CEREREA Aştept cu nerăbdare să vă revăd, să vă povestesc

cât mai multe.

Domnule Director,
Cu mult drag şi dor,
Andrei

INVITAŢIA
Subsemnatul Popescu Ion, elev în clasa a VI- a E a
Şcolii Nr. 6 din Sinaia, vă rog să binevoiţi a- mi elibera o
adeverinţă din care să rezulte că sunt elevul acestei şcoli şi
Şcoala Generală Nr. 23, Braşov
că frecventez cu regularitate cursurile.
Clasa a VIII- a C
Adeverinţa îmi este necesară pentru înscrierea la
Clubul Şcolar Sportiv Nr.2, din localitate .
Domnului Director Mihai Costea

Stimate Domn,
Sinaia, 15 martie 2018
Colectivul clasei a VIII- a C, de la Şcoala Generală
Popescu Ion
Nr. 23 Braşov, are deosebita onoare de a vă invita la
festivitatea de absolvire a ciclului gimnazial care va avea loc
vineri, 10 iunie 2018, ora 14:00, în sala festivă a şcolii
Domnului Director al Şcolii Nr. 6, Sinaia noastre.
Cu acest prilej va fi prezentat şi un scurt program
artistic.

SCRISOAREA Cu stimă,
colectivul clasei a VIII- a C
Constanţa, 12 iulie 2018
Braşov, 27 mai 2018
Dragii mei părinţi,

TELEGRAMA
Am ajuns cu bine la Constanţa. Am văzut marea şi
bucuria revederii ei a alungat oboseala.
După ce ne- am cazat, am mers pe plajă. Nisipul
era atât de fin şi fierbinte, iar apa marii atât de liniştită!… Adresa: Coman Vasilestr.Lungă
Mă simt bine în compania colegilor, care nu au nr.7,
venit doar pentru plajă, ci şi pentru a observa frumuseţea Târgu Jiu, jud. Gorj
valurilor. Mâine mergem toţi la Costineşti, iar peste două zile
vom face o plimbare cu vaporul în larg.
( localitatea de destinaţie )
Prof. Negura Camelia 1

Excursie minunată. Sosesc joi, ora 10:00, Rapidul 132.
Alin
( Adresa expeditorului ): Coman Alin, str. Ion Creangă, nr. 5, Iaşi
GENUL LIRIC
 REUNEŞTE OPERE LITERARE LIRICE
CARACTERISTICILE OPEREI LIRICE:
1. GÂNDURILE, IDEILE, SENTIMENTELE, ATITUDINILE, CONVINGERILE ŞI
EMOŢIILE AUTORULUI SUNT EXPRIMATE DIRECT;
2. SUBIECTIVISM SAU SUBIECTIVITATE (AUTORUL SE IMPLICĂ);
3. ESTE PREZENT EUL LIRIC;
4. APAR SENTIMENTELE INTIME ŞI CONFESIUNEA;
5. PRONUMELE PERSONALE ŞI VERBELE SUNT FOLOSITE LA PERSOANA I
SINGULAR SAU PLURAL;
6. VERSIFICAŢIA ( PENTRU MAJORITATEA OPERELOR LIRICE );
7. SUNT UTILIZATE FIGURILE DE STIL ŞI IMAGINILE ARTISTICE CA MIJLOACE DE
EXPRIMARE A SENTIMENTELOR EULUI LIRIC;
8. TRANSMITE O STARE EMOŢIONALĂ ŞI CREEAZĂ O ANUMITĂ ATMOSFERĂ ÎN
SUFLETUL CITITORULUI;
9. MODUL DE EXPUNERE PREDOMINANT ESTE DESCRIEREA.
SPECII LITERARE:
 DOINA, PASTELUL, IMNUL, ODA.
GENUL EPIC
 REUNEŞTE OPERE LITERARE EPICE
CARACTEREISTICILE OPEREI EPICE:
1. GÂNDURILE, IDEILE ŞI SENTIMENTELE AUTORULUI SUNT EXPRIMATE
INDIRECT , PRIN INTERMEDIUL ACŢIUNII, AL POVESTIRII ŞI AL PERSONAJELOR;
2. OBIECTIVITATE ( AUTORUL SE DETAŞEAZĂ DE CELE RELATATE );
3. APARE NARATORUL –VOCEA DELEGATĂ DE AUTOR PENTRU A POVESTI
ANUMITE ÎNTÂMPLĂRI;
Prof. Negura Camelia
4. OPERA ESTE STRUCTURATĂ ÎN FUNCŢIE DE MOMENTELE SUBIECTULUI;
5. ACŢIUNEA ESTE DELIMITATĂ ÎN SPAŢIU ŞI TIMP;
6. PREZENŢA CONFLICTULUI EXTERIOR ( ÎNTRE DOUĂ PERSONAJE, ÎNTRE
PERSONAJ ŞI SOCIETATE ) SAU INTERIOR
( ÎNTRE DIFERITE STĂRI, SENTIMENTE, GÂNDURI ALE ACELUIAŞI PERSONAJ );
7. MODUL DE EXPUNERE PREDOMINANT ESTE NARAŢIUNEA, CARE POATE FI
FACUTĂ LA PERSOANA I SAU A TREIA, SINGULAR.
SPECII LITERARE:
 BALADA, LEGENDA, FABULA (OPERE EPICE ÎN VERSURI);
 BASMUL, LEGENDA, SNOAVA, SCHIŢA, POVESTIREA, NUVELA,
ROMANUL ( OPERE EPICE ÎN PROZĂ ).
GENUL DRAMATIC
 REUNEŞTE OPERELE LITERARE DRAMATICE
CARACTERISTICILE OPEREI DRAMATICE:
1. ÎN VERSURI SAU ÎN PROZĂ, ESTE SCRISĂ DE AUTOR PENTRU A FI
REPREZENTATĂ PE SCENĂ, FIIND STRUCTURATĂ ÎN ACTE,TABLOURI ŞI SCENE;
2. OBIECTIVITATEA CREATORULUI;
3. CONŢINE TEXTUL PROPRIU- ZIS ŞI INDICAŢIILE SCENICE
( DE REGIE );
4. INDICAŢIILE SCENICE OFERĂ DATE PRIVIND DECORUL SAU JOCUL DE
SCENĂ AL ACTORILOR;
5. SUBIECTUL ARE O STRUCTURĂ CLASICĂ;
6. ACŢIUNEA ESTE LIMITATĂ ÎN TIMP ŞI SPAŢIU, DESFĂŞURÂNDU- SE
CONCENTRIC ÎN JURUL UNUI CONFLICT DRAMATIC;
7. APARE SCHIMBUL DE REPLICI ÎNTRE DOUĂ SAU MAI MULTE PERSONAJE;
8. MODURILE DE EXPUNERE DOMINANTE SUNT MONOLOGUL ŞI DIALOGUL
DRAMATIC.
 SPECII LITERARE: COMEDIA, TRAGEDIA, DRAMA, FARSA.
Subiectul operei literare
este constituit din succesiunea faptelor, a evenimentelor la care participă
personaje literare, caracterizate tocmai prin intermediul întâmplărilor relatate.
 Se întâlneşte în cazul operelor epice şi dramatice.
 Are mai multe momente ( părţi ).
 Nu toate operele literare au momentele subiectului în această ordine ( de
exemplu romanele poliţiste ). Unele momente, cum ar fi expoziţia sau situaţia
finală, pot lipsi, autorul începând cu intriga sau înlăturând deznodământul
pentru a lăsa cititorului posibilitatea de a- şi imagina sfârşitul întâmplărilor.
Timpul poate fi indicat: direct ( prin precizarea anului, lunii în care se
desfăşoară acţiunea ) sau indirect (prin numele personajelor, vestimentaţie,
obiecte etc).
Spaţiul poate fi localizat ( precizat ) sau imaginar (creat după modelul
lumii reale).
2
 MOMENTELE SUBIECTULUI sunt:
1) Expoziţia sau situaţia iniţială este partea de început a unei opere literare,
în care se prezintă coordonatele principale ale acţiunii (timpul şi spaţiul ) şi
unele personaje.
2) Intriga sau cauza acţiunii este reprezentată de faptele care determină
acţiunea.
3) Desfăşurarea acţiunii constituie partea cea mai amplă a operei literare şi
conţine succesiunea faptelor determinate de intrigă.
4) Punctul culminant reprezintă momentul de maximă tensiune în
desfăşurarea acţiunii.
5) Deznodământul sau situaţia finală reprezintă sfârşitul acţiunii şi al
operei literare.
REZUMATUL
Este prezentarea fidelă, în cuvinte puţine, a ceea ce a fost spus
sau scris mai pe larg, reţinând esenţialul şi eliminând aspectele
secundare.
 Informaţia esenţială se poate găsi identificând în text răspunsuri la
întrebările: Cine?/Ce face?/Când?/Unde?
 Urmează firul întâmplărilor în succesiunea lor, cronologic;
 Dialogul se transformă în naraţiune la persoana a III- a cu verbe la
prezent sau la perfect compus;
 Dispar descrierile, dialogul, procedeele artistice, citatele, detaliile,
părerea personală;
 Nu se folosesc expresii din limbajul curent sau regionalisme;
 Se utilizează cuvinte şi expresii ca: la început, după aceea,
după,apoi, în timp ce, între timp, îndată ce, pe când, deoarece, de
aceea, deşi, pentru etc şi verbe la infinitiv ori gerunziu;
 Se evită formulările de felul: Autorul relatează..., Acţiunea se
desfăşoară...
MODURILE DE EXPUNERE
1. Naraţiunea este un mod de expunere propriu genului epic, prin
care se relatează fapte sau întâmplări. Obiectul naraţiunii îl constituie
desfăşurarea în timp a faptelor, într-o succesiune de momente. Povestirea
poate fi realizată la persoana a III- a ( naratorul povesteşte despre alţii; este
omniscient, omniprezent. ) sau la persoana I ( naratorul povesteşte despre
sine; devine personaj/martor. )
2. Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea
sugestivă a particularităţilor unor obiecte/ unor fiinţe. Este
predominantă în genul liric, dar poate apărea şi în genul epic/ dramatic
Prof. Negura Camelia
( prezintă cadrul, atmosfera, realizează portretul unor personaje- ajutând la
caracterizarea acestora, schimbă ritmul- suspansul etc )
Descrierea literară reflectă sentimentele şi impresiile celui care
priveşte. Poate fi în proză ori în versuri. Timpurile verbale specifice
descrierii sunt prezentul şi imperfectul; predomină substantivele şi
adjectivele. Perspectiva poate fi din plan îndepărtat spre planul apropiat, de
sus în jos, de la stânga la dreapta etc. Este de tip tablou sau portret.
 Tabloul este o formă a descrierii, în care se conturează un colţ din
natură, o privelişte, un peisaj.
 Portretul este o descriere prin care se prezintă imaginea unui
personaj literar. Poate fi fizic (se referă la înfăţişare, vestimentaţie etc ),
moral ( se referă la trăsături de caracter, obiceiuri) ori complex ( atât fizic
cât şi moral ).
 Autoportretul (prezenare proprie).
 Portretul individual (o singură persoană) sau colectiv (mai
multe persoane/ un grup).
3. Dialogul este un mod de expunere prin care se reproduce o
replică dintre două sau mai multe personaje; este specific genului
dramatic. Evidenţiază amănunte, aprecieri privitoare la o întâmplare. Este
mijlocul de caracterizare indirectă a personajelor. Acestea îşi dezvăluie felul
de a vorbi, felul de a gândi, comportamentul, atitudinile. Imprimă vioiciune
acţiunii- o dinamizează şi creează iluzia desfăşurării directe a acţiunii-
verosimilitate.
4. Monologul este modul de expunere prin care o persoană îşi exprimă
gândurile fie vorbind cu sine, fie reproducând o replică de dimensiuni
ample, care nu permite intervenţia unui alt participant în actul
comunicării. Poate apărea în toate cele trei genuri literare.
Poate fi interior ( dacă mesajul ne se exprimă cu voce tare ) ori
exterior ( dacă mesajul se rosteşte în faţa unui auditoriu ).
TEXTUL ARGUMENTATIV
Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un
punct de vedere privitor la o anumită temă. Argumentărea unei păreri presupune
parcurgerea unor paşi obligatorii: a susţine, a dovedi, a întări. Scopul
argumentării este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare
(interlocutor sau cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate.
Structura unui text argumentativ
1. Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce
urmează a fi demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot
folosi verbe de opinie: a crede, a considera etc.
3
2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două
sau mai multe argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor
(exemple, citate, prezentarea unor întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care
să scoată în evidenţă ideea susţinută).
Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa
că urmează ceva important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului /
cititorului: pentru că, deoarece, faptul se explică prin, de exemplu, la fel ca,
având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, în al doilea rând,
într-o ordine de idei, în altă ordine de idei etc.
3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat,
dacă argumentarea a demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă
argumentarea a demonstrat ipoteza respectivă. Se utilizează diverse cuvinte
persuasive: în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în concluzie etc.
Mãrcile textului argumentativ
Conectori logici: Pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii),
expresii şi locuţiuni(conjuncţionale, adverbiale, prepoziţionale), verbe şi
expresii verbale, propoziţii.
 Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că
 Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin:prin
urmare, aşadar, în consecinţă, fiindcă, deoarece, întrucât
 Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de
fapt, dovadă că, cum, având în vedere că, de altfel
 Conectori care introduc primul argument: în primul rând, mai întâi
de toate, să începem prin, trebuie amintit mai întâi că, prima remarcă se
referă la, să pornim de la
 Conectori care introduc următoarele argumente: în al doilea rând, în
plus , în continuare, la fel, pe de o parte... pe de altă parte, nu numai... ci şi
 Conectori care introduc ultimul argument: în fine, pentru a termina,
în ultimul rând, nu în ultimul rând
 Conectori care leagă argumentele între ele: şi, dar, însă, ci, sau
 Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de
ce, ei bine
de explicare: adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt;
de disjuncţie: sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire;
de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate
acestea, în schimb, din contră, de fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici,
ceea ce contrazice, ceea ce interzice;
de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda;
de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind
că, din moment ce, de aceea;
de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde
decurge, ceea ce ne trimite la etc.
PLAN GENERAL DE CARACTERIZARE
A UNUI PERSONAJ
I. Introducere
- încadrarea personajului în operă
- precizarea importanţei în operă sau în relaţie cu alte personaje
- precizarea tipului de personaj (principal/ secundar/ episodic, real/ ireal,
individual/ colectiv, pozitiv/ negativ, masculin/ feminin, uman/ animal,
plat/ simplu, complex/ rotund etc) şi a caracteristicilor sale definitorii
II. Cuprins
 desprinderea însuşirilor fizice şi a celor morale (portret fizic/
moral/ complex) exemplificate pe text
 prezentarea şi argumentarea mijloacelor de caracterizare
 Mijloace directe:
- descrierea (mijloace stilistice: figuri de stil/ imagini artistice) făcută de
autor
- prezentarea făcută de alt personaj;
- autocaracterizarea (monologul).

După natura relaţiei între secvenţele discursive pe care le leagă, conectorii pot  Mijloace indirecte:
fi: - fapte, comportament, gânduri
de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte - vestimentaţie naraţiune
de, să ne amintim de; - mediu de viaţă dialog
de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în - limbajul personajului
considerare; - numele personajului
Prof. Negura Camelia 4
  precizarea însuşirii dominante, ce îl individualizează
 evoluţia personajului pe parcursul operei
 interpretarea titlului(dacă apare numele personajului)
 paralela cu alte personaje din opere studiate (prezentarea unor
asemănări şi deosebiri)
 atitudinea autorului faţă de personaj
III. Încheierea
- concluzii şi părerea personală despre personaj
Demonstraţia apartenenţei unui text literar la genul liric/epic- plan
TITLUL: Opera „X” – operă lirică
I. Date sumare despre autor şi operă (locul în literatură, temele abordate
etc.); date despre opera în discuţie (volumul din care face parte, data
apariţiei)
Titlul şi tema abordată.
II. Definiţia operei lirice (după modalitatea exprimării mesajului);
Enumerarea a două, trei, patru caracteristici (în funcţie de cerinţă):
 exprimarea directă a ideilor, sentimentelor, stărilor sufleteşti;
 subiectivitate sau subiectivism;
 apariţia autorului în ipostaza de eu liric;
 structurarea specifică a textului în versuri, gruparea pe strofe (ceea ce
dă acestuia muzicalitate şi expresivitate deosebită);
 folosirea unor moduri de expunere specifice (descrierea, monologul,
confesiunea lirică, dialogul imaginar)
 expresivitatea deosebită, obţinută printr-un limbaj sugestiv, bogat în
figuri de stil (epitete,comparaţii,personificări, metafore, hiperbole,antiteze,
enumeraţii, repetiţii, inversiuni...).
Identificarea a două sau mai multe din caracteristicile enumerate mai sus
la textul discutat şi argumentarea lor prin exemple concrete:
 identificarea şi numirea sentimentelor exprimate în mod direct;
 identificarea eului liric prin prezenţa mărcilor lexico- gramaticale
specifice (prezenţa verbelor şi a pronumelor la persoana I şi a II-a singular şi
plural; adresarea directă prin imperative, vocative sau interjecţii către o
persoană reală/ imaginară, prezentă/ absentă; prin ipostaza de persoană care
contemplă şi descrie un tablou din natură,faţă de care îşi exprimă
sentimentele etc.);
Prof. Negura Camelia
 identificarea modului de expunere folosit şi a rolului substantivelor,
adjectivelor şi verbelor la imperfect sau prezent;
 identificarea structurii textului şi a elementelor de versificaţie
(măsura versului, rimă, ritm) şi a rolului lor în exprimarea mesajului poetic
(idei, gânduri, atitudini, stări sufleteşti);
 identificarea şi comentarea semnificaţiei unor figuri de stil relevante
pentru mesajul exprimat şi pentru crearea acelei atmosfere subiective
caracteristice.
III. Formularea unei idei cu sens de concluzie prin care se arată că opera
analizată, prin caracteristicile care au fost identificate şi argumentate, este o
operă lirică.
FORMULE DE UTILIZAT:
 În opera (poezia, creaţia, opera literară, capodopera, scrierea,
pastelul, doina, imnul, oda etc.) „X” , poetul (scriitorul, autorul, artistul,
creatorul, autorul anonim etc.) descrie, exprimă, prezintă, creează,
înfăţişează, ilustrează etc.) ... urmează enunţarea ideii de bază a
conţinutului /temei.
 Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc.) figura de stil „Z”(se citează
secvenţa de text care conţine figura de stil), poetul (scriitorul, autorul
acestei opere, creatorul, artistul etc.) exprimă (sugerează, potenţează,
subliniază, creează impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine,
comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan, pune în lumină
etc.) ... urmează ideea, sentimentul, starea sufletească, imaginea, senzaţia,
aspectul etc.
TITLUL: Opera „Y” – operă epică
I. Date sumare despre autor şi operă (locul în literatură, teme
abordate/ preferate etc.);date despre opera în discuţie (ca şi la opera
lirică)
Titlul şi tema acesteia.
II. Definiţia operei epice (după modalitatea exprimării mesajului.);
Enumerarea a două, trei, patru caracteristici (în funcţie de cerinţă):
 exprimarea indirectă a mesajului, prin acţiune şi personaje;
 obiectivitate/obiectivism;
 apariţia autorului în ipostaza de narator (omniscient /omniprezent),
martor (naraţiune la persoana aIII-a) sau de participant/personaj (naraţiune
la persoana I);
 existenţa unei acţiuni la care participă un număr mai mare sau mai
mic de personaje, în funcţie de specia căreia îi aparţine opera;
 gradarea acţiunii (subiectului) pe cinci momente importante
(expoziţiune, intrigă, desfăţurarea acţiunii, punct culminant, deznodământ);
5
  situarea acţiunii în spaţiu şi timp; a) După numărul de termeni epitetele pot fi:
 folosirea unor moduri de expunere specifice: naraţiunea - simple: Fumuri albe se ridică... (V.Alecsandri)
(preponderentă) împletită cu descrierea şi cu dialogul; - duble: ţară mândră şi binecuvîntată (Nic.Bălcescu)
Identificarea în opera discutată a două sau mai multe din trăsăturile - multiple: Ceva creşte acum în tine amar şi dârz, încruntat şi nemilos.
enumerate şi argumentarea lor prin exemple din textul dat: ( G.Bogza)
 identificarea şi exemplificarea ideilor/ sentimentelor exprimate b) După ceea ce exprimă:
(mesajul); - cromatice (exprimă culoarea):
 identificarea ipostazei de narator a autorului şi a persoanei la care se Lacul codrilor albastru (M.Eminescu)
face nararea; - cu rol personificator (atribuie şi însuşiri omeneşti):
 identificarea şi prezentarea momentelor subiectului (prezentare umbre suspinânde (M.Eminescu)
sumară); - cu rol hiperbolizator (contribuie la realizarea unei hiperbole):
 identificarea şi prezentarea (caracterizarea sumară) a unui personaj; Gigantică poart-o cupolă pe frunte (G.Coşbuc)
- cu rol metaforic (implică o comparaţie subînţeleasă, ca şi metafora):
 identificarea cadrului acţiunii (spaţiu şi timp);
Feţi-Frumoşi cu păr de aur ( M.Eminescu)
 identificarea modului/modurilor de expunere folosit /folosite şi a
c) După poziţie
funcţionalităţii acestuia/acestora(naraţiunea: prezentarea întâmplărilor;
- postpus (aşezat după cuvântul determinat):
dialogul: reproducerea discuţiei dintre personaje/ mijloc de caracterizare prin
Umplu aerul văratec de mireasmă şi răcoar ( M.Eminescu)
limbaj; descrierea: înfăţişarea cadrului acţiunii, a aspectului exterior al unui
- antepus (aşezat înaintea cuvântului determinat):
personaj);
Priveam fără de ţintă-n sus/ Într-o sălbatică splendoare ( G.Coşbuc)
 identificarea şi comentarea unor procedee de expresivitate: 2. Personificarea (figura de stil prin care se atribuie însuşiri, manifestări şi
dinamizarea acţiunii prin folosirea frecventă a verbelor, folosirea unor acţiuni omeneşti obiectelor, elementelor naturii, fiinţelor necuvântătoare):
formule specifice de legare a secvenţelor narative, întrebuinţarea unor figuri Doar izvoarele suspină,
de stil pentru a caracteriza personajele etc. Pe când codrul negru tace (M.Eminescu)
III. Formularea unui enunţ-concluzie prin care se arată că opera analizată , 3. Comparaţia (procedeul prin care se alătură doi termini – personaje,
prin caracteristicile identificate şi argumentate, se dovedeşte a fi o operă obiecte, acţiuni, idei etc. – pe baza unor însuşiri commune, cu scopul de a
epică. evidenţia caracteristicile primului termen; apar cuvintele: ca, asemenea, cât,
FORMULE DE UTILIZAT: aidoma, asemănător, cum, întocmai etc.):
 În opera (textul, fragmentul, creaţia literară, basmul, schiţa, nuvela, Caii zboară ca doi zmei (V.Alecsandri)
romanul, povestirea, naraţiunea,legenda, snoava, fabula, istorioara, balada 4. Metafora (figura de stil care are la bază o comparaţie din care lipseşte
etc.) „Y”, scriitorul (autorul, naratorul, povestitorul, autorul anonim, termenul comparat; un termen obişnuit – propriu – este înlocuit cu unul
creatorul anonim etc.) relatează, povesteşte, narează, prezintă, înfăţişează, neobişnuit – figurat – realizându-se un transfer de sens):
ironizează, satirizează, înfierează, laudă, preamăreşte, glorifică, elogiază, Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare ( M.Eminescu)
evocă, biciuieşte, admiră, îşi exprimă dezaprobarea (dispreţul, simpatia, Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară (V.Alecsandri)
antipatia, durerea, tristeţea,compătimirea, mila, dragostea, admiraţia etc.) 5. Hiperbola (figura de stil prin care se exagerează intenţionat însuşirile
unei fiinţe, ale unui personaj literar, caracteristicile unui obiect, ale unui
PROCEDEE DE EXPRESIVITATE ARTISTICĂ fenomen sau ale unei întâmplări pentru a impresiona pe cititor):
I. FIGURILE DE STIL SAU TROPII (cuvintele sunt folosite cu sens Crapii-n ele-s cât berbecii
figurat): În plopi piersici cât dovlecii,
1. Epitetul (figura de stil prin care se exprimă însuşirile deosebite, Pepenii de zahăr roşu.
neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor prezentate într-o lumină nouă, În grâu spicul cât cocoşu. (T.Arghezi)
impresionându-l pe cititor; el determină un substantive sau un verb şi poate fi
exprimat prin adjective, substantive, verb sau adverb)
Prof. Negura Camelia 6
6. Alegoria (figura de stil alcătuită dintr-o înşiruire de metafore, comparaţii,
personificări etc., prin care se substituie o imagine prin alta în baza unor
asemănări sau corespondenţe şi se exprimă noţiuni abstracte prin intermediul
concretului; apare şi în fabule):
Să le spui curat Mi-au ţinut cununa
Că m-au însurat Brazi şi păltinaşi
Cu-o mândră crăiasă I-am avut nuntaşi,
A lumii mireasă Preoţi, munţii mari,
Că la nunta mea Paseri, lăutari
A căzut o stea; Păsărele mii
Soarele şi luna Şi stele făclii. (Mioriţa)
7. Simbolul (procedeul artistic care constă în utilizarea unui obiect concret
pentru a desemna un alt obiect sau, cel mai adesea, o idee abstractă):
- crinul – simbolizează puritatea;
- laurul – simbolizează victoria etc.
II. PROCEDEE DE SINTAXĂ POETICĂ (procedee artistice) – cuvintele
nu sunt folosite cu sens figurat.
1. Enumeraţia (înşiruire de mai mulţi termeni referitori la acelaşi aspect, cu
scopul de a atrage atenţia asupra obiectelor sau faptelor înfăţişate):
Erau fagii, paltinii sau brazii ameţitor de înalţi. ( C.Hogaş)
2. Inversiunea (procedeul prin care se schimbă ordinea – topica – obişnuită a
cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze cu scopul de a obţine efecte
poetice prin accentuarea aspectului sau caracteristicii înfăţişate). În versuri
contribuie la realizarea ritmului şi a rimei:
Vesela verde câmpie acu-i tristă (V.Alecsandri)
3. Repetiţia (folosirea succesivă, repetarea unui sunet, a unui cuvânt sau a
unui grup de cuvinte pentru a impune atenţiei o imagine, un aspect din
realitate, o idee, un sentiment, o acţiune sau un obiect):
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară! (V.Alecsandri)
4.Antiteza (procedeul artistic prin care scriitorul pune în contrast – în
opoziţie – personaje, situaţii, idei, sentimente cu scopul de a reliefa unul din
termeni prin celălalt):
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.( M.Eminescu)
5. Invocaţia retorică (procedeul artistic care constă în adresarea directă către
o persoană absentă sau imaginară, de la care nu se aşteaptă, de fapt, nicio
intervenţie, niciun răspuns):
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan,Corvine…(A.Mureşanu)
 Se realizează prin substantive în vocative, însoţite sau nu de
interjecţii;
 Poate fi adresată unor personalităţi istorice, fiinţei iubite, unor
elemente
Prof. Negura Camelia
din natură etc;
 Creează impresia de dialog imaginar cu interlocutorul.
6. Exclamaţia retorică (procedeul artistic care pune în evidenţă diferite stări
emoţionale, sentimente puternice ale vorbitorului prin intermediul unor
interjecţii, al adresării directe şi printr-o intonaţie exclamativă):
Aoleo! Mă arde focul
Ca să-mi cerc şi eu norocul.
Aoleo! De rău, de bine
Ţipă sufletul în mine! (Folclor)
 Subliniază idei şi sentimente, conferă vioiciune/ energie
dialogului şi
dă relief personajelor (le conturează).
7. Interogaţia retorică (constă în adresarea unei întrebări sau a unui şir de
întrebări la care nu se aşteaptă răspuns sau care conţin în ele răspunsul):
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni.
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni. (M.Eminescu)
III. PROCEDEE FONETICE (figuri de sunete)
1. Aliteraţia sau armonia imitativă (procedeul artistic care constă în
repetarea unor consoane, grupuri de consoane sau silabe iniţiale pentru
obţinerea unui efect muzical sau onomatopeic);
Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie (M.Eminescu)
2. Asonanţa (procedeul artistic care constă în repetarea aceleiaşi vocale
accentuate): Iată craiul, socru mare… (M.Eminescu)
 Acest termen (asonanţa) denumeşte şi rima imperfectă.
ELEMENTE DE VERSIFICAŢIE (PROZODIE)
I. Versul (un rând dintr-o poezie)
II. Strofa (grupul de unul, două sau mai multe versuri):
1. Monostihul (monoversul) – un vers;
2. Distihul – două versuri în strofă;
3. Terţetul (terţina) – trei versuri în strofă;
4. Catrenul – patru versuri în strofă.
- Unele poezii nu au versurile grupate în strofe şi se numesc astrofice
/continuative.
III. Măsura (numărul silabelor dintr-un vers):
Doi-nă doi-nă cân-tic dul-ce – măsura este de 8 silabe.
IV. Ritmul ( succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate
dintr-un vers):
1. Troheul – picior metric bisilabic (format din două silabe) – în care
prima silabă este accentuată; ritmul se numeşte trohaic ( / ):
Doi-nă doi-nă cân-tic dul-ce (Folclor)
7
 / ; / _ ; / _ ; / _. VI. Versurile libere sunt lipsite de ritm, rimă şi măsură; nu respectă reguli
2. Iambul – picior metric bisilabic (format din două silabe) – în care de prozodie.
accentul cade pe a doua silabă; ritmul se numeşte iambic ( _ / ): VII. Versurile albe sunt lipsite de rimă.
Când tre-mu-rân-du-şi ja-lea şi sfi-a-la (O.Goga)
_ / ; _ / ; _ / ; _ / ; _ /;_. TEXTUL NONLITERAR
3. Amfibrahul – picior metric trisilabic (format din trei silabe) – în care
accentul cade pe a doua silabă; ritmul se numeşte amfibrahic ( _ / _ ) 1. Este bazat pe observarea atentă a realităţii şi redarea ei în mod obiectv;
Şi toam-na şi iar-na/ Co-boa-ră-a-mân-do-uă.(G.Bacovia) 2. Are un caracter nonficţional, informativ, persuasiv(de convingere);
_ / _ ; _ / _ // _ / _ ; _ / _ . 3. Se remarcă prin obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în funcţie de
domeniu;
V. Rima (potrivirea sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri 4. În general, este lipsit de expresivitate, dar unele specii, cum ar fi reclamele,
începând cu o vocală accentuată). mizează pe jocuri de cuvinte, figuri de stil, cuvinte polisemantice etc.;
Felul rimei: 5. Cuvintele sunt folosite cu sens propriu/denotativ;
1. După versurile care rimează: 6. Conţine adesea termeni ştiinţifici şi tehnici;
a. Monorimă: 1 – 2 – 3 – 4/ a-a-a-a 7. Este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;
Peste vârf de rămurele a 8. Sunt prezente uneori clişee de limbaj (formule fixe folosite în diverse acte
Trec în stoluri rândunele, a oficiale, scrisori etc.)
Ducând dorurile mele a 9. Prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete, prospecte de
Şi norucul meu cu ele. a (M. Eminescu) medicamente, instrucţiuni de montare / utilizare a aparatelor, ghiduri turistice,
b. Rimă împerecheată: 1 – 2, 3 – 4/ a-a, b-b reclame, articole de ziar sau revistă, ştiri, interviuri, anunţuri de mică publicitate,
La mijloc de codru des, a lucrări ştiinţifice etc.
Toate păsările ies, a
Din huceag de aluniş b Fişă de lectură
La voiosul luminiş. b (M. Eminescu) Informaţii despre autor : date biografice şi date bibliografice ( despre
c. Rimă încrucişată: 1 – 3, 2 – 4/ a-b, a-b operă )
A fost odată ca-n poveşti, a Informaţii despre textul citit: volumul din care face parte; anul şi locul
A fost ca niciodată, b apariţiei, colecţia, editura, numele traducătorului ( dacă este cazul ); tipul
Din rude mari împărăteşti a textului ( fragment sau text integral, liric sau epic etc ); eventuale opinii
O preafrumoasă fată. b (M. Eminescu) critice referitoare la operă.
d. Rimă îmbrăţişată: 1 – 4, 2 – 3/ a-b-b-a
Peste vârfuri trece lună, a Pentru opera epică/ dramatică Pentru opera lirică
Codru-şi bate frunza lin, b  Specia literară  Specia literară
Dintre ramuri de arin, b  Structura operei  Structura operei
Melancolic codrul sună. a (M. Eminescu) ( motto, capitole, părţi etc; acte, - număr şi tip de strofe (dacă este
e. După gradul de potrivire a sunetelor din rimă: tablouri, scene- opera dramatică ) necesar)
f. Perfectă (toate sunetele sunt identice): oţele / Pepele;  Ce se povesteşte:  Ce se comunică:
g. Imperfectă sau asonanţă (diferă ultima vocală sau sunetele de după - loc - tema textului ( idei sau sentimente
ultima - timp puse în evidenţă )
vocală): - incipit citate  Cine şi cui comunică:
omăt / tămâiet - personaje - eu liric: citate
argint / licurind - etapele acţiunii - cui i se adresează acesta
Prof. Negura Camelia 8
  Cine şi cui povesteşte:  Cum se comunică: Când pătrund în luminiş, apare lupul; mama îl presimte, adulmecând [...] ochii
- narator ( persoana la care se - felul în care sunt exprimate ideile şi lupului străluceau lacomi.
relatează faptele ) sentimentele Căprioara se jertfeşte pentru puiul ei: dă un zbieret, adânc, sfâşietor, cum nu mai
 Cum se povesteşte: - tonul general scosese încă.
Iedul îşi continuă drumul ,,în adâncul pădurii”, iar viaţa mamei se
- moduri de expunere folosite - figuri de stil citate
stinge: ,,căprioara simte durerea, iar ochii i se turbură de apa morţii.”
- ritmul întâmplărilor - imagini artistice
- umor, ironie etc - prozodie/ versificaţie - moduri de expunere folosite: naraţiune şi descriere
 Semnificaţia generală a  Semnificaţia generală a - ritmul întâmplărilor: alert
textului şi părerea voastră despre textului ( ceea ce sugerează acesta ) - apar sentimente de duioşie, delicateţe sufletească
acesta. şi părerea voastră despre mesajul
său. III. Mi-a plăcut această operă, deoarece autorul a reuşit să mă facă părtaş la ceea ce
prezintă, deşi este o poveste tristă în care căprioara- întruchipare a oricărei mame- se
Fişe de lectură- modele jertfeşte pentru puiul ei.
1. Căprioara de Emil Gârleanu 2. Sfârşit de toamnă de Vasile Alecsandri

I. Informaţii despre autor şi operă/ Date biografice şi bibliografice:
- 1878- 1914
- scriitor, publicist şi traducător român antebelic
- volume: ,,Bătrânii”, ,,Din lumea celor care nu cuvântă” etc
Informaţii despre textul citit:
- volumul ,,Din lumea celor care nu cuvântă”, Editura Minerva, Bucureşti, 1988
- text integral, epic
- opinie critică: ,, prozator sensibil şi realist al vieţii rurale şi fin analist al
psihologiei fiinţei umane şi a lumii necuvântătoarelor” [...]- Ion Bălu
II. - este operă epică, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt
exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii, al povestirii şi al personajelor.
- ,, Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul
ei.”
- loc: pădurea
- timp: vremea înţărcatului
- personaje: căprioara, iedul şi apoi lupul
- se narează la persoana a III-a ( ,, stă””, ,,şi-a întins”, ,,se lasă” etc )
- Căprioara îşi dezmiardă iedul cu dragoste. Fiindcă a venit vremea înţărcatului,
căprioara trebuie să se despartă de iedul ei; se îmbărbătează şi porneşte împreună cu
el spre ţancuri: doar la săriturile ameţitoare se opreşte o clipă, ca şi cum ar mirosi
genuna, apoi se avântă ca o săgeată [...]- comparaţii
- cei doi sunt personificaţi.
Ajung în pădurea întunecată supt bolţi de frunze [...] prin hrube adânci de
verdeaţă [...] în inima întunecată, ca un iad, a pădurii.- imagini vizuale, epitete şi
comparaţie
Prof. Negura Camelia
I. Informaţii despre autor şi operă/ Date biografice şi bibliografice:
- 1818-1890
- poet, prozator şi dramaturg român paşoptist
- volume: ,,Pasteluri”, ,,Legende”, ,,Ostaşii noştri” etc
Informaţii despre textul citit:
- volumul ,,Ostaşii noştri”, Editura pentru literatură, nr. 386, Bucureşti, 1967
- pastelurile au fost create în perioada 1868-1869
- text integral, liric
- opinie critică: ,,Începând din preajma anului 1848, vreme de jumătate de veac, V.
Alecsandri a întrupat în sufletu-i generos şi a exteriorizat cu marele-i talent toate
aspiraţiile neamului nostru”.- Mihail Sadoveanu
II. - este operă lirică, deoarece gândurile, ideile, aspiraţiile şi sentimentele autorului
sunt exprimate în mod direct
- este pastel; se descrie un tablou din natură şi sunt zugrăvite sentimentele poetului în
legătură cu acesta
- tema operei: descrierea fenomenelor specifice sfârşitului de toamnă
- autorul se adresează direct cititorului
Strofa I
Păsările călătoare- cocostârci, rândunele, cocori- ,, Părăsit-au a lor cuiburi ş-au
fugit de zile rele’’- imagine vizuală
Ele se îndreaptă, ,,înşirându-se-n lung zbor’’, spre ţările calde
,, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor’’.- persoana I, este prezent eul lirc.
Poetul îşi exprimă regretul pentru trecerea verii.
Strofa a II-a
Natura îşi schimbă înfăţişarea în timpul toamnei:
,,Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită’’;- epitete, personificare, imagine
cromatică*
,,Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită’’;- imagine vizuală
9
 Comparaţia apare în ,,Frunzele-i cad[...] ca frumoasele iluzii dintr-un suflet 8. COMPLEMENTUL INDIRECT ( ACUZATIV ): DESPRE
omenesc’’. CINE/ CE?, LA CINE/ CE?, CU CINE/ CE?, DE LA CINE/
Strofa a III-a CE?, PENTRU CINE/ CE, DE CINE/ CE, ÎN CINE/ CE?
De pretutindeni, se înalţă ,,ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri’’.-
comparaţie, imagine vizuală şi cromatică
Atmosfera devine întunecată: ,,Soarele iubit s-ascunde’’- personificare.
Croncănitul corbilor anunţă iarna.
9. COMPLEMENTUL DE AGENT: DE CĂTRE CINE?
Strofa a IV-a
,,Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!’’ – repetiţie, personificare; imagini 10. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC: UNDE/ DE
dinamice/ motrice UNDE/ PÂNĂ UNDE?
Imagini auditive: ,,Vântul şuieră’’; ,,Boii rag, caii rânchează’’, ,,câinii latră’’
Omul ,,trist, cade pe gânduri’’
- patru catrene; * rimă împerecheată 11. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: CÂND/
III. M-a impresionat faptul că pentru poet natura şi viaţa costituie un izvor DE CÂND/ PÂNĂ CÂND?
permanent de încântare şi de uimire şi utilizarea unui limbaj simplu ce stă la baza
unor surprinzătoare figuri de stil şi imagini artistice. 12. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: CUM/
CÂT?

13. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ: DIN CE

CAUZĂ? DIN CE PRICINĂ?
1. SUBIECT: CARE ESTE LUCRUL CARE/ CINE? 14. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP: CU CE
SCOP? ÎN CE SCOP?
2. PREDICAT NOMINAL/ NUME PREDICATIV: CINE/ CE/
CUM ESTE SUBIECTUL?

 PREPOZIŢII ŞI LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE

3. PREDICAT VERBAL: CE FACE SUBIECTUL? SPECIFICE ACUZATIVULUI (+ ca mine):

4. ATRIBUTUL: CARE/ CE FEL DE?

CA, CĂTRE, CU, DE, DESPRE, DIN, DUPĂ, ÎN, ÎNTRE, LA, LÂNGĂ,
PE, PENTRU, PESTE, PRIN, SUB…, DE CĂTRE, DE LA, DE LÂNGĂ,
5. ATRIBUTUL … GENITIVAL: AL/ A/ AI/ ALE CUI? DE PE, DE PE LA, DE SUB, DE PE SUB, ÎNSPRE, PÂNĂ CĂTRE,
PÂNĂ DUPĂ, PÂNĂ ÎN, PE LA, PE DUPĂ, PE SUB…, AFARĂ DE,
6. COMPLEMENTUL DIRECT: CARE ESTE LUCRUL PE ALĂTURI DE, APROAPE DE, CONFORM CU, DEPARTE DE, DIN
CARE/ PE CINE? CAUZĂ DE, DIN PRICINĂ DE, DIN SUS DE, DINCOLO DE, FAŢĂ DE,
ÎN LOC DE, ÎNAINTE DE, ÎMPREUNĂ CU, ! ODATĂ CU…

7. COMPLEMENTUL INDIRECT ( DATIV ): CUI?

 PREPOZIŢII SPECIFICE DATIVULUI (+ mie):

Prof. Negura Camelia 10

 AIDOMA, ASEMENEA, CONFORM, CONTRAR, DATORITĂ,
GRAŢIE, MULŢUMITĂ, POTRIVIT
 PREPOZIŢII ŞI LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE SPECIFICE
GENITIVULUI (+ mea/ meu):
ASUPRA,CONTRA, DEASUPRA, DEDESUBTUL, DINAPOIA,
ÎMPREJURUL, ÎNAINTEA, ÎNAPOIA, ÎNĂUNTRUL,
PRIMPREJURUL…, ÎN APROPIEREA, DE- A LUNGUL, ÎN FAŢA,
ÎN JURUL, ÎN MIJLOCUL, ÎN PREAJMA, ÎN SPATELE, ÎN
SUSUL, ÎN URMA…
Bibliografie:
Clasa a V- a
1. Basme populare: Aleodor Împărat, Greuceanu , Sarea în bucate , Prâslea cel
voinic şi merele de aur, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
( colecţia Petre Ispirescu ) etc.
2. Basme culte: Zâna Zorilor ( Ioan Slavici ), Capra cu trei iezi (Ion Creangă ),
Neghiniţă( Barbu Ştefănescu Delavrancea ), Făt- Frumos din lacrimă ( Mihai
Eminescu ) etc.
3. Basme din literatura universală: Hänsel şi Gretel, Cenuşăreasa (Fraţii Grimm),
Peştişorul de aur (basme ruseşti), 1001 de nopţi (Sindbad marinarul ), Soldatul de
plumb( Hans Christian Andersen ) etc.
4. Legende populare: Soarele şi Luna, Legenda lui Traian şi a Dochiei,
Dragoş- Vodă, Dreptatea lui Ţepeş, Povestea ciocârlie, Negru- Vodă etc.
5. Legende culte: Legende istorice ( Dimitrie Bolintineanu ), Legenda rândunicăi
( Vasile Alecsandri ), Stânca corbului ( Alecu Russo ) etc.
6. Legende din literatura universală: fragmente din Legendele Olimpului, Din
marile legende ale lumii ( Alexandru Mitru ).
7. Parabole biblice: Despre oaia pierdută, Pilda pomului bun şi a pomului rău,
Pilda samarineanuli milostiv etc sau Floarea lacrimilor ( Emil Gârleanu ).
8. Snoave: De- ale lui Păcală, Povestea vorbii ( Anton Pann ) sau altele.
9. Schiţe din literatura română: Bubico, Vizită… ( Ion Luca Caragiale ), Bunicul,
Bunica ( Barbu Ştefănescu Delavrancea ), Gândăcelul, Când stăpânul nu- i acasă( E.
Gârleanu ) etc.
10. Schiţe din literatura universală: Broasca săltăreaţă din ţinutul Calaveras
( Mark Twain ), Cele două feţe ale unei ţestoase ( Herman Melville ) etc.
Prof. Negura Camelia
11. Povestiri, nuvele, şi romane din literatura română: Amintiri din copilărie-
Cap.I ( Ion Creangă ), Budulea Taichii ( Ioan Slavici ), Domnul Vucea ( Barbu
Ştefănescu Delavrancea ), Dumbrava minunată, Domnu Trandafir, În pădurea
Petrişorului ( Mihail Sadoveanu ), Puiul ( Alexandru Brătescu Voineşti ), Prăvale
Baba ( Ionel Teodoreanu ), Ciobănilă ( Vasile Voiculescu ), Căprioara ( Emil
Gârleanu ), Ardealul, Mihai Viteazul ( Nic. Bălcescu ) etc.
12. Povestiri şi nuvele din literatura universală: Tatăl lui Simon ( Guy de
Maupassant ), Biriuk ( Ivan Sergheievici Turgheniev ) etc.
13. Texte din folclorul copiilor: Numărători. Poezii ceremoniale. Colinde.
Pluguşorul. Sorcova. Capra etc.
14. Poezii: Oaspeţii primăverii, Sfârşit de toamnă, La gura sobei( VasileAlecsandri),
Fiind băiet păduri cutreieram, La mijloc de codru…, Ce te legeni… Rugăciune
( Mihai Eminescu ), Mama, Toamna ( George Coşbuc ), Doina ( Octavian Goga ),
Inscripţie pe steag, O furnică, Zdreanţă ( Tudor Arghezi ), Cărţile cu Apolodor
( Gellu Naum ), Acceleratul ( George Topîrceanu ), Fulg ( Nicolae Labiş ), Părinţii,
Focuri de primăvară ( Lucian Blaga ), În vie ( Ion Pillat ) etc.
Bibliografie
Clasa a VI- a
1. Doine.
2. Balade populare: Toma Alimoş, Novac şi corbul , Constantin Brâncovanul,
Pintea Viteazul etc.
3. Creaţii de inspiraţie folclorică în versuri: Doina ( Octavian Goga ), Doina
( George Coşbuc ), Cântec sfânt , Cântec de leagăn ( Ştefan Octavian Iosif ) etc.
4. Fabule: Boul şi viţelul, Câinele şi căţelul ( Grigore Alexandrescu ), Bivolul şi
coţofana ( George Topîrceanu ) etc.
5. Texte descriptive epice şi lirice: fragmente din Ţara de dincolo de negură
( Mihail Sadoveanu) / Pe drumuri de munte ( Calistrat Hogaş ) / Românii supt
Mihai- Voievod Viteazul ( Nicolae Bălcescu ) /Cântarea României ( Alecu Russo );
Iarna, Miezul iernei, Secerişul ( Vasile Alecsandri ), Vara, În miezul verii, La oglindă
( George Coşbuc ), Dăscăliţa ( Octavian Goga ), Mărţişor ( Ion Pillat ) etc.
6. Texte lirice: O, rămâi…, Revedere, Povestea codrului, Peste vârfuri…, La mijloc
de codru… ( Mihai Eminescu ), Creion, Vânt străin ( Tudor Arghezi ), Vară
( Lucian Blaga ), Mama ( Nicolae Labiş ) etc.
7. Parabole: Parabola grăuntelui care încolţeşte fără să ştie omul, Parabola celor
doi fii chemaţi a lucra via tatălui lor etc.
11
8. Schiţe: D- l Goe, Vizită… ( Ion Luca Caragiale ), Prostia omenească, Povestea
unui om leneş ( Ion Creangă ) etc.
9. Nuvele, povestiri, basme, legende şi romane din literatura română: Sobieski şi
românii, Istoria unei plăcinte ( Costache Negruzzi ), Budulea Taichii (Ioan Slavici),
Întâiul drum ( Ion Agârbiceanu ), Amintiri din copilărie- Cap. II ( Ion Creangă ),
Sultănica, Hagi- Tudose, Palatul de cleştar ( Barbu Ştefănescu Delavrancea ),
Basmul toamnei, La Medeleni ( Ionel Teodoreanu ), Fram, ursul polar ( Cezar
Petrescu), Legendele Olimpului, Din marile legende ale lumii (Alexandru Mitru) etc.
10. Nuvele şi romane din literatura universală: Morcoveaţă ( Jules Renard ),
Piciul ( Alphonse Daudet ), Micul Prinţ ( Antoine de Saint- Exupéry ), Minunata
călătorie a lui Nils Holgerson ( Selma Lagerlöf ), Prinţ şi cerşetor ( Mark Twain ),
Marile speranţe ( Charles Dickens ), Cuore ( Edmondo De Amicis ), Prinţul fericit
( Oscar Wilde ) etc.
11. Reportajul: Privelişti şi sentimente, Cartea Oltului ( Geo Bogza ) sau un
reportaj aparţinând stilului publicistic.
Bibliografie
Clasa a VII- a
1. Balada cultă: Paşa Hassan, Moartea lui Gelu ( George Coşbuc ), Noaptea
Sfântului Andrii ( Vasile Alecsandri ), Horea ( Aron Cotruş ), Gorunul lui Horia
( Şt.O. Iosif )etc 2. Poemul: Scrisoarea III , Călin ( file din poveste ) ( Mihai
Eminescu ), Nunta Zamfirei, Dan, căpitan de plai, ( George Coşbuc ), Golia
ticălosul ( Vasile Alecsandri ); Cântecul lui Roland, Cântecul Cidului, Cântec despre
oastea lui Igor etc.
3. Proverbe: Povestea vorbii ( Anton Pann ) sau altele.
4. Parabola: Parabola vameşului şi a fariseului, Parabola sămănătorului, Parabola
fiului risipitor sau altele.
5. Nuvela: Două loturi, Cănuţă; om sucit ( Ion Luca Caragiale ), Alexandru
Lăpuşneanul ( Costache Negruzzi ), Hagi Tudose, Trubadurul ( Barbu Ştefănescu
Delavrancea ), Moartea lui Castor ( Ioan Alexandru Brătescu- Voineşti ), Hultanul
( Mihail Sadoveanu ), Căprioara din vis ( Vasile Voiculescu ) etc.
6. Povestirea: povestiri incluse în volumul Hanu Ancuţei ( Mihail Sadoveanu ),
Florin scrie un roman ( Mircea Cărtărescu ) etc.
7. Roman: Amintiri din copilărie- Cap. III ( Ion Creangă ), Neamul Şoimăreştilor,
Nicoară Potcoavă, Fraţii Jderi ( Mihail Sadoveanu ), Cireşarii (Constantin Chiriţă),
Moromeţii ( Marin Preda ), Toate pânzele sus! ( Radu Tudoran ); Romanele despre
regele Arthur, Călătoriile lui Gulliver ( Jonathan Swift ), Gargantua şi Pantagruel
Prof. Negura Camelia
( François Rabelais ), Robinson Crusoe ( Daniel Defoe ), Zece negri mititei ( Agatha
Christie ), Cei trei muschetari, După douăzeci de ani ( Alexandre Dumas ) etc.
8. Imnul şi oda: Deşteaptă- te, române! ( Andrei Mureşanu ), Imn lui Ştefan cel
Mare ( Vasile Alecsandri ), Ce- ţi doresc eu ţie, dulce Românie ( Mihai Eminescu ),
Imnul Albei- Iulia ( Ioan Alexandru ), Versul ţării ( Ion Pillat ), Odă simplisimei flori
( Lucian Blaga ), Patria română ( George Coşbuc ), Patriei mele (Elena Văcărescu),
Grai valah ( Vasile Voiculescu ) etc.
9. Psalmii: unul din Psalmii lui David, Psalm ( Ruga mea fără de cuvinte )
( Tudor Arghezi ), Psalmi moderni ( Alexandru Macedonski ) etc.
10. Poezii: Doina, O, rămâi…, Sara pe deal, Afară-i toamnă, Revedere, Crăiasa din
poveşti ( Mihai Eminescu ), Testament, Cuvânt, Lumină lină ( Tudor Arghezi ),
Moartea căprioarei, Primele iubiri ( Nicolae Labiş ), Florii, În grădina Ghetsemani
( Vasile Voiculescu ), Dealuri, Părinţii (Ana Blandiana), Dorinţa, Dimineaţa, Oltul,
Rugăciune, Bătrânii, Scrisoare, Străinul ( Octavian Goga ), Zburătorul ( Ion Heliade
Rădulescu ) etc.
Bibliografie
Clasa a VIII- a
1. Balada populară: Mioriţa, Monastirea Argeşului, Toma Alimoş etc.
2. Parabole biblice: Parabola sămănătorului, Parabola talanţilor, Bogatul
nemilostiv şi săracul Lazăr etc.
3. Nuvele: Popa Tanda, Moara cu noroc ( Ioan Slavici ), Dincolo de nisipuri
( Fănuş Neagu ), Alexandru Lăpuşneanul ( Costache Negruzzi ), La hanul lui
Mânjoală ( Ion Luca Caragiale ), Moara lui Călifar ( Gala Galaction ), Povestiri
( Vasile Voiculescu ), File din cartea naturii ( Ion Agârbiceanu ) Moş Nichifor
Coţcariul ( Ion Creangă ); Bătrânul şi marea ( Ernest Hamingway ) etc.
4. Romane: Baltagul ( Mihail Sadoveanu ), Amintiri din copilărie- Cap.IV ( Ion
Creangă ), Ciulinii Bărăganului ( Panait Istrati ), La Medeleni ( Ionel
Teodoreanu ), Castelul fetei în alb, Cireşarii ( Constantin Chiriţă ), Moromeţii
( Marin Preda ), Mara ( Ioan Slavici ), Ciocoii vechi şi noi ( Nicolae Filimon ), Viaţa
la ţară, Tănase Scatiu ( Duiliu Zamfirescu ); Mizerabilii ( Victor Hugo ), Aventurile
lui Tom Sawyer ( Mark Twain ), Ivanhoe ( Walter Scott ), Copiii căpitanului Grant (
Jules Verne ), Moş Goriot ( Honoré de Balzac ), Marile speranţe (Charles Dickens),
Roşu şi negru ( Stendhal ) etc.
12
5. Scrieri S.F.: Micul prinţ ( Antoine de Saint – Exupéry ), Planeta celor doi sori
( Horia Aramă ), Roboţii de pe Aurora ( Isaac Asimov ), Ciberiada
( S. Lem), Omul invizibil ( H. Wells ), Fahreinheit 451 ( R. Bradbury ) etc.
6.Comedii: O scrisoare pierdută ( Ion Luca Caragiale ), Chiriţa în provinţie
( Vasile Alecsandri ), Titanic- Vals ( Tudor Muşatescu ), Boul şi viţeii, Crimă pe
palier ( Ion Băieşu); Avarul, Tartuffe ( Molière )etc
( Mihai Eminescu ), Mânioasă, Numai una!, Nu te-ai priceput ( George Coşbuc ),
Dimineaţa, Rugăciune ( Octavian Goga ), Psalmul de taină
( Tudor Arghezi ), Emoţie de tomnă , Viaţa mea se iluminează ( Nichita Stănescu ),
Izvorul nopţii, Amintire, Amurg de toamnă ( Lucian Blaga ), Decor, Decembre
(George Bacovia ), Moartea căprioarei ( Nicolae Labiş ), Trebuiau să poarte un
nume (Marin Sorescu), Iertare, Fântâna ( Alexandru Macedonski ), Transilvania (
Ioan Alexandru ) etc.

7. Poezii: Lacul, Dorinţa, Crăiasa din poveşti, Floare albastră, Atât de fragedă…,
O, rămâi…, Ce te legeni…, Privesc oraşul- furnicar…, Dintre sute de catarge…

Evoluţia literaturii române

Epoci şi curente Periodizare Reprezentanţi Specii literare
culturale/literare
I. Cultura şi literatura sec. XVI-  Cronicarii  Istoriografia, cronicile: arta portretului,
veche XVII şi prima moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce descrierea, naraţiunea
jum. a sec. al munteni: Radu Popescu, Radu Greceanu
Umanismul XVIII-lea  Dimitrie Cantemir  Primul roman: Istoria ieroglifică
II. Cultura şi literatura  Şcoala Ardeleană: Gheorghe Şincai, Samuil Micu-  Prima epopee: Țiganiada (Ion Budai-
premodernă Klein, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu Deleanu)
- Iluminismul în Moldova şi Țara Românească
Iluminismul 1780-1830  Epoca de tranziţie: începuturile poeziei şi prozei
 Poezia: poeţii Văcăreşti, Costache Conachi
 Proza: Dinicu Golescu
III. Literatura modernă  Perioada preromantică:Vasile Cârlova, Ion Heliade  Elegia, meditaţia, balada
Rădulescu, Gh.Asachi  varietate de specii lirice romantice şi
Perioada paşoptistă  Perioada paşoptistă: clasice: poezia epică (fabula, balada,
M.Kogălniceanu; revista Dacia  Poezia: A.Mureşanu, V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu legenda cultă) şi poezia lirică
litarară- Introducţie (1840) 1830-1860  Proza: Costache Negruzzi, A.Russo, V. Alecsandri  nuvela romantică, nuvela istorică,
 Teatrul: Vasile Alecsandri povestirea, proza de călătorie,
 Perioada postpaşoptistă: Nicolae Filimon, memorialistica
Al.Odobescu, B.P.Hasdeu  comedia
 romanul, nuvela, drama
IV. Epoca marilor clasici  Mihai Eminescu  Teme şi motive, specii romantice-
Titu Maiorescu; Junimea, revista poezie şi proză
Convorbiri literare aprox.  Ion Creangă  Basmul cult
Romantismul 1867-1885  Ion Luca Caragiale  Comedia
 Ioan Slavici  Proza realistă; nuvela

Prof. Negura Camelia 13

 V. Realismul  Poezia: George Coşbuc, Octavian Goga  Lirismul obiectiv
Prelungiri ale clasicismului şi ale
romantismului 1900-1916  Proza, teatrul: Duiliu Zamfirescu, Barbu
Orientări:poporanismul şi Ştefănescu Delavrancea
sămănătorismul
VI. Simbolismul  Alexandru Macedonski, Ştefan Petică,  Teme şi motive simboliste
Al. Macedoski- revista Dimitrie Anghel, Ion Minulescu
Literatorul; articolul Poezia 1892-1916  George Bacovia
viitorului
VII. Perioada interbelică  Poezia  Poezia epică: balada
Tradiţionalismul: o tradiţionalism: Ion Pillat, Vasile Voiculescu
Nichifor Crainic o modernism: George Bacovia, Tudor  Poezia lirică: arte poetice, diferite specii
Modernismul: Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu şi teme
E.Lovinescu; revista Sburătorul 1919-1940 o avangardism: Ion Vinea, Ilarie Voronca  Proza interbelică: romanul (modele
Avangarda: Ion Vinea,  Proza: Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, epice, orientăritematice: romanul
Tristan Tzara Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Hortensia psihologic, romanul experienţei etc)
Papadat-Bengescu, Mircea Eliade  Drama
 Dramaturgia: CamilPetrescu, Lucian Blaga
VIII. Literatura de după al  Poezia: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Emil  Poezia postbelică
Doilea Război Mondial Botta, Leonid Dimov, Ioan Alexandru, Ana Blandiana
 Proza: Marin Preda, Eugen Barbu, Petru Dumitru,
Neomodernismul 1960-1980 Ştefan Bănulescu, Fănuş Neagu, Sorin Titel  Romanul postbelic
 Dramaturgia: Marin Sorescu, Eugen Ionescu,
Theodor Mazilu, Ion Băieşu  Teatrul postbelic
IX. Postmodernismul  Poezia: M. Cărtărescu, Al. Muşina, Florin Iaru  Poezia epică (epopeea), poezia lirică
( generaţia 80) 1980-2000  Proza: M. Cărtărescu, Ioan Groşan, Mircea Nedelciu  Proza scurtă, romanul postmodern
 Dramaturgia: Matei Vişniec  Teatrul postmodern

Prof. Negura Camelia 14

 SEMNELE DE PUNCTUAŢIE

SEMNUL DE PUNCTUAŢIE UTILIZAREA

.  marchează sfârşitul unei propoziţii enunţiative, al unor fraze, sfârşitul unor enunţuri fragmentare- mai ales în dialog etc.
PUNCTUL
?  marchează sfârşitul unei propoziţii interogative (intonaţia specifică).
SEMNUL ÎNTREBĂRII  asociat cu semnul exclamării, punctele de suspensie, măreşte expresivitatea enunţului.
!  marchează sfârşitul unei propoziţii exclamative (intonaţia specifică).
SEMNUL EXCLAMĂRII  exprimă nedumerire, surpriză, uimire.
…  marchează întreruperile din cursul vorbirii sau gândirii.
PUNCTELE DE SUSPENSIE  marchează întreruperea unui text citat sau omitarea unui pasaj.
:  se folosesc înaintea unei enumerări, unei pauze, înaintea vorbirii unei persoane, înaintea unei explicaţii sau precizări, în faţa
DOUĂ PUNCTE unui citat, unei concluzii etc.
,  se foloseşte în delimitarea propoziţiilor coordonate (realizează raportul de coordonare prin juxtapunere între propoziţii).
VIRGULA  se foloseşte între elementele unei enumerări, între elementele subiectului sau numelui predicativ multiplu.
! NU SE PUNE VIRGULĂ
 izolează apoziţia simplă sau dezvoltată de restul propoziţiei.
ÎNTRE SUBIECT ŞI
PREDICAT  desparte de restul propoziţiei locuţiunile conjuncţionale aşadar, prin urmare.
 desparte de restul propoziţiei gerunziile şi participiile aflate la începutul comunicării.
izolează complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat.
 izolează substantivul în cazul vocativ de restul propoziţiei.
 izolează interjecţiile exclamative de restul propoziţiei, marchează lipsa predicatului etc.
–  marchează o explicaţie, o adăugire, o apreciere.
LINIA DE PAUZĂ
;  delimitează în frază propoziţiile sau grupurile de propoziţii care sunt independente sintactic, dar sunt suficient de apropiate
PUNCTUL ŞI VIRGULA ca înţeles.
 apare în enumeraţii, indicând o pauză mai mare decât cea notată prin virgulă, dar mai mică decât cea redată prin punct.
„”  încadrează reproducerea directă, exactă a ceea ce spune o persoană, a ceea ce gândeşte un personaj (monolog interior);
GHILIMELELE  marchează un citat.
( semnele citării)
Prof. Negura Camelia 15
 «»  marchează un citat în interiorul altui citat ( GHILIMELE ÎN GHILIMELE).
GHILIMELE FRANŢUZEŞTI
—  marchează începutul vorbirii directe a fiecărui participant la dialog; este mai lungă decât cratima sau linia de pauză.
LINIA DE DIALOG
ALINEATUL  marchează începutul unui text, schimbarea unei idei, fiind spaţiul mai mare, de un tab la calculator, faţă de marginea
paginii~ 2 cm.
( ), [ ]  indică un adaos în enunţ.
PARANTEZELE  indică absenţa din textul citat a unor cuvinte/ fragmente etc.

ORTOGRAME

SA se scrie fără cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: adjectiv
pronominal/pronume;
-se poate înlocui cu unul dintre cuvintele lui sau ei: Cartea sa
SAU se scrie fără cratimă atunci când:
-este un cuvânt de sine stătător: este conjuncţie; sinonim ori: Mere sau
pere?
IA se scrie fără cratimă atunci când:
- este un cuvânt de sine stătător: verb Ia cartea/ interjecţie Ia seama!
NEAM se scrie fără cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantiv; sinonime rudă/
popor.
Este neam cu tine.
LA se scrie fără cratimă atunci când:
-este un cuvânt de sine stătător: prepoziţie La birou sau substantiv Nota
la.
IAU se scrie fără cratimă atunci când:
-este cuvânt de sine stătător ; se poate înlocui cu verbele apuc, prind:
Iau un 10.
NEA se scrie fără cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantive sinonime zăpadă,
omăt, nene sau interjecţie nea-nea!
ODATĂ se scrie într-un cuvânt atunci când:
-este un cuvânt de sine stătător; adverbe sinonime cândva, odinioară,
demult.
A fost odată.
CEL se scrie fără cratimă atunci când:
Prof. Negura Camelia
S-A se scrie cu cratimă atunci când:
-este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb;
-nu se poate înlocui prin lui” sau ei: S-a dus.
S-AU se scrie cu cratimă atunci când:
-este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb;
-nu se poate înlocui prin cuvântul ori: S-au dus.
I-A se scrie cu cratimă atunci când:
-este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb.
I-a dat.
NE-AM se scrie cu cratimă atunci când:
-este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb.
Ne-am văzut.
L-A se scrie cu cratimă atunci când:
-este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb.
L-a ajutat.
I-AU se scrie cu cratimă atunci când:
-sunt două cuvinte diferite care se pronunţă într-o silabă: pronume + verb.
I-au zis.
NE-A se scrie cu cratimă atunci când:
- este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb.
Ne-a spus.
O DATĂ se scrie în două cuvinte atunci ând:
-este format din două cuvinte cu înţeles de sine stătător care exprimă: substantiv O dată
din calendar/ un numeral O dată, nu de două ori;
-poate fi însoţit de cuvintele numai sau doar.
CE-L se scrie cu cratimă atunci când:
16
-este un cuvânt de sine stătător; pronume sinonim acela: Cel de acolo. - este format din două pronume diferite care se rostesc într-o singură silabă.
Ce-l doare?
VA se scrie fără cratimă atunci când: V-A se scrie cu cratimă atunci când:
- este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: verb ce ajută la formarea - este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb.
viitorului. V-a salutat.
Va merge.
NAI se scrie fără cratimă atunci când: N-AI se scrie cu cratimă atunci când:
- este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantiv- un instrument - este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: negaţia nu + verb.
muzical. N-ai ajuns?
NUL se scrie fără cratimă atunci când: NU-L se scrie cu cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: adjectiv; sinonime -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silab: negaţia nu + pronume
inexistent/anulat. Rezultat nul. Nu-l văd.
CAM se scrie fără cratimă atunci când: C-AM se scrie cu cratimă atunci când:
- este un cuvânt cu înţeles de sine stătător; sdverbe sinonime aproape/ -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: conjuncţia că+ verb.
prea. Stă cam aproape. C-am ştiut este adevărat.
MAI se scrie fără cratimă atunci când: M-AI se scrie cu cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantive Luna mai/ Spăl -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb.
cu maiul; adverb Mai vorbesc. M-ai vine?
ÎNTRUNA se scrie fără cratimă atunci când: ÎNTR-UNA se scrie cu cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: adverb; sinonime -este format din două cuvinte care se rostesc împreună;
neîncetat/continuu necontenit/permanent/pururi/veşnic/totdeauna.. -de regulă este urmat de prepoziţia din/ dintre: Într-una din zile.
DEMULT se scrie fără cratimă atunci când: DE MULT se scrie cu cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: adverb; sinonime odinioară/ -exprimă o parte de timp/ o cantitate De mult ce este nu are loc;
cândva. -uneori poate fi urmat de cuvântul timp.
SĂI se scrie fără cratimă atunci când: SĂ-I se scrie cu cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: adjectiv -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: conjuncţia să+ verb.
pronominal/pronume; -nu se poate înlocui prin cuvintele lui sau ei: Să-i susţinem!
-se poate înlocui cu unul dintre cuvintele lui sau ei: Amicii să.
SAR se scrie fără cratimă atunci când: S-AR se scrie cu cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: verb Ele sar coarda. -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silab: pronume + verb.
S-ar duce la mare.
IAR se scrie fără cratimă atunci când: I-AR se scrie cu cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: conjuncţie Cântă, iar tu -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume + verb.
taci./ adverb Iar vii?; sinonime dar/ sau; din nou. I-ar spune ceva.
CĂI se scrie fără cratimă atunci când: CĂ-I se scrie cu cratimă atunci când:
-este cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantiv; sinonime drumuri/ -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: conjuncţie+pronume
metode. Merg pe alte căi. Am aflat că-i bine.
CAI se scrie fără cratimă atunci când: C-AI se scrie cu cratimă atunci când:
-pentru că este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantiv.Cai de -este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: conjuncţia că+ verb.
curse. Afirmi c-ai aflat?
CEAI se scrie fără cratimă atunci când: CE-AI se scrie cu cratimă atunci când:
Prof. Negura Camelia 17
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantive .Ceai de tei.
DEAL se scrie fără cratimă atunci când:
-este un cuvânt cu înţeles de sine stătător: substantive: Merg pe deal.
ÎNTR-O se scrie întotdeauna cu cratimă: Într-o zi.
DINTR-O se scrie întotdeauna cu cratimă: Dintr-o mişcare.
NU-I se scrie cu cratimă, deoarece: -este format din două cuvinte care
se rostesc într-o silabă: negaţie+ verb. Nu-i aici.
N-AM, N-ARE se scriu cu cratimă, deoarece:
-sunt formate din două cuvinte care se rostesc intr-o silabă: negaţie+
verb. N-am/N-are ce face.
Prof. Negura Camelia
-este format din două cuvinte care se rostesc într-o silabă: pronume+verb.
-marchează începutul unei întrebări: Ce-ai zis?
DE-AL se scrie cu cratimă atunci când: -este format din prepoziţie+articol care se
rostesc într-o singură silabă. Vorbim de-al vostru.
ÎNTR-UN se scrie întotdeauna cu cratimă: Într-un magazin.
DINTR-UN se scrie întotdeauna cu cratimă: Dintr-un tunel.
N-O se scrie cu cratimă, deoarece: -este format din două cuvinte care se rostesc într-o
silabă: negaţie+ pronume. N-o cunosc.
N-AVEM, N-AŢI, N-AU se scriu cu cratimă, deoarece:
-sunt formate din două cuvinte care se rostesc intr-osilabă: negaţie+ verb.
N-avem suc. N-aţi/N-au mers?
18