Farmec Chei căzând

Nu este uşor Omul mărunţel

Niciodată construieşte cuşti pentru toţi acei
Să încetezi a gândi urât pe care îi cunoaşte.
Despre alţii. În vremea asta înţeleptul,
Normal ar fi să intri în prietenie care trebuie să-şi plece capul
Cu cineva când luna plină se umflă la orizont,
Care a realizat, personal, o mare performanţă. nu conteneşte întreaga noapte
Apoi, să arunce chei pe drumuri
S-ar putea să se agaţe de tine pentru frumoşii,
Ceva nesupuşii
Din acel prizoneri.
Farmec
Incontestabil.
Imaginaţia nu există Pentru că ceea ce vreau cel mai mult să ştiu
În această seara este:
În seara asta trebuie să vii mai aproape de
Totul
mine, călătorule,
Despre tine.
Pentru că vreau să te sărbătoresc.
Frumuseţea ta îmi provoacă o stare de extaz,
Îi face pe vecini să se plângă
Atunci când în miez de noapte încep să strig – De ce să nu fim politicoşi?
Pentru că nu pot îndura singur toată această Dumnezeu
bucurie. Vorbeşte în fiecare.
Voi da naştere unor sori. De ce să nu fim politicoşi şi
Voi ţine pădurile cu coroanele în jos, Să-L ascultăm?
Scuturând din copaci şi tufişuri, cu blândeţe, în
poala mea
Animale cu blană moale.
Ceea ce tu concepi drept imaginaţie,
Pentru mine nu există.
Orice poţi face tu într-un vis
Sau în pânzele minţii
Mâinile mele pot extrage – viu – din buzunarul
hainei.
Dar, hai, să nu mai vorbim despre lumea mea
divină;
La această petrecere O întrebare de astronomie
Nu vreau să fiu aici singurul Ce
Care îşi spune secretele – S-ar
Care umple toate paharele la această Întâmpla dacă Dumnezeu s-ar apleca
petrecere, Şi ţi-ar oferi un sărut umed
Care împărtăşeşte toate râsetele. Pe gură?
Mi-ar plăcea ca şi tu Hafiz
Să începi a pune câte ceva pe masă, Nu se teme să răspundă la probleme de
Lucruri care să hrănească de asemenea astronomie
sufletul, Ca aceasta:
Aşa cum fac eu. Desigur tu vei începe
În acest fel Să reciţi toată ziua, ameţit,
Vom putea avea Poeme îndrăzneţe
Mai mulţi Ca
Prieteni. Acesta.
O nevoie uriaşă Râzând de cuvântul doi
Din Numai
O nevoie uriaşă Unul
Noi toţi ne strângem mâinile Cel atoateştiitor
Şi ne căţărăm fără contenire. Care nu conteneşte
A nu iubi înseamnă să accepţi căderea. Să ademenească tot ce nu are formă în formă
Ascultă, Are harul da a îmi câştiga
Teritoriul din jur Inima.
Este Numai Unul Cel Perfect
Mult prea Care pururi
Periculos Râde de cuvânt
Pentru Te poate face să cunoşti
Aşa Ce este
Ceva. Iubirea.
Sete cumplită Şi
Fără motiv
Mai întâi
O mie de păsărele
Peştele va spune,
Îmi aleg creştetul capului pentru a ţine o
"Ceva nu e în regulă cu călăritul
conferinţă,
Acestei cămile –
Unde îşi trec una alteia
Şi-apoi,
Paharele cu vin
Mi-e al naibii
Şi partiturile cântecelor sălbatice.
De sete."
Şi
Pentru toate motivele existente
Încep întru eternitate
Să râd şi să iubesc.
Când mă transform într-o frunză
Şi fără motiv Şi încep să dansez,
Şi Alerg să-L sărut pe divinul nostru Prieten
Fără motiv Şi mă topesc în Adevărul
Încep să zburd ca un copil. Că Sunt.
Şi
Fără motiv
Mă transform într-o frunză
Care este ridicată atât de sus
Încât sărut gura Soarelui
Şi mă topesc.
Mâhnirea singurătății În largul cerc al zodiilor sunt
al resemnării mele negru punct.
O, șah al frumuseții peste fire, Mă sfâșie la sânge orice astru —
e vai de-acel ce-i singur în mâhnire! dă-mi vin în cupa mea de smalț albastru!
Grea, inima pe buze mi-a ajuns —
te-arată de pe unde te-ai ascuns!
Aceste flori nu vor păstra-n livadă
apururi frăgezimea de zăpadă.
Cât stai în tron, puternic să ajuți
supușii tăi sărmani și abătuți.
Dorința și mâhnirea depărtării
mi-au ars în vad pâraiele răbdării.
O, Doamne, taina asta s-o spun cui,
că nu-ți dezvălui fața nimănui
și ești oricând de față și oriunde?…
Paharnic al grădinii ce te-ascunde,
aceste ierburi verzi și roșii flori,
când nu-ți văd chipul, ele n-au culori.
Fă merișorul* pe alei să vină,
podoabe să-nflorească în grădină!
Durerea din pricina ta mi-i leac
în bietul meu culcuș pe care zac,
și-aducerile-aminte mi-s surate
șoptind în colțu-mi de singurătate.
Soarele nu spune pământului
Chiar
după
atâta amar de vreme
soarele nu spune pământului,
"Tu îmi eşti dator."
Priviţi
ce se întâmplă
cu o astfel de dragoste...
luminează întreaga
lume.
Dacă nu încetezi să te
comporţi în felul ăsta
Mă obişnuisem să trăiesc
Într-o căsuţă înghesuit de confuzie
Şi de tristeţe.
Apoi, am întîlnit un Prieten
Şi am început să mă cherchelesc
Şi să cânt toată
Noaptea.
Confuzia şi Tristeţea
Au început să se obrăznicească,
Ameninţându-mă cam astfel:
Dacă nu încetezi să te comporţi în ‘felul ăsta'–
Cu această perpetuă petrecere –
Noi
Te părăsim."
Toate emisferele călătoriţi
Înapoi acasă.
Părăsiţi pentru o vreme ceea ce vă este
Toate emisferele cerurilor
familiar.
Conversează aşezate
Lăsaţi-vă simţurile şi trupurile să se extindă-n
În jurul unui foc,
afară,
Împletindu-se împreună
Ca un anotimp binevenit
În Marele Cerc dinlăuntrul
Peste păşuni, peste ţărmuri şi dealuri.
Vostru.
Deschideţi Acoperişul.
Ridicaţi o noua baliză bucuriei
Şi iubirii.
Ca o floare de nopte care se deschide,
Gratificaţi-vă cu esenţa primordială a
parfumului fericirii
Şi a ofrandei
În întreaga voastră alcătuire.
Treceţi, pentru o zi, într-o altă încăpere a
minţii.
Toate emisferele existente
Se găsesc lângă un ecuator
Din inima voastră.
Întâmpinaţi-vă
În toate celelalte o mie de forme ale voastre,
În vreme ce încălecaţi mareea ascunsă şi
A simţit iubirea Ca buzele pătimaşe
Cum Există
Şi-a deschis trandafirul mereu Atât de multe poziţii
Inima Pentru dragoste:
Şi a oferit acestei lumi Fiecare arcuire a ramurilor,
Întreaga-i O mie de chipuri diferite
Splendoare? În care ochii tăi pot îmbrăţişa;
El a simţit chemarea luminii Numărul infinit de forme
În propria lui Pe care mintea le poate trasa;
Fiinţă – Orchestra primăvăratică
Altminteri, A parfumurilor;
Noi toţi am fi rămas Curenţii razele de lumină fremătând
Prea de tot Asemeni unor buze pătimaşe;
Înfricoşaţi. Felul în care Viaţa îşi roteşte fusta,
Ale cărei pliuri conţin alte lumi;
Fiecare semn al tău care atinge
Trupul Lui
Omniprezent,
Inimaginabil.
Caută o ocupaţie mai bună Cerul zilei
Acum, Hai să fim asemeni
Când Cu două stele căzătoare pe cerul zilei.
Toate Să nu permitem nimănui să ne descopere
Îngrijorările tale frumuseţea sublimă
S-au dovedit atât de Atunci când ţinând de mână pe Dumnezeu
Neprofitabile, Ardem
De ce Într-o existenţă sacră care sfidează,
Nu Care depăşeşte
Cauţi Orice descriere a extazului
O ocupaţie Şi a iubirii.
Mai bună?

Virusul fericit
Noaptea trecută, cântând sub cerul spuzit de
stele
M-am molipsit cu un virusul fericirii.
Este nemaipomenit de contagios –
Aşa că sărută-mă.
Dragostea ta nu trebuie să fie
nicicând oferită...
Dragostea ta
Nu trebuie să fie nicicând oferită gurii unui
străin,
Ci numai cuiva care are valoarea şi îndrăzneala
De a tăia bucăţi din sufletul său cu un cuţit
Pentru a le ţese apoi într-o pătură
Cu care să te protejeze.
Frica este cea mai sărăcăcioasă odaie din casă.
Mi-ar place să te văd trăind în condiţii mai
bune.
Chiar şi după atâta timp, soarele nu îi spune
niciodată pământului, "Îmi eşti dator."
Nu există nici o plăcere fără o tinctura de
amărăciune.

Stai aproape de orice sunet care te face

mulţumit că eşti în viaţă.

De când fericirea a auzit numele tău, aleargă

pe toate străzile pentru a te găsi.
Atunci când eşti singur în întuneric, aş vrea să-
ţi pot arată lumina uluitoare a propriei tale
fiinţe.

Există diferite fântâni în inima ta.

Unele umplute cu fiecare ploaie bună,
Iar altele cu mult prea adânci pentru aşa ceva.
Iubitul credincios acum ca dragostea ta se maturizeaza
trebuie sa stam impreuna
Luna a venit la mine azi noapte
apropiati asa mai des
cu o intrebare dulce
ca sa te pot invata
A spus,
cum sa devii
“Soarele mi-a fost iubit credincios
cine esti
pentru milioane de ani.
tu!
De cate ori ii ofer trupul meu
lumina brilianta curge din inima lui.

Atunci mii observa fericirea mea

si iau placere in a arata
catre frumusetea mea.

Hafiz,
este adevarat ca destinul nostru
este sa ne transformam
in lumina?”

Iar eu i-am raspuns

Draga Luna,
Subiectu din acesta seara este au fuzionat pentru totdeauna

iubirea In inima mea si pe

Subiectul din aceasta seara este iubirea pielea mea.
Si pentru maine seara la fel,
De fapt Este o singura regula
Nu stiu un alt subiect mai bun pe acest Loc de Joaca Salbatic,
Pentru noi sa discutam
Pana cand toti Pentru ca orice semn Hafir a vazut
Murim! se citeste la fel.

Toate spun,

Un ocean albastru suspendat "Distreazate, dragul meu; dragul meu,

distreazate,
Cerul In Prea Iubitului Divin
este un ocean albastru suspendat. Joc,
stelele sunt pestii
care inata. O, in Prea Iubitului,
Minunatului
Planetele sunt albele balene Joc."
pe care cateodata calatoresc,

Si soarele si toata lumina