• complexitatea receptorului (trebuie să ştie codul şi trebuie să separe
canalul de date de zgomotul compus din alte semnale)
• receptorul trebuie să fie sincronizat precis cu transmiţătorul pentru a
aplica decodarea corectă
• toate semnalele ar trebui să ajungă la receptor cu putere egală, altfel unele
le-ar putea acoperi pe altele => necesită control precis al puterii

COMUNICAŢII NUMERICE 21