Proiectarea Masinilor Electrice PDF

Proiectarea masinilor electrice
Titular: Conf. dr. ing. Tiberiu Tudorache
Structura cursului: 28 ore = 14 saptamani x 2 ore
Structura aplicatiilor: 28 ore = 14 saptamani x 2 ore
Mod de evaluare/pondere: Aplicatii 50%, Examen final 50%.
Obiectivele cursului
Dobandirea cunostintelor teoretice de baza privind

metodele clasice de proiectare a masinilor electrice cat si
tehnicile moderne de optimizare constructiv-
constructiv-functionala
utilizand mijloace avansate de analiza in element finit.
Abordarea moderna a dimensionarii masinilor electrice

avand la baza utilizarea mijloacelor de investigatie
numerica de tip element finit permit luarea in calcul a
unor efecte complexe de natura electromagnetica (de ex.
armonici de dantura, forme geometrice complexe a
miezurilor magnetice, refularea curentului in conductoare
masive, influenta neliniaritatior magnetice, etc.), dificil de
considerat prin metode clasice de analiza.
2
Cuprinsul cursului
1. Elemente de baza in proiectarea masinilor electrice
2. Metode de dimensionare si optimizare a masinilor

electrice
3. Rezolvarea prin MEF a problemelor de camp

electromagnetic si termic
4. Proiectarea optimala a masinilor asincrone
1. ELEMENTE DE BAZA
BAZA IN PROIECTAREA
MAS
MASINILOR ELECTRICE
1.1. Introducere
Masina electrica reprezinta principalul consumator de energie electrica

al economiei mondiale.
Progresul considerabil in domeniul masinilor electrice a determinat

utilizarea acestora in aplicatii tot mai diverse, echipamentul trebuind sa
raspunda unor criterii tot mai restrictive precum:
- Nivel de performanta ridicat (ex. randament superior, cupluri ridicate,

turatii foarte mici sau foarte mari etc.),
- Fiabilitate superioara,
- Volum gabaritic redus,
- Pret competitiv etc.
4
Proiectarea si optimizarea constructiv-functionala a masinilor
electrice reprezinta in contextul intensificarii concurentei
economice o preocupare continua a inginerilor specialisti, evolutia
in acest domeniu avand la baza aparitia de:
- Noi materiale cu proprietati superioare,
- Noi tehnologii de prelucrare si de fabricatie,
- Noi sisteme electronice de comanda a masinii ce permit controlul
miscarii in timp real la nivele de putere tot mai ridicate,
- Noi metode numerice de calcul, analiza si optimizare, asistate in
intregime de calculator, ce permit estimarea cu precizie a
performantelor prototipurilor.
1800 1900 2000
Evolutia in domeniul proiectarii
-Proiectarea in trecut utiliza experienta practica, flerul si formule de

calcul analitic simple, valabile in anumite ipoteze simplificatoare.
Modelele de calcul erau usor de rulat, dar imprecise, necesitand
multe prototipuri realizate.
-Dezvoltarea tehnicii de calcul permite aparitia de pachete de

programe profesionale de calcul numeric 2D/3D cu nivel ridicat de
generalitate si precizie, capabile sa ia in considerare aspecte
complexe precum neliniaritati magnetice, armonici de dantura,
cuplaje camp-circuit-miscare-comanda etc.
Timpul de calcul devine tot mai lung dar precizia sporita conduce
la executia unui numar mai redus de prototipuri.
Sunt tratate fenomene tot mai complexe ce fac apel la cuplaje
multifizica de tipul electromagnetism – termie – hidrodinamica;
electromagnetism – deformare etc. cu pretul unor eforturi de calcul
tot mai importante.
-Tinand cont de acestea se estimeaza ca in urmatorii 10 ani nu va

exista nici o unealta de proiectare cu grad ridicat de generalitate si
precizie care sa permita un calcul precis in timp foarte scurt. 6
1.1.1. Ce este masina electrica ?
Masina electrica este un convertor electromecanic ce transforma

energia electrica in energie mecanica cand functioneaza in regim
de motor, sau invers energia mecanica in energie electrica cand
functioneaza in regim de generator.
Transformarea energiei are loc prin intermediul campului magnetic

care se inchide prin circuitul magnetic al masinii.
Campul magnetic poate fi produs de catre:

-Magneti permanenti (excitatie cu magneti permanenti),
-Electromagneti (excitatie electromagnetica ca urmare a curentilor
ce parcurg infasurarile masinii).
1.1.2. Clasificarea masinilor electrice

Dupa felul curentului si dupa principiul de functionare distingem:
-Masini de curent continuu,
-Masini de curent alternativ (masini asincrone, masini sincrone, etc.).
Functie de tipul constructiv:
-Masini in constructie normala cu rotor interior,
-Masini in constructie inversata cu rotor exterior.
Dupa tipul miscarii armaturii mobile:
-Masini rotative,
-Masini liniare.
Masinile de curent alternativ se pot clasifica functie de nr. de faze:
-Masini monofazate,
-Masini bifazate,
-Masini trifazate,
-Masini polifazate.
Functie de orientarea fluxului magnetic:
-Masini cu flux magnetic radial,
-Masini cu flux magnetic axial,
-Masini cu flux magnetic transversal.
8
Etc.
Clasificare dupa felul curentului si dupa
principiul de functionare
Masina de c.a.
asincrona
Masina de c.c.
Clasificare functie de tipul constructiv
Masina in constructie Masina in constructie

normala cu rotor inversata cu rotor
interior exterior
10
Clasificare functie de tipul miscarii armaturii mobile
Motor rotativ Motor liniar
11
Clasificare functie de orientarea fluxului magnetic
Masina cu flux
transversal
Masina cu flux
radial Masina cu flux
axial
12
1.1.3. Ce inseamna a proiecta o masina electrica ?
A proiecta o masina electrica inseamna a determina prin calcul

sau a alege pe baza unei anumite experiente profesionale toate
elementele care concura la definirea alcatuirii constructive a
masinii, forma geometrica si dimensiunilor acesteia, avand in
vedere posibilitatile tehnice si tehnologice de fabricare a fiecarei
parti componente si a ansamblului masinii, plecand de la anumite
date initiale, cerinte de exploatare si alte informatii formulate in
tema de proiectare (date minimale Pn, U1n, nn).
Dimensionarea masinilor electrice face apel la metodologii

specifice de proiectare care pot avea la baza modele analitice,
modele numerice sau o combinatie a celor doua.
13
1.2. Materiale utilizate in constructia masinilor electrice
Materialele utilizate in constructia masinilor electrice trebuiesc

alese asa incat masinile sa corespunda dpdv functional, tehnic si
economic cerintelor impuse.
Materialele utilizate in constructia masinilor electrice sunt de mai

multe tipuri:
- Electroconductoare (cupru, aluminiu etc.),
- Magnetice (tole din otel magnetic, ferite etc.),
- Electroizolante (fibre textile, polietilena etc.),
- Altele (de pilda otelul si fonta pt. consolidare mecanica, etc.).
Criterii ce trebuiesc respectate in alegerea materialelor:

- Sa admita solicitari cat mai mari (electrice, magnetice, termice,
mecanice),
- Sa reziste in exploatarea masinii o perioada cat mai indelungata
(fiabilitate ridicata),
- Sa se poata prelucra usor (procese tehnologice simple),
- Sa nu fie materiale deficitare a caror productie sa necesite
consum energetic ridicat sau materii prime scumpe. 14
1.2.1. Materiale feromagnetice pentru circuite magnetice
Dpdv magnetic, materialele se impart in mai multe categorii:

- Materialele diamagnetice µr < 1
- Materiale paramagnetice µr > 1
- Materiale feromagnetice µr >> 1
unde:
- µr reprezinta permeabilitatea magnetica relativa (B = µr. µ0 . H),
- B este inductia magnetica,
- H intensitatea campului magnetic.
Circuitele magnetice pot fi:

- Parcurse de flux magnetic constant in timp (ex. miezul magnetic
inductor la masina sincrona),
- Parcurse de flux magnetic variabil in timp (ex. miezurile statoric
sau rotoric la masina asincrona).
15
De ce materiale feromagnetice pentru circuite magnetice ?

Energia necesara pentru a crea intr-un volum V un camp de
inductie magnetica impusa Bi (sau un flux magnetic dat Ψ) are
valoarea:
Densitatea de energie
W = V . Bi . H/2
magnetica
Concluzie: Energia
necesara pentru a
produce campul
magnetic de inductie Bi
este mult mai mare in
aer decat in miezuri
feromagnetice; prin
urmare spatiile de aer in
circuitele magnetice ale BH/2 in aer
masinilor electrice
trebuiesc limitate.
BH/2 in miezul
feromagnetic
16
1.2.1.1. Caracteristicile materialelor feromagnetice
O caracteristica de baza la materialele feromagnetice este

dependenta inductiei magnetice B de intensitatea campului
magnetic H. Dependenta B = f (H) se numeste curba de
magnetizare avand forma unui ciclu de histerezis.
Functie de alura curbei de histerezis

materialele feromagnetice se impart in:
- Mat. magnetic moi (miezuri magnetice) B
curba de
- Mat. magnetic dure (magneti permanenti)
histerezis
- Bs [ T ] este inductia magn. la saturatie
- Hc [A/m] campul magnetic coercitiv
- Br [ T ] este inductia remanenta
H
17
1.2.1.2. Proprietati optime pentru materiale feromagnetice
- Permeabilitate magnetica relativa cat mai mare,

- Inductie la saturatie cat mai mare,
- Pierderi specifice cat mai reduse (prin histerezis si prin curenti
turbionari) in cazul miezurilor cu flux magnetic variabil in timp,
- Tehnologie de realizare cat mai ieftina,
- Rezistenta mecanica adecvata.
1.2.1.3. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux constant
- Otel laminat cu grosime intre 0.5 – 50 mm,

- Otel si fonta turnate,
- Otel forjat.
1.2.1.4. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux variabil
- Tole din tabla silicioasa (fier-carbon-siliciu) laminata la rece cu

cristale neorientate uzual cu grosime 0.5 mm, izolate cu lacuri sau
cu oxizi
- Materiale magnetic moi compozite. 18
1.2.2. Materiale conductoare pentru infasurari
- Materialele utilizate pentru infasurari trebuie in primul rand sa

aiba rezistivitate electrica cat mai mica pentru reducerea
pierderilor Joule; Pj = RI2 =(ρ
ρL/S)I2. Cele mai utilizate materiale sunt
cuprul (Cu) si aluminiul (Al). Se mai folosesc si aliaje precum:
alama, bronzul, staniul, hidronaliul, siluminiul etc.
- Pentru conductoare supuse la eforturi mecanice importante se

alege o varianta de material cu grad mai ridicat de ecruisare.
- Coliviile rotorice la masinile asincrone se construiesc uzual din

Al, (recent si din Cu) prin turnare sub presiune sau prin sudarea
barelor rotorice de inelele frontale.
- Conductoarele de bobinaj sunt standardizate, avand forma

rotunda sau profilata si se folosesc in varianta izolata (email, fibre
textile etc.).
19
Proprietati importante ale Al si Cu folosit la infasurari
- Cu (20 grade):
Rezistivitate electrica: ρ = 1.784.10-8 Ωm;
Densitate: γ = 8890 kg/m3;
Coeficientul de temperatura: α = 3.81.10-3 ºC-1;
Efortul unitar admisibil la intindere la rupere: σar = 210 – 450 MPa
- Al (20 grade):
Rezistivitate electrica: ρ = 3.1.10-8 Ωm;
Densitate: γ = 2700 kg/m3;
Coeficientul de temperatura: α = 3.7.10-3 ºC-1;
Efortul unitar admisibil la intindere la rupere: σar = 70 – 230 MPa.
Rezistivitatea electrica variaza cu temperatura:

ρθ = ρ20 [ 1 + α (θ
θ – 20)]
20
1.2.3. Materiale electroizolante
- Conductoarele masinilor electrice se izoleaza utilizand materiale cu

proprietati electroizolante. Acestea pot fi materiale naturale (lemn,
mica, etc.) sau sintetice (emailuri, fibre de sticla, rasini epoxidice,
prespan, sticlotextolit, pertinax, etc.).
- In unele cazuri se folosesc izolatii combinate, de pilda fibre de sticla

lacuita sau impregnata cu rasina sintetica, micabanda preimpregnata
etc.
- Izolatiile se aleg in functie de nivelul de tensiune la care lucreaza

masina si functie de clasa termica pentru care se proiecteaza aceasta.
21
1.3. Tipuri de protectie si de ventilatie
1.3.1. Tipuri de protectie ale masinilor electrice rotative
- Masinile electrice opereaza in diverse conditii de lucru in ceea ce

priveste posibilitatea patrunderii de corpuri solide straine, a
pericolului ce-l reprezinta atingerea partilor aflate sub tensiune sau
care se rotesc precum si posibilitatea patrunderii apei. Astfel
masinile electrice sunt caracterizate de grade sau tipuri de
protectie.
- Tipurile normale de protectie ale masinilor electrice sunt

standardizate si se simbolizeaza prin caracterele IP (International
Protection) urmate de doua cifre dintre care prima semnifica tipul
de protectie contra atingerilor si contra patrunderii corpurilor solide
straine, iar a doua cifra se refera la tipul de protectie contra
patrunderii apei. De exemplu IP 56.
- In cazuri speciale in simbolizare mai apare un caracter
suplimentar. De exemplu IP 55 S, IP 22 M, IP W 23, etc.
in repaus, in miscare, in conditii meteo speciale 22

1.3.1.1. Clasificarea tipurilor normale de protectie ale
masinilor electrice rotative
23
1.3.1.2. Protectia contra atingerilor si contra patrunderii

corpurilor straine solide (prima cifra)
Simbolul 0: Partile rotative ale masinii sau partile sub tensiune se

pot atinge cu mana. Corpurile solide straine mici si mari pot
patrunde in interiorul masinii. Din motive legate de protectia
muncii masinile necesita o montare in locuri fara praf si eventual
ingradite. Masinile prezinta o buna ventilatie.
Simbolul 1: Atingerea cu o parte din suprafata mainii a partilor

rotative ale masinii sau a celor sub tensiune se poate face doar in
mod voit. Pot patrunde corpurile solide straine cu diametre de
pana la 50 mm. Masinile trebuie sa functioneze in incaperi curate
cu supraveghere competenta.
Simbolul 2: Nu permite atingerea partilor rotative ale masinii sau a

celor sub tensiune cu degetele, nici patrunderea in masina a
corpurilor straine solide cu diametre mai mari de 12 mm.
24
celor sub tensiune cu unelte nici patrunderea corpurilor straine
solide cu diametre mai mari de 2.5 mm.

celor sub tensiune nici patrunderea corpurilor straine solide cu
diametre mai mari de 1 mm (masini inchise, ventilatia este afectata).
Simbolul 5: Nu permite atingerea voluntara sau involuntara a partilor

rotative ale masinii sau a celor sub tensiune nici cu mana nici cu
unelte. Sunt luate masuri (garnituri, labirinti) care sa impiedice
patrunderea partiala a prafului in interior (masini inchise).
Simbolul 6: Nu permite deloc patrunderea prafului in masina. Se

adopta masuri speciale de etanseitate.
25
1.3.1.3. Protectia contra patrunderii apei (a doua cifra)
Simbolul 0: Masina permite patrunderea apei in interior din orice

directie. Masinile trebuiesc montate in incaperi inchise si trebuiesc
luate masuri ca vaporii de apa sa nu se condenseze si sa patrunda in
masina sub forma de picaturi.
Simbolul 1: Masina nu permite patrunderea picaturilor de apa ce cad

vertical, deci trebuie echipata cu un acoperis pe partea superioara.

sub un unghi de maxim 15 grade fata de verticala.

sub un unghi de maxim 60 grade fata de verticala.
Simbolul 4: Masina nu permite patrunderea picaturilor de apa din

nicio directie.
26
Simbolul 5: Masina nu permite patrunderea apei provenind din jeturi
sub presiune (furtun sau teava).
Simbolul 6: Masina este protejata contra patrunderii apei ce provine

din valuri (masini ce lucreaza pe puntea navelor).
Simbolul 7: Masina este protejata contra patrunderii apei in urma

cufundarii acesteia in apa la maxim 1m adancime, un anumit timp.
Simbolul 8: Masina este protejata contra patrunderii apei in urma

cufundarii acesteia in apa la peste 1m adancime un timp prelungit in
conditiile prevazute de fabricant.
27
1.3.2. Tipuri de ventilatie folosite la masinile

electrice normale
Evacuarea corespunzatoare a caldurii din masina electrica

constituie o problema de baza pentru functionarea acesteia.
Tipul de ventilatie a masinii se defineste in faza de proiectare in

corelare cu:
- Solicitarile electromagnetice la care este supusa,
- Clasa termica,
- Tipul de protectie adoptat,
- Altitudinea.
Dupa natura agentului de racire se disting masini racite cu:

- Gaz (aer sau hidrogen),
- Lichid (uzual apa).
Dupa tipul de ventilatie se disting masini cu:

- Ventilatie naturala,
- Ventilatie fortata (autoventilatie sau ventilatie independenta).
28
1.3.2.1. Masini cu ventilatie naturala
Evacuarea caldurii din masina electrica provenita din pierderi se

face doar prin conductie, convectie naturala si radiatie fara
folosirea de mijloace speciale de evacuare a caldurii (aripioare,
ventilatoare etc.).
Solicitarile electromagnetice se aleg cu circa 10- 20% mai mici

decat la masinile protejate cu ventilatie fortata.
O contributie naturala la evacuarea caldurii o are rotorul masinii

aflat in miscare (prin rotatie se creeaza un curent de aer).
Masinile cu ventilatie naturala sunt in general:

- Masini de puteri mici,
- Masini cu grad de protectie IP 00 care sunt racite suficient ca
urma a constructiei deschise.
29
1.3.2.2. Masini cu ventilatie fortata
Evacuarea caldurii din masina electrica provenita din pierderi se

face de regula folosind ventilatoare montate pe axul masinii.
Aerul din interiorul masini aflat in contact cu zonele calde este

impins afara si inlocuit cu altul proaspat din mediul ambiant.
Ventilatorul este in general antrenat de insasi masina racita,

sistemul fiind unul cu autoventilatie.
Variante de ventilatie fortata dupa modul de circulatie al aerului in

masina:
- Autoventilatie fortata axiala,
- Autoventilatie fortata radiala.
30
A. Masini cu autoventilatie fortata axiala
Circulatia aerului in interiorul masinii se face axial, in mare parte

paralel cu axul masinii. Aerul patrunde pe la un capat al masinii si
este evacuat pe la capatul opus.
Evacuarea caldurii in aceasta varianta din masina electrica este
mai eficienta cand miezul feromagnetic este prevazut cu canale de
racire axiale.
31
B. Masini cu autoventilatie fortata radiala
Ventilatie axial-radiala
Circulatia aerului in interiorul
masinii se face partial in directie
radiala. Aerul patrunde pe la un
capat al masinii, este apoi
refulat pe sub jugul rotoric, prin
canalele de racire radiale ale
miezului rotoric, prin canalele
de racire radiale ale miezului
statoric, prin interstitiul dintre
jugul statoric si carcasa si apoi
este evacuat pe la capatul opus
al masinii. Pentru a asigura
traseul aerului se folosesc
solutii de obturare.
32
Ventilatie radiala bilaterala
Se aplica uzual masinilor lungi si foarte lungi. Aerul patrunde pe la
capetele masinii, este apoi impins in canalele radiale statorice,
patrunde in interstitiul dintre jugul statoric si carcasa si apoi este
evacuat spre exterior pe la mijlocul carcasei.
33
Ventilatia masinilor inchise

Masinile inchise pot folosi nervuri axiale montate la exterior pe
carcasa si un ventilator care sufla aerul in lungul nervurilor pentru
racirea masinii.
34
Masina asincrona in constructie inchisa
35
In anumite cazuri se utilizeaza mai multe ventilatoare: unul interior

pentru amestecul aerului in interiorul masinii, unul exterior si altul
pentru racirea colectorului.
La masinile mari se pot utiliza schimbatoare de caldura aer-aer
sau aer-apa. Masinile cu turatie variabila pot fi echipate cu
ventilatoare independente pentru o racire adecvata.
36
1.4. Parti constructive, dimensiuni geometrice principale
si ideale
1.4.1. Parti constructive principale

Elementele constructive ale masinilor electrice depind de:
-Datele nominale,
-Forma constructiva,
-Tipul de protectie,
-Sistemul de racire,
-Conditiile tehnologice de fabricatie,
-Conditiile de exploatare, etc.
Partile principale ale unei masini electrice dpdv. constructiv sunt:

- Partea statica: stator si elementele de sustinere,
- Partea mobila: rotor si alte elemente constructive specifice
precum arbore, ventilatoare etc.
37
Partile principale ale unei masini electrice dpdv. al participarii la

procesul de conversie energetica sunt:
- Partea activa: circuitul feromagnetic si circuitele electrice,
- Partea constructiva sau auxiliara: formata din elementele de
consolidare sau fixare ale partii active: carcasa, scuturi, arbore,
lagare, sistem de consolidare a infasurarilor, elemente de ventilatie
si racire, elemente de fixare, etc.
Proiectarea unei masini electrice presupune intai dimensionarea

partii active a masinii si ulterior a partii auxiliare.
Coeficientul de constructie: KG = G/Ga
- Ga = Gfe + Gcu este masa partilor active alcatuita din masa

miezului feromagnetic Gfe si din masa conductoarelor Gcu
- G este masa totala a masinii.
O masina economica este caracterizata de un coeficient KG cat mai

aproape de unitate.
38
1.4.1.1. Statorul masinilor de c.a. include:
-Miezul magnetic statoric alcatuit din tole din otel electrotehnic
obtinute uzual prin stantare, avand grosimea de 0.5 mm, izolate cu
lacuri sau cu oxizi si crestate spre intrefier;
-Infasurarile statorice de tip repartizat, realizate uzual in structura
trifazata, construite din conductor de cupru izolat (rotund, profilat
sau din bare); bobinele infasurarilor sunt izolate intre ele si izolate
fata de miez si fata de alte elemente contructive;
-Carcasa masinii (inclusiv nervurile longitudinale, talpile de fixare,
inele de ridicare etc.) obtinuta prin turnare din fonta, otel sau aliaje
ale aluminiului sau din tabla de otel sudata.
-Scuturile frontale utilizate pentru centrarea si sustinerea rotorului
fata de stator; acestea se obtin de regula prin turnare din otel, fonta
sau aliaje ale aluminilui sau prin sudare din tabla de otel.
-Cutia de borne care permite realizarea legaturilor galvanice intre
infasurarile masinilor electrice si retea; bornele se executa din alama,
cupru sau otel cu acoperiri galvanice (zincare).
-Periile, sistemul portperii si suportii portperii care permit legatura
galvanica intre infasurarile rotorice si bornele masinii; periile se
executa din carbune amorf, grafit natural, electrografit sau pulberi
metalografitice (cupru sau bronz grafitate). 39
1.4.1.1. Statorul masinilor de c.a.
40
1.4.1.2. Rotorul masinilor asincrone include:
-Miezul magnetic rotoric alcatuit din tole din otel electrotehnic obtinute
uzual prin stantare, avand grosimea de 0.5 mm, izolate sau neizolate si
crestate spre intrefier;
-Infasurarile rotorice de tip repartizat sau de tip colivie; infasurarile
repartizate sunt realizate uzual in structura trifazata, construite din
conductor de cupru izolat (rotund, profilat sau din bare); bobinele
infasurarilor sunt izolate intre ele si izolate fata de miez si fata de alte
elemente contructive; infasurarile de tip colivie se realizeaza uzual din
aluminiu sau cupru prin turnare sub presiune sau prin sudare;
-Arborele pe care se fixeaza miezul magnetic rotoric, realizat din otel sau
aliaje ale acestuia;
-Lagarele utilizate pentru sustinerea rotorului; acestea pot fi cu frecare de
rostogolire (rulmenti) sau cu frecare de alunecare; exista si lagare
magnetice destinate aplicatiilor speciale;
-Inele colectoare ce permit conexiunea infasurarii rotorice (rotor bobinat)
la o sursa de alimentare, la un reostat de pornire sau de reglaj; acestea
se monteaza concentric pe arbore la unul din capetele acestuia si se
realizeaza din cupru sau aliaje.
-Ventilatoare ce permit evacuarea caldurii ca urmare a pierderilor Joule
sau a pierderilor in fier.
-Cuplaje si roti pentru curele ce permit transmisia miscarii de la sau catre
41
alt echipament; cuplajele pot fi rigide, elastice sau semielastice.
1.4.1.2. Rotorul masinilor asincrone
Rotor bobinat
Rotor in scurtcircuit (colivie)
42
1.4.1.2. Rotorul masinilor asincrone
Rotor masiv
43
Rotor cuplat prin roti dintate
1.4.1.3. Rotorul masinilor sincrone include:
-Miezul magnetic rotoric realizat din otel masiv sau lamelat;

-Infasurarile rotorice de curent continuu de tip concentrat construite
din conductor de cupru izolat (rotund sau profilat); bobinele
infasurarilor sunt izolate intre ele si izolate fata de miez si fata de alte
elemente contructive;
-Arborele pe care se fixeaza miezul magnetic rotoric, realizat din otel
sau aliaje ale acestuia;
-Lagarele utilizate pentru sustinerea rotorului; acestea pot fi cu
frecare de rostogolire (rulmenti) sau cu frecare de alunecare; exista si
lagare magnetice destinate aplicatiilor speciale;
-Inele colectoare ce permit conexiunea infasurarii rotorice (rotor
bobinat) la sursa de alimentare; acestea se monteaza concentric pe
arbore la unul din capetele acestuia si se realizeaza din cupru sau
aliaje.
-Ventilatoare ce permit evacuarea caldurii ca urmare a pierderilor
Joule sau a pierderilor in fier.
-Cuplaje si roti pentru curele ce permit transmisia miscarii de la sau
catre alt echipament; cuplajele pot fi rigide, elastice sau semielastice.
44
1.4.1.3. Rotorul masinilor sincrone (poli inecati)
Miez stator tole Sistem etansare

Infasurare stator
Capete bobine
Flansa cuplaj
Lagare
Arbore
Infasurare
excitatie
Carcasa stator
Inele alunecare
45
1.4.1.3. Rotorul masinilor sincrone (poli aparenti)
46
1.4.1.3. Rotorul masinilor sincrone (poli aparenti)
47
1.4.2. Dimensiuni geometrice principale si ideale
1.4.2.1. Dimensiunile geometrice principale

ale masinilor electrice
Proiectarea unei masini electrice are ca prim scop determinarea
tuturor dimensiunilor sale geometrice.
Dimensiunile geometrice principale ale masinilor electrice sunt:
-Diametrul interior al miezului feromagnetic statoric – D;
-Diametrul exterior al miezului feromagnetic stator – De;
-Diametrul interior al miezului feromagnetic rotor – Dir;
-Intrefierul masinii (grosimea intrefierului) – δ;
-Z1,2 numarul de crestaturi ale statorului 1, respectiv rotorului 2;
-Inaltimea hc, respectiv latimea bc a crestaturilor stator si rotor;
-Lungimea geometrica a miezului feromagnetic – Lg ;
-Lungimea unui pachet de tole al miezului feromagnetic – L1;
-Numarul nv respectiv latimea bv a canalelor radiale de ventilatie in
cazul miezurilor feromagnetice divizate;
-Latimea bm, respectiv inaltimea hm a corpului polului principal al
inductorului (poli aparenti);
-Latimea bp, respectiv inaltimea hp piesei polare a polului principal. 48
1.4.2.2. Dimensiunile ideale ale masinilor electrice
Dimensiunile ideale sau de calcul ale unei masini electrice sunt

dimensiunile unei masini echivalente dpdv al solicitarilor si
fenomenelor care au loc in masina reala dar care este
caracterizata de camp magnetic uniform in intrefier.
- Diametrul masinii D este definit ca fiind diametrul interior al

miezului feromagnetic statoric. Pasul polar al masinii se defineste
ca fiind lungimea arcului de cerc de diametru D corespunzator
unui pol, si are expresia:
τ = πD/(2p)
-Lungimea ideala Li a masinii este lungimea axiala a miezului

feromagnetic al unei masini echivalente, care ar avea campul
magnetic in intrefier constant pe toata lungimea generatoarei si
egal cu valoarea maxima a campului din intrefierul masinii reale si
fluxul magnetic util pe unitatea de lungime a arcului polar egal cu
fluxul magnetic util din masina reala.
49
lsg + 2 a 'm
Li Bδm = ∫ Bδ
0
Z
( z )dz
50
-Intrefierul echivalent δ‘ este definit ca fiind lungimea intrefierului
unei masini echivalente avand cele doua armaturi netede si
aceeasi valoare maxima a inductiei magnetice in intrefier Bδm ca
in masina reala.
Datorita prezentei crestaturilor inductia magnetica in intrefierul
masinii reale scade la valoarea Bδm‘ = Bδm/ kc, unde kc > 1 este
factorul lui Carter. Similar fluxul magnetic scade de la valoarea
bi . Li . Bδm la masina ideala, la valoarea bi . Li . Bδm’ in cazul masinii
reale, unde bi este lungimea
arcului polar.
Cand dimensiunile bi si Li sunt
date, pentru a pastra aceeasi
inductie magnetica in intrefier
trebuie majorat intrefierul de
la valoarea δ in cazul masinii
reale la δ’ = kc . δ in cazul
masinii ideale.
51
1.5. Circuite electrice si magnetice. infasurari, miezuri

magnetice, magneti permanenti
1.5.1. Circuite electrice. Circuitele electrice sunt reprezentate de

infasurarile masinii. Alte elemente conductoare sunt: conexiunile si
placile de borne, contactele alunecatoare inel-perie, etc.
1.5.1.1. Clasificarea infasurarilor se face functie de mai multe criterii.

In functie de curentul care le parcurge distingem:
-Infasurari parcurse de curent alternativ (inf. masinii asincrone, inf.
indusului la masina sincrona);
-Infasurari parcurse de curent continuu (inf. de excitatie la masina
sincrona).
In functie de armatura pe care sunt dispuse distingem:
-infasurari statorice,
-infasurari rotorice.
In functie de structura de amplasare a infasurarile sunt:
-cu bobine concentrate (inf. de excitatie la masina sincrona),
-cu bobine repartizate in crestaturi (inf. statorica la masina asincrona),
-infasurare in colivie. 52
In functie de numarul de straturi distingem:
-Infasurari in simplu strat;
-Infasurari in dublu strat.
Etc.
Infasurare Infasurare
repartizata in repartizata
dublu strat in simplu strat
53
Infasurare
repartizata 54
Infasurare
concentrata 55
Sistemul de contact alunecator inel - perie
56
1.5.2. Circuite magnetice
O componenta de baza a circuitului magnetic al unei masini
electrice sunt miezurile magnetice.
Miezurile feromagnetice sunt de doua tipuri:
-Miezuri parcurse de flux magnetic constant in timp,
-Miezuri parcurse de flux magnetic variabil in timp.
1.5.2.1. Miezuri parcurse de flux magnetic constant in timp

-miezul rotoric la masinile sincrone (poli aparenti sau inecati) se
realizeaza din otel masiv turnat, forjat sau laminat.
1.5.2.2. Miezuri parcurse de flux magnetic variabil in timp

-miezurile statoric si rotoric la masinile asincrone
-miezul statoric la masinile sincrone.
Aceste miezuri se realizeaza de regula din tole de otel electrotehnic

izolate cu lacuri sau oxizi, de grosime 0.5 mm, stantate spre
intrefier.
57
Miezuri rotorice la masini

sincrone
Poli inecati
Poli aparenti
58
Miezuri statorice la masini asincrone sau sincrone
59
1.5.2.3. Magnetii permanenti
Magnetii permanenti sunt folositi ca sursa a campului magnetic de

excitatie si sunt intalniti uzual la masinile sincrone de puteri mici si
medii.
Magnetii permanenti sunt realizati din materiale magnetic dure, cele
mai utilizate fiind cele pe baza de pamanturi rare precum SmCo si
NdFeB.
60
Proprietatile magnetilor permanenti
-Inductia remanenta (Br), masura a intensitatii campului magnetic
produs de magnet;
-Campul magnetic coercitiv (Hc), ce semnifica rezistenta
materialului la demagnetizare;
-Densitatea de energie magnetica (BHmax) stocata in magnet;
-Temperatura Curie (Tc), la care materialul devine nemagnetic.
61
Tipuri de magneti permanenti
62
Tipuri de magneti permanenti
-Feritele sunt materiale magnetice ceramice, derivate ale oxizilor

de fier (Fe2O3) sau (Fe3O4) sau ale oxizilor altor metale fiind
utilizate pe larg la constructia magnetilor permanenti si a
miezurilor magnetice cu aplicatie in multe domenii ale tehnicii.
-AlNiCo - acronim pentru aliaje pe baza de aluminiu (Al), nichel

(Ni) si cobalt (Co). Aliajul mai contine fier, cupru si uneori titan.
Energia magnetica si inductia remanenta sunt superioare
magnetilor din ferite.
- Magnetii realizati din pamanturi rare sunt magneti permanenti de

inalta energie realizati din aliaje ale unor elemente rare.
Dezvoltati in anii 1970 – 1980 acesti magneti sunt caracterizati de
o energia magnetica mult superioara magnetilor de tip ferita sau
alnico. Inductia magnetica remanenta poate ajunge la 1.4 T, fata
de doar circa 0.5 T in cazul magnetilor din ferite sau de tip alnico.
Exista doua tipuri de magneti permanenti realizati din pamanturi
rare si anume: magneti de tip SmCo si magneti de tip NdFeB.
63
Evolutia magnetilor permanenti realizati din pamanturi rare
64
Proprietatile magnetilor permanenti
Magnet Br (T) Hci (kA/m) (BH)max (kJ/m3) Tc (°C)

Nd2Fe14B 1.0–1.4 750–2000 200–440 310–400
SmCo5 0.8–1.1 600–2000 120–200 720
AlNiCo 0.6–1.4 275 10–88 700–860
Ferite 0.2–0.4 100–300 10–40 450
65
1.6. Solicitari electromagnetice si tipuri de pierderi
1.6.1. Solicitari electrice
Principalele solicitari electrice sunt patura de curent sau panza de

curent notata cu A si densitatile de curent in conductoarele
infasurarilor notate cu J.
1.6.1.1. Patura de curent A exprimata in [A/m] sau [A/cm] reprezinta

un fel de densitate liniara de curent pe circumferinta indusului la
masinile rotative :
πD) = NI /(π
A = It /(π πD)
unde N este numarul total de conductoare de la periferia rotorului

strabatute de acelasi curent I.
De valoarea paturii de curent A depind dimensiunile masinii si nivelul
de incalzire a acesteia.
66
1.6.1.2. Densitatile de curent J in conductoarele infasurarilor
exprimata in [A/mm2] reflecta gradul de solicitare a cailor de curent,
de valoarea acestora depinzand volumul materialelor conductoare si
incalzirea acestora.
Stabilirea valorilor densitatilor de curent se face in concordanta cu
valorile paturii de curent.
Incalzirea masinii depinde de fapt de produsul A.J ceea ce inseamna
ca la o valoare mare a lui A se adopta o valoare mai redusa a lui J.
Valorile densitatilor de curent se aleg functie de clasa termica a
infasurarii si de modul de racire al masinii.
1.6.2. Solicitari magnetice
Principalele solicitari magnetice sunt inductia magnetica in intrefier

(valoare maxima) si inductiile magnetice in diferitele portiuni ale
circuitului magnetic (valori maxime).
67
1.6.2.1. Inductia magnetica in intrefier Bδ (amplitudine) exprimata in

[ T ] caracterizeaza gradul de solicitare magnetica a masinii in
intrefier. Pentru anumite dimensiuni date ale masinii o valoare
mare pentru inductia magnetica in intrefier inseamna un flux
magnetic util (ce trece dinspre inductor spre indus) mare si deci o
putere mare a masinii.
Impreuna cu patura de curent inductia magnetica in intrefier
influenteaza direct dimensiunile si caracteristicile masinii.
Tendinta este de a creste valoarea inductiei in intrefier in anumite
limite impuse de performantele tehnico-economice ale masinii.
Patura de curent si inductia in intrefier se aleg din tabele intocmite
pe baza experientei de fabricatie.
1.6.2.2. Inductiile magnetice Bfe (valori maxime) exprimate in [ T ] in

diferite portiuni ale miezului feromagnetic intocmai ca si densitatile
de curent reflecta gradul de solicitare al miezului feromagnetic al
masinii, de valoarea lor depinzand volumul miezului feromagnetic
si in anumite cazuri incalzirea masinii.
68
1.6.3. Dependenta dintre puterea electromagnetica,
dimensiunile masinii si solicitarile electromagnetice.
Coeficientul de utilizare
Procesul de transformare a energiei ce are loc intr-o masina

electrica este posibil datorita fluxului magnetic util ce inlantuie
infasurarile si curentul total ce parcurge infasurarile.
Suportul material al fluxului respectiv curentilor este reprezentat de

miezurile feromagnetice si infasurarile numite materiale active.
1.6.3.1. Dependenta dintre puterea electromagnetica, dimensiunile

masinii si solicitarile electromagnetice. Puterea electromagnetica a
masinii electrice Se obtinuta in urma procesului de transformare
energetica este proportionala atat cu fluxul magnetic total Φt al
masinii cat si cu valoarea curentului total It , factorul de
proportionalitate fiind turatia masinii n exprimata in [rot/s]:
Se ≈ Φt . It . n [VA]
69
Fluxul magnetic total al masinii se scrie:
Φt = 2 . p . Φ
unde Φ este fluxul magnetic util pe pol, in [Wb], iar p este numarul
de perechi de poli.
Curentul total prin infasurari se scrie:
It = π . D . A
unde D este diametrul interior al miezului statorului, iar A este

panza de curent.
Deci puterea electromagnetica se scrie:
Se ≈ (2 . p . Φ) ( π . D . A) . n [VA]
70
Pentru o masina de curent alternativ:
Se = m . E . I [VA]
unde:
m este nr. de faze,
E este t.e.m. pe faza,
I este curentul pe faza.
T.e.m. pe faza se poate scrie:

E = π . √2 . f . w . kw . Φt
unde:
w este numarul de spire pe faza,
kw este factorul de infasurare.
Panza de curent se scrie:

A = (N.I) / (π π.D) ═> I = (π
π.D) = 2.m.w.I / (π π.D.A) / (2.m.w)
71
Daca tinem cont de relatia dintre turatie (in [rot/s]), frecventa si

numar de perechi de poli:
f = p .n
Puterea electromagnetica se scrie:
π . kw)/(2 . √2)] . (2 . p . Φ) . (π
Se = [(π π . D . A) . n [VA]
Deoarece kw ≈ 0.9 - 0.92 rezulta ca:
π . kw)/(2 . √2) ≈ 1
(π
Prin urmare:
Se ≈ (2 . p . Φ) ( π . D . A) . n [VA]
72
La masinile de curent alternativ fluxul magnetic se poate exprima:
Φ = αi . τ . Li . Bδ = αi . (π
π . D)/(2 . p) . Li . Bδ
Cu τ se noteaza pasul polar:

π . D)/(2 . p)
τ = (π
Cu αi se noteaza factorul de acoperire ideala care in ipoteza unei inductii

sinusoidale in intrefier are expresia:
αi = 2/π
π
Deci puterea electromagnetica se poate scrie:
Se = [α π . kw)/(2 . √2)] . π2 . D2 . Li. A . Bδ . n = ki . D2 . Li. A . Bδ . n

αi . (π [VA]
Concluzie: puterea electromagnetica Se este proportionala cu:

-volumul materialelor active (D2 . Li),
-cu produsul solicitarilor electromagnetice principale (A . Bδ) si
-cu turatia n [rot/s].
73
Volumul materialelor active se poate scrie:
D2 . Li = ki . Se/(n . A . Bδ) [m3]
unde ki = αi . π3 . kw/(2 . √2)
Concluzii:
-Pentru o putere electromagnetica data Se si o turatie data n volumul
de material activ D2 . Li este cu atat mai mic cu cat solicitarile
electromagnetice A . Bδ sunt mai mari.
-Un volum de material activ D2 . Li dat poate conduce la o masina cu
diametru mare D si lungime mica Li sau un diametru mic D si
lungime mare Li.
74
1.6.3.2. Factorul de forma reprezinta raportul dintre diametrul D si
lungimea Li a masinii:
λ = Li / τ
Valoare mica a lui λ => masina “tip saiba”;
Avantaje: moment de inertie mare si racire foarte buna;
Dezavantaje: utilizare nerationala a conductorului pt. infasurari (bobinele au
lungime frontala mare si lungime activa mica), constructie voluminoasa.
Valoare mare a lui λ => masina “tip turbo”;
Avantaje: utilizare rationala a conductorului pt. infasurari;
Dezavantaje: moment de inertie mic si racire dificila, constructie supla.
Valoare mica Valoare medie Valoare mare 75

a lui λ a lui λ a lui λ
1.6.3.3. Coeficientul de utilizare a masinilor electrice se defineste

prin relatia:
C = Se / (D2 . Li . n) [J/dm3]
Coeficientul de utilizare reprezinta puterea electromagnetica

obtinuta pe unitatea de volum a materialelor active si pe unitatea
de turatie.
C = Se / (D2 . Li . n) = ki . π2 . A . Bδ
unde ki este un coeficient numeric dependent de kw.
76
1.6.4. Tipuri de pierderi
Orice conversie energetica este insotita de pierderi.
P1 = P2 + Σp
Randamentul conversiei:
η = P2/P1
η = (P1 – Σp)/P1
η = 1 - Σp/P1
77
Principalele tipuri de pierderi in masinile electrice sunt:

-pierderile Joule in infasurari,
-pierderile in fier,
-pierderile mecanice prin frecare si ventilatie, respectiv
-pierderile suplimentare.
1.6.4.1. Pierderile Joule in infasurari apar ca urmare a trecerii

curentului electric prin infasurarile masinii. Pierderile Joule se
calculeaza cu relatia Pj = RI2, unde R reprezinta rezistenta
infasurarii iar I reprezinta valoarea efectiva a curentului ce
parcurge infasurarea.
1.6.4.2. Pierderile in fier sunt pierderile ce apar in miezurile

feromagnetice parcurse de flux magnetic variabil in timp. Aceste
pierderi sunt de doua tipuri si anume pierderi prin curenti Foucault
sau turbionari si pierderi prin histerezis magnetic. Aceste pierderi
se pot exprima prin relatia:
Pfe = PF + Ph
78
Pierderile prin curenti Foucault intr-un miez de masa M se pot scrie
ca fiind:
PF = σF . M . B2 . f2
Pierderile prin histerezis intr-un miez de masa M se pot scrie ca fiind:
Ph = σh . M . Bn . f
Unde B este valoarea maxima a inductiei magnetice, n este o putere

cuprinsa in intervalul 1.6 – 2, σF si σh sunt constante de material.
In practica se folosesc relatii care sa conduca direct la valoarea

globala a ambelor feluri de pierderi. In general fabricantii de tole pun
la dispozitie pierderile specifice in fier exprimate in [W/kg] la
frecventa de 50 Hz si inductie de 1 T.
Pentru calculul pierderilor la alta frecventa de lucru fL si alta inductie
magnetica de lucru BLse aplica relatia de calcul globala:
Pfe = Pfe 1/50 . (fL/50)1.3 . BL2

79
1.6.4.3. Pierderile mecanice prin frecare si ventilatie se pot scrie ca

fiind:
Pm = Pfv + Ppe
Unde Pfv reprezinta pierderile prin frecare in lagare si de ventilatie

prin miscarea rotorului, iar Ppe pierderile la nivelul periilor (acolo
unde exista).
1.6.4.4. Pierderile suplimentare reprezinta pierderile datorate refularii

curentului in conductoarele infasurarilor, pierderile suplimentare in
fier datorita armonicilor de dantura etc.
Pentru masinile de c.a. asincrone si sincrone pierderile suplimentare
se estimeaza cu relatia:
Ps = 0.005 . Pn [W],
unde Pn este puterea nominala a masinii exprimata in [W].
80
1.7. Elemente de standardizare, tipizare si simbolizare
1.7.1. Standardizarea
Prin standardizare se intelege reglementarea tehnica, unitara,
organizata, care stabileste norme si prescriptii privitoare la
calitatea, caracteristicile, dimensiunile, forma, materialele, gama
de tipuri si alte elemente ce definesc un produs, precum si
privitoare la unele metode de analiza si incercari, notiuni stiintifice,
unitati de masura, terminologie, clasificare, simbolizare, marcare,
desene tehnice, proiectare, executie etc.
-Standardizarea este o activitate specifica ce stabileste, pentru
probleme reale sau potentiale, dispozitii destinate unei utilizari
comune sau repetate, furnizeaza reguli si indrumari sau
caracteristici pentru diferite activitati sau rezultatele lor, urmarind
obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.
-Standardizarea se refera deci, la un ansamblu de masuri
specifice, rezultate din elaborarea si aplicarea unui sistem de
norme si prescriptii cuprinse in standardele nationale si
internationale.
81
-Obiectul principal al standardizarii il constituie activitatea de

elaborare a unor documente numite standarde, specifice unui
anumit domeniu de activitate, pentru un anumit tip de serviciu,
produs, material etc., prin specificare, tipizare, normalizare si
unificare in scopul imbunatatirii calitatii produselor, cat si pentru
reglementarea relatiilor dintre producator si beneficiar.
-Standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de

un organism recunoscut care prevede pentru utilizari comune si
repetate, reguli, prescriptii si caracteristici referitoare la diferite
activitati sau rezultatele acestora.
-Lucrarile de standardizare nationala, internationala si europeana

se realizeaza in comitete tehnice, care sunt organisme create pe
domenii de activitate.
-In Romania, organul suprem de specialitate al administratiei

publice centrale in domeniul standardizarii este Asociatia de
Standardizare din Romania (ASRO).
82
-Romania face parte din Organizatia Internationala de
Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnica Internationala (CEI
sau IEC), etc. si este membru afiliat al Comitetului European de
Standardizare (CEN), al Comitetului European de Standardizare
Electrotehnica (CENELEC), etc.
1.7.1.1. Simbolizari ale standardelor
-STAS inseamna STAndard de Stat, iar SR inseamna Standard

Roman;
-SR EN inseamna standard roman identic cu standard european.
-SR CEI (IEC) inseamna standard roman identic cu standard
international elaborat de CEI,
-SR ISO inseamna standard roman identic cu standard
international elaborat de ISO.
83
1.7.1.2. Clasificarea ICS a standardelor. Exista trei nivele de

clasificare a standardelor:
Nivelul 1, cuprinde 40 de domenii ale activitatii de standardizare.

Exemplu: 29 Electrotehnica
Nivelul 2, in care domeniile sunt divizate in 389 grupe.

Exemplu: 29.160 Masini electrice rotative
Nivelul 3, in care o parte a grupelor sunt impartite in subgrupe.

Notarea unei subgrupe se face prin simbolul grupei urmat de un
punct si un grup de doua cifre.
Exemple: 29.160.30 Motoare electrice.
29.160.20 Generatoare.
84
1.7.1.3. Exemple de standarde nationale referitoare la masini
electrice rotative
Nr.
Indice Titlu romana
Crt.
Masini electrice rotative. Partea 16: Sisteme de excitatie pentru masini
SR CEI 60034-16-
1 sincrone. Capitolul 2: Modele pentru studiile asupra sistemelor de
2:2003
alimentare
Masini electrice rotative. Sarcina echivalenta si tehnici de superpozitie.
2 SR EN 61986:2003
incercari indirecte pentru determinarea incalzirii
Masini electrice rotative. Partea 18-34: Evaluarea functionala a sistemelor
SR CEI 60034-18-
3 de izolatie. Proceduri de incercare pentru infasurari preformate. Evaluarea
34:2003
andurantei termomecanice a sistemelor de izolatie
SR CEI 60034-
4 Masini electrice rotative. Partea 6: Moduri de racire (Cod IC)
6:1994
Metode de incercare pentru determinarea proprietatilor fizice ale
5 SR CEI 60413:1997
materialelor pentru periile masinilor electrice
SR CEI 60072- Dimensiuni si serii de puteri ale masinilor electrice rotative. Partea 1:
6
1:1994 Carcase intre 56 si 400 si flanse intre 55 si 1080
SR CEI 60072- Dimensiuni si serii de putere ale masinilor electrice rotative. Partea 2:
7
2:1994 Carcase intre 355 si 1000 si flanse intre 1180 si 2360
SR CEI 60072- Dimensiuni si serii de puteri ale masinilor electrice rotative. Partea 3:
8
3:2003 Motoare mici incorporate. Flanse de la BF 10 pana la BF 50
9 SR EN 50209:2002 incercarea izolatiei barelor si bobinelor pentru masini de inalta tensiune
85
Masurarea rezistentei infasurarilor unei masini de curent alternativ in

10 SR CEI 60279:2003
timpul functionarii la tensiune alternativa
Ghid pentru domeniul de aplicare si de exploatare a masinilor sincrone
11 SR CEI 60842:1998
cu rotor cu poli inecati racite cu hidrogen
Ghid pentru procedura de incercare pentru masurarea tangentei
12 SR CEI 60894:2003
unghiului de pierderi la bobinele si barele infasurarilor masinilor
Portperii pentru masini electrice. Ghid pentru masurarea fortei de
13 SR CEI 61015:2003
apasare statice aplicate periilor
Masini electrice rotative. Partea 1: Valori nominale si caracteristici de
14 SR EN 60034-1:2005
functionare
15 SR EN 60034-11:2005 Masini electrice rotative. Partea 11: Protectie termica
Masini electrice rotative. Partea 14: Vibratii mecanice ale anumitor

16 SR EN 60034-14:2004 masini cu inaltimea axei arborelui mai mare sau egal cu 56 m.
Masurare, evaluare si limite ale vibratiilor
Masini electrice rotative. Partea 2: Metode pentru determinarea prin
17 SR EN 60034-2:2001 incercari a pierderilor si a randamentului masinilor electrice rotative (cu
exceptia masinilor pentru tractiune)
Masini electrice rotative. Partea 22: Generatoare de curent alternativ
18 SR EN 60034-22:2002
pentru motoare cu ardere interna cu piston
Masini electrice rotative. Partea 3: Cerinte specifice pentru masini
19 SR EN 60034-3:1999
sincrone tip turbo
86
Masini electrice rotative. Partea 3: Conditii specifice pentru masini
20 SR EN 60034-3:2006
sincrone cu rotor cilindric
Masini electrice rotative. Partea 4: Metode pentru determinarea prin
21 SR EN 60034-4:2001
incercari a marimilor masinilor sincrone
Masini electrice rotative. Partea 5: Grade de protectie asigurate prin
22 SR EN 60034-5:2003
proiectarea completa a masinilor electrice rotative (cod IP). Clasificare
23 SR EN 60034-6:2002 Masini electrice rotative. Partea 6: Moduri de racire (Cod IC)
Masini electrice rotative. Partea 7: Clasificarea formelor constructive si a

24 SR EN 60034-7:1996
modurilor de montaj (Codul IM)
Masini electrice rotative. Partea 8: Marcarea extremitatilor si sensul de
25 SR EN 60034-8:2003
rotatie
26 SR EN 60034-9:2006 Masini electrice rotative. Partea 9: Limite de zgomot
27 STAS 1893/3-87 Masini electrice rotative. Marcare ambalare, livrare, garantii, documente
28 STAS 3528-82 Placute indicatoare pentru masini electrice rotative
Masini electrice rotative. Metode de incercare. Determinarea cuplului si

29 STAS 9904/6-84 curentului initial de pornire, a cuplului maxim si a cuplului minim in timpul
pornirii
87
1.7.2. Tipizare in domeniul masinilor electrice
- Eforturi importante s-au depus in ultimii ani pentru obtinerea

unor serii unitare de masini electrice.
- O serie unitara este formata dintr-un numar de masini cu

destinatie si cu constructie determinate, ale caror puteri cresc
cu o ratie constanta pentru anumite trepte de turatii si de
tensiuni, intr-o gama limitata.
- Masinile componente ale unei serii unitare sunt asemenea

sub aspect arhitectural, cu elemente interschimbabile si cu
solicitari electromagnetice fara cresteri in salturi. Elementele
din cadrul unei serii particularizate ca putere si turatie, se
numesc tipodimensiuni.
88
- Seriile unitare de motoare asincrone au fost dezvoltate de
catre marile intreprinderi de specialitate din tarile dezvoltate,
iar ulterior s-au standardizat.
- In Romania se produc diferite serii de motoare asincrone de

uz general sau specializate, in unele cazuri existand, pe
portiuni de serii, paralelisme in sensul ca motoare de aceeasi
putere si turatie se produc in uzine diferite, in conceptii
constructive diferite, cu tehnologii si performante diferite.
- Si in domeniul masinilor sincrone s-au depus eforturi

importante privind dezvoltarea unor serii unitare (ex. in cadrul
colectivului ICPE - ME).
- In cazul seriilor unificate de masini electrice tipizarea si

unificarea reperelor (in special a celor stantate, pentru care
SDV-urile sunt deosebit de costisitoare), precum si corelarea
putere – dimensiuni, obligatorii pentru o productie de masa in
conditii de economicitate, obliga la solutii de compromis cu o
anumita indepartare fata de solutiile optime rezultate din
calcule tehnice cu impunerea unui criteriu acceptat.
89
1.7.3. Simbolizare in domeniul masinilor electrice
Simbolizarea principalelor dimensiuni de gabarit si de

montaj ale masinilor asincrone de uz general (UMEB)
90
Simbolizarea principalelor dimensiuni de gabarit si de montaj
ale masinilor asincrone in constructie antideflagranta (UMEB)
91
Simbolizarea si clasificarea echipamentelor Antiex
1. Grupa echipamentului 5. Tipul protectiei

I = pentru mina o = imersare in ulei
II = alte medii cu pericol de explozie p = capsulare presurizata
q = umplere cu nisip
2. Categorie echipament d = capsulare antideflagranta
1 = poate fi utilizat in Zona 0 sau Zona 20 e = siguranta marita
2 = poate fi utilizat in Zona 1 sau Zona 21 ia = siguranta intrinseca (cerut pentru Zona 0)
3 = poate fi utilizat in Zona 2 sau Zona 22 ib = siguranta intrinseca (suficient pt Zona 1 si 2)
M1 = pt. mina (comparabil cu Zona 0 si 1) m = incapsulat prin turnare
M2 = pt. mina (comparabil cu Zona 2) s = protectie speciala
n = utilizare normala in conditii normale (numai
3. Atmosfera pentru Zona 2)
G = gaz nA = fara scanteie
D = praf nC = contacte acoperite (invelite)
nR = mediu cu restrictie la respiratie
4. EEx = Echipament cu protectie nL = energie limitata
antiex cf. standard european nP = mediu numai sub presiune
92
6. Grupele explozive (dat numai 8. Temperatura maxima a suprafetelor
pentru echipamentele Ex utilizate (dat numai pentru echipamentele care
in atmosfera cu gaz): functioneaza in conditii de praf EX)
I = gaz metan (mina) Temperatura maxima a suprafetelor
IIA, IIB, IIC (pt majoritatea grupelor expuse la praf pe durata functionarii
periculoase, ex. hidrogen) defectuoase a echipamentului.
a) Temperatura limita 1 = 2/3 din temperatura
7. Clase de temperatura minima de inflamare in prezenta prafului;
(temperatura maxima a suprafetei b) Temperatura limita 2 = minim temperatura
expuse la gaz/praf pe durata de incandescenta in prezenta prafului la
functionarii echipamentului): minus 75K (aplicabil pt straturi mai mari de
T1 = 450 ºC 5 mm).
T2 = 300 ºC Limita inferioara a temperaturii trebuie sa mai
T3 = 200 ºC mare decat temperatura maxima a suprefetei
T4 = 135 ºC echipamentului.
T5 = 100 ºC
T6 = 85 ºC 9. Grade de protectie IP (protectie impotriva
atingerii si patrunderii corpurilor straine si a apei)
93
Exemple de simbolizari ale motoarelor asincrone (Electroputere)
Simbolizarea unui motor este formata din grupe de litere si cifre,

care sunt inscriptionate pe eticheta motorului avand semnificatia:
M motor electric asincron trifazat
I constructie inchisa (grad normal de protectie IP 44, sau IP 54)
A constructie protejata
S rotor in scurtcircuit cu colivie normala
B rotor in scurtcircuit cu bare inalte
C rotor in scurtcircuit cu dubla colivie
P rotor bobinat
1,2,3 variante constructive
V constructie verticala
EEx simbolul protectiei antiexplozive EEx conform SR EN 50014
d capsulare antideflagranta
I/II A, B, C grupa de gaze si vapori
T1 – T5 clase de temperatura
N constructie protejata impotriva intemperiilor
V constructie verticala
Exemple: MIB EExdII BT4, MIC EExdI, MIS EExdI, MIS EExdII BT4,
MIS EExdII CT4 94
Exemple de simbolizari ale masinilor sincrone (Electroputere)
Simbolizarea unei masini este formata din grupe de litere si cifre,

care sunt inscriptionate pe eticheta masinilor avand semnificatia:
M/G motor/generator
S sincron
F fara perii
M aplicatii naval-maritime
A/I constructie protejata
C excitatoare de curent continuu montata pe arborele motorului principal
D excitatie detasata/separata
F excitatoare sincrona
Exemple: MSA-C, MSA-D, MSI-D
95
2. METODE DE DIMENSIONARE SI OPTIMIZARE A

MASINILOR ELECTRICE
2.1. Introducere
Dimensionarea masinilor electrice face apel la metodologii specifice

de proiectare care pot avea la baza:
- Modele analitice plecand de la unele relatii stabilite, de la teoria

masinii sau de la observatii empirico-experimentale,
- Modele numerice pentru determinarea unor marimi sau parametri de

interes pentru masina,
- Combinatie modele analitice/ modele numerice.
96
Modele analitice utilizate in proiectare. Aceste modele utilizate pe
scara larga in trecut utilizeaza formule simple de calcul analitic,
valabile in anumite ipoteze simplificatoare, imbinate cu experienta
practica. Modelele de calcul sunt usor de rulat, dar uneori
imprecise, necesitand multe prototipuri realizate.
Modele numerice. Dezvoltarea tehnicii de calcul permite aparitia de

pachete de programe profesionale de calcul de camp 2D/3D cu
nivel ridicat de generalitate si precizie, capabile sa ia in
considerare aspecte complexe precum neliniaritati magnetice,
armonici de dantura, cuplaje camp-circuit-miscare-comanda etc.
Timpul de calcul devine tot mai lung dar precizia sporita conduce
la executia unui numar mai redus de prototipuri.
Sunt tratate fenomene tot mai complexe ce fac apel la cuplaje
multifizica de tipul electromagnetism – termodinamica –
hidrodinamica – deformare etc. cu pretul unor eforturi de calcul tot
mai importante.
Tinand cont de complexitatea fenomenelor din realitatea fizica se
estimeaza ca in urmatorii 10 ani nu va exista nici o unealta de
proiectare bazata exclusiv pe modele de camp cu grad ridicat de
generalitate si precizie care sa permita un calcul precis in timp
foarte scurt. 97
Combinatia modele analitice/modele numerice. Combinarea

formulelor analitice clasice cu modelele de calcul de camp 2D/3D
permit in multe cazuri reducerea drastica a timpului de calcul si
analiza fara a sacrifica prea mult in ceea ce priveste precizia de
calcul.
Aceste modele sunt utilizate deseori pentru studii de optimizare
complexe care necesita rulari numeroase si eforturi de calcul
importante.
Provocarile actuale in proiectarea masinilor electrice sunt :

-Luarea in calcul a functionarii sistemului in ansamblu si nu doar a
componentei proiectate (masina + actionare electrica);
-Calcule de dimensionare si optimizare pentru un numar important
de puncte de functionare (de ex. masini pt. sisteme de actionare cu
turatie variabila);
-Complexitatea fenomenelor de tip multifizica ce trebuiesc luate in
calcule (electromagnetism – termodinamica – hidrodinamica –
deformare etc. );
-Explorarea intregului spatiu de solutii posibile si identificarea
solutiei optime utilizand algoritmi de optimizare numerica;
-Etc. 98
2.1.1. Proiectarea optimala
Justificarea proiectarii optimale:
1. Un prototip este deseori dificil si scump de proiectat si

executat;
2. Daca prototipul nu este satisfacator dureaza si costa mult
proiectarea si construirea altuia.
Proiectarea optimala permite o economie de timp si o reducere a

costurilor prin:
1. Utilizarea de modele de calcul analitice/numerice performante,

cu nivel de acuratete ridicat;
2. Pilotarea modelelor de calcul cu ajutorul algoritmilor de

optimizare ce permit indentificarea solutiei optime;
3. Solutia optima aflata reprezinta baza pentru prototipul ce

urmeaza a fi executat.
99
2.1.2. Probleme de analiza si de sinteza in domeniul

masinilor electrice
A. Problema de analiza: determinarea performantelor unei masini

date
B. Problema de sinteza (inversa problemei de analiza): proiectarea

masinii la performante impuse
Proiectarea masinilor electrice la performante impuse este o

problema de sinteza (problema inversa)
100
A. Etapele problemei de analiza:
1. Analiza si prelucrarea datelor nominale (inscrise pe placuta

indicatoare) si a altor date de catalog , in cazul masinilor realizate;
2. Analiza principalelor elemente constructive (dimensiuni
geometrice, materiale, proprietati fizice, etc);
3. Elaborarea unui model matematic adecvat si definirea
parametrilor corespunzatori;
4. Determinarea performantelor tehnice si economice - caracteristici
de functionare, costuri de fabricatie, costuri de exploatare, etc. prin
calcule si incercari.
O problema de analiza poate fi solutionata !
101
B. Etapele problemei de sinteza:
1. Stabilirea sau formularea datelor initiale (tema de proiectare),

respectiv precizarea datelor nominale si de catalog impuse, a tipului
constructiv, a materialelor, a sistemului de racire, a altor cerinte ale
beneficiarului;
2. Elaborarea unei strategii si a unui algoritm de dimensionare
plecand de la modele matematice ale masinii si o anumita experienta
de fabricatie;
3. Predimensionarea sau stabilirea dimensiunilor principale si a
solicitarilor electromagnetice, corespunzatoare unui anumit criteriu
de optimizare (greutate minima, cost minim, randament maxim, etc.);
4. Dimensionarea in detaliu a elementelor componente ale sistemului
electromagnetic si ale constructiei mecanice, corespunzatoare
solutiei optime;
5. Predeterminarea a performantelor tehnice si economice ale
masinii, prin calcul analitic sau/si numeric si compararea lor cu cele
impuse in tema de proiectare;
6. Corectarea solutiei constructive obtinuta in etapa de dimensionare
detaliata pana se asigura performantele impuse.
102
O problema de sinteza nu are intotdeauna solutie !
B. Etapele problemei de sinteza:
103
2.2. Metode analitice de dimensionare a masinilor electrice
Metodele analitice de dimensionare a masinilor electrice utilizeaza

relatii de calcul definite pe baza teoriei circuitelor electrice, a
campului electromagnetic, a mecanicii etc. ce sunt completate cu
formule si coeficienti cu valori tabelate rezultate din experienta de
proiectare/productie.
2.2.1. Etapele principale ale dimensionarii analitice a masinilor el.

-Definirea temei de proiectare pe baza datelor nominale si a altor date
functionale si constructive,
-Determinarea marimilor de calcul,
-Calculul dimensiunilor principale,
-Determinarea lungimii intrefierului,
-Calculul infasurarilor statorice si rotorice,
-Calculul circuitului magnetic si a curentului de magnetizare,
-Determinarea parametrilor infasurarilor,
-Calculul pierderilor si a randamentului,
-Determinarea caracteristicilor masinii,
-Calculul elementelor auxiliare.
104
Metodele analitice de dimensionare contin si etape particulare (pe
langa cele evocate) de calcul a unor elemente ce tin de specificul
masinii analizate.
Relatiile de calcul utilizate sunt particulare in functie de masina
analizata.
2.3. Metode numerice utilizate in proiectarea a masinilor

electrice
Metodele numerice de calcul de camp utilizate mai frecvent in
proiectarea masinilor electrice sunt:
-Metoda Elementelor Finite (MEF),
-Metoda Diferentelor Finite (MDF),
-Metoda Elementelor de Frontiera (MEFr).
Metodele numerice pot fi utilizate in mod direct in probleme de

analiza. Pentru utilizarea lor in probleme de sinteza (ex. de
proiectare la performante impuse) sunt necesare mai multe iteratii.
105
2.3.1. Etape principale in analiza si proiectarea masinilor

electrice utilizand MEF
-Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D/3D;

-Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice ale
problemei;
-Definirea regimului de camp caracteristic studiului efectuat (regim
magnetostatic, magnetic stationar, magnetodinamic, magnetic
tranzitoriu etc.);
-Definirea proprietatilor de material care intervin in problema de
analiza numerica;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent etc.);
-Definirea circuitului electrice asociat daca e cazul;
-Asocierea proprietatilor de material si a componentelor de circuit
(unde e cazul) regiunilor domeniului de calcul;
-Definirea conditiilor la limita (initiale si pe frontiere);
-Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si integrale
necesare).
106
2.3.1.1. Avantaje ale MEF
- Permite tratarea domeniilor neomogene si neliniare;
- Conduce la un algoritm relativ usor de implementat in special in
cazul elementelor de ordin inferior;
- Are grad sporit de generalitate, existenta diverselor tipuri de
elemente finite permitand abordarea probl. cu geometrii complexe;
- Reteaua de discretizare poate fi indesita local;
- Elementele finite nodale conduc deseori la matrici rare cu
structura banda permitand folosirea metodelor de calcul iterative
performante;
- Se poate cupla eficient cu MEFr;
- In cazul problemelor de regim tranzitoriu derivatele in timp pot fi
tratate prin MDF;
- Post-procesarea marimilor de camp este naturala.
2.3.1.2. Dezavantaje ale MEF

-Modelarea problemelor cu frontiere deschise necesita extinderea
domeniului de calcul;
-Dificultati la modelarea mediilor in miscare, in unele cazuri
implicand refacerea retelei de discretizare si distorsionarea
acesteia. 107
2.3.2. Etape principale in analiza numerica utilizand MDF
-Descrierea fizica si geometrica a problemei de studiat (definirea

ecuatiei diferentiale ce descrie fenomenul studiat si stabilirea
domeniului de calcul);
-Definirea retelei de discretizare aferente domeniului de calcul;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent etc.);
-Asocierea proprietatilor de material regiunilor domeniului de
calcul;
-Definirea conditiilor la limita (initiale si pe frontiere);
-Aproximarea operatorilor diferentiali prin diferente finite;
-Asamblarea matricei si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si integrale
necesare).
108
2.3.2.1. Avantaje ale MDF
-Simplitate la implementarea pe calculator a algoritmului, in special la
diferente finite de ordinul 1;
-Permite tratarea problemelor neliniare;
-Matricea rezultanta este rara, de tip banda (latimea benzii de maxim 3, 5
respectiv 7 elemente in cazul problemelor 1D, 2D respectiv 3D) si
pozitiv definita in cele mai multe cazuri.
-Permite o combinatie eficienta cu Metoda Elementului Finit la
rezolvarea de probleme de regim tranzitoriu.
2.3.2.2. Dezavantajele ale MDF

-Sistem rigid de discretizare a
domeniului de calcul, aceasta
restrangand mult domeniile MDF de
aplicabilitate; o rafinare locala a retelei
de discretizare implica o rafinare dupa
toate axele sistemului de coordonate;
-Impunere dificila a conditiilor pe
frontiere la geometrii complexe;
-Considerarea neomogeneitatilor
conduce la erori la nivelul suprafetei
de separare dintre domeniile
omogene; 109
2.3.3. Etape principale in analiza numerica utilizand MEFr
MDF si MEF sunt numite si metode de domeniu deoarece

aproximeaza ecuatiile campului electromagnetic in interiorul
domeniului studiat, avand impuse conditiile pe frontiere. Spre
deosebire de acestea Metoda Elementelor de Frontiera (MEFr)
verifica ecuatiile de camp in interiorul domeniului de calcul si
aproximeaza conditiile de pe frontiere prin ecuatii integrale.
Etapele principale ale analizei numerice utilizand MEFr sunt:

-Descrierea fizica si geometrica a problemei de studiat (definirea
ecuatiei diferentiale ce descrie fenomenul studiat si stabilirea
domeniului de calcul); Aplicand MEFr ecuatiei diferentiale asociata
fenomenului studiat, problema la limita se va transforma intr-o
ecuatie integrala de frontiera prin aplicarea formulelor Green;
-Discretizarea frontierei domeniului de calcul in elemente finite
lineice la probleme 2D si fete plane la probleme 3D;
-Scrierea variabilei de camp pe fiecare element de frontiera in
functie de valorile nodale si de functiile de interpolare;
-Asamblarea si rezolvarea simultana a ecuatiilor integrale
corespunzatoare nodurilor de pe frontiera domeniului de calcul. 110
2.3.3.1. Avantaje ale MEFr
-Absenta retelei de discretizare in interiorul domeniului de calcul,

ceea ce simplifica mult operatiunea de discretizare; la probleme cu
medii in miscare constituie un mare avantaj;
-Precizie mare la problemele cu frontiere deschise;
-Combinarea relativ usoara cu MEF;
-Numarul redus de necunoscute;
2.3.3.2. Dezavantajele ale MEFr
-Imposibilitatea tratarii problemelor neliniare sau anizotrope;

-Mari dificultati la rezolvarea problemelor neomogene;
-Probleme la eliminarea singularitatilor integranzilor;
-Desi dimensiunile matriciei sistemului sunt reduse aceasta este
densa;
-Calcule auxiliare necesare la postprocesarea marimilor de camp.
111
2.4. Criterii tehnico-economice si constrangeri in

proiectarea optimala masinilor electrice
Proiectarea optimala a masinilor electrice presupune cunostinte
teoretice specifice privind:
-conversia electromecanica a energiei,
-incalzirea si ventilatia masinii,
insa necesita si cunostinte solide legate de:

-aspectele tehnologice ce intervin (limite tehnologice, alegerea
procedeelor tehnologice optime tinand cont de masinile unelte
existente, materiale disponibile etc.),
-conditiile de utilizare ale masinii (nivel de temperatura, praf,
mediu exploziv, utilizare in sisteme de actionare cu turatie
reglabila, regimuri grele de exploatare, tipul serviciului de
functionare etc.),
-economicitatea constructiei si exploatarii (costuri reduse de
fabricatie si exploatare, randament ridicat etc.).
112
2.4.1. Criterii tehnico-economice de calcul optimal al
masinilor electrice
C1) Minimizarea costurilor materialelor componente (materiale
active, materiale de constructie) in situatia unui nivel de
performante impuse prin egalitati sau inegalitati (ex. η ≥ ηmin,),
C2) Minimizarea costurilor materialelor componente si costurilor
cu manopera de fabricatie,
Optimizare dpdv. al fabricantului
C3) Minimizarea cheltuielilor totale, de fabricatie si de exploatare,

in prezenta restrictiilor functionale legate de performante.
Optimizare dpdv. al utilizatorului si al economiei nationale
C4) Minimizarea costurilor de fabricatie si maximizarea factorului
de putere (cheltuieli mai mici cu energia reactiva consumata,
eventual redimensionarea echipamentelor de compensare a
energiei reactive la barele proprii).
Optimizare dpdv. al fabricantului, al utilizatorului, al
furnizorului si al distribuitorului de energie electrica
113
2.4.2. Constrangeri in proiectarea optimala a masinilor el.

Proiectarea si executia masinilor electrice trebuie sa tina cont de:
-Limitari sau recomandari impuse prin standarde de specialitate cu
referire fie la masina electrica in sine cat si la echipamentele
antrenate,
-Constrangeri de natura tehnologica,
-Constrangeri economice,
-Etc.
Constrangerile se pot referi la:
-Dimensiunile geometrice ale masinii (dimensiuni de gabarit, etc.);
-Caracteristici de functionare (randament, factor de putere, cuplu de
pornire, cuplu maxim, alunecare critica, curent de pornire etc.);
-Clasa termica (temperatura maxima admisibila, etc.);
-Materiale utilizate (tole, magneti, conductoare de bobinaj, materiale
electroizolante, etc.);
-Tehnologia de fabricatie (masini unelte, procedee tehnologice etc.);
-Conditii specifice de lucru (acestea pot impune de pilda in cazul
mediilor explozive tipul de protectie, temperatura maxima la
exteriorul carcasei etc.)
-Aspecte tehnico-economice (fiabilitate, costuri reduse pe unitate
ceea ce implica tehnologii si materiale cat mai ieftine, etc.); 114
-Etc.
2.5. Formularea si rezolvarea problemelor de optimizare
si a celor inverse
Proiectarea optimala a masinilor electrice in raport cu anumite

criterii impuse de beneficiar face apel tot mai frecvent la tehnici de
analiza numerica evoluate care au la baza modele de camp pilotate
de algoritmi inteligenti de optimizare numerica.
Algoritmii de optimizare numerica au cunoscut in ultimii ani o
dezvoltare continua si un grad tot mai ridicat de aplicare in
conceptia si optimizarea echipamentelor si proceselor, respectiv in
rezolvarea problemelor inverse.
Interesul crescand manifestat in acest domeniu poate fi usor
remarcat prin numarul important de comunicari stiintifice
prezentate in ultimii ani la conferinte, simpozioane si reuniuni
stiintifice internationale de profil, respectiv prin numarul important
de rapoarte de cercetare si de carti de specialitate dedicate
algoritmilor si problemelor de optimizare.
115
Conceptia asistata de calculator cuplata cu algoritmi de optimizare

eficienti:
-simplifica sarcina inginerului proiectant,
-diminueaza timpul de lucru si costurile de personal.
in particular, proiectarea optimala a masinilor electrice prin
utilizarea algoritmilor de cautare performanti reprezinta un subiect
de mare interes si actualitate pentru mediile academice, industriale
si pentru centrele de cercetare/dezvoltare de profil.
2.5.1. Formularea unei probleme de optimizare

O problema de optimizare consta in cautarea minimului unei
marimi scalare E care depinde de n parametrii, x1, x2, x3, … , xn.
Daca marimea E depinde de acesti parametrii prin intermediul unei
Ω → ℜ, atunci putem defini problema de optimizare dupa
functii f :Ω
cum urmeaza:
Minimizarea E = f(x1, x2, x3, … , xn) , (1)
care semnifica faptul ca trebuie gasit setul de variabile
independente (x1, x2, x3, … , xn) = argmin f, care apartin
domeniului de definitie al functiei f, pentru care f ia valoarea cea
116
mai mica, valoare care la randul sau trebuie deasemenea calculata.
Exemple de functii test pentru algoritmi de optimizare
Functie convexa (1 parametru)
f (x) = 2*x2
117

Functie cu mai multe puncte de minim local (1 parametru)
π*t)| + 10*(t – 0.25)2
g (x) = –|cos(1.5*π
118
Functia Banana (2 parametrii, domeniu de cautare redus)
Banana (x, y) = 100*(y – x2)2 + (1 – x)2
119

Functia Banana (2 parametrii, domeniu de cautare redus)
Banana (x, y) = 100*(y – x2)2 + (1 – x)2
120
Camila cu 6 cocoase (2 parametrii, domeniu de cautare redus)
Camila (x, y) = (4 – 2.1 * x2 + 1/3 * x4) * x2 + x*y + (– 4 + 4*y2) * y2
10
6
Camila
-2
2
1 2
0 1
0
-1 -1
-2 -2
Y X 121

Camila cu 6 cocoase (domeniu de cautare redus)
Camila (x, y) = (4 – 2.1 * x2 + 1/3 * x4) * x2 + x*y + (– 4 + 4*y2)*y2
0.5
0
Y
-0.5
-1
-2 -1.5 -1 -0.5 0 0.5 1 1.5 2

X 122
Functia f ce trebuie minimizata se numeste Functie Obiectiv (FO).
Setul de n parametrii va fi reprezentat ca un vector coloana avand
componente reale:
X = [x1, x2, x3, … , xn] T ∈ ℜ n (2)
Vom nota cu Xmin punctul X ∈ Ω, pentru care f ia valoarea cea mai

mica, notata cu: Emin = min {f(X) : X ∈ Ω}.
Daca Emin este valoarea cea mai mica a lui E pentru orice vector X
care apartine domeniului de calcul Ω, atunci punctul Xmin se
numeste punct de minim global.
Dimpotriva daca acest punct reprezinta un punct de minim doar

intr-un subdomeniu al lui Ω, acesta se numeste punct de minim
local.
O problema delicata in procesul de optimizare consta in aflarea

punctului de minim global fara a “cadea in cursa”, negasind decat
un simplu punct de minim local.
123
Pentru a compara eficienta diferitilor algoritmi iterativi de

optimizare se au in vedere urmatoarele criterii:
-viteza de convergenta catre punctul de minim,
-nivelul de incredere ca punctul de minim gasit este punctul de
minim global.
Valoarea Ek a functiei obiectiv pe durata procesului iterativ de

cautare este singura marime care reflecta progresul algoritmului de
optimizare.
Daca valoarea Ek a functiei obiectiv la iteratia k nu mai descreste
un anumit numar de iteratii este posibil ca algoritmul sa fi gasit un
punct de minim. Totusi este apriori dificil de spus daca acest punct
este sau nu un punct de minim global.
Viteza de convergenta este de regula estimata prin numarul de
evaluari ale FO f, necesare pentru a reduce valoarea Ek pana la o
anumita valoare impusa.
In ceea ce priveste nivelul de incredere trebuie mentionat ca nicio
metoda de optimizare nu garanteaza convergenta spre un minim
global atunci cand FO prezinta atat minime locale cat si globale.
124
2.5.2. Algoritmi de optimizare
Algoritmii de optimizare numerica se impart in doua mari clase, si
anume algoritmi deterministi si algoritmi stochastici.
2.5.2.1. Algoritmii deterministi conduc la aceeasi solutie pentru

diferite executii ale programului de calcul, daca algoritmul pleaca
din aceleasi conditii initiale si are aceiasi parametri.
Dezavantajul principal al algoritmilor deterministi consta in faptul
ca acestia converg intotdeauna catre un punct de extrem local care
depinde de punctul de plecare si care poate fi diferit de minimul
global. O solutie de compromis pentru a ne asigura ca algoritmul
nu a “cazut” intr-un minim local, consta in repornirea algoritmului
din diferite puncte de plecare uniform distribuite in domeniul de
cautare. Ulterior, valoarea cea mai mica a FO este considerata ca
fiind minimul global al problemei. In practica, o buna parte dintre
problemele de optimizare cu suport fizic nu prezinta decat un
singur punct de minim, care este de fapt minimul global al FO.
FO al carui punct de minim local este si punct de minim global se
numeste functie unimodala sau convexa.
125
2.5.2.2. Algoritmii stochastici au un caracter aleatoriu si nu conduc

obligatoriu la aceeasi solutie, chiar daca algoritmul pleaca din
aceleasi conditii initiale si are aceiasi parametri.
Algoritmii stochastici reprezinta o alternativa la algoritmii
deterministi si sunt din ce in ce mai utilizati in problemele de
optimizare.
Algoritmii stochastici sunt relativ bine adaptati problemelor cu mai
multe minime, in care trebuie o investigatie detaliata a domeniului
de calcul pentru a identifica punctul de minim global.
Nici aceasta clasa de algoritmi nu garanteaza aflarea punctului de
minim global, insa au o probabilitate mai mare de a-l gasi.
Dezavantajul major al acestor algoritmi consta in numarul foarte
mare de evaluari al FO necesar gasirii punctului de minim global.
Algoritmi deterministi: Simplex Downhill, Powell, Metoda Retelei,

etc.
Algoritmi stochastici: Random Search, Genetic Algorithms, Particle
Swarm Optimization, etc.
126
2.5.2.3. Algoritmul Simplex Downhill
ASD este un algoritm determinist de ordin 0, necesitand evaluari

doar ale functiei obiectiv, nu si ale derivatelor sale.
Avantajele ASD:
-simplitate
-robustete.
Un simplex este o figura geometrica care in cazul problemelor cu n
parametri este un poliedru cu n+1 varfuri, ce contine toate
interconexiunile de tip segmente intre varfuri, fete poligonale, etc.
Probleme de optimizare cu:
- 2 parametri => simplex = triunghi,
- 3 parametri => simplex = tetraedru etc.
Prezinta interes structurile simplex nedegenerate, care delimiteaza
un volum interior n - dimensional nenul.
127
in cazul problemelor de optimizare n - dimensionale ASD are

nevoie de n+1 puncte de plecare care definesc simplexul initial.
ASD presupune o serie de pasi, in mare parte pentru a deplasa
punctul in care FO ia valoarea cea mai mare (pt. pb. de minimizare).
Deplasarea acestui punct se face spre fata opusa a simplexului,
intr-un punct in care se presupune ca FO ia o valoare mai mica.
Acest tip de operatie se numeste reflexie si este construita asa
incat simplexul sa pastreze acelasi volum ca cel initial. Pentru a
accelera viteza de cautare, simplexul este capabil sa efectueze si
operatii de expansiune.
Cand ajunge intr-o vale, simplexul se contracta in directie
transversala, operatia numindu-se contractie partiala, si incearca
sa avanseze mai profund in jos, spre punctul de minim local. Este
posibil ca simplexul sa fie obligat de a penetra in anumite crevase
foarte stramte. in acest caz, simplexul efectueaza o contractie in
toate directiile, care se numeste contractie totala, pentru a ajunge
la punctul de minim.
Reflexia, expansiunea si contractia partiala conduc la modificarea
coordonatelor unui singur punct din cele n+1 ale simplexului, iar
contractia totala determina modificarea coordonatelor a n puncte
din cele n+1 existente.
128
Operatiile Algoritmului Simplex Downhill
1.
2.
3.
129
Operatiile Algoritmului Simplex Downhill
4.
5.
130
Pasii Algoritmului Simplex Downhill
Pas 1 : Alegerea pct. simplexului initial P1(x1, y1), P2(x2, y2), P3(x3, y3);
Pas 2 : Calculul valorilor V1, V2, V3 ale FO in cele 3 pct. ale simplexului;
Pas 3 : Ordonarea celor 3 pct. ale simplexului asa incat V1< V2< V3 ;
Pas 4 : Calculul valorii V5 a FO in punctul reflectat P5(x5, y5);
Pas 5 : Daca V5 < V1 atunci se incearca o expansiune;
- Calculul valorii V6 a FO in pct. P6;
- Daca V6 < V5 atunci P6 ia locul lui P3 (expansiune reusita);
- Altfel (adica V6 >= V5) P5 ia locul lui P3;
Pas 6 : Altfel (adica V5 >= V1)
- Daca V5 < V2 atunci P5 inlocuieste P3;
- Altfel (adica V5 >= V2)
- Altfel (adica V7 >= V3):
- P8 inlocuieste P3 si P4 inlocuieste P2;
Pas 7 : Daca nu este indeplinita conditia de oprire se merge la Pas 2.
131
2.5.2.4. Algoritmul Random Search
ARS face parte din clasa algoritmilor stochastici si permite o

explorare aleatoare a domeniului de cautare in vederea gasirii
punctului de minim al functiei obiectiv.
Avantajele ARS:
- Este un algoritm de ordinul 0, deci nu necesita decat evaluarea
functiei obiectiv si nu si a derivatelor sale,
- Este simplu de inteles, respectiv de implementat si este bine
adaptat aplicatiilor practice.
Varianta imbunatatita a ARS tine cont de urmatoarele observatii :

- Daca alegerea unei directii de cautare conduce la o valoare mai
mare a functiei obiectiv, directia opusa ar putea conduce la o
valoare mai mica;
- Daca o anumita directie de cautare conduce la rezultate pozitive,
aceasta ar trebui sa polarizeze cautarile uterioare. Dimpotriva,
esecuri succesive dupa o anumita directie de cautare, ar trebui sa
descurajeze cautarile ulterioare dupa respectiva directie.
132
Pasii Algoritmului Random Search imbunatatit
Pas 1 : Se alege pct. de plecare x si se initializeaza polarizarea

p=0;
Pas 2 : Se adauga un termen p si un vector aleator dx la pct. curent x
si se evalueaza FO in pct. x + p + dx ;
Pas 3 : Daca f(x + p + dx) < f(x), atunci noul pct. curent devine
x + p + dx si noul termen de polarizare devine 0.2p + 0.4dx si apoi se
merge la Pas 6 altfel se trece la pasul urmator;
Pas 4 : Daca f(x + p - dx) < f(x), atunci noul pct. curent devine
x + p - dx si noul termen de polarizare devine p – 0.4dx si apoi se
merge la Pas 6 altfel se trece la pasul urmator;
Pas 5 : Se modifica polarizarea 0.5 p si apoi se merge la Pas 6 ;
Pas 6 : Se opreste calculul daca nr. Maxim de evaluari a FO a fost
atins, altfel se merge la Pas 2.
133
2.5.3. Rezolvarea problemelor inverse
Algoritmii de optimizare se folosesc frecvent la rezolvarea

problemelor inverse (probleme de sinteza).
Rezolvarea unei probleme inverse presupune in general

rezolvarea unui numar important de probleme directe (probleme
de analiza) pana cand criteriul de precizie este indeplinit.
Numarul de probleme directe ce trebuie rezolvat este dependent
de mai multe criterii precum:
-Numarul de parametrii ai FO,
-Forma reliefului FO,
-Gradul de precizie dorit,
Etc.
134
2.5.3.1. Exemple de probleme inverse
a) Proiectarea unei masini electrice cu performante impuse
-Rezolvarea problemei necesita redimensionarea masinii

(prin modificarea unui numar n de parametrii) de un anumit
numar de ori pana cand performantele masinii obtinute sunt
suficient de apropiate de cele impuse.
-FO ce trebuie minimizata se poate defini:
m
FO(p1, p2, …, pn) = ∑ pik − prk
k =1
unde:
- p1, p2, …, pn reprezinta cei n parametrii dimensionali
modificabili,
- pi1, pi2, …, pim reprezinta cele m performante impuse,
- pr1, pr2, …, pm reprezinta cele m performante realizate,
135
Proiectarea unei masini electrice cu performante impuse
136
b) Determinarea neinvaziva a anumitor proprietati de material,
parametrii sau coeficienti necunoscuti pe baza unor marimi
specifice cunoscute (de pilda prin determinare experimentala).
-Rezolvarea problemei necesita rezolvarea unui anumit numar

de probleme de analiza efectuate pentru diferite valori ale
proprietatilor de material, parametrilor sau coeficientilor
necunoscuti, pana cand marimile specifice sunt suficient de
apropiate de cele impuse.
-FO ce trebuie minimizata se poate defini:
m
FO(p1, p2, …, pk) = ∑ mck − mrk
k =1
unde:
- p1, p2, …, pn reprezinta cele n proprietati de materiale,
parametrii sau coeficienti necunoscuti,
- mc1, mc2, …, mcm reprezinta cele m marimi cunoscute,
- mr1, mr2, …, mrm reprezinta cele m marimi realizate,
137
3. REZOLVAREA PRIN MEF A PROBLEMELOR DE CAMP

ELECTROMAGNETIC SI TERMIC
3.1. Introducere
-Cunoasterea campurilor electromagnetic si termic in masinile

electrice permite dimensionarea corecta a acestora si calculul
performantelor globale in orice regim de functionare, permanent
sau tranzitoriu.
-Rezolvarea problemelor de camp electromagnetic si termic au la
baza ecuatii diferentiale cu derivate partiale specifice regimurilor
de camp studiate (regim magnetostatic, magnetodinamic,
magnetic tranzitoriu, termic stationar, termic tranzitoriu).
-Metoda cea mai flexibila si generala care permite rezolvarea
ecuatiilor diferentiale cu derivate partiale in domenii de calcul
neomogene, cu luarea in calcul a neliniaritatilor, este Metoda
Elementelor Finite (MEF).
138
3.2. Metoda Elementelor Finite
-Sa consideram o problema de camp definita pe un domeniu de

calcul Ω, descrisa de ecuatia diferentiala cu derivate partiale:
LΦ = f
unde L reprezinta operatorul diferential de ordinul n asociat
problemei de camp, Φ este functia necunoscuta ce apartine
spatiului de solutii admisibile (denumita si variabila de stare), iar f
este o functie cunoscuta in tot domeniul de calcul, reprezentand
sursa de camp.
-Se considera cunoscute conditiile pe frontierele ce marginesc

domeniul de calcul Ω.
-MEF presupune in primul rand discretizarea domeniului de calcul
in subdomenii disjuncte denumite elemente finite, notate cu Φe
unde e = 1, M iar M este numarul total de elemente finite.
139
-Elementele finite pot fi de pilda segmente in aplicatii 1D,

triunghiuri sau patrulatere in aplicatii 2D, tetraedre, prisme sau
hexaedre in aplicatii 3D.
-Operatia de discretizare in elemente finite a domeniului de calcul

este foarte importanta pentru o solutionare corecta a unei
probleme de camp. Modul in care este construita reteaua de
elemente finite influenteaza necesarul de memorie, timpul si
precizia de calcul a solutiei de camp.
-Reteaua de discretizare in elemente finite trebuie indesita in

regiunile de interes si caracterizate de variatii importante ale
marimii de stare (ex. intrefierul masinilor electrice unde se
concentreaza cea mai mare parte a energiei magnetice
dezvoltate).
-Exista algoritmi de rafinare locala automata a retelei de

discretizare (discretizare adaptiva) in vederea obtinerii unei
precizii suficient de bune a solutiei de camp cu un efort de calcul
redus. 140
-Se considera ca la nivelul fiecarui element finit variabila de stare
prezinta o variatie polinomiala de ordinul 1 sau 2 (rar de ordine
superioare) in functie de coordonatele spatiale. Pe baza acestei
ipoteze variabila de stare este reprezentata la nivelul fiecarui
element printr-o dependenta de valorile sale necunoscute in
nodurile retelei de discretizare si de anumite functii cunoscute
(functii de forma) ce depind de geometria elementului finit.
n
{ } {Φ }= {Φ } {N }
Φ e = ∑ Nej Φej = Ne
T e e T e
j=1
unde n reprezinta numarul de noduri ale elementului (e), Φje

reprezinta valoarea aproximativa a functiei necunoscute in nodul j,
iar Nej este functia functia de forma a elementului (e).
-Prin aplicarea Metodei Variationale sau a Metodei Reziduurilor

Ponderate se obtine un sistem de ecuatii avand ca necunoscute
valorile variabilei de stare in nodurile elementelor finite.
141
Metoda Variationala presupune ca functiei necunoscute Φ sa i se

asocieze o functionala ℑ prin a carei minimizare (∂ℑ ∂ℑ/∂
∂ℑ ∂Φ =0) sa se
obtina solutia care verifica atat ecuatia de baza cat si conditiile la
limita.
Conform acestei metode se alege un sistem complet de functii de
baza, liniar independente, Ni , i = 1, ..., n, iar solutia exacta este
aproximata prin:
n
~
Φ ≈ Φ = ∑ c i Ni
i =1
Coeficientii ci sunt determinati din conditia de minimizare a

~
functionalei ℑ(Φ) .
Metoda Reziduurilor Ponderate presupune in primul rand definirea

~
reziduului pe baza functiei aproximative Φ prin relatia:
~ ~
R(Φ) = LΦ - f
142
- Se alege un sistem complet de functii de baza liniar independente,
Ni , i=1, ..., n, iar solutia exacta este aproximata prin:
n
~
Φ ≈ Φ = ∑ c i Ni
i=1
- Reziduul R are valoarea zero doar pentru solutia exacta Φ. Pentru

determinarea coeficientilor ci se impune pentru fiecare functie Wj
numite functii pondere conditia de anulare a reziduului in medie pe
intregul domeniul de calcul al problemei.
~
∫ W R(Φ) dΩ = 0
Ω
j
-Functiile pondere Wj pot fi identice cu functiile de forma Ni (Metoda

Galerkin cea mai utilizata) sau pot fi functii Dirac (Metoda
Colocatiei) etc.
143
-Conditiile pe frontiere se definesc tot in decursul acestei etape si

pot fi de mai multe tipuri. Cele mai cunoscute sunt conditiile de tip
Dirichlet, ce sunt aplicate direct asupra variabilelor de stare sau
conditiile de tip Neumann sau naturale ce rezulta de regula in mod
implicit din formularea insasi.
- Ecuatia diferentiala initiala se transforma prin operatiile de mai
sus intr-un sistem de n ecuatii cu n necunoscute, numarul n fiind
determinat de numarul elementelor finite si de numarul
coeficientilor necunoscuti ci. Sistemul de ecuatii obtinut are forma
matriceala:
[A]{X} = {B}
-Rezolvarea sistemului de ecuatii utilizand metode numerice
specifice precum Metoda Gradientului Conjugat, Metoda
Gradientului Biconjugat, Metoda Generalizata a Reziduului Minimal
etc. permite determinarea valorilor variabilei de stare Φ in nodurile
retelei de discretizare si ulterior prin interpolare in orice punct al
domeniului de calcul.
-Pe baza solutiei de camp se pot procesa alte marimi locale sau
globale derivate ale variabilei de stare. 144
3.3. Ecuatiile generale ale campului electromagnetic
in regim general variabil, in medii imobile, formele locale ale

ecuatiilor campului electromagnetic (ecuatiile lui Maxwell) se pot
exprima dupa cum urmeaza:
∂B - Legea inductiei electromagnetice

rot E = −
∂t
∂D - Legea circuitului magnetic
rot H = J +
∂t
div B = 0 - Legea fluxului magnetic
unde: E este intensitatea campului electric, B inductia magnetica,

H intensitatea campului magnetic, J densitatea curentului electric,
D inductia electrica.
145
div D = ρ v - Legea fluxului electric
∂ρ v
div J = − - Legea conservarii sarcinii electrice
∂t
D = D(E)
J = J(E) - Legi de material
B = B(H)
146
Ecuatiile lui Maxwell exprimate pe puncte aflate pe o suprafata
de discontinuitate S:
rots E = ns ×(E)s = 0
∂D
rots H = ns × (H)s = Js +
∂t
∂ρs
divs J = nsJs = − − divb (Js )
∂t
unde:
• rots() si divs() reprezinta rotorul si divergenta
divs D = ns (D)s = ρs pe suprafata S
• Js si ρ s reprezinta densitatea panzei de curent
electric de conductie, respectiv densitatea
divs B = ns (B)s = 0 superficiala a sarcinii electrice pe suprafata S;
• ns este versorul normalei la suprafata S;
• ()s reprezinta saltul marimilor macroscopice de
stare, la trecerea suprafetei S;
• divb (Js ) reprezinta divergenta bidimensionala
147
a vectorului Js definit pe suprafata S.
3.4. Modele diferentiale ale campului electromagnetic

exprimate in potentiale
3.4.1. Regimul magnetic stationar. Formularea in potential

magnetic vector A
in functionare, bobinele dispozitivelor electromagnetice sunt

parcurse de curenti. Pentru un moment de timp precizat si o
pozitie fixata a armaturilor, regimul campului este de tip magnetic
stationar. in acest caz sursa campului este reprezentata de valorile
instantanee ale curentilor din infasurari si de magnetizatia
permanenta.
Din legea fluxului magnetic inductia magnetica se poate scrie sub

forma:
B = rot A
unde A se numeste potential magnetic vector.
148
Pe baza legii circuitului magnetic si a legilor de material ecuatia
diferentiala specifica regimului magnetic stationar devine:
1 
rot ⋅ rot A  = J
µ 
In regiunile de tip magnet permanent ce au caracteristica de

demagnetizare liniara putem scrie:
1  1 
rot  ⋅ rot A  = J + rot ⋅ Br 
µ  µ 
Unicitatea solutiei ecuatiei diferentiale de mai sus necesita

cunoasterea divergentei variabilei de stare A. Cel mai adesea se
impune conditia de etalonare Coulomb div A = 0.
149
Pe suprafata de separatie dintre doua regiuni 1 si 2 cu perm.

magnetice µ1 si µ2 se conserva Bn si Ht.
- Continuitatea lui Bn este asigurata prin continuitatea variabilei de

stare A
- Continuitatea lui Ht se impune prin conditia:
 1 1 
 ⋅ rot A 1 − ⋅ rot A 2  × n12 = 0
 µ1 µ2 
unde n12 reprezinta normala la suprafata de separatie dintre mediile

1 si 2.
150
3.4.2. Regimul magnetodinamic. Formularea in potential
magnetic vector in aplicatii 2D
Acest regim al campului electromagnetic permite studiul

regimurilor permanente ale echipamentelor caracterizate de
tensiuni si curenti sinusoidali (de ex. masina asincrona). Ecuatia
diferentiala caracteristica in aplicatii 2D se scrie:
rot [(1/µ). rot A] = Js – j. ω. σ. A
unde:
-Js este densitatea curentilor sursa;

-σ este conductivitatea electrica;
-ω = 2πf, este pulsatia campului electromagnetic.
151
3.5. Modele de circuit asociate modelelor de camp elmg.
In cazul dispozitivelor
electromagn. alimentate in
tensiune, curentii ce
strabat circuitele electrice
sunt apriori necunoscuti,
acestia rezultand in functie
de impedantele circuitelor
respective.
Pentru a modela
dispozitivele modelul de
camp trebuie in mod uzual
cuplat cu un model de
circuit asociat.
Se prezinta modelul de
circuit asociat modelului
de camp electromagnetic
2D al motorului asincron.
152
3.6. Modelul diferential al conductiei termice
Modelul diferential al conductiei termice este exprimat prin ecuatia

lui Fourier:
dT
γc −div( λ gradT) = p
dt
unde:
γ este densitatea materialului;
C este caldura specifica;
λ este conductivitatea termica;
T este temperatura;
p este densitatea de volum a surselor de caldura
153
Unicitatea solutiei ecuatiei lui Fourier presupune impunerea

conditiilor la limita:
- Temperatura initiala: T0(x, y, z,0)

- conditiile pe frontiere care in mod uzual sunt:
- de tip Dirichlet: T(x, y, z, t) = T0 , pentru t > 0, pe S1

∂ θ
- de tip Neumann omogen: = 0, pentru t > 0, pe S 2
∂n
∂θ
- de tip Neumann neomogen: − λ = α(T− Ta ) + σε(T 4− Ta4 ), pentru t > 0, pe S3
∂n
unde:
α este coeficientul de transfer prin convectie

σ = 5.67e-8 W/m2⋅K4 este constanta lui Stefan – Boltzman
ε este coeficientul de transfer prin radiatie
Ta este temperatura mediului ambiant
154
4. PROIECTAREA OPTIMALA A MASINILOR ASINCRONE
4.1. Formularea temei de proiectare

Tema de proiectare a unei masini asincrone contine de regula
urmatoarele date:
-Datele nominale:
- Puterea nominala Pn a motorului in kW
- Tensiunea nominala de alimentare in V (valoare de linie)
- Frecventa tensiunii de alimentare f1 in Hz
- Turatia de sincronism n1 in rot/min
- Numarul de faze m (uzual m = 3)
-Date functionale si constructive:
- Tipul motorului: cu rotor bobinat sau in scurtcircuit
- Caracteristicile de functionare Mm/Mn si de pornire Mp/Mn
si Ip/In (pt. rotor in scurtcircuit)
- Gradul de protectie
- Conditii privind mediul, altitudinea, serviciul de
functionare etc.
- Forma constructiva si modul de montaj
155
etc.
4.2. Determinarea marimilor de baza si a dimensiunilor

principale ale masinii
4.2.1. Determinarea marimilor de calcul

4.2.1.1. Numarul de perechi de poli. Se foloseste relatia de definitie a
turatiei de sincronism:
n1 = 60. f1 / p => p = 60. f1 / n1
4.2.1.2. Puterea aparenta absorbita nominala Sn si curentul nominal

pe faza In. Pentru motoare trifazate conectate in Y:
Sn = √3. Un. In = Pn/ (η

η. cosϕ
ϕ)
In = Sn/(√3. Un) = Pn/ (√3. Un. η. cosϕ
ϕ)
Pentru motoare trifazate conectate in ∆:
Sn = 3. Un. In = Pn/ (η
η. cosϕ
ϕ)
In = Sn/(3. Un) = Pn/ (3. Un. η. cosϕ
ϕ)
156
Randamentul η si factorul de putere cos ϕ se estimeaza initial pe
baza unor grafice.
Motor asincron cu rotor bobinat 157
Motor asincron cu rotor in scurtcircuit
158
Motor asincron cu rotor bobinat
159
Motor asincron cu rotor in scurtcircuit
160
4.2.1.3. Tensiunea electromotoare de faza E1 si puterea electromag.
aparenta Se. Se foloseste ecuatia de tensiuni a statorului si
diagrama fazoriala aferenta:
U1 = -E1 + Z1. I1 deci -E1 = U1 - Z1. I1

unde U1 este tensiunea de alimentare pe faza. U1 = Un /√3 pentru
conexiune Y si U1 = Un pentru conexiune ∆.
Z1 = R1 + j.Xσ1 ≈ j.Xσ1 este impedanta pe faza a statorului. Deci:
E1 = kE. U1
unde kE = 1 – Xσ1 I1 sin ϕ /U1.
T.e.m. si fluxul magnetic se mai pot scrie (pentru armonica

fundamentala):
E1 = √2 . π . f1 . w1 . kw1 . Φ1
Φ1 = (2 / π) . τ . Li . Bδ1
πD
unde: τ este pasul polar τ = , Li lungimea ideala a masinii, Bδ1
2p
inductia magn. in intrefier 161
162
Cand forma t.e.m. nu este sinusoidala aceasta se mai scrie:
E1 = 4 . kB . f1 . w1 . kw1 . Φ
Φ = αi . τ . Li . Bδ
Unde factorul de
forma al t.e.m. kB
si factorul de
acoperire ideala αi
se aleg din graficul
alaturat ce depinde
de ksd coeficientul de
saturatie magnetica
partiala dintilor.
Se poate alege
o valoare initiala a
lui ksd = 1.2 – 1.35.
163
Puterea electromagnetica aparenta Se se scrie sub forma:
Se = m . E1. In sau
η. cos ϕ)
Se = kE Sn = kEPn / (η
4.2.1.4. Factorul de infasurare kw. Factorul de infasurare pt. armonica

fundamentala se determina cu relatia:
 qα 
sin 
 2   π y1 
kw = kp ⋅ k y = sin 
α  2 yτ 
q ⋅ sin 
2
unde: kp este factorul de repatizare a infasurarii in crestaturi
ky este factorul de scurtare al pasului principal y1
q este numarul de crestaturi pe pol si faza
α = 2ππp/Z = π/mq este unghiul de defazaj dintre doua crestaturi vecine
in grade electrice
Z este nr. de crestaturi
y1 = Z/2p – ε este pasul principal al infasurarii in crestaturi
yτ = Z/2p = m.q este pasul diametral al infasurarii 164
Factorul de repartizare a infasurare pt. armonica fundamentala se
determina cu relatia:
 qα   π 
sin  sin 
kp =  2  =  2m 
α  π 
q ⋅ sin  q ⋅ sin 
2  2mq 
De regula se adopta o scurtare a pasului principal cu 1/6 din pasul
diametral pentru diminuarea armonicilor de ordinele 5 si 7:
y1 5
=
yτ 6
Daca miezul feromagnetic are crestaturi inclinate factorul de
infasurare include si factorul de inclinare ki si devine:
k w = kp ⋅ k y ⋅ ki
165
Factorul de inclinare ki se calculeaza cu relatia:
α b 
sin 
 2 t 2 
ki =
αb
2 t2
unde:
α este unghiul electric intre doua crestaturi vecine
b/t2 este raportul dintre inclinarea b a crestaturii si pasul crestaturii
rotorului t2 (pas dentar).
Pentru o inclinare b cu un pas dentar t1 al miezului statoric factorul

de inclinare se scrie:
 π .p 
sin 
 Z 1 
ki =
π .p
Z1
166
Daca nu se cunosc marimile necesare factorul de infasurare se
poate estima pentru calcule preliminare cu relatia:
kw = 0.91 – 0.93
4.2.2. Determinarea dimensiunilor principale

4.2.2.1. Calculul diametrelor statorului. Diametrul interior D al statorului
se poate predimensiona folosind coeficientul de utilizare C al masinii
dependent de puterea electromagnetica aparenta Se:
D2 . Li = 60. Se / (n1. C) [dm3]
unde n1 [rot/min], Se [VA] si C [J/dm3].

O alta relatie intre D si li se obtine pe baza factorului de forma al masinii:
λ = Li / τ de unde
Li = λ . τ = π. D /(2 . p)
167
Se poate scrie:
2p 60S e [dm]
D=3
πλ n1C
168
169
Masini de c.a. de constructie protejata, clasa F,

de puteri mijlocii
170
Masini de c.a. de constructie protejata, clasa F,
de puteri mari 171
Diametrul exterior De al statorului se poate predimensiona folosind

relatia:
De = kD . D
Coeficientul kD se alege din tabelul de mai jos pentru masini avand

Un< 1000 V.
Nr. poli kD
2p
2 1.65 – 1.92
4 1.46 – 1.61
6 1.37 – 1.43
Daca valorile diametrului exterior De al statorului sunt normalizate

atunci pe baza lor se calculeaza diametrul interior al statorului
D = De / kD
172
πD
Pasul polar τ se exprima prin relatia: τ=
2p
4.2.2.2. Calculul lungimii masinii asincrone. Lungimea ideala a
masinii se calculeaza cu relatia:
Li = (60.Se)/(kB.kw. αi . π2 . D2 . n1. A. Bδ) [m]

unde n1 [rot/min], Se [VA] si B [T], iar
kw = 0.92.
Pt. masini ventilate patura de curent
A se alege mai mare cu cca. 5 – 7%.
Pt. masini inchise >IP23 se alege
Bδ mai mic cu cca. 10% iar A mai
mic cu cca. 12%.
Cu valoarea lui Li calculata se
verifica factorul de forma al masinii
daca se incadreaza in limitele
din figura, altfel se alege alt
diametru normalizat De si se reiau
calculele:
173
λ = Li / τ
174
Miezul feromagnetic poate fi compact sau divizat:
Miezurile compacte (fara canale radiale de ventilatie) se folosesc pt.
diametre mici si lungimi ideale ce nu depasesc 20-25 cm sau cand
se utilizeaza pentru racire canale axiale. Lungimea geometrica Lg a
masinii se calculeaza cu relatia:
Lg = Lfe ≈ Li
Miezurile divizate (cu canale radiale de ventilatie) se folosesc pt.
Li ≥ 25 cm si D ≥ 25-30 cm. Se folosesc arbori cu nervuri radiale
sudate. Lungimea geometrica totala a masinii este:
Lg = Li + nv . bv’ [cm]
unde nv este numarul de canale radiale de ventilatie;
bv este latimea canalelor radiale de ventilatie (1 – 1.5 cm).
bv’ ≈ 0.5bv daca masina are canale radiale doar pe o armatura si
bv’ ≈ bv daca masina are canale radiale pe ambele armaturi (masina
asincrona sau sincrona cu poli inecati).
Lungimea totala a pachetelor de fier este:
Lfe = (nv + 1) . L1 [cm] unde L1 = 4 – 6 cm
175
4.2.2.3. Grosimea intrefierului trebuie sa fie cat mai mica pentru a

obtine un curent de magnetizare mic si un factor de putere mare.
Siguranta in exploatare si limitarile tehnologice de constructie ale
masinii impun evitarea valorilor prea mici ale intrefierului care pot
conduce la frecarea rotorului de stator.
Grosimea intrefierului se poate adopta pe baza unor grafice sau a

unor relatii empirice ca cea de mai jos:
δ = 0,12 + 0,0021 D ⋅ L g
Grosimea intrefierului se rotunjeste din 0,05 mm in 0,05 mm.

Marimile D si Lg se introduc in [mm]
176
4.2.2.4. Solicitarile electromagnetice ale masinii asincrone.
Valorile solicitarilor electromagnetice influenteaza dimensiunile
geometrice ale masinii. Un rol important il au A si Bδ prin
produsul lor A.Bδ (afecteaza volumul materialelor active) si prin
raportul lor Bδ/A (afecteaza curentul de magnetizare).
A. Solicitarile electrice
A1. Patura de curent A se

adopta pentru o anumita
clasa termica din graficele
alaturate pe baza pasului
polar τ si a nr. de perechi
de poli p.
177
A2. Densitatea de curent J

In infasurarea statorica J1 depinde de clasa termica a masinii, de
tensiunea nominala si de tipul ventilatiei. Pentru masini in clasa
de izolatie F si n > 300 rpm se recomanda:
J1 = 5 – 6.5 A/mm2 pt. Un ≥ 1000 V
J1 = 5.5 – 7.5 A/mm2 pt. Un < 1000 V
Valorile mici se aplica masinilor cu 2p mare (turatii mici).
In infasurarea rotorica se adopta o valoare mai mare a densitatii

de curent J2 deoarece prin rotatie infasurarea se raceste mai bine:
- Pentru rotor bobinat: J2 = (1.1 – 1.15) J1
- Pentru rotor in scurtcircuit : J2b = 5.5 – 8 A/mm2 in bare din Cu
J2b = 3 – 5.5 A/mm2 in bare din Al
- Pentru inelele de scurtcircuitare ale coliviei: J2i = (0.65 – 0.8) . J2b
Valorile mici se adopta pentru masini cu 2p mare (turatii mici). In

cazul masinilor inchise valorile densitatilor de curent se aleg cu
10 – 15% mai mici.
178
B. Solicitarile magnetice
B1. Inductia magnetica in

intrefier Bδ se adopta functie
de pasul polar τ si de nr. de
perechi de poli 2p ca in
figura alaturata.
B2. Inductiile magnetice in

alte portiuni ale circuitului
magnetic. Miezurile magnetice
sunt uzual construite din tabla
silicioasa laminata la rece, cu
cristale neorientate, grosime 0.5 mm si izolata (la furnizor) cu lacuri sau oxizi.
Exemple de caracteristici generale:
-Curba de magnetizare B = f(H)
-Pierderi specifice P10/50 = 2.4 W/kg (la inductie magnetica de 1 T si frecventa
de 50 Hz)
-Coeficientul de umplere al pachetului de tole (impachetare) kFe = 0.95.
179
Curba de magnetizare pentru tole din otel electrotehnic

standardizate de tip M600 – 50 A
180
Valorile recomandate ale inductiilor magnetice in diferite portiuni
ale circuitului magnetic sunt:
-In jugul statoric: Bj1 = 1.35 – 1.55 T
-In jugul rotoric: Bj2 = 1.2 – 1.6 T
-In dintii statorului:

-crestaturi cu pereti paraleli:
-In sectiunea minima a dintelui: Bd1max = 1.7 – 2.1 T
-In sectiunea medie a dintelui: Bd1med = 1.5 – 1.7 T
-dinti cu pereti paraleli: Bd1 = 1.4 – 1.7 T
-In dintii rotorului:

-crestaturi cu pereti paraleli:
-In sectiunea minima a dintelui: Bd2max = 1.7 – 2.2 T
-In sectiunea medie a dintelui: Bd2med = 1.5 – 1.8 T
-dinti cu pereti paraleli: Bd2 = 1.5 – 1.8 T
181
4.2. Dimensionarea circuitelor magnetice si electrice
4.2.1. Crestaturile statorului
Numarul de crestaturi ale statorului are expresia:
Z1 = 2. m1. p. q1
unde m1 este nr. de faze statorice, p nr. de perechi de poli si q1 nr. de

crestaturi pe pol si faza.
Pasul dentar: t1 = πD/Z1
Se recomanda: 0.05ττ < t1 < 0.2ττ
Pt. masini de joasa tensiune si cu τ mic se recomanda: 1 cm < t1 < 2.5 cm
Se recomanda: q1 = 4 – 6 pentru p = 1 - 2
q1 = 3 – 5 pentru p = 3
q1 = 3 – 4 pentru p = 4
q1 = 2 – 3 pentru p > 5 182
Se calculeaza Z1min = πD/t1max si Z1max = πD/t1min
Se calculeaza q1min = Z1min / 2.m1.p si q1max = Z1max / 2.m1.p
Se alege q1 ca nr. intreg intre q1min si q1max de preferat spre limita

superioara (inductie magnetica cat mai sinusoidala in intrefier).
Se calculeaza nr. de crestaturi Z1 ale statorului: Z1 = 2. m1. p. q1
Pasul bobinei statorice y1 se calculeaza pt. infasurari in dublu strat cu

relatia: y1 = 5/6. yττ = 5/6 . Z1 / (2. p) unde yττ este pasul diametral in
crestaturi.
Pasul bobinei statorice y1 se calculeaza pt. infasurari in simplu strat cu

relatia: y1 = yττ = Z1 / (2. p)
Factorul de infasurare kw1 se poate calcula sau determina din tabele.
183
4.2.2. Infasurarea statorului
4.2.2.1. Numarul de spire pe faza
w1 = kE. U1 / (4. kB. f1 . kw1 . Ф) = numar intreg
unde Ф = αi . τ . Li . Bδ
4.2.2.2. Numarul de conductoare efective in crestatura
nc1 = 2 . m1 . a1 . w1 / Z1 = numar intreg
unde a1 este numarul de cai de curent in paralel pe faza.
184
4.2.2.3. Conditii obligatorii de simetrie la infasurarile trifazate
1) Acelasi numar de bobine pe faza si pe cale de curent
-La infasurarea intr-un strat:

Z1 /(2 . m1 . a1) este numar intreg
-La infasurarea in doua straturi:
Z1 /(m1 . a1) este numar intreg
2) Echilibrarea cailor de curent in paralel pe faza

2. p/a1 este numar intreg, deci a1max = 2. p
3) Acelasi numar de spire pe fiecare faza si cale de curent in paralel

Z1 . nc1 / (2 . m1 . a1) = w1 este numar intreg
π/m1
4) T.e.m. induse pe faza sunt egale si defazate cu 2π
Z1 / (m1 . t) este numar intreg
unde t este cel mai mare divizor comun al perechii (Z1, p) 185
4.2.2.4. Verificari necesare. Pentru definitivarea numarului de

conductoare in crestatura nc1 si a factorului kw1 sunt necesare
calcule de verificare:
a) Verificarea numarului real de spire:

w1 = Z1 . nc1/(2 . m1 . a1) este numar intreg
b) Verificarea paturii de curent:
A = N1 . I1 /(π
π . D) [A/cm]
unde: N1 = Z1 . nc1 este nr. total de conductoare ale infasurarii.

I = In /a1 este curentul pe o cale de curent
π . D . a1) = nc1 . In /(a1 . t1) [A/cm]

A = Z1 . nc1 . In /(π
unde In este curentul nominal. Se compara valoarea paturii de

curent A obtinuta cu valorile recomandate din grafice.
186
c) Verificarea valorii maxime a inductiei magnetice in intrefier:
αi . τ . Li) [ T ]
Bδ = Φ/(α
unde fluxul magnetic util Φ se calculeaza cu relatia:
Φ = kE . U1 /(4 . kB . f . w1 . kw1) [Wb]
Daca valoarea lui Bδ difera mult de cea adoptata se recalculeaza

lungimea ideala a masinii Li .
4.2.2.5. Tipul infasurarii si forma crestaturii
a) Sectiunea conductorului
sCu1 = IN / (a1 . J1) [mm2]
J1 se alege intre limitele recomandate si apoi se determina sectiunea

conductorului sCu1. Se alege apoi un conductor standardizat apropiat ca
sectiune de cel calculat.
187
b) Forma conductorului, tipul infasurarii si forma crestaturii
Nr. Forma conductor Tip Forma

crt. scu1 [mm2] crestatura
infasurare
I scu1 ≤6 Rotund izolat; Infasurare din sarma Semideschisa

Clasa izolatie F cu unul sau mai de forma ovala
multe conductoare in sau
paralel trapezoidala
II 6 ≤scu1≤20 Profilat Infasurare din Deschisa sau
dreptunghiular sau conductor profilat; semideschisa
rotund izolat; la masinile de j.t. se de forma ovala
Clasa de izolatie F pot lua mai multe sau
conductoare rotunde trapezoidala
in paralel
III scu1 ≥20 Profilat Infasurare din bare Deschisa sau

dreptunghiular sau sau din mai multe semideschisa
rotund izolat; conductoare in de forma ovala
Clasa de izolatie F paralel sau
trapezoidala
188
Tipuri de crestaturi statorice
Crestaturi semideschise/semiinchise ovale si trapezoidale
r' b' r' b'

b' b'
h h h h
b b b b
r r
h0 h0 h0 h0
b0 b0 b0 b0
a b c d
a) crestatura ovala; b si c) crestaturi partial ovale; d) crestatura

trapezoidala
189
Crestaturi dreptunghiulare
a) cr. deschisa b) cr. semiinchisa c) cr. semideschisa asim.

b0 < bc /2; b0 > bc /2
190
Scheme de infasurari
Z = 24; p = 2; q = 2; simplu strat;
bobine inegale; pas diametral
191
Scheme de infasurari
Z = 24; p = 1; q = 4; dublu strat;
bobine egale; pas scurtat 8/12
192
c) Dimensiunile conductorului si ale crestaturii. Geometria
crestaturii trebuie sa respecte conditiile urmatoare:
β = b’ / t1 ∈ 0.35 – 0.5
β1 = hc / τ ∈ 0.1 – 0.15 pt. j.t.
β1 = hc / τ ∈ 0.15 – 0.25 pt. i.t.
β2 = hc / b’ ∈ 2.5 – 8
Pentru conductor rotund se calculeaza latimea constanta a dintelui:
bd = t1 . L1 . Bδ / (kFe . LFe . Bdadm) [mm]
unde: kFe = 0.95 iar Bdadm ∈ 1.4 – 1.7 T se alege.
Se determina sectiunea neta a crestaturii:
scrn = nc1 . diz 2 / ku [mm2]
unde diz [mm] este diametrul conductorului izolat, iar ku ≤ 0.75
este factorul de umplere al crestaturii.
Deschiderea crestaturii se alege asa incat sa poata fi introdus
conductorul izolat in crestatura cu izolatie de crestatura:
b0 ≥ diz + 1.5 mm 193
Inaltimea h0 se adopta in general in domeniul:
h0 = 0,4 – 1 mm
Inaltimea penei crestaturii se adopta, din considerente mecanice,

in functie de puterea masinii, in gama 1 – 3 mm.
194
4.2.2. Crestaturile rotorului
Pentru masini cu rotor bobinat, nr. de crestaturi rotorice are

expresia:
Z2 = 2. m2. p. q2
unde m2 = m1 este nr. de faze rotorice, p nr. de perechi de poli si q2

nr. de crestaturi pe pol si faza.
Pentru evitarea cuplurilor parazite Z2 ≠ Z1 si deci q2 ≠ q1. In mod

uzual se alege q2 = q1 ± 1.
Pentru masini cu rotor in scurtcircuit, nr. de crestaturi rotorice are

expresia:
Z2 = m2
unde m2 este nr. de bare rotorice. Pentru a evita cuplurile parazite

Z2 trebuie sa fie diferit de Z1 si in plus sa verifice anumite conditii
particulare. Astfel se recomanda alegerea sa pe baza unor tabele.
195
Nr. de crestaturi recomandate pentru masini asincrone cu rotor

in scurtcircuit
2p Z1 Z2 fara inclinare Z2 cu inclinare

2 12 9*,15* -
18 11*,12*,15*,21*,22* 14*,(18), 19*, 22*, 26, 28*, (30), 31, 33 34, 35
24 15*, (16*), 17*, 19, 32 18, 20, 26, 31, 33, 34, 35,
30 22, 38 (18), 20, 21, 23, 24, 37, 39, 40
36 26,28,44,46 25, 27, 29, 43, 45, 47
42 32, 33, 34, 50, 52 -
4 12 9* 15*
18 10*,14* 18*, 22*
24 15* , 16*, 17, (32) 16, 18, (20), 30, 33, 34, 35, 36
36 26, 44, 46 (24), 27, 28, 30, (32), 34, 45, 48
42 (34), (50), 52, 54 (33), 34, (38), (51), 53
48 34, 38, 56, 58, 62, 64 (36), (38), (39), 40, (44) 57, 59
6 36 26, 46, (48) 28*, 33, 47, 49, 50
54 44, 64, 66, 68 42, 43, 51, 65, 67
72 56, 58, 62, 82, 84, 86, 88 57, 59, 60, 61, 83, 85, 87, 90
90 74, 76, 78, 80, 100, 102, 104 75, 77, 79, 101, 103, 105 196
4.2.2.1. Pasul dentar rotoric. Dupa alegerea numarului de crestaturi
Z2 se determina pasul dentar rotoric t2 :
t2 = π . Dr / Z2
unde diametrul exterior al rotorului Dr se calculeaza cu relatia:
δ
Dr = D - 2δ
4.2.2.2. Dimensionarea conductorului si crestaturii rotorice. T.e.m.

pe faza rotorica se calculeaza cu relatia:
E2 = U20 = E1 . w2. kw2/ w1. kw1 = kE . U1 . w2. kw2/ w1. kw1
unde w2 si kw2 sunt numarul de spire si factorul de infasurare ale

rotorului. Pentru rotor in scurtcircuit cu crestaturi drepte:
w2 = ½; kw2 = 1; m2 = Z2
si deci t.e.m. pe bara (faza) se poate calcula cu relatia:
U20 = E1 / (2 . w1. kw1) = kE . U1 / (2 . w1. kw1) 197
Pentru rotor in scurtcircuit cu crestaturi inclinate:
U20 = kE . U1 . ki / (2 . w1. kw1)
4.2.2.3. Curentul pe faza in rotor. Se determina cu relatia:
I2 = IN . kI . (m1. w1. kw1) / (m2 . w2 . kw2)
unde kI este un coeficient ce tine cont de influenta curentului de

magnetizare al masinii datorita caruia solenatiile statorice si rotorice
nu sunt egale. Variatia coeficientului functie de cos ϕ la sarcina
nominala poate fi aproximata prin relatia:
kI = 0.813 . cos ϕ1n + 0.2
La masinile cu rotor in scurtcircuit curentul printr-o bara este egal cu

curentul pe faza:
Ib = IN . kI . (2. m1. w1. kw1) / Z2

198
Daca rotorul are crestaturi inclinate kw2 = ki si deci:
Ib = IN . kI . (2. m1. w1. kw1) / (Z2 kI)
Curentul in inelul de scurtcircuitare a coliviei se determina cu relatia:

Ii = Ib / [ 2. sin (π
π. p / Z2) ]
Curentul pe faza in rotor se mai poate determina si pe baza relatiei:

I2 = krot .PN / (m2 . U20)
unde krot = 1.08 – 1.14. Pentru puteri mijlocii si mari krot ≈ 1.1.
4.2.2.4. Sectiunea conductorului. Pentru rotor in scurtcircuit sectiunea

barei se determina cu relatia:
sb = Ib / J2b [mm2]
Sectiunea inelului de scurtcircuitare se determina cu relatia:
si = Ii / J2i [mm2]
199
J2b si J2i se aleg din intervalele recomandate.
4.2.2.5. Dimensiunile conductorului. La masini cu rotor in

scurtcircuit de puteri mici, uzual intre 0.6 - 10 kW se folosesc de
regula colivii din aluminiu cu dimensiunile urmatoare:
b0 = 1 – 1.5 mm; h0 = 0.5 – 1 mm; d ≤ 8 mm;

d1/d2 = (6.5 – 7.5) / (3 – 6) mm; h1 = 10 – 20 mm.
Pentru masini de puteri mari se folosesc bare inalte cu dimenisuni:
b0 = 1.5 – 2 mm; h0 = 1 – 2 mm; b = 3.5 – 6 mm; h/b = 4 – 10 mm
Pentru masini ce au caracteristici de pornire speciale (de ex. curenti

mici si cupluri mari) se foloseste colivia dubla.
Istmul dintre crestaturile celor doua colivii au uzual raportul
dimensiunilor caracteristice:
h2/b2 = 5 – 17
Dimensiunile finale ale crestaturilor se stabilesc adaugand un joc de

0.2 – 0.5 mm la dimensiunile barelor.
200
Tipuri de crestaturi rotorice
a) col. dubla b) col. simpla 1 c) col. simpla 2 d) col. simpla 2
201
4.2.3. Dimensionarea arborelui
Se considera ca motorul este cuplat direct cu mecanismul

antrenat. Cuplul nominal Mn al masinii se aproximeaza functie de
puterea nominala Pn si turatia de sincronism n1 cu relatia:
Mn ≈ 60. Pn /(2. π. n1)
Diametrul d0 minim al arborelui la capat de ax se calculeaza cu

relatia:
3
kMn 10 2
d0 = [cm]
0.2 τ τ
unde:
τt – rezistenta admisibila la torsiune a materialului din care este
realizat arborele exprimata in daN/cm2.
k = 2 pentru masini normale de curent alternativ si curent
continuu;
k = 2,5 pentru motoare de curent alternativ utilizate la laminoare.
Daca ramane un spatiu relativ mare (peste 40...50 mm) intre ax si
jugul rotoric, atunci se prevad intre arbore si miezul magnetic
202
nervuri sudate de arbore sau se prevede un butuc.
Rezistenta admisibila la torsiune - τt in daN/cm2
I II III
Oteluri de 600 400 200
rezistenta mica 1200 800 400
Oteluri de 900 600 300
rezistenta mare 1440 960 480
I – solicitare statica;
II – solicitare pulsatorie;
III – solicitare alternativa simetrica.
Diametrele arborelui in zonele de fixare a rulmentilor si a
miezului magnetic se calculeaza cu relatia:
d ≈ 1.1d0; dm ≈ (1.2 – 1.3).ks.d
unde d – diametrul in zona rulmentului ales din standarde,
valoarea imediat superioara;
dm – diametrul arborelui pe portiunea pe care se fixeaza
miezul magnetic rotoric;
ks – coeficient de siguranta care tine cont de solicitarile la 203
cuplu maxim, la cuplu de pornire, normalizari, etc.
4.2.4. Elaborarea modelului numeric de camp al masinii.

Verificari privind solicitarile electromagnetice
1. Se definesc parametrii asociati crestaturilor statorice si

rotorice si se initializeaza cu valori in limitele recomandate
sau care tin cont de SDV – urile existente
2. Se descriu geometriile 2D ale miezurilor stator si rotor
corespunzatoare unei sectiuni transversale prin masina
studiata tinand cont de eventuale simetrii
3. Se defineste tipul problemei de camp electromagnetic
4. Se definesc proprietatile de material ce intervin in studiu
5. Se definesc regiunile de tip suprafata ale domeniului de calcul
cu proprietati fizice distincte
6. Se defineste circuitul asociat problemei de camp
7. Se realizeaza asocierea fetelor domeniului de calcul cu
regiunile de tip suprafata
8. Se realizeaza asocierea regiunilor de tip suprafata cu
204
elementele de circuit
9. Se definesc parametrii elementelor de circuit
10. Se definesc regiunile lineice si conditiile pe frontierele
domeniului de calcul
11. Se construieste reteaua de discretizare in elemente finite
12. Se salveaza aplicatia pe calculator
13. Se rezolva problema de camp
14. Se exploateaza rezultatele numerice si se verifica solicitarile
electromagnetice.
15. Se reia studiul daca este cazul urmand pasii 1, 11, 12, 13, 14
pana cand rezultatele numerice se incadreaza in limitele
recomandate.
205
Definirea domeniului de calcul si a retelei de discretizare

(exemplu)
206
Definirea proprietatilor de material
Se definesc proprietatile de material pentru infasurarea statorica,

pentru colivie si pentru miezurile magnetice statoric si rotoric.
Valorile rezistivitatilor asociate circuitelor rotoric si statoric
corespund materialelor aluminiu pentru colivii si cupru pentru
bobinaje la temperatura de 115°°C, adica ρAl ≈ 5.07.10-8 Ωm si
ρCu ≈ 2.4.10-8 Ωm.
Miezurile magnetice statoric si rotoric sunt construite din pachete
de tole caracterizate de o curba de magnetizare nelineara cu o
inductie la saturatie Bs si permeabilitate magnetica relativa initiala
µr date. Un exemplu de tola utilizata este cea de tip M600-50A,
caracterizata de Bs = 2 T, µr = 1000, cu pierderi specifice de
2.6 W/kg, la 1 T si 50 Hz, conform standard SR EN 10106:1995.
Arborele masinii se considera realizat din otel cu proprietati
magnetice.
Aerul din zona intrefierului are proprietatile vacuumului fiind un

material predefinit.
207
Circuitul asociat modelului de camp
208
Evaluarea parametrilor infasurarii statorice si ai coliviei
Rezistentele de faza ale infasurarii statorice se exprima prin:
Rf_U = Rf_V = Rf_W = Rcr + Rf
unde: Rcr reprezinta rezistenta corespunzatoare portiunilor din

infasurare situate in crestaturi, iar Rf, reprezinta rezistenta capetelor
frontale:
2 ⋅ ρ ⋅ LFe ⋅ w1 2 ⋅ ρ ⋅ Lcapat ⋅ w1
Rcr = 2
Rf = 2
d neiz d
a1 ⋅ π ⋅ a1 ⋅ π ⋅ neiz
4 4
Se fac notatiile:
Lcapat - lungimea capetelor frontale ale bobinelor statorului,
r - rezistivitatea cuprului la temperatura de functionare,
LFe - lungimea axiala a miezului statoric,
w1 - numarul de spire pe faza,
a1 - numarul de conductoare in paralel pentru o faza a statorului,
dneiz- diametrul conductorului neizolat.
209
Lungimea medie a unei spire se calculeaza cu relatia:
Lmedsp = 2 . (LFe + Lcapat)
Prin urmare rezistenta pe faza se calculeaza cu relatia:

2 ⋅ ρ ⋅ ( LFe + Lcapat ) ⋅ w1 ρ ⋅ Lmedsp ⋅ w1
Rf_U,V, W = 2
= 2
d neiz d neiz
a1 ⋅ π ⋅ a1 ⋅ π ⋅
4 4
Inductivitatea de dispersie a capetelor frontale se determina cu

relatia:
6 ⋅ µ0 2  π ⋅ D  −3
L f_U,V,W = ⋅ 0,67 ⋅ w1 ⋅  Lcapat − 0,64 ⋅ ⋅10
p  2 p 
Se fac notatiile:
D - diametrul interior al statorului exprimat in [mm],
p - numarul de perechi de poli,
π10-7 H/m permeabilitatea magnetica a vidului,
µ0 = 4π
w1 - numarul de spire pe faza. 210
Lungimea frontala
a bobinei statorice
se poate determina
grafic prin constructia
la scara a capatului
de bobina:
Lcapat = LABCDEF
De ex. pt. bob. conc.
simplu strat:
tmed = π. (D + hc) / Zs
este pasul dentar
mediu.
Valorile cotelor
j.t. i.t.
(Un < 1kV) (Un > 1kV
r 10 – 15mm 30 – 40 mm
a1 25 – 35mm 50 – 60 mm
a2 5 – 10 mm 15 – 25 mm
∆tz 5 – 7 mm 5 – 10 mm 211
Lungimea frontala a bobinei statorice se mai poate estima

folosind relatia de calcul:
Lcapat = Kf . τy1 + 2 . L’
unde τy1 este pasul diametral al planului mediu in care sunt

dispuse capetele de bobine:
π . (D + hc) / (2 . p)] . [ y1 / yτ ]
τy1 = [π
L’ este distanta de la miez la capat bobina in directie axiala

Kf este coeficient de geometrie dat in tabelul alaturat
Nr. poli Kf L’ [mm]

2 1,1 - 1,3 5
4 1,2 - 1,4 5
6 1,3 - 1,5 5
.
2 p≥8 1,4 - 1,6 5
212
Parametrii inelului de scurtcircuitare se determina cu relatia:
π ⋅ Di
Rik = ρ ⋅
si ⋅ Z 2
0,058 ⋅ Z 2 ⋅ (Di − 2δ − b ) 4.7 ⋅ (Di − 2δ − b ) −3
Lσik = µ 0 2
⋅ log ⋅10
Li ⋅ p 2a + b
Se fac notatiile:
Di - diametrul mediu al inelului de scurtcircuitare in [mm],
si - aria sectiunii transversale a inelului in [mm2].
Di si si se calculeaza cu relatiile:
D2 + Dcrestatura
Di =
2
si = a ⋅ b
unde:
D2 este diametrul exterior al rotorului,
Dcrestatura este diametrul cercului tangent la capatul inferior al
crestaturilor, iar a si b inaltimea, respectiv grosimea inelului. 213
Pierderile in fier se estimeaza folosind urmatoarele relatii:

Pierderi principale in fierul jugului statoric:
Pjs = kj. pjs. Mjs [W]
unde: kj = 1.3 – 1.5 este un coeficient de majorare a pierderilor in
jug datorita prelucrarilor,
Mjs masa fierului jugului statoric in [kg] calculata cu relatia:
Mjs = γFe. π/4 . (Dejs2 – Dijs2). kFe. LFe [kg]
unde: γFe = 7800 kg/m3 este densitatea fierului,
Dejs diametrul exterior al jugului statoric in [m],
Dijs diametrul interior al jugului statoric in [m],
kFe factorul de umplere a miezului magnetic (kFe = 0.93 la tole
lacuite la fabricantul de masini electrice si kFe = 0.95 la tole lacuite
de furnizorul tablei),
LFe lungimea miezului magnetic in [m],
pjs pierderile specifice in jug in [W/kg] la inductia si frecventa de
lucru calculate cu relatia:
pjs = p10/50. (fs/50)1.3 . Bjs2 [W/kg]

214
unde:
p10/50 sunt pierderile specifice ale tolei la inductia magnetica de 1 T
si la frecventa de 50 Hz, in [ W/kg ] care de pilda pentru tabla
silicioasa laminata la rece cu cristale neorientate de tip
M600 – 50A sunt de 2.6 [ W/kg ],
fs frecventa de lucru a curentului in infasurarea statorica in [Hz],
Bjs inductia magnetica in jugul statoric in [ T ] (intre 1.35 – 1.55 T).
Pierderi principale in dintii statorului:
Pds = kd. pds. Mds [W]
unde: kd = 1.8 este un coeficient de majorare a pierderilor in dinti

datorita prelucrarilor,
Mds masa fierului dintilor statorici in [kg] calculata cu relatia:
Mds = γFe. hcs . bdm. LFe. kFe. Zs [kg]
unde: hcs diametrul inaltimea crestaturii in [m],

bdm latimea medie a dintelui in [m],
LFe in [m],
Zs numarul de crestaturi stator,
215
pds pierderile specifice in dinti in [W/kg] la inductia medie in dinti si

frecventa de lucru calculate cu relatia:
pds = p10/50. (fs/50)1.3 . Bdm2 [W/kg]
unde: Bdm este inductia magnetica medie la mijlocul inaltimii
dintelui in [ T ] (intre 1.4 – 1.7 T).
Pierderi principale totale in fier:

PFepr = Pjs + Pds
Pierderi suplimentare de suprafata in stator si rotor:

Psupr_s,r = 2. p. [(ts,r – b0s,r)/ts,r] . τ . LFe. kFe. psupr_s,r . 10-6 [W]
unde: ts,r este pasul dentar statoric si rotoric in [mm], τ si LFe [mm],
psuprs,r pierderile specifice de suprafata [W/m2] calculate cu relatia:
psupr_s,r = 0.5. k0 . (Zr,s. n/10000)1.5 . ( B0s,r. tr,s)2 [W/m2]
unde: k0 este un coeficient de material, uzual intre 1.3 – 1.9, in
functie de modul de prelucrare al tablei,
B0s,r amplitudinea variatiei inductiei magnetice la suprafata piesei
polare in [ T ],
Zr, s numarul de crestaturi rotor si stator, 216
tr,s pasul dentar rotoric si statoric [mm].
B0 se calculeaza cu relatia: β0s pt. stator se calculeaza
B0 = β0 . kC. Bδ [ T ] cu b0r, iar β0r pt. rotor se
calculeaza cu b0s.
unde: β0 este un coeficient
dependent de deschiderea istmului
crestaturii indusului, in [cm] si de
grosimea intrefierului (figura
alaturata),
δ este grosimea intrefierului, in [cm],
kC coeficientul lui Carter,
Bδ este valoarea maxima a inductiei
in intrefier, in [ T ].
Coeficientul lui Carter se calculeaza
cu relatiile:
kC = kCs . kCr unde: δ
b0r,s/δ
kCs,r = ts,r / (ts,r – γs,r . δ) iar
δ)2 / (5 + b0s,r/δ
γs,r = (b0s,r /δ δ)
unde b0s,r sunt deschiderile
istmurilor statoric si rotoric in [m].
217
b0r,s
Pierderi de pulsatie in dinti:

Ppuls_s,r = k0‘ . (Zr,s. n/10000. Bpulsr,s)2 . Mds,r [W]
unde: k0’ = 0.1 pentru tole laminate la rece,
Bpulss,r amplitudinea pulsatiei magnetice in dinti calculata cu
relatia:
Bpulss,r =1/2 . γr,s . δ / ts,r. Bdms,r [T]
δ)2 / (5 + b0r,s/δ
unde: γs,r = (b0r,s /δ δ)
Bdms,r este inductia magnetica medie in dinti in [T].
Pierderi totale in fier:

PFe = PFepr + Psuprs + Psuprr + Ppulsr + Ppulss
Rezistenta pierderilor in fier:
R_Fe_U,V,W = 3. E2 / PFe
218
Pierderi mecanice de frecare si ventilatie
Pierderile de frecare si ventilatie fara pierderile din ventilator sunt:
Pfv = 0.65 . (n/1000)2 . (De/10)4 [W]

n este viteza [rot/min],
De este diametrul exterior al miezului statoric.
Pierderile in ventilator sunt:
Pv = Q . H / ηv [ W ]
unde ηv este randamentul ventilatorului (0.15 – 0.25 pt. ventilator
axial; 0.35 – 0.45 pt. ventilator radial);
Q este debitul de aer care trece prin ventilator in m3/s:
Q = (1 – η) . Pn / (1.1 . θ) [m3/s]
η este randamentul anticipat al masinii;

Pn este puterea nominala a masinii;
θ este incalzirea aerului in interiorul masinii (<30 ºC clasa de iz. B;
< 40 ºC clasa de iz. F); 219
H este presiunea statica a ventilatorului in Pa:
H = 1,1 . ηp . (u12 – u22) [ Pa ]

ηp este randamentul aerodinamic al ventilatorului;
u1 si u2 sunt vitezele periferice la exteriorul respectiv interiorul
ventilatorului:
u1 = π. D1. n / 60; u2 = π. D2. n / 60 [m/s]
D2 diametrul interior al ventilatorului;

D1 diametrul exterior al ventilatorului;
Se poate considera:
D1 = De – (20 … 40) mm pt. masini cu 2p = 2 si 4
D1 = De pt. masini cu 2p > 4
220
4.3. Determinarea caracteristicilor de functionare ale masinii
asincrone din solutia problemei de camp rezolvata cu MEF
-Caracteristica mecanica (motor 4 kW)

M = f(s) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
60
50
40
M [Nm]
30
20
10
0
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
s [u.r.]
221
-Caracteristica alunecarii (motor 4 kW)

s = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
0,04
0,03
0,02
s
0,01
0,00
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
222
- Caracteristica curentului (motor 4 kW)
I1 = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
10,0
8,0
6,0
I1 [A]
4,0
2,0
0,0
0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00
P2/P2n
223
- Caracteristica cuplului (motor 4 kW)

M = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
14,00
12,00
10,00
M [Nm]
8,00
6,00
4,00
2,00
0,00
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
224
Caracteristica randamentului
P2
Randamentul masinii η se calculeaza din probl. MEF: η= ⋅ 100
P1
P1 = P2 + ΣP
ΣP = PFe + PJ1 + PJ2 + Pm,v + Ps

P1 – puterea absorbita de masina, Pe = PJ2 + Pm,v + Ps + P2
P2 – puterea mecanica utila,
PFe – pierderile in fier,
PJ1 – pierderile Joule statorice,
PJ2 – pierderile Joule in colivia rotorica,
Pm,v – pierderi mecanice de frecare si ventilatie,
Ps – pierderi suplimentare,
Pe – puterea electromagnetica la nivelul intrefierului.
225
Pierderile Joule statorice
PJ1 = 3 . R1f . I1f2
R1f este rezistenta de faza statorica,

I1f este curentul de faza statoric.
Pierderile in fier calculate anterior
PFe = 3. E2 / R_Fe_U,V,W
E este t.e.m. in infasurarea statorica,

R_Fe_U,V,W este rezistenta corespunzatoare pierderilor in fier.
Puterea electromagnetica
Pe = Me . Ω1
Me – cuplu electromagnetic,
Ω1 – turatia de sincronism. 226
Pierderile Joule rotorice
PJ2 = s . Pe
s este alunecarea,
Pe este puterea electromagnetica.
Pierderile mecanice de frecare si ventilatie calculate anterior
Pmfv = Pfv + Pv
Pfv sunt pierderile de frecare si ventilatie,

Pv sunt pierderile din ventilator.
Pierderi suplimentare
Ps = 0,005 . Pn
Pn este puterea nominala a masinii.
227
- Caracteristica randamentului (motor 4 kW)

η = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
100
90
80
70
60
rand [%]
50
40
30
20
10
0
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
228
4.4. Analiza influentei parametrilor coliviei rotorice asupra
functionarii optimale a masinii asincrone
Functionarea masinii asincrone poate fi influentata semnificativ de

caracteristicile coliviei rotorice precum:
- Proprietatile materialului din care este turnata colivia (de ex.
inlocuind colivia din aluminiu cu una din cupru creste randamentul
masinii, scade alunecarea critica, scade cuplul de pornire, etc.);
- Geometria barelor rotorice;
- Geometria inelelor de scurtcircuitare.
Modificarea caracteristicilor coliviei rotorice afecteaza atat rezistenta
cat si reactanta echivalenta a circuitului rotoric, care la randul lor
influenteaza marimi precum: curentul absorbit, cuplul mecanic, cuplul
si curentul de pornire, alunecarea critica, randamentul masinii, etc.
Aceste influente pot fi studiate eficient prin modelari numerice
succesive pentru diferite configuratii ale coliviei rotorice.
Prin postprocesarea marimilor de camp se pot obtine noile
caracteristici ale masinii si se pot formula concluzii importante.
229
4.5. Metode de optimizare a eficientei energetice la

masina asincrona
Exemplu de repartizare a costurilor pe durata de viata a unui
motor asincron cu rotor in sccurtcircuit
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Mentenance (0,3%) Capital cost (0,7%) Consumed energy
(99%)
230
Perioada de recuperare a investitiei suplimentare in cazul inlocurii
unei masini asincrone standard cu una cu eficienta ridicata
30
Pn = 2.2 kW
Payback period [years]
Effn= 80 %
20
10
0
80 82 84 86 88 90
Efficiency [%]
231
4.5.1. Tendinte privind promovarea masinilor electrice cu

eficienta energetica ridicata
CEI 60034-30, “Rotating electrical machines – Part 30: Efficiency

classes of single-speed, three-phase, cage-induction motors
(IE-code)”, 2008.
232
CEI 60034-30, “Rotating electrical machines – Part 30: Efficiency
classes of single-speed, three-phase, cage-induction motors
(IE-code)”, 2008.
IEC Energy IEC Code EFF Code NEMA

Efficiency Classes
Super Premium IE4
Efficiency
Premium IE3 NEMA
Efficiency Premium
High Efficiency IE2 EFF1 EPAct
Standard IE1 EFF2
Efficiency
Below Standard - EFF3
Efficiency
NEMA = Asociatia constructorilor de echipamente electrice si de

imagistica medicala (SUA)
EPAct = Energy Policy Act (SUA) 233
Motoare asincrone trifazate, IP 54 – IP 55, putere nominala in gama

1.1 – 90 kW, 2 sau 4 poli, tensiune nominala 400 V, 50 Hz, Serviciul
S1, proiectare standard cf. EN 60034-12.
CEMEP = Comitetul european al constructorilor de masini si
electrice si electronica de putere
EFF1: Motor cu randam. ridicat
EFF2: Motor cu randam. imbunatatit 234
EFF3: Motor standard
4.5.2. Masuri specifice ce permit cresterea randamentului
masinii asincrone
- Inlocuirea coliviilor turnate din aluminiu cu unele din cupru;

- Reproiectarea geometriei barelor rotorice si ale inelelor de
scurtcircuitare ale masinii;
- Utilizarea unor materiale magnetice cu proprietati superioare
(tole cu pierderi specifice reduse etc.).
- Reconsiderarea lungimii pachetului de tole si a structurii
infasurarii statorice.
- Etc.
Analiza acestor masuri propuse poate fi efectuata eficient prin

modelare numerica utilizand MEF.
235
4.5.2.1. Inlocuirea coliviilor turnate din aluminiu cu unele din cupru

-Turnarea coliviilor din cupru la motoarele asincrone este o
tehnologie foarte recenta si extrem de promitatoare.
-La sfarsitul anului 2006 Siemens Energy & Automation a lansat pe
piata o linie tehnologica de turnare a coliviilor din cupru.
-Datorita rezistivitatii electrice mai reduse a cuprului in raport cu
aluminiul, masinile echipate cu colivii din cupru prezinta pierderi
Joule rotorice cu circa 40-50% mai reduse decat masinile clasice cu
colivii din aluminiu. Astfel prin simpla inlocuire a coliviei din
aluminiu cu una din cupru se poate obtine o masina asincrona cu
eficienta energetica sporita si cu putere nominala superioara.
236
- Pentru o putere nominala data, masina asincrona echipata cu
colivie din cupru, comparativ cu una clasica (colivie din aluminiu)
are dimensiuni mai reduse, caracteristica esentiala pentru anumite
aplicatii industriale, cum ar fi sistemele de transport, turbinele
eoliene etc.
- Motoarele asincrone existente echipate cu colivie din cupru sunt

reduse ca numar fiind de regula de puteri mari. Constructia
coliviilor la aceste motoare se face in general manual, rezultand
costuri importante de fabricatie.
- Motoarele echipate cu colivie din aluminiu sunt raspandite pe

scara larga deoarece turnarea sub presiune a coliviilor din aluminiu
este o tehnologie eficienta, economica si accesibila.
-Problema critica la turnarea sub presiune a coliviior din cupru este

legata de materialul din care sunt construite matritele. Matritele din
otel utilizate la turnarea coliviilor din aluminiu sunt inadecvate
pentru turnarea cuprului, caracterizat de o temperatura de topire
mult mai ridicata (circa 1083 º C) fata de aluminiu (circa 660 ºC).
237
- In urma studiilor recente intreprinse in SUA au fost identificate

materiale rezistente la socuri termice si temperaturi inalte, ce pot
fi utilizate la fabricarea matritelor pentru turnarea coliviilor din
cupru, care sa reziste la un numar cat mai ridicat de cicluri de
turnare. Este vorba de metale si aliaje refractare pe baza de
tungsten, molibden, beriliu, nichel, etc.
- Tehnologia de turnare a coliviilor din cupru poate oferi avantaje

atat pentru producatorii de motoare cat si pentru utilizatori, dupa
cum urmeaza:
- imbunatatirea randamentului motorului cu pana la cateva

procente,
- reducerea costurilor de fabricatie cu pana la peste 10%,
- reducerea masei motorului cu pana la 10%.
238
Exemplu de motor asincron de 2.2 kW, constructie UMEB
Aluminiu Cupru
239
Caracteristica Cuplu – Alunecare, M = f(s)
50
40
-20%
Torque [Nm ]
30
20
AL
10 CO
-50%
0
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
Slip
240
Caracteristica Randamentului, η = f(P2/P2n)
Motor efficiency
100
AL
+2.3%
80 CO
Efficiency [% ]
60
40
20
0
0.0 0.4 0.8 1.2
P2/P2n
241
4.5.2.2. Reproiectarea geometriei barelor coliviei rotorice

Daca dimensiunile de gabarit statorice la masinile asincrone sunt
deja tipizate si unificate, geometria crestaturii rotorice poate fi
modificata si optimizata in vederea cresterii eficientei energetice a
masinii, respectiv pentru obtinerea unor parametrii functionali
superiori (cuplu de pornire mai mare, cuplu maxim superior, curent
de pornire minim, etc.).
Tipuri constructive de bare rotorice

242
Exemplu de motor asincron de 2.2 kW, constructie UMEB
Cupru
Aluminiu
Bara reproiectata
243
Caracteristica Cuplu – Alunecare, M = f(s)
50
40
-0.2%
Torque [Nm]
30
20
AL
10 CO redesigned
0
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
Slip
244
Caracteristica Randamentului, η = f(P2/P2n)
Motor efficiency
100
AL +2.7%
80 CO redesigned
Efficiency [% ]
60
40
20
0
0.0 0.4 0.8 1.2
P2/P2n
245
Efecte ale masurilor adoptate
100
90
Efficiency [%]
82.4 82.8
80.1
80
70
60
AL CO 2CO
246
4.5.2.3. Utilizarea unor tole cu pierderi specifice reduse
Daca vom considera tole cu aceeasi caracteristica de magnetizare

dar cu pierderi specifice de doua ori mai reduse se obtine o masina
cu randament superior.
Motor asincron de 2.2 kW

2CO = motor cu dubla
colivie din cupru si tole
normale
2CO-HS = motor cu
dubla colivie din cupru
si tole cu pierderi
specifice reduse
247

Proiectarea Masinilor Electrice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Masinilor Electrice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea masinilor electrice

Titular: Conf. dr. ing. Tiberiu Tudorache

Structura cursului: 28 ore = 14 saptamani x 2 ore

Structura aplicatiilor: 28 ore = 14 saptamani x 2 ore

Mod de evaluare/pondere: Aplicatii 50%, Examen final 50%.

Dobandirea cunostintelor teoretice de baza privind

Abordarea moderna a dimensionarii masinilor electrice

1. Elemente de baza in proiectarea masinilor electrice

2. Metode de dimensionare si optimizare a masinilor

3. Rezolvarea prin MEF a problemelor de camp

4. Proiectarea optimala a masinilor asincrone

Masina electrica reprezinta principalul consumator de energie electrica

Progresul considerabil in domeniul masinilor electrice a determinat

- Nivel de performanta ridicat (ex. randament superior, cupluri ridicate,

1800 1900 2000

Evolutia in domeniul proiectarii

-Proiectarea in trecut utiliza experienta practica, flerul si formule de

-Dezvoltarea tehnicii de calcul permite aparitia de pachete de

-Tinand cont de acestea se estimeaza ca in urmatorii 10 ani nu va

Masina electrica este un convertor electromecanic ce transforma

Transformarea energiei are loc prin intermediul campului magnetic

Campul magnetic poate fi produs de catre:

1.1.2. Clasificarea masinilor electrice

Clasificare functie de tipul constructiv

Masina in constructie Masina in constructie

Motor rotativ Motor liniar

Clasificare functie de orientarea fluxului magnetic

A proiecta o masina electrica inseamna a determina prin calcul

Dimensionarea masinilor electrice face apel la metodologii

1.2. Materiale utilizate in constructia masinilor electrice

Materialele utilizate in constructia masinilor electrice trebuiesc

Materialele utilizate in constructia masinilor electrice sunt de mai

Criterii ce trebuiesc respectate in alegerea materialelor:

Dpdv magnetic, materialele se impart in mai multe categorii:

Circuitele magnetice pot fi:

De ce materiale feromagnetice pentru circuite magnetice ?

O caracteristica de baza la materialele feromagnetice este

Functie de alura curbei de histerezis

1.2.1.2. Proprietati optime pentru materiale feromagnetice

- Permeabilitate magnetica relativa cat mai mare,

1.2.1.3. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux constant

- Otel laminat cu grosime intre 0.5 – 50 mm,

1.2.1.4. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux variabil

- Tole din tabla silicioasa (fier-carbon-siliciu) laminata la rece cu

- Materialele utilizate pentru infasurari trebuie in primul rand sa

- Pentru conductoare supuse la eforturi mecanice importante se

- Coliviile rotorice la masinile asincrone se construiesc uzual din

- Conductoarele de bobinaj sunt standardizate, avand forma

Proprietati importante ale Al si Cu folosit la infasurari

Rezistivitatea electrica variaza cu temperatura:

- Conductoarele masinilor electrice se izoleaza utilizand materiale cu

- In unele cazuri se folosesc izolatii combinate, de pilda fibre de sticla

- Izolatiile se aleg in functie de nivelul de tensiune la care lucreaza

1.3. Tipuri de protectie si de ventilatie

1.3.1. Tipuri de protectie ale masinilor electrice rotative

- Masinile electrice opereaza in diverse conditii de lucru in ceea ce

- Tipurile normale de protectie ale masinilor electrice sunt

in repaus, in miscare, in conditii meteo speciale 22

1.3.1.2. Protectia contra atingerilor si contra patrunderii

Simbolul 0: Partile rotative ale masinii sau partile sub tensiune se

Simbolul 1: Atingerea cu o parte din suprafata mainii a partilor

Simbolul 2: Nu permite atingerea partilor rotative ale masinii sau a

Simbolul 4: Nu permite atingerea partilor rotative ale masinii sau a