Aplicatii GIS in Administratia Locala

Ștefan
Bilașco Maria‐Olivia Moldovan Sanda Roșca
APLICAȚII G.I.S.
în ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ
Editura RISOPRINT
Cluj-Napoca • 2017
1

Aplicații G.I.S. în Administrația Publică Locală

CUPRINS

PREFAȚĂ ................................................................................................................ 5
G.I.S. ȘI ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ................................................. 7
APLICAȚIA 1. APLICAȚIILE ANALIZEI SPAŢIALE DE REȚEA GIS
ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ ........................................................ 10
1.1. REALIZAREA BAZELOR DE DATE ........................................................ 11
1.1.1. Realizarea bazelor de date prin digitizare/vectorizare ................................ 11
1.1.2. Realizarea bazelor de date prin achiziție de date
din surse libere ........................................................................................................ 19
1.1.3. Verificarea topologiei ............................................................................................ 25
1.1.4. Creare Network Dataset ........................................................................................ 26
1.2. SERVICE AREA ......................................................................................... 28
1.3 NEW CLOSEST FACILITY ........................................................................ 39
1.4 NEW LOCATION-ALLOCATION ............................................................ 45
1.5 NEW ROUTE .............................................................................................. 51
APLICAȚIA 2. ÎNTOCMIREA BAZELOR DE DATE DIGITALE ȘI
DISEMINAREA PLANȘELOR SPECIFICE P.U.G. ............................................. 61
2.1. Baza legală .................................................................................................. 63
2.1.1. Cadrul legal ................................................................................................................ 63
2.2. ÎNTOCMIREA BAZELOR DE DATE DIGITALE UTILE PENTRU
ELABORAREA PLANȘELOR SPECIFICE P.U.G. .......................................... 68
2.2.1. Identificarea materialelor cartografice existente ........................................... 69
2.2.2. Georeferențierea materialului cartografic existent ....................................... 69
2.2.2.1. Georeferențierea pe baza hărților și ortofotoplanurilor ....................... 70
2.2.2.2. Georeferențierea imaginilor obținute prin intermediul
Google Earth Pro ................................................................................................ 76
2.2.2.3. Georeferențierea pe baza metodei identificării
punctelor comune ............................................................................................. 80
2.2.2.4. Georeferențierea pe baza metodei marcatorilor de locație ................. 83
2.2.3. Georeferențierea planșei III inițiale .................................................................. 87
2.2.4. Realizarea bazei de date digitale grafice și atribut ........................................ 92
3

Ștefan Bilașco, Maria-Olivia Moldovan, Sanda Roșca

2.2.4.1. Baze de date de tip linie pentru realizarea PUG și atribute
caracteristice ........................................................................................................ 96
2.2.4.2. Baze de date de tip poligon pentru realizarea PUG și atribute
caracteristice ..................................................................................................... 109
2.2.4.3. Baze de date de tip punct pentru realizarea PUG și atribute
caracteristice ..................................................................................................... 114
2.3. DISEMINAREA BAZELOR DE DATE ................................................... 115
2.3.1. Diseminarea pe baza planșelor (partea desenată) ...................................... 115
2.3.2. Diseminarea pe baza softurilor geoinformaţioale ...................................... 129
2.3.2.1. Diseminarea planşelor prin intermediul extensiei
ArcGIS Carry Map ......................................................................................... 130
2.3.3. Diseminarea planşelor pe baza geoserverelor .............................................. 140
2.3.3.1. Diseminarea bazelor de date pe baza platformei
proprietar ArcGIS Server .............................................................................. 141
2.3.3.2. Diseminarea bazelor de date pe baza platformei free source
Geoserver ............................................................................................................ 150
APLICAȚIA 3. EVALUAREA ECONOMICĂ A CULTURILOR AGRICOLE
UTILIZÂND TEHNICA G.I.S. LA NIVELUL UNITĂȚILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE ȘI DISEMINAREA
REZULTATELOR PRIN STORY MAPS............................................................ 160
3.1. EVALUAREA ECONOMICĂ A CULTURILOR AGRICOLE
ADMINISTRATIV-TERITORIALE .............................................................. 160
3.1.1. Etapa 1. Pretabilitatea terenului la cultura de floarea-soarelui .............. 161
3.1.2. Etapa 2. Estimarea producției de floarea-soarelui pe parcelele
viabile din punctul de vedere al favorabilității ........................................... 168
3.1.3. Etapa 3. Calculul venitului net și amendarea acestuia în funcție de
factorii restrictivi diminuanți .......................................................................... 170
3.2. DISEMINAREA REZULTATELOR PRIN STORY MAPS ..................... 186
BIBLIOGRAFIA ................................................................................................. 208

4

PREFAȚĂ
De la sfârșitul anilor 1990, tehnologia GIS a devenit din ce în ce mai

populară și este acum folosită pe scară largă în domeniul științelor naturale. Este o
industrie și o piață imensă cu o dezvoltare rapidă în întreaga lume, cu o cerere
enormă de cunoștințe, experiență, date și produse software GIS.
Dezvoltarea recentă a aplicațiilor GIS și adoptarea tehnologiilor geospațiale
în cadrul diverselor organizații guvernamentale și neguvernamentale de la nivel
central și local a condus la creșterea cererilor pentru instrumente și tehnici de
planificare sofisticate, care să sprijine procesul vast și complex de luare a deciziilor
și de implementare a acestora.
Datorită faptului că tehnologia geospațială devine din ce în ce mai relevantă
din punct de vedere social și economic, oportunitățile reale oferite de aceasta,
precum și complexitatea pe care o prezintă această tehnologie devin din ce în ce mai
vizibile pentru întreaga comunitate. La ora actuală Sistemele Informaționale
Geografice au depășit faza clasică de birou fiind prezente pe o mare variate de
dispozitive mobile (smartphone, tabletă etc).
În prezent o soluție integrată GIS aplicată în administrație servește unei
întregi organizații oferind niveluri de funcționalitate geospațială, standarde
uniforme, bună guvernare, date și baze de date digitale fiabile, proceduri de lucru,
educație și transfer de cunoștințe etc.
Structurată pe trei părți majore, prezentate sub forma unor aplicații
distincte, lucrarea de față vine în sprijinul celor enunțate mai sus și se adresează în
principal (dar nu exclusiv!) studenților geografi și profesioniștilor din domeniu care
exploatează în mod curent și dezvoltă baze de date spațiale. Aplicațiile prezentate
conferă atât o fundamentare teoretică bazată pe cadrul legislativ național, cât și o
descriere etapizată, pas cu pas, a modului de rezolvare a problemelor apărute.
Instrumentele și tehnicile de analiză spațială specifice analizei de rețea, dar și
nivelul de integrare a acestora în administrația locală sunt detaliate în cadrul primei părți
a lucrării. Sunt fundamentate, de la general la particular, elementele de bază legate de
realizarea bazelor de date, sursele open-source de date, topologia, dar și elemente
specifice structurilor spațiale de tip rețea (rute, zone de influență, accesul la diverse
facilități și studii de geomarketing în vederea amplasării unor facilități noi).
Partea a doua a lucrării este destinată unei componente esențiale a
amenajării teritoriului și anume realizarea bazelor de date necesare în cadrul PUG.
Atât cadrul legal, cât și necesarul de date digitale sunt analizate în conformitate cu
5


necesitățile specifice de reprezentare cartografică oferind un adevărat manual de
utilizare, extrem de util profesioniștilor din domeniu.
În completarea acestor aplicații autorii pun accent pe diseminarea
rezultatelor analizelor în partea a treia (și ultima) a lucrării prezentând aplicația
StoryMap ca soluție de prezentare/diseminare a principalelor concluzii cartografice
a studiului de evaluare economică a pretabilității terenurilor agricole la diverse
utilizări.
În concluzie lucarea de față este o lucrare realizată cu larga folosire a
metodologiilor moderne, aduce importante şi numeroase informaţii noi, precise şi
cuantificate riguros contribuind la îmbogăţirea cunoaşterii geografice a unui
domeniu în expansiune. De asemenea lucrarea excelează prin valoarea practică
deosebită (destinată unei audiențe extrem de variate), care o întregeşte pe cea
teoretică de excepţie.
Conf. univ. dr. Titus MAN
6

G.I.S. ȘI ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

Implementarea soluțiilor geospațiale în administrația publică locală este
una dintre principalele obiective urmărite de factorii decidenți de la toate nivelele
de organizare a teritoriului național. Necesitatea implementării soluțiilor
geospațiale este impusă de faptul că majoritatea deciziilor luate de administrația
publică locală au la bază spațiul, managementul și organizarea acestora.
În contextul actual de expansiune tot mai mare a spațiilor pentru locuit și
producție, a diversificării cât mai mari a mobilității populației atât în spațiul urban
cât și rural adiacent, cantitatea mare de baze de date cu caracter spațial, vehiculată
de compartimentele de specialitate ale administrației publice locale este foarte mare,
fapt care conduce la necesitatea implementării de soluții moderne, bazare pe
hardware și software specializat în managementul acestora, pentru a rezolva
probleme, a emite soluții, pentru luarea deciziilor și pentru a informa populația.
Legea numărul 215 din 23 Aprilie, 2001 (Legea Administrației Publice
Locale) reglementează regimul general al autonomiei locale și organizarea și
funcționarea administrației publice locale. În 1993 Iorgovan, A. definește
administrația publică locală astfel: “Administrația Publică reprezintă ansamblul
activităților Președintelui, Guvernului, autorităților administrației autonome
centrale, autorităților administrației autonome locale și, după caz, structurilor
subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire
publică legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice ”.
Conform definiției enunțate, iese în evidență faptul că administrația publică
locală are două roluri principale: de organizare și de activitate.
Rolul organizatoric principal îi revine Președintelui României care
reprezintă garantul funcționării autorității publice locale statale. Organizarea pe
nivele diferite, în ceea ce privește îndeplinirea și punerea în aplicare a legilor sau
prestarea serviciilor publice, se află sub coordonarea directă a Guvernului, care
exercită conducerea generală a administrației publice, a ministerelor și a organelor
administraței publice descentralizate, reprezentate de prefecturi, consilii județene și
locale, primării, regii autonome etc.
În ceea ce privește rolul activităților pe care administrația publică locală le
întreprinde în teritoriu, se deosebesc la nivelul României patru nivele principale,
pornind de la nivelul naţional (care coincide cu totalitatea acțiunilor pe care
administrația publică locală le întreprinde pentru gestionarea integrată a serviciilor
care deservesc întreaga populație, indiferent de locația unde aceasta se află), apoi
nivelul regional (totalitatea activităților pe care administrația publică locală o
7


întreprinde la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare conturate la nivelul României),
nivelul local, reprezentat de administrațiile județene, primăriile și consiliile locale
ale locațiilor administrative-teritoriale.
Desfășurarea activităților la toate nivelele menționate anterior presupune
lucrul cu baze de date integrate și interoperabile între componentele administrației
locale care le gestionează. Pe baza componentelor hardware, pin intermediul
softurilor geoinformaționale de specialitate care pot manageria și analiza date cu
caracter spatial, pot fi dezvoltate aplicații geoinformaționale specifice administrației
publice locale, care să pună la dispoziție tuturor componentelor acestora informația
spațială pentru a fi utilizată în cadrul analizelor și pentru luarea deciziilor.
Analiza spațială în mediul GIS duce la reducerea timpului de analiză a
situațiilor cu caracter spatial, apărute întâmplător și la diminuarea acestora în ceea
ce privește luarea deciziilor de remediere, precum și la identificarea posibilelor
moduri de intervenție. Tot pe baza analizei spațiale în mediul GIS, utilizând baze de
date specifice administrației publice locale, se analizează integrat structurile
teritoriale, pentru o gestiune eficientă a acestora și pentru a asigura o planificare
teritorială viabilă din punctul de vedere al resurselor, pe baza modelelor și
scenariilor dezvoltate. Rezultatele aplicării în teritoriu a funcțiilor programelor
geoinformaționale pot fi diseminate pe baza cartografiei digitale, prin realizarea de
hărți și planșe la scară de reprezentare a teritoriului pentru diverse nivele de
organizare a activităților administrației publice locale.
Având în vedere dezvoltarea tot mai rapidă a produselor informatice
(tehnică de calcul, calculatoare, device-uri mobile) și accesul pe scară tot mai largă
la internet a populației, una dintre posibilitățile de diseminare a bazelor de date cu
caracter spatial din administrația publică locală se poate realiza prin intermediul
geoserververelor legate la internet și al interfețelor de diseminare publică pentru
informare și actualizare de informație, acolo unde este cazul. La nivelul
administrației publice locale din România sunt puține instituții publice care dispun
de soluții geospațiale integrate de management și vizualizare a bazelor de date
spațiale, datorită implementării deficitare a acestui sistem, din lipsă de personal
calificat care să opereze cu astfel de sisteme.
Principalele compartimente ale administrației publice locale, care
beneficiază de un aport substanţial al implementării soluțiilor geospațiale în cadrul
activității curente sunt reprezentate de: compartimentul urbanism și planificare
teritorială, serviciul cadastral (gestionarea datelor cadastrale, a modului de utilizare
a terenului etc), urbanism (calculul densității constucțiilor, identificarea de terenuri
pentru înființarea de parcuri, identificarea zonelor de protecție față de elemente cu
8

caracter de patrimoniu, identificarea rutelor optime pentru transport în comun,

identificarea posibilelor spații de expansiune urbană), serviciul financiar (integrarea
datelor cadastrale referitoare la terenuri și informații reprezentând suprafața și
localizarea în intravilan și extravilan, precum și evidența numărului locuitorilor din
anumite imobile, pentru calculul taxelor și impozitelor), serviciul mediu (realizarea
de modele pentru luarea deciziilor privind spațiile cu protecţie din punctul de vedere
al mediului, sisteme de monitorizare și vizualizare a poluării fonice sau a aerului,
realizarea de scenarii posibile de urmat datorită poluării accidentale etc) și regiile
autonome ale domeniului public (realizarea de modele de identificare a locațiilor
posibile, ca urmare a avariilor la rețele de distribuție a apei potabile, a rețelei de
evacuare a apei menajere etc).
În cadrul lucrării de față sunt prezentate câteva aplicații practice, utile
compartimentelor administrației publice locale pentru luarea deciziilor pe baza
analizei spațiale GIS a rețelei de căi de comunicație, implementarea softurilor
geoinformționale prin intermediul cartografiei digitale, pentru realizarea bazelor de
date necesare întocmirii planurilor urbanistice generale și a analizei spațiale GIS a
suprafețelor teritoriale, pentru luarea deciziilor de eficientizare economică a
culturilor aferente acestora și a diseminării informațiilor oferite de acestea.
9


APLICAȚIA 1
APLICAȚIILE ANALIZEI SPAŢIALE DE REȚEA GIS ÎN
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ
Realizarea modelelor de analiză spaţială şi rularea acestora, atât pentru

identificarea spaţială a disfuncţiilor teritorale cât, mai ales, pentru testarea de
scenarii, de amenajare teritorială, având ca principal scop emiterea de soluţii pentru
dezvoltarea armonioasă a teritoriului, a început să fie utilizată pe scară tot mai largă
în cadrul compartimentelor de specialitate (planificarea şi amenajarea teritoriului,
mediu, cadastru, administrarea reţelelor edilitare şi de utilităţi, situaţii de urgenţă,
transport, sănătate publică) ale administraţiei publice locale.
Dezvoltarea în mod alert a zonelor cu caracter rezidenţial şi de servicii din
cadrul marilor centre urbane, precum şi dezvoltarea zonelor metropolitane face ca
modelele de analiză spaţială de reţea să fie tot mai mult implementate în cadrul
procesului de diagnosticare a disfuncţiilor teritoriale şi de luare a deciziilor în ceea
ce priveşte identificarea suprafeţelor spaţiale pretabile şi funcţionale din punctul de
vedere al accesibilităţii populaţiei la serviciile oferite de administraţia publică locală.
De asemenea, contribuie la identificarea optimă a căilor de acces spre
anumite facilităţi (spitale, sedii ale primăriilor etc.), la managementul spaţiilor
construite (alocarea unui cod poștal la o secţie de votare, alocarea unui cod poştal la
o anumită unitate de învăţământ etc.) sau la identificarea soluţiilor pentru transport
rapid şi descongestionare a traficului rutier (dirijarea circulaţiei pe trasee alternative
datorită apariţiei blocajelor în trafic sau ca urmare a blocării unor sectoare de străzi).
Totodată, modele de analiză spaţială de reţea pot fi dezvoltate pentru
managementul reţelelor de utilităţi publice (alimentare cu apă, evacuare a apelor
menajere, reţele electrice etc.), având ca principal scop rezolvarea problemelor
apărute ca urmare a defecţiunilor cu caracter accidental sau datorită intervenţiilor
de mentenanţă şi dezvoltare a acestora şi emiterea soluţiilor de remediere în timp
cât mai redus, pentru diminuarea impactului negativ asupra comunităţii.
Modelele de analiză spaţială cele mai utilizate în cadrul compartimentelor
administraţiei publice locale pentru analiza teritorială în raport cu populaţia se
bazează, în principal, pe exploatarea bazelor de date reprezentând căile de
comunicaţie şi de acces, ca suport principal în derularea activităţilor zilnice.
Având în vedere acest fapt, s-a dezvoltat un număr de patru modele de
analiză spaţială de reţea, prin intermediul funcţiilor extensiei Network Analyst
(Service Area, Closed Facility, Location-Allocation, New Route) a programului
10

geoinformaţional ArcGIS, pornind de la exemplificarea realizării bazelor de date

primare cu care operează fiecare model în parte, a achiziţiei bazei de date din surse
libere şi încheind cu exemplificarea realizării acestora, pe baza studiilor de caz,
pentru fiecare model dezvoltat.
1.1. REALIZAREA BAZELOR DE DATE
Bazele de date vectoriale reprezintă principala sursă de input în ceea ce

privește realizarea analizei spațiale de rețea și aplicarea de modele utile pentru
rezolvarea problemelor specifice administrației publice locale.
Pentru definitivarea modelelor prezentate în cadrul aplicațiilor dezvoltate
în cazul de față trebuie realizată o bază de date vectorială care să răspundă cerințelor
structurii modelului conceptual (Tabelul 1.1).
Tabelul 1.1. Structura bazei de date
Denumire bază de date Structură Tip Atribut

Lungime (m)
Viteză de deplasare (km/h)
Rețea de căi de comunicație vector linie
Timp de parcurgere (minute)
Sensuri unice
Puncte de interes vector punct Denumire punct interes
Secții de votare vector punct Cod secție votare
Locuințe vector punct Adresă poștală
Linie
Restricție circulație vector Tip restricție
Poligon
Puncte interes traseu vector punct Adresă poștală

Pe baza structurii de baze de date prezentate anterior (Tabelul 1.1), vor fi
realizate toate exemplificările sub formă de modele, cu aplicații concrete în ceea ce
privește utilitatea acestora în procesul de luare a deciziilor în cadrul administrației
publice locale.

1.1.1. Realizarea bazelor de date prin digitizare/vectorizare

În ceea ce privește realizarea bazelor de date prin digitizare/vectorizare se
va folosi structura vectorială ca bază de date principală în cadrul geodatabase, și
anume clasa de entități grafice feature class. Crearea, organizarea şi administrarea
11


tuturor datelor se realizează în cadrul modulului ArcCatalog, editarea acestora fiind
realizată utilizând modulul ArcMap al softului geoinformațional ArcGIS.
Toate structurile vectoriale care intră în componența bazei de date utilizate
în cadrul analizei spațiale de față sunt stocate în fișiere de tip geodatabase pentru un
mai bun management. Pentru realizarea unui fișier de tip geodatabase se utilizează
următoarele comenzi: ArcCatalog → File→ New → File Geodatabase → (se
stabilește numele File geodatabase-ului - Rețea) (Fig 1.1).

Fig.1.1: Creare File Geodatabase

Structurile vectoriale (căi de comunicație, puncte de interes etc) utilizate în

cadrul exemplelor prezentate în acest capitol se stochează în cadrul geodabase-ului
creat în fișiere de tip feature dataset. Pentru realizarea unui feature dataset se
urmăresc următoarele comenzi: click dreapta pe File Geodatabase creat → New →
Feature dataset → (Se stabilește numele feature dataset-ului - Comunicații) → Se
stabilește sistemul de proiecție, în cazul de față, pentru realizarea bazelor de date
12

digitale specifice analizei spațiale de rețea GIS, în administrația publică locală se

alege ca sistem de proiecție sistemul Stereografic 1970 (Fig. 1.2).
Fig.1.2: Creare Feature Dataset și alegerea sistemului de proiecție

În cadrul analizei spațiale GIS de rețea, cerințele tipurilor de structuri
vectoriale (puncte, linii, poligoane) care sunt setate ca baze de date de intrare trebuie
realizate în concordanță cu scopul și absolut necesar în concordanță cu cerințele
extensiei utilizate (în cazul de față extensia Network Analyst). Pentru realizarea unui
feature class se urmăresc următoarele comenzi: click dreapta pe feature dataset-ul
creat anterior → New → Feature Class → Name (Se stabilește denumirea) → Type
→ (Se alege tipul feature class-ului punct, linie, poligon) Line Features → Next →
Se specifică configurația database storage → Next → Field Name – se completează
cu un nou câmp, în cazul de față Sens de deplasare, iar la Data Type se alege
Double → Finish (Fig. 1.3).
13


Fig.1.3: Creare Feature Class de tip linie

Procesul de achiziție a bazelor de date vectoriale se realizează în cadrul
modulului ArcMap prin digitizare/vectorizare. În cadrul procesului de
digitizare/vectorizare se va ține cont, atunci când se editează structura vectorială
reprezentând căile de comunicație, de faptul că unele căi de comunicație sunt
restricționate, în ceea ce privește circulația, la un singur sens, pe toată lărgimea părții
carosabile. Pentru a se ține cont în procesul de modelare de acest fapt, este necesar
ca în tabelul atribut a feature clas-ului editat să se specifice acest lucru. Identificarea
14

străzilor cu sens unic, din punctulul de vedere al structurii bazelor de date, este
standardizată pentru toate softurile GIS prin atribuirea în tabelul atribut a valorii 0
drumurilor (entităților vector) cu dublu sens și valoarea 1 celor cu sens unic.
În cazul analizei spațiale de rețea pe baza căilor de comunicație, un lucru
foarte important este acela că structurile vectoriale care reprezintă rețeaua de
drumuri trebuie să aibă continuitate în ceea ce priveşte editarea. Având în vedere
cele enunțate și pentru a putea realiza o bază de date corectă în cadrul procesului de
editare, se va utiliza în mod obligatoriu opțiunea Snapping. Pentru activarea
Snapping-ului în modulul ArcMap se apelează meniul Editor → Snapping →
Snapping Toolbox → Use Snapping al extensiei Editor (Fig. 1.4).

Fig.1.4: Activare Snappping

Se vectorizează entitățile grafice, completând totodată tabelul de atribut
aferent, prin atribuirea valorilor 0 și 1 în funcție de regimul drumului (un sens sau
mai multe sensuri) (Fig. 1.5, Fig 1.6). Apoi se vectorizează toate entitățile de tip linie,
cu specificația că drumurile care prezintă un singur sens vor fi vectorizate în direcția
de parcurs, nodul de început al liniei se identifică cu începutul străzii cu sens unic.
Dacă vectorizarea s-a realizat în direcția greșită, nodul de început și nodul de sfârșit
al structurii vectoriale de tip linie (sau direcția vectorului) pot fi interschimbate
apelând la comanda Flip, urmărind următoarele comenzi: click dreapta pe
structura vectorială de tip linie → Edit Vertices → click dreapta pe structura
vectorizată → Flip (Fig. 1.7).

15


Fig.1.5: Vectorizare drum cu dublu sens

16


Fig.1.6: Vectorizare drum cu sens unic
17


Fig.1.7: Comanda Flip

18

1.1.2. Realizarea bazelor de date prin achiziție de date din surse libere
O parte din bazele de date utilizate în analiza spațială de rețea cu aplicații în
cadrul administrației publice locale (ca de exemplu rețele de drumuri, puncte de
interes public, stații ale mijloacelor de transport în comun, locuințe etc) pot fi
achiziționate în mod gratuit prin descărcare de pe site-uri de specialitate. Una dintre
cele mai importante surse de baze de date, prin intermediul căreia sunt puse la
dispoziție baze de date pentru utilizare gratuită, este reprezentată de Open Street
Map. Achiziția bazelor de date puse la dispoziție de Open Street Map se poate face
în mai multe moduri: descărcare directă cu ajutorul extensiilor dezvoltate pentru
diverse softuri GIS sau descărcare prin intermediul portalurilor web care integrează
aceste baze de date și le pun la dispoziția utilizatorilor sub diverse forme.
Unul dintre portalurile cele mai utilizate pentru descărcare și achiziție a
datelor, oferite în mod liber de către Open Street Map este www.geofabrik.de, de
unde pot fi descărcate, în funcție de necesitățile utilizatorului, date pentru o anumită
țară. Accesând http://download.geofabrik.de/, se alege, în cazul de față, regiunea
Europe, apoi țara România, iar prin selectarea [.shp.zip] (Fig. 1.8), datele aferente
vor fi descărcate sub forma de fișier arhivat cu numele romania-latest.shp.
Datele descărcate prin intermediul acestui portal au definită proiecția WGS
1984. Conform reglementărilor legale în vigoare, aplicațiile analizei spațiale de rețea
GIS în administrația publică locală se realizează în sistemul de proiecție Stereografic
1970, astfel datele trebuie reproiectate în sistemul de proiecție corect.
Pentru exemplificarea reproiectării bazelor de date vectoriale descărcate
prin intermediul portalului geofabrik.de, s-a ales shapefile-ul roads (shapefile-ul care
conține în structura lui căile de comunicație la nivel național), shapefile în sistem de
proiecție WGS 84, care se reproiectează în sistem de proiecție Stereografic 1970,
urmărind următoarele comenzi: Modulul ArcCatalog → ArcToolbox → Data
Management Tools → Projection and Transformation → Feature → Project.
În cadrul procesului de reproiectare sunt necesare o serie de date de intrare
(Fig. 1.9) Input Dataset or Feature Class (se încarcă shapefile-ul roads care trebuie
reproiectat, sistemul de proiecție al acestuia fiind recunoscut automat), Output
Dataset or Feature Class (se selectează directorul de stocare al shapefile-ului
reproiectat precum și denumirea acestuia), Output Coordinate System (se alege
sistemul de coordonate atribuit shapefile-ului de reproiectat, în cazul de față Stereo
70) și Geographic Transformation (metoda utilizată în transformarea coordonatelor
între cele două sisteme).
19


Fig.1.8: Descărcare date geofabrik.de
Având în vedere faptul că structurile vectoriale reproiectate conțin

informații referitoare la întreaga țară, acestea trebuie decupate în funcție de limita
arealului de aplicabilitate a analizei de rețea.
Obținerea bazei de date digitale unitare, din interiorul limitei de
aplicabilitate a analizei spațiale de rețea, se realizează apelând la comanda Clip din
structura toolbox-urilor modulelor ArcGIS, prin intermediul următoarelor
comenzi: ArcToolbox → Analysis Tools → Extract → Clip.

20


Fig.1.9: Reproiectare shapefile WGS84 în Stereo 70

În cadrul procesului de decupare sunt necesare o serie de date de intrare:

Input Features (se încarcă shapefile-ul Drumuri), Clip Feature (se încarcă shapefile-
ul după care se va realiza clipul), Output Feature Class (se selectează directorul de
stocare al shapefile-ului, precum și denumirea acestuia Drumuri_CN) (Fig. 1.10).
Ca urmare a faptului că în urma reproiectării și decupării structurilor
vectoriale s-au obținut fișiere shapefile, este necesar ca acestea să fie incluse în fișiere
de tip feature dataset, pentru a putea fi utilizate cu succes în cadrul modelului de
analiză de rețea. Importul fișierelor de tip shapefile în cadrul feature dataset-ului se
realizează urmărind următoarele comenzi: click dreapta pe Feature Dataset →
Import → Feature Class (single). În cadrul procesului de import sunt necesare o serie
de date de intrare: Input Features (se încarcă shapefile-ul Drumuri_CN reproiectat),
Output Feature Class (se stabilește denumirea acestuia - Drumuri) (Fig. 1.11).
21


Fig.1.10: Funcția Clip

Realizarea modelelor de analiză spațială de rețea cu aplicabilitate în

administrația publică locală necesită, pe lângă baza de date vectorială, și construirea
de baze de date atribut atașate bazelor de date vectoriale. În ceea ce privește modelele
de analiză spațială de rețea prezentate în cazul de față, cele mai importante baze de
date atribut, asociate bazelor de date vectoriale (în ceea ce privește rețeaua de căi de
comunicații), sunt reprezentate de lungimea segmentelor vectoriale exprimată în m,
de viteza medie de deplasare pe anumite segmente de drum exprimată în km/h,
precum și de timpul de parcurgere a fiecărui segment de drum, exprimat în minute.

22

Fig.1.11: Import Feature Class (single)

Fiecare dintre atributele prezentate poate fi adăugat ca informație de
referință pentru segmentele vectoriale automat sau manual, prin intermediul
completării bazei de date atributare, odată cu vectorizarea entităților spațiale.
Obținerea
automată a atributelor
se poate realiza apelând
la funcțiie puse la
dispoziție de softurile
geoinformaționale.
Astfel, atributul
reprezentând lungimea
fiecărui segment de
drum se realizează
parcurgând două etape
Fig.1.12. Creare câmp nou principale: realizarea
unui câmp nou în tabelul atribut și calculul efectiv al lungimii, apelând funcția
Calculate Geometry.
Prima etapă este reprezentată de realizarea unui câmp nou în tabelul atribut,
câmp în care să fie stocate informații referitoare la lungimea segmentelor
vectorizate, utilizând următoarele comenzi: Tabel de atribut → Table Options →
Add field. Coloana/câmpul nou creat, se recomandă să fie de tipul float (Fig. 1.12).

23


Fig.1.13: Adăugare field; Calcul lungime- Drumuri

A doua etapă în ceea ce privește calculul lungimii o reprezintă etapa de

calcul efectiv a lungimii segmentelor vectorizate, utilizând următoarele comenzi:
click dreapta pe coloana nou creată → Calculate Geometry → se alege tipul de
unitate de măsură în care dorim să se facă calculul (metri în cazul de față) → OK
(Fig.1.13).
Un alt atribut esențial în ceea ce privește modelele de analiză spațială de
rețea bazată pe căile de comunicație, în cadrul administrației publice locale, îl
reprezintă viteza de deplasare pe anumite sectoare de drum. În cazul de față, pentru
exemplificare, s-a adăugat o nouă coloană în tabelul atribut, atribuind viteza medie
de 10 km/h pentru deplasarea pe toate segmentele de drum.
În cadrul modelelor de analiză spațială de rețea, aplicabile în cadrul
administrației publice locale, unul dintre atributele de luat în calcul îl reprezintă
timpul de parcurgere a distanțelor în interiorul localităților, pe anumite sectoare de
căi de comunicație.
În funcție de necesități, atributul reprezentând timpul de parcurgere poate fi
calculat în secunde, minute, ore etc. Pentru modelarea accesibilității la anumite puncte
de interes, identificarea celei mai apropiate facilități a administrației publice locale față
de locuitori, alocarea unor clădiri la o anumită facilitate a administrației publice locale,
24

în funcție de timpul minim de acces, se utilizează frecvent atributul minute ca atribut

principal în ceea ce privește timpul de deplasare pe anumite sectoare ale căilor de
comunicație. Atributul timp de parcurgere, minute în cazul de față, se poate calcula
automat utilizând funcțiile puse la dispoziție de către softurile geoinformaționale.
Popularea tabelului atribut cu atributul timp de parcurgere a anumitor
sectoare se realizează parcurgând două etape principale: prima etapă constă în
realizarea unui nou câmp în tabelul atribut (etapă descrisă anterior, vezi Fig.1.12),
iar a doua etapă constă în aplicarea unei formule de calcul implementate în tabelul
atribut prin intermediul funcției Field Calculator.

Fig.1.14: Field Calculator - minute
Formula aplicată pentru calculul timpului de parcurgere, pe baza lungimii

segmentelor exprimate în metri, are forma: ∗ / ∗ ,
unde lungime reprezintă coloana din tabelul atribut reprezentând lungimea
segmentului, viteza reprezintă coloana din tabelul atribut care stochează informații
reprezentând viteza de deplasare pe un anumit segment. Implementarea formulei în
tabelul atribut prin intermediul modulului ArcMap se realizează urmărind
următoarele comenzi: click dreapta pe coloana creată → Field Calculator (Fig. 1.14).

1.1.3. Verificarea topologiei

Pentru ca rețeaua de căi de comunicație utilizată pentru definitivarea
modelelor de analiză spațială de rețea să poată fi utilizată cu succes ca parte
integrantă în cadrul acestora și pentru ca rezultatele finale să aibă o bună acuratețe
25


și să fie valide din punctul de vedere al utilizării lor, este absolut necesar să fie
verificată topologia structurilor vectoriale, acestea trebuind să respecte câteva reguli
topologice absolut necesare.
Prima regulă și cea mai importantă din punctul de vedere al analizei spațiale
de rețea este aceea ca rețeaua să nu prezinte discontinuități. Alte reguli foarte
importante din punctul de vedere al analizei spațiale de rețea sunt acelea ca
structurile vectoriale să nu se suprapună cu ele însele sau să nu se suprapună cu alte
entități vectoriale de alte categorii.
Dacă în urma verificării topologiei, prin aplicarea regulilor necesare, se
constată că aceasta este incorectă, indiferent prin prisma cărei reguli, se trece la
ajustarea și la corectarea rețelei de căi de comunicație (pentru ca topologia să fie
corectă), numai după acest proces rețeaua putând fi utilizată în cadrul modelelor de
analiză de rețea.
1.1.4. Creare Network Dataset

Următorul pas și ultimul în
ceea ce privește realizarea bazei de date
vectoriale reprezentând elementul
suport pentru realizarea modelelor de
rețea utiliza
bile în cadrul administrației publice
locale îl reprezintă realizarea Network
Dataset-ului bazat pe feature class-ul
Drumuri. Crearea Network Dataset-
ului care va sta la baza analizelor
spațiale de rețea prezentate se
realizează urmărind următoarele
comenzi: click dreapta pe feature
dataset → New → Network Dataset
(Fig. 1.15).
Urmărind înlănțuirea de
comenzi obligatoriu de urmat în
procesul de realizare a Network Fig.1.15: Creare Network Dataset
Dataset-ului, este necesar să se
parcurgă următoarele etape: Se stabilește denumirea network dataset-ului → Next
→ Se selectează feature class-ul care va participa la network → Next → (se
specifică dacă sunt acceptate întoarcerile în cadrul rețelei) Yes → Next→ (se
26

stabilesc regulile de conectivitate în cadrul rețelei) → Next → (se specifică valorile

altitudinale ale nodurilor și vertecșilor în cazul în care în cadrul bazei de date
există) → Next→ (se adaugă atributele rețelei Fig 1.16, dacă acestea nu sunt
identificate automat de către program) Add → Add New Atribute: Name: minute
(denumirea coloanei din tabelul atribut), Usage Type (modul în care va fi
utilizat atributul în cadrul analizei de rețea): Cost, Units: Minutes, Data Type
(tipul coloanei realizate în tabelul atribut): Double → OK → Next → Yes → Sumar
→ Finish → Yes (Creare Network) → Yes (Adăugare Network Fig 1.17).

Fig.1.16: Configurare Network Dataset

Fig.1.17: Network Dataset
27


Odată realizată baza de date reprezentând Network Dataset, se pot concepe și
realiza modele de analiză spaţială de rețea, utile în cadrul administrației publice locale,
bazate pe analiza influenței rețelei de căi de comunicație în rezolvarea problemelor
legate de timp de acces, identificare a celor mai apropiate facilități, managament facil al
alocării resurselor și realizarea de rute pentru acces cât mai rapid.
1.2. SERVICE AREA
Una dintre principalele probleme cu care se confruntă administrația publică

locală, în prezent, este reprezentată de timpul în care populația trebuie să se
deplaseze de la locul de domiciliu la sediile acesteia pentru rezolvarea de probleme
curente. Calculul timpilor de deplasare a populației către un anumit punct de interes
și cartografierea acestora pentru informarea cetățenilor a făcut obiectul mai multor
studii realizate atât la nivel local (Rusu şi colab. 2013, Man şi colab. 2015) cât și la
nivel regional (Benedek şi Man (coordonatori), 2016, Bilașco şi colab. 2015),
utilizând abordări diverse în ceea ce privește modalitatea de întocmire și de realizare
a modelelor de analiză spațială de rețea. Modelele realizate au dublu scop: în primul
rând, de evaluare a spațiului din punctul de vedere al accesibilității și în al doilea
rând, de identificare a posibilelor locații de amplasare a structurilor teritoriale,
pentru armonizare și reducere a efectelor negative imprimate în teritoriul de
accesibilitate.
Accesibilitatea temporală la locații de interes s-a realizat, spre exemplificare,
prin dezvoltarea unui model spaţial, pe baza analizei de rețea pentru evaluarea
accesibilității populației la sediile a trei facultăți (Facultatea de Educație Fizică și
Sport, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Facultatea de
Ingineria Materialelor și Mediului) de pe raza municipiului Cluj-Napoca, având în
vedere faptul că toate cele trei zone de interes au în apropierea sau în perimetrul lor
spaţii de agrement și recreere, locuri în care populația din zonele limitrofe își petrece
o bună parte a timpului.
Softurile geoinformaționale pun la dispoziția utilizatorului extensii multiple,
prin intermediul cărora se pot realiza astfel de modele de evaluare a accesibilității
teritoriale. Unul dintre cele mai utilizate programe software pentru evaluarea
accesibilității teritoriale este reprezentat de ArcGIS prin intermediul extensiei Network
Analyst. Funcția Service Area, încorporată în cadrul extensiei amintite, permite
evaluarea accesibilității teritoriale ținând seama de două componente principale
concretizate în baze de date spațiale vectoriale: zonele pentru care se calculează
28

accesibilitatea și infrastructura pe care se face accesibilitatea, în funcție de o variabilă

considerată cost (timp sau distanță) (Tabelul 1.2).
Baza de date necesară pentru utilizarea funcției Service Area din cadrul
extensiei Network Analyst se concretizează în cele două baze vectoriale principale ca
elemente de intrare. Baza de date reprezentând Network Dataset și atributele care o
însoțesc, cu informații referitoare la variabila considerată cost, este reprezentată de
baza de date definitivată în cadrul etapei de realizare a bazei de date (Cap 1.1).
Tabelul 1.2: Structura bazei de date Service Area

Lungime (m)
linie Viteză de deplasare (km/h)
Network Dataset vector
punct Timp de parcurgere (minute)
Sensuri unice
Denumire punct interes
Puncte de interes vector punct
Cod poștal
Baza de date reprezentând spaţiile de interes pentru care se analizează

accesibilitatea temporală sunt reprezentate de structuri vectoriale stocate în cadrul
fișierelor de tip shapefile/feature class (Fig.1.18).
Fig. 1.18: Afișarea locațiilor punctelor de interes

29


Pentru realizarea efectivă a analizei accesibilității temporale pe baza funcției
Service Area din cadrul extensiei Network Analyst urmărim următoarele comenzi:
extensia Network Analyst → New Service Area (Fig. 1.19).

Fig. 1.19: New Service Area

Odată cu accesarea funcției New Service Area, softul geoinformațional creează

automat o structură proprie de baze de date (Fig. 1.20), structură pe care o va utiliza
ca suport în ceea ce privește analiza de accesibilitate. Structura de baze de date nou
creată (structură nepopulată cu baze de date) este structurată pe mai multe categorii
de baze de date, în funcție de rolul fiecăreia în cadrul analizei de accesibilitate.
Prima categorie este reprezentată de facilități, bazele de date utilizate pentru
identificarea spațială a obiectivelor pentru care se realizează analiza de accesibilitate. În
cadrul acestei categorii sunt identificate trei tipuri distincte de facilități: facilități
identificate ca eroare (Error) reprezentând facilitățile ca bază de date vectoriale, de tip
punct, pentru care s-au identificat erori în momentul încărcării în cadrul extensiei,
facilități identificate ca located reprezentând facilitățile ca bază de date vectoriale de tip
punct, care vor fi luate în considerare în cadrul analizei de accesibilitate și facilități de tip
unlocated reprezentând facilitățile ca bază de date vectoriale de tip punct, care nu vor fi
luate în considerare în cadrul analizei de accesibilitate din diverse motive (se află la o
distanță mare față de rețeaua de căi de comunicație etc).
A doua categorie este reprezentată de bazele de date utilizate pentru a
impune restricții de circulație pe anumite sectoare de drum sau drumuri, prin
intermediul bazelor de date vectoriale. Restricțiile de circulație pe anumite sectoare
de drum sau drumuri pot fi incluse în cadrul modelului de identificare a
accesibilității și prin intermediul bazelor de date de tip punct (Point Barriers), linie
(Line Barriers) sau de tip poligon (Polygon Barriers). Fiecare dintre aceste restricții
30

se poate împărți în mai multe categorii, în funcție de tipul de restricție și de impactul

restricției respective în cadrul modelului de analiză spațială.
O categorie foarte importantă în ceea ce privește structura bazeler de date,
nepopulate, realizate automat de către program odată cu accesarea funcției Service
Area, o reprezintă categoria bazelor de date care vor stoca rezultatele rulării
modelului de analiză de rețea. În cadrul categoriei Lines vor fi stocate baze de date
reprezentând străzile pentru care s-a calculat un anumit timp mediu de acces, în
cadrul categoriei Polygons va fi stocată baza de date vectorială de tip poligon, care
reprezintă suprafețe teritoriale cu un anumit timp de acces, calculat dinspre
facilitățile luate în calcul.
Având în vedere faptul că baza de date creată automat este nepopulată cu
date spațiale vectoriale, pentru rularea modelului, aceasta trebuie completată cu
datele necesare. Pentru completarea bazei de date create automat cu baze de date
vectoriale, se activează butonul Network Analyst Window din toolbar-ul Network
Analyst, fiind deschisă automat fereastra Network Analyst, în cadrul căreia se
editează entitățile nepopulate (Fig.1.20).

Fig. 1.20: Network Analyst Window- New Service Area

31


Popularea cu baze de date utile în cadrul modelului de evaluare a
accesibilității se poate realiza prin două metode: popularea prin identificare directă
a facilităților/restricțiilor pe hartă și prin import a bazelor de date de tip
shapefile/feature class.
Pentru adăugarea bazelor de date direct de pe hartă, prin intermediul
programului, se urmăresc următoarele comenzi: toolbar Network Analyst → Create
Network Location Tool (Fig. 1.21).

Fig. 1.21: Network Analyst – Create Network Location Tool

O altă modalitate de populare a bazei de date o reprezintă importul
acesteia din fișiere de tip shapefile/feature class urmărind următoarele comenzi:
Network Analyst Window → Facilities (0) → click dreapta → Load Locations
→ LoadFrom → (se selectează feature class-ul unde sunt stocate locațiile)→ OK
(Fig. 1.22).
32


Fig. 1.22: Adăugarea facilităților
33


Odată finalizat importul din baze de date de tip shapefile/feature class sau în
mod direct, prin localizarea pe hartă, instituţiile pentru care se realizează analiza de
accesibilitate (în cazul de față cele trei facultăți) vor completa categoria Facilities,
acestea fiind afișate atât în cadrul acelei categorii, cât și în fereastra de vizualizare a
bazelor de date (Fig. 1.23).
Fig. 1.23: Adăugarea și afișarea facilităților
Rularea modelului de evaluare temporală a accesibilității se realizează pe

baza unor parametri stabiliți de operator. Pentru setarea acestor parametri se
apelează fereastra de setare a proprietăților specifice, Service Area, urmărind
următoarele comenzi: Network Analyst Window → Service Area Properties (Fig
1.24). Odată accesate aceste comenzi, se pot realiza setările parametrilor care
participă la definitivarea modelulului de identificare a accesibilității, cei mai
importanți fiind reprezentați de impedanță, restricțiile de circulație referitoare la
sensurile unice, direcția de analiză, modalitățile de prezentare a rezultatelor rulării
modelului.
34


Fig.1.24. Service Area Properties

Pentru realizarea setărilor în ceea ce privește impedanța, direcția de analiza

și restricțiile, se urmăresc următoarele comenzi: Service Area Properties →
Analysis Settings → Settings → Impedance (se alege minute deoarece se evaluează
accesibilitatea în
funcție de timpul de
parcurgere a căilor de
comunicație) →
Default breaks (se
completează cu
valorile dorite 5, 10,
20, 30, 40, 50,
respectiv 60, valori
reprezentând minute,
valori prag pentru
intervalele de timp
dorite a fi afișate ca
accesibilitate finală) →
Direction → Away

from Facility (se va
realiza analiza de
Fig. 1.25: Analysis Settings accesibilitate pornind
de la facilitate spre exterior) → Restrictions→ Oneway (Se activează opțiunea
Oneway dacă se dorește să se țină cont în cadrul modelului de drumurile cu sens
unic, în mod contrar toate drumurile vor fi considerate cu dublu sens)→ OK (Fig.
1.25).

Pentru realizarea setărilor în ceea ce privește modalitățile de prezentare a
rezultatelor rulării modelului, concretizate în suprafețe teritoriale cu un anumit
35


timp de acces, calculat dinspre facilitățile luate în calcul, se urmăresc următoarele
comenzi Service Area Properties → Polygon Generation → se dezactivează Trim
Polygons → Multiple Facilities Options (se alege Merge by break values, pentru a
avea o reprezentare unitară a claselor de accesibilitate exprimate temporal) →
Overlap Type (se alege opţiunea dorită) → OK (Fig. 1.26).
Fig. 1.26: Polygon Generation

Pentru realizarea setărilor privind modalitățile de prezentare a rezultatelor
rulării modelului, concretizate în baze de date liniare reprezentând străzile sau
segmente ale acestora, pentru care s-a calculat un anumit timp mediu de acces, se
urmăresc următoarele comenzi Service Area Properties → Line Generation → Se
activează Generate Lines → Not Overlapping sau Overlapping (în funcţie de
opţiunile operatorului) (Fig. 1.27).
36

Fig. 1.27: Line Generation Fig. 1.28: Comanda Solve
Rularea modelului de analiză a accesibilității temporale pentru puncte de

interes ca urmare a populării bazei de date, a setării parametrilor de care se ține cont
în cadrul modelului prin intermediul funcției Service Area, se realizează urmărind
următoarele comenzi: toolbar-ul Network Analyst → Solve sau click dreapta pe
Service Area în Table of Contents → Solve (Fig. 1.28).
Rezultatele obținute ca urmare a rulării modelului de evaluare a
accesibilității pe baza analizei spațiale de rețea, ținând cont de viteza de deplasare pe
categorii de drumuri și de identificarea spațială a facilităților, sunt concretizate în
baze de date spațiale vectoriale de tip linie și poligon, salvate în cadrul bazei de date
realizate automat odată cu accesarea funcției Service Area în cadrul categoriei Lines
și Polygons.

37


Fig. 1.29: Rezultat analiză
38

1.3 NEW CLOSEST FACILITY
Una dintre problemele importante care apar în ceea ce priveşte

implementarea analizei spaţiale de reţea în cadrul administraţiei publice locale o
reprezintă identificarea celor sau celei mai apropiate locaţii faţă de un anumit punct
de interes.
Principalele compartimente ale administraţiei publice locale care ridică
astfel de probleme sunt reprezentate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă,
unităţile care deservesc populaţia din punctul de vedere al sănătăţii publice (spitale,
dispensare medicale) şi, nu în ultimul rând, compartimentele care oferă servicii de
intervenţie şi depanare a reţelelor de utilităţi publice sau serviciile care oferă
informaţii populaţiei în legătură cu accesul la anumite obiective de interes local
(şcoli, facultăţi, muzee etc).
Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă ridică probleme în ceea ce priveşte,
în principal, identificarea celui mai apropiat hidrant faţă de locul de desfăşurare a
unei intervenţii în caz de incendiu sau de identificare a celei mai apropiate unităţi
spitaliceşti de urgenţă atunci când se doreşte transportul unei victime dintr-un
accident rutier, dacă luăm în calcul echipajele SMURD drept componentă integrată
a serviciilor ISU.
Probleme în ceea ce priveşte identificarea celei mai apropiate locaţii faţă de
un anumit punct sunt întâmpinate şi atunci când se analizează unităţile spitalicesti
în calitate de componentă a administrației publice locale. Un exemplu de luat în
calcul, din acest punct de vedere, îl reprezintă identificarea celei mai apropiate staţii
de ambulanţă faţă de un anumit spital sau centru de sănătate, având ca principal
scop deservirea acestuia de către echipajele mobile de prim-ajutor, pentru
transportul pacienţilor între unităţile spitaliceşti.
Una din principalele atribuţii ale administraţiei publice locale este
reprezentată de gestionarea şi remedierea cât mai rapidă a deficienţelor privind
defecţiunile apărute la elementele care intră în patrimoniul acesteia. Principala
problemă ridicată pentru remedierea într-un timp cât mai scurt a acestora o
reprezintă identificarea celei mai apropiate echipe de depanare aflate în teren, care
dispune de logistica necesară pentru remediere.
Softurile geoinformaţionale, prin intermediul extensiilor şi al funcţiilor
acestora, permit rezolvarea într-un timp foarte scurt a tuturor problemelor de acest
tip, ridicate de compartimentele administraţiei publice locale. Având în vedere baza
de date disponibilă, reprezentată de reţelele de căi de comunicaţie rutiere, în cazul
de faţă, pentru exemplificare s-a utilizat programul geoinformaţional ArcGIS pe
39


baza extensiei Network Analyst şi a funcţiei New Closest Facility pentru a identifica
cea mai apropiată facultate faţă de un punct fix de pe teritoriul unităţii administrativ
- teritoriale Cluj-Napoca. Baza de date utilizată în cadrul analizei spaţiale de reţea,
bazată pe funcţia New Closest Facility, este structurată în conformitate cu cerinţele
funcţiei aplicate, având în componenţă doar structuri de baze de date vectoriale şi
atributele caracteristice (Tabelul 1.3).

Tabelul 1.3: Structura bazei de date New Closest Facility

Lungime (m)
Sensuri unice
Denumire punct interes
Puncte de interes vector punct
Cod poștal
Cod poştal
Punct de plecare vector punct
Coordonate x, y sau lat, long

Pentru implementarea analizei spaţiale de reţea prin intermediul funcţiei

New Closest Facility, s-au ales ca studiu de caz două puncte fixe reprezentând două
facultăţi (Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Universitatea de Ştinţe Agricole şi
Medicină Veterinară) şi un punct de plecare spre cele două, situat în centrul oraşului
Cluj-Napoca.

Fig. 1.30: New Closest Facility
Pentru realizarea efectivă a analizei de identificare a celei mai apropiate

locaţii faţă de un eveniment, pe baza funcției New Closest Facility, din cadrul
extensiei Network Analyst, urmărim următoarele comenzi: extensia Network
Analyst → New Closest Facility (Fig. 1.30).
40

Odată cu
accesarea funcției New
Closest Facility, softul
geoinformațional ArcGIS
realizează, automat, o
structură proprie de baze

de date (Fig. 1.31),
structură care va fi
utilizată ca suport în ceea
ce privește analiza
spaţială de identificare a
celei mai apropiate
facultăţi faţă de punctul
de plecare. Structura de
baze de date nou creată
(structură nepopulată cu
baze de date) este
alcătuită din mai multe
categorii de baze de date,
în funcție de rolul
fiecăreia în cadrul
analizei spaţiale,
structură descrisă în
Fig. 1.31: Network Analyst Window- New Closest Facility cadrul capitolului 1.2.
Una dintre principalele operaţii de realizat pentru rularea modelului de
analiză spaţială o reprezintă popularea cu baze de date a structurii create automat
de către softul geoinformaţional. În exemplu de faţă, vor fi populate cu baze de date
doar bazele de date referitoare la facilităţi (Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară) şi cele referitoare la
incidente (în cazul de faţă punctul de plecare spre cele două facilităţi).
Pentru completarea bazelor de date vectoriale, se activează butonul Network
Analyst Window din toolbar-ul Network Analyst, fiind deschisă automat fereastra
Network Analyst, în cadrul căreia se editează entitățile nepopulate (Fig 1.31).
Popularea cu baze de date a facilităţilor se poate face prin încărcarea
automată (dacă acestea sunt stocate ca baze de date vectoriale de tip punct în fişiere
de tip shapefile sau feature class), urmărind următoarele comenzi: Network Analyst
41


Window → Facilities (0) → click dreapta → Load Locations → LoadFrom → (Se
selectează feature class-ul unde sunt stocate locațiile - facultăți) → OK.
Dacă nu dispunem de un fişier de tip shapefile sau feature class, creat
anterior, care să conțină punctele reprezentând locațiile incidentelor (Fig.1.32),
acestea pot fi adăugate direct de pe hartă, urmărind următoarele comenzi: Network
Analyst Window → (Se selectează Incidents (0)) → toolbar Network Analyst →
Create Network Location Tool (metodă prezentată în capitolul 1.2).

Fig. 1.32: Adăugarea locației incidentului

Rularea modelului de analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New Closest

Facility necesită realizarea unor setări specifice. Setările se realizează urmărind
următoarele comenzi: click dreapta în Table of Contents → Closest Facility →
Properties → Analysis Settings → Impedance (se selectează minute datorită
faptului că se doreşte identificarea celui mai scurt drum ca timp de parcurs.
Dacă se doreşte identificarea celui mai scurt drum ca distanţă, se selectează
lenght, informaţii disponibile în tabelul atribut al Network DataSet-ului)→
Travel from (se activează opţiunea Incident to Facility pentru a identifica
drumul cel mai scurt de la punctul de plecare spre facultăţi. Dacă în cadrul
analizei spaţiale de reţea se doreşte identificarea celui mai scurt traseu de la
facultăţi spre punctul de plecare, se activează opţiunea Facility to Incident.
42

Aceste opţiuni sunt necesare având în vedere faptul că pentru identificarea celui
mai scurt traseu se ţine cont şi de căile de comunicaţie rutiere cu sens unic,
opţiune activată în cadrul secţiunii Restrictions) → Directions Distance Units
(se alege meters) → OK (Fig 1.33).

Fig. 1.33: Setări Closest facility
În cazul în care se dorește găsirea drumului parcurs în cel mai scurt timp
către o facilitate (în cazul de faţă cel mai scurt drum între punctul de plecare şi o
singură facultate), se completează cu valoarea 1 câmpul Facilities to Find, în caz
contrar (dacă se doreşte identificarea drumului parcurs în cel mai scurt timp spre
mai multe facilităţi), se va completa câmpul Facilities to Find cu valoarea
numărului de facilităţi (Fig 1.33).
Rularea modelului de analiză spaţială de reţea rezultat ca urmare a utilizării
bazelor de date şi realizării setărilor specifice, prin intermediul funcţiei New Closest
Facility, se realizează urmărind următoarele comenzi: extensia Network Analyst →
Solve. În urma rulării modelului de analiză spaţială, rezultatele finale sunt
prezentate în două moduri diferite: baze de date vectoriale liniare şi baze de date
tabelare.
43


În ceea ce priveşte
primul mod de prezentare, în
urma rulării modelului, se obţin
baze de date vectoriale de tip
linie care reprezintă cel mai
scurt drum între punctul de
plecare şi cea mai apropiată
facultate faţă de acesta (Fig.
1.34).
Prezentarea
rezultatelor sub formă tabelară Fig. 1.34: Traseul generat spre o facilitate
scoate în evidenţă traseul de
urmat, oferind informaţii referitoare la denumirea străzii care trebuie parcursă,
informaţii de orientare în trafic (stânga, dreapta, înainte), informaţii referitoare la
distanţa de parcurs, informaţii referitoare la timpul de parcurs pe o anumită stradă
şi, nu în ultimul rând, informaţii vizuale referitoare la sectoarele de traseu la scări
diferite (selectate pe baza zoom-ului). Pentru vizualizarea acestui tip de rezultate se
urmăresc următoarele comenzi: Network Analyst → Directions (Fig. 1.35).

Fig. 1.35: Detalii - Traseul generat spre o facilitate

44

Bazele de date obţinute (atât cele vectoriale, cât şi cele tabelare) pot fi
integrate în cadrul softurilor utilizate în administraţia publică locală pentru
informare şi analiză a situaţiilor existente, dar pot avea o importanţă majoră şi în
luarea deciziilor pentru soluţionarea în timp real sau cu o rapiditate mare a
problemelor apărute.
1.4 NEW LOCATION-ALLOCATION
Ritmul de dezvoltare alert a intravilanelor marilor oraşe, prin includerea în

cadrul acestora a teritoriilor construite cu scop de locuire permanentă (blocuri,
locuinţe unifamiliale) face ca managementul acestora din urmă, în ceea ce priveşte
alocarea spre un anumit centru de management (sediu principal de primărie, sediu
secundar de primărie – de cartier, ghişeu de colectare a taxelor şi impozitelor,
arondarea la anumite secţii de votare etc) să se facă cu o dificultate din ce în ce mai
mare.
Problemele ridicate de necesitatea arondării locaţiilor cuprinse în interiorul
limitelor spaţiale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale celor judeţene, la
puncte de interes local sau judeţean, sunt ridicate stringent, în cadrul administraţiei
publice locale, în ultimul timp datorită faptului că dezvoltările teritoriale pe diferite
paliere (unităţi administrativ-teritoriale, judeţe) se realizează, uneori, în mod haotic.
Implementarea softurilor geoinformaţionale şi a bazelor de date GIS
existente în cadrul compartimentelor specifice ale administraţiei publice locale
poate fi făcută cu succes, având ca principal scop identificarea elementelor spaţiale
arondate unui anumit punct de interes, ţinând cont de mai multe variabile. Dintre
acestea, cele mai utilizate sunt distanţa şi timpul de parcurs între locaţii şi punctul
de interes.
Pentru exemplificarea implementării softurilor geoinformaţionale în cadrul
administraţiei publice locale, cu scop principal de a identifica coduri poştale
(construcţii cu scop de locuire), arondate unui anumit punct de interes (o anumită
secţie de votare), s-a utilizat softul geionformaţional ArcGIS, extensia Network
Analys şi funcţia New Location-Allocation din cadrul extensiei.
Baza de date specifică, necesară pentru a fi utilizată în cadrul modelului de
analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New Location-Allocation se fundamentează
pe structuri de baze de date vectoriale de tip punct şi linie (Tabelul 1.4).
45


Tabelul 1.4: Structura bazei de date New Location-Allocation

Lungime (m)
Sensuri unice
Puncte arondate vector punct Cod poștal
Cod poştal
Puncte pentru arondare vector punct

Bazele de date principale utilizate în exemplul de faţă sunt reprezentate de

structurile vectoriale de tip punct care reprezintă locuinţele, având ca atribute
principale codurile poştale ale locaţiilor care trebuie arondate unei anumie staţii de
votare, în funcţie de cel mai scurt timp parcurs până la aceasta, structuri vectoriale
de tip punct care reprezintă locaţia secţiilor de votare identificate teritorial, pe baza
coordonatelor x, y sau latitudine, longitudine şi reţeaua de căi de comunicaţie
utilizată ca suport de deplasare în cadrul modelului de analiză spaţială.
Analiza spaţială de reţea se bazează pe utilizarea funcţiei New Location-
Allocation a softului geoinformaţional ArcGIS, funcţie apelabilă urmărind următoarele
comenzi: extensia Network Analys → New Location-Allocation (Fig. 1.36).

Fig. 1.36: New Location-Allocation

Funcţia New Location-Allocation din cadrul extensiei Network Analyst a

softului geoinformațional ArcGIS generează automat o structură proprie de baze de
date (Fig. 1.37), structură care va fi utilizată ca suport în cadrul procesului de analiză
spaţială pentru identificarea locaţiilor arondate unei anumite secţii de votare.
Structura de baze de date nou creată (structură nepopulată cu baze de date) este
46

împărţită pe mai multe categorii de baze de date, în funcție de rolul fiecăreia în

cadrul modelului de analiză spaţială, structură descrisă în cadrul capitolului 1.2. În
exemplul de faţă s-au utilizat doar bazele de date reprezentând punctele de alocat şi
punctele faţă de care se face alocarea, restul bazelor de date, reprezentând restricţii,
nefiind luate în calcul.
Popularea cu baze de date a structurii create automat odată cu apelarea
funcţiei New Location-Allocation se poate realiza automat atunci când în cadrul
compartimentelor de specialitate ale administraţiei publice locale sunt disponibile
aceste date (fişiere shapefile sau feature class de tip punct reprezentând locuinţele şi
fişiere shapefile sau feature class care stochează localizarea spaţială a secţiilor de
votare), urmărind următoarele comenzi: Network Analyst Window → Facilities (0)
→ click dreapta → Load Locations → LoadFrom → (se selectează feature class-ul
unde sunt stocate locațiile) → OK (Fig 1.37).

Fig. 1.37: Network Analyst Window- New Location
Allocation
47


În cazul în care administraţia publică locală nu dispune de fişiere vectoriale
de tip punct, shapefile sau feature class care să stocheze bazele de date incluse în
modelul de analiză spaţială, acestea pot fi introduse automat utilizând următoarele
comenzi: Network Analyst Window → (Se selectează Facilities(0)) →toolbar
Network Analyst → Create Network Location Tool (Fig 1.38).
funcţiei New Location-Allocation, baze de date reprezentând punctele la care se face
alocarea, se poate realiza în mod automat utilizând comanda Load Location sau
direct de pe hartă, utilizând următoarele comenzi: Network Analyst Window → (Se
selectează Demand Points (0)) → toolbar Network Analyst → Create Network
Location Tool (Fig 1.38).
Fig. 1.38: Baza de date utilizată
Rularea modelului de analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New

Location-Allocation necesită realizarea setărilor specifice modelului. Realizarea
setărilor se face urmărind următoarele comenzi: click dreapta în Table of Contents
→ Location-Allocation → Properties → Analysis Settings → Impedance (se
selectează minute, având în vedere faptul că în exemplul de faţă modelăm
alocarea în funcţie de cel mai scurt timp parcurs între locuinţă şi secţia de
votare) → Travel from (se selectează Demand to facility, având în vedere faptul
că prin intermediul analizei spaţiale de reţea se doreşte identifarea alocării
locuinţelor pornind de la locuinţă spre secţia de votare. Acest lucru este necesar
de setat deoarece, în cadrul analizei, se ţine cont de sensurile unice implementate
pe anumite sectoare ale căilor de comunicaţie) → OK (Fig.1.39).
48

Pentru o rulare corespunzătoare a modelului de analiză spaţială şi pentru ca

rezultatele finale să fie corecte, în cazul de faţă, este necesar să se seteze numărul de secţii
de votare pentru care să se facă alocarea. Dacă această setare nu este realizată, modelul de
analiză spaţială de reţea va realiza alocarea tuturor locuinţelor spre un anumit punct.
Setarea numărului de puncte la care se face alocarea, în cazul de faţă două secţii de votare,
se face urmărind următoarele comenzi: click dreapta în Table of Contents pe Location-
Allocation → Properties →Advanced Settings → Facilities to Choose (2) → OK (Fig.1.39).
Fig. 1.39: Setări Location-Allocation
49


Odată cu realizarea finală a setărilor specifice se rulează modelul, urmărind
următoarele comenzi: extensia Network Analyst → Solve.
Rezultatul rulării modelului se concretizează în baze de date vectoriale
liniare (Fig. 1.40) şi baze de date tabelare atribut.

Fig. 1.40. Solve- Location-Allocation
Bazele de date vectoriale de tip linie relaţionează punctele reprezentând

locuinţele cu secţia de votare arondată, ca urmare a rulării modelului de analiză
spaţială de reţea. În cadrul bazelor de date tabelare concretizate în atributele bazelor
de date vectoriale liniare sunt stocate distanţele fiecărui segment de relaţionare.
50

1.5 NEW ROUTE
Problema identificării celei mai scurte rute între două puncte din cadrul
unei unităţi administrativ-teritoriale sau a identificării distanţei celei mai scurte
rute, atât ca timp, cât şi ca distanţă de parcurgere între două puncte şi atingerea
obligatorie a unor puncte intermediare, se ridică de nenumărate ori în cadrul
administraţiei publice locale atunci când este necesară realizarea de deplasări în
scopuri tehnice, pentru depanarea cât mai rapidă a unor avarii apărute la obiectivele
din patrimoniul administraţiei publice locale.
Astfel de probleme apărute în cadrul compartimentelor administraţiei
publice locale pot fi uşor rezolvate apelând la funcţia New Route, atunci când se
dispune se baza de date digitală reprezentând locaţiile de interes şi reţeaua de căi de
comunicaţii folosită ca suport pentru aplicarea funcţiei amintite.
Pentru exemplificare s-a aplicat funcţia New Route din cadrul programului
geoinformaţional ArcGIS, înglobată în cadrul extensiei Network Analyst, pentru
identificarea celei mai scurte rute, ca timp, pentru parcurgerea unui traseu de către
o autoutilitară aparţinând serviciului de salubrizare, cu scop principal de a colecta
deşeurile menajere din anumite puncte de depozitare.
Baza de date specifică pentru aplicarea funcţiei New Route şi rularea
modelului de analiză spaţială de reţea se concretizează în baze de date vectoriale
reprezentând reţeaua de căi de comunicaţie şi punctele de plecare, sosire, respectiv
punctele intermediare de colectare a deşeurilor menajere (Tabelul 1.5).
Tabelul 1.5: Structura bazei de date New Route

Lungime (m)
Sensuri unice
Cod poștal
Puncte plecare, sosire vector punct
Cod poştal
Puncte intermediare de Coordonate x, y sau lat, long
vector punct
colectare Adresă
Tip deşeu mesajer
Restricţie circulaţie vector linie Fel restricţie
Restricţie circulaţie vector poligon Fel restricţie

51


În cadrul modelului de faţă, pe lângă bazele de date minimale necesare
pentru rularea modelului de analiză spaţială de reţea, s-au utilizat şi alte tipuri de
baze de date vector de tip poligon şi linie, având ca principal scop rularea de scenarii
pentru identificarea celei mai scurte rute, atunci când se iau în calcul anumite tipuri
de restricţii de circulaţie în anumite areale sau pe anumite străzi.
Funcţia New Route din cadrul extensiei Network Analyst a programului
geoinformaţional ArcGIS poate fi accesată urmărind următoarele comenzi: extensia
Network Analyst → New Route (Fig. 1.41)
Fig.1.41: New Route
Odată cu accesarea funcţiei New Route, programul generează automat o

structură proprie de baze de date, nepopulate, baze de date care urmează a fi
completate în funcţie de tipul de analiză spaţială de reţea dezvoltat (Fig. 1.42).
Baza de date reprezentând Stops este necesar a fi completată cu locaţii
punctuale constituind punctele de start/stop sau/şi punctele intermediare care
trebuie atinse pe un anumit traseu. Aceste puncte pot fi încărcate automat din fişiere
shapefile sau feature class sau pot fi stabilite în mod direct de pe hartă.
Baza de date reprezentând Point Barriers, Line Barriers, Polygon Barriers se
completează, dacă este necesar, cu baze de date punctuale, liniare sau sub formă de
poligon, baze de date reprezentând restricţii de circulaţie pe anumite sectoare
liniare, punctuale sau areale ale căilor de comunicaţie.
funcţiei New Route se poate realiza urmărind următoarele comenzi: Network
Analyst Window → Stops (0) → click dreapta → Load Locations → LoadFrom →
(se selectează feature class-ul unde sunt stocate locațiile sau, după caz, zonele de
restricţii) → OK.
52

Fig. 1.42: Network Analyst Window- New Route
Fig. 1.43: Adăugarea punctelor de traseu
53


În cazul în care nu se dispune de baze de date stocate în fişiere shapefile
sau feature class pentru elementele de intrare în cadrul modelului de analiză spaţială de
reţea, acestea pot fi realizate automat urmărind următoarele comenzi: Network Analyst
Window → (Se selectează Stops (0) pentru puncte de start, stop sau intermediare) →
toolbar Network Analyst → Create Network Location Tool (Fig. 1.43)
Odată cu popularea bazei de date reprezentând punctele de start /stop şi
punctele intermediare de pe traseul de urmat, acestea primesc un cod de la 1 la n în
funcţie de numărul de puncte, modelul de analiză spaţială de reţea ţinând cont de acest
cod pentru a genera ruta finală (ruta este generată pornind de la punctul 1, ca punct
de start, la punctul n, ca punct de final, trecând succesiv prin punctele 2,3,...n-1). Atât
ordinea de parcurgere a punctelor, cât şi ordinea punctului de start/stop pot fi
schimbate din cadrul ferestrei Network Analyst window → drag and drop.
Fig. 1.44: Setări rută
Rularea finală a modelului de analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New

Route necesită setări specifice, realizate urmărind următoarele comenzi: click
dreapta în Table of Contents → Route → Properties → Analysis Settings →
Impedance (se selectează minute, dacă se doreşte identificarea celei mai scurte
54

rute ca timp de parcurs sau dacă se doreşte identificarea celui mai scurt drum ca
distanţă se selectează lenght, informaţii disponibile în tabelul atribut al Network
DataSet-ului ) → Direction Distance Units (se alege meters) → OK (Fig 1.44).
După ce au fost realizate setările minimale pentru rularea modelului de
analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New Route, se poate trece la pasul următor,
acela de rulare a modelului pe baza următoarelor comenzi: extensia Network
Analyst → Solve.
Rezultatul rulării modelului se concretizează în două tipuri de baze de date
utile în procesul de analiză, vizualizare şi luare a deciziilor. Baza de date vector
generată reprezintă traseul modelat util, atât pentru vizualizare, cât şi pentru
integrare ca bază de date de sine stătătoare în cadrul altor modele de analiză spaţială
(Fig. 1.45). Al doilea tip de bază de date generate în urma rulării modelului este
reprezentat de baza de date tabelară, utilă în cadrul procesului de informare, cu
referire la denumirea străzii care trebuie parcursă, informaţii de orientare în trafic
(stânga, dreapta, înainte), informaţii referitoare la distanţa de parcurs, informaţii
referitoare la timpul de parcurs pe o anumită stradă şi, nu în ultimul rând, informaţii
vizuale referitoare la sectoarele de traseu, la scări diferite (selectate pe baza zoom-
ului) (Fig. 1.46).
Fig. 1.45: Traseul generat
55


Vizualizarea bazei de date tabelare generate ca urmare a rulării modelului şi
vizualizarea la diferite scări de detaliu a traseului de parcurs se poate face urmărind
următoarele comenzi: extensia Network Analyst → Directions (Fig.1.46).
Fig. 1.46: Detalii traseu
Ambuteiajele apărute în traficul cotidian, restricţiile apărute ca urmare a

unor situaţii neprevăzute (ruperea unor linii electrice, inundarea totală a unei
porţiuni de străzi sau a unor cartiere, căderile de copaci ca urmare a fenomenelor
extreme etc) reprezintă probleme importante în ceea ce priveşte sistematizarea
circulaţiei autovehiculelor pe drumurile publice. Administraţia publică locală este
principala răspunzătoare de fluidizarea şi alegerea celor mai scurte şi facile rute de
urmat, atunci când intervin restricţii de circulaţie pe anumite sectoare ale căilor de
comunicaţie.
Implementarea modelelor de analiză spaţială de reţea prin intermediul
funcţiei New Route, prin integrarea în cadrul modelului complex de analiză spaţială
de baze de date reprezenând restricţii pe anumite sectoare de drum, face ca luarea
deciziilor în ceea ce priveşte fluidizarea circulaţiei să fie din ce în ce mai uşoară şi
mai rapidă de către factorii decidenţi.
Pentru exemplificarea rezolvării unor astfel de probleme, s-a ales ca studiu
de caz impunerea de restricţii de circulaţie (referitoare la blocarea unei străzi ca
56

urmare a intervenţiei pentru repararea unei conducte de alimentare cu apă şi

blocarea unei străzi ca urmare a manifestării unui fenomen extrem de precipitaţii şi
inundarea completă a unei suprafeţe din cadrul intravilanului) pe anumite sectoare
de drum, cu scop principal de a simula variante alternative de deplasare a
autovehiculelor între punctele start/stop, cu parcurgere a traseului prin punctele
intermediare.
Astfel, s-a populat baza de date generată automat odată cu apelarea funcţiei
New Route, la categoria restricţii liniare (Fig. 1.47). Baza de date reprezentând
restricţiile pot fi adăugate automat dacă se dispune de baze de date specifice
reprezentând restricţiile (în cazul de faţă baze de date reprezentând traseul şi
sectorul afectat al conductei de alimentare cu apă), urmărind următoarele comenzi:
Network Analyst Window → Line Barriers (0) → click dreapta → Load Locations
→ Load From → (se selectează feature class-ul unde sunt stocate bazele de date
reprezentând restricţiile) → OK.
Fig. 1.47: Restricție - linie
57


Unul dintre principalele avantaje ale utilizării extensiei în procesul de
management şi luare a deciziilor în cadrul administraţiei publie locale şi în ceea ce
priveşte sistematizarea reţelelor de transport, ca urmare a impunerilor de restricţii,
este acela că operatorul are posibilitatea de a completa sau popula în mod automat,
de pe hartă, structura de baze de date proprie cu care operează funcţia New Route,
fără a avea bazele de date realizate anterior, urmărind următoarele comenzi:
Network Analyst Window → Line Barriers → se selectează Restriction(0) →
Network Analyst toolbar → Create network location tool. Utilitatea rezidă din
faptul că pot fi introduse restricţii (liniare, punctuale şi areale) într-un timp foarte
scurt atunci când în teren se identifică manifestări spontane ale unor fenomene
naturale sau mişcări sociale care nu pot fi anticipate şi stocate sub formă de baze de
date. Odată cu impunerea restricţiilor sub formă de baze de date, fie încărcate
automat, fie realizate pe baza hărţilor sau a informaţiilor din teren, în urma rulării
modelului bazat pe funcţia New Route, se va genera o altă rută, excluzând zona
restricţionată (în cazul de faţă strada pe care se execută lucrări de întreţinere şi
reparaţie la conducta de alimentare cu apă), precum şi bazele de date vectoriale (Fig.
1.48) şi atribut specifice.
Fig. 1.48: Traseu – restricție linie
Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în cazul în care sunt introduse în cadrul

modelului de analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New Route restricţii
concretizate în baze de date vectoriale de tip poligon referitoare la areale. Popularea
bazei de date specifice rulării modelului de analiză spaţială cu restricţii de tip areal
(în cazul de faţă restricţii de circulaţie apărute ca urmare a indundării unei anumite
58

suprafeţe) se poate face în mod automat, urmărind următoarele comenzi: Network

Analyst Window → Polygon Barriers (0) → click dreapta → Load Locations →
LoadFrom → (se selectează feature class-ul unde sunt stocate bazele de date
reprezentând restricţiile) → OK.
De asemenea, în cazul în care se identifică în teritoriu suprafeţe extinse care
impun restricţii, acestea se pot realiza automat ca şi bază de date în structura proprie
de baze de date a funcţiei New Route, urmărind următoarele comenzi: Network
Analyst Window → Polygon Barriers → se selectează Restriction(0) → Network
Analyst toolbar → Create network location tool (Fig. 1.49).
Fig.1.49: Restricție - poligon
Ca urmare a populării structurii proprii de baze de date cu care operează

funcţia New Route cu baze de date reprezentând restricţiile areale, pentru obţinerea
noului traseu de urmat (Fig. 1.50), traseu care să ţină cont de restricţiile impuse, se
rulează modelul de analiză spaţială, urmărind următoarele comenzi: extensia
Network Analyst → Solve.
Rezultatul rulării modelului se concretizează, de asemenea, în două tipuri
de baze de date (vectoriale şi tabelare), pe baza cărora se poate vizualiza traseul de
urmat şi se pot obţine informaţii despre denumirea străzii, timpul parcurs pe un
anumit interval al traseului etc.
59


Fig. 1.50: Traseu – restricție poligon
Important de subliniat este faptul că în cazul impunerii de restricţii areale,

care includ între limitele lor anumite puncte de atins de pe traseu, în urma rulării
modelului, se va genera un nou traseu care va exclude din itinerariul lui punctul aflat
în interiorul zonei de restricţie. Punctul exclus va fi simbolizat, pentru vizualizare,
cu o culoare distinctă şi va fi stocat ca şi bază de date în cadrul structurii proprii de
baze de date a funcţiei New Route la categoria Stops → Errors.
Analiza spaţială de reţea, prin intermediul funcţiilor încorporate extensiilor
specifice, îşi are locul bine stabilit în cadrul compartimentelor tehnice ale
adminstraţiei publice locale, având în vedere faptul că, pe baza acesteia se pot
gestiona cu uşurinţă situaţii problematice (fluidizarea circulaţiei, deviaţii ale
fluxurilor pe reţelele de alimentare cu apă şi energie etc), putându-se lua, de
asemenea, cu o rapiditate foarte mare, decizii în ceea ce priveşte rezolvarea
problemelor legate de situaţii excepţionale (accidente, situaţii neprevăzute etc).
60

APLICAȚIA 2
ÎNTOCMIREA BAZELOR DE DATE DIGITALE ȘI DISEMINAREA
PLANȘELOR SPECIFICE P.U.G.
Scopul realizării prezentei aplicații îl constituie întocmirea bazei de date
digitale, utilizând tehnologia GIS, dar și constituirea și diseminarea planșei III
aferente PUG. Legea 350/2001, art.46 (1) definește utilitatea planului urbanistic
general, care are atât caracter director şi strategic, cât şi caracter de reglementare,
reprezentând principalul instrument de planificare operaţională. Conform
legislației în vigoare, pentru definitivarea părții desenate a PUG, se întocmesc cinci
planșe, după cum urmează: Planșa I – Încadrarea în teritoriu (realizată la scara
1:25000), Planșa II – Situație existentă-disfuncținalități (realizată la scara 1:5000),
Planșa III - Reglementări urbanistice-zonificare (realizată la scara 1:5000), Planșa
IV- Reglementări echipare tehnico-edilitară (realizată la scara 1:5000), Planșa V-
Reglementări, căi de comunicație (realizată la scara 1:5000).
În cadrul exemplului de față, vor fi prezentate etapele de realizare a planșei
III, etape concretizate în: întocmirea de baze de date GIS grafice și date atribut,
întocmirea planșei în format printabil, diseminarea materialului cartografic digital
pe baza softurilor geoinformaționale free source (Geoserver) și proprietar (Carry
Map, ArcGIS Server).
Organizarea bazelor de date digitale utile pentru definitivarea planșei III s-
a făcut utilizând programul geoinformațional ArcGIS (modulele ArcMap și
ArcCatalog), datorită faptului că permite managementul și integrarea facilă a
bazelor de date digitale în cadrul modelelor complexe ale structurilor de baze de date
cu care operează administrația publică locală.
În cadrul etapei de realizare a bazei de date digitale trebuie avute în vedere
(în conformitate cu metodologiile în vigoare Ordinul nr. 13/N/10.03.1999)
următoarele aspecte care țin strict de managementul bazelor de date spațiale care
compun planșele, respectiv planșa III: stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan,
stabilirea şi delimitarea zonelor construibile, stabilirea şi delimitarea zonelor
funcţionale, stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară sau definitivă
de construire, stabilirea şi delimitarea zonelor protejate şi de protecţie a acestora,
modernizarea şi dezvoltarea echipării edilitare, organizarea şi dezvoltarea căilor de
61


comunicații, optimizarea relaţiilor localităţii cu teritoriul administrativ şi judeţean,
precum și valorificarea potenţialului natural, economic şi uman.
Cea de-a doua etapă, urmărită în cazul de față, o reprezintă diseminarea
materialului cartografic, atât în format analog, cât și în format digital. În ceea ce
privește diseminarea materialului cartografic în format analog, se face referire la
realizarea planșei finale în format util pentru procesul de imprimare, sub formă de
fișiere imagine (.jpg, .tiff) și sub formă de document portabil .pdf.
O parte importantă în ceea ce privește diseminarea bazelor de date digitale
care formează planșele din cadrul PUG este alocată metodelor de diseminare pe baza
softurilor geoinformaționale care permit vizualizarea, interogarea și analiza
acestora. Este prezentat software-ul geoinformațional Carry Map, pe baza căruia se
realizează diseminarea hărții, care poate fi ulterior vizualizată, atât prin intermediul
PC-urilor, cât și prin intermediul device-urilor mobile care au ca sistem de operare
Android și Ios. Importanța mare în ceea ce privește diseminarea prin intermediul
Carry Map este dată de faptul că utilizatorul final nu este nevoit să dețină soft
adițional pentru vizualizare și interogare, precum și de faptul că oferă mobilitate în
ceea ce privește utilizarea hărții finale, deoarece permite localizarea utilizatorului în
teren, pe baza sistemului GPS.
Dezvoltarea rapidă a conexiunii și conectarea a cât mai multor utilizatori la
serviciile de internet a dus la dezvoltarea de soft geoinformațional care să disemineze
bazele de date prin intermediul structurilor WEB. Bazele de date digitale pot fi
diseminate prin intermediul serverelor dedicate care permit managementul și
vizualizarea materialelor cartografice finale pe baza protocoalelor de internet. Cele
mai utilizate programe de tip WEB GIS sunt reprezentate de ArcGIS Server și
Geoserver, programe care pot fi instalate, configurate și utilizate cu ușurință de
oricare dintre compartimentele administrației publice locale.
În cazul de față, se va exemplifica diseminarea bazelor de date sub formă de
hărți WEB GIS pe baza celor două aplicații, pornind de la integrarea bazelor de date
în cadrul geoserverelor, până la punerea la dispoziția utilizatorului final a hărții,
pentru informare și documentare.
62

2.1. BAZA LEGALĂ
Amenajarea teritoriului național face obiectul mai multor tipuri de

abordări, fiecare dintre acestea fiind desfășurate în limitele stabilite de legislația în
vigoare. Din punctul de vedere al administrației publice locale, una dintre acestea,
cu influenţe asupra managementului și a stabilirii funcțiunilor teritoriului aflat în
interiorul limitelor intravilanului localităților, o reprezintă realizarea planurilor
urbanistice de detaliu, a planurilor urbanistice zonale și a planurilor urbanistice
generale, în funcție de necesitate și de abordare scalară.
Necesitatea realizării planurilor urbanistice rezidă din faptul că se dorește
realizarea unui foarte bun management al suprafețelor teritoriale din intravilanele
localităților, precum și dezvoltarea acestora după reguli bine stabilite, pentru o
dezvoltare de durată pe direcții concrete, bazate pe cercetări amănunțite asupra
teritoriilor care fac obiectul posibilelor zone de dezvoltare.
Din categoria planurilor de dezvoltare reglementate legislativ și obligatoriu
de realizat atunci când vine vorba de amenajarea suprafețelor teritoriale intravilane,
planul urbanistic general ocupă locul cel mai important în ceea ce privește
reglementarea funcțiunilor în teritoriu.
Modul de întocmire a planului urbanistic general este reglementat legislativ
pe baza următoarelor documente legislative (Ghid privind metodologia de elaborare
si continutul-cadru al Planului Urbanistic General, indicativ GP038/99 aprobat prin
Ordinul Nr.13/N/10.03.1999, Legea nr 350 din 6 iulie 2001(actualizată),
CONŢINUTUL CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE URBANISM în
concordanţă cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi
urbanismul (Metodologie elaborată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare
pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului URBANPROIECT – BUCUREŞTI)
redactarea a 3-a, 2003).
2.1.1. Cadrul legal

Scopul prezentei reglementări tehnice îl constituie asigurarea unitară a
cadrului pentru elaborarea Planurilor Urbanistice Generale (PUG) la nivelul
localitățiilor urbane și rurale, în limitele teritoriului unităților administrative de
bază, în conformitate cu actele normative în vigoare.
Dintre principalele acte normative specifice domeniului sau complementare
acestuia, cu implicații asupra dezvoltării urbanistice a localităților se menționează:
 Legea privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru
realizarea locuinţelor (nr.50/1991, republicată 1997)
63


 Legea fondului funciar (nr.18/1991, republicată 1998)
 Legea administrației publice locale (nr. 69/1991 republicată 1997)
 Legea privind circulația juridică a terenurilor (nr.54/1998)
 Legea privind exproprierea pentru caz de utilitate publică (nr.33/1994)
 Legea cadastrului imobiliar și publicității imobiliare (nr. 7/1996)
 Legea privind calitatea în construcții (nr. 10/1995)
 Legea privind regimul juridic al drumurilor (nr. 43/1997, republicată 1998)
 Legea privind protecția patrimoniului naţional (nr. 41/1995)
 Legea apelor (nr. 107/1996)
 Legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (nr.
213/1998)
 Legea privind regimul concesiunii (nr 219/1998)
 HGR nr 525/1996, pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism
 HGR nr 59/1999 pentru modificare art 2 din HGR nr 525/1996
 Codul civil
 Codul silvic
 Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate
publică privind mediul de viață al populației
 Legea nr. 350 din 6 iulie 2001(actualizată) privind amenajarea teritoriului și
urbanismul (Capitolul IV- Documentații de amenajare a teritoriului și de
urbanism, Secțiunea a 3-a Documentații de urbanism, Art. 46)
Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul a fost

publicată în Monitorul Oficial nr. 373 din 10 iulie 2001, este în vigoare din 10 iulie
2001, fiind modificată prin mai multe acte normative, dintre care cel mai recent:
Legea nr. 229/2013.
Art. 46
(1) Planul urbanistic general are atât caracter director şi strategic, cât şi caracter de
reglementare şi reprezintă principalul instrument de planificare operaţională,
constituind baza legală pentru realizarea programelor şi a acţiunilor de dezvoltare.
Fiecare unitate administrativ-teritorială are obligaţia să îşi întocmească şi să îşi
aprobe Planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani.
(11) Cu cel puţin 18 luni înaintea datei de depăşire a termenului de valabilitate a
Planului urbanistic general, consiliul local al comunei, oraşului,
municipiului/Consiliul General al Municipiului Bucureşti este sesizat de către
64

primar în legătură cu necesitatea actualizării planului, la notificarea arhitectului-şef

al localităţii sau judeţului.
(12) Pe baza referatului de specialitate al arhitectului-şef, primarul va declanşa
procedura de achiziţie a serviciilor de actualizare a Planului urbanistic general şi de
prelungire a termenului de valabilitate a Planului urbanistic general în vigoare.
(13) Termenul de valabilitate a Planului urbanistic general se prelungeşte pe bază de
hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti până la
intrarea în vigoare a noului plan urbanistic general, dar fără a depăşi 2 ani de la data
depăşirii termenului de valabilitate.
(14) Pentru comune sau oraşele sub 10.000 de locuitori, în situaţia în care de la
aprobarea Planului urbanistic general nu au intervenit schimbări în dezvoltarea
unităţii administrativ-teritoriale care să justifice actualizarea acestuia, cu minimum
18 luni înaintea datei de expirare a valabilităţii acestuia, primarul va demara
procedura de prelungire a valabilităţii prin hotărâre a consiliului local, cu avizul
prealabil al arhitectului-şef al judeţului, obţinut în baza analizei informaţiilor
statistice disponibile privind dinamica economică, socială şi teritorială, precum şi
strategiilor şi programelor de dezvoltare de la nivel judeţean şi/sau naţional
aprobate.
(15) În situaţia obţinerii avizului favorabil, primarul va propune consiliului local
prelungirea valabilităţii Planului urbanistic general pentru o perioadă de maximum
3 ani de la data expirării acestuia. În caz contrar, primarul propune consiliului local
demararea procedurii de achiziţie a serviciilor de actualizare a documentaţiei de
urbanism.
(2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul
întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:
a) stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul
administrativ al localităţii;
b) stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie;
d) delimitarea zonelor afectate de servituţi publice;
e) modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice şi a
siturilor arheologice reperate;
f1) zonele care au instituit un regim special de protecţie prevăzut în legislaţia
în vigoare;
g) formele de proprietate şi circulaţia juridică a terenurilor;
65


h) precizarea condiţiilor de amplasare şi conformare a volumelor
construite, amenajate şi plantate.
i) zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii, precum
şi la măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea riscurilor, utilizarea
terenurilor şi realizarea construcţiilor în aceste zone.
j) zone de risc datorate unor depozitări istorice de deşeuri.
(3) Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire
la:
a) evoluţia în perspectivă a localităţii;
b) direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu;
c) traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de
amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.
d) zonele de risc natural delimitate şi declarate astfel, conform legii, precum
şi măsurile specifice privind prevenirea şi atenuarea riscurilor, utilizarea terenurilor
şi realizarea construcţiilor în aceste zone.
e) lista principalelor proiecte de dezvoltare şi restructurare;
f) stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară şi definitivă de
construire;
g) delimitarea zonelor în care se preconizează operaţiuni urbanistice de
regenerare urbană.
(4) Planul urbanistic general se elaborează în baza strategiei de dezvoltare a
localităţii şi se corelează cu bugetul şi programele de investiţii publice ale localităţii,
în vederea implementării prevederilor obiectivelor de utilitate publică.
(5) Prin Planul urbanistic general se identifică zone pentru care se pot institui
reglementări ce nu pot fi modificate prin planuri urbanistice zonale sau planuri
urbanistice de detaliu şi de la care nu se pot acorda derogări. Aceste reglementări se
formulează cu claritate în Regulamentul local de urbanism aferent Planului
urbanistic general.
(6) Prevederile alin. (5) se aplică în mod obligatoriu zonelor asupra cărora este
instituit un regim special de protecţie prevăzut în legislaţia în vigoare.
(7) În vederea unei utilizări coerente şi raţionale a teritoriului localităţilor, zonele cu
coeficienţi de utilizare a terenului (CUT) cu valoare mai mare de 4 se stabilesc numai
prin Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent.
(8) Planul urbanistic general pentru intravilan se întocmeşte în format digital, pe
suport grafic, la scări 1/1.000-1/5.000, după caz, iar în format analogic, la scara
1/5.000. Suportul topografic al planului de ansamblu al unităţii administrativ-
teritoriale este la scara 1/25.000, furnizat de oficiile de cadastru şi publicitate
66

imobiliară. Actualizarea suportului se poate face de către autorităţile administraţiei

publice locale interesate, cu condiţia avizării acestuia de către oficiile de cadastru şi
publicitate imobiliară, pe baza măsurătorilor sau pe baza ortofotoplanurilor.
Art. 461
Planul urbanistic general cuprinde piese scrise şi desenate cu privire la:
a) diagnosticul prospectiv, realizat pe baza analizei evoluţiei istorice,
precum şi a previziunilor economice şi demografice, precizând nevoile identificate
în materie de dezvoltare economică, socială şi culturală, de amenajare a spaţiului, de
mediu, locuire, transport, spaţii şi echipamente publice şi servicii;
b) strategia de dezvoltare spaţială a localităţii;
c) regulamentul local de urbanism aferent acestuia;
d) planul de acţiune pentru implementare şi programul de investiţii publice.
CONŢINUTUL CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE URBANISM în

concordanţă cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi
urbanismul (Metodologie elaborată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare
pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului URBANPROIECT – BUCUREŞTI)
redactarea a 3-a, 2003).
CAPITOLUL 2. Conținutul cadru al PUG şi Regulamentul Local de Urbanism

(RLU) aferent PUG
Secţiunea 1. Generalităţi
Art. 6. Durata de valabilitate PUG trebuie să fie actualizat şi aprobat la 5-10 ani,
potrivit prevederilor Legei art. 46. - (1).
Art. 7. Coordonare PUG cu alte documentaţii de amenajarea teritoriului şi de
urbanism PUG preia prevederile documentaţiilor de amenajare a teritoriului
(PATN, PATZ, PATJ), iar prevederile unui PUG aprobat sunt preluate şi detaliate
în documentaţii de urbanism elaborate pentru părţi componente ale teritoriului
cuprins în PUG (PUZ-uri şi PUD-uri).
Art. 8. Problematica PUG
(1) Probleme generale ale PUG:
a) stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan;
b) optimizarea relaţiilor localităţilor cu teritoriile adiacente şi cu tendinţele de
dezvoltare ale regiunii;
c) valorificarea potenţialului uman, economic şi natural;
d) organizarea şi dezvoltarea căilor de comunicaţie;
67


e) stabilirea şi delimitarea zonelor funcţionale;
f) stabilirea condiţiilor de construibilitate şi delimitarea zonelor cu restricţii;
g) stabilirea şi delimitarea zonelor protejate;
h) modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii edilitare;
i) evidenţierea regimului proprietăţii imobiliare şi a circulaţiei juridice a terenurilor;
j) delimitarea terenurilor propuse pentru obiectivele de utilitate publică.
(2) Probleme specifice ale PUG:
a) relaţia intravilan-extravilan-dezvoltare regională;
b) potenţialul de relansare economică şi mutaţiile ce pot interveni în categoriile de
folosinţă a terenurilor;
c) probleme specifice de apropiere cu zone de exploataţie minieră sau zone cu
potenţial turistic, balnear etc.
Cadrul legislativ stabilește normele de realizare și redactare a planului

urbanistic general, făcând referire la toate componentele pe care trebuie să le conțină
un asemenea studiu. În ceea ce privește conținutul reprezentat de partea desenată a
planului urbanistic general, se fac referiri la conținut și la modul de reprezentare a
entităților spațiale în cadrul planșei/hărții.
Datorită faptului că nu există în legislația în vigoare un act legislativ care să
stabilească tipurile și modalitățle de realizare a bazelor de date digitale utilizate în
întocmirea planșelor finale ale planurilor urbanistice generale, în exemplul de față
se fac propuneri de întocmire și realizare a acestora, pornind de la structura
reglementată și ţinând cont de utilitatea acestora pentru realizarea planșelor în
format analog.
2.2. ÎNTOCMIREA BAZELOR DE DATE DIGITALE UTILE PENTRU

ELABORAREA PLANȘELOR SPECIFICE P.U.G.
Pentru întocmirea bazelor de date digitale utile în procesul de elaborare a

planșelor specifice PUG trebuie să se țină cont de utilizarea, utilitatea și de tipul de
bază de date ce urmează a fi realizată. Având în vedere acest fapt, se vizează două
tipuri de baze de date care trebuie realizate: baze de date vectoriale și baze de date
atribut. Prin intermediul bazelor de date vectoriale vor fi reprezentate entitățile
spațiale reglementate teritorial sub formă de puncte, linii și poligoane, în timp ce
prin intermediul bazelor de date atribut vor fi stocate informații referitoare la
entitățile spațiale (suprafață, distanțe, lungimi, denumiri etc.)
68

Întocmirea bazelor de date digitale presupune parcurgerea mai multor etape

absolut obligatorii, a căror succesiune, ca și etape de elaborare, trebuie urmată pas
cu pas. Prima etapă o reprezintă identificarea și scanarea materialelor cartografice
existente (hărți, planuri), a doua etapă este reprezentată de georeferențierea
materialului cartografic existent și corectarea erorilor de georeferențiere a acestuia,
pentru o mai bună identificare teritorială a entităților de reprezentat, iar cea de-a
treia etapă este reprezentată de realizarea bazelor de date vectoriale de tip punct,
linie, poligon, în funcție de entitatea spațială de reprezentat și ținând cont de
atributul caracteristic fiecăreia.
2.2.1. Identificarea materialelor cartografice existente

Identificarea materialelor cartografice existente reprezintă primul pas în
procesul de realizare a bazelor de date digitale pentru întocmirea planșelor specifice
PUG. Etapa de identificare are un rol deosebit de important în ceea ce privește
realizarea cu acuratețe a bazelor de date digitale datorită faptului că o mare parte
dintre acestea sunt identificate pe suport analog, materiale cartografice care trebuie,
în primul rând, scanate pentru a putea fi utilizate în cadrul unor platforme GIS.
Procesul de scanare constă în conversia datelor din format analogic (cum
sunt hărţile tradiţionale pe suport de hârtie, imagini aeriene sau orice altă imagine)
în format digital. Modul în care se realizează scanarea este următorul: imaginea este
împărţită în puncte (matrice de puncte), fiecăreia atribuindu-i-se un număr, în
conformitate cu nuanţa de gri sau culoarea de pe original. Procesul este analog cu
fotocopierea. Un fotocopiator scanează imaginea şi apoi o reproduce imediat pe
hârtie. Un scaner copiază imaginea şi apoi o stochează într-un fişier raster, care
ulterior poate fi prelucrat utilizând un produs de procesare de imagini. Cel mai
uzual format este TIFF (Tag Image File Format). Rezultatul va fi un fişier în sistem
de reprezentare raster. Acest fişier se poate utiliza fie pentru o simplă afişare sau în
combinaţie cu alte elemente ale BDS (hărţi vectoriale sau imagini), fie pentru a
obţine o hartă vectorială. (Imbroane, A., şi colab, 1999)
2.2.2. Georeferențierea materialului cartografic existent

În ceea ce privește georeferențierea materialului cartografic existent, se pot
desprinde două categorii principale de georeferențiat: georeferențerea materialului
cartografic în format raster (hărți, planuri, imagini etc.) și georeferențierea
materialelor în format vectorial (materiale obținute de obicei din cadrul proiectelor
existente PUD și PUZ, curbe de nivel, trasări ale rețelelor de canalizare existente,
69


limite de proprietate etc.). Georeferențierea bazelor de date în format raster
reprezintă procesul de atribuire a coordonatelor din lumea reală pixelilor care
compun o imagine, pe baza unui sistem de coordonate cunoscut. În cadrul realizării
bazelor de date pentru definitivarea planșelor PUG, de obicei, bazele de date
vectoriale existente sunt deja georeferențiate, în caz contrar, georeferențierea constă
în atribuirea de coordonate din lumea reală coordonatelor inițiale ale vectorilor, pe
baza unui sistem de coordonate cunoscut prin interemediul softwareului de
specialitate.
Georeferenţierea corectă a arealului de studiu condiționează poziţionarea
corectă, din punctul de vedere geodezic şi cartografic, a tuturor obiectelor şi
proceselor din spaţiul arealului respectiv (Haidu, I. şi Haidu, C., 1998).
Metodologia de întocmire a PUG presupune, în primul rând, identificarea
limitei intravilanului existent. Realizarea limitei intravilanului existent, ca bază de
date vectorială, presupune digitizarea acesteia pe baza planșei III a PUG-ului deja
existent. Acest lucru presupune ca, în prealabil, planșa III aferentă PUG să fie corect
georeferențiată. Georeferențierea planșei III inițiale se realizează atât pe baza
materialelor cartografice existente, cât și pe baza punctelor de control identificate și
măsurate anterior în teren.
În procesul de georeferențiere se pot identifica puncte de control (puncte
comune ușor identificabile atât în teren, cât și pe planșa de georeferențiat) precum:
turle de biserici, construcții, intersecții de drumuri, poduri, confluențe hidrografice,
puncte de sprijin ale rețelei cartografice naționale și locale, elemente vechi și stabile
care se regăsesc pe ortofotoplanuri sau pe planurile 1:5000, respectiv pe hărți.
2.2.2.1. Georeferențierea pe baza hărților și ortofotoplanurilor

Ca bază principală de pornire în procesul de georeferențiere putem utiliza:
planuri, hărți, ortofotoplanuri, imagini satelitare și imagini disponibile în mediul
online, precum cele oferite de Google Earth.
Vom detalia pe scurt o parte dintre materialele cartografice care pot sta la
baza georeferențierii planșei III existente.
Materialul cartografic cel mai des utilizat pentru identificarea punctelor
comune, având drept scop principal georeferențierea planșelor existente, îl
reprezintă planurile topografice și cadastrale scara 1:5000 realizate pentru tot
teritoriul României, având o acoperire a acestuia în proporție de 80%, prima
categorie, respectiv 25%, cea de-a doua categorie, conform site-ului ancpi.ro.
70

Începând cu anul 1973, în vederea întocmirii planului topografic de bază la

scările 1:2000, 1:5000 și 1:10000, s-a introdus proiecția azimutală perspectivă oblică
conformă în plan secant 1970 (Stereo 70). Odată cu implementarea acestui sistem
de proiecție pentu România, s-au realizat și planuri la scara 1:5000, proiecție absolut
obligatoriu de utilizat în cadrul procesului de georeferențiere și întocmire a bazelor
de date digitale și în format analog pentru realizarea PUG.
Planurile topografice scara 1:5000 pot fi achiziționate atât în format digital
(georeferențiate), cât și în format analog de la Agenția Națională de Cadastru și
Publicitate Imobiliară, pe baza unei cereri scrise și contracost, sau pot fi obținute de
la sediile primărilor locale.
Un alt material cartografic foarte mult utilizat în procesul de georeferențiere
a planșelor existente îl reprezintă harta topografică militară scara 1:25000
realizată de către Direcția Topografică Militară. Datorită intereselor naționale și
internaționale de după al Doilea Război Mondial, în 1951 s-a trecut la întocmirea
noii hărți a României (2822 foi de hartă), adoptându-se elipsoidul Krasovski și
sistemul de proiecție Gauss-Kruger. Faza ridicării întregului teritoriu al țării a fost
finalizată în 1958. (conform site-ului DTM)
În perioada 1999-2004, Direcția Topografică Militară trece la georefențierea
în proiecție Gauss-Kruger a hărților topografice generale și militare, printre care și
cea la scara 1:25000. Ulterior, acestea au fost reproiectate în coordonate geografice
pe elipsoizii Krasovski şi WGS84 şi în proiecţia Stereografică 1970 pe elipsoidul
Krasovski (Fig 2.1).
Hărțile topografice scara 1:25000 pot fi achiziționate atât în format digital
(georeferențiate), cât și în format analog de la Agenția Națională de Cadastru și
Publicitate Imobiliară, pe baza unei cereri scrise și contracost.
De asemenea, ca bază de plecare în procesul de georeferențiere, putem
aminti și planurile directoare de tragere. Harta de bază numită „Plan Director de
Tragere” a fost realizată la scara 1:20000, într-un număr de 2118 planșe ce acopereau
teritoriul României. Hărțile în proiecție Lambert-Cholesky, mai ales cele realizate în
prima perioadă, nu au fost rezultatul unor măsurători noi, ci proveneau din surse
anterioare (românești, austriece, rusești), care au fost transpuse pe cale grafică,
ulterior fiind reactualizate pe baza aerofotogramelor (Fig 2.2).
71


Fig. 2.1: Harta topografică 1:25000

(Sursa: https://www.geomil.ro/assets/img/produse/HTM/25k_thumb.jpg )
Nomenclatura planșelor este trecută, de obicei, în partea de sus a hărții, cel

mai adesea în stânga, mai puțin frecvent în dreapta și este realizată după următorul
principiu: primele două caractere semnificau numărul coloanelor împărțit la 15, iar
ultimele două caractere numărul liniilor. Astfel planșa al cărei colț sud-vestic avea
coordonata carteziană de 450000 m est și 20000 m ar fi primit codificarea 3020.
(www.geo-spatial.org)
Este important să menționăm faptul că această hartă reprezintă primul
produs cartografic care se referă la întreaga țară într-un singur sistem de proiecție și
cu legendă unitară. De asemenea, ele reprezintă un produs cartografic public, care
poate fi utilizat fără nicio restricție.
72

Fig. 2.2: Plan director de tragere

(Sursa: http://www.geo-spatial.org/images/exemplu_pt.jpg )
Planurile directoare de tragere se pot obține în format digital

(georeferențiate) prin descărcare gratuită de pe site-ul geo-spațial.org, prin
intermediul aplicației dedicate, accesibilă la următoarea adresă web http://www.geo-
spatial.org/harti/download-planuri-tragere.php.
Conform sursei amintite, foile de hartă au fost supuse scanării, prelucrării
pentru transpunerea de pe suport clasic în format digital georeferențiat. Cea mai
mare parte a colecției de hărți a provenit din arhivele facultăților de geografie
(București, Cluj-Napoca).
Foile au fost scanate, iar documentarea și adăugarea punctelor de control
pentru georeferențiere s-a făcut prin intermediul proiectului eHarta, cu ajutorul
comunității geo-spatial.org. Hărțile georeferențiate în proiecție Stereo70 pot fi
descărcate individual în format GeoTiff (Fig 2.4).
73


Fig. 2.3: Filtru hartă
Aplicația dedicată descărcărcării foilor de hartă în format GeoTiff permite

utilizatorului aplicarea de filtre (Fig 2.3), identificarea foii de hartă după cod și
denumire a acesteia.

Fig. 2.4: Harta georeferențiată Stereo 70 în format Geotiff
(Sursa: www.geo-spatial.org)

74

Unul dintre produsele cartografice esențiale în ceea ce privește identificarea

punctelor de control pentru georeferențierea planșelor inițiale îl reprezintă
ortofotoplanul, produs realizat pe baza tehnicilor de aerofotogrammetrie.
Ortofotoplanul (Fig. 2.5) este o imagine aeriană corectată geometric
(ortorectificată), creând o reprezentare a terenului la scară uniformă. Precizia
ortofotoplanurilor este limitată şi influenţată direct de scara de aerofotografiere.
Fig. 2.5: Ortofotoplan

Mediul online oferă avantaje în ceea ce privește materialele cartografice care
pot fi utilizate ca bază de plecare în procesul de georeferențiere prin faptul că oferă
gratuit o serie de hărți, atât topografice, cât și imagini satelitare din categoria
ortofotoplanurilor, la rezoluții și precizii foarte mari. Una dintre cele mai
importante resurse cartografice disponibile gratuit online o reprezintă colecția de
hărți și imagini satelitare puse la dispoziție de către providerul Google, prin
intermediul aplicației Google Earth.
Calitatea superioară a materialului cartografic pus la dispoziție de către
providerul amintit, precizia foarte mare a reprezentării prin intermediul acestor
materiale cartografice și, nu în ultimul rând, faptul că sunt disponibile în mod
75


gratuit, fac ca utilizarea acestor resurse să primeze în fața celorlalte amintite anterior
(planuri 1:5000, hărți 1:25000, ortofotoplanuri), dar fără a le exclude pe acestea.
Având în vedere cele enunțate anterior, se va prezenta metodologia de
descărcare și georeferențiere a materialelor cartografice accesibile prin intermediul
Google Earth, pentru a putea fi incluse în procesul de identificare a punctelor
comune și georeferențiere a planșelor inițiale PUG.
2.2.2.2. Georeferențierea imaginilor obținute prin intermediul Google

Earth Pro
Google Earth (Fig 2.6) este o aplicație software prin intermediul căreia
utilizatorii finali au posibilitatea de vizualizare și descărcare a imaginilor oferite de
Google, aplicație cunoscută sub denumirea de Earth Viewer până în anul 2005.
Importanța mare a utilizării programului amintit rezidă din faptul că pune
la dispoziția utilizatorului imagini achiziționate în perioade diferite de timp, în
fereastra principală fiind afișate cele mai recente date disponibile.
Fig. 2.6: Google Earth Pro

76

Pentru descărcarea imaginilor prin intermediul software-ului Google Earth

Pro trebuie parcurse câteva etape obligatorii:
a) Etapa de identificare a suprafeței teritoriale
În cadrul acestei prime etape se identifică imaginea care reprezintă

suprafața teritorială luată în studiu. Identificarea se poate realiza utilizând mai
multe metode, după cum urmează: identificarea prin căutare după toponime (Fig
2.7) (metodă pusă la dispoziție direct de program), identificarea prin căutare directă
în soft, prin intermediul unor puncte de coordonate cunoscute de pe teritoriul
aferent și identificarea automată prin încărcarea în cadrul programului a fișierelor
.kml, .kmz, fișiere care trebuie să conțină entități vectoriale georeferențiate din
cadrul teritoriului analizat. Odată identificată locația de descărcat, aceasta va fi
afișată în fereastra principală (Fig. 2.8).
Fig. 2.8: Afișare locație căutată în Google

Fig. 2.7: Căutare locație în Google Earth Pro
Earth Pro
b) Etapa de descărcare efectivă a imaginii
Pentru descărcarea imaginii identificate se utilizează următoarele comenzi:

Interfață principală program → File → Save → Save Image.
Activarea meniului Save Image oferă posibilitatea utilizatorului de a
descărca o imagine clară, fără elementele matematice și de conținut specifice unei
hărți, prin intermediul accesării meniului Map Options. Este oferită posibilitatea de
deselectare a titlului, legendei, scării și orientării de pe imaginea finală (Fig. 2.9).
77


Fig. 2.9: Opțiuni hartă
O altă opțiune pusă la dispoziție prin intermediul software-ului o

reprezintă posibilitatea de a alege rezoluția imaginii care urmează a fi descărcată,
accesând meniul Resolution (Fig. 2.10).

Fig. 2.10: .Rezoluția imaginii
78

În practica de specilitate, pentru o calitate cât mai mare a bazelor de date

derivate pe baza imaginii descărcate, se operează cu rezoluția maximă pusă la
dispoziție de program, chiar dacă acest lucru generează timp în plus de așteptare și
imagini cu o dimensiune mare, în ceea ce privește stocarea pe sisteme hardware.
Pentru descărcarea efectivă a imaginii se accesează meniul Save Image (Fig.2.11),
alegând totodată locul specific (directorul) și numele imaginii care va fi descărcată.

Fig. 2.8: Salvare imagine
Imaginea (Fig. 2.12), odată descărcată, poate fi inserată în cadrul software-

ului de specialitate pentru a fi georeferențiată, pe baza mai multor metode, specifice
programelor geoinformaționale care permit acest lucru. Având în vedere
multitudinea posibilităților și a metodelor de georeferențiere, vom prezenta două
metode de georeferențiere a unei imagini preluate din Google Earth.
Prima metodă presupune identificarea punctelor comune între imagine și
Google Earth, dispuse pe cât posibil la extremitățile imaginii, iar cea de-a doua
metodă presupune stabilirea punctelor comune, utilizând marcatorii de locație sau
punctele de spijin.

79


Fig. 2.9: Imagine salvată în format .jpeg
2.2.2.3. Georeferențierea pe baza metodei identificării punctelor

comune
Georeferențierea pe baza metodei identificării punctelor comune se
realizează utilizând programul ArcGIS, respectiv modulul ArcCatalog al acestuia.
Prima etapă în ceea ce privește georeferențierea o reprezintă atribuirea sistemului
de proiecție imaginii de georeferențiat. Având în vedere faptul că imaginea a fost
obținută prin descărcare utilizând programul Google Earth, știind că acesta din
urmă utilizează ca referință spațială proiecția WGS 1984, se atribuie același sistem
de proiecție și imaginii de georeferențiat.
De reținut este faptul că pentru imaginea descărcată nu este definit niciun
sistem de proiecție. Atribuirea proiecției imaginii de georeferențiat se face utilizând
următoarele comenzi (Fig. 2.13): click - dreapta pe imagine → Properties → Spatial
Reference → Edit → (Se identifică locația proiecției selectându-se proiecția dorită)
Geographic Coordinate Systems → World → WGS84 → Apply → OK.
80

Fig. 2.103: Alegerea proiecției WGS84
Următoarea etapă în procesul de georeferențiere este reprezentată de

georeferențierea propriu-zisă, prin intermediul modulului ArcMap și al extensiei
Georeferencing a programului geoinformațional ArcGIS. Georeferențierea imaginii
se realizează utilizând opțiunile din bara de instrumente Georeferencing (Fig. 2.14).
Fig. 2.11: Georeferențierea imaginii- tool

Primul pas în ceea ce privește georeferențierea propriu-zisă constă în
identificarea coordonatelor a cel puțin patru puncte, pe baza informațiilor oferite în
81


cadrul programului Google Earth, coordonate care vor fi stocate (Tabelul 2.1)
pentru a putea fi atribuite imaginii în cadrul procesului de georeferențiere.
Tabelul 2. 1: Coordonate puncte comune
Punct Latitudine Longitudine

1 47005`06.78`` 24024`15.15``
2 47005`00.79`` 24028`01.84``
3 47003`32.25`` 24028`36.25`
4 47003`26.76`` 24024`06.36``
Al doilea pas în cadrul procesului de georeferențiere constă în identificarea

cu mare precizie a punctelor de coordonate cunoscute (obținute anterior pe baza
informațiilor Google Earth) și atribuirea coordonatelor specifice.
Utilizând extensia Georeferencing a modulului ArcMap, se pot atribui
coordonatele cunoscute prin intermediul următoarelor comenzi: Add Control
Points → click pe punctul comun → click dreapta → Input DMS of Lon and Lat,
urmând a se introduce coordonatele latitudine, respectiv longitudine cunoscute
(Fig. 2.15).
Fig. 2.12: Introducerea coordonatelor
După atribuirea coordonatelor cunoscute tuturor punctelor și după

verificarea erorii de georeferențiere se va definitiva procesul de georeferențiere,
utilizând următoarele comenzi: extensia Georeferencing → Georeferencing →
Update Georeferencing.
Conform reglementărilor legale în vigoare, planșele specifice PUG se
întocmesc în sistem de proiecție Stereografic 1970. Având în vedere acest fapt,
82

pentru ca imaginea georeferențiată anterior să poată fi utilizată în cadrul procesului

de georefențiere a planșelor PUG existente, aceasta trebuie reproiectată în sistemul
de proiecție cerut.
Imaginea georeferențiată în sistem de proiecție WGS 84 se reproiectează în
sistem de proiecție Stereografic 1970 urmărind următoarele comenzi: ArcToolbox
→ Data Management Tools → Projection and Transformation → Raster → Project
Raster.
În cadrul procesului de reproiectare sunt necesare o serie de date de intrare
(Fig. 2.16) Input Raster (se încarcă imaginea care trebuie reproiectată, sistemul de
proiecție a acesteia fiind recunoscut automat), Output Raster Dataset (se selectează
directorul de stocare a imaginii reproiectate precum și denumirea acesteia), Output
Coordinate System (se alege sistemul de coordonate atribuit imaginii de reproiectat,
în cazul de față Stereo 70) și Geographic Transformation (metoda utilizată în
transformarea coordonatelor între cele două sisteme).

Fig. 2.136: Reproiectarea imaginii WGS84 în Stereo 70

2.2.2.4. Georeferențierea pe baza metodei marcatorilor de locație
O altă metodă des întâlnită, utilizată pentru georeferențierea imaginilor
preluate prin intermediul programului Google Earth, o reprezintă utilizarea
marcatorilor de locație stocați sub formă de entități vector ca puncte comune de
georeferențiere.
Una dintre opțiunile puse la dispoziție de programul amintit este aceea de a
marca puncte pe suprafața imaginii și de a le exporta sau salva sub formă de fișiere
83


georeferențiate (cel mai frecvent, fișiere .kmz) care pot fi integrate și în cadrul altor
sofware-uri geoinformaționale.
Adăugarea marcatorilor de locație presupune în primul rând realizarea
unui folder nou de stocare în interiorul programului Google Earth urmărind
următoarele comenzi (Fig. 2.17): MyPlaces → Add → Folder → (Se stabilește nume
pentru folder)→ OK.
Fig. 2.14: Adăugarea unui folder în locații- Google Earth Pro

Pentru adăugarea marcatorilor prin intermediul cărora să se identifice
punctele comune utilizabile în cadrul procesului de georeferențiere se urmăresc
următoarele comenzi (Fig. 2.18): click dreapta pe folderul nou creat → Add →
Placemark. Odată finalizat procesul de adăugare a marcatorilor de locație (minim
patru marcatori dispuși cât mai în exterior, la extremitățile imaginii) imaginea se
salvează, urmărindu-se cu mare atenţie ca marcatorii să fie vizibili în etapa de
salvare.
Metoda de descărcare/salvare a imaginii negeoreferențiate a fost descrisă
anterior nefiind reluată în capitolul de față.
Pentru ca imaginea să poată fi georeferențiată pe baza marcatorilor de
locație prin intermediul programelor geoinformaționale, este necesar ca marcatorii
să fie exportați/salvați sub formă de fișiere compatibile cu software-ul utilizat în
procesul de georeferențiere.
84


Fig. 2.15: Adăugarea unui marcator de locație în dosar- Google Earth

Salvarea marcatorilor sub formă de fișiere, prin intermediul programului
Google Earth se face utilizând următoarele comenzi: click dreapta pe folder → Save
location as → (se stabilește denumirea și se alege tipul de fișier salvat .kmz) →
Save.
Următoarea etapă, după atribuirea imaginii descărcate sistemului de
proiecție, o reprezintă georeferențierea propriu-zisă a acesteia.
Primul pas în ceea ce înseamnă georeferențierea imaginii îl constituie
încărcarea în spațiul de lucru a modulului ArcMap a marcatorilor salvați sub formă
de fișiere .kmz, precum și încărcarea în același spațiu de lucru a imaginii căreia i s-a
atribuit anterior sistemul de proiecție.
Georeferențierea se realizează pe baza punctelor de sprijin (marcatorii de
locație încărcați în spațiul de lucru), utilizând opțiunile disponibile în bara de
instrumente a extensiei Geooreferencing.
Având în vedere faptul că cele două straturi (marcatorii și imaginea) au doar
sistem de proiecție comun și nu coordonate comune, nesuprapunându-se,
identificarea punctelor comune se va realiza utilizând opțiunea de zoom to layer
inclusă în cadrul modulului ArcMap.
Utilizând extensia Georeferencing a modulului ArcMap se pot atribui
Points → click pe punctul comun reprezentat în imaginea descărcată → click
85


dreapta pe layerul care stochează marcatorii → zoom to layer → click pe
marcatorul care reprezintă punctul comun ales → (Fig. 2.19).
Procesul se repetă pentru identificarea tuturor punctelor stabilite ca puncte
cunoscute pe imagine pentru identificarea acestora cu marcatorii pe care îi
reprezintă.
Fig. 2.16: Adăugarea punctelor de control
După identificarea punctelor cunoscute cu marcatorii corespunzători

acestora și după verificarea erorii de georeferențiere, se va definitiva procesul de
georeferențiere, utilizând următoarele comenzi: extensia Georeferencing →
Georeferencing → Update Georeferencing.
Conform reglementărilor legale în vigoare, planșele specifice PUG se
întocmesc în sistem de proiecție Stereografic 1970. Având în vedere acest fapt,
pentru ca imaginea georeferențiată anterior să poată fi utilizată în cadrul procesului
de georefențiere a planșelor PUG existente, aceasta trebuie reproiectată în sistemul
de proiecție cerut.
86

2.2.3. Georeferențierea planșei III inițiale

Alcătuirea bazelor de date digitale necesare pentru realizarea planșelor
specifice PUG, are ca principal punct de plecare obținerea acestora prin vectorizare
de pe materiale cartografice vechi și în special de pe planșa III a PUG-ului vechi.

Fig. 2.17: Planșa III inițială
87


Cea mai importantă bază de date care se realizează pe baza acestei planșe o
reprezintă limita intravilanului existent, urmând ca celelalte baze de date să poată fi
întocmite pe baza altor materiale cartografice. În acest scop este absolut necesar ca
planșa III aferentă PUG (Fig. 2.20) să fie scanată și georeferențiată.
Metoda principală utilizată pentru georeferențierea planșei III este cea
bazată pe puncte de sprijin sau puncte comune. Punctele comune sunt reprezentate
de puncte ușor identificabile la rezoluția materialului cartografic referențiat și a
planșei III existente. Prin studiul materialelor cartografice existente, georeferențiate
(hărți, planuri, ortofotoplan, imagini Google), se pot identifica cât mai multe puncte
comune stocate în baze de date vectoriale de tip punct.
Pentru materializarea
punctelor sub formă de baze
de date vector se realizează un
nou shapefile urmărind
următoarele comenzi:
ArcCatalog → click dreapta→
New → Shapefile. Datorită
faptului că sistemul de
proiecție utilizat pentru
realizarea planșelor utilizate în
administrația publică locală
este sistemul Stereo 70 și
materialele cartografice au fost
reproiectate în acest sistem, în
procesul de georeferențiere
pentru planșa III existentă
utilizăm sistemul Stereo 70,

sistem de proiecție definit
Fig. 2.18: Creare shapefile de tip punct
shapefile-ului (Fig. 2.21).
Metoda de georeferențiere bazată pe punctele de sprijin editate sub formă de
fișier shapefile se realizează utilizând opțiunile disponibile în bara de instrumente a
extensiei Georeferencing din cadrul modulului ArcMap (Fig. 2.22).
88


Fig. 2.19: Georeferențiere planșa III
Fig. 2.20: Adăugarea punctelor de control
Utilizând extensia Georeferencing a modulului ArcMap se pot atribui

Points → click pe punctul comun identificat pe planșă → click dreapta pe
89


layerul care stochează puncte comune → zoom to layer → click pe punctul
comun ales (Fig. 2.23).
Procesul se repetă pentru identificarea tuturor punctelor stabilite ca puncte
comune pe planșă și pentru identificarea acestora cu punctele vectoriale pe care le
materializează în teritoriu.
O opțiune importantă în ceea ce privește georeferențierea materialului
cartografic în format analogic, în cazul de față planșa III scanată, o reprezintă
posibilitatea, lăsată utilizatorului, de a vizualiza și analiza pe baza valorii erorii medii
pătratice erorile de georeferențiere, prin accesarea butonului View Link Table din
bara de unelte a extensiei Georeferencing (Fig. 2.24).
Fig. 2.21: Tabel erori georeferențiere

Fig. 2.22: Tipuri de transformări
90

Eroarea medie pătratică (RMSE) este o măsură a consistenței transformării.

Când formula transformării afine este stabilită și este aplicată punctului de control,
este returnată o măsură a erorii (eroarea reziduală). Aceasta este diferența între
poziția inițială și poziția “în care cade” punctul în noua locație specificată.
(Imbroane, A., 2012)
Ca tip de transformare, s-a utilizat transformarea afină (Fig. 2.25), care
produce translație, rotație, reflexie, distorsiune liniară și schimbare de scară atât pe
direcția x cât și pe direcția y. Transformările polinomiale de grad superior sunt mai
complexe și pot aduce corecții la anumite distorsiuni. Acestea presupun mai multe
puncte de control și, evident, o durată de procesare mai mare, iar gradul de
distorsiune este proporțional cu gradul polinomului folosit în transformare.
Un alt tip de transformare este cea prin ajustare, prin intermediul căreia
coeficienții se determină direct prin metoda celor mai mici pătrate, prin ajustare.
Pentru aceasta e nevoie de foarte multe puncte de control care constituie datele de
intrare pentru metodă. Mai poate fi utilizată transformarea proiectivă, o
transformare foarte complexă. Se folosește în special pentru referențierea
aerofotogramelor.
Poziționarea eronată a punctelor de control are impact mare în cadrul
formulelor de transformare. Este recomandat să se acorde o mare atenție operațiunii
de identificare a punctelor comune plan teritoriu și o studiere foarte amănunțită a
erorilor de georeferențiere pentru fiecare punct în parte, punctele cu erori mari fiind
recomandat să se înlăture din tabel și implicit din procesul de georeferențiere.
Eroarea reziduală este exprimată în unitatea de măsură a sistemului în care este
definit proiectul, astfel, pentru georeferențierea planșelor în sistem de proiecție
Stereo 70, eroarea va fi exprimată în metri.
Odată cu finalizarea procesului de georeferențiere se obține o bază de date
de tip raster, reprezentând planșa III georeferențiată care, importată în orice
program geoinformațional, se va suprapune suprafeței teritoriale pe care o
reprezintă, cu un grad mai mic sau mai mare de precizie, în funcție de eroarea de
georeferențiere (Fig. 2.26).
91


Fig. 2.23: Planșa III georeferențiată
2.2.4. Realizarea bazei de date digitale grafice și atribut

Baza de date digitală, care este absolut necesar a fi realizată pentru
întocmirea planșelor specifice PUG, se elaborează pornind de la structurile de baze
de date vectoriale, bazate pe primitivele grafice punct, linie și poligon, reprezentând
realitatea spațial-teritorială prin intermediul layerelor, precum și de la structurile de
baze de date tabelare, atribut încadrate în structuri de tip geodatabase.
O bază de date SIG, numită și Bază de Date Spaţiale (BDS), poate fi definită
ca o colecție organizată de fişiere, care conţine date distribuite conform unor layere.
Specificul fişierelor SIG constă în faptul că ele păstrează relațiile şi legăturile dintre
date şi dintre layere. Deoarece datele geografice includ o componentă grafică și o
componentă non-grafică sau de atribut, ataşate entităţii spaţiale, se poate vorbi
despre două componente ale Bazei de Date Spatiale şi anume: Baza de Date Grafică
(SDG) şi Baza de Date Atribut (BDA). (Haidu, I. şi Haidu, C., 1998)
92

În ceea ce privesște structura bazei de date grafice, aceasta conține

primitivele grafice punct, linie, poligon.
 Punctul ca entitate vector reprezintă unitatea elementară de reprezentare,
poziționare în două dimensiuni (definit de coordonate x și y sau φ și λ) sau
trei dimensiuni (definit de coordonatele x, y, z). Fiind unitatea elementară
geometrică de reprezentare/poziționare, punctul nu are suprafață și nici
dimensiune
 Linia – Construirea entităților vectoriale de tip linie presupune unirea mai
multor puncte intermediare pe un traseu, având ca punct de plecare primul
punct al traseului denumit nod de rețea, iar ca final ultimul punct al traseului
denumit nod de final de rețea, în timp ce punctele intermediare poartă
denumirea de vertex. Orice vertex se poate transforma într-un nod de rețea
atunci când două sau mai multe linii se intersectează în vertex-ul respectiv. În
ceea ce privește atributele generale ale liniei, acestea sunt reprezentate de
lungime și direcție vectorială (cu punctul de start în nodul de start al liniei și
punctul de orientare în nodul de final al liniei trecând obligatoriu prin
vertecșii care o compun).
 Poligonul – Poligoanele ca entități vectoriale sunt construite pe baza
liniilor, vertecșilor și nodurilor, fiind structuri complexe de reprezentare
vectorială. Atunci când se construiește o structură vectorială poligonală
trebuie să fie îndeplinită obligatoriu o cerință, aceea ca nodul de start a liniei
care definește limitele poligonului să fie același cu nodul de final al aceleași
linii. Atributele care definesc structurile vectoriale poligonale sunt suprafața
și perimetrul suprafeței reprezentate.
Având în vedere cantitatea foarte mare de baze de date digitale necesare

întocmirii unui plan urbanistic general, organizarea acestora are o importanță
deosebită în ceea ce privește mangementul lor și al întregului proiect.
Organizarea bazelor de date geografice în baza de date digitale oferă o serie
de avantaje, precum:
- Colectarea datelor se face într-un singur loc, astfel că se reduce
redundanța;
- Aplicațiile devin independente de date, astfel că multe aplicații pot fi făcute
pe aceleași date și ele se pot evalua independent;
- Accesul la date și securitatea lor se face după reguli precise.
Crearea bazei de date presupune determinarea zonei de studiu, a straturilor
necesare studiului, a elementelor introduse în fiecare strat, a atributelor necesare
93


descrierii fiecărui tip de element, a modului de codificare şi organizare a atributelor.
În ultimii ani, bazele de date geografice au devenit tot mai mari și mai complexe,
modelul Geodatabase putând fi considerat echivalentul modern pentru shapefile și
coverage. (Imbroane, A., 2012)
Pentru managementul eficient al bazelor de date digitale, în cadrul
procesului de realizare a acestora, pentru definirea planșelor specifice planului
urbanistic general, se recomandă utilizarea fișierelor de tip Personal Geodatabase.
Fișierele Personal Geodatabase, având extensia .mdb, permit stocarea bazelor de
date digitale vectoriale și raster (sunt fișiere specifice softurilor ESRI), având o
limită în ceea ce privește spațiul de stocare de maxim 2 GB.
Structura vectorială principală ca bază de date în cadrul GDB este clasa de
entități grafice (feature class). O feature class conține fie numai structuri vectoriale
de tip punct, fie numai structuri vectoriale de tip linie, fie numai structuri vectoriale
poligonale. Feature class poate exista ca structură independentă sau ca parte
componentă a unui feature dataset. Întrucât sistemul de referință (Stereo 70) se
asociază cu feature dataset, este recomandat să se realizeze inițial structura de tip
Personal Geodatabase (P-GDB), urmată de feature dataset, iar în cadrul acesteia
feature class. Ulterior, toate feature class-urile pot fi exportate ca shapefile-uri de
sine stătătoare.
Crearea, organizarea şi administrarea tuturor datelor se realizează în
ArcCatalog, urmând ca în ArcMap să fie editate toate entitățile.
Realizarea unui fișier de Personal Geodatabase se creează utilizând
următoarele comenzi: ArcCatalog → click dreapta → New → Personal Geodatabase
(Fig 2.27). Pentru realizarea unui feature dataset se urmăresc următoarele comenzi:
click dreapta pe Personal Geodatabase creat → New → Feature dataset → (Se
stabilește numele feature dataset-ului) → Se stabilește sistemul de proiecție în
cazul de față, pentru realizarea bazelor de date digitale specifice planșelor PUG, se
alege ca sistem de proiecție sistemul Stereografic 1970.
Realizarea unui feature class se face urmărind următoarele comenzi: click
dreapta pe feature dataset-ul creat → New→ Feature Class (Fig. 2.28).
Pentru o înțelegere mai bună a modalității de realizare a bazelor de date
digitale utile pentru realizarea hărților specifice PUG, în cele ce urmează vor fi
prezentate modalitățile de realizare a bazelor de date structurate pe layere tematice
și tipuri de structuri vectoriale incluse în cadrul fișierelor de tip feature class
specifice Personal Geodatabase.
94


Fig. 2.24: Creare personal geodatabase

Fig. 2.25: Creare feature class

95


2.2.4.1. Baze de date de tip linie pentru realizarea PUG și atribute
caracteristice
Bazele de date vectoriale digitale de tip linie fac referire la elementele
specifice PUG care vor fi structurate sub formă de layere în funcție de entitățile
teritoriale de reprezentat, incluzând următoarele: limite, drumuri, rețele edilitare
etc. Baza de date vectorială va fi însoțită de baza de date atributală specifică fiecărei
entități teritoriale de reprezentat (exemplificând în cazul de față realizarea automată
a atributelor, acolo unde acest lucru este posibil).
Limita intravilanului existent

Conform Legii 350/ 2001 cu modificările şi completările ulterioare, teritoriul
intravilan reprezintă totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor
ce compun unitatea administrativ – teritorială de bază, delimitate prin Planul
Urbanistic General aprobat şi în cadrul cărora se poate autoriza execuţia de
construcţii şi amenajări. De regulă intravilanul se compune din mai multe trupuri.

Fig. 2.26: Crearea feature class
Limita intravilanului existent ca bază de date vectorială de tip linie (Fig.

2.30) se obține prin vectorizare, având ca bază planșa III inițială georeferențiată.
96

Realizarea unui feature class de tip linie

pentru vectorizarea limitei intravilanului
existent se bazează pe utilizarea
următoarelor comenzi: click dreapta pe
feature dataset-ul creat → New Feature
Class → Name (Se stabilește denumirea)
→ Type → (Se alege tipul feature class-
ului) Line Features → OK (Fig. 2.29).
În mod similar sunt create toate

Fig. 2.27: Reprezentarea stratului de tip feature class-urile, de tip linie, poligon și
linie - Limita intravilanului existent punct, necesare pentru definitivarea
planșelor din structura planurilor urbanistice generale. Baza de date atributară absolut
obligatoriu de realizat pentru limita intravilanului existent este reprezentată de
lungimea acesteia, exprimată în m sau în km.
Obținerea automată a atributului reprezentând lungimea limitei
intravilanului existent se realizează utilizând funcțiile programului ArcGIS,
modulul ArcMap, de analiză pe baza tabelelor atribut, parcurgând două etape
principale: realizarea unui câmp nou în tabelul atribut și calculul efectiv al lungimii.
Prima etapă este reprezentată de realizarea unui câmp nou în tabelul atribut,
câmp în care să fie stocate informații referitoare la lungimea segmentelor sau a
segmentului vectorizat, utilizând următoarele comenzi: Tabel de atribut → Table
Options → Add field (Fig. 2.31). Este de sublinitat faptul că la realizarea câmpului
nou în tabelul atribut trebuie să se țină seama de tipul coloanei care urmează a fi
creată. Este recomandat ca pentru coloana/câmpul nou creat să se aleagă cel de tip
float sau double, atunci când se dorește ca valoarea calculată să fie constrânsă în ceea
ce privește numărul zecimalelor (Fig.2.32).
97


Fig. 2.28: Creare câmp nou

Fig. 2.29: Adăugare field; Calcul lungime - Limita intravilanului existent

98

A doua etapă în ceea ce privește calculul lungimii o reprezintă etapa de

calcul efectiv a lungimii segmentelor/segmentului vectorizat, utilizând funcțiile
specifice puse la dispoziție de modulul ArcCatalog al programului ArcGIS, utilizând
următoarele comenzi: click dreapta pe coloana nou creată → Calculate Geometry
→ se alege tipul de unitate de măsură în care dorim să se facă calculul (metri în
cazul de față) → OK (Fig.2.32).

Limita intravilanului propus
Limita intravilanului propus se obține prin vectorizare (Fig. 2.34), având în
vedere, în principal, ca zonele cuprinse în acesta să nu fie zone inundabile sau zone
cu risc de alunecări de teren sau orice alte zone supuse diferitelor tipuri de risc. Se
ține cont de nevoile de dezvoltare a comunității, precum și de limitele de proprietate,
întrucât o parcelă nu poate fi situată atât în intravilan, cât și în extravilan. De
asemenea, în tabelul de atribut se calculează lungimea limitei intravilanului propus
(Fig.2.33).

Fig. 2.30. Tabel atribut - Limita Fig. 2.31. Reprezentarea stratului de tip linie -
intravilanului propus Limita intravilanului propus

Limita zonei centrale

Zona centrală cuprinde majoritatea obiectivelor de utilitate publică
existente în localitate: școală, grădiniță, cămin cultural, magazine etc. (Fig. 2.36).
99


Dacă unitățile publice sunt dispersate în teritoriu, limita reprezentând zona centrală
va avea mai multe perimetre reprezentate în cadrul intravilanului UAT-ului. Tabelul
atribut va stoca în coloana specifică lungimea aferentă fiecărui perimetru în unitatea
de măsură aleasă (Fig. 2.35).

Fig. 2.33: Reprezentarea stratului de
Fig. 2. 32: Tabelul de atribut - Zona centrală
tip linie - Limita zonei centrale

Căi de comunicație
Căile de comunicație reprezintă una dintre principalele elemente care
favorizează dezvoltarea armonioasă a intravilanelor localităților. Realizarea bazelor
de date referitoare la căile de comunicație (Fig.2.37) din interiorul intravilanului se
realizează prin vectorizare, având ca bază cele mai actuale surse cartografice
existente acolo unde nu există ridicări topografice în ceea ce privește traseul căilor
de comunicație, ridicări topografice care pot fi preluate automat ca structuri
vectoriale în cadrul bazelor de date. Dacă excludem cea de-a doua variantă, căile de
comunicație se vectorizează pe baza celor mai actuale ortofotoplanuri, hărți Google
Earth georeferențiate.
100


Baza de date atribut asociată
structurilor vectoriale, obligatoriu de
realizat pentru layer-ul căi de
comunicație, o reprezintă: lungimea
sectorului de drum, lățimea medie
maximă și minimă, starea actuală,
indicativul, tipul căii de comunicație
(Fig. 2.38).

Fig. 2.34: Reprezentarea stratului de tip linie -
Căi de comunicație
Fig. 2.35: Tabelul de atribut - Căi de comunicații
Rețeaua hidrografică
Rețeaua hidrografică, ca bază de date vectorială (Fig. 2.39), este obligatoriu
de realizat pentru definitivarea planșelor planurilor urbanistice generale, având
dublu rol. În primul rând, rețeaua hidrografică este văzută ca element de conținut al
101


planului, servind pentru orientare, iar în al doilea rând, este considerat element
funcțional în ceea ce privește zonificarea funcțională din interiorul intravilanului.
Fig. 2.36: Reprezentarea stratului de tip linie - Rețeaua hidrografică
Rețeaua hidrografică se concretizează ca bază de date vectorială de tip linie,

având ca atribute absolut obligatorii lungimea segmentelor de râu, denumirea
rețelei hidrografice, debitele înregistrate sau măsurate pe anumite sectoare ale rețelei
hidrografice (Fig. 2.40).
Fig. 2.37: Tabelul de atribut - Rețeaua hidrografică
102

Rețeaua de transport a energiei electrice

Rețeaua de transport a energiei electrice se reprezintă ca bază de date de tip
linie. Atributele principale asociate bazei de date vectoriale sunt: lungime, capacitate
de transport, tip (rețea existentă/ rețea propusă) (Fig. 2.41).
Fig. 2.38: Tabelul de atribut - Rețeaua de transport a energiei

electrice
Rețeaua de canalizare
Bazele de date vectoriale reprezentând traseele rețelelor de alimentare cu
apă și evacuare a apelor menajere se concretizează în baze de date de tip linie, care
pot fi achiziționate în două moduri. În primul rând, achiziția bazelor de date
vectoriale se poate face în mod direct, prin import din bazele de date vectoriale
existente, ridicări topografice realizate odată cu proiectarea acestora. În al doilea
rând, achiziția se poate face prin vectorizare de pe planșele georeferențiate, de
proiectare ale acestora sau planșe georeferențiate ale PUZ-urilor și PUD-urilor
aprobate.
Principalele atribute atașate acestei baze de date le reprezintă lungimea
segmentelor de canalizare, debitul suportat, diametrul, tipul, materialul de
construcție, presiune suportată (Fig. 2.42).
103


Fig. 2.39: Tabelul de atribut- Rețeaua de alimentare cu apă
Zonele de protecție pe baza normelor sanitare

Pentru proiectarea zonelor funcţionale din cadrul intravilanelor
localităţilor, trebuie să se ţină seama în mod expres de zonele de protecţie instituite
faţă de anumite obiective. Una dintre zonele de protecţie obligatoriu de trasat pe
planşele specifice PUG şi realizată ca bază de date digitale o reprezintă zona de
protecţie pe baza normelor sanitare, concretizată în baze de date vectoriale de tip
poligon sau linie. Cele două tipuri de baze de date se justifică prin calculul suprafeţei
teritoriale aferente zonei de protecţie instituite, pentru primul tip de bază de date şi
delimitarea spaţială, în cazul celui de-al doilea tip de bază de date.
Conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 119/2014 pentru aprobarea
Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației,
distanțele minime de protecție sanitară între teritoriile protejate și o serie de unități
care produc disconfort și riscuri asupra sănătății populației sunt următoarele
(Tabelul 2.2):
Tabelul 2. 2: Distanțe minime de protecție sanitară după OMS nr 119/2014
Unitate Distanța
Ferme de cabaline, între 6-20 de capete 50 m
Ferme de cabaline, peste 20 de capete 100 m
Ferme și crescătorii de taurine, între 6-50 de capete 50 m
104

Ferme şi îngrăşătorii de taurine, peste 500 de capete 500 m

Ferme de păsări, între 51-100 de capete 50 m
Ferme de păsări, între 101-5000 de capete 500 m
Ferme și crescătorii de păsări, de peste 5.000 de capete și complexuri avicole 1000 m
industriale
Ferme de ovine, caprine 100 m
Ferme de porci, între 7-20 de capete 100 m
Complexuri de porci, între 1000-10000 de capete 1500 m
Ferme și crescătorii de iepuri, între 100-5000 de capete 100 m
Ferme și crescătorii de iepuri, cu peste 5000 de capete 200 m
Ferme și crescătorii de struți 500 m
Ferme și crescătorii de melci 50 m
Spitale, clinici veterinare 30 m
Grajduri de izolare şi carantină pentru animale 100 m
Adăposturi pentru animale, inclusiv comunitare 100 m
Abatoare, târguri de animale vii şi baze de achiziție a animalelor 500 m
Depozite pentru colectarea şi păstrarea produselor de origine animală 300 m
Platforme pentru depozitarea dejecțiilor animale din exploatațiile zootehnice, 500 m
platforme comunale
Platforme pentru depozitarea dejecțiilor porcine 1000 m
Staţii de epurare a apelor reziduale de la fermele de porcine 1000 m
Depozite pentru produsele de origine vegetală (silozuri de cereale, stații de 200 m
tratare a semințelor)
Staţii de epurare a apelor uzate 300 m
Staţii de epurare de tip modular (containerizate) 100 m
Stații de epurare a apelor uzate industriale 300 m
Paturi de uscare a nămolurilor 300 m
Bazine deschise pentru fermentarea nămolurilor 500 m
Depozite controlate de deșeuri periculoase și nepericuloase 1000 m
Incineratoarea pentru deșeuri periculoase și nepericuloase 500 m
Câmpuri de irigare cu ape uzate 300 m
Crematorii umane 1000 m
Autobazele serviciilor de salubritate 200 m
Stații de preparare mixturi asfaltice, betoane 500 m
Bazele de utilaje ale întreprinderilor de transport 50 m
Depozite de combustibil, fier vechi și ateliere de tăiat lemne 50 m
105


Parcuri eoliene 1000 m
Parcuri fotovoltaice 500 m
Cimitire și incineratoare animale de companie 200 m
Cimitire umane (în cazul obiectivelor care dispun de aprovizionare cu apă din 50 m
sursă proprie)
Rampe de transfer deșeuri 200 m
Baza de date de tip linie reprezentînd limita de extensiune maximă a zonelor

de protecție sanitară față de anumite unități care produc disconfort se poate realiza
în mod automat cu ajutorul funcției Buffer, utilizând următoarele comenzi: se
realizează un feature class de tip linie Zona protecție sanitară → se lansează în
editare feature class-ul realizat → se selectează zona față de care se dorește
trasarea limitei de protecție sanitară → Editor → Buffer → se specifică distanța
conform normativelor → OK (Fig. 2.43).
Fig. 2.40: Buffer linie - zona protecție
Fig. 2.41: Tabelul de atribut - Zonă protecție pe baza normelor sanitare
106

Principalele atribute atașate acestei baze de date sunt reprezentate prin

perimetrul exprimat în metri și denumirea unităților pentru care s-a realizat baza de
date digitală (Fig. 2.44).
Zone protejate față de căi de comunicație

Realizarea zonei de protecție față de principalele căi de comunicație se
realizează ca bază de date vectoriale de tip linie, ținând cont de reglementările
impuse de Ordonanța 43/1997 cu completările ulterioare, care impune următoarele
zone de protecție (Tabelul 2.3):
Tabelul 2. 3: Zone protejate față de căi de comunicație
Tip Distanța
Autostrăzi 50 m
Drumuri naţionale 22 m
Drumuri judeţene 20 m
Drumuri comunale 18 m
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 – Republicată (M. Of. nr.

834 din 9 septembrie 2004) stabilește limitele metrice ale zonelor de siguranță și
protecție în ceea ce privește infrastructura de transport feroviară. Conform acestei
ordonanțe de urgență este stabilită limita de siguranță a infrastructurilor feroviare
la 20 m, iar limita de protecție față de aceste infrastructuri la 100 m măsurați față de
axul căii ferate.
Realizarea efectivă a bazelor de date se face urmărind etapele descrise pentru
realizarea bazelor de date referitoare la zonele de potecție pe baza normelor sanitare.
Zonă de protecție pentru cursurile de apă

O altă bază de date digitală, vectorială absolut obligatoriu de realizat pentru
întocmirea planșelor PUG, de care se ține cont în realizarea și delimitarea zonelor
funcționale ale intravilanului, o reprezintă protecția în ceea ce privește cursurile de
apă. Conform Legii Apelor 107/1996, lățimea zonelor de protecție în lungul
cursurilor de apă sunt următoarele:

107


Tabelul 2. 4: Zone protecție ape conform Legii Apelor 107/1996 cu completările ulterioare
Lățimea zonei de protecție în lungul cursurilor de apă

Lățimea cursului de apă (m) Sub 10 10-50 Peste 51
Lățimea zonei de protecție (m) 5 15 20
Cursuri de apă regularizate (m) 2 3 5
Cursuri de apă îndiguite (m) Toată lungimea dig-mal, dacă aceasta
este mai mică de 50 m
Lățimea zonei de protecție în jurul lacurilor naturale
Indiferent de suprafață, 5 m la care se adaugă zona de protecție stabilită conform cu Art.
5
Lățimea zonei de protecție în jurul lacurilor de acumulare
Între nivelul normal de retenție și cota coronamentului
Lățimea zonei de protecție de-a lungul digurilor
4 m spre interiorul incintei
Lățima zonei de protecție de-a lungul canalelelor de derivație hidrotehnică
3m
Baraje și lucrări – anexe la baraje
Baraje de pământ, anrocamente, beton sau alte materiale, 20 m în jurul acestora
Instalații de determinare a calității apei, contrucții și instalații hidrometrice, 2 m în jurul
acestora
Borne de microtriangulație, foraje de drenaj, foraje hidrogeologice, aparate de măsurare
a debitelor, 1 m în jurul lor
Lățimea zonei de protecție (m) la foraje hidrogeologice din rețeaua națională de
observații și măsurători 1.5 m în jurul acestora
Nota conform Legii Apelor 107/1996 cu completările ulterioare:

Zonele de protecție se măsoară astfel:
- La cursurile de apă, începând de la linia albiei minore;
- Pentru lacurile naturale, de la nivel mediu;
- La alte lucrări hidrotehnice, de la limita zonei de construcție.
Curbe de nivel
Curbele de nivel, ca baze de date vectoriale de tip linie, sunt obligatoriu de
realizat, fiind utilizate ca elemente de identificare și orientare în cadrul planșelor
finale, fiind obținute prin vectorizare pe baza planurile 1:5000 şi a hărților 1:25000,
reambulate.
108

2.2.4.2. Baze de date de tip poligon pentru realizarea PUG și atribute

caracteristice
Bazele de date vectoriale de tip poligon vor stoca, în format digital, sub
formă de layere, elemente pentru realizarea planșelor finale PUG, reprezentând
extensiunea spațială a zonelor funcționale, construcțiilor, interdicțiilor, având
atribute specifice fiecărei baze de date realizate.
Zona pentru locuințe și funcțiuni complementare

Zona pentru locuințe și funcțiuni complementare se obține în mod automat
prin transformarea bazei de date de tip linie, reprezentând limita intravilanului
propus, în bază de date de tip poligon, utilizând următoarele comenzi (Fig. 2.45):
ArcToolbox → Data Management Tools → Features →Features to Polygon.
Atributele principale ale bazei de date reprezentând zona pentru locuințe și
funcțiuni complementare sunt: perimetrul, suprafața, denumirea trupului de
intravilan pe care îl reprezintă (Fig. 2.47). Automatizarea lucrărilor cartografice prin
intermediul softurilor de specialitate și a bazelor de date digitale GIS face ca
realizarea unor atribute să se facă în mod automat prin intermediul funcțiilor pe
care softurile de cartografie digitală le pun la dispoziție utilizatorului.
Fig. 2.42: Transformare linie în poligon
109


Atributul reprezentând suprafața zonelor reprezentate prin baze de date de
tip poligon se elaborează în mod automat apelând la funcțiile care operează pe tabele
atribut, parcurgând următoarele etape: realizarea unui câmp nou în tabelul atribut
(vezi Cap. 2.4.1.1) și utilizând următoarele comenzi: click dreapta pe coloana nou
creată → Calculate Geometry → Se selectează Area/Perimeter → se alege tipul de
unitate de măsură în care dorim să se facă calculul (metri pătrați/metri în cazul
de față) → OK (Fig.2.46).
Fig. 2.43: Calcul perimetru/arie
Fig. 2.44: Tabelul de atribut - Zona pentru locuințe și funcțiuni complementare
110

Zona instituțiilor publice și servicii

Zona instituțiilor publice și servicii, ca reprezentare spațială, include
clădirile și terenurile aferente instituțiilor publice (primării, școli, spitale medicale
umane și veterinare etc.), precum și clădiri aparținând agenților economici care au
ca obiect de activitate serviciile adresate populației. Ca bază de date digitală se
concretizează în vectori de tip poligon, având ca atribute principale suprafața,
perimetrul, tipul de serviciu sau denumirea serviciului pe care îl oferă.
Ca localizare teritorială, acest tip de zonificare poate fi întocmită atât în
interiorul zonei centrale, cât și dispersat, în interiorul intravilanului, acolo unde se
identifică construcții și terenuri aferente acestuia, care pot fi încadrate în acest tip
de zonificare.
Zona gospodărire comunală, cimitire

Bazele de date digitale referitoare la zona gospodărire comunală-cimitire se
realizează pentru reprezentarea spațială pe baza poligoanelor a tuturor suprafețelor
teritoriale care fac referire la locații de deservire a populației, piețe, echipamente
tehnico-edilitare (stații de epurare, bazine de înmagazinare a apei potabile, stații de
transformare a energiei electrice), suprafețe utilizate în scop de salubritate, cimitire
etc.
Atributele principale atașate bazei de date vectoriale sunt: suprafața,
perimetrul, denumire zonă, alte detalii de luat în considerare.
Zona unități industriale

Ca reprezentare spațială, zona unități industriale cuprinde toate suprafețele
teritoriale pe care se desfășoară activități industriale de producție (fabrici, activități
comerciale cu caracter industrial, platforme industriale, activități de cercetare etc.).
Baza de date vectorială realizată pentru localizarea spațială a acestor activități este
însoțită de o bază de date atribut care reliefează următoarele: suprafața, perimetrul,
tipul activității industriale și de producție, alte detalii de luat în considerare etc.
111


Zona spații plantate, agreement, sport
Suprafețele teritoriale încadrate ca zonificare funcțională în cadrul zonei
spații plantate, agrement, sport, se identifică teritorial cu bazele de agrement,
parcurile de distracție și parcurile de recreere.
Bazele de date vectoriale de tip poligon prin care sunt reprezentate, sunt
însoțite de baze de date tabelare atribut, care conțin informații referitoare la
suprafață, perimetru, tipul bazei de agrement-sport, tipul parcului, denumiri specifice
și alte detalii de luat în considerare.
Conform Legii nr. 47 din 19 martie 2012 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din
intravilanul localităţilor, extinderea intravilanului localităţilor, transformarea
zonelor cu alte funcţiuni în zone rezidenţiale şi construirea pe terenuri de peste
3.000 m2 aflate în proprietatea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a
autorităţilor centrale şi locale, se vor putea realiza doar în temeiul unor
documentaţii de urbanism care să prevadă atât un minimum de 5% spaţii verzi
publice, cât şi un minimum de 20 m2 de spaţiu verde pe cap de locuitor. Pentru
viitor, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura din terenul
intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 26 m2/locuitor, până la data de
31 decembrie 2013 (sub sancţiunea aplicării de amenzi contravenţionale pentru
nerespectarea acestei obligaţii).
Zonă de protecție față de rețele tehnico-edilitare

Legislația în vigoare stabilește limite de protecție față de rețelele tehnico-
edilitare (rețele de transport a energiei electrice, rețele de canalizare etc.),
materializate sub formă de bază de date de tip poligon. Una dintre principalele
utilități ale bazelor de date de tip poligon o reprezintă calculul suprafeței desfășurate
între limitele zonei de protecție, având în vedere faptul că o mare parte dintre aceste
zone își schimbă modul de folosință în funcție de tipul de rețea care stabilește
protecția.
Realizarea automată a bazelor de date vectoriale de tip poligon pentru
diferite zone de protecție se face utilizând următoarele comenzi: se realizează un
feature class de tip poligon Zona protecție linie aeriană (în cazul de față) → se
112

lansează în editare feature class-ul realizat → se selectează linia electrică aeriană

(în cazul de față) → Editor → Buffer → Se specifică distanța (12, respectiv 18,5m)
(Fig.2.48).
Fig. 2.45: Buffer poligon - zonă protecție
Construcții
Suprafețele construite în interiorul intravilanului reprezintă una dintre
principlale baze de date digitale absolut obligatorii de realizat pentru definitivarea
planșelor specifice PUG. Bazele de date vectoriale care stochează în format digital
suprafețele construite au ca atribute principale informații referitoare la suprafața
construcției, utilizarea acesteia, proprietar, CF acolo unde este cazul, cod poștal, alte
detalii de luat în considerare etc (Fig. 2.49).
Fig. 2. 46: Tabelul de atribut – Suprafețe construite
113


Interdicții de construire
Odată cu definitivarea extensiunii spațiale a zonelor funcționale se stabilește
și extensiunea spațială a suprafețelor teritoriale supuse restricțiilor de construire.
Cele mai importante și frecvent întâlnite zone de interdicție sunt interdicția
temporară de construire și interdicția totală de construire. Cele două tipuri de
interdicție de construire se încadrează, ca baze de date digitale, în categoria bazelor
de date digitale de tip poligon, având ca atribute principale suprafața, perimetrul și
tipul de interdicție stabilită.
2.2.4.3. Baze de date de tip punct pentru realizarea PUG și atribute

caracteristice
În categoria bazelor de date digitale de tip punct, utile pentru întocmirea
planșelor specifice PUG, se încadrează: localizarea transformatoarelor electrice
aeriene sau la sol, localizarea punctelor de bornare a intravilanului existent și
propus, localizarea punctelor care delimitează limitele de protecție faţă de
obiectivele de patrimoniu etc. Atributele specifice fiecărui tip de reprezentare
punctuală sunt concretizate în: coordonate x, y în proiecție Stereo 70, denumirea
reprezentării punctuale, alte detalii de luat în considerare.
Bazele de date digitale vectoriale prezentate în acest capitol reprezintă doar
o parte din bazele de date necesare pentru elaborarea planșelor finale specifice PUG.
Exemplificarea s-a realizat pentru cele mai utilizate și comune baze de date de
întocmit în cadrul elaborării PUG, restul bazelor de date se pot organiza ținând cont
de indicațiile prezentate în cadrul exemplelor și ținând seama de situația existentă
în teren, pentru încadrarea elementelor teritoriale în cadrul diferitelor tipuri de baze
de date.

114

2.3. DISEMINAREA BAZELOR DE DATE
Diseminarea bazelor de date digitale realizate în etapa de culegere a

informaţiilor spaţiale sub formă de baze de date reprezintă una din etapele
principale a procesului de elaborare a părţii desenate pentru planurile urbanistice
generale.
Planşa (harta la scară) reprezintă principala metodă de diseminare a bazelor
de date, metodă reglementată legislativ în România. Având în vedere dezvoltarea tot
mai rapidă şi accesul din ce în ce mai facil al populaţiei la tehnica de calcul actuală,
propunem metode alternative de diseminare, bazate pe exploatarea softurilor
geoinformaţionale pentru realizarea de produse digitale, având ca pricipal scop
integrarea bazelor de date finale în hărţi digitale care pot fi accesate atât în mediul
static (calculator personal, telefon mobil) cât şi în mediul online, având ca principal
scop o mai bună informare a populaţiei în ceea ce priveşte reglementările impuse de
planul urbanistic general.
Pentru exemplificare, vor fi prezentate trei metode de diseminare, diferite
din punctul de vedere al modului şi tehnicilor de realizare: diseminarea pe baza
hărţilor clasice, diseminarea prin intermediul softurilor de specialitate care permit
exportul hărţii finale pentru rularea acesteia pe device-uri fixe şi mobile şi
diseminarea hărţilor digitale pe baza server-urilor de specialitate (geoserverurile)
pentru accesul online la informaţia spaţială.
2.3.1. Diseminarea pe baza planșelor (partea desenată)

Conform Ghidului privind metodologia de elaborare si conţinutul-cadru al
Planului Urbanistic General, indicativ GP038/99, aprobat prin Ordinul
Nr.13/N/10.03.1999, diseminarea bazelor de date digitale se realizează prin
intermediul planşelor desenate (planuri), la scara 1:5000, având ca referinţă spaţială
coordonate în sistem de proiecţie Stereografic 1970.
Pentru întocmirea documentaţiei necesare avizării planului urbanistic
general, partea desenată trebuie să fie formată obligatoriu dintr-un număr minim
de cinci planşe.
115


Planşa 1- Încadrarea în teritoriu (1:25000)
Reprezintă planşa pe baza căreia se identifică teritorial unitatea

administrativ-teritorială pentru care se întocmeşte documentaţia PUG. Este singura
planşă care face excepţie de la cerinţa expresă şi impusă de scară. Scara de întocmire
a planşei 1 este 1:25000. Dintre elementele de conţinut obligatorii care trebuie să fie
reprezentate pe hartă, putem aminti limita teritoriului administrativ al unităţii
teritoriale de bază, limita intravilanului propus, limita teritoriului judeţean (dacă
această limită se încadrează în cadrul hărţii), limita teritoriului naţional (dacă
această limită se încadrează în cadrul hărţii), modul de utilizare a terenurilor
(structurate pe următoarele categorii: terenuri pentru construcţii şi amenajări,
arabil, vii, păşuni, livezi, fâneţe, păduri, ape, zone cu riscuri naturale) şi căile de
comunicaţie din cadrul U.A.T.-ului respectiv.
Totodată, mai pot fi reprezentate la scara hărţii zonele de protecţie, liniile
electrice, reţelele majore de distribuţie a apei şi a gazului, precum şi echipamentele
tehnice aferente acestora. Un element esenţial de conţinut al acestei planşe îl
reprezintă partea tabelară care scoate în evidenţă bilanţul teritorial din punctul de
vedere al utilizării terenurilor, structurat pe trei categorii: bilanţ teritorial pe
suprafaţa intravilanului, bilanţ teritorial pe suprafaţa extavilanului şi bilanţ teritorial
total.
Planşa 2 - Situație existentă - disfuncținalități (1:5000)

Reprezintă planşa prin intermediul căreia sunt scoase în evidenţă
disfunţionalităţile la nivel teritorial, fiind expuse soluţii de remediere a acestora pe
baza tabelelor comparative. Importanţa mare a planşei 2 în structura planului
urbanistic general este dată şi de faptul că, prin intermediul ei sunt scoase în evidenţă
propunerile de extindere sau restrângere a intravilanului unei anumite localităţi.
Dintre elementele obligatoriu de reprezentat pe planşa 2, amintim: limitele,
zonificarea actuală a intravilanului (structurată pe următoarele categorii: zona
pentru locuinţe şi funcţiuni complementare, zona instituţii publice servicii, spaţii
plantate, agrement, sport, zona unităţi agricole, zona unităţi industriale/depozitare,
zona gospodărire comunală-cimitire, zona construcţii aferente lucrărilor tehnico-
edilitare, zona căilor de comunicaţie, zona aferentă obiectivelor cu valoare de
patrimoniu, ape, terenuri neproductive, terenuri forestiere, terenuri ce necesită
măsuri de protecţie/ameliorare datorită riscurilor naturale), suprafeţele propuse
pentru introducerea în intravilan, reţeaua de căi de comunicaţie majoră (drumuri)
şi reţeaua secundară de căi de comunicaţie (străzile din intravilan).
116

Ca şi parte informativă, scrisă sub formă tabelară pe planşa numărul 2, se

vor posta principalele disfuncţionalităţi, dar şi priorităţi pentru remedirea acestora,
pe domeniile principale de intervenţie aferente zonificării funcţionale.
Planşa 3 - Reglementări urbanistice-zonificare (1:5000)

Planşa reprezentând reglementările urbanistice şi zonificare funcţională
propusă pe baza regulamentului planului urbanistic general reprezintă poate cea
mai importantă planşă din conţinutul documentaţiei pentru elaborarea P.U.G.
deoarece aceasta va sta la baza managementului viitor al terenurilor din intravilan,
ca şi zone funcţionale complexe. Elementele stocate ca baze de date digitale,
realizate în etapa anterioară, necesar a fi reprezentate pe această planşă sunt
următoarele: limite (dintre care limita intravilanului propus reprezintă un element
esenţial de reprezentat), zonificarea funcţională (structurată pe următoarele
categorii: zona pentru locuinţe şi funcţiuni complementare, zona instituţii publice,
servicii, spaţii plantate, agrement, sport, zona unităţi agricole, zona unităţi
industriale/depozitare, zona gospodărire comunală-cimitire, zona construcţii
aferente lucrărilor tehnico-edilitare, zona căilor de comunicaţie, zona aferentă
obiectivelor cu valoare de patrimoniu, ape, terenuri neproductive, terenuri
forestiere, terenuri ce necesită măsuri de protecţie/ameliorare datorită riscurilor
naturale), zonele de protecţie/interdicţie (structurate pe următoarele categorii: zonă
de protecţie faţă de obicetivele cu valoare de patrimoniu, zone protejate pe baza
normelor sanitare, zone protejate faţă de construcţii şi culoare tehnice, intedicţie
temporară de construire şi interdicţie definitivă de construire), reţeaua de căi de
comunicaţie majoră (drumuri) şi reţeaua secundară de căi de comunicaţie (străzile
din intravilan), precum şi propunerile de străzi noi, propunerile de trasee pietonale
şi propunere de lărgire şi modernizare a străzilor din intravilan.
Un element esenţial de conţinut al planşei 3 îl reprezintă bilanţul teritorial
ca reprezentare tabelară, care oferă informaţii cantitative (suprafaţa în hectare) şi
statistice (procente pentru anumită suprafaţă din total intravilan) privind
extinderea zonelor funcţionale pentru intravilanul existent şi extinderea zonelor
funcţionale pentru intravilanul propus.
Planșa 4 – Reglementări echipare tehnico-edilitară (1:5000)

Prin intermediul planşei 4 sunt reprezentate spaţial traseele reţelelor de
alimentare cu apă şi canal şi reţelele de transport al energiei electrice din interiorul
intravilanului, precum şi locaţiile echipamentelor tehnice care le deservesc. În ceea
ce priveşte structura bazei de date de reprezentat pe planşă, amintim: captările de
117


apă de suprafaţă sau izvoarele, captări de apă subterană, conductă de aducţiune,
rezervoare de înmagazinare a apei, staţie de pompare, reţea majoră de distribuţie a
apei, reţea majoră de canalizare, staţie de epurare, centrale de producere a energiei
electrice pe bază termică sau hidrică, staţii de alimentare cu gaz, staţie de pompare
gaz, reţea de distribuţie gaz, reţele de transport a energiei electrice de diferite puteri,
posturi de transformare a energiei electrice, reţele de comunicaţii subterane şi
aeriene etc., toate acestea având simbologie diferită în funcţie de felul lor (existente
sau propuse).
Planșa 5 – Proprietatea asupra terenurilor (1:5000)

Întocmirea planşei are la bază bazele de date digitale prin intermediul cărora
se identifică spaţial tipul major de proprietate asupra terenurilor din intravilanul
localităţii. Principalele baze de date care constituie planşa, obligatoriu de
reprezentat, sunt structurate pe trei categorii principale: proprietate publică
(terenuri cu proprietate publică de interes naţional, de interes judeţean, de interes
local), proprietate privată (terenuri cu proprietate publică de interes naţional, de
interes judeţean, de interes local, terenuri cu proprietate privată a persoanelor fizice
sau juridice), terenuri în litigiu. Un alt element de reprezentat pe planşa V îl
constituie circulaţia terenurilor, structurată după următoarea formă: terenuri ce
intenţionează a fi trecute în domeniul public, terenuri ce intenţionează a fi trecute
în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, terenuri aflate în domeniul
privat destinate concensionării, terenuri aflate în domeniul privat destinate
schimbului.
Realizarea planșelor utilizând programe geoinformaționale face ca
diseminarea bazelor de date digitale să se facă cu o mai mare ușurință, rezultatul
final concretizându-se în fișiere digitale în formate printabile .jpg, .tif, .pdf etc.
Posibilitatea, pusă la dispoziție de softurile geoinformaționale, de alegere a rezoluției
de export a hărții în formate printabile duce la obținerea planșelor finale, cu un grad
mare de calitate în ceea ce privește lizibilitatea.
Diseminarea prin export a planșelor construite pe baza bazelor de date
digitale se realizează utilizând componenta de Layout a softurilor
geoinformaționale. În cazul de față se va exemplifica realizarea layoutului final
pentru diseminarea planșei III utilizând programul geoinformațional ArcGIS,
respectiv modulul ArcMap.
Accesarea componentei de Layout a programului sus amintit se realizează
utilizând următoarele comenzi: Data View→ Layout View. Odată deschisă
componenta de layout se poate trece la compunerea planșei III, atât ca și conținut,
118

cât și ca elemente obligatorii de postat pe aceasta (titlul, scara, legenda, orientarea,

caroiajul).
Primul pas pentru întocmirea hărții îl reprezintă alegerea scării de
reprezentare. Având în vedere faptul că metodologia în vigoare stabilește scara de
realizare a planșelor componente a documentației PUG, 1:5000, se setează această
scară ca scara default (Fig. 2.50).

Fig. 2.50: Setarea scării de reprezentare

Odată setată scara de reprezentare, se poate și este recomandabil să se seteze
dimensiunea de printare a foii de planșă. Programul geoinformațional ArcGIS pune
la dispoziția utilizatorilor mai multe formate de printare, care pot fi setate automat.
Atunci când dimensiunile la scara de reprezentare a hărții nu se încadrează pe niciun
format standard, formatul se setează în mod manual ținând cont de faptul că
înălțimea formatului nu trebuie să depășească înălțimea de imprimare a formatului
A0.
Fig. 2.51: Alegerea simbolului pentru orientare
119


Unul dintre elementele care fac parte în mod obligatoriu din cadrul planșei
îl reprezintă orientarea direcției Nord a acesteia. Adăugarea acestui element se
realizează apelând următoarele comenzi: Insert→ Nord Arrow. Odată cu apelarea
acestui submeniu se deschide o fereastră care permite selectarea unui anumit simbol
pentru evidențierea orientării planșei realizate (Fig. 2.51).
Elementul matematic obligatoriu de realizat pentru orice planșă
componentă a documentației necesare pentru obținerea vizelor PUG este
reprezentat de caroiaj. Inserarea caroiajului în cadrul layoutului planșei se
realizează utilizând următoarele comenzi: meniul View→ Data Frame Proprieties→
Grids→ New Grid→ Measured Grid (Fig. 2.52).
Fig. 2.52: Inserare caroiajului hărții
Având în vedere faptul că metodologia de întocmire a planșelor specifice

PUG relementează întocmirea acestora în sistem de proiecție stereografic 1970, se
va alege un caroiaj matematic (Measured Grid) pentru a putea fi afișate coordonatele
în proiecția stabilită.
120

Legenda reprezintă unul dintre elementele de conținut esențiale atunci când

se dorește interpretarea, citirea și analiza corectă a materialului cartografic realizat.
Inserarea legendei în cadrul layoutului planșei se realizează urmărind următoarele
comenzi: meniul Insert → Legend.
Odată apelat meniul de inserare a legendei în cadrul layoutului, utilizatorul
are la dispoziție mai multe opțiuni, în ceea ce privește afișarea și managementul
componentelor legendei (Fig. 2.53).
Fig. 2.53: Interfața Legend Wizzard
Pentru ca bazele de date realizate în etapa de întocmire a acestora să poată

forma o planșă, ținând cont de reglementările legale în vigoare, trebuie realizat un
pas important, reprezentat de alegerea simbolurilor specifice fiecăruit tip a bazei de
date.
În ceea ce urmează se vor prezenta cu caracter de propunere, simbolurile și
cromatica (prin intermediul codului RGB), aleasă pentru fiecare bază de date în
parte ținând cont în mare parte de reglementările legale în vigoare.
121


Limite
o Limita intravilanului propus ( RGB 255-0-0);
o Limita zonei centrale. Pentru simbolizarea acestei baze de date s-a
utilizat un simbol linie punct realizat urmărind următoarele comenzi:
Symbol Selector→ Edit Symbol→ Symbol Property Editor→ Symbol→
Properties→ Type: Marker Line Symbol) (Fig. 2.54);
Fig. 2.54: Creare simbol – limita zonei centrale
Zonificare funcţională
o Zona pentru locuinţe și funcțiuni complementare (RGB 255-255-0);

o Zona instituţiilor publice și servicii (RGB 230-0-0);
o Zona mixtă locuințe și instituții publice. Simbolul propus pentru
această zonă funcțională este un simbol compus din trei layere
suprapuse, utilizând următoarele comenzi: Symbol Selector→ Edit
Symbol→ primul layer de tip Simple Fill Symbol (RGB 255-255-0)
→ Layer + → tip Line Fill Symbol (RGB 0-0-0, Angle 45.00) → Layer
+→ tip Line Fill Symbol (RGB 255-0-0, Angle 45) (Fig. 2.55);
122

Fig. 2.55: Creare simbol - Zona mixtă locuințe și instituții publice
o Zona unităţi industriale (RGB 115-38-0);

o Zona unități agrozootenice (RGB 0-120-81);
o Zona gospodărire comunală, cimitire. Simbolul propus pentru această
zonă funcțională este un simbol compus din două layere suprapuse,
utilizând următoarele comenzi: Symbol Selector→ Edit Symbol→ un
layer de tip Simple Fill (RGB 255-170-0) → Layer + → tip Marker Fill
Symbol → Marker (cross) Grid RGB 0-0-0) (Fig. 2.56);
Fig.2.56: Creare simbol- Zona gospodărire comunală, cimitire
o Zona aferentă lucrărilor tehnico-edilitare (RGB 246-197-103);

o Spații plantate, agrement, sport ( RGB 85-255-0);
o Ape (RGB 0-197-255);
123


Drumuri, străzi
o Drum județean (RGB 255-170-0);
o Străzi, Ulițe (RGB 156-156-156);
Zone de protecție-interdicție
o Zone protejate pe baza normelor sanitare. Simbolul propus pentru
această zonă de protecție-interdicție este un simbol compus din
două layere suprapuse, utilizând următoarele comenzi: Symbol
Selector→ Edit Symbol→tip Simple Line Symbol (RGB 0-0-0) →
Layer +→ tip Marker Line Symbol → Symbol x ) (Fig. 2.57).
Fig. 2.57: Creare simbol- Zone protejate pe baza normelor sanitare
Zone protejate față de construcții și culoare tehnice. Simbolul propus

pentru această zonă de protecție-interdicție este un simbol modificat pornind de la
un symbol tip linie întreruptă, utilizând următoarele comenzi: Symbol Selector→
Edit Symbol→ tip C artographic Line Symbol RGB 0-0-0) →Template interval 1)
(Fig. 2.58).
124

Fig. 2.58: Creare simbol- Zone protejate față de

construcții și culoare tehnice
Zone de interdicție temporară de construire. Simbolul propus pentru

această zonă de protecție-interdicție este un simbol compus din două layere
suprapuse, utilizând următoarele comenzi: Symbol Selector→ Edit Symbol→ un
layer tip Simple Fill Symbol no color Hallow) → Layer + → tip Line Fill Symbol
(RGB 0-0-0, Angle 90) (Fig. 2.59).
Fig. 2.59: Creare simbol- Zone de interdicție temporară de construire
125


o Zone de interdicție totală de construire. Simbolul propus pentru
Selector→ Edit Symbol→ un layer tip Line Fill Symbol (RGB 255-
0-0, Angle 0) → Layer +→ tip Line Fill Symbol (RGB 255-0-0, Angle
90) (Fig. 2.60).
Fig.2. 60: Creare simbol - Zone de interdicție totală de construire
Reglementări
o Zone protejate pe baza normelor sanitare. Simbolul propus pentru

Selector→ Edit Symbol→tip Simple Line Symbol (RGB 0-0-0) →
Layer +→ tip Marker Line Symbol → Symbol x ) (Fig. 2.57);
o Zone protejate față de construcții și culoare tehnice. Simbolul
propus pentru această zonă de protecție-interdicție este un simbol
modificat pornind de la unul tip linie întreruptă, utilizând
următoarele comenzi: Symbol Selector→ Edit Symbol→ tip
Cartographic Line Symbol (RGB 0-0-0) →Template interval 1)
(Fig. 2.58).
o Zonă de protecție față de cursurile de apă. Simbolul propus pentru
această zonă de protecție-interdicție este un simbol modificat,
pornind de la unul tip linie punct, utilizând următoarele comenzi:
126

(simbolul este creat din Symbol Selector→ Edit Symbol→ tip

Marker Line Symbol (RGB 0-0-0) (Fig. 2.61).
Fig. 2.61: Creare simbol- Zonă de protecție față de cursurile

de apă
Reglementări tehnico-edilitare
o Canalizare
 Rețea propusă ( Line Dashed 1 Long 2 Short, RGB 255-0-
0);
o Alimentare cu apă
 Rețea existentă (RGB 0-169-230);
 Rețea propusă ( Dashed RGB 0-169-230);
o Alimentare cu energie electrică
 Rețea existent ( RGB 0-77-168);
 Rețea propusă (Dashed RGB 0-77-168);
 Transformator existent (RGB 92-137-68);
 Transformator propus. Simbolul propus este un simbol
modificat pornind de la unul tip marker realizat, utilizând
următoarele comenzi: Character Marker → Font ESRI
AMFM Water → subset Latin-1-Supplement (RGB 92-
137-68) (Fig. 2.62);
127


Fig. 2.62: Creare simbol- Transformator propus
Ca urmare a simbolizării bazei de date vectoriale, legenda inserată anterior

în cadrul planșei își schimbă forma, preluând automat simbolistica aleasă pentru
fiecare bază de date în parte (Fig. 2.63).

Fig. 2.63: Legendă PUG
128


Fig. 2.64: Planșă finală PUG
2.3.2. Diseminarea pe baza softurilor geoinformaţioale

Utilizarea pe scară tot mai largă, în cadrul administraţiei publice locale, a
sistemelor informatice de calcul şi implementarea pe baza acestora a softurilor
geoinformaţionale face ca “lucrul cu harta clasică” să nu mai fie de actualitate.
Vizualizarea, interpretarea şi analiza planşelor specifice PUG se poate face cu o
uşurinţă mult mai mare atunci când acestea sunt integrate ca aplicaţii de sine
stătătoare, aplicaţii care încorporează atât bazele de date simbolizate, cât şi atributele
specifice acestora.
În ceea ce urmează, va fi exemplificată o metodă de diseminare a planşei III,
realizată anterior prin intermediul unei aplicaţii care rulează independent de
softurile geoinformaţionale, pe sisteme de operare diverse, aplicaţie realizată
automat pe baza extensiilor programului ArcMap.
129


2.3.2.1. Diseminarea planşelor prin intermediul extensiei ArcGIS Carry
Map
Extensia Carry Map permite exportul hărţilor, compuse din baze de date
digitale, ca aplicaţii de sine stătătoare, care rulează pe sisteme de operare diverse
Windows, Windows mobile, iOS şi Android. Avantajul utilizării acestei extensii, în
cadrul administraţiei publice locale, pentru diseminarea hărţilor specifice PUG,
rezidă din faptul că, prin intermediul ei, se pot pune la dispoziţie date spaţiale (hărţi)
unei palete largi de utilizatori, nefiind necesar ca aceştia să deţină soft
geoinformaţional sau să aibă cunoştinţe minime de manipulare a softurior
geoinformaţioanale pentru a vizualiza şi accesa informaţia non-spaţială în scop
informativ şi de orientare în teren.
Extensia Carry Map poate fi descărcată în mod gratuit accesând pagina
dezvoltatorului www.dataeast.com/en/carrymap, putând fi utilizată în mod gratuit
un număr de 14 zile, urmând ca ulterior să fie achiziţionată o licenţă pentru utilizare.
Odată instalată, extensia Carry Map poate fi activată în cadrul modulului
ArcMap, aceasta având următoarele meniuri pentru utilizare (Fig. 2.65): extract map
to exe-package (accesează modulul de realizare a unei aplicaţii bazate pe un proiect
ArcMap finalizat), import mobile map (permite importul bazelor de date digitale din
cadrul unei aplicaţii Carry Map realizate anterior), settings (permite realizarea
setărior necesare rulării extensiei), help (permite accesul la un tutorial de utilizare a
extensiei), about (oferă informaţii referitoare la extensie).

Fig.2.65. Toolbar Carry Map
130

Exportul efectiv al bazelor de date care formează planşa III, în cadrul unui
view ArcMap, se realizează accesând meniul Extract map to exe-package. Odată
accesat meniul menţionat sunt afişate opţiunile puse la dispoziţie de extensie pentru
realizarea aplicaţiei de diseminare a informaţiei spaţiale şi non-spaţiale care a stat la
baza realizării planşei III.
Primul pas în procesul de realizare a aplicaţiei îl reprezintă alegerea modului
de utilizare a modulului, mod expres sau mod avansat. Modul expres de utilizare a
opţiunilor puse la dispoziţie pentru diseminare nu permite customizarea
rezultatului final, fiind un mod rapid de diseminare.
Pentru realizarea disemiării planşei se alege Advanced mode (Fig. 2.66),
mod care pune la dispoziţie utilizatorului mai multe opţiuni în ceea ce priveşte
customizarea aplicaţiei şi implementarea unor reguli de securitate privind bazele de
date spaţiale şi non-spaţiale diseminate.
Fig.2.66.Modul de asistență
Prima opţiune pusă la dispoziţie utilizatorului, atunci când se alege modul

Advanced pentru realizarea aplicaţiei de diseminare prin intermediul extensiei
Carry Map, o reprezintă selectarea limitelor de diseminare a bazelor de date. Prin
intermediul aplicaţiei pot fi selectate trei categorii de limite în ceea ce priveşte
extinderea maximă a suprafeţelor pentru diseminare: By current extend (aplicaţia
va lua în considerare pentru diseminare întreaga parte vizibilă a ferestrei Data
View), By selected graphics (aplicaţia va limita exensiunea maximă a diseminării pe
131


baza unei entităţi spaţiale vectoriale selectate în cadrul ferestrei Data View), By
selected feature(s) in layer (aplicaţia va limita extensiunea maximă a diseminării
pe baza unui shapefile de tip poligon, shapefile selectat din cadrul shapefile-urilor
care compun planşa finală. În cadrul exemplului de faţă, s-a utilizat prima opţiune
pentru delimitarea extensiunii maxime a zonei de diseminare, deoarece bazele de
date afişate în fereastra Data View au fost afişate pe extensiunea maximă a acesteia
(Fig. 2.67).
Fig.2. 1. Limitele de extracție
În cazul în care structura planşei III este formată din baze de date vector şi
raster, pentru a realiza o aplicaţie mai micî din punctul de vedere al spaţiului ocupat
pe device-urile de stocare, extensia permite, prin intermediul opţiunii Raster
properties, compresia rasterelor pe o scară de la 1 la 120, 1 reprezentând o compresie
mică şi calitate mare de vizualizare a bazelor de date diseminate, 120 reprezentând
o compresie mare şi calitate mică a bazelor de date diseminate, evident şi un spaţiu
mic alocat aplicaţiei finale pe device-urile de stocare (Fig 2.68).
132

Fig.2. 62. Raster properties

Opţiunea Map properties oferă posibilitatea utilizatorului de a introduce
date şi metadate referitoare la denumirea aplicaţiei finale (Map name), referitoare la
numele operatorului care realizează diseminarea (Publisher), referitoare la
adminstraţia publică locală care oferă serviciile de diseminare (Company),
referitoare la modalităţile de contact ale administraţiei locale pentru care este
realizată diseminarea (E-mail, URL) şi informaţii referitoare la data când aplicaţia a
fost realizată (Fig. 2.69)
Fig.2.69. Proprietățile hărții
133


Una dintre opţiunile importante, din punctul de vedere al diseminării
bazelor de date digitale şi non-spaţiale, o reprezintă protejarea utilizării acestora de
către persoane neautorizate.
Setarea drepturilor de utilizare a aplicaţiei şi a bazelor de date digitale de
către utilizatori se face odată cu accesarea opţiunii Map protection (Fig.2.70). Pe
baza acestei opţiuni, se pot activa prin selectare drepturi de utilizare temporală a
aplicaţiei: blocarea vizualizării bazelor de date prin intermediul aplicaţiei într-un
anumit număr de zile (Map expires in) sau blocarea vizualizării după o anumită dată
calendaristică (Map expires after).
Una dintre facilităţile puse la dispoziţie prin intermediul acestei opţiuni o
reprezintă posibilitatea de protecţie a vizualizării bazelor de date pentru anumiţi
utilizatori pe baza parolelor de deschide a aplicaţiei (Password protection). Activând
opţiunea Protect with password, operatorul are posibilitatea de a seta o parolă
predefinită, care trebuie utilizată atunci când un utlizator doreşte să deschidă
aplicaţia.
Activarea opţiunii Allow import to ArcGIS permite importul bazelor de date
care sunt diseminate prin intermediul aplicaţiei sub formă de stucturi spaţiale şi
non-spaţiale, în cadrul unui proiect ArcGIS. Pentru ca bazele de date să fie protejate
anticopiere sau să nu fie utilizate fără drepturi de autor, atunci când se activează
această opţiune, este absolut necesară setarea unei parole care va fi utilizată în
procesul de import a bazelor de date într-un proiect ArcMap.
Fig.2.70. Protecție hartă
134

Interfaţa de vizualizare a bazelor de date diseminate, care compun planşa III,

poate fi personalizată parţial prin alegerea culorii de vizualizare a aplicaţiei Map skin
şi a inserării unui logo, în cazul de faţă stema UAT-ului din cadrul căruia face parte
intravilanul pentru care se realizează diseminarea (Fig. 2.71).
Fig.2.71. Interfață hartă și logo
Opţiunea Custom search dă posibilitatea operatorului de a selecta doar

anumite baze de date tabelare prin care să se poată realiza interogări prin căutare
directă din cadrul aplicaţei. Opţiunea oferă posibilitatea de a selecta coloane din
tabelul atribut a unei singure baze de date vectorială sau a mai multor baze de date
vectoriale care au ca atribute informaţii referitoare la zonificarea funcţională,
suprafeţe, distanţe etc (Fig.2.72).
Exportul final al aplicaţiei necesită stabilirea unui nume (Output map file
name) pentru aceasta şi alegerea căii (Output map location) pentru spaţiul de stocare
pe hardul calculatorului de pe care se face diseminarea, opţiuni care se realizează în
secţiunea Output properties (Fig. 2.73).
Una dintre opţiunile importante pentru diseminare, puse la dispoziţie de
către extensia Carry Map, este aceea de export al aplicaţiei de sine stătătoare, astfel
încât aceasta să ruleze pe mai mule tipuri de sisteme de operare. Alegerea sistemului
de operare pe care să ruleze aplicaţia poate fi realizată apelând secţiunea Output
map types (Fig.2.74).
135


Fig.2.72. Custom search
Fig.2.73. Output properties
Sistemele de operare care pot fi selectate sunt: Windows

2000/XP/Vista/7/10 (se activează opţiunea Create Desktop Win32 version),
Windows Mobile version (se activează opţiunea Create Windows Mobile version),
android şi iOS (se activează opţiunea Create map file). Pentru vizualizarea aplicaţiei
pe device-uri mobile care au sistem de operare android şi Ios este necesar să se
instaleze aplicaţia Carry Map Observer disponibilă în mod gratuit atât în Google
play, cât şi în App store.
136

Fig.2.74. Tipuri output – selectare
Ultimul pas în ceea ce priveşte realizarea aplicaţiei finale îl reprezintă

validarea de extragere a bazelor de date din Data View-lui modului ArcMap, ţinând
cont de setările realizate anterior, pe baza opţiunilor oferite de extensie. În cadrul
secţiunii Extraction (Fig. 2.75) sunt oferite ultimele informaţii, sub formă de sumar,
reprezentând toate setările realizate de către operator, urmând ca prin validare prin
intermediul butonului Next (Fig. 2.76) extensia să reaşeze automat aplicaţia de
diseminare şi să o stocheze în spaţiul ales pe harddisk.
Aşa cum am menţionat, rezultatul final este stocat sub forma unui fişier de
sine stătător, executabil (pentru sistemele de operare Windows) şi de tip .cmf pentru
sistemele de operare Android, iOS, care odată accesat, deschide aplicaţia realizată
prin intermediul extensiei şi permite vizualizarea bazelor de date spaţiale, căutarea
bazelor de date non-spaţiale, precum şi interogarea bazelor de date spaţiale pentru
a identifica informaţii referitoare la zone funcţionale, tipuri de drumuri, tipuri de
interdicţii şi protecţii etc.
Una dintre cele mai utilizate aplicaţii este aplicaţia care rulează pe sisteme
de operare Windows, care are o structură compusă din: fereastra de vizualizare
(partea de vizualizare a bazelor de date simbolizate), partea de management a
bazelor de date, Legend (permite vizualizarea simultană prin activare a tuturor
bazelor de date de afişat sau vizualizarea alternativă prin activarea anumitor baze de
137


date de vizualizat) şi partea de căutare a atributelor non-spaţiale aferente bazelor de
date spaţiale Search (Fig. 2.77).
Fig.2.75. Extraction

Fig.2.76. Creare fișiere

138

Fig.2.77. Interfaţa aplicaţiei Carry Map
Pe lângă partea de vizualizare şi interogare a bazelor de date, aplicaţia pune la

dispoziţia utilizatorului unele opţiuni (Tabel 2.5) referitoare la orientare şi
posibilitatea de realizare de măsurători pe hartă, opţiuni care pot fi accesate prin
intermediul butoanelor din cadrul ferestrei de vizualizare.
Dezvoltarea tot mai rapidă a device-urilor mobile face ca utilizarea extensiei
Carry Map pentru diseminarea planşelor utilizate în cadrul administraţiei publice
locale sub formă de aplicaţii care rulează pe aceste device-uri să fie din ce în ce mai
utilă. Utilitatea rezidă din faptul că, odată diseminate bazele de date, pot fi încărcate
pe aceste device-uri şi pot fi consultate, vizualizate şi analizate în teren, fără a fi
nevoie de planşele în fomat analog.
Un aspect important de menţionat este faptul că, atunci când un device mobil
dispune de un senzor GPS, aplicaţia permite localizarea utilizatorului pe hartă (în
funcţie de eroarea de localizare a GPS-ului), oferind locaţia exactă şi informaţii
punctuale referitoare la zonificări funcţionale, interdicţii etc.
139


Tabel 2.5. Opţiuni ale aplicaţiei Carry Map
Descrierea hărții
Print
Setări
Zoom in
Zoom out
Full map
Du-te la coordonate (x,y)
Direcția Nord
Pornește GPS-ul
Măsurare distanțe
Adaugă etichetă
2.3.3. Diseminarea planşelor pe baza geoserverelor

Internetul reprezintă principala sursă de informare a populaţiei datorită
extinderii tot mai mare a reţelelor şi modalităţilor de acces a informaţiei vehiculate
în mediul online. Sistemele informaţionale geografice sunt, poate, una dintre cele
mai adaptate componente la tendinţa actuală de management şi vehiculare a
informaţiei în mediul online. Implementarea geoserverelor ca softuri de punere la
dispoziţie a informaţiei spaţiale şi non-spaţiale pentru analiză, vizualizare şi
informare asupra spaţiului de către utilizatorii care folosesc reţelele de internet,
reprezintă una dintre principalele direcţii de dezvoltare a conceptelor şi aplicaţiilor
geoinformaţionale.
Având în vedere noul concept de reducere a timpilor de aşteptare petrecuţi
de către populaţie pentru informare şi sesizare a compartimentelor administraţiei
publice locale cu privire la problemele cu caracter spaţial, implementarea
geoserverelor pentru diseminarea bazelor de date cu caracter informativ face ca
acest deziderat să fie mai aproape de a fi realizat. Prin accesarea online şi vizualizarea
bazelor de date spaţiale, populaţia poate să se informeze în timp real cu privire la
managementului spaţiului în care locuieşte şi totodată poate să aducă completări, cu
140

caracter de propunere în timp real, online, pentru eficientizarea utilizării unui

anumit spaţiu public din cadrul intravilanului sau extravilanului.
Având în vedere acest fapt, vor fi prezentate în cele ce urmează două aplicaţii
de tip geoserver, utile pentru diseminarea bazelor de date simbolizate care stau la
baza întocmirii planşelor specifice PUG. Aplicaţiile au ca principal scop diseminarea
bazelor de date doar pentru vizualizare şi informare în ceea ce priveşte
reglementările din cadrul intravilanului. Cele două aplicaţii sunt dezvoltate pe o
platformă geoserver de tip proprietar ArcGIS Server şi o platformă free source
Geoserver.
2.3.3.1. Diseminarea bazelor de date pe baza platformei proprietar

ArcGIS Server
ArcGIS Server reprezintă o platformă software prin intermediul căreia pot
fi diseminate informaţii cu caracter geografic în mediul online. Utilizarea ArcGIS
Server constituie o opţiune de luat în calcul atunci când se doreşte diseminarea unei
cantităţi mari de baze de date care compun planşe utile administraţiei publice locale,
baze de date, planşe finale, realizate prin intermediul modulului ArcMap a
programului geoinformaţional ArcGIS. Având în vedere faptul că bazele de date şi
layout-ul planşelor finale a fost realizat utilizând programul geoinformaţional
ArcGIS, pentru diseminare prin intermediul ArcGIS Server, trebuie parcurse două
etape importante: publicarea bazelor de date ca şi service web server, respectiv
realizarea aplicaţiilor şi a interfeţelor de publicare web.
Prima etapă constă în publicarea bazelor de date ca şi service web care să
poată fi accesate şi să trimită informaţii către orice tip de device care se conectează
la acestea. Pentru ca acest lucru să fie posibil, bazele de date geospaţiale realizate
prin intermediul modulului ArcMap al programului ArcGIS, trebuie integrate în
cadrul platformei ArcGIS Server ca şi service web, utilizând următoarele comenzi:
ArcMap→ meniul File→ Share as→ Service (Fig. 2.78).
141


Fig.2. 3. Publicarea bazelor de date pe server
Odată accesată comanda de publicare a bazelor de date pe server, trebuie

ales tipul de publicare dorit (Fig. 2.79): un service nou (Publish a service) ales în cazul
de faţă, salvarea unui service care să poată fi încărcat ulterior pe un server (Save a
service definition file) sau superscrierea prin înlocuirea a unui service deja existent
(Overwrite an existing service).
Fig.2.79. Publicarea unui service nou
142

Odată ales tipul de service, acesta trebuie cofigurat pe baza unui geoserver
care se alege dintre geoserverele existente şi conectate la sistemul de calcul sau prin
realizarea unei conexiuni la un nou geoserver.
Conexiunea cu un geoserver nou se realizează utilizând următoarele comenzi: Add
ArcGIS Server → Publish GIS services → Next → Fereastra General.
Fig.2.80. Realizarea unei conexiuni la un server nou
Realizarea conexiunii presupune stabilirea adresei de acces a serverului,

tipului de server şi a credenţialelor de logare pe serverul respectiv. Adresa de acces
143


al serverului poate fi configurată în două moduri: dacă se doreşte publicarea pe un
server extern se introduce adresa web a serverului respectiv precum şi credenţialele
de logare la acesta, dacă se doreşte conectarea la un server local (server instalat pe
acceaşi maşină de calcul cu programul ArcGIS din care se face publicarea) se va
utiliza următoarea adresă ca adresă de acces http://myserver:6080/arcgis, unde
myserver reprezintă numele maşinii de calcul (calculatorului), 6080 - portul de
comunicare default utilizat de server.
Conexiunea se realizează automat la server dacă toate datele de acces şi
logare sunt completate în mod corespunzător, conexiunea apărând activă, urmând
ca să i se stabilească un nume service-ului care va fi publicat pe acest server (Fig.
2.81).
Fig.2.81. Alegerea numelui serviciului
Următorul pas de urmat în procesul de publicare a unui service nou, ca urmare a

logării la server, stabilirii numelui service-ului nou şi alegerii locaţiei de stocare a
bazelor de date manageriate îl reprezintă editarea service-ului, din punctul de vedere
al serviciilor online puse la dispoziţia utilizatorului.
Un pas intermediar în ceea ce priveşte publicarea online a bazelor de date
spaţiale prin intermediul ArcGIS Server îl reprezintă analiza acestora în ceea ce
priveşte implementărea în cadrul serverului. Dacă sunt identificate baze de date
neconforme cu publicarea, se trece la corectarea acestora, urmând ca atunci când
144

sunt baze de date valide, să se acceseze opţiunea de publicare a bazelor de date

accesând butonul Publish din fereastra Service Editor.
Accesarea bazelor de date publicate ca şi service de către comunitatea locală
pentru informare se face prin intermediul interfeţelor dezvoltate pe baza aplicaţiilor
web, de către operatori GIS. ESRI pune la dispoziţia operatorilor software-ului
ArcGIS Server mai multe aplicaţii prin intermediul cărora să se poată accesa service-
urile publicate pe server, acestea putând fi personalizate pentru publicarea pe
internet. Una dintre cele mai utilizate aplicaţii pentru publicarea bazelor de date
spaţiale în mediul online pe baza platformei ArcGIS Server este reprezentată de
ArcGIS Viewer for Silverlight.
Aplicaţia ArcGIS Viewer for Silverlight este oferită în mod gratuit pentru
download şi utilizare, putând fi descărcată de pe site-ul www.esri.com. Realizarea
unei interfeţe web pentru diseminarea informaţiei conţinută în cadrul bazelor de
date spaţiale presupune, în primul rând, accesarea aplicaţiei mai sus amintite şi
realizarea unei noi aplicaţii standard (Fig. 2.82).
Fig.2.82. ArcGIS Viewer 3.3 for Silverlight
Procesul de realizare a unei noi aplicaţii implică în mod obligatoriu alegerea

unui basemap ca şi hartă de start pentru dezvoltarea aplicaţiei (Fig.2.83).
145


Fig.2.83. Setare basemap
Odată aleasă harta de bază din cadrul aplicaţiei, este necesară conectarea la
serverul pe care sunt stocate service-urile publicate anterior, service-urile care vor fi
putea fi accesate online. Conectarea la server se realizează utilizând următoarele
comenzi: Butonul Browse → se completează adresa de acces a serverului
http://myserver:6080/arcgis → Search (Fig. 2.84) → se selectează service-ul dorit a fi
publicat → Add Selected Layer.
Fig.2.84. Adăugare conexiune
146

Aplicaţia permite configurarea service-ului ales pentru publicare, urmărind

următoarele comenzi: click dreapta pe service-ul ales a fi publicat → Configure
(Fig.2.85). Din punctul de vedere al administraţiei publice locale este foarte
important ca atributele care însoţesc bazele de date spaţiale să poată fi accesate
pentru informare de către comunitatea locală. Pentru ca acest lucru să fie posibil,
trebuie configurată secţiunea de Pop-ups a service-ului, utilizând următoarele
comenzi: click dreapta pe sevice-ul ales a fi publicat → Pop-ups → click pe un
layer → se activează Show pop-up for this layer → se dezactivează ceea ce nu se
doreşte a fi accesat (Fig. 2.85).
Fig.2.85. Activare pop-ups

Aplicaţia permite adăugarea unor facilităţi oferite utilizatorilor pentru
informare şi analiză pe baza service-ului publicat, precum facilităţi de calcul a
suprafeţelor, a lungimilor, de identificare a coordonatelor şi imprimare a unor
147


bucăţi din service-ul (planşa diseminată). Inserarea acestor facilităţi în cadrul
aplicaţiei se realizează urmărind următoarele comenzi: meniul Tools → Add Tool →
se selectează tool-ul dorit a fi pus la dispoziţia utilizatorului (Fig.2.86).
Fig.2.86. Adăugare tool-uri
Personalizarea interfeţei de vizualizare poate fi realizată accesând meniul

Layout. Odată accesat acest meniu se poate personaliza titlul aplicaţiei, pot fi incluse
logo-uri de afişat, pot fi schimbate layout-urile de afişat etc (Fig.2.87).
Fig.2.87. Layout-Opțiuni
148

Obţinerea link-ului de accesare a aplicaţiei în mediul online şi publicarea

efectivă a aplicaţiei realizate pe baza ArcGIS Viewer for Silverlight se realizează
accesând comanda Deploy (Fig. 2.88).
Fig.2.88.Funcția Deploy
Accesarea link-ului obţinut ca urmare a accesării comenzii Deploy permite

vizualizarea bazelor de date diseminate în cadrul în cadrul unui browser internet.
Pentru ca informaţia să fie disponibilă în mediul online, este necesar ca acest link să
fie legat de o adresă de internet reală care să poată fi accesată online (Fig. 2.89).
149


Fig.2.89. Aplicaţie web Arcgis Server- Silverlight
2.3.3.2. Diseminarea bazelor de date pe baza platformei free source

Geoserver
Geoserver-ul este una dintre cele mai răspândite soluţii de tip free source
pentru publicarea bazelor de date spaţiale şi diseminarea informaţiilor aferente
acestora. Exemplificarea diseminării bazelor de date pe baza plaformelor de tip
geoserver free source se concretizează prin intermediul unei soluţii integrate
OpenGeo Suite (Fig. 2.90), soluţie care pune la dispoziţie atât compenenta de
geoserver, cât şi componenta de aplicaţie de vizualizare şi publicare.
150

OpenGeo Suite este un produs software free şi open source, având o

arhitectură flexibilă care permite organizațiilor să gestioneze în mod fiabil și să
publice date geospațiale.
Lansarea în execuţie a soluţiei integrate OpenGeo Suite se realizează
urmărind următoarele comenzi: Start → OpenGeosuite → Dashboard.
Fig.2.90. OpenGeo Suite
Diseminarea bazelor de date spaţiale realizate pentru întocmirea planşei III,

specifice PUG necesită, în primul rând, încărcarea acestora în structura de bază de date
a Geoserver-ului. Astfel, pentru început se accesează butonul Geoserver din fereastra
principală a soluţiei integrate OpenGeo Suite accesând butonul Admin (Fig.2.91).
Odată accesat butonul Admin, softul accesează fereastra principală de
management al geoserver-ului, fiind necesară logarea utilizatorilor pe acesta, pe
baza username-ului şi a parolei de acces pentru managementul bazelor de date. În
mod implicit, user-ul este admin, iar parola geoserver, însă acestea pot fi schimbate
în funcție de dorința utilizatorului.
Fig.2.91. OpenGeo Suite – accesare Geoserver
151


Prima etapă în ceea ce priveşte încărcarea bazelor de date spaţiale în cadrul
structurii de baze de date a geoserver-ului o reprezintă realizarea unui spaţiu de
lucru nou, în care vor fi stocate toate bazele de date spaţiale (shapefile-urile). Crearea
unui spaţiu de lucru nou în cadrul GeoServer se realizează urmărind următoarele
comenzi: meniul Date → Spații de lucru → Adaugă spațiu de lucru nou → Se
stabileşte numele noului spaţiu de lucru → Trimite (Fig. 2.92).
Fig.2.92. Creare spațiu de lucru
În structura spațiului de lucru nou creat se vor importa baze de date spaţiale
de tip shapefile, urmărind următoarele comenzi: meniul Date → Importă date → Se
selectează folder-ul care conține shapefile-urile, precum și spațiul de lucru creat
anterior → Next. Se incarcă datele în secţiunea de import → Se selectează toate→
Import→ Terminat→ Deconectare (Fig. 2.93).
Aplicaţia de diseminare online a bazelor de date pentru vizualizare şi
informare se realizează prin intermediul aplicaţiei GeoExplorer. Instalarea soluţiei
integrate OpenGeo Suite presupune şi instalarea automată a aplicaţiei GeoExplorer,
care poate fi accesată din fereastra principală, urmărind următoarele comenzi:
GeoExplorer → Demo. Odată accesată această comandă, se deschide interfaţa de
lucru a aplicaţiei amintite. Accesarea bazelor de date spaţiale, încărcate anterior în
cadrul geoserver-ului, se poate realiza şi după logarea în cadrul aplicaţiei. În mod
implicit user-ul este admin, iar parola geoserver. După logarea cu succes în cadrul
aplicaţiei, se pot importa layerele care urmează a fi vizualizate, urmărind
următoarele comenzi: se selectează butonul Add layers → Se selectează toate
layer-ele → Add layers (Fig. 2.94).
152


Fig.2.93. Importul datelor GeoServer
Fig.2.94. GeoExplorer – importul bazelor de date în cadrul aplicaţiei
153


Bazele de date importate în cadrul aplicaţiei pot fi simbolizate în
conformitate cu normativele care ţin cont de realizarea planşelor utile adminstraţiei
publice locale. Simbolizarea unui layer importat se realizează urmărind următoarele
comenzi: se selectează layer-ul → click dreapta → Edit Styles → se editează layer-
ul (Fig. 2.95), aplicaţia permiţând schimbarea tipului de simbol, precum şi a culorii
acestuia.

Fig.2. 95. Edit Styles

154

Un element esenţial de informare şi orientare a populaţiei îl reprezintă

etichetele inserate pe harta digitală. Etichetele pot fi activate şi setate pentru a fi
afişate pe hartă, urmărind următoarele comenzi: click dreapta pe layer → Edit
Styles → Edit → Labels → Label Features → Label values (se alege câmpul) → Save
(Fig. 2.96, Fig. 2.97).

Fig.2.96. Adăugare labels
Întrucât Geoexplorer-ul nu permite simbolizări precum hașuri, pentru

entitățile-poligon (interdicții de construire) simbolizate prin linii verticale, respectiv
orizontale, este necesar a se creea stil propriu de simbolizare. Stilurile de simbolizare
se realizează sub formă de fişiere .sld, care sunt încărcate în GeoServer şi editate
pentru o reprezentare corectă a simbolisticii.
155


Fig.2.97. Afișare label
<?xml version="1.0" encoding="UTF‐8"?>

<StyledLayerDescriptor xmlns="http://www.opengis.net/sld"
xmlns:ogc="http://www.opengis.net/ogc"
xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema‐instance" version="1.1.0"
xmlns:xlink="http://www.w3.org/1999/xlink"
xsi:schemaLocation="http://www.opengis.net/sld
http://schemas.opengis.net/sld/1.1.0/StyledLayerDescriptor.xsd"
xmlns:se="http://www.opengis.net/se">
<NamedLayer>
<se:Name>Interdictie_temporara_de_construire</se:Name>
<UserStyle>
<se:Name>Interdictie_temporara_de_construire</se:Name>
<se:FeatureTypeStyle>
<se:Rule>
<se:Name>Single symbol</se:Name>
<se:PolygonSymbolizer>
<se:Fill>
<se:GraphicFill>
<se:Graphic>
156

<se:Mark>
<se:WellKnownName>shape://vertline</se:WellKnownName>
<se:Stroke>
<se:SvgParameter name="stroke">#031d1a</se:SvgParameter>
</se:Stroke>
</se:Mark>
</se:Graphic>
</se:GraphicFill>
</se:Fill>
<se:Stroke>
<se:SvgParameter name="stroke">#000000</se:SvgParameter>
<se:SvgParameter name="stroke‐width">0.26</se:SvgParameter>
<se:SvgParameter name="stroke‐linejoin">bevel</se:SvgParameter>
</se:Stroke>
</se:PolygonSymbolizer>
</se:Rule>
</se:FeatureTypeStyle>
</UserStyle>
</NamedLayer>
</StyledLayerDescriptor >

Obţinerea link‐ului pentru publicare online a bazei de date digitale şi implicit a

planşei realizate, se face urmărind următoarele comenzi: meniul Map → Export map
(Fig. 2.98).
Fig.2.98. GeoExplorer - Export map
Odată cu accesarea meniului de publicare a hărţii, aplicaţia oferă

posibilitatea utilizatorului să aleagă câteva facilităţi care să fie puse la dispoziţia
utilizatorului final în scop de informare şi analiză. Alegerea facilităţilor dorite se
realizează prin activarea acestora (Fig. 2.99).
157


Fig.2.99. Tool-uri Export map
Ultimul pas în procesul de publicare în spaţiul online cu scop de diseminare

a bazelor de date digitale care formează planşele utilizate în administraţia publică
locală îl reprezintă alegerea mărimii de afişare a hărţii în browser-ul net şi copierea
codului utilizat pentru inserarea hărţii în cadrul paginilor web (Fig. 2.100).
Fig.2.100. Cod de acces hartă
Produsul cartografic final (planșa III) diseminată pe baza softurilor

geoinformaţionale dedicate şi pe baza geoserver-elor pentru acces online oferă
comensurabilitate (posibilitatea de a realiza diverse calcule ce țin de scara hărții și
de elementele matematice ale hărții) și plasticitate (reprezentarea cu acuratețe cât
158

mai mare a realității prin gama variată a spectrului coloristric și simboluri

cartografice generalizate identificabile în STAS-urile și normele cartografice de
specialitate), ducând astfel la o mai bună şi mai rapidă informare a cetăţenilor
asupra managementului spaţiului din cadrul UAT-ului şi trupurilor de intravilan
aferente acestuia.
159


APLICAȚIA 3
EVALUAREA ECONOMICĂ A CULTURILOR AGRICOLE
ADMINISTRATIV-TERITORIALE ȘI DISEMINAREA
REZULTATELOR PRIN STORY MAPS
Managementul integrat al terenurilor din cadrul UAT-urilor și

eficientizarea economică a acestora pe baza producției implementate în teritoriu
reprezintă una dintre principalele atribuții ale administrației publice locale la nivel
comunal. Identificarea pretabilității terenurilor pentru diferite culturi și
introducerea lor în circuitul agricol, ca suprafețe cultivate maxim-eficient,
determină creşterea valorii de producţie a acestora și a posibilitaţii de atragere a
fondurilor de investiții în domeniul agricol cu rentabilitate mare.
Scopul urmărit în cadrul aplicației prezentate constă în evaluarea
economică a culturilor agricole la nivel de parcelă agricolă, în funcție de
pretabilitatea terenului, impusă de condițiile naturale imprimate de clima, relieful
și mai ales de tipurile de sol prezente în cadrul Depresiunii Transilvaniei.
Viabilitatea economică este dependentă de cheltuielile de producție și de cheltuielile
suplimentare generate de morfologia terenului, precum și de apropierea sau
îndepărtarea față de centrele de desfacere etc.
Analiza spațială s-a realizat la nivelul unității administrativ-teritoriale
Crăciunești, situată în județul Mureș, având o suprafață de 42,06 km2, unde
utilizarea predominant arabilă este evidentă, având în vedere faptul că 26,07 km2
reprezintă parcele agricole utilizate pentru culturi arabile, mai mult sau mai puțin
viabile din punct de vedere economic.
3.1. EVALUAREA ECONOMICĂ A CULTURILOR AGRICOLE UTILIZÂND

TEHNICA G.I.S. LA NIVELUL UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV-
TERITORIALE
Definitivarea modelului de evaluare economică a terenurilor agricole se

fundamentează pe o serie de baze de date în formate diferite: vector, raster și
numerice, în concordanță cu utilizarea și încadrarea acestora în cadrul modelului
(Tabelul 1).

160

Tabelul 1: Baza de date utilizată
Tip bază de
Nr. Nume Structură Atribute
date
1. Nota de bonitare raster Nota de bonitare modelată
2. Clasa de pretabilitate raster I…X derivated
3. Indicativ, suprafață, pantă, digitizată,
Parcelele agricole vector
diferența de altitudine, modelată
4. Accesibilitatea la parcelă vector cu acces, fără acces primară
5. Distanța la bazele de
tabelară Distanța (km) modelată
desfacere
6. Cheltuielile de producție vector Valori numerice primară
7. tabular,
Venitul net Valori numerice modelată
raster
Baza de date care conține clasele de favorabilitate pe baza acordării notelor de

bonitare agricolă a fost obținută anterior utilizând un model de analiză spațială de sine
stătător, realizat pentru arealul prezentat ca studiu de caz (Roșca, 2014), urmând ca restul
bazelor de date să fie prezentate ca metodă și mod de lucru în cele ce urmează.
Dezvoltarea modelului implică patru etape principale: identificarea
pretabilității terenurilor la culturi specifice, estimarea producției pentru cultura
respectivă, calculul venitului net și amendarea acestuia în funcție de factorii
restrictivi diminuanți, identificarea parcelelor economic viabile în vederea asocierii
acestora în unități omogene de producție.
3.1.1. Etapa 1. Pretabilitatea terenului la cultura de floarea-soarelui

Floarea-soarelui reprezintă una dintre principalele plante oleiaginoase
cultivate în România datorită îndeplinirii condițiilor bioclimatice și pedologice
necesare dezvoltării și datorită producției semnificative, care fac ca fermierii să
aleagă acest tip de cultură pe suprafețe tot mai extinse.
Pentru facilitarea analizei spațiale GIS în vederea încadrării teritoriului pe
clase de favorabilitate pentru principalele culturi agricole este necesară realizarea
unei baze de date pentru 12 factori, importanți, de care se ține seama în cadrul
realizării modelului de favorabiliate:
 temperatura medie anuală corectată (Indicatorul 3C);
 precipitaţiile medii anuale corectate (Indicator 4C);
 Gleizarea (Indicatoul 14);
 Stagnogleizarea (Indicatorul 15);
 Salinitatea sau alcalinizarea (Indicatorul 16 sau 17);
 Textura în primii 20 cm (Indicatorul 23A);
161


 Poluarea (Indicatorul 29);
 Panta (Indicatorul 33);
 Alunecările de teren (Indicatorul 38);
 Adâncimea apei freatice (Indicatorul 39);
 Inundabilitatea (Indicatorul 40);
 Porozitatea totală în orizontul restrictiv 20-70 cm (Indicatorul 44);
 Conţinutul de CaCO3 total pe adâncimea între 0-50 cm (Indicatorul 61);
 Volumul edafic util pe adâncimea 0-150 cm (Indicatorul 133);
 Rezerva de humus în stratul 0-50 cm (Indicatorul 144);
 Excesul de umiditate la suprafaţă (Indicatorul 144).
(Ord. nr. 598 din 13 august, 2002)
162

Fig. 3.1: Harta favorabilității pentru floarea soarelui
Exprimarea favorabilităţii se realizează prin acordarea notelor de bonitare, în

condiţii naturale şi prin potenţarea acestora în cazul aplicării unor lucrări de
îmbunătăţiri funciare (conform Cadastrului Fondului Agricol).
Aceste note de bonitare au valori cuprinse în intervalul 0-1, dependent de
influența pozitivă ori negativă asupra culturilor, conform studiilor anterioare
realizate la nivel naţional și reglementate în Metodologia elaborării studiilor
pedologice, partea I şi partea a II-a (Florea și colab., 1986). Nota de bonitare este
163


înmulțită cu 100 pentru obținerea notei de bonitare finală, aferentă fiecărei culturi,
care permite încadrarea teritoriilor analizate pe clase de favorabilitate:
- foarte mare (80,1-100, în cazul în care atât relieful, cât şi tipul de sol şi
factorii climato-hidrologici nu impun limitări pentru cultura respectivă,
fiind consideraţi optimi culturii analizate),
- mare (60,1-80),
- medie (40,1-60),
- mică (20,1-40),
- foarte mică (0-20,1).
Nota de bonitare poate avea valoarea 0 în cazul în care doar unul din
indicatorii utilizaţi este considerat nefavorabil, imprimând astfel restrictivitate
întregului teritoriu.
Din punctul de vedere al utilității analizei spațiale în cadrul administrației
publice locale, este necesară utilizarea parcelei agricole ca unitate elementară de
suprafață. Astfel, un obiectiv important de urmărit este reprezentat de identificarea
favorabilității la nivel parcelar pentru un management eficient, din punctul de
vedere al proprietarilor și al eventualei asocieri a acestora.
Fig. 3.2: Extragerea valorii medii a notei de bonitare pe parcelă

agricolă
164

Pentru identificarea notelor medii de bonitare, pentru fiecare parcelă

agricolă se utilizează extensia funcția Zonal Statistic as Table a programului
informațional ArcGis pe baza următoarelor comenzi: Arc Toolbox → Spatial
Analyst Tools → Zonal → Zonal Statistic as Table (Fig. 3.2).
În cadrul procesului de import sunt necesare o serie de date de intrare: Input
Features (se încarcă shapefile-ul TA ce reprezintă parcelele agricole și rasterul
“Favorabilitatea” ce reprezintă baza de date în format raster obținută în urma
definitivării modelului de favorabilitate), Output Feature Class se concretizează
într-o bază de date tabelară care conține în structura ei identificatorul unic selectat
în cadrul zonei field (FID), identificator ce va fi utilizat apoi în cadrul etapei de unire
a rezultatului (media pe fiecare parcelă) cu baza de date vectorială reprezentând
parcelele și valoarea medie pe fiecare parcelă analizată. Funcția permite alegerea
tipului de statistică pentru parcelele analizate, media (MEAN), în cazul de față (Fig.
3.2).
165


Fig. 3.3: Atașarea valorii medii de bonitare vectorului

reprezentând parcelele agricole
Atașarea valorii medii identificate anterior pentru fiecare parcelă în parte,

parcelei căreia îi corespunde, se realizează pe baza comenzii JOIN astfel:
Click dreapta pe tema TA (parcelele agricole în format vectorial) → Joins an
Relates → Join (Fig. 3.3).
Procesul de atașare a bazelor de date disponibile în format tabelar ca atribut
a structurilor vectoriale poată numele de JOIN și necesită în mod obligatoriu o bază
de date comună (coloană), atât în atributul vectorului, cât și în baza de date tabelară
de atașat.
Pentru unirea bazei de date tabelare, obținute în cadrul procesului de
identificare a valorii medii pe parcela agricolă, cu parcela agricolă corespunzătoare
ei s-a ales baza de date vectorială reprezentând parcelele (TA) și coloana FID, drept
coloană comună cu baza de date tabelară, iar baza de date tabelară de atașat aleasă
166

este reprezentată de rezultatul din etapa anterioară (FAV) și câmpul comun (FID).
Pentru ca bazele de date tabelare atașate atributelor vectorului să rămână în
structura atribut a acesteia, baza de date vectorială trebuie exportată sub forma unei
noi structuri vectoriale identice cu structura vectorială de exportat . În cazul de față
s-au exportat vectorii reprezentând parcelele agricole sub forma unei noi baze de
date vectoriale (TA_FAV), cu aceeași structură poligonală, dar cu atribute preluate
din baza de date tabelară atașată anterior.
Pentru eficientizarea analizei a fost necesară o triere a parcelelor agricole
care depășesc valori prag ale notelor de bonitare 61 (Tabelul 2) în cazul culturii de
floarea-soarelui studiate, datorită faptului că, potrivit analizelor anterior realizate la
nivel național, teritoriile caracterizate prin valori mai mici ale notelor de bonitare
impun cheltuieli de producție mai ridicate decât producția efectivă, nemaifiind
eficiente din punct de vedere economic.
Tabelul 3.2: Corespondența economică a notelor de bonitare
FLOAREA SOARELUI
Nota de Valoare Valoare Cheltuieli Venit net

Clasa Kg/pct Kg/ha
bonitare Lei/kg producţiei (lei) (lei/ha) (ha)
100 I 33 3300 0,95 3135 1900 1235

90 II 33 2970 0,95 2822 1900 922
80 III 33 2640 0,95 2508 1900 608
70 IV 33 2310 0,95 2195 1900 295
61 IV 33 2013 0,95 1912 1900 12
60 V 33 1980 0,95 1881 1900 -19
50 VI 33 1650 0,95 1568 1900 -333
40 VII 33 1320 0,95 1254 1900 -646
30 VIII 33 990 0,95 941 1900 -960
20 IX 33 660 0,95 627 1900 -1273
10 X 33 330 0,95 314 1900 -1856
(Țârău și Dicu, 2014)
167


Având în vedere faptul că rezultatul obținut în etapa anterioară, şi anume
de identificare a mediei notei de
bonitare, este o bază de date în
format vector, pentru extragerea
tuturor suprafețelor cu o valoare
mai mare decât valoarea prag de
61 a notei de bonitare, se apelează
la selectarea acestora pe baza
tabelului atribut și exportarea lor
sub o structură nouă, de sine
stătătoare, care va reprezenta
doar suprafețele poligonale
viabile ca favorabilitate.
Selectarea parcelelor cu o
notă de bonitare mai mare de 61,
pe baza informațiilor disponibile
în tabelul atribut, se realizează
urmărind următorele comenzi:
se deschide tabelul atribut al
Fig. 3.4: Selectarea valorilor notei de bonitare mai
mari de 61 vectorului TA_FAV → Table
Option → Select by Attributes
(Fig. 4). Selectarea automată a tuturor înregistrărilor din tabelul atribut mai mari
decât o anumită valoare, presupune, în primul rând, alegerea coloanei în care aceste
valori sunt înregistrate (coloana MEAN, în cazul de față) și utilizarea
identificatorilor matematici (>=) pentru selectare.
În urma aplicării acestei selecții vor fi selectate toate înregistrările și
poligoanele aferente, urmând ca acestea să fie exportate într-o structură nouă, care
să conțină doar poligoanele dorite, selectate. Aceste poligoane reprezintă parcelele
viabile din punctul de vedere al favorabilității (TA_FAV61) pentru cultura de
floarea-soarelui.
3.1.2. Etapa 2. Estimarea producției de floarea-soarelui pe parcelele viabile din

punctul de vedere al favorabilității
Estimarea producției de floarea-soarelui se realizează ținând cont de clasa
de favorabilitate în care se încadrează conform caracteristicilor de mediu, de
producția medie pe hectar pentru fiecare clasă de favorabilitate (Tabelul 2), conform
168

datelor furnizate de către ICPA, pentru o perioadă de timp de peste 40 de ani, la

nivelul României (Țârău și Dicu, 2014).
Pentru popularizarea bazei de date atribut a parcelelor viabile din punctul
de vedere al favorabilității, cu valori reprezentând producția de floarea-soarelui la
hectar, este necesară realizarea unei coloane noi în tabelul atribut, coloană în care
să fie stocată această valoare. Având în vedere faptul că producția la hectar este dată
în literatura de specialitate pentru intervale de note de bonitare, este necesară
selectarea parcelelor încadrate pe aceste intervale specifice. Selectarea automată a
parcelelor pe baza tabelului atribut se face urmărind următorele comenzi: se
deschide tabelul atribut al vectorului TA_FAV61 → Table Option → Select by
Attributes (Fig. 3.5).
Fig. 3.5: Popularea bazei de date atribut cu valori reprezentând producția la hectar
Odată selectate înregistrările identificate într-o anumită clasă de bonitare,

se completează coloana nou creată din tabelul atribut cu valoarea specifică de
producție (Tabelul 2). Completarea automată a coloanei se realizează utilizând
comanda Field Calculator, urmărind următoarele comenzi: click dreapta pe
coloana Kg_ha → Field Calculator → se introduce valoarea numerică specifică
(Fig. 5). Utilizarea comenzii Field Calculator pentru completarea automată a bazei
de date este posibilă în acest caz datorită faptului că orice acțiune realizată asupra
bazei de date este aplicată doar entităților selectate.
169


Fig. 3.6: Calculul producției pe unitate de suprafață (parcelă)
Pentru determinarea producției de floarea-soarelui la nivelul fiecărei

parcele studiate a fost utilizată comanda Field Calculator (Fig. 6) care a permis
calculul producției pentru fiecare parcelă în funcție de suprafața acesteia calculată
inițial în hectare, cu ajutorul comenzii Calculate Geometry.
3.1.3. Etapa 3. Calculul venitului net și amendarea acestuia în funcție de factorii

restrictivi diminuanți
Pentru calculul venitului net survenit în urma cultivării de floarea-soarelui
pe parcelele viabile din punctul de vedere al favorabilității, obținute prin metoda
bonitării terenurilor agricole, se ține cont în studiile de specialitate de producția
medie pe hectar, pe clase de favorabilitate și de influența factorilor restrictivi asupra
venitului net, a cărui valoare va fi amendată în funcție de cumulul acestor influențe.
Se remarcă astfel faptul că pentru parcelele de teren caracterizate prin valori medii
ale notelor de bonitare, mai mici de 61 în cazul floarii-soarelui, având în vedere
cheltuielile de producție de 1900 lei/hectar, venitul net obținut are valori foarte mici,
de doar 12 ron/hectar, valori ce scad odată cu gradul de restrictivitate a teritoriului
pentru această cultură (Tabelul 3.2).
170

Obținerea valorii venitului brut constă în calculul la valoarea de piață a

producției agricole obținute pe unitatea de suprafață, pe baza operatorului
matematic *, utilizând ca preț de referință pe kilogram, valoarea de 0,95 ron (Fig. 7).
Fig. 3.7: Calculul valorii venitului brut la nivel de parcelă agricolă
Unul dintre principalele elemente de luat în calcul este reprezentat de valoarea

financiară reprezentând cheltuielile aferente procesului de producție. Calculul
acestor cheltuieli se realizează în cadrul tabelului atribut și valoarea finală va fi
stocată într-o coloană nou creată (cheltuieli). Comanda Calculate Geometry este
utilizată și în acest caz pentru înmulțirea suprafeței aferente fiecărei parcele cu costul
de producție pe hectar (Fig. 8).
171


Fig 3.8: Calculul cheltuielilor de producție pe parcelă agricolă
Obținerea venitului net se realizează ca diferență între valoarea venitului

brut și cheltuielile de producție. Calculul pentru fiecare parcelă agricolă identificată
se realizează tot pe baza tabelului atribut, utilizând identificatorul minus, prin
intermediul comenzii Field Calculator.
Fig. 3.9: Calculul venitului net pe parcelă agricolă
În evaluarea economică a productivității unui teritoriu este necesar să se

țină cont atât de capacitatea naturală de producție oferită de caracteristicile hidro-
climato-pedologice, cât şi de cheltuielile aferente producției, dar și de o serie de
172

factori direcți și indirecți, care influențează în mod negativ ori pozitiv

productivitatea culturii analizate.
Legea nr. 16 din 1994 și Ordinul 183/1994, articolul 4, asociază o serie de
coeficienți sintetici asociați accesibilității la parcelele agricole, a distanței de la
acestea la cele mai apropiate centre de desfacere, a formei parcelelor, a suprafețelor
acestora și a caracteristicilor ce țin de diferențele de altitudine și pantă în interiorul
acestora, coeficienţi necesari în evaluarea economică.
Tabelul 3.3: Coeficienții de amendare în vederea evaluării economice a producției
Coeficientul de
Descrierea factorilor ce reduc nivelul venitului
amendare
Parcele mari (>25 ha)
Diferența de altitudine (0-200 m)
Parcele uniforme – plane (<2%) 1
1-5 km de la parcelă la baza de recepție
Drumuri de acces direct din solă la reţeaua asfaltată
Parcele medii (10,0-25 ha) 0,99
Parcele medii (5,0-10 ha)
Formă pătrată (500 x 500 m)
0.98
Formă trapezoidală mică (100 x 200 x 500 m) a parcelei
Drumuri cu acces direct din solă la reţeaua de macadam
Parcele cu teren slab ondulat (2-10%)
Diferența de altitudine (200-600 m) 0,97
Parcele mici (3,0-5 ha)
Parcele cu pante uniforme (10-25) 0,96
Drumuri de pământ cu acces pe rute mici ocolitoare (1-3 km) la reţeaua
principală
Formă Triunghiulară – 100 x 100, 150 x 75 și formă rotundă a parcelei 0,95
Parcele mici (1,0-3 ha)
0,94
Parcele cu pante 25-50%
0.93
Diferența de altitudine (600-1000 m)
Parcele foarte mici (0,5-1 ha) 0,92
Parcele pantă 50-100%
>30 km de la parcelă la baza de recepție 0,90
173


Parcele foarte mici (<0,5 ha)
Formă neregulată a parcelei
Parcele puternic fragmentate >100%
Diferența de altitudine (> 1000 m)
Drumuri de tarla practicabile doar în perioadele favorabil climatice
Amendarea în funcție de suprafața parcelei a fost realizată pe baza comenzii

Field Calculator, prin atribuirea unui coeficient de amendare conform
reglementării în vigoare, astfel încât parcelele în funcție de suprafața lor aferentă,
calculată cu ajutorul comenzii Calculate Geometry au fost selectate pe clase de
mărimi astfel: parcelele foarte mici (<0,5 ha) au fost selectate și li s-a atribuit
valoarea coeficientului de amendare de 0,90 în coloana nou formată (A_supr),
parcelele cu o suprafață de 0,5 până la 1 ha au primit o valoare de 0,92, parcelele mici
(1,0-3 ha), valoarea de amendare 0,94, parcelele cu o suprafață de 3,0-5 ha, valoarea
de 0,96, parcelele medii (5,0-10 ha), valoarea de 0,94, cele cu o suprafață de 10,1-25
ha, valoarea de 0,99 pentru ca parcelele mari, cu o suprafață mai mare de 25 ha, să
primească un coeficient de amendare de 1, care nu va influența în sens negativ
valoarea venitului net obţinut în urma culturii de floarea soarelui. Această amendare
a fost realizată cu ușurință, ca urmare a utilizării funcțiilor de calculare a
suprafețelor și a modulelor de interogare puse la dispoziție de către tehnologia GIS.
Se poate observa astfel efectul negativ al supraparcelării terenurilor agricole care
prezintă o bună favorabilitate culturilor analizate, dar care reduc nivelul profitului
ca urmare a diminuării suprafețelor acestora.
Fig. 3.10: Atribuirea coeficientului de amendare în funcție de suprafața parcelei agricole
174

Amendarea în funcție de distanța față de baza de recepție presupune

calculul distanței dintre parcela agricolă și cel mai apropiat centru de depozitare. În
cazul parcelelor din cadrul unităților administrativ-teritoriale, este necesară
amenajarea de spații de depozitare pentru producție în cea mai apropiată localitate.
Pentru calculul coeficientului de amendare a venitului net în funcție de distanța față
de baza de recepție, s-a ales centrul de comună (Crăciunești).
Pentru identificarea distanței dintre centrul de comună și fiecare parcelă de
producție în parte propunem utilizarea următoarelor etape:
- obținerea centroidelor poligoanelor de producție până la care se va calcula
distanța față de centru de colectare;
- obținerea locației punctuale a centrului de colectare;
- aplicarea funcțiilor implementate în cadrul programului GIS pentru
calculul distanțelor.
Fig. 11: Obținerea centroidelor pentru parcelele agricole
175


Fig. 3.12: Calculul distanței de la parcele la centrul de desfacere
În vederea obținerii centroidelor poligoanelor de producție, se va aplica

funcția Feature To Point utilizând următoarele comenzi: Arc Toolbox → Data
Management Tools → Features → Feature to Point (Fig. 3.11). Obținerea
centroidelor parcelelor pe baza funcției amintite presupune o bază de intrare de tip
poligon reprezentând parcelele (TA_FAV61_2) și activarea opțiunii Inside, pentru
poziționarea cu exactitate a centroidului fiecărei parcele. Tabelul atribut aferent
vectorilor reprezentând centroizii are stocată în componența lui o coloană
(ORIG_FID) care reprezintă identificatorul unic al fiecărei parcele pe care o
definesc.
Locația punctuală a centrului de colectare se poate obține atât în mod direct
prin măsurători GPS în teren, cât și indirect, prin vectorizare de pe hărți, planuri
sau ortofotoplanuri, dacă se cunoaște locația fizică a acestuia.
Calculul efectiv al distanței dintre centrul de colectare și fiecare centroid al
parcelelor de producție se realizează utilizând funcția Point Distance, accesată pe
baza următoarelor comenzi: Arc Toolbox → Analisys Tools → Proximity→ Point
Distance (Fig.). Utilizarea funcției presupune alegerea bazei de date care reprezintă
locația de colectare (C_colectare) ca punct față de care se va calcula distanța
locațiilor reprezentând centroidele parcelelor (centru_TA). Rezultatul este
concretizat într-o bază de date tabelară care are în structura ei coloane care
stochează identificatorul unic, atât al locației față de care se face calculul
(NEAR_FID), cât și a locațiilor pentru care se face calculul de distanță. O coloană
176

importantă (DISTANCE) în cadrul bazei de date tabelare de ieșire o reprezintă

distanța calculată în linie dreaptă între sursă și destinație (Fig. 12).
Atașarea valorii distanței până la centrul de colectare, pentru fiecare parcelă în parte,
se realizează pe baza comenzii JOIN astfel:
Click dreapta pe tema TA_FAV61_2 (parcelele agricole în format
vectorial) → Joins an Relates → Join (Fig. 3. 13).
Pentru unirea bazei de date tabelare, obținute în cadrul procesului de
identificare a distanței de la fiecare parcelă agricolă la centrul de desfacere, s-a ales
baza de date vectorială reprezentând parcelele (TA_FAV61_2) și coloana FID drept
coloană comună cu baza de date tabelară, iar baza de date tabelară de atașat aleasă
este reprezentată de rezultatul din etapa anterioară (distanta) și câmpul comun
(NEAR_FID).
S-au exportat vectorii reprezentând parcelele agricole, sub forma unei noi
baze de date vectoriale (TA_FAV61_3), cu aceeași structură poligonală, dar cu
atribute preluate din baza de date tabelară atașată anterior.
În cazul situării parcelelor analizate la distanțe mai mici de 5 km față de
centrele de desfacere, coeficientul de amendare va fi de 1, deci nu va influența
valoarea venitului net în cazul culturilor de floarea-soarelui. Dacă se identifică și alte
clase de distanță, se urmează metodele utilizate în cazul amendării venitului net în
funcție de suprafața parcelelor agricole.
177


Fig. 3.13: Atașarea valorii distanței de la parcelele agricole la

centrul de desfacere
Amendarea în funcție de panta parcelei constă în identificarea parcelelor

uniforme din punctul de vedere al pantei, a parcelelor cu teren slab ondulat, a
parcelelor cu pante uniforme și a parcelelor cu diferențe de pantă între 25-50%, dar
și a celor cu o diferență a pantei terenului mai mare de 50%. Desigur, cu cât valoarea
pantei terenului este mai ridicată, cu atât coeficientul de amendare va fi mai mic,
influențând astfel în mod negativ valoarea venitului.
178

Prima etapă constă în realizarea bazei de date reprezentând panta, utilizând

extensia Spatial Analyst,
funcția Slope, pe baza
următoarelor comenzi:
Arc Toolbox → Spatyal
Analyst Tools→ Slope
(Fig. 3. 14). Realizarea
pantei utilizând funcția
Slope presupune
utilizarea modelului
digital de elevație ca bază
de date de intrare suport
pentru realizarea pantei.
Funcția permite
realizarea bazei de date
Fig. 3. 14: Realizarea bazei de date reprezentând panta în reprezentând panta, atât
procente în grade cât şi în
procente, în cazul de față
se aleg PERCENT_RISE pentru definitivarea bazei de date. Rezultatul se
concretizează într-o bază de date raster cu valoarea pixelilor reprezentând panta în
procente calculată pentru fiecare pixel în parte.
Următoarea etapă constă în extragerea valorii de diferență de pantă,
aferentă fiecărei parcele agricole în parte.
Pentru identificarea acestor valori se utilizează extensia funcția Zonal Statistic as
Table a programului informațional ArcGis pe baza următoarelor comenzi: Arc
Toolbox → Spatial Analyst Tools → Zonal → Zonal Statistic as Table (Fig. 3.15).
În cadrul procesului de import sunt necesare o serie de date de intrare: Input
Features (se încarcă shapefile-ul TA_FAV61 ce reprezintă parcelele agricole și
rasterul “Panta”. Output Feature Class se concretizează într-o bază de date tabelară
care conține în structura ei identificatorul unic selectat în cadrul zonei field (FID),
identificator ce va fi utilizat apoi în cadrul etapei de unire a rezultatului (diferența
de pantă pe fiecare parcelă) cu baza de date vectorială reprezentând parcelele și
valoarea calculată pentru fiecare parcelă analizată. Funcția permite alegerea tipului
de statistică pentru parcelele analizate, diferența (RANGE), în cazul de față. (Fig.
3.15).
179


Atașarea valorii specifice
identificate anterior pentru
fiecare parcelă în parte, parcelei
căreia îi corespunde, se
realizează pe baza comenzii
JOIN astfel:
Click dreapta pe tema
TA_FAV61 (parcelele agricole
în format vectorial) → Joins an
Relates → Join (Fig. 3.16).
Pentru unirea bazei de
date tabelare, obținute în cadrul
procesului de identificare a
Fig. 15: Extragerea valorii diferenței de pantă pe
valorii de diferență de pantă pe
parcelă agricolă
parcela agricolă, cu parcela
agricolă corespunzătoare ei, s-a
ales baza de date vectorială
reprezentând parcelele
(TA_FAV61) și coloana FID
drept coloană comună cu baza
de date tabelară, iar baza de date
tabelară de atașat aleasă este
reprezentată de rezultatul
anterior obţinut (tabelul
A_panta) și câmpul comun
(FID). Și în cazul de față este
necesară exportarea sub forma
unei noi baze de date vectoriale
(TA_FAV61_1), cu aceeași
structură poligonală, dar cu
atribute preluate din baza de
date tabelară atașată anterior.
Pentru acordarea indicilor
de amendare în funcție de
diferența de pantă și stocarea
Fig. 3.16: Atașarea valorii de diferență de pantă
lor într-o coloană nouă din
vectorului reprezentând parcelele agricole
cadrul tabelului atribut a
180

vectorilor parcelelor agricole (TA_FAV61_1), denumită A_panta, este necesară

realizarea selecției parcelelor încadrate pe clase de pantă, utilizând următoarele
comenzi pe baza tabelului atribut: Table Options→Select by Attribute (Fig. 3.16).
Odată selectate înregistrările identificate într-o anumită clasă de diferență
de pantă, se completează coloana nou creată din tabelul atribut cu valoarea specifică
de amendare (Tabelul 3. 2). Completarea automată a coloanei se realizează utilizând
comanda Field Calculator, urmărind următoarele comenzi: click dreapta pe
coloana A_panta → Field Calculator → se introduce valoarea numerică specifică
(Fig. 3.17).
Fig. 3. 17: Atribuirea coeficientului de amendare în funcție de diferență de pantă pe parcele

agricole
Metoda de atribuire a coeficienților de amendare a venitului net în funcție

de diferența de altitudine din cadrul parcelelor se poate realiza în mod facil utilizând
Modelul Digital de Elevație ca bază de date suport și funcția Zonal Statistic, ce
permite calcularea diferenței de altitudine (Range), aferente fiecărei parcele agricole.
Succesiunea operațiilor, din punctul de vedere al analizei spațiale, pentru stocarea
în coloana atribut a vectorului reprezentând parcelele a valorii de amendare în
funcție de diferența de altitudine (A_alt), este identică cu cea utilizată pentru
amendarea în funcție de diferența pantelor, anterior realizată (Fig. 3.18).
Rezultatul va fi reprezentat de o bază de date vectorială nouă
(TA_FAV61_2), care va conține în structura tabelului atribut coloana A_alt
reprezentând coeficientul de amendare a venitului net în funcție de diferențele de
altitudine, la nivelul parcelelor agricole.
181


Amendarea în funcție
de forma parcelei este necesară
ca urmare a generării costurilor
suplimentare datorate
distanțelor suplimentare
necesare de a fi realizate pe
capetele parcelelor, astfel acele
parcele omogene cu suprafețe
mari vor avea coeficienți de
amendare mari, nereducând
profitul aferent parcelelor,
coeficient care va avea valori
din ce în ce mai mici odată cu
Fig. 3. 18: Extragerea valorii diferenței de altitudine
forma neregulată, coroborată
pe parcelă agricolă cu dimensiunile reduse ale
parcelelor. Aceste parcele
limitează accesul facil al mașinilor, determinând un randament mai scăzut pe fondul
raportului producție-costuri.
Fiecărei parcele analizate i s-a atribuit un coeficient de amendare în funcție
de forma geometrică a acesteia, astfel parcelele care au o formă pătrată sau
trapezoidală vor primi un coeficient de 0,98, cele cu o formă triunghiulară sau
rotundă, coeficientul 0,95, iar cele cu formă neregulată coeficientul 0,90 (Fig. 3.19).
Amendarea în funcție de accesul la parcelă se realizează prin identificarea
parcelelor la nivelul cărora accesul direct este greu de realizat, situație în care accesul
se realizează prin drumuri cu acces direct din solă la reţeaua de macadam,
coeficientul de amendare va avea valori de 0,96, iar în cazul în care există
posibilitatea accesului direct din rețeaua principală, valoarea coeficientului de
amendare va fi de 1 ceea ce nu va influența valoarea venitului net în cazul culturii de
floarea soarelui. Acordarea acestor valori ale coeficientului de amendare se va realiza
utilizând metodele prezentate anterior, prin intermediul funcțiilor Select și Field
Calculator. Rezultatul constă într-o coloană nouă în tabelul atribut (A_drum) ce va
fi folosită în vederea amendării venitului net, în funcție de accesibilitate.
182

Fig. 3.19: Atribuirea coeficientului de amendare în funcție de forma parcelei agricole
Fig. 3.20: Identificarea accesului la parcelele agricole
Obținerea venitului net ca urmare a luării în calcul a influenței celor mai

importanți factori restrictivi, pe baza amendării valorilor venitului brut, se
realizează prin analiza spațială pe tabel atribut, prin implementarea ecuațiilor bazate
pe identificator matematic.
O primă etapă în procesul de implementare a ecuației de analiză spațială o
reprezintă realizarea unei coloane noi în tabelul atribut al vectorului reprezentând
parcelele de teren pentru care s-au identificat valorile tuturor coeficienților de
amendare (V_net_AM). Implementarea ecuației de analiză spațială se realizează
prin intermediul funcției Field calculator urmărind următoarele comenzi: click
dreapta pe coloana V_net_AM → Field Calculator. Odată accesată comanda Field
183


Calculator se implementează ecuația prin înmulțirea coloanei în care este stocată
valoarea venitului net (V_net) cu coloanele în care sunt stocați coeficienii de
amendare (A_supr, A_forma, A_panta, A_alt, A_dist, A_drum) (Fig. 3.21).
Fig. 3.21: Amendarea venitului net în funcție de factorii restrictivi culturii de floarea soarelui
la nivelul fiecărei parcele agricole
Rezultatul reprezintă profitul estimat în RON, ca urmare a exploatării

agricole raționale a parcelelor luate în calcul. Toate valorile sunt pozitive, adică pe
fiecare parcelă se obține profit ca urmare a exploatării agricole a acestora deoarece
în procesul de identificare a parcelelor viabile din punct de vedere economic s-au
ales doar parcelele considerate viabile, adică parcele producătoare de valoare
adăugată (Fig. 3.22)
184

Fig. 3. 22 : Venitul net amendat obținut la nivel de parcele agricole

în urma culturii de floarea-soarelui
Modelul prezentat este de o utilitate incontestabilă în cadrul

managementului terenurilor realizat de către compartimentul de specialitate (Fond
Funciar) din cadrul Administrațiilor Publice Locale, model care ar trebui
implementat la nivelul fiecărui U.A.T. din România pentru toate culturile agricole
reprezentative. Realizarea unor astfel de modele ar duce la atragerea de fonduri
nerambursabile prin intermediul proiectelor derulate cu anumite autorități
contractante, dar şi la propunerea de comasări de parcele și la realizarea de asociații
de producători, pentru a face viabilă din punct de vedere economic exploatarea
agricolă a terenurilor.
185


3.2. DISEMINAREA REZULTATELOR PRIN STORY MAPS
Diseminarea rezultatelor reprezintă o etapă importantă în procesul de

informare a comunității locale cu privire la proiectele supuse dezbaterilor publice
pentru implementare de către administrația publică locală. Realizarea unui model
precum cel prezentat anterior presupune, ca etapă obligatorie în metoda de
implementare, prezentarea rezultatelor către cetățeni și beneficiari și realizarea de
discuții pe baza rezultatelor obținute. De obicei, diseminarea rezultatelor se
realizează pe baza planșelor și a hărților la scări de detaliu diferite, diseminare
deficitară din punctul de vedere al accesului la consultare, datorită faptului că
necesită un suport logistic variat (săli de capacitate mare pentru prezentare, hărți
listate și plotate într-un număr foarte mare, resursă umană pentru prezentarea și
explicarea hărților etc).
Datorită dezvoltării cu o rapiditate tot mai mare a infrastructurii
informatice de calcul și a măriri accesului populației la sursele neconvenționale de
informare (internet, panotaj electronic, mass-media etc.) propunem ca modalitate
de diseminare a rezultatelor realizarea unei aplicații care să ruleze în mediul online
și la care să aibă acces facil un public cât mai larg.
Aplicația se bazează pe resursele online oferite în mod liber de către
serverele ESRI prin intermediul aplicației dezvoltate de către această firmă, Story
Maps.
Aplicația Story Maps este o aplicație web care permite prezentarea unor
informații de tip text, hărți, conținut media (imagini, conținut video) într-un mod
succesiv, organizat, interactiv legat în mod primordial de locația spațială a
informațiilor prezentate.
Această aplicație permite utilizatorului ca pe baza creării unui cont de
utilizator să realizeze un story map ce poate avea la bază ideea promovării unui
produs, a unei hărți realizate, cum este cazul prezentat, ca alternativă la blogurile
tradiționale pe diferite teme. Desigur, se oferă și posibilitatea creării unui cont
premiu, contra cost, în care se pot realiza analize statistice asupra datelor prezentate
și se pot utiliza date suplimentare, disponibile pe serverele ESRI.
Aplicația web poate fi accesată la home page-ul aplicației disponibilă la
următorul link: https://storymaps.arcgis.com/en/
186

Pentru realizarea aplicației trebuie parcurși în mod obligatoriu următorii

pași: realizarea unui cont personal, alegerea formatului pentru dezvoltarea
aplicației, popularea cu informațiile dorite și publicarea online.
Prima etapă o reprezintă realizarea unui cont story map, prin intermediul
căruia se pot accesa toate facilitățile oferite de aplicația online. Realizarea contului
presupune accesarea home-page-ului aplicației și a meniului Sign In. Odată accesat
acest meniu, se deschide fereastra în care se poate realiza logarea în alicație, atunci
când există un cont deja realizat, tot aici oferindu-se posibilitatea utilizatorilor de a
realiza un cont nou public (Fig. 3.23). Înregistrarea în cadrul aplicației prin crearea
unui cont nou, presupune accesarea meniului Create a Public Account. Odată
accesat meniul amintit, se oferă posibilitatea înregistrării utilizatorului pe baza unui
cont de Facebook, Google sau introducerea de date proprii ale utilizatorului viitor
și implicit a unui cont de e-mail care să faciliteze accesul în cadrul aplicației și
verificarea procesului de înregistrare. În cazul de față vom opta pentru utilizarea
unui cont de e-mail și introducerea datelor proprii ale utilizatorului nou, accesând
meniul Enter Your Information.
Fig. 3.23: Fereastra principală de crearea a unui cont nou
Odată accesat meniul Enter Your Information, se deschide o pagină

intermediară în procesul de realizare a contului public de utilizator, prin
intermediul căreia se completează toate datele referitoare la utilizator și
credențialele de logare în aplicație (Fig. 24). Pentru ca un cont să fie creat cu succes,
187


este necesară acceptarea termenilor și a condițiilor impuse de dezvoltator pentru
utilizarea aplicației în spațiul public.
Fig. 3. 24: Completarea datelor necesare pentru realizarea unui cont nou
Odată logaţi în aplicație, pe baza contului nou realizat, există posibilitate

vizualizării altor aplicații realizate de către utilizatorii Story Map, ocazie cu care se
realizează familiarizarea cu conceptul aplicației, se pot vizualiza modelele
formatelor implicite precum și a bazelor de date oferite gratuit de pe serverele ESRI.
Pentru crearea unui story Map nou se va accesa meniul Create Story (Fig.
3.25) care permite alegerea unuia dintre cele opt tipuri de templeate-uri (Fig. 3.26)
puse la dispoziție în cadrul aplicației.
1. Template-ul de tip Map Tour permite realizarea unui Story Map
care are la bază utilizarea unei hărți tematice de bază, în care punctele de interes sunt
indicate pe baza imaginilor, a fotografiilor, încărcate de către utilizator prin
intermediul unor aplicații specializate de stocare a fotografiilor, precum Flickr și
Picassa, iar în cazul datelor de tip video se pot utiliza date încărcate în prealabil în
contul personal de YouTube.
Aplicația permite, de asemenea, stocarea și încărcarea fotografiilor de pe
platforma Map Tour layer ce poate fi utilizată prin realizarea unui cont ArcGIS
Online.
188

Fig. 3.25: Crearea unui Story Map Fig. 3.26: Templeate-uri Story Map
Fig. 3.27: Realizarea unui cont Flikr Fig. 3.28: Importarea fotografiei din
albumele încărcate pe Flikr
Cea mai facilă cale de încărcare, stocare și importare a imaginilor se

urmează a fi folosite în cadrul Story Map-ului este utilizarea aplicației Flickr,
folosind adresa de email, care permite stocarea datelor până în limita a 1 TB (Fig.
3.27, 3.28). Aplicația permite încărcarea a 99 de fotografii care vor primi un
geolocator manual (Fig. 3.29), ori va prelua coordonatele locației din care a fost
realizată fotografia, dacă acest lucru a fost permis.
189


Fig. 3.29: Adăugarea manuală a geolocatorilor pentru fiecare fotografie adăugată
Rezultatul constă într-o aplicație de tip Story Map (Fig. 3.30) în care
utilizatorul poate vizualiza imaginile încărcate, locația spațială a acestora, fără însă
a avea acces la informații textuale, acest templeate nepermițând încărcarea
descrierilor narative atașate informațiilor vizuale oferite prin intermediul aplicației.
190

Fig. 3.30: Vizualizarea bazelor de date adăugate pe templeate-ul Map Tour
2. Template-ul de tip Map Journal permite realizarea unui Story Map mai
complex, prin utilizarea unuia dintre cele două variante de realizare puse la
dispoziție: Side Panel (în care layoutul aplicației implică imagini video sau
foto, precum și text pentru o treime din pagină, restul fiind atribuit hărții
de fundal aleasă de către utilizator) și Floating Panel (care pune în valoare
materialul cartografic utilizat pentru 100% din pagina realizată, restul
componentelor textuale ori fotografice fiind reprezentate print-o
transparență ridicată peste harta de bază).
Fiind vorba de ușoare diferențe de vizualizare, vom exemplifica, în cele ce
urmează, etapele de lucru în realizarea unui Story Map, care să ne pună rezultatele
în evidență, prin intermediul templeate-ului Map Journal de tip Side Pannel.
Primul pas în realizarea Story Maps dorite constă, după alegerea formatului,
în atribuirea numelui proiectului, în cazul nostru “EVALUAREA ECONOMICĂ A
CULTURII DE FLOAREA-SOARELUI UTILIZÂND TEHNICA G.I.S. LA
NIVELUL UNITĂȚII ADMINISTRATIV-TERITORIALE CRĂCIUNEȘTI” (Fig.
3.31).
191


Fig. 3.31: Crearea unui Story Maps de tip Map Journal, Side Panel
Odată realizată pagina, se poate edita pagina de copertă a aplicației nou

realizate (Fig. 3.31) prin editarea conținutului principal, din partea dreaptă a paginii
(1). Aplicația permite, în acest caz, utilizarea unei pagini Web, a unui conținut video,
a unei imagini sau a unei hărți generale pentru realizarea paginii de copertă a
aplicației (Fig. 3.32). În cazul de față vom utiliza o imagine de copertă, pregătită în
prealabil, care a fost uploadată pe contul personal de Flickr urmărind următoarele
comenzi: click pe meniul Image → Flickr → introducerea numelui de logare pe
contul Flickr → alegerea albumului Administratie Locală → click pe fotografia de
copertă → alegerea poziției acesteia (Fill/Fit/Stretch/Center) (Fig. 3.32).
Fig. 3.32: Meniul de alegerea a paginii de copertă Fig. 3.33: Adăugarea textului pentru
coperat Story Maps
Editarea meniului secundar (2) a paginii de copertă, poziționat în stânga, se

realizează printr-un editor de text care permite importul informațiilor textuale din
format Word, editarea fontului, a culorii și a dimensiunii textului utilizat, precum
și importul, în cazul în care se optează pentru acest tip de reprezentare, a
informaților video ori de tip imagine (Fig. 3.33).
192

Se obține astfel imaginea de copertă a aplicației Story Maps dorite, ce oferă

astfel o primă imagine asupra informațiilor ce urmează a fi prezentate (Fig. 3.34).
Adăugarea unor secțiuni noi se realizează accesând butonul de comandă ADD
SECTION ce va conduce la deschiderea unei ferestre noi de lucru similare paginii
de copertă.
Fig. 3.34: Realizarea paginii de copertă a unui Story Map de tip Map Journal
Pentru realizarea unei secțiuni noi în cadrul aplicației Story Map vom utiliza
informații textuale referitoare la scopul urmărit în cadrul analizei de față utilizând
uneltele puse la dispoziție prin intermediul acestei aplicații.
Pentru o mai bună prezentare a zonei de studio, vom realiza o hartă de
încadrare în teritoriu utilizând shapefile-ul zonei de studiu (în cazul de față a unității
administrativ-teritoriale Craciunești). Aplicația permite importul datelor de tip
shapefile (arhivate în prealabil în format ZIP), a datelor CSV sau TXT pentru
latitudine, longitudine, adresă etc.,
delimitate în coloane diferite în limita a 1000 de înregistrări, precum și date
GPS/GPX, nelimitat.
Pentru realizarea acestui demers se folosesc următoarele comenzi: Alegerea
meniului Map → Create a Map → alocarea numelui hărţii ce va fi realizată
(Crăciunesti) → Add Layer from File → Choose File → IMPORT LAYER (Fig.
3.35).
193


Fig.3. 35: Crearea unei hărți noi prin importarea datelor proprii în cadrul aplicației Story
Map
Odată importate datele, acestea pot fi vizualizate și prelucrate în funcție de

scopul urmărit. Pentru modificarea paletei de culori cu care este reprezentată limita
U.A.T. Crăciunești se utilizează meniul Change Style → Choose an atribute to show
(DENLOC, în cazul nostru) → Select a Drawing style → Change a symbol →
alegerea culorii pentru interiorul poligonului (FILL) și a conturului (OUTLINE)
→ setarea Transparenței (TRANSPARENCY) → SAVE (Fig. 3.36).
194

Fig. 3.36: Editarea modului de simbolizare a datelor importate în Story Map
Aplicația permite adăugarea a zece tipuri de hărți de bază pentru datele

vectoriale încărcate: imagini satelitare recente, hartă topografică generalizată,
orientarea versanților, cu sau fără labeling etc (Fig. 3.37). Adăugarea și modificarea
hărții de bază (BASEMAP) (Fig. 3.37) se poate realiza în momentul inițial al
realizării hărții ori ulterior de către utilizatorul care realizează Story Map-ul.
Harta nou creată va fi salvată în cadrul secțiunii My Content, de unde va fi
utilizată în continuare în orice altă aplicație ArcGisOnline.
Pentru noua secțiune creată (Ce am urmărit?) se editează modul de
vizualizare al hărții nou create (Crăciunești): prin meniul Location se poate da
ZOOM în cadrul hărții nou create sau se poate lăsa gradul de vizualizare implicit al
hărții nou create; meniul Content permite definirea layerelor vizibile în cadrul
aplicației Story Maps; meniul Pop-up setează detaliul de afișare (ZOOM) utilizat în
195


aplicație, fără a mai permite celui care vizualizează aplicația să modifice gradul de
vizualizare (Fig. 3.38).
Fig. 3.37: Adăugarea unei hărți de bază Fig. 3.38: Crearea paginii Main
Content
În cadrul secțiunii Ce am
urmărit?, pentru adăugarea
informațiilor textuale din
cadrul ferestrei 2 (Slide
Panel) a meniului de
editare, se vor importa
datele textuale dintr-un
document Word (Fig.
3.39).
Prezentarea bazei de date
utilizate în cadrul analizei
se realizează prin
adăugarea unei ferestre noi
în cadrul aplicației
Fig. 3.39: Adăugarea informațiilor textuale în cadrul denumită BAZA DE DATE
secțiunii Slide Pannel UTILIZATĂ, în care s-au
importat dintr-un
document Word date textuale și tabelare, pentru a fi prezentate în cadrul Slide Panel
a aplicației realizate.
196

Pentru adăugarea unui link către o bază de date conexă, în cazul de față către o
pagină care conține rezultatele unui studiu anterior, trebuie să fie urmate
următoarele etape: Selectarea textului pentru care se va face conexiunea → LINK
→ adăugarea adresei URL a documentului (COPY/PASTE) → OK → SAVE (Fig.
3.40).
Crearea unei
secțiuni noi,
denumite Valoarea
venitului net în
urma culturii de
floarea soarelui pe
parcelele viabile din
punctul de vedere al
favorabilității va
permite celui care
vizualizează Story
Map-ul să observe,
la nivel de parcelă
agricolă viabilă
culturii de floarea
soarelui, valoarea
Fig. 3.40: Adăugarea unui link în cadrul aplicației venitului net
obținut în urma
acestei culturi.
Editarea meniului Main Stage constă în realizarea unei hărți noi (Venitul Net) prin
importarea datelor vectoriale (de tip poligon) obținute în urma analizei anterioare.
Pentru importul poligoanelor finale reprezentând venitul net obținut în
urma culturii cu floarea soarelui a parcelelor favorabile acestei culturi este necesară
urmărirea următoarelor comenzi: click dreapta pe folderul Venitul net → Add to
archive → bifarea formatului ZIP → OK (Fig. 3.41).
Odată arhivat shapefile-ul de reprezentat, se editează secțiunea principală
pe baza aplicației Story Map astfel: Main Stage → Map → Create a Map → Venitul
Net → Create → Add → Add Layer from File → Choose File → Venit_net → Open
→ IMPORT LAYER.
197


Pentru simbolizarea parcelelor

agricole în funcție de venitul net specific în
urma culturii de floarea soarelui, în meniul
de simbolizare se va alege coloana care
conține valorile numerice specifice de
venit aferente fiecărei parcele (Venit_net)
și se va alege o paletă de culoare din cele
puse la dispoziție în cadrul aplicației pe
următoarele categorii: High to Low, Above
and Below, Centered On și Extremes (Fig.
3.42).
Fig. 3.41: Arhivarea datelor în format ZIP
Fig. 3.42: Simbolizarea datelor vectoriale în funcție de datele din tabelul atribut
Pentru vizualizarea suprapusă a hărții recent realizate cu harta din fundal se bifează
fereastra Overview Map (Fig. 3.43).
Editarea ferestrei Side Panel se realizează, de asemenea, prin importarea
informațiilor textuale dintr-un document Word realizat anterior, astfel încât această
secțiune va aduce informații suplimentare legate de modul de lucru, de etapele
necesare de parcurs pentru obținerea hărții finale.
De mare utilitate este și funcția Identificator, de care beneficiază această
aplicație. În acest mod, orice utilizator poate primi informații numerice concrete
legate de valori intermediare folosite în analiză, de coeficienții de amendare a valorii
nete obținute în urma culturii de floarea-soarelui, prin simpla selectare a parcelei
pentru care se face interogarea (Fig. 3.44).
198

Fig. 3.43: Setarea ferestrei de vizualizare a hărții

realizate
Fig. 3.45: Interogarea datelor cantitative aferente parcelelor agricole analizate
Odată realizate toate secțiunile din cadrul aplicației de tip Story Map, dacă
se dorește editarea datelor deja publicate, acest lucru este posibil prin meniul EDIT
în cadrul fiecărei secțiuni în parte, iar pentru reorganizarea ori ștergerea secțiunilor
între ele, prin utilizarea meniului ORGANIZE (Fig. 3. 45).
Înainte de publicarea online și share-uirea noii aplicații în cadrul meniul

SETTINGS se poate interveni asupra Layout-ului utilizat, a procentajului aplicat
asupra celor două ferestre Slide Panel și Main Stage și a părții în cadrul ferestrei pe
199


care o ocupă acestea (stânga sau dreapta), a temelor de culoare aplicate, a fontului
utilizat și a datelor regăsite în Header: Logo, Tagline, opțiuni pentru sharing (Fig.
3.46).
Fig. 3.46: Reorganizarea secțiunilor din cadrul aplicației

Story Map
Fig. 3.47: Setarea datelor de Heading
Salvarea conținutului se realizează prin intermediul meniului SHARE

YOUR STORY. Dacă se dorește păstrarea şi vizualizarea datelor doar de către
realizator, se alege meniul PRIVATE, iar dacă se dorește publicarea acestuia se alege
meniul PUBLIC (Fig. 3.47).
200

Fig. 3. 47: Publicarea aplicației de tip Story Map
Fig. 3.48: Administrarea aplicațiilor de tip Story Map
Prin intermediul meniului Manage all your stories, fiecare utilizator își
poate vizualiza și edita toate aplicațiile de tip Story Maps create, precum și hărțile
realizate (Fig. 3.48). De mare utilitate este opțiunea de verificare a erorilor, care
returnează rapoarte de validare a datelor încărcate și a eventualelor erori de
conexiune, stocare și încărcare a datelor.
1. Template-ul de tip Cascade permite realizarea unei aplicații de tip
Cascadă în care informațiile textuale se succed în ordinea încărcării peste o
201


hartă de bază (Fig. 3.49). Dezavantajul, în acest caz, este faptul că nu permite
interogarea bazei de date ce stă la baza hărții finale. La baza acestui
templeate stau imaginile raster ce se pot importa fie dintr-un cont de
ArcGIS, de pe contul de Flickr, Google + , Unsplash etc.
Fig. 3.49: Realizarea unei aplicații de tip Cascadă
2. Template-ul de tip Map Series este un template cu ajutorul căruia se poate

realiza un Story Map prin alegerea unuia dintre cele 3 variante puse la
dispoziție de către aplicație: Tabbed (Fig. 3.50), care organizează în ferestre
noi de vizualizare secțiunile realizate în interiorul aplicației, Side Acordion
(Fig. 3.51), care prezintă succesiv secțiunile create asemenea templete-ului
Map Journal de tip Side Pannel, peste o hartă de bază, prin simpla lor
numerotare și Buletted, care permite vizualizarea secțiunilor realizate prin
accesarea acestora de la butoane stabilite de către utilizator (Fig. 3.52).
202

Fig. 3.50: Story Map de tip Map Series tip Tabbed
Fig. 3.51: Story Map de tip Map Series tip Side Acordion
Fig. 3.52: Story Map de tip Map Series tip Buletted
3. Template-ul de tip Crowdsource permite realizarea unui Story Map (Fig.

3.53) de către un utilizator cu cont de administrator, care, în cadrul
organizației sale, permite încărcarea fotografiilor cu geolocatori și scurte
descrieri ale acestora.
203


Fig. 3.53: Story Map de tip Crowdsource

(sursa: https://conservationphotographers.org/1f4n/)
4. Template-ul de tip Shortlist permite realizarea unui Story Map pentru un

utilizator ArcGIS Online, în care acesta are posibilitatea de a încărca
fotografii cu locația cunoscută ori identificată ulterior, precum și o scurtă
descriere a imaginii încărcate (Fig. 3.54).
Fig. 3.54: Story Map de tip Shortlist
5. Template-ul de tip Swipe/Spyglass permite vizualizarea simultană unei

hărți create de către utilizator și a unei hărți de bază provenită din serverele
ESRI ori a două hărți realizate de către utilizator pentru aceeași zonă, în care
sunt surprinse elemente diferite.
Vom exemplifica în acest caz vizualizarea, cu ajutorul templeate-ului de tip Swipe a
parcelelor viabile din punct de vedere economic pentru cultura de floarea-soarelui,
204

la nivelul unității administrativ-teritoriale Crăciunești. Într-o primă etapă, odată

ales acest templeate, aplicația cere utilizatorului să aleagă harta pe care dorește să o
vizualizeze, hartă creată anterior și stocată în cadrul My Content, în cazul nostru,
harta Venitul Net.
Pentru realizarea acestei aplicații trebuie urmărite următoarele comenzi:
alegerea templeate-ului Swipe → alegerea hărții de reprezentat din meniul My
Content → alegerea tipului de reprezentare (Vertical bar, în cazul nostru) → Next
→ Swipe Type →Select the layer you want to be swiped (Venitul_net) → Next →
App Layout → bifarea ferestrelor ce se doresc active → Pop-up → Open the App →
Save (Fig. 3.55).
Fig. 3.55: Setarea aplicației Story Map de tip Swipe Vertical bar
Rezultatul constă într-o aplicație de tip Story Map în care orice utilizator poate
vizualiza în mod interactiv straturile încărcate (în cazul nostru parcelele de teren
viabile din punct de vedere economic pentru cultura de floarea-soarelui) și harta de
bază aleasă de către cel care realizează Story Map-ul (Fig. 3.56).
205


Fig. 3.56: Vizualizarea datelor cu ajutorul aplicației Story Map de tip Swipe Vertical Bar
Pentru crearea unei aplicații de tip Spyglass trebuie să fie urmărite

următoarele comenzi: Spyglass → alegerea hărții pentru care se dorește
vizualizarea în cadrul aplicației (Venitul Net) → Next → Spyglass → Select this
layout → Next →Two web maps → alegerea hărții pentru partea stângă (Left Web
map ID) în cazul nostru (Venitul Net) → alegerea hărții din partea dreaptă
(Right Web map ID) în cazul nostru (Harta parcele) → Next →bifarea opțiunilor
în meniul App Layout → Next → setarea Headingurilor pentru cele două hărți
de vizualizat → Open this app (Fig. 3.57).
Fig. 3.57: Setarea aplicației Story Map de tip Spyglass
Rezultatul constă într-o aplicație în care utilizatorii pot observa comparativ, cu

ajutorul instrumentului lupă, parcelele de teren indiferent de modul de utilizare a
terenurilor și venitul net care se poate obține prin cultivarea florii-soarelui (Fig.
3.58).
206

Fig. 3.58: Vizualizarea datelor cu ajutorul aplicației Story Map de tip SPYGLASS
Diseminarea rezultatelor obținute în urma aplicării modelului de analiză

spațială în cadrul Administrației Publice Locale pe diferite căi duce la o informare
cât mai eficientă și cât mai rapidă a populației.
Realizarea de aplicații de gen Story Map pentru informarea populației face
ca informația transmisă să fie percepută mai facil datorită prezentării textuale și, în
același timp, datorită ilustrării cu imagini și hărți provenite din bazele de date.
Integrarea bazelor de date GIS cu care lucrează Administrația Publică Locală în
cadrul unor astfel de aplicații se face cu ușurință, fără a exista riscul compromiterii
bazei de date de către utilizatori.
Informarea populației cu referire la acțiunile cu caracter spațial, planificate
de către compartimentele Administrației Publice Locale, prin intermediul Story
Map, se face în mod gratuit pe servere dedicate, produsul final putând fi accesat în
mod public (orice utilizator de internet) sau în mod privat (doar de către personal
autorizat și calificat).
Posibilitatea de editare și updatare a aplicației de tip Story Map face ca
informația să fie disponibilă imediat ce s-au luat decizii și s-au realizat modificări
sau direct, dacă aceasta este conectată de o bază de date online pe care se fac
modificări în timp real.
207


BIBLIOGRAFIA
1. Bendek, J., Man, T., (2016), Analiza geografică a structurilor teritoriale din perspective
planificării spaţiale. Judeţul Mureş, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
2. Bilașco Șt., Filip, S., Cocean, P., Petrea, D., Vescan, I., Fodorean, I., (2015), The evaluation
of accessibility to hospital infrastructure at regional scale by using GIS space analysis models:
the North-West Region, Romania, Studia Universitatis Babeş-Bolyai 1/2015, Cluj-Napoca,
pag. 27-51, ISSN 1221-079X.
3. Florea N., Bălăceanu V., Răuţă C., Canarache A., (1987), Metodologia elaborării studiilor
pedologice, Partea I. Colectarea şi sistematizarea datelor pedologice, Bucureşti.
pedologice, Partea a II-a. Elaborarea studiilor pedologice în diferite scopuri, Bucureşti.
pedologice, Partea a III-a. Indicatori ecopedologice, Bucureşti.
6. Haidu, I., Haidu C.(1998), S.I.G. Analiză spațială, Editura HGA, București.
7. Imbroane, A., (2012), Sisteme Informatice Geografice, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
8. Imbroane, A., Moore, D.(1999), Inițiere în GIS și teledetecție, Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
9. Iorgovan, A., (1993), Drept administrativ. Tratat elementar, vol. I, Ed. Hercules, p. 85-
86.
10. Roșca Sanda, (2014), Application of soil loss scenarios using the romsem model
depending on maximum land use pretability classes. A case study, Studia UBB Geographia,
LIX, 1, 2014, Pp. 101-116.
11. Rusu, R., Man, T., Moldovan, C., (2013), The Gis-Based Road Distance and time
connectivity index of the settlements within the west region of Romania, Studia UBB
Geographia, LVIII, 1, pp. 141-150.
12. Țârău, D., Dicu, D., (2014), Evaluarea proprietăților imobiliare. Note de curs,
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului ,,Regele Mihai I al
României,, din Timişoara, Timișoara.
13. Man, T., Rusu, R., Moldovan, C., Ionescu-Heroiu, M., Moldovan Nona-Sonia, Hărănguș
Iulia, (2015), Spatial impact of the road infrastructure development in Romania. An
accessibility approach, Romanian Review Of Regional Studies, Vol. XI, Number 1, pp. 101-
112.
14. ***, (1996), Legea apelor Nr. 107 din 25 septembrie 1996.
15. ***, (1997), Ordonanţa Guvernului nr. 43 din 28 august 1997 privind regimul
drumurilor, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 29 august 1997
208

16. ***, (1999), Ghid privind metodologia de elaborare si continutul-cadru al Planului

Urbanistic General, indicativ GP038/99 aprobat prin Ordinul Nr.13/N/10.03.1999.
17. ***, (2001), Legea nr.215 din 23 aprilie 2001, Legea administraţiei publice locale,
Monitorul Oficial al României nr. 204/23 apr. 2001.
18. ***, (2001), Legea nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul,
Monitorul Oficial al României nr. 373/10 iul. 2001.
19. ***, Legea nr. 47 din 19 martie 2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2007
privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor,
Monitorul Oficial al României nr. 185 din 22 martie 2012
20. ***, Ordonanța de urgență nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și
reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române
21. ***, (2001), Planurile directoare de tragere, disponibil online: www.geo-
spatial.org/download/planurile-directoare-de-tragere.
22. ***, (2002), Ordin privind aprobarea Programului național privind realizarea Sistemului
național de monitorizare sol-teren pentru agricultură, a Normelor de conținut pentru
studiile pedologice și agrochimice elaborate în vederea realizării și reactualizării periodice a
Sistemului județean de monitorizare sol-teren pentru agricultură și a realizării Sistemului
național de monitoring al calității solului în rețeaua de profile 8x8 km și bazele de date
aferente, a Metodologiei privind realizarea și reactualizarea Sistemului județean de
monitorizare sol-teren pentru agricultură și a Sistemului național de monitoring al calității
solului în rețeaua de profile 8x8 km și a bazelor de date aferente, a Normelor de conținut
privind realizarea Sistemului național de monitoring al calității solului în rețeaua de profile
8x8 km și a Bazei de date aferente rețelei de profile 8x8 km, precum și realizarea bazei de
date la nivel național aferente Sistemului județean de monitorizare sol-teren pentru
agricultură și a Modului de finanțare a Sistemului județean de monitorizare sol-teren pentru
agricultură, a Sistemului național de monitoring al calității solului în rețeaua de profile 8x8
km, precum și a bazelor de date aferente, Monitorul Oficial al României Partea I, Nr.
928/28.XII.2011.
23. ***, (2003), Conţinutul cadru al documentaţiilor de urbanism în concordanţă cu
prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Metodologie
elaborată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea
Teritoriului URBANPROIECT – BUCUREŞTI) redactarea a 3-a.
24. ***, (2010), Editing Tutorial, disponibil online:
http://help.arcgis.com/en/arcgisdesktop/10.0/pdf/editing-tutorial.pdf.
25. ***, (2010), Network Analyst Tutorial, disponibil online:
http://help.arcgis.com/en/arcgisdesktop/10.0/pdf/network-analyst-tutorial.pdf.
26. ***, (2014), Ordin nr. 119/2014 pentru aprobarea normelor de igiena si sanatate publica
privind mediul de viata al populatiei, Monitorul Oficial al României Partea I nr. 127 din 21
februarie 2014.
27. ***, ArcGIS 10.1 Help, disponibil online: http://resources.arcgis.com/en/help/main/10.1/.
209


28. ***, ArcGIS Viewer for Silverlight, http://resources.arcgis.com/en/communities/silverlight-
viewer/.
29. ***, documentaţie ArcGIS Server, disponibil online: server.arcgis.com/en/documentation/.
30. ***, documentaţie Geoserver, disponibil online: docs.geoserver.org/.
31. ***, geoserver.org/
32. ***, http://suite.opengeo.org/docs/latest/intro/whatis.html
33. ***, http://www.dataeast.com/en/CarryMap.asp
34. ***, https://storymaps.arcgis.com/en/
35. ***, https://storymaps.arcgis.com/en/how-to/
36. ***, www.ancpi.ro
37. ***, www.esri.com
38. ***, www.esri.com/esri-news/arcuser/spring-2013/arcgis-for-server-101
39. ***, www.geofabrik.de
40. ***, www.openstreetmap.org
210

Aplicatii GIS in Administratia Locala

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aplicatii GIS in Administratia Locala

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ștefan

Bilașco Maria‐Olivia Moldovan Sanda Roșca

De la sfârșitul anilor 1990, tehnologia GIS a devenit din ce în ce mai

Conf. univ. dr. Titus MAN

G.I.S. ȘI ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

caracter de patrimoniu, identificarea rutelor optime pentru transport în comun,

Realizarea modelelor de analiză spaţială şi rularea acestora, atât pentru

geoinformaţional ArcGIS, pornind de la exemplificarea realizării bazelor de date

1.1. REALIZAREA BAZELOR DE DATE

Bazele de date vectoriale reprezintă principala sursă de input în ceea ce

Tabelul 1.1. Structura bazei de date

Denumire bază de date Structură Tip Atribut

1.1.1. Realizarea bazelor de date prin digitizare/vectorizare

Structurile vectoriale (căi de comunicație, puncte de interes etc) utilizate în

digitale specifice analizei spațiale de rețea GIS, în administrația publică locală se

Fig.1.2: Creare Feature Dataset și alegerea sistemului de proiecție

Fig.1.3: Creare Feature Class de tip linie

Având în vedere faptul că structurile vectoriale reproiectate conțin

În cadrul procesului de decupare sunt necesare o serie de date de intrare:

Fig.1.10: Funcția Clip

Realizarea modelelor de analiză spațială de rețea cu aplicabilitate în

Fig.1.11: Import Feature Class (single)

Fig.1.13: Adăugare field; Calcul lungime- Drumuri

A doua etapă în ceea ce privește calculul lungimii o reprezintă etapa de

în funcție de timpul minim de acces, se utilizează frecvent atributul minute ca atribut

Formula aplicată pentru calculul timpului de parcurgere, pe baza lungimii

1.1.3. Verificarea topologiei

1.1.4. Creare Network Dataset

stabilesc regulile de conectivitate în cadrul rețelei) → Next → (se specifică valorile

1.2. SERVICE AREA

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă administrația publică

accesibilitatea și infrastructura pe care se face accesibilitatea, în funcție de o variabilă

Denumire bază de date Structură Tip Atribut

Baza de date reprezentând spaţiile de interes pentru care se analizează

Fig. 1.18: Afișarea locațiilor punctelor de interes

Odată cu accesarea funcției New Service Area, softul geoinformațional creează

se poate împărți în mai multe categorii, în funcție de tipul de restricție și de impactul

Fig. 1.23: Adăugarea și afișarea facilităților

Rularea modelului de evaluare temporală a accesibilității se realizează pe

Pentru realizarea setărilor în ceea ce privește impedanța, direcția de analiza

Fig. 1.26: Polygon Generation

Fig. 1.27: Line Generation Fig. 1.28: Comanda Solve

Rularea modelului de analiză a accesibilității temporale pentru puncte de

1.3 NEW CLOSEST FACILITY

Una dintre problemele importante care apar în ceea ce priveşte

Tabelul 1.3: Structura bazei de date New Closest Facility

Denumire bază de date Structură Tip Atribut

Pentru implementarea analizei spaţiale de reţea prin intermediul funcţiei

Pentru realizarea efectivă a analizei de identificare a celei mai apropiate

Rularea modelului de analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New Closest

1.4 NEW LOCATION-ALLOCATION

Ritmul de dezvoltare alert a intravilanelor marilor oraşe, prin includerea în

Tabelul 1.4: Structura bazei de date New Location-Allocation

Bazele de date principale utilizate în exemplul de faţă sunt reprezentate de

Funcţia New Location-Allocation din cadrul extensiei Network Analyst a

împărţită pe mai multe categorii de baze de date, în funcție de rolul fiecăreia în

Fig. 1.38: Baza de date utilizată

Rularea modelului de analiză spaţială de reţea pe baza funcţiei New

Pentru o rulare corespunzătoare a modelului de analiză spaţială şi pentru ca

Fig. 1.39: Setări Location-Allocation

Bazele de date vectoriale de tip linie relaţionează punctele reprezentând