Ţesuturile

Ţesut: structură formată din elemente care au caractere microscopice comune şi îndeplinesc aceleaşi
funcţii.
Clasificare
• Epiteliale: celule dispuse ordonat, solidarizate prin joncţiuni
• Conjunctive: aparentă dezordine celular fibrilară, polimorfosm celular
• Musculare: fascicule de celule cu striaţii longitudinale şi/sau transversale
• Nervos: neuroni, prelungiri neuronale

Ţesuturile epiteliale
Definiţie: Ţesuturi avasculare, formate din celule strîns apoziţionate, dispuse ordonat care acoperă
suprafeţe, delimitează cavităţi, formează glande şi controlează homeostazia mediului intern.
Funcţii:
• Generale: protecţie mecanică, barieră selectivă, sinteză şi secreţie, transport şi apărare
• Particulare: filtrare, contracţie, receptoare
Marker imunocitochimic:
• Toate celulele epiteliale exprimă citokeratine (markeri ai ţesutului epitelial normal şi patologic)
• Citokeratinele sunt exprimate in tipuri diferite de epitelii sub formă de perechi:
− CK 8 şi CK 18 = epitelii simple
− CK 5 şi CK 14 = epitelii stratificate
Clasificare:
• Epitelii de acoperire: acoperă suprafeţe, delimitează cavităţi şi lumenul organelor tubulare
• Epitelii glandulare: celule specializate pentru secreţie
• Mioepitelii: specializate pentru contracţie
• Epitelii senzoriale: percep stimuli, îi transformă în influx nervos
• Atipice: nu respectă regulile generale de organizare a epiteliilor

Epitelii de acoperire:
• Criterii de clasificare:
o Numărul de rânduri celulare: simple şi stratificate
o Forma celulelor din stratul superficial

• Tipuri:
o Simple
 Scuamoase: un singur rînd de celule aplatizate aşezate pe membrana bazală
− Endoteliu, mezoteliu, epiteliu alveolar, epiteliul corpusculului renal
 Cubice: un singur rînd de celule cubice
− Ducte excretorii ale glandelor exocrine, epiteliul de acoperire al ovarului
 Columnare: un singur rînd de celule columnare
− Epiteliul de acoperire gastric, intestinal
o Pseudostratificate
 Un singur rînd de celule
 Toate sunt aşezate pe membrana bazală
 Doar unele ajung prin polul apical la suprafaţa liberă
 Nucleii aşezaţi la înălţimi diferite
 Exemple:
− Epiteliul de tip respirator
− Uroteliul
− Epiteliul căilor genitale masculine
1
  

o Stratificate
 Formate din mai multe rînduri de celule, doar rîndul profund fiind situat pe
membrana bazală
 Straturi:
− Bazal, celule cu rol germinativ
− Intermediar, celule poligonale, diferenţiate
− Superficial, celule scuamoase, cubice sau columnare

o Epiteliul de tranziţie
 Tip: stratificat
 Funcţie: face tranziţia dintre două tipuri diferite de epitelii
 Morfologie: 4-10 straturi celulare, celule superficiale cuboidale sau uşor aplatizate
 Semnificaţie: epiteliu cu diferenţiere incompletă
 Localizare: faringe, canal anal

• Diferenţieri de suprafaţă
o Microvili: nu au mobilitate proprie, absorbţie (intestin subţire, celule ependimare,
vezicula biliară)
o Stereocili: microvili lungi, rol receptor
o Cili: au mobilitate proprie
 Localizare: epiteliu respirator, tuba uterină, căi genitale masculine
 Structură: perechi de tubuli (model 9+1), dyneină
 Funcţie: transport
o Flageli: spermatozoid
o Fladuri ale membranei latero-bazale: cresc suprafaţa de schimb

• Membrana bazală
o Epiteliile sunt ataşate la ţesutul conjunctiv subiacent prin intermediul membrane bazale
o Polul bazal al celulelor epiteliale se ataşează de membrana bazală cu ajutorul
hemidesmozomilor
o Ultrastructural se observă un strat electrondens al mb bazale numit lamina densa
 Pe faţa epitelială a laminei densa se găseşte lamina lucida, iar pe faţa conjuctivă
se găseşte lamina reticularis
o Alcătuită din 4 tipuri principale de substanţe:
 Colagen: tip IV, IX
 Laminina:
 Glicoprotein: entactina şi fibronectina
 Proteoglicani
o Funcţii:
 Ataşare structural
 Compartimentare
 Filtrare
 Inducţia polarităţii
 Support pentru regenerare
o Modificări patologice
 Diabet zaharat: îngroşarea mb bazale ale vaselor sanguine mici
 Afecţiuni inflamatorii renale: îngroşarea mb bazale pe seama acumulării
complexelor immune
 Tumori epiteliale maligne: mb bazale absente

2
Epitelii glandulare
• Glandele exocrine 
− Def: celule izolate sau grupate, specializate in secreţia de enzime, mucus, apă, electroliţi,
pe care le elimină la suprafaţa şi în organele tubular-cavitare printr-un sistem de ducte 
− Componente: secretorie şi excretorie 
− Clasificare: 
 Unicelulare
 Celula caliciformă:
− Cea mai simplă formă de glandă unicelulară
− Localizare: epiteliul respirator, intestin subţire, colon, apendice,
coledoc terminal
− HE: citoplasmă palidă, nucleu heterocromatic impins bazal
− Histochimic: pozitiv la reacţiile PAS, albastru alcian, albastru de
toluidină şi mucicarmin
 Multicelulare
 Tubulare simple: intestin subţire, colon, endometru
 Tubulare ramificate: cardie, corp gastric, endocol uterin
 Tubuloacinare: salivare, pancreas exocrin
o Tipuri de secreţie:
 Seroasă (bogată în apă, electroliţi şi enzime – loc în parotidă şi pancreas ex)
 Mucoasă (bogată în glicoproteine şi proteoglicani – loc în sublinguală, glande
esofagiene sau duodenale)
 Mixtă (secreţie mixtă, loc în submandibulară, )
o Acini
 Seroşi:
− Formă rotundă, lumen punctiform
− Celulele seroase au formă de trunchi de piramidă, iar în treimea bazală se
prezintă un nucleu rotund, eucromatic
− Citoplasma celulelor seroase se colorează bazofil bazal şi acidofil apical
 Mucoşi:
− Formă ovalară, lumen larg şi neregulat
− Nuclei aplatizaţi împinşi spre polul bazal
− Citoplasmă clară la HE
− Conţine numeroase celule mioepiteliale
 Micşi:
− Componenta seroasă situată periferic sub formă de semilună
− Componenta mucoasă situată central, cu lumen larg şi neregulat
− Conţine numeroase celule mioepiteliale
o Mecanismul de secreţie
 Merocrin: elimină produsul de secreţie prin exocitoză (glandele salivare si
pancreasul)
 Apocrin: produsul de secreţie se elimină împreună cu o parte a citoplasmei
apicale (glanda mamară)
 Holocrin: întreaga celulă se elimină împreună cu produsul de secreţie, celulele
fiind înlocuite prin activitatea de diviziune a celulor stem din mb bazală (glandele
sebacee)
3
 • Glandele endocrine:
o produsul de secreţie (hormonii) sunt eliberaţi direct în sânge (acţiune endocrină) sau în
mediul pericelular (acţiune paracrină)
o Nu au sistem de ducte excretorii
o Bogată vascularizaţie şi inervaţie
o Forme de organizare
 Foliculi: tiroida
 Cuiburi: adenohipofiza, epifiza
 Cordoane: paratiroidele, suprarenalele
o Clasificare:
 Unicelulare:
− Celule endocrine izolate, incluse în epitelii de acoperire sau glandulare
− Sistemul neuroendocrin difuz (tub digestiv, sistem respirator)
 Multicelulare
− Organe: hipofiză, epifiză, tiroidă, paratiroide
− Insule: Langerhans
− Grupuri de celule incluse in organe care au si alte funcţii: gonade,
hipotalamus

Regenerarea epiteliilor
− Celulele epiteliale au durată de viaţă limitată
− Celulele stem sunt prezente in toate epiteliile
− Majoritatea epiteliilor normale proliferează mai repede decât corespondentele lor tumorale
− Rata de regenerare a epiteliilor:
o Lentă: glande cu organizare complexă (hepatocitele regenerează în 300-500 de zile)
o Intermediară (epidermul 30-35 zile)
o Rapidă (epiteliu gastric de acoperire 5-6 zile, jejun 3-4 zile)

Epiteliile şi imunitatea
• Umorală
− Mediată de anticorpi – sIgA
− sIgA: lacrimi, salivă, secreţii respiratorii, digestive şi genitale
− Sinteză: plasmocite din ţesut conjunctiv
− Legare de celulele sensibilizate (CS)
− Transport prin celula epitelială
− Desfacerea complexului An-CS
− An eliberat la suprafaţa liberă
− CS este reutilizată
• Celulară
− Mediată direct de celule
− Tipuri de celule
 Prezentatoare de antigen: Langerhans din piele, M din faringe şi intestin
 Efectoare: limfocite, macrofage
 Ţintă: eozinofile, mastocite

 
4
 Ţesuturile conjunctive
Definiţie şi componente
• Ţesuturi caracterizate prin aparentă dezordine celular fibrilară
• Celulele specifice sunt distanţate unele de altele şi nu formează joncţiuni
• Componente:
 Celule fixe şi mobile
 Fibre conjunctive
 Substanţă fundamentală
 Lichid interstiţial

Histogeneză
• Mezoderm
• Ţesutul conjunctiv al capului şi gâtului: din ectoderm – crestele neurale
• Ţesutul conjunctiv primar: mezenchim
• Mezenchimul: formează ţesuturile conjunctive, musculare şi unele epitelii de origine
mezodermică

Caractere generale
• Aparentă dezordine celulară şi fibrilară
• Celule distanţate unele de altele
• Polimorfism celular
• Nu formează joncţiuni
• Leagă între ele alte ţesuturi
• Asigură nutriţia şi apărarea
• Rezistenţă la agenţi mecanici

Clasificare
• Criterii
 Raportul dintre celule, fibre şi substanţă fundamentală
 Organizarea celulelor şi componentelor extracelulare
 Funcţiile specifice
• Tipuri
 Embrionare: mezenchimal, mucos
 Propriu-zise: lax, dens (ordonat şi dezordonat)
 Specializate: adipos, cartilaginos, osos, sângele, mieloid, limfoid, reticular, elastic

Celulele conjunctive
Fixe Mobile
• mezenchimală • limfocit
• reticulară • plasmocit
• fibroblast – fibrocit • granulocit neutrofil
• miofibroblast • granulocit eozinofil
• adipocit
• mastocit
• pericit
• macrofag • monocit

5
 Celulele conjunctive fixe
Celula mezenchimală
• Origine: mezodermică
• Numeroase la embrion şi făt, rare la adult
• Formă: stelată
• Nucleu: central, eucromatic, nucleoli multipli
• Citoplasmă: slab bazofilă sau cromofobă, cu puţine organite
• Prelungiri: lungi şi subţiri,
• joncţiuni gap
• Funcţie: citogeneză (celulă multipotentă)

Celula reticulară
• Origine: mezenchim
• Localizare: măduva hematogenă, organe limfoide
• Formă: stelată
• Nucleu: central, eucromatic, nucleoli mari, multipli
• Citoplasmă: slab bazofilă
• Funcţii: susţinere, nutriţie, fagocitară, sinteză
• Rată de reînnoire: lentă

Fibroblastul
• Cea mai frecventă
• În toate ţesuturile conjunctive
• Origine: celule mezenchimale şi fibroblaste preexistente
• Activă sintetic
• Formă: alungită sau stelată
• Nucleu: ovalar, eucromatic, 1-2 nucleoli
• Citoplasmă: slab bazofilă cu multe organite, precursori ai colagenului
• Prelungiri: groase, puţin ramificate
• Receptori membranari: insulină, factori de creştere, lipoproteine
• Functii: Sinteză (interferon tip II), Fibrilogeneză, Endocitoză, Modulaţie (modificarea aspectului
morfologic in functie de micromediu), Hormonosensibilitate, Regenerare

Fibrocitul
• Mai mic decât fibroblastul
• Alungit, fuziform
• Nucleu heterocromatic
• Citoplasmă acidofilă cu puţine organite
• Prelungiri rare şi scurte
• Mai puţin sau deloc activ în sinteză
• Poate redeveni fibroblast

Miofibroblastul
• Origine: fibroblast, pericit, miocit neted
• Caractere intermediare între fibroblast şi celula musculară netedă
• HE: asemănător fibroblastului, nucleu indentat, citoplasmă acidofilă, prelungiri interconectate
(gap)
• Filamente citoplasmatice: actină, vimentină, desmină, catena grea a miozinei
• Localizare: vilozităţi intestinale, ţesut de granulaţie, septuri alveolare
• Funcţii: sinteză de colagen şi contracţie
6
Adipocitul
• Celulă care stochează lipide
• Localizare
 Ţesutul adipos
 Ţesut conjunctiv lax
 Membrane seroase
• Tipuri de adipocite
 Alb-galben sau unilocular
• Sinonime: celula grasă, lipocit
• Specializată în stocarea de lipide neutre
• Histogeneză: din celula mezenchimală, stadii intermediare lipoblast, prolipocit
• Funcţii: stocarea şi prelucrarea lipidelor, sinteza de lipoproteinlipază
• Identificarea lipidelor: Oil red O, Sudan negru B, albastru de Nil, săruri de osmiu
(secţiuni la gheaţă)
• Caractere morfologice
• rotund, oval sau poliedic
• 50-150 μm diametru
• o singură globulă lipidică
• ocupă cea mai mare parte a citoplasmei
• nucleu aplatizat, situat periferic, hipercrom
• citoplasmă subţire, S100 pozitivă
 Brun sau multilocular
• Numeroase la embion şi făt
• Adult: axilar, cervical şi perirenal
• Formă poliedrică
• Nucleu situat central
• Citoplasma conţine numeroase incluziuni lipidice de diferite dimensiuni
• Numeroase mitocondrii bogate în citocromi, care conferă culoare brună lipidelor
de rezervă
• Independent de starea de nutriţie
• Funcţii: termoreglare (sintetizează termogenina)

Pericitul
• Origine mezenchimală
• Situat în grosimea membranei bazale vasculare
• Înconjură pe versantul extern capilarele şi venulele postcapilare
• Contacte cu endoteliul prin prelungiri citoplasmatice
• Identificare
 Histochimic: coloraţii vitale (Florey), impregnare argentică
 Imunohistochimic: actină, vimentină
• Funcţii: dinamica vasculară, implicaţii în angiogeneză, celulă de rezervă

Mastocitul
• Localizare: perivascular, ţesutul conjunctiv dintre fibrele musculare; rar intraepitelial,
excepţional în ţesutul nervos
• Număr mare de mastocite: ţesutul conjunctiv al tubului digestiv, sistemul respirator, sistemul
uro-genital, piele
• Populaţie celulară heterogenă funcţional
• Origine dublă: mezenchimală şi medulară
 Mezenchimale – interleukin 3 independente (mastocite asociate mucoaselor)
 Medulare – interleukin 3 dependente (mastocite asociate ţesutului conjunctiv)
7
 • Metode de identificare
 Morfologice (HE, tricrome): nu identifică mastocitul
 Histochimice
 Orto sau metacromazie la albastru de toluidină
 Alcianofilie şi safraninofilie
 Inconstant PAS pozitive
 Fluorescenţă
 Auramină, thioflavină, acridin orange
 Imunohistochimice
 Tripsină şi chemotripsină mastocitară, TNF
 Microscopie electronică
• Morfologie
 dimensiuni: 5 - 25μ
 formă: rotundă sau ovalară
 nucleu: central, heterocromatic
 citoplasma: numeroase granulaţii specifice, rotunde, egale, cu dublă membrană
 membrana: prelungiri scurte, groase şi neramificate, conţine receptori pentru IgE

Degranularea
Eliberarea de mediatori în spaţiul pericelular prin proces de exocitoză
• Fazele degranulării
 1 – fuziunea membranei granulare cu plasmalema
 2 – formarea unui por
 3 – eliberarea conţinutului cu conservarea membranelor
• Tipuri de degranulare
 1 – exocitoză simplă
 2 – exocitoză secvenţială
 3 – mastocitoclazie
• Mediatori
 Glicozaminoglicani
 Heparină
 Condroitin sulfaţi
 Dermatan şi keratan sulfat
 Acid hialuronic
 Amine biogene
 Histamină
 Serotonină
 Dopamină
 Factor de necroză tumorală
 Enzime specifice
 Tripsină
 Chemotripsină
 Factori chemotactici
 ECF-A, NCF-A
 Leucotriene
 Derivaţi de acid arahidonic
 Receptori
 IgE
 Neurotensină
 Catecolamine

8
Macrofagul
• Celulă cu funcţie fagocitară
• Origine: monocite sanguine, circulă 60-72 ore în sînge, trec în ţesutul conjunctiv şi se
diferenţiază în macrofage
• Durată de viaţă: căteva luni
• Autoreplicare locală
• Localizare: stroma organelor parenchimatoase
• Pot forma celule gigante multinucleate (20-100 nuclei)
• Morfologie
 Dimensiune: 15-30 μm
 Formă: rotundă, ovalară sau neregulată
 Nucleu: situat central sau excentric, heterocromatic, fără nucleol evident
 Citoplasma: frecvent acidofilă (lizozomi), cu sau fără vacuole şi corpi de incluzie (resturi
hematice, detritusuri, pigmenţi, lipide, colagen)
 Citoschelet: filamente care participă la deplasările celulei
 Enzime: hidrolaze acide - digestie
 Prelungiri: numeroase, scurte şi ramificate
• Sistemul mononuclear-macrofagic
Totalitatea celulelor cu funcţie fagocitară din organism, care derivă din monocitele circulante
 Monocit sanguin
 Monocit tisular
 Macrofagul conjunctiv
 Macrofagul pulmonar (“celula prăfoasă”)
 Celula Kupffer (ficat)
 Microglia (sistemul nervos central)
 Osteoclastul (ţesutul osos)
• Funcţiile macrofagului
 Apărare: fagocitarea specifică sau nespecifică a particulelor străine
 Opsonizare la nivel tisular şi receptori la nivel celular
 Fagocitoza specifică: mediată de IgG, IgM şi C3
 Realizarea răspunsului imun: sinteza de monokine, interferon, lizozim, fracţiuni ale
complementului
 Păstrează antigeni în citoplasmă perioade îndelungate (bacil Koch)
 Degradarea pigmenţilor biliari, acumulare de pigment melanic, hemosiderinic şi lipide
 Mobilitate limitată la ţesutul conjunctiv
 Degenerare locală, depozitare în spaţiile “inerte” sau eliminate

Celulele conjunctive mobile

• Origine: măduva hematogenă

• Circulă în sîngele periferic perioade determinate
• Migrează în ţesutul conjunctiv unde îşi îndeplinesc funcţiile
• Mobilitate intra- şi extraconjunctivă
• Endocitează şi degradează resturi celular-fibrilare
• Apărare mediată celular şi umoral
• Componente
 Monocit
 Limfocit
 Plasmocit
 Granulocit neutrofil
 Granulocit eozinofil
9
Monocitul
• Rar observat în ţesuturi
• Provine din monocitul circulant
• Formă: ovalară sau neregulată
• Nucleu: reniform, frecvent ataşat plasmalemei
• Citoplasmă: slab bazofilă
• Conţine granulaţii inegale, nespecifice
• Formează toate componentele sistemului mononuclear macrofagic şi celulele prezentatoare de
antigen
• Microscopie electronică
 nucleu reniform, cromatină ataşată, prezintă nucleol
 raport N/C: 1: puţine organite; rare vacuole;
 prelungiri scurte şi ramificate

Limfocitul
• Cea mai mică celulă mobilă
• Origine: organe limfopoetice
• Formă: rotundă
• Nucleu: rotund sau ovalar, hipercrom
• Raport N/C: supraunitar
• Citoplasma: bazofilă, redusă cantitativ, fără granulaţii, fără incluziuni
• Localizare: ţesutul conjunctiv al mucoaselor
• Microscopie electronică
 nucleu situat central sau excentric, cromatină în blocuri mari
 citoplasmă cu puţine organite nespecifice
 prelungiri scurte şi neramificate

Plasmocitul
• Origine: din limfocit B
• Formă: ovalară
• Nucleu: excentric, hipercrom, fără nucleol
• Citoplasmă: bazofilă, excepţie zona paranucleară (Golgi)
• ME: Rer
• Funcţie: sinteza de anticorpi

Granulocitul neutrofil
• Formă: rotundă sau neregulată
• Nucleu: bi- sau multilobulat, heterocromatic
• Citoplasmă: slab acidofilă, nu se observă granulaţiile caracteristice
• Numeroase forme degenerate, cu aspecte “bizare”
• Acumulare tisulară: sub influenţa NCF-A (infecţii)
• Durată de viaţă în ţesuturi: ore - zile

Granulocitul eozinofil
• Formă: rotundă
• Nucleu: bilobat, heterocromatic
• Citoplasmă: acidofilă omogenă, în ţesutul conjunctiv granulaţiile se observă rar
• ME: granulaţii cu cristaloid
• Acumulare tisulară de eozinofile: sub influenţa ECF-A (alergii, parazitoze)

10
 Fibrele conjunctive
• Produsul de secreţie al celulelor conjunctive
• Rol central în sinteza precursorilor: fibroblastul
• Tipurile de fibre conjunctive
 Colagene
 Reticulinice
 Elastice
 Oxitalanice
• Funcţii majore
 Rezistenţă la stimuli mecanici
 Realizarea de compartimente în ţesutul conjunctiv

Colagenul
• Scleroproteină, 25 % din proteinele organismului
• Component al: fibrelor de colagen, fibrelor de reticulină, membranelor bazale, substanţei
fundamentale
• Structură:
– Lanţuri polipeptidice aranjate helicoidal (triplu helix)
– Unităţi repetitive: glicină, prolină, hidroxiprolină
• Tipuri
– Tipul I (fibrilar) – sintetizat de fibroblaste, osteoblaste (derm, tendoane, oase, ligamente)
– Tipul II (fibrilar) – sintetizat de condroblaste (cartilaj, discuri intervertebrale)
– Tipul III (fibrilar) – sintetizat de fibroblaste, celule musculare netede şi endoteliale (derm,
vase sanguine, organe interne)
– Tipul IV (non-fibrilar) – membranele bazale

Fibrele de colagen
• Cele mai numeroase
• Groase, lungi, sinuoase
• Polifibrilare
• Neramificate, neanastomozate
• Formează fascicule
• Durată de viaţă dependentă de tipul ţesutului (5 şi 300 de zile)
• Degradate de colagenază
• Unităţi morfofuncţionale
 Procolagen
 Tropocolagen
 Microfibrile
 Fibrile (periodicitate 64 nm)
 Fibre polifibrilare
• Fibrilogeneza
 Etapa intracelulară
• Succesiunea fazelor proteinosintezei
• Gena: localizată pe cromozomul 7
• Hidroxilarea prolinei şi lizinei: vitamină C, fier, oxigen
• Glicozilare în REr: procolagen, exocitoză
• Durata etapei intracelulare: 6 – 60 minute
 Etapa extracelulară
• Exocitarea moleculelor de colagen sub formă de coloană
• Asamblare şi ghidare: proteoglicani
11
 • Procolagen – tropocolagen – microfibrile – fibrile
• Agregare laterală (GAG), formare de fibre polifibrilare
• Metode de identificare
 HE: eozinofile (roz)
 Tricromă Masson: albastre
 Tricromă Gömöri: verzi
 Tricromă van Gieson: roşii
• Funcţiile colagenului
 Rezistenţă la tracţiune şi tensiune (aponevroze, ligamente, tendoane, capsule articulare)
 Extensibilitate limitată
 Limitează deplasările lichidului tisular şi a proteoglicanilor
 Induce agregarea trombocitelor şi iniţiază formarea trombului în hemostaza spontană
 Participă la diferenţierea ţesuturilor la embrion
 Intră în constituţia membranelor bazale (colagen IV, rezistent la acţiunea colagenazei)
 Substrat pentru depunerea sărurilor de calciu (hidroxiapatita)
 Proprietăţi antigenice: molecule antigenice care determină răspuns imun (afecţiuni
autoimune: sclerodermia, lupusul eritematos)

Fibrele de reticulină
• Identificate cu tipul III de colagen
• Sinteza precursorilor: fibroblast, celula reticulară, celula Schwann, celula musculară netedă
• Subţiri, ramificate, monofibrilare, anastomozate, formează reţele de susţinere; nu formează
fascicule
• Aceeaşi grosime de-a lungul fibrei
• Identificare: impregnare argentică, PAS pozitive
• Localizare: stroma glandelor exocrine şi endocrine, organe limfopoetice, plămîn, peretele vaselor
sanguine, lamina propria a mucoaselor, rinichi
• Facilitează schimburile bidirecţionale rapide de substanţe
• Funcţii
 Reţea de susţinere pentru organe parenchimatoase şi tubular cavitare
 Permit efectuarea schimburilor rapide de substanţe (plămân, rinichi, glande endocrine,
ficat)
 Reţeaua reticulinică se comprimă reversibil (plămân)
 Îşi pot modifica forma dependent de momentul funcţional (organe limfopoetice)
 Participă la rezistenţa împotriva invaziei microbiene şi au potenţial antigenic specific

Fibrele elastice
• Localizare: ţesuturi cu capacitate de distensie reversibilă
• Funcţii: adaptare mecanică şi menţinerea homeostaziei
• Constituent de bază: elastina (scleroproteină care are mai puţină hidroxiprolină şi mai multă
valină decât colagenul)
• Monofibrilare, se pot organiza în lamele;
• Aceeaşi grosime de-a lungul fibrei, variabilă de la o fibră la alta
• Numeroase: vase sanguine, plămân, ligamentele coloanei vertebrale, derm
• Celule care secretă elastină: fibroblaste, musculare netede
• Precursor intracelular: tropoelastina
• Identificare
 Orceină: brun
 Aldehid-fuxină: negru
 PAS pozitive

12
 • Ultrastructură
• formaţiuni amorfe (40-140 A)
• periodicitate diferită de colagen
• zona centrală: elastină
• teacă de microfibrile (fibrilina)
• defect congenital de fibrilină: sindrom Marfan

Fibrele oxitalanice
• Variantă mai puţin extensibilă de fibre elastice, mai groase, rezistente la elastază şi soluţii acide
• Identificare: orceină după oxidare prealabilă sau clorură de uraniu
• Localizare: ligament periodontal, gingie, joncţiunea tendon-muşchi, pseudocapsulele din jurul
anexelor pielii

Substanţa fundamentală
Caractere generale
• Ocupă spaţiul dintre celule şi fibre
• Vâscoasă, amorfă, transparentă
• Componente: apă, substanţe organice şi anorganice (concentraţie dependentă de tipul ţesutului
conjunctiv)
• Identificare
 Nu se observă pe preparate incluzionate în parafină, colorate HE
 Histochimic: se identifică doar anumite substanţe din compoziţia substanţei fundamentale
(metacromazie, PAS pozitivitate)
 ME: material filamentos cu vezicule înconjurate de material amorf

Componente organice
• Glicozaminoglicani
 Acid hialuronic
 Heparină şi heparan sulfat
 Condroitin-sulfaţi
 Dermatan sulfat şi keratan sulfat
• Glicoproteine structurale
 Fibronectine şi condronectine
 Laminina
 Glicoproteina 115

Funcţii
• Suport mecanic pentru celule şi fibre
• Nutritiv
• Difuzia metaboliţilor şi cataboliţilor
• Apărare: difuzia anticorpilor şi deplasarea celulelor mobile
• Funcţie plastică: se adaptează la modificările vasculare şi epiteliale

13
 Varietăţi de ţesut conjunctiv
Ţesuturi conjunctive embrionare
• Mezenchimal
 Monomorfism celular
 Celule mezenchimale cu numeroase mitoze
 SF bogată
 Fără fibre
 Abundent la embrion şi făt
 Insule mici perivasculare la adult
• Mucos
 În cordonul ombilical şi pulpa dinţilor tineri
 SF bogată
 Celule rare (dominant fibroblaste)
 Fibre rare şi lungi

Ţesuturi conjunctiv propriu-zise

• Ţesutul conjunctiv lax
 Numeroase celule fixe şi mobile
 Substanţă fundamentală bogată
 Fibre colagene rare şi subţiri
 Numeroase vase sanguine
 Localizare:dermul papilar, lamina propria a organelor tubular-cavitare, stroma organelor
parenchimatoase
 Funcţii: mecanică, metabolică, de sinteză
• Ţesuturile conjunctive dense
 Predomină fibrele de colagen
 Substanţă fundamentală redusă
 Celule fixe rare (fibroblaste, -cite), mobile de obicei absente
 Tipuri, în funcţie de orientarea fibrelor colagene:
 Dezordonat
 Abundenţă de fibre, puţine celule şi SF
 Celulele: fibroblaste şi fibrocite
 Fibre orientate în diferite direcţii
 Localizare:
o Dermul profund (reticular)
o Submucoasa organelor cavitare şi tubulare
o Stroma interlobulară (glanda mamară)
 Ordonat
 Fibre colagene dispuse paralel (ordonat)
 Fibrele şi celulele sunt dispuse ordonat
 Localizare:
o Tendoane
o Ligamente
o Aponevroze
o Lamelar

Tendonul
• Conexiunea muşchi – os
• Fascicule paralele de fibre colagene, printre care sunt dispuse celulele specifice – tenocitele
• Fibre+celule: fascicule
14
 • Rezistenţă la stimuli mecanici
• Substanţe nutritive: prin difuziune
• Tendoane mari: epitenonium cu două foiţe, conţine lichid de tip sinovial
• Joncţiunea mio-tendinoasă: fibronectina, colagenul, laminina, GAG, acetilcolinesteraza
• Diferenţierea şi menţinerea joncţiunii: antigenul mio-tendinos
• Învelişuri conjunctive:
 Endotenonium
 Peritenonium
 Epitenonium
• Tenocitele
 Formă funcţională de fibroblaste
 Secţiune longitudinală: fuziforme
 Grupate cîte două (bigeminism), cîte patru (cvadrigeminism
 Nucleu: ovalar, hipercrom
 Citoplasmă: bazofilă
 Secţiune transversală: stelate (celule aliforme)

Ligamentele
• Similar tendonului
• Fibrele de colagen şi elastice: paralele, dar mai puţin ordonat decât la tendon
• Conexiunea dintre oase diferite
• Elemente tipice: ligamentele articulare
• Bogate în fibre elastice: coloana vertebrală

Ţesutul conjunctiv lamelar

• Cornee, teaca conjunctivă a foliculului pilos, corpusculi Vater-Paccini, învelişul conjunctiv al
nervului (perinerv)
• Fibre lungi şi groase de colagen, dispuse paralel sau concentric; fibre elastice şi reticulinice
foarte rare
• Rare celule de tip fibroblastic şi fibrocitar (rar conţine macrofage)
• Celulele şi fibrele formează planuri multiple

Ţesutul adipos alb-galben

• Lobulat, septuri conjunctive
• Vase sanguine (arteriole, venule, capilare) şi fibre nervoase
• Format din adipocite alb-galbene (uniloculare)
• Sărac în celule mobile
• Hormonosensibil: ACTH, tiroxină, cortizol
• Localizare: ţesut celular subcutanat, în jurul unor organe (glob ocular, rinichi)
• Funcţii
 Metabolică
 Depozitare
 Lipoliză
 Sinteză

Ţesutul adipos brun

• Format din adipocite brune (multiloculare)
• Lobulat, septuri conjunctive
• Numeroase capilare sanguine
• Localizare: axilar, cervical, perirenal
• Funcţie: termoreglare
15
Ţesutul reticular
• Format din celule reticulare, fibre de reticulină şi substanţă fundamentală bogată
• Localizare:
 Măduva hematogenă
 Organe limfopoetice
• Funcţii:
 Suport mecanic
 Sinteza de factori implicaţi în diferenţiere (hemonectina)
 Fagocitar şi nutritiv

16
 Ţesutul cartilaginos
Caractere generale
• Ţesut conjunctiv specializat
• Componente: celule specifice şi matrice extracelulară
• Matricea: solidă, fermă, elastică, bogată în glicozaminoglicani
• Permite difuzia substanţelor nutritive
• Model cartilaginos pentru viitoarele oase
• Postnatal: articulaţii, trahee, bronhii

Histogeneză
• Din ţesutul mezenchimal
• Cap şi gît: creste neurale
• Agregarea celulelor mezenchimale
• Diferenţiere în celule specifice cartilajului
• Sinteza de matrice, celulele devin condroblaste
• Mezenchimul periferic: pericondru

Celulele cartilaginoase
• Tipuri: condroprogenitoare, condroblaste, condrocite
• Condroblastele: la periferie, aplatizate, mai mici decît condrocitele
• Prin diviziune, diferenţiere şi sinteza de matrice devin condrocite

Condrocitele
• Rotunde, ovalare sau unghiulare
• Mai mari decât condroblastele
• Incluse în lacune ale matricei
• Nucleu excentric
• Citoplasmă bogată în organite nespecifice şi incluziuni (glicogen şi lipide)
• Potenţial de diviziune păstrat
• Sintetizează componentele matricei: colagen tip II, GAG şi ancorină
• Pseudocapsula pericelulară: rezistenţă la compresiune

Grupele izogene
• Aglomerări de condrocite
• Toate celulele unui grup izogen provin din acelaşi condrocit prin diviziune (izo – aceeaşi,
genos – origine)
• Grupe izogene coronare: condrocite dispuse radiar – cartilaj hialin matur
• Grupe izogene axiale: condrocite dispuse în şiraguri – discul de creştere al oaselor în lungime

Matricea extracelulară
• Componente:
 Fibre de colagen, reţea în jurul lacunelor
 Substanţă fundamentală
• Biochimic:
 Colagen tip II
 Glicozaminoglicani
 Glicoproteine
 Condronectină, ancorină
 Apă 60 – 75%

17
 • Tipuri:
 Teritorială
 Interteritorială

Pericondrul
• Învelişul conjunctiv al cartilajului
• Tip tisular: dens dezordonat
• Conţine vase sanguine
• Strat intern: condroprogenitor
• Strat extern: tipic dens dezordonat

Tipuri de cartilaj
• Cartilajul hialin
 Cel mai bine reprezentat
 Localizare
 Schelet primitiv
 Sept nazal
 Trahee, bronhii
 Cartilaje costale
 Articulaţii mobile
 Morfologie
 Condrocite, condroblaste
 Matrice amorfă, acidofilă
• Cartilajul elastic
 Elastină în matrice
 Condrocite mari, grupe izogene coronare
 Matrice redusă faţă de hialin
 Are pericondru
 Nu calcifică
 Localizare: epiglotă, cartilaje aritenoide, pavilionul urechii, tuba auditivă
• Cartilajul fibros
 Componente
 Condrocite
 Matrice teritorială
 Ţesuct conjunctiv dens dezordonat
 Localizare
 Discuri intervertebrale
 Simfiza pubiană
 Articulaţia temporo -mandibulară
 Nu are pericondru
 Calcifică frecvent

Canalele cartilaginoase
• Apar numai în cartilajul hialin
• Derivă din pericondru
• Conţin: ţesut conjunctiv lax, vase sanguine, celule polimorfe la periferie
• Localizare: sept nazal, laringe
• Numeroase canale cartilaginoase: condrodisplazii

18
Creşterea şi regenerarea cartilajului
• Creşterea cartilajului
 Apoziţie
 Interstiţială
 Influenţată de: vitamina A, STH, androgeni, estrogeni (stimulante), glucocorticoizi
(inhibitori)
• Regenerarea cartilajului
 Limitată, pe seama pericondrului
 Leziuni mai mari: reparare prin ţesut conjunctiv dens dezordonat sau formare de ţesut
osos

Calcificarea cartilajului
• Proces de impregnare cu săruri minerale a matricei cartilaginoase
• Frecventă la cartilajul hialin, fibros şi nu se produce la cel elastic
• Condiţiile calcificării:
 Cartilajul aflat în contact cu ţesutul osos
 Cartilajele care vor fi înlocuite în mod normal cu os
 Calcificare lentă a matricei în toate cartilajele hialine (e.g. inele traheale cu
microcalcificări)
• Resturi celular-matriceale fagocitate de condroclaste

19
 Ţesutul osos şi osteogeneza
Ţesutul osos: ţesut conjunctiv specializat, matrice extracelulară impregnată cu săruri minerale

Componente şi funcţii
• Matricea extracelulară
• Celulele ţesutului osos
 Osteoprogenitoare
 Osteoblastele
 Osteocitele
 Osteoclastele
• Funcţii
 Rezistenţă mecanică
 Metabolică (rezervor pentru săruri de calciu)

Structura ţesutului osos

• Unitatea morfologică de bază: lamela osoasă
• Conţine celule şi matrice
• Tipuri
 Compact sau haversian
 Spongios sau trabecular
• Variante
 Imatur sau primar: fibre colagene aranjate dezordonat
 Matur sau secundar (lamelar) fibre colagene dispuse ordonat

Celulele ţesutului osos

• Proprii
 Osteoprogenitoare
 Osteoblaste
 Osteocite
• Origine medulară
 osteoclastele
• Celulele osteoprogenitoare
 Suprafeţe osoase
 Se pot transforma în osteoblaste
 Ovoidale, turtite, cu puţine organite nespecifice

Osteoblastele
• Celule diferenţiate care secretă matrice osoasă
• Origine: celule osteoprogenitoare
• Morfologie
 Poliedrice sau cuboidale, prelungiri scurte
 Nucleu central, eucromatic, cu nucleol
 Citoplasmă bazofilă cu numeroase organite şi incluziuni
• Funcţii
 Sintetizează oseină, colagen I şi proteine noncolagene
 Receptori pentru parathormon (secretă o substanţă care activează osteoclastele)

Osteocitele
• Celulele osoase mature
• Mai mici decât osteoblastele
• Incluse în matrice
20
 • Lacunele matricei, conţin osteocite, interconectate prin canaliculi
• Canaliculii conţin prelungirile osteocitelor, interconectate (gap)

Forme funcţionale de osteocite

• De repaus
 Citoplasmă cromofobă sau slab bazofilă
 Reticul endoplasmic rugos redus
 Matrice matură, calcificată, apoziţionată plasmalemei
• Formatoare
 Citoplasmă bazofilă
 Osteoid în jurul celulei
• Resorbtive
 Citoplasmă acidofilă
 În jurul celulei: matrice discontinuă (zone de resorbţie)

Osteoclastul
• Gigantă multinucleată
• Resorbţia matricei
• Origine: monocite sanguine
• Localizare: suprafeţe osoase
• Nuclei: 10-60, la polul opus suprafeţei de contact
• Citoplasmă acidofilă: lizozomi (fosfatază acidă, colagenază)
• Organizare ultrastructurală
 Pol activ, de resorbţie: în contact cu suprafaţa osoasă
 Numeroşi microvili: implicaţi în endocitoză
 Citoplasma de sub microvili: numeroase filamente contractile: deplasările celulei (zona
“clară”)
 Zona veziculară: lizozomi cu hidrolaze acide
 Incluziuni de colagen degenerat şi cristale de hidroxiapatită
 Nucleii şi organitele nespecifice: la polul opus suprafeţei de contact (polarizare funcţională)
• Funcţii
 Resorbţia şi remodelarea ţesutului osos
• Maximă în osteogeneză şi repararea fracturilor
• Enzimele lizozomale: realizează mediu acid
 Secretorie
 Mobilitate la nivelul suprafeţelor osoase prin filamentele contractile
 Stimulate de secreţia osteoblastelor
 Receptor membranar pentru calcitonină, care îi blochează funcţia resorbtivă
 Durată lungă de viaţă şi activitate intermitentă
 Resorbţia incompletă aberantă de ţesut osos: osteopetroză

Matricea extracelulară (acidofilă)

• sintetizată de osteoblaste şi osteocite formatoare
• substanţe organice şi anorganice
• substanţele organice
 colagen de tip I, glicozaminoglicani
 proteine non-colagene
 osteonectină, osteopontină, osteocalcină
• substanţe anorganice
• săruri de calciu şi fosfor depuse de-a lungul fibrelor colagene (cristale de hidroxiapatită)
 apă, electroliţi
• osteomalacie
 conţinutul în săruri minerale se reduce la 35% 21
 Tipuri de ţesut osos
Ţesutul osos compact (haversian)
• Localizare: diafiza oaselor lungi, corticala oaselor scurte şi late
• Format din lamele osoase dispuse ordonat
 Sistem haversian (osteonul) centrat de canal, structura de maximă rezistenţă
 Sistem interstiţial, lamele necentrate de canal, solidarizează osteoanele
 Sistem cisrcumferenţial intern: lamele osoase lungi, paralele cu suprafaţa internă
 Sistem circumferenţial extern: lamele osoase paralele cu suprafaţa externă
• Sistemul Havers - osteonul
 Unitatea morfofuncţională a osului compact
 Paralel cu axul mare al osului
 Formă cilindrică (de coloană)
 Componente
 Lamele osoase concentrice
 Canal osteonal, cu ţesut conjunctiv şi vase sanguine
 Canalele osteoanelor vecine sunt interconectate prin canale oblice (Volkmann)

Ţesutul osos spongios

• Format din trabeculi osoşi ramificaţi
• Localizare: epifizele oaselor lungi şi zona centrală a oaselor scurte şi late
• Formează compartimente pentru măduva hematogenă
• Trabeculii: formă, grosime şi orientare variabile
• Excepţional conţin osteoane

Osul ca organ
• Periost
 Suprafaţa externă
 Ţesut conjunctiv dens
 Conţine osteoprogenitoare
• Endost
 Suprafaţa internă
 Un strat de celule osteoprogenitoare
• Ţesut osos compact (periferic)
• Ţesut osos spongios (central)
• Cartilaj articular (epifize)
• Măduvă osoasă

Tipuri de măduvă osoasă

• Roşie osteogenă
 Osteogeneză, ţesut reticular, osteoprogenitoare şi vase sanguine
• Roşie hematogenă
 Oase late, scurte, vertebre: formează elemente figurate
 Ţesut reticular, mieloid şi vase sanguine
• Galbenă
 În cavitatea diafizară a oaselor lungi
 Reversibilă hematogen (fracturi, anemii)
• Cenuşie fibrilară
 La vârstnici, fibre conjunctive, rare celule, ireversibilă hematogen
• Gelatinoasă
 Numai în condiţii patologice
 Tuberculoză, tumori maligne
22
Nutriţie şi inervaţie
• Nutriţia
 Ramuri arteriale din periost
 Capilare în canalele oblice şi osteonale, apoi ajung la măduvă
• Inervaţia
 Fibre nervoase amielinice
 Pătrund în canalele oblice şi osteonale
 Rol vasomotor şi trofic
 Terminaţii încapsulate (corpusculi senzitivi)

Osteogeneza
• Procesul de formare a ţesutului osos
• Intramembranoasă: pe model de ţesut conjunctiv (oase late)
• Endocondrală: pe model de cartilaj hialin (schelet axial şi extremităţi)
• Ambele: ţesut osos imatur (temporar), apoi secundar, lamelar (definitiv)

Condiţiile osteogenezei
• Prezenţa celulelor osteoprogenitoare
• Vascularizaţie bogată: substanţe pentru sinteza matricei extracelulare
• Diferenţierea celulelor osteoprogenitoare în osteoblaste, care sintetizează matrice preosoasă (osteoid)
• Mineralizarea matricei preosoase
• Prezenţa osteoclastelor: modelarea şi remodelarea osului nou-format

Osteogeneza intramembranoasă
• Modelul conjunctiv: ţesut mezenchimal
• Celulele mezenchimale se condensează şi se tranformă în osteoblaste
• Osteoblastele sintetizează matrice şi o depun pericelular
• Continuarea sintezei şi depunerii de matrice: celulele se depărtează unele de altele, dar rămân
conectate prin prelungiri
• Osteoblastele se tranformă în osteocite
• Ţesutul osos nou-format: creşte prin apoziţie
• Ţesutul mezenchimal restant formează periostul

• primele trabecule osoase: de-a lungul fibrelor de colagen

• între trabeculele osoase:ţesut mezenchimal şi vase, formează măduva osoasă
• la periferie: os compact
• oasele late: central os spongios, periferic os compact
• oase care se formează prin osificare de membrană:
- oasele cutiei craniene
- maxilarul superior

Osteogeneza endocondrală
• Model de cartilaj hialin
• Centrul primar de osificare: diafizar
• Centrele secundare: epifizare (tardive)
• Etape
 Formarea modelului de cartilaj hialin
 Formarea osului periostal şi diferenţierea periostului
 Formarea centrului primar de osificare la mijlocul diafizei
 Formarea mugurelui conjunctivo-vascular periostal
 Celulele osteoprogenitoare periostale se diferenţiază în osteoblaste, apar primele trabecule
osoase 23
  Resorbţie: formarea cavităţii medulare
 Dezvoltarea longitudinală a diafizei: interstiţială
 Formarea centrilor secundari epifizari

1 – modelul de cartilaj
2 – osul periostal
3 – calcificarea matricei
cartilajului diafizar
4 – vasele şi ţesutul
conjunctiv invadează
cartilajul calcificat
5 – proliferare vasculară
în diafiză
6 şi 7 – centrul epifizar
proximal
8 – centrul epifizar distal
9 – dispare placa epifizară
distală
10 – încetarea creşterii

Creşterea oaselor în lungime

• Continuă postnatal până la 18-20 ani
• Bazată pe prezenţa cartilajului de creştere (la limita diafiză – epifiză)
• Discul de creştere: formează cartilaj spre epifiză şi ţesut osos spre diafiză
• Zonele cartilajului de creştere:
 Zona cartilajului de rezervă
 Zona de proliferare (cartilajul hiperplazic, grupe axiale)
 Zona hipertrofică
 Zona de calcificare a cartilajului
 Zona de osificare
 Zona de resorbţie

Remodelarea
• Transformarea osului imatur în matur
• Orientarea osteoanelor în direcţia stimulului mecanic
• Condiţii de apariţie
 În viaţa intrauterină
 Formarea de noi osteoane şi trabecule osoase la adult
 Remodelarea continuă a osului spongios la adult
• Etapele remodelării: con de resorbţie, canal de resorbţie, canal osteonal, depunerea de matrice
• Tipuri de remodelare: internă şi externă
 Internă: formează noi osteoane
 Externă: păstrează forma osului
• Remodelare în exces: osteoporoză
• Remodelare deficitară: microcefalie

Repararea fracturilor
• Prin osificare membranoasă
24
 • Etape
 Hemoragică
 Hemostatică
 Granulaţie
 Hipertrofia periostului şi endostului
 Calus temporar
 Formarea de cartilaj hialin
 Calusul definitiv
 Remodelare

Articulaţii
• Capetele articulare osoase: ţesut osos spongios acoperit de os compact
• Cartilajul articular. hialin
• Discul intraarticular: fibrocartilaj (meniscul)
• Capsula articulară, ligamentele articulare
• Sinoviala: vili sinoviali (ax conjunctiv acoperit de epiteliu simplu cuboidal)
• Lichidul sinovial: similar plasmei, cu mult acid hialuronic

25
 Ţesuturile musculare
• Formate din celule înalt adaptate pentru contracţie
• Funcţii
 Mişcările organismului
 Forma şi mărimea organelor interne
• Recunoaştere: striaţii longitudinale +/- transversale

Clasificare
• Striate
 Scheletal: efectuarea mişcărilor, poziţia corpului, respiraţie, vorbire
 Visceral: limbă, faringe, esofag superior, diafragm, canal anal
 Cardiac
• Netede
 Nu au striaţii transversale
 Independente de controlul voluntar
 Viscere şi vase sanguine

Histogeneză
• Origine mezodermică
• Celulele precursoare embrionare: mioblaste
• Diferenţiere:
 Directă în celule musculare netede
 Formează joncţiuni: celule musculare cardiace
 Fuziune – miotubi: celule musculare striate scheletale şi viscerale

Organizarea ţesutului muscular

• Celule dispuse paralel unele cu altele
 Contracţie sincronă
 Contracţie metacronă
• Filamentele contractile
 Subţiri, formate din actină
 Groase, formate din miozină
• Dispoziţia miofilamentelor: similară în cele trei tipuri de celule musculare striate
• Diferită în celulele musculare netede

Markeri
• Desmina
 Filament intermediar
 Ataşat liniei Z
 Menţine filamentele contractile în poziţie
• Actinele
 Specific musculare
 Specifică sarcomerică
 Specifică pentru celulele musculare netede

Ţesutul muscular striat scheletal

• Formează muşchii axiali şi ai membrelor
• Menţin postura şi echilibrul
• Generează lucru mecanic ca răspuns la stimuli
• Format din celule musculare lungi: “fibre musculare”
26
 • Striaţii longitudinale şi transversale
• Celula musculară striată scheletală
 Sinciţiu multinucleat
 Formă cilindrică
 Nuclei: sub membrană (sarcolemă)
 Citoplasma: acidofilă, cu striaţii transversale
 Secţiune transversală: aspect punctat, nucleu periferic
 Secţiune longitudinală: striaţii transversale
• Citoplasma (sarcoplasma)
 Semnificaţia striaţiilor longitudinale: miofibrilele (organite specifice) formate din miofilamente
 Semnificaţia striaţiilor transversale: prezenţa sarcomerelor dispuse succesiv, şi la acelaşi nivel
al miofibrilei (“în registru”)
 Organite nespecifice: reticul endoplasmic neted (sarcoplasmic), rugos, complex Golgi,
mitocondrii, ribozomi
 Incluziuni: glicogen, pigmenţi (mioglobina, lipofuscina)
 În jurul fibrei musculare: fibre de reticulină şi celule satelite (de rezervă)
• Organizare ultrastructurală
 Miofibrile
 Miofilamente
 Triada: tubuli T + reticul sarcoplasmic
 Sarcomer: 2-3μ relaxat, 1μ contractat
 Între 2 linii Z succesive
 2 hemibenzi clare (I) – filamente de actină
 O bandă demsă (A) – filamente de miozină
 Banda M
 Linia H

Mecanismul contracţiei
• Modelul alunecării filamentelor
• Bazată pe interacţiunea actină-miozină şi funcţiile proteinelor reglatoare
• Impume prezenţa: calciu, ATP
• Rezervorul pentru ioni de calciu: reticul sarcoplasmic
• Sursa de energie: mitocondriile
• Energia este convertită în lucru mecanic
• Sarcomerul se scurtează, dar lungimea filamentelor contractile nu se modifică
• Sarcomerele aceleiaşi miofibrile se contractă metacron: scurtare globală a muşchiului
• Etapele contracţiei
 Impuls nervos transmis la celula musculară
 Depolarizarea sarcolemei, generarea unui potenţial de acţiune (Na intră, K iese din celulă)
 Progresia potenţialului de acţiune în sistemul tubilor “T”
 Permeabilizarea canalelor de calciu din reticulul sarcoplasmic
 Ionii de Ca ajung în citosol, unde activează proteinele contractile, deblochează situsurile de
legare mascate de tropomiozină şi troponine
 Finalizarea contracţiei: hidroliza ATP, calciu returnat în cisternele RS (absenţa ATP-ului: nu se
mai produce relaxarea)

Tipuri de fibre musculare striate

• Conţinutul în mioglobină, enzime şi mitocondrii
• Albe: mari, puţină mioglobină, mitocondrii rare; contracţie rapidă, puternică, de scurtă durată; glob
ocular, degete

27
 • Roşii: mici, multă mioglobină, numeroase mitocondrii; contracţie lentă, intensă, prelungită; muşchii
posturii
• Intermediare

Învelişurile conjunctive
• Endomisium: ţesut conjunctiv lax cu fibre de reticulină, vase sanguine, fibre nervoase; înconjură
fibrele individuale
• Perimisium: mai gros, înconjură grupe de fibre musculare
• Epimisium: înveleşte muşchiul în totalitate
• Se continuă cu învelişurile corespondente ale tendonului

Joncţiunea muşchi - tendon

• Capete terminale ale muşchiului: învelişurile devin fibroase (ţesut conjunctiv dens dezordonat)
• Joncţiunea propriu-zisă: ţesut conjunctiv dens dezordonat şi fibre musculare striate izolate
• Substanţe implicate în realizarea adeziunii:
 Acetilcolina
 Fibronectina
 Laminina
 Antigenul mio-tendinos

Inervaţia motorie - placa motorie

• Componenta presinaptică: axonul neuronului motor
• Componenta postsinaptică: membrana fibrei musculare
• Fanta sinaptică
• Diferenţierile fibrei musculare
 Falduri cu receptori pentru Ach
 Aglomerare de nuclei
 Nu are striaţii
 Conţine Rer, mitocondrii, vezicule
 Sinteză de acetilcolinesterază
• Unitatea motorie: fibra nervoasă şi toate fibrele musculare pe care le inervează
 Unitate motorie mare: muschii spatelui
 Unitate motorie mică: glob ocular, degete

Inervaţia senzitivă
• Fusul neuromuscular
 Extriseci glob ocular, joncţiune mio-tendinoasă, laringe
 Receptor senzorial încapsulat, reglator al contracţiei
 Componente
 Capsulă conjunctivă
 Fibre musculare intrafusale (striaţii transversale doar la extremităţi)
 Terminaţii nervoase: senzitive şi motorii
• Organul Golgi
 Organ senzorial încapsulat, la joncţiunea muşchi-tendon şi în aponevroze
 Funcţie inhibitorie asupra contracţiei
 Componente
 Ţesut conjunctiv lamelar (capsula)
 Fibre colagene
 Fibre musculare
 Terminaţii nervoase

28
Ţesutul muscular cardiac
• Tip tisular: striat
• Localizare: cord, baza vaselor mari
• Celulele musculare cardiace: individuale, uninucleate, nucleu situat central, citoplasmă acidofilă
• Ramificate, anastomozate, solidarizate prin joncţiuni care formează discurile intercalate
• Ataşate la peretele vaselor capilare (menţinute deschise în timpul contracţiei)
• Aranjate în spirală orientată spre vîrful inimii
• Reticulul sarcoplasmic şi sistemul tubilor T
 Reticulul sarcoplasmic: reţea unică pentru sarcomer
 Se extinde între două linii Z
 Tubii T: la nivelul liniei Z, mai numeroşi în celulele ventriculare decît în cele atriale
 Diada: un tubul T şi o cisternă de reticul sarcoplasmic
• Discurile intercalate
 Ataşarea dintre celulele musculare cardiace
 Componentă transversală
 Fascia adherens
 Desmozomi
 Componentă laterală
 Joncţiuni gap
• Ţesutul nodal
 Celulele P
• rotunde sau ovalare
• nucleu mare, central
• citoplasmă clară
• nu au sistem tubular T
• localizare: zona centrală a
• nodului SA şi AV
 Celulele T
• alungite, fără sistem tubular
• la periferia SA şi AV
• miofilamente periferic
 Celulele Purkinje
• mari, miofibrile în citoplasma periferică
• multe mitocondrii şi glicogen
• fascicul His şi ramificaţii

Ţesutul muscular neted

• Localizare: perete organe tubulare, cavitare, vase sanguine
• Celule fuziforme (miocite netede), dispuse în fascicule
• Miocitele: uninucleate, nucleu central, citoplasmă acidofilă
• Doar striaţii longitudinale
• ME: organite nespecifice, specifice (filamente contractile şi corpi denşi); nu au sistem de tubuli T; nu
conţin sarcomere
• Ultrastructură
 Nucleu situat central
 Contur indentat
 Organite nespecifice rare
 Filamente contractile numeroase
 Corpi denşi (reţea de alfa actinină)
 Absenţa sarcomerelor: contracţie lentă, de lungă durată, utilizează doar 10% din ATP necesar
m. striat pentru acelaşi lucru mecanic
29
 • Funcţii
o Contracţie lentă, prelungită, fără oboseală
o Modelul undei: sincron (organe cavitare) şi metacron (organe tubulare. mişcările peristaltice)
o Control: endocrin (oxitocina), simpatic şi parasimpatic
o Nu formează plăci motorii: difuzia neuromediatorilor
o Secreţia în celulele musculare netede: colagen tip III, IV, laminină, elastină, proteoglicani
o Celule musculare netede din aparatul juxtaglomerular: renină

Repararea şi regenerarea ţesuturilor musculare

• Ţesutul muscular striat scheletal
 Numai în condiţii de leziune
 Leziuni mici: reparare prin formarea de noi fibre musculare striate din celulele satelite (rol de
mioblaste)
 Condiţia reparării: integritatea laminei bazale
 Leziuni extinse: vindecare prin fibroză
• Ţesutul muscular striat cardiac
 Nu regenerează
 Vindecare prin fibroză
• Ţesutul muscular neted
 Singurul care are capacitate constantă de autoreplicare
 10% dintre celulele musculare netede se află permanent în mitoză

30
 Sistemul nervos
Organizare generală
• Componente
– Sistemul nervos central
– Sistemul nervos periferic
– Sistemul nervos automon (vegetativ)
• Funcţii majore
– Răspuns rapid la stimuli
– Reglează funcţiile organelor interne
• Ţesutul nervos
– Neuroni
– Celule de susţinere

Componente celulare
• Neuronii
– Unităţile morfofuncţionale ale ţesutului nervos
– Recepţionează stimuli
– Formează şi conduc impulsul nervos
– Transmit impulsul prin sinapse
• Celulele de susţinere
– Celule gliale sau nevroglii în SNC
– Celule Schwann şi satelite în SNP şi SNV
– Suport fizic şi izolare electrică pentru neuroni
– Asigură schimburile metabolice
– Nu generează, nu conduc, ci doar modulează impulsul nervos

Filogeneză
• Celulele nervoase s-au dezvoltat în filogeneză după cele musculare
• Primele celule nervoase: rol receptor de suprafaţă
• Primul neuron: aferent (aduce informaţii şi le transmite la SNC)
• Al doilea neuron: eferent (conduce stimulul de la SNC la organele efectoare)
• Circuitul cu doi neuroni: cea mai simplă formă de arc reflex
• Complexare structurală: apariţia interneuronilor

Embriogeneză
• Placa neurală: axial, din ectoderm
• Ziua a 24-a: şanţul neural
• Marginile şanţului neural fuzionează
– Tub neural
– Creste neurale
• Tubul neural: formează componentele SNC
• Crestele neurale
– Elementele SNP
– Medulosuprarenala
– Melanocitele

Histogeneză
• Celulele stem neurale: localizate în stratul ependimar şi subependimar
• Persistă şi formează neuroni toată viaţa
• Diviziuni mitotice: neuroblaste precursoare şi glioblaste precursoare
• Procese de proliferare, regresie, şi degenerare
31
 • Diferenţierea şi creşterea: sub influenţa factorilor de creştere specifici pentru neuroni şi glii
• Neuronii care nu stabilesc contacte funcţionale: degenerează

Neuronii
• Unităţile structural funcţionale ale ţesutului nervos
• Specia umană: 10-100 miliarde neuroni
• Clasificarea funcţională
– Senzoriali: transmit impulsul de la receptori la SNC
– Motori: transmit impulsul de la SNC la organe efectoare
– Interneuroni: interpuşi între senzoriali şi motori
• Componente: corp celular şi prelungiri (axon şi dendrite)
• Corpul celular; nucleu şi organite care menţin viabilitatea celulei
• Clasificarea morfologică: numărul de poli din care se formează prelungiri
– Multipolari
– Bipolari
– Unipolari
• Metode de identificare
 Morfologice
 Histochimice
 Impregnări argenrice
 Albastru de toluidină
 Imunohistochimice
 Proteina asociată neurofilamentelor
 Enolaza neuronal specifică
 Sinaptofizina
• Tipuri de neuroni
 Multipolari
 Un axon, mai multe dendrite
 Dendritele şi corpul celular: componenta receptoare
 Axonul: componenta conductoare
 Neuronii motori şi interneuronii
 Bipolari
 Un axon, o dendrită
 Retină, ganglionul nervului cranian VIII
 Unipolari
 O singură prelungire
 Ramură periferică şi centrală
 Senzoriali
 Ganglionii n. cranieni şi spinali
• Dimensiunile şi forma
 Dimensiuni
 Cele mai mari şi cele mai mici celule ale organismului
 Cele mai mari: marii neuroni motori din scoarţa cerebrală
 Cele mai mici: neuronii granulari din cerebel (5 μ)
 Forma
 Stelată: neuroni multipolari
 Piramidală: marii neuroni motori
 Piriformi: neuronii Purkinje
 Globuloasă: neuronii unipolari
• Corpul celular al neuronului
 Centrul trofic al celulei
 Nucleu central, rotund, eucromatic (“veziculos”), cu nucleol proeminent
 Corpii Nissl: agregate de reticul endoplasmic rugos
32
  Se colorează cu reactivi tiazidici
 Microscopie electronică
 Organite nespecifice: complex Golgi, mitocondrii, ribozomi liberi, lizozomi
 Citoschelet: neurofilamente şi neurotubuli
 Neurofilamentele agregă şi formează neurofibrilele
• Dendritele
 Prelungiri neuronale care primesc stimuli
 Diametru gros la origine
 Ramificate şi nemielinizate
 Ramificaţiile cresc suprafaţa de contact
 Conţin corpi Nissl, ribozomi, elemente golgiene, neurofilamente şi neurotubuli
 Realizează sinapse cu mai mulţi neuroni
 E.g. Un neuron Purkinje din cerebel: 10.000 de dendrite, peste 200.000 sinapse
• Axonul
 Conduce impulsul la alt neuron sau celulă efectoare
 Fiecare neuron: un singur axon
 Lungimea axonului
 Lung, peste 1 m (neuroni Golgi tip I)
 Scurt, la interneuroni (Golgi tip II)
 Ramură recurentă lîngă corpul celular
 Con de emergenţă: lipsit de organite
 Segment iniţial: între con şi porţiunea mielinizată, generează potenţial de acţiune
 Segment de conducere: mielinizat
 Porţiune efectoare: terminală, cu ramificaţii şi buroni terminali

Sinapsa
• Structură specializată în transmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul sau la o celulă efectoare
• Tipuri: axodendritice, axosomatice, dendrodendritice, axoaxonice
• Componente
 Presinaptică: buton terminal, vezicule cu neuromediatori
 Fanta sinaptică
 Postsinaptică: membrana următorului neuron, cu receptori pentru neuromediator
• Transmisia sinaptică
• Generarea impulsului în neuronul postsinaptic: suma impulsurilor excitatorii – inhibitorii
• Neuromediatorii
 SNP: acetilcolina, norepinefrina
 SNC: GABA, glicina, acid glutamic, dopamina, serotonina
 Rol mediator: VIP, colecistokinină, neurotensină
 60% din sinapsele SNC-ului: neuropeptide
 Mediatori în exces: recaptaţi, degradaţi sau reutilizaţi
 Sinaptogeneza
 Contact funcţional viabil
 Recunoaşterea neuronală
 Numărul şi natura sinapselor se modifică toată viaţa (plasticitate)
Sistemul de transport axonal
• Transportul de substanţe prin axon
• Direcţie
 Anterograd: de la corpul celular la axonul terminal
 Retrograd: de la axonul terminal la corpul celular (resturi de organite, mediatori în exces, toxine
bacteriene, virusuri)
• Viteză
 Lent: 0.2-4 mm/zi, doar variantă anterogradă
 Rapid: 20-400 mm/zi, bidirecţional
33
 • Mecanism: neurotubuli şi neurofilamente

Celulele gliale
• Generalităţi
 De 10 ori mai numeroase decît neuronii
 Nu generează potenţial de acţiune şi nu participă la realizarea sunapsei
 Pot endocita şi inactiva unii neuromediatori (GABA, acetilcolina)
 Preparate colorate cu metode uzuale: se observă doar nucleii
 Histochimic: impregnari argentice Cajal şi Hortega
 Imunohistochimic: proteina glială fibrilară acidă (GFAP, markerul generic al celulelor gliale)
• Tipuri
 Astrocite
• Protoplasmatice
• Fibroase
• Bergmann
 Oligodendrocite
 Microglii
• Astrocitele
 Cele mai mari, prezente în substanţa cenuşie şi albă
 Transportă metaboliţi şi cataboliţi
 Reglează concentraţia în electroliţi
 Acoperă segmentul iniţial (nemielinizat) al axonului, nodurile Ranvier şi sinapsele
 Pot prelua şi inactiva neurmediatorii în exces
 Prelungiri citoplasmatice ramificate, interpuse între vasele sanguine şi neuroni: element al
barierei hemato-encefalice
 Porţiunea terminală a ramificaţiilor aplicate pe peretele vascular: dilatată – pedicele
 Tipuri: protoplasmatică, fibroasă, Bergmann
• Glia Bergmann
 Corp celular localizat între neuronii Purkinje
 Participă la diferenţierea neuronilor Purkinje
 Prelungirile citoplasmatice se extind pînă la piamater
 Devin vizibile în vecinătatea focarelor de infarct
• Oligodendrocitele
 75% dintre celulele gliale
 Sinteză de mielină în SNC
 Celule mici, cu prelungiri puţine (“butonate”)
 Un oligodendrocit: mielina pentru mai mulţi axoni
 Nucleul: situat la distanţă de axonul pe care îl mielinizează
• Microglia
 Cea mai mică dintre glii
 Rare la normal
 Numeroase în leziunile SNC (traumatisme, infarct cerebral, tumori, infecţii)
 Aparţine sistemului mononuclear-macrofagic, origine în măduva hematogenă
 Citoplasmă: lizozomi, incluziuni, vezicule
 Tipuri: amoeboidală (în leziuni cerebrale), ramificată (de repaus)

Celulele ependimare
• Delimitează cavităţile SNC şi canalul spinal
• Celule epiteliale diferenţiate secretor
• Microvili la polul apical
• Cuboidale la ventriculi şi columnare la canal spinal
• Formează plexurile coroide împreună cu extensii ale piei mater

34
Bariera hemato-encefalică
• Celule endoteliale
 Joncţiuni strînse
 Suprapuneri
 Vezicule puţine sau absente
• Membrana bazală a endoteliului
• Expansiunile dilatate ale astrocitelor
• Cea mai selectivă barieră a organismului
• Lipseşte la neurohipofiză, substanţa neagră şi locus ceruleus

Plexurile coroide
• Expansiuni ale ţesutului conjunctiv care formează piamater, acoperite de celule ependimare
• Ventriculi laterali, unghi ponto-cerebelos
• Specializate în secreţia l.c.r.

Lichidul cerebro-spinal (LCR)

• Filtrat al plasmei
• Secretat continuu de plexurile coroide
• Resorbit continuu de celulele ependimare care delimitează canalul măduvei spinării
• Localizare: cavităţi ventriculare, canal ependimar, spaţiu subarahnoidian
• Cantitate normală: 100 ml
• Compoziţie: apă, electroliţi, celularitate săracă, cantitate redusă de proteine
• Hipersecreţie în condiţii patologice: pînă la 200 ml/zi
• Vehicul pentru antibiotice în afecţiunile inflamatorii (meningite)

Organizarea SNC
• Componente: creier, cerebel, măduvă
• Substanţă albă: central în creier şi cerebel, periferic în măduva spinării
 Segmentele de conducere (mielinizate) ale axonilor, oligodendrocite, astrocite fibroase
• Substanţă cenuşie:
 periferic în creier şi cerebel (cortex)
 central în măduva spinării
 Componente: corpul neuronilor, dendritele, segmentul iniţial al axonului, glii (predominant
astrocite)
• Nuclei nervoşi: concentrări de neuroni din diferite zone anatomice ale SNC; neuronii aceluiaşi nucleu
nervos îndeplinesc aceeaşi/aceleaşi funcţii
Creierul
• Substanţă albă situată central
• Substanţă cenuşie situată periferic (cortexul cerebral)
• Componentele cortexului cerebral:
 Corpul celular al marilor neuroni piramidali
 Neuroni piramidali mici, mijlocii şi stelaţi
 Celule gliale şi capilare sanguine
• Organizare arhitecturală
 Laminară: neuroni dispuşi pe şase straturi
• I – molecular (plexiform): neuroni rari, mici (neuroni Cajal), fibre amielinice paralele cu
suprafaţa
• II – granular extern: neuroni piramidali mici şi stelaţi
• III – piramidal extern: neuroni piramidali de dimensiuni mijlocii
• IV – granular intern: numeroşi neuroni stelaţi de dimensiuni mici
• V – piramidal intern: marii neuroni motori piramidali
• VI – polimorf: neuroni mari de diferite forme
35
 • Interneuroni: în toate straturile, rol excitator şi inhibitor
 Modulară: coloane verticale de neuroni care aparţin celor şase straturi
 Creierul uman: 4 milioane de module (elaborarea unui număr infinit de scheme temporo-spaţiale)
• Realizarea sinapselor
 Axonul neuronului dintr-un strat: sinapsă cu dentritele principale ale neuronilor din stratul
următor
 Dendritele secundare (laterale): sinapsă dendrodendritice cu neuronii din acelaşi strat
 Axonii neuronilor polimorfi (stratul VI): retrograd până în stratul molecular, ramificaţii paralele
cu suprafaţa
 Axonii marilor neuroni piramidali (strat V): intră în substanţa albă, cu destinaţia:
 Emisfera controlaterală (sincronizare)
 Cerebel (echilibru)
 Nucleii cerebrali
 Măduva spinării

Cerebelul
• Substanţă albă central, conţine nucleii cerebeloşi
• Nucleii cerebeloşi primesc colaterale de la fibrele aferente şi eferente
• Substanţă cenuşie periferic, organizată în trei straturi
 Molecular: extern
 Dendritele neuronilor Purkinje
 Fibrele agăţătoare şi muşchioase
 Axonii ramificaţi în T ai neuronilor granulari
 Prelungirile gliilor Bergmann
 Astrocite
 Mijlociu: stratul neuronilor Purkinje
 Corpul neuronilor Purkinje
 Neuroni de asociaţie
 Celule gliale (corpul gliilor Bergmann)
 Granular: intern
 Corpul neuronilor granulari
 Dendritele neuronilor granulari
 Segmentul iniţial al axonilor neuronilor Purkinje
• Componentele scoarţei cerebelului
 Celule
 Neuroni Purkinje
 Dendrite bogat ramificate în stratul molecular
 Ramificaţia dendritică: în acelaşi plan
 Planurile dendritice ale celulelor vecine: paralele între ele
 Corpul celular: pe un singur rând (stratul mijlociu)
 Axonul
o Segment iniţial în stratul granular
o Segmentul de conducere în substanţa albă
 Neuroni granulari
 Formează stratul intern al scoarţei cerebelului
 Cele mai mici celule din organism
 Nu au neurofibrile
 Dendritele: fac sinapse cu terminaţia fibrelor muşchioase
 Axonul: direcţionat retrograd în stratul molecular, unde se ramifică în “T” şi face
sinapsă cu dendritele neuronilor Purkinje (efect inhibitor)
 Neuroni Golgi tip II
 Neuroni stelaţi
36
  Neuroni “în coşuleţ” (interneuroni)
 Glii Bergmann
 Fibre
 Aferente: aduc impulsuri la scoarţa cerebelului
 Agăţătoare: fiecare fibră destinată unui neuron Purkinje, cu care formează sute de
sinapse; stimulare: efect excitator puternic, localizat, de scurtă durată
 Muşchioase: o fibră face câte o sinapsă cu mai multe celule Purkinje; stimulare:
efect excitator difuz, de lungă durată, de mare complexitate; terminaţie: sinapsă
cu dendritele neuronilor granulari
 Eferente: conduc impulsul nervos care modulează echilibrul
 Axonii neuronilor Purkinje, colaterale la nucleii cerebeloşi
• Circuitele electrice ale cerebelului
 Fibrele aferente: din toate zonele SNC, trec prin substanţa albă, dau colaterale la nucleii
cerebeloşi
 Fibrele agăţătoare şi muşchioase: paralele cu suprafaţa, fac sinapse excitatorii cu neuronii
Purkinje; fibrele muşchioase se termină pe dendritele neuronilor granulari
 Axonii neuronilor granulari: retrograd în stratul molecular, sinapse “în T” cu dendritele
neuronilor Purkinje (efect inhibitor)
 Axonii neuronilor Purkinje: singurele fibre eferente, trec în substanţa albă, dau colaterale la
nucleii cerebeloşi şi părăsesc cerebelul

Măduva spinării
• Substanţă albă: periferic
• Substanţă cenuşie: central (“H”, fluture)
• În centru: canalul spinal, delimitat de celule ependimare
• Coarne anterioare (motori), posterioare (senzitivi) şi intermedio-laterale (interneuroni)

Învelişurile conjunctive ale SNC

• Duramater
 Ţesut conjunctiv dens, extern se continuă cu periostul
 Sinusuri venoase
 Intern: prelungiri spre arahnoidă
• Arahnoida
 Ţesut conjunctiv subţire
 Trabecule spre piamater
 Spaţiul dintre trabeculi: subarahnoidian, conţine l.c.r.
 Acoperite de epiteliu simplu scuamos
• Piamater : ţesut conjunctiv lax subţire, aplicat direct pe organele SNC

Organizarea SNP
• Ganglioni nervoşi
 Ataşaţi nervilor spinali
 Ataşaţi nervilor cranieni
• Fibre nervoase
• Terminaţii nervoase libere
• Receptori

• Sistemul nervos autonom

 Plexuri nervoase
 Ganglioni nervoşi autonomi

37
Celulele de susţinere din SNP
• Celula Schwann
 Theodore von Schwann (1839)
 Derivă din celulele crestelor neurale
 Migrează împreună cu axonii în creştere în timpul dezvoltării nervului periferic
 Sintetizează NGF în dezvoltare şi regenerare
 Prezentă în fibre nervoase mielinizate şi nemielinizate
 Citoplasma celulei Schwann
 Mitocondrii, poliribozomi, complex Golgi, reticul endoplasmic rugos
 Citoschelet: vimentină
 Compartimente: perinuclear şi în teaca de mielină
 Identificare: lamina externa
 Îmbătrânire: pigment lipofuscinic perinuclear
 Granulele lamelate, metacromatice la albastru de toluidină, bogate în fosfatază
acidă
 Particularităţi structurale
 Sintetizează
 Mielina în SNP
 Componentele laminei externa
o Laminină
o Fibronectină
 Colageni I, III, IV, V
 Înconjurate de reţea de fibre de reticulină
 Exprimă proteina S100
 Relaţia celulă Schwann - axon
 Mai multe celule Schwann formează mielina pentru segmentul conductor al unui singur
axon în fibrele nervoase mielinice
 Celulele Schwann: dispuse pe un singur rând, succesiv
 Limita dintre două celule Schwann consecutive: nod Ranvier
 Între două noduri Ranvier consecutive: segment internodal
 Lungimea segmentului internodal: viteza de conducere a impulsului nervos
• Mielina
 Biochimic: lipide 75%, proteine 25%
 Slab bazofilă, sudanofilă, osmiofilă
 Formată prin fuziunea membranelor celulei Schwann; intern şi extern: mezaxon
 ME: lamele paralele concentrice – linii interperiodice
 Izolant electric biologic
 Permite transmiterea saltatorie a impulsului
 Mielinizarea: adaptare evoluţionistă, permite creşterea velocităţii de conducere fără creşterea
axonului în diametru
 Teaca de mielină: straturi concentrice ale membranei celulei Schwann
 Celula Schwann se răsuceşte în jurul axonului
 Mielinizarea
 Şanţ în citoplasma celulei Schwann
 Fuziunea şanţului: mezaxonul intern
 Ultimul strat extern de mielină: mezaxon extern
 Nucleul celulei Schwann
 Fibrele nervoase amielinice: mai mulţi axoni incluşi în citoplasma aceleiaşi celule
Schwann

• Celulele satelite
 Celule de susţinere de la nivelul ganglionilor nervoşi
 Similare celulelor Schwann, dar nu produc mielină 38
  Dispuse pe un singur strat (continuu) în jurul neuronilor unipolari
 Cuboidale sau aplatizate
 Strat discontinuu în jurul neuronilor multipolari din ganglionii autonomi

Ganglionii nervoşi
• Ataşaţi nervilor spinali şi cranieni
• Capsulă conjunctivă
• Neuroni unipolari
• Corpul neuronal: periferic, înconjurat de celule satelite
• Prelungirile: concentrate axial
• La distanţă de corpul celular: ramificarea prelungirii şi formarea unei ramuri periferice cu rol de dendrită
şi uneia centrale cu rol de axon

Nervul periferic
• Fibra nervoasă
 Axon
 Teacă de mielină (+/-)
 Celule Schwann
 Lamina externa
• Nerv periferic
 Fascicule de fibre nervoase
 Învelişuri conjunctive

Tipuri de fibre nervoase

• Viteza de transmisie: direct proporţională cu grosimea tecii de mielină şi lungimea segmentelor
internodale
• Tip A:
– teacă de mielină groasă, segmente internodale lungi, 15-120 m/s
• Tip B:
– teacă de mielină subţire, segmente internodale scurte, 3-14 m/s
• Tip C:
– fără teacă de mielină, 0.5-2 m/s

Învelişurile conjunctive ale nervului periferic

• Endonerv: ţesut conjunctiv lax, asociat fibrelor nervoase individuale; precursorii colagenului sunt
sintetizaţi în mare parte de celulele Schwann; slab vascularizat
• Perinerv: înconjoară fascicule nervoase, ţesut conjunctiv lamelar, celularitate de tip miofibroblastic; rol
de barieră semipermeabilă
• Epinerv: ţesut conjunctiv dens (cu sau fără adipocite), înconjură toate fasciculele unui nerv periferic;
conţine vasele sanguine mari ale nervului

Sistemul nervos autonom

• Ganglionii nervoşi autonomi: structură diferită de cei spinali
• Fibrele nervoase: mai mulţi axoni incluşi într-o singură invaginaţie a celulei Schwann
• Tipuri: simpatic, parasimpatic şi enteric
• Trimit impulsuri la: epitelii glandulare, muşchi neted şi cardiac
• Elemente efectoare: neuroni viscerali eferenţi
• Elemente senzoriale: neuroni viscerali eferenţi, au corpul celular în ganglionii senzoriali

Localizarea corpului neuronal

• Neuronii presinaptici ai simpaticului: măduva spinării toracală şi lombară superioară
• Neuronii presinaptici ai parasimpaticului: creierul primitiv şi măduva sacrată
• Majoritatea organelor interne: elemente simpatice şi parasimpatice
39
Ganglionii nervoşi ai SNV
• Dilataţii pe traiectul nervilor autonomi periferici
• Localizare: peretele organelor tubular-cavitare
• Nu au capsulă proprie
• Neuroni multipolari
• Puţine celule satelite
• Fibre nervoase amielinice

SNA enteric
• Segmentul periferic al sistemului nervos autonom
• Format din ganglioni nervoşi şi reţea neuronală postganglionară în tractul digestiv (organe tubular-
cavitare)
• Localizare: lamina propria, submucoasă, musculară, subseros
• Poate funcţiona independent de impulsurile preganglionare (e.g. mişcările peristaltice persistă şi după
secţionarea nervilor vagi)

Receptorii
• Structuri specializate în recepţionarea stimulilor
• Localizare: limita distală a prelungirii periferice a neuronilor senzitivi
• Tipuri
 Exteroceptori: reacţionează la stimuli din mediul extern (sunet, lumină, temperatură, tactili)
 Interoceptori: reacţionează la stimuli din mediul intern (stare de plenitudine a organelor cavitare)
 Proprioceptori: postura, tonus muscular (fusul neuromuscular), gradarea mişcărilor
• Cel mai simplu receptor: terminaţia nervoasă liberă
• Terminaţii încapsulate: Vater-Pacini, Meissner, Ruffini, Krause

Răspunsul neuronilor la leziune

• Leziunea fibrei nervoase
 Întreruperea transportului axonal
 Sistarea transmiterii impulsului nervos
 Consecinţe asupra corpului neuronal şi prelungirilor
• Vindecarea
 Formarea de cicatrice
 SNP: celulele Schwann şi ţesutul conjunctiv
 SNC: proliferare glială (limitează regenerarea)
 Cicatrice mică: posibilă apoziţia chirurgicală
• Consecinţele leziunii
 Axonul distal de leziune degenerează (fragmentarea tecii de mielină, endocitată de celule
Schwann)
 Degenerarea a 2-3 segmente internodale proximale (retrograd)
 Corpul celular al neuronului: nucleu excentric, tumefiere citoplasmatică, cromatoliză
 Cromatoliza: debut după 1-2 zile, maximă la 1-2 săptămâni
 Lezarea unor fragmente mari de axon: degenerarea neuronului motor, fără propagare la neuronii
vecini
 Unitatea motorie se atrofiază

Regenerarea fibrei nervoase

• După două săptămâni de la leziune: cromatogeneză
• Reîncepe transportul axonal
• Creşte extremitatea proximală (restantă) a axonului, cu viteza de 3 mm/zi
• Ghidul: celulele Schwann, care se divid activ
• Axonul nou format este mielinizat
40
 • Interpoziţia de ţesut cicatricial: neurinom de amputaţie
• Dacă nu se stabileşte contact funcţional: neuronul degenerează, unitatea motorie devine atrofică

Demielinizarea segmentară
• Interesează doar un segment internodal
• Modificări metabolice ale celulei Schwann, induse de:
 Leziuni inflamatorii
 Neuropatii
 Afecţiuni vasculare
 Boli autoimune
• Stadiile demielinizării şi remielinizării
 Retracţia mielinei paranodale
 Proliferarea celulelor Schwann
 Remielinizarea după 12-14 zile, segmentul fiind format din internoduri scurte

Învăţarea
• Cortexul cerebral: primeşte, transformă şi stochează informaţii sub formă de memorie
• Învăţarea: schimbări de durată în eficienţa sinapselor
• Memoria: pe termen scurt şi lung
• Neuronul
 Sintetizează cea mai mare cantitate de proteine
 Reutilizează peste 50% dintre proteinele sintetizate
 Timpul de înjumătăţire a proteinelor neuronale: 6-14 zile
 Turnover-ul ARN: 1 – 24 ore
 ADN-ul: nu se modifică

Modificările sinaptice
• De excitabilitate: bazate pe proprietatea neuronului de a răspunde la stimuli; constante, dar tranzitorii
• Plastice: facultative, dar de durată
• Combinaţiile de stimuli induc transformări permanente într-un anumit sistem de neuroni

Proprietăţi neuronale
• Plasticitatea sinapselor
• Sensibilizarea: capacitatea de a răspunde la stimuli care obişnuit sunt neutri
• Habituţia: capacitatea de a ignora stimuli repetaţi (formă de depresie sinaptică)
• Plasticitatea neuronală: schimbarea tipului de mediator sintetizat

Modificări neuronale în timpul învăţării

• Creşte metabolismul glucozei
• Creşte cu peste 60% numărul de vezicule cu neuromediatori la nivelul butonilor terminali
• Sinteza de glicoproteine care participă la formarea de noi sinapse (definitive sau temporare)
• Creşte de 4 ori viteza de transmitere a impulsului nervos
• Memorie de scurtă şi lungă durată
• Memoria de lungă durată: activă şi latentă

Memorizarea
Memorizarea apare numai în condiţiile în care stimulul specific acţionează minimum 60 de minute!

41
 SÂNGELE
Formă specializată de ţesut conjunctiv, cu substanţă fundamentală fluidă

Funcţii generale
• Transportă:
 substanţe nutritive şi oxigen
 cataboliţi şi dioxid de carbon
 hormoni şi vitamine
 anticorpi şi celule implicate în apărarea organismului
• Sistem tampon: menţine echilibrul acido-bazic
• Reglează temperatura

Componentele sângelui
• Plasma: substanţa fundamentală fluidă, bogată în proteine
• Elemente anucleate
 Eritrocite (hematii, globule roşii): leagă şi transportă gazele respiratorii
 Trombocitele (plachetele sanguine): homeostazia coagulării
• Elemente nucleate – leucocitele (globulele albe), tranzitorii în sângele circulant, pe care îl părăsesc la
nivelul capilarelor şi venulelor postcapilare; devin celule conjunctive mobile

Metode de studiu
• Frotiul de sânge periferic
• Strat subţire, uscare la temperatura camerei
• Colorare
 Metoda de elecţie: May Grünwald Giemsa
 Alternative: Wright, Romanowsky
 Metode citochimice: peroxidaza, fosfatazele, PAS
 Metode imunocitochimice: markeri leucocitari de membrană
• Examinare
 Ob. 40 sau imersie
 Aspect general al frotiului
 Morfologia eritrocitelor
 Formula leucocitară

Plasma sanguină
• Reprezintă 5% din greutatea corpului (în medie 3.500 ml)
• Componente: apă 90%, proteine, hormoni, vitamine, lipoproteine, carbohidraţi, metaboliţi, cataboliţi şi
electroliţi
• Proteinele: reglează volumul sanguin, menţin vâscozitatea, leagă hormonii
• Proteinele majore: fibrinogen, albumine, globuline
• Secţiuni histologice: masă amorfă, omogen acidofilă localizată în lumenul vascular

Eritocitele
• Cele mai numeroase elemente figurate
• Valori normale
 Bărbat: 5 mil/mm3
 Femeie: 4.5 mil/mm3
 Nou-născut: 6-7 mil/mm3
• Peste valori normale: poliglobulie
 Sportivi
 Persoane care trăiesc la altitudine
• Scădere sub valori normale: anemie 42
 • Morfologia eritrocitelor
 Diametru: 7-8μ
 Formă pe frotiu: rotund sau uşor ovalar
 May Grünwald-Giemsa: roşu-cărămiziu, centru palid, periferia intens colorată
 Formă reală: disc biconcav, menţinut de filamente de spectrină
 Deformare reversibilă la trecerea prin vasele capilare
 Mediu plasmatic hipoton: balonizare; persistenţa mediului hipoton: hemoliză cu apariţia de
fantome eritrocitare (resturi membranare)
• Forme particulare de eritrocite
 Sferocite: formă sferică, uniform colorate (mediu hipoton)
 Echinocite: concentraţie scăzută de ATP
 Stomatocite: pH scăzut (depresiune pe contur)
 Eliptocite: eritrocite ovale (eritrocitoza ereditară)
 Acantocite: deficit membranar de lecitină (prelungiri rare şi inegale)
 Drepanocite: talasemie, siclemie
 Leptocite: eritrocite plane cu centru cromofob (talasemie, carenţă de fier)
 Poikilocitoză
 Eritrocite de diferite forme
 Hematii abortive
 Fragmentări ale eritrocitelor preexistente
• Citoplasma
 Microtubuli şi microfilamente ancorate la membrană
 Pot persista resturi nucleare
 Corpi Jolly
 Inele Cabot
 Componente: hemoglobină, protein-enzime (LDH, peroxidază, catalază, anhidrază carbonică),
vitamine B, acid folic
 Hemoglobina (sinteza globinei, sinteza porfirinei, cuplarea cu fierul)
 A1: cantităţi mari la adult
 A2: cantităţi mici
 F: fetală
• Membrana eritrocitului
 Model trilaminat lipoproteic (proteine integrale şi periferice)
 Lipidele: colesterol, lipide neutre, fosfolipide, glicolipide
 Enzime: fosfolipaza A şi lipofosfolipaza
 Raportul colesterol-fosfolipide: menţinerea fluidităţii membranare, relaţie cu durata de viaţă a
eritrocitului (medie:120 zile)
 Antigenii de grup sanguin
 Degradarea eritrocitelor: în splină, reutilizarea hemului şi fierului
• Precursorii eritorcitelor:
 reticulocite (în citoplasmăpersistă organite nespecifice, identificare cu albastru de crezil.
Valoare normală în sânge periferic: 1.5%
• Funcţiile eritrocitelor
 Transportul gazelor respiratorii
 Legarea gazelor respiratorii la hemoglobină: catalizată de anhidraza carbonică şi
methemoglobin reductază
 Hb+O2 – oxihemoglobină
 Hb+CO2 – carboxihemoglobină
 Hb+CO – carbohemoglobină, ireversibilă (intoxicaţii)

Plachetele sanguine (trombocitele)

• Fragmente citoplasmatice anucleate
• Origine: măduva hematogenă – megacariocit 43
 • Durată de viaţă: 8-12 zile în sânge periferic
• Denaturare: splină (trombocitoliză)
• Valoare normală: 150.000-400.000/mm3
• Diametru: 3-5μ, formă elipsoidală, disc biconvex, lenticular, poligonal
• Frotiu: elemente anucleate dispuse în grupuri mici
• Componente
 Centrală, intens colorată: granulomer
 Periferică, palid colorată:hialomer
• Megacariocitul, celula care formează trombocite
• Ultrastructură
 Granulomer
 Granule fine şi vacuole
 Mitocondrii, lizozomi, vezicule golgiene, peroxizomi
 Granule electronodense: serotonină, calciu, epinefrină
 Canaliculi care se deschid la suprafaţă
 Hialomer
 Microtubuli, microfilamente, factori implicaţi în coagulare (trombostenina)
 Factor de creştere derivat din plachete (PDGF)
 Membrană
 Prelungiri scurte şi ramificate
 Lipoproteine care absorb fibrinogenul şi FVIII
 Aderenţa la perete vascular lezat
• Funcţiile trombocitelor
 Implicaţii majore în coagulare
 Nu aderă la celulele endoteliale normale
 Celulele endoteliale: sinteză de FVIII, PG, fibronectine, activator al plasminogenului,
trombostenină
 Lezarea peretelui vascular: agregarea trombocitelor (ATP, PGE, tromboxan, trombină,
colagen, calciu, magneziu
 Aderarea: rapidă şi ireversibilă – formarea trombului
 Metamorfoza vâscoasă
 Vindecarea plăgilor: eliberarea factorilor de creştere

Leucocitele
• 4.000-8.000/mm3
• Peste 8.000: leucocitoză
• Sub 4.000: leucopenie
• Criteriu de clasificare: prezenţa şi tipul granulaţiilor specifice
• Tipuri
 Granulocite – au granulaţii specifice (neutrofile, eozinofile, bazofile)
 Agranulocite – nu au granulaţii specifice (limfocit, plasmocit, monocit)
• Formula leucocitară
 Raportarea procentuală a leucocitelor
 Numărarea a minimum 300 elemente nucleate consecutive
 Valori mai mari pentru limfocite la copii (până la 45%)
 Variaţii dependente de vârstă, sex, moment diurn, stress, efort fizic
 Formula:
 granulocite neutrofile
 segmentate: 50-65%
 granulocite neutrofile
 nesegmentate: 1-3%
 granulocite eozinofile: 2-4%
 granulocite bazofile: 0-1% 44
  limfocite: 25-35%
 monocite: 5-8%
• Granulocitul neutrofil segmentat
 50-65% în F.L.
 Neutrofilie, neutropenie
 Origine: măduva hematogenă
 Sânge circulant: 6-8 ore
 Ţesuturi: 10-12 zile
 Formă rotundă, dimensiuni medii
 Nucleu segmentat: 2-5 lobi, punţi fine de cromatină
 “Drumstick”
 Citoplasmă acidofilă, cu granulaţii neutrofile, organite nespecifice puţine
 Funcţii
 Fagocitoză mediată de receptori, anticorpi şi complement
 Prima celulă care intervine în infecţii bacteriene
 Migrează în ţesuturi prin diapedeză
 Chemotaxia: proprietatea de a recunoaşte şi răspunde la stimuli
 Chemokinezia: viteza de locomoţie
 Degradează particulele endocitate prin lizozomi
 Poate stoca (fără degradare) unele bacterii: bacil Koch, Legionella pneumophila
• Granulocitul eozinofil
 2-4% în F.L.
 Eozinofilie, eozinopenie
 Origine: măduva hematogenă
 Sânge periferic: circulă 6-10 ore
 Trece în ţesutul conjunctiv prin diapedeză
 Formă rotundă, dimensiuni medii
 Nucleu: segmentat, frecvent bilobat
 Citoplasmă acidofilă cu granule acidofile mari, rotunde, egale
 Granula eozinofilă
 1μ diametru, roşie-portocalie la metoda MGG
 Delimitată de membrană
 Granulele mature: cristaloid în zona centrală (electronodens), rezistent la stimuli
mecanici şi liză osmotică (“internum”)
 Conţine proteina bazică majoră, fosfolipide, acizi graşi nesaturaţi şi neurotoxina
derivată din eozinofil
 Matricea din jurul cristaloidului: “externum”, bogată în fosfatază acidă, histaminază,
arilsulfatază
 Funcţii
 Antihistaminic (număr crescut în boli alergice şi parazitare)
 Prin eliberarea de histaminază şi arilsulfatază blochează mediatorii eliberaţi în exces de
alte celule
 Microfag, capacitate redusă de fagocitoză
 Reacţii de apărare de tip imun
 Intervin în coagulare prin profibrinolizină
 Influenţe hormonale: corticosteroizii determină eozinopenie
 Efect chemotactic - ECF-A
• Granulocitul bazofil
 0-1% în F.L.
 Origine: măduva hematogenă dintr-un precursor comun cu mastocitul (CD34 pozitiv)
 Durată de viaţă în sânge circulant: 10-11 zile
 Formă rotundă, dimensiuni medii
 Nucleu neregulat, nesegmentat 45
  Citoplasmă acidofilă cu granulaţii bazofile
 Similitudini morfologice şi biochimice cu mastocitul
 Intervine în afecţiuni inflamatorii şi alergice
• Limfocitul
 25-35% în F.L.
 Origine: organe limfopoetice
 Dimensiuni: mici, mijlocii, mari
 Formă: rotundă, ovalară
 Nucleu: rotund, ovalar, indentat, intens colorat
 Citoplasmă: redusă, bazofilă, fără granulaţii specifice, puţine organite nespecifice
 Membrană: receptori
 Celule “cheie” în realizarea răspunsului imun
 Mobilitate mare intratisulară
 Peripolesis: dispoziţia în rozetă în jurul macrofagelor, celulelor epiteliale normale şi tumorale
 Emperipolesis: în citoplasma unor celule
 Clasificarea limfocitelor
 Bazată pe criterii funcţionale imunologice
 Limfocit B (timoindependent)
 De memorie
 Transformare în plasmocit sub influenţa limfocitului T helper
 Imunitatea umorală
 Markeri: CD20, CD79
 Limfocit T (timodependent)
 Helper, supresor, citotoxic
 Imunitatea celulară, secretă limfokine, factori de creştere, interferoni şi
interleukine
 Markeri: CD3, CD4, CD8
 Limfocit non-B timoindependent
 NK (natural killer), K (killer)
• Plasmocitul
 Valoare în F.L. normală: 0%
 Origine: limfocite B
 Dimensiuni medii
 Formă ovalară
 Nucleu excentric, cromatină în blocuri mari, fără nucleol
 Citoplasmă intens bazofilă (paranuclear cromofobă, complex Glogi)
 Vacuole cromofobe care conţin imunoglobuline
 Specializat în sinteza de anticorpi
 Tipuri de plasmocite
 secretor
 cu granule
 dense
 cu cristaloide
 acicular
• Monocitul
o 5-8% în F.L.
o Origine: măduvă hematogenă, ganglioni limfatici, splină
o Durată de viaţă în sângele circulant: 60-72 ore
o Dimensiuni: medii-mari
o Formă: ovalară, neregulată
o Nucleu: ovalar, reniform, trapezoidal, dispus excentric, cu nucleol
o Citoplasmă palid bazofilă
46
o Granulaţii: nespecifice (azurofile), în concavitatea nucleului
o Prelungiri membranare
o Precursor al sistemului macrofagic şi celulelor prezentatoare de antigen

47
 HEMATOPOEZA
Caractere generale
• Elementele figurate sanguine: durată limitată de viaţă
• Raportul formare – degenerare: constant
• Studiul hematopoezei: frotiuri de măduvă hematogenă
• Definiţie: procesul de formare al elementelor figurate sanguine pe toată durata vieţii
• În fiecare secundă se formează:
 3-4 milioane eritrocite
 120.000 leucocite
 3 milioane trombocite
• Teoria unicistă: toate celulele precursoare se formează dintr-o celulă stem multipotentă

Celula stem
• Localizare: măduva hematopoetică
• Incidenţă: 0.2% din populaţia celulară
• Dimensiune: celulă mică
• Nucleu rotund-ovalar, eucromatic, nucleoli multipli
• Citoplasmă slab bazofilă
• Mare capacitate de diviziune, formează precursorii diferenţiaţi (unităţi formatoare de colonii)

Etapele majore ale hematopoezei

• Multiplicarea
 Prin diviziune mitotică
 Amitoză: celulele din seria megacariocitară
 Diviziuni homotipice (homoplastice): celule identice cu celula de origine
 Diviziuni heterotipice (heteroplastice): celule diferite de celula de origine
 Rata de diviziune: mai mare la celulele iniţiale din fiecare serie
• Maturarea: achiziţia de caractere specifice
 Apariţia Hb în celulele seriei roşii
 Apariţia granulelor specifice în seriile granulocitare
• Citodiabaza: elementele mature trec în circulaţie (diapedeză – leucocitele, şi liză enzimatică – eritrocitele,
trombocitele)

Studiul hematopoezei
• Puncţie-aspiraţie creasta iliacă, stern, sacrală
• Frotiuri medulare
• Coloraţii : MGG, Wright, Romanovski, Perls
• Parametrii:tipuri celulare, morfologie, procent

Stadiile hematopoezei prenatale

• Stadiul poartă denumirea organului dominant:
– Mezenchimal, hepatic, timic, ganglionar, splenic, medular
• Mezenchimal:
– 14-18-a zi în mezenchimul extra-, apoi intraembrionar (insulele Wolff-Pander)
– celulele din zona centrală a insulelor formează hemocitoblaste care prin proliferare şi diferenţiere
formează linia megaloblastică şi populează primordiile de organe
– maturarea megaloblastelor nu ajunge în stadiul de celulă anucleată (megalocite).
• Hepatic
– Dominant între lunile 2 şi 5
– Megalocite, eritrocite, granulocite şi tronbocite
– Focarele hematopoetice involuează după luna a 5-a, dar reversibil

48
 • Timic
– Hemocitoblastele mezenchimale formează limfocite
– Limfocitele timice populează primordiile ganglionare şi splenice (ganglionii şi splina devin organe
limfoide)
• Splenic
– Hemoclazie intensă, dispariţia megaloblastelor - megalocitelor
– Eritropoeză – granulocitopoeză (L.3), apoi limfopoeză
– Postnatal: organ limfopoetic, trombolitic şi eritroclazic
• Ganglionar
– Iniţial formează eritrocite şi granulocite
– După activare timică: limfocite, monocite şi plasmocite
• Medular
– Din L.3, devine matură funcţional după L.7
– Postnatal, formează toate elementele figurate sanguine
Hematopoeza postnatală
• Eritropoeză
 Sursă: măduva hematogenă
 Filiaţie:
 stem – CFU-eritrocitare – proeritroblast – eritroblast bazofil – eritroblast policromatofil –
eritroblast acidofil – reticulocit - eritrocit
 Prima celulă identificată morfologic: proeritroblast
 Caractere generale
 Talia scade de la proeritroblast la eritrocit
 Nucleul scade în diametru, devine picnotic, expulzat la eritroblastul acidofil
 N/C iniţial supraunitar, devine subunitar
 Citoplasma: devine acidofilă odată cu acumularea Hb
 Nici un element al seriei nu conţine granulaţii
 Proeritroblastul
 Prima celulă din serie care se recunoaşte morfologic
 cea mai mare
 nucleu eucromatic cu nucleoli
 Citoplasma intens bazofilă, cu multe organite
 Vacuole periferice cu feritină
 Începe sinteza globinei
 Diviziune
 homotipică: rezultă două proeritroblaste
 heterotipică: rezultă două eritroblaste bazofile
 Eritroblastele
 Bazofil
 Dimensiuni medii, N/C>1
 Cromatină condensată, nucleoli
 Citoplasmă bazofilă
 Continuă sinteza Hb
 Policromatofil
 Ultima care se divide
 Acumulează Hb
 Se atenuează bazofilia citoplasmei şi apar zone de acidofilie
 Se reduc organitele
 Acidofil
 Dimensiuni mici, nucleu picnotic
 Citoplasmă acidofilă ocupată de Hb
 Expulzarea sau liza nucleului
 Nu se mai divide, transfomare directă în reticulocit
49
  Reticulocitele
 0,5-2%
 Anucleate
 Structuri filamentoase sau granulare citoplasmatice
 Pseudopode
 Diametru 8-9μ, anucleat
 Citoplasmă: resturi de organite, centrioli, complex Golgi, mitocondrii, ribozomi
 Durata de maturare în eritrocit: 1-2 zile, prin expulzarea organitelor
 Persistă granule ribonucleoproteice
 Formează pseudopode, trece în circulaţie prin peretele capilar
 Identificare: coloraţie postvitală cu albastru de crezil
 Reglarea şi cinetica
 Eritropoetina: origine renală (90%), hepatică (10%); stimulează formarea proeritroblastelor
 Stimulante ale eritropoezei: ACTH, corticosteroizi, tiroxina, androgenii
 Obligatorii pentru eritropoeză: Fe, acid folic, vitamine B, E, C
 Inhibitor al eritropoezei: chalonele
 Timp de maturare: de la proeritroblast la eritrocit 10-11 zile
 Eritrocitele mature trec imediat în circulaţie
 Durată de viaţă a eritrocitului: 120 zile
 Degradare: splină
• Trombocitopoeză
 Filiaţie:
 stem, CFU-T
 megakarioblast;
 promegakariocit;
 megakariocit;
 trombocit;
 Caractere generale:
 talia celulelor: creşte;
 nucleul: iniţial rotund, mare, devine reniform şi heterocromatic, gigant, înmugurit;
 citoplasma iniţial bazofilă devine acidofilă cu granulaţii azurofile.
 Caractere morfologice
 megakarioblast (15-25 µm)
 cea mai mică celulă din serie, nucleu mare, ovalar
 diviziuni prin amitoză, citoplasmă bazofilă
 nucleul mare, polilobat, citoplasmă bazofilă, fără granulaţii sau cu granule
azurofile perinucleare
 promegakariocit (45 µm):
 nucleu crescut în dimensiuni;
 citoplasmă mai abundentă;
 megakariocit (50-70 µm):
 citoplasmă acidofilă, numeroase granulaţii azurofile periferic
 nucleu mare, lobulat, cromatină densă, fără nucleol
 prelungiri citoplasmatice: situs de eliberare pentru trombocite
 canaliculi de demarcaţie
• Granulocitopoeză
 Filiaţie
 Stem
 CFU-granulocitară
 Mieloblast
 Promielocit
 Mielocit: neutrofil, eozinofil, bazofil
 Metamielocit: neutrofil, eozinofil
 Nesegmentat: neutrofil, eozinofil 50
  Granulocit matur: neutrofil, eozinofil, bazofil
 Caractere generale
 Talia: iniţial creşte, apoi scade
 Nucleu eucromatic nucleolat la celule tinere, heterocromatic fără nucleol din stadiu de
metamielocit, din rotund devine reniform, apoi lobulat
 Citoplasma: iniţial bazofilă, devine acidofilă la metamielocit
 Granule azurofile la mieloblast şi promielocit
 Granule specifice de la mielocit la granulocit matur
 Mielocitul: ultima celulă din serie care se mai divide, prima care are granule specifice
 Compartimentele celulare
 Proliferativ: celulele stem şi precursorii orientaţi granulocitar
 Mitotic şi de diferenţiere: mieloblaste, promielocite, mielocite
 De maturare non-mitotic: metamielocite, granulocite nesegmentate şi granulocite mature
 De rezervă medulară: granulocite mature
 Durata diferenţierii: 10-11 zile
 Mielocitele, metamielocitele şi granulocitele nesegmentate
 Mielocitele:
 Neutrofil, eozinofil, bazofil, mai mici decât promielocitele
 Nucleu ovoidal, cromatină în blocuri, N/C 2/1
 Citoplasmă abundentă, bazofilă cu granulaţii specifice
 Prin diviziune mitotică formează metamielocite
 Metamielocitele
 Dimensiuni medii, mai mici decât mielocitele
 Nucleu reniform, indentat, heterocromatic, N/C subunitar
 Citoplasmă acidofilă, cu granulaţii neutrofile şi eozinofile
 Granulocitele nesegmentate
 Nucleu “în potcoavă” sau “S”, tendinţă la segmentare
 Citoplasmă acidofilă cu granulaţii specifice neutrofile, eozinofile sau bazofile
 Cinetica seriei granulocitare
 Diviziunile celulare se opresc în stadiul de mielocit tardiv
 Durata formării granulocitelor în măduva hematogenă: 8-14 zile
 Eliberarea în sângele circulant: factorul de eliberare al granulocitelor şi granulopoetină
 Stimularea granulocitopoezei: corticosteroizi
 Inhibitori ai granulocitopoezei: prostaglandine, unele lipoporteine
• Limfocitopoeză
 Procesul de formare a limfocitelor
 Celule stem limfopoetice: timus şi măduva hematogenă
 Linia celulară:
 Stem
 Precursor orientat limfocitar
 Limfoblast
 Prolimfocit
 Limfocit
 Caractere generale
 Talia celulelor: se reduce de la limfoblast (15-20μ), până la 6-10μ (limfocitul mic matur)
 Citoplasma: bazofilă la toate elementele seriei
 Nucleu: rotund, eucromatic la limfoblast, heterocromatic la prolimfocit şi limfocit
 Raport N/C: supraunitar la toate elementele seriei
• Plasmocitopoeză
 Se formează din limfocitul B sub influenţa limfocitului T helper
 Filiaţie
 Limfocit B
 Plasmoblast
 Nucleul are cromatină reticulară şi nucleoli 51
  Tendinţa nucleului de a deveni excentric
 Citoplasmă bazofilă
 Se transformă fără diviziune în plasmocit
 Plasmocit
• Monocitopoeză
 Origine: celulă progenitoare medulară, comună cu cea pentru linia granulocitară
 Filiaţie: stem – GM-CFU – monoblast – promonocit – monocit
 Caractere generale: talia în creştere, N/C iniţial supraunitar devine subunitar, nucleu eucromatic
devine palid heterocromatic, toate celulele au nuceol şi citoplasmă palid bazofilă cu câteva granule
azurofile
 Monoblast: dificil de diferenţiat de prolimfocit (cromatină reticulată, nucleoli, citoplasmă bazofilă)
 Promonocit: dimensiuni medii, nucleu palid colorat, citoplasma bazofilă, N/C > 1, se divide de 3-4
ori şi formează monocite
 Cinetica seriei: diferenţierea monocitelor are durata de 3-4 zile

Mielograma normală
• Raportarea procentuală a elementelor figurate nucleate de pe frotiul medular
• Celule reticulare 0.1-2%, stem 0.1-1%, mieloblaste 0.1-3.5%, promielocite 0.5-5%, mielocite neutrofile 5-
20%, mielocite eozinofile 0.1-3%, mielocite bazofile 0-0.5%, metamielocite 10-30%, granulocite
neutrofile 7-25%, granulocite eozinofile 0.2-3%, granulocite bazofile 0-0.5%, limfocite 5-20%,
promonoblaste 0.5-5%, monocite 0-0.2%, megacariocite şi megacarioblaste 0.1-0.5%, plasmocite 0.1-
3.5%, eritroblaste bazofile şi policromatofile 2-20%, eritroblaste acidofile 2-10%
• Eritrocitele mature părăsesc imediat măduva; elementele anucleate ale seriei roşii de pe frotiul medular
sunt în marea lor majoritate reticulocite

Criterii de recunoaştere a elementelor figurate sanguine şi medulare

• Aspectul nucleului: prezenţa, mărimea, forma, dispoziţia cromatinei, prezenţa şi numărul nucleolilor
• Studiul citoplasmei: dimensiunea, tinctorialitatea, organite specifice, nespecifice, incluziuni, vacuole
• Granulaţiile: prezenţa şi tipul (nespecifice azurofile şi specifice – neutrofile, eozinofile, bazofile)
• Raportul nucleo-citoplasmatic: diferenţierea celulelor din serii diferite sau aceeaşi serie
• Calcularea proporţiei de celule nucleate: formula leucocitară şi mielograma

Tipuri de nuclei
• Reticular: structură laxă, formă ovală, talie mare, cu nucleoli
• Eritroblastic: rotund, cromatină granulată, grunjoasă, hipercrom
• Mielocitar: omogen, fără reţea sau granule de cromatină, contur ondulat, cu nucleoli
• Monocitar: tendinţa de a se dispune lângă plasmalemă

Tipuri de citoplasmă
• Bazofilă: proeritroblast, eritroblast bazofil, mieloblast, promielocit, mielocit, toate celulele din seriile
limfocitară, plasmocitară şi monocitară
• Acidofilă: metamielocite, granulocite segmentate şi nesegmentate, eritroblaste acidofile
• Policromatofilă: numai la eritroblaste policromatofile

Tipuri de granule
• Preazurofile: roz-gălbui, punctiforme, apar numai în celulele iniţiale ale seriilor
• Azurofile: alungite, filamentoase, colorate roşu-închis
• Neutrofile: mici, punctiforme, violacee, omogen repartizate în citoplasmă
• Eozinofile: egale, galben-portocalii, rotunde, ocupă toată citoplasma
• Bazofile: inegale, forme neregulate, colorate violaceu, frecvent acoperă nucleul

52
 ORGANELE HEMATOLIMFOPOIETICE: primare si secundare
Plan general de organizare
• Ţesut de susţinere
– Capsulă: conjunctivă (excepţii: splina – conjunctivo-musculară, amigdale – epitelială)
– Trabeculi: structură similară capsulei, realizează lobulaţia
– Stromă: ţesut reticular (excepţie: timus)
• Parenchim:
– Ţesut mieloid: totalitatea precursorilor de elemente figurate sanguine
– Ţesut limfoid: limfocite organizate în foliculi, cordoane şi infiltrate difuze

Măduva hematogenă - caractere generale

• Singurul organ care produce toate elementele figurate în viaţa postnatală
• Localizare: cavităţile oaselor
• Capsulă: endost, dublat de ţesut osos
• Trabeculi: spiculi osoşi acoperiţi de endost
• Stromă: ţesut reticular
– celulele reticulare:
• sintetizează colageni de tip I, III, laminină, fibronectivă şi hemonectină
• pot fagocita resturi celulare rezultate din diferenţierea elementelor figurate
– fibre de reticulină;
– mai pot fi: macrofage, fibroblaste, mastocite, plasmocite;
• Parenchim: ţesut mieloid
• Criterii de recunoaştere
 organ încapsulat;
 parenchim:
– policrom;
– polimorf;
– megacariocite;
– capilare sinusoide.
• Adipocitele măduvei
 origine: celule reticulare încărcate cu lipide;
 contacte cu capilarele şi precursorii hematopoetici;
 adult: 30-70% pe secţiuni histologice;
 tip: unilocular;
 raport numeric invers proporţional cu precursorii;
 rare fibre colagene şi reticulinice în jur.
• Vascularizaţie şi inervaţie
 Vascularizaţie
 Artere nutritive ale osului
 Capilare cu perete continuu la periferie
 Capilare sinusoide central
 Nu are vase limfatice
 Inervaţie
 Fibre nervoase amielinice cu rol vasomotor
 Terminaţii nervoase cu rol chemoreceptor
• Funcţiile măduvei hematogene
 Hematopoetică
 Hemoclazică: denaturarea şi reciclarea resturilor celulare
 Metabolică: nucleoproteine, fier, cupru, lipide
 Apărare: formează precursorii celulelor implicate în imunitate

53
Ţesutul limfoid
• forme de organizare:
 Folicul
 Cordon
 Infiltrat
• Foliculul limfoid
 Tipuri
 Primar sau inactiv
 Primul care apare în perioada prenatală
 Nu se observă postnatal
 Dimensiuni mici
 Structură omogenă
 Format din limfocite mature cu mitoze rare şi celule stromale
 La 72 ore după stimulare antigenică devine folicul activ
 Secundar sau activ
 Zonă centrală
o Palid colorată
o Centru germinativ
o Blaste limfoide cu multe mitoze, celule stromale, celule dendritice foliculare
 Zonă periferică (“manta”)
o Intens colorată
o Celule limfoide mature cu mitoze rare
o Celule stromale
o Porţiunea periferică a mantalei: zonă marginală
 Localizare
 Ganglioni limfatici, splină, amigdale, ţesut limfoid asociat mucoaselor
 Rar în măduva hematogenă
 Excepţional în timus
 Componente: predominant limfocite B, rare limfocite T, celule prezentatoare de antigen, celule
stromale, macrofage
 Celulele dendritice foliculare
 Corp celular în centrul germinativ
 Prelungiri citoplasmatice lungi, intens ramificate spre periferie
 Adesea binucleată
 Fixează şi prezintă antigenul limfocitelor T
 Identificare: CD1a, vimentină, CD21
• Cordoanele limfoide
 Aglomerări de limfocite dispuse perivascular
 Formate din limfocite mature, predominant T
 Zone de eliberare a limfocitelor mature în circulaţie
 Localizare: medulara ganglionului limfatic, tecile limfoide perivasculare ale splinei
• Infiltratul limfoid difuz
 Aglomerare difuză de limfocite B şi T în proporţii aproximativ egale
 Localizare
 Ganglionul limfatic la limita dintre corticală şi medulară
 Ţesutul limfoid asociat mucoaselor (lamina propria a organelor tubulare digestive şi
respiratorii)

Timusul
• criterii de recunoaştere
 Organ parenchimatos încapsulat, lobulat
 Capsula: ţesut conjunctiv dens dezordonat
 Stroma: reţea de celule epiteliale
54
  Parenchimul: ţesut limfoid difuz, fiecare lobul prezentând corticală periferic şi medulară central
(conţine corpusculi Hassall)
• Stroma timusului: epitelială
 Tipuri celulare diferite
 Subcapsulare şi perivasculare
 Corticale: “doică”
 Medulare
 Nediferenţiate
 Corpusculi Hassall
 Suport, barieră, diferenţierea timocitelor
 Caractere comune
 Formează desmozomi
 Conţin tonofilamente
 Exprimă citokeratine
• Parenchimul
 Limfocite de tip T
 Corticală
 Intens colorată
 Situată periferic în lobul
 Conţine limfocite (timocite) şi celule stromale
 Medulară
 Palid colorată
 Situată central
 Conţine mai puţine limfocite, numeroase celule stromale şi corpusculi Hassall
 Tipurile celulare ale medularei
 Limfocite B izolate
 Macrofage
 Celule dendritice interdigitate
 Celule Langerhans
 Granulocite eozinofile (septuri conjunctive, corpusculi Hassall)
 Mastocite (trabeculi)
 Celule neuroendocrine
 Celule mioide
 Corpusculii Hassall
 Caracteristici timusului
 Tinctorialitate acidofilă
 Apar numai în medulară
 Celule epiteliale dispuse concentric
 Celule degenerate central
 Formă de involuţie a celulelor stromale (dilataţie chistică, calcificare, acumulare de
macrofage spumoase)
 Funcţiile corpusculilor Hassall
o Secretă limfopoetina stromală timică (TSLP)
o Activează celulele dendritice interdigitate (S100 +) din medulară
 Celulele S100+: determină diferenţierea celulelor T în celule T reglatoare
CD4+ CD25+
• Vascularizaţie şi inervaţie
 Vascularizaţia sanguină
 Artere timice
 Artere trabeculare
 Artere interlobulare (pătrund în medulară)
 Reţea arteriolară la limita cortico-medulară
 Capilare mici, cu MB groasă
55
  Sistem venos: traiect invers, vena timică
 Vascularizaţie limfatică
 Doar vase eferente
 Capilarele se formează în medulară
 Trunchiuri limfatice
 Drenează în ganglionii mediastinali
 Inervaţie
 Fibre nervoase în capsulă şi trabeculi
 Rol vasomotor
• Funcţii
 Limfopoetică şi limfoclazică
 începe intrauterin, luna a 5-a
 activă până la pubertate
 Endocrină
 Timozină, timopoetină, timulină, factorul umoral timic
 diferenţierea limfocitelor T
 reglarea transmiterii neuro-musculare
 stimulează celulele cartilaginoase şi creşterea organismului în prezenţa STH
 metabolică: reciclarea de nucleoproteine
 diferenţierea organelor limfopoetice
 rol în apărare prin imunitate mediată celular.
• Involuţia timusului
 Începe după pubertate
 Nu este completă nici la vârstnici
 Persistă insule de parenchim timic incluse în ţesut adipos
 Stimularea apoptozei
 Transformarea adipoasă a celulelor stromale
 Patologic: intoxicaţii (plumb, arsen), iradiere, traumatisme, subnutriţie

Ganglionii limfatici
• caractere generale
 Staţii filtrante ale limfei, situate pe traiectul vaselor limfatice
 Localizări preferenţiale: axilar, supraclavicular, laterocervical, inghinal, mezenter, mediastin, în
jurul organelor cavitare
 Se formează din luna a 4-a intrauterină
 Populaţi cu limfocite în timpul stadiului ganglionar
 Componente
 Capsulă şi trabeculi: ţesut conjunctiv dens dezordonat
 Stromă: ţesut reticular cu macrofage şi plasmocite
 Parenchim: ţesut limfoid dispus pe corticală şi medulară
• Corticala
 Situată periferic, subcapsular
 Trabeculii delimitează lobi incompleţi (“loje ganglionare”)
 Fiecare lojă: 2-3 foliculi limfoizi, de obicei activi, dispuşi pe 1-2 rânduri
 Solidarizaţi prin infiltrat limfoid difuz
 Celularitatea foliculilor limfoizi
 limfocite foliculare centrale:
 mari, neclivate: centroblaste (rol proliferativ, mitoze);
 mici, neclivate: limfoblaste;
 mari şi mici clivate: centrocite;
 plasmocite,
 rare limfocite T;
 celule dendritice foliculare;
 Mf cu detritusuri şi corpi apoptotici în citoplasmă. 56
 • Medulara
 Situată central
 Cordoane limfoide ramificate şi anastomozate
 Sinusuri medulare
 Stroma: mai evidentă între cordoane
 Macrofage: pigment lipofuscinic
 Zona cortico-medulară: predomină limfocitele T
• Vascularizaţia limfatică
 vase aferente: pătrund prin capsulă:
 sinusuri limfatice:
 sinus subcapsular: la hil comunică cu vasele eferente;
 sinusuri interfoliculare sau peritrabecular;
 sinusuri medulare: confluează pt a forma vasele eferente;
 lumen delimitat de celule endoteliale şi macrofage;
 Vase eferente:
 părăsesc organul prin hil;
 vasele eferente ale unui gg devin aferente pentru gg următor.
• Funcţii
 Citopoetică: formează limfocite, plasmocite şi macrofage
 Limfocite B în foliculi
 Limfocite T antigen-specifice şi de memorie în paracortex
 Reacţie plasmocitară în medulară
 Limfoclazică: denaturează limfocite
 Apărare: implicaţii directe în imunitatea celulară şi umorală
 Filtru pentru toate particulele străine care vin pe cale limfatică (bacterii, virusuri, celule tumorale)
 Metabolică: prelucrarea de nucleoproteine, lipide şi glucide de către celulele stromale
 Involuţia: reducerea ţesutului limfoid cu hiperplazia stromei; o parte dintre celulele stromale se
transformă în adipocite

Splina
• Caractere generale
 Organ parenchimatos, încapsulat
 Capsulă: conjunctivo-musculară, acoperită de mezoteliul peritoneal
 Trabeculi: nu delimitează lobi şi lobuli; suport pentru vase sanguine
 Stromă: ţesut reticular
 Parenchim: pulpă albă şi pulpă roşie
• Parenchimul – pulpa splenică
 Pulpa albă
 Totalitatea elementelor limfoide
 Foliculi limfoizi cu arteriolă excentrică
 Între folicul şi pulpa roşie: zona marginală, cu ţesut limfoid difuz
 Teci limfoide periarteriolare (predominant limfocite T)
 Pulpa roşie
 Sinusuri splenice
 Capilare splenice
 Cordoane celulare
 Macrofage, monocite
 Eritrocite
 Trombocite
 Limfocite, plasmocite
• Vascularizaţie
 Circulaţia de tip “închis” – în sinusuri
 Circulaţia de tip “deschis” – în cordoane
 Artera splenică
57
  Arterele trabeculare
 Arteriolele centrale
 (teci periarteriolare)
 Arteriolele penicilate
 Elipsoidul
 Sinusurile splenice
• Funcţii
 Citopoetică: produce limfocite şi macrofage
 Citolitică: recunoaşte şi distruge toate elementele figurate imature sau incorect diferenţiate
 Eritroclazică
 Hemoglobina: transformată în bilirubină şi feritină
 Trombolitică
 Apărare: prin conţinutul în macrofage, limfocite B şi T
 La om nu este rezervor de sânge! Stochează numai 30 ml de eritrocite
 Este rezervor pentru trombocite: 30% dintre trombocite sunt reţinute în splină, de unde pot reintra
în circulaţie în condiţii de urgenţă

Amigdalele
• caractere generale
o Ţesut limfoid asociat mucoasei orofaringiene
o Palatine, linguale, faringiene
o Capsulă
• Epitelială, formează criptele amigdaliene
• Epiteliul conţine numeroase limfocite
• Profund: pseudocapsulă conjunctivă densă
o Stromă: ţesut reticular
o Parenchim: ţesut limfoid cu foliculi limfoizi şi infiltrate limfoide difuze
• Particularităţi
o Palatine
 Pereche, 20-25 cripte profunde şi ramificate
 Epiteliu stratificat scuamos
o Linguale
 Multiple
 “V”-ul lingual
o Faringiene
 În mucoasa faringelui
 Epiteliu pseudostratificat ciliat sau stratificat scuamos
 Cripte rare sau absente
 Involuează după 15 ani
 Atrofică la adult
 Epiteliul pseudostratificat
 ciliat este înlocuit de
 epiteliu stratificat scuamos
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
• Ţesut limfoid organizat sub formă de foliculi şi infiltrate difuze
• Localizare: mucoasa organelor tubulare digestive, respiratorii, genitale
• Exemple: ileonul terminal (plăcile Peyer), apendice vermiform, colon, antrul gastric
• Sisteme
– GALT: ţesut limfoid asociat intestinului
– BALT: ţesut limfoid asociaz bronhiilor
• Funcţii
– Toleranţa imună
– Degradarea antigenilor la poarta de intrare
– Funcţionează independent de imunitatea sistemică
58
 SISTEMUL CARDIOVACULAR
Componente
• Inima
• Arterele: vasele eferente ale inimii
• Reţeaua de vase capilare
• Venele: vasele aferente ale inimii
• Sistemul limfatic
• Dispozitive vasculare speciale

Formarea şi expansiunea sistemului vascular

• Origine: mezenchimală
• Insulele Wolff-Pander şi mezenchim intraembrionar: angioblaste
• Proliferarea şi migrare sub influenţa factorilor de creştere, realizarea unui sistem “închis”
• Vasculogeneza şi angiogeneza: creştere, dezvoltare, reproducere
• Vasculogeneza: formarea de vase sanguine “de novo”
• Angiogeneza: formarea de noi vase sanguine din vase preexistente
• Angiogeneză la adult: ovar, endometru, placentă, vindecarea plăgilor

Mecanismele vasculogenezei
• Angioblastele se diferenţiază în celule endoteliale
• Rearanjarea celulelor endoteliale: formarea de lumen
• Primele vase: tip capilar
• Îngroşarea peretelui: adiţia de celule musculare netede şi concentrare de ţesut conjunctiv
(media şi adventicea)

Mecanismele angiogenezei
• Secreţia de factori angiogenici
• Activarea celulelor endoteliale capilare şi venulare
• Degradarea MB
• Proliferarea şi migrarea celulelor endoteliale
• Cordoane – tubi
• Reasamblarea MB şi pericitelor

59
 Reglatori pozitivi şi negativi
Angiogeni
• VEGF
• bFGF
• Angiopoetina 1
• TGF alfa şi beta
• EGF
• Angiotropina
• Angiogenina
Inhibitori
• Angiostatin (fragment de plasminogen)
• Endostatin (fragment de colagen XVIII)
• Interferonii
• Angiopoetina 2
• Interleukina 12
Lumenul întregului sistem cardiovasacular este delimitat de endoteliu

Celula endotelială
• Tip scuamos
• Joncţiuni strînse
• Vezicule citoplasmatice
• Organite nespecifice
• Microtubuli-microfilamente
• Corpi Weibel-Palade (stocare von Willebrand)
• Markeri: von Willebrand, CD34, CD31

Cordul
• Organ musculo-cavitar format din endocard, miocard, epicard
• Central: schelet fibros, valvule şi sistem excitoconductor
• Vascularizaţie: arterele coronare
• Tip terminal
• LE în mijlocul mediei
• Înaintare în vîrstă: lipide, colesterol, calcificări
• Inervaţie: modulează frecvenţa contracţiilor

Dezvoltarea cordului
• Origine: mezoderm splanchnic, aria cardiogenă
• Debut: săpt. 3, celulele endoteliale formează tubul cardiac primitiv
• Dilatarea tubului: camerele
• Mezenchimul subendocardic: valvulele
• Miocard: din mezenchim, hiperplazie postnatală

60
 Epicardul
• Membrană seroasă
• Foiţa viscerală a pericardului
• Extern: mezoteliu, cu membrană bazală
• Ţesut conjunctiv lax, adipocite, vase sanguine, fibre nervoase, microganglioni nervoşi
• Cavitatea pericardică

Miocardul
• Ţesut muscular striat cardiac
• Celule organizate în fascicule dispuse spiralat
• Între fascicule: interstiţiul, ţesut conjunctiv lax cu vase sanguine
• Funcţie contractilă
• Secreţia de factori natriuretici

Endocardul
• Corespondentul intimei vaselor sanguine
• Endoteliu, MB
• Strat subendotelial: ţesut conjunctiv lax cu vase sanguine, fibre nervoase, ţesut
excitoconductor
• Solidarizat la miocard prin ţesut subendocardic
• Ţesutul subendocardic lipseşte la muşchii papilari

Sistemul excitoconductor
• Celule specializate incluse în ţesutul conjunctiv subendocardic
• Tipuri celulare: P, T şi Purkinje
• Bogate în glicogen
• Miofibrile situate la periferia citoplasmei, nu sunt organizate în sarcomere
• Capacitate de autostimulare

Scheletul fibros al inimii şi valvulele

• Scheletul fibros: septuri membranoase, trigon fibros, inele fibroase (ţesut conjunctiv dens
cu insule cartilaginoase, puţine fibre elastice)
• Valvulele: ţesut conjunctiv fibros central, acoperit de endoteliu

Structura generală a vaselor sanguine

• Intima
• Endoteliu
• Strat subendotelial
• Limitantă elastică internă

61
• Media
• Celule musculare netede, fibre elastice
• Fibre de reticulină
• Limitanta elastică externă
• Adventicea
• Ţesut conjunctiv
• Vasa vasorum şi fibre nervoase
• Excepţie: vasele capilare

Sistemul arterial
• Clasificare: mari, mijlocii, mici
• Elementele predominante în medie: elastice (de conducere), musculare (de distribuţie) şi
arteriole
• Artere de tranziţie
• Artere specializate

Arteriolele
• Diametrul maxim: 0.5 mm
• Nucleii celulelor endoteliale proemină spre lumen
• Lumenul nu conţine elemente figurate
• Prezintă doar limitantă elastică internă
• Limitanta elastică poate lipsi: arteriola aferentă a corpusculului renal
• Contacte mio-endoteliale, mai frecvente în vecinătatea sfincterelor precapilare

Artere specializate
• Unele artere mijlocii (poplitee, tibială) au medie elastică
• Unele artere mari (iliaca externă) au medie musculară
• De tranziţie: segmente arteriale care fac tranziţia de la arterele elastice la cel musculare
(e.g. carotida externă, axilara, a. renală şi toate colateralele aortei abdominale); media
este musculară intern şi elastică extern
• Coronare: medie groasă, limitanta elastică internă este inclusă în medie, fiind separată de
intimă prin ţesut muscular neted
• Pulmonare: lumen larg, perete subţire, intimă fină
• Cerebrale: au media foarte subţire, fără fibre elastice, adventicea este dublată de
duramater

Structuri senzoriale din peretele arterial

• Nervi senzoriali
• Corpii carotidieni
• Bifurcaţia carotidei comune
• Chemoreceptor: gaze respiratorii

62
 • Celule glomice şi tecale
• Glomice: sinapse de tip reciproc
• Corpii aortici
• Arcul aortei
• Chemoreceptor
• Sinusul carotidian
• Într-o dilataţie a carotidei, medie subţire, adventice groasă
• Terminaţii nervoase
• Baroreceptor (distensie)

Modificări arteriale induse de

înaintarea în vîrstă
• Îngroşarea peretelui arterelor mari
• Fragmentarea lamelelor elastice şi apariţia focarelor de fibroză
• Îngroşarea peretelui arterelor mijlocii prin hiperplazia celulelor musculare din medie
• Acumulare de colagen şi proteoglicani: se reduce elasticitatea
• Acumularea de componente matriceale în intimă: scade difuzia metaboliţilor
• După 15 ani: depozite lipidice în intimă
• La vîrsnici devin plăci fibroase
• Tulburări de nutriţie, necroze, eroziuni endoteliale, agregare trombocitară: ocluzia
lumenului vascular
Capilarele
• Diametru sub 10μ
• Clasificare: propriu-zise (continui), fenestrate, sinusoide
• Strat subendotelial foarte subţire
• Membrana bazală: colagen IV şi glicoproteine
• Pericite
• Permeabilitatea: pori şi vezicule, transcitoză, restricţionare la barierele naturale

63
 Sistemul venos
• Se formează prin confluarea capilarelor
• Clasificare în funcţie de diametru: venule postcapilare (0.2-0.3 mm), vene mici şi medii
(1-10 mm), vene mari (peste 10 mm)
• Venele infracardiace: valvule – ţesut conjunctiv elastic acoperit de endoteliu; la bază
celule musculare netede dispuse plexiform

Tipuri de vene
• Venulele postcapilare
• Endoteliu şi pericite
• Schimburi metabolice şi diapedeză
• Situs de elecie pentru substanţe hiperpermeabilizante
• Venele mici şi medii (brahială, poplitee)
• Strat subendotelial foarte subţire
• Media: celule musculare netede, fibre de colagen şi elastice
• Venele mari (cavă, portă, renală, iliacă externă)
• Intima bine dezvoltată, medie subţire sau absentă (excepţie safena externă),
adventice groasă

Dispozitive vasculare speciale

• Anastomozele arterio-venoase
• Glomii
• Metaarteriolele
• Arteriole cu “periniţă” (piele, tiroidă, mamar, prostată)
• Sistemele porte
• Arterial: rinichi
• Venos: hipofiză, ficat

Vasele limfatice
• Circulaţia limfatică: unidirecţională
• Nu au vase limfatice: sistemul nervos, cartilajul, osul, măduva hematogenă, dinţii,
placenta
• Capilare limfatice: lumen larg, festonat, perete subţire, fără pericite
• Vasele limfatice: asemănătoare venelor, limita dintre straturi nu este netă, numeroase
fibre elastice, valvule
• Ductele limfatice mari: media cu celule musculare netede, fibre elastice în toate straturile,
adventice mai subţire decît la vene
• Drenează în sistemul venos

64
 SISTEMUL RESPIRATOR
Funcţii şi componente
Epiteliul de tip respirator
 Pseudostratificat ciliat
 MB groasă
 Şapte tipuri celulare:
 Ciliate
 Caliciforme
 Cu microvili
 Seroase
 Bazale
 Intermediare-imature
 Neuroendocrine

Cavităţile nazale
 Versant extern: piele
 Versant intern: vestibul, arie respiratorie, arie olfactivă
 Vestibul
 Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
 Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat
 Foliculi piloşi, glande sebacee, sudoripare şi mucoase

Organul vomeronazal Jacobson

 Remanenţă vestigială
 Localizare: sub mucoasa porţiunii inferioare a septului
 Dezvoltare maximă: săptămîna 20
 Adult: 0.2-0.6 cm2
 Structuri tubulare, epiteliu columnar cu microvili
 Funcţie: incertă la om

Sinusurile paranazale şi nazofaringele

 Sinusurile paranazale
 Maxilar, frontal, etmoid, sfenoid
 Epiteliu respirator cu puţine celule caliciforme
 Lamina propria: ţesut conjunctiv, profund se continuă cu periostul, puţine
glande mici, nu are plexuri vasculare
 Mucus drenat în cavităţile nazale
 Nazofaringele
 Epiteliu: respirator 40%, stratificat scuamos nekeratinizat 55%, de tranziţie
5%
 Lamina propria: amigdala faringiană şi glande seromucoase care se extind

65
 pînă în stratul muscular

Epiglota
 Ax central
 Cartilaj elastic
 Ţesut conjunctiv dens
 Glande seromucoase
 Versantul lingual
 Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
 Muguri gustativi
 Versantul laringian
 Epiteliu de tip respirator şi de tranziţie

Laringele
 Piese cartilaginoase (hialine, elastice) solidarizate prin ţesut fibroelastic
 Mucoasa
 Epiteliu respirator
 Corzile vocale: epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat, ax
conjunctvo-elastic
 Tranziţia: epiteliu intermediar
 Lamina propria: fibre elastice şi glande seromucoase
 Strat cartilaginos: cartilaje mari – tip hialin, cartilaje mici – tip elastic
 Adventice: ţesut conjunctiv lax, vase, nervi

Traheea
 Organ tubular
 Straturi:
 mucoasă
 submucoasă
 strat fibrocartilaginos
 adventice
 Criterii de recunoaştere
 Caracterul tubular pe secţiune transversală
 Perete stratificat
 Inele de cartilaj hialin, incomplete posterior

Straturi
 Mucoasa
 Epiteliu de tip respirator
 Membrană bazală groasă, acidofilă
 Lamina propria: ţesut conjunctiv lax, celule conjunctive fixe şi mobile, glande
seromucoase şi vase sanguine
 Submucoasa
 Ţesut conjunctiv dens dezordonat
 Fibre elastice (lipsesc în mucoasă)

66
 Fibro-cartilaginos
 Cartilaj hialin şi ţesut fibroelastic
 Posterior: muşchiul traheal
 Adventicea: ţesut conjunctiv lax, vase sanguine, limfatice şi fibre nervoase

Plămînii - dezvoltare
 Primordiile pulmonare: origine endodermică
 Proliferează în mezenchim şi se ramifică dichotomic
 Componentele musculare, cartilaginoase, limfoide: din mezenchim
 Secţiuni histologice la embrion: ducte cu epiteliu columnar imatur şi stromă
mezenchimală
 Alveolele pulmonare se diferenţiază tardiv, expansiunea alveolară – în momentul
naşterii
 Diferenţierea şi formarea alveolelor: continuă pînă la 4 ani
Faza Săpt Eveniment

Embrionară 4-6 Căile

Pseudoglandulară 6-15 Bronhiole

Canaliculară 16-28 Acin, vase

Saculară 29-36 Saculii

Alveolară 36-4 a. Alveolele

Structură generală
 Căi aerifere şi parenchim
 De la trahee la bronhiolele terminale: 20 de
generaţii de bronhii
 Lobi divizaţi în segmente
 Lobii: separaţi prin fisuri acoperite de pleură
 Segment: parenchimul corespunzător unei
bronhii segmentare
 Acinul: parenchimul corespunzător unei
bronhiole terminale
 Lobulul: 3-10 acini

67
 Bronhiile
 Extrapulmonare – intrapulmonare
 Straturi
 Mucoasa
 Epiteliu şi lamina propria cu fibre elastice
 Musculara
 Celule musculare netede dispuse spiralat
 Submucoasa
 Ţesut conjunctiv lax, glande, ţesut limfoid
 Stratul cartilaginos
 Cartilaj hialin – inele complete la bronhiile mari, discontinui la mijlocii şi
mici, absent la bronhiole
 Adventicea
 Ţesut conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice

Bronhiolele
 Segmente intralobulare
 Diametru <1 mm
 Nu au cartilaj, glande ţesut limfoid
 Epiteliu columnar, apoi cuboidal, caliciforme rare sau absente, predomină celulele
Clara
 Strat muscular

Celulele Clara
 Numeroase la bronhiole
 Columnare, apex rotunjit
 Nucleu ovalar, citoplasmă acidofilă
 Mitocondrii, REr
 Sintetizează o proteină bazică
 Progenitoare pentru celulele epiteliale ale bronhiolei

Suprafaţa respiratorie
 Bronhiole respiratorii, ducte alveolare, saci alveolari, alveole
 Bronhiola respiratorie: epiteliu simplu cuboidal cu alveole izolate
 Ductele alveolare: ramificaţiile bronhiolelor respiratorii, lungi, sinuoase,
perete discontinuu, epiteliu simplu scuamos
 Sacii alveolari::formaţiuni cavitare delimitate de deschiderile mai multor
alveole
 Alveolele pulmonare::formaţiuni saculare delimitate de epiteliul alveolar (300
mil, 140 m2); aspectul “dantelat”

68
 Epiteliul alveolar
 Celule alveolare (pneumocite) de tip I:
 acoperă 95% din suprafaţa respiratorie,
 nucleu heterocromatic, aplatizat, citoplasmă subţire (epiteliu simplu
scuamos), organite puţine, dispuse perinuclear;
 formează joncţiuni strînse
 realizează schimburile gazoase
 Celule alveolare (pneumocite) de tip II:
 mari, poligonale, nucleu eucromatic, rotund, situat central,
 citoplasmă acidofilă, secretă componente ale surfactantului
 acoperă 5% din suprafaţa respiratorie
 ME: corpii lamelari, eliminaţi prin exocitoză
 implicate în regenerarea epiteliului alveolar

Septul interalveolar şi bariera aer - sânge

Septul interalveolar
 Fibre elastice
 Fibre de reticulină
 Capilare sanguine
 Fibroblaste
 Macrofage
 Mastocite
Bariera aer-sânge
 Surfactant
 Citoplasma celulei alveolare tip 1
 MB a epiteliului alveolar
 Ţesut conjunctiv septal
 MB a endoteliului
 Citoplasma celulei endoteliale
 Membrana eritrocitului

Macrofagul pulmonar
 “Celula prăfoasă”
 Origine: monocit
 Localizare: septuri, alveole
 Citoplasmă, lizozomi şi vacuole cu particule de carbon
 Eliminate în căi
 Depozitate subpleural
 Fumători: numeroase
 Patologic:
 Insuficienţa cardiacă

69
 Modificări induse de îmbătrînire
 Osificarea cartilajelor
 Metaplazia adipoasă şi elastoza submucoasei
 Metaplazie oncocitară
 Îngroşarea intimei vaselor sanguine
 Calcificarea mediei
 Alveolele cresc în dimensiune
 Amiloid perivascular
 Antracoză la persoane din mediul urban

Circulaţia pulmonară
 Nutritivă
 Arterele şi venele bronşice
 Ramificaţiile anastomozate cu ramuri din vasele pulmonare
 Funcţională
 Arterele şi venele pulmonare
 Însoţesc ramificaţiile arborelui bronşic
 Cea mai bine dezvoltată reţea de capilare din organism
 Vasele limfatice
 Septuri interlobulare, nu se extind la peretele alveolar
 Drenează în limfonodulii hilului

Inervaţia
 Fibre nervoase din vag şi sistemul simpatic
 Plex de fibre nervoase la hil
 Terminaţiile nervoase ajung în interstiţiu (asociere cu celule alveolare tip II)
 Corpii neurepiteliali:
 la ramificaţiile bronhiilor;
 celule endocrine asociate cu fibre nervoase care trec prin MB
 endocrine: argirofile, fluorescenţă 5HT, recepţionează stimuli din lumen
 amine biogene, peptide

Pleura
 Structură epitelio-conjunctivă, membrană seroasă
 Foiţe: viscerală şi parietală – cavitatea pleurală
 Organizare:
 Mezoteliu: epiteliu simplu scuamos sau cuboidal, celule cu microvili
 Membrană bazală
 Strat subpleural: fibroblaste, fibrocite, fibre groase de colagen,
condensare de fibre elastice; se continuă cu stroma pulmonară

Celula mezotelială
 Scuamoasă sau cubică pe secţiuni
 Forme variabile pe frotiu
 Nucleu rotund-ovalar, nucleol punctiform
 Citoplasmă moderat acidofilă

70
 Microvili
 Coexpresie de vimentină şi citokeratină

71
 RINICHI
Morfologie generală
* Capsulă
* Hil
* Parenchim
* Corticală
• Externă (cortex corticis)
• Internă (coloane corticale)
* Medulară
• Piramidele medulare
• Striaţiile medulare
• Papilele renale (simple şi compuse)

Dezvoltare
* Rinichiul: mezoderm intermediar
* Mugurii ureterali: termiaţia caudală a ductului mezonefric
* Primii glomeruli: săptămîna 8
• 8-11 generaţii de nefroni
• Pronefros
• Mezonefros
• Metanefros

Nefronul
* Corpusculul renal
• Capsula Bowman
• Capilarele glomerulare (glomerulul)
* Sistemul tubular
• Tub proximal
• Segment intermediar (subţire)
• Tubul distal

Corpusculul renal
• Pol vascular
• Arteriolă aferentă
• Arteriolă eferentă
• Pol urinar
• Capsula Bowman
• Foiţă parietală
• Foiţă viscerală (podocite)
• Celule peripolare
• Spaţiul urinar
• Capilarele glomerulare
• Mezangiul

72
 Capsula Bowman
• Foiţă parietală
• Epiteliu simplu scuamos
• Foiţă viscerală
• Epiteliu simplu, celule poligonale cu prelungiri; podocitele
• Pol vascular
• Foiţa parietală se reflectă şi se continuă cu cea viscerală
• Pol urinar
• Foiţa parietală se cotinuă cu tubul proximal
• Spaţiul urinar
• Între cele două foiţe ale capsulei Bowman

Capilarele glomerulare
• Celule endoteliale cu citoplasma fenestrată
• Membrana bazală
• Aceeaşi grosime pentru acelaşi glomerul
• Argirofilă, PAS pozitivă
• Colagen IV, laminină, proteoglicani
• Intern: lamina rara interna (electronoclară)
• Mijloc: lamina densa (electrondensă)
• Extern: lamina rara externa (electronoclară)

Podocitele
* Formează epiteliul visceral al capsulei Bowman
* Localizare: versantul extern al anselor capilare
* Între corpul podocitelor şi MB: spaţiul subpodocitar
* Nuclei mari, eucromatici, cu 1-2 nucleoli
* Citoplasma cu organite nespecifice
* Prelungirile citoplasmatice: pedicele
* Pedicele primare: groase
* Pedicele secundare: subţiri şi ramificate
* Pedicelele secundare: ataşate la lamina rara externa
* Delimitează între ele porii de filtrare
* Podocalixina: sialoglicoproteină a membranei pedicelelor
* Funcţii: sinteza componentelor MB, filtrare, fagocitoză (corpi multiveziculari în
citoplasmă)

Membrana filtrantă glomerulară

• Citoplasma fenestrată a celulelor endoteliale
• Membrana bazală
• Lamina rara interna
• Lamina densa
• Lamina rara externa
• Prelungirile citoplasmatice (pedicelele secundare) ale podocitelor
• Pori de filtrare
• Spaţiul subpodocitar

73
 Mezangiul şi celulele mezangiale
* Mezangiul
• Celule mezangiale
• Matrice mezangială
• Acoperit parţial de MB
* Celula mezangială
• Nucleu intens colorat
• Citoplasmă acidofilă, PAS+ cu filamente contractile
• Receptori pentru factori natriuretici
* Funcţii
• Fagocitează resturi ale MB, complexe imune
• Sintettizează componente ale matricei
• Reglează fluxul sanguin
• Cicatrizarea leziunilor glomerulare

Tubul proximal
• Contort şi drept
• Celulele:
• Cuboidal columnare
• Nucleu rotund, central sau bazal
• Citoplasmă acidofilă
• Mitocondrii elongate
• Falduri membranare bazale
• Vacuole în citoplasma apicală
• Microvili lungi

Segmentul subţire
• Localizare: medulară
• Epiteliu turtit cu nuclei proeminenţi spre lumen
• Patru tipuri celulare
• Funcţii:
• Concentrare contracurent
• Descendent permeabil pentru apă
• Menţine hiperton interstiţiul

Tubul distal
• Porţiuni: dreaptă, macula densa şi contortă
• Lumen larg
• Celulele
• Cuboidale
• Citoplasmă acidofilă
• Microvili scurţi şi inegali
• Mitocondrii
• Vezicule
• Falduri bazale şi laterale

74
 Aparatul juxtaglomerular
Pol vascular: arteriole aferentă, eferentă, lacis, MD

• Arteriola aferentă
• Celule musculare epiteloide
• Granule cu renină
• LEI discontinuă sau absentă
• Contacte cu celulele endoteliale
• Arteriola eferentă
• Număr mai mic de celule musculare secretorii
• Hiperplazie în condiţii patologice

• Lacis-ul
 Spaţiul dintre cele două arteriole şi macula densa
 Celule mici, cu prelungiri citoplasmatice
 Nucleu mic, rotund, intens colorat
 Organite nespecifice în citoplasmă
 Granulaţii specifice care conţin renină

• Macula densa
* Ultima porţiune a tubului contort distal
* În vecinătatea arteriolelor şi lacis-ului
* Epiteliu simplu cuboidal sau columnar, “în palisadă”
* Nuclei dispuşi la polul apical
* Citoplasmă palidă sau cromofobă
* Nu secretă renină
* Informează asupra volumului, presiunii şi compoziţiei finale a urinei (rol
baro-chemoreceptor)

Tubii colectori
• Tubi de conexiune; TCD – sistem colector
• Colectori corticali
• Colectori medulari externi şi interni
• Celule cuboidale, principale şi intercalate (tip I şi II)
• Papilari
• Celule epiteliale columnare
• Tranziţia spre uroteliul caliceal

Interstiţiul renal
• Redus în corticală, bogat în medulară
• Fibre de colagen şi reticulină
• Fibroblaste mitotice şi postmitotice
• Macrofage: varietate de celule prezentatoare de antigen
• Celule interstiţiale peritubulare: eritropoetină

75
 Vascularizaţia sanguină
• A. Renală
• A. Lobare
• A. Arcuate
• A. Interlobulare
• Arteriola aferentă
• Capilarele glomerulare
• Arteriola eferentă
• Capilare peritubulare
• Vasa recta
• Venele: traiect invers

Vasele limfatice şi inervaţia

• Vasele limfatice
• Capilare în jurul arteriolelor interlobulare
• Drenează în vase arcuate, interlobare, ganglionii hilului
• Lipsesc în medulară
• Inervaţia
• Terminaţii nervoase colinergice şi adrenergice
• Ajung peritubular şi periarteriolar
• Stimulul simpatic determină sinteza reninei
• Corpusculul renal: nu are fibre nervoase

Protocol de evaluare a biopsiei renale

* Morfologie
• HE, tricromă
* Histochimie
• PAS, impregnare argentică
* Imunofluorescenţă
• Depozite Ig, complement
* Microscopie electronică
• Membrana filtrantă glomerulară
* Imunohistochimie

76
 Căile urinare extrarenale
Căile urinare
 Calice minore
 Calice majore
 Bazinet
 Uretere
 Vezica urinară
 Uretră
Uroteliul
 Pseudostratificat
 Subţire la calice, gros la vezică
 Mucus supraurotelial
 Membrană bazală subţire
 Celule
 Superficiale
 Intermediare
 Bazale

Calicele şi pelvisul renal

 Calicele minore
– Uroteliu subţire
– Lamina propria se continuă cu interstiţiul renal
 Calicele majore
– Uroteliu subţire
– Lamina propria
– Musculară discontinuă, apoi continuă
 Bazinetul
– În hilul renal, continuă calicele majore
– Trei straturi
Ureter
 Organ tublar, 30 cm
 Lumen stelat
 Trei straturi ale peretelui
 Mucoasa: uroteliu, MB, lamina propria
 Musculara: celule musculare netede, fibre nervoase, microganglioni nervoşi
 Adventicea: ţesut conjunctiv, vase sanguine, fibre nervoase

Vezica urinară
 Organ cavitar
 Origine:
– Sinus urogenital
– Uroteliu; endoderm
– Celelalte straturi: mezoderm

77
 Patru straturi
– Mucoasa
– Submucoasa
– Musculara
– Adventicea-seroasa
Mucoasa
 Uroteliu gros la vezica goală
 MB subţire
 Lamina propria
– Ţesut conjunctiv lax
– Puţine celule mobile
 Musculara mucosei
– Celule musculare netede
– Continuă sau discontinuă

Celule
 Superficiale
 Mari, cu citoplasmă bogată
 Nucleu rotund, adesea dublu
 Citoplasmă acidofilă
 EM: membrane citoplasmatice, invaginaţii, vacuole
 Intermediare
 Nucleu oval, citoplasmă vacuolizată
 Ataşate prin desmozomi
 Bazale
 Mici, cuboidale
 Asigură reînnoirea

Submucoasa, musculara, adventicea/seroasa

 Submucoasa
– Ţesut conjunctiv
 Musculara propria
– Celule musculare netede
– Dispoziţie plexiformă
– Sfincter
 Adventicea/seroasa
– Ţesut conjunctiv lax cu adipocite, vase sanguine, fibre nervoase, microganglioni şi
corpusculi Vater-Pacini
– Dom: seroasa peritoneală

Variante normale ale mucoasei

 Metaplazia scuamoasă
– În trigon la femeie
– Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
– hormonosensibilă
 Cuiburi Von Brunn

78
 – Invaginaţii ale uroteliului în lamina propria
– Tip: deschis - închis
 Resturi de uracă
– Glande secretoare de mucus

Uretra
 Organ tubular
 Trei straturi: mucoasă, musculară, adventice (fibroasă)
 Sex masculin
– Prostatică: uroteliu
– Membranoasă: stratificat columnar, glande
– Peniană: stratificat scuamos nekeratinizat
 Sex feminin
– Scurtă, epiteliu “în mozaic”

79
 SISTEMUL DIGESTIV
Organizare generală
 Cavitatea bucală
 Mucoasa orală
 Limba
 Organele dentare
 Tubul digestiv
 Organe tubular-cavitare
 De la faringe la canalul anal
 Glande asociate
 Ficat, pancreas, glande salivare majore

Functii
 Protecţie mecanică
 Secretorie
 Enzime
 Mucus
 Neuropeptide
 Absorbţie
 Apărare imunologică
 IgA secretorie
 Celule specializate
 Motorie: peristaltismul

Cavitatea bucală
 Vestibul, cavitate propriu-zisă
 Anterior: buzele şi orificiul bucal
 Posterior: istmul buco-faringian şi uvula
 Lateral: obrajii
 Inferior: planşeul bucal
 Superior
 Palat dur
 Palat moale şi uvula
 Conţinut: limba şi dinţii

Buzele
 Falduri musculo-membranoase
 Ax central
 Versant extern
 Epiteliu stratificat keratinizat
 Foliculi piloşi, glande sebacee, sudoripare
 Versant intern
 Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
 Orificiile glandelor salivare minore labiale

80
 Roşul buzelor
 Comisuri: glande sebacee

Axul central al buzei

 Ţesut conjunctiv cu număr variabil de adipocite
 Fibrele musculare ale orbicularului buzelor
 Glandele salivare minore labiale
 Vase sanguine
 Fibre nervoase
 Microganglioni nervoşi

Mucoasa bucală
 Zone funcţionale
 De acoperire, masticatorie (palat dur, gingie) şi specializată (limbă dorsal)
 Epiteliul
 Stratificat scuamos nekeratinizat
 Parakeratoză
 Lamina propria
 Ţesut conjunctiv lax
 Vase sanguine, fibre nervoase, fibre elastice, colagene, limfocite
 Submucoasa: numai în zonele cu mucoasă de acoperire (salivare minore, plexuri vasculare)

Epiteliul mucoasei orale

 Straturile epiteliului scuamos nekeratinizat (de acoperire): bazal, spinos, superficial
 Epiteliul mucoasei masticatorii: bazal, spinos, granulos, cornos
 Exfolierea celulelor superficiale
 Rata medie de reînnoire: 12 zile (mai lentă la mucoasa masticatorie)
 Parakeratoza

Celule non-epiteliale din epiteliul oral

 Melanocite
 Bazal în epiteliu, sintetizează melanină
 Numeroase: la persoane cu pigmentaţie accentuată
 Celule Langerhans
 Prelungiri citoplasmatice ramificate
 Prezentatoare de antigen
 Limfocite intraepiteliale
 Celule Merkel
 Bazal în epiderm, desmozomi şi sinapse
 Granule electronodense în citoplasmă
 Sinteză: neuropeptide

81
 Obrazul
 Mucoasa bucală de acoperire (intern)
 Submucoasa cu glande salivare minore
 Ţesut adipos lobulat (bula Bichat)
 Muşchiul buccinator
 Pielea facială (derm, epiderm)

Organul juxtaoral Chiewitz

 În spaţiul buco-temporal
 Multilobulat
 Capsulă conjunctivă densă
 Parenchim: celule epiteliale dispuse spiralat (ocazional foliculi)
 Celulele exprimă NSE şi ChrA
 Funcţie neurosecretorie şi receptoare

Palatul moale
 Mobil
 Epiteliu statificat scuamos nekeratinizat pe versantul bucal
 Epiteliu respirator pe versantul faringian
 Lamina propria
 Ţesut conjunctiv
 Fibre musculare striate
 Vase sanguine şi fibre nervoase
 Glande salivare minore secretoare de mucus

Planşeul bucal şi uvula

 Planşeul bucal
 Mucoasă fină cu falduri scurte
 Submucoasa: glande salivare minore şi ţesut adipos
 Potenţial absorbtiv
 Uvula
 Epiteliu stratificat scuamos pe ambele feţe
 Ax conjunctiv cu glande salivare minore şi fibre musculare striate izolate

Limba
 Organ musculo-membranos mobil
 Ax central
 Ţesut muscular
 Ţesut conjunctiv cu vase sanguine
 Glande salivare minore
 Fibre nervoase şi microganglioni
 Versant ventral
 Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
 Absorbţie
 Versant dorsal
 Mucoasă specializată

82
Papilele linguale: mucoasa specializată
 Filiforme: cele mai numeroase, ax conjunctiv, epiteliu para- sau keratinizat, nu au muguri
gustativi
 Fungiforme: epiteliu nekeratinizat, muguri la bază, ax conjunctiv larg, pot fi ramificate
 Foliate: slab reprezentate la om, pe marginile limbii
 Circumvalate: “V”-ul lingual, 8-14, fiecare cîte 250 muguri gustativi , glandele von Ebner

Mugurii gustativi
 Localizare: papile linguale, palat moale, faringe, epiglotă
 Ocupă toată înălţimea epiteliului stratificat
 Formă ovoidală, palid coloraţi
 Celule fuziforme, delimitează porul gustativ
 Microvili lungi cu rol receptor
 Celule
 Gustative (citoplasmă palidă)
 De susţinere (citoplasmă acidofilă)
 Bazale (singurele care se divid)

Inervaţie
 Plexuri nervoase
 Intragemal
 Perigemal
 Terminaţii nervoase din nervii cranieni
 Trigemen (V)
 Glossofariangian (IX)
 Vag (X)
 Percepţia şi transmiterea senzaţiei gustative: dulce, sărat, amar, acru

Organul dentar
 Dintele
 Coroană
 Colet
 Rădăcină
 Foramen apical
 Periodontul
 Cement
 Ligament periodontal
 Os alveolar
 Gingie
Componente
 Pulpa dentară
 Ţesut conjunctiv lax la tineri, fibros la vîrstnici
 SF bogată, numeroase fibre nervoase
 Stratul periferic: odontoblaste
 Dentina
 Odontoblast

83
  Canaliculi dentinali
 Smalţul
 Prismele smalţului
 Ameloblast
 Leziunile: ireversibile

Odontoblastul
 Celulă columnară
 Dispuse pe un singur rînd la periferia pulpei dentare
 Nucleu ovalar, la polul pulpar
 Citoplasmă cu organite nespecifice
 Prelungire inclusă în canaliculii dentinali
 Secretă precursorii dentinei

Ţesuturile de susţinere
 Cement
 Acoperă dentina rădăcinii
 Celular şi acelular
 Cementocite şi matrice
 Ligament periodontal
 Solidarizează cementul la osul alveolar
 Fibroblaste, fibre colagene şi oxitalanice
 Os alveolar
 Ţesut osos imatur de tip spongios
 Remodelare
 Gingie

Gingia
 Versant extern:
 Epiteliu cu parakeratoză
 Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat cu fibre oxitalanice, papile
ramificate, solidarizată la periost
 Celule: fibroblaste, mastocite
 Versant intern
 Crevasa gingivală
 Epiteliu subţire, nekeratinizat, fără papile
 Ataşare la joncţiunea smalţ-cement

Glandele salivare majore

 Organe parenchimatoase, încapsulate, lobulate
 Capsulă conjunctivă densă
 Trabeculi conjunctivi
 Stromă conjunctivă laxă cu fibre de reticulină, vase sanguine, fibre nervoase,
microganglioni, limfocite, plasmocite
 Parenchim: glande tubulo-acinare

84
Sistemul de ducte
 Intralobulare
 Intercalate: epiteliu simplu cuboidal, lumen îngust, lungi la parotidă, scurte la
sublinguală
 Striate: epiteliu simplu columnar, celule cu striaţii bazale, citoplasmă acidofilă,
SDH, anhidrază carbonică, ATP-ază
 Interlobulare: epiteliu simplu columnar – pseudostratificat, înconjurate de ţesut conjunctiv
 Principale: de la epiteliu pseudostratificat la stratificat scuamos

Parotida
 Cea mai mare, pereche
 Predominant seroasă
 Ducte intercalate lungi
 Secreţie apoasă
 Parotina: menţine troficitatea smalţului dentar
 Produsul de secreţie: ductul Stenon, în cavitatea bucală

Submandibulara
 Glandă pereche
 Predominant mixtă
 Ducte intercalate de dimensiuni medii
 Bogată în ţesut limfoid
 Ductul principal: Wharton, orificii în vecinătatea frenului lingual

Sublinguala
 Multiplă
 Predominant mucoasă
 Parenchim
 Acini mucoşi, rar micşti
 Ducte intercalate foarte scurte
 Duct principal
 Unic: Bartholin
 Multiplu: Rivinius

85
 TUBUL DIGESTIV
FARINGE, ESOFAG, STOMAC
Organizare generală
 Mucoasa
 Epiteliu de acoperire
 Glande
 Membrană bazală
 Lamina propria
 Musculara mucoasei
 Submucoasa
 Musculara propria
 Muşchi striat visceral
 Muşchi neted
 Sfinctere
 Adventicea/seroasa

Faringele
 Organ tubular
 Trei straturi ale peretelui
 Mucoasa
 Epiteliu stratificat nekeratinizat cu celule “M”
 Lamina propria cu glande şi amigdala farinagiană
 Musculara
 Fibre musculare striate
 Adventicea
 Ţesut conjunctiv dens

Celula “M”
 Incluse în epiteliu
 Desmozomi cu celulele vecine
 Porţiunea bazală deformată de limfocite cu halou cromofob
 Incluse parţial sau complet
 Microfalduri citoplasmatice
 Prezentatoare de antigen, transferă antigenul limfocitelor

Esofagul
 Organ tubular
 Perete cu 4 straturi
 Lumen virtual
 Mucoasa
 Epiteliu stratificat scuamos nekeratiniazt
 Lamina propria: şesut conjunctiv lax cu glande secretoare de mucus

86
  Musculara mucoasei: 2/3 inferioare
 Submucoasa
 Conjunctiv dens dezordonat
 Conjunctiv lax
 Glande secretoare de mucus
 Musculara
 Striat: 1/3 superioară
 Neted: 2/3 inferioare
 Plexuri nervoase
 Adventicea
 Ţesut conjunctiv
 Vase sanguine, nervi
 Paratiroide accesorii
 Seroasă sub diafragm

Joncţiunea esogastrică
 Tranziţie abruptă la nivelul epiteliului
 Glande de tip cardial în lamina propria
 Musculara mucoasei groasă
 Condensarea muscularei propria: inelele Shatzki
 Seroasa peritoneală

Stomacul
 Organ cavitar
 Regiuni anatomice
 Cardie
 Corp şi fundus
 Antru
 Perete format din patru straturi
 Joncţiuni
 Eso-gastrică
 Gastro-duodenală (sfincterul piloric)
 Mucoasa
 Epiteliu de acoperire
 Foveolele gastrice
 Glandele gastrice
 Membrană bazală
 Lamina propria
 Musculara mucoasei
 Submucoasa
 Musculara
 Seroasa peritoneală

Epiteliul de acoperire
 Trecere abruptă de la epiteliul esofagian
 Acoperă toate porţiunile anatomice

87
 Simplu columnar
 Nuclei: bazal
 Citoplasma: slab acidofilă
 Secreţie: mucus PAS pozitiv, albastru alcian negativ
 Protecţie împotriva HCl

Foveolele gastrice
 Invaginaţii ale epiteliului de acoperire în lamina propria
 Lungimea şi lumenul: depind de zona anatomică
 Lungi şi largi la cardie şi antru, scurte şi înguste la fundus şi corp
 Delimitate de celule columnare secretoare de mucus

Glandele gastrice
 Ocupă toată înălţimea mucoase
 Nu se extind în submucoasă
 Tip simplu tubular sau tubular ramificat
 Componente
 Istm
 Colet
 Corp

Istm

Celulele glandei gastrice

 Mucoase ale istmului
 Mucoase ale coletului
 Stem
 Parietale (oxintice, acidofile)
 Principale (zimogene, bazofile)
 Endocrine
 Celulele secretoare de mucus ale glandelor antrale

Celulele parietale
 Localizare: 1/3 superioară a glandei
 Formă: ovoidală, proemină spre lamina propria
 Nucleu: rotund, eucromatic
 Citoplasmă: acidofilă
 Coloraţia Giemsa: albastru deschis
 Funcţie: secretă precursori ai HCl şi factor intrinsec

Celula parietală - ultrastructură

 Multe mitocondrii
 Sisteme tubulo-veziculare
 După stimularea secreţiei dispar structurile tubulo-veziculare şi se formează
canaliculi secretori

88
 Falduri ale plasmalemei bazale

Celulele principale
 Localizare: 2/3 profunde ale glandei
 Formă: cuboidală sau poligonală
 Nucleu: rotund, eucromatic, cu nucleoli
 Citoplasmă: bazofilă
 Giemsa modificată: violet-granulară
 Funcţie: secreţia de pepsinogen
Ultrastructură
 Nucleu central
 Reticul endoplasmic rugos bine dezvoltat
 Complex Golgi paranuclear
 Granule cu produs de secreţie în citoplasma apicală
 Microvili scurţi la polul apical

Celulele endocrine
 Tip deschis sau închis
 Argirofile, pozitive pentru ChrA şi NSE
 Granule electronodense în citoplasmă
 Tipuri celulare
 G (gastrină): 50%
 D (somatostatin): 15%
 ECL (serotonină, histamină): 30%
 A (enteroglucagon)
 X
 Mecanism: paracrin - endocrin

Lamina propria
 Ţesut conjunctiv lax
 Bine reprezentat la cardie şi antru
 Redus cantitativ la corp şi fundus
 Fibre de reticulină
 Fibroblaste, limfocite, plasmocite,mastocite, macrofage
 Extensii ale muscularei mucoasei

Cardia
 Foveole profunde (2/3 din grosimea mucoasei) cu lumen larg
 Glande tubulare ramificate, secretoare de mucine
 Celule parietale şi endocrine izolate
 Lamina propria bine reprezentată, cu puţine limfocite şi plasmocite

89
 Porţiunea principală şi fundusul
 Foveole scurte cu lumen îngust
 Glandele sunt formate din celule parietale, principale, stem, secretoare de mucine şi
endocrine
 Lamina propria slab reprezentată, mai evidentă între foveole

Antrul gastric
 Foveole lungi, cu lumen larg, ocupă ½ din grosimea mucoasei
 Glande formate predominant din celule secretoare de mucine şi endocrine
 Lamina propria bine reprezentată
 Limfocite, plasmocite

Submucoasa
 Ţesut cnjunctiv dens dezordonat
 Vase sanguine
 Vase limfatice
 Plexul nervos submucos
 Nu conţine glande
 Structura de rezistenţă a peretelui gastric

Musculara
 Fascicule musculare netede dispuse pe trei straturi, solidarizate prin ţesut conjunctiv
 Intern: oblic
 Mijlociu: circular
 Extern: longitudinal
 Plex nervos mienteric (Auerbach)
 Celule interstiţiale Cajal
 Sfincterul piloric

Celulele interstiţiale Cajal

 Localizare: strat muscular, la periferia fasciculelor
 Stelate/fuziforme
 Prelungiri lungi, dilatate neregulat
 REn şi filamente în prelungiri
 Nu au lamină bazală
 Contacte cu celulele musculare netede şi fibrele nervoase
 Iniţierea, propagarea şi coordonarea ritmică a contracţiilor

90
 Intestinul subţire
• Cel mai lung segment
• Organ tubular: pilor – joncţiunea ileo-cecală
• Duoden, jejun, ileon
• Artere
– Trunchi celiac
– Artera mezenterică superioară
• Vene: sistem port
• Inervaţie: simpatic (plex celiac şi mezenteric superior) şi parasimpatic
• Duoden
– Pînă la flexura duodeno-jejunală (ligamentul Treitz)
– Retroperitoneal
– Orificiile coledocului şi ductelor pancreatice
• Jejun
– Perete gros
– Puţin ţesut adipos în mezenter
• Ileon
– Ţesut adipos abundent în mezenter

Joncţiunea piloro-duodenală
• Sfincterul piloric: concentrare circulară a ţesutului muscular neted
• Versant gastric: foveole şi glande de tip antral
• Versant duodenal: vilozităţi intestinale şi glande în submucoasă

Structură histologică generală

• Similară pentru cele trei porţiuni
• Patru straturi
– Mucoasă, submucoasă, musculară, seroasă (excepţie: faţa posterioară a duodenului
– adventice)
• Mucoasa: diferenţieri adaptate funcţiei de absorbţie
– Valvule: mai evidente la jejun, diferenţieri ale mucoasei şi submucoasei
– Vilozităţi intestinale: prezente în toate porţiunile
– Microvili: polul apical al celulelor absorbante

Mucoasa
• Epiteliu intestinal
– De acoperire
– Glandele intestinale
• Membrană bazală
• Lamina propria
• Musculara mucoasei
• Vilozităţile intestinale

91
Vilozităţile intestinale
• Proeminenţe digitiforme
• Lungime: 0.5-1.5 mm
• Densitate: 40/mm2
• Ax central cu celularitate polimorfă
• Membrană bazală
• Epiteliu simplu columnar cu celule absorbante şi caliciforme
Axul vilozităţii
• Ţesut conjunctiv lax
• Capilare sanguine fenestrate
• Capilar limfatic: chiliferul central
• Celularitate
– Fibroblaste
– Miofibroblaste
– Limfocite
– Plasmocite
– Macrofage
– Celule musculare netede

Lamina propria
• Ţesut conjunctiv lax
– Ax vilozitar
– Între glande
• Celularitate polimorfă
– Fibroblaste: migrare
– Limfocite: plăci Peyer
– Plasmocite: IgA şi IgM
– Mastocite
– Macrofage: vîrful vilozităţii
– Celule musculare netede derivate din musculara mucoasei

Submucoasa
• Ţesut conjunctiv
• Fibroblaste, fibre de colagen şi elastice
• Adipocite, mastocite, rare limfocite
• Plexuri vasculare
• Plex nervos submucos
– Neuroni ganglionari
– Celule satelite
– Fibre nervoase
– Celule Schwann
Musculara
– Ţesut muscular neted cu septuri conjunctive fine
– Longitudinal extern

92
 – Circular intern
– Plex nervos mienteric
Seroasa
– Peritoneul visceral
– Subseros
• Vase sanguine
• Limfatice
• Fibre nervoase

Celulele epiteliului intestinal

• Absorbante (enterocite)
• Caliciforme
• “M”
• Stem
• Intermediare
• Endocrine
• Paneth
• Limfocite intraepiteliale
Enterocitele
• Frecvente în epiteliul vilozitar
• Columnare înalte
• Nucleu: ovalar, eucromatic, nucleol punctiform, localizat la polul bazal
• Citoplasmă acidofilă, conţine FAL, peptidaze, dizaharidaze, glicoporteine care activează
enzimele pancreatice
• Apical: microvili
Ultrastructură
• Microvili egali, paraleli
• Ax: filamente de vilină, fimbrină, actină
• Acoperiţi de glicocalix
• REr subnuclear
• Golgi: supranuclear
• Mitocondrii: apical
• Vezicule: transport
• Incluziuni lipidice
• Joncţiuni cu celule vecine şi MB

Celula caliciformă
• Prezente în toate porţiunile
• Frecvente la ileon
• Nucleu heterocromatic, bazal
• Citoplasmă, palidă
• Vacuole cu mucus
• Secretă sialomucine
• Exocitoză: hidratarea mucusului, gel protector

93
 Celula “M”
• Celulă prezentatoare de antigen
• Columnară mică
• Microfalduri rare şi scurte
• Nu au fosfatază alcalină
• Citoplasmă bazală deformată de limfocite intraepiteliale

Celulele endocrine
• Rare în vilozităţi
• Frecvente în glande
• Izolate sau grupuri mici
• Tip deschis-închis
• Marker: ChrA
• Granule electronodense
• Peptide secretate: serotonină, CCK, secretină, motilină, VIP, neurotensină.... (16)

Celulele stem şi intermediare

Stem
• Porţiunea superficială a glandelor
• Se divid şi diferenţiază în celelalte tipuri celulare
• Mitoze frecvente
• Citoplasmă cu puţine organite nespecifice
• HE: citoplasmă palidă sau slab bazofilă

Intermediare
• Porţiunea superficială şi mijlocie a glandelor
• Au potenţial mitotic limitat
• Diferenţiere spre enterocite sau celule caliciforme
• Microvili rari şi inegali, mucus în citoplasmă

Celulele Paneth
• La baza glandelor
• Formă piramidală
• Nucleu rotund situat în 1/3 bazală
• Citoplasmă bazală: bazofilă (REr)
• Apical: granule acidofile, rotunde
• Identificare:
– Eozină
– Biebrich scarlet pH alcalin
– 5-defensină
Funcţii
• Apărare imunologică
• Granulele specifice conţin

94
 – GAG
– Lizozim
– TNF
• Subset transportor de IgA
• Fagocitează bacterii spiralate
• Durată lungă de viaţă
• Nu migrează spre vilozităţi

Limfocitele intraepiteliale
• Izolate printre celulele epiteliale
• Halou cromofob în jur (nu formează joncţiuni)
• Majoritatea de tip T
• Normal: cîte 4 limfocite pentru fiecare grup de 10 celule epiteliale

Regenerarea epiteliului intestinal

• Originea celulelor epiteliale intestinale: celula stem
• Trec prin stadiul de celule intermediare
• Durata sintezei ADN: 6 –11 ore
• Durata ciclului celular complet: 24 ore
• Celulele diferenţiate migrează spre vîrful vilozităţilor, apoi exfoliază în lumen (excepţie:
celulele Paneth)
• Durata reînnoirii epiteliului: 5-6 zile
• Vilozităţile jejunale: 3 – 4 zile

Duodenul
• Vilozităţi lungi, ramificate, anastomozate, dilatate la extremitatea liberă
• Numeroase macrofage
• Perete posterior: adventice
• Glandele duodenale
– 1/3 profundă a mucoasei
– submucoasă
• Tip tubuloacinar
– Mucine neutre
– EGF
Jejun
• Plici circulare numeroase
• Vilozităţi intestinale lungi, neramificate şi neanastomozate
• Epiteliu vilozitar: enterocite şi rare celule caliciforme
• Raport vilozitate – glandă: 5:1

Ileon
• Vilozităţi scurte
• Ax vilozitar larg

95
• Celule caliciforme numeroase
• Foliculi limfoizi şi infiltrate limfoide difuze: plăcile Peyer
• Numeroase celule “M” în epiteliul care acoperă ţesutul limfoid

Particularităţi
• Heterotopia: gastrică şi pancreatică
• Diverticulul Meckel
• Mediu: climat tropical – vilozităţi piramidale, fuzionate, ramificate
• Dieta bogată în fibre: ax larg, fuzionare
• Vîrstnici: vilozităţi scurte
• Chirurgical: modificarea raportului vilozitate – glandă, a proporţiei de celule caliciforme,
sinteza de sulfomucine

Valvula ileo-cecală
• Versant ileal: vilozităţi scurte, numeroase celule caliciforme
• Versant colic: fără vilozităţi, multe celule caliciforme
• Ax central: concentrare de fibre musculare incluse în ţesut conjunctiv, ţesut adipos
abundent în jur (lipohiperplazia ileo-cecală)

Colonul
• Organ tubular, lumen larg, 1-1.5 m lungime
• Perete cu 4 straturi
• Artere: din mezenterice
• Vene: tributare sistemului port
• Limfatice: ganglioni epicolici, paracolici, baza mezenterului
• Inervaţie: simpatică şi parasimpatică

Mucoasa
• Netedă, fără vilozităţi intestinale
• Epiteliu de acoperire simplu columnar (absorbante, caliciforme, “M”)
• Glande: simple tubulare, ocupă toată înălţimea mucoasei, lumen îngust (caliciforme,
absorbante, nediferenţiate, endocrine, Paneth)
Glandele colonului
• Simple tubulare, excepţional tubulare ramificate
• Celulele caliciforme: cele mai numeroase
• Celulele nediferenţiate: la baza glandelor asigură regenerarea epiteliului
• Celule apoptotice superficial
• Secreţie de mucine
Regenerarea epiteliului
• Suprafaţă: 6 zile
• Celulele senescente
– Exfoliere în lumen
– Apoptoză
• Celulele proliferative: la baza glandelor

96
• Celulele nediferenţiate
– Capacitate de diviziune
– Asimetric, heteroplastic
– Uni- sau multipotente
– Îşi menţin poziţia în glandă

Complexele adeno-limfoide
• Hernieri ale glandelor împreună cu ţesutul limfoid în submucoasă
• Musculara mucoasei discontinuă
• Epiteliul glandular: numeroase celule “M”
• Variantă a structurii normale
• Confuzie posibilă: adenocarcinom de colon invadant în submucoasă

Lamina propria
• Ţesut conjunctiv lax
– Fibroblaste
– Miofibroblaste
• Plasmocite
• Limfocite B şi T
• Celule musculare netede
• Macrofage
– Mucifage
• Capilare sanguine
• Fibre nervoase

Musculara mucoasei
• Strat continuu, subţire
• Celule musculare netede
• Trimite extensii subţiri în lamina propria pînă în vecinătatea epiteliului de acoperire
• Asugură stabilitatea mecanică a mucoasei

Submucoasa
• Ţesut conjunctiv lax
• Celule mobile izolate, rar foliculi limfoizi
• Vase sanguine
• Vase limfatice
• Plexuri nervoase
– Submucos (Meissner)
– Profund (Henle)

Rectul
• De la sigmoid la diafragmul pelvin
• Mucoasa: similară colonului
• Glande mai lungi, lumen larg, spaţiate

97
• Devin scurte şi dispar la canalul anal
• Musculară fără tenii
• Adventice
Apendicele vermiform
• Origine: diverticulul cecal
• Organ tubular, 8-12 cm
• Lumen: 1-3 mm, stelat, falduri mucoase
• Patru straturi
• Artera apendiculară
• Vene: v. mezenterică superioară
• Limfatice: limfonodulii ileo-colici
• Fibre nervoase: vag, plex mezenteric superior
Mucoasa
• Epiteliu de acoperire: simplu columnar, cu multe celule “M”
• Glande simple tubulare, multe celule caliciforme, endocrine, Paneth, limfocite
• Granulocite neutrofile: patologice
• MB: subţire, PAS pozitivă
• Lamina propria: ţesut conjunctiv lax, ţesut limfoid, celule endocrine izolate şi fibre
nervoase
• M. mucoasei: discontinuă
Submucoasa
– Ţesut conjunctiv
– Ţesut limfoid
– Vase sanguine
– Plex nervos submucos
Musculara
– Celule musculare netede
– Plex nervos mienteric
Seroasa
– Peritoneul visceral
– Mezoapendicele

Obliterarea lumenului
• Frecvent distală
• Predominant neurogenă
• Complexele neuro-endocrine apendiculare
• Involuţia ţesutului limfoid
– După 40 de ani
– Foliculi rari sau absenţi
– Hiporeactivitate imunologică locală

Canalul anal
• De la diafragmul pelvin la sfincterul anal
• Lungime: 4.2 cm

98
• Lumen: 6-10 falduri (coloanele anale)
• Straturi
– Mucoasă
– Submucoasă (1/3 cranială)
– Musculară
– Adventice

Epiteliul mucoasei
• Colorectal
– Epiteliu de acoperire cu celule caliciforme
– Glande scurte şi neregulate
• De tranziţie
– Stratificat, celulele superficiale cuboidale sau columnare
• Scuamos
– Stratificat scuamos nekeratinizat, apoi keratinizat

Musculara şi adventicea
• Fibre musculare provenind din:
– Muşchiul longitudinal intersfincterian
– Sfincterul intern
• Extensie la submucoasă
• Reţea de fibre musculare în jurul plexurilor vasculare
• Pot ajunge la pielea perianală
• Sfincterul anal extern: striat
• Adventice: ţesut conjunctiv dens, fibre de colagen şi elastice
• Vascularizaţie: artere rectale, anastomoze arterio-venoase, plex venos submucos
• Limfatice: drenează inghinal, hipogastric, iliac
• Inervaţie: nervi rectali inferiori, terminaţii libere şi încapsulate, celule nervoase pînă şa 1
cm deasupra liniei dentate

99
 Ficatul
• Cel mai mare organ parenchimatos
• Capsula (Glisson): ţesut conjunctiv dens acoperit de peritoneu
• Faţa inferioară: hilul
• Vascularizaţie duală
• Prelucrează şi stochează substanţe nutritive
• Produce 1.000 ml bilă/zi
• Sinteza de proteine structurale
• Degradează toxice şi medicamente

Dezvoltare embriologică
• Origine endodermică
• Săptămîna 3-4: diverticulul hepatic
• Cranial: cordoane hepatice
• Caudal: sistemul biliar
• Săptămîna 5: invazia vaselor sanguine – sinusoidele primitive
• Mezenchimale restante: capsula, stroma, celule Kupffer
• Ţesutul hematolimfopoetic: între lunile 2 şi 5
• Canaliculii biliari: embrion de 10 mm

Arhitectură generală
• Cantităţi mici de ţesut conjunctiv
• Invaginarea capsulei la hil
• Septuri ramificate, cu vase sanguine şi ducte biliare
• Hepatocitele: celulele epiteliale specifice, uniformitate morfologică
• Ramificaţia terminală a septurilor conjunctive şi vaselor: spaţiu port

Spaţiul port
• Formă piramidală
• Componente
 1-2 arteriole, terminale ale arterei hepatice
 1 venulă, terminaţie a venei porte
 1-2 ducte biliare
 Vase limfatice
 Fibre nervoase
 Ţesut conjunctiv cu rare limfocite şi macrofage

Unităţile morfofuncţionale
• Lobulul clasic: hexagonal, central venulă (centrolobulară), spaţii porte în colţuri,
cordoane de hepatocite dispuse radiar între venulă şi spaţiile porte
• Lobulul portal: include zone din 3 lobuli clasici adiacenţi, tringhiular, spaţiu port în
centru, venule terminale hepatice în colţuri; totalitatea hepatocitelor care eliberează
bila într-un singur duct biliar portal
• Acinul hepatic

100
Acinul hepatic simplu
• Volumul de parenchim cuprins între 2 venule terminale hepatice
• Spaţiul port: ax central
• 3 zone
 1: cu funcţie permanentă
 2: cu funcţie variabilă
 3: de răspuns permanent
• Diferenţe între hepatocitele celor 3 zone
• Localizarea hepatocitelor faţă de gradientul de oxigen
Zonele acinului hepatic
• Zona 1
 Hepatocite situate în imediata vecinătate a spaţiului port, enzime implicate în
metabolismul oxidativ, sinteze proteice, gluconeogeneză
 Primele afectate în leziunile infecţioase virale
 Potenţial regenerativ maxim
• Zona 2
 Intermediară, bagaj enzimatic mixt
• Zona 3
 La periferia acinului, lîngă venula terminală hepatică
 Enzime implicate în glicoliză, metabolism lipidic, detoxiefiere
 Stocare de glicogen, sinteza de lipide şi pigmenţi
 Sensibile la anoxie, congestie, carenţe nutriţionale, toxice

Vascularizaţia ficatului
• Nutritivă: vena portă (ramuri interlobare, conductoare)
• Funcţională: artera hepatică
• Arteriole şi venule portale
• Sinusoide
• Venule terminale hepatice
• Vene sublobulare
• Vene hepatice
• Vena cavă inferioară

Sinusoidele hepatice
• Lumen larg
• Perete discontinuu
• Celularitate
 Endoteliale
 Celule Kupffer
• MB: colagen IV, laminină, perlecan
• Acces direct al plasmei spre hepatocite

Celulele Kupffer
• Macrofage hepatice
• Forme variabile
• Prelungiri spre lumen şi perisinusodial

101
• Invaginaţii ale plasmalemei: “corpii vermiformi”
• Încorporează coloranţi vitali
• Pozitive pentru marleri macrofagici
• Citoplasmă: resturi de eritrocite şi pigmenţi
• Vacuole, lizozomi, pigment lipocrom
• Prelucrarea bilirubinei

Spaţiul perisinusoidal Disse

• Între peretele sinusoidal şi hepatocite
• Conţine microvilii hepatocitelor
• Fibre conjunctive fine (reţea reticulinică)
• Celularitate
 Ito-Nemoto
 Limfocite rezidente hepatice (rare la om, predominant zona 1, tip NK)

Celulele Ito-Nemoto
• Stelate, cu prelunguri
• Varietate de pericite
• Mai numeroase în zona 3 acinară
• Citoplasmă
 Vacuole cu vitamina A
 Filamente de actină
• Funcţii
 Esterificarea vitaminei A
 Sintetizează 10% din eritropoetina umană
 Sinteza de factor de creştere hepatocitar

Hepatocitul
• 80% din populaţia celulară
• Diametru: 20-30μ
• Între capilarele sinusoide
• Cordoane, trabecule, plăci ramificate
• Diferenţiere: hepatocitele ovale
• Microdomenii de membrană
 Sinusoidal
 Lateral
 Biliar
Morfologie
• Nucleu rotund, periferic heterocromatină, 1-2 nucleoli
• 40-80% poliploizi
• 25% binucleate
• Citoplasmă acidofilă, conţine corpi Berg (bazofili, agregate de reticul endoplasmic
rugos)
Organite nespecifice
• Reticul endoplasmic rugos: abundent în zona 1
• Reticul endoplasmic neted: abundent în zona 3

102
• Mitocondrii elongate
• Complex Golgi multiplu
• Lizozomi
 Hidrolaze acide, feritină
 Lipofuscină, pigmenţi
• Peroxizomi
Incluziuni
• Glicogen
 PAS pozitive
 Stocarea carbohidraţilor
 Mobilizarea glicogenului
 Receptori membranari pentru insulină
• Lipide
 Zona 3 la normal
 Degenerescenţă lipidică indusă de toxice
• Pigmenţi
 Biliar, hemosiderină, lipofuscină
Ultrastructură
• Filamente de citokeratină şi vimentină predominant în citoplasma periferică
• Microvilii la nivelul microdomeniilor sinusoidal şi biliar

Calea biliară intrahepatică

• Canaliculii biliari, nu au perete propriu, formaţi de hepatocitele adiacente
• Ductulii terminali (canale Herring), celule scuamoase apoi cuboidale, cu citoplasmă
clară
• Ducte biliare portale, epiteliu simplu cuboidal sau columnar, înconjurate de ţesut
conjunctiv dens
• Ducte hepatice

Stroma hepatică
• Fibre colagene în spaţiul port (colagen de tip I)
• Reticulină în spaţiile perisinusoidale (colagen de tip III şi IV)
• Capilare limfatice în axul acinului hepatice
• Terminaţii nervoase adrenergice pînă în spaţiile perisinusoidale, apoziţionate
hepatocitelor

Regenerarea ficatului
• Populaţie celulară relativ stabilă
• Durată lungă de viaţă la adult normal: 150-500 zile
• Mare capacitate de regenerare: pînă la 80% din greutatea organului în 3-4 luni
• Leziuni în zona 1: hepatocitele restante proliferează rapid şi restabilesc arhitectura în
5-6 zile
• Proliferarea şi diferenţierea celulelor ovale
• Stimul lezional repetat: fibroza hepatică
• Regenerarea ductelor biliare: cordoane, proliferare în spaţiu port şi parenchim,
formarea lumenului

103
Variante structurale normale
• Induse de vîrstă
 Nuclei poliploizi numeroşi
 Acumulare de fibre groase de colagen
 Îngroşarea peretelui arteriolar (normotensivi)
• Biopsia autoptică
 Pierderea agonală a glicogenului
 Necroze agonale cu dilataţii sinusoidale
• Biopsia chirurgicală
 Marginea anterioară: hepatocite cu citoplasmă intens acidofilă, aglomerări
focale de granulocite

Vezicula biliară şi căile biliare extrahepatice

• Ducte hepatice drept şi stîng
• Duct hepatic comun
• Coledoc
• Vezicula biliară
• Canalul cistic
Ductele biliare extrahepatice
• Epiteliu simplu columnar
• Membrană bazală
• Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat cu fibre elastice
• Invaginările epiteliului în lamina propria: foveole (saculi Beale)
• Glande diverticulare în jurul saculilor (numeroase la ampulă)
• Sfincterul coledocului
Sistemul vaterian
• Coledoc, Wirsung, sfincterul Oddi
• Celule columnare înalte, celule calificorme secretoare de mucine sulfatate acide,
endocrine
• Falduri papilare ale mucoasei cu ax conjunctivo-vascular
• Ducte pancreatice accesorii
• Glande secretoare de mucine

Vezicula biliară
• Mucoasa
 Falduri ramificate
 Epiteliu simplu columnar
 Glande tubuloacinare la colet
 Lamina propria: ţesut conjunctiv lax
• Musculara
 Ţesut muscular neted
 Fibre elastice
 Celule ganglionare
 Fibre nervoase
• Seroasa/adventicea

104
Particularităţi structurale
• Sinusurile Rokitansky-Aschoff
 Hernieri ale epiteliului în lamina propria, musculară sau subseros
 42% dintre persoane sănătoase
 >90% patologia veziculei
• Ductele Luschka
 Versant hepatic, mici, solitare sau multiple
 Remanenţe embrionare în legătură cu ducte biliare intrahepatice

Ductul cistic
• Suprafaţă luminală netedă sau cu falduri scurte
• Epiteliu simplu columnar
• Lamina propria: ţesut conjunctiv dens cu glande secretoare de mucus
• Musculara: ţesut muscular neted, fibre elastice, fibre nervoase
• Celule musculare netede: valvula spirală Heister

Pancreasul
• Glandă digestivă mixtă, indispensabilă vieţii
• Porţiuni anatomice: cap, colet, corp, coadă
• Capsulă conjunctivă fină
• Trabeculi: lobulaţie
• Parenchim:
 Exocrin: glande tubuloacinare
 Endocrin: insule şi celule izolate

Dezvoltare embriologică
• Origine: intestinul primitiv distal
• Muguri dorsal şi ventral
• Mugurele dorsal: porţiunea cefalică superioară, corp, coadă
• Mugurele ventral: porţiunea cefalică inferioară, proces uncinat
• Cordoane celulare care proliferează în mezenchim, se ramifică şi formează lumen
• Celulele exo- şi endocrine: din celulele ductelor primitive
• Celulele endocrine: săpt. a 10-a, insule luna 3
• Celulele acinare: săpt. 20, cu granule de zimogen

Criterii de recunoaştere
• Organ parenchimatos
• Încapsulat
• Parenchim lobulat
• Componentă exocrină: glande tubuloacinare de tip seros
• Componentă endocrină: insule palid colorate situate în centrul lobulilor

Pancreasul exocrin
• Acinii seroşi: 85% din masa pancreasului
• Forme tubulare şi anse anastomotice

105
• Citoplasmă acidofilă, PAS pozitivă
• ME: reticul endoplasmic rugos, granule electronodense
• Granulele: amilază, lipază, tripsină, chemotripsină, elastază, colagenază,
ribo-dezoxiribonuclează

Sistemul de ducte
• Celulele centroacinare
• Ducte intralobulare intercalate (mici)
• Ducte intralobulare propriu-zise (mari)
• Ducte interlobulare
• Duct principal Wirsung
• Duct accesoriu Santorini

Pancreasul endocrin
• Insulele Langerhans
 Compacte
 Difuze
• Componenta extrainsulară
 Celule endocrine în grupuri mici sau izolate în acinii seroşi
 Celulele endocrine din epiteliu ductal

Insulele Langerhans compacte

• 90% din totalul insulelor
• Net delimitate de componenta exocrină
• În centrul lobulilor
• Predominant la corp şi coadă
• Rotunde
• Palid colorate la HE
• Intens cu markeri endocrini
• Celule B, A, D, PP

Insulele difuze
• Cefalic, postero-inferior
• 10% din totalul insulelor
• Contur neregulat
• Cordoane de celule dispuse printre acini
• Predominant la periferia lobulilor
• Peste 70% celule PP

Celulele insulare
• B
– 60-70%, dispuse central
– Granule cu cristaloid
– Insulină

106
• A
– 15-20%, periferic, glucagon
– Material electronodens excentric
• D
– 10-15%, periferic, uniform electronodense, somatostatin
• PP
– <5% în compacte, >70% în difuze, polipeptid pancreatic

Componenta endocrină extrainsulară

• Celule izolate sau în grupuri mici la nivelul acinilor seroşi
• Densitate mare la nivelul ductelor interlobulare
• 10% din totalitatea celulelor endocrine pancreatice
• Majoritatea de tip închis
• Secreţie: hormoni pancreatici şi serotonină

Stroma
• Ţesut conjunctiv lax, redus cantitativ intralobular
• Celularitate
 Fibroblaste
 Miofibroblaste
 Adipocite
• Capilare sanguine propriu-zise şi fenestrate
• Vascularizaţie “în cascadă”
• Fibre nervoase amielinice
• Microganglioni nervoşi

107
 Sistemul endocrin
Epifiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele, paraganglionii şi sistemul neuroendocrin difuz

Epifiza (glanda pineală)

• Linia mediană a creierului

• Proiecţie din tavanul diencefalului
• Derivă din vezicula diencefalică
• Celule de origine ependimară
• Conică, 5 mm diametru
• Influenţată de ciclul diurn

Organizare histologică
• Capsula: piamater
• Septuri conjunctive: pseudolobuli
• Stroma
 Fibre de reticulină
 Celule gliale
 Fibroblaste, mastocite, celule pigmentare
• Parenchim

Parenchimul
• Pinealocite, celule interstiţiale, fibre nervoase
• Pinealocitele
 Mari, stelate, nucleu sferic, citoplasmă bazofilă
 Prelungiri cu expansiuni dilatate care se termină lîngă capilare
 Prelungirile: microtubuli şi vezicule
 Diferenţieri sinaptice multiple, cresc numeric în perioada nocturnă
 Principalul hormon: melatonina, eliberată imediat după sinteză
 Concentraţia melatoninei şi serotoninei: funcţie de ritmul mictemeral

Celulele interstiţiale
• Numeroase în tija glandei
• Similare cu celulele gliale din SNC
• Prelungiri citoplasmatice lungi, cu filamente intermediare
• Pozitive pentru GFAP

Corpii arenacei
• Concreţiuni calcare extracelulare
• “nisip cerebral”
• Săruri de calciu dispuse concentric

108
• Creştere numerică; după fotostimulare prelungită şi la vărstnici
• Identificare radiologică: la 80% persoane peste 30 de ani

Histofiziologie
• Modulează funcţia gonadelor, transductor neuroendocrin
• Secreţie cu ritmicitate diurnă – sezonieră
• Concentraţia melatoninei creşte în perioade întunecate
• Dependenţă de inervaţie
• Complex melatonină – neuroepifizine, exocitoză – disocierea complexului
• Alte substanţe: vasopresina, antigonadotrofina epifizară, factor de eliberare al
gonadotrofinelor
• Metabolic: hiperlacemiant, stimulează gliogeneza hepatică
• Implicaţii în afecţiunile sezoniere

Tiroida

• Localizare: cervical anterior

• Evaginare a endodermului gurii primitive
• Origine comună cu limba (remanenţă: “tiroida linguală”)
• Doi lobi, istm
• Piramida lui l’Alhouette

Structură histologică
• Capsula: ţesut conjunctiv dens dezordonat, vase sanguine, fibre nervoase, dublată de
ţesut adipos
• Trabecului: ţesut conjunctiv
• Stroma: ţesut conjunctiv lax, capilare fenestrate
• Parenchim: tirocite şi celule “C” (parafoliculare)

Foliculul tiroidian
• Unitatea morfofuncţională a tiroidei
• Formaţiune cavitară
• Componente
 Membrană bazală
 Epiteliu folicular – tirocite
 Coloid
• Mărime, fprmă, număr: dependente de vîrstă, sex, stare funcţională

Tirocitul
• Specializat în sinteza de hormoni tiroidieni
• Bipolaritate funcţională
• Cubic, turtit sau columnar

109
• Nucleu rotund sau ovalar
• Citoplasmă acidofilă sau bazofilă
• Organite implicate în sinteze proteice
• Apical: microvili
• Bazal: falduri de membrană

Substraturi
• Fosfolipide
• Lipide neutre
• Glicogen
• Glicoproteine
• Glicozaminoglicani
• Citocromoxidază
• Succindehidrogenază
• Fosfatază alcalină
• Fosfatază acidă
• Peroxidază
• Iod

Coloidul
• Sintetizat în tirocite
• Substanţă vîscoasă
• Acidofilă
• Componente
 Tireoglobulină
 Tirozină liberă
 Hormoni tiroidieni
 Iod organic
 GAG

Sinteza hormonilor tiroidieni

• Proteinosinteză, iodare, pinocitoză
• Excreţie la polul apical, stocare în coloid
• Resorbţie, transport, eliberare în sînge
• Proces stimulat de TSH în toate etapele
• Concentrarea iodului în tirocit, oxidare
• Absorbţia de a.a. (tirozină, histidină)
• Cuplare iod organic – tirozină (T1 – T4)
• Sinteza tireoglobulinei
• Eliberarea hormonului: disociere globină - hormoni
• Dehalogenare: tub digestiv, ficat, SN

110
 Forme funcţionale de
foliculi tiroidieni
• Mărimea foliculului
• Forma foliculului
• Forma tirocitelor
• Cantitatea şi afinitatea tinctorială a coloidului
• Prezenţa şi numărul veziculelor de resorbţie
Foliculul tiroidian normofuncţional
 tirocite cubice
 coloid în cantitate mare
 puţine vezicule de resorbţie
Foliculul tiroidian hipofuncţional
 Tirocite aplatizate
 Foliculi mari
 Coloid abundent, vîrscos, acidofil
 Vezicule absente
 Mărire de volum a glandei: hipertrofie foliculară
Foliculul tiroidian hiperfuncţional

 Tirocite columnare
 Foliculi mici, numeroşi
 Coloid în cantitate redusă, apos, bazofil
 Vezicule numeroase
 Creşterea glandei: hiperplazie foliculară

Celulele C (parafoliculare)
• Origine: crestele neurale
• Secretă calcitonină
• Localizare: dedublări ale MB folicular
• Nu ajung la lumenul folicular
• Nucleu rotund voluminos
• Citoplasmă: palidă la coloraţiile uzuale
• Granule citoplasmatice pozitive pentru calcitonnă
• ME: granulaţii electronodense
• Localizări extratiroidiene: paratiroidă, timus, canal tireoglos, lîngă vasele sanguine
mari cervicale, prostată
• Rol: metabolism forsfo-calcic

Paratiroidele
• Glande pereche, ovoidale
• Lîngă sau în parenchimul tiroidian
• Origine endodermică: pungile brahiale III, IV
• Capsulă fibroasă
• Trabecului conjunctivi

111
• Stromă: reţea de fibre rticulinice
• Parenchim: cordoane de celule endocrine

Celulele parenchimului
• Cromofobe (principale)
 Poliedrice, citoplasmă palidă la metodele uzuale
 Impregnare argentică: granule concentrate spre polul vascular, mai numeroas
eîn hipercalcemie
 Specializate în sinteza de PTH
• Oxifile (acidofile)
 Forme de involuţie a celulelor cromofobe
 Nucleu hipercrom sau picnotic, citoplasmă acidofilă
 Numărul creşte odată ci înaintarea în vîrstă
• De tranziţie

Parathormonul
• Indispensabil vieţii
• Creşte reabsorbţia calciului la nivel renal
• Stimulează absorbţia intestinală a calciului
• Facilitează hidroxilarea renală a vitaminei D
• Absenţă: creşte fosforul anorganic, scade calciul ionic, creşte excitabilitatea
neuromusculară, contracţii tonice, crize convulsive
• Exces (adenomul paratiroidian): decalcidiferi osoase şi dentare, litiază renală
recurentă

Suprarenalele
• Organe retroperitoneale pereche
• Polul superior al rinichilor
• Componente funcţionale:
 Corticosuprarenala periferic
 Medulosuprarenala central
• Origine
 Cortico: epiteliul celomic
 Medulo: crestele neurale
Organizare histologică
• Capsulă
 Ţesut conjunctiv dens dezordonat
 Fibre nervoase
 Microganglioni
 Vase sanguine
 Ţesut adipos
• Trabeculi: groşi şi subţiri
• Stromă: conjunctivă laxă, fibre de reticulină
• Parenchim

112
 Corticosuprarenala
• Celule secretoare de hormoni steroizi
• Dispuse în cordoane
• Zone
 Glomerulară extern
 Fasciculată mijlociu
 Reticulară intern
• Tranziţie gradată de la o zonă la alta

Zona glomerulară
• Subcapsulară
• Cordoane celulare dispuse sub formă de arcade, pseudoglomerului sau pseudoacini
• Celule cu citoplasma omogen acidofilă
• Separate prin capilare fenestrate
• Sintetizează mineralocorticoizi
• Cel mai activ hormon: aldosteronul
• Intervin în metabolismul apei şi electroliţilor

Zona fasciculată
• Cea mai groasă (2/3 din grosimea CSR)
• Cordoane uni- sau bicelulare rectilinii, separate de capilare fenestrate
• Celule poligonale cu numeroase vacuole în citoplasmă (spongiocite)
• Reticul endoplasmic neted bine dezvoltat
• Intervin în catabolismul lipidelor (colesterol), glucidelor (efect hiperglicemiant) şi
proteinelor
• Secretă glucocorticoizi cu efect antiinflamator şi antialergic
• Cei mai activi: cortizolul şi cortizona

Zona reticulată
• Adiacentă medulosuprarenalei
• Limită netă faţă de medulo
• Cordoane celulare scurte, ramificate, care formează o reţea
• În ochiurile reţelei: vase capilare
• Celule cu citoplasmă acidofilă care conţine pigment lipocrom
• Sintetizează hormoni sexuali: estrogeni, progesteron şi androgeni

Medulosuprarenala
• Stromă cu fibre reticulinice şi capilare sinusoide
• Parenchim: celule mari, poliedrice cu citoplasmă bazofilă, nuclei eucromatici, granulaţii
care conţin catecolamine, epinefrină, chromogranine

Tipuri celulare
• Adrenalinogene
• Noradrenalinogene

113
• Ganglionare (neuroni simpatici)
• Produşii de secreţie: stocaţi temporar în citoplasmă
• Granulele se colorează cu săruri de crom: celule “cromafine”, feocromocite

Funcţiile medulosuprarenalei
• Dinamica casculară şi reglarea circulaţiei sistemice (adrenalină, noradrenalină)
• Intervine în metabolismul glucidelor
• Rol chemoreceptor: reglarea neuro-hormonală a proceselor metabolice
• Sindromul general de adaptare al organismului
• Nu este indispensabilă vieţii

Vascularizaţie
• Artera suprarenalei
• Reţea arteriolară în capsulă
• Capilare pentru zonele corticalei
• Drenează în medulară
• Capilarele medularei formează vena centrală cu perete subţire şi mecanisme
sfincteriene la hil

Paraganglionii
 Formează complexul paraganglionar simpatic
 Celule cromafine adrenalinogene, celule ganglionare şi fibre nervoase
 Glomii carotidieni şi jugulari, ovar, uter, veziculele seminale, vezica urinară, ţesutul
conjunctiv retroperitoneal

Sistemul neuroendocrin difuz

• Totalitatea celulelor izolate care au proprietatea de a sintetiza şi secreta substanţe cu
rol hormonal
• Origine
 Locală: din celule stem
 Crestele neurale

Componente
• Celule endocrine izolate sau în grupuri mici, localizate în epitelii care au şi alte funcţii
• Celule endocrine izolate în stromă: apendice, pancreas
• Neuroni cu funcţie secretorie endocrină

Identificare
• Morfologice
 Citoplasmă palidă
• Histochimice
 Impregnări argentice
• Fluorescenţă
 Fixare formaldehidă
• Imunohistochimie

114
  Chromogranina A
 Sinaptofizina
 Enolaza neuronal specifică
• Microscopie electronică
 Granule electronodense

Tipuri celulare
• Deschise: ajung la suprafaţa epiteliului prin unul dintre poli
• Închise ne-inervate: paralele cu MB, fără fibre nervoase învecinate
• Închise inervate: paralele cu MB, sinapse cu fibre nervoase (e.g. celula Merkel din
piele)

Distribuţie
• Tubul digestiv
 Stomac
 Intestin subţire
 Colon, apendice
• Sistemul respirator
 Epiteliul respirator
 Corpi neuroepiteliali
• Tiroidă: celulele C
• Prostată

Produşi de secreţie
• Amine biogene
 Serotonină
 Dopamină
• Hormoni peptidici cu moleculă mică
 Colecistokinină
 Secretină
 Gastină
 Somatostatin
 Peptid intestinal vasoactiv
 Motilină
 Bombesină
Modalităţi de acţiune
• Paracrină: produsul de secreţie acţionează asupra celulelor învecinate
• Endocrină: produsul de secreţie acţionează la distanţă, pe celule ţintă

115
 Sistemul genital feminin
Componente
• Organe genitale interne
– Ovarele
– Tubele uterine
– Uterul
– Vaginul
• Organe genitale externe
• Organe asociate
– Placenta
– Glandele mamare
Funcţii generale
• Modificări structural-funcţionale ciclice
– Viaţa reproductivă
– Sarcină
• Menarha (9-14 a)
• Ciclul menstrual
– 28-30 zile
– Mai rar între 45-55 a
• Menopauza (climacteriul)
• Produce celulele germinale feminine
• Asigură contactul dintre celulele germinale feminine şi masculine: fertilizarea
• Menţine produsul de concenpţie în cavitatea uterină
• Hrănirea noului-născut
• Sinteza de hormoni
Dezvoltare embriologică
• Sexul genetic: determinat la fertilizare
• Diferenţiere morfologică a gonadei: săptămîna 7
• Stadiul iniţial: indiferent
• Origine: epiteliul celomic
• Marginea gonadală
• Cordoane sexuale primitive
• Ovotestis: gonada primitivă
– Corticală extern
– Medulară intern
– XX: corticala – ovar, medulara regresează

Celulele germinale primitive

• Săptămîna a 4-a
• Mari, sferice
• Nucleu rotund, mare, cu nucleol proeminent şi cromatină pulverulentă
• Migrează pînă la creasta gonadală
• Încorporate în cordoanele sexuale primitive
• Mitozele în celulele germinale: doar în perioada prenatală

116
Morfodiferenţiere
• Cordoane sexuale corticale
• Fragmentarea cordoanelor sexuale
– Foliculi primordiali
– Ovogonie: din celule germinale
– Un rînd de celule foliculare
• Ductele mezonefrice involuează
• Ductele paramezonefrice formează tubele, uterul şi musculara vaginului

Ovarul
• Ovogeneză
• Secreţie de hormoni sexuali
• Epiteliu de acoperire: simplu cubic/columnar
• Albugineea
• Corticala: extern
– Foliculi ovarieni
– Stromă
• Medulara: intern
– Ţesut conjunctiv dens dezordonat cu celule musculare netede
– Reţea de vase sanguine

Foliculii ovarieni
• 400.000-800.000
• Doar 500 ajung la maturitate
• Restul degenerează prin atrezie foliculară
• Majoritatea primordiali
• Diferenţiere gradată: foliculi maturi
• Fiecare ciclu: selecţia foliculilor dominanţi
• Unul singur ajunge la maturitate

Foliculul primordial
• Ovar fetal: proliferare
• Profaza primei diviziuni meiotice
• Ovocit central
• Nucleu mare, sferic, eucromatic, nucleol proeminent
• Mitocondrii, centrozom, corpi multiveziculari
• Un singur rînd de celule foliculare aplatizate

Foliculul primar
• Ovocitul creşte în dimensiune
– RE şi Golgi bine dezvoltate
– Spaţiu cu microvili
– Zona pellucida: glicoproteine
• Celulele foliculare devin cubice, proliferează, se dispun pe 2-3 rînduri (celule
granuloase)

117
• Lamina bazală groasă
• Densificarea stromei: teaca foliculară

Foliculul secundar (antral)

• >200μ, 6-10 rînduri de celule granuloase
• Cavităţi mici cu lichid folicular
• Confluarea cavităţilor: antru
• Material acidofil între celulele granuloase: corpi Call-Exner
• Ovocit proiectat spre antru
• Cumulus oophorus
• Coroana radiată
• Teaca internă şi externă
• Conul tecii

Foliculul terţiar (matur, de Graaf)

• Veziculă translucidă
• Proemină pe suprafaţa ovarului
• Ocupă toată grosimea corticalei
• Format în ultima parte a fazei foliculare
• Se dezvoltă din foliculul antral dominant
• Ziua 1 – 2 mm, ziua 14 – 20 mm
• Ovocit: 100μ
• Proliferarea de celule granuloase
• Cavitate mare, unică
• Profaza primei meioze: 12-40 ani
• Completarea profazei
• Metafaza celei de a doua meioze
• Completă după ovulaţie şi fertilizare
• Detaşarea ovocitului în lichidul folicular

Ovulaţia
• Stigma
• Discontinuităţi: epiteliu şi albugineea
• Veziculă
• Colagenază, plasminogen
• Ruperea peretelui
• Ovul, coroana radiata, lichid folicular
• Captat de fimbriile trompei, transport în 1/3 internă
• Ciclurile anovulatorii

Fertilizarea
• Dispersia celulelor granuloase
• Glicoproteinele ZP: receptori pentru S
• Reacţia acrozomului
• Digestia zonei pellucida
• Fuziunea membranei postacrozomale cu ovolema, penetrare în ovoplasmă

118
• Decondensarea cromatinei
• Ovocitul: blocarea receptorilor restanţi
• Completarea celei de a doua meioze
• Restabilirea garniturii diploide
• Ovul fertilizabil: sub 24 ore

Corpul luteal (galben)

• Colapsul peretelui folicular
• Coagul central
• Hipertrofia celulelor granuloase şi ale tecii interne
• Acumulare de lipide
• Reţea de vase capilare în jurul celulelor luteale
• Evoluţie
– Fără fertilizare: corp albicans temporar
– Fertilizare: persistă cîteva luni, corp albicans definitiv

Tipuri de celule luteale

• Luteale granuloase
– Localizare centrală
– Nucleu eucromatic
– Mitocondrii
– REn, lipide
– Granule electronodense (lizozomi, relaxină)
– Progesteron
• Luteale tecale
– Nucleu heterocromatic
– REn abundent
– Estradiol, estronă

Corpul albicans
• Cicatrice albicioasă-hialină
• Regresia corpului luteal
• În absenţa fertilizării
– Autoliza celulelor luteale
– Invazia cu macrofage
– Fibre de colagen, fibrocite
– Persistă cîteva luni
• Fertilizare
– Persistă toată viaţa
– Numărul de corpi albicans = nr de sarcini

Atrezia foliculară
• 98% dintre foliculii ovarieni degenerează
• Proces continuu pînă la menopauză
• Atrezia apare în toate stadiile evolutive
• Atrezia foliculilor mici

119
 – Degenerează ovocitul
– Degenerează celulele granuloase
– Cavitate stromală
– Fără cicatrice

Atrezia foliculilor mari

• Granuloasa invadată de ţesut conjunctiv
• Hipertrofia celulelor tecii interne
• Lamina bazală groasă, “sticloasă”
• Degenerarea ovocitului
• Colaps folicular
• Invazie cu fibroblaste
• Celule tecale: cordoane separate prin ţesut conjunctiv
• Cicatrice mică

Stroma ovariană
• Fibroblaste cu potenţial secretor hormonal
• Corticală
– Reţea de fibre colagene
– Fără fibre elastice
• Medulară: fibroblaste, celule musculare netede, fibre de colagen şi elastice
• Insule şi cordoane de celule interstiţiale: secretă estrogeni

Celulele hilare
• În zona hilului
• Poligonale (epiteloide)
• Incluziuni lipidice
– Esteri de colesterol
– Pigment lipofuscinic
• Cristale citoplasmatice (Reinke)
• Secretă androgeni
• Hipertrofie – hiperplazie: virilism

Modificări induse de îmbătrînire

• Absenţa foliculilor ovarieni
• Atrofie sau hiperplazie stromală
• Proliferare stromală de tip nodular
• Arii întinse de fibroză
• Corpi albicans
• Granuloame corticale

Vascularizaţie şi inervaţie
• Vascularizaţie
– Artera ovariană
– Ramificaţii la hil
– Ramurile medulare: arteriolele helicine

120
 – Capilare în corticală
– Plex venos la hil
• Nervii: plexul ovarian, rol vasomotor

Tuba uterină
• Organ tubular
• Cavitate peritoneală – uter
• Transportă ovulul
• Sediul fertilizării şi dezvoltării pînă în stadiul de morulă
• Porţiuni
– Infundibulară (fimbrii)
– Ampulară (situsul fertilizării)
– Istmică
– Interstiţială

Structură generală
• Trei straturi: mucoasă, musculară, seroasă
• Mucoasa
– Falduri ramificate
– Delimitează cavitate labirintică
– Axe conjunctive acoperite de epiteliu
– Lamina propria: ţesut conjunctiv lax
• Musculara: ţesut muscular neted
• Seroasa: peritoneu

Epiteliul
• Simplu columnar
• Tipuri celulare: ciliate, secretorii şi limfocite intraepiteliale
• Ciliate: transportul secreţiei şi ovulului
• Secretorii: fluid nutritiv pentru ovul
• Estrogeni: stimulează ciliogeneza
• Progesteron: activează secreţia

Uterul
• Organ cavitar
• Regiuni anatomice
– Corp uterin
– Col uterin
– Joncţiune: istm
• Corpul uterin
– Endometru
– Miometru
– Perimetru
• Modificări ciclice: endometru şi miometru

121
Vascularizaţie
• Artere uterine
• 6-10 ramuri arcuate: anastomoze în miometru
• Artere radiale: pătrund în endometru
• Artere drepte scurte
• Arteriole spiralate
• Reţea capilară
• Lacune

Endometrul
• Proliferare – degenerare
• Modificările ciclice: pregătesc implantarea
• Straturi
– Funcţional
– Bazal
• Epiteliul de acoperire
– Simplu columnar
– Celule secretorii şi ciliate
• Glandele uterine: simple tubulare
• Lamina propria: conjunctiv lax, asemănător celui mezenchimal

Miometrul
• Cel mai gros strat
• Ţesut muscular neted
– Extern şi intern: paralele cu axul mare al uterului
– Mijlociu: vase sanguine şi limfatice
• Fascicule solidarizate prin ţesut conjunctiv
• Celulele musculare netede
– 50μ repaus, 500μ sarcină
– Hiperplazie: musculare preexistente, mezenchimale

Modificările ciclice
• Ciclul menstrual: dezvoltarea funcţională continuă a endometrului
• Control: gonadotrofine, hormoni steroizi
• Faze succesive:
– Proliferativă: estrogeni, maturarea foliculului ovarian, 10-11 zile
– Secretorie: progesteron, corp luteal, 12-13 zile
– Menstruală: degenerare corp luteal, 1-4 zile

Faza proliferativă
• Coincidentă cu maturarea foliculului ovarian
• Grosime 1-3 mm
• Proliferare stimulată de estrogeni
– Glande, stromă
– Angiogeneză
• Glandele

122
 – Lumen îngust
– Traiect rectiliniu
– Fără caractere secretorii
– Numeroase mitoze

Faza secretorie
• Sub influenţa progesteronului
• Coincidentă cu corpul luteal
• Grosime: 5-6 mm
• Stromă edematoasă
• Glandele
– Mari, sinuoase
– Lumen larg
– Produs de secreţie
– Hipertrofia celulelor glandulare
– Mitoze rare

Faza menstruală
• În absenţa fertilizării
• Modificări vasculare în stratul funcţional
• Contracţii ale arteriolelor spiralate, ischemie
• Stoparea secreţiei
• Detaşarea endometrului funcţional
• Persistă endometrul bazal
• Intră în faza proliferativă a ciclului următor

Implantarea
• Procesul prin care ovulul fertilizat (zigotul) este inclus în endometru
• Faze: preimplatare, implantare propriu-zisă, postimplantare
• Preimplantare
– Zigotul fertilizat: 1-2 zile în tuba uterină
– Diviziuni mitotice, fără creştere de volum celular
– Dezvoltare iniţială: sub control matern
– Dezvoltare tardivă: activarea genomului embrionar
– Morula: celulele individuale – blastomere
– A 3-a zi: morula intră în cavitatea uterină, liberă 24 ore
– Continuă mitozele: blastocist, liber în cavitate 1-2 zile
– Continuă mitozele, dispare zona pellucida
– Central: embrioblast, periferic - trofoblast

Implantarea propriu-zisă
• Ataşarea blastocistului la epiteliul endometrial
• Uter receptiv: “fereastra de implantare”
• Celulele trofoblastului invadează endometrul
• Diferenţierea trofoblastului
– Citotrofoblast: celule individuale, mitoze

123
 – Sinciţiotrofoblast: masă citoplasmatică multinucleată
– Precursorul componentei fetale a placentei
• Sinteza de HCG, lactogen, progesteron, estrogeni
• Cavităţi în sinciţiotrofoblast: lacune
• Liza vaselor sanguine: sînge matern în lacune
• Blastocit inclus complet în endometru: ziua a 11-a

Decidua - postimplantare
• Diferenţierea endometrului funcţional
• Decidua – celulele deciduale
– Bazală
– Capsulară
– Parietală
• Ziua a 13-a: cavitatea corionică
• Membranele interne: amnios
• Sfîrşitul lunii a 3-a: fuziunea capsulară – parietală, obliterarea cavităţii uterine

Celulele deciduale
• Origine: celulele stromale, sub influenţa secvenţială a E şi P
• Stimulul: implantarea blastocistului
• Citoplasmă bogată, palidă, glicogen
• Mediu nutritiv pentru embrion
• Separă placenta de peretele uterin

124
 Colul uterin

 organ fibromuscular, de 2.5 - 3 cm

 două porţiuni:
– intravaginală – exocervix;
– extravaginală – endocervix;
– joncţiunea scuamo-columnară;
 funcţii:
 suport mecanic pentru organele genitale interne;
 rol activ în timpul travaliului şi al naşterii;
 secreţie de mucus – rol principal.

Endocervixul
 epiteliu simplu columnar secretor de mucine
 tipuri celulare:
 secretorii: nucleu bazal, nucleoli mici, citoplasmă palidă,
 ciliate,
 de rezervă – se diferenţiază în celule ciliate sau secretorii;
 celule neuroendocrine, caliciforme, limfocite;
 modificări ciclice minore;
 nu exfoliază menstrual.

“Glandele” endocervixului
 invaginare în stromă: fante epiteliale;
 epiteliul poate prolifera dând naştere unor ramificaţii laterale;

 glande tubulare ramificate;

 lungimea variază între 0.5-1 cm;
 secretoare de mucus: intens PAS pozitive;
 mucusul:
 inhibă ascensiunea bacteriilor;
 facilitează ascensiunea spermatozoizilor;
 vâscozitate redusă la ovulaţie.
Zona de tranziţie
 joncţiunea scuamo-columnară:
 la nivelul exocolului;
 abruptă;
 face trecerea de la epiteliul simplu columnar la cel stratificat scuamos
nekeratinizat;
 zona de transformare: aria la nivelul căreia se realizează înlocuirea epiteliului
columnar cu epiteliu scuamos;
 chiste Naboth

125
Epiteliul exocervixului
 stratificat scuamos nekeratinizat;
 proliferează, se maturează şi acumulează glicogen;
 modificări cliclice (E şi P);
 copilărie şi postmenopauză: epiteliul este atrofic;
 straturi:
 bazal/parabazal,
 intermediar (spongios),
 superficial;
 celule non-epiteliale: endocrine, Langerhans, melanocite.

Stroma colului uterin

 Ţesut conjunctiv fibros
 Fibre elastice
 Rare celule musculare netede
 Bogată reţea de vase capilare
 Limfocite, plasmocite
 Resturi ale ductelor mezonefrice

Vaginul
 Organ tubular, fibro-muscular
 Peretele: 3 straturi
 Mucoasa
 Falduri transversale
 Epiteliu gros, stratificat scuamos nekeratinizat
 Reacţionează la stimul hormonal
 Celule cu granule de keratohialin şi glicogen
 Acid lactic, pH acid
Straturile peretelui vaginal
 Lamina propria
 Ţesut conjunctiv
 Fibre elastice, limfocite, granulocite neutrofile
 Fără glande
 Musculara
 Fascicule longitudinale de celule musculare netede
 Striate la vestibul (m. bulbocavernos)
 Adventicea
 Ţesut conjunctiv dens dezordonat
 Fibre elastice, nervoase, plexuri venoase
Citologia exfoliativă cervico-vaginală
 Frotiul cervico-vaginal
 Recoltare

126
 Metodele de colorare
 Papanicolaou
 Albastru policrom tanin-Drăgan
 May Grunwald Giemsa
Citologia normală a exocolului
 Celulele bazale: mici, cubice sau cilindrice, nuclei ovali, nucleoli mici, citoplasmă
puţină intens bazofilă; N/C mare
 Celulele parabazale: mari şi mici; formă rotundă pe frotiu, nuclei mai mari, cromatină
fin granulată, uniformă, orangeofilă la cele mici, eozinofilă la cele mari
 Celulele intermediare: mari, poligonale, nuclei mici, ovalari, cromatină granulată,
citoplasmă bogată
 Celulele superficiale: mari, nucleu mic, picnotic, citoplasmă bogată (glicogen,
keratohialin

Aplicaţii
 Identificarea fazei hormonale
 Estrogenică
 Progesteronică
 Impregnare androgenică
 Menopauză
 Diagnostic de sarcină
 Diagnosticul iminenţei de avort
 Diagnosticul afecţiunilor inflamatorii

Organele genitale externe

 Labii majore, minore
 Falduri cu ax conjunctiv
 Epiteliu stratificat
 Clitoris:structură erectilă, epiteliu subţire
 Vestibul: glande Bartholin
 Inervaţie
 Terminaţii libere
 Corpusculi senzitivi
Placenta
 Organ tranzitoriu
 Ţesuturi fetale şi materne
 Corion şi decidua bazală
 Schimburi materno-fetale
 Sistemul circulator utero-placentar
 Ziua 9: lacune trofoblastice
 Anastomoze cu sinusoidele materne

127
Trofoblastul
 Proliferare citotrofoblastică
 Creşte corionul mezodermic
 Dezvoltarea vaselor sanguine
 Formarea vililor corionici
 Primari: cordoane citotrofoblastice
 Secundari: cordoane ramificate cu ax conjunctiv
 Terţiari: dezvoltarea vaselor sanguine în axul central
Vilii
 Ax
 Ţesut conjunctiv lax
 Fibroblaste
 Celule Hofbauer
 Vase sanguine
 Citotrofoblast: dispare în a doua ½ a sarcinii
 Sinciţiotrofoblast: persistă pînă la naştere
 Decidua bazală: aderă la corion prin zona marginală

Circulaţia materno-fetală
 Insule Wolff-Pander
 Mezenchim intraembrionar
 Anastomoze
 Debutul circulaţiei embrionare: ziua 21
 Corion vilos, placă corială
 Decidua bazală, placă bazală
 80 – 100 arteriole spiralate, sînge matern

Bariera materno-fetală
 Sinciţiotrofoblast
 Citotrofoblast
 Membrana bazală trofoblastică
 Ţesutul conjunctiv al vililor
 Membrana bazală a endoteliului
 Citoplasma celulelor endoteliale

Hormoni sintetizaţi de placentă

 Gonadotrofina corionică umană: ziua 5-6
 Hormon lactogen placentar
 Factor de creştere insulin-like
 VEGF
 Relaxină
 FGF, CSF, interleukine

128
 Glanda mamară
 Organe pereche
 Origine ectodermică
 “linia laptelui”
 Iniţial multiple (1% adulţi: glande supranumerare)
 Proliferare epitelială în ţesutul conjunctiv
 Ducte lactifere
 Control hormonal

Pubertate
 Cresc ductele lactifere
 Acumulare de ţesut adipos
 Diferenţierea unităţilor glandulare tubulo-acinare
 Fiecare glandă se termină într-un duct lactifer

Glanda mamară inactivă

 15-20 lobi, separaţi prin ţesut conjunctiv dens dezordonat
 Glande tubuloacinare
 Ducte lactifere excretorii
 15-20 orificii independente la mamelon

Structură histologică generală

 organizată lobular, componente epitelială şi stromală
 componenta epitelială: glande tubulo-acinare cu celule mioepiteliale
 acinii: celule cuboidale, lumen variabil, dependent de momentul funcţional
 ductele: intralobulare, interlobulare, ducte şi sinusuri lactifere
 celulele epiteliale: exprimă ER şi PR
 stroma: intralobulară (conjunctiv lax), interlobulară (conjunctiv dens)

Mamelonul
 Papile profunde
 Pigmentare care se accentuează la pubertate
 Epiteliu stratificat scuamos keratinizat, cu celule Toker
 Terminaţii nervoase libere
 Areola: glande sebacee, sudoripare, foliculi piloşi

Celula Toker
 Nucleu rotund sau uşor ovalar
 Citoplasmă mai palidă decît keratinocitele vecine
 Dificil de recunoscut pe HE
 Mai mici decît celulele Paget
 Mai mari decît keratinocitele vecine
 Localizare:
 Mamelon
 Areola mamară

129
  Numeroase la orificiile ductelor lactifere

Modificări ciclice
 Estrogeni
 Ducte cu lumen îngust
 Celule acinare cuboidale, citoplasmă bazofilă
 Stromă intralobulară densă
 Progesteron
 Secreţie apocrină
 Hipertrofie acinară
 Stromă intralobulară hidratată, hipercelulară
Sarcină şi lactaţie
 Acini mari, lumen larg
 Diferenţiere secretorie a epiteliului
 Picături lipidice citoplasmatice
 Secreţie: mero- apocrină
 Depleţie de ţesut adipos
 Acumulare de colostru
 Durata lactaţiei: 4-6 luni postpartum
 Involuţie: degenerare epitelială, fagocitoză (3 luni)

Menopauză
 Regresia ţesutului glandular
 Atrofia unităţilor secretorii
 Persistă insule mici de ducte incluse într-o stromă conjunctivă fibroasă
 Predomină ţesutul conjunctiv
 Acumulare de ţesut adipos
 Se şterge diferenţa dintre strona intralobulară şi interlobulară

130
 Sistemul genital masculin
Gonada masculină: testicolul
Căile genitale masculine: intra- şi extratesticulare
Glande asociate: veziculele seminale, glandele bulbouretrale şi prostate

Dezvoltare
• Luna a 2-a: testicolul primitiv
• Ovotestis: cortexul involuează, medulara formează parenchimul testicular
• Sfîrşitul lunii a 3-a: migrază în pelvis
• Înainte de naştere: coboară în scrot
• Conţine: celule germinale şi Sertoli

Testicolul
• Capsula
– Mezoteliu
– Albuginea: fibroasă
– Ţesut conjunctiv lax cu vase sanguine
• Trabeculi: 250 lobuli
• Stroma: conjunctivă laxă, celule Leydig
• Parenchim: tubi seminiferi
• Suprafaţa posterioară: mediastin

Tubii seminiferi
• 1 – 4 în fiecare lobul
• Traiect sinuos
• Lungime: 50 cm
• Celule
– Spermatogenetice
– Sertoli
• Terminal: tubul drept
• Drept: continuă cu rete testis
– Sistem de canale anastomozate în mediastin

Lamina propria
• Ţesut conjunctiv dens multilamelat
• Fibre de colagen
• Nu conţine fibroblaste tipice
• Celule contractile peritubulare (mioide)
• Celulele mioide: lamina bazală şi filamente de actină
• Îngroşarea odată cu înaintarea în vîrstă: scade producerea de spermatozoizi

131
Spermatogenetic cells
• Spermatogonii
– A
– B
• Spermatocite primare
• Spermatocite secundare
• Spermatide
• Spermatozoizi

Spermatogoniile şi spermatocitele
• Spermatogoniile
– Tip A întunecat: stem
– Tip A palide: orientate
– Tip B: cromatină condensată
– Diviziuni: mitoze
– Conectate prin punţi citoplasmatice
– Diferenţiere sincronă a celulelor din aceeaşi generaţie
• Spermatocitele
– Primare
• Din spermatogonii B
• Diviziuni meiotice
• Cele mai mari celule germinale
– Secundare
• Din primare
• A doua meioză: foarte scurtă
• Formează spermatide

Spermatidele
• Haploide
• Fără diviziuni
• Prin maturare produc spermatozoizi
• Faze
– Golgi
– Acrozom
– Capişon
– Maturare

Spermatide: formarea acrozomului

Spermatozoidul
• 60 μm lungime
• Cap şi flagel
• Capul: turtit
• Containţine:
– Nucleu

132
 – Vezicula acrozomală
• Enzime
– Hyaluronidază
– Fosfatază acidă
– Neuraminidază
– Acrosină – trypsin-like

Ultrastructură - flagelul
• Colet
– Centrioli
• Segment mijlociu
– Mitocondrii
– Fibre helicoidale
• Segment principal
– Fibre
– Complex axonemal
• Piesă terminală
– Complex axonemal
Spermatogeneza
• Faza spermatogonică
– Spermatogonii
• Faza spermatocitogenetică
– Spermatocite
• Faza spermiogenetică
– Spermatide şi spermatozoizi
• Replicarea aceleiaşi spermatogonii: la fiecare 16 zile
• În acelaşi tub seminifer: 4 generaţii
• Durata maturării: 64 zile

Celula Sertoli
• Columnare înalte
• Nucleu: ovalar, cromatină fin granulară, nucleol
• Citoplasmă: acidofilă – aria centrală, bazofilă - periferic
• Organite nespecifice, microtubuli, filamente, cristaloide
• Prelungiri citoplasmatice laterale
• Hemidesmozomi cu membrana bazală

Funcţii
• Suport mecanic pentru celulele germinale
• Nutriţie
• Formează bariera hemato-testiculară
• Fagocitează corpi reziduali
• Secretă un fluid care facilitează pasajul spermatozoizilor prin căile genitale
• Secretă proteina care leagă androgenii
• Secretă inhibină şi mici cantităţi de estrogeni

133
• Hormonul anti-mullerian, regresia ductelor Muller

Celulele Leydig
• Mari, ovalare, poligonale
• Lîngă vasele sanguine
• Nucleu: ovalar, excentric
• Citoplasma
– Acidofilă
– Incluzii lipidice
– Cristaloide
– Ren bine dezvoltat
• Secretă androgeni

Căile genitale intratesticulare

• Tubulii drepţi
– Tranziţie abruptă
– Doar celule Sertoli
– Lumen îngust
– Epiteliu simplu cuboidal
• Rete testis
– Canale interconectate
– Epiteliu simplu cuboidal sau columnar
– Stromă cu vase sanguine

Căile genitale extratesticulare

• Ductele eferente
– 10 - 15
– Conectează rete testis la epididim
– Epiteliu simplu cuboidal - pseudostratificat
– Celule musculare netede dispuse circular şi fibre elastice
• Epididimul
• Ductul deferent

Epididimul
• Lungime: 6-8 cm
• Tub contorsionat
• Cefalică, corp, coadă
• Maturarea spermatozoizilor
• Straturi
– Mucoasa
• Epiteliu pseudostratificat
• Membrana bazală
• Lamina propria
– Muşchi neted
– Adventice/seroasă

134
Celulele epiteliului
• Principale
– Columnare înalte
– Stereocili
– Citoplasmă: vezicule, corpi multiveziculari, invaginări
• Holocrine
– Fără stereocili
– Multe mitocondrii
– Palide, citoplasma PAS positivă
• Bazale

Ductul deferent
• Continuă coada epididimului
• Lumen: îngust, stelat
• Falduri longitudinale
• Epiteliu pseudostratificat
• Lamina propria
• Strat muscular gros
• Adventice
• Fuzionează cu ductul veziculei seminale – duct ejaculator

Veziculele seminale
• Glande pereche
• Mucoasa cu falduri
• Epiteliu: celule principale şi bazale
• Pigment galben în celulele principale
• Lamina propria: ţesut conjunctiv dens
• Strat muscular, adventice
• Substrat metabolic pentru spermatozoizi

Glandele bulbouretrale
• Glande mici, pereche
• Localizare: în diafragmul urogenital
• În vecinătatea uretrei membranoase
• Aranjament lobular
• Glande tubuloacinare secretoare de mucus

135
 PIELEA
Generalitati
16-18 % din greutatea organismului
– Epiderm – componenta epiteliala
– Derm – componenta conjunctiva
– Anexe:
– Folicul pilos
– Glande sebacee
– Glande sudoripare
– Hipoderm

Epidermul
• Origine: ectodermica
• Epiteliu stratificat scuamos keratinizat
• Celule:
– Epiteliale – keratinocite
– Non-keratinocite:
 Melanocitul
 Celula Langerhans
 Celula Merkel

Keratinocitele
Keratinocitele bazale
• Un singur rind
• Cubice sau columnare
• Nucleu hipercrom
• Citoplasma bazofila
• Imunohistochimic:
– Celule stem
– Celule proliferative

Keratinocitele stratului spinos

• Dispuse pe 5-6 rinduri
• Numerosi desmozomi – in M.O. “spini”
• Nucleu rotund eucromatic
• Citoplasma contine organite specifice keratinozomi

Keratinocitele stratului granulos

• Dispuse pe 3-5 rinduri
• Celule aplatizate
• Contine granule de keratohialin, bazofile
• Keratinozomii fuzioneaza cu membrana plasmatica celulara

136
Granule de keratohialin
• Electronodense in M.E
• Marimi variabile
• In structura lor sunt incluse si filamentele citokeratiniene
• Rol in procesul normal de keratinizare

Keratinocitele stratului cornos

• Scuame celulare
• Nu contin nucleu
• Bogate in filamente keratiniene

Melanocitele
Originea: crestele neurale
Localizare: stratul bazal epidermal
Morfologie: celula cu aspect dendritiform
Rol: sinteza pigmentului melanic

Celula Langerhans
• Origine: maduva hematogena
• Localizare: printre keratinocitele stratului spinos
• Morfologie dendritiforma
• Rol: celula prezentatoare de antigen

Celula Merkel
• Origine: celula stem epidermala
• Localizare: printre keratinocitele bazale
• Morfologie: celula usor aplatizata
• Rol: senzorial, neurosecretor

Dermul
Dermul papilar
• Tesut conjunctiv lax
• Predominant fibre de colagen tip III
• Celule: fibroblaste si mastocite
Dermul reticular
• Tesut conjunctiv dens dezordonat
• Predomina fibrele de colagen tip I
• Celule: fibroblaste si macrofage

Celulele dendritice dermale

• Celule prezentatoare de antigen
• Celule cu morfologie dendritica
• Imunohistochimic:

137
 – DD tip I
• Perivascular
– DD tip II
• Jurul glandelor sudoripare

Anexele pielii
• Aparatul pilosebaceu:
– Folicul pilos
– Glanda sebacee
– Muschiul erector al firului de par
• Glandele sudoripare:
– Eccrine
– Apocrine
• Fanerele

Glanda sebacee
• Glanda exocrina cu secretie holocrina
• Portiune secretorie cu aspect acinar sacciform
• Ductul epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat

Glandele sudoripare
• Glande tubulare simple
• Portiune secretorie: cu aspect glomerular situata in derm
• Ductul: se deschide la suprafata pielii sau in foliculul pilos

Glandele sudoripare eccrine

Glandele sudoripare apocrine

• Localizate in portiunea profunda a dermului
• Prezente in axila, areola mamara, periombilical, perianal, pleoape,
• Formate din :
– Portiune secretorie
– Duct

Inervatia pielii
• Senzitiva:
– Terminatii nervoase libere
– Terminatii nervose incapsulate:
 Corpusculii Meissner, Vater-Paccini, Ruffini
• Motorie se distribuie la:
– Vase
– Glande sebacee si sudoripare
– Muschiul erector al firului de par

138
 Vascularizaţia
 Vasele arteriale:
– două plexuri
 limita derm reticular – ţesut subcutanat
 limita derm papilar – derm reticular
 Vasele venoase:
– trei plexuri:
 derm papilar – derm reticular
 porţiunea mijlocie a dermului
 derm reticular – ţesut subcutanat
 Vasele limfatice:
– două plexuri:
 derm papilar
 derm reticular – ţesut subcutanat

Mucoasa olfactivă
– Epiteliu olfactiv: neuroepiteliu de tip pseudostratificat
– Lamina propria: tesut conjunctiv lax ce contine glandele Bowmann

OCHIUL
 Globul ocular
 Organ cavitar cu trei straturi: extern, mijlociu şi intern
 Structurile anexe:
 Pleoapele
 Glandele lacrimale
 conjunctiva

Corneea

Limbul sclero-corneean
Sclerotica
• Formata din tesut conjunctiv dens dezordonat lamelar
• Fibre elastice
• Grosime variabila
• Anterior se continua cu corneea
• Portiunea posterioara prin care fibrele nervului optic parasesc ochiul – lamina cribriforma

Tractul uveal
• Stratul mijlociu al globului ocular

139
• Trei structuri:
– Coroida
– Corpul ciliar
– Irisul

Coroida
• Este o structură intens pigmentată
• Conţine numeroase vase sanguine de tip arterial şi venos
• Asigură nutriţia 1/2 externe a retinei

Corpul ciliar
• Dilatare anterioara a coroidei
• Contine trei benzi de celule musculare netede
• Expansiuni cu rol in secretia umorii apoase – procesele ciliare

Irisul
Cristalinul

Retina
• Retina:
– optică
– oarbă
• Retina fotosensibila se intinde pina la ora serrata
• Fovea o depresiune prin care trece axul optic
• Macula lutea o zona pigmentata in galben ce inconjoara fovea

140
 Conexiunile in retina
Fovea
Nervul optic

Pleoapele
• Un ax format dintr-o structura cartilaginoasa – tarsul
• Fata externa acoperita de piele intens cutata
• Fata interna acoperita de conjunctiva
• Sub piele un strat de fibre musculare striate

Conjunctiva
• Mucoasa ce acopera fata interna a pleoapelor si o parte din sclerotica
• Epiteliu de tip stratificat columnar cu celule caliciforme
• Lamina propria – tesut conjunctiv lax

Glandele lacrimale
• Glande tubulo-acinare organizate lobular
• Sintetizeaza un fluid apos ce contine lizozim
• Portiunea secretorie contine celule seroase

Urechea externa
• Este formata din:
– Auricul
– Meatul auditiv extern
• Auriculul: structura cartilaginoasa elastica acoperita de piele
• Meatul auditiv extern:
– 1/3 externa cartilaj elastic
– 2/3 int. – canal osos
Urechea medie
Membrana timpanică
• Ax conjunctiv
• Fata externa acoperita de un strat subtire de piele
• Fata interna acoperita de o mucoasa cu epiteliu simplu scuamos

Trompa lui Eustachio

• Porneste de pe peretele anterior al cavitatii timpanice
• 4 cm lungime
• Peretele:
– 1/3 proximala – osos
– 2/3 distale – cartilaginos de tip elastic

141
 Urechea internă
• Labirintul osos – cavitati sapate in stinca osului temporal
• Labirintul membranos:
– Utricula si sacula
– Canalele semicirculare
– Ductul cohlear
• Toate structurile ce alcătuiesc labirintul membranos sunt pline cu endolimfă
• Între peretele labirintului osos şi cel membranos - perilimfă

Macula utriculară şi saculară

Cristele ampulare

Cohleea

Organul lui Corti

142