Reaction paper 1- 25 Martie

Paşcău Alexandra Ioana- Sociologie ,an III

Corpul şi sexualitatea lui

În acest reaction paper, voi vorbi despre două texte şi anume: primul text este cel al lui
David Le Breton ,,Antropologia corpului şi modernitatea”, iar cel de-al doilea este scris de
Thomas Laqueur ,, Corpul şi sexul: de la greci la Freud”.
Primul text este o analiză antropologică şi sociologică a lumii moderne, care pune în
discuţie corpul din perspectiva modernităţii. Autorul afirmă că, corpul aparţine identităţii omului:
,,Fără corpul care să-i dea un chip, omul nu ar exista’’. Existenţa omului este corporală, în
fiecare zi este supus la un tratament social şi cultural, care ne descrie o persoană de la o structură
socială la alta. Fiecare societate în cadrul viziunii sale asupra lumii, deţine o cunoaştere singulară
asupra corpului. Corpul modern este de alt ordin. El implică rupture dintre subiect şi ceilalţi,
dintre subiecţi şi cosmos, dintre subiect şi sine însuşi. Corpul de tip occidental este al ,,cezurii”,
al suveranităţii ego-ului.
Concepţile actuale despre corp sunt legate de acceptarea individualismului ca structură
socială, de apariţia unei gândiri raţionale, pozitive şi laice asupra naturii, de regresul tradiţiilor
populare locale, dar şi de istoria medicinei care constituie o cunoaştere oficială a corpului.
Noţiunea modernă de corp reprezintă un efect al structurii individualiste a domeniului
social, ce uneşte persoana cu un colectiv şi cu cosmosul printr-o reţea de corespondenţe unde
totul se leagă. În text se spune despre canaci care comparau corpul cu regnul vegetal. Carnea şi
muşchii sunt comparaţi cu pulpa sau sâmburele fructelor, partea dură a corpului, oasele sunt
comparate cu inima lemnului. Corpul apare ca o formă vegetală sau vegetalul ca o extensie
naturală a corpului. Se mai precizează cinci categorii care ordonează componentele persoanei
umane: pământul(scheletul), apa(sângele şi lichidele din corp), aerul(suflul vital), lemnul şi
focul(căldura animală). Aceste principii ale cosmogoniei dau cinci rădăcini lexical care
generează un vocabular anatomic, între corpul omenesc şi cosmos. În incheiere, Michel Foucault
precizează că înţelegerea relaţiilor dintre corp şi modernitate impune o genealogie, o ,,istorie a
prezentului’’, o revenire atât a noţiunii de corp, cât şi a noţiunii de persoană fără de care nu s-ar
putea înţelege relaţia dintre acestea.
În cel de- al doilea text este prezentat corpul din perspectiva medicinei. Sexul masculin
este comparat cu cel feminin şi relaţiile pe care le au. Timp de mii de ani, s-a considerat că
femeile au aceleaşi organe genitale ca, bărbaţii. Autorul în lucrarea sa, a aprofundat idea
susţinută de Simone de Beauvoir conform căreia femeile sunt cel de-al doilea sex.
Anatomia care a fost considerată ca fiind destinată este deschisă interpretării în funcție de
schimbările sociale care atribuie redefinirea sa prin știință. Conceptul de "anatomia este destinul"
se dovedește a oscila, pe măsură ce noi redefinăm înțelesul de sine, de trup și de sex. Acest fapt
confirmă povestea călugărului. Călugărul aristrocrat poposind la un han de ţară, a găsit nişte
părinţi îndureraţi de moartea ficei lor. Ea fost rugat de părinţii fetei să o vegheze în acea noapte,
ea fiind înmormântată a doua zi. Curios din fire, acesta s-a uitat la fata moartă şi contrar
aşteptărilor, frumuseţea ei nu a dispărut. Încălcându-şi jurământul a profitat de trupul ei, şi
Reaction paper 1- 25 Martie
Paşcău Alexandra Ioana- Sociologie ,an III

făcând ceea ce trebuia să facă doar după căsătorie. Ruşinat de faptele lui a plecat a doua zi
dimineaţa fără a mai aştepta înmormântarea. Bucuria părinţilor a fost mare când fata a început să
mişte în sicriu, dar aceasta nu a ţinut mult, deoarece au aflat că ea este însărcinată, neavând o
explicaţie la cele întâmplate. Aceasta a fost trimisă la mănăstire când s-a nascut copilul.
Revenind la han, tânărul, fost călugăr, a aflat că fata se află la mănăstire împreună cu copilul lor.
Dându-şi seama de greşala lui, a plecat la mănăstire pentru a o lua în căsătorie şi pentru a
recunoaşte copilul.
Pe baza acestui exemplu au fost diferite critici în perioade diferite de timp,voi spune cele
care mi-au atras atenţia. Celebrul chirurg, Antoine Louis în anul 1752 susţine o concluzie opusă
în întregime cum că, fata nu era moartă i-a dând semne de viaţă. Acesta bazându-se pe dovezile
spune de Bruhier. Jacques-Jean Bruhier susţine că doar testele ştiinţifice pot confirma dacă o
persoană este decedată sau nu. În 1836, Michel Ryan susţine că femeile sunt insensibile,
povestea luând o altă întorsătură. Prin exemplul său în care se povesteşte despre un ţăran ,care
având relaţii cu o tânără în somn a lăsat-o însărcinată. De aici concluzia că, o femeie nu trebuie
să simtă placere pentru a procrea, nici să fie conştientă. La sfârşitul iluminismului, ideea mare
este că, cu trecerea timpului diferiţi critici afirmă că plăcerea este atât a bărbatului cât şi a femei,
dar şi procrearea se poate face fără plăcere. Știința poate crea multe fapte noi, dar, chiar și așa,
argumentează Laqueur, știința oferă doar un nou mod de a vorbi, o retorică și nu o cheie pentru
eliberarea femeii sau pentru progresul social. Sexul se încheie cu Freud, care a negat dovezile
neurologice pentru a insista că, pe măsură ce o fată devine o femeie, locul plăcerii sale sexuale se
schimbă.
În opinia mea, punctul comun al celor două texte îl reprezintă corpul. Corpul nu ar exista
fără suflet, deoarece acesta este cel mai importat. Diferenţele fundamentale din ziua de astăzi
sunt legate de clasele sociale,etnie şi religioase. Fiecare individ, indiferent de sexul său , are
dreptul şi capacitatea de a decide ceea ce doreşte să facă. Datorită acestor libertăţi se formează
principiul individualismului.
Consider că, conducătorii societăţii ar trebui să ajute societatea din punct de vedere
educaţional, indiferent de mediul lor. Aici mă refer la faptul că, ar trebui să îi lase să decidă până
la ce nivel educaţional aspiră fiecare individ. Cu cât creşte capacitatea intelectuală a individului
cu atât societatea avansează.
Cu trecerea anilor, societatea evoluează din ce în ce mai mult. S-a ajuns ca, atât femeile
cât şi bărbaţii să lupte pentru drepturi egale. În domeniile în care bărbaţii erau dominanţi, au
ajuns şi femeile, chiar şi în funcţiile de conducere, unde se credea că doar bărbaţii pot. Conform
unui studiu sociologic ,cu privire la România, s-a constatat că peste 40% dintre intervievaţi
consideră că, bărbaţii conduc afacerile mai bine decât femeile, iar o treime consideră că, o femeie
nu poate avea în acelaş timp şi carieră şi familie. Aceasta este o consecinta a ideii ca, femeile
prin destinul lor biologic sunt menite să îndeplinească roluri diferite, inegale şi inferioare celor
ale bărbaţiilor. Societatea modernă se luptă să schimbe acest principiu introducând idea egalităţii
femeilor cu bărbaţii.