Page 1 of 11

LITURGICA AN III / SEM 2

TRIODUL EXPLICAT
PERIOADA PREGATITOARE (vezi si tabelul pg. 288)

S-a extins progresiv de la a opta saptamana de post ( Saptamana Lasatului de branza)

pana la a zecea saptamana inainte de Paste (sec XII instituita).

Determinarea istorica : Potrivit Cronografiei lui Teofan (sec IX), saptamana

Lasatului de carne ar fi fost instituita in secolul VI. Poporul constantinopolitean, ar fi cerut
Imparatlui Iustinian postirea unei saptamani suplimentare, abtinandu-se spontan de la
carne (este combatut acest eveniment de alte istorii, care afirma faptul ca la inceput au fost
7 saptamani pregatitoare, mai pe urma ajungan sa fie 8 ). Insa, motivul introducerii acestei
saptamani a fost de ordin politic; Heraclie a trebuit sa duca un razboi dificil impotriva
invadatorilor persani pentru pentru a ajunge sa recucereasca Ierusalimul; disputele intre
adeptii unui Post Mare de 7 sau 8 saptamani au atins apogeul in Palestina. Pt a-si asigura
sprijinul pretios al provinciilor monofizite pentru campaniile sale, imparatul a favorizat
tentativele de reconciliere si compromis intre ortodocsi si monofiziti. Acesta a fost motivul
fundamental al elaborarii teoriei monotelite ale carei tulburari sunt cunoscute, precum si al
tentativei de a uni cele doua partide impartite in privinta postului, propunand o a opta
saptamana de post partial pentru a multumii partizanii ambelor tabere. Incercarea de unire
a monofizitilor cu ortodocsii a esuat lamentabil si pe langa aceasta a aparut tulburare intre
partizanii Postului de 7, respectiv de 8. Totusi aceasta saptamana a fost pastrata (armoniza
practicile constantinopolitane si ierusalimetene + placea credinciosilor).
Duminica Fiului Risipitor si a Vamesului, reprezinta un cuplu simetric cu Duminica
lasatului de carne, respectiv de branza ( primul cuplul = pregatire duhovniceasca, al
doilea= pregatire in vederea postului). De asemenea Sambata Mortilor si a Ascetilor apar
tot ca un cuplu.
Perioada pregatitoare este asadar structurata dupa imaginea ciclului complet al
Postului Mare in doua cupluri simetrice si complementare, randuite in vederea intrarii
treptate in post.

DUMINICA VAMESULUI SI A FARISEULUI

Ea marcheaza deschiderea Triodului(nu are decat cateva particularitati). Cele trei
praznuiri ( Duminica Vamesului, Fiului risipitor si lasatului de carne), ne pun in pielea
unui general care-si asaza trupele, observa inamicul si mediteaza inainte asupra armelor pe
care le va folosi in razboiul duhovnicesc. Primele 2 fiind :: smerenia si pocainta. Smerenia
este cea mai importanta, intrucat toate nevointele pe parcursul postului trebuie duca la ea
si neaparat sa fie insotite de ea. Imnografia acestei zile nu indeamna numai la smerenie ci
 Page 2 of 11

si la celelalte aspecte ale vietii duhovnicesti : strapungerea inimii, necesitatea rugaciunii

etc.
Saptamana ce urmeaza acestei duminici, poarta numele de “Saptamana vestirii”, in
care crestinul consuma de toate, chiar si miercurea si vinerea, dar nu in semn de bucurie, ci
de opozitie fata de armeni monofiziti, care posteau strict in aceasta saptamana ( monofizitii
posteau in aceasta saptamana din pricina pierderii unui caine pe nume “Artiburion”,
conform Typikon-ul Sf Sava). Cu 10 saptamani inainte de Paste, copii, sirienii, armenii
monofiziti pazesc un post strict, in memoria pocaintei ninivitenilor = „postul
ninivitenilor”. In Biserica ortodoxa s-a introdus aceasta dispensa ( Saptamana Branzei) pt
a marca si in domeniul disciplinar opozitia ei dogmatica.

DUMINICA FIULUI RISIPITOR

D.p.d.v. liturgic, este asemanatoare cu cea a vamesului. Dupa cum ne dam seama, ea
face referire la pocainta si la frangerea inimii pt pacatele savarsite dar si intoarcerea la
Adevar. Fiul risipitor poate reveni la sine insusi mai intai, apoi la Tatal si nu numai
constientizandu-si indepartarea si risipirea, dar si parcurgand cu osteneala calea care l-a
indepartat de la patria sa; aceasta cale echivaleaza cu cele 40 de zile de post. Aceasta
duminica dezvolta in principal o invatatura privitoare la cainta, dar si la iertarea
dumnezeiasca ce decurge de aici si la restaurarea omului in demnitatea sa originara de
„fiu”. Sf Nichifor Calist spune ca a fost instituita de Parinti, tocmai pt ca pacatosii sa nu
cada in deznadeje si sa se nevoiasca pt iertare; iar Sf Grigorie Palama sustine ca milostenia
dumnezeiasca sugerata in aceasta duminica este completata si echilibrata de comemorarea
„infricosatei Judecati”.

SAMBATA MORTILOR
Toate sambetele sunt inchinate celor adormiti, precum si a tuturor Sfintilor reprezentati
de Martiri, caci fiecare sambata este in realitate o imitare a Sambetei Mari, iar moartea
crestinilor este o Icoana a sederii lui Hristos in mormant.
Dupa Sf Nichifor Calist si imnografii Triodului, aceasta comemorare, a fost plasata in
acest loc din pricina comemorarii celei de-a Doua Veniri a lui Hristos in Duminica
Lasatului de carne. Aceasta sambata poate parea partiala totusi, pt ca sunt cuprinsi doar
credinciosii ortodocsi. Excluderea paganilor, ereticilor de la rugaciunea Bisericii nu este
insa lipsa de iubire, nici o incalcare a poruncii de a ne ruga pt vrajmasi. Acest aspect
universal poate ramane in rugaciunea privata a crestinului, dar numai cei credinciosi pot fi
obiectul rugaciunii publice, pt a evita scandalul si pt ca, credinciosii nu pot fi inhamati la
acest car cu necredinciosii (Sf Pavel). Pt crestini moartea nu mai e decat un somn si un
moment „pascal”. De asemenea, Sambata mortilor nu reprezinta doar cadrul unei
 Page 3 of 11

recapitulari a tipului si naturii umane in rugaciunea de mijlocire, ci are si o dimensiune de

pedagogie duhovniceasca.

DUMINICA LASATULUI DE CARNE ( INFRICOSATA JUDECATA)

Ea marca initial inceputul postului partial al Saptamanii Lasatului de branza; a
devenit cadrul importantei comemorari a celei de-a Doua Veniri a lui Hristos ( cauza :
dezvoltarea si comentarea imnografica a pericopei Mt. 25, 31-46).
In planul structurii pregatitoare se inscrie cu trei dimensiuni : 1) reprezinta
continuarea logica a comemorarii tuturor defunctilor ( adormiti) din ziua precedenta 2) ea
completeaza prin evocarea dreptatii lui Dumnezeu meditatia la mila Lui din Duminicia
Fiului Risipitor 3) ea deschide cea de-a doua parte a perioadei pregatitoare consacrata
pregatirii „exterioare” in vederea postului. Sa nu uitam ca, pt ca gandul la moarte sa fie
crestin, trebuie neaparat sa se lege de Judecata. Pentru cei ce au trecut de la timpul profan
la timpul liturgic, prin care cronologia timpului istoric este rasturnata in favoarea unei
ordini calitative si teologice, Parusia e de fata. Functia esentiala a Eshatologiei este
constientizarea faptului ca judecata si sfarsitul sunt aproape, iar Postul Mare reprezinta
chiar aceasta vreme bine primita favorabila pt cainta. Sfantul Nichifor Calist subliniaza
faptul ca Judecata nu va face referire la faptele exterioare, ci la cele ale omului launtric :
milostenia, milostivirea etc. (pt ca daca pe acestea nu le avem, este clar ca cele exterioare
nu ne-au condus la scopul necesar)

SAPTAMANA LASATULUI DE BRANZA

Aceasta saptamana ne introduce treptat in paza postului (abstinenta de la carne si
reguli speciale in zilele de miercuri si vineri din Postul Mare) si in cateheza imnografica (
cuprinde 2 dimensiuni : invatatura despre postul duhovnicesc si punctarea timpului).
Aceasta saptamana este un antrenament in asceza a celor 40 de zile de Post („usa de intrare
in stadionul infranarii”). Putem remarca faptul ca in timpul acestei ultime saptamani de
pregatire ca se face o intrare delicata, echilibrata in atmosfera slujbelor Postului Mare.
Satamana Lasatului de brazna stabileste o tranzitie armonioasa intre cele doua cicluri
liturgice, fi si mobil, inchiend perioada pregatitoare printr-un antrenament interior si
exterior in vedera postului.

SAMBATA ASCETILOR
Desi comemorarea ascetilor in aceasta sambata a Saptamanii Lasatului de branza a fost
instituita inaintea celei a Sambetei Mortilor, ea apare drept continuarea si completarea ei.
 Page 4 of 11

Se face trecere de la anonimatul care caracteriza sambata mortilor la o enumerare detaliata

si personala a unui nr cat mai mare de monahi.
Dupa Sf Nichifor aceasta comemorare a fost asezata in chip iscusit la intrarea in
Postul Mare tocmai pt a propune celor ce se pregatesc sa intre in el exemple vii si pt a
asimila modul lor de viata (indiferent ca traieste in lume). Fiecare trebuie sa se straduiasca
macar in Post sa vietuiasca ca un monah. Corul ascetilor se aseamana unui „nou rai”.
Dar comemorarea aceasta, capata un carcarter universal, pt ca sunt amintiti si
mucenicii, ierarhii, apostolii.

DUMINICA IZGONIRII DIN RAI

Este o transpunere a expulzarii penitentilor in afara Bisericii care odinioara avea loc
atunci. Acestia trebuiau sa ramana in afara usilor Bisericii, icoana a Raiului si sa-si planga
pacatele pt a fi reintrodusi in ea impreuna cu catehumenii la sf Postului Mare. Imnografia
= dezvolta o teologie a pacatului si a pocaintei.
Dupa Sf Nichifor, cele 2 extremitati ale Postului Mare reprezinta : caderea si
mantuirea. Scopul triodului este de a-l face pe credincios sa patrunda in taina Iconomiei,
sau mai degraba sa o actualizeze in sine. Pt a-l imbraca pe Hristos, noul Adam, si a-I urma
in moartea si invierea Sa, omuul trebuie intai sa se identifice cu primul Adam cel cazut,
asumand in mod liber la intrarea in Postul Mare situatia sa de exilat sezand la portile
Raiului.

DESCHIDEREA POSTULUI MARE

Poarta numele si de Duminica Iertarii. In Manastiri fiecare monah, frate isi cere iertare
unul de la altul. Sunt anumite elemente si din slujba Sf Pasti, tocmai pentru a ne aduce
aminte de finalitatea Postului. Sarutarea intre frati = anticipare a impacarii universale a
oamenilor cu Hristos cel Inviat.

SAPTAMANA I
Denumita si „saptamana curata”, intrucat aceasta saptamana necesita o regula de Post
mai riguroasa si anume nemancarea pana vineri seara (mai exista o exceptie cand se face
Liturghia Darurilor miercuri). Chiar daca poate duce la slava desarta, Sf Ioan Scararul
incurajeaza sa ne avantam intr-un post mai aspru cu toata energia, pt ca incepatorul sa-si
poata birui patimile trupesti, dupa care sa se angajeze intr-o lupta mai subtila. Inceputul
Postului Mare se aseamana primelor zile din viata monahului incepator. Toate muncile
inceteaza, activitatile desfasurandu-se doar in Biserica si la chilie. Este denumita si
„saptamana sfanta” datorita intensitatii sale duhovnicesti. Daca un frate moare in timpul
acestei perioade, panihida lui nu va fi la trei zile ci la 9. Apare de asemenea Canonul Mare,
impartit in 4.
 Page 5 of 11

SAMBATA SFANTULUI TEODOR (A COLIVELOR)

Praznicul mucenicului Teodor Tiron, este cea mai veche sarbatoare fixa deplasta in
ciclul liturgic mobil. Istoria : In timpul domniei lui Iulian Apostatul, crestinii refuzau
inchinarea la idoli; atunci pt a le mustra constiinta, Iulian stropeste toate produsele din
piata centrala cu sangele animalelor sacrificate zeilor. Sfantul teodor se arata in vis
arhiepiscopulului de atunci si il avertizeaza, spunandu-i totodata si sa fiarba graunte de
grau sa le distribuie locuitorilor ( coliva se numea aceasta mancare in patria Sfantului).
Patru sambete importante : Sambata mortilor, Ascetilor, a Sf teodor, a Acatistului.

DUMINICA ORTODOXIEI
Nu este o sarbatoare fixa transferata in ciclul mobil, ci ea a fost nemijlocit instituita,
pentru a fi serbaa in prima duminica din Postul Mare, de Sf Metodie al Constantinopolului
cu prilejul celei de-a doua restaurari definitive a Sf Icoane, 11 martie 843. Praznicul
restabilirii Icoanelor a fost intitualt Triumful Ortodoxiei. Icoanele restaurate sunt privite de
imnografii nostri drept „podoaba Bisericii” si pecetea Ortodoxiei.
Semnificatia acestei sarbatori, ca si cea a Sfantului Grigorie Palama, in iconomia
duhovniceasca a triodului sta in aceasta conceptie despre unitatea in credinta. Armonia
crestinilor uniti in credinta = conditia necesara pt celebrarea duhovniceasca a praznicului
Ortodoxiei si pt a aduce un post folositor. Nu ne-am putea angaja in Post fara marturisirea
credintei. Este cu neputinta sa-l gasim pe Hristos plinatatea virtutilor fara marturisirea
exacta a ceea ce este El si alipirea totatala de Trupul Sau tainic.

Saptamana a II-a
Din punct de vedere liturgic, saptamana a II-a nu mai are acceasi intensitate a slujbelor
ca cea precedenta. Acest lucru este determinat de lipsa Canonului Mare, care nu mai face
parte din Pavecernita.
Din punct de vedere al postului nici aici nu mai este la fel de riguros ca in prima
saptamana, regulile postului sunt obisnuite.
- acesta nu este doar pentru a incuraja credinciosii la odihna
In saptamana a II-a este o mare insistenta pe postul duhovnicesc, lucru ce poate fi
constatat in imnografie, la Vecernie si la Utrenie. Imne ce insista asupra milostivrii,
smereniei.
In zilele de miercuri, joi si vineri, aceste teme sunt articulate de comemorarile
saptamanale ale Crucii si ale Apostolilor.
 Page 6 of 11

Sambata nu mai are nici ea vreo comemorare, cu exceptia sambetei a V-a care este
consecrate memoriei collective a martirilor si a defunctilor.
Duminica Sf. Grigorie Palama
-praznic institui odata cu canonizarea Sfantului -1368
-ca text imnografic se utilizeaza oficiul redactat de patriarhul Filotei.
-canonizarea si instituirea sfantului Grigorie in saptamana a II-a este decizia celor doua
sinoade isihaste de la C-pol. 1341-1351
-canonul inchinat Sf Grigorie, isi propun mai cu seama sa preamareasca apararea
Ortodoxie, fara a face multe aluzii la invataturile sale.

Saptamana aIII-a
Si aceasta saptamana se deschide cu un indemn la perseverenta in lucrarea virtutilor
pentru a ajunge in saptamana mare.
Cele 3 saptamani care mai raman sunt assimilate celor 3 zile de curatire, carora se
supun evreii inaintea teofaniei de pe Sinai.
Pregatirea in vederea praznuirii Crucii este o icoana a pregatirii in vederea Patimii. Se
socoteste ca insasi crucea ii calauzeste pe credinciosi in timpul Postului Mare.
Praznicul Crucii si simbolismul centrului
Intr-un manuscris de la Ierusalim, praznuirea curii din a 3-a Duminica a postului se
intitula “prazinicul celei de a treia inchinari a Crucii”. El complete sarbatoarea Inaltarii Sf
Cruci sic ea a procesiunii Crucii de la 1 august. (unii spun ca defapt aceasta comemorare
este defapt in amintirea mutarii de la Ierusalim la Apameia al unui fragment din Sf Cruce,
data de arhiepiscopul Ierusalimului confratelui sau Alpheios, altii spun ca insasi Sf Elena
ar fid at fragmentul din Cruce).
Sarbatoarea a fost bine stabilita la C-pol intre anii 714-730, patriarhul Gherman i-a
consacrat o omilie.
Pentru inchinarea la cruce erau stabilite zilele de Marti si Miercuri, barbatilor , iar Joi
si Vineri femeilor.
Venerarea Crucii si punctarea timpului.
Crucea joaca un rol fundamental in anul liturgic si mai cu seama in timpul Postului
Mare in care sunt consecrate numeroase tropare.
-rezuma in sine intreaga comemorare a Patimii si Invierii.
 Page 7 of 11

-este pana cu care Hristos a semnat actul eliberarii noastre, sceptrul sau, mandria
Bisericii, pazitoarea crestinilor, slava si puterea intregului univers.
-semnul crucii trebuie facut asupra tuturi actelor vietii pentru a arata iubirea crestinului
credincios fata de Cel Rastignit.
-crucea dusa in procesiune la fel ca si darurile mai inainte sfintinete, apar in biserica ca
o adevarata teofanie. Chiar slujba incepe cu o parafrazare a cantecului de la intrarea Sf
Daruri de la litrughia Darurilor.
-aceasta parusie a Crucii si marea solomnitate a ritului venerarii ei evidentiaza limpede
ca pentru teologia ortodoxa a Crucii, icoanele, moastele sunt adevarate Sfinte Taine,
mijloace de comunicare “in taina” cu Hristos.
Pregatirea pentru Paste
Dupa P. Hallit, instituirea pranuirii Crucii si-ar avea obarsia mai putin in episodul
transferului adevaratei Cruci la Apameia, cat intr-o dublare si o celebrare anticipate in
Postul Mare a venerarii Crucii din Vinerea Mare
Jurnalul Etheriei si lectionarul armean atesta acelasi lucru, care in secolul VII trebuie
sa fi fost abandonata pentru ca nu se mai gaseste in Kanonarion-ul Georgian, ea ramanand
cel putin simbolic in Slujba Sfintelor Patimi din Vinerea Mare.
De asemenea in Joia si Vinerea mare se facea venerarea Sfintei Lanci, in timp ce
venerarea Sfintei Cruci era deja fixate in Saptamana a IV a din Postul Mare.
In epoca adoptarii randuielii palestiniene a Saptamanii Mari la Constantinopol,
venerarea Crucii pare, asadar, sa fi fost transferata din Vinerea Mare in Miercurea
Injumatatirii Postului. In Triod acest praznic apare ca o adevarata anticipare a Patimii.
Idiomele cantata in timpul venerarii de duminica reproduce aproape literal unele imne din
Vinerea Mare.
Dupa Nichifor Calist, care dezvolta o tema imnografica, Hristos se aseamana unui rege
a Carui venire e precedata de insemnele sale (instrumentele Patimii) si de sceptrul sau
(Cruce) pentru a ne vesti dinainte Invierea.
In mijlocul celor 40 de zile, Crucea apare astfel, in modalitatea ei luminoasa si pascala,
pentru a arata credinciosilor ca au ajuns deja la capat si pentru a-I mangaia in osteneli,
aratandu-le ca tocmai Crucea e mijlocul prin care ajungem la bucuria Pastelui.
elor ce o venereaza in toata curatia, Crucea le da puterea de a respinge prin infranare
patimile trupesti pentru a ajunge la Inviere. Ea sfinteste, hraneste si intareste sufletul si
trupul celor ce postesc.
Ea este izvorul ce procura toate virtutile, astfel ca sa ajungem la capatul Postului Mare
e potrivit sa invocam nincetat puterea ei.
 Page 8 of 11

INJUMATATIREA POSTULUI
Piesele imnografice din Duminica Crucii nu fac aproape nicio aluzie la punctarea
timpului la coincidenta dintre praznicul Crucii si mijlocul Postului Mare. Aceasta roblema
va fi dezbatuta in timpul Saptamanii a IV a, deoarece miercurea din Saptamana a IV a e de
fapt centrul al celor 40 de zile. In aceasta tema extreme de bogata putem distinge doua
aspecte: punctarea propriu-zisa a timpului sau periodizarea Triodului si simbolul
cosmologic si duhovnicesc al Crucii drept ,,centru’’.

Astfel, sadita in mijlocul Postului Mare, Crucea infatiseaza o anticipare a scopului

acesteia. Ea il face mai aproape si ofera celor ce s-au curatit in timpul celor trei saptamani
primele binefaceri duhovnicesti pe care li se aduc virtutile lor.
Odata atins mijlocul, vedem sfarsitul deja preent si incurajand, prin urare pe ,,atletii
infranarii’’ in staruinta si chiar in sporirea ravnei lor.
In centrul Postului Mare, Crucea apare ca un pom al vietii din mijlocul raiului. Ea
defineste si caracterizeaza tot timpul celor 40 de zile asa cum centrul organizeaza
totalitatea punctelor ce formeaza un cerc. Calea ce duce la Paste va fi de acum inainte
marcata si organizata de semnul Crucii : e un ,,timp rastignit’’ care duce la Crucea lui
Hristos.
Tot dupa Nichifor Calist, ridicarea Crucii in mijlocul Postului Mare il imparte in doua
parti egale facandu-l comparabil ca un stadion in care cursa se efectueaza printr-o miscare
de dus si intors. Odata trecuta ,,borna’’ Saptamanii a IV a, restul parcursului e de acum
usor, cum se canta in lunea Saptamanii a V a.
Aceasta impartire a Postului Mare intr-un fel de du-te vino reprezinta o imagine si o
transpunere (adaptata conditiilor specifice Postului Mare) a ,,rastignirii’’ radicale a tuturor
lucrurilor realizate de Cruce.
Inainte de Cruce, oamenii erau supusi patimilor trupului, dar acum ca iadul e nimicit si
,,polii inversati’’, postul si infranarea sunt la mare cinste la cei muritori.
Aceasta virtute universal a Crucii devine actuala pentru fiecare prin pocainta:
intoarcere si rasturnare a vietii sale de la modul de existenta (topos) al patimii la modul de
existenta (toros) al virtutii. Asa cum intr-un cerc, centrul e punctul plecand de la care isi
schimba directia raza, tot asa in Postul Mare Crucea venerate solemn in mijlocul sau
evidentiaza in primul rand aceasta realitate a Economiei si dimensiunea pascala a
pocaintei, iar a doua imparte Postul in doua.
La marea biserica din Constantinopol, Duminica Injumatatirii Postului era prilejul
ultimului apel adresat catehumenilor sa se inscrie pentru Botezul din Sambata Mare. Dupa
aceasta data, angajarea in pregatirea directa in vederea initierii crestine nu mai era
posibila.
 Page 9 of 11

Primul apelfusese facut deja dupa Evanghelia Duminicii a II a din Postul Mare, acesta
fiind ultimul. Lunea urmatoare catehumenii primeau asa-numita signatio fiind, asadar,
priviti incepand de acum drept photizomenoi, ,,cei ce se pregatesc de luminare’’.Acesta e
motivul pentru care incepand din Saptamana a IV a la ectenia catehumenilor se adauga
cererea pentru cei ,,ce se pregatesc de luminare’’.
Aceste detalii liturgice au fost conservate de typikon, in timp ce botezurile adultilor a
disparut aproapre cu totul, au fost transpuse asupra conditiilor ,,celui de-al doilea Botez’’,
aplicandu-se acum pregatirii duhovnicesti a Saptamanii Patimilor. Asa cum explica Sf.
Maxim cu privire la Liturghia euharistica, toti credinciosii trebuie in fond sa se recunoasca
catehumeni. In timpul primei perioade a postului ei s-au ostenit cu ravna in vederea
curatirii, in timp ce in Saptamana a IV a asceza si curatirea apar nemijlocit orientate spre
pregatirea initierii si a venirii Mirelui Hristos.

CRUCEA COSMOLOGICA
Crucea e venerate in mijlocul Postului Mare – adica prin analogie in centrul timpului –
pentru ca a fost sadita in centrul lumii. Se stie ca pentru Iudei, Ierusalimul era considerat
centrul lumii, orasul sfant, in centrul caruia era templul in care salasluia prezenta slavei lui
Dumnezeu. Aceasta traditie s-a mentinut in crestinism, dar a dobandit acum un sens larg
de rascumparare. In centrul bisericii Sfantului Mormant din Ierusalim se gaseste un
omphalos (buric), socotit exact locul in care a fost sadita Crucea si centrul lumii.
Venerarea Crucii din Vinerea Mare, avea asadar, loc virtual in mijlocul lumii, iar in
oficiul bizantin actual, in care e transpusa a 5 a Evanghelie a Patimii, Crucea e adusa in
procesiune pana in mijlocul bisericii. Ea simbolizand un microcosmos, in care timpul si
spatial apar atunci limpede ordonate de semnul Crucii.
Crucea sadita in mijlocul pamantului se regaseste in mijlocul Postului Mare pentru a
pregati Patima care a avut loc si ea la ceasul al 6-lea adica in mijlocul zilei, dar si pentru a
aduce aminte credinciosilor adunati sa o venereze ca Hristos S-a rastignit de bunavoie in
centrul lumii pentru a-I reuni pe cei imprastiati de pacat, in unitatea trupului Sau divino-
uman.
Pentru Sf. Atanasie, jertfa lui Hristos pe Cruce a fost deosebit de potrivit, caci este
singurul fel de moarte in care mainile se intind ca pentru a aduna ceva.
Intinzandu-si mainile pe Cruce, Hristoa a adunat popoarele despartite, iudeii si paganii,
care erau semnul caderii umanitatii sub domnia dualitatii si multipicitatii pentru a le aduce
spre cunoasterea lui Dumnezeu, adica la unitatea centrului exprimata de unirea oamenilor.
Aceasta adunare a oamenilor evidentiaza si restaurarea cosmosului dislocat de pacate
si ca-si regaseste de acum adevaratul sau centru in Crucea cu 4 dimensiuni, iradiind prin ea
cu stralucirea Invierii.
 Page 10 of 11

Ca si toate celelalte fapte a lui Hristos, forma Crucii e, asadar, o relevare a Marii
Taine, a scopului si telului tuturor lucruriloe in Hristos, cunoscut de Dumnezeu din veci.
Jertfa Crucii e punctul culminant al Economiei, relevand faptul ca in creatia lumii si in
rascumpararea ei nu exista decat un singur plan divin si, inca de la trecerea initiala de la
nefiinta la fiinta, universal a fost randuit dupa un plan cruciform.
Realizarea mantuirii poate fi privita simbolic drept combinarea a doua miscari de
concentrare si ascensiune. Crucea realizeaza unitatea celor patru directii ale spatiului cu
cele doua dimensiuni ale ei, dar se si inalta vertical ca sa realizeze recapitularea
cosmosului in Hristos prin cea de-a treia dimensiune, ca asa sa se deschida oamenilor
calea urcusului duhovnicesc.
Impletirea acestor doua miscari si semnificatia lor apar limpede in ziua praznicului
Inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie).- prin ridicarea Sf. Cruci de catre preot- randuiala
speciala de la utrenia din 14 septembrie…
Inaltarea Sf. Cruci semnifica inaltarea Mantuitorului pe Cruce pentru a ne mantua pe
toti, si pentru a ne chema la inaltarea noastra prin scaparea de patimi si pacate. De aceea, e
potrivit ca in timpul Postului Mare cateheza duhovniceasca sa accentueze semnificatia
Crucii, de centru si adunare a risipirii, mai degraba decat aspectul de inaltare care-si va
gasi, la randul sau, ample dezvoltari intr-un praznic cum este cel al Inaltarii Domnului.
Troparul desi nu tine de praznuirea Crucii, el explica bine intreaga ei semnificatie
duhovniceasca in Postul Mare. Prezenta ei in mijlocul cel 40 de zile, evoca adunarea
tuturor lucrurilor in Hristos ca in centrul lor si arata ca in actualizarea ascetica a PAtimilor
simbolismul centrului e transpus duhovniceste. Isihia, concentrarea gandurilor si
stapanirea de sine ce favorizeaza rugaciunea si urcusul spre Dumnezeu nu pot fi dobandite
decat gratie ostenelilor ascetic, nefiind consecinta impacarii universal realizate prin Cruce.

DUHOVNICEASCA SI CELE DOUA ASPECTE ALE ,,VIETII IN HRISTOS’’

CA TEMEI AL DISTINCTIEI INTRE POSTUL MARE SI SAPTAMANA MARE.
Aceasta aratare slavita a Crucii in centrul Postului Mare ingaduie asadar definirea
limpede a fundamentului hristologic al virtutilor chemate sa fie practicate in timpul celor
40 de zile. Viata crestinului consta in a-si lua crucea sa in toate zilele, pentru a urma lui
Hristos, sau chiar de a urca pe Crucea lui Iisus, de-a fi rastignit impreuna cu El, pentru a
putea invia impreuna cu El.
Din acest motiv monahul e numit ,,purtator de cruce’’ (staurophoros), caci toata viata
sa, toate gesturile sale sunt marcate de semnul Crucii.
Crucea a dvenit, asadar, simbolul ,,fapturii’’ (praktike) si al participarii voluntare a
crestinului la Patima lui Hristos. Sf. Maxim merge pana acolo incat generalizeaza
semnificatia ei la ansamblul cosmosului, al carui stapan redevine omul in lupta impotriva
patimilor.
 Page 11 of 11

Crucea lui Hristos a facut sa infloreasca infranarea desfiintand neinfrnarea lui Adam si
facand sa curga izvorul noului rai, adica virtutile faptuirii: caci gratie Patimii deja savarsite
ne putem curatii in timpul postului.
Infranarea si indeosebi postul sunt, asadar, instrumentele esentiala ale acestei rastigniri
duhovnicesti
Dupa cum s-a subliniat deja, la aceasta rastignire contribuie nu numai postul sau
exercitiile trupesti, ci toate virtutile Triodului: ,,orice virtute e o cruce’’, asigura Sf. Isaac
Sirul.
Rastignirea duhovniceasca priveste intreaga viata duhovniceasca de la inceputul si
pana la capatul ei, caci si dup ace am imbracat in chip desavarsit crucea mortificarii
poftelor trupesti, am realizat doar dimensiunea orizontala a Crucii lui Hristos. Aceasta
trebuie completata cu dimensiunea ei vertical: rastignirea mintii in rugaciune, urcusul spre
Dumnezeu, in contemplatie si lupta impotriva oricarui gand strain, care nu poate avea
limita.
Praznuirea Crucii ne permite sa caracterizam intreg Postul Mare ca un timp randuit in
vederea rastignirii duhovnicesti, si ne ingaduie sa spunem ca fiecare din virtutile practicate
aici ca pregatire in vederea celebrarii Patimii e in fapt deja o participare voluntara si reala,
chiar daca partiala, la jertfa Crucii. Postul Mare si Saptamana Mare nu trebuie, asadar,
private doar in succesiunea lor, ci si oarecum sincronic, ca doua aspect distincte ale
aceleiasi realitati permanente: una ascetica si voluntara, alta dramatica si sacramental.
In Postul Mare ca si in Saptamana Patimilor, scopul ramane acelasi: initierea
credinciosului in ,,Taina’’ vietii lui Hristos, pentru ca, prin comuniunea cu umanitatea Sa,
sa ajunga indemnezeit in mod real prin harul dumnezeirii Lui.
In timpul Postului Mare, credinciosii sunt chemati sa urmeze pe Hristos in pustie
pentru a triumfa asemenea Lui asupra ,,ispitei placerii’’, prin asceza liber consimtita si
modul de existent al caintei (tropos metanoias).
Triodul ataca asadar, insasi radacinile patimilor: placerea, care a fost cauza initiala a
caderii, si durerea, care a fost, impreuna cu moartea, consecinta ei. Si chiar acestea doua
pot fi deosebite, terapia lor putand fi pusa in legatura cu asceza Postului Mare, pe de o
parte, si cu mistagogia Saptamanii Mari, pe de alta parte, trebuie subliniat ca atat una cat
si cealalta sunt indisociabil legate de viata in Hristos si de rastignirea duhovniceasca.