PARTEA I

-Corsicanii nu aveau aristocratie, deci nu cunosteau neaparat diferentele

feudalitatii. Totodata, erau foarte curajosi si puternici, suzeranitatea
Genovei neexercitandu-se neaparat asupra insulei. Ei si-au castigat
libertatea prin lupta propriu-zisa. Genova vinde Corsica lui Ludovic al XV-lea
al Frantei

1769: PonteNuovo, corsicanii pierd in fata francezilor. Ei vor fugi in munti, in

grote, ascunzandu-se pe cat posibil de pericole. Cei mai bravi au rezistat
eroic noilor ordine, aici intrand Carol Bonaparte impreuna cu sotia sa
Letitia, mama viitorului imparat francez Napoleon Bonaparte.

Tot mai multi oameni contemporani cu Imparatul au incercat sa-i gaseasca o

descendenta cat mai nobila, mai extravaganta, speculandu-se ca Napoleon
ar descinde din Comneni sau din personajul imaginar voltairian "Masca de
Fier". Napoleon a interzis aceste „idioțenii”, ulterior, spunând că ele nu
reprezintă decât niște banale copilării. Și că vestita casă Bonaparte datează,
citez, de la 18 Brumar.

Tatăl său, Carol Marie Bonaparte, a avut o carieră juridică, luându-și

doctoratul juridic la Pisa, a fost un aventurier, un elegant, un înțelept. Soția
lui era cunoscută drept cea mai mare frumusețe a insulei, după spusele lui
Stendhal. Era o femeie puternica, dura, sincera, muncitoare, dar lipsita de
cultura. Își însoțea soțul în munți, prin multe călătorii de-ale sale, jonglând
cu propria-i viață. Deși însărcinată, ea nu abandona: gloanțele îi treceau pe
lângă ureche.

Cel mai vechi strămoș cunoscut din casa Bonaparte ar fi un așa zis Francisc
Bonaparte despre care se știe că a existat la Ajaccio în 1529.

Carol se afla în preajma guvernatorului, de la care va primi o carieră politică,

timp în care educația celor 8 copii va sta în mâinile Letiției. Mama lui
Napoleon nu i-a oferit acestuia decât valorile esențiale ale vieții oglindite
prin severitate și bravură. Vorbea doar dialectul corsican, cunoștea foarte
puțin italiana, iar franceza o învățase de la soldații cărora le dădea mâncare
în schimbul galeților. Carte a învățat la Școala Iezuiților condusă de abatele
Recco.

Soții Bonaparte primesc o bursă din partea guvernatorului pentru 2 dintre

copii: Joseph și Napoleon. Joseph, cu bursa respectivă, va putea urma
Colegiul Ecleziastic, iar Napoleon se va îndrepta către școala pregătitoare de
ofițeri de la Brienne. La Brienne, Napoleon este marginalizat, el
necomparându-se cu colegii săi, fii de mareșali, de conți etc. Nu a fost un
elev excelent, dar nici un mediocru absolut.

Avea o predilecție pentru științele exacte, pentru matematică, geometrie,

geografie dar mai ales istorie. Îi citea pe nerăsuflate pe istoricii antici, ca de
pildă Titus Livius, Tacitus sau Plutarch.

Continuă studiile la Paris. Se împrietenește cu Alexandre de Mazis.

În 1787 devine locotenent secund în regimentul de artilerie La Fere cu

garnizoana la Valence.

În timpul Revoluției Franceze, Bonaparte dorește ca Insula Corsica să

rămână franceză, iar Pauli o vrea de partea Angliei. Lui Bonaparte începe să-
i fie rușine cu ideea că e corsican.

A fost avansat la gradul de locotenent, apoi la căpitan.

În cadrul luptei de la Toulon, a fost subestimat de comandantul armatei,

Carteaux (pictor de profesie), spunandu-i: „Nu aveam nevoie de dvs. pentru
a cuceri Toulonul, dar pt ca ati venit, veți avea gloria de a-l vedea cum arde,
dar nu și osteneala”

Bonaparte a venit cu un plan de geniu, iar împreuna cu comandantul

Dugommier, vor avea victoria.

Este numit general la 24 de ani, urmand a-l transforma pe Junot (viitorul

mareșal al Imperiului) în aghiotantul său, alături de Marmont.

Ajunge la Nisa. Îl întâlnește pe Incoruptibilul Augustin Robespierre, de care

se temeau toți, care îl însărcinează pe Bonaparte cu 2 misiuni, dintre care
cea mai importantă este vizita sa la Genova.

Nevrând să piardă încrederea incoruptibilului, Bonaparte pornește inițiatic

în vederea executării ordinelor. Între timp, frații Robespierre sunt
condamnați la ghilotină, iar Bonaparte cade foarte suspect noilor comisari,
drept pentru care este închis în fortul Carre timp de 13 zile.

A fost vrut ca și general de infanterie, lucru pe care nu și-l dorea. A declarat

unui apropiat de-al său că punctul lui forte este artileria.

Neștiind ce să facă, îi cere ajutorul lui Barras, de la care obține un concediu

fără soldă.

Vizitează Parisul, de la care se îmbogățește cultural. Junot se îndrăgostește

de sora lui Bonaparte, Paulina, însă viitorul împărat ironizează situația celor
doi: „ea nu are nimic, tu nu ai nimic, împreună faceți nimic”

Este repartizat, mai târziu, la Direcția Armatelor și Planurilor de Campanie,

pentru a elabora un plan strategic în vederea frontului de sud est.

Pentru a-și căuta protecție, Bonaparte se îndreaptă spre salonul zeiței și

seducătoarei spaniole Tereza Tallien (scăpată de ghilotinare de 2 ori grație
soțului ei, căruia i-a oferit, în schimb, 2 amanți: Barras, cel mai puternic om,
și pe Ouvrad, cel mai bogat om), pe care încearcă s-o impresioneze
ghicindu-i eșuat în palmă. Tereza, în schimb, îl răsplătește cu 3 metri de
stofă pentru uniformă. Tot aici, în acest salon, o va cunoaște și pe superba
lui viitoare soție, Josephina.

LOVITURA DE LA 13 VENDEMIAIRE 1795

Franța se afundă într-o mai mare prăpastie a crizei economice, a haosului

socio-economic și a tragediei. Robespierre este regretat, alături de utilizarea
ghilotinei care ținea, oarecum, lucrurile în balans. În locul ghilotinei se arată
acum ghilotina seacă și glonțul.
Iacobinii iau atitudine împotriva Convențiunii.

Secțiunile hotărăsc să dizolve Convențiunea, iar Barras este numit

comandant al trupelor de interior. Având o situație destul de grea, Barras îi
cere ajutorul lui Carnot (un ofițer de geniu), care îi recomandă un general.
Bonaparte este propus, având în vedere că el cucerise Toulonul.

Este găsit la teatru vorbind cu actorul Talma, apoi se întâlnește între 4 ochi
cu Barras în Comitetul executiv. I s-a făcut propunerea, iar Bonaparte și-a
schimbat viitorul, istoria și cariera în numai 3 minute, acceptând ideea.

În 6 ore, Parisul era liniștit. A tras cu tunurile în tot Parisul.

4 februarie: Bonaparte este numit general de divizie

5 februarie: ia naștere Directoratul, noua putere executivă format din

Barras, Carnot etc

Bonaparte este acum pe buzele tuturor, este căutat de toată lumea.

Frecventează salonul Terezei Tallien, însă de data aceasta nu-i mai ghicește
zeiței pentru 3 metri de stofă.

Marmont, Junot = aghiotanții lui

Propune ordine de o severitate cumplită împotriva Secțiunilor. Îl eliberează

pe generalul Menou, care declarase, înainte de 13 Vendemiaire: „sunt
pedepsit pentru că n-am vrut să vărs sângele concetățenilor mei”

Bonaparte ia măsuri economice: distribuie alimente și combustibil. Își ajută

familia modestă, membrii acesteia neducând lipsuri acum. Pe fratele său
Joseph îl va numi consul.

La Tereza T. o revede pe Josefina Beauhernais, cu care se va căsători în cele

din urmă. Bonaparte o declară drept „singura femeie pe care a iubit-o”. Unii
spun că Josefina s-a căsătorit cu el datorită instabilității politice ulterioare,
fapt care ar fi făcut din viitorul împărat o „siguranță”,