1.

Introducere

Acest raport prezinta concluziile analizei realizate privind armonizarea deplina a

legislatiei romane cu reglementarile UE referitoare la Directiva Nitratilor si cu
obligatiile adiacente incluse in Directiva Cadru in domeniul apei, precum si
recomandarile privind schimbarile necesare a fi efectuate in vederea armonizarii,
definirii clare si/sau completarii legislatiei nationale existente.

2. Glosar de termeni

Glosarul de teremeni a fost realizat prin sinteza definitiilor introduse in actele

legislative analizate.

A
accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute
deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă,
solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor
activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug
ecosistemele naturale şi antropice;
acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a
proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu
reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul
titularului de proiect să realizeze proiectul din punctul de vedere al protecţiei
mediului;
acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie
de mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect
de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic;
activitate poluatoare - orice activitate care determină schimbări negative privind
caracteristicile naturale ale calităţii mediului geologic;
activitate profesională - orice activitate desfăşurată în cadrul unei activităţi
economice, afaceri sau unei întreprinderi, indiferent de caracterul său privat sau
public, profit sau nonprofit;
acumulare nepermanentă: acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca
incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor;
acuratete: eroare sistematica exprimata ca diferenta dintre valoarea medie a unui
numar mare de determinari repetate si valoarea adevarata conform ISO5725
acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o
porozitate şi o permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere
semnificativă a apelor subterane, fie prelevarea unor cantităţi importante de ape
subterane;
administrarea ariilor naturale protejate: ansamblu de masuri care se pun in
aplicare pentru asigurarea regimului special de protectie si conservare instituit
conform dispozitilor legale
aducţiune - ansamblul construcţiilor şi instalaţiilor care asigură transportul apei între
obiectele principale ale sistemului de alimentare cu apă situate în amonte de rezervor;
agregate minerale: material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) de natură
minerală, utilizat ca material de construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor de
apă, ale lacurilor, precum şi pe ţărmul mării;
albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se
revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră;
albie minoră: suprafaţă de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură
curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele
create prin curgerea naturală a apelor;
alte terenuri - stufărişuri, iazuri şi heleşteie, ape curgătoare, lacuri şi bălţi
permanente, stâncării, grohotişuri, nisipuri, râpe, mlaştini, drumuri etc.
ameninţare iminentă cu un prejudiciu - o probabilitate suficientă de producere a
unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropriat;
apa destinată consumului uman:
a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la
prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi
indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor sau este
distribuită în sticle ori în alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea,
procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate
consumului uman;
apă dulce - apă cu conţinut scăzut de săruri, care îndeplineşte condiţiile pentru a fi
captată, tratată şi utilizată în scop potabil;
apă pluvială - apă din precipitaţii care se scurge la suprafaţa terenului spre depresiuni
naturale, canale de coastă, rigole sau alte sisteme constructive prevăzute pentru
evacuare;
apă potabilă - apă care poate fi consumată de om, direct sau indirect, timp
îndelungat, fără a-i prejudicia sănătatea, îndeplinind condiţiile prevăzute de Legea nr.
458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată şi completată prin Legea nr.
311/2004; ori L 458/2002 privind calitatea apei potabile cu modificările şi
completările ulterioare, ori Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile,
modificată şi completată prin Legea nr. 311/2004 şi Ordonanţa 11/2010;
apă subterană este apa care saturează o zonă aflată deasupra unui strat de sol
impermeabil;
apă uzată (reziduală) - orice apă care a făcut obiectul unei folosiri şi căreia în
procesul de utilizare i s-au modificat caracteristicile fizice, chimice, biologice sau
microbiologice;
ape - apele de suprafaţă şi subterane, astfel cum au fost definite în Legea apelor nr.
107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt
situate în totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel
mai apropiat punct al liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale,
cu extinderea limitei, unde este cazul, până la limita exterioară a apelor tranzitorii;
ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape
costiere, exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;
ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în
interiorul liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;
ape litorale - apele dinspre uscat de pe linia de la care se măsoară întinderea apelor
teritoriale, extinzându-se, în cazul cursurilor de apă, până la limita apelor dulci;
ape naţionale navigabile:
a) apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare;
b) fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor
navigabile;
c) apele navigabile de frontieră, de la malul român până la linia de frontieră;
ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct
cu solul sau cu subsolul;
ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care
sunt parţial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate
puternic de cursurile de apă dulce;
ape uzate industriale: orice fel de ape uzate ce se evacueaza din incintele in care se
desfasoara activitati industriale si/sau comerciale altele decit apele uzate menajere si
apele meteorice
ape uzate menajere: ape uzate provenite din gospodarii si servicii, care rezulta de
regula din metabolismul uman si din activitatile menajere
ape uzate orasenesti: ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape
uzate industriale si/sau ape meteorice
ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând
substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi
bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;
aplicare pe teren a ingrasamintelor- administrarea pe teren a îngrăşămintelor prin
împrăştiere la suprafaţa terenului, prin încorporare în sol fie prin îngropare, fie prin
amestecare cu solul şi prin injectare în sol;
aprobare de dezvoltare pentru proiecte publice si private care pot avea efecte
semnificative asupra mediului (HG445/2009)- decizia autorităţii sau autorităţilor
competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se
concretizează în:
(i) autorizaţia de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi cele
prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. a), c), e), f) şi pct. 2 - 13;
(ii) acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv, pentru proiectele
prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. b);
(iii) acord al conducătorilor subunităţilor teritoriale de specialitate ale autorităţii
publice centrale care răspunde de silvicultură pentru proiectele privind
împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră,
prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. d);
(iv) decizie a inspectorului şef al inspectoratului teritorial de regim silvic şi
vânătoare, ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru
agricultură, păduri şi dezvoltare rurală privind aprobarea ocupării temporare
sau scoaterii definitive a unui teren din fondul forestier naţional, după caz,
pentru realizarea obiectivelor care implică defrişarea în scopul schimbării
destinaţiei terenului, prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1 lit. d);
(v) autorizaţie de gospodărire a apelor, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 2
pct. 1 lit. g);
arie naturala protejata: zona terestra, acvatica si/sau subterana cu perimetru legal
stabilit si avind un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de
plante si animale salbatice, elemente si formatiuni bio-geografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica,
stiintifica sau cultura deosebita
arie/sit: zona definita geografic exact delimitata
atenuare naturală - concept care include un ansamblu de condiţii şi fenomene
geologice, fizice şi chimice ce produc în timp neutralizare sau scăderi ale
concentraţiilor de poluanţi în mediul geologic;
audit de mediu - instrumentul managerial de evaluare sistematică, documentată,
periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a
proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul de:
(i) a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra
mediului;
(ii) a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi
ţintelor de mediu ale organizaţiei;
autoritate competentă - autoritatea publică care are competenţa de a adopta ori de a
aproba un plan sau program în legătură cu mediul ori modificarea sau revizuirea unui
astfel de plan ori program, conform legislaţiei în vigoare;
autoritate competentă pentru protecţia mediului
(i) agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru
protecţia mediului;
(ii) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională
pentru Protecţia Mediului sau agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv
agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru
protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei <<Delta Dunării>>,
precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia;
autoritate publică:
a) Guvernul, alte organe ale administraţiei publice, inclusiv organismele lor publice
consultative, constituite la nivel naţional, regional sau local;
b) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte funcţii publice administrative
conform legislaţiei naţionale, inclusiv responsabilităţi, activităţi sau servicii în
legătură cu mediul;
c) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte responsabilităţi sau funcţii ori
furnizează servicii publice în legătură cu mediul şi este sub controlul unui organism
sau al unei persoane prevăzute la lit. a) sau b).
Prezenta definiţie nu include instituţii sau organisme, atunci când acestea acţionează
în calitate de organ judiciar sau legislativ;
autoritatea responsabilă de administrarea apelor este Administraţia Naţională
"Apele Române", organizată conform prevederilor legii;
autoritatea teritorială de sănătate publică este direcţia de sănătate publică
organizată la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, conform legii;
autorizarea sanitară reprezintă procesul de analiză şi investigaţie sanitară a
conformării cu normele de igienă şi sănătate publică, ce condiţionează din punct de
vedere tehnic şi juridic punerea în funcţiune şi desfăşurarea activităţii în obiective de
interes public;
autorizaţia sanitară este documentul eliberat de autoritatea teritorială de sănătate
publică, prin care se acordă autorizarea sanitară;
autorizaţia sanitară temporară este documentul eliberat de autoritatea teritorială de
sănătate publică, prin care se acordă autorizarea sanitară pe perioada unei derogări;
Cf. Ord. MS/MMP 299/638/2010:
autorizaţie sanitară de funcţionare cu derogare – documentul emis de direcţia de
sănătate publică judeţeană respectiv a municipiului Bucureşti prin care se acordă
autorizarea sanitară temporară pe perioada unei derogări
autorizatie integrata de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatile competente,
conform dispozitiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul integrat al
poluarii
autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră - actul tehnico-juridic emis de
autoritatea publică competentă pentru protecţia mediului pentru una sau mai multe
instalaţii ori pentru părţi ale instalaţiei situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de
acelaşi operator, prin care se alocă un număr de certificate de emisii de gaze cu efect
de seră;
avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului
în planul sau programul supus adoptării;
b) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru
autorizarea îngrăşămintelor chimice - act administrativ emis de autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a
produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor
chimice;
c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se
stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al
impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care
urmează să fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000
aviz de mediu pentru planuri şi programe – act tehnico-juridic, emis de către
autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor
privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării.
aviz Natura 2000 – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru
protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor
naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus
adoptării.
avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru
autorizarea îngrăşămintelor chimice – act tehnico-juridic emis de autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a
produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor
chimice.
avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu – act tehnco-juridic emis de
autoritatea competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei
activităţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni,
vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare,
lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu,
cu prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de
către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior
avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de
vedere tehnic şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi
funcţionarea sau exploatarea acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea
celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea
domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de
autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;

B
baza naţională de date - sistemul naţional integrat de informaţii şi aplicaţii, ale cărui
gestiune şi administrare sunt încredinţate, conform legii, unui operator;
bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de
suprafaţă curg printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un
râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă;
beneficiar de nămol/gunoi de grajd – orice persoană fizică sau juridică care este
proprietar, arendaş sau reprezentant al acestora, care acceptă aplicarea nămolului pe
terenul său.
bilanţ de mediu – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform
legii, în scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a
autorizaţiei de mediu, şi care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin
informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare,
prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu
efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ,
bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului.
bilanţ de mediu de nivel 0 – fişă de verificare conţinând elemente caracteristice
activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să identifice şi să
stabilească necesitatea efectuării unui bilanţ de mediu nivel I sau nivel II sau a unei
evaluări a riscului, înainte de autorizarea de mediu sau de privatizarea societăţii
comerciale.
bilanţ de mediu de nivel I – studiu de mediu constând din culegere de date şi
documentare (fără prelevare de probe şi fără analize de laborator privind factorii de
mediu), care include toate elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu pentru
luarea unei decizii privind dimensionarea impactului de mediu potenţial sau efectiv
de pe un amplasament.
bilanţ de mediu de nivel II – investigaţii asupra unui amplasament, efectuate în
cadrul unui bilanţ de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări de
probe şi analize fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.
bioacumulare - procesul prin care un compus este preluat de către un organism viu,
atât prin apă, cât şi prin hrană;
biodiversitate – diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele
acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte:
cuprind diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme.
cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza
datelor referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a
apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă;

C
captare de apă - ansamblu de construcţii şi instalaţii care servesc la preluarea apei
dintr-o sursă naturală, în vederea satisfacerii necesarului unei folosinţe;
caracterizarea riscului – estimarea incidenţei şi gravităţii efectelor adverse care,
după toate probabilităţile, se pot produce în cadrul unei populaţii umane sau în cadrul
unei componente de mediu, ca urmare a unei expuneri reale sau previzibile la o
substanţă, cu includerea estimării riscului, cum ar fi de exemplu cuantificarea riscului
previzibil.
carte de exploataţie - documentul de identificare a exploataţiei;
cartogramă - reprezentarea pe o hartă (prin culori, haşuri, coduri sau simboluri) a
unor suprafeţe ce indică răspândirea, intensitatea unor fenomene, procese etc. În
studiul solurilor se întocmesc cartograme cu valori ale stării de aprovizionare cu
nutrienţi, pentru anumite însuşiri fizice, hidrofizice sau chimice, pentru anumite
pretabilităţi, diferite favorabilităţi etc.;
cele mai bune tehnici disponibile – stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient
înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care
demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-
limită de emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil,
pentru reducerea globală a emisiilor şi a impactului asupra mediului înîntregul său;
cele mai bune – se înţelege tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui
nivel general ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său. În determinarea
celor mai bune tehnici disponibile trebuie luate în considerare, în special,
elementele enunţate în anexa 4 din Legea 84/2006;
tehnici – atât tehnologia utilizată, cât şi modul în care instalaţia este proiectată,
construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;
disponibile – acele tehnici care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite
aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice
viabile, luându-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceasta
este sau nu utilizată ori produsă în România, astfel încât titularul activităţii să
poată avea acces în condiţii rezonabile şi în conformitate cu prevederile anexei 4
din Legea 84/2006.
cod de marcare al animalelor - cod alfanumeric destinat identificării animalelor
dintr-o exploataţie cu sistem de creştere comercial industrial;
colectare- strângerea, sortarea şi/sau regruparea (depozitarea temporară), a deşeurilor
în vederea transportării lor spre valorificare.
compuşi ai azotului - orice substanţe conţinând azot, cu excepţia azotului molecular;
concentraţia medie letală - CL50 - este concentraţia substanţei din apă, care omoară
50% din organismele test într-o perioadă scurtă de expunere continuă;
concentraţia sau valoarea admisă pentru oricare dintre parametri înseamnă
concentraţia maximă sau minimă admisă pentru acel parametru, prevăzută în tabelele
1A, 1B, 2 şi 3 din anexa nr. 1 la Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile,
măsurată în unitatea de măsură specificată şi interpretată, când este cazul, conform
notelor de la aceste tabele;
consumator înseamnă o persoană care primeşte apă potabilă furnizată conform
prevederilor legale în vigoare de la un producător sau distribuitor de apă potabilă;
controlul emisiilor: acţiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor, cum
ar fi: valori limită de emisie, valori limită sau condiţii referitoare la efectele generate,
natura sau alte caracteristici ale emisiilor, condiţii de operare cu efect asupra
emisiilor;
corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă,
de exemplu: lac, lac de acumulare, curs de apă - râu sau canal, sector de curs de apă -
râu sau canal, ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere;
corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei
modificări fizice cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui
natural, desemnat astfel în conformitate cu prevederile anexei nr. 1.1 din Legea apelor
(107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;
corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai
multe acvifere;
costuri - costurile care sunt justificate de necesitatea de a asigura o implementare
corectă şi eficientă a prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv costurile evaluării
prejudiciului asupra mediului, ale ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu, ale
opţiunilor de acţiune, precum şi costurile administrative, judiciare, de punere în
aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, costurile colectării datelor şi alte costuri
generale, costurile de monitorizare şi supraveghere a prezentei ordonanţe de urgenţă;
crotalie - mijloc de identificare a animalelor, confecţionat din material plastic, care
poartă înregistrat prin imprimare numărul unic de identificare a animalului;
curăţare - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea îndepărtării parţiale sau totale a
poluantului ori poluanţilor şi a materialelor contaminate, fără tratare;
curgere de bază: debitul care pătrunde în albiile cursurilor de apă din apele subterane
sau altă sursă şi care nu este influenţat de precipitaţii;
curţi şi clădiri - suprafeţele ocupate de curţi, clădiri de locuit şi construcţii
gospodăreşti.

D
debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un
curs de apă, în aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim
necesar utilizatorilor de apă din aval;
debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru
asigurarea condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente;
depozit – amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol
sau în subteran, inclusiv: spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adică depozite în
care un producător de deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de
producere; un loc stabilit pentru o perioadă de peste un an pentru stocarea temporară a
deşeurilor; dar exclusiv : spaţiul unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite
pregătirea lor pentru un transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării
finale în altă parte; spaţiul de stocare a deşeurilor brute înainte de recuperare sau
tratare, pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă grnarală, sau spaţiul de stocare
a deşeurilor înainte de depozitare, pentru o perioadă mai mică de un an.
deşeu – orice substanţă în stare solidă sau lichidă, provenită din procese de producţie
sau din activităţi casnice şi sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinaţiei
iniţiale şi care, în vederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru
limitarea efectelor poluante, necesită măsuri speciale de depozitare şi păstrare.
deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform
legii, pe care deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;
deşeuri biodegradabile- deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum
ar fi deşeurile alimentare sau de grădină, hârtia şi cartonul.
deteriorarea mediului – alterarea caracteristcilor fizico- chimice şi structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice
a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii
vieţii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea
resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea
necorespunzătoare a teritoriului.
deţinător de animale - persoana fizică sau juridică ce are în posesie permanentă
animale, în calitate de proprietar de animale şi/sau proprietar de exploataţie, sau are în
posesie temporară animale în calitate de îngrijitor al acestora sau de persoană căreia i
s-a încredinţat îngrijirea lor; această categorie include, fără a se limita la conducătorii
grupurilor de animale, conducătorii mijloacelor de transport în care se găsesc
animale, precum şi administratorii exploataţiilor comerciale, de tip târguri sau
expoziţii de animale, tabere de vară, ferme de animale, centre de colectare a
animalelor şi abatoare;
deţinător de teren - persoană fizică sau juridică care deţine în proprietate sau în
folosinţă un teren în baza unui titlu valabil;
dezinfecţie - procedeul prin care sunt eliminate sau inactivate microorganismele
patogene din apă, astfel încât aceasta să corespundă cerinţelor Legii nr. 458/2002;
dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
district al bazinului hidrografic: suprafaţă de teren sau de mare, constituită dintr-
unul sau mai multe bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere
asociate, care este identificată ca unitate principală de administrare a bazinului
hidrografic;
dren - construcţie hidrotehnică cu dimensiunea principală dezvoltată pe orizontală,
realizată în scopul captării apei dintr-un strat acvifer de mică adâncime sau în scopul
coborârii nivelului apei subterane;
drept de folosinţă a apelor, dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi
resursele de apă;
drept vătămat - orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i
se aduce o atingere printr-un act administrativ;

E
echilibru ecologic – ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente
ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica
armonioasă a acestuia.
echivalent locuitor – încărcarea organică biodegradabilă având un consum biochimic
de oxigen la 5 zile (CBO5) de 60 g O2 /zi.
ecosistem terestru - ecosistem dezvoltat în mediul geologic.
efluent – orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv
prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare.
emisie - evacuarea în mediu, ca rezultat al activităţilor umane, a unor substanţe,
preparate, organisme sau microorganisme;
epurarea apei - succesiune de procedee tehnologice prin care sunt reţinute,
neutralizate şi îndepărtate elementele impurificatoare din apele uzate;
epurarea apelor uzate: tratarea efluenţilor pentru a reduce concentraţia poluanţilor
în limitele stabilite în actele normative şi standarde, utilizând cele mai avansate
tehnologii;
eutrofizare - îmbogăţirea apelor de suprafaţă cu compuşi ai azotului şi fosforului,
cauzând o dezvoltare accelerată şi masivă a algelor şi a vegetaţiei subacvatice
asociată cu deteriorarea echilibrului biologic şi a calităţii apei;
evacuare - eliminarea directă sau indirectă în receptori acvatici a apelor uzate
conţinând poluanţi sau reziduuri care alterează caracteristicile fizice, chimice şi
bacteriologice iniţiale ale apei utilizate, precum şi a apelor de ploaie ce se scurg de pe
terenuri contaminate;
evacuare de poluanţi în apele subterane - introducerea directă sau indirectă de
poluanţi în apele subterane ca urmare a activităţii umane;
evacuare indirectă în apele subterane - introducerea în apele subterane a
substanţelor din listele I şi II după filtrare prin sol sau subsol;
evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără
percolare prin sol sau subsol;
evaluare - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, modelarea,
prognozarea sau estimarea prezenţei unui poluant în mediul geologic;
evaluare a riscului – lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate
conform legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor
componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de
prevenire, intervenţie şi/sau remediere.
evaluare de mediu –elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a
autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor,
luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în
procesul decizional şi asigurarea informării supra deciziei luate.
evaluarea expunerii – determinarea emisiilor, căilor de pătrundere în mediu şi
vitezelor de transport, transformării sau degradării substanţei, în vederea estimării
concentraţiilor/dozelor la care populaţiile umane sau componentele de mediu: apă,
sol, aer sunt sau pot fi expuse.
evaluarea impactului asupra mediului – proces menit să identifice, să descrie şi să
stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare,
efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui
proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.
evaluarea riscului - estimarea, incluzând identificarea pericolelor, mărimea efectelor
şi probabilitatea unei manifestări, şi calcularea riscului, incluzând cuantificarea
importanţei pericolelor şi consecinţelor pentru persoane şi/sau mediul afectat;
exploataţie conform SNIIA- orice incintă împrejmuită cu unul sau mai multe
adăposturi, orice construcţie sau, în cazul unei ferme în aer liber, orice loc în care sunt
ţinute, deţinute, îngrijite, tăiate sau manipulate animale;
exploataţie comercială industrială de animale - exploataţie înregistrată/autorizată
sanitar veterinar, aflată sub control sanitar veterinar permanent şi în care se respectă
reguli generale de biosecuritate;
exploataţie nonprofesională de animale - exploataţie în care animalele sunt
crescute în mod tradiţional şi numai pentru asigurarea consumului familial;
fâneţe naturale sunt terenurile cu vegetaţie ierboasă instalată pe cale naturală şi care
este destinată recoltării sub formă de fân.
folosinţă sensibilă şi mai puţin sensibilă – tipuri de folosinţe ale terenurilor, care
implică o anumită calitate a solurilor, caracterizată printr-un nivel maxim acceptat al
poluanţilor.
folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată ca având
un impact semnificativ asupra stării apelor;
fond forestier şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră reprezintă suprafaţa terenurilor
împădurite, a celor în curs de împădurire, a perdelelor de protecţie, a pepinierelor
silvice, inclusiv răchităriile.
Fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date
meteorologice, hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a
apelor;
foraj - puţ executat prin forare şi definitivat prin tubarea unei coloane prevăzute cu
filtre, în scopul captării apelor subterane sau al efectuării de observaţii asupra
acestora;

G
gestionarea deseurilor- colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor,
inclusiv supravegherea zonelor de depozitare după închiderea acestora.
gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri
legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea,
valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru
satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării
acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale
apelor;

H
habitat natural – zonă terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau
seminaturală, ce se diferenţiează prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice.
habitat natural prioritar – tip de habitat ameninţat, pentru a cărui conservare există
o responsabilitate deosebită.
habitate naturale de interes comunitar – acele habitate care:
(1) sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural;
(2) au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că au o
suprafaţă restrânsă; sau
 (3) reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai
multe dintre următoarele regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică,
stepică şi pontică.
habitatul unei specii – mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi
biotici în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic.
hartă pedologică - lucrare cartografică ce prezintă grafic distribuţia geografică a
tipurilor, asociaţiilor, complexelor sau a altor unităţi de sol şi/sau teren, înscrise în
legenda hărţii, definite şi numite conform nomenclaturii stabilite prin sistemul de
clasificare adoptat (SRCS/1980);

I
identificarea animalelor - aplicarea crotaliilor, a altor mărci de identificare, precum
şi a mijloacelor electronice, care ajută la identificarea permanentă a animalelor, fără a
prejudicia bunăstarea lor;
identificarea pericolelor – activitatea prin care se identifică efectele edverse pe care
o substanţă pe poate provoca în mod inerent.
impact – orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra
sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei,
peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interacţiunea
dintre aceşti factori; totodată termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului
cultural sau asupra condiţiilor socio-economice rezultate din modificarea acestor
factori.
impact de mediu – modificarea negativă considerabilă a caracteristicilor fizice,
chimice sau structurale ale componentelor mediului natural; dimensiunea diversităţii
biologice; modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale
şi antropizate; deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii
vieţii sau deteriorarea structurilor antropizate, cauzată în principal de poluarea apelor,
a aerului şi a solului; supraexploatarea resurselornaturale, gestionarea, folosirea sau
planificarea teritorială necorespunzătoare a acestora. Un astfel de impact poate să
apară în prezent sau să aibă o probabilitate ridicată de manifestare în viitor,
inacceptabilă de autorităţile de mediu competente.
impact potenţial de mediu – impactul generat de un amplasament, dacă există
probabilitatea ca un bilanţ de mediu nivel I să arate că amplasamentul prezintă un
impact de mediu.
impact transfrontieră – orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o
activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine
fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi.
informaţia deţinută de o autoritate publică - informaţia privind mediul aflată în
posesia sa şi care a fost elaborată sau primită de acea autoritate;
informaţia deţinută pentru o autoritate publică - informaţia privind mediul care
este deţinută în fapt de o persoană fizică sau juridică, în numele unei autorităţi
publice;
informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau
sub orice formă materială despre:
a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa
terestră, peisajul şi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere,
 diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv organismele modificate
genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;
b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile,
inclusiv deşeurile radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce
afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);
c) măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia,
planurile, programele, convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele
fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile care afectează sau
pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi b), precum şi măsurile sau
activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);
d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;
e) analizele cost - beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în
cadrul măsurilor şi activităţilor prevăzute la lit. c);
f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este
relevantă, a lanţului trofic, condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice,
monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi
afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a) sau, prin intermediul
acestor elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi c);
informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi
calitative ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor,
lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu
apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte
elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a
apelor;
infrastructura pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi
servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în
comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi
coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile
legale
instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate
direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe
acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului
îngrăşământ - substanţă care conţine unul sau mai mulţi compuşi ai azotului,
utilizată pe terenurile agricole în scopul măririi ritmului de creştere a vegetaţiei şi al
sporirii masei vegetale;
îngrăşământ chimic - orice îngrăşământ obţinut printr-un proces industrial chimic;
îngrăşământ de origine animală - produs rezidual de excreţie de la şeptel sau de la
păsări ori un amestec între acest produs şi aşternutul de la animale;
îngrăşământ organic - orice îngrăşământ ce este constituit din produşi de origine
vegetală, produşi reziduali de excreţie de la şeptel sau de la păsări ori din nămoluri
rezultate din procesul de epurare a apelor uzate;
inspecţia sanitară reprezintă o evaluare la faţa locului a condiţiilor de protecţie
sanitară, a condiţiilor de igienă din staţiile de tratare, rezervoarele de înmagazinare a
apei şi din reţelele de distribuţie, utilizând fişele de evaluare şi inspecţie sanitară
prevăzute în HG 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie
sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a procedurii de autorizare sanitară a
producţiei şi distribuţiei apei potabile;
interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea
realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea
realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în
considerarea apărării unui interes public;
inventar iniţial al surselor de poluare pentru mediul acvatic şi apele subterane
din activităţi industriale – inventar al surselor de poluare care conţine: surse de
poluare din activitatea socio-economică; fişe de securitate a proprietarilor
substanţelor chimice potenţial toxice pentru mediul acvatic şi apele subterane;
dinamica cantităţilor utilizate, produse, comercializate, stocate şi evacuate în mediul
acvatic şi în apele subterane; apele afectate de poluare; elementele specifice din
avizele/autorizaţiile de gospodărire a apelor; actualizarea inventarului – coordonată
de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Mediului; măsuri tehnologice de
neutralizare/distrugere a substanţelor prioritare/prioritar periculoase.
investigare - procesul de identificare a prezenţei poluanţilor în mediul geologic,
delimitarea spaţială a acestora, stabilirea concentraţiei lor, precum şi a relaţiei
acestora cu matricea minerală şi structura mediului geologic;

L
lac: corp de apă interioară, stătătoare, de suprafaţă;
levigat – orice lichid care a percolat deşeurile depozitate şi este eliminat sau menţinut
în depozit.
limita de detecţie – este considerată a fi: - o valoare de 3 ori mai mare decât deviaţia
standard asociată unui număr de determinări, pentru o probă simplă de apă conţinând
o concentraţie mică a parametrului, sau - o valoare de 5 ori mai mare decât deviaţia
standard a unei probe martor pentru fiecare serie de probe.
livezi de pomi, pepiniere, arbuşti fructiferi cuprind suprafeţele ocupate cu livezi,
cu arbuşti fructiferi (coacăzi, zmeuri, muri, agrişi, trandafiri pentru dulceaţă etc.),
precum şi terenurile destinate producerii de material săditor pomicol. Sunt
considerate livezi terenurile ocupate cu pomi fructiferi, în câmp sau în jurul casei,
care au cel puţin 25 de pomi fructiferi plantaţi la distanţele prevăzute de legislaţia în
vigoare.

M
mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;
manevrare de substanţe - orice proces industrial implicând utilizarea sau producerea
de substanţe, sau orice alt proces în care sunt prezente respectivele substanţe;
marcă - mijlocul de identificare aplicat suinelor, reprezentat de un tatuaj sau de o
crotalie auriculară.
măsură administrativă: notificare scrisă emisă de autorităţile competente, prin care
se impun corecţii faţă de condiţiile de calitate conform cu reglementările şi
standardele specifice în vigoare;
măsuri preventive - orice măsuri luate ca răspuns la un eveniment, o acţiune sau o
omisiune care a creat o ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului, în
scopul prevenirii sau diminuării prejudiciului;
măsuri reparatorii - orice acţiune sau un ansamblu de acţiuni, inclusiv măsuri de
reducere a prejudiciului sau măsuri interimare menite să refacă, să reabiliteze sau să
înlocuiască resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate sau să furnizeze
o alternativă echivalentă pentru aceste resurse sau serviciiMediu natural – ansamblul
componentelor, structurilor şi proceselor fizico- geografice, biologice şi biocenotice
naturale, terestre şi acvatice, având calitatea intrinsecă de păstrător al vieţii şi
generator de resurse necesare acestuia.
mediu: ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul,
subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în
interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori
materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi
sănătatea omului.
mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în
adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice
mişcarea animalelor - creşterea sau descreşterea numărului de animale aflate într-o
exploataţie, din oricare motiv, inclusiv fătarea sau moartea unui animal;
modificare substanţială – o modificare a modului de exploatare, care, din punctul de
vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului, poate avea consecinţe
semnificative asupra sănătăţii populaţiei şi/sau a mediului.
modificarea modului de exploatare/funcţionare – o modificare a caracteristicilor
sau în natura funcţionării ori o extindere a instalaţiei, carea ar putea avea consecinţe
asupra sănătăţii popula.iei şi/sau asupra mediului prin depăşirea valorilor limită de
emisie stabilite în autorizaţie.
monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători
standardizate şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi
caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie a mediului hidric. Această activitate
presupune tripla integrare a:
a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii,
ape costiere, ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;
b) mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota;
c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;
monitorizarea mediului – sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi
intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor
calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi
semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor
produse, urmate de măsuri care se propun.

N
nămoluri –
a) nămoluri provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate din localităţi şi de la
alte staţii de epurare a apelor uzate cu o compoziţie asemănătoare apelor uzate
orăşeneşti;
 b) nămoluri provenite de la fosele septice şi de la alte instalaţii similare pentru
epurarea apelor uzate;
c) nămoluri provenite de la staţiile de epurare, altele decât cele menţionate la pct.a
şi b.
nămoluri tratate – nămolurile tratate printr-un proces biologic, chimic sau termic,
prin stocare pe termen lung ori prin orice alt procedeu corespunzător care să reducă în
mod semnificativ puterea lor de fermentare şi riscurile sanitare rezultate prin
utilizarea lor.

N
nivel de competenţă – una dintre cele trei categorii de atestare a persoanelor fizice şi
juridice care execută evaluarea impactului asupra mediului sau bilanţul de mediu.
nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de
referinţă corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă
îndelungată (debit - modul);
nivelul fondului geochimic natural - concentraţia unei substanţe sau valoarea unui
indicator într-un corp de ape subterane care corespunde absenţei deteriorărilor
antropice sau numai unor modificări minore faţă de condiţiile naturale neperturbate;
notificare
- înştiinţarea medicului veterinar de liberă practică împuternicit, prin înscrierea
de către deţinătorul de animale în registrul al cărui tip a datelor cu privire la
evenimentele care au avut loc în cadrul exploataţiei sau cu privire la aceasta.
- act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiţie poate
să execute sau să pună în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi
desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea;

O
obiective de remediere – concentraţii de poluanţi, stabilite de autoritatea competentă,
privind reducerea poluării solului, şi care vor reprezenta concentraţiile maxime ale
poluanţilor din sol după operaţiunile de depoluare. Aceste valori se vor situa sub
nivelurile de alertă sau intervenţie ale agenţilor contaminanţi, în funcţie de rezultatele
şi recomandările studiului de evaluare a riscului.
operator - orice persoană fizică sau juridică de drept public sau privat care
desfăşoară sau deţine controlul unei activităţi profesionale sau, în cazul în care
legislaţia naţională prevede acest lucru, care a fost investită cu putere economică
decisivă asupra funcţionării tehnice a unei astfel de activităţi, inclusiv deţinătorul unui
act de reglementare pentru o astfel de activitate ori persoana care înregistrează sau
notifică o astfel de activitate;
operator SNIIA - persoana juridică căreia i s-au încredinţat, în condiţiile legii,
activităţile legate de proiectarea, construirea, implementarea, operarea şi întreţinerea
sistemului privind identificarea şi înregistrarea animalelor;

P
parametru indicator pentru apa potabila reprezintă o caracteristică, un element, un
organism sau o substanţă prevăzută în tabelul 3 din anexa nr. 1 la Legea nr. 458/2002,
pe baza căreia se evaluează calitatea apei potabile în programele de monitorizare şi în
vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de măsurile de remediere şi restricţii în
utilizare;
participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în
activităţile de gospodărire a apelor;
paşaport - documentul oficial care înregistrează identitatea fiecărui animal
păşuni naturale sunt terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă instalată pe cale
naturală şi sunt destinate păşunatului animalelor
patrimoniu natural – ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice,
floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare
ecologică, economică, ştiinţifică, biocenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi
cultural – istorică au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii
biologice, floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor,
conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea
cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare.
persistenţa - caracteristica unui compus care nu este supus procesului de
descompunere, degradare, transformare, volatilizare, hidroliză sau fotoliză;
plan de acţiuni - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale
de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul
activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul
respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării;
planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integrantă de mediu;
planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de
Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau
se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt
pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către
Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau
administrative;
politica de mediu - scopurile şi principiile generale de acţiune ale unei organizaţii
privind mediul, inclusiv respectarea tuturor cerinţelor de reglementare din domeniul
mediului, precum şi angajamentul faţă de îmbunătăţirea continuă a performanţei de
mediu; politica de mediu furnizează cadrul legal pentru stabilirea şi revizuirea
obiectivelor şi a ţintelor de mediu;
poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă
de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau
vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al
organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
poluare cu nitraţi - descărcarea, directă sau indirectă, în apele subterane sau de
suprafaţă de compuşi ai azotului care provin din surse agricole, ale cărei urmări pot fi:
periclitarea sănătăţii oamenilor, afectarea organismelor vii şi a ecosistemelor acvatice,
stânjenirea folosinţelor apei şi deteriorarea ambianţei naturale;
poluare potenţial semnificativă – concentraţii de poluanţi în mediu ce depăşesc
pragurile de alertă prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.
Aceste valori definesc pragul poluării la care autorităţile competente consideră că un
amplasament poate avea un impact asupra mediului şi stabilesc necesitatea unor studii
suplimentare.
poluare semnificativă – concentraşţii de poluanţi în mediu ce depăşesc pragurile de
intervenţie prevăzute în reglementările privind evaluarea poluării mediului.
poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane,
a unor substanţe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătăţii
umane sau calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele
acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna
sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului;
poluarea apei – orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei,
peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de
radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie
pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a
interveni alterarea.
potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de
apă artificial, clasificată în concordanţă cu prevederile relevante din anexa nr. 1.1 din
Legea apelor (107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;
prag de alertă – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisii/evacuări, care
au rolul de a avertiza autorităţile competente asupra unui impact potenţial asupra
mediului şi care determină declanşarea unei monitorizări suplimentare şi/sau
reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.
prag de intervenţie – concentraţii de poluanţi în aer, apă, sol sau în emisie/evacuări,
la care autorităţile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului
şi reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări.
precizia este eroarea aleatoare şi este exprimată ca deviaţia standard a dispersiei
rezultatelor faţă de o valoare madie (conform ISO 5725).
prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor,
bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre;
prejudiciu - o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare
măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau
indirect;
prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel determinat de elementele aeropurtate,
înseamnă:
a) prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu
care are efecte semnificative negative asupra atingerii sau menţinerii unei stări
favorabile de conservare a unor astfel de habitate sau specii; caracterul
semnificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu starea iniţială, ţinând cont
de criteriile prevăzute în anexa nr. 1 (OUG Nr. 68 din 28 iunie 2007; prejudiciile
aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative
identificate anterior, care rezultă din acţiunile unui operator care a fost autorizat în
mod expres de autorităţile competente în concordanţă cu prevederile legale în
vigoare;
b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte adverse
semnificative asupra stării ecologice chimice şi/sau cantitative şi/sau potenţialului
ecologic al apelor în cauză, astfel cum au fost definite în Legea nr. 107/1996, cu
modificările şi completările ulterioare, cu excepţia efectelor negative pentru care
se aplică art. 2.7 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările
ulterioare;
 c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintă un risc
semnificativ pentru sănătatea umană, care este afectată negativ ca rezultat al
introducerii directe sau indirecte a unor substanţe, preparate, organisme sau
microorganisme în sol sau în subsol;
prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă:
totalitatea măsurilor şi acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi
construcţii cu rol de apărare şi pregătire pentru intervenţii; acţiuni operative de
urmărire a undei de poluare, limitarea răspândirii, colectarea, neutralizarea şi
distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi refacerea
echilibrului ecologic;
principiul parteneriatului – stabileşte crearea unui parteneriat între responsabilii de
activităţi, incluzând poluatorii, autorităţile centrale şi locale şi populaţia afectată de
poluare.
principiul poluatorul plăteşte – stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi
economic corespunzător, astfel încât costurile pentru reducerea emisiilor să fie
suportate de generatorul acestora. Responsabilii pentru deteriorarea calităţii
atmosferei trebuie să plătească în conformitate cu gravitatea efectelor produse.
principiul precauţiei – implică evaluarea preliminară a riscurilor de poluare şi
evitarea acestora.
principiul prevenirii- stabileşte că măsurile de prevenire sunt prioritare în raport cu
cele de eliminare a efectelor poluării.
principiul proximităţii – stabileşte iniţierea măsurilor de reducere a emoisiilor de
poluanţi în aer în zona sursei generatoare.
principiul utilizării durabile a resurselor naturale – stabileşte minimizarea şi
eficientizarea utilizării resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând
accent pe utilizarea celor secundare. Resursele naturale trebuie exploatate astfel încât
să nu le fie compromisă disponibilitatea pe termen lung.
probă de referinţă – probă materială produsă de un institut specializat, ce poate fi
utilizată pentru a identifica precizia şi acurateţea tehnicilor de analiză chimică a
solurilor.
profil de sol - secţiune în teren (obţinută prin săparea unei gropi sau pe peretele unei
deschideri naturale) pe care se examinează alcătuirea verticală a învelişului de sol.
profilul de sol (sau pedonul, dacă este considerat în suprafaţă) constituie unitatea
elementară de bază în cercetarea şi cartarea solului, care permite studierea
orizonturilor şi a caracteristicilor morfologice, fizice şi chimice ale solului, precum şi
interpretări genetico-evolutive, geografice, agrosilvoproductive sau ameliorative.
pedonul reprezentativ al unei unităţi elementare (areal) de sol constituie obiectul care
este studiat, clasificat şi grupat în diferite moduri;
program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile
legale, prin efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la
folosinţele de apă;
program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeană pentru
implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt
aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar
program pentru conformare – plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie
parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către
autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia
mediului.
proiect - executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori lucrări; alte
intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea
resurselor minerale;
proprietar de animale - persoana fizică sau juridică ce are în proprietate animale;
proprietar de exploataţie - persoana fizică sau juridică ce are în proprietate o
exploataţie;
public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu
legislaţia ori practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora.
public interesat - publicul afectat sau potenţial afectat de procedura prevăzută la art. 4
ori care are un interes în cadrul respectivei proceduri; în sensul acestei definiţii,
organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care
îndeplinesc condiţiile legale sunt considerate ca având un interes;
punct de amestec reprezintă locul în care apa tratată în scopul potabilizării,
provenind din două sau mai multe surse, este combinată în condiţii tehnic controlate;
puţ absorbant - puţ cu fund şi pereţi perforaţi, executat până la nivelul unui strat
permeabil, în scopul introducerii în acesta a unor cantităţi de apă uzată;

R
raport de amplasament - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care
au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care
evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în
funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea
activităţii;
raport de mediu – parte a documentaţiei planurilor sau programelor care identifică,
descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului ale aplicării
acestora şi alternativele lor raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria
geografică aferentă.
raport de securitate - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au
acest drept, potrivit legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe
periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor, care
prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;
raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic - documentaţie
tehnică elaborată de specialişti în domeniul ştiinţelor geologice şi pedologice,
persoane fizice sau juridice, care cuprinde rezultatele etapelor de investigare şi
evaluare a poluării;
râu: corp de apă interioară care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar
care poate curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său;
realimentare artificială a apelor subterane: introducerea voluntară de apă în
acviferele respective, pentru mărirea afluxului de apă sau pentru ridicarea nivelului
apelor subterane, reprezentând aportul de apă în acvifere, suplimentar alimentării lor
naturale;
reambularea - acţiunea prin care se actualizează informaţia pedologică şi
agrochimică din studiu. Proporţia în care va fi efectuată actualizarea datelor
(procentul de reambulare) într-un studiu pedologic este prevăzută în S.C.S./1982
"Norme de timp şi elemente de calculaţie ale tarifelor pentru studii şi cercetări de
sol", cap. 1.2.4 (Norme de timp pentru reambularea studiilor pedologice).
reciclare- operaţiunea de reprelucrare, într-un proces de producţie a deşeurilor
industriale pentru a fi reutilizate în scopul iniţial sau pentru alte scopuri.
recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de
apă proaspătă prelevată din sursă;
reconstrucţie ecologică - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui sit,
după remedierea acestuia, cât mai aproape de starea naturală;
refacerea mediului geologic - ansamblul măsurilor de curăţare, remediere şi/sau
reconstrucţie ecologică;
regenerare, inclusiv regenerarea naturală - în cazul apelor, speciilor şi habitatelor
naturale protejate, înseamnă readucerea la starea iniţială a resurselor naturale
prejudiciate şi/sau a serviciilor deteriorate, iar în cazul prejudiciului asupra solului,
înseamnă eliminarea oricărui risc semnificativ cu efect negativ asupra sănătăţii
umane;
registrul exploataţiei - colecţia de date în format de hârtie şi/sau electronic care
cuprinde informaţii despre animalele identificate din exploataţia respectivă şi despre
mişcarea acestora; la exploataţiile nonprofesionale, registrul exploataţiei este
reprezentat de colecţia exemplarelor documentelor care se remit proprietarului
exploataţiei la consemnarea mişcării animalelor, inclusiv la identificarea iniţială, prin
arhivarea respectivelor exemplare, în ordine cronologică, îndosariate în mod
corespunzător şi păstrate prin grija proprietarului, pentru o perioadă de minimum 3
ani de la data închiderii exploataţiei;
registrul naţional al exploataţiilor - colecţia de date în format electronic care
cuprinde informaţiile de identificare a fiecărei exploataţii din România, denumit în
continuare RNE;
remediere - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentraţiilor
poluanţilor sub valorile pragului de alertă;
repararea prejudiciului adus apelor sau speciilor ori habitatelor naturale
protejate se realizează prin readucerea acestora la starea iniţială, printr-o reparare
primară, complementară şi compensatorie, unde:
a) Reparare "primară" înseamnă orice măsură de remediere care readuce resursele
naturale prejudiciate şi/sau serviciile afectate la starea iniţială sau la o stare
apropiată de aceasta;
b) Reparare "complementară" înseamnă orice măsură de remediere întreprinsă cu
privire la resursele naturale şi/sau serviciile pentru a compensa faptul că repararea
primară nu a condus la refacerea completă a resurselor naturale şi/sau a serviciilor
prejudiciate;
c) Reparare "compensatorie" înseamnă orice măsură întreprinsă pentru a
compensa pierderile interimare de resurse naturale şi/sau de servicii care au loc
între data producerii prejudiciului şi momentul în care repararea primară îşi
produce pe deplin efectul;
d) "Pierderi interimare" înseamnă pierderi care rezultă din faptul că resursele
naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu
pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului până când îşi fac efectul
 măsurile primare sau complementare. Nu constau în compensarea financiară
acordată publicului.
resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor,
lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele
subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;
resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a
reîncărcării totale a unui corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung
a debitului necesar pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului
acvatic pentru apele de suprafaţă asociate, specificate în art. 2^1 alin. (1), pentru
evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a unor astfel de ape, precum
şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre asociate;
resurse naturale – totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în
activitatea umană: resurse neregenerabile- minerale şi combustibili fosili-
regenerabile – apă, aer,sol, floră, faună sălbatică – şi permanente – energie solară,
eoliană, geotermală şi a valurilor.
reţea de distribuţie - parte din sistemul de alimentare cu apă alcătuită din conducte,
armături şi construcţii-anexă, prin care apa este distribuită utilizatorilor;
reţeaua ecologică a ariilor protejate – ansamblul de arii naturale protejate,
împreună cu coridoarele ecologice.
reţeaua ecologică EMERALD – reţeaua europeană de arii de interes conservativ
special, creată în baza Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor
naturale din Europa, Berna,1979.
reţeaua ecologică NATURA 2000 – reţeaua ecologică de arii naturale protejate
constând în arii de protecţie specială şi arii speciale de conservare, instalată prin
Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei
sălbatice.
rezervor de înmagazinare este orice construcţie, alta decât cea aflată în incinta
staţiei de tratare, în care apa potabilă este stocată în scopul satisfacerii unei cerinţe de
apă variabilă în timp; în cazul în care apa este înmagazinată şi stocată într-o
construcţie care cuprinde mai mult de un singur compartiment şi fiecare
compartiment are intrare şi ieşire proprii, iar compartimentele nu sunt conectate
hidraulic între ele, construcţia constituie rezervor de înmagazinare separat, iar în
cazul în care compartimentele sunt conectate hidraulic, construcţia constituie rezervor
de înmagazinare individual.
risc ecologic potenţial – probabilitatea producerii unor efecte negative asupra
mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare.

S
sacrificare pentru consum propriu - sacrificarea animalelor în exploataţiile
nonprofesionale, carnea, produsele şi subprodusele provenite de la acestea fiind
destinate exclusiv consumului familial;
schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic
(SDABH) - instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic,
alcătuită din două părţi: Planul de amenajare al bazinului hidrografic (PABH) şi
Planul de management al bazinului hidrografic (PMABH);
şeptel - toate animalele ţinute sau crescute pentru folosinţă sau profit;
servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă
activitate economică, referitoare la:
a) asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a
folosinţelor;
b) captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de
suprafaţă sau subteran;
c) colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;
servicii şi serviciile resurselor naturale - funcţiile asigurate de o resursă naturală în
beneficiul altei resurse naturale sau al publicului;
sistem de alimentare cu apă - ansamblu de construcţii şi instalaţii prin care apa este
preluată dintr-o sursă naturală, este tratată, transportată, înmagazinată şi distribuită
utilizatorilor;
sistem de canalizare - ansamblu de canale, construcţii-anexă, staţii de pompare etc.,
prin care apele uzate şi pluviale sunt colectate, transportate, epurate şi evacuate într-
un receptor.
sistem de management de mediu - componenta sistemului de management general,
care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile,
practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea,
realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;
sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor SNIIA- totalitatea
aplicaţiilor, dispozitivelor, documentelor şi procedurilor utilizate pentru identificarea
şi înregistrarea animalelor;
sit abandonat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi în adâncime,
poluată cu substanţe biologice sau chimice şi părăsită de poluator;
sit contaminat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată
cu substanţe biologice sau chimice;
sit de conservare – sinonim cu arie naturală protejată.
sit orfan - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată cu
substanţe biologice sau chimice, al cărei poluator este necunoscut.
solicitant - orice persoană fizică sau juridică care solicită informaţii privind mediul,
indiferent de cetăţenie, naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice,
indiferent de locul în care sunt înregistrate sau în care se află centrul efectiv al
activităţii lor;
specii şi habitate naturale protejate:
a) speciile incluse în anexele nr. 3, 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare;
b) habitatele de păsări migratoare sau ale speciilor incluse în anexa nr. 3, precum
şi habitatele naturale enumerate în anexa nr. 2 şi locurile de reproducere sau de
odihnă ale speciilor prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
standard de calitate a apelor subterane - un standard de calitate a mediului
exprimat drept concentraţia unui anumit poluant, grup de poluanţi sau a unui indicator
al poluării în apa subterană, care nu trebuie depăşit, pentru a proteja sănătatea
oamenilor şi mediul;
standard de calitate a mediului - un ansamblu de cerinţe care trebuie satisfăcute la
un moment dat, pentru un element de mediu dat sau pentru o parte specifică a
acestuia, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor care acţionează asupra
speciei respective şi care pot afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa
populaţiilor sale pe teritoriul naţional sau în arealul natural al speciei respective, după
caz;
stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează
asupra unui habitat natural, precum şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care
pot afecta, pe termen lung, distribuţia, structura şi funcţiile sale, precum şi
supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice pe teritoriul naţional sau în arealul
natural al acestui habitat, după caz;
starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de
suprafaţă, determinată de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologică şi
starea sa chimică;
starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană,
determinată de indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativă şi starea sa
chimică;
starea bună a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă
atunci când, atât starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt "bune";
starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană
atunci când, atât starea sa cantitativă cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune";
starea cantitativă bună: este starea definită conform tabelului 2.1.2 din anexa nr. 1.1
din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;
starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat
de prelevări de apă directe şi indirecte;
starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică, necesară pentru
atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi a mediului acvatic specifice apelor de
suprafaţă, stabilite la art. 2.1 alin. (1) din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si
completarile ulterioare, respectiv starea chimică bună atinsă de un corp de apă de
suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor nu depăşesc valorile standard privind
calitatea mediului;
starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă
subterană, care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr.
1.1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;
starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi
funcţionarea ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificată în funcţie de
elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;
starea ecologică bună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă,
definită pe baza "stării bune" a elementelor biologice;
starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă, astfel clasificată în
concordanţă cu prevederile anexei nr. 1.1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile
si completarile ulterioare;
starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor
acvatice asociate apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu prevederile anexei
nr. 1.1 din Legea Apelor 107/1996 cu modificarile si completarile ulterioare;
starea iniţială - starea resurselor naturale şi serviciilor la momentul producerii
prejudiciului, care ar fi existat dacă prejudiciul asupra mediului nu s-ar fi produs,
estimată pe baza celor mai bune informaţii disponibile.
staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea
de apă potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;
sub-bazin hidrografic: suprafaţă de teren de pe care se colectează toate apele de la
izvoare până la un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau
o confluenţă a cursului de apă;
Substanţe chimice potenţial toxice pentru mediul acvatic – substanţe chimice
provenite din activitatea socio-economică, care când pătrund în mediul acvatic pot
produce, în funcţie de cantitate şi de timpul de expunere, efecte negative temporare
sau ireversibile pe termen scurt, mediu ori lung asupra mediului acvatic; în funcţie de
efectul apărut, substanţele chimice pot fi considerate prioritare seu prioritar
periculoase pentru mediul acvatic.
substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice,
persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care
conduc la un nivel echivalent ridicat de preocupare;
substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt
toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de
substanţe care creează un nivel similar de risc;
substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare
asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de
apă;
sub-unitate hidrografică: suprafaţă de teren situată pe teritoriul naţional formată
dintr-un sub-bazin, o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de
părţi de sub-bazine;
suprafaţa agricolă cuprinde terenurile folosite pentru obţinerea producţiei vegetale -
arabile, păşuni şi fâneţe naturale, vii, pepiniere viticole şi hameişti, livezi şi pepiniere
pomicole, arbuşti fructiferi - situate în perimetrele extravilan şi intravilan ale
localităţilor;
Suprafaţa agricolă în proprietate cuprinde terenurile aflate în proprietatea
gospodăriei/unităţii cu personalitate juridică;
Suprafaţa agricolă primită reprezintă suma suprafeţelor primite sub diferite forme
(în arendă, în parte, în asociere, sub formă de acţiuni, sub alte forme;
Suprafaţa agricolă primită în arendă cuprinde terenul luat în exploatare în
schimbul unei arende în bani sau în natură (cotă fixă) potrivit prevederilor legislaţiei
în domeniu;
Suprafaţa agricolă primită în parte cuprinde terenurile luate în exploatare în
schimbul unei cote-părţi din producţia obţinută;
Suprafaţa agricolă primită în asociere - se completează numai de unităţile cu
personalitate juridică şi cuprinde terenurile cu care s-au înscris membrii acestora în
asociaţii.
Suprafaţa agricolă primită sub formă de acţiuni - se completează numai de
unităţile cu personalitate juridică şi cuprinde terenurile aparţinând unor persoane
fizice sau juridice, cu care s-au înscris în societăţile respective;
Suprafaţa agricolă primită sub alte forme cuprinde terenurile pe care
gospodăria/unitatea cu personalitate juridică le-a primit cu titlu gratuit, prin schimb
temporar, concesionare etc.;
Suprafaţa agricolă dată reprezintă suma suprafeţelor date sub diferite forme;
Suprafaţa agricolă dată în arendă cuprinde terenurile pe care proprietarul le-a cedat
unei alte gospodării/unităţi cu personalitate juridică în vederea utilizării lor în
schimbul unei plăţi (arendă) în bani sau în natură (cotă fixă);
Suprafaţa agricolă dată în parte cuprinde terenurile pe care proprietarul le-a cedat
unei alte gospodării/unităţi cu personalitate juridică în vederea utilizării lor, acesta
primind o cotă-parte din producţia obţinută. Cantitatea primită variază în funcţie de
producţia obţinută în anul agricol respectiv.
Suprafaţa agricolă înscrisă la o societate/asociaţie agricolă cu personalitate
juridică cuprinde terenurile cu care proprietarul s-a înscris într-o societate/asociaţie
agricolă cu personalitate juridică. Nu se înregistrează suprafeţele cuprinse la
asociaţiile familiale (fără personalitate juridică);
Suprafaţa agricolă înscrisă la o societate comercială agricolă (ca acţionar)
cuprinde terenurile cu care proprietarul participă sub formă de acţiuni la acest tip de
societate comercială;
Suprafaţa agricolă dată sub alte forme cuprinde terenurile date spre exploatare cu
titlu gratuit, prin schimb temporar, concesionare etc.;
Suprafaţa agricolă dată la societăţile/asociaţiile agricole cu personalitate juridică
cuprinde terenurile date spre exploatare societăţilor/asociaţiilor agricole cu
personalitate juridică.
Suprafaţa agricolă utilizată cuprinde terenurile utilizate de gospodărie în mod
direct.
supravegherea sanitară constă în autorizarea, inspecţia şi controlul de laborator al
calităţii apei potabile;
sursă unică de distribuţie reprezintă un punct la ieşirea din staţia de tratare, staţia de
pompare, rezervor sau un punct de amestec;

T
tendinţă crescătoare semnificativă şi durabilă - orice creştere semnificativă, din
punct de vedere statistic şi al mediului, a concentraţiei unui poluant, grup de poluanţi
sau a unui indicator al poluării în apele subterane, pentru care se consideră necesară o
inversare a tendinţei;
teren agricol - total reprezintă suma suprafeţelor terenurilor arabile, păşunilor
naturale, fâneţelor naturale, viilor, pepinierelor viticole şi hameiştilor, livezilor de
pomi, pepinierelor pomicole şi arbuştilor fructiferi
teren arabil este terenul care se ară în fiecare an sau la intervale mai mari, în scopul
cultivării plantelor anuale sau perene - inclusiv terenurile rămase necultivate din
cauza inundaţiilor, colmatărilor, a altor calamităţi cu caracter temporar şi din alte
cauze. De asemenea, din această categorie fac parte şi terenurile ocupate de sere,
solarii, răsadniţe, căpşunerii.
titularul proiectului - solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat sau
autoritatea publică care iniţiază un proiect.
transponder - dispozitivul electronic de identificare, ce asigură o dublă
funcţionalitate: stocarea unui cod de identificare unic şi transmiterea acestuia atunci
când este activat de un câmp de radiofrecvenţă corespunzător;

U
unitate - componenta unei persoane juridice care desfăşoară activităţi de creştere,
comercializare, colectare ori tăiere a animalelor vii - ferme de animale, centre de
colectare, tabere de vară, stâne, târguri şi expoziţii de animale, abatoare;
unitate de neutralizare a deşeurilor de origine animală - unitatea aparţinând
persoanelor fizice sau juridice, inclusiv instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi
de neutralizare a deşeurilor de origine animală, în baza autorizării şi/sau aprobării,
după caz, potrivit prevederilor legale;
unitatea cartografică de sol (US) - reprezentarea grafică pe hartă a unei unităţi
teritoriale de sol sau a unui grup (asociaţii) de unităţi teritoriale de sol (US complex).
Ea este redată pe hartă prin unul sau mai multe areale. Unitatea cartografică de sol
simplă poate cuprinde până la 10 - 15% din suprafaţa ei incluziuni de alte soluri care
nu se pot evidenţia cartografic la scara de referinţă;
unitatea cartografică de teren sau de pedotop (UT) - reprezentarea pe hartă a unei
unităţi teritoriale de teren UT complex sau a unui grup (asociaţii) de astfel de
unităţi, respectiv a unui TEO sau asociaţii de TEO complex. O unitate cartografică de
teren poate fi constituită din unul sau mai multe areale, ea putând cuprinde până la 10
- 15% incluziuni de alte terenuri;
unitatea de teren (sau pedotopul) - o porţiune de teren omogenă sub aspectul
însuşirilor solului, climei, reliefului şi condiţiilor hidrogeologice, conform scării
cartografice. Unitatea teritorială de teren care se ia în considerare în studii de detaliu
este denumită şi teritoriu ecologic omogen (TEO) sau unitate elementară de teren;
unitatea taxonomică (tipologică) de sol - un concept care se referă atât la clasificarea,
cât şi la denumirea solului, cuprinzând soluri caracterizate prin proprietăţi şi însuşiri
morfologice, fizice, chimice, mineralogice, hidrologice etc. egale sau foarte apropiate,
care variază în limite precis definite prin Sistemul român de clasificare a solurilor şi
Sistemul român de taxonomie a solurilor, în acord cu rangul unităţii de sol, adaptat
conform scării de lucru (tip, subtip, varietate);
unitatea teritorială de sol - arealele de sol în care este răspândită o unitate
taxonomică de sol în natură, într-o anumită regiune;
unităţi de gospodărire a apelor: Direcţiile de ape bazinale ale Administraţiei
Naţionale "Apele Române" şi Sistemele de Gospodărire a Apelor organizate ca
subunităţi ale direcţiilor bazinale;
utilizare a namolurilor / gunoiului de grajd – împrăştierea nămolurilor si sau a
gunoiului de grajd pe soluri sau orice altă aplicare a nămolurilor si/sau gunoiului de
grajd pe şi în soluri.
utilizare durabilă – folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rată care să nu
conducă la declinul pe termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu
necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare.
utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale,
foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;
Utilizator de gunoi de grajd si/sau nămol – orice persoană fizică sau juridică
autorizată, implicată în încărcarea, transportul, depozitarea, împrăştierea şi
încorporarea gunoiului de grajd si/sau nămolului în terenul agricol al beneficiarului.

V
valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a
unui grup de poluanţi în apă, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru
protecţia sănătăţii umane şi a mediului;
verificator de mediu - persoana fizică sau organizaţia, independentă faţă de
organizaţia verificată, care a obţinut acreditarea ca verificator de mediu;
vii, pepiniere viticole şi hameişti cuprind plantaţiile viticole pe rod şi tinere,
plantaţiile portaltoi, şcolile de viţă, hameiştile pe rod şi tinere.

Z
zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a
apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii
sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a
asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării
resurselor de apă;
zona inundabilă: suprafaţă de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de
un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.
zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu
adâncime mai mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau
curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de
6 m;
zonă vulnerabilă - suprafeţele de teren agricol de pe teritoriul ţării prin care se
drenează scurgerile difuze în apele poluate sau expuse poluării cu nitraţi şi care
contribuie la poluarea acestor ape.
 3. Legislatia europeana referitoare la protectia apelor impotriva
poluarii cu nitrati din surse agricole

Obiectivele Directivei Nitraţilor

Directiva Nitraţilor (91/676/EEC), elaborată în 1991 şi menţionată în Directiva Cadru
pentru Apă, are ca scop reducerea poluării apei cu nitraţi din surse agricole şi prevenirea
poluării viitoare. Directiva solicită statelor membre să monitorizeze concentraţiile de
nitraţi în apele de suprafaţă şi subterane, să identifice apele afectate de poluare şi pe cele
ce pot fi afectate de poluare dacă nu sunt luate măsuri şi să desemneze zonele vulnerabile,
definite ca toate arealele ce se drenează în corpurile de apă identificate. Pentru aceste
zone vulnerabile trebuie dezvoltate, implementate şi revizuite o dată la patru ani,
programe de acţiune care să conţină măsuri de reducere şi prevenire a poluării cu nitraţi.
Statele membre trebuie, de asemenea, să elaboreze coduri de bune practici agricole şi să
organizeze campanii de informare unde se consideră necesar pentru implementarea
acestora.
Măsurile pentru zonele vulnerabile au ca scop reducerea fluxului de nutrienţi către apele
subterane şi cele de suprafaţă; în acelaşi timp, este evitată suprasaturarea şi degradarea
ulterioară. Identificarea apelor trebuie să se bazeze pe următoarele criterii (Anexa I):
 Ape de suprafaţă: dacă conţin sau pot conţine, dacă nu se aplică măsuri,
concentraţii mai mari decât cele prevăzute în Directiva 75/440/EEC;
 Ape subterane: dacă conţin sau pot conţine, dacă nu se aplică măsuri, mai
mult de 50 mg/l nitraţi/l;
 Lacuri naturale, corpuri de apă dulce, estuare, ape costale şi marine: dacă sunt
sau pot fi afectate de eutrofizare, dacă nu se aplică nici o măsură.
Este important de evidenţiat faptul că toate Codurile de Bune Practici Agricole (Anexa 2)
şi măsurile incluse în programele de acţiune (Anexa 3) sunt obligatorii pentru Zonele
Vulnerabile la Nitraţi. În zonele neincluse în cele vulnerabile, Codurile de Bune Practici
agricole sunt opţionale. Codurile de Bune Practici Agricole ce au ca obiectiv reducerea
poluării cu nitraţi si care ţin cont de condiţiile din diferitele regiuni ale Comunităţii
Europene, trebuie să conţină prevederi care să acopere cel puţin aspectele incluse în
Anexa II A, în măsura în care sunt relevante. Aceste aspecte includ perioadele de aplicare
a fertilizanţilor, caracteristicile terenului (teren în pantă; teren saturat cu apă, inundat,
îngheţat sau acoperit cu zăpadă; vecinătatea cu corpuri de apă) şi proceduri (rata şi
uniformitatea aplicărilor de fertilizanţi); şi capacitatea şi modul de construcţie al
sistemelor de depozitare a gunoiului de grajd. Statele membre pot include în codurile de
bune practici agricole aspecte suplimentare, cuprinse în Anexa II B: utilizarea terenurilor
(rotaţia culturilor, proporţia culturilor permanente faţă de cele anuale); gradul minim de
acoperire cu vegetaţie în anumite perioade; planurile şi registrele de fertilizare la nivelul
fermelor; prevenirea poluării cu nitraţi din scurgerea la suprafaţă şi percolare.
Programele de Acţiune trebuie să conţină măsuri printre care stabilirea perioadelor când
aplicarea unor anumite tipuri de fertilizanţi este interzisă; stabilirea cantităţilor maxime
de fertilizanţi de aplicat pe baza unui sistem de tip bilanţ; capacităţile minime de stocare;
un standard maxim de aplicare a gunoiului de grajd pe ha stabilit la o cantitate maximă de
210 kg N în timpul primului ciclu de 4 ani al programului de acţiune sau de 170 kg N
organic/ha/an pentru următorul ciclu de 4 ani din programul de acţiune. Statelor membre
li se solicită să raporteze Comisiei Europene desemnarea zonelor vulnerabile, rezultatele
monitorizării apelor, programele de acţiune şi codurile de bune practici agricole, o dată la
patru ani. Directiva Cadru pentru Apă se referă în mod explicit la Directiva Nitraţilor în
ceea ce priveşte poluarea difuză cu nitraţi proveniţi din activităţile agricole şi extinde
problema şi asupra fosfaţilor. Măsurile stabilite în cadrul Programelor de Acţiune au ca
scop să controleze poluarea difuză şi directă a apelor şi să influenţeze utilizarea fosforului
în practicile de fermă. De exemplu, prin limitarea aplicării anuale a fertilizanţilor cu azot
şi a gunoiului de grajd, prin definirea concentraţiilor maxime de nitraţi în apa potabilă şi
prin stabilirea perioadelor de interzicere a aplicării fertilizanţilor, directiva are ca scop
clar stabilirea şi menţinerea bilanţului natural al fertilizanţilor în sol. Prin aceste măsuri,
un flux masiv de nutrienţi către apele subterane şi de suprafaţă este prevenit, şi astfel şi
apariţia proceselor de eutrofizare, a excesului de nutrienţi şi degradările ulterioare.

Principalele etape de implementare a directivei pot fi sintetizate după cum urmează:

1. Identificarea apelor poluate sau ameninţate (N), cum ar fi:

 apele de suprafaţă dulci, în special cele utilizate sau care urmează a fi utilizate
pentru captarea apei potabile, care conţin sau care ar putea conţine o concentraţie
mai mare de 50 mg/l nitraţi
 apele subterane, care conţin sau care ar putea conţine mai mult de 50 mg/l de
nitraţi
 corpurile de apă dulce, estuarele, apele de coastă şi apele marine, eutrofizate sau
care pot deveni eutrofizate

2. Desemnarea de "zone vulnerabile" (ZVN), ca zone de teren care drenează în

apele poluate sau ameninţate şi care contribuie la poluarea cu N

3. Elaborarea codurilor de bune practici agricole, care urmează să fie puse în

aplicare de către agricultori pe bază de voluntariat. Codurile includ:
 măsuri de limitare a perioadelor în care îngrăşămintele pot fi aplicate pe teren,
pentru a permite disponibilitatea azotului numai atunci când cultura are nevoie de
nutrienţi;
 măsuri de limitare a condiţiilor de aplicare a îngrășămintelor (terenuri în pantă,
terenuri îngheţate sau acoperite de zăpadă, terenuri situate în apropierea cursurilor
de apă);
 cerinţe pentru capacitatea minimă de depozitare a gunoiului de grajd;
 rotaţiei culturilor, acoperirea solului pe timpul iernii, culturile secundare, cu
scopul de a limita levigarea în timpul perioadelor ploioase

4. Stabilirea Programelor de Acţiune, care urmează să fie puse în aplicare de

către agricultori în cadrul NVZs în mod obligatoriu. Programele includ:
 măsurile deja incluse în codurile de bune practici agricole, care devin obligatorii
în ZVN;
  alte măsuri cum ar fi limitarea de îngrăşăminte care urmează să fie aplicate, ţinând
cont de nevoile culturilor, toate intrările de azot şi gradul de aprovizionare a
solului, cuantumul maxim de gunoi de grajd de aplicat (corespunzător la 170 kg N
organic / hectar / an)

5. Monitorizare şi raportare naţională la fiecare 4 ani:

 Concentraţiile de nitraţi
 Eutrofizarea
 Evaluarea impactului Programelor de Acţiune
 Revizuirea ZVN şi a Programelor de Acţiune

Calendarul asociat implementării este:

Implementarea directivei în regiunea Flandra din Belgia

Fond
Împreună cu Olanda, Danemarca, regiunea Po Valley din Italia şi regiunea Bretagne din
Franţa, regiunea Flandra din Belgia este unul dintre teritoriile din cadrul Uniunii
Europene cu cel mai mare surplus în bilanţul de nutrienţi. În Flandra, această situaţie este
în principal rezultatul intensificarii explozive a exploataţiei de animale (inclusiv bovine
pentru lapte), după al doilea război mondial.
Într-adevăr, încă din anii ´60, metodele ce în ce mai intense de creştere a animalelor, în
special de bovine, porcine şi păsări, au dus la un excedent de gunoi de grajd în regiunea
Flandra din Belgia, ceea ce înseamnă în primul rând un surplus de minerale (azot şi
fosfaţi). Mai presus de toate, apariţia şi intensificarea creşterii animalelor în regiunile cu
terenuri nisipoase din provinciile din vest şi nord au contribuit la această stare de lucruri.
Principalul motiv pentru acest lucru este faptul că solurile dominante din aceste regiuni
nu sunt potrivite pentru un nivel ridicat al producţiei tradiţionale de culturi arabile, cum
ar fi grâu sau sfeclă de zahăr, precum şi faptul că suprafaţa disponibilă pentru fiecare
fermă este mică. Posibilitatea de a importa materii prime ieftine pentru vite prin porturile
maritime din Anvers şi Ghent şi buna infrastructură au încurajat dezvoltarea creşterii
animalelor în aceste regiuni. Ca o contrapondere la importul de furaje pentru animale,
există exporturi substanţiale de produse (carne, ouă, lapte, brânză, etc.). Cu toate acestea,
creşterea producţiei de nutrienţi, conţinute în gunoiul de grajd, este doar parţial
compensată de creşterea în asimilarea de către culturi, bilanţul rezultat prezentând un
excedent important de azot şi fosfor, care duce la contaminarea apelor subterane şi de
suprafaţă, în special cu nitraţi. În ceea ce priveşte fosforul, a avut loc o considerabilă
acumulare de rezerve în soluri, uneori chiar până la saturaţie.
Deşi semne ale efectelor negative au fost semnalate timpuriu, abia la sfârşitul anilor 80 au
început să fie introduse treptat măsuri pentru a limita pierderea de minerale către mediul
înconjurător. Deşi emisiile de azot sunt la fel de dăunătoare din punct de vedere al
mediului ca şi emisiile de fosfaţi, guvernul flamand, urmând exemplul autorităţilor
olandeze, a orientat iniţial măsurile politicii sale către poluarea cu fosfaţi. Semnificaţia
acestui fapt este în primul rând de ordin practic. Într-adevăr, azotul este mai dificil de
integrat într-o analiză a intrărilor şi ieşirilor, datorită prezenţei sale în forme de compuşi
volatili, cum ar fi amoniacul (NH 3) şi de azot gazos (N 2). Cu toate acestea, în legislaţia
europeană azotul a fost ales element etalon (UE Nitrate Directiva 91/676/CEE). Totuşi,
P2O5 a rămas un element important în legislaţia actuală flamandă.
În 1991, guvernul flamand a lansat primul său decret privind gunoiul de grajd, care de
atunci, a fost adaptat în mai multe rânduri pentru a se conforma cu directiva
nitraţilor. Spre deosebire de alte state membre, politica flamandă a urmărit de la început
reducerea surplusurilor de azot, precum şi a celor de fosfaţi. În scopul de a pune în
aplicare politica sa, guvernul flamand a înfiinţat o agenţie specializată în cadrul
Autorităţii Flamande pentru Fondul Funciar (VLM), cunoscută ca ”Banca de gunoi de
grajd”.
În Planurile de Acţiune privind Gunoiul de Grajd ulterioare, părţi din teritoriul flamand,
iar mai târziu, întreg teritoriul au fost desemnate ca zone vulnerabile la nitraţi, în
conformitate cu Directiva Nitraţilor, iar alte zone au fost desemnate ca fiind saturate cu
fosfor.

Implementarea Directivei Nitraţilor

Legislaţie
Primul decret privind gunoiul de grajd (1991)
În scopul de a face faţă problemei eutrofizării şi a deteriorării calităţii apei datorită
utilizării excesive a gunoiului de grajd şi în perspectiva directivei nitraţilor, guvernul
flamand a promulgat în 1991 primul său "decret privind gunoiul de grajd". Decretul a fost
aprobat pe 23 ianuarie 1991, iar de atunci, a fost adaptat de mai multe ori.
Primul decret a impus mai degrabă restricţii generale (şi nu foarte stricte) privind
utilizarea gunoiului de grajd, aplicabile tuturor agricultorilor. Scopul acestuia a fost de a
transfera excesul local de gunoi de grajd către zonele cu o capacitate de absorbţie
suficientă. Cu acest decret, guvernul a introdus obligaţia de înregistrare şi declaraţie
pentru producătorii, utilizatorii şi importatorii de gunoi de grajd, şi a impus taxe pe
excedent. După evaluarea din 1995, abordarea pare a fi insuficientă. Decretul a fost
modificat şi primul Planul de acţiune privind gunoiul de grajd a fost lansat în 1996.
Planul de Acţiune 1 (MAP 1)
MAP 1 a fost bazat pe următoarele trei principii:
  concentrare pe "zonele problemă", unde surplusurile de gunoi de grajd s-au
răspândit în mod inegal (desemnarea zonelor vulnerabile)
 blocarea licenţelor de funcţionare, în scopul de a îngheţa producţia de gunoi de
grajd la nivelul din 1992
 discriminare pozitivă favorizând exploataţiile agricole bazate pe familie
Studiul din 1998 nu a reuşit să arate îmbunătăţiri semnificative ale calităţii apelor de
suprafaţă sau subterane, conducând astfel la revizuirea MAP 1.
Planul de Acţiune 2 (MAP 2)
MAP 2 a fost aprobat pe 11 mai 1999, şi a fost publicat în Monitorul Oficial la 20 august
1999. Cu toate acestea, execuţia acestuia a fost amânată şi o serie de modificări au fost
făcute în cursul anului 2000. MAP 2 bis a fost promulgată, cu aplicare retroactivă la 1
ianuarie 2000.
MAP 2 bis s-a bazat pe următorii trei piloni:
 abordare orientată spre sursă, folosind tehnici noi şi furaje sărace în nutrienţi,
pentru a reduce surplusul bilanţului cu 25%
 folosirea judicioasă a îngrăşămintelor şi a gunoiului de grajd (înregistrarea şi
controlul nutrienţilor şi al reziduurilor de N şi P din sol după recoltare), cu scopul
de a reduce surplusul cu încă 25%
 prelucrarea gunoiului de grajd, vizând o reducere a surplusului cu 50%, fără
deplasarea problemei către alte componente ale mediului (aer sau apă).
La 3 decembrie 2003, decretul privind gunoiul de grajd a fost din nou modificat de către
guvern. Modificările au fost în principal legate de desfiinţarea transportului pe distanţe
mari, obligaţia prelucrării gunoiului de grajd, opţiunea de substituţie, amânarea
suprataxei.
Planul de Acţiune 3 (MAP 3)
În cazul C221/03 din 22 septembrie 2005, Curtea Europeană a considerat că, prin
neadoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare complet şi corect a articolului
3 alineatul (1) şi (2) şi 4, 5 şi 10 din Directiva Consiliului 91/676 / CEE din 12 decembrie
1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (OJ
1991 L 375, p. 1, denumită în continuare "directiva"), în ceea ce priveşte regiunea
flamandă, precum şi articolul 3 alineatul (1) şi ( 2) şi 5 din această directivă în ceea ce
priveşte Regiunea valonă, Regatul Belgiei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în
temeiul directivei privind nitraţii.
Acest lucru a condus la elaborarea unui nou Plan de Acțiune privind Gunoiul de
Grajd. MAP 3, aşa cum a fost numit, a fost aprobat de către Parlamentul flamand pe 21
decembrie, 2006 şi a fost publicat în Monitorul Oficial la 29 decembrie 2006. Acesta a
intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Cel mai important aspect al MAP 3 este desemnarea întregului teritoriu al regiunii
Flandra ca zonă vulnerabilă la nitraţi, care a dus la o creştere imediată a excedentului de
azot cu 30 până la 40 de milioane pe an. A fost neclar la acest moment care ar fi impactul
asupra efectivelor de animale, deoarece aceasta ar depinde în mare măsură de
posibilităţile de impulsionare a prelucrării gunoiului de grajd.
Iniţial MAP 3 a fost primit cu puţin entuziasm de sectorul agricol, dar treptat a fost
recunoscut faptul că planul este necesar pentru viabilitatea pe termen lung a sectorului, şi
pentru respectarea deplină, o dată pentru totdeauna, a Directivei Nitraţilor.
De la început, planul a fost prevăzut să introducă o cerere de derogare în ceea ce priveşte
plafonul de 170 kg de azot pe hectar, în condiţii bine definite. Obligaţia de prelucrare a
gunoiului de grajd devine dependentă de nivelul de excedent la nivelul comunei. În
scopul de a preveni o nouă creştere a sectorului zootehnic, drepturile de emisie de
nutrienţi sunt exprimate în număr de animale, mai degrabă decât în cantităţi de
excremente. Dezvoltarea fermelor existente va rămâne posibilă numai prin drepturi de
comercializare a emisiilor sau cu sisteme îmbunătăţite de prelucrare a gunoiului de grajd.
Principalele măsuri prevăzute în cadrul MAP 3 sunt:
 Desemnarea tuturor corpurilor de apă şi terenurilor din regiunea Flandra ca
vulnerabile
 Introducerea generală a ratei maxime de 170 kg N / ha
 Posibilitatea de introducere a unor perioade mai stricte în care aplicarea gunoiului
de grajd este permisă, în funcţie de calitatea apei
 Capacitatea minimă de stocare de 9 luni, cu excepţia păsărilor şi a apei reziduale
provenite de la horticultură
 Noi norme de aplicare a gunoiului de grajd pe pante abrupte, soluri umede sau
îngheţate şi privitoare la metodele de aplicare a gunoiului de grajd cu emisii
scăzute (Directiva NEC)
 Noi restricţii în ceea ce priveşte răspândirea de gunoi de grajd în apropierea
cursurilor de apă
 Interzicerea utilizării nămolurilor de la tratarea apei reziduale pe terenurile
agricole
 Norme noi privind excrementele şi stabilirea obligatorie a bilanţurilor de nutrienţi
în fermele de porci
 Restricţii privind utilizarea fosforului mineral
 Reziduul maxim de nitraţi după recoltare din solurile agricole este stabilit la 90 kg
N / ha
 Obligaţia de a procesa o parte a gunoiului de grajd, în funcţie de presiunea locală
 Introducerea unui sistem de comercializare a drepturilor de emisie, cu
posibilitatea ca guvernul să cumpere toate sau o parte din drepturi
 Măsuri specifice pentru a permite dezvoltarea în continuare a exploataţiilor
agricole în limite stricte şi în condiţii bine definite
 Control strict al Băncii Flamande de Gunoi de Grajd asupra producţiei,
transportului şi utilizării gunoiului de grajd

Cererea de derogare
La 21 decembrie 2007, Comisia Europeană a reacţionat pozitiv la cererea de derogare a
guvernului flamand, după ce Comitetul de nitraţi a dat deja undă verde pe 6 noiembrie a
aceluiaşi an. În cererea de derogare de la regula 170 g / N, regiunea Flandra a urmat
exemplul unor state membre ca Austria, Olanda, Irlanda, Irlanda de Nord, regiunea
valonă din Belgia şi Danemarca, care au obţinut anterior o astfel de derogare.
Derogarea acordată în regiunea flamandă precizează că pentru anumite tipuri de gunoi de
grajd vor fi permise rate mai mari de aplicare pe culturi cu perioade lungi de vegetaţie şi
cunoscute ca având o absorbţie ridicată de azot.
În mod specific pentru Flandra, derogarea conţine următoarele elemente:
 aplicare a până la 250 kg de azot pe hectar din gunoi de grajd pe păşuni şi culturi de
porumb cu iarbă între rânduri
aplicarea de până la 200 kg de azot pe hectar din gunoi de grajd, pe câmpurile
însămânţate cu grâu de toamnă, urmată de o cultură intermediară şi sfeclă
Următoarele tipuri de gunoi de grajd vor fi luate în considerare:
 gunoi de grajd de la animale care pășunează, în special bovine (cu excepţia
viţeilor), ovine, caprine şi cabaline
 gunoiul de grajd prelucrat, în special fracţiunea de lichid a gunoiului de grajd
provenit de la porci
Agricultorii trebuie să depună o cerere pentru parcele specifice, în fiecare an şi trebuie să
se angajeze să respecte condiţiile din decizia de derogare. Regiunea flamandă are
obligaţia de a monitoriza respectarea normelor, în special în ceea ce priveşte elaborarea
unui plan de management al gunoiului de grajd (inclusiv registrul de nutrienţi), analize de
gunoi de grajd şi a reziduurilor de nitraţi post-recoltă.
Mai mult decât atât, măsurile sunt impuse pentru a reduce pierderile de nitraţi prin
scurgere către apele de suprafaţă. Alte bune practici se concentrează asupra momentului
aplicării, gestionării păşunilor şi însămânţării culturilor intermediare cu o puternică
absorbţie de azot. Măsurile anterioare referitoare la drepturile de emisie, de control şi
analiză a transportului gunoiului de grajd rămân în vigoare. Această derogare impune în
regiunea flamandă obligaţii noi de monitorizare, control şi raportare.

Aspecte specifice ale politicii în Flandra

În Flandra, legislaţia privind managementul nutrienţilor se concentrează atât pe N, cât şi

pe P. Standardele, normele şi valorile de orientare cu privire la concentraţiile de azot şi
fosfor în apă sunt stabilite în legislaţia de mediu VLAREM II din 1.7.1995 şi
monitorizate de către Agenţia de Mediu flamandă .
Normele de îngrăşăminte sunt date atât pentru N cât şi pentru P. Din 1991 încoace, cu
modificările ulterioare, normele de aplicare în ceea ce priveşte cantitatea totală de fosfor
sunt diferenţiate în funcţie de tipul de zonă vulnerabilă şi patru tipuri de culturi (păşuni,
porumb, culturi cu cerinţa de azot scăzută, alte culturi). În perioada 1993-1997 un
inventar regional a fost realizat pentru gradul de saturaţie cu fosfor al solurilor acide
nisipoase în Flandra (VLM, 1997). Pe baza acestui studiu, au fost indicate în Flandra
terenurile saturate cu fosfaţi (grad de saturaţie > 40%) şi terenurile cu risc de saturaţie
(30% <grad de saturaţie <40%). Pe terenurile saturate cu fosfaţi sunt aplicabile
reglementări mai stricte. Există restricţii pentru cantitatea totală de fosfor pe hectar şi
pentru aplicarea gunoiului de grajd, cu referire la perioada de aplicare, starea solului şi
distanţa până la anumite cursuri de apă.
Anual, fiecare agricultor trebuie să declare efectivele de animale, suprafaţa terenurilor
cultivate din fermă, localizarea geografică şi planul de culturi, transportul gunoiului de
grajd, stocul de gunoi de grajd la sfârşitul anului, utilizarea îngrăşămintelor minerale şi
organice. Toate datele sunt înregistrate la nivel de fermă şi sunt calculate bilanţurile de
fosfor pentru fiecare exploataţie. Aceasta se face de către Banca de gunoi de grajd pentru
punerea în aplicare a politicii referitoare la managementul gunoiului de grajd. Fermele cu
o producţie anuală de peste 10000 kg fosfaţi (7,500 kg în zonele cu presiune mare a P),
sunt obligate să trateze sau să proceseze un anumit procent din gunoiul de grajd
produs. În prezent, aceste procentaje variază de la 30% la 95% şi vor continua să crească
în viitor, până la 100% în unele cazuri. În total, 8.4 milioane kg de gunoi de grajd trebuie
să fie eliminate în fiecare an. Produsul final trebuie exportat în afara teritoriului flamand
sau utilizat în alte scopuri non-agricole (de exemplu grădini, zone verzi
publice). Redistribuirea gunoiului de grajd de la zonele cu o producţie intensivă în zonele
cu presiune mică este obligatorie. Cantităţi considerabile de gunoi de grajd uscat provenit
de la păsări sunt exportate în Franţa.
În legislaţia din Flandra sunt folosite definiţii pentru tratarea şi prelucrarea gunoiului de
grajd. Tratarea gunoiului de grajd este orice transformare, în vederea îmbunătăţirii
calităţii sale sau a calităţii de manipulare sau transport, fără eliminarea substanţelor
nutritive. Prelucrarea gunoiului de grajd este orice transformare a gunoiului de grajd care
reduce cantitatea de substanţe nutritive aplicate pe terenurile agricole (prin eliminarea sau
neutralizarea nutrienţilor, export în afara graniţelor geografice sau utilizarea pe terenurile
neagricole).
În funcţie de tipul de gunoi de grajd exportul poate fi precedat de tratarea gunoiului de
grajd. Tratarea gunoiului de grajd poate consta în separarea lichidelor de solide, tratarea
biologică a fracţiunii lichide, uscare, compostare, ultra filtrare, osmoză inversă, eliminare
de amoniu + oxidare catalitică, flotaţie electrică şi digestie. Capacităţile Operaţionale
pentru anii 2003-2004 au fost 400000 tone / an pentru păsări, 250.000 tone / an pentru
porcine şi 50000 tone / an pentru alte animale. Totalul se ridică la cca. 8500 de tone de
P 2 O 5 pe an. Sunt folosite de obicei la nivel de fermă tehnici de furajare pentru a limita
conţinutul de fosfor din gunoiul de grajd. Pentru porci şi păsări de curte utilizarea
furajelor cu un conţinut scăzut de P, precum şi a Phytase este o practică comună. Între
2000 şi 2003, producţia totală de gunoi de grajd a scăzut cu 12.5 milioane kg P 2 O 5 de la
75 de milioane kg P 2 O 5 la 63 milioane kg P 2 O 5 ca urmare a utilizării furajelor cu un
conţinut scăzut de P.
”Banca de gunoi de grajd” deţine un sistem elaborat de inspecţie şi control cu ajutorul
tehnologiilor moderne de înregistrare şi urmărire a transporturilor de bălegar, şi aplică
sancţiuni severe pentru nerespectarea normelor de aplicare a gunoiului de grajd.
La nivel regional, bilanţurile de N şi P din sol sunt realizate şi descrise în raportul anual
de Mediu şi Natură din Flandra (MIRA-T) în scopul de a (re)direcţiona politica privitoare
la gestiunea gunoiului de grajd.

Monitorizarea calităţii apei

Reţeaua de monitorizare a apelor subterane

În 2002, guvernul flamand a decis să înlocuiască reţeaua MAP existentă de monitorizare

a apei subterane formată din 206 foraje cu o reţea complet nouă, fundamentată ştiinţific,
compusă din 2107 foraje piezometrice situate în zonele agricole. Această reţea a intrat în
funcţiune în 2003.
În proiectarea reţelei, vulnerabilitatea potenţială a acviferelor freatice de mică adâncime a
fost luată în considerare. Fiecare punct al reţelei are filtre la mai multe adâncimi, în
funcţie de situaţia redox, în scopul de a permite evaluarea extinderii pe verticală a
concentraţiei de nitraţi.
Începând cu anul 2004, prelevarea probelor are loc de două ori pe an. Probele sunt
analizate pentru toţi parametrii fizico-chimici şi chimici, iar nivelurile apelor subterane
sunt înregistrate în mod sistematic.
Toate rezultatele pot fi consultate în detaliu pe paginile web publice ale bazei de date
DOV (http://dov.vlaanderen.be).

Reţeaua de monitorizare a apelor de suprafaţă

Calitatea apelor de suprafaţă este monitorizată prin intermediul reţelei MAP de prelevare
a probelor ce aparţine de Agenţia de Mediu flamandă VMM. În 2002, numărul de puncte
de prelevare a fost crescut de la 260 la 800.
În principiu, punctele de prelevare au fost alese în aşa fel încât să fie influenţate în
principal de pierderile din activităţi agricole şi prin urmare, sunt situate pe aşa-numitele
"corpuri de apă locale".
Alte 220 locaţii de prelevare (aşa-numita reţea operaţională) sunt situate în corpurile de
apă de dimensiuni mari, cu o suprafata de captare de cel puţin 50 km ², şi sunt, prin
urmare, influenţate nu numai de agricultură, ci şi de evacuările din gospodării şi industrie.
Acest lucru permite comparaţii interesante între reţeaua MAP şi reţeaua operaţională.
În zonele cu mari excedente de nutrienţi, concentraţii foarte mari de nitraţi par să apară în
special în perioada de iarnă, prin urmare, comparaţiile se fac mai ales în această perioadă,
mai degrabă decât pentru mediile anuale.
Ca şi în cazul rezultatelor monitorizării apelor subterane, toate rezultatele cu privire la
calitatea apelor de suprafaţă sunt disponibile pe site-ul public al Agenţiei de Mediu
flamande.

Impactul măsurilor legislative

Evoluţia presiunii nutrienţilor

Studiile efectuate de ILVO (Institutul Flamand de Cercetare pentru Agricultură şi

Pescuit), arată că măsurile legislative luate de guvernul flamand în ultimele două decenii
au avut o influenţă importantă asupra numărului de animale deţinute, precum şi asupra
bilanţului nutrienţilor.
Aşa cum se arată în graficele următoare, bilanţul de azot a scăzut de la aproximativ 250
kg de azot pe hectar, în 1990, la aproximativ 75 kg de azot pe hectar, în 2007, fiind
aproape de obiectivul stabilit pentru 2010. Aceaşi situaţie se gaseşte într-o măsură şi mai
pronunţată în cazul fosforului. Cu toate acestea, după cum va fi prezentat în continuare,
efectul scăderii presiunii nutrienţilor asupra calităţii solului sau apei de suprafaţă rămâne
încă neclar.
Tabel: Evoluţia excedentului de nutrienţi între 1990 şi 2007 (sursa ILVO)

Figura: Componenţa actuală a bilanţului nutrienţilor (sursa ILVO)

Evoluţia calităţii apelor subterane

Conform Directivei Nitraţilor, concentraţia de nitraţi din apele subterane nu trebuie

niciodată şi nicăieri nu depăşească 50 mg N / l, iar statele membre sunt în plus încurajate
să reducă nivelurile de nitraţi până la 25 mg N / l. Guvernul flamand, în planul său pentru
Mediu şi Natură 3+ 2008-2010, a înaintat obiectivul de respectare la nivel regional a
normei de 50 mg / l norm până în 2010.
În forajele piezometrice ale reţelei de monitorizare MAP, concentraţiile de nitraţi sunt de
obicei evaluate la trei adâncimi. Pentru evaluarea calităţii apei şi evoluţia ei într-o
anumită zonă, medii ponderate sunt realizate pe parcursul celor trei adâncimi.
De la începutul observaţiilor, mediile ponderate ale concentraţiilor de nitraţi şi procentul
de depăşire a normei de 50 mg / l nu arată o tendinţă clară în orice direcţie, în afară de o
îmbunătăţire evidentă în 2007. Cu toate acestea, în toamna acestui an, norma de 50 mg / l
a fost încă depăşită în 38% din locaţii în timp ce obiectivul de 25 mg / l nu a fost atins în
aproape jumătate din locaţii (48%).
Rezultatele monitorizării oferă o imagine inegală asupra teritoriului flamand. Presiunile
locale ale nutrienţi şi în principal vulnerabilitatea apelor din pânza freatică joacă un rol
important.

Evoluţia calităţii apelor de suprafaţă

Într-o abordare simplă, evoluţia calităţii apelor de suprafaţă poate fi monitorizată prin
calcularea concentraţiile medii pentru fiecare an consecutiv. În tabelul următor,
concentraţiile medii din fiecare iarnă au fost mai întâi calculate pentru fiecare punct de
monitorizare, după care mediile mediilor au fost calculate. În acest fel, fiecare punct de
prelevare a probelor este luat în considerare, independent de numărul de probe pentru
fiecare locaţie.

1999- 2000- 2001- 2002- 2003- 2004- 2005- 2006-

an
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
mg
35,7 31,9 28,3 25,0 24,6 26,2 27,0 26,9
NO3/l

Cifrele de mai sus ilustrează faptul că o îmbunătăţire semnificativă a început să aibă loc,
valorile medii scăzând considerabil. În timp ce în iarna anului 1999-2000 aproximativ
59% din toate punctele de prelevare nu sunt conforme cu norma Directivei Nitraţilor,
acest procent a scăzut la 49% în iarna anului 2000-2001, şi chiar mai mult în următorii
ani (41% în 2001-2002 şi 32% în perioada 2002-2003).
Cu toate acestea, această tendinţă favorabilă a fost întreruptă în 2003-2004, când
procentul a crescut din nou la 45% şi a rămas la un nivel similar de atunci. Acelaşi lucru
este valabil şi pentru concentraţiile medii. Prin urmare, este cu siguranţă prea devreme
pentru a vorbi de o îmbunătăţire sistematică a situaţiei.
În special în bazinele hidrografice ale râurilor Yser şi Leie din Flandra de vest, poluarea
cu nitraţi rămâne problematică. Un audit al punctelor de prelevare a probelor, cu cele mai
mari concentraţii relevă faptul că concentraţiile maxime apar în perioada de vară. Acestea
sunt legate de utilizarea îngrăşămintelor minerale în horticultură şi de evacuărilor de ape
uzate de la sere.

Perspective (Orizont 2030)

În studiul său de recunoaștere 2030, Agenţia de Mediu Flamandă VMM prevede că

evoluţia politicii prinvind preţurile şi gunoiul de grajd va duce la o scădere suplimentară a
numărului de bovine. Productia de porcine şi păsări va rămâne la nivelul din prezent,
datorită tehnicilor de prelucrare a gunoiului de grajd. Acest lucru va duce la o scădere a
emisiilor de gaze cu efect de seră, acidifianţi şi praf fin. Emisiile ar scădea chiar şi cu mai
mult de 15%, odată cu reducerea în continuare a numărului de animale şi cu măsurile
suplimentare de mediu în ceea ce privește creşterea animalelor şi horticultura în sere.
Studiul conchide de asemenea că doar o politică mai strictă a gunoiului de grajd va
permite deplina conformitate cu obiectivele Directivei Cadru pentru Apă. Agricultura pe
solurile erodate şi în apropierea cursurilor de apă ar trebui să fie compatibilă, mai mult
decât în prezent, cu obiectivele de dezvoltare a protecţiei mediului. Acest lucru ar
conduce automat la emisii reduse în aer şi apă, cu excepţia particulelor de praf fin.

Angajamente internaţionale asociate

Belgia (şi, prin urmare, Flandra) este semnatară la un număr de acorduri multinaţionale
de mediu şi iniţiative, care majoritatea vizează protecţia resurselor marine şi includ
gestionarea nutrienţilor în mediul marin. Belgia participă activ în următoarele iniţiative.

Tabelul: iniţiative internaţionale în ceea ce priveşte managementul nutrienţilor

International Initiative Website
OSPAR (Oslo Paris Convention - North- http://www.ospar.org/
East Atlantic)
North Sea Commission http://www.northsea.org
OECD http://www.oecd.org/

Convenţiile OSPAR
Convenţia pentru protecţia mediului marin din regiunea de nord-est a Oceanului Atlantic
(cunoscut sub numele de "Convenţia OSPAR") este baza pentru legislaţiile naţionale care
reglementează deversarea de substanţe poluante în apele teritoriale ale statelor semnatare
OSPAR: Belgia, Danemarca (incluzând, pentru aceste scopuri, provincia autonomă a
Insulelor Feroe), Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Irlanda, Olanda, Norvegia,
Portugalia, Spania, Suedia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord. Reglementările OSPAR acoperă astfel toate statele de coastă din Europa de
Vest. Comunitatea Europeană este, de asemenea, semnatară, la fel cum sunt şi
Luxemburg şi Elveţia. Munca în cadrul Convenţiei este gestionată de către Comisia
OSPAR, alcătuită din reprezentanţi ai guvernelor din 15 părţi contractante şi Comisia
Europeană, care reprezintă Comunitatea Europeană.
Convenţia OSPAR a combinat şi actualizat Convenţia din 1972 de la Oslo privind
deversarea deşeurilor în mare şi Convenţia de la Paris din 1974 privind sursele de uscat
ale poluării marine. În conformitate cu Convenţia, toate părţile contractante trebuie să ia
toate măsurile posibile pentru a elimina poluarea. Acestea trebuie să ia măsurile necesare
pentru a proteja, sau în cazul în care este posibil, pentru a restabili zona maritimă în urma
efectelor adverse ale activităţilor umane. Activitatea în cadrul Convenţiei este ghidată de
Declaraţiile Ministeriale şi Declaraţiile făcute la adoptarea Convenţiei şi la reuniunile
ministeriale ale Comisiei OSPAR. Activitatea aplică managementului activităților umane
abordarea ecosistemică şi este organizată în conformitate cu şase strategii: protecţia şi
conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor marine; eutrofizarea; substanţe periculoase;
industria extracţiei de hidrocarburi din zona costieră ; substanţe radioactive; şi
monitorizare şi evaluare. Compuşii organici ai fosforului şi fosforul elementar sunt
enumerate ca necesitând un control strict, dar acestea sunt considerate mai puţin nocive
decât substanţele periculoase şi mai uşor de făcut inofensiv prin procese naturale.
Ca parte a OSPAR, angajamente au fost făcute pentru a reduce aportul de nutrienţi în
mare cu 50% începând cu anul de referinţă 1985 (PARCOM 88 / 2 & 89 / 4
recomandări). Măsuri pentru a atinge acest scop sunt prevăzute într-un program
coordonat de reducere a nutrienţilor. Intrările de azot au scăzut cu doar 20% între 1985 şi
anul 2000, în timp ce tinta pentru reducerile de fosfor a fost satisfăcută integral (o scădere
de aproape 60%). În ambele cazuri, în principal sursele industriale au fost cele care au
căzut. Reduceri remarcabile ale inputurilor gospodărești au fost realizate, în special în
ceea ce priveşte fosforul. Ca răspuns la contribuţia semnificativă a agriculturii la poluarea
difuză, recomandarea 92 / 7 se ocupă cu reducerea aportului de nutrienti din agricultură
în zonele în care aceste intrări pot, direct sau indirect, genera poluare. Mai precis trebuie
reduse procesele de pierdere a P prin levigare, scurgere la suprafaţă şi eroziune, precum şi
deversările de deşeuri agricole provenite de la ferme.
Există o Procedură Armonizată de Raportare în ceea ce priveşte Nutrienţii (HARP) în
scopul de a monitoriza şi a evalua progresele înregistrate de implementarea în legislaţia
naţională din ţările semnatare. Lipsa măsurătorilor directe şi decalajul de timp dintre
aplicarea masurilor privind reducerea emisiilor de la agricultură la zona maritimă şi
efectele acestora necesită utilizarea bilanturilor de nutrienti. Bilanturile de nutrienti cu
referire la azot şi fosfor sunt considerate ca fiind instrumente utile pentru a evalua
eficacitatea măsurilor de reducere a nutrienţilor luate în cadrul sectorului
agricol. Calcularea regulata a bilanturilor de nutrienti proveniti din agricultura la nivel
national (sau, după caz, regional) oferă o estimare de ansamblu a excedentului din
producţia agricolă. Modificările de-a lungul anilor a excedentului furnizeaza o estimare
generală a efectelor obţinute prin măsurile luate.
În 1998, OSPAR si-a definit strategia sa pentru lupta împotriva eutrofizării, al cărui scop
este acela de a atinge şi menţine un mediu marin sănătos unde fenomenul de eutrofizare
nu se mai manifesta. Aplicarea acestei strategii este legata de "procedura comună"
utilizată pentru a determina starea de eutrofizare a zonei maritime. Eutrofizarea mediului
marin este cauzată de producţia excesivă de azot şi fosfor din mai multe surse, inclusiv
agricultură, industrie şi gospodarii, precum şi de la depunerile atmosferice de NOx
provenite de la navele maritime, care pot da naştere la dezvoltarea excesiva a algelor şi
scaderea nivelului de oxigen din apele bentonice. O evaluare comună şi un program de
monitorizare au ca scop monitorizarea şi evaluarea stării de sănătate a mediului marin
prin măsurători repetate ale calitatii apei, sedimentelor şi organismelor; activităţile umane
care il afectează şi eficacitatea măsurilor şi acţiunilor întreprinse pentru protectia
mediului marin.

Comisia Marii Nordului. Conferinţe

Prima Conferinta Internationala privind protecţia Mării Nordului a avut loc la Bremen in
anul 1984 cu participarea Belgiei, Danemarcei, Franţei, Germaniei, Olandei, Norvegiei,
Suediei, Regatului Unit şi Comisiei Europeane. Scopul a fost de a oferi un impuls politic
pentru intensificarea activităţii în cadrul organismelor internaţionale şi pentru a asigura
punerea în aplicare mai eficientă a normelor internaţionale în vigoare referitoare la
mediul marin, în toate statele din Marea Nordului. Conferinţa de la Bremen din 1984 a
fost urmată de Conferinţa de la Londra în 1987, Conferinţa de la Haga în 1990,
Conferinţa Esbjerg în 1995 şi Conferinţa Bergen în 2002. O scurtă trecere în revistă
prezinta deciziile privitoare la emisiile de nutrienti şi fosfor din surse agricole.
Declaraţia de la Bremen a subliniat importanţa Mării Nordului ca un ecosistem important
şi de neînlocuit. Scopul a fost de a face o declaraţie politică, care, din perspectiva Marii
Nordului, sa stimuleze şi să functioneze în continuare in cadrul convenţiilor si
regulamentelor internaţionale existente. Un raport complet privind starea de calitate
(QSR) a mediului din Marea Nordului a fost pregătită în vederea următoarei conferinţe.
La Londra, Grupul Operativ al Marii Nordului (NSTF) a fost instituit pentru a organiza
un program coordonat ştiinţific care sa conduca, într-o perioadă de timp rezonabilă, la o
declaraţie completă a modelelor de circulaţie, intrărilor şi dispersiei contaminanţilor,
condiţiilor ecologice şi efectelor activităţilor umane în Marea Nordului. Obiectivul
specific a fost stabilit la o reducere cu 50% a intrărilor de fosfor şi azot in acele zone ale
Mării Nordului unde astfel de inputuri sunt susceptibile de a genera poluare. Au fost
formulate măsuri specifice privind modul în care aceste obiective pot fi îndeplinite de
către sectorul agricol.
Conferinţa de la Haga a avut ca scop revizuirea implementarii deciziilor luate in
conferintele anterioare şi clarificarea deciziilor politice în termeni măsurabili. Alte măsuri
concrete au fost luate pentru a atenua eutrofizarea, în special prin măsuri luate în sectorul
agricol, care au vizat o relaţie acceptabila din punct de vedere ecologic intre nevoile
culturilor şi cantitatea de substanţe nutritive aplicate.
Conferinţa Esbjerg a subliniat importanţa angajamentului de a reduce inputurile de
fosfor. Norma de reducere de 50% a fost realizata de toate statele, cu excepţia
Franţei. Ţinta ambiţioasa stabilita in ceea ce priveste aportul de fosfor a fost aproape în
întregime îndeplinita, în timp ce obiectivul de reducere a aportului de azot a fost mai
dificil de îndeplinit din cauza dificultăţilor deosebite în ceea ce priveste reducerile de
nutrienţi din agricultura. Pentru statele membre ale CE, Planurile naţionale de Acţiune
conforme cu directiva nitraţilor si măsurile de agromediu necesita scheme de optimizare
pentru a se atinge obiectivele proiectate.
La Conferinţa de la Bergen, miniştrii si-au luat angajamentul de a implementa integral
Directiva Nitraţilor, Directiva privind apele uzuale orasenesti, precum şi Directiva Cadru
pentru Apa sau măsurile echivalente, la nivel naţional şi angajamentul de a îndeplini
obiectivul strategiei OSPAR de combatere a eutrofizării, şi anume de a realiza până în
2010 un mediu marin sănătos, fara fenomene de eutrofizare.

OECD
În cadrul iniţiativei sale de a dezvolta o serie de indicatori de agromediu, OCDE lucrează
în prezent la un sistem de a calcula bilanturile de azot şi fosfor. Bilanturile urmeaza să fie
calculate la numai la nivel naţional, prin urmare fiind mai puţin relevante pentru Belgia,
având în vedere diferenţele mari la scara regionala.
  Lista integrala a actelor normative care cuprind precizari
aplicabile implementarii Directivei Nitratilor in Romania

Lista integrala a actelor normative care cuprind precizari de interes pentru implementarea
Directivei Nitrati a fost elaborata prin utilizarea aplicatiei Lex Expert – Legislatia
Romaniei realizata de Compania de Informatica Neamt- Piatra Neamt.

Documentele au fost selectionate pe baza cautarilor utilizind cuvinte cheie legate de

problemática Directivei Nitrati. Documente aditionale au fost apoi selectate in urma
analizei textelor legislative pe baza referintelor din acestea.

Varianta furnizata de aplicatia informatica este actualizata pe baza actelor normative

corectoare adoptate ulterior actului de baza.
Astfel, forma utilizata pentru Legea apelor 107/1996 cuprinde toate adaugarile si
modificarile efectuate prin actele legislative ulterioare:
- Hotărârea Guvernului nr. 83/1997, abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 948/1999;
- Hotărârea Guvernului nr. 948/1999;
- Legea nr. 192/2001, cu modificările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002*, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 404/2003 şi modificată ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
73/2005;
- Legea nr. 404/2003;
- Legea nr. 310/2004;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.
400/2005;
- Legea nr. 112/2006;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2007, aprobată prin Legea nr. 161/2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2007
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2010

Toate textele actelor legislative selectionate cu toate modificarile si completarile

introduse prin acte legislative ulterioare sunt incluse pe suportul electronic atasat
prezentului raport atit ca fisiere individuale, cit si ca fisiere incluse in aplicatia de tip
workbook LegiNitrati.xls in care textul legislativ dorit poate fi apelat prin dubla apasare a
mouse-ului in dreptul icoanei respective.

In Anexa 1 sunt incluse articolele si/sau anexele din fiecare act care prezinta importanta
pentru implementarea Directivei Nitrati.

In tabelul urmator este prezentata lista actelor legislative selectate in ordinea cronologica
a emiterii textului de baza.
Tip Nr Data Titlu Emitent Monitor oficial
Lege 18 2/19/1991 Legea fondului funciar Parlament 1/05.01.1998

Hotarire 786 12/30/1993 Aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor de Guvern 48/24.02.1994
terenuri care intra in perimetrele de ameliorare, precum si
componenta, functionarea si atributiile comisiilor de
specialisti constituite pentru delimitarea perimetrelor de
ameliorare
Hotarire 127 3/30/1994 Stabilirea si sanctionarea unor contraventii la normele Guvern 94/12.04.1994
pentru protectia mediului inconjurator
Lege 14 2/24/1995 Ratificarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si Parlament 41/27.02.1995
utilizarea durabila a fluviului Dunarea (conventia pentru
protectia fluviului Dunarea)
Lege 107 9/25/1996 Legea Apelor Parlament 244/08.10.1996

Ordin 811 9/6/1999 Aprobarea Procedurii de notificare Ministerul Apelor, 572bis/21.11.1999

Padurilor si Protectiei
Mediului
Hotarire 472 6/9/2000 Unele masuri de protectie a calitatii resurselor de apa Guvern 272/15.06.2000

Hotarire 964 10/13/2000 Aprobarea Planului de actiune pentru protectia apelor Guvern 526/25.10.2000
impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole
Hotarire 1212 11/29/2000 Aprobarea regulamentului de organizare si functionare a Guvern 644/11.12.2000
comitetelor de bazin

Ordin 452 5/4/2001 Aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Ministerul Apelor si 296/06.06.2001
Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de Protectiei Mediului
actiune pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati
proveniti din surse agricole
Ordin 223 5/28/2002 Aprobarea Metodologiei intocmirii studiilor pedologice si Ministerul Agriculturii, 598/13.08.2002
agrochimice, a Sistemului National si judetean de Alimentatiei si Padurilor
monitorizare sol-teren pentru agricultura
Lege 458 7/8/2002 Calitatea apei potabile Parlament 552/29.07.2002

Lege 444 7/8/2002 Aprobarea OG 38/2002 privind intocmirea si finantarea Parlament 531/22.072002
studiilor pedologice si agrochimice

Ordin 860 9/26/2002 Aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra Ministerul Apelor si 52/30.01.2003
mediului si de emitere a acordului de mediu Protectiei Mediului

Ordin 1182 12/18/2002 Aprobarea Metodologiei de gestionare si furnizare a Ministerul Apelor si 331/15.05.2003
informatiei privind mediul, detinuta de autoritatile publice Protectiei Mediului
pentru protectia mediului
Ordin 439 5/21/2002 Aprobarea organizării acţiunii de voluntariat în domeniul Ministerul Apelor si Protectiei Mediului
protecţiei mediului
Hotarire 548 5/17/2003 Atributiile Ministerului Agriculturii ca minister coordonator al Guvern 365/29.05.2003
Programului de realizare a Sistemului National al perdelelor
forestiere
Ordin 1069 12/18/2003 Aprobarea Meodologiei cu privire la desfasurarea Ministerul Agriculturii, 44/20.01.2004
activitatilor specifice de gospodarire a apelor Padurilor, Apelor si
Mediului
Ordin 1072 12/19/2003 Aprobarea organizarii monitoringului suport national integrat Ministerul Agriculturii, 71/28.01.2004
de supraveghere pentru reducerea aportului de poluanti Padurilor, Apelor si
proveniti din surse agricole Mediului
Hotarire 898 6/10/2004 Aprobarea instructiunilor privind exploatarea apelor Guvern 598/02.07.2004
subterane si a zonelor de interfata dintre apele dulci si cele
sarate
Hotarire 974 6/15/2004 Aprobarea Normelor de supraveghere si monitorizare a Guvern 669/26.07.2004
calitatii apei potabile si a procedurii de autorizare sanitara a
productiei de apei potabile
Lege 310 6/28/2004 Modificarea si completarea Legii Apelor nr.107/1996 Parlament 584/30.06.2004
Hotarire 1331 8/19/2004 Modificarea HG 477/1990 privind unele masuri pentru Guvern 806/01/09.2004
imbunatatirea activitatii directiilor generale pentru agricultura
si industrie alimentara judetene si a municipiului Bucuresti,
precum si a altor unitati agricole
Hotarire 1375 8/26/2004 Infiintarea, organizarea si functionarea Institutului National Guvern 830/09.09.2004
de Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului - ICPA

Ordin 50 1/14/2004 Stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Guvern

Regulamentului (CE) nr. 761/2001 care permite participarea
voluntară a organizaţiilor la schema comunitară de eco-
management şi audit (EMAS)
Hotarire 1076 7/8/2004 Stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru Guvern
planuri şi programe

Ordonanta urgenta 152 11/10/2005 Prevenirea şi controlul integrat al poluării

Ordin 242 3/26/2005 Aprobarea organizarii Sistemului national de monitoring Ministerul Mediului si 471/03.06.2005
integrat al solului, de supraveghere si control pentru Gospodaririi Apelor
reducerea aportului de poluanti
Ordin 249 3/26/2005 Infiintarea Centrului National de coordonare, informare, Ministerul Mediului si 296/08.04.2005
reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici Gospodaririi Apelor
disponibile si de comunicare cu Biroul European pentru
Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii si cu Forumul
European de informare
Ordin 296 4/11/2005 Aprobarea Programului cadru de actiune pentru elaborarea Ministerul Mediului si 529/22.06.2005
programelor de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu Gospodaririi Apelor
nitrati din surse agricole
Hotarire 351 4/21/2005 Aprobarea Programului de eliminare treptata a evacuarilor, Guvern 428/20.05.2005
emisiilor si pierderilor de substante prioritar periculoase
Hotarire 459 5/19/2005 Reorganizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului 462/31.05.2005

Hotarire 878 7/28/2005 Accesul publicului la informatia privind mediul Guvern 760/22.08.2005

Hotarire 930 8/11/2005 Aprobarea Normelor speciale privind caracterul si marimea Guvern 800/02.09.2005
zonelor de protectie sanitara si hidrogeologica

Hotarire 1176 9/19/2005 Aprobarea Statutului de organizare si functionare a Guvern 937/20.10.2005

Administratiei Nationale "Apele Romane"

Ordin 1012 10/19/2005 Aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces la Ministerul Mediului si 978/03.11.2005
informatiile de interes public privind gospodarirea apelor Gospodaririi Apelor

Ordin 1037 10/25/200 Modificarea Ordinului 860/2002 pentru aprobarea Ministerul Mediului si 985/07.11.2005
5 Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de Gospodaririi Apelor
emitere a acordului de mediu
Ordin 1044 10/27/2005 Aprobarea Procedurii privind consultarea utilizatorilor de Ministerul Mediului si 984/07.11.2005
apa, riveranilor si publicului la luarea deciziilor in domeniul Gospodaririi Apelor
gospodaririi apelor
Hotarire 1360 11/10/2005 Modificarea HG 964/2000 privind aprobarea Planului pentru Guvern 1061/28.11.2005
protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse
agricole
Ordin 1182 11/22/2005 Aprobarea Codului de bune practici agricole pentru Ministerul Mediului si 224/13.03.2006
protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse Gospodaririi Apelor
agricole
Ordin 1245 12/7/2005 Aprobarea metodologiei de realizare a registrului zonelor Ministerul Mediului si 44/18.01.2006
protejate Gospodaririi Apelor

Ordonanta Urgenta 195 12/22/2005 Protecţia mediului

Ordin 15 1/11/2006 Aprobarea Procedurii de suspendare temporara a Ministerul Mediului si 108/03.02.2006
autorizatiei de gospodarire a apelor si a Procedurii de Gospodaririi Apelor
modificare sau de retragere a avizelor si autorizatiilor de
gospodarire a apelor
Ordin 31 1/13/2006 Aprobarea Manualului pentru modernizarea si dezvoltarea Ministerul Mediului si 234/15.03.2006
Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din Romania Gospodaririi Apelor

Ordin 117 2/2/2006 Aprobarea manualului privind aplicarea procedurii de Ministerul Mediului si 186/27.02.2006
realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe Gospodaririi Apelor

Hotarire 564 4/26/2006 Cadrul de realizare a participarii publicului la elaborarea Guvern 406/10.05.2006
anumitor planuri si programe in legatura cu mediul

Lege 112 5/4/2006 Modificarea si completarea Legii Apelor nr.107/1996 Parlament 413/12.05.2006

Ordin 444 5/8/2006 Modificarea Ordinului 50/2004 privind stabilirea procedurii Ministerul Mediului si 424/17.05.2006
de organizare si coordonare a schemelor de management Gospodaririi Apelor
de mediu si audit
Ordin 479 5/16/2006 Aprobarea Metodologiei si chestionarelor de raportare a Ministerul Mediului si 619/18.07.2006
datelor din domeniul apei Gospodaririi Apelor

Hotarire 695 5/31/2006 Organizarea si gestionarea sistemului informational pentru Guvern 486/05.06.2006
agricultura si silvicultura

Ordin 661 6/28/2006 Aprobarea Normativului de continut al documentatiilor Ministerul Mediului si 658/31.07.2006
tehnice de fundamentare necesare obtinerii avizului de Gospodaririi Apelor
gospodarire a apelor
Ordin 662 6/28/2006 Aprobarea Procedurii si a competentelor de emitere a Ministerul Mediului si 661/01.08.2006
avizelor si autorizatiilor de gospodariire a apelor Gospodaririi Apelor

Lege 265 6/29/2006 Aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. Parlamentul 586/06.07.2006
195/2005 privind protectia mediului
Ordin 963 9/13/2006 Modificarea Ordinului 439/2002 pentru aprobarea Ministerul Mediului si 812/03.10.2006
organizarii actiunii de voluntariat in domeniul protectiei Gospodaririi Apelor
mediului
Ordin 995 9/21/2006 Aprobarea listei planurilor si programelor care intra sub Ministerul Mediului si 812/03.10.2006
incidenta HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de Gospodaririi Apelor
realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe
Ordin 1234 11/14/2006 Aprobarea Codului de bune practici de ferma Ministerul Mediului si 15/10.01.2007
Gospodaririi Apelor
Ordin 1258 11/20/2006 Aprobarea metodologiei si a instructiunilor tehnice pentru Ministerul Mediului si 17bis/10.01.2007
elaborarea schemelor directoare Gospodaririi Apelor

Hotarire 1879 12/21/2006 Aprobarea Programului National pentru reducerea Guvern 27/16.01.2007
progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot,
compusi volatili si amoniac
Ordin 1387 12/31/2006 Procedura de participare a publicului la elaborarea Ministerul Mediului si 91/05.02.2007
programelor de actiune pentru zonele vulnerabile la Gospodaririi Apelor
poluarea cu nitrati din surse agricole
Hotarire 210 2/28/2007 Modificarea si completarea unor acte normative care Guvern 187/19.03.2007
transpun acquis-ul comunitar in domeniul protectiei nediului

Hotarire 316 3/28/2007 Aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Guvern 234/04.04.2007

Consiliului interministerial al apelor

Ordin 344 4/26/2007 Aprobarea Normelor tehnice privind modul de completare a Ministerul Agriculturii si 569/20.08.2007
registrului agricol pentru perioada 2007-2011 Dezvoltarii Rurale

Hotarire 483 5/23/2007 Aprobarea Hotaririlor de aplicare a Acordului dintre Guvern 529/06.08.2007
Romania si Ungaria privind colaborarea pentru protectia si
utilizarea apelor de frontiera
Lege 181 6/12/2007 Infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Parlamentul 412/20.06.2007
Zonei Montane

Ordonanta Urgenta 68 6/28/2007 Raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si Guvern 446/29.06.2007

repararea prejudiciului asupra mediului

Ordin 1798 11/19/2007 Aprobarea Procedurii de emitere a autorizatiei de mediu Ministerul Mediului si 808/27.11.2007
Dezvoltarii Durabile
Hotarire 1408 11/19/2007 Modalitatile de investigare si evaluare a poluarii solului si Guvern 802/23.11.2007
subsoului

Hotarire 1403 11/19/2007 Refacerea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele Guvern 804/26.11.2007
terestre au fost afectate

Ordin 83 10/2/2008 Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Autoritatea Sanitar 765/13.11.2008

Programului actiunilor privind identificarea si inregistrarea Veterinara si pentru
porcinelor, ovinelor si caprinelor Siguranta Alimentelor
Ordin 85 10/6/2008 Aprobarea Normei sanitar-veterinare privind sistemul de Autoritatea Sanitar 688/09.10.2008
identificare si inregistrare a suinelor Veterinara si pentru
Siguranta Alimentelor
Ordin 1472 11/18/2008 Aprobarea formularului tip al procesului-verbal de Ministerul Mediului si 793/26.11.2008
constatare a contraventiilor pentru nerespectarea legislatiei Dezvoltarii Durabile
in domeniul protectiei mediului
Ordin 1552 12/3/2008 Aprobarea Listei localitatilor pe judete unde exista surse de Ministerul Mediului si 851/18.12.2008
nitrati din activitati agricole Dezvoltarii Durabile

Hotarire 53 1/29/2009 Aprobarea Planului National de protectie a apelor subterane Guvern 96/18.02.2009
impotriva poluarii si deteriorarii

Hotarire 112 2/18/2009 Organizarea si functionarea Garzii Nationale de Mediu Guvernul 128/02/03/2009

Hotarire 445 4/8/2009 Evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private Guvernul 481/13.07.2009
asupra mediului

Ordin 464 4/21/2009 Aprobarea Normelor Tehnice privind organizarea si Ministerul Mediului 311/12.05.2009
desfasurarea activitatilor de control si inspectie in domeniul
protectiei mediului
 Cuvinte cheie pentru caracterizarea actelor normative

Actele normative au fost au fost grupate in functie de mai multe criterii in vederea
analizei lor din punctul de vedere al eficientei pentru atingerea obiectivelor
implementarii Directivei Nitrati.
Criteriile utilizate pentru gruparea actelor normative au fost:

 Tipul legii :
1. Lege cadru
2. Lege generala de protectie a mediului
3. Lege de reglementare a unor activitati specifice protectiei mediului
4. Lege orientata pentru implementarea Directivei Nitrati
5. Legi de organizare si functionare a unor institutii
6. Legi specifice altor domenii de activitate care insa pot fi utilizate in activitatile
de implementare a Directivei Nitrati

 Modul de aplicare pentru Directiva Nitrati :

1. Necesita elaborarea unor instructiuni specifice sau regulamente in vederea
aplicarii
2. Include masurile / reglementarile necesare aplicarii

 Relevanta pentru Directiva Nitrati:

1. foarte mica
2. mica
3. medie
4. mare
5. foarte mare

 Daca a fost aplicata pentru actiuni specifice Directivei Nitrati:

1. Da
2. Nu
3. Partial

In tabelul urmator este prezentata gruparea actelor normative in functie de criteriile

mentionate. Legile au fost ordonate in functie de criteriul de relevanta pentru
Directiva Nitrati (de la relevata “foarte mare”, descrescator pina la relevata “foarte
mica”) si de tipul de lege.
 Tip Nr Data Titlu Emitent Tip Lege Mod de Relevanta Daca a fost
aplicare pentru DN aplicata
pentru DN pentru
actiuni
specifice
DN
Ordin 31 1/13/2006 Aprobarea Manualului pentru modernizarea si Ministerul 2 2 5 1
dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat Mediului si
al Apelor din Romania Gospodaririi
Apelor
Ordin 117 2/2/2006 Aprobarea manualului privind aplicarea Ministerul 2 2 5 1
procedurii de realizare a evaluarii de mediu Mediului si
pentru planuri si programe Gospodaririi
Apelor
Hotarire 187 12/21/2006 Aprobarea Programului National pentru Guvern 2 2 5 1
9 reducerea progresiva a emisiilor de dioxid de
sulf, oxizi de azot, compusi volatili si amoniac

Ordin 125 11/20/2006 Aprobarea metodologiei si a instructiunilor Ministerul 3 1 5 1

8 tehnice pentru elaborarea schemelor Mediului si
directoare Gospodaririi
Apelor
Ordin 124 12/7/2005 Aprobarea metodologiei de realizare a Ministerul 3 2 5 1
5 registrului zonelor protejate Mediului si
Gospodaririi
Apelor
Hotarire 564 4/26/2006 Cadrul de realizare a participarii publicului la Guvern 3 2 5 1
elaborarea anumitor planuri si programe in
legatura cu mediul
Ordin 995 9/21/2006 Aprobarea listei planurilor si programelor care Ministerul 3 2 5 1
intra sub incidenta HG 1076/2004 privind Mediului si
stabilirea procedurii de realizare a evaluarii Gospodaririi
de mediu pentru planuri si programe Apelor
Ordin 155 12/3/2008 Aprobarea Listei localitatilor pe judete unde Ministerul 3 2 5 1
2 exista surse de nitrati din activitati agricole Mediului si
Dezvoltarii
Durabile
Hotarire 964 10/13/2000 Aprobarea Planului de actiune pentru Guvern 4 2 5 1
protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati
din surse agricole
Ordin 138 12/31/2006 Procedura de participare a publicului la Ministerul 4 2 5 1
7 elaborarea programelor de actiune pentru Mediului si
zonele vulnerabile la poluarea cu nitrati din Gospodaririi
surse agricole Apelor
Hotarire 137 8/26/2004 Infiintarea, organizarea si functionarea Guvern 5 2 5 1
5 Institutului National de Pedologie, Agrochimie
si Protectia Mediului - ICPA
Ordin 249 3/26/2005 Infiintarea Centrului National de coordonare, Ministerul 5 2 5 1
informare, reactualizare a ghidurilor privind Mediului si
cele mai bune tehnici disponibile si de Gospodaririi
comunicare cu Biroul European pentru Apelor
Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii si
cu Forumul European de informare
Hotarire 117 9/19/2005 Aprobarea Statutului de organizare si Guvern 5 2 5 1
6 functionare a Administratiei Nationale "Apele
Romane"
Hotarire 316 3/28/2007 Aprobarea Regulamentului de organizare si Guvern 5 2 5 1
functionare a Consiliului interministerial al
apelor
Hotarire 112 2/18/2009 Organizarea si functionarea Garzii Nationale Guvernul 5 2 5 1
de Mediu
Hotarire 695 5/31/2006 Organizarea si gestionarea sistemului Guvern 3 2 5 2
informational pentru agricultura si silvicultura
Hotarire 483 5/23/2007 Aprobarea Hotaririlor de aplicare a Acordului Guvern 3 1 5 2
dintre Romania si Ungaria privind colaborarea
pentru protectia si utilizarea apelor de
frontiera
Hotarire 445 4/8/2009 Evaluarea impactului anumitor proiecte Guvernul 3 2 5 2
publice si private asupra mediului
Ordin 107 12/19/2003 Aprobarea organizarii monitoringului suport Ministerul 4 1&2 5 2
2 national integrat de supraveghere pentru Agriculturii,
reducerea aportului de poluanti proveniti din Padurilor, Apelor
surse agricole si Mediului
Ordin 242 3/26/2005 Aprobarea organizarii Sistemului national de Ministerul 4 1&2 5 2
monitoring integrat al solului, de Mediului si
supraveghere si control pentru reducerea Gospodaririi
aportului de poluanti Apelor
Ordin 296 4/11/2005 Aprobarea Programului cadru de actiune Ministerul 4 2 5 2
pentru elaborarea programelor de actiune in Mediului si
zone vulnerabile la poluarea cu nitrati din Gospodaririi
surse agricole Apelor

Hotarire 133 8/19/2004 Modificarea HG 477/1990 privind unele Guvern 5 2 5 2

1 masuri pentru imbunatatirea activitatii
directiilor generale pentru agricultura si
industrie alimentara judetene si a municipiului
Bucuresti, precum si a altor unitati agricole

Ordin 83 10/2/2008 Aprobarea Normelor metodologice de Autoritatea 6 2 5 2

aplicare a Programului actiunilor privind Sanitar Veterinara
identificarea si inregistrarea porcinelor, si pentru
ovinelor si caprinelor Siguranta
Alimentelor
Ordin 85 10/6/2008 Aprobarea Normei sanitar-veterinare privind Autoritatea 6 2 5 2
sistemul de identificare si inregistrare a Sanitar Veterinara
suinelor si pentru
Siguranta
Alimentelor
Ordin 118 11/22/2005 Aprobarea Codului de bune practici agricole Ministerul 3 2 5 3
2 pentru protectia apelor impotriva poluarii cu Mediului si
nitrati din surse agricole Gospodaririi
Apelor
Ordin 123 11/14/2006 Aprobarea Codului de bune practici de ferma Ministerul 3 2 5 3
4 Mediului si
Gospodaririi
Apelor
Ordin 344 4/26/2007 Aprobarea Normelor tehnice privind modul de Ministerul 3 2 5 3
completare a registrului agricol pentru Agriculturii si
perioada 2007-2011 Dezvoltarii Rurale
Ordonanta 68 6/28/2007 Raspunderea de mediu cu referire la Guvern 3 2 5 3
Urgenta prevenirea si repararea prejudiciului asupra
mediului
Ordin 452 5/4/2001 Aprobarea Regulamentului de organizare si Ministerul Apelor 4 2 5 3
functionare a Comisiei si a Grupului de sprijin si Protectiei
pentru aplicarea Planului de actiune pentru Mediului
protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati
proveniti din surse agricole
Lege 14 2/24/1995 Ratificarea Conventiei privind cooperarea Parlament 1 1 4 1
pentru protectia si utilizarea durabila a
fluviului Dunarea (conventia pentru protectia
fluviului Dunarea)
Lege 107 9/25/1996 Legea Apelor Parlament 1 1&2 4 1
Lege 458 7/8/2002 Calitatea apei potabile Parlament 1 2 4 1
Ordonanta 152 11/10/2005 Prevenirea şi controlul integrat al poluării 1 2 4 1
urgenta

Hotarire 930 8/11/2005 Aprobarea Normelor speciale privind Guvern 2 2 4 1

caracterul si marimea zonelor de protectie
sanitara si hidrogeologica
Ordin 860 9/26/2002 Aprobarea procedurii de evaluare a Ministerul Apelor 3 2 4 1
impactului asupra mediului si de emitere a si Protectiei
acordului de mediu Mediului
Ordin 439 5/21/2002 Aprobarea organizării acţiunii de voluntariat în Ministerul Apelor 3 2 4 1
domeniul protecţiei mediului si Protectiei
Mediului
Hotarire 121 11/29/2000 Aprobarea regulamentului de organizare si Guvern 5 2 4 1
2 functionare a comitetelor de bazin
Hotarire 974 6/15/2004 Aprobarea Normelor de supraveghere si Guvern 2 2 4 2
monitorizare a calitatii apei potabile si a
procedurii de autorizare sanitara a productiei
de apei potabile
Hotarire 459 5/19/2005 Reorganizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia 5 2 4 2
Mediului
Ordin 118 12/18/2002 Aprobarea Metodologiei de gestionare si Ministerul Apelor 3 2 4 3
2 furnizare a informatiei privind mediul, detinuta si Protectiei
de autoritatile publice pentru protectia Mediului
mediului
Ordin 662 6/28/2006 Aprobarea Procedurii si a competentelor de Ministerul 3 2 4 3
emitere a avizelor si autorizatiilor de Mediului si
gospodariire a apelor Gospodaririi
Apelor
Ordin 811 9/6/1999 Aprobarea Procedurii de notificare Ministerul Apelor, 3 2 3 1
Padurilor si
Protectiei
Mediului
Hotarire 472 6/9/2000 Unele masuri de protectie a calitatii resurselor Guvern 3 2 3 1
de apa
Ordin 101 10/19/2005 Aprobarea Procedurii privind mecanismul de Ministerul 3 2 3 1
2 acces la informatiile de interes public privind Mediului si
gospodarirea apelor Gospodaririi
Apelor
Ordin 104 10/27/2005 Aprobarea Procedurii privind consultarea Ministerul 3 2 3 1
4 utilizatorilor de apa, riveranilor si publicului la Mediului si
luarea deciziilor in domeniul gospodaririi Gospodaririi
apelor Apelor
Ordin 464 4/21/2009 Aprobarea Normelor Tehnice privind Ministerul 3 2 3 1
organizarea si desfasurarea activitatilor de Mediului
control si inspectie in domeniul protectiei
mediului
Lege 18 2/19/1991 Legea fondului funciar Parlament 1 2 3 2
Ordonanta 195 12/22/2005 Protecţia mediului 1 2 3 3
Urgenta
Ordin 106 12/18/2003 Aprobarea Meodologiei cu privire la Ministerul 2 2 3 3
9 desfasurarea activitatilor specifice de Agriculturii,
gospodarire a apelor Padurilor, Apelor
si Mediului
Ordin 15 1/11/2006 Aprobarea Procedurii de suspendare Ministerul 2 2 2 1
temporara a autorizatiei de gospodarire a Mediului si
apelor si a Procedurii de modificare sau de Gospodaririi
retragere a avizelor si autorizatiilor de Apelor
gospodarire a apelor
Hotarire 127 3/30/1994 Stabilirea si sanctionarea unor contraventii la Guvern 3 2 2 1
normele pentru protectia mediului inconjurator

Hotarire 878 7/28/2005 Accesul publicului la informatia privind mediul Guvern 3 2 2 1

Ordin 661 6/28/2006 Aprobarea Normativului de continut al Ministerul 3 2 2 1

documentatiilor tehnice de fundamentare Mediului si
necesare obtinerii avizului de gospodarire a Gospodaririi
apelor Apelor

Ordin 147 11/18/2008 Aprobarea formularului tip al procesului- Ministerul 3 2 2 1

2 verbal de constatare a contraventiilor pentru Mediului si
nerespectarea legislatiei in domeniul Dezvoltarii
protectiei mediului Durabile
Hotarire 786 12/30/1993 Aprobarea Regulamentului privind stabilirea Guvern 3 2 2 2
grupelor de terenuri care intra in perimetrele
de ameliorare, precum si componenta,
functionarea si atributiile comisiilor de
specialisti constituite pentru delimitarea
perimetrelor de ameliorare
Ordin 223 5/28/2002 Aprobarea Metodologiei intocmirii studiilor Ministerul 3 2 2 2
pedologice si agrochimice, a Sistemului Agriculturii,
National si judetean de monitorizare sol-teren Alimentatiei si
pentru agricultura Padurilor
Hotarire 898 6/10/2004 Aprobarea instructiunilor privind exploatarea Guvern 3 2 1 2
apelor subterane si a zonelor de interfata
dintre apele dulci si cele sarate
Hotarire 107 7/8/2004 Stabilirea procedurii de realizare a evaluării Guvern 3 2 1 2
6 de mediu pentru planuri şi programe
Hotarire 140 11/19/2007 Modalitatile de investigare si evaluare a Guvern 3 2 1 2
8 poluarii solului si subsoului
Hotarire 140 11/19/2007 Refacerea zonelor in care solul, subsolul si Guvern 3 2 1 2
3 ecosistemele terestre au fost afectate
Ordin 50 1/14/2004 Stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Guvern 5 2 1 2
prevederilor Regulamentului (CE) nr.
761/2001 care permite participarea voluntară
a organizaţiilor la schema comunitară de eco-
management şi audit (EMAS)
  Incadrarea actelor normative din Romania in scheme de tip DPSIR (Driving Forces-
Pressure-State-Impact-Response)

DPSIR este un concept de organizare a informaţiilor provenite din structuri privnd aspecte socio-economice,
politice si de mediu complexe. În prezent, conceptul este aplicat la scară largă pe plan internaţional, în mod
special pentru evaluarea actiunilor privind implementarea politicilor de mediu si dezvoltare durabila.
Conceptul are la bază relaţiile interactive cauză-efect dintre componentele sistemelor social, economic şi al
mediului, care sunt următoarele:

 Forţele motrice (Driving Forces) care afecteaza din exterior sistemul considerat
 Presiunile asupra mediului (ex: emisii cum ar fi pierderile de nutrienţi către apa subterană)
 Starea mediului (ex: calitatea apei din fântâni, râuri, lacuri aşa cum reiese din analize)
 Impactul asupra populaţiei, economiei, ecosistemelor, (ex: apă nepotabilă, eutrofizare etc.)
 Răspunsul societăţii (ex: protecţia bazinelor hidrografice, managementul nutrienţilor)

Figura 1: Prezentare generală a conceptului DPSIR

Actele legislative cu relevanta “mare” (cod 4) si “foarte mare” (cod 5) au fost grupate in functie de modul lor
de incadrare in cadrul unei scheme de tip DPSIR. Incadrarea a fost evaluata in functie de domeniul caruia se
adreseaza in principal respectivul act normativ.
Tabelul urmator prezinta gruparea actelor legislative in functie de elementele schemei DPSIR.
 Tip Nr Data Titlu Emitent DPSIR Tip Lege
Hotarire 1879 12/21/2006 Aprobarea Programului National pentru reducerea Guvern D 2
progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot,
compusi volatili si amoniac
Ordin 1245 12/7/2005 Aprobarea metodologiei de realizare a registrului zonelor Ministerul Mediului D 3
protejate si Gospodaririi
Apelor

Ordonanta 68 6/28/2007 Raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si Guvern D 3

Urgenta repararea prejudiciului asupra mediului
Ordin 296 4/11/2005 Aprobarea Programului cadru de actiune pentru elaborarea Ministerul Mediului D 4
programelor de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu si Gospodaririi
nitrati din surse agricole Apelor
Ordin 249 3/26/2005 Infiintarea Centrului National de coordonare, informare, Ministerul Mediului D 5
reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici si Gospodaririi
disponibile si de comunicare cu Biroul European pentru Apelor
Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii si cu Forumul
European de informare

Lege 14 2/24/1995 Ratificarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si Parlament D 1

utilizarea durabila a fluviului Dunarea (conventia pentru
protectia fluviului Dunarea)
Lege 107 9/25/1996 Legea Apelor Parlament D 1

Lege 458 7/8/2002 Calitatea apei potabile Parlament D 1

Ordonanta 152 11/10/2005 Prevenirea şi controlul integrat al poluării D 1

urgenta

Hotarire 930 8/11/2005 Aprobarea Normelor speciale privind caracterul si marimea Guvern D 2
zonelor de protectie sanitara si hidrogeologica

Ordin 117 2/2/2006 Aprobarea manualului privind aplicarea procedurii de Ministerul Mediului I 2
realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe si Gospodaririi
Apelor
Hotarire 445 4/8/2009 Evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private Guvernul I 3
asupra mediului
Ordin 995 9/21/2006 Aprobarea listei planurilor si programelor care intra sub Ministerul Mediului I+R 3
incidenta HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de si Gospodaririi
realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe Apelor

Ordin 860 9/26/2002 Aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra Ministerul Apelor si I+R 3
mediului si de emitere a acordului de mediu Protectiei Mediului

Ordin 344 4/26/2007 Aprobarea Normelor tehnice privind modul de completare a Ministerul P 3
registrului agricol pentru perioada 2007-2011 Agriculturii si
Dezvoltarii Rurale
Ordin 83 10/2/2008 Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Autoritatea Sanitar P 6
Programului actiunilor privind identificarea si inregistrarea Veterinara si pentru
porcinelor, ovinelor si caprinelor Siguranta
Alimentelor
Ordin 85 10/6/2008 Aprobarea Normei sanitar-veterinare privind sistemul de Autoritatea Sanitar P 6
identificare si inregistrare a suinelor Veterinara si pentru
Siguranta
Alimentelor
Hotarire 695 5/31/2006 Organizarea si gestionarea sistemului informational pentru Guvern P+S 3
agricultura si silvicultura
Ordin 31 1/13/2006 Aprobarea Manualului pentru modernizarea si dezvoltarea Ministerul Mediului S 2
Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din Romania si Gospodaririi
Apelor
Ordin 1552 12/3/2008 Aprobarea Listei localitatilor pe judete unde exista surse de Ministerul Mediului S 3
nitrati din activitati agricole si Dezvoltarii
Durabile
Hotarire 974 6/15/2004 Aprobarea Normelor de supraveghere si monitorizare a Guvern S+R 2
calitatii apei potabile si a procedurii de autorizare sanitara a
productiei de apei potabile

Ordin 1258 11/20/2006 Aprobarea metodologiei si a instructiunilor tehnice pentru Ministerul Mediului S+I 3
elaborarea schemelor directoare si Gospodaririi
Apelor
Hotarire 564 4/26/2006 Cadrul de realizare a participarii publicului la elaborarea Guvern R 3
anumitor planuri si programe in legatura cu mediul

Hotarire 483 5/23/2007 Aprobarea Hotaririlor de aplicare a Acordului dintre Guvern R 3

Romania si Ungaria privind colaborarea pentru protectia si
utilizarea apelor de frontiera
Ordin 1182 11/22/2005 Aprobarea Codului de bune practici agricole pentru Ministerul Mediului R 3
protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse si Gospodaririi
agricole Apelor
Ordin 1234 11/14/2006 Aprobarea Codului de bune practici de ferma Ministerul Mediului R 3
si Gospodaririi
Apelor
Hotarire 964 10/13/2000 Aprobarea Planului de actiune pentru protectia apelor Guvern R 4
impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole

Ordin 1387 12/31/2006 Procedura de participare a publicului la elaborarea Ministerul Mediului R 4

programelor de actiune pentru zonele vulnerabile la si Gospodaririi
poluarea cu nitrati din surse agricole Apelor
Ordin 1072 12/19/2003 Aprobarea organizarii monitoringului suport national integrat Ministerul R 4
de supraveghere pentru reducerea aportului de poluanti Agriculturii,
proveniti din surse agricole Padurilor, Apelor si
Mediului
Ordin 242 3/26/2005 Aprobarea organizarii Sistemului national de monitoring Ministerul Mediului R 4
integrat al solului, de supraveghere si control pentru si Gospodaririi
reducerea aportului de poluanti Apelor
Ordin 452 5/4/2001 Aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Ministerul Apelor si R 4
Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului Protectiei Mediului
de actiune pentru protectia apelor impotriva poluarii cu
nitrati proveniti din surse agricole

Hotarire 1375 8/26/2004 Infiintarea, organizarea si functionarea Institutului National Guvern R 5

de Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului - ICPA

Hotarire 1176 9/19/2005 Aprobarea Statutului de organizare si functionare a Guvern R 5

Administratiei Nationale "Apele Romane"
Hotarire 316 3/28/2007 Aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Guvern R 5
Consiliului interministerial al apelor
Hotarire 112 2/18/2009 Organizarea si functionarea Garzii Nationale de Mediu Guvernul R 5

Hotarire 1331 8/19/2004 Modificarea HG 477/1990 privind unele masuri pentru Guvern R 5
imbunatatirea activitatii directiilor generale pentru
agricultura si industrie alimentara judetene si a municipiului
Bucuresti, precum si a altor unitati agricole
Ordin 439 5/21/2002 Aprobarea organizării acţiunii de voluntariat în domeniul Ministerul Apelor si R 3
protecţiei mediului Protectiei Mediului
Ordin 1182 12/18/2002 Aprobarea Metodologiei de gestionare si furnizare a Ministerul Apelor si R 3
informatiei privind mediul, detinuta de autoritatile publice Protectiei Mediului
pentru protectia mediului
Ordin 662 6/28/2006 Aprobarea Procedurii si a competentelor de emitere a Ministerul Mediului R 3
avizelor si autorizatiilor de gospodariire a apelor si Gospodaririi
Apelor
Hotarire 1212 11/29/2000 Aprobarea regulamentului de organizare si functionare a Guvern R 5
comitetelor de bazin
Hotarire 459 5/19/2005 Reorganizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Guvern R 5
Protectia Mediului
 Coerenta legislatiei in vigoare (nationala, nationala-comunitara)

Prin Hotarirea de Guvern Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole a fost transpusa in legislatia
Romaniei Directiva Consiliului nr. 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi
proveniţi din surse agricole, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 375/1991.
Prin acest act legislativ a fost infiintata Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe
lângă comisie s-a hotarit functionarea unui grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale
"Apele Române" - S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate în
subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, a
Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a Ministerului Sănătăţii. HG 964/2000 a stabilit si un calendar
pentru actiunile de implementare a Directivei Nitrati in Romania. Functionarea Comisiei si a grupului de
sprijin a fost ulterior reglementata prin Ordinul Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de
acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
Actele legislative ulterioare – majoritatea sub forma unor ordine comune ale ministrilor mediului si
agriculturii (sub diferitele nume pe care cele doua ministere le-au avut in decursul timpului) au reglementat
diferitele actiuni necesare a fi intreprinse in vederea implementarii Directivei Nitrati. Au fost astfel stabilite
zonele vulnerabile la poluarea cu nitrati (Ordinul MMDD/MADR Nr. 1552/743 din 3 decembrie 2008
pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole), a fost elaborat
cadrul legislativ pentru organizarea sistemului de monitoring pentru apele de suprafata si subterane (Ordinul
Ministrului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului Nr. 1072 din 19 decembrie 2003 privind aprobarea
organizării Monitoringului suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea
aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea
Programului de supraveghere şi control corespunzător şi a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor
de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane) si pentru
sol (Ordinul MMGA/MAPDR Nr. 242/197 din 26 martie 2005 pentru aprobarea organizării Sistemului
naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de
poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în
zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea Programului de organizare
a Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea
aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din
zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi), au fost aprobate Codul de bune
practici agricole (Ordinul MMGA/MAPDR Nr. 1182/1270 din 22 noiembrie 2005 privind aprobarea
Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole) si
Codul de Bune Practici de Ferma (Ordinul MMGA Nr. 1234 din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea
Codului de bune practici în fermă).
Ordinele elaborate pentru realizarea sistemelor de onitoring in domeniul apelor si solului reclama infiintarea
punctelor focale pentru Directiva Nitrati in domeniul apelor (ANAR) si solului (ICPA) care ar trebui sa
centralizeze datele provenite din teritoriu in vederea elaborarii rapoartelor pentru implementarea Directivei
Nitrati. Din cauza lipsei de finantare si a caracterului ambiguu al formularilor tehnice din cele doua ordine
aceste punctul focal privind solul un a fost infiintat. ANAR a functionat ca un punct focal pentru ape, toate
datele privind apele fiind colectate de la Administratiile Bazinale de Ape (fostele Directii de Ape).
In acest context trebuie mentionat Ordinul Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-
cadru de acţiune tehnic pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din
surse agricole in care atributiile pentru elaborarea programelor de actiune in zone vulnerabile, a diagnozelor
necesare in acest scop si a implementarii masurilor sunt atribuite Comitetelor de bazin, care sunt insa
organisme consultative neavind atributii executive. In consecinta diagnozele si programele de actiune pentru
zone vulnerabile au fost elaborate de ICPA si au fost aprobate de Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune
pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
Alaturi de legislatia specifica Directivei Nitrati de mare interes in aplicarea Programelor de actiune este
legislatia privind obtinerea avizelor de mediu (respectiv avizul integrat de mediu) si de gospodarire a apelor.
Aceasta legislatie un a fost dezvoltata special pentru implementarea Directivei Nitrati, dar contine referiri la
instalatiile pentru cresterea intensuva a animalelor. Punctul slab al acestui grup de legi pentru avizele de
mediu (integrat de mediu) il constituie faptul ca marimea instalatiilor de la care sunt necesare avizele se
bazeaza pe numarul de locuri pentru specii de animale si nu pe o valoare integratoare exprimata prin Unitati
Vita Mare. De asemenea in anexele care prezinta instalatiile pentru care este necesara o decizie daca au sau
un au nevoie de avize nu sunt specificate criterii clare- legate de pragurile introduse prin programele de
actiune din zonele vulnerabile, pentru care sa fie nevoie de avize de mediu si deci de o modalitate mai
puternic controlata de aplicare a masurilor pentru conservarea mediului.
In elaborarea programelor de actiune pentru fiecare zona vulnerabila de un deosebit interes este evaluarea
presiunilor privind nitratii la nivel de comuna si de exploatatie agricola (comerciala sau necomerciala).
Informatiile necesare in acest sens sunt culese de administratiile locale pentru raportarile catre Institutul
National de Statistica (Ordin MADR/MIRA/MEF Nr. 344/239/742 din 26 aprilie 2007 pentru aprobarea
Normelor tehnice privind modul de completare a registrului agricol pentru perioada 2007 – 2011) si de catre
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru inventarierea efectivelor de
animale la nivel de gospodarie si exploatatie agricola (Ordin ANSVSA Nr. 83 din 2 octombrie 2008 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea
porcinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a Programului acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea
bovinelor). Aceste informatii un sunt in faza actuala incluse in fluxurile institutionale si informationale
dezvoltate pentru implementarea activitatilor specifice pentru Directiva Nitrati.
Actiunile privind controlul indeplinirii masurilor impuse de Programele de actiune dezvoltate pentru
Directiva Nitrati un sunt mentionate explicit in statutul de organizare si functionare al Garzii Nationale de
Mediu, dar pot fi asimilate cu alte actiuni, cu carácter mai general care intra in atributiile Garzii. In domeniul
controlului este de mentionat legislatia in domeniul organizarii Corpului de inspecţie în domeniul protecţiei şi
conservării solului (Ordin MAAP 223 din 28 mai 2002, HG 1331 din 19 august 2004) care nu a fost insa
consituit.
  Analiza SWAT a cadrului legislativ si a fluxului decizional si institutional referitoare
la implementarea Directivei Nitrati
Puncte tari
- Cadru legislativ bogat si diversificat care acopera -
principalele cerinte de protectie a mediului in
domeniu in acord cu legislatia internationala
- Legislatia specifica pentru Directiva Nitrati a
fost elaborata
Puncte slabe
Foarte multe prevederi din legislatie nu au
fost aplicate
- Nu a fost creat si finantat o institutie speciala
pentru aplicarea in teritoriu a DN
- Legislatia care prevede infiintarea punctelor
focale pentru sol pentru implementarea DN nu
este functionala din lipsa de finantare si
claritate tehnica
- Nu a fost organizat “Sistemul National de
monitoring untegrat al solului, de
supraveghere, control si decizii pentru
reducerea aportului de poluanti proveniti din
surse agricole si de management al
reziduurilor organice provenite din zootehnie
in zone vulnerabile si potential vulnerabile”
prevazut in Ordinul MMGA/MAPDR
242/197 din 26 martie 2005
- Obligatiile rezultate din legi pentru institutiile
publice cu venituri extrabugetare (OJSPA,
ICPA) desemnate in aplicarea legislatiei nu au
fost finantate
- Obligatiile specificate pentru aplicarea
legislatiei elaborata pentru Directiva Nitrati
aferente institutiilor publice desemnate nu au
fost insotite de resurse umane specializate si
materiale necesare (Agentii de mediu, DADR,
ANCA)
- Corelatie slaba sau inexistenta intre diverse
institutii publice care au in obiectul de
activitate parti componente utile pentru
aplicarea DN (ex.: inventarul speciilor de
animale pentru fiecare gospodarie sub forma
scrisa si electronica este realizat de
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor informatia fiind
sub incidenta secretului profesional – Ordin
ANSVSA 83 din 2 octombrie 2008, Ordin
ANSVSA 85 din 6 octombrie 2008;
autoritatile locale din fiecare comuna dispun
de informatii scrise si electronice privind
suprafata pe categorii de folosinta a tuturor
proprietarilor de teren, productiile realizate,
numarul de animale pe specii disponibile
contra cost chiar si pentru institutii publice –
Ordin MADR/MIRA/MEF 344/239/742 din
26 aprilie 2007)
- Au fost acordate atributii executive unor
institutii care prin statut au doar rol

- Legislatia prevede realizarea planurilor de
fertilizare pentru fermele care functioneaza cu
acord de mediu si a Planului de Management a
Nutrientilor (PMN) pentru restul fermelor
- Legislatia prevede programe de instruire a
fermierilor din ZVN
- Legislatia prevede cadrul institutional desemnat
pentru realizarea raportului de tara catre
Comitetul Nitratilor al Comisiei UE
- Pentru rezolvarea problemelor interministeriale a
fost infiintata si functioneaza Comisia pentru
aplicarea planului de actiune pentru protectia
apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din
surse agricole
- Exista legislatie pentru obtinerea avizelor de
functionare a instalatiilor de crestere a
animalelor in care este specificat numarul minim
de animale de la care este necesara obtinerea
acestor documente
- Legislatia prevede analiza necesitatii evaluarii
impactului asupra mediului pentru instalatii de
crestere intensiva a animalelor altele decit cele
pentru care este necesara obtinerea avizelor de
functionare
- Conform legilor in vigoare este prevazuta
monitorizarea calitatii apei potabile
consultativ: conform Ordinului
MMGA/MAPDR 296/216 din 11 aprilie 2005
Comitetele de bazin realizeaza diagnoza
pentru zonele vulnerabile la poluarea cu
nitrati si desemeaza organismele insarcinate
cu implementarea programelor de actiune
- PMN nu a fost aplicat din cauza lipsei
fondurilor si a instruirii personaluli din
institutiile cu atributii legale in domeniu
(ICPA, OJSPA, ANCA)
- Nu au fost realizate din lipsa cadrului
institutional si a finantarii necesare
- Nu a fost creat cadrul de culegera si agregare
a datelor (cu exceptia resurselor de apa) in
vederea intocmiri raportului de tara
- Comisia nu are atributii executive
- Pe linga Comisie trebuia sa functioneze un
Grup de Sprijin care nu a fost infiintat
- Grupul de Sprijin care este organ consultativ a
primit si sarcini executive: conform Ordinului
MAPM/MAAP 452/105951 din 4 mai 2001
Grupul de sprijin aplica si implementeaza
programele de actiune referitoare la zonele
vulnerabile la poluarea cu nitrati
- Comisia si Grupul de sprijin nu au finantare
pentru atributiile ce le revin
- Numarul minim de animale este prezentat in
capete animal pentru fiecare specie nu in
Unitati Vita Mare (UVM
- Nu sunt incluse toate speciile de animale. In
toate actele normative privind avizul de
mediu/integrat de mediu limitele pentru
instalatiile de crestere intensiva a animalelor
sunt de 760 locuri pentru scroafe, 2000 locuri
pentru cresterea porcilor mai mari de 30 kg,
40000 de locuri pentru pasari. Nu sunt laute in
considere instalatiile intensive pentru
cresterea bovinelor si/ sau a ovinelor si
caprinelor. De asemenea nu sunt considerate
instalatiile de crestere a mai multor specii de
animale
- Nu sunt incluse explicit instalatiile de crestere
a animaleleor cuprinse intre 8 UVM si
marimea fermelor care necesita autorizarea,
carora li se adreseaza in principal programele
de actiune din zonele vulnerabile la poluarea
cu nitrati
- Fintinile individuale sau sursele de apa
potabila cu debite mici nu sunt monitorizate
din punctul de vedere al continutului de nitrati
(conform Legii 458 din 8 iulie 2002 privind
calitatea apei potabile este exceptata apa
potabila provenind de la producator de apa
individual care furnizeaza mai putin de 10
 mc/zi sau care deserveste mai putin de 50 de
persoane; prin Hotarirea 974 din 15 iunie
2004 privind normele de supraveghere,
inspectie sanitara si monitorizare a calitatii
apei potabile – analiza continutului de nitrati
se face pentru volume medii de apa produse
peste125000 mc/zi.
- Legea Apelor (107 din 25 septembrie 1996 cu - Conform informatiilor culese prin Diagnozele
modificarile si completarile ulterioare) interzice pentru realizarea Programelor de actiune
realizarea de lucrari noi pentru alimentare cu apa pentru zonele vulnerabile la poluarea cu
potabila sau industriala ori de extindere a celor nitrati, prin proiecte de dezvoltare locala
existente, fara realizarea sau extinderea multe localitati au construit doar aductiuni de
corespunzatoare sau concomitenta a retelelor de apa potabila fara canalizare si epurare
canalizare si a instalatiilor de epurare necesare
(art. 16 aliniat b)
- Exista legislatie pentru monitorizarea terenurilor - Corpul de Inspectie de sol nu a fost infiintat
si infiintarea Corpului de Inspectie de sol (Ordin
MAAP 223 din 28 mai 2002, HG 1331 din 19
august 2004) cu sarcini privind constatarea si
aplicarea de sanctiuni pentru incalcarea
revederilor din domeniul conservarii si utilizarii
rationale a terenului, utilizarii ingrasamintelor si
amendamentelor, poluarii si degradarii solurilor,
privind protectia solului si alte acte normative in
domeniu
- Cadrul legislativ (Legea 18 din 19 februarie 1991 - Aceste prevederi nu sunt aplicate desi sunt
– Legea Fondului Funciar) prevede sprijin incluse in Programul de actiune pentru DN
material pentru deţinătorii de terenuri degradate,
chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetru de
ameliorare, care, în mod individual sau asociaţi,
vor să facă din proprie iniţiativă înierbări,
împăduriri, corectare a reacţiei solului sau alte
lucrări de ameliorare pe terenurile lor, prin faptul
ca statul le va pune la dispoziţie gratuit
materialul necesar - sămânţă de ierburi, puieţi,
amendamente şi asistenţă tehnică la executarea
lucrărilor.
- Legea Fondului Funciar prevede obligativitatea - Nu au fost cazuri de aplicare a legii
lucrarii tuturor terenurilor agricole cu sanctiuni
severe in cazul neaplicarii legii
- Legislatie privind voluntariatul in domeniul - Nu a fost aplicata pentru aspectele specifice
protectiei mediului (Ordin MMGA 439 din 21 Directivei Nitrati
m1i 2001, HG 112 din 18 februarie 2009 privind
organizarea si functionarea Garzii Nationale de
Mediu)
  Lista institutiilor implicate in implementarea Directivei Nitratilor in Romania cu
precizarea modului in care sunt reflectate aceste activitati in statutul de functionare

Administratia Nationala “Apele Romane”

o LEGE Nr. 107 din 25 septembrie 1996 Legea apelor
 Administrarea bazinelor hidrografice naţionale, menţionate în prezenta lege ca bazine hidrografice
se face la nivelul districtelor de bazin de către direcţiile de ape ale Administraţiei Naţionale
"Apele Române".
 La nivel naţional, sunt stabilite următoarele districte de bazin: Someş - Tisa, Crişuri,
Mureş, Banat, Jiu, Olt, Argeş - Vedea, Buzău - Ialomiţa, Siret, Prut - Bârlad şi
Dobrogea – Litoral
 Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a
apelor, precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea reglementărilor
naţionale în domeniu, se realizează de Administraţia Naţională <<Apele Române>>, prin
administraţiile bazinale de apă din subordinea acesteia.
 Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din
prezenta lege. Delimitarea zonelor de protecţie se realizează de Administraţia Naţională "Apele
Române" împreună cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane.
 Schemele directoare şi programele de măsuri se elaborează şi se actualizează de către
Administraţia Naţională "Apele Române", se avizează de către Comitetul de bazin, la propunerea
autorităţii publice centrale din domeniul apelor, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului
 La nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează un
Comitet de bazin.
 Comitetul de bazin este format din maximum 21 de membri, după cum urmează:
 2 reprezentanţi ai autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei
mediului, dintre care unul este numit din cadrul agenţiilor de protecţia mediului din
districtul bazinului hidrografic respectiv;
 un reprezentant al direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor din districtul bazinului
hidrografic respectiv, numit de către Institutul Naţional de Sănătate Publică;
 2 primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor
din districtul bazinului hidrografic respectiv;
 un reprezentant desemnat de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în districtul
bazinului hidrografic respectiv;
 un prefect din districtul bazinului hidrografic respectiv, numit de autoritatea publică
centrală din domeniul administraţiei şi internelor;
 preşedinţii consiliilor judeţene din districtul bazinului hidrografic respectiv;
 3 reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din districtul bazinului hidrografic respectiv."

 Comitetul de bazin colaborează cu Administraţia Naţională "Apele Române" la aplicarea strategiei

şi politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:
 să avizeze schemele directoare, precum şi programele de măsuri pentru atingerea
obiectivelor din schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor
de gospodărirea apelor;
 să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii
comentariilor publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor
propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la documentele saleLa nivelul
fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează un
Comitet de bazin.
 Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:
 lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă
potabilă, industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice,
 folosinţe hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare,
amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel;
 lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează
calitatea apelor: lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de
prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape în subteran, alte asemenea lucrări;
 Lucrările prevăzute pot fi promovate şi executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor
şi, respectiv, notificării emise de Administraţia Naţională "Apele Române". Punerea în funcţiune
sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor şi, după caz,
a notificării emise de Administraţia Naţională "Apele Române"
 Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de
condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
 1) executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au
legătură cu apele, precum şi modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea
avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;
 2) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu
apele, fără respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor;
 3) folosirea resurselor de apă de suprafaţă sau subterane în diferite scopuri, fără
respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu excepţia satisfacerii
necesităţilor gospodăriei proprii;
 4) evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice
alte materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a
autorizaţiei de gospodărire a apelor;
 18) depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor,
bălţilor şi pe faleza mării, pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a
materialelor de orice fel;
 23) folosirea de canale deschise, pentru scurgerea apelor fecaloid-menajere sau a
apelor cu conţinut toxic;
 33) păşunatul în zonele de protecţie a cursurilor de apă;
 53) branşarea locuinţelor la reţeaua de alimentare cu apă centralizată, fără existenţa
sau realizarea reţelelor de canalizare a staţiei de epurare;
 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute se fac de către:
 inspectorii din autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi Administraţia
Naţională "Apele Române";
 directorul general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", directorii direcţiilor de
ape, precum şi salariaţii împuterniciţi de aceştia;
 alte persoane împuternicite de conducerea autorităţii publice centrale din domeniul
apelor;
 comisarii Gărzii de Mediu.
o HG Nr. 1176 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a
Administraţiei Naţionale "Apele Române"
 Administraţia Naţională "Apele Române" este instituţie publică de interes naţional, cu
personalitate juridică, şi funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în
coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor
 Administraţia Naţională "Apele Române" are următoarele atribuţii principale:
 1. gospodărirea unitară, durabilă a resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi
protecţia acestora împotriva epuizării şi degradării, precum şi repartiţia raţională şi
echilibrată a acestor resurse
 5. administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului naţional de supraveghere a
calităţii resurselor de apă;
 11. avizarea şi autorizarea din punct de vedere al gospodăririi apelor a lucrărilor şi
activităţilor ce se execută pe ape sau au legătură cu apele;
 elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor
hidrografice;
  15. îndeplinirea angajamentelor luate de statul român prin acordurile şi convenţiile
internaţionale din domeniul apelor;
 16. implementarea directivelor Uniunii Europene din domeniul apelor
 Activităţile Administraţiei Naţionale "Apele Române" sunt următoarele:
 7. conservarea, protecţia şi restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi a
ecosistemelor acvatice pentru atingerea stării bune a apelor;
 10. elaborarea Planului de management naţional, a planurilor de management
bazinal şi ale districtelor internaţionale;
 11. elaborarea planurilor de amenajare ale bazinelor hidrografice;
 12. coordonarea implementării programelor de măsuri pentru fiecare unitate
hidrografică în vederea atingerii unei stări bune a apelor;
 13. realizarea registrului zonelor protejate în conformitate cu prevederile legislaţiei
armonizate cu directivele Uniunii Europene;
 14. monitorizarea stării şi evoluţiei cantitative şi calitative a apelor;
 15. efectuarea de analize fizico-chimice, biologice şi bacteriologice pentru apă,
sedimente şi biota;
 17. avizarea şi aprobarea regulamentelor de exploatare a acumulărilor de apă,
indiferent de deţinător;
 18. emiterea avizelor şi a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
 19. controlul utilizatorilor de apă, al activităţilor şi lucrărilor executate pe ape şi în
legătură cu apele, din punct de vedere al respectării legislaţiei în domeniul apelor,
funcţionării şi al încadrării în prevederile avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a
apelor, prin personal special împuternicit;
 24. participarea în caz de producere a poluărilor accidentale la activităţile operative
de avertizare a utilizatorilor de apă şi a autorităţilor administraţiei publice din aval, de
eliminare a cauzelor şi de diminuare a efectelor, de monitorizare a propagării undei
poluante;
 25. elaborarea şi urmărirea aplicării planurilor bazinale de prevenire şi de înlăturare
a efectelor poluărilor accidentale, coordonarea elaborării de către utilizatorii de apă a
planurilor proprii de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, precum şi
asigurarea unei protecţii sporite şi îmbunătăţirea mediului acvatic prin măsuri specifice
de reducere progresivă a poluării;
 26. evaluarea daunelor produse de poluarea accidentală şi a costurilor serviciilor
executate de Administraţia Naţională "Apele Române" pentru monitorizarea şi
combaterea poluării accidentale, în vederea recuperării acestora de la poluator,
conform principiului "poluatorul plăteşte";
 27. participarea la conservarea, protejarea şi restaurarea ecosistemelor acvatice, la
protecţia faunei şi florei acvatice şi a ecosistemelor terestre în interdependenţă cu cele
acvatice;
 28. întocmirea şi ţinerea la zi a Fondului naţional de date de gospodărire a apelor,
prin validarea de fond şi stocarea datelor şi a informaţiilor specifice colectate de
unităţile proprii, de alte unităţi specializate autorizate şi de utilizatorii de apă;
 30. întocmirea metodologiilor şi instrucţiunilor tehnice de elaborare a schemelor
directoare de amenajare şi management ale bazinelor hidrografice;
 35. evaluarea impactului activităţii umane asupra stării apelor de suprafaţă şi a
apelor subterane şi a riscului neatingerii stării bune a apelor sau a potenţialului
ecologic "bun";
 38. participarea la activităţile internaţionale de schimb de date, informaţii şi
prognoze, la reuniuni tehnico-ştiinţifice, la studii şi proiecte în domeniul gospodăririi
apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;
 39. asigurarea aplicării prevederilor convenţiilor şi a altor acorduri internaţionale din
domeniul apelor, la care România este parte, şi a implementării prevederilor legislaţiei
 armonizate cu directivele Uniunii Europene din domeniul gospodăririi resurselor de
apă;
 44. instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în
centrele proprii de formare profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii
specializate;
 48. asigurarea secretariatelor tehnice ale comitetelor de bazin şi participării
publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, furnizarea de informaţii
corespunzătoare cu privire la măsurile planificate şi prezentarea de rapoarte privind
evoluţia punerii în aplicare a acestora.
o ORDIN Nr. 1069 din 18 decembrie 2003 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la desfăşurarea
activităţilor specifice de gospodărire a apelor
 Activitati specifice de gospodarire a apelor: pentru realizarea obiectului de activitate
Administraţia Naţională "Apele Române" realizează următoarele activităţi specifice:
 efectuează pe bazine hidrografice bilanţul cantitativ şi calitativ al resurselor de
apă;
 realizează observaţii şi măsurători pentru cunoaşterea stării şi evoluţiei calităţii
apelor
 realizează observaţii şi măsurători asupra sedimentelor
 avizează şi autorizează lucrările construite pe ape şi în legătură cu apele,
aplicând reglementările emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi
Mediului; instituie regimul de supraveghere specială la folosinţe;
 controlează respectarea de către persoanele juridice sau fizice a legilor şi
reglementărilor în vigoare din domeniul gospodăririi apelor, constată
contravenţiile şi aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia în domeniul
gospodăririi apelor;
 defineşte sistemul de monitoring integrat pentru caracterizarea corpurilor de
apă, în conformitate cu prevederile directivelor europene;
 identifică presiunile antropice şi evaluează impactul acestora asupra resurselor
de apă;
 identifică şi cartează ariile protejate;
 stabileşte programul de măsuri pentru atingerea "stării bune a apelor";
 elaborează schemele directoare de amenajare şi management al apelor pe
bazine hidrografice.
o ORDIN Nr. 1072 din 19 decembrie 2003 privind aprobarea organizării Monitoringului suport
naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi
din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere
şi control corespunzător şi a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a
poluanţilor proveniţi din surse agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane
 Administraţia Naţională "Apele Române" va organiza şi va dezvolta centrul focal
specific apelor, reţeaua naţională de monitoring a poluanţilor proveniţi din surse
agricole şi reţeaua informatică respectivă
 Monitoringul suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru
reducerea aportului de poluanţi provenit din surse agricole în apele subterane şi de
suprafaţă va fi parte integrantă din Sistemul naţional de monitoring integrat al apelor,
sistem gestionat de Administraţia Naţională "Apele Române", prin componentele
bazinale de gospodărire a apelor
 Activitati specifice care revin Administratiei Nationale “Apele Romane” :
 Supravegherea si monitorizarea concentratiei azotatilor si a altor compusi ai
azotului (cu exceptia azotului molecular) din apele dulci si apele subterane
(acvifere), precum si a altor poluanti din surse agricole, in sectiuni de control
reprezentative pentru sursele difuze si punctiforme din agricultura
 Stabilirea sectiunilor reprezentative de prelevare si frecventa de monitorizare
 Realizarea retelei de monitoring
 Evaluarea, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute
  Identificarea apelor afectate de poluare din surse agricole, intocmirea
cadastrului si a hartilor cu aceste ape
 Transmiterea datelor catre monitoringul pentru sol si schimbul permanent de
date cu acesta, in cadrul sistemului national integrat
 Identificarea si controlul surselor poluatoare
 Participarea la procesul decizional de reducere a poluarii si eliminare a surselor
poluatoare
 Raportarea catre ministerul si organismele de resort
o HG Nr. 1212 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare
a comitetelor de bazin
 Comitetele au următoarele atribuţii principale
 f) aprobă planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul
hidrografic respectiv, propus de Compania Naţională "Apele Române" - S.A., prin
direcţiile de ape;
o HG Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
 Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului
Sănătăţii. Pe lângă comisie va funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai
Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi
unităţi de specialitate aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a
Ministerului Sănătăţii
o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic
pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole
 Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările
şi completările ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a
programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a
zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei
publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale
agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de
gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de
protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau
organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).
 Sarcinile şi componenţa grupului de lucru vor fi avizate de Comisia pentru aplicarea Planului
de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole,
înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, iar un comitet ştiinţific şi tehnic naţional
format din specialişti ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie,
Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti şi ai Administraţiei Naţionale "Apele
Române" va evalua şi va confirma comisiei rigurozitatea diagnozei, corectitudinea şi
legitimitatea grupului de lucru şi corectitudinea evaluării impactului asupra riscurilor poluării
apelor şi solului cu nitraţi.
o ORDIN Nr. 1012 din 19 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces
la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor
 Accesul publicului la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor deţinute de
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, comitetele de bazin şi Administraţia Naţională
"Apele Române" reprezintă o obligaţie în procesul transpunerii Directivei-cadru pentru apă nr.
60/2000/EC.
o ORDIN Nr. 1182 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a
informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului
 Gestionarea informaţiei privind mediul, menţionată la art. 7 alin. (1) lit. b), se asigură de către
autorităţile publice pentru protecţia mediului prin compartimentele direct responsabile de
generarea şi/sau colectarea acestor informaţii, după cum urmează:
  gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la emisiile de poluanţi în apă se
realizează de către filialele teritoriale ale Administraţiei Naţionale "Apele Române" pe
baza prevederilor legale stabilite în cadrul Sistemului naţional de supraveghere a
calităţii apelor;
o HG Nr. 786 din 30 decembrie 1993 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor
de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, precum şi componenta, funcţionarea şi atribuţiile
comisiilor de specialişti constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare
 Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face, în baza investigaţiilor pe teren, de către o comisie
de specialişti formată din:
 primarul localităţii, ca preşedinte al comisiei;
 reprezentantul Camerei agricole
 reprezentantul filialei silvice sau al ocolului silvic;
 reprezentantul Oficiului de cadastru şi organizare a teritoriului;
 reprezentantul Agenţiei pentru protecţia mediului;
 reprezentantul sectorului de îmbunătăţiri funciare;
 pentru situaţii deosebite şi grave de degradare va participa şi un specialist în domeniu,
reprezentant, după caz, al Comisiei ecologice a Academiei Române, al Regiei Autonome a
Apelor "Apele Române", al Oficiului de studii pentru pedologie şi agrochimie, precum şi
al altor instituţii similare;
 proprietarii terenurilor degradate care fac obiectul constituirii perimetrului de ameliorare;
 secretarul consiliului local, care îndeplineşte şi funcţia de secretar al comisiei

Institutul National de Cercetari pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului – ICPA

o HG Nr. 1375 din 26 august 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de
Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşt
 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului -
ICPA Bucureşti funcţionează ca laborator naţional de referinţă pentru sol, plante, îngrăşăminte,
produse reziduale - produse sau utilizate în agricultură şi ca organizator al bazei de date la nivel
naţional în aceste domenii.
 Obiectul de activitate al institutului naţional cuprinde, în principal:
 managementul deşeurilor agricole, urbane şi industriale, prin:
 utilizarea în agricultură a apelor uzate şi a gunoiului, rezultate din zootehnie;
 utilizarea agricolă a compostului obţinut din deşeurile menajere urbane;
 utilizarea agricolă a nămolurilor orăşeneşti;
 posibilităţi de utilizare în agricultură a diferitelor deşeuri industriale;
 utilizarea tehnologiei informaţiei în pedologie, agrochimie şi protecţia ecologică a
solului, prin:
o baze de date privind resursele de sol/teren şi mediul înconjurător necesare
pentru proiectare, implementare şi exploatare;
o ORDIN Nr. 242/197 din 26 martie 2005 pentru aprobarea organizării Sistemului naţional de monitoring
integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din
surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi
potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea Programului de organizare a Sistemului
naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de
poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în
zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi
 Se aprobă organizarea Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere,
control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de
management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial
vulnerabile la poluarea cu nitraţi, în cadrul structurilor Sistemului naţional de monitoring
integrat al resurselor de ape şi al zonelor protejate, gestionat de Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA
Bucureşti, denumit în continuare Monitoringul solului.
 Activitati specifice ICPA:
 Organizarea si gestionarea Sistemului National de monitoring integrat al solului si a
centrului focal pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din surse agricole si
stabilirea sectiunilor de prelevare pentru monitoring si control, reprezentative pentru
sursele difuze si punctiforme din agricultura;
 Identificarea si delimitarea cit mai exacta a zonelor vulnerabile si potential vulnerabile
la poluarea cu nitrati din surse agricole (impreuna cu Administratia Nationala “Apele
Romane”) si revizuirea acestora;
 Supravegherea si monitorizarea concentratiei nitratilor si a altor compusi ai azotuluidin
sol si apele subterane (acvifere), precum si a altor poluanti din surse agricole,
avertizare si prognoza (impreuna cu Administratia Nationala “Apele Romane”)
 Intocmirea cadastrului si a hartilor cu zonele poluate, vulnerabile si potential
vulnerabile
 Stabilirea frecventei de prelevare a probelor, a tehnicilor si a setului de analiza;
 Organizarea, realizarea si gestionarea retelei de monitoring
 Organizarea, realizarea si gestionarea retelei informatice si a bazei de date nationale
specifice, in care se includ si retelele si bazele de date judetene gestionate de Oficiile
Judetene de Studii Pedologice si Agrochimice
 Transmiterea datelor catre centrul focal, evaluarea, prelucrarea si interpretarea datelor
obtinute
 Intocmirea raportului de etapa
 Transmiterea si schimbul permanent de date cu Monitoringul suport national integrat
de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti din
surse agricole, in apele subterane si de suprafata, gestionat de Administratia Nationala
“Apeloe Romane” si cu Administratia Nationala de Meteorologie si Institutul National
de Hidrologie si Gospodarire a apelor, in cadrul sistemului national de monitoring
integrat;
 Organizarea si gestionarea Sistemului national de management a reziduurilor organice
provenite din zootehni in zone vulnerabile si potential vulnerabile la poluarea cu nitrati
 Identificarea si controlul surselor poluatoare
 Participarea la procesul decizional de reducere a poluarii si eliminare a surselor
poluatoare;
 Evaluarea riscului de poluare
 Stabilirea planurilor si programelor de management al residuurilor organice provenite
din zootehnie in zone vulnerabile si potential vulnerabile la poluarea cu nitrati
 Stabilirea managementului terenurilor agricole in zonele vulnerabile si potential
vulnerabile
 Stabilirea masurilor de limitare si combatere a poluarii solului, plantelor , apelor de
suprafata si freatice;
 Stabilirea cxadrului tehnic de elaborare a planurilor de actiune si planurilor de
fertilizare in zonele vulnerabile si potential vulnerabile
 Organizeaza si realizeaza, imreuna cu A.N.C.QAA. instruirea formatorilor, a
producatorilor agricoli si a fermierilor pentru constientizare si implementare a
programelor de asctiune
 Organizeaza si realizeaza, imreuna cu A.N.C.QAA. instruirea formatorilor, a
producatorilor agricoli si a fermierilor pentru constientizare si adaptare a prevederilor
Codului Bunelor Practici Agricole
 Monitorizarea periodica, impreuna cu ANCA a implementarii Codului Bunelor Practici
Agricole
 Participa la elaborarea programelor de actiune pentru zonele vulnerabile si identificare
a masurilor specifice pentru fiecare din aceste zone si la coordonarea implementarii
acestora
 Raportarea periodica catre ministerele si organismele de resort
o HG Nr. 1331 din 19 august 2004 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 477/1990 privind unele
măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene
şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole
 Coordonarea tehnică a oficiilor de studii pedologice şi agrochimice judeţene se asigură de
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar cea ştiinţifică de Institutul de
Cercetări Pedologice şi Agrochimice.
o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru
elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole
 Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările
şi completările ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a
programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a
zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei
publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale
agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de
gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de
protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau
organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).
 Sarcinile şi componenţa grupului de lucru vor fi avizate de Comisia pentru aplicarea
Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse
agricole, înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000, iar un comitet ştiinţific şi tehnic
naţional format din specialişti ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti şi ai Administraţiei Naţionale
"Apele Române" va evalua şi va confirma comisiei rigurozitatea diagnozei, corectitudinea şi
legitimitatea grupului de lucru şi corectitudinea evaluării impactului asupra riscurilor poluării
apelor şi solului cu nitraţi.
 Comitetul de bazin, după consultarea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, va
desemna (specifica) unul sau mai multe organisme însărcinate cu obţinerea informaţiilor de la
agricultori, care să permită aprecierea şi analiza evoluţiei acţiunilor întreprinse şi a
implementării măsurilor, a riscurilor de poluare a apelor cu nitraţi, şi va furniza analiza
integrală sau parţială a acestor informaţii ori sinteza ei către Sistemul naţional de monitoring
integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi
proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie
în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi, gestionat de Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA
Bucureşti
o ORDIN Nr. 1072 din 19 decembrie 2003 privind aprobarea organizării Monitoringului suport naţional
integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole
în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere şi control corespunzător şi
a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse
agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane
 Institutul de Cercetare pentru Pedologie şi Agrochimie (I.C.P.A.) realizează cartări
agrochimice şi hărţi cu situaţia nutrienţilor din solurile utilizate ca terenuri agricole şi a
zonelor identificate ca fiind vulnerabile sau potenţial vulnerabile.
o ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
 COMPONENŢA Grupului de sprijin de pe lângă Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune
pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
 a) conducătorul Grupului de sprijin;
 b) membri:
 11 reprezentanţi ai comitetelor de bazin (preşedinţi sau vicepreşedinţi);
 3 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A.;
 2 reprezentanţi ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia
Mediului - I.N.C.D.P.M. Bucureşti;
  1 reprezentant al Companiei Naţionale "Institutul Naţional de Meteorologie,
Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - S.A.;
 2 reprezentanţi ai Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti;
 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimie;
 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice
Fundulea;
 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Apei;
 2 reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-
Şişeşti";
 1 reprezentant al Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;
 1 reprezentant al Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" - S.A.;
 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Producătorilor Agricoli;
 2 reprezentanţi ai Institutului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol.
o ORDIN Nr. 1552/743 din 3 decembrie 2008 pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există
surse de nitraţi din activităţi agricole
 În termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, dar nu mai târziu de 31
decembrie 2012, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi
Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, împreună cu Administraţia Naţională "Apele Române",
va revizui zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, la nivel de cadastru
agricol, şi va întocmi hărţile cu aceste zone.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

o HG Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Mediului
 Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică,
finanţată de la bugetul de stat, se reorganizează ca organ de specialitate al administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi
Apelor, cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei
mediului
 În realizarea funcţiilor sale, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are următoarele
atribuţii principale:
 a) autorizează activităţile cu impact asupra mediului, în conformitate cu
competenţele stabilite în actele de reglementare, şi coordonează acest proces la nivel
naţional, regional şi local;
 b) constată neconformităţile cu actele de autorizare emise şi informează autoritatea
de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului asupra acestora;
 c) adoptă măsurile legale în cazul neconformităţilor cu actele de autorizare;
 d) asigură suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul
protecţiei mediului;
 e) coordonează realizarea planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de
acţiune pentru protecţia mediului;
 f) colaborează şi asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor actelor de
reglementare specifice promovate de către autoritatea centrală pentru protecţia
mediului;
 g) asigură funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri,
zgomot şi vibraţii, precum şi pentru radioactivitate; - nu ape si sol
 h) monitorizează stadiul îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecţiei mediului,
asumate prin planurile de implementare negociate cu Comisia Europeană în procesul
de aderare la Uniunea Europeană, şi întocmeşte periodic rapoarte de evaluare pentru
informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
 i) asigură, în limita competenţelor stabilite de către autoritatea publică centrală în
domeniul mediului, legătura cu Agenţia Europeană de Mediu;
 j) colaborează cu agenţii naţionale sau federale similare şi desfăşoară acţiuni de
cooperare internaţională cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
  k) elaborează rapoarte de sinteză privind starea mediului şi monitorizează procesul
de conformare a operatorilor economici la cerinţele legislaţiei de mediu;
 l) monitorizează activitatea de administrare a ariilor naturale protejate şi de protecţie
a monumentelor naturii;
 m) colaborează la derularea activităţilor rezultate din angajamentele internaţionale
ale României în domeniul protecţiei mediului;
 n) participă la programe şi proiecte internaţionale şi la parteneriate în proiecte de
interes public;
 o) facilitează accesul specialiştilor la informaţia tehnică de mediu şi încurajează
activitatea de cercetare în domeniul mediului;
 p) susţine şi se implică în iniţiativele societăţii civile în domeniul protecţiei
mediului;
 q) realizează pregătirea de specialitate a personalului aparţinând autorităţilor publice
regionale şi locale pentru protecţia mediului şi Gărzii Naţionale de Mediu, pe baza
programului anual aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
 r) fundamentează tehnic integrarea cerinţelor de mediu în politicile
interdepartamentale şi participă la lucrările comisiei interministeriale de pe lângă
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
o ORDIN Nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului şi de emitere a acordului de mediu
 Autorităţile competente pentru emiterea acordurilor/acordurilor integrate de mediu sunt
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, la nivel central, şi autorităţile regionale şi locale
pentru protecţia mediului
o ORDIN Nr. 50 din 14 ianuarie 2004 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 761/2001 care permite participarea voluntară a organizaţiilor la schema
comunitară de eco-management şi audit (EMAS)
 Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Secretariatul tehnic
al Comitetului consultativ EMAS

Garda de Mediu
o HG Nr. 112 din 18 februarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu
 Garda Naţională de Mediu, denumită în continuare GNM, este instituţie publică şi
funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică,
finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului.
 GNM este un corp specializat de inspecţie şi control, iar comisarii sunt funcţionari publici
cu statut specific care pot lua măsuri de sancţionare, de suspendare/sistare a activităţii ca urmare a
poluării şi deteriorării mediului sau pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin actele de
reglementare şi a măsurilor stabilite în notele de constatare şi în rapoartele de inspecţie şi control.
 GNM are următoarele atribuţii principale:
 a) elaborează, promovează şi reactualizează periodic, împreună cu autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului, după caz, reglementări, ghiduri şi norme
tehnice privind activitatea de control şi inspecţie;
 c) constată faptele ce constituie contravenţii şi aplică sancţiunile în domeniul
protecţiei mediului, sesizează organele de urmărire penală competente şi
colaborează cu acestea la constatarea faptelor care, potrivit legislaţiei de mediu,
constituie infracţiuni;
 e) controlează respectarea cerinţelor legale în emiterea actelor de reglementare,
avize, acorduri, autorizaţii de mediu/autorizaţii integrate de mediu, şi are acces la
întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora, la solicitarea
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
 f) propune organului emitent suspendarea şi/sau anularea acordului / avizului/
autorizaţiei/ autorizaţiei integrate de mediu, după caz, emis/emisă cu nerespectarea
prevederilor legale;
  i) coordonează Corpul Voluntarilor de Mediu şi elaborează, împreună cu alte
organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri privind obiectivele,
condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a mediului;
 j) dezvoltă reţeaua de voluntari de mediu;
 k) verifică sesizările cu privire la încălcarea actelor normative în domeniu;
 l) controlează aplicarea reglementărilor privind comercializarea şi/sau utilizarea
îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor, pentru evitarea
poluării mediului de către acestea;
 n) controlează investiţiile care necesită aviz/acord de mediu în toate fazele de
execuţie, având acces la întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii
avizului/acordului de mediu, monitorizându-le până la definitivarea acestora,
inclusiv lucrările cu impact asupra zonelor de habitat natural, de conservare a
ecosistemelor, a florei, faunei sălbatice şi acvaculturii;
 o) controlează respectarea prevederilor legale privind gestionarea, depozitarea şi
valorificarea deşeurilor provenite în urma activităţii de creştere şi îngrăşare a
animalelor şi păsărilor, de prelucrare şi industrializare a produselor animaliere şi
cerealiere, precum şi activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animalieră;
 p) controlează măsurile luate de operatorii economici privind prevenirea
poluărilor accidentale;
 q) constată prejudiciul asupra mediului, eventualele ameninţări iminente cu un
astfel de prejudiciu şi identifică operatorul responsabil;
 r) solicită date şi documente persoanelor angajate în unitatea controlată, care
prin natura atribuţiilor au tangenţă cu obiectul controlului, din care să rezulte
modul de respectare a normelor legale în vigoare;
 s) stabileşte măsuri şi termene, în conformitate cu dispoziţiile legale, obligatorii
pentru unităţile controlate, în vederea înlăturării deficienţelor constatate, şi
urmăreşte modul în care aceste măsuri şi termene au fost îndeplinite sau respectate;
 t) propune/participă la elaborarea de proiecte de acte normative în domeniul
protecţiei mediului;
 u) răspunde la solicitarea expresă de instruire a personalului de specialitate al
administraţiei publice centrale şi locale în domeniul său de competenţă,
colaborează cu instituţiile de specialitate în activităţile de pregătire a specialiştilor
în domeniul protecţiei mediului;
 v) participă la schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente,
naţionale şi internaţionale, privind produsele, substanţele, tehnologiile care
reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea cetăţenilor şi a mediului;
 x) efectuează controale tematice dispuse de conducerea GNM;
 y) organizează acţiuni de promovare către populaţie a legislaţiei de mediu din
domeniul său de activitate;
 z) îndeplineşte orice alte atribuţii de inspecţie şi control prevăzute de lege şi
aplică măsurile corespunzătoare.
o ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului
o Autoritatea competentă pentru constatarea prejudiciului asupra mediului, a unei ameninţări iminente cu
un astfel de prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil este Garda Naţională de
Mediu, prin comisariatele judeţene.
o HG Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Mediului
 Agenţiile regionale pentru protecţia mediului au următoarele atribuţii principale:
 e) evaluează şi actualizează anual, în cooperare cu Garda Naţională de Mediu şi
alte autorităţi publice, planurile regionale proprii sau capitolele de mediu integrate
în alte planuri regionale;
 g) colaborează cu Garda Naţională de Mediu în emiterea actelor de autorizare şi
în realizarea controlului conformării şi aplicării legislaţiei de mediu;
Directiile judetene de agricultura si dezvoltare rurala
o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru
elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole
 Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu
modificările şi completările ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de
revizuire a programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în
fiecare parte a zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai
administraţiei publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii
profesionale agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale,
direcţiile de gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi
asociaţii de protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate
persoanele sau organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).
o ORDIN Nr. 1387 din 31 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la
elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu
nitraţi din surse agricole
 În conformitate cu art. 2 din Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi
al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 296/216/2005, comitetele de bazin
organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei publice locale,
direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale agricole şi
zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de gospodărire a
apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de protecţie a
mediului şi a consumatorilor şi, în măsura în care este necesar, toate persoanele sau
organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).
 Grupurile de lucru analizează şi avizează diagnozele zonelor vulnerabile şi
concluziile acestora, precum şi proiectele programelor de acţiune sau, după caz, fac observaţii
şi propuneri de modificare sau de completare cu măsuri suplimentare.
 Grupurile de lucru analizează informaţiile, observaţiile şi propunerile primite de la
public şi decid asupra celor care pot fi incluse în cadrul măsurilor modificate, completate sau
suplimentare.
 Grupurile de lucru participă, dacă este cazul, la dezbaterile publice de consultare şi
participare a publicului
o HOTĂRÂRE Nr. 25 din 6 ianuarie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii
şi Dezvoltării Rurale
 Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală (unităţi cu personalitate juridică
finanţate integral de la bugetul de stat) coordonează oficiile de studii pedologice şi
agrochimice, instituţii publice deconcentrate cu personalitate juridică, finanţate din venituri
proprii.
o HOTĂRÂRE Nr. 1261 din 17 octombrie 2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului (CE) nr. 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 octombrie 2003
privind îngrăşămintele
 Prezenta hotărâre creează cadrul instituţional pentru aplicarea directă a
Regulamentului (CE) nr. 2.003/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13
octombrie 2003 privind îngrăşămintele, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(JOUE) seria L nr. 304/2003, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare
Regulament, şi stabileşte şi sancţionează contravenţiile la regimul îngrăşămintelor.
 Autorităţile competente pentru efectuarea controalelor oficiale în vederea
verificării conformităţii îngrăşămintelor cu prevederile regulamentului sunt direcţiile pentru
agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, aflate în
subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
o ORDIN Nr. 135/76/84/1284 din 10 februarie 2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a
evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private
  Procedura de evaluare a impactului asupra mediului, precum şi cea de evaluare
adecvată sunt conduse de autorităţile competente pentru protecţia mediului, în conformitate cu
prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, şi cu competenţe stabilite prin prezenta metodologie.
 Evaluarea impactului asupra mediului şi evaluarea adecvată stabilesc cadrul unei
abordări integrate prin informarea şi consultarea tuturor autorităţilor cu responsabilităţi în
domeniul protecţiei mediului şi participarea acestora în cadrul unei comisii de analiză tehnică
(CAT) organizate la nivelul judeţului unde se află amplasamentul proiectului sau, după caz, la
nivel central pentru proiectele aflate în competenţa autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului.
 Comisia de analiză tehnică include obligatoriu reprezentanţi ai administraţiei
publice locale şi/sau centrale, inclusiv din cadrul compartimentelor care coordonează
activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanism, al autorităţii de sănătate publică,
Administraţiei Naţionale "Apele Române", inspectoratului teritorial pentru situaţii de urgenţă,
comisariatelor teritoriale ale Gărzii Naţionale de Mediu şi, după caz, reprezentanţi ai
structurilor responsabile pentru: inspectoratele teritoriale silvice, direcţiile pentru agricultură şi
dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti, furnizarea de utilităţi şi servicii
publice, administrarea parcurilor şi grădinilor publice, a siturilor arheologice şi monumentelor
istorice, managementul ariilor naturale protejate, inclusiv reprezentanţi ai consiliilor ştiinţifice
organizate la nivelul ariilor naturale protejate, ai agenţiilor pentru dezvoltare regională etc.
 Pentru proiectele aflate în competenţa Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Mediului, a agenţiilor regionale pentru protecţia mediului sau a Administraţiei Rezervaţiei
Biosferei "Delta Dunării", comisia de analiză tehnică include obligatoriu şi reprezentanţi ai
acestor autorităţi.
o ORDONANŢĂ Nr. 28 din 27 august 2008 privind registrul agricol
 Raportarea datelor din registrul agricol
o Datele centralizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului
Bucureşti se comunică de către secretarii comunelor, oraşelor, municipiilor
şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti şi se trimit, după caz, atât direcţiilor
teritoriale de statistică, cât şi direcţiilor judeţene pentru agricultură şi
dezvoltare rurală, la termenele prevăzute în normele tehnice de completare
a registrului agricol, atât pe suport hârtie, cât şi în format electronic,
conform formularelor elaborate de Institutul Naţional de Statistică, după
caz.
o Comunicarea datelor centralizate se face sub semnătura primarului şi a
secretarului comunei, oraşului, municipiului şi al sectorului municipiului
Bucureşti, după caz.
o Datele primare înscrise în registrele agricole ale comunelor, oraşelor,
municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti se transmit în
format electronic atât la direcţiile teritoriale de statistică, cât şi la direcţiile
agricole pentru dezvoltare rurală, la termenele prevăzute în normele
tehnice.

Oficii judetene de Studii pentru Pedologie si Agrochimie

o ORDIN Nr. 223 din 28 mai 2002 privind aprobarea Metodologiei întocmirii studiilor pedologice şi
agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură
 OSPA sunt unităţi finanţate din surse extrabugetare, veniturile acestora provenind din:
 alocaţii bugetare din bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin
direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului
Bucureşti, pentru:
 întocmirea de studii pedologice în vederea realizării şi reactualizării periodice a
Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi necesare
fundamentării programelor Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care
 constau în: stabilirea, delimitarea şi inventarierea unităţilor de sol-teren, favorabilităţii
terenurilor agricole pentru culturi, a claselor de calitate după nota de bonitare pentru
folosinţe agricole, determinarea stării de aprovizionare/asigurare a solurilor cu
nutrienţi, precum şi reacţia solurilor, stabilirea categoriilor şi subcategoriilor de folosinţă
pentru agricultură sau silvicultură pe baza pretabilităţii terenurilor, identificarea,
delimitarea şi inventarierea tipurilor de degradări ale solurilor/terenurilor, stabilirea
restricţiilor terenurilor pentru diferite utilizări şi stabilirea măsurilor agropedoameliorative
şi antierozionale corespunzătoare;
 constituirea şi întreţinerea la nivel de judeţ a băncilor de date aferente sistemelor judeţene
de monitorizare sol-teren pentru agricultură;
 Se va organiza la nivel de ţară Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării
solului.
 Personalul Corpului de inspecţie va fi selectat, pe bază de concurs organizat de Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, din cadrul specialiştilor din OSPA şi din ICPA şi va
fi numit prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
 Sarcinile Corpului de inspecţie sunt în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar
cu privire la constatarea şi aplicarea de sancţiuni pentru încălcarea prevederilor din
domeniul conservării şi utilizării raţionale a terenului, utilizării îngrăşămintelor şi
amendamentelor, poluării şi degradării solurilor, privind protecţia solului şi alte acte
normative în domeniu, stabilite prin ordin al ministrului.
o HG Nr. 1331 din 19 august 2004 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 477/1990 privind unele
măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene
şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole
 Coordonarea tehnică a oficiilor de studii pedologice şi agrochimice judeţene se asigură de
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar cea ştiinţifică de Institutul de
Cercetări Pedologice şi Agrochimice.
 Oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene sunt instituţii publice finanţate din
venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat.
 De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se
alocă fonduri pentru finanţarea cheltuielilor anuale necesare elaborării studiilor pedologice şi
agrochimice şi sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi
sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură, precum şi participării la organismele internaţionale
de specialitate.
 Obiectul de activitate:
 execută studiile pedologice şi agrochimice necesare realizării sistemului judeţean şi
naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, în vederea racordării la sistemul
paneuropean de monitorizare;
 realizează şi reactualizează sistemul judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură,
parte a sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, privind: unităţile
de sol, inventarierea resurselor de sol, favorabilitatea terenurilor pentru culturi agricole sau
silvice, pretabilitatea pentru folosinţe, poluarea, restricţiile terenurilor la diferite utilizări şi
măsurile agropedoameliorative şi antierozionale corespunzătoare, indiferent de forma de
proprietate;
 elaborează studii pedologice şi agrochimice speciale pentru utilizări diverse: organizarea şi
sistematizarea teritoriului agricol, înfiinţarea exploataţiilor agricole, înfiinţarea plantaţiilor
pomicole şi viticole, amenajarea păşunilor, reabilitarea şi/sau amenajarea sistemelor de
irigaţii, desecare, antierozionale, amenajări silvice şi împăduriri, amenajări de sere, solarii,
exploataţii legumicole, orezării, dezvoltare rurală, dezvoltarea zonelor montane şi a celor
defavorizate;
 întocmeşte documentaţii pedologice necesare scoaterii unor terenuri din circuitul agricol,
recuperării şi recultivării unor terenuri degradate, poluate sau slab productive, care
urmează a fi constituite în perimetre de ameliorare a fondului funciar;
  pe baza studiilor pedologice şi agrochimice, efectuează bonitarea şi încadrarea terenurilor
agricole în clase de calitate, conform cărora se vor realiza funcţia economică a cadastrului
general, evaluarea terenurilor şi stabilirea taxelor şi impozitelor;
 efectuează analize fizice şi chimice ale solului, apei pentru irigaţie, îngrăşămintelor, ale
oricăror produse care urmează să fie folosite ca fertilizanţi în agricultură, ale plantei,
conţinutului de nitraţi şi nitriţi din sol, plantelor şi produselor de origine vegetală;
 elaborează studii şi cercetări pedologice şi agrochimice specifice întocmirii
bilanţurilor de mediu pentru autorizarea unor activităţi socioeconomice care pot
aduce atingere terenurilor agricole şi silvice;
 la solicitarea Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie participă la studii şi
cercetări în domeniul ştiinţelor solului, elaborării de metodologii de lucru, tehnologiilor
privind utilizarea îngrăşămintelor, amendamentelor şi altor produse cu rol ameliorator şi
fertilizant al terenurilor agricole;
 efectuează cercetări în domeniul pedologiei şi agrochimiei, în câmpuri de experienţă
proprii, în colaborare cu institute şi staţiuni de cercetare sau la cererea unor persoane fizice
ori juridice;
 asigură informaţiile solicitate de persoane fizice sau juridice cu privire la calitatea solurilor
şi a măsurilor agropedoameliorative de utilizare raţională şi durabilă a resurselor de soluri
şi terenuri;
 elaborează studii pedologice şi agrochimice ale terenurilor agricole pe care poate fi utilizat
nămolul de epurare şi urmăreşte evoluţia conţinutului de macro- şi microelemente din sol,
plantă şi produsele vegetale, în conformitate cu regulamentul Comisiei Uniunii Europene;
 urmăreşte modul în care sunt respectate prevederile legale în domeniul protecţiei,
conservării şi utilizării raţionale a terenurilor, utilizării îngrăşămintelor şi
amendamentelor, poluării şi degradării mediului din agricultură, creând în acest scop
în cadrul unităţii compartimentul de inspecţie ai cărui specialişti vor fi împuterniciţi
de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
 execută studii pedologice şi agrochimice speciale în vederea aplicării directivelor
Uniunii Europene privind apa, nămolurile, nitraţii, zonele contaminate, aplicarea
codului de bune practici agricole, aplicarea programelor de dezvoltare a agriculturii
o ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului
 La stabilirea măsurilor preventive agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se consultă cu
comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu. În funcţie de factorul de mediu potenţial
afectat, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se poate consulta şi cu următoarele
autorităţi şi/sau instituţii:
 direcţiile bazinale de apă;
 consiliile ştiinţifice organizate la nivelul ariilor naturale protejate;
 oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene;
 inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare.
o HG Nr. 786 din 30 decembrie 1993 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri
care intră în perimetrele de ameliorare, precum şi componenta, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de
specialişti constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare
 Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face, în baza investigaţiilor pe teren, de către o
comisie de specialişti formată din:
- primarul localităţii, ca preşedinte al comisiei;
- reprezentantul Camerei agricole
- reprezentantul filialei silvice sau al ocolului silvic;
- reprezentantul Oficiului de cadastru şi organizare a teritoriului;
- reprezentantul Agenţiei pentru protecţia mediului;
- reprezentantul sectorului de îmbunătăţiri funciare;
- pentru situaţii deosebite şi grave de degradare va participa şi un specialist în
domeniu, reprezentant, după caz, al Comisiei ecologice a Academiei
Române, al Regiei Autonome a Apelor "Apele Române", al Oficiului de
 studii pentru pedologie şi agrochimie, precum şi al altor instituţii
similare;
- proprietarii terenurilor degradate care fac obiectul constituirii perimetrului de
ameliorare;
- secretarul consiliului local, care îndeplineşte şi funcţia de secretar al comisiei

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

o ORDIN Nr. 83 din 2 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului
acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea porcinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a Programului
acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea bovinelor
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare
ANSVSA, are sarcina de a controla şi supraveghea SNIIA (212. Sistemul naţional de
identificare şi înregistrare a animalelor)

Consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale

ORDIN Nr. 344/239/742 din 26 aprilie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind modul de completare a
registrului agricol pentru perioada 2007 – 2011
Consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor
lua măsuri pentru întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol, pe suport de hârtie şi în
format electronic, pentru asigurarea împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii acestuia,
precum şi pentru furnizarea datelor din registru, cu respectarea prevederilor legale.
Registrul agricol, având caracterul unui document oficial care constituie o sursă importantă de
informaţie, va fi numerotat, parafat, sigilat, paginile vor fi legate corespunzător (evitându-se
desprinderea filelor datorită utilizării îndelungate a registrului agricol) şi înregistrat în registrul
de intrare-ieşire al consiliului local respectiv.
Prefecţii veghează la respectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea şi ţinerea evidenţei
registrului agricol, precum şi la corectitudinea datelor înscrise în acesta.

Comitete de bazin
o LEGE Nr. 107 din 25 septembrie 1996 Legea apelor
 La nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează
un Comitet de bazin.
 Comitetul de bazin este format din 15 membri, după cum urmează:
 2 reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei
mediului, dintre care unul este numit din cadrul agenţiilor de protecţia mediului din
bazinul hidrografic respectiv;
 un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul sănătăţii, numit de aceasta
din cadrul direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor din bazinul hidrografic respectiv;
 doi primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor
din bazinul hidrografic respectiv;
 un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în bazinul hidrografic
respectiv;
 un prefect din bazinul hidrografic respectiv, numit de autoritatea publică centrală
pentru administraţia publică;
 un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul
hidrografic respectiv;
 trei reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;
 doi reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale "Apele Române";
 un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
 Comitetul de bazin colaborează cu Administraţia Naţională "Apele Române" la aplicarea
strategiei şi politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:
 să avizeze schemele directoare, precum şi programele de măsuri pentru atingerea
obiectivelor din schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor
de gospodărirea apelor;
  să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii
comentariilor publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor
propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la documentele sale;
o HG 1212 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a
comitetelor de bazin
a. Comitetul este compus din:
 2 reprezentanţi ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, dintre care
unul din structura centrală a acestuia şi unul selectat din cadrul agenţiilor de protecţie a
mediului din judeţele aferente bazinului hidrografic respectiv;
 un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, nominalizat de ministrul sănătăţii din rândul
specialiştilor direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor cuprinse în bazinul hidrografic
respectiv;
 un prefect nominalizat de ministrul funcţiei publice din rândul prefecţilor judeţelor din
bazinul hidrografic respectiv;
 2 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., recomandaţi de
conducerea acesteia, din cadrul sucursalei bazinale sau al subunităţilor acesteia din
bazinul hidrografic respectiv;
 un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul
hidrografic respectiv;
 3 primari, dintre care 2 primari de municipii şi un primar de oraş sau de comună, aleşi
de primarii localităţilor din bazinul hidrografic respectiv;
 3 reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv, persoane
juridice, propuşi şi aleşi de comitet, în funcţie de cerinţa de apă şi de impactul apelor
uzate evacuate asupra resurselor de apă;
 un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale pentru protecţia mediului sau
pentru protecţia consumatorilor, cu sediul în bazinul hidrografic respectiv, desemnat de
acestea;
 un reprezentant din cadrul oficiilor judeţene de protecţie a consumatorilor din bazinul
hidrografic respectiv, recomandat de Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.
 Comitetele au următoarele atribuţii principale care pot avea referire la problemática
Directivei Nitrati:
 avizează schemele-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor pe bazine sau grupe de
bazine hidrografice şi programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor
de gospodărire a apelor;
 avizează planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor
acestora, elaborate de agenţii economici conform actelor normative în vigoare şi în
funcţie de condiţiile din bazinul hidrografic respectiv;
 aprobă schemele locale de amenajare şi de gospodărire a apelor, pe care le integrează
în schema-cadru, şi stabilesc priorităţile tehnice şi financiare;
 aprobă planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul
hidrografic respectiv, propus de Compania Naţională "Apele Române" - S.A., prin
direcţiile de ape;
 propun Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului revizuirea normelor şi
standardelor de gospodărire a apelor, conform standardelor internaţionale, şi solicită
elaborarea de norme de calitate a apelor evacuate, specifice bazinului hidrografic, care
pot fi mai exigente decât cele existente la nivel naţional;
 asigură:
(i) informarea publicului privind acţiunile organizate cu cel puţin 30 de zile înainte
de data desfăşurării acestora;
(ii) dezbateri şi audieri publice asupra tuturor problemelor propuse spre aprobare;
(iii) accesul publicului la şedinţele şi documentele lor oficiale;
o ORDIN Nr. 1387 din 31 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la
elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea
cu nitraţi din surse agricole
 Comitetele de bazin organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei
publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale
agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de
gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de
protecţie a mediului şi a consumatorilor şi, în măsura în care este necesar, toate persoanele sau
organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).
 Grupurile de lucru analizează şi avizează diagnozele zonelor vulnerabile şi concluziile
acestora, precum şi proiectele programelor de acţiune sau, după caz, fac observaţii şi
propuneri de modificare sau de completare cu măsuri suplimentare.
 Grupurile de lucru analizează informaţiile, observaţiile şi propunerile primite de la
public şi decid asupra celor care pot fi incluse în cadrul măsurilor modificate,
completate sau suplimentare.
 Grupurile de lucru participă, dacă este cazul, la dezbaterile publice de consultare şi
participare a publicului
o ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic
pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole
 Comitetele de bazin stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a
programului de acţiune pentru punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a
zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru care cuprind reprezentanţi ai administraţiei
publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, organizaţii profesionale
agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de
gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de
protecţie a mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau
organismele competente din domeniu (15 - 20 de persoane).
 Comitetul de bazin, după consultarea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, va
desemna (specifica) unul sau mai multe organisme însărcinate cu obţinerea informaţiilor de la
agricultori, care să permită aprecierea şi analiza evoluţiei acţiunilor întreprinse şi a
implementării măsurilor, a riscurilor de poluare a apelor cu nitraţi, şi va furniza analiza
integrală sau parţială a acestor informaţii ori sinteza ei către Sistemul naţional de monitoring
integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi
proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie
în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi, gestionat de Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA
Bucureşti, înfiinţat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 242/197/2005.

Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi
proveniţi din surse agricole
o HG Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării
cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe
lângă comisie va funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale
"Apele Române" - S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate
în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a Ministerului Sănătăţii
o ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare
a Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
 Componenta Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
 a) preşedinte - secretarul de stat pentru ape din cadrul Ministerului Apelor şi
Protecţiei Mediului;
  b) vicepreşedinţi:
 directorul general al Direcţiei generale de gospodărire a apelor din cadrul
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;
 directorul Direcţiei îmbunătăţiri funciare din cadrul Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor;
 c) secretar - directorul Direcţiei strategii, reglementări şi autorizări din cadrul
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;
 d) membri:
 - 3 reprezentanţi ai Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;
 - 3 reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
 - 2 reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
 Comisia are următoarele atribuţii principale:
a) preia, în termen de un an de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi
periodic la 4 ani, de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului cadastrul apelor afectate de
poluarea cu nitraţi şi al apelor susceptibile să fie poluate cu nitraţi
b) preia, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi
periodic la 4 ani, de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de la Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor lista cuprinzând zonele vulnerabile desemnate;
c) elaborează şi avizează Codul bunelor practici agricole pentru uzul fermierilor şi
producătorilor agricoli, conform, care va fi reactualizat atunci când Comisia consideră
necesar, dar nu mai târziu de 4 ani;
d) elaborează, un program privind instruirea şi informarea fermierilor şi a producătorilor
agricoli în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;
e) stabileşte programe de acţiune referitoare la zonele vulnerabile;
f) ia măsuri suplimentare, cel puţin o dată la 4 ani, în scopul implementării programelor de
acţiune;
g) propune realizarea şi punerea în practică de către sistemul de supraveghere şi control şi
de alţi factori abilitaţi a unor programe de supraveghere şi control pentru evaluarea
eficienţei programelor de acţiune;
h) elaborează proiectul seturilor de măsuri pentru implementarea Planului de acţiune, care
va cuprinde şi procedurile şi instrucţiunile pentru sistemul de supraveghere şi control;
i) întocmeşte, la fiecare 4 ani, un raport pe care îl înaintează Ministerului Apelor şi
Protecţiei Mediului şi Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi pe care îl
publică;
j) propune Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerului Sănătăţii şi Familiei elaborarea regulamentelor,
metodologiilor şi procedurilor necesare în vederea implementării Planului de acţiune;
k) colaborează cu ministerele şi cu instituţiile implicate în realizarea Planului de acţiune,
precum şi cu comitetele de bazin;
l) decide asupra componenţei nominale a Grupului de sprijin;
m) coordonează activitatea Grupului de sprijin;
n) dispune măsuri pentru ca toate sarcinile ce revin Grupului de sprijin să fie realizate în
termenele stabilite;
o) elaborează şi aprobă documentele specifice interne pe care le consideră necesare pentru
asigurarea desfăşurării activităţii sale în bune condiţii;
p) asigură dezbateri şi audieri publice asupra tuturor aspectelor referitoare la derularea şi la
punerea în practică a Planului de acţiune;
q) asigură informarea şi accesul publicului privind acţiunile organizate, dezbaterile şi
audierile publice, şedinţele de lucru, prevederile Codului bunelor practici agricole,
documentele sale oficiale şi ale Grupului de sprijin.
În îndeplinirea atribuţiilor sale Comisia are următoarele drepturi:
a) să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii
informaţiilor, rapoartelor şi auditurilor pe care le consideră necesare, precum şi în legătură
cu sălile necesare în vederea desfăşurării şedinţelor de lucru şi a dezbaterilor publice;
 b) să solicite, ori de câte ori este necesar, de la unităţile şi complexele agricole, de la
unităţile de gospodărire comunală, de la Compania Naţională "Apele Române" - S.A., de
la utilizatori şi evacuatori de ape uzate şi de îngrăşăminte de origine animală, precum şi de
la alţi factori abilitaţi întocmirea de audituri independente privind cantităţile evacuate sau
utilizate, starea calităţii resurselor de apă, starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de
canalizare-epurare şi a utilajelor la parametrii avizaţi etc.;
c) să solicite Grupului de sprijin să analizeze şi să se pronunţe printr-un punct de vedere în
legătură cu orice problemă apărută în desfăşurarea activităţii sale şi a Planului de acţiune;
d) să fie înştiinţată de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de Ministerul Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor despre orice modificare sau completare a cadastrului apelor
afectate de poluarea cu nitraţi şi al celor susceptibile să fie expuse acestei poluări, precum
şi a listei cuprinzând zonele vulnerabile, în termen de 3 luni de la data operării;
e) să solicite de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului rapoartele întocmite conform art.
4 alin. (1) din Planul de acţiune;
f) să solicite Grupului de sprijin analiza şi punctul său de vedere asupra proiectului setului
de măsuri prevăzut la art. 7 alin. (1) din Planul de acţiune;
g) să sesizeze organele cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei
Mediului asupra eventualelor încălcări ale prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, săvârşite
prin poluarea în mod repetat a apelor subterane şi de suprafaţă cu nitraţi;
h) să solicite Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerului Apelor şi
Protecţiei Mediului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Educaţiei şi
Cercetării finanţarea din bugetul acestora a temelor şi studiilor de cercetare-dezvoltare,
necesare pentru desfăşurarea şi aplicarea Planului de acţiune şi a programelor de acţiune
referitoare la zonele vulnerabile;
i) să întreprindă demersurile necesare şi să propună factorilor abilitaţi elaborarea, finanţarea
şi realizarea programelor de reabilitare şi/sau de construcţie a sistemelor de canalizare-
epurare şi de irigaţii în zonele declarate vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile.

Grupul de sprijn de pe linga Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
o HG Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării
cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe
lângă comisie va funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale
"Apele Române" - S.A., ai comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate
în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi a Ministerului Sănătăţii
o ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare
a Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
 COMPONENŢA Grupului de sprijin de pe lângă Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune
pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
 a) conducătorul Grupului de sprijin;
 b) membri:
 11 reprezentanţi ai comitetelor de bazin (preşedinţi sau vicepreşedinţi);
 3 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A.;
 2 reprezentanţi ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia
Mediului - I.N.C.D.P.M. Bucureşti;
 1 reprezentant al Companiei Naţionale "Institutul Naţional de Meteorologie,
Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - S.A.;
 2 reprezentanţi ai Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti;
 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimie;
  2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice
Fundulea;
 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Apei;
 2 reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-
Şişeşti";
 1 reprezentant al Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;
 1 reprezentant al Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" - S.A.;
 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Producătorilor Agricoli;
 2 reprezentanţi ai Institutului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol.
 Grupul de sprijin are următoarele atribuţii principale:
a) aplică şi implementează programele de acţiune stabilite de Comisie, referitoare la ansamblul
zonelor vulnerabile de pe teritoriul ţării, pentru anumite zone vulnerabile sau pentru
anumite porţiuni din zonele vulnerabile;
b) participă alături de Comisie la elaborarea Codului bunelor practici agricole şi face
propuneri de completare şi reactualizare a acestuia, ţinând seama de progresele în domeniu
şi de apariţia de noi tehnologii şi practici agricole cu impact redus asupra mediului;
c) îndeplineşte sarcinile ce îi revin în cadrul programului privind instruirea şi informarea
fermierilor în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;
d) realizează, la propunerea Comisiei, şi pune în practică, alături de factorii abilitaţi, programe
corespunzătoare de supraveghere şi control pentru evaluarea programelor de acţiune;
e) furnizează Comisiei, în scopul stabilirii programelor de acţiune referitoare la zonele
vulnerabile, date ştiinţifice şi tehnice necesare din aceste zone şi din zonele alăturate, în
special cele referitoare la aportul de nitraţi din surse agricole şi din alte surse;
f) furnizează Comisiei date privind condiţiile specifice de mediu din regiunile vizate;
g) sprijină Comisia la întocmirea raportului prevăzut la art. 8 alin. (1) din Planul de acţiune;
h) analizează şi dezbate orice aspecte noi ce apar în derularea Planului de acţiune şi în
aplicarea şi implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile;
sesizează Comisia asupra oricăror aspecte noi sau probleme apărute în derularea Planului de
acţiune şi în aplicarea şi implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile.
În îndeplinirea atribuţiilor sale Grupul de sprijin are următoarele drepturi:
să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii
informaţiilor, rapoartelor şi datelor tehnice pe care le consideră necesare, precum şi în
legătură cu sălile necesare în vederea desfăşurării şedinţelor de lucru şi a întrunirilor sale;
să solicite, ori de câte ori este necesar, unităţilor şi complexelor agricole, unităţilor de
gospodărire comunală, Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., utilizatorilor şi
evacuatorilor de ape uzate şi de îngrăşăminte de origine animală, precum şi altor factori
abilitaţi aplicarea măsurilor prevăzute în programele de acţiune referitoare la zonele
vulnerabile, care se referă la cantităţi evacuate sau utilizate, starea calităţii resurselor de
apă, starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de canalizare-epurare şi a utilajelor la
parametrii avizaţi, perioadele de aplicare a îngrăşămintelor etc.;
să elaboreze şi să înainteze Comisiei propuneri de teme şi studii de cercetare-dezvoltare,
necesare în vederea desfăşurării şi aplicării Planului de acţiune şi a programelor de acţiune
referitoare la zonele vulnerabile, şi să solicite Comisiei desfăşurarea acţiunilor în vederea
finanţării şi realizării acestora;
să sesizeze Comisia despre localităţile, unităţile şi complexele agricole din zonele declarate
vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile, în care este necesară reabilitarea şi/sau
construcţia sistemelor de canalizare-epurare şi de irigaţii;
să sesizeze Comisia asupra eventualelor contravenţii prevăzute de Legea apelor nr. 107/1996,
constatate a fi fost săvârşite prin poluarea în mod repetat a apelor subterane şi de suprafaţă
cu nitraţi;
să angajeze pe bază de contracte de colaborare experţi locali, în situaţiile în care este necesar
să se apeleze la serviciile acestora.

Comitete regionale pentru protectia mediului

o ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului aprobata
prin Legea 265/2006
La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional
pentru protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.
Componenţa Comitetului regional este următoarea:
un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Ariile Naturale Protejate şi Conservarea
Biodiversităţii;
un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;
un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă,
desemnat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii Naţionale de
Mediu;
un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice, din
cadrul unui judeţ din regiunea respectivă;
un reprezentant al autorităţii publice în domeniul sănătăţii, din regiunea respectivă;
un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării
rurale, din regiunea respectivă;
un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în domeniul
administraţiei publice;
un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea
respectivă;
un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivă;
un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia regională pentru
protecţia mediului;
un reprezentant al autorităţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi
turismului;
un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă;
un primar de municipiu reşedinţă de judeţ, nominalizat de primarii celorlalte municipii
reşedinţă de judeţ din regiunea respectivă.
Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.
Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în
cadrul acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.
Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel
regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele
atribuţii:
a) avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale
sectoriale specifice şi analizează stadiul realizării acestora;
b) avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare
şi/sau alte fonduri identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;
c) evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu
la nivelul regiunii respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;
d) stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia
mediului.

Consiliul interministerial al apelor

o HG Nr. 316 din 28 martie 2007 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare al
Consiliului interministerial al apelor
Consiliul interministerial al apelor, denumit în continuare Consiliul, este organism consultativ, fără
personalitate juridică, pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor.
Consiliul se află în subordinea Consiliului interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală şi
mediu, conform pct. VIII.6 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 750/2005 privind
constituirea consiliilor interministeriale permanente
 Consiliul este format din preşedinte, 15 membri şi 15 membri supleanţi, reprezentanţi cu funcţie de
demnitate publică şi/sau de conducere ai următoarelor instituţii:
 a) un reprezentant al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;
 b) un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe;
 c) un reprezentant al Departamentului pentru Afaceri Europene;
 d) un reprezentant al Ministerului Apărării;
 e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;
 f) un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului;
 g) un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
 h) un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
 i) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice;
 j) un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor;
 k) un reprezentant al Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
 l) un reprezentant al Administraţiei Naţionale "Apele Române";
 m) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
 n) un reprezentant al Administraţiei Fondului pentru mediu;
 o) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu.
 Consiliul are următoarele atribuţii principale:
 b) stabileşte priorităţile în domeniul gospodăririi apelor şi face propuneri în vederea
alocării şi mobilizării resurselor financiare disponibile pentru realizarea priorităţilor
stabilite;
 j) urmăreşte stadiul implementării programelor de acţiune privind protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole

Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării solului.

ORDIN Nr. 223 din 28 mai 2002 privind aprobarea Metodologiei întocmirii studiilor pedologice şi
agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură
Se va organiza la nivel de ţară Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării solului.
Personalul Corpului de inspecţie va fi selectat, pe bază de concurs organizat de Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, din cadrul specialiştilor din OSPA şi din ICPA şi va fi numit
prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
Sarcinile Corpului de inspecţie sunt în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar cu privire
la constatarea şi aplicarea de sancţiuni pentru încălcarea prevederilor din domeniul conservării şi
utilizării raţionale a terenului, utilizării îngrăşămintelor şi amendamentelor, poluării şi degradării
solurilor, privind protecţia solului şi alte acte normative în domeniu, stabilite prin ordin al
ministrului.
HG Nr. 1331 din 19 august 2004 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 477/1990 privind unele
măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară
judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole
Oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene se organizează şi funcţionează ca instituţii
publice cu personalitate juridică, în subordinea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală
judeţene şi a municipiului Bucureşti
Obiectul de activitate:
l) urmăreşte modul în care sunt respectate prevederile legale în domeniul protecţiei,
conservării şi utilizării raţionale a terenurilor, utilizării îngrăşămintelor şi amendamentelor,
poluării şi degradării mediului din agricultură, creând în acest scop în cadrul unităţii
compartimentul de inspecţie ai cărui specialişti vor fi împuterniciţi de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
  Propuneri privind modificarea legislatiei in vederea eliminarii blocajelor deizionale si
institutionale

In vederea aplicarii actiunilor prevazute in actele legislative mentionate anterior referitoare la implementarea
Directivei Nitrati in Romania se propune constituirea unui Comitet National pentru implementarea Directivei
Nitrati, cu atributii executive, format din persoane delegate cu atributii speciale din Ministerul Mediului si
Padurilor si din Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale coordonat prin rotatie (la interval de 1 an) de cite un
director general din Ministerul Mediului si Padurilor si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (in anul in
care se pregateste raportul de tara catre Comitetul Nitratilor al Comisiei Uniunii Europene coordonarea este
facuta de Ministerul mediului si Padurilor). Acest comitet National va avea sarcina de a coordona activitatile
institutiilor responsabile la nivel national cu actiunile de implementare a Directivei Nitrati la nivel national si
local(Administratia Nationala “Apele Romane”, Institutul National de Cercetari pentru Pedologie, Agrochimie si
Protectia Mediului- ICPA, Garda Nationala de Mediu, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, Oficii
Judetene de Pedologie si Agrochimie, Oficii Judetene de Consultanta Agricola, administratii publice locale).
Comisia Nationala va evalua nivelul fondurilor necesare pentru aplicarea Programului de Actiune pentru
implementarea Directivei Nitrati pe care il propune in foaia de buget a Ministeruluyi Mediului si Padurilor si
Ministerulyui Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si va gestiona bugetul aprobat conform calendarului inclus in
programele de actiune.
In veerea eficientizarii fluxurilor institutionale si informationale in cadrul raportului Nr. 2 al acestui proiect vor fi
mentionate actele juridice si/sau articolele care ar trebui abrogate sau modificate.
ANEXA 1

Aspecte din actele normative (Legi, Ordonante ale Guvernului Romaniei, Ordonante de
Urgenta ale Guvernului Romaniei, Ordine ale Ministerelor) care au sau pot avea referire la
implementarea activitatilor cerute de Directiva Nitrati

 LEGE Nr. 18 din 19 februarie 1991 Legea Fondului Funciar

actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 10
decembrie 2007:
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr.
218/1998;
- Legea nr. 54/1998, abrogată prin Legea nr. 247/2005;
- Legea nr. 218/1998;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
400/2002;
- Legea nr. 545/2001;
- Legea nr. 400/2002;
- Legea nr. 247/2005, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 358/2005;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.
263/2006;
- Legea nr. 263/2006, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 341/2006;
- Legea nr. 47/2007;
- Legea nr. 340/2007
ART. 2
În funcţie de destinaţie, terenurile sunt:
a) terenuri cu destinaţie agricolă, şi anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile,
pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile, răsadniţele
şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşunile
împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de
îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de
depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi
folosite pentru producţia agricolă;
b) terenuri cu destinaţie forestieră, şi anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de
cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive -
stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;
c) terenuri aflate permanent sub ape, şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la
nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale;
d) terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale, pe care sunt amplasate construcţiile,
alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere;
e) terenuri cu destinaţii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi
aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport
al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere,
cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii,
ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea.

ART. 44
(1) Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităţilor de stat şi care, în prezent,
sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraşelor şi a
municipiilor, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păşuni comunale şi
pentru producerea de furaje sau seminţe de culturi furajere.
 ART. 74
Toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului.
ART. 75
(1) Proprietarii de terenuri care nu îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 74 vor fi somaţi în scris
de către primăriile comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, să execute aceste obligaţii.
(2) Persoanele care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul stabilit de primar, din
motive imputabile lor, vor fi sancţionate, anual, cu plata unei sume de la 50.000 lei la 100.000 lei/ha, în
raport cu categoria de folosinţă a terenului.
(3) Obligarea la plata sumei se face prin dispoziţia*) motivată a primarului şi sumele se fac venit la
bugetul local.
------------
*) Potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul emite dispoziţii.
ART. 76*)
(1) Toţi deţinători de terenuri atribuite în folosinţă în condiţiile prezentei legi, care nu îşi îndeplinesc
obligaţiile prevăzute la art. 74, vor fi somaţi în condiţiile art. 75 alin. (1).
(2) Cei care nu dau curs somaţiei pierd dreptul de folosinţă asupra terenului la sfârşitul anului în curs.

ART. 87
(1) Deţinătorilor de terenuri degradate, chiar dacă nu sunt cuprinse într-un perimetru de
ameliorare, care, în mod individual sau asociaţi, vor să facă din proprie iniţiativă înierbări,
împăduriri, corectare a reacţiei solului sau alte lucrări de ameliorare pe terenurile lor, statul le va
pune la dispoziţie gratuit materialul necesar - sămânţă de ierburi, puieţi, amendamente şi asistenţă
tehnică la executarea lucrărilor.

ART. 111
Constituie contravenţii la normele privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor
agricole sau silvice următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii, încât, potrivit legii
penale, constituie infracţiuni:
g) degradarea terenurilor şi culturilor prin depozitarea de materiale ori deşeuri de pietriş, moloz, nisip,
prefabricate, construcţii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi altele asemenea;
h) neluarea unor măsuri corespunzătoare de către persoane juridice sau fizice pentru evitarea afectării
terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din activitatea de producţie şi prin scurgeri de orice fel.
ART. 112
Contravenţiile prevăzute la art. 111 se sancţionează astfel:
b) cele de la lit. d) - h), cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei.
ART. 113
Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice, după cum urmează:
b) cele de la lit. d) - h), cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.
ART. 114
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către specialiştii împuterniciţi în acest
scop de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi, după caz, de Ministerul Apelor şi Protecţiei
Mediului, de împuterniciţii prefectului şi specialiştii împuterniciţi de directorul general al direcţiei
generale pentru agricultură şi alimentaţie sau, după caz, de inspectorul şef al inspectoratului silvic
judeţean, precum şi de către primar.
(2) Prin actul de constatare se dispune cu privire la suportarea pagubelor de către cei vinovaţi şi, după
caz, restabilirea situaţiei anterioare.

 HOTĂRÂRE Nr. 786 din 30 decembrie 1993

pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare,
precum şi componenta, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialişti constituite pentru delimitarea
perimetrelor de ameliorare

ART. 1
 Se constituie în perimetre de ameliorare toate terenurile degradate sau neproductive, indiferent de
proprietar, a căror punere în valoare este necesară din punct de vedere al protecţiei solului, regimului
apelor, îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi a diversităţii biologice.
ART. 2
Sunt considerate terenuri degradate, în înţelesul Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi al prezentului
regulament, terenurile care prin eroziune, poluare sau prin acţiunea altor factori antropici şi-au pierdut
total sau parţial capacitatea de producţie pentru culturi agricole sau silvice, şi anume:
a) terenuri cu eroziune de suprafaţa foarte puternica şi excesivă, indiferent de folosinţa;
b) terenuri cu eroziune în adâncime (ogase, ravene, torenţi);
c) terenuri afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpări şi curgeri noroioase;
d) terenuri nisipoase expuse erodarii de către apa sau vânt;
e) terenuri cu aglomerări de pietriş, bolovanis, grohotis, stincarii şi depozite de aluviuni torenţiale;
f) terenuri cu acces permanent de umiditate şi mlaştini;
g) terenuri sărăturate şi acide;
h) terenuri poluate şi substanţe chimice, petroliere sau noxe;
i) terenuri ocupate cu halde miniere, deşeuri industriale şi/sau menajere, gropi de împrumut;
j) terenuri neproductive;
k) terenuri şi biocenoze afectate sau distruse.

ART. 3
Delimitarea perimetrelor de ameliorare se face, în baza investigaţiilor pe teren, de către o comisie de
specialişti formată din:
- primarul localităţii, ca preşedinte al comisiei;
- reprezentantul Camerei agricole
- reprezentantul filialei silvice sau al ocolului silvic;
- reprezentantul Oficiului de cadastru şi organizare a teritoriului;
- reprezentantul Agenţiei pentru protecţia mediului;
- reprezentantul sectorului de îmbunătăţiri funciare;
- pentru situaţii deosebite şi grave de degradare va participa şi un specialist în domeniu, reprezentant,
după caz, al Comisiei ecologice a Academiei Române, al Regiei Autonome a Apelor "Apele Române", al
Oficiului de studii pentru pedologie şi agrochimie, precum şi al altor instituţii similare;
- proprietarii terenurilor degradate care fac obiectul constituirii perimetrului de ameliorare;
- secretarul consiliului local, care îndeplineşte şi funcţia de secretar al comisiei.
ART. 4
Comisiile de specialişti comunale, orăşeneşti sau municipale se constituie prin ordin al prefectului, pe
baza propunerilor nominale făcute de consiliile locale şi de celelalte unităţi sau instituţii prevăzute la art.
3.
Comisiile vor lucra numai în afara perioadelor cu activitate intensă în agricultura şi silvicultura.
Decontarea cheltuielilor de deplasare a membrilor comisiei de specialişti se va face de către unităţile
sau instituţiile în care aceştia sunt angajaţi.

ART. 6
Comisiile de specialişti comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale:
a) înregistrează sesizările sau cererile de constituire a unui perimetru de ameliorare.
Cererea sau sesizarea de constituire a unui perimetru de ameliorare poate fi făcută de camera agricola,
ocolul silvic, Agenţia pentru protecţia mediului, proprietarul terenului degradat sau alte persoane juridice
sau fizice interesate şi se depune la secretariatul comisiei;
b) constată pe teren situaţia perimetrului, identifică vecinătăţile şi delimitează prin tarusare perimetrul
de ameliorare, stabilind limitele zonelor de ameliorare-aparare şi de consolidare;
c) determină şi delimitează parcelele de proprietari, din cuprinsul şi din afara perimetrului, care sunt
necesare pentru efectuarea lucrărilor de amenajare şi de ameliorare şi pentru drumurile de acces, precum
şi natura folosinţelor agricole sau silvice existente;
d) identifică şi descrie sumar formele de degradare a terenului, amploarea acestor procese şi constată
cauzele care le-au generat;
 e) fac propuneri privind ordonatorul de credite pentru finanţarea lucrărilor publice şi resursele de
finanţare;
f) stabilesc restricţiile care sunt necesare pentru constituirea perimetrului de ameliorare şi modul de
respectare a acestora pe toată durata executării lucrărilor specifice;
h) identifică terenurile care urmează sa fie utilizate pentru depozite de deşeuri urbane.
Concluziile comisiei, ca urmare a analizei efectuate pe teren, se concretizează într-o documentaţie
alcătuită din: schiţa perimetrului, acordul proprietarilor cu procesul-verbal încheiat la acest scop şi fişa
perimetrului de ameliorare.
ART. 7
Fişa perimetrului de ameliorare are modelul prezentat în anexa la prezentul regulament.
O dată cu aprobarea fişei se stabileşte ordonatorul de credite, finantatorul şi investitorul, colaboratorii
acestuia la elaborarea programului de proiectare, sursele de finanţare şi graficul de execuţie a lucrărilor.
Totodată, se va lua acordul proprietarilor beneficiari ai lucrărilor de amenajare şi de ameliorare cu
privire la contribuţia în munca sau în bani pe care, eventual, ar urma sa o suporte potrivit art. 67 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991.
ART. 8
Fişa aprobată constituie tema de proiectare pentru unitatea de proiectare care va scoate la licitaţie
lucrarea şi care va elabora, pe baza de comanda, documentaţia tehnico-economică, în conformitate cu
prevederile legale.

 HOTĂRÂRE Nr. 127 din 30 martie 1994 privind stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii la normele
pentru protecţia mediului înconjurător

ART. 1
Constituie contravenţii la normele privind protecţia mediului înconjurător următoarele fapte, dacă, potrivit
legii penale, nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţionează astfel:
----------
(3) Cu amenda de la 250.000 la 500.000 lei pentru persoane fizice şi de la 500.000 la 1.000.000 lei pentru
persoane juridice:
a) începerea de lucrări şi realizarea oricăror obiective de construcţii-montaj fără acordul de mediu emis de
autoritatea pentru mediu competenta;
b) punerea în funcţiune de noi capacităţi de producţie sau schimbarea profilului celor existente, precum şi
organizarea şi desfăşurarea de activităţi cu impact asupra mediului, fără autorizaţia de mediu emisă de
autoritatea pentru mediu competenta;
c) nerespectarea prevederilor acordului sau autorizaţiei de mediu emise de autorităţile de mediu
competente, în baza documentaţiilor prezentate;
d) evacuarea de noxe în atmosfera, în ape şi pe soluri, precum şi producerea de zgomote şi vibraţii peste
limitele admise de standardele şi normele legale;

ART. 2
(1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 1 şi aplicarea amenzilor se fac de către personalul
împuternicit al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi, după caz, de personalul împuternicit
al Ministerului Sănătăţii, de persoanele împuternicite de primari şi prefecţi, precum şi de către ofiţerii şi
subofiţerii Ministerului de Interne şi de personalul Poliţiei sanitare-veterinare.

 LEGE Nr. 14 din 24 februarie 1995 pentru ratificarea Convenţiei privind cooperarea pentru protecţia şi
utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea), semnată la Sofia la 29
iunie 1994

ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
a) state dunărene sunt statele suverane care deţin o parte considerabilă a bazinului hidrografic al Dunării.
Prin parte considerabilă se înţelege o cotă care depăşeşte 2.000 kmp din totalul bazinului hidrografic;
 b) bazinul hidrografic al fluviului Dunărea înseamnă partea din bazinul hidrografic al fluviului de care
beneficiază părţile contractante;
c) impact transfrontier înseamnă orice efect nefavorabil semnificativ produs asupra mediului înconjurător
riveran, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor, cauzată de activităţi umane, şi care depăşeşte zona care
se află sub jurisdicţia unei părţi contractante. Asemenea modificări pot afecta viaţa şi proprietatea, securitatea
instalaţiilor şi ecosistemele acvatice în cauză;
f) surse de poluare a apei punctuale şi nepunctuale înseamnă sursele de poluanţi şi nutrienţi, a căror
pătrundere în apă este cauzată fie de descărcări locale determinate (surse punctuale), fie de efectele difuze
larg răspândite în bazinul hidrografic (surse nepunctuale);

ART. 3
Domeniu de aplicabilitate
(2) Obiectul acestei convenţii îl reprezintă, în special, următoarele activităţi planificate sau în curs de
realizare, în măsura în care acestea produc sau pot produce impacturi transfrontiere:
a) evacuarea apelor uzate, introducerea de nutrienţi şi substanţe periculoase, atât din surse punctuale cât şi
nepunctuale, precum şi evacuarea căldurii;
ART. 5
Prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier
(1) Părţile contractante vor dezvolta, adopta şi aplica măsuri legislative, administrative şi tehnice adecvate,
vor asigura premisele interne şi bazele necesare pentru protecţia eficientă a calităţii apei şi utilizarea durabilă
a apei, realizând astfel prevenirea, controlul şi reducerea impactului transfrontier.
(2) În acest scop, părţile contractante vor lua, separat sau în comun, măsurile indicate mai jos:
b) adoptă norme legale prin care se vor stabili cerinţele de îndeplinit, inclusiv limitele de timp care trebuie
respectate de evacuările de ape uzate;
d) adoptă norme legale pentru reducerea introducerii de nutrienţi sau substanţe periculoase din surse
difuze, în special din aplicarea nutrienţilor, a substanţelor de protecţie a plantelor şi pesticidelor în
agricultură;
e) în scopul armonizării acestor reglementări la un înalt nivel de protecţie, precum şi pentru implementarea
armonizată a măsurilor corespunzătoare, părţile contractante vor lua în considerare rezultatele şi propunerile
Comisiei internaţionale;
ART. 6
Măsuri speciale pentru protecţia resurselor de apă
Părţile contractante vor lua măsuri adecvate pentru prevenirea sau reducerea impacturilor transfrontiere,
pentru o utilizare durabilă a resurselor de apă, precum şi pentru conservarea resurselor ecologice, în special
prin:
a) identificarea resurselor de apă subterană, care vor trebui să fie protejate pe termen lung, precum şi a
zonelor de protecţie pentru asigurarea alimentării cu apă potabilă, existente şi viitoare;
b) prevenirea poluării resurselor de apă subterană, în special a celor rezervate pentru alimentarea cu apă
potabilă pe termen lung, în particular cea cauzată de nitraţi, substanţe pentru protecţia plantelor şi pesticide,
precum şi de alte substanţe periculoase;

ART. 9
Programe de monitoring
Pe baza activităţilor lor naţionale, părţile contractante vor coopera în domeniul monitoringului şi al
evaluării.
(1) În acest scop ele:
- vor armoniza sau vor face comparabile metodele lor de monitoring şi de evaluare aplicabile la nivel
naţional, în special în domeniul calităţii apei, controlului emisiilor, prognozei inundaţiilor şi balanţei de apă
pentru a se putea obţine rezultate comparabile, care să fie introduse în activităţile comune de monitoring şi
evaluare;

 LEGE Nr. 107 din 25 septembrie 1996 Legea apelor

actele normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 16
noiembrie 2007:
 - Hotărârea Guvernului nr. 83/1997*, abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 948/1999;
- Hotărârea Guvernului nr. 948/1999;
- Legea nr. 192/2001, cu modificările ulterioare;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002*, aprobată cu modificări prin Legea nr.
404/2003 şi modificată ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2005;
- Legea nr. 404/2003;
- Legea nr. 310/2004;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.
400/2005;
- Legea nr. 112/2006;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2007, aprobată prin Legea nr. 161/2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2007.

ART. 3
(1) Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5
km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km^2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele
subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil,
marea teritorială şi fundul apelor maritime.
(2) Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10
km^2, pe care apele nu curg permanent, aparţin deţinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează
sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să folosească aceste ape în concordanţă cu condiţiile generale de
folosire a apei în bazinul respectiv.
(3) Insulele, care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparţin proprietarului
albiei apei.
(4) Apa subterană poate fi folosită de proprietarul terenului, numai în măsura în care este utilizată conform
art. 9 alin. (2).
ART. 5
(1) Apele utilizate pentru prelevarea de apă în scop potabil vor fi protejate pentru evitarea deteriorării
calităţii acestora şi pentru a reduce nivelul de tratare în procesul de producere a apei potabile. În jurul surselor
şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, al surselor de ape minerale şi al lacurilor terapeutice se instituie
zone de protecţie sanitară cu regim sever sau cu regim de restricţii, precum şi perimetre de protecţie
hidrogeologică. Dreptul de proprietate asupra surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, surselor
de ape minerale şi lacurilor şi nămolurilor terapeutice se extinde şi asupra zonelor de protecţie sanitară cu
regim sever.
(2) Regimul de exploatare a apelor subterane, a lacurilor, zonelor umede şi ariilor protejate, a zonelor de
protecţie sanitară, precum şi regimul privind navigaţia pe cursurile de apă naturale sau artificiale, pe apele
maritime interioare şi pe marea teritorială, ca şi lucrările, construcţiile sau instalaţiile aferente sunt supuse
prevederilor prezentei legi şi reglementărilor specifice.
(4) Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi a autorităţii publice centrale din
domeniul sănătăţii.
(5) Supravegherea calităţii apei potabile şi a apei de îmbăiere se asigură de către autoritatea publică
centrală din domeniul sănătăţii, precum şi de autorităţile publice locale, conform prevederilor în vigoare.
ART. 6
(1) Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi integrată a apelor se organizează şi se desfăşoară pe
bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire cantitativă şi calitativă a resurselor de
apă. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de suprafaţă şi subterane, atât sub aspect
cantitativ, cât şi calitativ, în scopul dezvoltării durabile.
(2) Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarităţii umane şi interesului comun, prin colaborare şi
cooperare strânsă, la toate nivelurile administraţiei publice, a utilizatorilor de apă, a reprezentanţilor
colectivităţilor locale şi a populaţiei, pentru realizarea maximului de profit social.
(3) România face parte din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea. Pentru porţiunea din
bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea, care este cuprinsă în teritoriul României, inclusiv apele
de coastă ale Mării Negre, se va elabora planul de management al acestui bazin hidrografic internaţional, pe
baza schemelor directoare de management şi amenajare a apelor.
(4) Autoritatea competentă pentru elaborarea porţiunii de plan menţionate la alin. (3) este autoritatea
publică centrală din domeniul apelor.
(5) Administrarea bazinelor hidrografice naţionale, menţionate în prezenta lege ca bazine hidrografice se
face la nivelul districtelor de bazin de către direcţiile de ape ale Administraţiei Naţionale "Apele Române".
(6) La nivel naţional, sunt stabilite următoarele districte de bazin: Someş - Tisa, Crişuri, Mureş, Banat, Jiu,
Olt, Argeş - Vedea, Buzău - Ialomiţa, Siret, Prut - Bârlad şi Dobrogea - Litoral.
ART. 7
(1) Elaborarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi apelor, asigurarea coordonării şi
controlului aplicării reglementărilor interne şi internaţionale în acest domeniu se realizează de către
autoritatea publică centrală din domeniul apelor.
(2) Gestionarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor,
precum şi aplicarea strategiei şi a politicii naţionale, cu respectarea reglementărilor naţionale în domeniu, se
realizează de Administraţia Naţională "Apele Române" prin direcţiile de ape din subordinea acesteia.
(3) Pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor funcţionează: Consiliul interministerial al
apelor, Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă, Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi
lucrărilor hidrotehnice, Centrul român de reconstrucţie a râurilor şi Comitetul naţional pentru Programul
Hidrologic Internaţional, organisme cu caracter consultativ.
ART. 9
(1) Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin
autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit prevederilor legale. Acest drept include şi
evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din desecări ori drenaje, ape meteorice, ape de mină sau
de zăcământ, după utilizare.
(2) Apele de suprafaţă sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de
protecţie a calităţii apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti, dacă
pentru aceasta nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică de până la 0,2
litri/secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii.
ART. 16
(1) Pentru protecţia resurselor de apă, se interzic:
a) punerea în funcţiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea în funcţiune de
noi ansambluri de locuinţe, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de producţie
modificate, care măresc gradul de încărcare a apelor uzate, fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor
de canalizare şi a instalaţiilor de epurare ori fără realizarea altor lucrări şi măsuri care să asigure, pentru apele
uzate evacuate, respectarea prevederilor impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor;
b) realizarea de lucrări noi pentru alimentare cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a celor
existente, fără realizarea sau extinderea corespunzătoare şi concomitentă a reţelelor de canalizare şi a
instalaţiilor de epurare necesare;
c) aruncarea sau introducerea în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvetele lacurilor sau ale bălţilor,
în Marea Neagră şi în zonele umede, precum şi depozitarea pe malurile acestora a deşeurilor de orice fel;
d) evacuarea de ape uzate în apele subterane, lacurile naturale sau de acumulare, în bălţi, heleşteie sau în
iazuri, cu excepţia iazurilor de decantare;
e) utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuările ori scurgerile de ape fecaloid-menajere sau cu
conţinut periculos;
(2) În zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi, sunt interzise depozitarea şi folosirea de
îngrăşăminte, pesticide sau alte substanţe periculoase.
ART. 17
În scopul folosirii raţionale şi protejării calităţii resurselor de apă, utilizatorii de apă au următoarele
obligaţii:
d) să urmărească, prin foraje de observaţii şi control, starea calităţii apelor subterane din zona de influenţă
a staţiilor de epurare, platformelor industriale, a depozitelor de substanţe periculoase, produse petroliere şi a
reziduurilor de orice fel.
ART. 40
 (1) În scopul asigurării protecţiei albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice şi îmbunătăţirii regimului
de curgere al apelor, se instituie zone de protecţie pentru:
a) albia minoră a cursurilor de apă;
b) suprafaţa lacurilor naturale sau a bălţilor acoperite de apă şi de vegetaţie acvatică, precum şi ţărmul
mării;
c) suprafaţa lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei coronamentului barajului;
d) suprafeţele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaţii de
debite la capacitatea maximă de transport a acestora, precum şi de alte construcţii hidrotehnice realizate pe
ape;
e) lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
f) construcţii şi instalaţii hidrometrice, precum şi instalaţii de determinare automată a calităţii apelor.
(2) Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din prezenta
lege. Delimitarea zonelor de protecţie se realizează de Administraţia Naţională "Apele Române" împreună cu
autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane. Dreptul de proprietate asupra lucrărilor
menţionate la lit. d), e) şi f) se extinde şi asupra zonelor de protecţie a acestora.

ART. 43
(1) În vederea stabilirii orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată şi
complexă a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, precum şi pentru protejarea zonelor umede se
elaborează scheme directoare pe bazine sau grupe de bazine hidrografice, până cel târziu la data de 22
decembrie 2009.
(1^1) Schemele directoare fixează într-o manieră generală şi armonioasă obiectivele de calitate şi cantitate
a apelor, urmărind să se asigure:
a) o stare bună a apelor de suprafaţă sau, pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate, un bun
potenţial ecologic şi o stare chimică bună a apelor de suprafaţă;
b) o stare chimică bună şi un echilibru între cantitatea prelevată şi reîncărcarea apelor pentru toate
resursele de apă subterană;
(1^5) După aprobarea primelor scheme directoare, în conformitate cu prevederile prezentei legi, acestea
vor fi actualizate la fiecare 6 ani. Dacă sunt necesare, analizele caracteristicilor bazinelor hidrografice,
impacturilor activităţilor asupra stării apei şi analiza economică a utilizatorilor de apă sunt actualizate cu cel
puţin 3 ani înainte de fiecare actualizare a schemelor directoare.
(1^8) În corelare cu prevederile schemelor directoare se elaborează programe de măsuri care trebuie
realizate pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea
împotriva acţiunilor distructive ale apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor, în raport cu cerinţele
dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrărilor,
instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor.
(1^9) Programele de măsuri se stabilesc cel târziu până la data de 22 decembrie 2009 şi vor fi operaţionale
cel târziu la data de 22 decembrie 2012. Programele de măsuri se revizuiesc şi, dacă este necesar, se
reactualizează până cel târziu la data de 22 decembrie 2015 şi apoi la fiecare 6 ani.
(2) Schemele directoare şi programele de măsuri prevăzute la alin. (1^8) se elaborează şi se actualizează de
către Administraţia Naţională "Apele Române", se avizează de către Comitetul de bazin, la propunerea
autorităţii publice centrale din domeniul apelor, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Conţinutul minim al
schemelor directoare şi al programelor de măsuri este prevăzut în anexa nr. 3.
(3) Toate activităţile social-economice, inclusiv amenajarea bazinelor hidrografice, protecţia mediului şi
amenajarea teritoriului se corelează cu prevederile schemelor directoare.
ART. 47
(1) La nivelul fiecărei direcţii de apă a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se organizează un
Comitet de bazin.
(2) Comitetul de bazin este format din 15 membri, după cum urmează:
a) 2 reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului, dintre care
unul este numit din cadrul agenţiilor de protecţia mediului din bazinul hidrografic respectiv;
b) un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul sănătăţii, numit de aceasta din cadrul
direcţiilor de sănătate publică ale judeţelor din bazinul hidrografic respectiv;
 c) doi primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor din bazinul
hidrografic respectiv;
d) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în bazinul hidrografic respectiv;
e) un prefect din bazinul hidrografic respectiv, numit de autoritatea publică centrală pentru administraţia
publică;
f) un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul hidrografic
respectiv;
g) trei reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;
h) doi reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale "Apele Române";
i) un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(7) Comitetul de bazin colaborează cu Administraţia Naţională "Apele Române" la aplicarea strategiei şi
politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:
a) să avizeze schemele directoare, precum şi programele de măsuri pentru atingerea obiectivelor din
schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărirea apelor;
i) să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii comentariilor
publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor propuse pentru aprobare şi să asigure
accesul publicului la documentele sale;
ART. 48
(1) Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:
b) lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă potabilă, industrială
şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe hidromecanice, amenajări pentru
navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de
acest fel;
c) lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează calitatea apelor:
lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape
în subteran, alte asemenea lucrări;
(2) Documentaţiile elaborate pentru lucrările prevăzute la alin. (1) trebuie să ofere securitatea necesară, să
răspundă normativelor şi prescripţiilor tehnice, având în vedere interesele protecţiei mediului şi
amplasamentelor.
ART. 50
(1) Lucrările prevăzute la art. 48 pot fi promovate şi executate numai în baza avizului de gospodărire a
apelor şi, respectiv, notificării emise de Administraţia Naţională "Apele Române". Punerea în funcţiune sau
exploatarea acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor şi, după caz, a notificării
emise de Administraţia Naţională "Apele Române".
ART. 78
(1) Activitatea de gospodărire a apelor şi respectarea prevederilor prezentei legi sunt supuse controlului de
specialitate.
(2) În cadrul autorităţii publice centrale din domeniul apelor funcţionează Inspecţia de stat a apelor, cu
atribuţii de inspecţie şi control al aplicării prevederilor prezentei legi. Inspecţia de stat a apelor coordonează
şi răspunde de activitatea de inspecţie şi control în domeniul gospodăririi apelor la nivel naţional.
Reglementarea activităţii de inspecţie din domeniul gospodăririi apelor se aprobă prin ordin al conducătorului
autorităţii publice centrale din domeniul apelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
legi.
(3) În scopul îndeplinirii atribuţiilor de control, personalul de gospodărire a apelor, precum şi împuterniciţii
autorităţii publice centrale din domeniul apelor, după declinarea identităţii şi calităţii, au dreptul:
a) de acces la ape, în zonele din lungul apelor, ca şi în orice alt loc, unitate sau instalaţie, indiferent de
deţinătorul sau proprietarul acestora, pentru a face constatări privind respectarea reglementărilor şi aplicarea
măsurilor de gospodărire a apelor;
b) de a controla lucrările, construcţiile, instalaţiile sau activităţile care au legătură cu apele şi de a verifica
dacă acestea sunt realizate şi exploatate în conformitate cu prevederile legale specifice şi cu respectarea
avizelor sau a autorizaţiilor de gospodărire a apelor, după caz;
c) de a verifica instalaţiile de măsurare a debitelor, de a recolta probe de apă şi de a examina, în condiţiile
legii, orice date sau documente necesare controlului;
 d) de a constata faptele care constituie contravenţii sau infracţiuni în domeniul gospodăririi apelor şi de a
încheia documentele, potrivit legii.
ART. 87
Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii
încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1) executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu apele, precum şi
modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;
2) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, fără respectarea
prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor;
3) folosirea resurselor de apă de suprafaţă sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea prevederilor
autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu excepţia satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii;
4) evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte materiale în
resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;
…………………………
18) depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor, bălţilor şi pe faleza mării,
pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a materialelor de orice fel;
………………………
23) folosirea de canale deschise, pentru scurgerea apelor fecaloid-menajere sau a apelor cu conţinut toxic;
………………………
33) păşunatul în zonele de protecţie a cursurilor de apă;
……………………..
53) branşarea locuinţelor la reţeaua de alimentare cu apă centralizată, fără existenţa sau realizarea
reţelelor de canalizare a staţiei de epurare;
ART. 90
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 88 se fac de către:
a) inspectorii din autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi Administraţia Naţională "Apele
Române";
b) directorul general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", directorii direcţiilor de ape, precum şi
salariaţii împuterniciţi de aceştia;
c) alte persoane împuternicite de conducerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor;
d) comisarii Gărzii de Mediu.
ART. 92
(1) Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţă şi subterane, în apele maritime interioare sau
în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe,
bacterii sau microbi în cantitate sau concentraţie care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol
viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, viaţa animalelor, mediul înconjurător, producţia
agricolă sau industrială ori fondul piscicol, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi următoarele fapte:
a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune
utilizatorilor de apă din aval;
(3) Depozitarea sau folosirea de îngrăşăminte chimice, pesticide ori alte substanţe toxice periculoase, în
zonele de protecţie a apelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu
amendă de la 40.000 lei (RON) la 70.000 lei (RON).
ART. 110
Autoritatea publică centrală pentru apă este în drept să emită norme, normative şi ordine cu caracter
obligatoriu în domeniul apelor. În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor elabora şi
promova, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru apă:
a) procedura şi competenţele de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
b) procedura de modificare sau de retragere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
c) procedura de suspendare temporară a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
d) procedura de notificare;
e) procedura de instituire a regimului de supraveghere specială;
f) normativul de conţinut al documentaţiilor tehnice supuse avizării şi autorizării;
 l) normele metodologice privind avizul de amplasament;
m) procedura privind mecanismul de acces la informaţia de gospodărire a apelor;
n) procedura privind participarea utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului în activitatea de
consultare;
o) metodologia şi instrucţiunile tehnice pentru elaborarea schemelor directoare.
ANEXA 1
DEFINIŢIILE termenilor tehnici utilizaţi
2. abordare combinată: controlul evacuărilor şi emisiilor în apele de suprafaţă conform modului de
abordare stabilit în art. 2^8;
3. acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o porozitate şi o
permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie
prelevarea unor cantităţi importante de ape subterane;
5. albie minoră: suprafaţă de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea
nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală
a apelor;
6. albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele
mari, la ieşirea lor din albia minoră;
7. ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere,
exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;
8. ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solul sau cu
subsolul;
9. ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial
saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile de apă
dulce;
10. ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în
totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al liniei de
bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde este cazul, până la
limita exterioară a apelor tranzitorii;
11. ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorul liniei
de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;
13. ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe
poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi
ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;
14. apa destinată consumului uman:
a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru
alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din
rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman;
17. avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi
juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau exploatarea
acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente
folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate
de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;
18. bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-
o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de vărsare, estuar
sau deltă;
19. cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor referitoare
la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi
restituţiile de apă;
20. corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac,
lac de acumulare, curs de apă - râu sau canal, sector de curs de apă - râu sau canal, ape tranzitorii sau un
sector/secţiune din apele costiere;
21. corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai multe acvifere;
 22. corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
23. corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei modificări fizice
cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui natural, desemnat astfel în
conformitate cu prevederile anexei nr. 1^1;
27. deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform legii, pe care
deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;
29. district al bazinului hidrografic: suprafaţă de teren sau de mare, constituită dintr-unul sau mai multe
bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată ca
unitate principală de administrare a bazinului hidrografic;
30. drept de folosinţă a apelor, dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi resursele de apă;
31. evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără percolare prin sol
sau subsol;
33. Fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date meteorologice,
hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor;
34. folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată ca având un impact
semnificativ asupra stării apelor;
35. gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative,
economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau
îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva
epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale
apelor;
36. informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale
resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor
hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru
protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de
utilizare a apelor;
37. lac: corp de apă interioară, stătătoare, de suprafaţă;
38. mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;
39. monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi
continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie
a mediului hidric. Această activitate presupune tripla integrare a:
a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape
subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;
b) mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota;
c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;
40. nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă
corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit - modul);
41. notificarea reprezintă un act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiţie
poate să execute sau să pună în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi desfăşurate pe ape sau
în legătură cu acestea;
43. participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în activităţile de
gospodărire a apelor;
45. poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor
substanţe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătăţii umane sau calităţii ecosistemelor
acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale
proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului;
46. poluant: înseamnă orice substanţă care poate să determine poluare, în special substanţele prevăzute
în anexa nr. 6;
47. potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial,
clasificată în concordanţă cu prevederile relevante din anexa nr. 1^1;
48. prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă: totalitatea măsurilor şi
acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi construcţii cu rol de apărare şi pregătire pentru
intervenţii; acţiuni operative de urmărire a undei de poluare, limitarea răspândirii, colectarea,
neutralizarea şi distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi refacerea
echilibrului ecologic;
49. program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, prin
efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la folosinţele de apă;
50. râu: corp de apă interioară care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar care poate
curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său;
51. recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă
prelevată din sursă;
52. resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele
maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;
53. resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a reîncărcării totale a unui
corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung a debitului necesar pentru atingerea
obiectivelor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice pentru apele de suprafaţă asociate,
specificate în art. 2^1 alin. (1), pentru evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a unor
astfel de ape, precum şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre asociate;
54. schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic (SDABH) - instrumentul de
planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic, alcătuită din două părţi: Planul de amenajare al
bazinului hidrografic (PABH) şi Planul de management al bazinului hidrografic (PMABH);
55. servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitate
economică, referitoare la:
a) asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a folosinţelor;
b) captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sau subteran;
c) colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;
56. staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sau
industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;
57. starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice asociate
apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu prevederile anexei nr. 1^1;
58. starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă, astfel clasificată în concordanţă cu
prevederile anexei nr. 1^1;
59. starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă, determinată
de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologică şi starea sa chimică;
60. starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi funcţionarea
ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificată în funcţie de elementele biologice, chimice şi
hidromorfologice caracteristice;
61. starea ecologică bună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă, definită pe baza
"stării bune" a elementelor biologice;
62. starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică, necesară pentru atingerea obiectivelor de
protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice specifice apelor de suprafaţă, stabilite la art. 2^1 alin. (1),
respectiv starea chimică bună atinsă de un corp de apă de suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor
nu depăşesc valorile standard privind calitatea mediului;
63. starea bună a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci când, atât
starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt "bune";
64. starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată de
indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativă şi starea sa chimică;
65. starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană atunci când, atât
starea sa cantitativă cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune";
66. starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă subterană, care
îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr. 1^1;
67. starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevări de
apă directe şi indirecte;
69. valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a unui grup de
poluanţi în apă, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru protecţia sănătăţii umane şi a
mediului;
 70. substanţe prioritare: substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului
acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă; conform listei substanţelor
prioritare/prioritar periculoase din anexa nr. 5;
71. substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să
bioacumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de
preocupare;
72. substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi
care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc;
73. sub-bazin hidrografic: suprafaţă de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare până la
un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau o confluenţă a cursului de apă;
74. sub-unitate hidrografică: suprafaţă de teren situată pe teritoriul naţional formată dintr-un sub-bazin,
o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de părţi de sub-bazine;
75. utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa,
luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;
76. valori limită ale emisiilor: înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici,
concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşită în nici o perioadă sau în mai multe
perioade de timp. Valorile limită ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri, familii sau categorii
de substanţe, în particular pentru mercur, cadmiu, HCH.
Valorile limită ale emisiilor pentru substanţe trebuie, în mod normal, să se aplice la punctul unde
emisiile părăsesc instalaţia, diluţia nefiind luată în seamă la determinarea acestora. Cu privire la
evacuarea indirectă în cursurile de apă, efectul staţiei de epurare a apelor uzate poate fi luat în considerare
la determinarea valorilor limită a emisiilor instalaţiilor implicate, cu condiţia să fie garantat/să se asigure
un nivel echivalent pentru protecţia mediului ca întreg şi că acest fapt nu conduce la niveluri mai ridicate
de poluare a mediului;
77. zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor
şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor
sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv
pentru prevenirea poluării resurselor de apă;
78. zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai
mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau curgătoare, dulce, salmastră sau
sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de 6 m;
79. zona inundabilă: suprafaţă de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al
oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.

ANEXA 2
LĂŢIMEA ZONELOR DE PROTECŢIE ÎN JURUL LACURILOR NATURALE, LACURILOR DE
ACUMULARE, ÎN LUNGUL CURSURILOR DE APĂ, DIGURILOR, CANALELOR, BARAJELOR
ŞI A ALTOR LUCRĂRI HIDROTEHNICE

a) Lăţimea zonei de protecţie în lungul cursurilor de apă

Lăţimea cursului de apă (m) sub 10 10 - 50 peste 51
Lăţimea zonei de protecţie (m) 5 15 20
Cursuri de apă regularizate (m) 2 3 5
Cursuri de apă îndiguite (m) toată lungimea dig-mal, dacă aceasta
este mai mică de 50 m
b) Lăţimea zonei de protecţie în jurul lacurilor naturale:
- indiferent de suprafaţă, 5 m la care se adaugă zona de protecţie stabilită în conformitate cu art. 5.
c) Lăţimea zonei de protecţie în jurul lacurilor de acumulare:
- între Nivelul Normal de Retenţie şi cota coronamentului.
d) Lăţimea zonei de protecţie de-a lungul digurilor:
- 4 m spre interiorul incintei.
e) Lăţimea zonei de protecţie de-a lungul canalelor de derivaţie de debite:
- 3 m.
f) Baraje şi lucrări-anexe la baraje:
 Lăţimea zonei de protecţie (m)
- baraje de pământ, anrocamente, beton sau alte 20 m în jurul acestora
materiale
- instalaţii de determinare automată a calităţii 2 m în jurul acestora
apei, construcţii şi instalaţii hidrometrice
- borne de microtriangulaţie, foraje de drenaj, 1 m în jurul acestora
foraje hidrogeologice, aparate de măsurarea
debitelor.
g) lăţimea zonei de protecţie (m) la forajele hidrogeologice din reţeaua naţională de observaţii şi măsurători -
1,5 m în jurul acestora.
NOTĂ:
Zonele de protecţie se măsoară astfel:
a) la cursurile de apă, începând de la limita albiei minore;
b) la lacurile naturale, de la nivelul mediu;
c) la alte lucrări hidrotehnice, de la limita zonei de construcţie.
Notă: Zona de protecţie sanitară la instalaţiile de alimentare cu apă se stabileşte de autoritatea publică centrală
în domeniul sănătăţii.
ANEXA 6 LISTA PRINCIPALILOR POLUANŢI
11. Substanţe care contribuie la eutroficare (în particular nitraţi şi fosfaţi)

 HOTĂRÂRE Nr. 1212 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a comitetelor de bazin

ART. 11
Comitetele au următoarele atribuţii principale:
c) avizează schemele-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor pe bazine sau grupe de bazine
hidrografice şi programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor;
d) avizează planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor acestora, elaborate de
agenţii economici conform actelor normative în vigoare şi în funcţie de condiţiile din bazinul hidrografic
respectiv;
e) aprobă schemele locale de amenajare şi de gospodărire a apelor, pe care le integrează în schema-cadru,
şi stabilesc priorităţile tehnice şi financiare;
f) aprobă planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul hidrografic respectiv,
propus de Compania Naţională "Apele Române" - S.A., prin direcţiile de ape;
g) propun Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului revizuirea normelor şi standardelor de
gospodărire a apelor, conform standardelor internaţionale, şi solicită elaborarea de norme de calitate a apelor
evacuate, specifice bazinului hidrografic, care pot fi mai exigente decât cele existente la nivel naţional;
k) asigură:
(i) informarea publicului privind acţiunile organizate cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării
acestora;
(ii) dezbateri şi audieri publice asupra tuturor problemelor propuse spre aprobare;
(iii) accesul publicului la şedinţele şi documentele lor oficiale;

 ORDIN Nr. 811 din 6 septembrie 1999 pentru aprobarea Procedurii de notificare

ART. 3
Categoriile de lucrări şi de activităţi executate pe ape sau în legătură cu acestea, pentru care beneficiarul
sau titularul de investiţie are obligaţia să notifice începerea execuţiei, sunt prezentate în anexa nr. a1). Pentru
aceste categorii de lucrări şi de activităţi nu este necesar avizul de gospodărire a apelor.
ANEXA a1 la Procedura de notificare

LISTA cuprinzând lucrările şi categoriile de activităţi pentru care investitorul are obligaţia să notifice
începerea execuţiei (nu este necesară solicitarea şi obţinerea avizului de gospodărire a apelor)
 1. Lucrări de dezvoltare, modernizare sau de retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor
instalaţii existente, dacă prin realizarea acestora nu se modifică parametrii cantitativi şi calitativi finali ai
folosinţei de apă, înscrişi în autorizaţia de gospodărire a apelor emisă înainte de începerea execuţiei unor
astfel de lucrări.
6. Lucrări de cultură şi refacere a pădurilor şi de combatere a eroziunii solului, pe suprafeţe totale mai mici
de 20 kmp inclusiv, şi lucrări de regularizare a scurgerii pe versanţi şi corectări de torenţi, pe lungimi mai
mici de 10 km.
7. Lucrări noi de captare a apei, dacă debitul prelevat nu depăşeşte 10 litri/secundă, iar apele evacuate
rezultate după folosire nu influenţează calitatea resurselor de apă.

 HOTĂRÂRE Nr. 472 din 9 iunie 2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă

ART. 2
(1) Concentraţiile maxime admise ale poluanţilor conţinuţi de apele uzate, evacuate în resursele de apă, în
soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere asigurată natural, precum şi în reţelele de canalizare, se
stabilesc pentru zona de deversare în funcţie de capacitatea de primire a receptorilor şi se înscriu în avizele şi
în autorizaţiile de gospodărire a apelor eliberate utilizatorilor de apă.
ART. 4
(1) Pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, înscrise în
contractele de furnizare a serviciilor, utilizatorii de apă sunt penalizaţi în cuantumul prevăzut în anexa nr. 2.
(2) Constatarea depăşirii concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate se face de
personalul sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau, după caz, al unităţilor
de gospodărire comunală pentru sistemele de canalizare ale localităţilor.
(3) Prelevarea probelor de apă uzată se face în prezenţa unui reprezentant al utilizatorului de apă.
(4) Constatarea abaterii şi stabilirea cuantumului penalităţii se fac prin proces-verbal de constatare întocmit
de personalul împuternicit al sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau,
după caz, al unităţilor de gospodărie comunală, care se comunică prin poştă, cu confirmare de primire.

 HOTĂRÂRE Nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia
apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole
actele normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 19
martie 2007:
- Hotărârea Guvernului nr. 1360/2005;
- Hotărârea Guvernului nr. 210/2007.

Prezenta hotărâre transpune Directiva Consiliului nr. 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării
cu nitraţi proveniţi din surse agricole, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L
375/1991.
ART. 1
Se aprobă Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse
agricole, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 2
(1) Se înfiinţează Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării
cu nitraţi proveniţi din surse agricole, formată din specialişti ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului, ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ai Ministerului Sănătăţii. Pe lângă comisie va
funcţiona un grup de sprijin, compus din reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., ai
comitetelor de bazin şi ai unor institute şi unităţi de specialitate aflate în subordinea, coordonarea sau sub
autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi
a Ministerului Sănătăţii.
ART. 3
(1) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune Ministerul Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului, pe baza datelor şi a informaţiilor furnizate prin Sistemul naţional de
supraveghere şi control al calităţii apei şi cu sprijinul Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., va
 întocmi un cadastru al apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi al apelor care sunt susceptibile să fie expuse
unei astfel de poluări.
(2) În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune Ministerul Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei vor desemna toate zonele
vulnerabile care drenează în apele identificate potrivit alin. (1) şi care contribuie la poluarea acestora.
(3) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
vor revizui şi/sau vor completa, o dată la 4 ani, lista cuprinzând zonele vulnerabile, analizând şi luând în
considerare schimbările şi factorii neprevăzuţi în momentul alcătuirii acesteia.
ART. 4
(1) În scopul stabilirii şi/sau revizuirii şi al completării listei cuprinzând zonele vulnerabile Ministerul
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului va solicita factorilor abilitaţi prezentarea, în termen de un an de la
data intrării în vigoare a prezentului plan de acţiune şi periodic, o dată la 4 ani, a unor rapoarte privind
rezultatele acţiunilor de:
a) supraveghere a concentraţiei azotaţilor în apele dulci; aceasta se realizează pe parcursul unui an, cel
puţin o dată pe lună sau mai des în timpul perioadelor ploioase şi de inundaţii, în secţiunile de control pentru
apele de suprafaţă, şi la intervale regulate, în secţiunile de control reprezentative pentru acvifere;
b) verificare, o dată la 4 ani, a stării de eutrofizare a apelor dulci şi a apelor din zona costieră.
(2) În secţiunile de control în care concentraţia de nitraţi din toate probele anterioare s-a situat sub 25 mg/l
şi nici un factor nou de creştere probabilă a conţinutului de nitraţi nu a apărut programul de supraveghere
prevăzut la alin. (1) lit. a) se va realiza o dată la 8 ani.

 ORDIN Nr. 452/105951 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Comisiei şi a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

ART. 7
Comisia are următoarele atribuţii principale:
a) preia, în termen de un an de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi periodic la 4 ani, de la
Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului cadastrul apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi al apelor
susceptibile să fie poluate cu nitraţi, întocmit conform art. 3 alin. (1) din Planul de acţiune;
b) preia, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a Planului de acţiune şi apoi periodic la 4 ani, de la
Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor lista
cuprinzând zonele vulnerabile desemnate conform art. 3 alin. (2) din Planul de acţiune;
c) elaborează şi avizează Codul bunelor practici agricole pentru uzul fermierilor şi producătorilor agricoli,
conform art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Planul de acţiune, care va fi reactualizat atunci când Comisia
consideră necesar, dar nu mai târziu de 4 ani;
d) elaborează, conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Planul de acţiune, un program privind instruirea şi
informarea fermierilor şi a producătorilor agricoli în scopul promovării Codului bunelor practici agricole;
e) stabileşte programe de acţiune referitoare la zonele vulnerabile, conform art. 6 alin. (1) - (4) din Planul
de acţiune;
f) ia măsuri suplimentare, conform art. 6 alin. (5) din Planul de acţiune, cel puţin o dată la 4 ani, în scopul
implementării programelor de acţiune;
g) propune realizarea şi punerea în practică de către sistemul de supraveghere şi control şi de alţi factori
abilitaţi a unor programe de supraveghere şi control pentru evaluarea eficienţei programelor de acţiune;
h) elaborează proiectul seturilor de măsuri pentru implementarea Planului de acţiune, care va cuprinde şi
procedurile şi instrucţiunile pentru sistemul de supraveghere şi control prevăzute la art. 4 şi 6 din Planul de
acţiune;
i) întocmeşte, conform art. 8 alin. (1) din Planul de acţiune, la fiecare 4 ani, un raport pe care îl înaintează
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului şi Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi pe care îl
publică;
j) propune Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi
Ministerului Sănătăţii şi Familiei elaborarea regulamentelor, metodologiilor şi procedurilor necesare în
vederea implementării Planului de acţiune;
 k) colaborează cu ministerele şi cu instituţiile implicate în realizarea Planului de acţiune, precum şi cu
comitetele de bazin;
l) decide asupra componenţei nominale a Grupului de sprijin;
m) coordonează activitatea Grupului de sprijin;
n) dispune măsuri pentru ca toate sarcinile ce revin Grupului de sprijin să fie realizate în termenele
stabilite;
o) elaborează şi aprobă documentele specifice interne pe care le consideră necesare pentru asigurarea
desfăşurării activităţii sale în bune condiţii;
p) asigură dezbateri şi audieri publice asupra tuturor aspectelor referitoare la derularea şi la punerea în
practică a Planului de acţiune;
q) asigură informarea şi accesul publicului privind acţiunile organizate, dezbaterile şi audierile publice,
şedinţele de lucru, prevederile Codului bunelor practici agricole, documentele sale oficiale şi ale Grupului de
sprijin.
ART. 8
Pentru activitatea curentă, reprezentând participarea la şedinţele de lucru, dezbaterile publice şi întrunirile
Grupului de sprijin, membrii Comisiei sunt salarizaţi de instituţiile la care sunt angajaţi.
ART. 9
În îndeplinirea atribuţiilor sale Comisia are următoarele drepturi:
a) să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii informaţiilor,
rapoartelor şi auditurilor pe care le consideră necesare, precum şi în legătură cu sălile necesare în vederea
desfăşurării şedinţelor de lucru şi a dezbaterilor publice;
b) să solicite, ori de câte ori este necesar, de la unităţile şi complexele agricole, de la unităţile de
gospodărire comunală, de la Compania Naţională "Apele Române" - S.A., de la utilizatori şi evacuatori de
ape uzate şi de îngrăşăminte de origine animală, precum şi de la alţi factori abilitaţi întocmirea de audituri
independente privind cantităţile evacuate sau utilizate, starea calităţii resurselor de apă, starea tehnică şi
funcţionarea sistemelor de canalizare-epurare şi a utilajelor la parametrii avizaţi etc.;
c) să solicite Grupului de sprijin să analizeze şi să se pronunţe printr-un punct de vedere în legătură cu
orice problemă apărută în desfăşurarea activităţii sale şi a Planului de acţiune;
d) să fie înştiinţată de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor despre orice modificare sau completare a cadastrului apelor afectate de poluarea cu nitraţi şi al
celor susceptibile să fie expuse acestei poluări, precum şi a listei cuprinzând zonele vulnerabile, în termen de
3 luni de la data operării;
e) să solicite de la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului rapoartele întocmite conform art. 4 alin. (1) din
Planul de acţiune;
f) să solicite Grupului de sprijin analiza şi punctul său de vedere asupra proiectului setului de măsuri
prevăzut la art. 7 alin. (1) din Planul de acţiune;
g) să sesizeze organele cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului asupra
eventualelor încălcări ale prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, săvârşite prin poluarea în mod repetat a
apelor subterane şi de suprafaţă cu nitraţi;
h) să solicite Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerului Apelor şi Protecţiei
Mediului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării finanţarea din bugetul
acestora a temelor şi studiilor de cercetare-dezvoltare, necesare pentru desfăşurarea şi aplicarea Planului de
acţiune şi a programelor de acţiune referitoare la zonele vulnerabile;
i) să întreprindă demersurile necesare şi să propună factorilor abilitaţi elaborarea, finanţarea şi realizarea
programelor de reabilitare şi/sau de construcţie a sistemelor de canalizare-epurare şi de irigaţii în zonele
declarate vulnerabile sau susceptibile să devină vulnerabile.

ART. 10
Grupul de sprijin are următoarele atribuţii principale:
a) aplică şi implementează programele de acţiune stabilite de Comisie, referitoare la ansamblul zonelor
vulnerabile de pe teritoriul ţării, pentru anumite zone vulnerabile sau pentru anumite porţiuni din zonele
vulnerabile; - Grupul de sprijin este consultati. Nu are puteri executive
 b) participă alături de Comisie la elaborarea Codului bunelor practici agricole şi face propuneri de
completare şi reactualizare a acestuia, ţinând seama de progresele în domeniu şi de apariţia de noi tehnologii
şi practici agricole cu impact redus asupra mediului;
c) îndeplineşte sarcinile ce îi revin în cadrul programului privind instruirea şi informarea fermierilor în
scopul promovării Codului bunelor practici agricole;
d) realizează, la propunerea Comisiei, şi pune în practică, alături de factorii abilitaţi, programe
corespunzătoare de supraveghere şi control pentru evaluarea programelor de acţiune;
e) furnizează Comisiei, în scopul stabilirii programelor de acţiune referitoare la zonele vulnerabile, date
ştiinţifice şi tehnice necesare din aceste zone şi din zonele alăturate, în special cele referitoare la aportul de
nitraţi din surse agricole şi din alte surse;
f) furnizează Comisiei date privind condiţiile specifice de mediu din regiunile vizate;
g) sprijină Comisia la întocmirea raportului prevăzut la art. 8 alin. (1) din Planul de acţiune;
h) analizează şi dezbate orice aspecte noi ce apar în derularea Planului de acţiune şi în aplicarea şi
implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile;
i) sesizează Comisia asupra oricăror aspecte noi sau probleme apărute în derularea Planului de acţiune şi în
aplicarea şi implementarea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile.

ART. 11
În îndeplinirea atribuţiilor sale Grupul de sprijin are următoarele drepturi:
a) să solicite, în condiţii legale, sprijinul oricărei instituţii publice în vederea obţinerii informaţiilor,
rapoartelor şi datelor tehnice pe care le consideră necesare, precum şi în legătură cu sălile necesare în vederea
desfăşurării şedinţelor de lucru şi a întrunirilor sale;
b) să solicite, ori de câte ori este necesar, unităţilor şi complexelor agricole, unităţilor de gospodărire
comunală, Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., utilizatorilor şi evacuatorilor de ape uzate şi de
îngrăşăminte de origine animală, precum şi altor factori abilitaţi aplicarea măsurilor prevăzute în programele
de acţiune referitoare la zonele vulnerabile, care se referă la cantităţi evacuate sau utilizate, starea calităţii
resurselor de apă, starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de canalizare-epurare şi a utilajelor la parametrii
avizaţi, perioadele de aplicare a îngrăşămintelor etc.;
c) să elaboreze şi să înainteze Comisiei propuneri de teme şi studii de cercetare-dezvoltare, necesare în
vederea desfăşurării şi aplicării Planului de acţiune şi a programelor de acţiune referitoare la zonele
vulnerabile, şi să solicite Comisiei desfăşurarea acţiunilor în vederea finanţării şi realizării acestora;
d) să sesizeze Comisia despre localităţile, unităţile şi complexele agricole din zonele declarate vulnerabile
sau susceptibile să devină vulnerabile, în care este necesară reabilitarea şi/sau construcţia sistemelor de
canalizare-epurare şi de irigaţii;
e) să sesizeze Comisia asupra eventualelor contravenţii prevăzute de Legea apelor nr. 107/1996, constatate
a fi fost săvârşite prin poluarea în mod repetat a apelor subterane şi de suprafaţă cu nitraţi;
f) să angajeze pe bază de contracte de colaborare experţi locali, în situaţiile în care este necesar să se
apeleze la serviciile acestora.
ART. 12
Pentru activitatea curentă reprezentând participarea la şedinţele de lucru şi la întruniri membrii Grupului de
sprijin sunt salarizaţi de instituţiile la care sunt angajaţi.
ANEXA 2
COMPONENŢA
Comisiei pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi
din surse agricole

a) preşedinte - secretarul de stat pentru ape din cadrul Ministerului

Apelor şi Protecţiei Mediului;
b) vicepreşedinţi:
- directorul general al Direcţiei generale de gospodărire a apelor din
cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;
- directorul Direcţiei îmbunătăţiri funciare din cadrul
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
c) secretar - directorul Direcţiei strategii, reglementări şi autorizări
 din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;
d) membri:
- 3 reprezentanţi ai Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului;
- 3 reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;
- 2 reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

ANEXA 3
COMPONENŢA
Grupului de sprijin de pe lângă Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole

a) conducătorul Grupului de sprijin;

b) membri:
- 11 reprezentanţi ai comitetelor de bazin (preşedinţi sau vicepreşedinţi);
- 3 reprezentanţi ai Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A.;
- 2 reprezentanţi ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - I.N.C.D.P.M.
Bucureşti;
- 1 reprezentant al Companiei Naţionale "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a
Apelor" - S.A.;
- 2 reprezentanţi ai Institutului de Igienă şi Sănătate Publică Bucureşti;
- 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimie;
- 2 reprezentanţi ai Institutului de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice Fundulea;
- 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Apei;
- 2 reprezentanţi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti";
- 1 reprezentant al Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă;
- 1 reprezentant al Societăţii Naţionale "Îmbunătăţiri Funciare" - S.A.;
- 2 reprezentanţi ai Asociaţiei Române a Producătorilor Agricoli;
- 2 reprezentanţi ai Institutului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Agricol.

 ORDIN Nr. 223 din 28 mai 2002 privind aprobarea Metodologiei întocmirii studiilor pedologice şi
agrochimice, a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură

ART. 1
Se aprobă Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare, lista oficiilor de studii pedologice şi
agrochimice teritoriale, denumite în continuare OSPA, structura organizatorică, atribuţiile şi dimensionarea
acestor unităţi publice, prevăzute în anexa nr. 1.
ART. 2
(1) Se aprobă Programul naţional privind realizarea sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru
agricultură care cuprinde: Programul privind elaborarea de studii pedologice şi agrochimice pentru perioada
2002 - 2011, prevăzut în anexa nr. 2, şi Programul privind realizarea/reactualizarea Sistemului naţional şi
judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură în perioada 2002 - 2011, prevăzut în anexa nr. 3.
(2) Anual, o dată cu adoptarea legii bugetului de stat, se aprobă suprafeţele şi sumele aferente execuţiei
programului stabilit în anexele nr. 2 şi 3.
ART. 3
Se aprobă Normele de conţinut pentru studiile pedologice elaborate în vederea realizării şi reactualizării
periodice a Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură, prevăzute în anexa nr.
4.
ART. 4
Se aprobă Metodologia privind realizarea şi reactualizarea Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare
sol-teren pentru agricultură, prevăzută în anexele nr. 5 şi 6.
ART. 5
Se aprobă Modul de finanţare a studiilor pedologice şi agrochimice şi a Sistemului naţional şi judeţean de
monitorizare sol-teren pentru agricultură, prevăzut în anexa nr. 7.
ART. 6
 OSPA sunt unităţi finanţate din surse extrabugetare, veniturile acestora provenind din:
a) alocaţii bugetare din bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin direcţiile generale
pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru:
- întocmirea de studii pedologice în vederea realizării şi reactualizării periodice a Sistemului naţional şi
judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi necesare fundamentării programelor Ministerului
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care constau în: stabilirea, delimitarea şi inventarierea unităţilor de sol-
teren, favorabilităţii terenurilor agricole pentru culturi, a claselor de calitate după nota de bonitare pentru
folosinţe agricole, determinarea stării de aprovizionare/asigurare a solurilor cu nutrienţi, precum şi reacţia
solurilor, stabilirea categoriilor şi subcategoriilor de folosinţă pentru agricultură sau silvicultură pe baza
pretabilităţii terenurilor, identificarea, delimitarea şi inventarierea tipurilor de degradări ale
solurilor/terenurilor, stabilirea restricţiilor terenurilor pentru diferite utilizări şi stabilirea măsurilor
agropedoameliorative şi antierozionale corespunzătoare;
- constituirea şi întreţinerea la nivel de judeţ a băncilor de date aferente sistemelor judeţene de
monitorizare sol-teren pentru agricultură;
ART. 13
Studiile pedologice întocmite, precum şi bazele de date aferente sistemelor judeţene de monitorizare sunt
în administrarea direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului
Bucureşti, în vederea fundamentării acţiunilor specifice Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2002 privind întocmirea şi finanţarea
studiilor pedologice şi agrochimice şi finanţarea Sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru
agricultură, precum şi sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură.
ART. 16
Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti, denumit în continuare ICPA, integrează
Baza de date a sistemelor judeţene de monitorizare sol-teren pentru agricultură, obţinute de către OPSA, în
Sistemul naţional de monitorizare sol-teren şi realizează Banca de date pedologice pentru agricultură.
ART. 17
Datele şi informaţiile din Sistemul naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură,
actualizate, vor fi puse anual la dispoziţie Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor - Serviciul de
fond funciar şi cadastru forestier.
ART. 18
Studiile pedologice şi agrochimice elaborate în vederea realizării/reactualizării Sistemului naţional şi
judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură pot fi utilizate şi în alte scopuri, prin actualizare,
adaptare şi/sau completare, corespunzător cerinţelor, numai de către OSPA, organe tehnice de specialitate ale
Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

ART. 25
(1) Se va organiza la nivel de ţară Corpul de inspecţie în domeniul protecţiei şi conservării solului.
(2) Personalul Corpului de inspecţie va fi selectat, pe bază de concurs organizat de Ministerul Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor, din cadrul specialiştilor din OSPA şi din ICPA şi va fi numit prin ordin al
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.
(3) Sarcinile Corpului de inspecţie sunt în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar cu privire la
constatarea şi aplicarea de sancţiuni pentru încălcarea prevederilor din domeniul conservării şi utilizării
raţionale a terenului, utilizării îngrăşămintelor şi amendamentelor, poluării şi degradării solurilor, privind
protecţia solului şi alte acte normative în domeniu, stabilite prin ordin al ministrului.

 LEGE Nr. 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile
ART. 2
În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
1. Prin apă potabilă se înţelege apa destinată consumului uman, după cum urmează:
a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte
scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor
sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea
sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman, cu excepţia cazului în care
 Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor aprobă folosirea apei şi
este demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea şi salubritatea produsului alimentar în forma lui finită.
(2) Se exceptează de la prevederile prezentei legi:
b) apa potabilă provenind de la producător de apă individual, care furnizează mai puţin de 10 mc în
medie/zi sau care deserveşte mai puţin de 50 de persoane, cu excepţia cazului în care apa este produsă
ca parte a unei activităţi comerciale sau publice.
(3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b) autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti, va informa populaţia în cauză asupra acestor exceptări şi asupra oricărei măsuri ce
poate fi luată în vederea protejării sănătăţii de efectele adverse rezultate din orice fel de contaminare a apei
potabile. În situaţia în care se evidenţiază că prin calitatea ei o astfel de apă ar putea constitui un potenţial
pericol pentru sănătate, populaţiei afectate i se vor face de îndată recomandările de rigoare, conform
Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile.
ART. 7
Monitorizarea calităţii apei potabile se asigură de către producător, distribuitor şi de autoritatea de
sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti
ART. 11
(1) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, trebuie să asigure
disponibilitatea informaţiei în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, avizarea consumatorilor despre
posibilele efecte asupra sănătăţii şi despre măsurile de remediere luate sau care se impun a fi luate de către
autorităţile competente ori de către consumatorii în cauză. Informaţia trebuie să fie corectă, clară, furnizată la
timp şi actualizată.
(2) În scopul informării consumatorilor Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Institutul de Sănătate Publică
Bucureşti, întocmeşte şi publică, o dată la 3 ani, Raportul naţional asupra calităţii apei potabile, care va
cuprinde cel puţin:
a) sistemele de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, care furnizează în medie o
cantitate de apă mai mare de 1.000 mc/zi sau care deservesc mai mult de 5.000 de persoane;
b) situaţia pe o perioadă de 3 ani consecutivi, publicarea efectuându-se la sfârşitul celui de-al treilea an;

 ORDIN Nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului şi de emitere a acordului de mediu

Actele normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 7

noiembrie 2005:
- Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 210/2004;
- Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1037/2005.

Glosar de termeni utilizati de Legea mediului 137/1995 - Abrogata

- acord de mediu - decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de
proiect să realizeze proiectul. Acordul de mediu este un act tehnico-juridic eliberat în scris, prin care se stabilesc
condiţiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecţiei mediului;
- acord integrat de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului,
conform dispoziţiilor legale în vigoare, care acordă dreptul de a stabili condiţiile de realizare a unei activităţi
încă din etapa de proiectare, care să asigure că instalaţia corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare. Acordul
poate fi eliberat pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament;
- arie naturală protejată - zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un
regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi
formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare
ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
- atmosferă - masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul protector de ozon;
- autorizare - parcurgerea etapelor procedurale având drept scop obţinerea avizului, acordul şi/sau a
autorizaţiei de mediu;
- autorizaţie de mediu - act tehnico-juridic eliberat în scris de autorităţile competente pentru protecţia
mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau pentru
punerea în funcţiune a unei activităţi noi pentru care anterior a fost emis acord de mediu;
 - autorizaţie integrată de mediu - act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform dispoziţiilor
legale în vigoare, care dă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii care să
asigure că instalaţia corespunde cerinţelor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Autorizaţia poate
fi eliberată pentru una sau mai multe instalaţii sau părţi ale instalaţiilor situate pe acelaşi amplasament şi care
sunt exploatate de acelaşi titular;
- autoritate competentă pentru protecţia mediului - autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului sau,
după caz, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
- autorităţi publice teritoriale pentru protecţia mediului - inspectoratele pentru protecţia mediului şi
Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării";
- avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
- avizul de mediu pentru planuri şi programe - act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea
competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul
sau programul supus adoptării;
- avizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu - act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea
competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite obligaţiile de mediu, ca prevederi ale unui
program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părţile implicate, în următoarele situaţii:
schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului şi/sau modificarea ori încetarea unor astfel de
activităţi, inclusiv pentru vânzare de acţiuni, vânzări de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată
de închidere, lichidare în condiţiile legii. Documentul este emis în scopul cunoaşterii impactului asupra mediului
de către părţile implicate în tranzacţie şi asumării responsabilităţilor privind protecţia mediului;
- avizul de mediu pentru produse de uz fitosanitar - act tehnico-juridic eliberat în scris de autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de uz fitosanitar;
- bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, care conţine
elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative
cumulate, anterioare, prezente şi anticipate, în scopul cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un
amplasament; în cazul în care bilanţul de mediu identifică un impact semnificativ, acesta va fi completat cu un
studiu de evaluare a riscului;
- biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi
dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre
specii şi între ecosisteme;
- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale
ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate,
afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi
solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea
necorespunzătoare a teritoriului;
- deşeuri - orice substanţă sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul
deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca;
- deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în
aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să
fie periculoase;
- dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea
generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
- echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem
ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia;
- ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de
viaţă, care interacţionează într-o unitate funcţională;
- efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi,
injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
- emisie - evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze ale instalaţiei, de substanţe, vibraţii,
căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;
- etichetă ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt
document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult 3 tipuri de
impact asupra mediului;
 - evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor competente
implicate în implementarea anumitor planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi a
rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate, conform
legislaţiei în vigoare;
- evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de
fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative,
principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului; evaluarea impactului asupra
mediului face parte din procedura de autorizare;
- habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie există în mod natural;
- impact asupra mediului - efecte asupra mediului ca urmare a desfăşurării unei activităţi antropice;
- impact semnificativ asupra mediului - efecte asupra mediului, determinate ca fiind importante prin aplicarea
criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului sau referitoare la caracteristicile
anumitor planuri şi programe, avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu;
- informaţia de mediu - informaţia definită în Convenţia privind accesul la informaţii, participarea publicului
la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin
Legea nr. 86/2000;
- instalaţie - orice unitate tehnică staţionară, precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu
activităţile unităţii staţionare aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra
mediului;
- mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele
caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi
fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului;
- modificări semnificative - schimbări în funcţionarea unei instalaţii sau în modul de desfăşurare a unei
activităţi care, după opinia autorităţii competente pentru protecţia mediului, poate avea un impact negativ
semnificativ asupra oamenilor şi mediului;
- monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării
sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate
şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de
măsuri care se impun;
- monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri
geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
- poluare - introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi desfăşurate de om, de substanţe, de
vibraţii, de căldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sănătăţii umane sau
calităţii mediului, care pot dăuna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării
mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
- poluant - orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie (radiaţie
electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul
constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
- prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului,
provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase;
- program pentru conformare - plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale precizate
prin prevederile autorizaţiei de mediu de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii competente pentru
protecţia mediului, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului;
- raport de mediu - parte a documentaţiei anumitor planuri sau programe, care identifică, descrie şi evaluează
efectele posibile asupra mediului ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare
obiectivele şi aria geografică aferentă;
- risc ecologic potenţial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi
determinate pe baza unui studiu de evaluare a riscului;
- sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura
organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru
elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu;
 - studiu de evaluare a impactului asupra mediului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate
conform legii, prin care se identifică cauzele şi efectele negative asupra mediului ale unor proiecte cu impact
semnificativ în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului;
- studiu de evaluare a riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin
care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi
se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere. Studiul de evaluare a riscului face
parte din evaluarea impactului asupra mediului;
- substanţă - orice element chimic şi orice compus al acestuia, cu excepţia substanţelor radioactive şi a
organismelor modificate genetic, în înţelesul legislaţiei aflate în vigoare;
- substanţe periculoase - orice substanţă sau preparat clasificat ca periculos de legislaţia specifică în
domeniul substanţelor şi preparatelor chimice;
- titularul proiectului - solicitantul autorizării pentru un anumit proiect sau autoritatea publică ce iniţiază un
proiect; titularul de proiect poate fi atât persoană fizică, cât şi juridică;
- titularul activităţii - persoană fizică sau juridică răspunzătoare legal pentru desfăşurarea unei activităţi,
prin drepturi de proprietate, concesiune sau altă formă de împuternicire legală asupra dreptului de folosinţă a
amplasamentului şi/sau instalaţiilor supuse procedurii de autorizare;
- utilizare durabilă - folosirea resurselor naturale într-un mod şi o rată care să nu conducă la declinul pe
termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi
viitoare;
- zone umede - întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare,
unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror
adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.

ART. 4
(1) Autorităţile competente pentru emiterea acordurilor/acordurilor integrate de mediu sunt Agenţia Naţională
pentru Protecţia Mediului, la nivel central, şi autorităţile regionale şi locale pentru protecţia mediului, conform
competenţelor prevăzute în anexele nr. I.1 şi I.2.

ANEXA 1.1 la procedură

LISTA
activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului, care se supun evaluării impactului asupra mediului (EIM)
______________________________________________________________________________
| Activitate şi/sau instalaţie | Competenţe | Act de |
| | | reglementare |
| |______________________|______________|
| |Central|Regional|Local|Acord| Acord |
| | | | | de |integrat|
| | | | |mediu|de mediu|
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|
|1. Agricultură | | | | | |
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|
|1.1. Instalaţii pentru creşterea | | | | | |
|intensivă a porcilor, cu o capacitate | | | | | |
|cel puţin egală cu: | | | | | |
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|
|a) 750 locuri pentru scroafe; | | X | | | X |
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|
|b) 2.000 locuri pentru creşterea | | X | | | X |
|porcilor mai mari de 30 kg. | | | | | |
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|
|1.2. Instalaţii pentru creşterea | | | | | |
|intensivă a păsărilor, cu o capacitate | | | | | |
|cel puţin egală cu: | | | | | |
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|
|a) 40.000 locuri pentru creşterea | | X | | | X |
|păsărilor de carne; | | | | | |
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|
|b) 40.000 locuri pentru păsări ouătoare.| | X | | | X |
|________________________________________|_______|________|_____|_____|________|

ANEXA 1.2 la procedură

LISTA
activităţilor şi/sau instalaţiilor cu potenţial semnificativ asupra mediului, care se supun etapei de încadrare în
procedura de evaluare a impactului asupra mediului
______________________________________________________________________________
| Activitate şi/sau instalaţie | Competenţe |
| |______________________|
| |Central|Regional|Local|
|_______________________________________________________|_______|________|_____|
|f) Instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor | | | X |
|din şeptel, altele decât cele incluse în Anexa I.1 | | | |
|_______________________________________________________|_______|________|_____|

ART. 5
(1) Solicitarea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte de investiţii noi şi pentru orice modificare
sau extindere care poate avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv pentru proiectele de dezafectare,
aferente activităţilor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de
evaluare a impactului asupra mediului şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 645/2002.
(2) Pentru proiectele de activităţi care se supun evaluării impactului asupra mediului autorităţile publice pentru
protecţia mediului emit, după caz, acord de mediu sau acord integrat de mediu.
(3) Pentru proiectele de investiţii aferente activităţilor care nu sunt supuse evaluării impactului asupra
mediului autorităţile publice pentru protecţia mediului aplică proceduri simplificate de avizare de mediu în
vederea obţinerii acordului unic.
(4) Pentru proiectele menţionate la alin. (3) se emite doar autorizaţie de mediu, cu excepţia activităţilor de
import-export aflate sub incidenţa unor convenţii internaţionale la care România este parte, precizate ca atare în
procedurile specifice.

ART. 7
(1) Activităţile şi/sau instalaţiile cu impact asupra mediului, precum şi proiectele de investiţii noi sau
modificarea celor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, aferente unor astfel de activităţi şi/sau
instalaţii, sunt încadrate după impactul acestora asupra mediului, după cum urmează:
a) activităţi cu impact nesemnificativ - sunt avute în vedere activităţi rezidenţiale, din gospodării individuale
sau dependinţe ale acestora, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor locuinţei şi/sau gospodăriei proprii şi care
nu sunt amplasate în zone cu regim special de protecţie, precum şi acele activităţi pentru care, conform
prevederilor legale în vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, nu se emit autorizaţii de mediu. Pentru acest
tip de activităţi, inclusiv proiecte de investiţii noi şi modificarea celor existente aferente acestora, nu se emite
acord de mediu;
b) activităţi cu impact redus asupra mediului - sunt considerate cu impact redus asupra mediului activităţile
menţionate în anexa nr. I.2 şi pentru care în urma parcurgerii etapei de încadrare s-a stabilit că nu se supun
procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, precum şi alte activităţi supuse prevederilor legale în
vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, care nu sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului. Pentru aceste activităţi se emit doar autorizaţii de mediu, iar proiectele aferente acestor activităţi, care
vizează investiţii noi sau modificarea celor existente, inclusiv prin dezafectarea acestora, sunt supuse unei
proceduri simplificate de avizare de mediu pentru obţinerea acordului unic;
 c) activităţi şi/sau instalaţii cu impact semnificativ asupra mediului - sunt considerate cu impact semnificativ
asupra mediului activităţile astfel menţionate în anexa nr. I.1, precum şi cele menţionate în anexa nr. I.2, care în
urma parcurgerii etapei de încadrare se supun procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Pentru
proiectele de investiţii noi sau modificarea substanţială a celor existente, inclusiv pentru proiectele de
dezafectare, aferente acestor activităţi, se emit acorduri de mediu sau, după caz, acorduri integrate de mediu.
Documentaţia depusă pentru obţinerea acordului de mediu va sta la baza emiterii autorizaţiei/autorizaţiei
integrate de mediu, înainte de punerea în funcţiune a obiectivului.
 ORDIN Nr. 1182 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a
informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului
ART. 1
(1) Prezenta metodologie stabileşte condiţiile în care autorităţile publice pentru protecţia mediului gestionează
şi pun la dispoziţia publicului informaţiile privind mediul, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind
accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,
semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000, ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces
la informaţiile de interes public, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.115/2002 privind accesul liber la informaţia
privind mediul şi în baza Hotărârii Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
(2) Prin prezenta metodologie se stabilesc condiţiile necesare pentru ca informaţia privind mediul să fie
disponibilă şi furnizată publicului prin mijloace şi tehnologii de telecomunicare computerizată şi/sau prin
tehnologii electronice de informare şi comunicare, pe măsura dezvoltării acestora.
ART. 2
(2) Factorii la care se referă informaţia privind mediul sunt:
a) emisiile de poluanţi chimici, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră şi cele de substanţe care afectează
stratul de ozon, emisiile de poluanţi fizici, cum sunt cele de energie, zgomot, radiaţii etc., şi emisiile de poluanţi
biologici şi bacteriologici care rezultă din activităţile social-economice;
c) substanţele şi preparatele cu caracter special, ca de exemplu: îngrăşămintele chimice şi produsele de uz
fitosanitar, bifenilipolicloruraţii şi compuşii acestora sau substanţele înscrise în anexele la Protocolul de la
Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, care se supun prevederilor legislaţiei specifice;
d) deşeurile de orice fel.
ART. 3
Mecanismele de acces la informaţia privind mediul corespund următoarelor sisteme:
a) un sistem prin care autorităţile publice pentru protecţia mediului colectează informaţia privind mediul şi o
difuzează publicului din oficiu, asigurând fluxul activ al informaţiei privind mediul;
b) un sistem care permite publicului solicitarea şi obţinerea informaţiei privind mediul de la autorităţile publice
pentru protecţia mediului, asigurând fluxul pasiv al acesteia; mecanismul de acces pasiv la informaţia privind
mediul cuprinde accesul general la informaţia privind mediul şi accesul la datele folosite în procesul de luare a
deciziei care poate afecta mediul.
ART. 5
(1) Principalele responsabilităţi ale autorităţilor publice pentru protecţia mediului, legate de gestionarea şi
furnizarea informaţiei privind mediul, includ:
a) colectarea, stocarea şi actualizarea informaţiei privind mediul, prin compartimentele responsabile pentru
reglementarea, monitorizarea şi controlul conformării activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului;
b) stabilirea şi coordonarea, cu implicarea compartimentului specializat, a fluxului corespunzător şi cantităţii
informaţiei, după caz, inclusiv în cazul situaţiilor de risc ce pot ameninţa sănătatea populaţiei sau mediul, ca
urmare a producerii unor accidente;
c) iniţierea mecanismelor de încurajare a titularilor de activităţi pentru informarea directă a publicului.

ART. 7
(1) Informaţia privind mediul deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului cuprinde toate
categoriile menţionate la art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.115/2002. Clasificarea şi codificarea acestor
informaţii pe domenii, subdomenii şi tipuri se fac conform anexei A şi sunt detaliate în continuare:
a) informaţie privind starea mediului (A):
(i) raportul (pe 3 ani) privind calitatea mediului, realizat în conformitate cu cerinţele specifice de raportare ale
Agenţiei Europene de Mediu;
 (ii) rapoarte periodice privind starea mediului la nivel local (semestriale şi anuale) sau naţional (anuale),
rezultate din prelucrarea datelor din sistemul integrat de monitoring de mediu (Sistemul naţional de evaluare şi
gestionare integrată a calităţii aerului, Sistemul naţional de supraveghere a calităţii apelor, Reţeaua naţională de
supraveghere a radioactivităţii mediului etc.);
b) informaţia despre factori, măsuri sau activităţi care afectează sau pot afecta mediul, analize şi prognoze
folosite la luarea deciziei de mediu (B):
(i) legislaţie privind mediul, acorduri, convenţii şi alte documente internaţionale privind mediul;
(ii) documente privind strategia şi politicile de mediu, programe, planuri de acţiune (inclusiv rapoarte privind
stadiul realizării acestora);
(iii) rapoarte privind factorii specificaţi la art. 2 alin. (2) lit. a), rezultate din prelucrarea datelor din sistemele
proprii de monitorizare a emisiilor deţinute de titularii de activităţi;
(iv) rapoarte privind generarea şi gestionarea deşeurilor;
(v) registrele autorităţilor publice pentru protecţia mediului privind: inventarul surselor de poluare şi a
principalelor emisii ale acestora; poluanţii emişi şi transferaţi; autorizarea activităţilor cu impact redus şi
semnificativ asupra mediului, inclusiv a celor care privesc obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea
organismelor modificate genetic; avizarea planurilor şi programelor; avizarea schimbării proprietarului unei
activităţi; avizarea producerii, utilizării şi comercializării produselor de uz fitosanitar; procesele-verbale de
inspecţie şi de constatare a contravenţiilor sau infracţiunilor;

ART. 10
Gestionarea informaţiei privind starea mediului, menţionată la art. 7 alin. (1) lit. a), se asigură de către
autorităţile publice pentru protecţia mediului prin compartimentele direct responsabile de generarea şi/sau
colectarea acestor informaţii, după cum urmează:
a) rapoartele privind starea mediului se pun la dispoziţia publicului pe pagina proprie de Internet a autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului şi, de asemenea, pot fi consultate gratuit la compartimentul specializat
din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
c) gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la starea de calitate a apelor se realizează conform
prevederilor legale stabilite în cadrul Sistemului naţional de supraveghere a calităţii apelor, iar informarea
publicului în caz de poluări accidentale ale apelor se realizează conform prevederilor privind Sistemul de
alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România;
d) informaţiile cu privire la starea de calitate a solurilor cu destinaţie agricolă şi a celor forestiere precum şi la
starea de calitate a vegetaţiei forestiere, pe care le deţin autorităţile publice pentru protecţia mediului, se pun la
dispoziţia publicului prin raportul anual privind starea mediului;

ART. 11
(1) Gestionarea informaţiei privind mediul, menţionată la art. 7 alin. (1) lit. b), se asigură de către autorităţile
publice pentru protecţia mediului prin compartimentele direct responsabile de generarea şi/sau colectarea acestor
informaţii, după cum urmează:
a) lista actelor normative în vigoare în domeniul protecţiei mediului, precum şi lista tratatelor internaţionale,
convenţiilor şi înţelegerilor privind mediul, actualizate la zi, sunt disponibile publicului pe website-ul autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului, cu indicarea website-ului pe care pot fi consultate textele integrale ale
respectivelor reglementări. Propunerile de acte normative privind mediul vor fi incluse într-o listă electronică de
discuţie care să permită tuturor factorilor interesaţi, inclusiv publicului, transmiterea comentariilor către emitent
până la o dată limită menţionată de acesta;
b) strategiile, politicile, programele şi planurile de acţiune în domeniul mediului, precum şi rapoartele privind
realizarea acestora vor fi aduse la cunoştinţă publicului înainte de adoptare sau aprobare;
d) gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la emisiile de poluanţi în apă se realizează de către
filialele teritoriale ale Administraţiei Naţionale "Apele Române" pe baza prevederilor legale stabilite în cadrul
Sistemului naţional de supraveghere a calităţii apelor;
e) gestionarea informaţiilor privind mediul referitoare la deşeuri se realizează de către autorităţile publice
teritoriale pentru protecţia mediului, conform prevederilor legale în vigoare;
f) registrele autorităţii publice centrale şi regionale pentru protecţia mediului privind: inventarul naţional al
principalelor surse de poluare şi al emisiilor acestora; poluanţii emişi şi transferaţi; autorizarea activităţilor care
privesc obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic; avizarea planurilor şi
programelor; avizarea producerii, utilizării şi comercializării produselor de uz fitosanitar vor fi realizate de
compartimentele de specialitate în conformitate cu cerinţele legale în vigoare privind evidenţele activităţilor
menţionate;
g) registrele autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului privind: inventarul surselor de poluare şi
al principalelor emisii ale acestora; registrul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase; poluanţii emişi şi
transferaţi; autorizarea activităţilor cu impact redus şi semnificativ asupra mediului; avizarea/contribuţii la
avizarea planurilor şi programelor; avizarea schimbării proprietarului unei activităţi; avizarea producerii,
utilizării şi comercializării produselor de uz fitosanitar; procesele-verbale de inspecţie vor fi realizate de
compartimentele de specialitate în conformitate cu răspunderile ce le revin pentru realizarea cerinţelor legale în
vigoare privind evidenţa şi raportarea activităţilor menţionate;
(2) Informaţiile privind mediul referitoare la emisiile de poluanţi se vor corela cu cerinţele elaborării şi
implementării Registrului de poluanţi emişi şi transferaţi.

 ORDIN Nr. 439 din 21 mai 2002 pentru aprobarea organizării acţiunii de voluntariat în domeniul protecţiei
mediului
acte normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 3 octombrie
2006:
- Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 963/2006.
ART. 2
(1) Acceptarea agenţilor ecologi voluntari, pe baza consimţământului liber exprimat, se face în baza cererii de
înscriere, însoţită de:
a) CV-ul persoanei fizice;
b) în cazul membrilor organizaţiilor neguvernamentale, prezentarea în sinteză, de către organizaţia din care
face parte solicitantul, a activităţii desfăşurate de către acesta;
c) două recomandări din partea unei instituţii de învăţământ, institut de cercetare, muzeu judeţean sau din
partea reprezentanţilor administraţiei publice locale, primar, viceprimar sau secretarul unităţii administrativ-
teritoriale locale, după caz, care să ateste competenţa/experienţa solicitantului.
(2) Selecţionarea agenţilor ecologi voluntari se face de către conducerea comisariatelor Gărzii Naţionale de
Mediu pe baza documentelor depuse şi în urma unui interviu despre cunoştinţele acestora privind legislaţia în
domeniul protecţiei mediului.
ART. 3
(1) Activitatea agenţilor ecologi voluntari va consta în observarea şi informarea operativă asupra unor încălcări
ale legislaţiei privind protecţia mediului.
(2) Principalele activităţi care vor fi în atenţia agenţilor ecologi voluntari sunt:
a) modul de gospodărire a spaţiilor verzi (parcuri, grădini, zone verzi amenajate în cartierele de locuinţe);
b) modul de depozitare a deşeurilor menajere şi industriale;
c) modul de administrare a unor arii protejate;
d) activitatea operatorilor economici care poluează mediul şi care utilizează în mod neraţional resursele
naturale ori generează disconfort, inclusiv zgomot şi perturbarea echilibrului habitatelor de orice fel;
e) conştientizarea şi promovarea unei atitudini corespunzătoare a persoanelor care locuiesc în zona de
activitate, în legătură cu importanţa protecţiei mediului.
(3) În cazul constatării unor încălcări ale legislaţiei din domeniul protecţiei mediului, agentul ecolog voluntar
va sesiza telefonic sau în scris inspectoratul de protecţie a mediului sau Administraţia Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării".
(4) Periodic agentul ecolog voluntar va depune un raport privind evenimentele mai importante semnalate.
ART. 4
Pentru asigurarea unei legături rapide cu agenţii ecologi voluntari şi pentru implicarea mai largă a societăţii
civile în depistarea abaterilor de la normele de protecţie a mediului, se utilizează serviciul telefonic gratuit
TELVERDE, pus la dispoziţie de către comisariatele Gărzii Naţionale de Mediu.

 ORDIN Nr. 1069 din 18 decembrie 2003 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la desfăşurarea
activităţilor specifice de gospodărire a apelor
 ANEXA 1

I. Scopul metodologiei
Scopul metodologiei este de a prezenta detaliat principalele activităţi specifice de gospodărire a apelor cu aport
substanţial în generarea costurilor, de a clarifica pentru utilizatorii de apă noile noţiuni tehnice cu care se
operează în domeniul gospodăririi apelor, precum şi modul de implementare a mecanismului economic în
conformitate cu cerinţele Directivei-cadru în domeniul apelor 2000/60/CE.

II. Activităţi specifice de gospodărire a apelor

Pentru realizarea obiectului de activitate Administraţia Naţională "Apele Române" realizează următoarele
activităţi specifice:
- efectuează pe bazine hidrografice bilanţul cantitativ şi calitativ al resurselor de apă;
- realizează observaţii şi măsurători pentru cunoaşterea stării şi evoluţiei calităţii apelor în:
- 1.524 de secţiuni amplasate pe râuri şi lacuri;
- 1.408 foraje de observaţie pentru captarea apei subterane;
- 1.895 surse de poluare;
- 17 secţiuni marine amplasate la Marea Neagră;
- realizează observaţii şi măsurători asupra sedimentelor în 182 de secţiuni de control;
- avizează şi autorizează lucrările construite pe ape şi în legătură cu apele, aplicând reglementările emise
de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului; instituie regimul de supraveghere specială la folosinţe;
- controlează respectarea de către persoanele juridice sau fizice a legilor şi reglementărilor în vigoare din
domeniul gospodăririi apelor, constată contravenţiile şi aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia în domeniul
gospodăririi apelor;
- defineşte sistemul de monitoring integrat pentru caracterizarea corpurilor de apă, în conformitate cu
prevederile directivelor europene;
- identifică presiunile antropice şi evaluează impactul acestora asupra resurselor de apă;
- identifică şi cartează ariile protejate;
- stabileşte programul de măsuri pentru atingerea "stării bune a apelor";
- elaborează schemele directoare de amenajare şi management al apelor pe bazine hidrografice.

 ORDIN Nr. 1072 din 19 decembrie 2003 privind aprobarea organizării Monitoringului suport naţional
integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole
în apele subterane şi de suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere şi control corespunzător şi
a procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse
agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane

ART. 1
(1) Se aprobă organizarea, în cadrul structurilor Sistemului naţional de monitoring integrat al apelor, gestionat
de Administraţia Naţională "Apele Române", a Monitoringului suport naţional integrat de supraveghere, control
şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă,
denumit în continuare monitoring.
ART. 2
Se aprobă Programul de supraveghere şi control corespunzător şi procedurile şi instrucţiunile de evaluare a
datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane,
prevăzute în anexa nr. 2.
ART. 3
În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, Administraţia Naţională "Apele Române"
va identifica şi va stabili secţiunile de monitorizare necesare, inclusiv noile secţiuni, necesarul de materiale şi
logistică pentru laboratoare şi reţeaua informatică, şi va realiza estimarea costurilor şi cheltuielilor necesare
investiţiilor.
ART. 4
În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, utilizându-se şi Metodologia de
modernizare şi dezvoltare a Sistemului naţional de monitoring integrat al apelor, Administraţia Naţională "Apele
Române" va organiza şi va dezvolta centrul focal specific apelor, reţeaua naţională de monitoring a poluanţilor
proveniţi din surse agricole şi reţeaua informatică respectivă.
ANEXA 1
________________________________________________________________________________
Denumirea Instituţia care Activităţi specifice Sediul
gestionează centrului
sediul focal
________________________________________________________________________________
0 1 2 3
________________________________________________________________________________
Monitoring suport Administraţia - Supravegherea şi monitorizarea Bucureşti,
naţional integrat Naţională concentraţiei azotaţilor şi a str. Edgar
de supraveghere, "Apele Române" altor compuşi ai azotului (cu Quinet
control şi decizii Bucureşti, excepţia azotului molecular) nr. 6,
pentru reducerea str. Edgar din apele dulci şi apele sectorul 1
aportului de Quinet nr. 6, subterane (acvifere), precum
poluanţi proveniţi sectorul 1 şi a altor poluanţi din surse
din surse agricole Direcţiile de agricole, în secţiuni de
în apele subterane apă bazinale control reprezentative pentru
şi de suprafaţă sursele difuze şi punctiforme
din agricultură
- Stabilirea secţiunilor
reprezentative de prelevare şi
frecvenţa de monitorizare
- Realizarea reţelei de
monitoring
- Evaluarea, prelucrarea şi
interpretarea datelor obţinute
- Identificarea apelor afectate
de poluare din surse agricole,
întocmirea cadastrului şi a
hărţilor cu aceste ape
- Transmiterea datelor către
monitoringul pentru sol şi
schimbul permanent de date cu
acesta, în cadrul sistemului
naţional integrat
- Identificarea şi controlul
surselor poluatoare
- Participarea la procesul
decizional de reducere a
poluării şi eliminare a
surselor poluatoare
- Raportarea către ministerul
şi organismele de resort
________________________________________________________________________________

Monitoringul suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi
provenit din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţă va fi parte integrantă din Sistemul naţional de
monitoring integrat al apelor, sistem gestionat de Administraţia Naţională "Apele Române", prin componentele
bazinale de gospodărire a apelor.
Obiectivele acestui subsistem constau în:
 - supravegherea şi monitorizarea concentraţiei azotaţilor şi a altor compuşi ai azotului (cu excepţia azotului
molecular) din apele dulci şi apele subterane (acvifere), precum şi a altor poluanţi din surse agricole, în secţiuni
de control reprezentative pentru sursele difuze şi punctiforme din agricultură;
- stabilirea secţiunilor reprezentative de prelevare şi frecvenţa de monitorizare;
- realizarea reţelei de monitoring;
- evaluarea, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute;
- identificarea apelor afectate de poluare din surse agricole, întocmirea cadastrului şi a hărţilor cu aceste ape;
- transmiterea datelor către monitoringul pentru sol şi schimbul permanent de date cu acesta, în cadrul
sistemului naţional integrat;
- identificarea şi controlul surselor poluatoare;
- participarea la procesul decizional de reducere a poluării şi eliminare a surselor poluatoare;
- raportarea către ministerul şi organismele de resort.
Monitoringul pentru apă va avea un centru focal legat prin reţeaua informatică de sistemele locale de
supraveghere şi monitorizare din întreaga ţară.

_____________ _____________________________________ _______________

| PLANIFICARE | | EXECUŢIE | | RAPORTARE |
|_____________| |_____________________________________| |_______________|
Definire Identificarea --------> Selectare <-- Achiziţia de
obiective surselor secţiuni de | date analitice
| ^ agricole prelevare | |
| | (culturi, ferme ---> pentru surse | |
| | zootehnice) | -> difuze din | v
v | | | agricultură | Gestionarea
Desemnarea Date de mediu || | | datelor
unităţilor (regim pluvial, | | | | |
bazinale regim climatic, --- | v | |
din subordine şi topografie sol, | Studiu pilot | v
interconectate debite sezoniere) | | | Verificarea
(ICPA, OSPA şi | | | datelor
unităţi din | v | |
subordinea MS). | Strategie de | |
| | prelevare: | v
| Date privind -------- stabilirea | Analiză şi
| cartarea apelor frecvenţei de | interpretare
| afectate de prelevare, | date (evaluare
v poluarea cu metode | statistică,
Desemnare la nivel nitraţi din analitice, | tabele, hărţi,
de bazin surse agricole dimensiuni | diagrame)
hidrografic de probe, | |
reţele de preparare | |
supraveghere şi probe (A.N. | v
control a concentraţiei <<Apele | Stocarea datelor
de azotaţi (din surse Române>>) | pe suport
agricole difuze) | | magnetic sau
din apele de | | electronic
suprafaţă şi v | |
subterane în cadrul Colectare | |
Sistemului Naţional probe şi | v
(A.N. <<Apele Române>>) analize | Formarea bazei
^ | laboratoare | de date
| | teritoriale | |
| | ale A.N. | |
| | <<Apele | v
 | | Române>> | Transmiterea
| | | datelor
| | Ajustări | |
| |______________________________________________| |
|_________________________________________________________|
Figura nr. 1
Etape în planificarea şi executarea monitoringului calităţii apelor de suprafaţă şi subterane din punct de vedere
al conţinutului de nitraţi

Pentru selectarea secţiunilor de control se va lua în considerare următoarea metodologie:

- în cazul activităţii agricole "culturi":
- se va realiza inventarierea tuturor tipurilor de culturi practicate în judeţele din cadrul fiecărui bazin
hidrografic;
- se va calcula suprafaţa ocupată de fiecare tip de cultură în raport cu suprafaţa fiecărui judeţ (%);
- se vor selecta tipurile de culturi după indexul de azot (cantitatea de azot îndepărtată din sol după fiecare tip
de cultură). Pentru culturile agricole continue de lungă durată (culturi pe asolamente) este necesar să se ia în
considerare doar ultimul tip de cultură pentru estimarea indexului de azot şi istoria câmpului pe mai mult de 1 an.
Indexul de azot pentru fiecare tip de cultură serveşte la evaluarea proporţiei de azot aplicate corespunzător;
- se vor selecta tipurile de culturi în ordinea descrescătoare a raportului şi după indexul de azot şi se vor da
note fiecărui tip de cultură. Notele date culturilor care sunt tratate cu fertilizatori se pot da şi după confruntarea
prin anchete pe teren cu calendarul tratamentelor şi cu perioadele de timp în care ploile sunt favorabile pentru
apariţia şiroirilor (aceste perioade se definesc prin analize statistice asupra duratei şi intensităţii episoadelor
pluviale).
În cazul activităţii agricole de "creştere a animalelor":
- se vor inventaria fermele existente pe suprafaţa judeţelor străbătute de fiecare bazin hidrografic;
- se vor delimita aceste ferme după numărul de capete, ferme mici, mari şi mijlocii, pe categorii de animale:
- porci: < 10.000 de capete; > 100.000 de capete; 10.000 - 100.000 de capete;
- bovine: < 50 de capete; > 1.000 de capete; 50 - 1.000 de capete;
- ovine: 200 de capete; 10.000 de capete; 3.000 - 5.000 de capete;
- păsări: < 100.000 de capete; > 1.000.000 de capete; > 100.000 de capete;
- se va stabili cantitatea de dejecţii evacuată de la fiecare fermă;
- se va evalua conţinutul în azot al dejecţiilor pe categorie de animale;
- se vor selecta fermele în ordinea descrescătoare a conţinutului de azot al dejecţiilor, raportat la numărul de
animale;
- se va urmări modul de distribuţie al acestor ferme faţă de bazinul hidrografic respectiv.
Datele respective vor fi furnizate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi unităţile din
subordine, pe baza recensământului agricol şi horticol; Institutul de Cercetare pentru Pedologie şi Agrochimie
(I.C.P.A.) realizează cartări agrochimice şi hărţi cu situaţia nutrienţilor din solurile utilizate ca terenuri agricole şi
a zonelor identificate ca fiind vulnerabile sau potenţial vulnerabile.

Pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare a calităţii apelor subterane poluate cu azotaţi proveniţi din
surse agricole este necesar să se realizeze aceleaşi obiective ca şi cele pentru apele de suprafaţă:
- stabilirea reţelei de monitorizare pe bazin hidrografic; se referă la selecţionarea staţiilor de supraveghere a
calităţii apelor subterane;
- frecvenţa de monitorizare;
- stabilirea protocolului de prelevare a probelor;
- stabilirea protocolului analitic;
- limita de cuantificare;
- evaluarea statistică a rezultatelor analitice.
În vederea stabilirii celor mai reprezentative staţii de supraveghere (foraje de observaţii) este necesar să se
cunoască:
- sursele agricole de poluare difuză;
- importanţa lor relativă în evaluarea riscului de poluare cu nitraţi;
- incidenţa globală a altor surse de poluare cu azotaţi;
 - corpuri de ape subterane afectate de poluarea cu azotaţi proveniţi din surse agricole şi a celor susceptibile de
a fi afectate de această poluare (în funcţie de evoluţia în timp a parametrului urmărit în forajele de alimentare
care fac parte din reţeaua de monitorizare existentă - reţea care se referă la calitatea acestor ape din punctul de
vedere al tuturor parametrilor fizico-chimici ce reflectă starea chimică a apelor subterane).

2.1. Program de supraveghere şi control al poluării apelor de suprafaţă cu nitraţi proveniţi din surse agricole
Realizarea unui program de supraveghere şi control al calităţii apelor de suprafaţă afectate de poluarea cu
azotaţi proveniţi din surse agricole impune:
2.1.1. Date privind caracteristicile mediului:
2.1.1.1. Distanţa faţă de terenurile agricole, de locurile de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme
zootehnice
2.1.1.2. Numărul şeptelului (ferme mici individuale, ferme mari - complexuri zootehnice)
2.1.1.3. Clima şi vremea (variaţii de temperatură, regim de precipitaţii etc.)
2.1.1.4. Caracteristicile fizice (topografie, distanţe etc.)
2.1.1.5. Debitele sezoniere
2.1.1.6. Prezenţa şi localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectuează prelevări
2.1.1.7. Datele anterioare privind caracteristicile fizice şi poluarea cu azotaţi.

2.1.2. Date privind caracteristicile surselor sau a locului de prelevare:

2.1.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcă apele cu azotaţi
2.1.2.2. Producţia vegetală, capacitatea de depozitare a dejecţiilor animaliere
2.1.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcă apele cu azotaţi)
2.1.2.4. Selectarea punctelor de supraveghere să fie reprezentativă pentru sursele difuze care prezintă risc de
poluare cu azotaţi (depozitele de dejecţii animaliere sau terenurile agricole cultivate)
2.1.2.5. Secţiunile de supraveghere să fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a îngrăşămintelor
chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere de noi substanţe chimice în
perioadele de studiu să fie redusă.

2.1.3. Stabilirea densităţii spaţio-temporale a prelevărilor:

2.1.3.1. Selectarea duratei, frecvenţei şi perioadei de prelevare (zi, lună, sezon, an): se propune ca în
perioadele fără precipitaţii şi în perioadele în care nu se aplică tratamente culturilor să se facă prelevări lunare la
râuri şi trimestriale la lacuri; prelevările pot fi mai dese în perioadele cu precipitaţii şi în perioada tratamentelor
la culturi.
2.1.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee
2.1.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influenţei sezonului şi vremii asupra reprezentativităţii
probei
2.1.3.4. Localizarea secţiunilor de prelevare: selecţionare, localizare GIS, distanţă faţă de sursele agricole.

2.1.4. Caracteristicile probei:

2.1.4.1. Caracteristicile fizice şi organoleptice: pH, temperatură, culoare, miros.

2.1.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.

2.1.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1,2,3-
2000, STAS 12299-1991).

2.1.7. Controlul de calitate, asigurarea calităţii şi raportări: conform referenţialului de acreditare a

laboratoarelor.

Etapele necesare pentru realizarea unui program de supraveghere şi control al calităţii apelor subterane afectate
de poluarea cu azotaţi proveniţi din surse agricole sunt:

2.2.1. Date privind caracteristicile de mediu:

 2.2.1.1. Distribuţia terenurilor agricole, a locurilor de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme
zootehnice faţă de poziţionarea forajelor de observaţie şi de alimentare cu apă
2.2.1.2. Clima şi vremea (variaţii de temperatură, regim de precipitaţii etc.)
2.2.1.3. Caracteristicile fizice (topografie, distanţe etc.)
2.2.1.4. Debitele sezoniere
2.2.1.5. Prezenţa şi localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectuează prelevări
2.2.1.6. Datele anterioare privind caracteristicile fizice şi poluarea cu azotaţi.

2.2.2. Caracteristicile surselor sau ale locului de prelevare:

2.2.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcă apele cu azotaţi
2.2.2.2. Producţie vegetală, capacitatea de depozitare a dejecţiilor animaliere
2.2.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcă apele cu azotaţi)
2.2.2.4. Amplasarea forajelor de supraveghere să fie reprezentativă pentru sursele difuze care prezintă risc de
poluare cu azotaţi prin infiltraţii (depozitele de dejecţii animaliere sau terenurile agricole cultivate)
2.2.2.5. Locurile de amplasare a forajelor de supraveghere să fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a
îngrăşămintelor chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere a noi substanţe
chimice în perioadele de studiu să fie redusă
2.2.2.6. Prelevarea de probe de ape subterane la intervale regulate.

2.2.3. Stabilirea densităţii spaţio-temporale a prelevărilor:

2.2.3.1. Frecvenţa de prelevare: de două ori pe an
2.2.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee, după realizarea programului de pompări
stabilit
2.2.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influenţei sezonului şi vremii asupra reprezentativităţii
probei
2.2.3.4. Localizarea şi realizarea forajelor de prelevare: selecţionare, localizare GIS, distanţa faţă de sursele
agricole; se recomandă monitorizarea forajelor de mare adâncime şi a forajelor situate la mai puţin de 30 m
(fântâni).

2.2.4. Furnizarea de date privind caracteristicile probei: caracteristici fizice şi organoleptice: pH, temperatură,
culoare, miros.

2.2.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.

2.2.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1, 2,
3-2000, STAS 12299-1991).

2.2.7. Controlul de calitate, asigurarea calităţii şi raportări: conform referenţialului de acreditare a

laboratoarelor.

 HOTĂRÂRE Nr. 898 din 10 iunie 2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind exploatarea apelor
subterane şi a zonelor de interfaţă dintre apele dulci şi cele sărate

1. Prezentele instrucţiuni se aplică de toate unităţile care elaborează studii şi proiecte, execută şi exploatează
foraje singulare ori grupuri de foraje pentru alimentarea cu apă potabilă sau industrială, din subteran, în zona
costieră.

2. Conţinutul studiilor hidrogeologice necesare fundamentării, proiectării şi execuţiei forajelor de captare din
zonele costiere
………………….
3. Indicaţii practice privind proiectarea şi dimensionarea forajelor de captare a apelor subterane din zona
costira
………………….
 5. Amplasarea piezometrelor şi a forajelor de monitorizare a evoluţiei nivelurilor şi a calităţii apei în procesul
de exploatare
………………….

 HOTĂRÂRE Nr. 974 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi
monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei
potabile
ART. 1
Prezentele norme se aplică:
a) sistemelor publice sau private de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei;
b) instalaţiilor de îmbuteliere a apei potabile;
c) instalaţiilor de fabricare a gheţii pentru consum uman din apă potabilă;
d) surselor de apă potabilă folosite în industria alimentară;
e) fântânilor şi instalaţiilor individuale de apă potabilă de folosinţă familială, publică sau comercială.
ANEXA 1 la norme

Tabelul 1. Monitorizarea de control a calităţii apei potabile la ieşirea din staţia de tratare şi numărul de probe
de prelevat anual
______________________________________________________________________________
| Parametri de analizat | Volum mediu | Nr. redus de| Nr. standard|
| | de apă produs | probe de | de probe de |
| | în mc/zi | prelevat/an | prelevat/an |
|________________________________|_________________|_____________|_____________|
|1. E. coli | < 20| 2| 4|
|12. Duritate totală (valoarea se| > 125.000|fiecare |fiecare |
| aplică în cazul în care se | |25.000 mc/zi |25.000 mc/zi |
| foloseşte un procedeu de | |de volum |de volum |
| dedurizare) | |suplimentar |suplimentar |
|13. Fier total*4) | | | |
|14. Gust | | | |
|15. Mangan*5) | | | |
|16. Miros | | | |
|17. Nitraţi | | | |
|18. Nitriţi | | | |
|19. Oxidabilitate*6) (sau carbon| | | |
| organic total pentru care | | | |
| interpretarea se face în | | | |
| raport cu datele/rezultatele| | | |
| istorice) | | | |
|20. pH | | | |
|21. Sodiu | | | |
|22. Sulfuri şi hidrogen sulfurat| | | |
|23. Sulfaţi | | | |
|24. Turbiditate | | | |
|________________________________|_________________|_____________|_____________|

Tabelul 3. Monitorizarea de control a calităţii apei potabile la consumator şi numărul de probe de prelevat anual
______________________________________________________________________________
| Parametri de analizat | Nr. de populaţie| Nr. redus de| Nr. standard|
| | din zona de | probe de | de probe de |
| | distribuţie | prelevat/an | prelevat/an |
|________________________________|_________________|_____________|_____________|
|1. E. coli | < 100| -| 4|
| |_________________|_____________|_____________
Nitraţi |300.000 - 499.999| 186 | 390 |

 HOTĂRÂRE Nr. 1331 din 19 august 2004 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 477/1990 privind
unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale pentru agricultură şi industrie alimentară
judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole

ART. 1
Hotărârea Guvernului nr. 477/1990 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii direcţiilor generale
pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi a altor unităţi agricole,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 8 mai 1992, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 11 va avea următorul cuprins:
"ART. 11
Oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene se organizează şi funcţionează ca instituţii publice cu
personalitate juridică, în subordinea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului
Bucureşti, având denumirea şi sediul prevăzute în anexa nr. 6.
Coordonarea tehnică a oficiilor de studii pedologice şi agrochimice judeţene se asigură de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar cea ştiinţifică de Institutul de Cercetări Pedologice şi
Agrochimice.
Oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene sunt instituţii publice finanţate din venituri proprii şi
subvenţii acordate de la bugetul de stat.
De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se alocă fonduri
pentru finanţarea cheltuielilor anuale necesare elaborării studiilor pedologice şi agrochimice şi sistemului
naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură şi sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură,
precum şi participării la organismele internaţionale de specialitate."

2. La anexa nr. 6 "Lista oficiilor de studii pedologice şi agrochimice, denumirea, sediul şi obiectul de
activitate", obiectul de activitate va avea următorul cuprins:
"Obiectul de activitate:
a) execută studiile pedologice şi agrochimice necesare realizării sistemului judeţean şi naţional de monitorizare
sol-teren pentru agricultură, în vederea racordării la sistemul paneuropean de monitorizare;
b) realizează şi reactualizează sistemul judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură, parte a sistemului
naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, privind: unităţile de sol, inventarierea resurselor de sol,
favorabilitatea terenurilor pentru culturi agricole sau silvice, pretabilitatea pentru folosinţe, poluarea, restricţiile
terenurilor la diferite utilizări şi măsurile agropedoameliorative şi antierozionale corespunzătoare, indiferent de
forma de proprietate;
c) elaborează studii pedologice şi agrochimice speciale pentru utilizări diverse: organizarea şi sistematizarea
teritoriului agricol, înfiinţarea exploataţiilor agricole, înfiinţarea plantaţiilor pomicole şi viticole, amenajarea
păşunilor, reabilitarea şi/sau amenajarea sistemelor de irigaţii, desecare, antierozionale, amenajări silvice şi
împăduriri, amenajări de sere, solarii, exploataţii legumicole, orezării, dezvoltare rurală, dezvoltarea zonelor
montane şi a celor defavorizate;
d) întocmeşte documentaţii pedologice necesare scoaterii unor terenuri din circuitul agricol, recuperării şi
recultivării unor terenuri degradate, poluate sau slab productive, care urmează a fi constituite în perimetre de
ameliorare a fondului funciar;
e) pe baza studiilor pedologice şi agrochimice, efectuează bonitarea şi încadrarea terenurilor agricole în clase
de calitate, conform cărora se vor realiza funcţia economică a cadastrului general, evaluarea terenurilor şi
stabilirea taxelor şi impozitelor;
f) efectuează analize fizice şi chimice ale solului, apei pentru irigaţie, îngrăşămintelor, ale oricăror produse
care urmează să fie folosite ca fertilizanţi în agricultură, ale plantei, conţinutului de nitraţi şi nitriţi din sol,
plantelor şi produselor de origine vegetală;
g) elaborează studii şi cercetări pedologice şi agrochimice specifice întocmirii bilanţurilor de mediu pentru
autorizarea unor activităţi socioeconomice care pot aduce atingere terenurilor agricole şi silvice;
 h) la solicitarea Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie participă la studii şi cercetări în
domeniul ştiinţelor solului, elaborării de metodologii de lucru, tehnologiilor privind utilizarea îngrăşămintelor,
amendamentelor şi altor produse cu rol ameliorator şi fertilizant al terenurilor agricole;
i) efectuează cercetări în domeniul pedologiei şi agrochimiei, în câmpuri de experienţă proprii, în colaborare
cu institute şi staţiuni de cercetare sau la cererea unor persoane fizice ori juridice;
j) asigură informaţiile solicitate de persoane fizice sau juridice cu privire la calitatea solurilor şi a măsurilor
agropedoameliorative de utilizare raţională şi durabilă a resurselor de soluri şi terenuri;
k) elaborează studii pedologice şi agrochimice ale terenurilor agricole pe care poate fi utilizat nămolul de
epurare şi urmăreşte evoluţia conţinutului de macro- şi microelemente din sol, plantă şi produsele vegetale, în
conformitate cu regulamentul Comisiei Uniunii Europene;
l) urmăreşte modul în care sunt respectate prevederile legale în domeniul protecţiei, conservării şi utilizării
raţionale a terenurilor, utilizării îngrăşămintelor şi amendamentelor, poluării şi degradării mediului din
agricultură, creând în acest scop în cadrul unităţii compartimentul de inspecţie ai cărui specialişti vor fi
împuterniciţi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
m) execută studii pedologice şi agrochimice speciale în vederea aplicării directivelor Uniunii Europene privind
apa, nămolurile, nitraţii, zonele contaminate, aplicarea codului de bune practici agricole, aplicarea programelor
de dezvoltare a agriculturii."

 HOTĂRÂRE Nr. 1375 din 26 august 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului
Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti
ART. 4
(4) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA
Bucureşti funcţionează ca laborator naţional de referinţă pentru sol, plante, îngrăşăminte, produse reziduale -
produse sau utilizate în agricultură şi ca organizator al bazei de date la nivel naţional în aceste domenii.

ANEXA 1 REGULAMENTUL
de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi
Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti

ART. 4
Obiectul de activitate al institutului naţional cuprinde, în principal:

5. managementul deşeurilor agricole, urbane şi industriale, prin:

a) utilizarea în agricultură a apelor uzate şi a gunoiului, rezultate din zootehnie;
b) utilizarea agricolă a compostului obţinut din deşeurile menajere urbane;
c) utilizarea agricolă a nămolurilor orăşeneşti;
d) posibilităţi de utilizare în agricultură a diferitelor deşeuri industriale;
6. utilizarea tehnologiei informaţiei în pedologie, agrochimie şi protecţia ecologică a solului, prin:
a) baze de date privind resursele de sol/teren şi mediul înconjurător necesare pentru proiectare, implementare
şi exploatare;

 ORDIN Nr. 50 din 14 ianuarie 2004 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 761/2001 care permite participarea voluntară a organizaţiilor la schema comunitară
de eco-management şi audit (EMAS)
actele normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 22
aprilie 2009:
- Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 444/2006;
- Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1313/2006;
- Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 877/2008;
- Ordinul ministrului mediului nr. 355/2009.
ART. 1
(2) România va aplica de la data aderării la Uniunea Europeană Regulamentul Parlamentului European şi
al Consiliului nr. 761/2001/CE din 19 martie 2001, care permite participarea voluntară a organizaţiilor la schema
comunitară de management şi audit de mediu (EMAS), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.
L114 din 24 aprilie 2001, denumit în continuare Regulament.
ART. 7
(1) Autoritatea competentă pentru aplicarea prevederilor Regulamentului este autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului.
(2) În cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului se înfiinţează Comitetul consultativ EMAS.
(3) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Secretariatul tehnic al Comitetului
consultativ EMAS, denumit în continuare Biroul EMAS.
(4) Comitetul consultativ EMAS şi Biroul EMAS îndeplinesc funcţiile organismului naţional competent pentru
înregistrarea organizaţiilor în cadrul EMAS.
ART. 9
(1) Comitetul consultativ EMAS şi Biroul EMAS elaborează procedura de înregistrare EMAS a organizaţiilor,
care include şi cazurile pentru refuzul, suspendarea sau anularea înregistrării EMAS a organizaţiilor şi evaluarea
observaţiilor părţilor interesate despre organizaţiile înregistrate EMAS.
(2) Procedura de înregistrare EMAS a organizaţiilor se aprobă, prin ordin al ministrului mediului şi
gospodăririi apelor, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.
ART. 11
(1) În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului se organizează un sistem de acreditare a
verificatorilor de mediu independenţi şi de supraveghere a activităţii acestora, care funcţionează sub coordonarea
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2) Activităţile de acreditare şi supraveghere a verificatorilor de mediu se realizează de Comisia pentru
acreditarea persoanelor fizice şi juridice ca verificatori de mediu, denumită în continuare Comisia de acreditare.
(3) Comisia de acreditare îndeplineşte funcţiile organismului naţional de acreditare a verificatorilor de mediu
şi de supraveghere a activităţii acestora şi este constituită din 15 membri de înaltă ţinută profesională cu
experienţă în domeniul protecţiei mediului şi al sistemelor de management de mediu şi audit de mediu, după cum
urmează:
a) 2 reprezentanţi din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
b) 2 reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
c) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;
d) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru economie şi comerţ;
e) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru întreprinderi mici şi mijlocii şi cooperaţie;
f) 2 reprezentanţi ai institutelor de cercetare relevante;
g) 2 auditori de mediu cu experienţă în auditul sistemelor de management de mediu;
h) un reprezentant al instituţiilor de învăţământ superior;
i) 3 reprezentanţi, persoane fizice sau juridice, care au drept, potrivit legii, să realizeze lucrările prevăzute la
art. 21 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Componenţa Comisiei de acreditare se aprobă prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor.

 HOTĂRÂRE Nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu
pentru planuri şi programe
ART. 1
(1) Obiectivul prezentei hotărâri este de a asigura un nivel înalt de protecţie a mediului şi de a contribui la
integrarea consideraţiilor cu privire la mediu în pregătirea şi adoptarea anumitor planuri şi programe, în scopul
promovării dezvoltării durabile, prin efectuarea unei evaluări de mediu a planurilor şi programelor care pot avea
efecte semnificative asupra mediului.
(2) Prezenta hotărâre stabileşte procedura de realizare a evaluării de mediu, aplicată în scopul emiterii avizului
de mediu necesar adoptării planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului, definind
rolul autorităţii competente pentru protecţia mediului, cerinţele de consultare a factorilor interesaţi şi de
participare a publicului.
(3) Evaluarea de mediu este parte integrantă din procedura de adoptare a planurilor şi programelor.
ART. 3
(1) Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului şi se finalizează înainte de
adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă.
 (2) Prezenta procedură se realizează în etape, după cum urmează:
a) etapa de încadrare a planului sau programului în procedura evaluării de mediu;
b) etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de mediu;
c) etapa de analiză a calităţii raportului de mediu.
ART. 7
(1) Procedura de evaluare de mediu se aplică de autorităţile titulare de plan sau program în colaborare cu
autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu consultarea autorităţilor publice centrale sau locale de
sănătate şi cele interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, după caz, precum şi a publicului şi
se finalizează cu emiterea avizului de mediu pentru planuri sau programe.
(2) Competenţa de emitere a avizului de mediu revine agenţiilor regionale de protecţie a mediului, pentru
planurile şi programele locale şi judeţene, şi autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pentru
planurile şi programele naţionale şi regionale.
(3) Participarea publicului la procedura de evaluare de mediu se face în mod efectiv încă de la iniţierea
planului sau programului.
ART. 9
(1) Titularul planului sau programului este obligat să notifice în scris autoritatea competentă pentru protecţia
mediului şi să informeze publicul asupra iniţierii procesului de elaborare a planului sau programului şi realizării
primei versiuni a acestuia, prin anunţuri repetate în mass-media şi prin afişarea pe pagina proprie de Internet,
conform art. 29 alin. (2).
(2) Titularul planului sau programului pune la dispoziţie autorităţii competente pentru protecţia mediului şi
publicului, pentru consultare, prima versiune a planului sau programului.
ART. 10
(1) Autorităţile competente pentru protecţia mediului conduc etapa de încadrare a planurilor şi programelor
pentru care sunt notificate de către titularul planului sau programului.
(2) Etapa de încadrare se realizează cu consultarea titularului planului sau programului, a autorităţii de sănătate
publică şi a autorităţilor interesate de efectele implementării planului sau programului, în cadrul unui comitet
special constituit.
(3) Autorităţile competente pentru protecţia mediului identifică autorităţile publice care, datorită atribuţiilor şi
răspunderilor specifice pe care le au în domeniul protecţiei mediului, sunt interesate de efectele implementării
planului sau programului.
(4) Comitetul prevăzut la alin. (2) se constituie la nivel central prin ordin al conducătorului autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului şi la nivel regional, judeţean, local şi al municipiului Bucureşti, inclusiv în
cazul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", prin ordin al conducătorului agenţiei regionale
competente pentru protecţia mediului.
(5) Titularul planului sau programului este obligat să pună la dispoziţie comitetului special constituit, spre
consultare, prima versiune a planului sau programului.
ART. 14
(1) Definitivarea proiectului de plan sau de program, stabilirea domeniului şi a nivelului de detaliu al
informaţiilor ce trebuie incluse în raportul de mediu, precum şi analiza efectelor semnificative ale planului sau
programului asupra mediului se fac în cadrul unui grup de lucru.
(2) Grupul de lucru este alcătuit din reprezentanţi ai titularului planului sau programului, ai autorităţilor
competente pentru protecţia mediului şi pentru sănătate, ai altor autorităţi interesate de efectele implementării
planului sau programului, identificate conform art. 10 alin. (3), din una sau mai multe persoane fizice ori juridice
atestate conform prevederilor legale în vigoare, precum şi experţi care pot fi angajaţi, după caz.
(3) Constituirea grupului prevăzut la alin. (1) este obligaţia titularului. Grupul de lucru are caracter
nepermanent, fiind constituit special pentru planul sau programul respectiv, pe baza nominalizărilor făcute de
autorităţile pe care le reprezintă. Nominalizările se fac la solicitarea titularului.
(4) Grupul de lucru se reuneşte pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor art. 16 - 19.
(5) Punctele de vedere exprimate în şedinţele grupului de lucru se consemnează în procese-verbale semnate de
membrii grupului. Un exemplar al proceselor-verbale rămâne la autoritatea competentă de protecţie a mediului.
ART. 20
(1) Raportul de mediu identifică, descrie şi evaluează potenţialele efecte semnificative asupra mediului ale
implementării planului sau programului, precum şi alternativele rezonabile ale acestuia, luând în considerare
obiectivele şi aria geografică ale planului sau programului.
 (2) La pregătirea raportului de mediu se iau în considerare informaţiile obţinute prin aplicarea prevederilor art.
14 - 19, precum şi informaţiile relevante cu privire la efectele de mediu ale planurilor sau programelor de care se
dispune şi care sunt obţinute la alte niveluri de decizie sau prin alte acte normative.
(3) Informaţiile furnizate în raportul de mediu trebuie să fie corelate cu gradul de cunoaştere şi cu metodele de
evaluare, conţinutul, nivelul de detaliu al planului sau programului şi cu stadiul acestuia în procesul de luare a
deciziei.
(4) Pentru planurile şi programele dezvoltate la nivel local sau regional, care urmează să fie integrate în
planuri ori programe regionale sau naţionale care au fost deja supuse evaluării de mediu, raportul de mediu
trebuie să ţină cont de rezultatul acestei evaluări, de stadiul planului ori programului în procesul decizional,
precum şi măsura în care anumite probleme sunt mai bine evaluate la alte niveluri de decizie, pentru a evita
duplicarea evaluării.
ART. 21
(1) Titularul planului sau programului anunţă în mass-media, inclusiv prin afişare pe propria pagină de
Internet, disponibilizarea proiectului de plan sau de program, finalizarea raportului de mediu, locul şi orarul
consultării acestora şi faptul că publicul poate face comentarii şi propuneri scrise, conform art. 30 alin. (2).
(2) Publicul interesat îşi poate exprima opinia asupra proiectului de plan sau de program propus şi asupra
raportului de mediu şi transmite aceste opinii titularului planului sau programului şi autorităţii de mediu
competente.
(3) Pe baza observaţiilor justificate, primite din partea publicului, titularul planului sau programului aduce
modificări proiectului de plan sau de program şi/sau raportului de mediu elaborat pentru acesta.
ART. 27
(1) Monitorizarea implementării planului sau programului, în baza programului propus de titular, are în vedere
identificarea încă de la început a efectelor semnificative ale acesteia asupra mediului, precum şi efectele adverse
neprevăzute, în scopul de a putea întreprinde acţiunile de remediere corespunzătoare.
(2) Programul de monitorizare a efectelor asupra mediului însoţeşte documentaţia înaintată autorităţii
competente pentru protecţia mediului, în vederea obţinerii avizului de mediu, şi face parte integrantă din acesta.
(3) Îndeplinirea programului de monitorizare a efectelor asupra mediului este responsabilitatea titularului
planului sau programului. Titularul planului sau programului este obligat să depună anual, până la sfârşitul
primului trimestru al anului ulterior realizării monitorizării, rezultatele programului de monitorizare la autoritatea
competentă pentru protecţia mediului care a eliberat avizul de mediu.
(4) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului analizează rezultatele programului de monitorizare
primite de la titular şi informează publicul prin afişare pe pagina proprie de Internet.
(5) Monitorizarea prevăzută la alin. (1) se poate realiza, după caz, şi pe seama datelor, programelor şi
instalaţiilor de monitorizare existente, în scopul eliminării duplicării acestora.
ART. 31
(1) Titularul planului sau programului are obligaţia de a anunţa în mass-media de două ori, la interval de 3 zile
calendaristice, şi pe propria pagină de Internet organizarea unei şedinţe de dezbatere publică a proiectului de plan
sau de program propus, inclusiv a raportului de mediu, cu cel puţin 45 de zile calendaristice înainte de data
realizării acestei dezbateri, respectiv 60 de zile calendaristice, în cazul în care implementarea planului sau
programului poate avea efecte semnificative transfrontieră.

 ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 152 din 10 noiembrie 2005 privind prevenirea şi controlul integrat al
poluării
actel normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 11 aprilie
2006:
- Legea nr. 84/2006, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
152/2005.
ART. 3
(1) Autoritatea competentă ia toate măsurile pentru ca în exploatarea instalaţiei operatorul să respecte
principiile generale de bază, astfel încât:
a) să se prevină poluarea în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile;
b) să nu se producă nici o poluare semnificativă;
 c) să fie evitată producerea de deşeuri, potrivit prevederilor legale în vigoare; în cazul în care se produc
deşeuri, ele sunt valorificate, iar dacă acest lucru este imposibil tehnic sau economic, sunt eliminate, astfel încât
să se evite sau să se reducă orice impact asupra mediului;
d) să se utilizeze eficient energia;
e) să fie luate măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor şi limitarea consecinţelor acestora;
f) să fie luate măsurile necesare pentru ca în cazul încetării definitive a activităţii să se evite orice risc de
poluare şi să se readucă amplasamentul la o stare satisfăcătoare.
(2) La stabilirea condiţiilor de emitere a autorizaţiei integrate de mediu autoritatea competentă ia în
considerare principiile prevăzute la alin. (1).
ART. 4
Autoritatea competentă asigură coordonarea procedurii de emitere a autorizaţiei integrate de mediu în situaţia
în care sunt implicate mai multe autorităţi, astfel încât să se garanteze o abordare integrată efectivă de către toate
autorităţile implicate în această procedură.
ART. 4^1
(1) Autoritatea competentă emite autorizaţia integrată de mediu, care conţine condiţii ce garantează respectarea
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a celorlalte prevederi legale, în caz contrar trebuie să refuze
emiterea autorizaţiei integrate de mediu.
(2) Autorizaţiile integrate de mediu emise, precum şi cele revizuite trebuie să cuprindă detalii cu privire la
măsurile adoptate pentru protecţia aerului, apei şi solului, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
ART. 5
(1) Documentaţia pentru solicitarea autorizaţiei integrate de mediu conţine următoarele:
a) descrierea instalaţiei şi activităţile desfăşurate;
b) prezentarea materiilor prime şi auxiliare, a altor substanţe, a tipului de energie utilizată sau generată de
instalaţie;
c) descrierea surselor de emisie din instalaţie;
d) descrierea condiţiilor amplasamentului instalaţiei;
e) indicarea naturii şi a cantităţilor de emisii care pot fi evacuate din instalaţie în fiecare factor de mediu,
precum şi identificarea efectelor semnificative ale acestor emisii asupra mediului;
f) descrierea tehnologiei propuse şi a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, reducerea
emisiilor din instalaţie;
g) măsuri pentru prevenirea producerii deşeurilor ca urmare a funcţionării instalaţiei şi valorificarea acestora,
după caz;
h) descrierea măsurilor planificate pentru respectarea principiilor generale;
i) descrierea măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;
j) descrierea principalelor alternative analizate de operator.
(2) Documentaţia pentru solicitarea emiterii autorizaţiei integrate de mediu trebuie să cuprindă, de asemenea,
rezumatul netehnic al detaliilor prevăzute la alin. (1).

ANEXA 1

CATEGORIILE DE ACTIVITĂŢI INDUSTRIALE

pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei integrate de mediu, potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 152/2005
6.6. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor sau a porcilor, având o capacitate mai mare de:
a) 40.000 de locuri pentru păsări;
b) 2.000 de locuri pentru porci de producţie (cu o greutate ce depăşeşte 30 de kg); sau
c) 750 de locuri pentru scroafe.

 ORDIN Nr. 242/197 din 26 martie 2005 pentru aprobarea organizării Sistemului naţional de monitoring
integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din
surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi
potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea Programului de organizare a Sistemului
naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de
 poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în
zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi

ART. 1
Se aprobă organizarea Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii
pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice
provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi, în cadrul structurilor
Sistemului naţional de monitoring integrat al resurselor de ape şi al zonelor protejate, gestionat de Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, denumit
în continuare Monitoringul solului.
ART. 3
În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare
pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, împreună cu Administraţia Naţională
"Apele Române", vor elabora programul de supraveghere şi control corespunzător, procedurile şi instrucţiunile
de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din surse agricole în sol şi apele subterane, precum
şi ajustarea metodologiilor de revizuire a zonelor vulnerabile.
ART. 4
În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare
pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti va stabili necesarul de materiale şi logistică
pentru laboratoare, reţeaua informatică şi bazele de date, va realiza estimarea costurilor şi cheltuielilor necesare
investiţiilor, iar, împreună cu Administraţia Naţională "Apele Române", va începe identificarea şi stabilirea
secţiunilor de monitorizare necesare, inclusiv noile secţiuni.
ART. 5
În termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2006,
utilizându-se şi Metodologia de organizare şi dezvoltare a Sistemului naţional de monitoring integrat al resurselor
de ape şi al zonelor protejate, se vor organiza şi dezvolta centrul focal specific solului şi zonelor vulnerabile,
acreditarea şi dotarea laboratoarelor acestuia şi vor începe organizarea şi dezvoltarea reţelei naţionale de
monitoring a nitraţilor proveniţi din surse agricole, a reţelei informatice şi a bazei naţionale specifice de date.
În paralel se vor dota şi se vor acredita laboratoarele oficiilor judeţene de studii pedologice şi agrochimice,
implicate de asemenea în organizarea şi funcţionarea Monitoringului solului, şi se vor începe organizarea şi
dezvoltarea reţelelor de monitoring şi a sistemelor informatice şi bazelor de date judeţene.

ANEXA 1
_____________________________________________________________________
| Denumirea |Instituţia | Activităţi specifice | Sediul |
| |de referinţă| | centrului |
| |care | | focal |
| |gestionează | | |
| |sistemul | | |
|_____________|____________|_______________________________________|___________|
| 0 | 1 | 2 | 3 |
|_____________|____________|_______________________________________|___________|
|Sistemul |Institutul |- organizarea şi gestionarea Sistemului|Bucureşti, |
|naţional de |Naţional de |naţional de monitoring integrat al |011464, |
|monitoring |Cercetare- |solului şi a centrului focal pentru |Bd. Mărăşti|
|integrat al |Dezvoltare |reducerea aportului de poluanţi |nr. 61, |
|solului, de |pentru |proveniţi din surse agricole şi |sectorul 1 |
|supraveghere,|Pedologie, |stabilirea secţiunilor de prelevare | |
|control şi |Agrochimie |pentru monitoring şi control, | |
|decizii |şi Protecţia|reprezentative pentru sursele difuze şi| |
|pentru |Mediului |punctiforme din agricultură; | |
|reducerea |(ICPA) |- identificarea şi delimitarea cât mai | |
|aportului de |Bucureşti, |exactă a zonelor vulnerabile şi | |
|poluanţi |011464, |potenţial vulnerabile la poluarea cu | |
|proveniţi din|Bd. Mărăşti |nitraţi din surse agricole (împreună cu| |
|surse |nr. 61, |Administraţia Naţională <<Apele | |
|agricole şi |sectorul 1 |Române>>) şi revizuirea acestora; | |
|de management| |- supravegherea şi monitorizarea | |
|al | |concentraţiei azotaţilor şi a altor | |
|reziduurilor | |compuşi ai azotului din sol şi apele | |
|organice | |subterane (acvifere), precum şi a altor| |
|provenite din| |poluanţi din surse agricole, avertizare| |
|zootehnie în | |şi prognoză (împreună cu Administraţia | |
|zone | |Naţională <<Apele Române>>); | |
|vulnerabile | |- întocmirea cadastrului şi a hărţilor | |
|şi potenţial | |cu zonele poluate, vulnerabile şi | |
|vulnerabile | |potenţial vulnerabile; | |
|la poluarea | |- stabilirea frecvenţei de prelevare a | |
|cu nitraţi | |probelor, a tehnicilor şi a seturilor | |
| | |de analiză; | |
| | |- organizarea, realizarea şi | |
| | |gestionarea reţelei de monitoring; | |
| | |- organizarea, realizarea şi | |
| | |gestionarea reţelei informatice şi a | |
| | |bazei de date naţionale specifice, în | |
| | |care se includ şi reţelele şi bazele de| |
| | |date judeţene, gestionate de Oficiile | |
| | |Judeţene de Studii Pedologice şi | |
| | |Agrochimice; | |
| | |- transmiterea datelor către centrul | |
| | |focal, evaluarea, prelucrarea şi | |
| | |interpretarea datelor obţinute; | |
| | |- întocmirea raportului de etapă; | |
| | |- transmiterea şi schimbul permanent de| |
| | |date cu Monitoringul suport naţional | |
| | |integrat de supraveghere, control şi | |
| | |decizii pentru reducerea aportului de | |
| | |poluanţi proveniţi din surse agricole, | |
| | |în apele subterane şi de suprafaţă, | |
| | |gestionat de Administraţia Naţională | |
| | |<<Apele Române>> şi cu Autoritatea | |
| | |Naţională de Meteorologie şi Institutul| |
| | |Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea | |
| | |Apelor, în cadrul sistemului naţional | |
| | |de monitoring integrat; | |
| | |- organizarea şi gestionarea Sistemului| |
| | |naţional de management al reziduurilor | |
| | |organice provenite din zootehnie în | |
| | |zone vulnerabile şi potenţial | |
| | |vulnerabile la poluarea cu nitraţi; | |
| | |- identificarea şi controlul surselor | |
| | |poluatoare; | |
| | |- participarea la procesul decizional | |
| | |de reducere a poluării şi eliminare a | |
| | |surselor poluatoare; | |
| | |- evaluarea riscului de poluare; | |
| | |- stabilirea planurilor şi programelor | |
| | |de management al reziduurilor organice | |
| | |provenite din zootehnie în zone | |
| | |vulnerabile şi potenţial vulnerabile la| |
| | |poluarea cu nitraţi; | |
| | |- stabilirea managementului terenurilor| |
| | |agricole în zonele vulnerabile şi | |
| | |potenţial vulnerabile; | |
| | |- stabilirea măsurilor de limitare şi | |
| | |combatere a poluării solului, | |
| | |plantelor, apelor de suprafaţă şi | |
| | |freatice; | |
| | |- stabilirea cadrului tehnic de | |
| | |elaborare a planurilor de acţiune şi | |
| | |planurilor de fertilizare în zonele | |
| | |vulnerabile şi potenţial vulnerabile; | |
| | |- organizează şi realizează, împreună | |
| | |cu A.N.C.A. instruirea formatorilor, a | |
| | |producătorilor agricoli şi a | |
| | |fermierilor pentru conştientizare şi | |
| | |implementare a programelor de acţiune; | |
| | |- organizează şi realizează, împreună | |
| | |cu A.N.C.A. instruirea formatorilor, a | |
| | |producătorilor agricoli şi a | |
| | |fermierilor pentru conştientizare şi | |
| | |adoptare a prevederilor Codului Bunelor| |
| | |Practici Agricole; | |
| | |- Monitorizarea periodică, împreună cu | |
| | |ANCA, a implementării prevederilor | |
| | |Codului Bunelor Practici Agricole; | |
| | |- Participă la elaborarea programelor | |
| | |de acţiune pentru zonele vulnerabile şi| |
| | |identificare a măsurilor specifice | |
| | |pentru fiecare din aceste zone şi la | |
| | |coordonarea implementării acestora; | |
| | |- raportarea periodică către | |
| | |ministerele şi organismele de resort. | |
|_____________|____________|_______________________________________|___________|

ANEXA 2
PROGRAM de organizare a Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi
decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor
organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi

Aspecte generale
Proiectarea reţelei de monitorizare include determinarea:
- Densităţii reţelei şi localizarea punctelor de monitorizare a conţinutului de nitraţi din sol şi din corpurile de
apă subterană şi de suprafaţă.
- Parametrilor care se monitorizează (parametri de monitorizare şi control a solului şi a apelor subterane şi a
parametrilor de remediere a poluării solului şi a apelor subterane).
- Tipurilor de site-uri de monitorizare (site-uri supuse controlului poluării şi site-uri supuse remedierii
poluării).
- Frecvenţa de recoltare şi determinare a probelor.
În cazul monitorizării zonelor vulnerabile la poluarea cu nitraţi, datele care trebuiesc monitorizate sunt:
- Condiţiile pedohidrogeologice care permit transmiterea nitraţilor proveniţi din activităţile agricole către
corpurile de apă subterană şi de suprafaţă.
 - Folosinţa terenului (istoric şi prezent, planuri de fertilizare).
- Managementul gunoiului provenit din activităţi zootehnice actuale şi istorice.
Proiectarea reţelelor de monitorizare depinde de fondurile alocate pentru această activitate.

Sinteza operaţiunilor care trebuie executate pentru monitorizarea zonelor vulnerabile la poluare cu nitraţi
1. Monitorizare de fond la nivelul ţării. Informaţiile existente sunt grupate în mai multe straturi de date
georeferenţiate dezvoltate de diferite instituţii.
2. Monitorizare pentru scopuri specifice (Directiva Nitraţilor).
Evaluarea vulnerabilităţii corpurilor de apă subterană utilizând modele euristice de evaluare prin suprapunerea
straturilor de surse (obţinute prin prelucrarea informaţiilor prezentate la punctul 1 - lit. b, c, d, e, f. Se consideră
distinct sursele actuale care conduc la un bilanţ pozitiv al nitraţilor la nivelul comunei şi sursele istorice bazate pe
efectivele de animale maxime din complexele zootehnice), transmitere prin sol (prelucrarea informaţiilor de la
pct. 1 - lit. g şi h), transmitere prin zona nesaturată şi tipul acviferului (informaţii de la pct. 1 - lit. i).
Vulnerabilitatea obţinută prin această metodă se compară cu datele furnizate de reţeaua de foraje (de la pct. 1 -
lit. j). Zonele vulnerabile sunt declarate într-o primă aproximaţie la nivelul unităţilor teritorial-administrative
(comună - informaţiile prezentate la pct. 1 - lit. a) luându-se în considerare amplasarea comunelor în cadrul
bazinelor hidrografice (informaţiile de la pct. 1 - lit. k) cu extensia corespunzătoare a zonelor vulnerabile în
amonte şi aval.

3. Monitoring de conformitate. Pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi stabilite în urma aplicării
metodologiei de la punctul 2, se efectuează următoarele operaţiuni de monitorizare de conformitate:
a. Stabilirea structurii şi amplasamentului proprietăţilor agricole la nivelul comunelor din zonele vulnerabile.
b. Elaborarea hărţii pedologice detaliate a zonei.
c. Elaborarea hărţii detaliate a corpurilor de apă subterane din zonă.
d. Elaborarea anuală, pentru fiecare exploataţie agricolă, a planului de fertilizare pe baza studiilor agrochimice,
structurii de culturi, numărului de animale şi tehnicilor de stocare şi utilizare a gunoiului provenit de la animale.
e. Evaluarea anuală a bilanţului de nitraţi la nivelul exploataţiilor agricole. În cazul bilanţului pozitiv al
nitraţilor, se promovează acordurile de utilizare a gunoiului suplimentar în exploataţii vecine, în care bilanţul
nitraţilor este negativ.

4. Monitoring pentru scopuri specifice (Directiva Nitraţilor). Pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi
stabilite în urma aplicării metodologiei de la punctul 2 se efectuează următoarele operaţiuni de monitorizare cu
scopuri specifice:
a. Stabilirea amplasamentului surselor de nitraţi (actuale şi depozite istorice) de pe teritoriul zonei vulnerabile.
b. Stabilirea punctelor de recoltare a probelor de sol pentru evaluarea conţinutului de nitraţi. Amplasarea
punctelor se va face (în sistem expert sau de preferinţă, prin utilizarea rezultatelor furnizate de un model de
simulare a dinamicii nitraţilor în zona vulnerabilă) în acord cu potenţialul solurilor de transmitere a nitraţilor
către corpurile de apă subterane şi/sau de suprafaţă şi prin luarea în considerare a surselor de nitraţi şi a direcţiilor
principale de curgere a apei din zona respectivă.
c. Stabilirea punctelor pentru recoltarea probelor de apă din corpurile de apă subterană (fântâni, foraje, izvoare
de coastă). Amplasarea punctelor se va face (în sistem expert sau de preferinţă, prin utilizarea rezultatelor
furnizate de un model de simulare a dinamicii nitraţilor în zona vulnerabilă) prin luarea în considerare a direcţiei
de curgere a apei prin corpurile de apă subterană.
d. Stabilirea amplasamentului pentru recoltarea probelor de apă din apele de suprafaţă.
e. Recoltarea şi măsurarea probelor de sol şi apă din zonele vulnerabile, conform unui calendar care să fie
corelat cu managementul gunoiului.
f. Agregarea rezultatelor obţinute prin monitorizare în indicatori specifici de risc.
În funcţie de fondurile existente, monitorizarea zonelor vulnerabile se va face ierarhic, ţinând cont de
următoarele elemente:
a. Concentraţia existentă a nitraţilor din corpurile de apă subterană.
b. Tipul sursei de nitraţi proveniţi din activităţi agricole: actuală, istorică (complexe zootehnice dezafectate).
c. Caracteristicile zonei vulnerabile (comună) din punctul de vedere al formării la nivel de teren a fluxurilor de
nitraţi către corpurile de apă subterană şi/sau de suprafaţă.
 - Comune de deal şi munte amplasate pe cursul unui râu în care trebuie luată în considerare influenţa din
comunele amonte şi efectul indus asupra comunelor din aval. În general, în aceste comune sursele de nitraţi sunt
plasate în lungul râului, într-o suprafaţă agricolă limitată.
- Comune de deal şi munte, în care sursele de nitraţi sunt dispersate pe întreaga suprafaţă a comunei, fără o
legătură directă cu un curs de apă.
- Comune de câmpie.
- Comune amplasate în vecinătatea marilor oraşe.

Managementul produselor organice reziduale provenite din agricultură în zonele vulnerabile sau potenţial
vulnerabile la poluarea cu nitraţi.
1
Acest material are ca scop conştientizarea, îndrumarea şi/sau instruirea crescătorilor de animale, dar şi a
fermierilor agricoli care importă produse organice reziduale, asupra măsurilor obligatorii ale programelor de
acţiune în zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi proveniţi din surse agricole şi a managementului reziduurilor
organice provenite din agricultură şi asupra implementării acestor programe. Pentru îngrăşămintele organice,
Programul Cadru de Acţiune stabileşte:
i) limitele cantităţilor de îngrăşământ organic care poate fi aplicat pe terenurile agricole;
ii) restricţiile privind momentul aplicării unor îngrăşăminte organice, şi
iii) cantitatea de N accesibil din îngrăşămintele organice necesară atunci când se calculează cerinţa de
îngrăşăminte.

 ORDIN Nr. 249 din 26 martie 2005 pentru înfiinţarea Centrului naţional de coordonare, informare,
reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici disponibile şi de comunicare cu Biroul European
pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European de Informare

ART. 1
Se înfiinţează în cadrul autorităţii centrale pentru protecţia mediului Centrul naţional de coordonare,
informare, reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici disponibile şi de comunicare cu Biroul
European pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European de Informare, denumit în
continuare Centrul IPPC.

ANEXA 1
REGULAMENT-CADRU de organizare şi funcţionare a Centrului naţional de coordonare, informare,
reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici disponibile şi de comunicare cu Biroul European pentru
Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European de Informare

ART. 1
(1) Centrul naţional de coordonare, informare, reactualizare a ghidurilor privind cele mai bune tehnici
disponibile şi de comunicare cu Biroul European pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul
European de Informare, denumit în continuare Centrul IPPC, este un organism de coordonare independent, fără
personalitate juridică, a cărui activitate se desfăşoară în cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului.
ART. 2
Activitatea Centrului IPPC vizează următoarele domenii:
a) procesul de elaborare şi promovare a ghidurilor naţionale privind cele mai bune tehnici disponibile pentru
domeniile de activitate specificate în anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind
prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002;

6.6. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor sau a porcilor, cu o capacitate mai mare de:
a) 40.000 de capete pentru păsări;
b) 2.000 de capete pentru porcii de producţie (peste 30 kg); sau
c) 750 de capete pentru scroafe.

b) diseminarea informaţiilor privind cele mai bune tehnici disponibile;

 c) comunicarea cu Biroul European pentru Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluării şi cu Forumul European
de Informare.
ART. 3
Atribuţiile Centrului IPPC:
a) asigură suport tehnic pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, şi promovează principiile prevenirii şi controlului integrat al
poluării;
b) identifică tehnicile utilizate în prezent la nivel naţional şi internaţional, care asigură cele mai bune
performanţe din punct de vedere al protecţiei mediului;
c) realizează, în cadrul grupurilor tehnice de lucru, analiza comparativă a documentelor de referinţă pentru cele
mai bune tehnici disponibile (BREF) elaborate de ţările membre ale Uniunii Europene cu cele ale tehnicilor
existente la nivel naţional, în scopul elaborării BREF-urilor naţionale;
d) elaborează ghiduri naţionale privind cele mai bune tehnici disponibile, prin intermediul grupurilor tehnice
de lucru organizate pe domenii de activitate;
e) asigură schimbul de informaţii la nivel naţional între Centrul IPPC şi publicul interesat, în ceea ce priveşte
cele mai bune tehnici disponibile corespunzătoare activităţilor industriale prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002;
f) asigură schimbul de informaţii din domeniul său de activitate între autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului şi celelalte organisme similare din statele membre ale Uniunii Europene şi cu Biroul European
IPPC de la Sevilla.
ART. 4
Centrul IPPC este alcătuit din:
- coordonator;
- comitet tehnic;
- secretariat;
- compartiment de informatizare;
- grupuri tehnice de lucru (GTL) organizate pe categorii de activităţi, conform anexei nr. 1 la Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002.

 ORDIN Nr. 296/216 din 11 aprilie 2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru
elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole

ART. 1
Se aprobă Programul-cadru de acţiune tehnic pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la
poluarea cu nitraţi din surse agricole, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Comitetele de bazin înfiinţate conform art. 47 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările
ulterioare, stabilesc procedeul de elaborare, reexaminare sau de revizuire a programului de acţiune pentru
punerea în practică în zonele vulnerabile ori în fiecare parte a zonei vulnerabile şi organizează grupuri de lucru
care cuprind reprezentanţi ai administraţiei publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală,
organizaţii profesionale agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de
gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de protecţie a
mediului şi a consumatorilor şi (în măsura în care este necesar) toate persoanele sau organismele competente din
domeniu (15 - 20 de persoane).
ART. 3
Situaţia zonelor vulnerabile va fi examinată după stabilirea sau actualizarea unei diagnoze (identificări) a
diferitelor surse de poluare cu nitraţi proveniţi din activităţi agricole (culturi şi zootehnie) şi a importanţei
acestora în raport cu alte surse de poluare cu azot (neagricole).
Diagnoza este realizată pe baza analizelor cu privire la:
- caracteristicile mediului receptor (starea de calitate a apelor de suprafaţă şi subterane);
- caracteristicile reliefului şi ale solului, capacitatea de producţie şi condiţiile pedohidrogeologice;
- caracteristicile sistemelor agricole (actuale şi istorice) care sunt prezente în zonele vulnerabile;
- climă;
- riscurile pe care activităţile agricole le produc asupra calităţii apei şi ecosistemelor acvatice.
 Diagnoza conduce la identificarea măsurilor şi acţiunilor specifice pentru fiecare zonă vulnerabilă sau porţiune
de zonă vulnerabilă. Identificarea şi stabilirea cu precizie a acestor măsuri şi acţiuni vor permite stabilirea
programului de acţiune.
ART. 4
Sarcinile şi componenţa grupului de lucru vor fi avizate de Comisia pentru aplicarea Planului de acţiune pentru
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr.
964/2000, iar un comitet ştiinţific şi tehnic naţional format din specialişti ai Institutului Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti şi ai Administraţiei Naţionale
"Apele Române" va evalua şi va confirma comisiei rigurozitatea diagnozei, corectitudinea şi legitimitatea
grupului de lucru şi corectitudinea evaluării impactului asupra riscurilor poluării apelor şi solului cu nitraţi.
ART. 5
Măsuri şi acţiuni suplimentare de punere în practică în zonele vulnerabile sau părţi ale zonelor vulnerabile sunt
definite pe baza diagnozei. Ele sunt destinate reducerii poluării apelor provocate sau induse de nitraţii proveniţi
din agricultură, în cazul în care măsurile obligatorii cuprinse în anexa nr. 4 la Planul de acţiune aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 şi în Codul de bune practici agricole nu sunt considerate suficiente pentru
realizarea obiectivelor directivei. Totalitatea măsurilor şi acţiunilor, inclusiv cele suplimentare, formează
programul de acţiune consolidat.
ART. 6
Aplicarea prevederilor Codului de bune practici agricole de către fermieri şi producători agricoli este
obligatorie în zonele vulnerabile.
ART. 7
Comitetul de bazin încetează (opreşte) programul de acţiune privitor la o zonă vulnerabilă/zone vulnerabile şi
părţi ale acestora din teritoriul său, după consultarea cu comisia, şi dispune elaborarea şi aprobarea unui nou
program de acţiune. El ia această hotărâre dacă aceste programe nu sunt eficiente, dacă măsurile şi acţiunile nu
sunt suficiente ori sunt improprii, dacă acestea nu sunt aplicate corespunzător sau în funcţie de evoluţia
cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice ori de evoluţia stării mediului.
ART. 8
Fiecare program de acţiune precizează indicatorii care permit urmărirea şi evaluarea eficacităţii sale.
Comitetul de bazin, după consultarea direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, va desemna (specifica)
unul sau mai multe organisme însărcinate cu obţinerea informaţiilor de la agricultori, care să permită aprecierea
şi analiza evoluţiei acţiunilor întreprinse şi a implementării măsurilor, a riscurilor de poluare a apelor cu nitraţi, şi
va furniza analiza integrală sau parţială a acestor informaţii ori sinteza ei către Sistemul naţional de monitoring
integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse
agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial
vulnerabile la poluarea cu nitraţi, gestionat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie,
Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti, înfiinţat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi
apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 242/197/2005.
ART. 9
Comitetul de bazin întocmeşte un raport care să evidenţieze modalităţile de punere în practică, progresele
realizate în limitarea practică a riscurilor de poluare cu azot a apelor şi evoluţia conţinutului de nitraţi al acestora.
Raportul va fi întocmit înainte de încheierea anului pentru reexaminarea programului de acţiune prevăzut.
Reexaminarea va avea loc nu mai târziu de 20 decembrie 2008 şi apoi o dată la 2 ani.
ART. 10
Programul de acţiune poate fi unic pentru bazinul/spaţiul hidrografic şi toţi producătorii agricoli şi fermierii
trebuie să îl respecte în exploataţiile agricole situate în zone vulnerabile.
ART. 11
Programul local de acţiune aprobat de comisie va fi distribuit tuturor instituţiilor şi factorilor implicaţi şi un
duplicat va fi afişat obligatoriu la primăria comunei din zona vulnerabilă. Fiecare producător agricol sau fermier
din zona vulnerabilă va primi de la primărie un duplicat şi va semna un tabel de confirmare a primirii.

ANEXA 1
PROGRAMUL-CADRU DE ACŢIUNE TEHNIC pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile
la poluarea cu nitraţi din surse agricole
PARTEA a II-a
Definirea conţinutului măsurilor programului de acţiune
2.1. Obligaţia de a stabili un plan de fertilizare şi de a completa un caiet de evidenţe a aplicărilor pe câmp a
fertilizanţilor cu azot, organici şi minerali. Documentele pentru evidenţa tipurilor şi modului de aplicare a
îngrăşămintelor
2.2. Obligaţia de a respecta cantitatea maximă de azot conţinută în dejecţiile împrăştiate (aplicate) anual
2.3. Obligaţia de a împrăştia fertilizanţi organici şi minerali pe baza echilibrului fertilizării cu azot pe parcelă
pentru toate culturile şi de a respecta elementele de calcul ale normei de aplicare şi modalităţile de fracţionare,
făcând deosebirea, dacă este cazul, între culturile irigate şi neirigate. Reducerea aporturilor de azot provenit din
apele reziduale (efluenţi zootehnici)
2.4. Tipurile de fertilizanţi şi obligaţia de a respecta perioadele de interdicţie (restricţionare) de aplicare
(împrăştiere)
2.5. Obligaţia de a respecta condiţiile particulare de aplicare (împrăştiere) a fertilizanţilor azotaţi organici şi
minerali (cazuri specifice)
1. În vecinătatea apelor de suprafaţă
Se impune păstrarea fâşiilor de protecţie faţă de aceste ape, late de minimum 5 - 6 m în
cazul cursurilor de apă, cu excepţia dejecţiilor lichide, la care banda de protecţie trebuie să
fie lată de cel puţin 30 m pentru cursuri de apă şi de 100 m pentru captări de apă potabilă.
În zonele de protecţie nu se aplică şi nu se vehiculează îngrăşăminte.
2. Pe terenuri în pantă
3. Pe terenuri saturate de apă, inundate, îngheţate sau acoperite de zăpadă
2.6. Depozitarea dejecţiilor zootehnice. Obligaţia de a dispune de o capacitate etanşă de stocare
2.7. Gestionarea durabilă a terenurilor agricole
Măsurile necesare unei gestiuni durabile a terenurilor vor fi bazate pe alegerea culturilor şi
rotaţia acestora, ponderea culturilor de iarnă în raport cu cele de primăvară, gradul de
acoperire a terenului între ciclurile de recoltare-semănare şi a fazelor de creştere la
culturile perene (perioada de repaus vegetativ), amenajările funciare, înfiinţarea culturilor
intermediare şi gestionarea resturilor vegetale.
2.8. Limitarea aporturilor de azotaţi minerali şi alte măsuri
2.8.1. Indicatorii de supraveghere şi evaluare a programelor de acţiune
Unul dintre indicatorii obligatorii este conţinutul în nitraţi al apelor subterane şi de
suprafaţă, măsurat în punctele de monitorizare stabilite de Institutul Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului-ICPA Bucureşti şi
Administraţia Naţională "Apele Române".
2.9. Alte măsuri de remediere ce permit limitarea restricţionărilor şi a efectelor socioeconomice nefavorabile
asupra producătorilor agricoli şi fermierilor
2.10. Măsuri de sensibilizare, formare şi consiliere a producătorilor agricoli implicaţi în implementarea
programului de acţiune

 HOTĂRÂRE Nr. 351 din 21 aprilie 2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor,
emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase

 HOTĂRÂRE Nr. 459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Protecţia Mediului
Acte modificatoare
#M1: Hotărârea Guvernului nr. 1528/2007
#M2: Hotărârea Guvernului nr. 57/2009
#M3: Hotărârea Guvernului nr. 1249/2009
#M4: Hotărârea Guvernului nr. 1432/2009
ART. 1
(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la
bugetul de stat, se reorganizează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu competenţe în implementarea politicilor
şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului.
ART. 4
(1) În realizarea funcţiilor sale, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are următoarele atribuţii
principale:
a) autorizează activităţile cu impact asupra mediului, în conformitate cu competenţele stabilite în actele de
reglementare, şi coordonează acest proces la nivel naţional, regional şi local;
b) constată neconformităţile cu actele de autorizare emise şi informează autoritatea de inspecţie şi control în
domeniul protecţiei mediului asupra acestora;
c) adoptă măsurile legale în cazul neconformităţilor cu actele de autorizare;
d) asigură suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul protecţiei mediului;
e) coordonează realizarea planurilor de acţiune sectoriale şi a planului naţional de acţiune pentru protecţia
mediului;
f) colaborează şi asigură suportul tehnic pentru elaborarea proiectelor actelor de reglementare specifice
promovate de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului;
g) asigură funcţionarea laboratoarelor naţionale de referinţă pentru aer, deşeuri, zgomot şi vibraţii, precum şi
pentru radioactivitate;
h) monitorizează stadiul îndeplinirii angajamentelor în domeniul protecţiei mediului, asumate prin planurile de
implementare negociate cu Comisia Europeană în procesul de aderare la Uniunea Europeană, şi întocmeşte
periodic rapoarte de evaluare pentru informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
i) asigură, în limita competenţelor stabilite de către autoritatea publică centrală în domeniul mediului, legătura
cu Agenţia Europeană de Mediu;
j) colaborează cu agenţii naţionale sau federale similare şi desfăşoară acţiuni de cooperare internaţională cu
avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
k) elaborează rapoarte de sinteză privind starea mediului şi monitorizează procesul de conformare a
operatorilor economici la cerinţele legislaţiei de mediu;
l) monitorizează activitatea de administrare a ariilor naturale protejate şi de protecţie a monumentelor naturii;
m) colaborează la derularea activităţilor rezultate din angajamentele internaţionale ale României în domeniul
protecţiei mediului;
n) participă la programe şi proiecte internaţionale şi la parteneriate în proiecte de interes public;
o) facilitează accesul specialiştilor la informaţia tehnică de mediu şi încurajează activitatea de cercetare în
domeniul mediului;
p) susţine şi se implică în iniţiativele societăţii civile în domeniul protecţiei mediului;
q) realizează pregătirea de specialitate a personalului aparţinând autorităţilor publice regionale şi locale pentru
protecţia mediului şi Gărzii Naţionale de Mediu, pe baza programului anual aprobat de autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului;
r) fundamentează tehnic integrarea cerinţelor de mediu în politicile interdepartamentale şi participă la lucrările
comisiei interministeriale de pe lângă autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
s) coordonează activităţile specifice pe domeniile conforme cu subcapitolele de negociere aferente capitolului
22 din Documentul de poziţie.
(2) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Sistemul informaţional naţional
de mediu.
(3) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează Sistemul naţional de monitorizare
integrată a mediului.
(4) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului se implică în procesul de educaţie în domeniul protecţiei
mediului şi editează materiale cu caracter informativ.
(5) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului furnizează, la cerere, informaţii sau date de mediu, în
conformitate cu prevederile legale.
(6) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează cursuri de perfecţionare a personalului
autorităţilor publice pentru protecţia mediului, conform prevederilor legale.
(7) În scopul instruirii personalului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului constituie, în condiţiile legii,
centre de perfecţionare în domeniul protecţiei mediului.
(8) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului organizează şi coordonează secretariatele tehnice sau
comisiile constituite la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
 (9) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de către autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului.

ART. 13
(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are în subordine 8 agenţii regionale pentru protecţia mediului,
constituite în fiecare regiune de dezvoltare stabilită potrivit prevederilor Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea
regională în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 29 iunie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
(2) Agenţiile regionale pentru protecţia mediului sunt:
a) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bacău pentru Regiunea 1 - Nord-Est;
b) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi pentru Regiunea 2 - Sud-Est;
c) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Piteşti pentru Regiunea 3 - Sud-Muntenia;
d) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Craiova pentru Regiunea 4 - Sud-Vest Oltenia;
e) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timişoara pentru Regiunea 5 - Vest;
f) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Cluj-Napoca pentru Regiunea 6 - Nord-Vest;
g) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu pentru Regiunea 7 - Centru;
h) Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti pentru Regiunea 8 - Bucureşti-Ilfov.
ART. 14
Agenţiile regionale pentru protecţia mediului au următoarele atribuţii principale:
a) exercită, la nivel regional, atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, conform art. 4 alin. (1)
lit. a) - c), e), h), k) - p), cu aprobarea acesteia;
b) participă la elaborarea şi monitorizarea planului de dezvoltare regională;
c) colaborează cu agenţiile judeţene pentru protecţia mediului din cadrul regiunii de dezvoltare pentru
elaborarea rapoartelor de sinteză şi constituirea bazelor de date de mediu la nivel regional;
d) coordonează elaborarea şi monitorizarea planurilor de acţiune regionale pentru protecţia mediului;
e) evaluează şi actualizează anual, în cooperare cu Garda Naţională de Mediu şi alte autorităţi publice,
planurile regionale proprii sau capitolele de mediu integrate în alte planuri regionale;
f) asigură asistenţă de specialitate agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului;
g) colaborează cu Garda Naţională de Mediu în emiterea actelor de autorizare şi în realizarea controlului
conformării şi aplicării legislaţiei de mediu;
h) gestionează şi disponibilizează, în limita prevederilor legale, informaţia de mediu la nivel regional.

HOTĂRÂRE Nr. 878 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul

Acte modificatoare
#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2009
Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr.
2003/4/CE din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţia privind mediul şi abrogarea
Directivei Consiliului nr. 90/313/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.) nr. L
41 din 14 februarie 2003.

ART. 1
(1) Prezenta hotărâre asigură dreptul de acces la informaţia privind mediul deţinută de sau pentru autorităţile
publice şi stabileşte condiţiile, termenii de bază şi modalităţile de exercitare a acestui drept.
(2) Informaţia privind mediul este în mod progresiv diseminată şi pusă la dispoziţia publicului în scopul
realizării celei mai largi posibile şi sistematice accesibilităţi şi diseminări a acestei informaţii. În vederea atingerii
scopului propus se promovează, în special, utilizarea tehnologiei electronice şi/sau a telecomunicaţiilor
computerizate.
ART. 2
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
1. informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială
despre:
 a) starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul şi ariile
naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentele sale, inclusiv
organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;
b) factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile radioactive,
emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele de mediu prevăzute la lit. a);
c) măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele, convenţiile
încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu, activităţile
care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi la lit. a) şi b), precum şi măsurile sau activităţile
destinate să protejeze elementele prevăzute la lit. a);
d) rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;
e) analizele cost - beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi activităţilor
prevăzute la lit. c);
f) starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a lanţului trofic,
condiţiile de viaţă umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice construcţii, în măsura în care
acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu prevăzute la lit. a) sau, prin intermediul acestor
elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute la lit. b) şi c);
2. autoritate publică:
a) Guvernul, alte organe ale administraţiei publice, inclusiv organismele lor publice consultative, constituite la
nivel naţional, regional sau local;
b) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte funcţii publice administrative conform legislaţiei
naţionale, inclusiv responsabilităţi, activităţi sau servicii în legătură cu mediul;
c) orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte responsabilităţi sau funcţii ori furnizează servicii publice
în legătură cu mediul şi este sub controlul unui organism sau al unei persoane prevăzute la lit. a) sau b).
Prezenta definiţie nu include instituţii sau organisme, atunci când acestea acţionează în calitate de organ
judiciar sau legislativ;
3. informaţia deţinută de o autoritate publică - informaţia privind mediul aflată în posesia sa şi care a fost
elaborată sau primită de acea autoritate;
4. informaţia deţinută pentru o autoritate publică - informaţia privind mediul care este deţinută în fapt de o
persoană fizică sau juridică, în numele unei autorităţi publice;
5. solicitant - orice persoană fizică sau juridică care solicită informaţii privind mediul, indiferent de cetăţenie,
naţionalitate sau domiciliu, iar în cazul persoanelor juridice, indiferent de locul în care sunt înregistrate sau în
care se află centrul efectiv al activităţii lor;
6. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori practica naţională,
asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora.
ART. 20
(1) Autorităţile publice sunt obligate să organizeze informaţia privind mediul, relevantă activităţii lor şi care
este deţinută de sau pentru acestea, în scopul realizării diseminării active şi sistematice către public a informaţiei
privind mediul, în special prin utilizarea telecomunicaţiei computerizate şi/sau a tehnologiei electronice.
(2) Autorităţile publice au obligaţia de a asigura organizarea, în mod progresiv, a informaţiilor privind mediul
în baze de date electronice uşor accesibile publicului prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii publice, luând
în considerare prevederile art. 34.

ART. 22
Informaţia privind mediul pusă la dispoziţia publicului şi diseminată în mod activ trebuie să fie permanent
actualizată şi să includă cel puţin:
a) textele tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, precum şi legislaţia
locală, regională, naţională sau comunitară privind mediul ori în legătură cu mediul;
b) politicile, planurile şi programele în legătură cu mediul;
c) rapoartele progreselor privind implementarea documentelor şi instrumentelor prevăzute la lit. a) şi b), atunci
când sunt elaborate sau deţinute în formă electronică de autorităţile publice;
d) rapoartele privind starea mediului, prevăzute la art. 23;
e) datele sau rezumatele datelor rezultate din monitorizarea activităţilor ce afectează sau pot afecta mediul;
 f) avizele, acordurile şi autorizaţiile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului, precum şi
convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele de mediu ori
indicarea locului unde o asemenea informaţie poate fi solicitată sau găsită, în condiţiile prevederilor art. 3 - 8;
g) studiile de impact asupra mediului şi evaluările de risc privind elementele de mediu prevăzute la art. 2 pct. 1
lit. a) ori indicarea locului unde o asemenea informaţie poate fi solicitată sau găsită, în condiţiile prevederilor art.
3 - 8.
ART. 26
(1) În scopul diseminării active a informaţiei privind mediul prevăzute la art. 22 lit. e), operatorii economici
care îşi desfăşoară activitatea pe baza unei autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu au obligaţia de a informa
trimestrial publicul, prin afişare pe propria pagină web sau prin orice alte mijloace de comunicare, despre
consecinţele activităţilor şi/sau ale produselor lor asupra mediului.

HOTĂRÂRE Nr. 930 din 11 august 2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea
zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică
ART. 1
Se aprobă Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică,
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 2
(1) Documentaţiile tehnice întocmite pentru executarea captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor destinate
alimentării centralizate cu apă potabilă/minerală terapeutică sau pentru îmbutelierea apei potabile/minerale
naturale cuprind şi măsurile pentru instituirea zonelor de protecţie sanitară conform normelor prevăzute la art. 1,
ca o condiţie obligatorie pentru obţinerea avizului de gospodărire a apelor.
(2) Zonele de protecţie sanitară se instituie în teren cel târziu odată cu punerea în funcţiune a captărilor,
construcţiilor şi instalaţiilor respective, aceasta constituind o condiţie obligatorie a eliberării autorizaţiei de
gospodărire a apelor.
ART. 4
Deţinătorii şi/sau operatorii cu orice titlu ai captărilor destinate alimentării cu apă potabilă, care furnizează în
medie peste 100 mc de apă pe zi, vor efectua programul de monitorizare conform normelor prevăzute la art. 1,
începând cel mai târziu cu data de 1 ianuarie 2007.
ANEXA 1
NORME SPECIALE privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică

ART. 1
În jurul lucrărilor de captare, construcţiilor şi instalaţiilor destinate alimentării cu apă potabilă, surselor de apă
potabilă destinate îmbutelierii, surselor de ape minerale utilizate pentru cura internă sau pentru îmbuteliere,
lacurilor şi nămolurilor terapeutice, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, cu
modificările şi completările ulterioare, se instituie zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie
hidrogeologică, în scopul prevenirii pericolului de alterare a calităţii surselor de apă şi, respectiv, a lacurilor şi a
nămolurilor terapeutice.
ART. 2
Sunt supuse prevederilor Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi
hidrogeologică, denumite în continuare norme, următoarele obiective:
a) sursele de ape subterane sau de suprafaţă, precum şi captările aferente acestora folosite pentru alimentarea
centralizată cu apă potabilă a populaţiei, a agenţilor economici din industria alimentară şi farmaceutică, a
unităţilor sanitare şi social-culturale, construcţiile şi instalaţiile componente ale sistemelor pentru alimentare cu
apă potabilă;
b) zăcămintele de ape minerale şi captările aferente acestora utilizate pentru cura internă sau pentru
îmbuteliere, instalaţiile de îmbuteliere şi instalaţiile de exploatare a nămolurilor terapeutice;
c) lacurile şi nămolurile terapeutice;
d) captările de ape subterane sau de suprafaţă folosite pentru îmbutelierea apei potabile, alta decât apa
minerală naturală.
ART. 3
 Protecţia sanitară a obiectivelor prevăzute la art. 2 se realizează prin aplicarea măsurilor de protecţie a calităţii
apelor, stabilite prin actele normative în vigoare, precum şi prin instituirea în teren a următoarelor zone de
protecţie, cu grade diferite de risc faţă de factorii de poluare, şi anume:
a) zona de protecţie sanitară cu regim sever;
b) zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie;
c) perimetrul de protecţie hidrogeologică.
ART. 5
Zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul tuturor obiectivelor prevăzute la art. 2,
unde este interzisă orice amplasare de folosinţă sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau
impurificarea surselor de apă.
ART. 6
Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de protecţie sanitară cu
regim sever, astfel delimitat încât, prin aplicarea de măsuri de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se
elimine pericolul de alterare a calităţii apei.
ART. 7
Perimetrul de protecţie hidrogeologică cuprinde arealul dintre domeniile de alimentare şi de descărcare la
suprafaţă şi/sau în subteran a apelor subterane prin emergenţe naturale (izvoare), drenuri şi foraje şi are rolul de a
asigura protecţia faţă de substanţe poluante greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului prelevat
prin lucrările de captare.
CAP. 2
Factorii ce reprezintă riscuri de poluare a apei potabile şi mecanismul poluării

ART. 9
Procesul de poluare a apei potabile poate avea loc ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale,
principalele riscuri fiind:
1. poluarea cu agenţi patogeni: bacterii, virusuri sau alte organisme vii;
2. poluarea chimică cu:
a) substanţe fitofarmaceutice provenite din combaterea dăunătorilor în agricultură şi silvicultură, precum şi
compuşi ai azotului, fosforului şi potasiului rezultaţi din aplicarea îngrăşămintelor în agricultură;
b) substanţe chimice provenite din activitatea industrială sau din utilizarea produşilor chimici ca: fenoli,
gudroane, detergenţi, petrol şi reziduuri de petrol, uleiuri, combustibili lichizi, coloranţi, cianuri, metale grele şi
altele asemenea;
c) substanţe radioactive;
3. poluarea termică cu ape cu temperatura ridicată evacuate de la instalaţiile de răcire ale unităţilor industriale.
ART. 10
Micşorarea sau evitarea influenţei factorilor de poluare se face prin fenomenele de autopurificare şi diluţie,
precum şi prin măsuri speciale de interdicţie a unor activităţi, de utilizare cu restricţii a terenurilor în zonele de
protecţie sanitară şi de folosire a tuturor mijloacelor şi tehnologiilor de prevenire a poluării solului şi a apelor
subterane în realizarea lucrărilor şi activităţilor situate în perimetrele de protecţie hidrogeologică.
ART. 11
În vederea evitării oricărei posibilităţi de impurificare a apei, dimensionarea zonelor de protecţie se va face
luându-se în considerare toţi factorii locali, naturali şi antropici, care pot interveni în impurificarea apei, şi
anume:
a) caracteristicile geomorfologice, geotectonice şi geotehnice ale zonei;
b) structura şi parametrii hidrogeologici ai stratelor situate deasupra acviferului captat;
c) structura şi parametrii hidrogeologici ai acviferului captat;
d) calitatea apelor de suprafaţă, în cazurile când acestea sunt în legătură hidraulică cu acviferul captat;
e) regimul de exploatare a captărilor;
f) sursele punctuale şi difuze de poluare existente;
g) alte aspecte constatate în teren.
ART. 12
(1) Dimensiunile şi configuraţia zonelor de protecţie se stabilesc de către unităţile atestate de autoritatea
publică centrală din domeniul apelor, prin studii hidrogeologice elaborate în conformitate cu instrucţiunile
privind delimitarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului de protecţie hidrogeologică, aprobate prin ordin
al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor; zonele de protecţie astfel stabilite se reprezintă
cartografic pe planul de situaţie în sistem Stereo 70 al lucrărilor respective, la o scară corespunzătoare, cu
precizarea măsurilor de protecţie impuse în conformitate cu prezentele norme.
(2) Deţinătorii şi/sau operatorii cu orice titlu ai captărilor de ape subterane destinate alimentării centralizate cu
apă potabilă vor supune studiile hidrogeologice prevăzute la alin. (1) expertizei efectuate în cadrul Institutului
Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor. Fac excepţie de la această prevedere captările care furnizează
debite medii de până la 10 mc/zi sau care deservesc mai puţin de 50 de persoane.
ART. 13
Principiile de dimensionare a zonelor de protecţie au la bază aplicarea selectivă a criteriilor de dimensionare,
în funcţie de condiţiile specifice fiecărei captări, astfel încât suprafeţele delimitate să asigure protecţia
corespunzătoare gradului lor de risc:
a) la dimensionarea zonelor de protecţie sanitară cu regim sever şi cu regim de restricţie se utilizează, de
regulă, criteriul timpului de tranzit în subteran al unei particule de apă hidrodinamic active, folosindu-se în
calcule parametrii hidrogeologici ai acviferului;
b) mărimea zonei de protecţie sanitară cu regim sever se determină astfel încât să fie asigurat un timp de
tranzit în subteran de minimum 20 de zile pentru orice particule de apă presupuse contaminate care s-ar infiltra la
limita acestei zone şi ar ajunge la locul de captare a apei. În cazul captărilor care exploatează acvifere freatice la
care nu există suficiente date pentru aplicarea metodelor de dimensionare cuprinse în instrucţiunile prevăzute la
art. 12 alin. (1), dimensiunile zonei de protecţie sanitară cu regim sever vor fi de minimum 50 m amonte, 20 m
aval de captare şi 20 m lateral, de o parte şi de alta a captării, pe direcţia de curgere a apelor subterane, în cazul
forajelor şi drenurilor, iar în cazul captărilor de izvoare, de minimum 50 m amonte şi 20 m lateral, de o parte şi
de alta a captării;
c) mărimea zonei de protecţie cu regim de restricţie se determină luând în considerare un timp de tranzit în
subteran de minimum 50 de zile de la punctul de infiltrare până la locul captării;
d) dimensionarea perimetrului de protecţie hidrogeologică se face pentru captările de izvoare, pentru drenuri şi
pentru forajele la freatic; această dimensionare necesită o analiză detaliată a situaţiei hidrogeologice, având în
vedere aria de regenerare a resurselor de apă exploatate.
ART. 17
(1) Pentru captările din cursurile de apă zona de protecţie sanitară cu regim sever va fi determinată după
caracteristicile locale ale albiei. Dimensiunile minime ale acesteia vor fi de:
a) 100 m, pe direcţia amonte de priză.
b) 25 m, pe direcţia aval de ultimele lucrări componente ale prizei;
c) 25 m lateral, de o parte şi de alta a prizei.
(2) Când dimensiunea laterală nu poate fi respectată, vor fi executate lucrări compensatorii.
(3) Pentru captările din lacuri zona de protecţie sanitară cu regim sever va avea următoarele dimensiuni
minime, măsurate la nivelul minim de exploatare al captării:
a) 100 m radial, pe apă, faţă de locul în care este situat punctul de captare;
b) 25 m radial, pe malul unde este situată priza.
(4) Pentru lacurile şi nămolurile terapeutice zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde toată suprafaţa
apei lacului, iar pe mal are 5 m lăţime în jurul lacului.
ART. 21
(1) Terenurile cuprinse în zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie pot fi exploatate agricol de către
deţinătorii acestora, dar cu interzicerea:
a) utilizării îngrăşămintelor naturale şi chimice;
b) utilizării substanţelor fitosanitare;
c) irigării cu ape uzate, chiar epurate complet;
d) amplasării grajdurilor şi coteţelor de animale şi a depozitării de gunoi animalier;
e) păşunatului şi însilozării nutreţurilor;
f) amplasării de sere şi de iazuri piscicole.
(2) În vederea respectării prevederilor alin. (1) deţinătorii şi/sau operatorii captărilor de ape subterane, cu
excepţia celor prevăzute la art. 14, vor întocmi şi vor ţine la zi un inventar al folosinţei terenurilor aflate în zona
de protecţie sanitară cu regim de restricţie a captărilor respective.
ART. 22
În afara măsurilor restrictive prevăzute la art. 21 alin. (1), pe aceste terenuri sunt interzise:
 b) amplasarea de bazine neetanşe pentru ape reziduale, puţuri absorbante, haznale cu groapă simplă;
c) amplasarea de locuinţe, spitale, aeroporturi, unităţi militare, dacă nu dispun de un sistem de canalizare care
să transporte apele reziduale şi pluviale, în condiţii de deplină siguranţă, în afara zonei de protecţie sanitară cu
regim de restricţie;
h) executarea de construcţii pentru activităţi industriale şi agricole, precum: grajduri, silozuri, depozite de
îngrăşăminte şi de substanţe fitosanitare, depozite de carburanţi, lubrifianţi, combustibili solizi;
ART. 25
În zonele de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru captările de ape subterane, precum şi în partea
de pe mal a zonelor de protecţie sanitară cu regim sever instituite pentru sursele de apă de suprafaţă, sunt
interzise toate activităţile prevăzute pentru zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie, precum şi:
c) depozitarea de materiale, cu excepţia celor strict necesare exploatării sursei şi a instalaţiilor. În aceste cazuri
se vor lua măsuri pentru a preîntâmpina pătrunderea în sol a oricăror substanţe poluante;
d) traversarea zonei de către sisteme de canalizare pentru ape uzate, cu excepţia celor ce se colectează prin
canalizarea aferentă obiectivului protejat. În aceste cazuri se vor lua măsuri de asigurare a etanşeităţii sistemelor
de canalizare.
ART. 26
În zonele de protecţie sanitară cu regim sever, instituite pentru apele de suprafaţă, sunt, de asemenea, interzise:
a) deversarea de ape uzate, chiar dacă sunt epurate;
ART. 28
(1) Terenurile agricole cuprinse în zonele de protecţie sanitară cu regim sever vor putea fi exploatate numai
pentru culturi de plante perene, de plante păioase şi de pomi fructiferi, în condiţii care să nu provoace degradarea
lucrărilor de alimentare cu apă.
(2) Pe terenurile agricole din zona de protecţie sanitară cu regim sever sunt interzise:
a) utilizarea îngrăşămintelor animale sau chimice şi a substanţelor fitofarmaceutice;
b) irigarea cu ape care nu au caracteristici de potabilitate;
c) culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracţiunii animale;
d) păşunatul.
ART. 35
(1) Pentru asigurarea folosirii raţionale şi a protecţiei resurselor de apă subterană împotriva supraexploatării şi
poluării, în cazul captărilor destinate alimentării cu apă potabilă care furnizează în medie peste 100 mc de apă pe
zi, deţinătorii acestora au obligaţia de a efectua în forajele captării observaţii şi măsurători privind evoluţia
debitelor exploatate şi evoluţia nivelurilor apelor subterane şi a calităţii acestora, pe baza unui program stabilit
prin autorizaţia de gospodărire a apelor, de a ţine o evidenţă la zi a datelor obţinute în cadrul programului şi de a
transmite aceste date unităţii bazinale de gospodărire a apelor, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr.
107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul lucrărilor de captare destinate alimentării cu apă potabilă care furnizează în medie peste 5.000 mc
de apă pe zi, deţinătorii acestora vor amplasa şi executa, în interiorul zonei de protecţie sanitară cu regim de
restricţie, un număr de foraje de monitorizare dependent de dimensiunile captării, foraje ale căror amplasament şi
caracteristici tehnice vor fi aprobate prin avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor; programul de
observaţii şi măsurători prevăzut la alin. (1) va fi efectuat atât în forajele captării, cât şi în forajele de
monitorizare.
(3) Administraţia Naţională "Apele Române" întocmeşte şi ţine la zi evidenţa computerizată a zonelor de
protecţie sanitară şi a perimetrelor de protecţie hidrogeologică din fiecare bazin hidrografic şi o transmite la
sfârşitul fiecărui an calendaristic direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale din domeniul
apelor, în vederea înscrierii acestora în Registrul zonelor protejate.
ART. 36
Supravegherea modificărilor regimului cantitativ şi calitativ al apelor subterane în perimetrele de protecţie
hidrogeologică a lucrărilor de captare se face prin reţeaua hidrogeologică naţională, parte componentă a reţelei
naţionale de observaţii şi măsurători pentru gospodărirea apelor.

HOTĂRÂRE Nr. 1176 din 29 septembrie 2005 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare a
Administraţiei Naţionale "Apele Române"
ART. 1
 Administraţia Naţională "Apele Române" este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, şi
funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale din
domeniul apelor.
ART. 5
Administraţia Naţională "Apele Române" are următoarele atribuţii principale:
1. gospodărirea unitară, durabilă a resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi protecţia acestora împotriva
epuizării şi degradării, precum şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestor resurse;
2. administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor, aflată în
administrarea sa;
3. administrarea, exploatarea şi întreţinerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor şi bălţilor, în starea
lor naturală sau amenajată, a falezei şi plajei mării, a zonelor umede şi a celor protejate, aflate în patrimoniu;
4. administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii Sistemului naţional de veghe hidrologică şi
hidrogeologică;
5. administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului naţional de supraveghere a calităţii resurselor de apă;
6. realizarea sistemului informatic şi de telecomunicaţii în unităţile sistemului de gospodărire a apelor;
elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;
7. asigurarea funcţiilor de operator unic pentru resursele de apă de suprafaţă naturale sau amenajate, indiferent
de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, şi pentru resursele de apă subterane, indiferent de natura lor şi a
instalaţiilor aferente, cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor acvatice vii, în condiţiile legii, cu
excepţia celor prevăzute expres în reglementările specifice în vigoare;
8. alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane în toate formele sale de utilizare,
cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor acvatice vii, pe bază de abonamente, conform prevederilor
Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;

11. avizarea şi autorizarea din punct de vedere al gospodăririi apelor a lucrărilor şi activităţilor ce se execută pe
ape sau au legătură cu apele;
12. instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în centrele proprii de formare
profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii specializate;
13. realizarea de anuare, sinteze, studii, proiecte, instrucţiuni, monografii şi tipărituri în domeniul apelor;
14. elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor hidrografice;
15. îndeplinirea angajamentelor luate de statul român prin acordurile şi convenţiile internaţionale din domeniul
apelor;
16. implementarea directivelor Uniunii Europene din domeniul apelor.
ART. 8
(1) Activităţile Administraţiei Naţionale "Apele Române" sunt următoarele:
7. conservarea, protecţia şi restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterană şi a ecosistemelor acvatice
pentru atingerea stării bune a apelor;
10. elaborarea Planului de management naţional, a planurilor de management bazinal şi ale districtelor
internaţionale;
11. elaborarea planurilor de amenajare ale bazinelor hidrografice;
12. coordonarea implementării programelor de măsuri pentru fiecare unitate hidrografică în vederea atingerii
unei stări bune a apelor;
13. realizarea registrului zonelor protejate în conformitate cu prevederile legislaţiei armonizate cu directivele
Uniunii Europene;
14. monitorizarea stării şi evoluţiei cantitative şi calitative a apelor;
15. efectuarea de analize fizico-chimice, biologice şi bacteriologice pentru apă, sedimente şi biota;
17. avizarea şi aprobarea regulamentelor de exploatare a acumulărilor de apă, indiferent de deţinător;
18. emiterea avizelor şi a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
19. controlul utilizatorilor de apă, al activităţilor şi lucrărilor executate pe ape şi în legătură cu apele, din punct
de vedere al respectării legislaţiei în domeniul apelor, funcţionării şi al încadrării în prevederile avizelor şi
autorizaţiilor de gospodărire a apelor, prin personal special împuternicit;
24. participarea în caz de producere a poluărilor accidentale la activităţile operative de avertizare a
utilizatorilor de apă şi a autorităţilor administraţiei publice din aval, de eliminare a cauzelor şi de diminuare a
efectelor, de monitorizare a propagării undei poluante;
 25. elaborarea şi urmărirea aplicării planurilor bazinale de prevenire şi de înlăturare a efectelor poluărilor
accidentale, coordonarea elaborării de către utilizatorii de apă a planurilor proprii de prevenire şi de combatere a
poluărilor accidentale, precum şi asigurarea unei protecţii sporite şi îmbunătăţirea mediului acvatic prin măsuri
specifice de reducere progresivă a poluării;
26. evaluarea daunelor produse de poluarea accidentală şi a costurilor serviciilor executate de Administraţia
Naţională "Apele Române" pentru monitorizarea şi combaterea poluării accidentale, în vederea recuperării
acestora de la poluator, conform principiului "poluatorul plăteşte";
27. participarea la conservarea, protejarea şi restaurarea ecosistemelor acvatice, la protecţia faunei şi florei
acvatice şi a ecosistemelor terestre în interdependenţă cu cele acvatice;
28. întocmirea şi ţinerea la zi a Fondului naţional de date de gospodărire a apelor, prin validarea de fond şi
stocarea datelor şi a informaţiilor specifice colectate de unităţile proprii, de alte unităţi specializate autorizate şi
de utilizatorii de apă;
30. întocmirea metodologiilor şi instrucţiunilor tehnice de elaborare a schemelor directoare de amenajare şi
management ale bazinelor hidrografice;
35. evaluarea impactului activităţii umane asupra stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane şi a riscului
neatingerii stării bune a apelor sau a potenţialului ecologic "bun";
38. participarea la activităţile internaţionale de schimb de date, informaţii şi prognoze, la reuniuni tehnico-
ştiinţifice, la studii şi proiecte în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;
39. asigurarea aplicării prevederilor convenţiilor şi a altor acorduri internaţionale din domeniul apelor, la care
România este parte, şi a implementării prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene din
domeniul gospodăririi resurselor de apă;
44. instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în centrele proprii de formare
profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii specializate;
48. asigurarea secretariatelor tehnice ale comitetelor de bazin şi participării publicului la luarea deciziilor în
domeniul gospodăririi apelor, furnizarea de informaţii corespunzătoare cu privire la măsurile planificate şi
prezentarea de rapoarte privind evoluţia punerii în aplicare a acestora.

ORDIN Nr. 1012 din 19 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces la
informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor

CAP. 1
Dispoziţii generale

Prezenta procedură stabileşte principiile, condiţiile, regulile şi mecanismele privind accesul la informaţiile de
interes public privind gospodărirea apelor, în aplicarea Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările
ulterioare. Dispoziţiile prezentei proceduri se aplică autorităţilor, instituţiilor publice şi comitetelor de bazin.
ART. 1
Accesul publicului la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor deţinute de Ministerul
Mediului şi Gospodăririi Apelor, comitetele de bazin şi Administraţia Naţională "Apele Române" reprezintă o
obligaţie în procesul transpunerii Directivei-cadru pentru apă nr. 60/2000/EC.
ART. 4
(1) În sensul prezentei proceduri, informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor reprezintă orice
informaţie disponibilă, în formă scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice altă formă materială, privind
regimul apelor şi efectele negative ale acestora, care pot afecta bunurile şi viaţa oamenilor, caracteristicile
mediului şi obiectivele economico-sociale.
(2) Informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor sunt următoarele:
a) avertizări şi prognoze hidrologice;
b) starea calităţii apelor;
c) zone inundabile;
d) sursele de poluare a apelor;
e) caracteristicile generale ale lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice;
f) calendarul şi programul de lucru, incluzând procedura de consultare, cu cel puţin 3 ani înainte de data
prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;
 g) sinteza problemelor care există în bazin în domeniul gospodăririi apelor, cu cel puţin 2 ani înainte de data
prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;
h) proiectul schemei directoare, cu cel puţin un an înainte de data prevăzută pentru aprobarea schemei
directoare actualizate;
i) sinteza informaţiilor din următoarele documentaţii:
(i) planuri de restricţii temporare pentru cursurile de apă deficitare;
(ii) planuri de apărare împotriva inundaţiilor pe bazine hidrografice;
j) textele tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale în domeniul gospodăririi apelor la care România
este parte, precum şi legislaţia locală, regională, naţională sau comunitară în domeniul gospodăririi apelor, care
sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 9
Unitatea de gospodărire a apelor are obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public,
în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea,
complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru
identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în
maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
ART. 12
(1) Accesul la orice evidenţe sau registre publice puse la dispoziţie publicului, precum şi accesarea pe loc a
informaţiei solicitate se fac în mod gratuit.

ORDIN Nr. 1044 din 27 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind consultarea utilizatorilor de
apă, riveranilor şi publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor
CAP. 1
Dispoziţii generale

Prezenta procedură stabileşte principiile, condiţiile, regulile şi mecanismele privind consultarea şi participarea
utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor în aplicarea
Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile prezentei proceduri se aplică
autorităţilor, instituţiilor publice şi comitetelor de bazin.
ART. 2
Consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului şi încurajarea participării active a acestora la luarea
deciziei în domeniul gospodăririi apelor se fac cu respectarea următoarelor principii:
a) consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului va fi asigurată de Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor, de Administraţia Naţională "Apele Române" şi de comitetele de bazin, după caz; aceasta
trebuie să aibă loc într-o etapă anterioară elaborării deciziilor, la un nivel în care opţiunile sunt încă deschise, iar
influenţa utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului poate fi exercitată;
b) participarea activă a utilizatorilor de apă, a riveranilor şi a publicului va fi încurajată, astfel încât aceştia să
îşi aducă o contribuţie activă la luarea măsurilor în domeniul gospodăririi apelor.
ART. 4
(1) În sensul prezentei proceduri, sunt obligatorii consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului şi
încurajarea participării active a acestora la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, cu privire la:
a) calendarul şi programul de lucru, incluzând procedura de consultare, cu cel puţin 3 ani înainte de data
prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;
b) sinteza problemelor care există în bazin în domeniul gospodăririi apelor, cu cel puţin 2 ani înainte de data
prevăzută pentru aprobarea schemei directoare actualizate;
c) proiectul schemei directoare cu cel puţin un an înainte de data prevăzută pentru aprobarea schemei
directoare actualizate.
(2) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Administraţia Naţională "Apele Române" şi comitetele de
bazin vor asigura atât consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului, cât şi încurajarea participării
active a acestora la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu alin. (1), după cum
urmează:
a) la nivelul districtului internaţional al Dunării: Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Administraţia
Naţională "Apele Române" vor organiza consultări privind ansamblul districtului, sub coordonarea şi cu
mijloacele specifice identificate de Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea, asupra
problemelor importante din district;
b) la nivel naţional: Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Administraţia Naţională "Apele Române"
vor organiza consultarea şi participarea activă a acestora la luarea deciziilor privind problemele specifice ale
districtului internaţional de pe teritoriul României, prin punerea la dispoziţie a informaţiilor pe pagina de Internet
proprie şi/sau prin organizarea unor seminarii, conferinţe la nivel naţional, cu participarea publicului;
c) la nivel de subbazine ale Dunării, administrate de direcţiile de ape, comitetele de bazin vor iniţia şi vor
organiza consultări ale utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului privind problemele din bazinul respectiv.
ART. 5
Publicul, în sensul prezentei proceduri, reprezintă toate persoanele fizice sau juridice, grupurile şi organizaţiile
care sunt interesate sau care sunt implicate în procesul de elaborare a planurilor de management bazinale, care ar
putea fi afectate de consecinţele măsurilor luate sau care ar putea influenţa luarea de măsuri în domeniul
gospodăririi apelor.
ART. 8
Pentru consultarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului şi încurajarea participării active a acestora la
luarea deciziei în domeniul gospodăririi apelor, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, Administraţia
Naţională "Apele Române" şi comitetele de bazin vor lua unele măsuri, după cum urmează:
a) vor publica în presa centrală şi locală o informare scurtă în legătură cu măsurile propuse, cu modalitatea
prin care utilizatorii de apă, riveranii şi publicul pot avea acces la documentaţia de fundamentare a acestora, dacă
este cazul a locului şi datei în care va avea loc dezbaterea publică, cât şi a modului de primire a comentariilor,
observaţiilor şi propunerilor scrise;
b) în arhiva Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, a Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi a
comitetelor de bazin se vor păstra, după caz, separat pe tematici, toate documentele, informaţiile, comentariile şi
observaţiile formulate pentru a înlesni accesul operativ al utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la
argumentările anterior exprimate şi pentru a evita comentariile ulterioare.
ART. 9
Activitatea de consultare a utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului, în cazul în care va fi făcută ca
dezbatere publică, va fi organizată în următoarele etape:
a) punerea la dispoziţie a documentelor pregătitoare şi explicarea motivului dezbaterii;
b) prezentarea în plen a documentelor, discutarea colectivă, înregistrarea părerilor;
c) acordarea unui timp de reflecţie de cel mult 30 de zile, care să permită transmiterea unui punct de vedere
scris către grupul de organizare a dezbaterii;
d) abordarea individuală a părerilor şi reacţiilor de grup;
e) propunerea unei noi versiuni a documentului, care să fie supus unei noi dezbateri.
ANEXA 1a)
la procedură

INFORMARE

Această informare este efectuată de:

.........................................................................,
[unitatea de gospodărire a apelor (denumirea, adresa, nr. de telefon)]
ce intenţionează să ..........................................................
..........................................................................
..........................................................................
(se descrie măsura preconizată, care ar putea afecta interesele riveranilor
sau utilizatorilor de apă, şi cadrul legal în care aceasta se înscrie)
Ca rezultat al acestei măsuri se vor produce următoarele:
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Persoanele care doresc să obţină informaţii suplimentare sau care intenţionează să transmită observaţii,
sugestii şi recomandări se pot adresa solicitantului la adresa menţionată:
 .........................................................................,
(numele persoanelor de contact, nr. de telefon)
după data de .................................................................
(data estimată la care se va transmite solicitarea)

ANEXA 1b)
la procedură

INFORMARE

Această informare este efectuată de:

.........................................................................,
[unitatea, firma, compania etc. (denumirea, adresa, nr. de telefon)]
ce intenţionează să solicite de la
..............................................................................
[unitatea de gospodărire a apelor (denumirea)]
aviz de gospodărire a apelor/aviz de amplasament pentru desfăşurarea activităţii
de ............................, localizat în .................................,
(municipiul, localitatea, judeţul)
sau pentru realizarea lucrărilor ..............................................,
amplasate în .................................................................
(municipiul, localitatea, judeţul)
Această investiţie este ..................................................
(existentă/nouă)
..............................................................................
Ca rezultat al procesului de producţie vor rezulta .........................
(temporar/permanent)
următoarele ape uzate: ...................................., ce se vor evacua în
....................... după ce au fost epurate prin ...........................
(denumirea emisarului) (metoda de epurare)
Această solicitare de aviz este conformă cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi
completările ulterioare.
Persoanele care doresc să obţină informaţii suplimentare cu privire la solicitarea avizului de gospodărire a
apelor pot contacta solicitantul de aviz la adresa menţionată.
Persoanele care doresc să transmită observaţii, sugestii şi recomandări se pot adresa solicitantului sau la adresa
..............................................................................
(numele persoanei de contact, nr. de telefon)
după data de .................................................................
(data estimată la care se va transmite solicitarea de aviz)

ORDIN Nr. 1182/1270 din 22 noiembrie 2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole
ART. 1
Se aprobă Codul de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse
agricole prevăzut în anexă.
ART. 2
Anexa*) face parte integrantă din prezentul ordin.
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 bis în afara abonamentului,
care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial",
Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

ORDIN Nr. 1245 din 7 decembrie 2005 privind aprobarea Metodologiei de realizare a registrului zonelor
protejate
ANEXA 1 METODOLOGIE de realizare a registrului zonelor protejate
 1. Metodologia de realizare a registrului zonelor protejate, denumită în continuare Metodologie, stabileşte
condiţiile de realizare a registrului zonelor protejate, conform art. 5^1 din Legea apelor nr. 107/1996, cu
modificările şi completările ulterioare.
2. În înţelesul prezentei reglementări, zone protejate sunt zonele pentru care s-a stabilit o protecţie specială,
conform legii, pentru protecţia apelor de suprafaţă şi subterane sau pentru conservarea habitatelor şi a speciilor
care depind în mod direct de apă.
4. Registrul zonelor protejate include pentru fiecare tip de zonă protejată:
- caracteristicile generale ale zonei protejate, tabele şi figuri cu elementele definitorii ale zonei protejate şi o
fişă de caracterizare a acestora, acolo unde este cazul, după cum este prevăzut în anexă;
- două fotografii, acolo unde este cazul: una care reprezintă zona protejată sau o mare parte a acesteia şi una
care reprezintă specia protejată.
5. Rezumatul registrului care constituie parte a schemei directoare la nivel de bazin hidrografic include:
- hărţi care indică amplasamentul fiecărei zone protejate; şi
- o descriere a legislaţiei naţionale sau locale conform căreia au fost stabilite zonele protejate.
7. Responsabilitatea pentru furnizarea informaţiilor şi datelor necesare pentru elaborarea registrului zonelor
protejate, conform legii, revine după cum urmează:
a) Administraţiei Naţionale "Apele Române" - pentru zonele desemnate pentru captarea apelor pentru
utilizarea în scop potabil;
b) Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - pentru zonele desemnate pentru protecţia speciilor acvatice
importante din punct de vedere economic;
c) direcţiilor teritoriale de sănătate publică - pentru corpurile de apă desemnate ca ape cu scop recreaţional,
inclusiv arii desemnate ca ape de îmbăiere;
d) direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală - pentru zonele sensibile la nutrienţi, inclusiv ariile
desemnate ca zone vulnerabile;
e) agenţiilor de protecţie a mediului - pentru zonele destinate protecţiei habitatelor ori speciilor unde
întreţinerea sau îmbunătăţirea stării apelor este un factor important pentru protecţia acestora, inclusiv zonele
importante pentru Natura 2000.
8. Registrul zonelor protejate se va realiza până cel târziu la data de 15 decembrie 2006.

ANEXA 1 la metodologie
IV. Zone sensibile la nutrienţi, inclusiv ariile desemnate ca zone vulnerabile
IV.1. Caracteristicile generale ale zonei protejate
IV.2. Figura 4.1 - Zone vulnerabile la nitraţi
IV.3. Tabelul 4.1 - Lista localităţilor unde există surse de nitraţi din activităţi agricole

________________________________________________________________________________
Nr. Comuna Judeţul Suprafaţa (ha) Surse NO_3 la nivelul localităţii
crt. _____________________________________________________
Agricolă Arabilă Actuale Istorice
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 195 din 22 decembrie 2005

privind protecţia mediului

acte normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 3 decembrie 2008:
- Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 31 ianuarie 2006;
- Legea nr. 265/2006;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008.

NOTĂ:
 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2006.

ART. 3
Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanţe de urgenţă sunt:
a) principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
b) principiul precauţiei în luarea deciziei;
c) principiul acţiunii preventive;
d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
e) principiul "poluatorul plăteşte";
f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.
ART. 4
Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:
a) prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru
activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;
b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
d) efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ
asupra mediului;
e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului;
f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
g) rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;
h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în domeniu;
i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;
j) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului;
k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei ecologice;
l) menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
m) reabilitarea zonelor afectate de poluare;
n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;
o) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a
deciziilor privind mediul;
q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor
naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene - Natura 2000;
r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;
s) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.
ART. 7
(1) Coordonarea, reglementarea şi implementarea în domeniul protecţiei mediului revin autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, agenţiilor regionale şi judeţene
pentru protecţia mediului, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
(2) În perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului
este reprezentată de Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
(3) Controlul respectării măsurilor de protecţia mediului se realizează de:
a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, Administraţiei Rezervaţiei
Biosferei "Delta Dunării";
b) autorităţile administraţiei publice locale, prin personalul împuternicit;
c) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor, prin personalul împuternicit, în domeniile lor de activitate, conform atribuţiilor
stabilite prin lege.
ART. 9
(1) Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea
planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
 (2) Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi
adoptarea planurilor şi programelor.
(3) Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu
pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului,
la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(4) Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de
mediu pentru respectivul plan sau program.
ART. 12
(1) Desfăşurarea activităţilor existente precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ
asupra mediului se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.
(2) Procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri sunt stabilite prin
ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3) Pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, activităţile existente, care nu sunt conforme cu normele şi
reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanţului de mediu, la decizia autorităţii competente pentru
protecţia mediului.
(4) Procedura de realizare a bilanţului de mediu este stabilită prin ordin al conducătorului autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului.
(5) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului stabileşte cu titularul activităţii programul pentru
conformare, pe baza concluziilor şi recomandărilor bilanţului de mediu.
(6) Este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare la termenele stabilite.
(7) Activităţile desfăşurate de structurile componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate
naţională sunt exceptate de la obţinerea autorizaţiei de mediu.

CAP. 5
Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor

ART. 34
Îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare
stabilit prin legislaţie specifică în domeniul chimicalelor.
ART. 35
Regimul special de reglementare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor se aplică
activităţilor privind fabricarea, plasarea pe piaţă, utilizarea, precum şi importul şi exportul acestora.
ART. 36
Autorităţile publice centrale competente conform legislaţiei specifice din domeniul chimicalelor, în colaborare
cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii:
a) să reglementeze regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
b) să organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru controlul calităţii îngrăşămintelor chimice şi
al produselor de protecţie a plantelor;
c) să verifice, prin reţeaua de laboratoare, concentraţiile reziduurilor de produse de protecţie a plantelor în sol,
recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale.
ART. 37
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile publice centrale pentru
agricultură, silvicultură, sănătate şi cele din domeniul transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora,
după caz, supraveghează şi controlează aplicarea reglementărilor privind îngrăşămintele chimice şi produsele de
protecţie a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de către acestea.
ART. 38
(1) Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi
produse de protecţie a plantelor, au următoarele obligaţii:
a) să producă, stocheze, comercializeze şi să utilizeze produse de protecţia plantelor numai cu respectarea
prevederilor legale în vigoare;
b) să nu folosească îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele
unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
c) să administreze produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu avizul autorităţilor
competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente în domeniul sanitar şi al comisiilor judeţene de
bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-
media;
d) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu
produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
e) să livreze, să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie
a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care
să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi/sau a mediului, după caz;
f) să stocheze temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în
locuri protejate, bine aerisite.
(2) Persoanele juridice interesate în fabricarea şi/sau plasarea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor şi
îngrăşămintelor chimice au obligaţia să solicite şi să obţină, în cazul în care legislaţia specifică prevede aceasta,
avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice, în
vederea producerii, comercializării şi utilizării acestora în agricultură şi silvicultură.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - f) revin şi persoanelor fizice, în condiţiile legii.

CAP. 9
Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice
ART. 55
(1) Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi
îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra
mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.
(2) Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii apelor costiere şi maritime urmăreşte reducerea progresivă
a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanţe prioritare/prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor
de calitate stipulate în Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnată la Bucureşti la 21
aprilie 1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992.
ART. 56
(1) Activităţile de gospodărire şi protecţie a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.
(2) Reglementarea activităţilor din punct de vedere al gospodăririi apelor şi controlul respectării prevederilor
privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către autorităţile competente pentru protecţia
mediului, de gospodărire a apelor şi de sănătate.
ART. 58
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
a) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de
ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi în
autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
b) să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalaţii de stocare sau
de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal
sau plutitoare;
c) să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere,
menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de
poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;
d) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe
acestea nici un fel de deşeuri;
e) să nu spele obiecte, produse, ambalaje, materiale care pot produce impurificarea apelor de suprafaţă;
f) să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, fecaloid menajere, substanţe
petroliere, substanţe prioritare/prioritar periculoase;
g) să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastă deşeuri de orice
fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice, substanţe prioritare/prioritar
periculoase.
CAP. 11
Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre

ART. 65
 Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare,
organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu orice titlu.
ART. 66
(1) Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în
zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii
solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale
competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a
tendinţelor de evoluţie a acesteia.
ART. 67
Controlul respectării reglementărilor legale privind protecţia, conservarea, amenajarea şi folosirea judicioasă a
solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile competente pentru
protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit
dispoziţiilor legale.
ART. 68
Deţinătorii de terenuri, cu orice titlu, precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate
pe un teren, fără a avea un titlu juridic, au următoarele obligaţii:
a) să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
b) să asigure luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor
situate de-a lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie;
c) să respecte orice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.
ART. 69
Deţinătorii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi ai pajiştilor,
precum şi orice persoană fizică sau juridică care desfăşoară o activitate pe un astfel de teren, fără a avea un titlu
juridic, au următoarele obligaţii:
a) să menţină suprafaţa împădurită a fondului forestier, a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier,
inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege;
b) să exploateze masa lemnoasă în condiţiile legii precum şi să ia măsuri de reîmpădurire şi, respectiv de
completare a regenerărilor naturale;
c) să gestioneze corespunzător deşeurile de exploatare rezultate, în condiţiile prevăzute de lege;
d) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform
legii, în scopul menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
e) să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii şi protecţiei
mediului;
f) să asigure aplicarea măsurilor specifice de conservare pentru pădurile cu funcţii speciale de protecţie, situate
pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară
de altitudine a vegetaţiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
g) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care
îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
h) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a
acestora;
i) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, potrivit prevederilor legale în domeniu;
j) să exploateze pajiştile, în limitele bonităţii, cu numărul şi speciile de animale şi în perioada stabilită, în baza
studiilor de specialitate şi a prevederilor legale specifice;
k) să protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol şi al pajiştilor din cadrul ariilor naturale protejate, în
termenii stabiliţi prin planurile de management şi regulamentele specifice;
l) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele
forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.
CAP. 13
Comitetul regional pentru protecţia mediului
 ART. 74
(1) La nivelul fiecărei agenţii regionale pentru protecţia mediului se organizează un Comitet regional pentru
protecţia mediului, denumit în continuare Comitet regional.
(2) Componenţa Comitetului regional este următoarea:
a) un reprezentant al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
b) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
b^1) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Ariile Naturale Protejate şi Conservarea Biodiversităţii;
c) un reprezentant al agenţiei regionale pentru protecţia mediului;
d) un reprezentant al agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului din regiunea respectivă, desemnat de către
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
e) un reprezentant al Comisariatului regional din regiunea respectivă al Gărzii Naţionale de Mediu;
f) un reprezentant desemnat de autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice, din cadrul unui
judeţ din regiunea respectivă;
g) un reprezentant al autorităţii publice în domeniul sănătăţii, din regiunea respectivă;
h) un reprezentant al autorităţii publice centrale din domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, din
regiunea respectivă;
i) un prefect din regiunea respectivă, nominalizat de autoritatea publică centrală în domeniul administraţiei
publice;
j) un preşedinte de consiliu judeţean, nominalizat de preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea respectivă;
k) un reprezentant al Direcţiei Apelor din regiunea respectivă;
l) un reprezentant al operatorilor din regiunea respectivă, desemnat de agenţia regională pentru protecţia
mediului;
m) un reprezentant al autorităţii publice centrale în domeniul transporturilor, construcţiilor şi turismului;
n) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în regiunea respectivă;
o) un primar de municipiu reşedinţă de judeţ, nominalizat de primarii celorlalte municipii reşedinţă de judeţ
din regiunea respectivă.
(3) Reprezentanţii autorităţilor publice sunt desemnaţi de conducătorii autorităţilor respective.
(4) Reprezentanţii administraţiei publice locale care fac parte din Comitetul regional funcţionează în cadrul
acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.
(5) Comitetul regional colaborează cu agenţia regională pentru protecţia mediului la aplicarea, la nivel
regional, a strategiei şi politicii naţionale de protecţie a mediului, în care scop are următoarele atribuţii:
a) avizează planul regional de acţiune pentru protecţia mediului şi planurile regionale sectoriale specifice şi
analizează stadiul realizării acestora;
b) avizează lista de proiecte prioritare care urmează să fie finanţate din fonduri comunitare şi/sau alte fonduri
identificate la nivel regional şi urmăreşte aplicarea lor;
c) evaluează stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate în negocierea capitolului de mediu la nivelul regiunii
respective şi recomandă acţiunile prioritare pentru conformare;
d) stabileşte programe de educare şi de conştientizare a publicului privind protecţia mediului.
(6) Secretariatul Comitetului regional este asigurat de către agenţia regională pentru protecţia mediului.

ART. 76
(1) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral
de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul
protecţiei mediului, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

ORDIN Nr. 15 din 11 ianuarie 2006 pentru aprobarea Procedurii de suspendare temporară a autorizaţiei de
gospodărire a apelor şi a Procedurii de modificare sau de retragere a avizelor şi autorizaţiilor de
gospodărire a apelor
ART. 2
(1) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi suspendată temporar, fără despăgubiri, în următoarele cazuri:
a) dacă nu s-au respectat condiţiile impuse în autorizaţia de gospodărire a apelor;
b) dacă lucrările, construcţiile şi instalaţiile autorizate nu prezintă siguranţă în exploatare, atât cu privire la
rezistenţa structurilor, cât şi la eficienţa tehnologiilor adoptate;
 c) pentru abateri repetate sau grave de la condiţiile de folosire ori de evacuare a apei, prevăzute în autorizaţie,
precum şi în cazul în care utilizatorul nu realizează condiţiile de siguranţă în exploatare, ca şi alte măsuri stabilite
de autoritatea publică centrală în domeniul apelor şi de Administraţia Naţională "Apele Române";
d) în caz de poluare accidentală a resurselor de apă, care ameninţă sănătatea populaţiei sau produce pagube
ecologice.
(2) În cazul situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), autoritatea publică centrală în domeniul apelor poate
dispune şi oprirea activităţii poluatorului sau a instalaţiei care provoacă poluarea apelor, până la înlăturarea
cauzelor acesteia.
ART. 3
(1) Decizia de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor aparţine autorităţii de gospodărire a
apelor, emitentă a autorizaţiei de gospodărire a apelor.
(2) Constatarea neîndeplinirii condiţiilor din autorizaţia de gospodărire a apelor se face printr-un proces-verbal
de constatare încheiat de personalul cu atribuţii de inspecţie conform legii, în prezenţa beneficiarului. Dacă
acesta lipseşte, procesul-verbal de constatare poate fi încheiat în lipsă, transmiţându-se ulterior acestuia pentru
însuşire.
(3) Procesul-verbal va prevedea un termen până la care se va remedia situaţia constatată, în cazul neremedierii
urmând să se dispună suspendarea temporară a autorizaţiei.
(4) Refuzul beneficiarului de a semna va fi consemnat în procesul-verbal, în prezenţa unui martor.
(5) În cazul în care în termenul prevăzut în procesul-verbal nu se remediază situaţia constatată anterior,
autoritatea emitentă a autorizaţiei emite o somaţie care va fi adusă la cunoştinţa beneficiarului. În somaţie se va
specifica o perioadă de timp de maximum 6 luni în care beneficiarul trebuie să remedieze situaţia neconformării
cu autorizaţia de gospodărire a apelor.
(6) La expirarea termenului prevăzut în somaţie, autoritatea de gospodărire a apelor emitentă ia decizia de
suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor, pe care o comunică în scris beneficiarului.
(7) Decizia de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor conţine obligativitatea funcţionării
utilizatorului în regim minim pe durata suspendării temporare.
ART. 4
Termenul maxim de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor este de 3 luni de la data
comunicării deciziei de suspendare, dar nu mai mare decât termenul de valabilitate a autorizaţiei care se
suspendă.
ART. 5
În situaţia în care autoritatea de gospodărire a apelor emitentă constată că la încetarea perioadei de suspendare
temporară beneficiarul nu se conformează prevederilor legale, se procedează la retragerea autorizaţiei de
gospodărire a apelor.

ORDIN Nr. 31 din 13 ianuarie 2006 privind aprobarea Manualului pentru modernizarea şi dezvoltarea
Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR)
ART. 1
(1) Se aprobă Manualul pentru modernizarea şi dezvoltarea Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din
România (SMIAR), prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
(2) Sistemul de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR) are ca scop stabilirea de programe pentru
monitoringul stării apelor.
------------
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 bis în afara abonamentului,
care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial",
Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

ORDIN Nr. 117 din 2 februarie 2006 pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare
a evaluării de mediu pentru planuri şi programe
ART. 1
Se aprobă Manualul privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe,
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
 Manualul se utilizează de autorităţile competente pentru protecţia mediului şi de alte autorităţi cu
responsabilităţi în elaborarea planurilor şi programelor, în parcurgerea etapelor procedurii de realizare a evaluării
de mediu pentru planuri şi programe.
ART. 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia anexei, care se publică pe
pagina web a Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor

HOTĂRÂRE Nr. 564 din 26 aprilie 2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea
anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul
ART. 1
Prezenta hotărâre are ca scop realizarea implementării obligaţiilor rezultate din Convenţia privind accesul la
informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la
Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000, prin stabilirea cadrului de participare a publicului la
elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul.
ART. 2
(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) autoritate competentă - autoritatea publică care are competenţa de a adopta ori de a aproba un plan sau
program în legătură cu mediul ori modificarea sau revizuirea unui astfel de plan ori program, conform legislaţiei
în vigoare;
b) public - una sau mai multe persoane fizice ori juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori practica naţională,
asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora.
ART. 3
(1) Prezenta hotărâre stabileşte cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea, modificarea sau
revizuirea planurilor şi programelor la care se face referire în actele normative prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
(1) Publicul participă efectiv şi din timp, având posibilitatea de a se documenta şi de a transmite comentarii,
întrebări sau opinii înaintea luării unei decizii, când opţiunile privind elaborarea unui plan sau program ori
modificarea sau revizuirea unui plan ori program sunt încă deschise.
(2) Exercitarea drepturilor publicului prevăzute la alin. (1) se realizează din momentul elaborării propunerii de
plan sau program ori de modificare sau revizuire a unui plan ori program, până la transmiterea sa spre adoptare
sau aprobare.
ART. 5
(1) Publicul este informat prin anunţ public, făcut prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace electronice,
despre:
a) iniţierea procesului de elaborare a unui plan sau program la care se face referire în actele normative
prevăzute în anexă sau despre orice modificare ori revizuire a acestor planuri sau programe;
b) dreptul publicului de a participa la luarea deciziei.
(2) Informaţiile relevante puse la dispoziţie publicului prin anunţ se referă şi la:
a) propunerea de plan sau program ori de modificare sau revizuire a unui plan ori program, după caz;
b) autorităţile publice care deţin informaţii referitoare la propunerea de plan sau program ori de modificare sau
revizuire a unui astfel de plan ori program;
c) autoritatea competentă la care pot fi transmise comentarii, întrebări sau opinii.
ART. 6
(1) Autoritatea competentă identifică publicul îndreptăţit să participe la elaborarea, modificarea sau revizuirea
planurilor şi programelor la care se face referire în actele normative prevăzute în anexă.
(2) Organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului sunt considerate organizaţii
neguvernamentale relevante şi fac parte din publicul prevăzut la alin. (1).
(3) Criteriile care pot fi utilizate de autoritatea competentă în identificarea publicului prevăzut la alin. (1) sunt:
a) înscrierea scopurilor organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele care promovează protecţia mediului,
în obiectivele planului sau programului;
b) reprezentativitatea în context geografic a organizaţiilor neguvernamentale faţă de întinderea planului sau
programului respectiv;
c) legătura dintre obiectul principal de activitate al persoanei juridice, alta decât o organizaţie
neguvernamentală, şi obiectivele planului sau programului;
 d) modul în care planul sau programul afectează calitatea vieţii persoanelor fizice.
ART. 9
(1) În procesul de luare a deciziei, autoritatea competentă examinează comentariile şi opiniile exprimate de
public şi ia în considerare rezultatele participării acestuia la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor şi
programelor la care se face referire în actele normative prevăzute în anexă.
(2) Ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1), autoritatea competentă ia decizia de adoptare/aprobare sau de
respingere a planului sau programului ori a modificării sau revizuirii unui plan ori program.
(3) Autoritatea competentă informează publicul despre:
a) decizia luată;
b) motivele şi consideraţiile pe care se întemeiază decizia;
c) procesul de realizare a participării publicului la luarea deciziei, inclusiv modul în care au fost luate în
considerare rezultatele participării publicului;
d) posibilitatea contestării deciziei la instanţa competentă.

PREVEDERI DIN ACTELE NORMATIVE

care stabilesc planurile şi programele în legătură cu mediul - obiect al procedurii de participare a publicului

3. Art. 6 alin. (1) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune
pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările ulterioare

ORDIN Nr. 479 din 16 mai 2006 pentru aprobarea metodologiei şi chestionarelor de raportare a datelor din
domeniul apelor

HOTĂRÂRE Nr. 695 din 31 mai 2006 privind organizarea şi gestionarea sistemului informaţional pentru
agricultură şi silvicultură
ART. 1
Sistemul informaţional pentru agricultură şi silvicultură, denumit în continuare SIAS, este un instrument tehnic
de gestionare a bazei de date referitoare la terenurile cu destinaţie agricolă şi forestieră, definite la art. 2 lit. a) şi
b) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, format din
următoarele componente principale:
a) evidenţa utilizării terenurilor pe categorii de folosinţă şi proprietari şi/sau deţinători, în conformitate cu
prevederile legale;
b) evidenţa fermelor (exploataţiilor) agricole şi zootehnice, indiferent de mărimea lor, inclusiv a zonelor cu
fărâmiţare accentuată a parcelelor;
c) evidenţa terenurilor aflate sub incidenţa rentei viagere;
d) evidenţa zonelor montane;
e) evidenţa amenajărilor de îmbunătăţiri funciare;
f) evidenţa terenurilor viticole;
g) evidenţa terenurilor cu plantaţii pomicole;
h) evidenţa claselor de calitate după nota de bonitate pentru folosinţele agricole, pretabilităţii terenurilor pentru
folosinţe agricole sau silvice şi favorabilităţii terenurilor agricole pentru culturi;
i) evidenţa recomandărilor privind priorităţile şi măsurile agropedoameliorative sau antierozionale necesare, a
restricţiilor pentru diverse utilizări ale terenurilor;
j) evidenţa terenurilor forestiere, indiferent de forma de exploatare şi de proprietate;
k) evidenţa stării de fertilitate a solurilor din punct de vedere al evoluţiei indicilor agrochimici;
l) evidenţa terenurilor degradate, defavorizate, a terenurilor afectate de poluare, inclusiv a zonelor vulnerabile
la poluarea cu nitraţi;
m) delimitarea şi inventarierea tipurilor de degradări;
n) evidenţa zonelor orizicole;
o) evidenţa terenurilor pretabile la aplicarea nămolurilor de epurare.
ART. 2
 SIAS trebuie să fie compatibil cu sistemul de identificare a parcelelor agricole, componentă a Sistemului
Integrat de Administrare şi Control şi să permită integrarea şi a altor componente decât cele prevăzute la art. 1, în
funcţie de necesităţile Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
ART. 3
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale se vor aproba conţinutul şi metodologia de realizare a fiecărei componente a SIAS
şi instituţiile care au responsabilitatea realizării şi actualizării acestuia.

ORDIN Nr. 661 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Normativului de conţinut al documentaţiilor tehnice de
fundamentare necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor

NORMATIVUL DE CONŢINUT
al documentaţiilor tehnice de fundamentare necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de
gospodărire a apelor

ART. 2
(3) În cazul instalaţiilor care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea nr. 84/2006, este descrisă tehnologia propusă,
care trebuie să fie în concordanţă cu cele mai bune tehnici disponibile înregistrate în dezvoltarea tipului de
activitate propus pentru reglementare şi pentru care sunt stabilite valori limită de emisie în scopul prevenirii
poluării.
ART. 7
În documentaţiile tehnice necesare pentru obţinerea avizului de gospodărire a apelor, pentru toate categoriile
de lucrări care se execută pe ape sau care au legătură cu apele sunt comune următoarele prevederi:

a) Date generale şi localizarea obiectivului:

a.1) localizarea obiectivului: bazin hidrografic, cursul de apă, denumire şi cod cadastral, judeţul, localitatea sau
localităţile din zonă;
a.2) titularul şi beneficiarul investiţiei, proiectantul general şi proiectanţii de specialitate precizându-se:
numele, adresa, telefonul;
a.3) denumire completă a societăţii beneficiare, forma de proprietate: capital de stat, privat, mixt, persoană
fizică, profilul de activitate, Cod CAEN, CUI, atribut fiscal, număr de înregistrare în Registrul Comerţului,
adresa sediului principal, adresa punctului de lucru pentru care se solicită avizul, cod poştal, telefon fix şi mobil,
fax, cod IBAN şi bancă, reprezentanţi: director general, director economic, administrator etc.;

b) Caracterizarea zonei de amplasare:

b.1) date hidrologice de bază - niveluri, debite şi volume de apă - necesare pentru amplasarea şi dimensionarea
lucrărilor, cu evidenţierea unor situaţii caracteristice;
b.2) date hidrogeologice şi hidrochimice;
b.3) analiza din punct de vedere al gospodăririi apelor, a influenţei lucrărilor proiectate asupra regimului apelor
de suprafaţă sau subterane şi a obiectivelor existente şi programate a se executa în zonă prin schema directoare
de amenajare şi management a bazinului hidrografic sau conform PUZ.

c) Scopul investiţiei şi elemente de coordonare:

c.1) Elemente privind profilul şi capacităţile investiţiei, în funcţie de care se dimensionează lucrările ce fac
obiectul avizului;
c.2) Necesitatea investiţiei şi impactul ei major asupra mediului şi comunităţii din zonă;
c.3) Precizări referitoare la alte documente şi avize emise anterior, anexate în copie la documentaţie; certificat
de urbanism şi documente care să ateste deţinerea terenului pe care se execută investiţia;
c.4) Încadrarea în schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic, corelarea
funcţională sub aspect hidrotehnic cu lucrările existente sau programate în zonă şi analiza posibilităţilor de
cooperare cu alte lucrări hidrotehnice sau hidroedilitare existente sau prevăzute a se realiza în zonă;
 c.5) Încadrarea lucrărilor în clasa şi categoria de importanţă conform STAS 4273-83, cu privire la asigurarea
sursei de apă şi la apărarea împotriva inundaţiilor, împreună cu fundamentarea tehnico-economică a încadrării
respective;
c.6) Influenţa lucrărilor proiectate asupra obiectivelor existente în zonă, cu indicarea măsurilor sau lucrărilor
prevăzute pentru evitarea unor pagube sau afectarea acestor obiective, inclusiv refacerea folosinţelor sau a
lucrărilor care au avut de suferit.

d) Precizări privind:
1. Măsurile tehnico-constructive pentru prevenirea evacuării directe sau indirecte în resursele de apă a
substanţelor din familiile şi grupele de substanţe periculoase din Lista I şi din Lista II şi a substanţelor
prioritare/prioritar periculoase, conform Hotărârii Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările
ulterioare, privind Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar
periculoase în mediul acvatic, precum şi modul de asigurare a monitorizării efluentului evacuat şi a calităţii
apelor.
La categoriile de instalaţii care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării, documentaţiile tehnice vor fi fundamentate conform cu prevederile
acesteia şi ale Hotărârii Guvernului nr. 351/2005, cu modificările şi completările ulterioare, după caz, cuprinzând
date despre:
a) valorile de evacuare pentru familiile şi grupele de substanţe periculoase din lista I, specifice sectorului de
activitate şi tipului de produs;
b) lucrări pentru respectarea normelor de calitate ale resursei de apă receptoare, în cazul în care resursa de apă
are o anumită utilizare care impune anumite standarde de calitate;
c) program de reducere a valorilor indicatorilor de calitate a apelor uzate la evacuare, dacă resursele de apă
receptoare prezintă sau ar putea prezenta un risc semnificativ de poluare;
d) valorile de toxicitate, persistentă şi bioacumulare;
e) abordarea combinată a programului de monitorizare, dacă este cazul.
2. Aparatura şi instalaţiile de măsurare a debitelor şi volumelor de apă captate, prelevate şi evacuate.
3. Aparatura şi instalaţiile de monitorizare a calităţii apei la evacuare în emisar.
4. Controlul poluării industriale, gestiunea deşeurilor.
5. Sistemul informaţional, sistem de prognoză hidrometeorologică, sistem de avertizare şi alarmare a
populaţiei în caz de incidente sau accidente la construcţiile hidrotehnice.
6. Lucrări pentru refacerea axului cadastral de referinţă afectat prin obiectivul propus.
7. Lucrări pentru refacerea amplasamentului în zona afectată de execuţia investiţiei.

e) Consideraţii privind alegerea celor mai bune tehnici disponibile

La determinarea celor mai bune tehnici disponibile, aşa cum sunt definite în Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării trebuie avute în vedere pe lângă
costurile şi beneficiile fiecărei măsuri şi următoarele:
1. Utilizarea unei tehnologii care produce mai puţine deşeuri;
2. Utilizarea substanţelor mai puţin periculoase;
3. Promovarea valorificării şi reciclării substanţelor generate şi utilizate în proces, precum şi a deşeurilor,
acolo unde este cazul;
4. Instalaţii şi metode comparabile de exploatare, care au fost testate cu succes la scara industrială;
5. Utilizarea de tehnologii avansate şi a nivelului de cunoştinţe ştiinţifice în domeniu;
6. Luare în considerare a naturii, efectelor şi volumului emisiilor produse pe un anumit amplasament;
7. Date confirmate şi autorizate pentru instalaţiile noi sau existente;
8. Perioada necesară pentru introducerea celor mai bune tehnici disponibile;
9. Consumul şi natura materiilor prime, inclusiv apa, utilizate în proces şi eficienţa energetică a acestora;
10. Necesitatea prevenirii sau reducerii la minimum a unui impact global al emisiilor asupra mediului şi
riscurile implicate de acesta;
11. Necesitatea prevenirii accidentelor şi minimizarea consecinţelor acestora pentru mediu;

f) Anexe, după caz:

 f.1) Elemente de fundamentare a principalilor parametri funcţionali şi tehnologici ai lucrărilor care fac obiectul
avizului, breviar de calcul;
f.2) Studii hidrologice, hidrogeologice, hidraulice, de gospodărire a apelor sau de altă natură, de teren sau de
laborator, sinteze sau extrase ale acestora, strict necesare pentru fundamentarea prevederilor documentaţiei;
f.3) Acceptul altor beneficiari şi condiţiile de cooperare în cazul unor lucrări sau instalaţii deţinute de alţi
beneficiari.
f.4) Certificatul de abilitare şi certificare a instalaţiilor şi utilajelor propuse a se utiliza prin documentaţia
tehnică, după caz.

g) Planşe:
1) Plan de încadrare în zonă a lucrărilor de investiţii propuse, inclusiv a celor conexe şi a celor cu care se
cooperează, cu indicarea schematică a principalelor localităţi, căi de comunicaţie, cursuri de apă, lucrări
hidrotehnice existente şi a lucrărilor propuse prin documentaţie. Se recomandă scări cuprinse între: 1:50.000 şi
1:10.000.
2) Plan de ansamblu al lucrărilor investiţiei propuse, cu încadrarea în planul urbanistic. Sunt prezentate
următoarele aspecte: limitelor zonei propuse avizării, limita de inundabilitate la probabilitatea de calcul
considerată, zone cu risc crescut de deversare şi exfiltrare, zone de protecţie şi acces liber, acces intrare/ieşire în
amplasament, lucrări de apărare împotriva apelor mari şi gheţurilor, perimetre de protecţie hidrogeologică,
inclusiv zona de protecţie sanitară şi de restricţie pentru lucrările hidrotehnice propuse.
De asemenea trebuie menţionate: depozite de materii prime şi produse, depozite de deşeuri, facilităţi de tratare
a apei şi de epurare ape uzate, drenaje, conducte, canale cu potenţial de deversare poluanţi. Se recomandă scări
cuprinse între 1:10.000 şi 1:2.000.
3) Planuri de situaţie şi profile transversale şi longitudinale, în secţiuni caracteristice pentru principalele lucrări
care fac obiectul avizului. Se recomandă scări cuprinse între 1:500 şi 1:100.
4) Plan de amplasare a forajelor şi secţiuni geologice şi hidrogeologice, cu prezentarea cotelor şi
caracteristicilor tehnice, precum şi a altor elemente strict necesare pentru evidenţierea influenţei lucrărilor
propuse asupra apelor subterane, inclusiv perimetre de protecţie hidrogeologică.
5) Planuri pentru lucrările provizorii din albii, destinate execuţiei lucrărilor de bază: devierea apelor, apărări de
maluri, îndiguiri, halde de pământ sau piatră descoperite, platforme sau incinte pentru organizarea de şantier etc.
6) Precizarea zonei de protecţie sanitară pentru bazinele piscicole amenajate în terasă, în intravilan.
Toate planurile vor fi prezentate în coordonate STEREO 70 şi raportate la sistemul de nivelment respectiv:
Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Adriatică, Sistem Local.
ART. 8
În documentaţiile tehnice necesare pentru obţinerea avizului/autorizaţiei de gospodărire a apelor vor fi incluse
şi prevederi specifice pe categorii de lucrări.
ART. 9
În documentaţiile tehnice privind lucrările de alimentare cu apă sunt tratate şi problemele canalizării, epurării
şi evacuării debitelor de ape uzate, meteorice sau alte ape în exces, în vederea corelării soluţiilor, capacităţilor şi
termenelor de realizare.
ART. 10
La alimentările cu apă potabilă şi industrială, evacuări şi epurări de ape uzate şi meteorice pentru folosinţe,
documentaţiile tehnice vor cuprinde:
a) Precizarea sursei de apă şi calitatea necesară pentru scopul avizat şi a receptorului apelor uzate şi meteorice.
b) Valorile medii ale necesarului de apă, cerinţa la sursă şi evacuarea apelor uzate menajere/tehnologice şi
meteorice, gradul de recirculare a apei. Trebuie precizaţi parametrii funcţionali ai folosinţei de apă, fundamentaţi
pe baza schemei fluxului apei în procesul tehnologic şi a normelor de apă pe unitatea de produs, rezultate din
breviarul de calcul inclus. Pentru instalaţiile existente ce se propun a fi dezvoltate se va prezenta situaţia
existentă privind modul de folosire a apelor, gradul de recirculare instalat şi realizat, prelevările efective şi
instalaţiile de epurare existente cu eficienţa acestora.
c) Regimul de funcţionare a folosinţei de apă, permanent sau sezonier.
Pentru folosinţele sezoniere cum sunt: fabrici de zahăr ori de conserve, topitorii de in sau cânepă şi alte
asemenea, sunt prezentaţi parametrii funcţionali de capăt, pentru regimul normal de funcţionare în situaţia de vârf
de producţie şi pentru cel în perioada de remont, cu precizarea duratei fiecărei situaţii de activitate.
Cerinţa şi evacuarea vor fi prezentate în funcţie de regimul de funcţionare şi se vor exprima astfel:
 c.1) cerinţa ca: debitul maxim, mediu şi minim al zilei - Qs zi max, Qs zi med, Qs zi min, - exprimate în: metri
cubi pe zi şi în litri pe secundă - cu cerinţa de la sursa de apă. Pot fi determinate conform STAS 1343/1-1995,
STAS 1478-90, specificându-se totodată şi calitatea necesară;
c.2) evacuarea ca: debitul maxim, mediu al zilei şi debitul maxim orar ce se poate evacua în receptor - Quz zi
max, Quz zi med, Quz orar max - exprimate în metri cubi pe zi şi în litri pe secundă. Pot fi determinate conform
STAS 1846/90.
c.3) debite în litri pe secundă, prin valoarea maximă de calcul, ale altor ape în exces care se elimină prin
sistemul de canalizare unitar sau divizor şi în special apele meteorice, apele de drenaj, alte ape provenite din
versanţi, pâraie sau torenţi care străbat incinta unităţii, ape geotermale sau minerale, după caz, ape provenite din
cura balneară.
c.4) Pentru unităţile industriale, parametrii funcţionali se vor prezenta în două situaţii:
- în regim normal de funcţionare - situaţie în care sursa este disponibilă pentru satisfacerea integrală a cerinţei;
- în regim de restricţii - situaţii excepţionale în care, pe perioade scurte de deficit pronunţat la sursă, unitatea
păstrează în exploatare normală secţiile principale de producţie şi scoate din funcţiune - total sau parţial -
utilizatori auxiliari (spălat auto, stropit spaţii verzi, spălat drumuri şi alte asemenea), precum şi secţii ori activităţi
mai puţin importante.
d) Descrierea obiectivelor care formează sistemul de alimentare şi canalizare al folosinţei, inclusiv instalaţiile
de tratare, de epurare şi gospodăria de nămol - fluxul cantitativ şi calitativ al apei -.
Se vor prezenta caracteristicile tehnice, constructive şi funcţionale a sistemului de alimentare cu apă, de
evacuare şi epurare, inclusiv prezentarea traversărilor cursurilor de apă cu reţele hidroedilitare.
În cazul sistemelor de alimentare cu apă se va prezenta mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică
în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Pentru gospodăria de nămol se va prezenta cantitatea, natura şi compoziţia nămolurilor, precum şi instalaţiile
de stabilizare, deshidratare, depozitare intermediară şi finală, valorificare ori ardere, după caz.
e) Elemente de calcul pentru dimensionarea lucrărilor de captare pentru ape subterane: rezultatele testelor de
pompare, calcule pentru debitul de captare, calcule pentru dimensionarea numărului de puţuri, drenuri, în
conformitate cu STAS 1629/3-4, evaluarea debitului minim asigurat pe baza urmăririi pe o perioadă de cel puţin
un an hidrologic pentru izvoare.
Studii hidrogeologice privind impactul exploatărilor existente de ape din subteran, precum şi a exploatărilor de
agregate minerale din zonă, precum şi alte resurse minerale, acolo unde este cazul.
f) Elemente caracteristice ale lucrărilor în albie cum sunt: prize, guri de evacuare, regularizări, consolidări;
debitele instalate şi cele de dimensionare a prizelor de apă şi a gurilor de evacuare în receptori.
g) Sisteme de monitoring cantitativ şi calitativ a apelor subterane, foraje hidrogeologice de observaţie,
obligatorii în zona obiectivelor în care pot apărea infiltraţii şi impurificări ale apelor subterane, caracteristici
tehnice de execuţie.
h) Aparatură şi instalaţii atestate în ţară/UE, cu certificat de metrologie în termen de valabilitate, cu ajutorul
cărora să se măsoare debitele de apă şi să se determine parametrii calitativi ai apelor.
Trebuie prezentate de asemenea: măsuri de prevenire şi control ale deversărilor accidentale, tipul şi frecvenţa
de realizare a inspecţiilor şi monitoringului pentru evacuări accidentale, programul de măsuri de întreţinere a
echipamentelor şi sistemelor, procedura de intervenţie în situaţii de poluare accidentală, inclusiv lista persoanelor
de contact, cu date necesare de localizare pentru situaţii de urgenţă şi lista utilizatorilor din avalul
amplasamentului avizat, cu risc de a fi afectaţi.
De asemenea se va prezenta programul de măsuri de întreţinere a echipamentelor şi sistemelor.
i) Piese desenate:
i.1) Schema fluxului apei sub aspect cantitativ şi calitativ, reţelele de alimentare sunt figurate în culoarea -
albastru, iar cele pentru canalizare cu roşu.
i.2) Pentru staţiile de tratare sau de epurare, ca şi pentru prelucrarea şi depozitarea nămolurilor rezultate se va
prezenta planul de situaţie şi procesul tehnologic propus, sub formă de scheme tehnologice funcţionale.
i.3) Planuri de situaţie, profile transversale şi longitudinale, secţiuni caracteristice - cu indicarea nivelurilor
apelor determinante pentru dimensionare - pentru lucrările în albie sau la mal.
1.4) Date de proiectare, fişa geologică tehnică a lucrărilor propuse a se executa etc.

ORDIN Nr. 662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi
autorizaţiilor de gospodărire a apelor
 ANEXA 1 PROCEDURA ŞI COMPETENŢELE de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor

ART. 1
(1) Prezenta procedură reglementează modalitatea de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a
apelor, precum şi competenţele de emitere a acestora.
(2) În scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva epuizării şi poluării,
Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, introduce obligaţia utilizatorului de apă de
a solicita şi obţine, la faza de proiectare, un "AVIZ DE GOSPODĂRIRE A APELOR" ce reglementează atât
regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele, cât şi activităţile social-economice, cu
efecte potenţial negative asupra componentei hidraulice a mediului. Punerea în funcţiune sau exploatarea acestor
lucrări se face numai în baza "AUTORIZAŢIEI DE GOSPODĂRIRE A APELOR".
ART. 5
Avizul de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic:
a) finanţarea şi/sau execuţia obiectivelor noi de investiţie, care urmează a fi construite pe ape sau care au
legătură cu apele de suprafaţă, cu apele subterane, inclusiv construcţiile şi instalaţiile care se execută pe litoralul
Mării Negre, pe faleza şi plaja mării şi pe fundul apelor maritime interioare şi mării teritoriale.
b) dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor procese tehnologice sau a unor instalaţii existente ale
utilizatorilor de apă, dacă se modifică prevederile avizului obţinut anterior, precum şi dacă această modificare a
intervenit până la promovarea lucrărilor respective.
c) după caz, desfăşurarea activităţii de depozitare, manevrare, şi/sau transport prin conducte a substanţelor
periculoase, sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de substanţe
periculoase în apele subterane sau de suprafaţă.
d) obţinerea permisului de exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor din albiile cursurilor de apă şi din terase, a
nămolurilor din lacuri, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003 cu modificările şi completările
ulterioare. Acest aviz nu exclude obligaţia obţinerii autorizaţiei de gospodărire a apelor pentru deschiderea
exploatărilo
ART. 22
Avizele de gospodărire a apelor se emit de către Administraţia Naţională "Apele Române" şi unităţile de
gospodărire a apelor, conform competenţelor stabilite în anexa nr. 1.c.2.
ART. 34
Autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic
funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape sau care au legătură cu apele de suprafaţă,
subterane, cu zona costieră, faleza, litoralul şi plaja mării, cu apele maritime interioare, marea teritorială, zona
economică exclusivă şi platoul continental, precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente
şi după caz, desfăşurarea activităţii de depozitare, manevrare, şi/sau transport prin conducte a substanţelor
periculoase, sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de substanţe
periculoase în apele subterane sau de suprafaţă.
ART. 35
Prin autorizaţia de gospodărire a apelor se obţin următoarele drepturi:
a) de funcţionare a folosinţei de apă, în cadrul căreia apele de suprafaţă se utilizează pentru alimentări cu apă
potabilă sau industrială, irigaţii, producerea de energie electrică, navigaţie, piscicultură, flotaj, agrement sau ca
receptor pentru apele evacuate de către alţi utilizatori din intravilanul sau extravilanul localităţilor, precum şi în
alte scopuri neexceptate prin Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, ca şi pentru
utilizarea apelor subterane, inclusiv a celor arteziene, pentru alimentări cu apă;
b) de evacuare, după utilizare în condiţiile prevăzute de lege, după caz, cu respectarea programului de
eliminare treptată a evacuărilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase în receptorii naturali - cursuri de
apă, Marea Neagră conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 351/2005 cu modificările şi completările
ulterioare;
ART. 57
(1) Autorizaţia de gospodărire a apelor se emite:
a) pe o perioadă de valabilitate egală cu perioada de valabilitate a autorizaţiei integrate de mediu, pentru
instalaţiile care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării;
 ANEXA 1a
la procedură

LISTA LUCRĂRILOR ŞI CATEGORIILOR DE ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE PE APE SAU CARE AU

LEGĂTURĂ CU APELE, PENTRU CARE ESTE NECESARĂ SOLICITAREA ŞI OBŢINEREA AVIZULUI ŞI
AUTORIZAŢIEI DE GOSPODĂRIRE A APELOR
(b) lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă potabilă inclusiv cele
din mediul rural, unde trebuie asigurate condiţii de realizare treptată a canalizării şi epurării apelor uzate,
alimentări cu apă industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe
hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau
pentru agrement, alte lucrări de acest fel;
(p) instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate pentru folosinţele de apă care intră sub incidenţa Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării aprobată prin Legea nr.
84/2006 care se alimentează cu apă de la un alt consumator şi evacuează apa uzată epurată/preepurată în reţeaua
de canalizare comunală sau de zonă.

ORDIN Nr. 995 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră sub
incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de
mediu pentru planuri şi programe
PLANURI ŞI PROGRAME
care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării
de mediu pentru planuri şi programe
8. Gospodărirea apelor
f) Planurile de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

ORDIN Nr. 1234 din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea Codului de bune practici în fermă
ART. 1
Se aprobă Codul de bune practici în fermă, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
------------
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 bis în afara abonamentului şi se
poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos.
Panduri nr. 1.

ORDIN Nr. 1258 din 20 noiembrie 2006 privind aprobarea Metodologiei şi a Instrucţiunilor tehnice pentru
elaborarea schemelor directoare

METODOLOGIE pentru elaborarea schemelor directoare

ART. 1
Schema Directoare este instrumentul de planificare în domeniul apelor la nivel de bazin hidrografic sau grupe
de bazine hidrografice.
ART. 2
Schemele Directoare se elaborează pe bazine sau grupe de bazine hidrografice şi sunt destinate stabilirii
orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă şi a
ecosistemelor acvatice, precum şi pentru protejarea zonelor umede. Termenul de elaborare a schemelor directoare
stabilit de Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este până cel târziu la data de 22
decembrie 2009.
ART. 3
Scopul Schemelor Directoare este acela de a fixa într-o manieră generală şi armonioasă obiectivele de calitate
şi cantitate a apelor urmând să asigure:
a) o stare bună a apelor de suprafaţă sau, pentru corpurile de apă artificiale sau puternic modificate, un bun
potenţial ecologic şi o stare chimică bună a apelor de suprafaţă;
 b) stare chimică bună şi un echilibru între cantitatea prelevată şi reîncărcarea apelor pentru toate resursele de
apă subterană;
c) reducerea efectelor negative ale apelor datorate inundaţiilor, secetelor şi poluărilor accidentale.
ART. 4
În corelare cu prevederile schemelor directoare se elaborează programe de măsuri care trebuie realizate pentru
atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea împotriva acţiunilor
distructive a apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a
societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrărilor, instalaţiilor şi
amenajărilor de gospodărire a apelor.
ART. 5
În conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Schemele
Directoare şi programele de măsuri se elaborează şi se actualizează, de către Administraţia Naţională "Apele
Române", se avizează de către Comitetul de bazin, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor
şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
ART. 6
Schema Directoare de Amenajare şi Management este alcătuită din Planul de Amenajare a Bazinului
Hidrografic (PABH) şi Planul de Management al Bazinului Hidrografic (PMBH).

ANEXA 2
INSTRUCŢIUNI TEHNICE
pentru elaborarea schemelor directoare
ART. 2
Deoarece componenta "Plan de Management" a Schemei Directoare are reguli de elaborare stabilite de comun
acord de către ţările Districtului Hidrografic Dunărea şi se desfăşoară sub coordonarea ICPDR (Convenţia
Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea), prezentele instrucţiuni au ca obiect numai elaborarea
componentei "Plan de Amenajare a Bazinului Hidrografic" a Schemei Directoare.
ART. 3
(1) Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic, în forma finală, se va organiza în 10 volume după cum
urmează:
- Volumul 1: "Situaţia Actuală a Gospodăririi Apelor în Bazinul Hidrografic" care va cuprinde 6 capitole.
- Volumul 2: "Prevederi ale Planurilor de Dezvoltare Sectoriale"
- Volumul 3: Scenarii pentru "Evoluţia Cerinţelor Viitoare de Apă ale Folosinţelor"
- Volumul 4: "Bilanţul Apei în Secţiuni Caracteristice"
- Volumul 5: "Acţiuni, Măsuri Structurale şi Nestructurale, Soluţii şi Lucrări Fezabile"
- Volumul 6: "Managementul Riscului la Inundaţii în Bazinul/Spaţiul Hidrografic"
- Volumul 7: "Estimarea Valorică a Prevederilor Planului de Amenajare"
- Volumul 8: "Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic - Concluzii"
- Volumul 9: "Planul de Amenajare al Bazinului Hidrografic - Sinteză"
- Volumul 10: "Schema Directoare de Amenajare şi Management a Bazinului Hidrografic - Sinteză"

VOLUMUL 1
SITUAŢIA ACTUALĂ A GOSPODĂRIRII APELOR ÎN BAZINUL/SPAŢIUL HIDROGRAFIC

3.3. Irigaţii, zootehnie, piscicultură

Irigaţii:
a) sisteme de irigaţii existente în bazinul hidrografic (denumire, suprafaţă amenajată, sursă de apă, mod de
prelevare - gravitaţional/pompare, debite, puteri instalate, lungimi canale, conducte);
b) suprafeţe medii anuale irigate în ultimii 5 ani;
c) tehnologia de irigaţii utilizată;
d) volumul mediu anual de apă utilizat în ultimii 5 ani;
e) norma medie anuală de irigare la hectar;
f) suprafeţe amenajate pentru irigaţii pe care s-au realizat lucrări de reabilitare/modernizare în ultimii 5 ani
(suprafeţe, lungimea canalelor, tehnologie).
Zootehnie:
 a) principalele ferme zootehnice utilizatoare de apă din bazinul hidrografic pe judeţe, număr de animale pe
specii;
b) volumul anual de apă utilizat în ultimii 5 ani;
c) consumul estimat;
d) sursele de apă:
- de suprafaţă,
- subterană.
Piscicultura/acvacultura:
a) suprafaţa amenajărilor piscicole din bazinul hidrografic;
b) volumul anual de apă utilizat în ultimii 5 ani;
c) consumul estimat;
d) sursele de apă:
- de suprafaţă,
- subterană.

HOTĂRÂRE Nr. 1879 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere
progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac
Programul naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici
volatili şi amoniac, denumit în continuare PNRPE, reprezintă un instrument pentru implementarea prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici,
care transpune în legislaţia naţională Directiva 2001/81/CE privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi
poluanţi atmosferici, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 309/2001.
Directiva 2001/81/CE prevede stabilirea unor plafoane naţionale anuale de emisie pentru anumiţi poluanţi
atmosferici, care nu trebuie depăşite în niciun an, începând cu anul 2010. Aceste plafoane de emisie sunt stabilite
pentru dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili (COV) şi amoniac (NH3).
Emisiile acestor poluanţi atmosferici pot produce efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane, ecosistemelor
naturale, materialelor şi culturilor agricole datorită acidifierii, eutrofizării sau formării ozonului troposferic.

Legislaţia relevantă privind prevenirea, reducerea şi controlul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi
organici volatili şi amoniac

Legislaţia relevantă adoptată la nivel naţional pentru prevenirea, reducerea şi controlul emisiilor de poluanţi,
care includ şi poluanţi atmosferici cu efect de acidifiere, eutrofizare şi de precursori ai ozonului este reprezentată
de următoarele acte normative:
1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006;
2. Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice
transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la
24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999;
3. Hotărârea Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi
poluanţi atmosferici;
4. Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor
în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, cu modificările şi completările
ulterioare;
5. Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului economiei şi
comerţului şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/199/2003/126/2004 pentru
aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a
emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;
6. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi
al ministrului administraţiei şi internelor nr. 833/545/859/2005 pentru aprobarea Programului
naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii
mari de ardere;
7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al
poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006;
 8. Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor
de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii,
cu modificările şi completările ulterioare;
9. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 859/2005 pentru aprobarea unor
ghiduri:
a) Ghidul privind derularea procedurii de notificare şi stabilirea unor cerinţe specifice în
procesul de autorizare a anumitor activităţi/instalaţii care utilizează solvenţi organici cu conţinut
de compuşi organici volatili;
b) Ghidul pentru elaborarea schemelor (planurilor) de reducere, conform anexei nr. 4 la
Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de
compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, cu
modificările şi completările ulterioare;
c) Ghidul pentru elaborarea planului de gestionare a solvenţilor organici cu conţinut de compuşi
organici volatili, în conformitate cu prevederile anexei nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 699/2003,
cu modificările şi completările ulterioare;
d) Ghidul pentru monitorizarea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării
solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii;
10. Hotărârea Guvernului nr. 142/2003 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii
lichizi, cu modificările şi completările ulterioare;
11. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 115/2004 privind aprobarea Procedurii de
eşantionare pentru verificarea respectării condiţiilor privind conţinutul de sulf din combustibilii
lichizi, cu modificările ulterioare;
12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001;
13. Hotărârea Guvernului nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia
atmosferei;
14. Hotărârea Guvernului nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în
domeniul protecţiei atmosferei;
15. Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de
evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;
16. Hotărârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi
programelor de gestionare a calităţii aerului;
17. Hotărârea Guvernului nr. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a României
privind schimbările climatice - 2005 - 2007;
18. Hotărârea Guvernului nr. 1.877/2005 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune privind
schimbările climatice (PNASC);
19. Hotărârea Guvernului nr. 163/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul
eficienţei energetice;
20. Hotărârea Guvernului nr. 890/2003 privind aprobarea "Foii de parcurs din domeniul
energetic din România", cu modificările ulterioare;
21. Hotărârea Guvernului nr. 1.535/2003 privind aprobarea Strategiei de valorificare a surselor
regenerabile de energie;
22. Ordinul ministrului sănătăţii nr. 923/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate
publică;
23. Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
benzinei şi motorinei, cu modificările şi completările ulterioare;
24. Ordinul ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 742/2004 privind
aprobarea Sistemului de monitorizare a calităţii benzinei şi motorinei, cu modificările ulterioare;
25. Ordinul ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 907/2004 pentru
aprobarea Listei organismelor recunoscute care realizează activitatea de eşantionare, cu
modificările ulterioare;
26. Hotărârea Guvernului nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea
emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi
distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină, cu modificările şi completările ulterioare;
 27. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 781/2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind măsurarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea şi
încărcarea/descărcarea benzinei la terminale;
28. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 122/2005 privind înlocuirea anexei la
Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 337/2001 pentru aprobarea Normelor privind
inspecţia tehnică a instalaţiilor, echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării
emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi
distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;
29. Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr. 468/2005 privind desemnarea organismelor
de inspecţie a instalaţiilor, echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării emisiilor de
compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei
la terminale şi la staţiile de benzină, cu modificările ulterioare;
30. Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului nr. 716/2005/92/2006 pentru aprobarea Normelor privind inspecţia tehnică a
containerelor mobile utilizate pentru transferul benzinei de la un terminal la o staţie de benzină, la
alt depozit sau terminal, în scopul limitării emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din
operaţiile de încărcare, transport, descărcare şi distribuţie a benzinei la terminale şi la staţiile de
benzină;
31. Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2004 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip
a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate
vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a
emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei, cu
modificările ulterioare;
32. Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia
apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările ulterioare;
33. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 242/197/2005 pentru aprobarea organizării Sistemului naţional de monitoring
integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi
proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în
zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea Programului de
organizare a Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi
decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al
reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la
poluarea cu nitraţi;
34. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi
dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole;
35. Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 1.072/2003 privind
aprobarea organizării Monitoringului suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii
pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole în apele subterane şi de
suprafaţă şi pentru aprobarea Programului de supraveghere şi control corespunzător şi a
procedurilor şi instrucţiunilor de evaluare a datelor de monitorizare a poluanţilor proveniţi din
surse agricole în apele de suprafaţă şi în apele subterane;
36. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2004 privind instituirea Programului de stimulare
a înnoirii Parcului naţional auto, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 72/2005;
37. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 130/2005 pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind modalităţile de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2004
privind instituirea Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto, modificată şi
completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2005;
38. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2006 privind reluarea pentru anul 2006 a
Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto, aprobată cu modificări prin Legea nr.
373/2006;
 39. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 579/2006 pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind modalităţile de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2006
privind reluarea pentru anul 2006 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto;
40. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006;
41. Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea
Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu;
42. Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă,
Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul
Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia,
Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta,
Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica
Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii
şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind
aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la
Luxemburg la 25 aprilie 2005.

ORDIN Nr. 1387 din 31 decembrie 2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la
elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu
nitraţi din surse agricole
Prezenta procedură stabileşte principiile, condiţiile, regulile şi mecanismele privind consultarea şi participarea
publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea
cu nitraţi din surse agricole, la care fac referire prevederile art. 6 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 964/2000
privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, cu
modificările şi completările ulterioare, care transpune Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi din surse agricole.
ART. 1
Consultarea publicului şi încurajarea participării active a acestuia la luarea deciziei la elaborarea anumitor
planuri şi programe în legătură cu mediul reprezintă o obligaţie stabilită prin prevederile art. 7 din Convenţia
privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,
semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000.

CAP. 2
Principii

ART. 2
Consultarea publicului şi încurajarea participării active a acestuia la luarea deciziei în legătură cu mediul se fac
cu respectarea următoarelor principii:
a) consultarea publicului va fi asigurată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, de Administraţia
Naţională "Apele Române" şi de comitetele de bazin; aceasta trebuie să aibă loc într-o etapă anterioară elaborării
deciziilor, la un nivel în care opţiunile sunt încă deschise, iar influenţa publicului poate fi exercitată;
b) participarea activă a publicului va fi încurajată, astfel încât acesta să îşi aducă o contribuţie activă la luarea
deciziei pentru elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul.

ART. 4
În sensul prezentei proceduri sunt obligatorii consultarea publicului şi încurajarea participării active a acestuia
la elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi
din surse agricole, cu privire la:
a) calendarul şi programul de lucru, incluzând procedura de consultare, cu cel puţin un an înainte de data
prevăzută pentru aprobarea programelor de acţiune elaborate, modificate sau revizuite;
b) prezentarea diagnozelor pentru zonele vulnerabile identificate în cadrul bazinului, cu cel puţin 6 luni înainte
de data prevăzută pentru elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile
la poluarea cu nitraţi din surse agricole;
 c) proiectele programelor de acţiune elaborate, modificate sau revizuite, cu cel puţin 3 luni înainte de data
prevăzută pentru aprobarea/adoptarea acestora.
ART. 5
În sensul prezentei proceduri, publicul îndreptăţit să participe la elaborarea, modificarea sau revizuirea
programelor de acţiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole reprezintă:
a) toate persoanele fizice sau juridice, grupurile şi organizaţiile profesionale care sunt interesate sau care sunt
implicate în procesul de implementare a programelor de acţiune, care ar putea fi afectate de consecinţele
măsurilor luate sau care ar putea influenţa luarea deciziilor privind măsurile care sunt incluse în cadrul
programelor de acţiune;
b) organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi sunt considerate organizaţii
neguvernamentale relevante.
ART. 8
Pentru consultarea şi participarea publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea programelor de acţiune
pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,
Administraţia Naţională "Apele Române" şi comitetele de bazin vor lua unele măsuri, după cum urmează:
a) vor publica în presa centrală şi locală, precum şi prin mijloace electronice o informare scurtă în legătură cu
măsurile propuse, modalitatea prin care publicul poate avea acces la documentaţia de fundamentare a acestora,
dacă este cazul, locul şi data în care va avea loc dezbaterea publică, precum şi modul, termenele de primire a
comentariilor, observaţiilor şi propunerilor scrise şi adresa, inclusiv adresa electronică;
b) în arhiva Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, a Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi a
comitetelor de bazin se vor păstra, după caz, separat, pe tematici, toate documentele, informaţiile, comentariile şi
observaţiile formulate pentru a înlesni accesul operativ al publicului la argumentările anterior exprimate şi pentru
a evita comentariile ulterioare.
ART. 9
Activitatea de consultare şi participare a publicului, în cazul în care va fi făcută sub formă de dezbatere
publică, va fi organizată în următoarele etape:
a) punerea la dispoziţie a documentelor pregătitoare şi explicarea motivului dezbaterii;
b) prezentarea în plen a documentelor, discutarea colectivă, înregistrarea părerilor;
c) acordarea unui timp de reflecţie de cel mult 30 de zile, care să permită transmiterea unui punct de vedere
scris către grupul de organizare a dezbaterii;
d) abordarea individuală a părerilor şi reacţiilor de grup;
e) propunerea unei noi versiuni a documentului, care să fie supusă unei noi dezbateri.
ART. 11
(1) În conformitate cu art. 2 din Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului
agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 296/216/2005, comitetele de bazin organizează grupuri de lucru
care cuprind reprezentanţi ai administraţiei publice locale, direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală,
organizaţii profesionale agricole şi zootehnice, direcţiile de sănătate publică, colectivităţi teritoriale, direcţiile de
gospodărire a apelor, oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimie, agenţii şi asociaţii de protecţie a
mediului şi a consumatorilor şi, în măsura în care este necesar, toate persoanele sau organismele competente din
domeniu (15 - 20 de persoane).
(2) Grupurile de lucru analizează şi avizează diagnozele zonelor vulnerabile şi concluziile acestora, precum şi
proiectele programelor de acţiune sau, după caz, fac observaţii şi propuneri de modificare sau de completare cu
măsuri suplimentare.
(3) Grupurile de lucru analizează informaţiile, observaţiile şi propunerile primite de la public şi decid asupra
celor care pot fi incluse în cadrul măsurilor modificate, completate sau suplimentare.
(4) Grupurile de lucru participă, dacă este cazul, la dezbaterile publice de consultare şi participare a publicului,
organizate în conformitate cu art. 9.

HOTĂRÂRE Nr. 316 din 28 martie 2007 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare al
Consiliului interministerial al apelor
ART. 1
(1) Consiliul interministerial al apelor, denumit în continuare Consiliul, este organism consultativ, fără
personalitate juridică, pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor.
 (2) Consiliul se află în subordinea Consiliului interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală şi mediu,
conform pct. VIII.6 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor
interministeriale permanente.
ART. 2
(1) Consiliul este format din preşedinte, 15 membri şi 15 membri supleanţi, reprezentanţi cu funcţie de
demnitate publică şi/sau de conducere ai următoarelor instituţii:
a) un reprezentant al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;
b) un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe;
c) un reprezentant al Departamentului pentru Afaceri Europene;
d) un reprezentant al Ministerului Apărării;
e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice;
f) un reprezentant al Ministerului Economiei şi Comerţului;
g) un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;
h) un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
i) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice;
j) un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor;
k) un reprezentant al Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
l) un reprezentant al Administraţiei Naţionale "Apele Române";
m) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;
n) un reprezentant al Administraţiei Fondului pentru mediu;
o) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu.
ART. 5
Consiliul are următoarele atribuţii principale:
b) stabileşte priorităţile în domeniul gospodăririi apelor şi face propuneri în vederea alocării şi mobilizării
resurselor financiare disponibile pentru realizarea priorităţilor stabilite;
j) urmăreşte stadiul implementării programelor de acţiune privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi
din surse agricole;

ART. 6
(6) Deciziile adoptate de Consiliu se comunică Consiliului interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală
şi mediu în termen de 5 zile de la adoptare, în vederea stabilirii măsurilor necesare.

ORDIN Nr. 344/239/742 din 26 aprilie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind modul de
completare a registrului agricol pentru perioada 2007 - 2011

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative
modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 25 august 2008.

Act de bază
#B: Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului internelor şi reformei
administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 344/239/742/2007

Acte modificatoare
#M1: Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului internelor şi reformei
administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 431/576/2456/2008

Pentru asigurarea unei evidenţe unitare cu privire la starea şi dezvoltarea agriculturii şi la buna utilizare a
resurselor locale, autorităţile administraţiei publice locale din toate unităţile administrativ-teritoriale vor organiza
întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol pe suport de hârtie şi în format electronic, conform formularelor
prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 din Hotărârea Guvernului nr. 175/2007 privind registrul agricol pentru perioada
2007 - 2011.
Dimensiunile registrului agricol şi ale tabelelor centralizatoare vor fi stabilite astfel încât rubricile să fie destul
de mari, pentru a se putea încadra toate datele.
2. Registrul agricol constituie:
 a) document oficial de evidenţă primară unitară în care se înscriu date privind terenurile deţinute, pe categorii,
modul de utilizare a suprafeţei agricole, suprafaţa arabilă cultivată cu principalele culturi, suprafeţele amenajate
pentru irigat, numărul pomilor, efectivele de păsări şi animale, utilajele şi instalaţiile agricole, mijloacele de
transport, construcţiile gospodăreşti.
Pentru gospodăriile populaţiei se înscriu şi date privind componenţa gospodăriilor şi evoluţia efectivelor de
păsări şi animale;
b) sursă de date pentru înfăptuirea pe plan local a unor politici ale administraţiei publice centrale: politica
fiscală, agrară, protecţiei sociale, edilitară, sanitară, şcolară etc.;
c) bază de date pentru satisfacerea unor solicitări ale cetăţenilor: eliberarea documentelor doveditoare privind
proprietatea asupra animalelor şi păsărilor, în vederea vânzării în târguri şi oboare, privind calitatea de producător
agricol, în vederea vânzării produselor la piaţă, privind starea materială pentru situaţii de protecţie socială
(şomaj, ajutor social etc.) etc.;
d) sursă administrativă de date pentru sistemul informaţional statistic (statistica curentă, pregătirea şi
organizarea recensămintelor, organizarea unui sistem de anchete prin sondaj etc.).
3. Consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor lua măsuri
pentru întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol, pe suport de hârtie şi în format electronic, pentru asigurarea
împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii acestuia, precum şi pentru furnizarea datelor din registru, cu
respectarea prevederilor legale.
Registrul agricol, având caracterul unui document oficial care constituie o sursă importantă de informaţie, va fi
numerotat, parafat, sigilat, paginile vor fi legate corespunzător (evitându-se desprinderea filelor datorită utilizării
îndelungate a registrului agricol) şi înregistrat în registrul de intrare-ieşire al consiliului local respectiv.
Prefecţii veghează la respectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea şi ţinerea evidenţei registrului
agricol, precum şi la corectitudinea datelor înscrise în acesta.
4. Se vor completa volume separate pentru următoarele categorii de deţinători de terenuri, animale şi păsări:
- gospodării ale populaţiei cu domiciliul în comuna/oraşul/municipiul/sectorul municipiului Bucureşti (tipul 1);
- persoane fizice cu domiciliul în alte localităţi care deţin terenuri, animale, păsări şi/sau construcţii pe raza
localităţii (tipul 2);
- unităţi cu personalitate juridică cu sediul în localitate (societăţi comerciale, societăţi/asociaţii agricole, unităţi
de învăţământ, sănătate, culte, industrie, transport, construcţii, administraţie publică etc.) (tipul 3). Nu se înscriu
unităţile aparţinând Ministerului Apărării, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Ministerului
Justiţiei şi Serviciului Român de Informaţii;
- unităţi cu personalitate juridică cu sediul în altă localitate, care deţin terenuri, animale, păsări sau construcţii
pe raza localităţii (tipul 4).
5. La comune se înscriu în registrul agricol toate gospodăriile populaţiei, chiar dacă nu deţin terenuri agricole
şi silvice, animale, păsări sau construcţii, precum şi unităţile cu personalitate juridică ce deţin terenuri agricole şi
silvice, animale, păsări sau construcţii. De asemenea, se înscriu toate gospodăriile populaţiei din localităţi rurale
care aparţin din punct de vedere administrativ de oraşe sau de municipii, stabilite potrivit legii.
La oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti se înscriu în registrul agricol numai gospodăriile
populaţiei şi unităţile cu personalitate juridică ce deţin terenuri agricole şi silvice, precum şi cele care deţin
animale şi păsări pe specii şi categorii, respectiv efectivele de păsări, bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline şi
familii de albine. Înregistrarea familiilor de albine se face în registrul agricol în localitatea de domiciliu a
proprietarului.
6. Înscrierea datelor în registrul agricol se va face pe baza declaraţiei date sub semnătura proprie de capul
gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, prin vizitarea gospodăriilor de către
persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol. Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind
clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de
folosinţă se pot face numai pe bază de documente anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de
gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii. În cazul în care
nu există documente, înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului
dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face pe baza
declaraţiei date sub semnătura proprie de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al
gospodăriei, sub sancţiunea nulităţii.
Înscrierea datelor în registrul agricol se poate face şi la sediul primăriei în cazul în care capul gospodăriei se
prezintă din proprie iniţiativă sau pentru rezolvarea altor probleme.
 Persoanele care nu au domiciliul în localitate vor trimite declaraţia prevăzută la alin. 1 prin poştă, cu
confirmare de primire, pe cheltuiala lor, sau vor putea face declaraţia prin procură.
În cazul indiviziunii, oricare dintre coindivizari va putea da declaraţia în condiţiile alin. 1 sau, după caz, ale
alin. 3.
Pentru unităţile cu personalitate juridică datele se înscriu în registrul agricol pe baza declaraţiilor date de
conducătorul unităţii respective, însoţite de documente.
7. Înscrierea datelor în registrul agricol se va face de agentul agricol, respectiv de statisticianul sau
funcţionarul căruia îi revine prin hotărâre a consiliului local respectiv sarcina completării, ţinerii la zi şi
centralizării datelor din registrul agricol, pe suport de hârtie şi în format electronic.
Secretarul unităţii administrativ-teritoriale coordonează, verifică şi răspunde de modul de completare şi de
ţinere la zi a registrului agricol.
Orice modificare a datelor înscrise în registrul agricol se face numai de secretarul consiliului local respectiv.
17. Termenele la care se efectuează declararea datelor pentru înscrierea în registrul agricol sunt următoarele:
a) 5 - 20 ianuarie, pentru datele anuale privind membrii gospodăriei, terenul în proprietate, clădirile de locuit,
construcţiile gospodăreşti şi mijloacele de transport cu tracţiune animală şi mecanică, maşinile agricole (utilaje,
instalaţii agricole), efectivele de păsări, animale existente în gospodărie/unitatea cu personalitate juridică, la
începutul anului, precum şi modificările intervenite în cursul anului precedent în efectivele de păsări, bovine,
porcine, ovine, caprine şi cabaline pe care le deţin prin vânzări-cumpărări, produşi obţinuţi, păsări, animale
moarte sau sacrificate, alte intrări-ieşiri;
b) 1 - 15 mai, pentru datele privind modul de folosinţă a terenului, suprafeţele cultivate, numărul pomilor
fructiferi.
Persoanele fizice şi juridice pot declara date pentru a fi înscrise în registrul agricol şi în afara acestor intervale
de timp, în cazul în care au intervenit modificări deosebite în patrimoniul agricol.

CAP. 4
Suprafaţa arabilă cultivată pe raza localităţii

Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se vor înscrie suprafeţele situate pe raza comunei/oraşului/municipiului, cultivate direct de persoane fizice şi
persoane juridice cu principalele culturi, indiferent de forma de deţinere a terenurilor respective (proprietate
privată, arendă, cote-părţi etc.).
Alte cereale (cod rând 07) - se cuprind culturile de orez, mei, dughie, hrişcă etc.
Alte leguminoase pentru boabe (cod rând 10) - se cuprind culturile de linte, bob, năut, arahide, fasoliţă etc.
Plante textile - total (cod rând 11) - se includ culturile de in pentru fibre, cânepă pentru fibre, bumbac, iuca,
abutilon etc.
Alte plante uleioase (cod rând 15) - se cuprind culturile de ricin, in pentru ulei, muştar, dovleac pentru seminţe,
mac etc.
Alte plante pentru alte industrializări (cod rând 18) - se cuprind culturile de sorg pentru mături, cicoare etc.
Plante pentru producerea de seminţe şi seminceri (cod rând 29) - se înscriu numai suprafeţele loturilor
semincere cultivate în scopul producerii de seminţe şi seminceri; nu se înscriu parcelele reţinute din culturile
existente în vederea obţinerii de sămânţă.
Alte culturi (cod rând 32) - se cuprind culturile neincluse în codurile 01 - 31, inclusiv câmpuri experimentale,
sere şi răsadniţe.
În suprafaţa arabilă cultivată nu se cuprind terenurile situate pe marginea străzilor/uliţelor, care sunt cultivate
cu cartofi, legume, plante de nutreţ etc.

CAP. 5
Pomi fructiferi - în livezi şi răzleţi - pe raza localităţii

Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Pomii pe rod - total (cod rând 01) reprezintă numărul total al pomilor fructiferi pe rod deţinuţi de
gospodărie/unitatea cu personalitate juridică, aflaţi atât în livezi, cât şi răzleţi, în câmp sau în jurul casei, pe raza
comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, de domiciliu/sediu.
CAP. 6
Suprafeţe amenajate pentru irigat

Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se înscriu date cu privire la suprafeţele irigate efectiv, situate pe raza comunei/oraşului/municipiului şi în alte
localităţi, cultivate direct de persoane fizice şi persoane juridice, indiferent de forma de deţinere a terenurilor
respective (proprietate, arendă, cote-părţi etc.).
Se înscriu suprafeţele cultivate şi irigate, nominalizate la principalele culturi sau grupe de culturi), ceea ce
reprezintă suprafaţa arabilă totală irigată, precum şi categoriile de folosinţă reprezentate de păşuni şi fâneţe,
plantaţiile viticole şi pomicole, care însumate reprezintă totalul terenului agricol irigat efectiv.

CAP. 7
Animalele domestice - situaţia la începutul anului

Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se înscriu date cu privire la efectivele de animale pe total specie şi pe principalele grupe de vârstă şi sex
existente pe raza localităţii.
În localităţile de unde în mod obişnuit pleacă animalele la iernat în alte localităţi, în sălaşuri la munte sau în
bălţi se vor înscrie, pe baza declaraţiei capului gospodăriei sau a unui membru major al acesteia, şi animalele
respective. În cazul în care un animal aparţine mai multor proprietari, acesta se înscrie la gospodăria unde se
găseşte animalul în momentul înregistrării (declarării).

CAP. 8
Evoluţia efectivelor de animale în cursul anului

Se completează numai pentru gospodăriile populaţiei cu domiciliul în localitate şi pentru persoanele fizice cu
domiciliul în alte localităţi, care deţin animale pe raza localităţii.
Datele înscrise se referă la modificările intervenite în efectivele animalelor, cum sunt produşii vii obţinuţi,
cumpărări, vânzări, tăieri, animale moarte etc.
Datele privind evoluţia animalelor se vor înscrie separat pentru fiecare semestru.

CAP. 9
Utilaje, instalaţii agricole şi mijloace de transport existente la începutul anului

Se completează pentru toate categoriile de deţinători.

Se înscriu echipamentele existente şi care sunt în stare de funcţionare. Se cuprind echipamentele dobândite
prin cumpărare, dotare, concesionare, moştenire etc.

Echipamentele în proprietatea gospodăriilor sau a unităţilor cu personalitate juridică, care sunt date cu chirie
altor gospodării sau altor agenţi economici, se înscriu la proprietar; nu se înscriu echipamentele luate cu chirie.
La tractoare se înscriu toate tractoarele cu cel puţin două axe, cu pneuri sau şenile, destinate în principal
executării lucrărilor agricole.
Motocultoarele sunt vehicule motorizate cu un singur ax. La pluguri cu tracţiune animală se înscriu cele
tractate de un singur animal şi cele tractate de mai multe animale.
La semănători cu tracţiune mecanică se înscriu atât cele tractate, cât şi cele purtate.
La semănători cu tracţiune animală se înscriu numai cele de fabricaţie industrială.
La maşini de stropit şi prăfuit nu se includ echipamentele portabile.
La remorci pentru tractor se înscriu toate tipurile (monoaxiale, cu două sau mai multe axe). La care şi căruţe
nu se cuprind trăsurile, docarele, şaretele etc.
La instalaţii pentru prepararea furajelor se cuprind bucătăriile furajere, uruitoarele, tocătoarele de furaje.
La instalaţii pentru muls mecanic se înscriu şi tancuri de răcire a laptelui.

CAP. 10
Construcţii pe raza localităţii
 Se completează pentru toate categoriile de deţinători.
Se înscriu date cu privire la clădirile de locuit şi celelalte construcţii gospodăreşti (se înscrie codul materialelor
de construcţii, anul dării în folosinţă) deţinute în proprietate pe raza localităţii. Se vor adăuga rubrici libere pentru
înscrierea altor categorii de anexe sau dependinţe (exemplu, bucătării de vară etc). La gospodăriile care posedă
construcţii de locuit ce au în prelungire încăperi care servesc drept grajd, şure etc. se vor defalca suprafaţa
destinată pentru locuit şi suprafaţa destinată pentru adăpostul animalelor (grajd).

TITLUL III
Centralizarea datelor din registrul agricol
PARTEA a II-a
3. Centralizarea datelor pe comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti se face în următoarele
perioade:
a) până la 30 ianuarie, pentru datele privind evoluţia efectivelor de păsări, bovine, porcine, ovine şi caprine pe
întregul an expirat;
b) până la 15 februarie, datele privind construcţiile noi (clădiri de locuit şi construcţii gospodăreşti), mijloacele
de transport şi maşinile agricole (utilajele, instalaţiile agricole);
c) între 1 - 15 iunie, pentru datele privind modul de folosinţă a terenului, suprafeţele cultivate şi numărul
pomilor.
Datele centralizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti vor fi comunicate
direcţiilor generale de statistică judeţene şi a municipiului Bucureşti la termenele şi pe formularele elaborate de
Institutul Naţional de Statistică, respectiv pe suport de hârtie şi în format electronic, conform formularelor
elaborate în format electronic de Institutul Naţional de Statistică, după caz.

HOTĂRÂRE Nr. 483 din 23 mai 2007 pentru aprobarea hotărârilor cuprinse în Protocolul Sesiunii a XVIII-
a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Nyiregyhaza la 30 martie 2007, pentru aplicarea
Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia
şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003

- Experţii părţilor propun ca la următoarea întâlnire a Grupei de experţi pentru Directiva-cadru pentru apă să se
continue această activitate de delimitare şi armonizare, cu luarea în considerare şi a corpurilor de apă aflate la
risc din punctul de vedere al substanţelor organice, nutrienţi/nitraţi, al substanţelor prioritar periculoase şi
hidromorfologic.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 68 din 28 iunie 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului
ART. 1
Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul
"poluatorul plăteşte", în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului.
ART. 3
(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică:
a) prejudiciului asupra mediului, cauzat de orice tip de activitate profesională prevăzută în anexa nr. 3, şi
oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu determinate de oricare dintre aceste activităţi;
b) prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de
prejudiciu cauzat de orice activitate profesională, alta decât cele prevăzute în anexa nr. 3, ori de câte ori
operatorul acţionează cu intenţie sau din culpă.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică prejudiciului asupra mediului sau unei ameninţări iminente cu un
astfel de prejudiciu, cauzate de poluarea cu caracter difuz, numai când se poate stabili o legătură de cauzalitate
între prejudiciu şi activităţile operatorilor individuali.
(4) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu dă persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensaţie
ca o consecinţă a prejudiciului asupra mediului sau a ameninţării iminente cu un astfel de prejudiciu. În aceste
situaţii se aplică prevederile dreptului comun.
ART. 4
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică:
 d) utilizării în scopuri agricole a nămolului provenit din staţiile de epurare a apelor uzate urbane, tratat
conform unui standard aprobat;
ART. 6
(1) Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului este autoritatea competentă pentru stabilirea şi luarea
măsurilor preventive şi reparatorii, precum şi pentru evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra
mediului.
(2) La stabilirea măsurilor preventive agenţia judeţeană pentru protecţia mediului se consultă cu comisariatele
judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu. În funcţie de factorul de mediu potenţial afectat, agenţia judeţeană
pentru protecţia mediului se poate consulta şi cu următoarele autorităţi şi/sau instituţii:
a) direcţiile bazinale de apă;
b) consiliile ştiinţifice organizate la nivelul ariilor naturale protejate;
c) oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene;
d) inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare.
(3) La evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului şi la stabilirea măsurilor reparatorii
agenţia judeţeană pentru protecţia mediului consultă pe lângă autorităţile prevăzute la alin. (2), după caz, şi
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.
ART. 9
Autoritatea competentă pentru constatarea prejudiciului asupra mediului, a unei ameninţări iminente cu un
astfel de prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil este Garda Naţională de Mediu, prin
comisariatele judeţene.
ART. 20
(1) Orice persoană fizică sau juridică care este afectată sau posibil a fi afectată de un prejudiciu asupra
mediului sau care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim are dreptul:
a) să transmită comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu orice observaţii referitoare la producerea
unui prejudiciu asupra mediului sau a unei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu;
b) să solicite agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, în scris sau prin mijloace electronice de comunicare,
să ia măsurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Se poate adresa comisariatului judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu şi, respectiv, agenţiei judeţene pentru
protecţia mediului şi orice organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului şi care îndeplineşte
condiţiile cerute de legislaţia în vigoare, considerându-se că aceasta este vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim.
ART. 26
Operatorul suportă costurile acţiunilor preventive şi reparatorii, inclusiv în situaţia în care aceste costuri au
fost efectuate de agenţia judeţeană pentru protecţia mediului.
ANEXA 2

Repararea prejudiciului asupra mediului

Prezenta anexă stabileşte cadrul comun pentru alegerea celor mai potrivite măsuri care să asigure repararea
prejudiciului asupra mediului.
1. Repararea prejudiciului asupra apelor sau a speciilor ori habitatelor naturale protejate
Repararea prejudiciului adus apelor sau speciilor ori habitatelor naturale protejate se realizează prin readucerea
acestora la starea iniţială, printr-o reparare primară, complementară şi compensatorie, unde:
a) Reparare "primară" înseamnă orice măsură de remediere care readuce resursele naturale prejudiciate şi/sau
serviciile afectate la starea iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.
b) Reparare "complementară" înseamnă orice măsură de remediere întreprinsă cu privire la resursele naturale
şi/sau serviciile pentru a compensa faptul că repararea primară nu a condus la refacerea completă a resurselor
naturale şi/sau a serviciilor prejudiciate;
c) Reparare "compensatorie" înseamnă orice măsură întreprinsă pentru a compensa pierderile interimare de
resurse naturale şi/sau de servicii care au loc între data producerii prejudiciului şi momentul în care repararea
primară îşi produce pe deplin efectul;
d) "Pierderi interimare" înseamnă pierderi care rezultă din faptul că resursele naturale şi/sau serviciile
prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului
până când îşi fac efectul măsurile primare sau complementare. Nu constau în compensarea financiară acordată
publicului.
În cazul în care repararea primară nu conduce la readucerea mediului la starea iniţială, se iau măsuri de
reparare complementară. În afară de aceasta, pentru a compensa pierderile interimare suferite se recurge la
repararea compensatorie.
Repararea prejudiciului asupra apelor, speciilor sau a habitatelor naturale protejate implică, de asemenea,
îndepărtarea oricărui risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane.
1.1. Obiectivele reparării
Scopul reparării primare
1.1.1. Scopul reparării primare este de a readuce resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate la starea
iniţială sau la o stare apropiată de aceasta.
Scopul reparării complementare
1.1.2. În cazul în care resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu revin la starea iniţială, se recurge la
repararea complementară. Scopul reparării complementare este de a furniza un nivel al resurselor naturale şi/sau
serviciilor inclusiv, după caz, într-un sit alternativ, similar cu cel care ar fi fost furnizat dacă situl prejudiciat ar fi
revenit la starea sa iniţială. În cazul în care este posibil şi oportun, situl alternativ trebuie să fie legat geografic de
situl prejudiciat, luând în considerare interesele populaţiei afectate.
Scopul reparării compensatorii
1.1.3. Repararea compensatorie se întreprinde pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi de
servicii până la refacerea acestora. Compensarea constă în îmbunătăţiri suplimentare aduse habitatelor naturale şi
speciilor protejate sau apelor, fie în situl prejudiciat, fie într-un alt sit alternativ. Ea nu constă într-o compensare
financiară acordată publicului.
1.2. Identificarea măsurilor de reparare
Identificarea măsurilor de reparare primară
1.2.1. Se iau în considerare opţiunile de acţiune menite să readucă direct resursele naturale şi serviciile la
starea lor iniţială în ritm accelerat, ori cele de recuperare pe cale naturală.
Identificarea măsurilor de reparare complementară şi compensatorie
1.2.2. La determinarea complexităţii măsurilor de reparare complementare şi compensatorii se utilizează în
primul rând abordările vizând o echivalenţă "resursă la resursă" sau "serviciu la serviciu". În cadrul acestor
abordări, au prioritate acţiunile care furnizează resurse naturale şi/sau servicii de acelaşi tip, calitate şi cantitate
cu cele prejudiciate. Când acest lucru nu este posibil, se furnizează resurse naturale şi/sau servicii alternative. De
exemplu, o reducere a calităţii măsurilor poate fi compensată cu un număr mai mare de măsuri de reparare.
1.2.3. În cazul în care nu se poate utiliza prima variantă de abordare "resursă la resursă" sau "serviciu la
serviciu", se folosesc tehnicile alternative de evaluare. Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în colaborare
cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pot stabili metoda care trebuie folosită, de exemplu, evaluarea
monetară, pentru a determina amploarea măsurilor reparatorii complementare şi compensatorii necesare. În cazul
în care se poate face o evaluare a pierderilor de resurse şi/sau servicii, însă evaluarea înlocuirii resurselor naturale
şi/sau serviciilor nu se poate realiza într-un timp util sau la un cost rezonabil, Agenţia judeţeană pentru protecţia
mediului în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului pot alege măsurile reparatorii al căror cost
este echivalent cu valoarea monetară estimată a resurselor naturale şi/sau a serviciilor pierdute.
Măsurile reparatorii complementare şi compensatorii se stabilesc astfel încât să furnizeze resurse naturale
şi/sau servicii suplimentare ţinând seama de perioada de timp necesară şi de cerinţele de planificare a măsurilor
reparatorii. De exemplu, cu cât este mai lungă perioada de revenire la starea iniţială, cu atât va fi mai mare
numărul măsurilor reparatorii compensatorii care vor fi luate, toate celelalte rămânând egale.
1.3. Alegerea opţiunilor reparatorii
1.3.1. Opţiunile rezonabile reparatorii se evaluează folosind cele mai bune tehnologii disponibile, pe baza
următoarelor criterii:
a) efectul fiecărei opţiuni asupra sănătăţii şi securităţii populaţiei;
b) costul punerii în aplicare a opţiunii;
c) şansele de reuşită a fiecărei opţiuni;
d) măsura în care fiecare opţiune va preveni viitoare prejudicii şi va evita prejudicii colaterale care s-ar putea
produce ca rezultat al punerii în aplicare a acestei opţiuni;
e) măsura în care fiecare opţiune are efecte favorabile asupra fiecărei componente a resursei naturale şi/sau
serviciului;
 f) măsura în care fiecare opţiune ţine cont de aspectele sociale, economice şi culturale relevante şi de alţi
factori relevanţi specifici locului;
g) termenul necesar pentru ca refacerea prejudiciului asupra mediului să fie efectivă;
h) măsura în care fiecare opţiune conduce la refacerea zonei prejudiciate;
i) legătura geografică cu zona prejudiciată.
1.3.2. La evaluarea diferitelor opţiuni reparatorii identificate pot fi alese măsuri reparatorii primare care nu
restabilesc în întregime starea iniţială a apelor sau a habitatelor naturale ori speciilor protejate care au fost
prejudiciate, sau măsuri care produc o refacere mai lentă. Această decizie poate fi luată numai dacă resursele
naturale şi/sau serviciile existente ale sitului primar ca urmare a deciziei, sunt compensate prin intensificarea
acţiunilor complementare sau compensatorii în scopul furnizării unui nivel similar al resurselor şi/sau serviciilor,
aşa cum existau. O astfel de situaţie este, de exemplu, când resursele naturale şi/sau serviciile echivalente pot fi
furnizate altundeva, la un cost mai mic. Măsurile reparatorii suplimentare se stabilesc în conformitate cu regulile
prevăzute la pct. 1.2.2.
1.3.3. Fără a aduce atingere regulilor stabilite la pct. 1.3.2. şi conform art. 18 din ordonanţa de urgenţă, agenţia
locală pentru protecţia mediului este abilitată să decidă că nu este necesar a se lua măsuri suplimentare reparatorii
în cazul în care:
(a) măsurile reparatorii deja luate garantează că nu mai există niciun risc semnificativ care să afecteze în mod
negativ sănătatea umană, apele sau speciile şi habitatele naturale protejate, şi
(b) costul măsurilor reparatorii care trebuie luate pentru atingerea stării iniţiale sau a unui nivel similar ar fi
disproporţionat în raport cu beneficiile de mediu aşteptate.
2. Repararea prejudiciului asupra solului
Se iau măsurile necesare pentru a asigura, cel puţin, eliminarea, controlul, izolarea sau diminuarea poluanţilor
relevanţi, astfel încât solul contaminat, ţinând cont de utilizarea lui actuală sau viitoare, aprobată la momentul
prejudiciului, să nu mai prezinte vreun risc semnificativ cu impact negativ asupra sănătăţii umane. Prezenţa unor
astfel de riscuri se evaluează prin proceduri de evaluare a riscului, având în vedere caracteristicile şi categoria de
folosinţă a solului, tipul şi concentraţia substanţelor, preparatelor, organismelor sau microorganismelor
periculoase, gradul de risc pe care acestea îl reprezintă şi posibilitatea de dispersie. Categoria de folosinţă a
solului se stabileşte pe baza reglementărilor care privesc folosinţa solului sau a altor reglementări relevante, în
vigoare la data producerii prejudiciului.
În cazul în care se schimbă categoria de folosinţă a solului, se iau toate măsurile necesare pentru a preveni
orice efecte negative asupra sănătăţii umane.
În cazul în care nu există reglementări privind folosinţa solului sau alte reglementări relevante, categoria de
folosinţă a zonei respective se determină în funcţie de caracteristica suprafeţei unde s-a produs prejudiciul, luând
în considerare dezvoltarea sa previzionată.
Se ia în considerare opţiunea de regenerare pe cale naturală, opţiune în care nu are loc nicio intervenţie umană
directă în procesul de regenerare.
ANEXA 3

Activităţile pentru care răspunderea este obiectivă

1. Funcţionarea instalaţiilor care fac obiectul procedurii de autorizare integrată de mediu conform prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 84/2006. Aceasta înseamnă activităţile prevăzute în anexa nr. 1 a Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 152/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 84/2006, cu excepţia instalaţiilor sau părţi ale
instalaţiilor utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi.
3. Toate evacuările în apele interioare de suprafaţă care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii
Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi
pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Toate evacuările substanţelor în apele subterane, care necesită o autorizare prealabilă conform Hotărârii
Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi
pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare.
5. Evacuarea sau injectarea unor poluanţi în apele de suprafaţă sau subterane, care necesită un aviz, o
autorizaţie sau o înregistrare pe baza unor reguli general obligatorii, conform Legii nr. 107/1996, cu modificările
şi completările ulterioare.
 HOTĂRÂRE Nr. 1408 din 19 noiembrie 2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării
solului şi subsolului
ART. 1
Prezenta hotărâre reglementează modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, în
scopul identificării prejudiciilor aduse acestora şi stabilirii responsabilităţilor pentru refacerea mediului geologic.
ART. 4
(1) Investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se realizează prin metode specifice geologice
şi pedologice.
(2) Metodele prevăzute la alin. (1) se stabilesc în funcţie de caracteristicile geologice ale formaţiunilor poluate,
de natura poluantului şi de distribuţia acestuia în suprafaţă şi în plan vertical.
(3) Pachetul minimal obligatoriu de metode cuprinde investigarea geologică şi/sau hidrogeologică, geochimică
şi geofizică.
ART. 5
(1) Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului reprezintă obligaţia şi responsabilitatea operatorului
economic sau deţinătorului de teren care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare
pentru mediul geologic.
(2) Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului se realizează în următoarele cazuri:
a) la constatarea unei poluări potenţial periculoasă pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediu;
b) la elaborarea bilanţului de mediu;
c) la stabilirea obligaţiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al terenurilor pe care s-a desfăşurat o
activitate cu impact asupra mediului;
d) la identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului şi subsolului;
e) periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror remediere se realizează prin
atenuare naturală, bioremediere sau metode de remediere de lungă durată;
f) la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de curăţare, remediere şi/sau
reconstrucţie ecologică;
g) la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după îndepărtarea sursei şi poluanţilor
deversaţi în mediul geologic.
ART. 6
La încetarea activităţii cu impact asupra mediului geologic, la schimbarea activităţii sau a destinaţiei
terenului, operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze investigarea şi evaluarea
poluării mediului geologic.
ART. 7
(1) Finanţarea lucrărilor de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic este suportată de operatorul
economic sau de deţinătorul de teren, în cazul poluărilor actuale şi istorice.
(2) Pentru situri contaminate orfane şi abandonate aparţinând domeniului public al statului, lucrările de
investigare şi de evaluare a poluării mediului geologic sunt finanţate de la bugetul de stat, prin bugetele
autorităţilor care le administrează sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare
în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.
ART. 8
(1) Evaluarea intensităţii poluării într-un sit contaminat se efectuează prin comparaţie cu fondul natural din
zonele adiacente şi cu valorile de prag de alertă şi prag de intervenţie.
(2) Valorile de fond natural se stabilesc în funcţie de zonă şi de formaţiunea geologică existentă.
(3) Valorile de prag de alertă şi de prag de intervenţie sunt prevăzute în reglementările specifice.
ART. 11
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, prin unităţile din subordine şi
în baza rapoartelor anuale efectuate de oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, analizează siturile
contaminate identificate şi identifică siturile potenţial a fi contaminate, precum şi sursele de poluare sau potenţial
poluatoare.
ART. 15
Metodologiile şi conţinutul raportului geologic de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe
etape, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic se publică sub formă de ghid tehnic,
aprobat prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare
durabilă, autorităţii publice centrale în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în
domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
ART. 19
(1) În cazul în care concentraţia unuia sau a mai multor poluanţi se situează peste pragul de alertă, dar nu
atinge valorile pragului de intervenţie, operatorul economic şi/sau deţinătorul de teren sunt obligaţi să asigure
monitorizarea periodică a evoluţiei concentraţiilor de poluanţi în mediul geologic, stabilită de către autoritatea
competentă pentru protecţia mediului.
(2) În cazul în care concentraţia unuia sau a mai multor poluanţi depăşeşte valorile pragului de intervenţie,
operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze etapa de investigare şi evaluare detaliată, la
solicitarea şi în condiţiile stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.
ART. 20
Scopul investigării şi evaluării detaliate este delimitarea spaţială a zonei poluate, clarificarea naturii şi
intensităţii poluării identificate, relaţia poluanţilor cu matricea minerală a rocilor şi structura mediului geologic,
căile de migrare şi transport al poluanţilor şi evaluarea riscului geologic, date necesare elaborării programelor sau
proiectelor de refacere a mediului geologic.
ART. 22
În urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, autoritatea
competentă pentru protecţia mediului decide dacă poluarea mediului geologic din amplasament are un impact
semnificativ asupra sănătăţii oamenilor şi mediului şi solicită operatorului economic sau deţinătorului de teren
elaborarea studiului evaluării de risc, conform legislaţiei specifice în vigoare.
ART. 27
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de comisarii Gărzii Naţionale de Mediu.
ANEXA 1

CHESTIONAR
pentru operatorii economici privind identificarea siturilor posibil contaminate

1. Operator economic, date de identificare şi contact

2. Acte de reglementare de mediu deţinute (avize, acorduri, autorizaţii etc.)
3. Activităţi pe amplasament cu impact potenţial semnificativ asupra mediului geologic: localizare geografică,
fluxuri tehnologice, bilanţ de materii prime, gestiune de substanţe chimice periculoase şi deşeuri,
activităţi/instalaţii industriale în mediul geologic (foraje, depozite subterane, transport subteran etc.)
4. Elemente de contaminare cunoscute: tipul de poluant, concentraţia, distribuţia spaţială
5. Elemente de contaminare potenţială
6. Potenţial de migrare a poluanţilor: în interiorul amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime, în exteriorul
amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime
7. Evaluare de risc asupra mediului şi sănătăţii oamenilor: informaţii privind rolul mediului geologic în
evaluarea de risc
8. Accidente ecologice produse: efecte asupra mediului geologic (dacă da, specificaţi anul, tipul poluantului,
sursa, măsurile luate, rezultatele etc.)
9. Surse de pericol potenţial generator de poluare pentru mediul geologic (dacă da, descrieţi sursa)
10. Măsuri care vizează mediul geologic, conţinute în programele pentru conformare sau planurile de măsuri
11. Rezultate ale monitorizării factorului de mediu sol, subsol
12. Informaţii suplimentare rezultate din alte tipuri de investigaţii geologice şi pedologice realizate pe
amplasament

ANEXA 2

CHESTIONAR
pentru autorităţile administraţiei publice locale privind identificarea siturilor posibil contaminate

1. Autoritate a administraţiei publice locale, date de identificare şi contact

2. Amplasamente localizate pe domeniul public şi/sau privat aflate în administrare, posibil contaminate şi/sau
contaminate
 3. Caracterizarea fiecărui amplasament: date de identificare, localizare geografică, activităţi anterioare şi/sau
actuale desfăşurate pe amplasament care au poluat şi/sau posibil poluatoare, operatori economici care au
desfăşurat activităţi poluatoare, starea actuală a amplasamentului etc.
4. Elemente de contaminare cunoscute: tipul de poluant, concentraţia, distribuţia spaţială
5. Elemente de contaminare potenţială
6. Potenţial de migrare a poluanţilor: în interiorul amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime, în exteriorul
amplasamentului, pe suprafaţă şi în adâncime
7. Evaluare de risc asupra mediului şi sănătăţii oamenilor: informaţii privind rolul mediului geologic în
evaluarea de risc
8. Accidente ecologice produse: efecte asupra comunităţii locale înconjurătoare, mediului geologic (dacă da,
specificaţi anul, tipul poluantului, sursa, măsurile luate, rezultatele etc.)
9. Surse de pericol potenţial generator de poluare pentru mediul geologic (dacă da, descrieţi sursa)
10. Rezultate ale monitorizării factorului de mediu sol, subsol
11. Informaţii suplimentare rezultate din alte tipuri de investigaţii geologice şi pedologice realizate pe fiecare
amplasament

HOTĂRÂRE Nr. 1403 din 19 noiembrie 2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi
ecosistemele terestre au fost afectate
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cadrul legal pentru desfăşurarea activităţilor de curăţare, remediere şi/sau
reconstrucţie ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate.
ART. 3
Prezenta hotărâre se aplică:
a) poluării mediului geologic, produsă de activităţi cu impact semnificativ, care prezintă un risc real sau
potenţial pentru sănătatea oamenilor şi a mediului;
b) terenurilor în care ecosistemele terestre au fost afectate.
ART. 5
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, prin unităţile din subordine,
stabileşte necesitatea măsurilor de refacere a zonelor în care mediul geologic şi ecosistemele terestre au fost
afectate.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, prin unităţile din subordine,
monitorizează şi controlează aplicarea măsurilor cuprinse în proiectul tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau
reconstrucţie ecologică.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă elaborează ghidul tehnic
pentru aplicarea metodologiilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate, aprobat prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, în termen de 12 luni
de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(4) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide prioritizarea zonelor afectate care necesită
refacerea mediului geologic, conform criteriilor stabilite prin ghidul tehnic prevăzut la alin. (3).
(5) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului aprobă proiectul tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau
reconstrucţie ecologică.
ART. 6
Orice persoană, fizică sau juridică, afectată sau susceptibil a fi afectată de o poluare a mediului geologic are
dreptul să fie informată şi să se adreseze autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru luarea măsurilor
de prevenire sau refacere a mediului geologic.
ART. 7
Refacerea mediului geologic şi a ecosistemelor terestre afectate constă în aducerea acestora cât mai aproape de
starea naturală, prin aplicarea unor măsuri de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică, complementare
şi compensatorii, şi prin eliminarea oricărui risc semnificativ de impact asupra acestora, conform categoriei de
folosinţă a terenului.
ART. 8
Procesul de refacere a mediului geologic constă în îndepărtarea surselor de contaminare de pe amplasament, în
izolarea şi decontaminarea ariilor contaminate, limitarea şi eliminarea posibilităţilor de răspândire a poluanţilor
în mediul geologic şi în atingerea valorilor limită admise pentru concentraţiile de poluanţi.
 ART. 9
Metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de către autoritatea competentă pentru protecţia
mediului în urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic şi,
după caz, a studiului evaluării de risc, luând în considerare următoarele:
a) caracteristicile şi funcţiile solului, ale formaţiunilor geologice şi ale apelor subterane;
b) tipul şi concentraţia, gradul de risc pe care îl prezintă poluanţii, organismele sau microorganismele nocive;
c) distribuţia poluanţilor în mediul geologic;
d) volumul solului poluat sau subsolului care necesită tratarea, localizarea, adâncimea şi accesibilitatea
acestuia;
e) obiectivele refacerii mediului geologic şi intervalul de timp necesar pentru atingerea acestora;
f) raportul cost/beneficiu al metodologiilor de refacere a mediului geologic;
g) destinaţia terenului după refacerea mediului geologic şi posibilitatea utilizării acestuia, având în vedere
potenţialul de dezvoltare al zonei sau folosinţa terenului preconizată pentru viitor.
ART. 10
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide asupra opţiunii aplicării conceptului de atenuare
naturală a poluării solului şi subsolului.
ART. 11
Operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să execute măsurile cuprinse în proiectul pentru
curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică la încheierea activităţii şi/sau la schimbarea destinaţiei
terenului.
ART. 19
(1) Poluatorul are obligaţia de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor
contaminate şi a ecosistemelor terestre, ce fac obiectul unui studiu de fezabilitate şi al unui proiect tehnic,
elaborate după realizarea investigării şi evaluării poluării solului şi subsolului.
(2) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole de stat aflate în
funcţiune, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeşte că
poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor
contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din surse proprii ale acestor unităţi.
(3) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole de stat aflate în
procedură de faliment, închise sau abandonate, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a
acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a
mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul
autorităţii publice centrale în a cărei subordonare/coordonare se află operatorii economici cu capital integral de
stat din domeniul agricol sau industrial, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre
finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.
(4) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole de stat aflate în
conservare, în cazul reînceperii activităţii, costurile de refacere a mediului geologic se suportă din surse proprii
ale acestor unităţi.
(5) Pentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului aflate în administrarea instituţiilor
publice, cu excepţia situaţiilor de vecinătate prevăzute la alin. (6) şi (7), costurile măsurilor de refacere a
mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din veniturile proprii ale acestora
şi/sau de la bugetul de stat, în funcţie de modul de finanţare, prin bugetul autorităţii publice centrale în
subordinea/coordonarea căreia funcţionează acestea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte
aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.
(6) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole private care au
fost privatizate cu obligaţii de mediu, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora,
pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului
geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale deţinătorului
unităţilor industriale sau agricole, conform principiului "poluatorul plăteşte".
(7) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole private care au
fost privatizate fără obligaţii de mediu, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a
acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a
mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale
deţinătorului unităţilor industriale sau agricole care a produs poluarea, conform principiului "poluatorul plăteşte",
sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de
implementare a acestor fonduri.
(8) Costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre
includ şi costurile monitorizării prevăzute la art. 17 alin. (1), care se suportă de administratorul terenului.
ART. 22
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către comisarii Gărzii Naţionale de Mediu.

ORDIN Nr. 83 din 2 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului
acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea porcinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a Programului
acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea bovinelor
ART. 2
Principii, funcţii şi obiective generale
(1) Prezentele norme metodologice stabilesc activităţile, atribuţiile, responsabilităţile, regulile şi documentele
referitoare la implementarea şi operarea SNIIA pe întreg teritoriul României, astfel cum prevede legislaţia
naţională în vigoare, prin înregistrarea exploataţiilor, identificarea individuală a fiecărui animal şi înregistrarea
fiecărei mişcări a acestuia, în vederea stabilirii trasabilităţii.
(2) Toate persoanele fizice sau juridice implicate în activităţile SNIIA garantează confidenţialitatea tuturor
datelor colectate, în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.
(3) Toate animalele din România sunt identificate utilizându-se o crotalie cu număr unic individual pentru
animalele din specia porcine crescute în exploataţiile nonprofesionale şi cu două crotalii, cu acelaşi cod unic de
identificare, pentru animalele din specia bovine, ovine şi caprine, în conformitate cu specificaţiile tehnice
prevăzute în anexa nr. 8.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), ovinele şi caprinele care până la vârsta de 12 luni părăsesc
exploataţia în care s-au născut cu destinaţia directă către un abator de pe teritoriul României pot fi identificate cu
o crotalie cu număr unic individual, în conformitate cu specificaţiile tehnice prevăzute în anexa nr. 8.
(5) Animalele sunt identificate astfel:
a) animalele din speciile bovine, prin crotaliere, în termen de până la 20 de zile de la fătare;
b) animalele din specia ovine şi caprine, prin crotaliere, în termen de până la 9 luni de la fătare.
c) animalele din specia porcine, prin crotaliere, în termen de până la 60 de zile de la fătare.
(6) Animalele prevăzute la alin. (5) sunt identificate, în orice caz, înaintea mutării acestora în afara exploataţiei
de origine.
(7) În vederea realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1) - (5):
a) fiecare exploataţie este înregistrată în RNE;
b) fiecărui proprietar de exploataţie i se eliberează o carte de exploataţie;
c) animalele sunt identificate şi înregistrate în SNIIA;
d) animalelor din specia bovine li se eliberează un paşaport;
e) fiecare mişcare a animalelor se desfăşoară numai cu documentaţia corespunzătoare şi este înregistrată în
SNIIA.
(8) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare
ANSVSA, are sarcina de a controla şi supraveghea SNIIA.
ART. 3
Înregistrarea exploataţiilor
(1) Fiecare exploataţie din România trebuie înregistrată în RNE, prin atribuirea unui cod alfanumeric unic şi
permanent, generat de SNIIA, prin grija operatorului acestuia, de către:
a) medicul veterinar de liberă practică împuternicit, numai pentru exploataţiile nonprofesionale;
b) Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare DSVSA, numai pentru
unităţi.

(2) Toate exploataţiile din România trebuie să aibă câte o carte de exploataţie, care conţine cel puţin
informaţiile prevăzute în anexa nr. 2, emisă de către operatorul SNIIA şi distribuită proprietarului exploataţiei
prin grija medicului veterinar de liberă practică împuternicit, sub coordonarea DSVSA.
ART. 5
Obligaţii privind regimul exploataţiilor
 (1) În cazul constituirii unei noi exploataţii sau al intrării unui animal într-o exploataţie care nu a avut animale
în ultimii 3 ani, proprietarul acesteia este obligat să notifice medicului veterinar de liberă practică împuternicit
sau DSVSA, după caz, cu 7 zile înainte de producerea evenimentului, intenţia respectivă, în vederea înregistrării
exploataţiei în RNE, furnizând acestuia datele de identificare menţionate în formularul de identificare, al cărui
model este prevăzut în anexa nr. 3.
(2) Fiecare proprietar de exploataţie este obligat să colaboreze cu medicul veterinar de liberă practică
împuternicit sau cu medicul veterinar oficial, după caz, în vederea înregistrării exploataţiei şi desfăşurării altor
activităţi prevăzute în prezentele norme metodologice
ART. 6
Obligaţii privind identificarea şi mişcarea animalelor
(1) Fiecare proprietar de exploataţie are obligaţia de a colabora cu medicul veterinar de liberă practică
împuternicit, în vederea identificării şi înregistrării animalelor din exploataţia sa.
(2) Proprietarul sau administratorul exploataţiei trebuie să permită accesul în exploataţie doar animalelor
identificate conform legislaţiei în vigoare şi doar celor care sunt însoţite de formularele de mişcare, iar în cazul
bovinelor, şi de paşaport.
(3) În termen de 7 zile de la achiziţionarea sau încredinţarea oricăror animale din speciile care fac obiectul
prezentelor norme metodologice, proprietarul exploataţiei sau deţinătorul de animale notifică prezenţa
respectivelor animale în exploataţie medicului veterinar de liberă practică împuternicit.
(4) Fiecare proprietar de exploataţie, proprietar de animale sau deţinătorul acestora are obligaţia de a notifica
medicului veterinar de liberă practică împuternicit orice intenţie de mişcare a animalelor; în acest scop solicită
acestuia eliberarea formularului de mişcare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4.
(5) Pentru animalele din specia bovine, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la alin. (1) - (4), noul proprietar
şi/sau deţinător de animale au/are obligaţia de a solicita înregistrarea mişcării şi în paşaportul bovinei, în cazul în
care această mişcare are ca rezultat schimbarea proprietarului sau a exploataţiei.
(6) Numai animalele înscrise în formularul de mişcare pot fi mutate dintr-o exploataţie în alta, inclusiv cele
având drept destinaţie un abator, în vederea tăierii.
ART. 9
Obligaţii privind identificarea şi înregistrarea exploataţiilor
(1) Medicul veterinar de liberă practică împuternicit verifică şi actualizează permanent datele cu privire la
exploataţiile şi animalele aflate în circumscripţia sanitar-veterinară de asistenţă în cadrul căreia îşi desfăşoară
activitatea.
(2) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1), prin vizitarea fiecărei exploataţii medicul veterinar
de liberă practică împuternicit efectuează următoarele activităţi:
a) răspunde solicitării de înregistrare doar a exploataţiilor nonprofesionale, în maximum 7 zile de la primirea
acesteia, şi completează toate rubricile destinate identificării acestora, conform formularului de identificare;
b) actualizează datele aparţinând exploataţiilor din RNE cu privire la: schimbarea proprietarului, modificarea
domiciliului proprietarului, schimbarea numelui proprietarului, divizarea exploataţiilor nonprofesionale în urma
partajului efectuat în condiţiile legii, pe baza cererii proprietarului şi a documentelor justificative; copiile
documentelor în baza cărora s-a făcut schimbarea datelor în SNIIA sunt păstrate la medicul veterinar de liberă
practică împuternicit şi de DSVSA cel puţin 3 ani; modificarea datelor în SNIIA este efectuată în maximum 72
de ore de la prezentarea de către proprietar a cererii şi a documentelor justificative.
(3) Medicul veterinar de liberă practică împuternicit distribuie cărţile de exploataţie şi paşapoartele animalelor
din specia bovine în termen de maximum 7 zile de la primirea lor, prin înmânare către proprietarul exploataţiei,
efectuând totodată un scurt instructaj privind funcţiile cărţii şi ale paşaportului, precum şi obligaţiile ce revin
deţinătorului acestora.
(4) În cazul închiderii definitive a unei exploataţii, medicul veterinar de liberă practică împuternicit preia
cartea exploataţiei respective şi o trimite în termen de maximum o lună către DSVSA.
(5) În cazul înfiinţării unei exploataţii noi, medicul veterinar de liberă practică împuternicit completează
formularul de identificare, iar la primirea cărţii de exploataţie de la operatorul SNIIA o înmânează, pe bază de
semnătură, proprietarului exploataţiei.
ART. 10
Obligaţiile privind identificarea şi înregistrarea animalelor
 (1) Medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi sunt responsabili cu efectuarea identificării animalelor,
prin aplicarea crotaliilor, a altor mărci de identificare, precum şi a mijloacelor electronice, şi cu înregistrarea în
SNIIA a animalelor.
(2) Medicul veterinar de liberă practică împuternicit are următoarele obligaţii:
a) în termen de maximum 7 zile de la notificarea proprietarului, să identifice animalele, înregistrând totodată şi
proprietarul acestora;
b) să completeze rubricile destinate identificării animalelor, prin înscrierea codului crotaliei, precum şi a
informaţiilor solicitate în formularul de identificare;
c) să introducă în SNIIA, în maximum 72 de ore de la aplicarea mijlocului de identificare, datele cu privire la
exploataţiile şi animalele identificate, pe echipamentele de calcul şi de comunicaţii puse la dispoziţie de către
operatorul SNIIA;
d) să păstreze exemplarul roşu al formularului de identificare, să înmâneze exemplarul verde al acestuia
proprietarului exploataţiei şi să expedieze în original exemplarul albastru al formularului de identificare către
DSVSA, în prima decadă a lunii următoare;
ART. 20
Obligaţiile privind identificarea şi înregistrarea exploataţiilor
(1) DSVSA, prin medicul veterinar oficial, este răspunzătoare pentru activitatea de înregistrare şi actualizare a
datelor privind exploataţiile comerciale, conform procedurilor prevăzute la art. 5.
(5) DSVSA completează datele de identificare ale exploataţiilor cu coordonatele geografice ale acestora, prin
utilizarea aparatelor privind Sistemul de Poziţionare Globală, în momentul înregistrării în RNE, pentru
exploataţiile comerciale, şi în termen de maximum 2 săptămâni de la înregistrarea în RNE către medicul
veterinar de liberă practică împuternicit, pentru exploataţiile nonprofesionale.
(6) DSVSA completează datele de identificare ale exploataţiilor deja înregistrate în RNE cu coordonatele
geografice ale acestora, prin utilizarea aparatelor privind Sistemul de Poziţionare Globală, în termen de 30 de zile
de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, pentru exploataţiile comerciale, şi în termen de un an
de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, pentru exploataţiile nonprofesionale.
Monitorizarea identificării şi înregistrării animalelor şi a exploataţiilor
(1) ANSVSA elaborează un plan anual de monitorizare a implementării activităţilor privind identificarea şi
înregistrarea animalelor şi a exploataţiilor.
(2) ANSVSA, prin DSVSA, implementează anual planul de control pentru minimum 10% din exploataţii, în
vederea verificării tuturor aspectelor prevăzute în prezentele norme metodologice.
ANEXA 1
la normele metodologice

INFORMAŢII MINIME
conţinute de registrul exploataţiei

Registrul exploataţiei trebuie să cuprindă următoarele informaţii, actualizate la zi:

a) date referitoare la exploataţie:
1. codul de identificare a exploataţiei;
2. adresa exploataţiei;
3. numele şi adresa deţinătorului;
b) date referitoare la animalele din exploataţie:
1. codul de identificare a animalului;
2. data naşterii;
3. data identificării;
4. sexul;
5. rasa şi genotipul, dacă se cunosc;
6. ziua, luna şi anul în care animalul a decedat în exploataţie;
7. informaţii despre orice înlocuire a crotaliilor sau a dispozitivelor electronice;
c) date referitoare la animalele nou-intrate în exploataţie:
1. codul de identificare a animalului;
2. codul de identificare a exploataţiei de la care animalele au fost transferate;
3. data intrării;
 4. seria şi numărul formularului de mişcare;
d) date referitoare la animalele care părăsesc exploataţia:
1. codul de identificare a exploataţiei sau a abatorului de destinaţie;
2. data plecării;
3. seria şi numărul formularului de mişcare;
4. numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, inclusiv remorca;
e) date referitoare la controlul autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente:
1. în cazul exploataţiilor nonprofesionale, reprezentantul DSVSA parafează, ştampilează şi semnează pe verso
fiecare formular existent în registrul exploataţiei la data efectuării controlului, consemnând de asemenea şi data
efectuării acestuia;
2. în cazul exploataţiilor comerciale, registrul exploataţiei prevede şi o rubrică unde reprezentantul DSVSA
consemnează data efectuării controlului şi aplică parafa, ştampila şi semnătura.
ANEXA 3
la normele metodologice

FORMULAR DE IDENTIFICARE*)
- model -

Formularul de identificare - formularul 1 - este emis în 3 exemplare pe hârtie autocopiativă, în carnete de câte
50 de formulare, fiecare carnet având 150 de file, astfel:
1. exemplarul 1 - albastru - este destinat DSVSA;
2. exemplarul 2 - roşu - este destinat medicului veterinar de liberă practică împuternicit;
3. exemplarul 3 - verde - este destinat proprietarului exploataţiei şi reprezintă o componentă a registrului
exploataţiei.

------------
*) Formularul de identificare este reprodus în facsimil.

_________________ ___
|Guvernul României| |1|
| ANSVSA | |___| Seria X 0.000.001
|_________________| Formular de identificare
___
| A | DATE DE IDENTIFICARE A EXPLOATAŢIEI
|___|__________________________________________________________________________
| | ||
| Judeţ __________ CSV __________ Cod exploataţie RO |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |
| Adresa exploataţiei: |
| | | |
| Localitatea __________, SIRUTA |_|_|_|_|_|_|, str. _____________ nr. ___ |
|______________________________________________________________________________|
___
| B | PROPRIETARUL EXPLOATAŢIEI
|___|__________________________________________________________________________
| 1 | Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |
| |__________________________________________________________________________|
| | | ||
| | Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||
|___|__________________________________________________________________________|
___
| C | ALŢI PROPRIETARI DE ANIMALE DIN EXPLOATAŢIE
|___|__________________________________________________________________________
| 2 | Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |
| |__________________________________________________________________________|
| | | ||
| | Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||
|___|__________________________________________________________________________|
| 3 | Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |
| |__________________________________________________________________________|
| | | ||
| | Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||
|___|__________________________________________________________________________|
___
| D | ÎNGRIJITORUL ANIMALELOR (DEŢINĂTOR)
|___|__________________________________________________________________________
| Domiciliul: Judeţ _________, Localitate _________, str. ________ nr. ___ |
| | ||
| Nume ___________ Prenume ____________ CNP/CUI |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_||
|______________________________________________________________________________|
___
| E | OVINE, CAPRINE, SUINE (porci), BOVINE, BUBALINE (bivoli)
|___|__________________________________________________________________________
|N |Specie|Rasă|S| Zi/Lună/an | Nr. crotalie |Proprie- |
|r.| | |e| naştere | |tar |
| | | |x| | | |
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 1| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 2| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 3| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 4| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 5| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 6| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 7| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 8| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
| 9| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
|10| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
|11| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
|12| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
|13| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
|14| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
| | | || | |_ _ _|
| | | | || | | | | || | |||1||2||3||
|15| | | ||_|_|/|_|_|/|_|_||RO|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|||_||_||_||
|__|______|____|_|_________________|_________________________________|_________|
______________________________________________________________________________
| Cod ANARZ, crotalia mamei sau crotalia din import, după caz (precizându-se |
| numărul din tabel al animalului) |
|______________________________________________________________________________|
|____________|____________|____________|____________|____________|_____________|
|____________|____________|____________|____________|____________|_____________|
______________________________________________________________________________
| F | DECLARAŢII: Subsemnatul, proprietar al exploataţiei, declar pe propria |
|___| răspundere, următoarele: |
| - identificarea şi crotalierea ovinelor, caprinelor, suinelor, bovinelor şi |
| bubalinelor s-a efectuat GRATUIT; |
| - Am primit şi mă oblig să păstrez exemplarul (verde) din prezentul formular |
| şi anexele sale, cunoscând faptul că acestea sunt componente ale Registrului |
| de Exploataţie. |
|______________________________________________________________________________|
__________________
Am identificat, medic: nume __________ prenume ________ | Semnătură |
| || || | | proprietar |
Data |_|_|/|_|_|/|_|_|_|_| | exploataţie |
(zi) (lună) (an) |__________________|
Semnătură __________, Parafă ________
______________________________________________________________________________
| Subsemnaţii, atestăm veridicitatea şi realitatea celor consemnate în |
| prezentul document şi în cele |___| anexe, sub sancţiunea legii penale. |
| Informaţiile cuprinse în acest formular NU POT fi folosite pentru impozite şi|
| taxe de orice fel. |
| Informaţiile cuprinse în acest formular POT fi folosite pentru acordarea de |
| subvenţii şi/sau despăgubiri. |
|______________________________________________________________________________|

ORDIN Nr. 85 din 6 octombrie 2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind sistemul de
identificare şi înregistrare a suinelor
ART. 3
(1) Sistemul de identificare şi înregistrare a suinelor cuprinde următoarele elemente:
a) marcă;
b) registru, care trebuie ţinut la zi pentru fiecare exploataţie;
c) formular de mişcare;
d) bază de date informatizată.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitar-veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti au acces la informaţiile structurate sau
nestructurate în baza de date prevăzută în prezenta normă sanitară veterinară.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile necesare pentru a
asigura accesul la aceste date al părţilor interesate, cu condiţia să se respecte protejarea datelor şi cerinţele de
confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare.

ANEXA 2
la norma sanitară veterinară

SECŢIUNEA A
Registrul de exploataţie

Registrul de exploataţie trebuie să cuprindă următoarele informaţii, actualizate zilnic:

a) date referitoare la exploataţie:
(i) codul de identificare al exploataţiei;
(ii) codul de marcare al animalelor;
(iii) adresa exploataţiei;
(iv) numele şi adresa deţinătorului suinelor;
(v) coordonatele geografice ale exploataţiei;
b) date referitoare la animalele nou-intrate în exploataţie:
(i) numărul de animale;
(ii) codul de identificare al animalului/animalelor;
(iii) codul de identificare al exploataţiei de la care animalele au fost transferate;
(iv) data intrării suinelor;
(v) numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, inclusiv al remorcii;
c) date referitoare la animalele care părăsesc exploataţia:
(i) numărul de animale;
(ii) codul de identificare al animalelor;
(iii) codul de identificare al exploataţiei sau al abatorului de destinaţie;
(iv) data plecării suinelor;
(v) numărul de înmatriculare al mijlocului de transport, inclusiv al remorcii.

SECŢIUNEA B
Modelul registrului de exploataţie*)

*) Unitatea va avea obligaţia ca la controlul efectuat de autoritatea competentă să poată oferi informaţii
complete despre toate animalele existente sau ieşite din exploataţie, de la data naşterii până la ieşirea din
exploataţie.

REGISTRU DE EXPLOATAŢIE
al Exploataţiei: RO ............, cu adresa: ........................... .
 Denumirea/Numele, prenumele: .............................................
C.U.I./C.N.P.: ...........................................................
Coordonate geografice: Lat. ................... Long. ....................
Cod de marcare al animalelor: ............................................

Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:

A - Data intrării
B - Cod exploataţie de provenienţă, ţara de origine (în cazul importului)
C - Cod identificare animal/animale
D - Număr capete
E - Naşteri (număr capete)
F - Data ieşirii
G - Cod exploataţie/abator de destinaţie
H - Morţi (număr capete)
___________________
| INTRĂRI | IEŞIRI |
_________________|_________|_________|________________________________________
|Nr. |Data|Efectiv|A|B|C|D|E|F|G|C|D|H|Serie şi |Serie şi|Nr. mijloc |Efectiv|
|crt.| |iniţial| | | | | | | | | | |număr |număr |transport/ |final |
| | |(număr | | | | | | | | | | |certificat|formular|Nr. autoriz.|(număr |
| | |capete)| | | | | | | | | | |de |de |sanitare |capete)|
| | | | | | | | | | | | | |sănătate |mişcare |veterinare | |
|____|____|_______|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|__________|________|____________|_______|
| | | ||||||||||| | | | |
|____|____|_______|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|__________|________|____________|_______|

ANEXA 4
la norma sanitară veterinară

BAZĂ DE DATE INFORMATIZATĂ

Baza de date informatizată trebuie să conţină cel puţin următoarele date pentru fiecare exploataţie:
a) codul de identificare al exploataţiei;
b) adresa exploataţiei;
c) numele şi adresa deţinătorului suinei/suinelor;
d) coordonatele geografice sau indicaţii geografice echivalente privind exploataţia;
e) specia de animale;
f) codurile de identificare/marcare ale suinelor;
g) rezultatul inventarului de suine şi data când s-a făcut acest inventar;
h) un câmp de date rezervat autorităţii sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente, în care se
pot introduce informaţii despre sănătatea animalelor, referitoare la:
1. restricţii asupra mişcărilor;
2. statusul de sănătate al exploataţiei şi al zonei circumscrise acesteia; sau
3. alte informaţii relevante în cadrul programelor comunitare sau naţionale;
i) un câmp de date care să permită înregistrarea informaţiilor referitoare la orice mişcare a animalelor şi care
trebuie să cuprindă:
1. numărul suinelor deplasate;
2. codul de identificare/marcare al suinelor;
3. numărul de lot al suinelor;
4. codul de identificare al exploataţiei de plecare;
5. data plecării suinelor;
6. codul de identificare al exploataţiei de destinaţie;
7. data sosirii suinelor;
 8. data morţii, pierderii sau tăierii - în cazul suinelor identificate conform art. 4 alin. (2) din norma sanitară
veterinară.

ORDIN Nr. 1472 din 18 noiembrie 2008 privind aprobarea formularului-tip al procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului
şi al regimului substanţelor şi preparatelor periculoase
ART. 1
Se aprobă formularul-tip al procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor pentru
nerespectarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi al regimului substanţelor şi preparatelor periculoase,
prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Garda Naţională de Mediu va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

ORDIN Nr. 1552/743 din 3 decembrie 2008 pentru aprobarea listei localităţilor pe judeţe unde există surse
de nitraţi din activităţi agricole
ART. 1
Se aprobă lista localităţilor pe judeţe unde există surse de nitraţi din activităţi agricole, prevăzută în anexa care
face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
În termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012,
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA
Bucureşti, împreună cu Administraţia Naţională "Apele Române", va revizui zonele vulnerabile la poluarea cu
nitraţi din surse agricole, la nivel de cadastru agricol, şi va întocmi hărţile cu aceste zone.

HOTĂRÂRE Nr. 112 din 18 februarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu
Act de bază Hotărârea Guvernului nr. 112/2009
Acte modificatoare Hotărârea Guvernului nr. 1249/2009, Hotărârea Guvernului nr. 1432/2009
ART. 1
(1) Garda Naţională de Mediu, denumită în continuare GNM, este instituţie publică şi funcţionează ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, în
subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2) GNM este un corp specializat de inspecţie şi control, iar comisarii sunt funcţionari publici cu statut specific
care pot lua măsuri de sancţionare, de suspendare/sistare a activităţii ca urmare a poluării şi deteriorării mediului
sau pentru nerespectarea condiţiilor impuse prin actele de reglementare şi a măsurilor stabilite în notele de
constatare şi în rapoartele de inspecţie şi control.
(3) Personalul GNM cu atribuţii de control este învestit cu autoritatea publică a statului, pe timpul şi în
legătură cu îndeplinirea atribuţiilor, precum şi a obligaţiilor de serviciu.
ART. 2
(1) GNM este responsabilă de asigurarea controlului implementării profesioniste, uniforme şi integrate a
politicii Guvernului de aplicare a legislaţiei naţionale armonizate cu cea comunitară în domeniul protecţiei
mediului.
(2) GNM are atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării
încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, inclusiv a nerespectării reglementărilor prevăzute în
legile specifice domeniului controlului poluării industriale şi managementului riscului, substanţelor şi
preparatelor periculoase, biodiversităţii şi ariilor naturale protejate, fondului de mediu şi altor domenii prevăzute
de legislaţia specifică în vigoare.
ART. 3
(1) GNM îndeplineşte un rol activ pentru asigurarea securităţii mediului prin acţiuni de prevenire a riscurilor şi
limitarea ameninţărilor de ordin ecologic, respectiv poluarea resurselor de apă, a aerului, diminuarea fertilităţii
solului, poluarea transfrontalieră şi altele.
(2) Pentru identificarea ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii ecologice, GNM dezvoltă cooperarea
transfrontalieră la toate nivelurile, în scopul adoptării măsurilor comune privind prevenirea şi diminuarea
impactului în cazul accidentelor majore şi al situaţiilor excepţionale, precum şi informarea şi atragerea publicului
în rezolvarea problemelor ce ţin de ameninţările securităţii ecologice.
 (3) GNM participă împreună cu celelalte autorităţi ale statului, după caz, la educarea populaţiei pentru o
protecţie activă şi responsabilă a mediului, desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a cetăţenilor,
editează publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei mediului.
(4) GNM sprijină asociaţiile/organizaţiile de protecţie a mediului în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a
centrelor de consultanţă, informare şi educare a cetăţenilor.
ART. 4
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, GNM cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu
instituţiile publice, cu reprezentanţi ai societăţii civile, cu persoane juridice şi fizice, în limitele legii, şi îşi
desfăşoară activitatea în mod independent sau în colaborare şi cooperare cu acestea, pe baza protocoalelor
încheiate.
(2) GNM cooperează cu instituţii cu atribuţii similare din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care
România este parte, a protocoalelor încheiate sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organisme internaţionale
de drept public şi privat din cadrul Uniunii Europene în cauzele de interes comun sau în ceea ce priveşte
derularea proiectelor/programelor internaţionale.
ART. 10

(1) Comisariatul General al GNM are în subordine 8 comisariate regionale organizate ca direcţii generale,
instituţii cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include în total 41 de comisariate judeţene,
Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
(2) Comisariatele judeţene şi Comisariatul Municipiului Bucureşti sunt organizate ca servicii în cadrul
comisariatelor regionale de care aparţin, iar Comisariatul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" este organizat ca
serviciu în cadrul Comisariatului Regional Galaţi.
ART. 12
(1) Comisarii din cadrul comisariatelor judeţene, al Comisariatului Municipiului Bucureşti şi al Comisariatului
Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" au atribuţii de inspecţie şi control, precum şi de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor în domeniul de activitate, pe teritoriul judeţului în care funcţionează, al municipiului Bucureşti,
respectiv pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
ART. 14
(1) GNM are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează, promovează şi reactualizează periodic, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, după caz, reglementări, ghiduri şi norme tehnice privind activitatea de control şi inspecţie;
c) constată faptele ce constituie contravenţii şi aplică sancţiunile în domeniul protecţiei mediului, sesizează
organele de urmărire penală competente şi colaborează cu acestea la constatarea faptelor care, potrivit legislaţiei
de mediu, constituie infracţiuni;
e) controlează respectarea cerinţelor legale în emiterea actelor de reglementare, avize, acorduri, autorizaţii de
mediu/autorizaţii integrate de mediu, şi are acces la întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora, la
solicitarea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
f) propune organului emitent suspendarea şi/sau anularea acordului / avizului/ autorizaţiei/ autorizaţiei
integrate de mediu, după caz, emis/emisă cu nerespectarea prevederilor legale;
i) coordonează Corpul Voluntarilor de Mediu şi elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale
administraţiei publice, proceduri privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii
de protecţie a mediului;
j) dezvoltă reţeaua de voluntari de mediu;
k) verifică sesizările cu privire la încălcarea actelor normative în domeniu;
l) controlează aplicarea reglementărilor privind comercializarea şi/sau utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a
produselor de protecţie a plantelor, pentru evitarea poluării mediului de către acestea;
n) controlează investiţiile care necesită aviz/acord de mediu în toate fazele de execuţie, având acces la întreaga
documentaţie care a stat la baza emiterii avizului/acordului de mediu, monitorizându-le până la definitivarea
acestora, inclusiv lucrările cu impact asupra zonelor de habitat natural, de conservare a ecosistemelor, a florei,
faunei sălbatice şi acvaculturii;
o) controlează respectarea prevederilor legale privind gestionarea, depozitarea şi valorificarea deşeurilor
provenite în urma activităţii de creştere şi îngrăşare a animalelor şi păsărilor, de prelucrare şi industrializare a
produselor animaliere şi cerealiere, precum şi activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animalieră;
p) controlează măsurile luate de operatorii economici privind prevenirea poluărilor accidentale;
 q) constată prejudiciul asupra mediului, eventualele ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu şi identifică
operatorul responsabil;
r) solicită date şi documente persoanelor angajate în unitatea controlată, care prin natura atribuţiilor au
tangenţă cu obiectul controlului, din care să rezulte modul de respectare a normelor legale în vigoare;
s) stabileşte măsuri şi termene, în conformitate cu dispoziţiile legale, obligatorii pentru unităţile controlate, în
vederea înlăturării deficienţelor constatate, şi urmăreşte modul în care aceste măsuri şi termene au fost
îndeplinite sau respectate;
t) propune/participă la elaborarea de proiecte de acte normative în domeniul protecţiei mediului;
u) răspunde la solicitarea expresă de instruire a personalului de specialitate al administraţiei publice centrale şi
locale în domeniul său de competenţă, colaborează cu instituţiile de specialitate în activităţile de pregătire a
specialiştilor în domeniul protecţiei mediului;
v) participă la schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente, naţionale şi internaţionale,
privind produsele, substanţele, tehnologiile care reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea cetăţenilor şi a
mediului;
x) efectuează controale tematice dispuse de conducerea GNM;
y) organizează acţiuni de promovare către populaţie a legislaţiei de mediu din domeniul său de activitate;
z) îndeplineşte orice alte atribuţii de inspecţie şi control prevăzute de lege şi aplică măsurile corespunzătoare.
(2) GNM are următoarele atribuţii specifice:
A. În domeniul controlului poluării:
a) controlează activităţile cu impact asupra mediului şi aplică, după caz, sancţiuni contravenţionale persoanelor
fizice sau juridice care le desfăşoară;
b) controlează modul în care sunt respectate prevederile actelor de reglementare privind protecţia mediului şi
verifică măsurile stabilite prin programele de conformare sau planurile de acţiuni pentru activităţile economico-
sociale;
d) participă la stabilirea cauzelor poluării asupra factorilor de mediu şi aplică sancţiunile prevăzute de lege,
inclusiv încetarea şi/sau suspendarea unor activităţi pe perioade determinate de timp în cazul în care este pusă în
pericol sănătatea populaţiei sau în cazul în care se constată depăşirea concentraţiilor poluanţilor peste limitele
admise de legislaţia în vigoare;
g) controlează pe întreg teritoriul ţării respectarea de către persoanele juridice sau fizice a legilor şi
reglementărilor în vigoare din domeniul gospodăririi calitative şi cantitative a apelor;
h) controlează modul în care lucrările construite sau în curs de execuţie pe ape sau având legătură cu apele
sunt realizate, exploatate şi întreţinute, în conformitate cu prevederile avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a
apelor şi ale celorlalte reglementări din domeniul apelor;
j) controlează operatorii economici sau persoanele fizice în ceea ce priveşte folosirea, transportul, manipularea
sau depozitarea de materiale ori de substanţe de orice fel, antrenabile în apele de suprafaţă sau subterane;
l) controlează modul de funcţionare a staţiilor de epurare şi respectarea condiţiilor de calitate a apelor uzate
evacuate în emisari, potrivit reglementărilor în vigoare;
m) dispune, în condiţiile prevăzute de lege, încetarea activităţii unităţilor sau instalaţiilor, în caz de poluare a
factorilor de mediu şi/sau în cazul producerii de disconfort populaţiei.
ART. 17
(1) Comisarii GNM, în exercitarea atribuţiilor proprii, încheie acte de control operativ şi inopinat, constată
prin proces-verbal contravenţiile săvârşite şi aplică sancţiunile legale.

HOTĂRÂRE Nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private
asupra mediului
ART. 1
Prevederile prezentei hotărâri se aplică evaluării impactului asupra mediului a acelor proiecte publice şi
private care pot avea efecte semnificative asupra mediului.
ART. 3
(1) Autorităţile competente pentru aplicarea prevederilor prezentei hotărâri sunt, după caz, autorităţile publice
care emit, potrivit competenţelor legale, aprobări de dezvoltare, precum şi autorităţile publice pentru protecţia
mediului, respectiv autoritatea publică centrală, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, cele teritoriale
pentru protecţia mediului şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".
ART. 5
 (1) Proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului datorită, printre altele, naturii, dimensiunii
sau localizării lor fac obiectul unei solicitări de aprobare de dezvoltare şi unei evaluări a impactului lor asupra
mediului înaintea emiterii acestei aprobări. Aceste proiecte sunt prevăzute la art. 9 alin. (1) şi (2).
(2) Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează, în mod corespunzător şi pentru
fiecare caz, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, efectele directe şi indirecte ale unui proiect asupra
următorilor factori:
a) fiinţe umane, faună şi floră;
b) sol, apă, aer, climă şi peisaj;
c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
d) interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a), b) şi c).
(3) Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele care fac obiectul legislaţiei privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării include cerinţele legislaţiei respective.
ART. 6
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului se realizează în etape, după cum urmează:
a) etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;
b) etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului;
c) etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) este precedată de o evaluare iniţială a proiectului realizată de către
autorităţile publice pentru protecţia mediului în care este identificată localizarea proiectului în raport cu ariile
naturale protejate de interes comunitar.
ART. 7
(1) Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este condusă de către autorităţile publice centrale sau
teritoriale pentru protecţia mediului, cu participarea autorităţilor publice centrale sau locale, după caz, care au
atribuţii şi răspunderi specifice în domeniul protecţiei mediului.
(2) Participarea autorităţilor prevăzute la alin. (1) se realizează în cadrul unei comisii de analiză tehnică,
constituită la nivel central prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, la
nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, prin ordin emis de prefect, potrivit prevederilor Legii nr.
340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, iar la nivelul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării", prin ordin emis de prefectul judeţului Tulcea.
(3) Autorităţile prevăzute la alin. (1) exprimă puncte de vedere în cadrul comisiei de analiză tehnică cu privire
la solicitarea acordului de mediu şi a aprobării de dezvoltare, precum şi asupra informaţiilor prezentate de
titularul proiectului în cadrul evaluării impactului asupra mediului.
(4) În scopul aplicării prevederilor prezentei hotărâri, autorităţile publice pentru protecţia mediului asigură
transmiterea informaţiilor relevante celorlalte autorităţi prevăzute la alin. (1) şi organizarea şedinţelor comisiei de
analiză tehnică.
ART. 9
Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 se supun evaluării impactului asupra mediului
ANEXA 1 LISTA proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului
17. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor de curte sau a porcinelor
având cel puţin:
a) 85.000 de locuri pentru creşterea păsărilor de carne, respectiv 60.000 de locuri
pentru păsări ouătoare;
b) 3.000 de locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg; sau
c) 900 de locuri pentru scroafe.

Autoritatea publică pentru protecţia mediului decide, pe baza unei examinări de la caz la caz, cu luarea în
considerare a informaţiilor furnizate de către titular, dacă proiectele prevăzute în anexa nr. 2 se supun
evaluării impactului asupra mediului.
ANEXA 2 LISTA proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării
impactului asupra mediului
1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură:
a) proiecte pentru restructurarea exploataţiilor agricole;
b) proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafeţelor parţial
antropizate în scop agricol intensiv;
 c) proiecte de gospodărire a apelor pentru agricultură, inclusiv proiecte de
irigaţii şi desecări;
d) împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră sau
defrişare în scopul schimbării destinaţiei terenului;
e) instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, altele decât cele
incluse în anexa nr. 1;
În cadrul examinării prevăzute la alin. (2) se utilizează criteriile prevăzute în anexa nr. 3
ANEXA 3 CRITERII DE SELECŢIE pentru stabilirea necesităţii efectuării evaluării impactului
asupra mediului
1. Caracteristicile proiectelor
La identificarea caracteristicilor proiectelor se iau în considerare următoarele
aspecte:
a) mărimea proiectului;
b) cumularea cu alte proiecte;
c) utilizarea resurselor naturale;
d) producţia de deşeuri;
e) emisiile poluante, inclusiv zgomotul şi alte surse de disconfort;
f) riscul de accident, ţinându-se seama în special de substanţele şi de tehnologiile
utilizate.

2. Localizarea proiectelor
Se ia în considerare sensibilitatea mediului în zona geografică posibil a fi
afectată de proiect, avându-se în vedere în special:
2.1. utilizarea existentă a terenului;
2.2. relativa abundenţă a resurselor naturale din zonă, calitatea şi capacitatea
regenerativă a acestora;
2.3. capacitatea de absorbţie a mediului, cu atenţie deosebită pentru:
a) zonele umede;
b) zonele costiere;
c) zonele montane şi cele împădurite;
d) parcurile şi rezervaţiile naturale;
e) ariile clasificate sau zonele protejate prin legislaţia în vigoare, cum sunt: zone
de protecţie a faunei piscicole, bazine piscicole naturale şi bazine piscicole
amenajate etc.;
f) zonele de protecţie specială, mai ales cele desemnate prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi
completările ulterioare, zonele prevăzute prin Legea nr. 5/2000 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a -
zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor Legii
apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea
Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind
caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;
g) ariile în care standardele de calitate a mediului stabilite de legislaţie au fost
deja depăşite;
h) ariile dens populate;
i) peisajele cu semnificaţie istorică, culturală şi arheologică.

3. Caracteristicile impactului potenţial

Se iau în considerare efectele semnificative posibile ale proiectelor, în raport cu
criteriile stabilite la pct. 1 şi 2, cu accent deosebit pe:
a) extinderea impactului: aria geografică şi numărul persoanelor afectate;
b) natura transfrontieră a impactului;
c) mărimea şi complexitatea impactului;
 d) probabilitatea impactului;
e) durata, frecvenţa şi reversibilitatea impactului.
ART. 11
(1) Pentru proiectele supuse evaluării impactului asupra mediului, titularii acestora au obligaţia de a furniza
în cadrul raportului privind impactul asupra mediului, la solicitarea autorităţii publice pentru protecţia
mediului, informaţiile prevăzute în anexa nr. 4
ANEXA 4 INFORMAŢII solicitate titularului proiectului pentru proiectele supuse evaluării
impactului asupra mediului
1. Descrierea proiectului, incluzând:
a) descrierea caracteristicilor fizice ale întregului proiect şi a cerinţelor de
amenajare şi utilizare a terenului în timpul fazelor de construcţie şi
funcţionare;
b) descrierea principalelor caracteristici ale proceselor de producţie, de exemplu
natura şi cantitatea materialelor utilizate;
c) estimarea, pe tipuri şi cantităţi, a deşeurilor preconizate şi a emisiilor (poluare
în apă, aer şi sol, zgomot, vibraţii, lumină, căldură, radiaţii etc.) rezultate din
funcţionarea proiectului propus.
2. Rezumatul principalelor alternative studiate de titular şi indicarea
principalelor motive pentru alegerea finală, luând în considerare efectele
asupra mediului.
3. Descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de
proiectul propus, în special a populaţiei, faunei, florei, solului, apei, aerului,
factorilor climatici, bunurilor materiale, inclusiv patrimoniul arhitectural şi
arheologic, peisajul şi interconexiunile dintre factorii de mai sus.
4. Descrierea*1) efectelor semnificative posibile ale proiectului propus asupra
mediului, rezultând din:
a) existenţa proiectului;
b) utilizarea resurselor naturale;
c) emisiile de poluanţi, zgomot şi alte surse de disconfort şi eliminarea deşeurilor
şi descrierea de către titular a metodelor de prognoză utilizate în evaluarea
efectelor asupra mediului.
------------
*1) Această descriere trebuie să acopere efectele directe şi indirecte, secundare,
cumulative, pe termen scurt, mediu şi lung, permanente şi temporare, pozitive
şi negative ale proiectului asupra mediului.

5. Descrierea măsurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea şi, unde este

posibil, compensarea oricăror efecte semnificative adverse asupra mediului.
6. Un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor furnizate la punctele
precedente.
7. Indicarea dificultăţilor (deficienţe tehnice sau lipsă de know-how) întâmpinate
de titularul proiectului în prezentarea informaţiei solicitate.
ART. 12
(1) Pentru proiectele care necesită efectuarea evaluării impactului asupra mediului, anterior notificării
menţinerii solicitării aprobării de dezvoltare, autoritatea publică pentru protecţia mediului pregăteşte şi transmite
titularului de proiect un îndrumar referitor la aspectele care trebuie tratate în raportul privind impactul asupra
mediului şi la gradul de detaliere a acestora.
(2) În vederea elaborării îndrumarului prevăzut la alin. (1), autoritatea publică pentru protecţia mediului:
a) analizează memoriul de prezentare depus de titular;
b) consultă titularul proiectului, publicul interesat şi celelalte autorităţi publice implicate, prevăzute la art. 7
alin. (1).
(3) Îndrumarul se pune la dispoziţia publicului interesat, spre informare.
(4) Transmiterea de către autoritatea publică pentru protecţia mediului a îndrumarului nu exclude posibilitatea
solicitării ulterioare de informaţii suplimentare de la titularul proiectului.
 ART. 14
(1) Elaborarea raportului privind impactul asupra mediului se realizează cu respectarea îndrumarului prevăzut
la art. 12 alin. (1) de către persoane fizice sau juridice, care au acest drept, potrivit legii.
(2) Raportul privind impactul asupra mediului prevăzut la alin. (1), al cărui conţinut respectă prevederile art.
11 şi 13, se înaintează autorităţii publice pentru protecţia mediului.
(3) Raportul privind impactul asupra mediului este supus comentariilor publicului interesat, ale cărui
propuneri/recomandări sunt luate în considerare în etapa de analiză a calităţii acestuia.
(4) Autoritatea publică pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile participante în comisia de analiză
tehnică, analizează calitatea raportului privind impactul asupra mediului şi decide acceptarea sau refacerea
acestuia.
ART. 15
(1) Autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare aduc la cunoştinţa publicului, din timp şi
cel mai târziu imediat ce informaţia poate fi furnizată în mod rezonabil, prin anunţ public sau prin afişare pe
pagina de internet, următoarele aspecte:
a) orice solicitare de aprobare de dezvoltare;
b) datele de contact ale autorităţilor publice competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare, ale
autorităţilor de la care pot fi obţinute informaţii relevante, ale autorităţilor unde se pot înainta
propuneri/recomandări sau adresa întrebări, precum şi termenul pentru transmiterea acestora;
c) tipul deciziilor posibile sau, în cazul în care există, proiectul deciziei respective;
d) locul, orarul şi mijloacele prin care informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia publicului.
(2) Autorităţile publice pentru protecţia mediului aduc la cunoştinţa publicului, din timp şi cel mai târziu
imediat ce informaţia poate fi furnizată în mod rezonabil, prin anunţ public sau prin afişare pe pagina de internet,
următoarele aspecte:
a) orice solicitare de acord de mediu;
b) faptul că proiectul face obiectul evaluării impactului asupra mediului, indicând, după caz, şi că proiectul
intră sub incidenţa prevederilor art. 17;
c) datele de contact ale autorităţilor publice pentru protecţia mediului, ale autorităţilor de la care pot fi obţinute
informaţii relevante, ale autorităţilor unde se pot înainta comentarii sau adresa întrebări, precum şi termenul
pentru transmiterea acestora;
d) tipul deciziilor posibile sau, în cazul în care există, proiectul deciziei respective;
e) faptul că au fost obţinute şi sunt disponibile informaţiile prevăzute de art. 11 şi 13;
f) locul, orarul şi mijloacele prin care informaţiile relevante sunt puse la dispoziţia publicului;
g) modalităţile de participare a publicului, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2).
(3) Autorităţile publice pentru protecţia mediului şi autorităţile competente pentru emiterea aprobării de
dezvoltare pun la dispoziţia publicului interesat, într-un interval de timp rezonabil, următoarele:
a) orice informaţie obţinută în conformitate cu prevederile art. 11 şi 13;
b) rapoartele şi recomandările relevante transmise autorităţii publice centrale sau teritoriale pentru protecţia
mediului ori, după caz, autorităţii competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare la momentul informării
publicului interesat, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2);
c) alte informaţii decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), care sunt relevante pentru luarea deciziei privind
aprobarea de dezvoltare şi care devin disponibile după momentul informării publicului interesat în conformitate
cu prevederile alin. (1) şi (2), cu respectarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul
publicului la informaţia privind mediul.
ART. 16
(1) Publicul interesat are dreptul să participe efectiv şi din timp la procedura prevăzută de art. 4, să se
documenteze şi să transmită propuneri/recomandări autorităţilor publice competente, atunci când toate opţiunile
sunt posibile şi înaintea luării unei decizii privind aprobarea de dezvoltare.
(2) Informarea şi participarea publicului sunt coordonate de autorităţile competente pentru emiterea aprobării
de dezvoltare şi autorităţile publice pentru protecţia mediului, potrivit competenţelor specifice, şi cuprind:
a) modalitatea de informare a publicului: prin afişe pe o anumită zonă teritorială, publicaţii în presa centrală
şi/sau locală, organizarea unor expoziţii cu planuri, schiţe, tabele, grafice, modele referitoare la proiectul
respectiv şi altele;
b) modalitatea de consultare a publicului interesat, în scris sau prin dezbateri publice.
 (3) Termenele corespunzătoare, astfel încât să se asigure timp suficient pentru informarea publicului şi pentru
ca publicul interesat să se pregătească şi să participe efectiv la procedura prevăzută la art. 4, se stabilesc prin
metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului prevăzută la art. 30.
ART. 19
(1) Autoritatea publică pentru protecţia mediului, cu consultarea comisiei de analiză tehnică, emite acordul de
mediu sau ia decizia de respingere a solicitării acordului, pe baza analizării raportului privind impactul asupra
mediului, a propunerilor/recomandărilor exprimate de publicul interesat şi a altor informaţii relevante, după caz.
(2) Acordul de mediu se anexează aprobării de dezvoltare şi face parte integrantă din aceasta.
ART. 21
(1) Autorităţile competente pentru emiterea aprobării de dezvoltare şi, respectiv, pentru emiterea acordului de
mediu fac publică emiterea acestora sau, după caz, respingerea solicitării acestora şi pun la dispoziţia publicului
următoarele informaţii:
a) conţinutul aprobării de dezvoltare şi, respectiv, al acordului de mediu, care include toate condiţiile necesare
a fi îndeplinite de titularul proiectului sau, după caz, conţinutul deciziei de respingere;
b) principalele motive şi considerente pe care se bazează aprobarea de dezvoltare şi, respectiv, acordul de
mediu sau, după caz, respingerea solicitării acestora, ca urmare a examinării îngrijorărilor şi opiniilor exprimate
de către publicul interesat, inclusiv informaţii cu privire la desfăşurarea procesului de participare a publicului;
c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, compensarea
efectelor negative majore.
(2) Autorităţile competente informează autorităţile competente ale statului care a fost consultat conform
prevederilor art. 17 alin. (1) - (3) şi (5) şi transmit acestora informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul în care România este stat potenţial afectat, autorităţile competente asigură punerea la dispoziţia
propriului public interesat, într-o formă corespunzătoare, a informaţiilor prevăzute la alin. (1), primite de la statul
de origine.
ART. 30
(1) Metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului, conţinând competenţele, durata etapelor
procedurale şi dispoziţii privind informarea şi participarea publicului, se aprobă prin ordin comun al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, al conducătorului autorităţii publice centrale
pentru dezvoltare regională şi locuinţei, al conducătorului autorităţii publice centrale pentru administraţie şi
interne şi al conducătorului autorităţii publice centrale pentru agricultură, păduri şi dezvoltare rurală, în termen
de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
(2) Ghidurile metodologice aplicabile evaluării impactului asupra mediului se aprobă prin ordin al
conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului în termen de 60 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei hotărâri.

ORDIN Nr. 464 din 21 aprilie 2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea şi desfăşurarea
activităţilor de control şi inspecţie în domeniul protecţiei mediului

ART. 1
Se aprobă Normele tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul
protecţiei mediului, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
------------
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 bis, care se poate achiziţiona de
la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

ART. 2
Garda Naţională de Mediu va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.