SEMINARUL TEOLOGIC LICEEAL

,,SF. IOSIF MĂRTURISITORUL”

BAIA MARE

CINSTIREA MAICII DOMNULUI

ÎN CULTUL ȘI EVLAVIA BISERICII ORTODOXE

-lucrare de atestat-

Coordonator:

Prof. dr. Valerian MARIAN

Absolvent

Cosmin-Dumitru DANCIU

Baia Mare

2019
 Cuprins

Introducere..................................................................................................................................................3
Capitolul I....................................................................................................................................................4
Sărbători în cinstea Maicii Domnului..........................................................................................................4
1. Naşterea Maicii Domnului...................................................................................................................6
2. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.................................................................................................8
3. Buna-Vestire sau în popor Blagoveştenia............................................................................................9
4. Adormirea Maicii Domnului...............................................................................................................12
5. Alte sărbători în cinstea Maicii Domnului..........................................................................................14
Capitolul II................................................................................................................................................16
Alte forme de cinstire a Maicii Domnului în cultul și evlavia Bisericii ortodoxe......................................16
1. Slujbe speciale în cinstea Maicii Domnului........................................................................................16
2. Cântări şi rugăciuni deosebite în cinstea Maicii Domnului................................................................17
3. Zidiri de biserici în cinstea Maicii Domnului......................................................................................18
4. Zugrăviri de icoane în cinstea Maicii Domnului................................................................................18
5. Predici în cinstea Maicii Domnului.....................................................................................................20
6. Frecvenţa numelui Fecioarei Maria dat la Botez................................................................................20
CONCLUZII.............................................................................................................................................22
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................24
Declarație..................................................................................................................................................25

2
 Introducere

În concepţia ortodoxă, Maica Domnului este legătura vie dintre pământ şi cer.

Nu se pot găsi cuvinte atât de puternice şi atât de frumoase prin care să putem arăta cât se
cuvine cinstea aceleia, care în natura sa umană, a cuprins pe Dumnezeu, devenind Maica lui
Dumnezeu.

Nu se poate vorbi de creştinism fără întruparea lui Iisus Hristos, nici de întrupare fără
naşterea feciorelnică. Aşadar, nu se poate vorbi de Ortodoxie fără dogma întrupării din Fecioară,
căreia i s-a consacrat numirea mistică şi frumoasă de: Maica lui Dumnezeu. Ea întrece în har şi
în vrednicie pe orice fiinţă creată, aşa că veneraţia cu care este înconjurată în Ortodoxie este pe
deplin meritată şi justificată. „Nu se pricepe limba a o lăuda” şi nici nu poate fi mărită şi
binecuvântată în mai mare măsură de cum o face Biserica Ortodoxă.

Învăţătura despre Maica Domnului este în strânsă legătură cu hristologia. Biserica şi-a
expus învăţătura ei despre Maica Domnului, în mare măsură, în legătură cu combaterea ereziilor.
Aşa fac Sfinţii Părinţi şi tot aşa se prezintă şi în dogmaticele moderne.

Înfăţişând în lucrarea de faţă învăţătura despre Maica Domnului , am încercat mai mult să
o cobor în inima mea. E un lucru extraordinar pentru că uneori simţeam cum prezenţa ei
copleşeşte cuvântul. Totuşi, atât cât Bunul Dumnezeu mi-a luminat mintea, am încercat să
prezint învăţătura despre Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului, aşa cum străbate ea istoria de-
a lungul veacurilor.

Însă Maica Domnului nu poate fi cunoscută în afară de Fiul ei. Centrul preocupărilor ei a
fost şi este „dulcele ei Fiu”, pentru care ea a stat în umbră şi smerenie. Viaţa ei s-a scurs între
bucuriile unei naşteri slăvite în cer şi pe pământ şi durerile de la picioarele crucii; între razele
curăţitoare ale harului de la Buna Vestire şi flăcările de foc de la Cincizecime. O viaţă luminată
de rugăciunea tainică, dumnezeiască, începută în Sfânta Sfintelor şi continuatădincolo de
graniţele vieţii pământeşti în starea preamărită unde se mistuie în focul dragostei de oameni,
lângă tronul Fiului ei.

3
 Capitolul I.

Sărbători în cinstea Maicii Domnului

Sfânta Fecioară Maria, fiind aleasă să nască, după trup, pe Mântuitorul, a dus o viaţă de
deplină curăţie sufletească şi trupească, încât i se acordă supracinstirea, supravenerarea sau
hiperdulia. Această cuvenită cinstire este mai presus decât a îngerilor şi a sfinţilor. Supracinstire
I se cuvine numai Sfintei Fecioare Maria pentru că singuraîntre toate femeile lumii a fost aleasă
de Dumnezeu, pentru a deveni altar curat al Fiului său iubit, care prin patimă şi înviere a ridicat
firea noastră cea stricată prin păcat; ea a cuprins în pântecele său pe Cel necuprins, pe ziditorul a
toată făptura; ei i s-a închinat Arhanghelul la Buna Vestire şi ea ca dar se aduce lui Dumnezeu.
Cântarea spune: “Astăzi Biserica ceea ce a încăput pe Dumnezeu, Născătoare de
Dumnezeu în Biserica Domnului se aduce şi Zaharia pe dânsa o primeşte, veniţi toţi credincioşii,
să lăudăm, pe ceea ce una este fără de prihană. Pe cea mărturisită de prooroci şi în Biserică
adusă, care mai înainte a fost rânduită a fi Maică şi în anii cei mai de pe urmă s-a arătat
Născătoare de Dumnezeu.” 1
Cintirea mai mare decât a îngerilor este cuprinsă în nenumărate cântări în care se
descoperă şi cauzele care îi conferă Sfintei Fecioare Maria hiperdulia.
Astfel, pentru faptul că Sfânta Fecioară Maria prin Buna Vestire a Arhanghelului, acceptă
să fie sălaş al Fiului său prin împreună-lucrarea Sfântului Duh, ea este mai înaltă decât Heruvimii
şi Serafimii şi Scaunele, decât toate puterile cereşti.
Cântarea spune: “Pe cuvântul cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul prin glasul
Arhanghelului de Dumnezeu Născătoare, în pântece zămislindu-L, decât Heruvimii şi Serafimii
şi Scaunele, mai înalte, te-ai arătat.”2

Într-o altă cântare, fericitul imnolog enumeră cele nouă cete îngereşti care cintesc
binecuvântata naştere a Mântuitorului Iisus Hristos şi slăvesc cu mare evlavie pe Maica Fecioară
singura între femei care s-a învrednicit să fie aleasă de mai înainte de Însuşi Dumnezeu şi în
persoana căreia se împlinesc toate profeţiile Vechiului Testament: “Începătoriile,
Arhanghelii,Domniile şi Serafimii,Puterile, Stăpâniile şi Îngerii, Scaunele împreună cu
1
Stihira glas IV, după Litia de la vecernia din 21 Noiembrie.
2
Şi acum, la Stihoavna de la Utrenia din 25 August.

4
Heruvimii acum, cinstind preabinecuvântata naşere a ta, pe tine Maică Fecioară cu evlavie
pururea te slăvesc.Iar noi credincioşii cu imnologul, spunem cu toată credinţa: Pe tine
prealăudată, care eşti mai sfântă decât Heruvimii şi mai înaltă decât cerurile, Născătoare de
Dumnezeu, cu adevărat te mărturisim.”3

Ca şi la ceilalţi sfinţi, cinstirea Maicii Domnului în cultul public al Bisericii s-a

manifestat, încă de la început, prin mai multe forme sau modalităţi de expresie, dintre care cea
dintâi ca importanţă este instituirea de sărbători sau anumite zile din cursul anului bisericesc,
consacrate pomenirii şi cinstirii ei deosebite.
Gradul superior de cinstire acordat Maicii domnului în cultul ortodox se vede şi din
numărul mare al sărbătorilor închinate amintirii şi supravenerării ei.4

Sfânta Fecioară Maria, fiind aleasă să nască, după trup, pe Mântuitorul, a dus o viaţă de
deplină curăţie sufletească şi trupească, încât i se acordă supracinstirea, supravenerarea sau
hiperdulia. Această cuvenită cinstire este mai presus decât a îngerilor şi a sfinţilor.

Pentru faptul că Sfânta Fecioară Maria prin Bunavestire a Arhanghelului acceptă să fie
sălaş al Fiului său prin împreună – lucrarea Sfântului Duh, ea este mai înaltă decât Heruvimii şi
Serafimii, decât toate puterile cereşti. Cântarea spune: „Pe Cuvântul cel fără de început cu tatăl şi
cu Duhul prin glasul Arhanghelului de Dumnezeu Născătoare, în pântece zămislindu-l, decât
Heruvimii şi Serafimii şi Scaunele, mai înaltă, te-ai arătat”.5

Între sfinţii pe care îi cinsteşte Biserica Ortodoxă, primul loc îl ocupă Sfânta Fecioară
Maria, ea fiind mai presus decât toţi drepţii şi sfinţii deoarece este cea mai apropiată de Iisus
Hristos, prin unitatea teandrică dintre Maică şi Fiu, fiind astfel „mai cinstită decât heruvimii şi
mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii”.6

Pe când sfinţii sunt sărbătoriţi, în regulă generală, doar o dată pe an, în ziua morţii lor,
Sfânta Fecioară Maria este sărbătorită în chip special, de mai multe ori în cursul anului

3
Slavă…Şi acum, după a doua Stihologie, luni dimineaţa.
4
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1993, p.187.
5
Mineiul pe August, Şi acum… a Născătoarei, Stihoavnă la Utrenia din 25 august
6
Pr. Drd. Nicolae Alexa, Învăţătură despre Sfânta Fecioară Maria în cărţile de cult, în „Biserica Ortodoxă
Română” XCVIII (1980) nr. 9-10, p.996

5
bisericesc, prin praznice care comemorează anumite momente importante din viaţa ei, precum şi
unele minuni săvârşite prin puterea ei, după mutarea din viaţa acesta.

După importanţa lor, sărbătorile Maicii Domnului pot fi împărţite în două categorii:

1. Sărbători mari (cu ţinere) în număr de patru, socotite între praznicele împărăteşti;
2. Sărbători mai mici (fără ţinere sau serbare)
1.Sărbătorile mari ale Maicii Domnului sunt :

Naşterea Maicii Domnului

Intrarea în biserică a Maicii Domnului

Buna-Vestire

Adormirea Maicii Domnului sau Sfântă Maria Mare.

1. Naşterea Maicii Domnului

Naşterea Maicii Domnului, numită în popor şi Sfânta Maria Mică, sărbătoare

ce se ţine la 8 septembrie.

Andrei Criteanul (740) episcop al Cretei a scris frumoase șinumeroase stihuri pentru
cinstirea Naşterii Născătoarei de Dumnezeu.7

Sfântul Ioan Damaschin, mişcat de măreţia Mariei, celei născute după făgăduinţă din
înfrânaţii Ioachim şi Ana, se opreşte cu uimire în faţa frumuseţii ei duhovniceşti, chemând
neamurile la prăznuirea Naşterii, de vreme ce Maica lui Dumnezeu a preschimbat întristarea Evei
în bucurie şi prin ea Ziditorul l-a îndumnezeit pe om.

După învăţătura Bisericii Ortodoxe, Sfânta Fecioară Maria se naşte pe cale naturală după
promisiunea făcută de Dumnezeu având ca părinţi pe drepţii Ioachim şi Ana.“ Fecioară te-ai
7
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1993, p.728

6
arătat fiică lui Adam celui căzut” 8, spune cântarea, accentuând adevărul că Fecioara Maria s-a
născut ca fiecare dintre noi oamenii. Ea este darul nepreţuit dat de Bunul Dumnezeu drepţilor
părinţi Ioachim şi Ana, este rodul mult aşteptat de omenire şi bineplăcut lui Dumnezeu.

Prin naşterea Sfintei Fecioare Maria “ au trecut umbrele legii şi vorbele cele acoperite de
demult”, că Fecioara “din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut…”

Cântările bisericeşti ne spun că prunca Maria “a răsărit din Ana ca o floare de Dumnezeu
sădită” 9; Ea “se naşte din Ioachim şi Ana cea înţeleaptă ” 10; “din rădăcina prorocească a lui
David, dumnezeiescule părinte, ai odrăslit Fecioară şi pe David cu adevărat tu l-ai mărit ” 11; Ea
“este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut ”.12
Sfântul Ioan Damaschin, mişcat de măreţia Mariei, celei născute după făgăduinţă din
înfrânaţii Ioachim şi Ana, se opreşte cu uimire în faţa frumuseţii ei duhovniceşti, chemând
neamurile şi popoarele la prăznuirea Naşterii, de vreme ce Maica lui Dumnezeu a preschimbat
întristarea Evei în bucurie şi prin ea Ziditorul l-a îndumnezeit pe om.
Maica Fecioară s-a născut din cea stearpă, pentru că trebuia ca singurul lucru nou sub
soare, începătura minunilor, să fie preîntâmpinat din minuni şi încât din cele smerite să se nască
cele mai mari.13, iar condacul Naşterii Născătoarei spune atât de frumos: „Ioachim şi Ana din
defăimarea nenaşterii de fii, şi Adam şi Eva din stricăciunea morţii s-au izbăvit, Preacurată, prin
sfânta naşterea ta. Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşelilor izbăvindu-se când
strigă către tine: Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu şi hrănitoarea Vieţii noastre.”

2. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

8
Canonul Crucii, cântarea I; glasul I, Irmos, vineri dimineaţă.
9
Stihira de la Vecernia Mică din 8 Septembrie.
10
Ibidem.
11
Stihira Născătoarei, Cântarea IX, glasul I, duminică dimineaţa.
12
Slavă…şi acum, glasul I, după Doamne strigat-am, sâmbătă seara la Vecernia Mare.
13
Ibidem, p.85.

7
 Intrarea în Biserică a Maicii Domnului , numită în popor şi Vovidenia sau
Ovidenia, se prăznuieşte la 21 noiembrie, în amintirea zilei în care, după tradiţie, Sfinţii Ioachim
şi Ana au adus pe Maria, fiica lor, în vârstă de trei ani, la templu, unde va rămâne până la vârsta
de 14 sau 15 ani, ca una care, încă înainte de zămislire fusese hărăzită Domnului de către părinţii
ei.
Asemenea sărbătorii Naşterii Născătoarei de Dumnezeu, şi Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului e istorisită de apocrifa Evangheliei lui Iacov. Biserica, prin mulţimea sfinţilor ei, care
aveau darul vederii lui Dumnezeu, al descoperirii, al arătării Domnului, al Maicii Sale şi a sfintei
Biserici triumfătoare, a preluat unele informaţii, ca fiind adevărate, chiar dacă ele aparţineau
unor izvoare necanonice.

Când cea care avea să hrănească pe Hristos Dumnezeu Ce urma să se nască din ea, a
trecut de vârsta prunciei şi a avut trei ani, fericiţii ei părinţi au dus-o la templu, la Templul lui
Dumnezeu. Şi acolo au închinat-o lui Dumnezeu, aşa cum îi făgăduiseră înainte de naşterea
ei.Au adus-o cu slavă şi cinste, după cum se cuvenea.1

Sfântul Ioan Damaschin, înflăcărat şi cu totul cutremurat zice: „Fiice ale Ierusalimului,
mergeţi înapoia Împărătesei şi voi, fecioare apropiate ale ei, şi de Duhul întinerite, ţineţi-vă lângă
Mine, aşezându-vă de-a dreapta Stăpânului”2, iar troparul Intrării în Biserică a Maicii Domnului
zice: „Astăzi înainte – însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii
oamenilor, în templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl
vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului!”

Fecioare multe mergeau înainte însoţind-o cu făclii strălucitoare, după cum vestise încă
de la început împăratul şi proorocul, strămoşul neprihănitei fecioare, spunând: Aduce-se-vor
Impăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie (Psalmul 44,16).

Proorocul a spus de mai înainte aceasta cu referire la aducerea ei la Templu şi cu referire

la fecioarele care mergeau înainte şi o însoţeau. Dar această proorocie nu se înţelege numai cu
referire la acest fapt, ci şi, mai departe, cu referire la sufletele feciorelnice care au călcat pe
1
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Trei vieţi bizantine ale Maicii Domnului, traducere de Diac.Ioan I. Ică jr., Editura
Deisis, Sibiu, 2001, p. 81.
2
Monah Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 103.

8
urmele ei şi pe care el le-a numit prietenele ei, (Ioan15,15).Toate sufletele drepţilor,de altfel, care
prin făptuirea sfinţeniei au reuşit să se facă prietenii ei, vor fi vrednice de ajutorul său şi vor fi
unite prin har cu Domnul şi Fiul şi vor fi conduse în Sfânta Sfintelor cerească.3

După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, aşa cum Fiul său a intrat ca înaintemergător
pentru noi (cf.Evrei 9,12), tot aşa şi această Preasfântă Maică a Domnului va intra cea dintâi
dintre toate în odihna cerului, iar în urma ei, prin mijlocirea ei, vor fi conduse aici sufletele
sfinţilor.

3. Buna-Vestire sau în popor Blagoveştenia

Buna-Vestire sau în popor Blagoveştenia este praznicul în amintire zilei în care

Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit pe Sfânta Fecioară că ea va naşte pe Mesia (Luca 1,26-28),
moment în care a avut loc zămislirea dumnezeiescului trup în pântecele Sfintei Fecioare, prin
puterea Sfântului Duh. Această sărbătoare a fost aşezată cu nouă luni înainte de sărbătoarea
Naşterii Domnului, adică la 25 martie.
Dintre sărbătorile Maicii Domnului, cea mai de timpuriu confirmată în documente este
Buna-Vestire. Referitor la această sărbătoare avem mărturii încă din secolul IV-V.4

La şase luni de la zămislirea Elisabetei, Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu în

cetatea Nazaretului în casa lui Iosif şi el a adus Fecioarei Maria această vestire slăvită şi
minunată, de nerostit, de necugetat, cap şi temelie a tuturor celor bune. Fecioara era deja în post
şi în picioare la rugăciune lângă izvor, fiindcă avea să zămislească Izvorul Vieţii.5

“ Era în luna întâi când Dumnezeu a zidit lumea întreagă, ca să ne înveţe că acum
înnoieşte din nou lumea învechită. Era întâia zi a săptămânii, care este duminica, zi în care a
nimicit întunericul dintâi şi a zidit lumina întâi-născută, zi în care a avut loc slăvita înviere din
mormânt a Împăratului şi Fiului Său şi, în acelaşi timp învierea firii noastre; şi nu era doar ziua

3
Sfântul Maxim Mărturisitorul, op.cit.,p. 82.
4
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, op. cit., p. 190
5
Sfântul Maxim Mărturisitorul, op.cit.,p. 91.

9
întâia dar şi ceasul întâi, după cuvântul proorocului: o va ajuta Dumnezeu dis de dimineaţă
(Psalmul 45,6)”.6

Sfânta Fecioara Maria se naşte în Vechiul Testamet, iar Buna Vestire constituie
momentul ”plinirii veacurilor săvârşit după sfatul cel mai înainte de veci ” 7 al Treimii, momentul
în care Sfânta Fecioara Maria a intrat în istoria omenirii.

Până în acest ceas de Dumnezeu rânduit, Sfânta Fecioara Maria a trăit în biserică,
înbinând postul cu rugăciunea, ascultarea cu munca, pregătindu-se pentru primirea în trupul său
cel prea curat a Fiului lui Dumnezeu.

La Buna Vestire a Arhanghelului “împreună cu glasul s-a întrupat Stăpânul tuturor”;deci,

zămislirea Mântuitorului a avut loc odată cu urarea Arhanghelului Gavriil şi acceptarea smerită a
Fecioarei Maria. Sfânta Fecioară Maria din smerenie şi din frica izvorâtă din dragostea sa
nemărginită faţă de Creator şi de semeni acceptă acest dumnezeiesc mesaj prin cuvintele :”Iată
roaba Domnului; fie mie după cuvântul Tău”(Luca 1,38). Din clipa acesta Sfânta Fecioara Maria
devine locaş preacurat al Fiului lui Dumnezeu, biserică neprihănită, chivot preasfânt, loc
fecioresc de sfinţenie, frumuseţea lui Iacov, devine altarul sfânt care cuprinde pe cel necuprins,
pe Însuşi Dumnezeu zămislit prin puterea lucrătoare a Duhului Sfânt8.

Troparul Bunei-Vestiri glăsuieşte atât de dumnezeieşte şi în acelaşi timp cutremurător:

„Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celui din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu
Fecioarei se face, şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul,
Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!”

Un fapt care atrage atenţia în Sfânta Scriptură este acela că orice taină a iconomiei divine
se confirmă prin martori. Astfel, în dialogul Bunei Vestiri, îngerul Gavriil spune Fecioarei: “Iată
Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei”(Luca 1,36).Acesta este un act al Proniei
care este o mărturie spre încredinţare.

6
Ibidem, p. 92.

7
Stihira , glas 6, după Doamne strigat-am, la Vecernia mare din 25 martie.
8
Stihira la cântarea I, la Uterenia din 25 martie.

10
 După vestirea tainei şi primirea ei, Fecioara Maria merge la Elisabeta, dar nu însă pentru
a se încredinţa.Aceea în care se petrecuse deja evenimentul unic, nu avea trebuinţă de o altă
încredinţare.Era în schimb infinitul bucuriei care se revarsă, ce se cere împărtăşită.Şi Maria cu
Elisabeta gustă împreună din bucuriile dăruite fiecăruia potrivit vovaţiei.Şi, în întâlnirea lor are
loc nu numai bucuria mamelor. Când Fecioara Maria devenită mamă o salută pe Elisabeta,
pruncul acesteia, Sfântul Ioan saltă în sânul ei.Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului
tresaltă în faţa lui Hristos, în timp ce Elisabeta plină de Duhul Sfânt rosteşte
revelator:”Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău ”. De
observat, în cuvintele Elisabetei, că binecuvântarea Mariei este în legătură negrăită cu
binecuvântarea “rodului pântecelui”ei.Asemenea Arhanghelului Gavriil, care o salută pe “cea
plină de har”, şi Elisabeta ne spune la fel că nu putem despărţi vreodată pe Fiul de Mamă, de
Născătoarea de Dumnezeu.
Întotdeauna în cultul ce i-l oferim, în faţa ei, trebuie să avem aceeaşi conştiinţă a
Elisabetei, să rostim împreună cu ea: ”De unde mie cinstea aceasta să vină la mine Maica
Domnului meu? ”
Prea cinstirea ei e o cinste pentru noi, iar numele de “Maica Domnului” inspirat
Elisabetei, va fi de aici înainte pentru Biserică, numele consacrat al Fecioarei Maria.9

4. Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului sau Sfântă Maria Mare, la 15 august, e

sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfânta Fecioară şi-a dat obştescul sfârşit. După o tradiţie
veche, cunoscută mai întâi în Apus şi trecută apoi şi în Răsărit, la trei zile după adormirea ei,
Sfânta Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer; de aceea în Apus, în timpurile mai noi această

9
Pr. Prof. Constantin Galeriu, Maica Domnului Povăţuitoarea, în “Ortodoxia “ XXXII (1980), nr.3, p.461.

11
denumire de Assumptio Beatae Mariae Virginus, adică Ridicarea la cer a Sfintei Fecioare
Maria.10

Învierea şi înălţarea Născătoarei de Dumnezeu nu este mărturisită în Sfintele Scripturi.

Aceasta este o dogmă tainică notată numai în scrierile Sfinţilor Părinţi, şi nu învăţătură. Sfântul
Vasile cel Mare spune: „În privinţa dogmelor se cuvine tăcerea iar învăţăturile se fac publice”
(Can. 94).11

Întâiul canon al praznicului Adormirii Maicii Domnului spune: „cetele nematerialnice au

petrecut în Sion dumnezeiescul tău trup cel mergător la cer, şi de îndată adunându-se de la
margini mulţimea apostolilor a stat înaintea Născătoarei de Dumnezeu, cu care Preacurata
Fecioară, cinstită pomenirea ta slăvim”.

Adormirea Maicii Domnului nu implică probleme dogmatice , ci rămâne o taină din

punct de vedere istoric, întrucât datele tradiţiei sunt incerte dar primite în conştiinţa Bisericii din
totdeauna.

Sfânta Fecioara Maria, născându-se cu păcatul strămoşesc, “adoarme” ca fiecare om după

legea firii şi e îmormântată cu toată cinstea, dar trupul său este luat şi ridicat la cer de Fiul său,
aşezându-o într-o mare cinste lângă tronul Său dumnezeiesc. Înmormântarea cât şi mutarea la cer
cu trupul o mărturiseşte mormântul, după cum spune o cântare: “ Mormântul tău mărturiseşte
îngroparea ta, ceea ce este cu totul fără prihană şi mutarea ta cu trupul acum la ceruri ”.12

Întrebări dogmatice se ridică în legătură cu înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului.

În această privinţă, Biserica Ortodoxă învaţă înălţarea cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria,
de către Fiul ei, aşa cum spune cântarea: “ Tu încăpere desfătată te-ai făcut Cuvântului, pentru
aceasta te-a ridicat pentru odihna cea desfătată şi sfântă şi veşnică, de Dumnezeu Născătoare ”.13

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că atunci când Hristos, Dumnezeul nostru, a vrut să
o facă să iasă din această lume pe Preasfântă şi Curata Maica Sa şi să o ducă în Împărăţia
cerurilor pentru a primi cununa veşnică a bunăvoirilor şi ostenelilor mai adânci decât firea,

10
Pr. M. Pîslaru, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în „Glasul Bisericii” XIX (1960) nr. 7-8, p. 585.
11
Monah Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 274
12
Stihira la cântarea a V-a, la Utrenia din 14 noiembrie.
13
Stihira la cântarea a IV-a la Utrenia din 14 noiembrie.

12
pentru a o aşeza la dreapta Sa cu veşmânt de aur ţesut cu strălucire din felurite culori şi să o
proclame Împărăteasa tuturor făpturilor, să o ducă înăuntrul catapetesmei şi să o facă să
locuiască în Sfânta Sfintelor, i-a vestit dinainte slăvita mutare. 14 Şi i-a trimis din nou pe
Arhanghelul Gavriil să-i vestească slăvita mutare, ca odinioară minunata zămislire. Arhanghelul
a venit şi întins ramura de palmier care era semnul biruinţei, pentru că aşa cum I-a umplut de
bucurie pe locuitorii pământului, tot aşa trebuia să umple de bucurie şi oştile cereşti prin urcarea
sa la cer, făcând să strălucească şi mai mult sufletele sfinţilor.

Aşa după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfânta Fecioară Maria a urcat apoi în
Muntele Măslinilor ca să aducă Domnului în linişte şi în lucrarea harului mulţumirile şi cererile
ei pentru sine şi pentru lumea întreagă. 15 În timp ce se ruga, pomii şi-au aplecat crengile,
închinându-se până la pământ.Apoi s-a întors în Sion şi de îndată Domnul l-a trimis pe Ioan
Evanghelistul şi Teologul pe un nor, căci Sfânta Fecioară dorea să-l vadă, întrucât Domnul îi
dăduse porunca înfierii şi astfel Sfânta Fecioară s-a pregătit pentru mutarea la cele veşnice.

De îndată ce s-a auzit de moartea Sfintei Împărătese, toţi bolnavii şi neputincioşii s-au
strâns acolo. Atunci ochii orbilor s-au deschis, urechile surzilor s-au destupat, ologii s-au ridicat
ca să meargă, demonii au fost alungaţi şi toate suferinţele şi bolile s-au vindecat.

La înmormântarea Sfintei Fecioare Maria au fost prezenţi şi Apostolii deoarece

Mântuitorul a binevoit să-I ridicepe norii cerului din toate marginile lumii.16

Cărţile de cult cuprind întreaga învăţătură mariologică, fapt ce îndreptăţeşte pe deplin

Biserica Ortodoxă de a-i acorda Sfintei Fecioare Maria supracinstirea. De aceea cinstirea
deosebită acordată Născătoarei de Dumnezeu a fost exprimată şi prin sărbătorile închinate ei.

Toate aceste sărbători sunt socotite de obicei în rândul sărbătorilor mari ale Ortodoxiei şi
zugrăvite ca atare pe tâmpla bisericilor.
Cultul Maicii Domnului este cu mult anterior stabilirii în Biserică a unor sărbători
închinate deosebitei sale cinstiri.

14
Sfântul Maxim Mărturisitorul, op. cit., p. 174.
15
Ibidem, p. 175.
16
Ibidem, p.183.

13
 Sărbătorile cele mai vechi ale Maicii Domnului apar în forma lor primară ca sărbători ale
Mântuitorului, dar la început a existat o singură sărbătoare marială care în Răsărit înainte de
Sinodul de la Efes (431) era adesea numită pomenirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi
Pururea Fecioarei Maria care avea ca obiect maternitatea divină în general şi în deosebi
zămislirea virginală. La Antiohia această sărbătoare există încă de pe la sfârşitul secolului al IV-
lea şi fixată în preajma Crăciunului.

5. Alte sărbători în cinstea Maicii Domnului

În afară de aceste patru sărbători principale, mai există în calendarul ortodox şi alte
câteva sărbători ale Sfintei Fecioare.
a) Cea mai veche dintre ele este Soborul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu care are
loc a doua zi de Crăciun (26 decembrie) şi datează cel puţin din sec. V, dar unii liturgişti îi pun
originea în legătură cu Sinodul III Ecumenic din Efes (431). Referire la această sărbătoare se
face în canonul 79 trulan, sec. VII.1

b) Acoperământul Maicii Domnului, la 1 octombrie care se face în amintirea unei

minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlahernelor din Constantinopol
când s-a arătat Sfânta Fecioară Maria în toată slava ei cerească Sfântului Andrei cel Nebun
pentru Hristos.

c) În Vinerea din săptămâna luminată, numită Vinerea Izvorului Tămăduirii, pomenim

încă una din minunile Maicii Domnului, zi în care se face sfinţirea apei mici.
d) La 9 decembrie, cu nouă luni înainte de praznicul Naşterii Maicii Domnului,
prăznuim zămislirea Sfintei Fecioare, sărbătoare de origine mai nouă.
e) La 2 iulie prăznuim Punerea cinstitului veşmânt al Maicii Domnului în raclă.

Pe vremea cucernicilor împăraţi Leon şi Verina, erau doi generali iluştri Galbios şi
Candidos care erau fraţi bunișicare după ce au intrat în comuniune cu Sfânta Biserică au cerut
voie împăratului să meargă să se închine la sfintele locuri. Pe drum însă ajungând în ţinutul
1
Pr. C. Dron, Canoanele, vol. II, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1936, p.348.

14
Palestinei i-a prins seara şi căutând loc de popas au găsit o ţarină în care era o evreică bătrână
care-şi avea acolo locuinţa.Intrând în casă au văzut acolo mulţime de bolnavi zăcând în felurite
boli şi chinuiţi de duhuri necurate.Bătrâna evreică le-a povestit acestora că acolo se afla sfântul
veşmânt al Sfintei Fecioare Maria aşezat într-un chivot.

f) La 31 august prăznuim Punerea Brâului Maicii Domnului în raclă.

g) La 1 septembrie se face, de asemenea, pomenirea unei minuni a Sfintei Fecioare

Maria.
Toate aceste sărbători arată că credincioşii din totdeauna i-au acordat Maicii
Domnului o cinste deosebită, prăznuind nu numai evenimente mai importante din viaţa ei,
dar şi unele minuni săvârşite după adormire.

Capitolul II.

Alte forme de cinstire a Maicii Domnului în cultul și evlavia Bisericii ortodoxe

1. Slujbe speciale în cinstea Maicii Domnului

15
 În Biserica Ortodoxă avem slujbe speciale alcătuite în cinstea şi spre lauda Sfintei
Fecioare Maria, dintre care cea mai veche este Acatistul Născătoarei de Dumnezeu sau Acatistul
Bunei-Vestiri. Această slujbă dumnezeiască este cutremurătoare, înfăţişându-nedialogul dintre
Arhanghelul Gavriil şi Sfânta Fecioară, precum şi minunea zămislirii, dar în acelaşi timp este şi
un îndemn de a cânta şi noi cu inima curată: “Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară” şi a ne
închina cu credinţă tainei luând aminte la Icosul al 9-lea: “Pe retorii cei mult vorbitori îi vedem,
Născătoare de Dumnezeu, că-ţi stau înainte ca nişte peşti fără glas; că nu se pricep să spună în ce
chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte.”

Ceva mai nou decât Acatistul Bunei-Vestiri sunt Paraclisele Maicii Domnului (două) care
se oficiază cu deosebire în postul Adormirii Maicii Domnului, slujbe ce sensibilizează sufletul
omenesc: “Pe împărăteasa cerului şi a pământului, care a născut neispitită de nuntă pe Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, şi pe care o laudă oştile îngereşti, lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecinii”
(Cântarea a 8-a).

În Acatistul Bunei Vestiri care este o antologie de laudă a Maicii Domnului, este numită “
Scaun al Împăratului Hristos, adânc care nu se poate vedea cu ochii îngereşti (Icos I), Stâlp de
foc care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă (Icos VI), căruţa cea preasfântă a Celui ce este peste
Heruvimi ”(Icos VIII).

În rugăciunea de la sfârşitul Acatistului Maica Domnului este numită scaun de foc al

Împăratului Celui nevăzut, chivot ceresc. Ea este slăvită şi-n Acatistul Adormirii, care-i aduce
laudă zicând: “ Bucură-te, că prin suirea ta ai sfinţit cele patru stihii ”(Icos II).

În icosul XII se arată că ea şade întru slava Fiului ei şi că este “ îmbrăcată în soare care
străluceşte cu darul şi mărirea a toată lumea ”.Într-adevăr, Maica Domnului fiind imediat lângă
soare ea străluceşte de toată lumina ce-o revarsă El spre noi credincioşii.

În unele părţi ale Ortodoxiei slujbei Adormirii Maicii Domnului din Mineiul pe August a
fost amplificată cu o nouă formă de pietate faţă de Sfânta Fecioară şi anume Prohodul Maicii
Domnului care este o imitaţie a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos.

16
 2. Cântări şi rugăciuni deosebite în cinstea Maicii Domnului

În Biserica Ortodoxă cinstirea Maicii Domnului se manifestă şi în cântări şi rugăciuni

deosebite adresate ei şi încadrate în rânduiala tuturor slujbelor bisericeşti.Într-adevăr, nu există
slujbă bisericească în care să nu existe rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului. În cultul
ortodox, Maica Domnului este pomenită, invocată şi mărită în slujba fiecărei zile liturgice din
cursul anului bisericesc, printr-o bogată imnologie (tropare, condace, canoane, rugăciuni etc.)
care alternează cu cea consacrată sfinţilor. Îndeosebi laudele bisericeşti sunt presărate cu anumite
cântări: tropare speciale ale Născătoarei la Vecernie şi Utrenie, stihiri speciale la Sedelnele şi la
Laudele Utreniei, Canoane deosebite la Utrenie, Axionul la Liturghie etc.1

Ca regulă generală, ultima stihiră din orice grupă de stihiri este totdeauna închinată
Născătoarei de Dumnezeu.

De o frumuseţe extraordinară este rugăciunea de cerere către Prea Sfânta Născătoare de

Dumnezeu de la sfârşitul Pavecerniţei: „Nepătată, neîntinată, fără prihană, Preacurată Fecioară, a
lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii, prin preaslăvită
naşterea ta, L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o.”

3. Zidiri de biserici în cinstea Maicii Domnului

O altă formă de cinstire a Maicii Domnului a fost de la început zidirea de biserici în

cinstea şi spre pomenirea ei, puse sub ocrotirea ei deosebită şi purtând numele ei: Notre-Dame,
Precista ş.a., sau având ca hramuri diferitele ei sărbători: Intrarea în biserică, Acoperământul
Maicii Domnului etc.

1
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica generală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1993, p.194.

17
 Cele dintâi biserici cu această destinaţie au fost zidite în Ţara Sfântă, la Ghetsimani
(lângă mormântul Maicii Domnului), aproape de Betleem sau în alte locuri legate de amintirea
vieţii ei şi apoi şi la Roma.2

Biserica de la Ghetsimani a fost construită în sec. V şi reconstruită în sec. XII; biserica

Adormirii Maicii Domnului de pe colina Sionului din Ierusalim a fost reconstruită în anul 1010;
catedrala Sfintei Fecioare Maria din Efes, în care s-a ţinut sinodul III ecumenic, biserica
Vlahernelor din Constantinopol (sec. V), în Tesalonic (sec. V), în Constantinopol (598) şi multe,
multe altele. Toate acestea reprezintă o expresie materializată a cinstirii pe care creştinii au dat-o
Maicii Domnului şi un îndemn pentru noi de a ne întoarce cu inima plecată spre cea care este
Maica Domnului şi de a-i da cinstea cuvenită până la sfârşitul veacurilor.

4. Zugrăviri de icoane în cinstea Maicii Domnului

Zugrăvirea de icoane pe pereţii bisericilor a chipului Maicii Domnului şi cinstirea acestor

icoane constituie o altă formă de cinstire a Maicii Domnului în cult.

Cele mai vechi chipuri ale Maicii Domnului le aflăm în picturile de pe pereţii
catacombelor din jurul Romei (sec. III): proorocul Isaia şi Fecioara, Fecioara şi pruncul,
încadrată de doi magi, Fecioara – Orantă cu Pruncul ş.a.

Însă primele icoane cu chipul Maicii Domnului ar fi fost făcute, după o veche tradiţie, de
către Sfântul Evanghelist Luca, icoane care erau admirate aşa cum a fost cea din marea basilică a
patimilor, construită de Constantin cel Mare pe Golgota, icoană care a devenit celebră prin rolul
determinant pe care l-a avut în convertirea Sfintei Maria Egipteanca.3

Toate popoarele creştine ale Maicii Domnului, care se bucură de multă veneraţie atât în
cultul public, cât şi în cel particular, unele dintre ele fiind reputate ca făcătoare de minuni şi
devenind obiective de pelerinaj.
2
Ibidem, p. 195.

3
Sofronie al Ierusalimului, Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca, trad. În româneşte de Pr. Dr. D. Fecioru, în Triod,
Bucureşti, 1946, p.825.

18
 Sfântul Ioan Damaschin, marele apărător al sfinţilor şi icoanelor spune: „Să cinstim pe
Născătoarea de Dumnezeu. Noi ne închinăm acelora asupra cărora sălăşluieşte Duhul Sfânt:
Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor.4

Tipurile de icoane atribuite Sfântului Evanghelist Luca şi pe care le-ar fi pictat după
Cincizecime, se crede că sunt:

a) Maica Domnului Hodighitria sau călăuzitoarea în care e

reprezentată cu pruncul în braţe, amândoi stând cu faţa spre cel ce priveşte.
b) Maica Domnului Glykofilusa sau Dulce-iubitoare. Pruncul e strâns
lipit cu faţa de obrazul Maicii Domnului pe care o îmbrăţişează. Chipul mamei e îndurerat,
prevestind suferinţele viitoare ale Fiului.
c) În unele icoane, Maica Domnului e înfăţişată fără prunc, singură în
chip de Orantă. Apare în Deisis, rugându-se Mântuitorului pentru omenire.
În afară de icoanele făcute de Sfântul Evanghelist Luca, tradiţia vorbeşte de un chip
nefăcut de mână al Maicii Domnului.

Că Sfântul Evanghelist Luca a zugrăvit chipul Maicii Domnului găsim în al doilea

Paraclis al Maicii Domnului: „Multe să fie buzele păgânilor, celor ce nu se închină cinstitei tale
icoane, celei zugrăvite de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, ceea ce se numeşte povăţuitoare.”

Un alt tip de icoană este cel în care Maica Domnului îşi alăptează Pruncul
(Galactotrofusa).

În chip de Orantă apare în iconografia ortodoxă Maica Domnului Platytera (rugătoarea)

în care este prezentată cu mâinile ridicate din îndoitura cotului, cu palmele desfăcute înălţate spre
cer şi are chipul îndurerat. Rezemat de pieptul său, privind în faţă, stă Pruncul Iisus cu braţele
binecuvântând.

Cel mai răspândit tip de icoană a Sfintei Marii este acela de Maică a lui Dumnezeu cu
pruncul în braţe.

4
Sf. Ioan Damaschin, op. cit., p.280.

19
 Reprezentarea Maicii Domnului în iconografie ilustrează şi alte momente din viaţa ei
începând cu zămislirea Sfintei Fecioare, Naşterea Maicii Domnului, Maica Domnului
binecuvântată de preoţi, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Iosif ia pe Maria, Adormirea
Maicii Domnului.5 Aceasta din urmă are în centru trupul Maicii Domnului întins pe un catafalc;
în stânga e încadrat de grupul sfinţilor apostoli, iar în dreapta de un grup de îngeri. Apare şi
Mântuitorul care ţine în mâini sufletul Sfintei Fecioare.

5. Predici în cinstea Maicii Domnului

Cinstirea Maicii Domnului s-a exprimat în cultul public al bisericii şi prin diferite genuri
de predici (omilii, panegirice, cuvântări de laudă) rostite de marii cuvântători creştini la diferite
praznice ale Maicii Domnului mai ales din sec. V înainte (patriarhii Proclu, Gherman al
Constantinopolului, Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Ioan Damaschin etc.).6

6. Frecvenţa numelui Fecioarei Maria dat la Botez

Tot ca o formă a cultului ortodox de supravenerare a Maicii Domnului putem socoti şi

frecvenţa numelor de Maria şi Marin la toate popoarele ortodoxe, dar mai ales la români, precum
şi larga circulaţie a cărţilor de pietate în legătură cu viaţa Maicii Domnului, cele mai multe
apocrife: Visul şi Epistolia Maicii Domnului, Călătoria Maicii Domnului la iad, Minunile Maicii
Domnului ş.a.7

5
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, op. cit., p.538-539.
6
Ibidem, p. 197.

7
N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, vol. II, Bucureşti, 1938, p. 104-107.

20
 CONCLUZII

Ca şi concluzie a celor spuse până în prezent şi pentrua înţelege mai bine problemele
expuse anterior, trebuie luat în considerare acel unic cuvânt rostit de Sfânta Fecioară Maria
arhanghelului Gavriil. Acel „Fie” care este un act liber şi personal, un act de supunere a
Fecioarei faţă de divinitate,careface posibilă „plinirea vremii” (Gal. 4,4) şi reprezintă începutul
mântuirii neamului omenesc.
Contemplând chipul Maicii Domnului în lumina orânduirii dumnezeieşti, aş fi dorit să
zugrăvesc cu pană măiastră frumuseţile sfinţeniei prin care ea s-a ridicat mai presus de Heruvimi
şi Serafimi şi bogăţia darurilor ei de care s-a învrednicit ca „Maică a Luminii” unită în chipul cel
mai desăvârşit cu „Lumina”, deci cu una din persoanele Sfintei Treimi.
Theotokia Maicii Domnului, pe care au apărat-o atât de fierbinte Sfinţii Părinţi şi pe care
Biserica o cântă neîncetat, rămâne punctul central în oceanul de slavă cu care a binevoit
Dumnezeu să îmbrace făptura prin care a venit la noi. În theotokie se concentrează întreaga operă
de ridicare şi preaslăvire a Maicii Domnului.
Fecioara Maria rămâne pururea Fecioară, restabilind în persoana ei starea feciorelnică a
omului din demnitatea primordială, veştejită de neascultarea Evei.
Theotokia şi pururea fecioria Maicii Domnului indică sensul înnoirii neamului omenesc.
Fecioara Maria se supune legilor firii şi primeşte moartea, dar Hristos o ridică din moarte
şi din urmările morţii.
Ortodoxia recunoaşte şi învaţă biruinţa creaturii asupra morţii, prin Hristos, creatura
îndumnezeită nu prin sine ci prin Hristos.
Cultul de supravenerare dat Sfintei Fecioare Maria, preamărirea ei de către toate
neamurile (Luca 1,48), imnele alcătuite în cinstea sa, icoanele, o reprezintă în biserica creştină ca
pe cea mai aleasă mijlocitoare între om şi Dumnezeu.
Mijlocirea Maicii Domnului prin rugăciuni este pentru noi mai presus decât cea a tuturor
sfinţilor şi îngerilor.
Creştinismul încetează de a fi o doctrină rigidă, de teorii şi speculaţii, prin faptul că
introduce o femeie şi o Maică la mijloc între noi şi Dumnezeu. Cerul se umanizează, se
sensibilizează, el nu mai e distant, înspăimântător şi depărtat de noi, căci în cer este o Maică ce

21
stă alături de Dumnezeu, având, pe de o parte autoritatea de Maică asupra Lui atunci când se
roagă pentru noi, iar pe de altă parte, duioşie de Maică pentru greutăţile noastre.
Maica Domnului este şi va rămâne până la sfârşitul veacurilor Povăţuitoare şi
Mijlocitoare, şi spre ea vor alerga creştinii tuturor timpurilor cântându-i frumoasele imne care au
străbătut cu frumuseţea lor veacuri la rând şi care vor străbate până la sfârşitul veacurilor, creştini
care atunci când vor înceta cântarea, vor rosti cu inima curată rugăciuni de laudă şi ajutor celei
care s-a învrednicit a fi Maică a lui Dumnezeu:
„Preacurată şi binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, Marie, Maica cea bună a Bunului
Împărat, varsă mila Fiului Tău şi Dumnezeului nostru spre pătimaşul meu suflet şi, cu
rugăciunile tale mă îndreptează spre fapte bune, ca cealaltă vreme a vieţii mele fără de prihană să
o trec şi prin tine raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care eşti una curată şi
binecuvântată.”

22
 BIBLIOGRAFIE

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992.
Alexa, Pr. Drd. Nicolae, Învăţătura despre Sfânta Fecioară Maria în cărţile de cult,
în „Biserica Ortodoxă Română” XCVIII (1980), nr.9-10, p.982.
Branişte, Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgica generală, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993.
Cartojan, N., Cărţile populare în literatura românească, Bucureşti, 1938.
Chira, episcop Iustinian, Viaţa Maicii Domnului, Editura Episcopiei Ortodoxe
Române a Maramureşului şi Sătmarului, Baia Mare, 1999.
Dionisiatul, monah Teoclit, Maica Domnului în teologia şi imnologia Sfinţilor Părinţi,
Editura Bizantină, Bucureşti, 2002.
Dron, Pr. C., Canoanele, vol. II, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1936.
Galeriu, Pr. Prof. Constantin, Maica Domnului Povăţuitoarea, în „Ortodoxia” XXXII
(1980), nr.3.
Mineiul pe Septembrie, Ediţia a V-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1984.
Mineiul pe August, Ediţia a IV-a, idem, 1974.
Mineiul pe Decembrie, Ediţia a V-a, idem, 1975.
Mineiul pe Martie, Ediţia a V-a, idem, 1977.
Mineiul pe Noiembrie, Ediţia a V-a, idem, 1983.
Octoihul Mare, Ediţia a VI-a, idem, 1975.
Penticostarul, Ediţia a VII-a, idem, 1988.
Triodul, Ediţia a VIII-a, idem, 1986.
Pîslaru, Pr. M., Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în „Glasul Bisericii ” XIX
(1960), nr.7-8.
Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Pr. Prof. D. Fecioru, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001.
Sf. Maxim Mărturisitorul, Trei Vieţi bizantine ale Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu,
2001.

23
 Declarație

Subsemnatul DANCIU COSMIN DUMITRU declar că la alcătuirea acestei lucrări de

atestat nu am folosit alte surse decât cele menționate la Bibliografie, iar lucrarea îmi aparține în

întregime.

17.05.2019 Semnătura,

24
25