Studiu Comparativ

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Fondul Social European InstrumenteStructurale
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, POS DRU 2007 - 2013

PROTECŢIEI SOCIALE ȘI 2007-2013
PERSOANELOR VĂRSTNICE
AMPOSDRU
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 3 „CRESTEREA ADAPTABILITĂȚII LUCRĂTORILOR ȘI A ÎNTREPRINDERILOR”
Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea initiativelor partenerilor sociali și
societatii civile"
Titlul proiectului:“Reţeaua Autoritătilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET
România)”
Beneficiar: Ministerul Educaţiei Naționale
Contract nr: POSDRU/93/3.3/S/53132
2013_03_L28.1_Bocii
PROCESELE DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR ȘI DE

RECUNOAȘTERE A CALIFICĂRILOR ÎN SPANIA
Autor:
Prof.univ.dr.ing. Liviu Sevastian BOCÎI, bociis@yahoo.com, 0722519943
Subdomeniul G1: Comitetul Sectorial din Transporturi, Autoritatea Feroviară Româna, CENAFER,
Autoritatea Navală Română, CERONAV
Subdomeniul G2: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română, Regia

Autonomă Registru Auto Român, Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă
Română
1
AMPOSDRU
CUPRINS
Introducere ........................................................................................................................ 3
I. Procesul de certificare a competenţelor profesionale în Spania................................. 5
I.1 Sistemul de învăţământ ....................................................................................... 6
I.2 Educaţia adulţilor................................................................................................. 11
I.3 Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite în contexte
informale şi non-formale………………………………………………………. 15
I.4 Cadrul Naţional al Calificărilor raportat la Cadrul European al
Calificărilor……………………………………………………………………... 20
II. Procesul de recunoaştere a calificărilor profesionale în Spania……………….….. 22
II.1 Cadrul legal şi instituţional al recunoaşterii calificărilor dobândite în alte
SM ale UE, SEE şi Confederaţia Helvetică …………………………………... 22
II.2 Profesiile reglementate şi autorităţile competente…………………………..... 23
II.3 Statisticile IMI pe profesiile reglementate înregistrate în sistem Spania
comparativ cu cele înregistrate de România ..................................................... 43
Concluzii…...…………………………………………………………….……………….. 45
Bibliografie…………..……………………………………………..…………………….. 46
INTRODUCERE
Studiul de faţă, ca şi alte studii similare de analiză comparativă a proceselor de certificare a

competenţelor şi recunoaştere a calificărilor în Italia, Spania, Germania, Danemarca, Marea Britanie si Cehia,
constituie unul din rezultatele proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale
din România (IMI PQ NET România)” implementat de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) in
2
AMPOSDRU
parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) şi Institutul pentru Politici Sociale (IPS), co-
finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007 – 2013 (POSDRU).
Obiectivul general al proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale
din România (IMI PQ NET România)” constă în crearea şi consolidarea reţelei IMI (Internal Market
Information) pentru calificările profesionale din România (IMI PQ NET), în scopul susţinerii iniţiativei CE
privind dezvoltarea Sistemului de informare al pieţei interne, dezvoltarea unei iniţiative comune în acest sens,
la nivel naţional, vizând consolidarea capacităţii partenerilor sociali (agenţiile şi organizaţiile
guvernamentale, asociaţiile profesionale) de a promova dezvoltarea durabilă, prin crearea unor instrumente
adecvate şi a unor canale de comunicare şi consultare reciprocă, în scopul realizării unei comunicări
eficiente cu organizaţiile similare din Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European (SEE), prin
intermediul platformei IMI.
Pentru atingerea obiectivului general, MEN, ca solicitant beneficiar al proiectului, şi-a propus
atingerea următoarelor obiective specifice:
• OS1 - crearea şi dezvoltarea unei reţele la nivel naţional în scopul sprijinirii implementării Sistemului de
informare al Pieţei Interne (IMI), prin consolidarea capacităţii partenerilor sociali, prin crearea unor
canale de comunicare şi consultare reciprocă;
• OS2 - dezvoltarea şi implementarea unor termeni de referinţă comuni privind standardele de certificare a
competenţelor lucrătorilor români şi de recunoaştere a calificărilor profesionale ale cetăţenilor comunitari;
• OS3 - implicarea membrilor Reţelei în schimbul de informaţii intermediate de platforma IMI, prin
furnizarea de informaţii/date la cererile adresate prin această platformă de către organizaţiile/asociaţiile
din UE/ SEE.
Pentru realizarea studiilor comparative, experţii metodologici externi ai ANC au cercetat sursele de
informaţii de la nivel naţional (ale ţării analizate şi ale României) şi la nivel comunitar (studii comparative
realizate la nivelul Uniunii Europene) şi au participat la vizite de studiu în mai multe State Membre (SM) ale
UE, în cadrul cărora au avut posibilitatea de a-şi completa munca de documentare prin schimbul de exeperienţă
cu reprezentanţi ai Autorităţilor Competente pe diverse profesii reglementate în ţările respective.
Scopul final al studiilor realizate în beneficiul membrilor reţelei IMI PQ NET, precum şi al vizitelor de
studiu vizează atingerea obiectivelor specifice ale proiectului, de creare a unor canale de comunicare şi
consultare reciprocă atât între membrii reţelei naţionale, cât şi între aceştia şi omologii lor din SM ale UE
vizitate, de dezvoltare şi implementare a unor termeni de referinţă comuni privind standardele de certificare a
competenţelor şi de recunoaştere a calificărilor profesionale (prin preluarea şi adaptarea exemplelor de bune
practici cunoscute şi mai bine inţelese cu ocazia vizitelor de studiu), de consolidare a capacităţii membrilor
reţelei IMI PQ NET România de a se implica în schimbul de informaţii intermediate de platforma IMI.
Studiul comparativ Spania - România se bazează pe documentarea realizată în anul 2012 de către
experţii metodologici externi ai ANC, şi pe experiența unei vizite de studiu la Madrid, Spania, în perioada
3
AMPOSDRU
21.01.2013 – 26.01.2013, pentru care aducem mulţumiri partenerilor noştri spanioli, reprezentanţi ai
următoarelor instituţii: INCUAL (Institutul Național al Calificărilor), IMI España (NIMIC), CIDEAD
(Centrul pentru Inovare și Dezvoltare a Învățământului la Distan ță ), Ministerul Educației, Culturii și
Sportului, CCOO (Confederația Sindicală a Comisiilor de Muncă), Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Mediului, SEPE (Serviciul Public pentru Ocuparea Forței de Muncă), Fundația Tripartită pentru
Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Dezvoltării.
I. PROCESUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE ÎN

SPANIA
Procesul de certificare a competenţelor este procesul prin care o instituție acreditată certifică faptul
că o persoană are competenţe într-un anumit domeniu, printr-un document care se numeşte certificat (atestat)
de competenţă profesională. Un certificat de competență profesională nu este o diplomă de studii, dar certifică
faptul că o persoană are un anumit nivel de expertiză într-un anumit domeniu, iar acest lucru îi permite sporirea
șanselor la angajare și o credibilitate superioară serviciilor şi produselor pe care le execută.
Principiile de bază ale procesului de certificare a competenţelor profesionale sunt următoarele:
4
AMPOSDRU
• Certificarea competenţelor este un proces opţional şi nu obligatoriu. Cu toate acestea, pot exista politici
instituţionale care impun certificarea competenţelor membrilor săi ca o cerinţă pentru a face parte din
organizaţia respectivă;
• Evaluarea competenţelor profesionale poate fi făcută de aceeaşi organizaţie care a certificat competenţele
sau de către altă organizaţie;
• În mod general, se certifică competenţa profesională în totalitatea sa şi nu părţi din aceasta;
• Certificarea competenţelor profesionale este un proces separat de formarea profesională (adică o
organizaţie care prin formare acordă competenţe profesionale nu poate să participe direct la certificarea
acestora);
• Centrele de formare profesională pot facilita procesul de certificare a competenţelor profesionale prin
parteneriate şi acorduri cu organizaţiile de certificare a competenţelor.
Un centru sau o instituţie poate certifica competenţe profesionale dacă îndeplineşte următoarele
condiţii:
• Are proceduri de evaluare şi certificare a competenţelor în concordanţă cu standardele minime de calitate
din domeniu;
• Procedurile utilizate să fie în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
• Are acreditare naţională şi/sau internaţională pentru certificarea competenţelor profesionale, care susţine
legal certificatele eliberate;
• Are implementat un proces de gestiune şi de asigurare a calităţii foarte bine pus la punct;
• Certificatele de competenţă profesională (subiect dezvoltat în subcapitolul II.2, pag.32) eliberate să fie
recunoscute de alte organizaţii similare.
I.1. SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DIPLOMELE/CERTIFICATELE DOBÂNDITE

ÎN CADRUL ACESTUIA
În cadrul Sistemului spaniol de învățământ (a cărui schemă generală este prezentată în figura 1),
statuat prin mai multe acte legislative: Legea Organică nr. 2/2006 a Educației. (Ley Orgánica 2/2006 de
Educación), Legea organică 6/2001 din 21 decembrie 2001 privind universitățile1 (Ley Orgánica 6/2001 de
21 de diciembre de 2001, de las universidades), unul dintre principiile de structurare a parcursului şcolar pe
1
BOE nr. 307 din 24 decembrie 2001, p. 49400
5
AMPOSDRU
durata unui an este acela de a aborda anul şcolar ca un tot unitar, spre deosebire de România, unde anul scolar
este divizat în trimestre sau semestre.
Sistemul educațional public spaniol se divide în 3 cicluri distincte:
1. Educația elementară: 6 ani de studiu, de la vârsta de 6 ani la 12 ani (clasele I - VI);
2. Educația secundară : 4 ani de studiu, de la vârsta de 12 ani la 16 ani (clasele VII - X);
3. Bacalaureatul (bachillerato): 2 ani de studiu, de la vârsta de 16 ani la 18 ani (clasele XI - XII).
După finalizarea educației secundare (la sfâr șitul clasei a X a), elevii pot părăsi școala cu un certificat
de absolvire a ciclului secundar sau pot continua educa ția la liceu pentru doi ani și să ob țină titlul de
"Bachiller". În cadrul ciclului secundar, cele mai multe obiecte de studiu sunt obligatorii: Știinte Naturale,
Știinte Sociale, Educație Plastică și Vizuală, Limba și Literatura Spaniolă, Limbi străine (de obicei Limba
Engleză), Matematică, Muzică, etc.
În cadrul ciclului de Bachillerato în clasa a XI a obiectele de studiu obligatorii sunt: Limba și
Literatura Spaniolă I, Limbi străine I (de obicei Limba Engleză), Filosofia și Educație Fizică iar în clasa a
XII a, obiectele obligatorii sunt: Limba și Literatura Spaniolă II, Limbi străine II (de obicei Limba Engleză)
și Istoria. În ambele clase de Bachillerato, elevii trebuie să-și aleagă, în funcție de specializarea universitară
pe care doresc s-o urmeze, alte 3 obiecte dintre Fizică, Chimie, Biologie, Matematică, Latină, Greacă sau alte
obiecte aflate în curricula opțională.
Sistemul național de învățământ preuniversitar din România, spre deosebire de cel spaniol, este
structurat pe următoarele niveluri2, (vezi schema din figura 2):
• educația timpurie (0 - 6 ani), formată din nivelul antepreșcolar ( 0 - 3 ani) și învățământul preșcolar ( 3 -
6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;
• învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I - IV;
• învățământul secundar, care cuprinde: învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde
clasele V - IX; învățământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X - XII/XIII, cu
următoarele filiere: teoretică, vocațională și tehnologică;
• învățământul profesional, cu durată între 6 luni și 2 ani;
• învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal.
2
Legea educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011, cap. II, secțiunea 1, art. 23, alin. 1, Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011
6
AMPOSDRU
Fig. 1. Sistemul educaţional din Spania
Învăţământ obligatoriu și ne-obligatoriu

Școlarizarea minorilor, cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani, este obligatorie și gratuită atât în Spania
cât şi în România.
În Spania există două tipuri de centre educaţionale:
• Centre publice care depind de Autoritatea Publică și care sunt gestionate de către Departamentul de
Învăţământ al Guvernului Spaniol. Aceste centre sunt gratuite.
• Centre “concertate” care depind de instituţiile religioase sau de organisme private cu care Departamentul
de Învăţământ al Guvernului Spaniol are acorduri de colaborare.
Centrele educaţionale se pot clasifica în funcţie de ciclul educaţional:
• Învăţământ Infantil și Primar în cadrul căruia participă elevi cu vârsta cuprinsă între 3 și 12 ani;
• Învăţământ Secundar Obligatoriu (ESO) – participă elevi cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani;
• Învăţământ secundar ne-obligatoriu: Bacalaureat și Pregătire profesională.
7
AMPOSDRU
Bacalaureatul este ultima treaptă a Învăţământului Secundar, are caracter voluntar iar durata este de
doi ani de studiu, în mod normal între 16 și 18 ani.
Învăţământul profesional și tehnic din Spania cuprinde trei cicluri:
• Program de calificare profesională iniţială (adresat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16 și 20 de ani care
nu se află în posesia diplomei de Absolvent al Învăţământului Secundar Obligatoriu, în urma căruia
cursantul obţine un certificat care îi asigură oportunitatea de a accede pe piaţa muncii sau la un ciclu de
pregătire profesională de grad mediu, unde va studia discipline tehnice, dar şi de cultură generală, pentru a
putea primi certificatul de absolvire a învăţământului secundar obligatoriu);
• Ciclu formativ de grad mediu (se adresează elevilor care au absolvit învăţământul obligatoriu de 10 ani
și are durata 2 ani – 2000 ore. Astfel, în cadrul acestui ciclu se studiază trei categorii de discipline:
tehnice, specifice calificării; management; instruire practică la agentul economic pe o durată de 3 luni la
sfârşitul celui de-al doilea an de formare. La finalul ciclului formativ de grad mediu cursantul primeşte
diploma de tehnician (técnico), putând să-și continue studiile în două moduri: în ciclu formativ de grad
superior, după care pot urma numai studii superioare de profil sau în ciclu superior al liceului, pentru a
urma orice formă de studii superioare);
• Ciclu formativ de grad superior (se adresează elevilor care au absolvit ciclul formativ de grad mediu sau
ciclul superior al liceului. Este considerat învăţământ superior, dar nu este asimilat cu studiile
universitare. Are o durată de 2 ani – 2000 ore. În cadrul acestui ciclu se studiază trei categorii de
discipline: tehnice, specifice calificării; management; instruire practică la agentul economic pe o durată de
3 luni la sfârşitul celui de-al doilea an de formare. La finalul ciclului formativ absolven ții primesc
diploma de tehnician superior, având posibilitatea să-și continue studiile numai la facultăţile de profil 3).
În România4 învățământul profesional și tehnic este format din: învățământ profesional,
învățământ tehnic și învățământ postliceal. Învățământul profesional și tehnic este organizat, spre deosebire
de Spania, pe trei niveluri educaționale: învățământ secundar inferior (ultimii doi ani de studiu ai nivelului
ISCED 2, parte a învățământului obligatoriu); învățământ secundar superior (ISCED 3); învățământ
postliceal (ISCED 4)
Absolvenții care au obținut certificarea profesională pentru o calificare de nivel 1 pot urma clasa a
XI-a, anul de completare, care permite obținerea certificării profesionale pentru o calificare de nivel 2.
Absolvenții anului de completare, care au obținut certificarea profesională pentru o calificare de nivel
2, pot urma cursurile ciclului superior al liceului. Din punct de vedere al nivelurilor de calificare adoptate în
Spania şi România, potrivit Deciziei Consiliului European 85-368-EEC5, învățământul profesional asigură
nivelurile 1 și 2 de calificare, corespunzător nivelurilor 2 și 3 EQF.
3
http://www.leonardoprovidence.eu/wpcontent
4
www.tvet.ro
5
http://eur-lex.europa.eu
8
AMPOSDRU
Fig. 2. Structura sistemului educaţional românesc6
Învăţământul postliceal: şcoală postliceală şi şcoală de maiştri, care reprezintă rute specializate de
pregătire cu o durată de 1 – 3 ani, conduce la obţinerea unui certificat de competenţe profesionale de nivel 3
avansat (tehnicieni specializaţi).
6
Country Module - Romania © Nuffic | 2nd edition March 2011 | version 2, August 2012 (Legenda: numărul stânga sus -
durata în ani; numărul dreapta sus - nivel CNC; săgeţile - transferabilitate; înscrisul în casete - tipul de învăţământ şi
documentul de absolvire).
9
AMPOSDRU
Studiile universitare în Spania sunt reglementate prin Decretul Regal 1393/20077 din 29 octombrie
(modificat prin Decretul Regal 861/2010 din 2 iulie), care stabileşte modul de organizare a învăţământului
superior spaniol în conformitate cu liniile generale ale Spaţiului European al Învăţământului Superior (EEES).
Studiile universitare de licenţă constituie, ca şi în cazul României, primul nivel de învăţământ
superior conform procesului de la Bologna (19 iunie 1999), cu o durată de 3 – 4 ani şi un număr total de
credite de 180 – 240 credite ECTS.
Studiile universitare de masterat au ca finalitate formarea academică şi de cercetare ştiinţifică, care
conduce la obţinerea titlului de master, valabil în toate ţările Uniunii Europene semnatare ale Spaţiului
European al Învăţământului Superior (EEES). Aceste studii universitare au o durată de unu sau doi ani
universitari şi un număr total de 60 – 120 credite ECTS.
Studiile universitare de doctorat în Spania sunt reglementate prin Decretul Regal 99/2011 din 28
ianuarie, având ca finalitate formarea doctoranzilor în cercetarea ştiinţifică avansată. Acestea sunt împărţite în
două cicluri: cursuri teoretice cu un număr de cel puţin 60 de credite ECTS şi un ciclu de cercetare ştiinţifică,
care se finalizează cu susţinerea publică a unei lucrări de cercetare ştiinţifică originală (teza de doctorat),
doctorandul obţinând astfel, titlul de doctor în ştiinţe. Timpul maxim de care dispune doctorandul pentru
finalizarea studiilor de doctorat este de trei ani, cu frecvenţă, (sistemul Bologna, adoptat şi de România),
având posibilitatea să frecventeze part-time pe o perioadă de cinci ani. De asemenea, doctorandul spaniol
poate obţine un ”doctorat european” dacă a realizat cel puţin 3 luni din stagiul de pregătire pentru doctorat,
într-o universitate parteneră europeană, teza de doctorat, în acest caz, trebuie prezentată comisiei de susţinere
publică (din care face parte obligatoriu un membru din universitatea parteneră), într-o limbă de circulaţie
internaţională, alta decât limba spaniolă.
Urmărind schemele din figurile 1 şi 2 se observă faptul că sistemele educaţionale din cele două ţări
analizate sunt oarecum similare, învăţământul obligatoriu şi gratuit fiind de 10 ani (educaţia elementară şi
secundară în Spania şi învăţământ primar şi gimnazial (secundar inferior) în România), studiile liceale se
finalizează cu examenul de bacalaureat, iar învăţământul universitar este structurat, în ambele ţări, conform
procesului de la Bologna: licenţă, masterat şi doctorat.
I.2. EDUCAȚIA ADULȚILOR
Educația adulților în cadrul politicilor actuale din domeniul educaţional are următoarele obiective:
• dobândirea unei formări de bază, extinderea și reînnoirea permanentă a cuno știn țelor, competen țelor și
abilităților și facilitarea accesului la toate tipurile de învă țare ale sistemului educativ spaniol;
• îmbunătățirea calificării profesionale sau dobândirea unei pregătiri pentru exercitarea altor profesii;
7
BOE nr. 260 din 30 octombrie 2007, p. 44037 - 44048
10
AMPOSDRU
• dezvoltarea capacităților profesionale personale, în domeniul expresiv, comunicativ, rela ții

interpersonale, etc.;
• dezvoltarea capacității de participare la via ța socială, culturală, politică și economică, făcând astfel
efectiv dreptul său la o cetățenie democratică;
• promovarea programelor care corectează (diminuează) riscurile de excludere socială, în mod special din
sectoarele mai defavorizate;
• răspunderea adecvată la provocările cum ar fi îmbătrânirea progresivă a popula ției, asigurând persoanelor
în vârstă oportunitatea de a-și îmbunătăți și actualiza competen țele;
• anticiparea și rezolvarea în mod pașnic a conflictelor personale, familiare și sociale. Promovarea
egalității efective în drepturi și șanse între bărba ți și femei, precum și analizarea și evaluarea critică a
inegalităților dintre aceștia.
În general, Educația Adulților, cuprinde diverse activități legate de formare, atât educa ția formală cât
și non-formală, și de predare care vizează realizarea de teste specifice sau extraordinare, care permit ob ținerea
de titluri academice și profesionale precum și teste de admitere la anumite cursuri.
În Spania, educaţia şi formarea pentru adulţi până la nivelul secundar inferior (corespunzătoare a 10
ani de şcolarizare, ISCED 1 şi 2) constă în şase etape. Se adresează persoanelor cu vârsta peste 18 ani care nu
şi-au finalizat studiile obligatorii. Cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare educaţiei primare (primii 6 ani
de şcolarizare, ISCED 1) sunt oferite în cadrul unor progame împărţite, în general, în două nivele (deşi unele
Comunităţi Autonome au o structură pe trei nivele): alfabetizare şi numeraţie (primul nivel) şi consolidarea
aptitudinilor de bază (nivelul doi). Educaţia secundară inferioară pentru adulţi (ISCED 2) este împărţită în trei
domenii: comunicare, studii sociale şi ştiinţă şi tehnologie. Fiecare domeniu este organizat în module
(módulos). Finalizarea cu succes a tuturor modulelor în toate domeniile corespunde finalizării educaţiei
secundare inferioare.
Una dintre cele mai mari încercări pentru cursanţii maturi, care ar dori să revină la educaţie şi formare
formală, este să reconcilieze angajamentele de învăţare cu alte responsabilităţi, cum sunt obligaţiile familiale şi
cele de muncă. Din acest motiv, mulţi adulţi care îşi reiau studiile abandonate caută programe în care
constrângerile asupra învăţării (în ceea ce priveşte timpul, locul, ritmul sau metoda de învăţare) sunt
minimizate. Atât în Spania cât şi în România cursurile serale şi cu frecvenţă redusă răspund, în parte, acestor
cerinţe. În plus, există şi alte moduri de a le oferi cum sunt: învăţământul deschis, educaţia şi formarea la
distanţă şi e-learning care sunt în mod particular adaptate necesităţilor adulţilor care îşi reiau studiile
abandonate.
În majoritatea statelor europene, oferirea învăţământului deschis şi la distanţă până la nivel secundar
superior este asigurată mai ales prin inţiative locale (de exemplu: proiecte ad hoc la nivel instituţional) sau
activităţi ale furnizorilor privaţi de formare profesională. Măsurile la nivel naţional şi iniţiativele din acest
domeniu sunt destul de rare.
11
AMPOSDRU
În Spania, învăţământul formal la distanţă este administrat de Ministerul Spaniol al Educaţiei prin
Centrul de Inovaţie şi Dezvoltare a Educaţiei la Distanţă (Centro para la Innovación y Desarrollo de la
Educación a Distancia – CIDEAD). Centrul acoperă diverse programe formale şi calificări (de la nivel
primar, la cel secundar superior), precum şi un program de formare a profesorilor în domeniul învăţământului
la distanţă. În plus, unele Comunităţi Autonome au înfiinţat centre speciale pentru educaţia la distanţa a
adulţilor care acoperă şi diverse programe şi calificări formale (de la nivelul primar, la cel secundar superior).
Modalităţile alternative de furnizare a programelor de învăţământ superior cuprind, de obicei,
învăţământul deschis şi la distanţă şi învăţământul sprijinit prin tehnologie informațională.
În Spania, the Open University (Universidad Nacional de Educación a Distancia – UNED) a fost
creată la începutul anilor 1970 şi în prezent are mai mult de 160 000 studenţi. Această instituţie de învăţământ
superior, cea mai mare din ţară, oferă 26 programe de învăţământ superior şi peste cinci sute de cursuri de
formare profesională continuă.
Proiectul AULA MENTOR8
Proiectul MENTOR a început să se dezvolte în anul 1990, iar în anul 1992 s-au deschis primele aule.
AULA MENTOR este un sistem educaţional de învățare la distan ță, destinat persoanelor adulte, care constă
în:
• O platformă informatică de învățare pe care sunt postate conținuturile cursurilor și celorlalte activită ți
didactice (seminarii, etc.), care permit urmărirea evolu ției cursantului;
• Un profesor specializat în tematica cursului, tutorele, care răspunde la întrebările cursantului, revizuind,
în același timp, exercițiile și activitățile acestuia;
• O persoană responsabilă de aula virtuală, administratorul, care face orientarea și înscrierea cursan ților și
se ocupă efectiv de administrarea aulei.
Dacă cursantul dispune de computer de generația solicitată poate să urmeze cursul din propriul
domiciliu (de acasă).
Evoluția numărului cursanților înmatriculați în AULA MENTOR, în perioada 1997 – 2012 este
prezentată în tabelul următor, observându-se o tendinţă de creştere a numărului utilizatorilor acestei platforme:
Anul Numărul de cursanți Anul Numărul de cursanți

1997 2.994 2005 23.459
1998 5.356 2006 25.236
1999 9.354 2007 25.274
2000 13.449 2008 23.900
2001 16.215 2009 25.031
2002 18.541 2010 25.578
2003 18.495 2011 24.528
2004 21.638 2012 22.972
8
www.aulamentor.es
12
AMPOSDRU
Obiectivele AULA MENTOR:

A. Punerea la dispoziție a acestor cursuri populației care nu are posibilitatea de a participa la cursuri în
aulă, din diverse motive (zonele rurale, program de lucru, probleme de familie, persoane private de
libertate, etc.);
B. Menținerea unui pachet de cursuri care să asigure actualizarea con ținuturilor atât în ceea ce prive ște
domeniul profesional cât și necesitățile dezvoltării profesionale a cursantului.
Modalități de atingere a acestor obiective:
• Localizarea aulelor Mentor în locuri puțin accesibile sau unde nu există o altă alternativă de formare
profesională care să dețină echipament adecvat;
• Stabilirea măsurilor de securitate (siguran ță) speciale pentru colective cum ar fi persoanele private de
libertate din penitenciare;
• Numărul de cursanți pe tutore limitat: maxim 45 de cursanți pe tutore;
• O taxă lunară moderată: 24 €;
• Implicarea altor instituții în elaborarea și punerea în aplicare a cursurilor Aula Mentor (autorități locale,
ONG-uri, și alte organisme ministeriale);
• Tutorii, implicați în acest proiect ( AULA MENTOR), se află într-un continuu proces de pregătire și
actualizare a cunoștiințelor profesionale;
• Administratorii de aulă orientează cursan ții în func ție de necesită țile acestora de formare și detectează
cererile de pe piața de muncă din regiunile în care se află AULA MENTOR;
• Ministerul Educației, Culturii și Sportului din Spania a marcat prioritățile în funcție de nevoile politice:
ocuparea forței de muncă, dezvoltarea personală, dezvoltarea competen țelor digitale, etc.
În România, Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 (art. 357) menţionează pentru prima dată nevoia
de a crea un sistem care să asigure formarea iniţială şi dezvoltarea continuă a profesioniştilor din educaţia
adulţilor. Această nevoie se bazează pe faptul că, în acest moment, sistemul românesc de calificare din
domeniul educației adulților este unul lacunar, divizat de mecanisme incoerente de certificare şi reglementare
care nu iau în considerare diversitatea domeniului şi a statuturilor profesionale, a experienţei, a sarcinilor şi a
rolurilor îndeplinite de către educatorii de adulţi.
13
AMPOSDRU
Efortul de a realiza designul unui astfel de sistem naţional de profesionalizare a practicienilor din
educaţia adulţilor este însă extrem de complex şi presupune numeroase dezbateri şi analize într-un cerc cât mai
larg, care să poată lua în considerare contextul naţional şi european, sistemele existente, practicile şi
experienţele deja implementate, precum şi opiniile diferitelor categorii de actori implicaţi.
Acestor nevoi de dezbatere, explorare şi design a unor viziuni cu privire la
profesionalizarea practicienilor din educaţia adulţilor şi-a propus să răspundă proiectul Sistem de
Profesionalizare a practicienilor din educaţia adulţilor - ProALPs9. Acest proiect este finanţat de Comisia
Europeană în România.
Concluzii:
• Statele europene (Spania, România, etc.) se confruntă cu provocări extrem de diferite în sporirea
cunoştiinţelor educaţionale ale populaţiei adulte;
• Nefinalizarea educaţiei secundare inferioare poate reprezenta o barieră semnificativă pentru adulţii care se
alătură programelor care conduc la calificări de nivel secundar superior;
• Multe state (inclusiv Spania) oferă adulţilor care îşi reiau studiile abandonate oportunităţi de a dobândi
calificări formale prin diverse opţiuni de studiu flexibile;
• Sistemele de învăţământ superior variază în mod semnificativ în ceea ce priveşte receptivitatea acestora
faţă de adulţii care îşi reiau studiile abandonate;
• Majoritatea statelor europene au introdus măsuri financiare pentru a sprijini participarea celor mai
vulnerabile grupuri în educaţia şi formarea formală.
Este, însă, important de reţinut faptul că, deşi certificatele şi diplomele referitoare la diferite calificări
rămân adesea valabile pe durata vieţii profesionale a unei persoane, cunoştinţele, aptitudinile şi competenţele
necesare pe piaţa muncii şi în societate în ansamblu evoluează rapid. Prin urmare, certificările şi calificările
formale, odată dobândite, sunt insuficiente pentru a asigura inserţia profesională continuă pe parcursul întregii
vieţi. Cu alte cuvinte, finalizarea unei calificări formale trebuie privită în prezent mai degrabă drept un pas pe
scara educaţiei permanente decât un scop în sine.
I.3. EVALUAREA ȘI CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE DOBÂNDITE ÎN

CONTEXTE INFORMALE ȘI NON-FORMALE
Necesitatea recunoașterii și certificării calificărilor profesionale obținute (dobândite) pe căi non

formale de învățare, sau prin intermediul experienței în muncă, se face, în special, pentru grupuri determinate,
cum ar fi:
• Tineri care abandonează școala și se incorporează (dacă reu șesc) în pia ța muncii. Spania se confruntă cu
acest fenomen, un procent de 33% dintre tineri abandonează școala. România este, de asemenea, afectată
9
www.proalps.ro
14
AMPOSDRU
de abandonul școlar, în anul 2007 (anul aderării la Uniunea Europeană), 19,2% dintre tinerii români
abandonând școala (în condițiile în care media UE 2710 este de 14,8%). Acest fenomen afectează negativ
structura și calitatea pieței muncii europene;
• Angajații adulți nu posedă calificări profesionale certificate (aproximativ 14 milioane dintr-o populație
de 46.148.605 locuitori), adică 58,2% din populația activă11;
• Spania depășește cu 4 – 5 % media europeană (22%) în ceea ce privește numărul persoanelor cu studii
superioare, în timp ce numărul persoanelor cu studii medii este mai mic cu 15% decât media europeană
(România are un procent de 11,2% persoane cu studii superioare).
Procedura de recunoaștere este una care are drept scop certificarea competențelor profesionale
indiferent de modalitatea prin care au fost dobândite. În cadrul INCUAL s-a căutat ca această procedură să fie
cât mai simplă și accesibilă oricărui angajat indiferent de nivelul de calificare, cu scopul de a reduce procentul
de 58,2% din populația activă care nu are certificare oficială a calificării profesionale.
Principalele obiective și beneficii ale procesului de certificare a competențelor profesionale sunt:
• Promovarea învățării pe parcursul (durata) întregii vie ți;
• Obținerea unei mai bune transparențe a pie ții muncii făcând vizibile calificările profesionale ale
angajaților din acele sectoare care necesită angaja ți califica ți;
• Favorizarea coeziunii sociale, deoarece aceasta îmbunătă țe ște șansele indivizilor sau grupurilor
defavorizate pe piața muncii;
• Facilitează mobilitatea profesională și geografică a cetă țenilor, pentru a oferi un mai mare transfer al
competențelor profesionale între țări.
În conformitate cu art. 3.5 din Legea Organică nr. 5/2002 a Calificărilor și Formării Profesionale
(La Ley Orgánica 5/2002, de las Cualificaciones y de la Formación Profesional), unul dintre obiectivele
SNCP (Sistemul Național al Calificărilor Profesionale - Sistema Nacional de Cualificaciones
Profesionales), este evaluarea și certificarea, în mod oficial, a calificărilor profesionale, indiferent de modul
de dobândire a acestora (vezi schema din figura 3), iar în schema din figura 4 este prezentat procesul de
recunoaștere a competențelor dobândite prin experien ța profesională.
10
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home
11
MECD 2011 - El Aprendizaje Permanente en España
15
AMPOSDRU
Fig. 3. Traseul formativ pentru certificarea competențelor profesionale 12
Guvernul spaniol a stabilit, în conformitate cu art. 8.4 din Legea Organică nr. 5/2002 a
Calificărilor și Formării Profesionale (La Ley Orgánica 5/2002, de las Cualificaciones y de la Formación
Profesional), cerințele și procedurile pentru evaluarea și certificarea competen țelor profesionale prin
elaborarea Real Decreto no. 1224/200913. Procedurile reglementate în Real Decreto no. 1224/2009 constau
dintr-un ansamblu de acțiuni care vizează evaluarea și recunoa șterea competen țelor dobândite prin experien ța
în muncă sau prin alte căi non-formale de formare profesională.
Cerințele pentru participarea la acest proces de evaluare și certificare a competențelor profesionale
dobândite prin experiența în muncă sunt următoarele:
• Naționalitate spaniolă, rezidență comunitară (cetă țean al unui stat membru al UE) sau autorizație de
muncă în spațiul UE;
• Vârsta minimă de 18 ani pentru Unități de Competență de nivel 1, și de 20 ani pentru nivelurile de
calificare 2 și 3 (vezi schema din figura 4);
• Experiență în muncă și/sau formare profesională în legătură cu competen țele profesionale pe care vrea
solicitantul să le certifice: 3 ani, cu un minim de 2000 de ore lucrate în ultimii 10 ani pentru UC de
nivelul 2 sau 3, și 2 ani experiență în muncă și minim 1200 de ore lucrate pentru UC de nivelul 1;
• Numărul de ore de formare profesională: 300 ore în ultimii 10 ani pentru UC (unități de competență) de
nivelul 2 sau 3 și 200 ore pentru UC de nivelul 1.
12
www.educacion.gob.es/educa/incual
13
Real Decreto no. 1224, de 17 de julio de 2009, de reconocimiento de las competencias profesionales adquiridas por
experiencia laboral, BOE no. 205 de 25 de agosto de 2009, p. 72704 – 72727 (Decretul Regal nr. 1224 din 17 iulie 2009,
privind recunoaşterea competenţelor profesionale dobândite prin experienţa în muncă)
16
AMPOSDRU
Fig. 4. Recunoașterea calificărilor profesionale dobândite prin experiența profesională 14
Fazele procesului de certificare a competențelor profesionale dobândite prin experiența în muncă, în

Spania, sunt următoarele (vezi diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competen țelor profesionale
din figurile 5a şi 5b).
• Consiliere (ajutorul dat aspirantului pentru: a-și autoevalua competen ța; completarea traseului formativ;
prezentarea documentelor justificative). Această fază continuă cu recomandarea dată de consilier, în
funcție de situație, fie să continue procedura (consilierul elaborează un raport pozitiv), fie să mai
aprofundeze competențele printr-o nouă perioadă de formare (consilierul elaborează un raport negativ);
• În situația în care consilierul a elaborat un raport pozitiv urmează faza a doua: evaluarea competenței
profesionale, utilizând diverse metode de verificare a competen ței profesionale a candidatului, la nivelul
da calificare stabilit, dintre care se pot aminti: situații de muncă reale sau simulate ; interviuri; probe
standard; observarea candidatului la postul său de lucru. Rezultatul acestei faze se va exprima prin:
competență profesională demonstrată sau competență profesională nedemonstrată;
• Dacă rezultatul este pozitiv (competență profesională demonstrată) urmează faza a treia a acestui proces
și anume: certificarea propriu-zisă a competenței profesionale , care constă în recunoașterea publică și
oficială a competenței profesionale demonstrată de candidat.
14
17
AMPOSDRU
Fig. 5.a. Diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competențelor profesionale în Spania
În România, evaluarea și certificarea competen țelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele
formale, a fost reglementată prin Ordinul nr. 4543/468 din 23 august 2004, pentru aprobarea Procedurii de
evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale ( emitent: Ministerul
Educaţiei şi Cercetării nr. 4.543 din 23 august 2004 și Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei nr. 468 din 8 septembrie 2004)15, și Ordinul nr. 3329/81 din 23 februarie 2005, pentru modificarea
și completarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât
cele formale.
15
Monitorul Oficial nr. 903 din 5 octombrie 2004
18
AMPOSDRU
Fig. 5.b. Diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competențelor profesionale 16 în Spania
Câteva dintre motivele evaluării și certificării competențelor profesionale, dobândite pe căi non
formale sau informale de învățare, sunt:
• Evaluarea competențelor profesionale este foarte potrivită pentru persoanele care au experien ță
într-un domeniu și nu au calificarea necesară;
• Evaluarea competențelor profesionale este un proces rapid și eficient și nu necesită participarea la un
curs de formare;
• Certificatul este eliberat foarte rapid (cu costuri minime), fiind recunoscut na țional și în statele Uniunii
Europene, deținerea acestuia fiind un avantaj la angajare.
Astfel, prin art. 5 al anexei Ordinului nr. 4543/468 din 23 august 2004, se stabilesc caracteristicile
procesului (procedurii) de evaluare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale:
16
http://www.todofp.es/dctm/todofp/acreditacion-de-competencias/instrumentos/guia-persona-candidata.pdf
19
AMPOSDRU
• este voluntar;
• se raporteazã la standardul ocupaţional/standardul de pregãtire profesionalã: evaluarea competenţelor se
efectueazã în raport cu criteriile de realizare descrise în standardul ocupaţional/standardul de pregãtire
profesionalã;
• se desfãşoarã în timp şi spaţiu: în sistemul de evaluare bazat pe standarde ocupaţionale/standarde de
pregãtire profesionalã, colectarea dovezilor de competenţã rezultã din aplicarea metodelor de evaluare în
diferite contexte şi la momente diferite;
• este independent de procesul de pregãtire profesionalã: evaluarea pe baza standardelor ocupaţionale/
standardelor de pregãtire profesionalã permite recunoaşterea competenţelor dobândite pe alte cãi decât
cele formale;
• se finalizeazã, pentru fiecare unitate de competenţã, cu rezultatul "competent" sau "încã nu competent".
I.4. CADRUL NAȚIONAL AL CALIFICĂRILOR DIN SPANIA RAPORTAT LA CADRUL

EUROPEAN AL CALIFICĂRILOR
În scopul promovării învățării pe tot parcursul vie ții și a mobilită ții persoanelor, Cadrul European al
Calificărilor Profesionale (EQF), stabilește opt niveluri de calificare care acoperă întreaga gamă de
calificări de la învățământul obligatoriu la niveluri mai ridicate academice și profesionale.
În prezent, conform raportului CEDEFOP din august 2010 privind concordanţa dintre cadrele
naţionale ale calificărilor (CNC) din statele membre ale UE şi Cadrul European al Calificărilor, Spania se află,
din ianuarie 2009, în plin proces de dezvoltare şi implementare a unui CNC centrat pe învăţarea pe tot
parcursul vieţii, bazat pe rezultatele învăţării.
Cadrul Spaniol al Calificărilor din Învățământul Superior ( MECES – Marco Español de
Cualificaciones de la Enseñanza Superior) va fi structurat pe patru niveluri înalte de la 5 până la 8 (tehnician
superior, licență, masterat și doctorat), primele patru niveluri de calificare fiind destínate completării
educației de bază, învățământului post-obligatoriu ( ESO) și oportunităților de formare profesională, astfel
încât să fie compatibile cu cele din structura Sistemului Naţional al Calificărilor Profesionale şi Formare
Profesională.
Dezvoltarea CNC în Spania se bazează pe legi şi decrete, prin care se definesc şi se reglementează
subsisteme de formare profesională şi de educaţie, remarcându-se următoarele:
• pentru calificări obţinute prin educaţie formală (fără studii universitare): Legea nr. 2 din 2006 a educaţiei
(Ley Orgánica de Educación, LOE); Legea nr. 5 din 2002 privind calificările şi formarea profesională
(Ley Orgánica de las Cualificaciones y de la Formación Profesional, LOCFP); Decretul Regal nr. 1538
din 2006 privind stabilirea formării profesionale în cadrul sistemului general de educaţie;
20
AMPOSDRU
• pentru calificările obţinute prin învăţământ superior: Legea Universităţilor - Legea nr. 6 din 2001,
revizuită de Legea nr. 4 din 2007 - (Ley Orgánica 6/2001, de 21 de diciembre, de Universidades, revisada
por Ley Orgánica 4/2007, de 13 de abril, de Universidades); Decretul Regal nr. 1393 din 2007 privind
modul de organizare al educaţiei în universităţi; Decret Regal privind emiterea de către universităţi a
suplimentului la diplomă;
• pentru competenţe profesionale: Decretul Regal nr. 1224 din 2009 privind recunoaşterea competenţelor
profesionale dobândite prin experienţa profesională.
În Spania, începând din 2011, Ministerul Educaţiei împreună cu partenerii sociali au început
implementarea politicilor de formare profesională continuă, conform EQF, punându-se accentul pe rezultatele
învaţării în toate contextele (formal, informal şi non-formal), recunoscându-se următoarele aspecte:
• importanţa certificării competenţelor dobândite (indiferent de context), cu impact asupra creşterii
competitivităţii resursei umane;
• necesitatea învăţării pe tot parcursul vieţii.
I. PROCESUL DE RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRILOR PROFESIONALE

ÎN SPANIA
21
AMPOSDRU
II.1. Cadrul legal şi instituţional al recunoaşterii calificărilor dobândite

în alte SM ale UE, SEE si Confederatia Helvetica17
Sistemul general se aplică profesiilor care nu sunt reglementate de norme specifice de recunoaştere şi
anumitor situaţii în care titularul calificării profesionale nu îndepline ște condiţiile prevăzute în alte sisteme de
recunoaştere. Acest sistem se bazează pe principiul recunoaşterii reciproce, fără a aduce atingere aplicării unor
măsuri compensatorii în cazul în care există diferenţe semnificative între formarea dobândită de persoana în
cauză şi formarea necesară în statul membru gazdă. Măsura compensatorie poate lua forma unui stagiu de
adaptare sau a unei probe de aptitudini. Solicitantul are posibilitatea de a alege între cele două măsuri, dacă nu
există o derogare specifică în acest sens.
În cazul în care accesul la exercitarea unei profesii sunt reglementate în statul membru gazdă, şi anume
sunt condiţionate de deţinerea unor titluri de calificare profesională specifice, autoritatea competentă din statul
membru în cauză acordă accesul la profesia respectivă şi la exercitarea acesteia în aceleaşi condiţii care se
aplică resortisanţilor săi. Cu toate acestea, solicitantul trebuie să deţină o calificare profesională dobândită în
alt stat membru care să ateste un nivel de formare cel puţin echivalent cu nivelul imediat inferior celui necesar
în statul membru gazdă.
Pe de altă parte, în cazul în care accesul la o profesie nu este condiţionat de deţinerea unor titluri de
calificare profesională specifice în statul membru al solicitantului, pentru accesul la profesia în cauză într-un
stat membru gazdă în care aceasta este reglementată, este necesar să se facă dovada, pe lângă calificarea
respectivă, şi a exercitării cu normă întreagă a profesiei pe o perioadă de doi ani în decursul ultimilor 10 ani.
Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 7 septembrie 2005, privind
recunoaşterea calificărilor profesionale, distinge cinci niveluri de calificări profesionale (sistem adoptat atât de
Spania cât şi de România şi prezentat în tabelul 1):
• atestat de competenţă eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine, care certifică fie
că titularul a dobândit cunoştinţele generale corespunzătoare unei formări la nivel de învăţământ secundar
sau liceal, fie că a urmat cursuri de formare profesională care nu fac obiectul unui certificat sau al unei
diplome, fie că a trecut un examen special fără formare prealabilă, fie că are o experienţă profesională de
trei ani (attestation of competence);
• certificat care corespunde unui ciclu de studii liceale tehnice sau profesionale, sau cu caracter general,
completat de o formare profesională (certificate attesting the completion of a secondary course);
• diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învăţământ postliceal cu o durată de cel
puţin un an sau a unor cursuri de formare care pregătesc pentru un nivel comparabil de responsabilităţi şi
funcţii (diploma post-secondary education);
• diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învăţământ postliceal sau universitar cu
o durată de cel puţin trei ani şi de cel mult patru ani (diploma of post-secondary level 3 – 4 years);
17
http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/living_and_working_in_the_internal_market
22
AMPOSDRU
• diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învăţământ postliceal sau universitar cu
o durată de cel puţin patru ani (diploma of post-secondary level more than 4 years).
Statul membru gazdă poate condiţiona recunoaşterea calificărilor de îndeplinirea de către solicitant a
unei măsuri compensatorii (o probă de aptitudini sau un stagiu de adaptare de cel mult trei ani) în următoarele
trei cazuri:
• durata formării este mai scurtă cu cel puţin un an decât cea necesară în statul membru gazdă;
• formarea a acoperit discipline semnificativ diferite faţă de cele incluse în titlul de calificare necesar în
statul membru gazdă;
• profesia, aşa cum este definită în statul membru gazdă, include una sau mai multe activităţi profesionale
reglementate care nu există în cazul profesiei corespunzătoare din statul membru de origine al
solicitantului şi necesită o formare specifică care acoperă materii semnificativ diferite faţă de cele incluse
în formarea solicitantului.
II.2. PROFESIILE REGLEMENTATE ŞI AUTORITĂŢILE COMPETENTE

Institutul Național al Calificărilor (Instituto Nacional de las Cualificaciones - INCUAL)18, a fost
înființat prin Decretul Regal nr. 375 din 5 martie 1999 (Real Decreto 375/05.03.1999). Este instrumentul
tehnic, care sprijină Consiliul General al Formării Profesionale (Consejo General de Formación
Profesional) pentru a atinge obiectivele Sistemului Național al Calificărilor și Formării Profesionale
(Sistema Nacional de Cualificaciones y Formación Profesional).
Institutul Național al Calificărilor (Instituto Nacional de las Cualificaciones - INCUAL), este
structurat pe patru domenii funcționale (vezi schema din figura 6).
Prin Legea Organică nr. 5/2002 a Calificărilor și Formării Profesionale (La Ley Orgánica 5/2002,
de las Cualificaciones y de la Formación Profesional), i se atribuie INCUAL responsabilitatea de a defini,
elabora și actualiza permanent Catalogul Național al Calificărilor și Catalogul Modular al Formării
Profesionale (el Catálogo Nacional de las Cualificaciones Profesionales y el Catálogo Modular de
Formación Profesional).
Organul director al Institutului Național al Calificărilor este Consiliul General al Formării
Profesionale (Consejo General de Formación Profesional), (vezi schema din figura 7), chiar dacă depinde
în mod organic de Secretariatul General al Educației (Secretaría General de Educación) din cadrul
Ministerul Educației, Culturii și Sportului (Ministerio de Educación, Cultura y Deporte) , conform celor
stabilite în Decretul Regal nr. 1553/20.06.2004 (Real Decreto 1553/2004) și Legea nr. 1/1986 (Ley 1/1986),
modificată Legea nr. 19/1997 (Ley 19/1997), prin care s-a creat Consiliul General al Formării Profesionale
(Consejo General de Formación Profesional) și Legea 14/2000 (Ley 14/2000).
18
www.educacion.gob.es/educa/incual/ice_incual.html
23
AMPOSDRU
Fig. 6. Structura Institutului Național al Calificărilor
Fig. 7. Structura Consiliului General al Formării Profesionale19
Se observă faptul că președenția acestui consiliu este asigurată de ministrul educa ției, iar
vicepreședenția este formată din 72 consilieri după cum urmează: 17 consilieri ai administrației centrale, 17
consilieri ai Comunităților Autonome, 19 consilieri ai organizațiilor empresariale (angajatorilor) și 19
consilieri ai organizațiilor sindicale.
Sistemul Național al Calificărilor și Formării Profesionale (Sistema Nacional de Cualificaciones
y Formación Profesional - SNCFP), este un ansamblu de instrumente și acțiuni necesare pentru promovarea
și dezvoltarea ofertelor de formare profesională prin intermediul Catalogului Na țional al Calificărilor
Profesionale. De asemenea, promovează și dezvoltă evaluarea și certificarea competen țelor profesionale
19
24
AMPOSDRU
corespunzătoare acestor oferte de formare profesională, astfel încât să favorizeze dezvoltarea profesională și
socială a persoanelor cu scopul de a răspunde necesită ților sistemului productiv.
Structura unui sistem al calificărilor și formării profesionale care are la bază competența
profesională, și care ia în considerare feedback-ul sistemului productiv este prezentată în figura următoare
(vezi figura 8).
Fig. 8. Structura unui SNCP bazat pe competențe profesionale
Catalogul Național al Calificărilor Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones

Profesionales - CNCP)20, este unul dintre instrumentele Sistemului Na țional al Calificărilor și Formării
Profesionale (SNCFP), stabilite prin Legea Organică nr. 5/19.06.2002, a Calificărilor și Formării
Profesionale, pentru a integra în acesta toate ofertele de Formare Profesională. În Catalogul Național al
Calificărilor Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones Profesionales - CNCP), a cărui
metodologie de elaborare este prezentată în figura 9, sunt înscrise calificări/profesii reglementate, pe ”familii”
și niveluri profesionale (vezi tabelele 1, 2 şi figura 11). În România, actualmente, există 95 de profesii
reglementate prin Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 7 septembrie 2005,
privind recunoaşterea calificărilor profesionale, în timp ce în Spania există 174 de profesii, iar numărul
profesiilor reglementate comune este de 67 (vezi tabelul 3).
Profesionales), are ca și asociat Catalogul Modular al Formării Profesionale (Catálogo Modular de
Formación Profesional), compus din module formative, care, împreună, servesc ca și referin ță pentru
Formarea Profesională, atât pentru cea inițială, dependentă de sistemul educațional cât și pentru formarea
continuă (vezi schema din figura 10).
20
www.educacion.gob.es/educa/incual/ice_CualCatalogo.html
25
AMPOSDRU

Profesionales - CNCP), constituie baza pentru elaborarea ofertei formative care să conducă la ob ținerea de
titluri de formare profesională, de certificate (atestate) și a ofertei formative modulare asociate unei unită ți de
competență, precum și a altor oferte.
Formarea profesională cuprinde ansamblul de acțiuni formative care au drept scop îndeplinirea
(exercitarea) calificată a diverselor profesii, accesul la o slujbă (post) și participarea activă la via ța socială,
culturală și economică, care va permite actualizarea permanentă a competen țelor profesionale. Aceasta include
formarea profesională inițială dată de sistemul educaţional, ac țiunile de inser ție și reinser ție pe pia ța muncii a
persoanelor active și formarea continuă desfă șurată în cadrul întreprinderilor.
Fig.9. Metodologia de elaborare a Catalogului Național al Calificărilor Profesionale – etape 21
Relația între Sistemul Național al Calificărilor și Formării Profesionale (Sistema Nacional de

Cualificaciones y Formación Profesional), oferta formativă a formării profesionale ini țiale (din sistemul
educaţional) și oferta formativă a formării profesionale continue (pentru persoanele implicate în pia ța muncii),
este stabilită prin următoarele legi: Legea Organică nr. 2/03.05.2006, a Educației (Ley Orgánica 2/2006, de
3 de mayo, de Educación); Legea nr. 56/16.12.2003, a posturilor de lucru, (Ley 56/2003, de 16 de
diciembre, de empleo); Legea nr. 5/19.06.2002, a calificărilor și formării profesionale (Ley 5/2002, de 19 de
junio, de las cualificaciones y de la formación profesional).
21
26
AMPOSDRU
Fig. 10. Asocierea Catalogului Național al Calificărilor Profesionale cu Catalogul Modular

al Formării Profesionale
Autorităţile din domeniul educaţional și al muncii vor stabili, de comun acord, consultând în
prealabil Consiliul General al Formării Profesionale (Consejo General de Formación Profesional),
indicatorii și cerințele minime de calitate ale ofertei formative impuse prin CNCP, care garantează aspectele
fundamentale ale unui Sistem Integrat de Formare.
Autoritatea Statului, după o consultare prealabilă a Consiliului General al Formării Profesionale
(Consejo General de la Formación Profesional), decide titlurile și certificatele, atestatele de competen ță
care constituie ofertele de formare profesională care vor fi incluse în Catalogul Național al Calificărilor
Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones Profesionales).
Tabelul 1. Nivelurile de calificare ale profesiilor din Spania 22
Nivel de Evaluare și
Competențe
calificare Certificare
Competență într-un număr restrâns de activităţi simple, în cadrul proceselor Certificat

1
(certificado)
standardizate. Cunoștiințe și abilități limitate.
2 Competențe în anumite activități care pot fi desfășurate în mod independent. Certificat de
Abilitatea de a folosi instrumente și tehnici. competență
22
http://www.educacion.gob.es/educa/incual
27
AMPOSDRU
Cunoașterea fundamentelor tehnice și științifice ale procesului corespunzător (certificado de

activității desfășurate. competencia)
Competență în activități din domeniul tehnic care pot fi
3 desfășurate în mod independent. Responsabilitate în supravegherea tehnică și de

Titlu (titulo)
specialitate a activităților. Înțelegerea fundamentelor tehnice și științifice ale
activităților și proceselor.
Competență într-o gamă largă de activități cu caracter complex.
Rezolvarea unor situații folosind diferite tehnici: științifice, economice sau de
4 Titlu (titulo)
organizare. Responsabilitate pentru activitatea de supraveghere și alocarea de
resurse. Capacități de inovare prin planificări ale acțiunilor, de dezvoltare a
proiectelor, a proceselor, a produselor sau a serviciilor.
Competență într-o gamă largă de activități complexe executate cu mare
5 autonomie. Rezolvarea unor situații cu caracter diversificat, care sunt Titlu (titulo)
imprevizibile. Planificarea acțiunilor și proiectarea produselor, proceselor sau
serviciilor. Responsabilități de manager.
Din tabelul 2 reiese faptul că INCUAL (Spania), chiar dacă a adoptat 5 niveluri de calificare
profesională (vezi schemele din figurile 11, 12 şi 13), utilizează, ca şi România, doar 3 dintre acestea,
sectoarele predominante pe nivel de calificare fiind:
• Nivelul 1: Maritim - Pescuit (Marítimo – Pesquera) și Textile, Confecții și Piele (Textil, Confección
y Piel) – 9 calificări profesionale;
• Nivelul 2: Agrară (Agraria) și Activități Fizice și Sportive (Actividades Físicas y Deportivas) – 23
calificări profesionale;
• Nivelul 3: Textile, Confecții și Piele (Textil, Confección y Piel) – 21 calificări profesionale.
Pentru exemplificare, în Spania, sectorul Transport este prezent în mai multe familii profesionale
(2 – Maritim-pescuit (Marítimo - Pesquera); 12 – Transport și Întreținerea Vehiculelor (Transporte y
Mantenimiento de Vehículos); 14 – Construcții și lucrări civile (Edificación y Obra Civil); 22 – Comerț și
Marketing (Comercio y Marketing)), și la diferite niveluri de calificare, în timp ce în România situația nu
este similară, în sensul că sectorul Transporturi este clar definit cu calificări profesionale și profesii
reglementate din toate modurile de transport existente (rutier, feroviar, aerian, maritim (comercial)).
PROFESII REGLEMENTATE PE FAMILII PROFESIONALE ȘI NIVELURI DE CALIFICARE

Tabelul nr. 2. Profesii reglementate pe familii profesionale și niveluri de calificare
Numărul profesiilor reglementate
Familia profesională Total
Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3
Agrară (Agraria), AGA 6 23 17 46
Pescuit maritim (Marítimo - Pesquera), MAP 9 21 10 40
Industrii alimentare (Industrias Alimentarias), INA 2 17 8 27
Chimie (Química), QUI 1 12 16 29
Imagine personală (Imagen Personal), IMP 2 3 9 14
Sănătate (Sanidad), SAN 1 5 13 19
28
AMPOSDRU
Securitate și mediul ambiant (Seguridad y Medio Ambiente), SEA 1 13 12 26

Fabricație mecanică (prelucrări mecanice) (Fabricación 1 13 14 28
Mecánica), FME
Instalare și întreținere (Instalación y Mantenimiento), IMA 1 6 11 18
Electricitate și electronică (Electricidad y Electrónica), ELE 3 12 16 31
Energie și apă (Energía y Agua), ENA 1 5 10 16
Transport și întreținerea vehiculelor (Transporte y Mantenimiento 6 20 6 32
de los Vehículos), TMV
Industrii extractive (Industrias Extractivas), IEX 3 12 3 18
Construcții (edificii și opere civile) (Edificación y Obra Civil), EOC 5 13 6 24
Sticlă și ceramică (Vidrio y Cerámica), VIC 4 5 5 14
Lemn, mobilă și plută (Madera, Mueble y Corcho), MAM 4 10 4 18
Textile, confecții și piele (Textil, Confección y Piel), TCP 9 18 21 48
Arte grafice (Artes Gráficas), ARG 3 16 12 31
Imagine și sunet (Imagen y Sonido), IMS 0 3 15 18
Informatică și comunicații (Informática y Comunicaciones), IFC 1 7 15 23
Administrație și gestiune (Administración y gestión), ADG 2 2 11 15
Comerț și marketing (Comercio y marketing), COM 2 2 15 19
Servicii socio-culturale și în folosul comunită ții ( Servicios socio- 3 6 18 27
culturales y a la Comunidad), SSC
Hotele și turism (Hostelería y Turismo), HOT 6 8 12 26
Activități fizice și sportive (Actividades Físicas y Deportivas), AFD 1 23 8 32
Arte și artizanate (Artes y Artesanías), ART 1 11 13 25
TOTAL 78 286 300 664
Fig. 11. Calificări profesionale pe familii profesionale23
23
29
AMPOSDRU
Fig. 12. Definirea unei calificări profesionale
Fig.13. Structura unei unități de competență24
24
30
AMPOSDRU
Fig.14. Structura unui modul formativ25
Calificarea profesională26 este un ansamblu de competențe profesionale, semnificative pentru pia ța

muncii, care pot fi dobândite printr-o formare profesională modulară sau prin alte tipuri de formare, precum și
prin intermediul experienței în muncă 27. Schema prezentată în figura 12 confirmă definiția anterioară,
calificarea profesională fiind caracterizată de unită ți de competen ță ( UC1, UC2, ..., UCn), a căror structură
este redată în figura 13, obținute printr-o serie de module formative ( MF1, MF2, ..., MFn), cu o structură
similară celei prezentate în figura 14.
Din schema prezentată în figura 13 rezultă structura unei unități de competență (UC): identificare
(denumire, nivel, cod, etc.), realizări profesionale (RP1, RP2, ..., RPn), context profesional (medii de
producție, produse și rezultate), informații utilizate/generate. În figura 14 este redată structura unui modul
formativ pentru cazul unei formări profesionale asociate: identificare (denumire, nivel de calificare, unitatea de
competență asociată, cod alfanumeric, număr de ore), capacități (criterii de evaluare, capacități a căror
dobândire trebuie să se facă în mediul de lucru real), conținuturi, parametrii de context (spații de lucru și
instalații utilizate; profilul formatorului, etc.).
Certificatul profesional este instrumentul de recunoaştere oficială a calificărilor profesionale din
Catalogul Național al Calificărilor Profesionale în domeniul gestionării for ței de muncă, care certifică
pregătirea pentru desfășurarea unei activită ți pe pia ța muncii și formarea profesională necesară pentru
dobândirea competențelor prevăzute în Decretul Regal nr. 395 din 23 martie 2007 (el Real Decreto no. 395
25
26
Raquel Rodríguez López, 2012, El Catálogo Nacional de Cualificaciones Profesionales
27
Decretul Regal 1224 din 17 iulie 2009, publicat în BOE din 25 august 2009
31
AMPOSDRU
de 23 de marzo de 2007). Un certificat profesional configurează un profil profesional în țeles ca un ansamblu

de competențe profesionale identificabile în sistemul productiv și recunoscut și pre țuit pe pia ța muncii.
Certificatele profesionale vor avea caracter oficial și recunoa ștere pe tot teritoriul na țional spaniol,
fără de care nu se poate exercita profesia reglementată respectivă, și se eliberează de către SEPE (Serviciul
Public pentru Ocuparea Forței de Muncă - Servicio Público de Empleo Estatal) și de autoritățile
competente din Comunitățile Autonome.
Modulele formative care au o durată mai mare de 90 de ore se pot diviza (împărți) în Unități
Formative (vezi schema din figura 15), care nu pot avea o durată mai mică de 30 de ore. În general, numărul
maxim de unități formative, în care se poate împăr ți fiecare modul formativ, este trei. Fiecare unitate
formativă va include datele de identificare, capacită ți, criterii de evaluare și con ținuturi. Unită țile formative,
care se vor regăsi în fișa formativă a cursantului, vor fi certificabile întotdeauna când vor fi respectate
cerințele de calitate pentru predare și evaluare ale modulului formativ de care apar țin unită țile formative
respective.
Parcurgerea (absolvirea) tuturor unităților formative definite pentru modulul de formare îi va da
dreptul cursantului la certificarea modulului formativ, respectiv a unită ții de competen ță corespunzătoare.
În mod excepțional, și atunci când este necesar, certificatul profesional poate colecta mai pu ține
unități decât cele definite în calificarea profesională de referin ță din Catalogul Na țional al Calificărilor
Profesionale. În ambele cazuri, unitatea de competen ță constituie unitatea minimă recunoscută pentru
obținerea unui certificat profesional. Modulele formative ale certificatului profesional vor fi cele prevăzute în
Catalogul Modular al Formării Profesionale.
32
AMPOSDRU
Fig. 15. Structura unui certificat de competență profesională
Repertoriul Național al Certificatelor Profesionale este ansamblul certificatelor profesionale

ordonate sectorial în cele 26 de familii profesionale actuale, în concordanță cu Anexele I și II ale Decretului
Regal nr. 1128 din 5 septembrie 2003, prin care s-a reglementat Catalogul Na țional al Calificărilor
Profesionale (el Real Decreto no.1128 de 5 septembre de 2003, por el que se regula el Catálogo Nacional de
las Cualificaciones Profesionales), modificat prin Decretul Regal nr. 1416 din 25 noiembrie 200528 (el Real
Decreto 1416/2005, de 25 de noviembre, por el que se modifica el Real Decreto 1128/2003).
Cu ajutorul informaţiilor din anexele 1(L28.1_Spania_Bocii_anexa 1_profesii reglementate Spania)
şi 2 (L28.1_Spania_Bocii_anexa 2_profesii reglementate Romania) ale acestui studiu, în tabelul 3 este
prezentată analiza comparativă sintetică a profesiilor reglementate atât în Spania cât şi în România.
Tabelul 3. Analiza comparativă sintetică a profesiilor reglementate din Spania și România

Profesii reglementate comune Numărul
Domeniul
Spania România profesiilor
Alergologie şi imunologie clinică,

Alergología, Anatomía patológica, Anestesiología y
Anatomie patologică, Anestezie şi terapie
Reanimación, Angiología y cirugía vascular, Análisis
intensivă, Cardiologie, Chirurgie generală,
clínicos, Aparato digestivo, Bioquimica clínica, Cirugía
Chirurgie pediatrică, Chirurgie plastică -
del aparato digestivo, Cirugía general y del aparato
microchirurgie reconstructivă, Chirurgie
digestivo, Cirugia oral y maxilofacial, Cirugía
toracică, Chirurgie vasculară,
ortopédica y traumatología, Cirugía pediátrica, Cirugía
Dermatovenerologie, Endocrinologie,
plástica, estética y reparadora, Cirugía torácica,
Farmacologie clinică I, Gastroenterologie,
Cardiología, Dermatología médico-quirúrgica y
Geriatrie şi gerontologie, Hematologie,
venereología, Electrorradiología, Endocrinología y
Medic specialist medicină de familie,
Profesii nutrición, Estomatologia, Farmacología clínica,
Medicina muncii, Medicină de laborator, 46
medicale Geriatría, Hematología y hemoterapia, Inmunología,
Medicină internă, Medicină nucleară,
Licenciado en odontología, Medicina del trabajo,
Medic dentist, Nefrologie, Neurochirurgie,
Medicina física y rehabilitación, Medicina interna,
Neurologie, Obstetrică-ginecologie,
Medicina nuclear, Medicina preventiva y salud pública,
Oftalmologie, Oncologie medicală,
Microbiologia y parasitología, Medico de familia,
Ortopedie şi traumatologie,
Nefrología, Neumología, Neurocirugía, Neurofisiologia
Otorinolaringologie, Pediatrie,
clínica, Neurología, Obstetricia y ginecología,
Pneumologie, Psihiatrie, Psihiatrie
Oftalmología, Oncología radioterápica,
pediatrică, Radiologie-imagistică medicală,
Otorrinolaringología, Pediatría y sus áreas específicas,
Recuperare, medicină fizică şi balneologie,
Psiquiatría, Radiodiagnóstico, Reumatología, Titulo de
Reumatologie, Sănătate publică şi
licenciado en Medicina, Urología.
management, Urologie
Profesii Farmacéutico (Ministerio de Educación, Cultura y Farmacist (Colegiul Farmaciștilor) 1
28
BOE no. 289, 03.12.2005, p. 39854 - 39855
33
AMPOSDRU
medicale Deporte)
Medic dentist (Colegiul Medicilor
Licenciados en odontología (Ministerio de
Profesii Dentiști), Specialist în Chirurgie dento- 3
Educación Cultura y Deporte)
medicale alveolară, Specialist în Ortodonţie şi
Ortopedie dento-facială
Enfermero/a diplomado/a, Matrona/Asistente
Asistent Medical Generalist, Moașă
Profesii obstrético (Ministerio de Educación, Cultura y 2
(Ordinul Român al Asistentelor Medicale
medicale Deporte)
și Moașelor)
Biolog (Ordinul Biochimiștilor,
Profesii Biólogo (Ministerio de Educación, Cultura y 1
Biologilor și Chimiștilor din Sistemul de
medicale Deporte)
Sănătate)
Continuare tabel 3
Profesii reglementate comune Numărul
Domeniul
Spania România profesiilor
Arhitecţi şi
Arquitecto, Arquitecto (derechos
profesii din Arhitect, Arhitect (Drepturi dobândite) 2
adquiridos) (Ministerio de Educación,
domeniul (Ordinul Arhitecților)
Cultura y Deporte)
construcţiilor
Diplomado en trabajo social (Ministerio Asistent social (Colegiul Național al
Profesii din
de Trabajo y Asuntos Sociales), Psicólogo Asistenților Sociali), Psiholog (Colegiul 2
domeniul
(Ministerio de Educación, Cultura y Psihologilor din România)
asistenţei sociale
Deporte)
Profesii legate de
turism, Guía de turismo (Ministerio de Industria,
Ghid de turism (Ministerul Dezvoltării 1
activităţile de Turismo y Comercio)
Regionale și Turismului)
agrement şi
sport
Abogado (Procurador) (Ministerio de
Avocat (Uniunea Națională a Barourilor de
Profesii din Justicia), Traductores/as – Intérpretes 2
Avocați), Traducător/interpret autorizat
domeniul juridic (Ministerio de Asuntos Exteriores y
(Ministerul Justiției)
Cooperación)
Profesii legate de Profesor de formación vial (Ministerio Instructor de conducere auto, Profesor de
2
transportul del Interior) legislație rutieră (Autoritatea Rutieră
terestru Română)
Profesii din Diplomado en ciencias empresariales y
Consultant fiscal
domeniul profesor mercantil (Ministerio de 1
(Camera Consultanților Fiscali)
finanţelor Economía y Hacienda)
Profesii din Auditor de cuentas, Diplomado en Contabil autorizat, Expert contabil 2
domeniul ciencias empresariales y profesor (Corpul Experților Contabili și Contabililor
finanţelor mercantil (Ministerio de Economía y Autorizați)
34
AMPOSDRU
Hacienda)
Veterinario
Veterinary Surgeon
Alte profesii (Ministerio de Educación, Cultura y 1
(Colegiul Medicilor Veterinari)
Deporte)
Profesii din Profesor de educacion secundaria y
domeniul bachillerato Profesor în învăţământul secundar
1
educaţiei şi (Ministerio de Educación, Cultura y (Ministerul Educației Naționale)
formării Deporte)
TOTAL 67
Din analiza comparativă sintetică, prezentată în tabelul 3, rezultă faptul că Spania şi România au 67
profesii reglementate comune: 53 profesii medicale (există destul de multe diferenţe în ceea ce priveşte
autorităţile competente ale acestora: 46 – Ministerio de Sanidad y Consumo şi 7 - Ministerio de Educación,
Cultura y Deporte); 2 profesii din sectorul arhitecţi şi profesii din domeniul construcţiilor; 2 profesii din
domeniul asistenţei sociale; 1 profesie legată de turism, activităţile de agrement şi sport; 2 profesii din
domeniul juridic; 2 profesii legate de transportul terestru; 3 profesii din domeniul finanţelor; 1 profesie
din domeniul educaţiei şi formării; 1- alte profesii. În continuare, se prezintă o analiză a profesiilor
reglementate, considerând ca şi criteriu comparativ numărul de profesii reglementate (pe sectoare) comune
Spaniei şi României, cât şi numărul de cereri pe sistemul IMI între cele două state analizate.
A. Sectorul: Profesii medicale (Medic - Medico)

Cadrul legal al recunoaşterii calificărilor profesionale din sectorul profesii medicale dobândite în alte
state membre ale Uniunii Europene este constituit din acte normative prezentate în lista bibliografică 29.
Recunoaşterea profesiei: Medic
În conformitate cu art. 24 al Directivei 2005/36/CE, aliniatele (1), (2) şi (3 a, b, c,d), admiterea la
formarea de bază în medicină presupune posesia unei diplome sau a unui certificat (de obicei diploma de
bacalaureat), care să permită accesul într-o universitate de medicină. Formarea de bază în medicină cuprinde în
total cel puțin șase ani de studii sau 5 500 de ore de instruire teoretică și practică asigurate de o universitate
sau sub supravegherea unei universități. Formarea de bază în medicină oferă garan ția că persoana în cauză a
dobândit următoarele cunoștințe și competențe:
• cunoștințele corespunzătoare despre științele pe care se bazează medicina și o bună în țelegere a
metodelor științifice, inclusiv a principiilor de măsurare a func țiilor biologice, evaluarea datelor stabilite
științific și analiza lor;
• cunoștințele corespunzătoare despre structura, func țiile și comportamentul persoanelor sănătoase și
bolnave, precum și relațiile dintre starea de sănătate și mediul social și fizic al fiin ței umane;
• cunoștințele corespunzătoare despre disciplinele și practicile clinice care i-a oferit o imagine coerentă a
afecțiunilor mintale și fizice, a medicinii din perspectiva profilaxiei, diagnosticului, terapiei și
reproducerii umane;
29
Reperele bibliografice:1, 2, 3, 4, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 22, 24
35
AMPOSDRU
• experiență clinică utilă în spitale sub supraveghere corespunzătoare.

Recunoaşterea automată a titlurilor de calificare pe baza coordonării condiţiilor minime de formare
profesională acoperă următoarele profesii: medici, asistenţi medicali generalişti, medici stomatologi, medici
veterinari, moaşe, farmacişti şi arhitecţi 30.
În scopul recunoaşterii, directiva prevede condiţiile minime de formare profesională pentru fiecare
dintre aceste profesii, inclusiv durata minimă a studiilor. Titlurile de calificare conforme cu directiva emise de
statele membre sunt enumerate în Anexa V. Aceste titluri de calificare le permit titularilor să îşi exercite
profesia în orice stat membru.
Directiva le permite statelor membre să autorizeze formarea cu frecvenţă parţială pentru toate aceste
profesii, cu condiţia ca durata totală, nivelul şi calitatea acesteia să nu fie inferioare formărilor continue pe
bază de program integral. Fără a aduce atingere drepturilor specifice dobândite pentru profesiile în cauză, chiar
în cazul în care titlurile de calificare pentru aceste activităţi profesionale deţinute de resortisanţii statelor
membre nu corespund tuturor cerinţelor de formare descrise, fiecare stat membru trebuie să le recunoască drept
dovadă suficientă. Cu toate acestea, aceste calificări trebuie să ateste absolvirea unor cursuri de formare care
au început înainte de datele de referinţă prevăzute în Anexa V şi trebuie să fie însoţite de dovada că titularul
lor s-a dedicat activităţilor în cauză cel puţin trei ani consecutivi în cursul ultimilor cinci ani.
B. Sectorul: Profesii legate de turism, activităţile de agrement şi sport (Ghid de turism –

Guía de turismo)
La nivel naţional activitatea turistică din Spania este reglementată prin Real Decreto 39/2010, de 15
de enero, por el que se derogan diversas normas estatales sobre acceso a actividades turísticas y su ejercicio
(Decretul Regal nr. 39 din 15 ianuarie 201031, prin care se abrogă normativele statale cu privire la
activităţile turistice şi exercitarea acestora).
Condiţii de acces :
• cetăţenia unui stat membru al UE, sau a unor state care au un acord de reciprocitate cu Spania, pe această
chestiune;
• deţinerea unei calificări de nivel superior de turism, o diplomă sau o licenţă universitară sau o formare
profesională în Informare şi comercializare turistică;
• în cazul calificărilor străine este necesară recunoaşterea corespunzătoare de către Ministerul Educaţiei,
Culturii şi Sportului (Ministerio de la Educación, Cultura y Deporte);
• cunoştinţe de limba spaniolă.
Examenul de limbă străină
30
Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005, privind calificările profesionale
(capitolul III)
31
BOE no. 30 de 4 de febrero de 2010
36
AMPOSDRU
• în cazul calificărilor străine este necesară recunoaşterea corespunzătoare de către Ministerul Educaţiei,
Culturii şi Sportului (Ministerio de la Educación, Cultura y Deporte);
• cunoştinţe de limba spaniolă.
Examenul de limbă străină
Direcţia Generală a Turismului nu va solicita examen de limba străină persoanelor care aduc dovada că
au studiat limba în ţara lor de origine. De asemenea, vor fi scutite de examenul pentru limba oficială a ţării de
origine persoanele care au studii secundare în ţara lor de origine şi persoanele care deţin următoarele tipuri de
certificări:
• Competenţă în limba engleză de Ia Universitatea Cambridge;
• Competenţă în limba engleză de Ia Universitatea Michigan;
• Test de limba engleză ca limbă străină TOEFL (Test of English as a Foreign Language);
• Diploma medie a Institutului Goethe din München sau o diplomă superioară a aceluiaşi institut;
• Certificat de capacitate a Şcolilor oficiale de limbi străine;
• Certificat de nivel de limbă italiană (CELI - Certificare a cunoştinţelor de limbă italiană);
• Diploma de studii de limba franceză (DELF - Diplôme d’Etudes en langue française).
Exercitarea profesiei de Ghid de turism, în Spania, este legiferată pentru fiecare provincie, regiune
sau comunitate autonomă.
În România, actul normativ, care stă la baza atestării ghidului de turism, este Ordinul Ministrului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 637/2004 32 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind condiţiile şi criteriile pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism.
Ghidul de turism este persoana care, în baza certificatului de calificare şi a atestatului, poate asigura
desfăşurarea în bune condiţii a programelor turistice.
Formarea profesională a ghizilor
Formarea profesională a categoriilor de ghizi de turism se poate realiza:
• în cadrul sistemului naţional de învăţământ;
• în cadrul sistemului de formare profesională a adulţilor.
Planurile şi programele de pregătire pentru calificarea în meseria de ghid de turism se elaborează de
către unităţile care organizează cursurile de calificare şi specializare, în condiţiile legii.
Specializarea profesională pentru categoria de ghid de turism naţional sau ghid de turism specializat se
realizează numai pentru persoanele care deţin certificat de calificare de ghid de turism.
Atestarea ghidului de turism
Atestatul de ghid de turism este documentul eliberat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii,
prin care se confirmă capacitatea profesională a persoanelor fizice calificate în profesia de ghid de turism de a
exercita activitatea în una dintre categoriile de ghizi de turism.
32
Monitorul Oficial al României nr. 534 din 15 iunie 2004
37
AMPOSDRU
Profesia de Ghid de turism este reglementată în Spania, cu următoarele asemănări şi deosebiri faţă de
România:
• În ambele ţări există cerinţa, pentru persoanele care solicită autorizarea sau recunoaşterea, de a avea
cetăţenia unui stat membru al UE33 (în accepţiunea Directivei 2005/36/CE), iar pentru Spania sunt
acceptate şi state care au convenţii de reciprocitate;
• În general calificările necesare în cele două ţări sunt de nivel 5 EQF, însă pot fi şi de nivel superior (6
EQF);
• Procedurile de autorizare şi recunoaştere sunt în mare parte asemănătoare, însă, Spania, solicită examen
de limbă, atât spaniolă, cât şi specifică regiunii autonome în care urmează a se exercita profesia
respectivă.
C. Sectorul: Profesii din domeniul asistenţei sociale (Asistent social - Diplomado en trabajo
social)
Documentația necesară pentru recunoaşterea profesiei de asistent social în Spania:
• Cerere conform modelului care se găseşte pe site-ul Ministerului Sănătăţii, Servicii Sociale şi Egalitate
(Ministerio de Sanidad, Servicios Sociales e Igualdad 34);
• Copia actului de identitate națională, pașaport sau un document care să certifice faptul că de ține
cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;
• Copie a actelor de studii obţinute în statul gazdă;
• Documente însoţitoare ale actelor de studii care să certifice: durata studiilor şi descrierea acestora
(suplimentul la diplomă);
• Certificarea autorității competente din statul membru de origine sau de provenien ță care atestă faptul
că persoana în cauză este un profesionist, şi care nu are interdicţie la exercitarea profesiei de asistent
social ("Certificat de Good Standing");
• Certificat de la autoritatea competentă din statul membru de origine sau de provenien ță care certifică
faptul că titlul prezentat îi permite practicarea profesiei în țara de origine și, îndeplineşte condi țiile
prevăzute în Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi Consiliului, din 7 septembrie 2005,
privind recunoaşterea calificărilor profesionale;
• Certificat, care să ateste conținutul specific al practicării profesiei de asistent social, emis de către
autoritatea competentă, pe baza căruia a exercitat profesia, cu normă întreagă (full time), cel puţin doi
ani în ultimii zece, în statul membru care a eliberat titlul, în cazul în care în statul de origine nu este
reglementată această profesie.
33
prin stat membru se înțelege orice stat membru al UE, alte state membre ale SEE și Confederația Elvețiană
34
http://www.msps.es/profesionales/formacion/recoTitulosEuro/otros.htm
38
AMPOSDRU
Aceste documente emise în alte state membre ale Uniunii Europene trebuie să fie înso țite de
traducerea oficială în limba spaniolă. De asemenea, documentele necesare trebuie să fie transmise în copii
autentificate de un notar public pe baza documentului original.
Formularul de cerere pentru recunoașterea profesiei de asistent social, reglementată atât în
Spania cât şi în România, în conformitate cu Directiva 2005/36/CE, împreună cu documenta ția prezentată
mai sus, se depun direct la sediile centrale sau locale ale Ministerului Sănătăţii, Servicii Sociale şi Egalitate
(Ministerio de Sanidad, Servicios Sociales e Igualdad), sau prin oricare alte mijloace prevăzute în art. 38.4
din Legea 30 din 26 noiembrie 1992, privind regimul juridic al administrațiilor publice și al procedurii
administrative comune.
În România profesia de asistent social poate fi exercitată de persoana care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii35:
• este cetăţean român sau cetăţean al altui stat membru al Uniunii Europene;
• are studii de specialitate în asistenţă socială;
• este înregistrată în Registrul Naţional al Asistenţilor Sociali din România;
• nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.
Asistentul social îşi poate desfăşura activitatea numai după aprobarea cererii de înscriere ca
membru în Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România. Aprobarea cererii duce în mod automat
la înregistrarea în Registrul Naţional al Asistenţilor Sociali din România şi la eliberarea avizului de
exercitare a profesiei.
Documentele necesare aprobării cererii sunt:
• diploma de licenţă obţinută în cadrul unei instituţii de învăţămât superior cu program de studiu în
domeniu, durata studiilor 3 ani, acreditată conform legii; diploma de asistent social echivalată conform
legii sau diploma de asistent social eliberată sau recunoscută în unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene, în unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia
Elveţiană;
• documente medicale;
• certificat de cazier judiciar;
• declaraţie pe propria răspundere că nu se află în situaţii de incompatibilitate cu statutul de asistent
social.
Profesia de Asistent social este reglementată atât în Spania cât şi în România, procedura de
recunoaştere a acesteia fiind caracterizată prin următoarele:
• condiţii aproximativ similare privind cetăţenia persoanelor care solicită autorizarea sau recunoaşterea
calificării profesionale necesare exercitării profesiei de asistent social (cetăţean al unui stat membru al
UE, iar pentru Spania sunt acceptate şi state cu care are convenţii de reciprocitate)
35
http://www.birouldeconsiliere.ro
39
AMPOSDRU
• condiţii similare privind actele de studii necesare pentru exercitarea profesiei de asistent social (diploma
de licenţă obţinută în cadrul unei instituţii de învăţămât superior cu program de studiu în domeniu, durata
studiilor 3 ani, acreditată conform legii, nivelul de calificare superior: 6 EQF);
• ambele state solicită certificarea autorită ții competente din statul membru de origine sau de provenien ță
care să ateste faptul că persoana în cauză este un profesionist, şi care nu are interdicţie la exercitarea
profesiei de asistent social ("Certificat de Good Standing").
D. Sectorul: Arhitecţi şi profesii din domeniul construcţiilor (Arhitect - Arquitecto)
Formarea ca arhitect36
Formarea ca arhitect constă fie în patru ani de studii pe bază de program integral, fie în șase ani de
studii, dintre care cel puțin trei ani pe bază de program integral, într-o universitate sau într-o institu ție de
învățământ comparabilă. Această formare trebuie atestată de reu șita la un examen la nivel universitar (examen
de diplomă).
Formarea la nivel universitar, a cărei componentă principală este arhitectura, trebuie să men țină un
echilibru între aspectele teoretice și practice ale formării în arhitectură și trebuie să asigure dobândirea
următoarelor cunoștințe și competențe:
(a) capacitatea de a concepe proiecte arhitecturale care să corespundă atât cerin țelor estetice, cât și cerin țelor
tehnice;
(b) cunoștințe corespunzătoare despre istoria și teoriile arhitecturii, precum și despre arte, tehnologii și
științe umane conexe;
(c) cunoștințe despre arte frumoase ca factori ce pot influen ța calitatea conceperii proiectelor arhitecturale;
(d) cunoștințe corespunzătoare despre urbanism, planificarea și tehnicile aplicate în procesul de planificare;
capacitatea de a înțelege relațiile dintre oameni și crea țiile arhitecturale, pe de o parte, și crea țiile
arhitecturale și mediul lor, pe de altă parte, precum și capacitatea de a în țelege necesitatea de a armoniza
creațiile arhitecturale și spațiile în funcție de necesită țile și scara umană;
(e) capacitatea de a înțelege profesia de arhitect și rolul său în societate, în special prin elaborarea de proiecte
ținând seama de factorii sociali;
(f) cunoștințe despre metodele de cercetare și de pregătire a proiectului de construc ție;
(g) cunoștințe despre problemele de proiectare structurală, de construc ție și de inginerie asociate proiectării
clădirilor;
(h) cunoștințe corespunzătoare despre probleme fizice și tehnologii, precum și a func ției construc țiilor,
astfel încât să le doteze cu toate elementele de confort interior și de protec ție climaterică;
(i) capacitatea tehnică care să îi permită să conceapă construc ții care să îndeplinească cerin țele utilizatorilor,
respectând totodată limitele impuse de buget și de reglementările în domeniul construc țiilor;
36
Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 7 septembrie 2005, privind recunoaşterea
calificărilor profesionale (art. 46), JO L 255, 30.09.2005.
40
AMPOSDRU
(j) cunoștințe corespunzătoare despre industrii, organiza ții, reglementări și proceduri care intervin în
procesul de concretizare a proiectelor în clădiri și de integrare a planurilor în planificarea generală.
Recunoașterea calificării de arhitect (arquitecto) în Spania
Spania a implementat Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7
septembrie 2005, privind recunoaşterea calificărilor profesionale, prin Decretul Regal spaniol nr. 1837/
08.11.200837, care stabilește regulile pe baza cărora cetă țenii statelor membre ale Uniunii Europene pot
exercita pe teritoriul spaniol profesia reglementată pentru care sunt califica ți în statul membru de origine.
Decretul Regal spaniol nr. 1837/2008, prezintă în Anexa VIII lista alfabetică a profesiilor şi activităţilor
grupate în funcţie de nivelul de pregătire existente în Spania pentru a accede la exercitarea profesiei, în
corelaţie cu nivelurile descrise în articolul 19 (art.11 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului).
Clasificarea națională a ocupațiilor în Spania cuprinde în sectorul arhitectură următoarele ocupații:
248 - arhitecți tehnici, topografi și designeri, 2481- arhitecți tehnici și proiectanți tehnici urbaniști, 2482
-Designerii și produse de îmbrăcăminte, 2483 - Inginerii tehnici în topografie, 2484 - Designeri de grafică și
multimedia.
Profesia reglementată de arhitect în Spania are autoritatea competentă prezentată în
L28.1_Spania_Bocii_anexa 1_profesii reglementate Spania, pagina 2, şi în acest studiu tabelul 3 pagina 35.
Recunoașterea profesiei de arhitect în Spania se face direct, conform prevederilor Directivei
2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, dar în cazul în care resortisantul nu îndeplinește
condițiile minime de formare profesională prevăzute în această directivă, sau dacă diploma sa nu se regăse ște
în Anexa V a acesteia, se aplică mecanismele de compensare comune statelor membre: test de aptitudini sau o
perioadă de stagiu de pregătire profesională, care se pun în aplicare înainte de recunoașterea titlului.
Dosarul pe care resortisantul trebuie să-l depună la Autoritatea Competentă, în vederea recunoaşterii
profesiei de arhitect, cuprinde următoarele documente: Cererea de recunoaștere a diplomei obținute într-un
stat membru al UE adresată Ministerului Educaţiei, Culturii şi Sportului (Ministerio de Educación, Cultura y
Deporte), sub forma oficială aflată pe pagina web a acestui minister 38, fotocopia legalizată al titlului academic
și profesional, copie legalizată a dovezii de cetățenie, traducerea oficială în limba spaniolă a titlului academic
și profesional. Autoritatea competentă spaniolă analizează documentele din dosar şi în situaţia îndeplinirii
tuturor condiţiilor, resortisantul obţine: Certificatul de recunoaștere a titlului profesional . După obținerea
acestuia, resortisantul (arhitectul) are obligația de a se înscrie în colegiul profesional ( Ordinul Arhitecţilor)
corespunzător regiunii în care dorește să se stabilească și are dreptul de exercitare a profesiei doar în provincia
(regiunea) respectivă.
Recunoașterea calificării de arhitect în România
37
Real Decreto 1837 de 8 de noviembre de 2008, BOE no. 280 de 20 de noviembre de 2008, p. 46185 – 46320 (Decretul
Regal spaniol nr. 1837 din 8 noiembrie 2008, publicat în Buletinul Oficial al Statului nr. 280 din 20 noiembrie 2008).
38
http://www.mecd.gob.es
41
AMPOSDRU
Arhitecţii, cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, care au dreptul de a exercita profesia de
arhitect cu drept de semnătură sau alt drept echivalent în unul dintre aceste state şi care solicită dreptul de a
presta temporar sau ocazional servicii în domeniul arhitecturii pe teritoriul României, fără a solicita stabilirea
în România, vor dobândi drept de semnătură şi vor fi înregistraţi automat în Ordinul Arhitecţilor din
România, pe durata prestării serviciilor respective.
Documentele necesare recunoaşterii titlurilor oficiale de calificare în profesia de arhitect pe teritorul
României sunt:
• dovada cetăţeniei persoanei în cauză;
• copie de pe atestatele de competenţă profesională sau de pe titlul de calificare, care asigură accesul la
profesia de arhitect şi atestarea experienţei profesionale a persoanei în cauză;
• certificat emis de autoritatea competentă din statul de origine sau de provenienţă, care să ateste faptul că
solicitantul deţine acele titluri oficiale de calificare sau alte documente doveditoare ale calificării
profesionale care îndeplinesc criteriile legislaţiei Uniunii Europene în domeniu;
• dovadă privind caracterul onorabil sau dovada prin care se suspendă, se limitează ori se interzice
exercitarea unei profesii în caz de eroare profesională gravă sau de infracţiune;
• documentele sunt valabile 3 luni de la eliberarea acestora de autorităţile competente ale statului membru
de origine sau de provenienţă.
Documentele necesare înregistrării, la prima prestare de servicii în domeniul arhitecturii sau în cazul
în care au intervenit modificări ale situaţiei faţă de cea iniţială, reţinută în documente, în cazul prestaţiilor
temporare sau ocazionale, sunt:
• o declaraţie prealabilă scrisă, în care se precizează durata prestării, natura acesteia, locul de desfăşurare a
activităţilor, precum şi domeniul de asigurare ori alte mijloace de protecţie personală sau colectivă privind
responsabilitatea profesională de care solicitantul beneficiază în România;
• copia documentului care atestă cetăţenia prestatorului;
• documentul emis de statul membru de stabilire prin care se atestă că, la data eliberării acestuia, titularul
este stabilit legal în România şi că nu îi este interzisă definitiv sau temporar exercitarea activităţilor de
arhitect;
• copiile diplomelor, certificatelor sau ale altor titluri oficiale de calificare în profesia de arhitect.
II.3. STATISTICILE IMI PE PROFESIILE REGLEMENTATE INREGISTRATE IN SISTEM

SPANIA COMPARATIV CU CELE INREGISTRATE ÎN ROMÂNIA
În tabelul 4 sunt prezentate numărul Autorităţilor Competente din cele două ţări analizate (Spania şi
România) active în sistemul IMI, la sfârşitul anului 2012. Se observă faptul că Spania depăşeşte România,
atât în ceea ce priveşte numărul autorităţilor pe Directiva 2005/36 a Parlamentului European și a Consiliului
42
AMPOSDRU
din 7 septembrie 2005, privind recunoașterea calificărilor profesionale, cât şi pe celelalte două directive
considerate: Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006,
privind serviciile în cadrul pieței interne şi Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii.
Tabelul 4. Numărul autorităţilor competente active în sistemul IMI din cele două state analizate
Statul membru Calificări profesionale Servicii (Directiva Detaşarea lucrătorilor Număr total de
(Directiva 2005/36/EC) 2006/123/CE) (Directiva 96/71/EC) autorităţi în IMI
Spania (ES) 105 927 27 948
România (RO) 41 93 2 111
Un alt aspect important în statisticile IMI îl constituie numărul de solicitări trimise, respectiv primite.
Din acest punct de vedere, situaţia pe anul 2012 poate fi sintetizată astfel: considerând cererile privind
recunoaşterea calificărilor profesionale (tabelul 5) se constată că România şi Spania înregistrează un număr
relativ mic de cereri trimise în raport cu alte state, dar, în ceea ce priveşte cererile primite, România ( 470) se
află pe primul loc din totalul cererilor primite de statele membre.
Tabelul 5. Numărul total de cereri trimise / primite în anul 2012
Statul membru Cereri trimise % Cereri primite %
Directiva 2005/36 a Parlamentului European și a Consiliului, privind recunoașterea calificărilor profesionale

Spania (ES) 73 2,4 237 7,7
România (RO) 33 1,1 470 15,2
Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului, privind serviciile în cadrul pieței interne
Spania (ES) 16 3,9 16 3,9
România (RO) 1 0,2 12 2,9
Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii
Spania (ES) 8 1,0 50 6,2
România (RO) 13 1,6 117 14,5
Pentru prestarea de servicii (tabelul 5) atât Spania cât şi România înregistrează un procent foarte mic
de cereri trimise şi procente relativ mici de cereri primite (3,9 % Spania şi 2,9 % România).
În ceea ce priveşte detaşarea lucrătorilor (tabelul 5), Spania are un procent semnificativ de cereri
trimise (6,2 %), iar România se clasează pe locul al doilea la cereri primite (117 adică 14,5%) după Polonia
(147 adică 18,2%).
Concluzia care se poate trage este faptul că între Autoritățile Competente dintre cele două țări există
o colaborare pe platforma IMI foarte bună (timpul alocat răspunsului unei solicitări, indiferent de sector, este
destul de mic), ceea ce a condus la plasarea țărilor noastre între primii 6 utilizatori ai IMI.
CONCLUZII
43
AMPOSDRU
1. Procesul de certificare a competenţelor profesionale este un proces opţional şi nu obligatoriu, separat de

formarea profesională;
2. Evaluarea competenţelor profesionale poate fi făcută de aceeaşi organizaţie care a certificat competenţele
sau de către altă organizaţie;
3. Se observă din schemele prezentate în figurile 1 şi 2 (paginile 7 şi 9) faptul că sistemele educaţionale din
cele două ţări analizate sunt oarecum similare, învăţământul obligatoriu şi gratuit fiind de 10 ani (educaţia
elementară şi secundară în Spania şi învăţământ primar şi gimnazial (secundar inferior) în România),
studiile liceale se finalizează cu examenul de bacalaureat, iar învăţământul universitar este structurat, în
ambele ţări, conform procesului de la Bologna: licenţă, masterat şi doctorat;
4. Se remarcă, însă, faptul că, în Spania, absolvenţii Formării Profesionale Ini țiale de grad mediu și de
grad superior obţin diploma de Tehnician si respectiv Tehnician Superior, diplome care le facilitează
trecerea la Bacalaureat, respectiv, fără examen de admitere, la anumite programe de studiu universitare;
5. Statele europene se confruntă cu provocări extrem de diferite în sporirea cunoştinţelor educaţionale ale
adulţilor care îşi reiau studiile abandonate. Astfel, acestea le oferă atât oportunităţi pentru dobândirea de
calificări profesionale printr-un program de studiu flexibil (învăţământul deschis, educaţia şi formarea
la distanţă şi e-learning), cât şi sprijinul financiar pentru accesul la aceste studii a celor mai vulnerabile
grupuri la toate tipurile de formare;
6. În Spania învățarea pe tot parcursul vieții este abordată într-un mod deosebit de practic, printr-o
multitudine de modalități, atractive pentru aspirant, de organizare a învă țării nonformale la distanță
(Aula Mentor – platformă on-line de învățare, care găzduieste, pe lângă con ținutul cursului, și
exercițiile, activitățile pentru cursant, care-i permit tutorelui să-l urmărească permanent, răspunzând
întrebărilor acestuia) sau informale la distanță (CIDEAD - Centrul pentru Inovare și Dezvoltare a
Învățământului la Distanță - Centro para la Innovación y Desarrollo de la Educación a distancia);
7. Procedura de recunoaștere a calificărilor are drept scop certificarea competențelor profesionale
indiferent de modalitatea prin care au fost dobândite (formală, informală sau nonformală) pentru grupuri
determinate de adulţi cum ar fi, de exemplu: tineri care abandonează şcoala (33% în Spania şi 19,2% în
România), angajaţi adulţi care nu posedă calificări profesionale acreditate (58,2% din populaţia activă a
Spaniei), etc., (procedură prezentată în schemele din figurile 3 şi 4 şi în diagrama-flux din figurile 5a şi
5b);
8. Conform raportului CEDEFOP din august 2010 privind concordanţa dintre cadrele naţionale ale
calificărilor (CNC) din statele membre ale UE şi Cadrul European al Calificărilor, Spania şi România, se
află în plin proces de dezvoltare şi implementare a unui CNC centrat pe învăţarea pe tot parcursul vieţii şi
bazat pe rezultatele învăţării;
9. INCUAL - Instituto Nacional de las Cualificaciones (Institutul Naţional al Calificărilor), a cărui
structură este prezentată în schema din figura 6, a adoptat 5 niveluri de calificare profesională (vezi
44
AMPOSDRU
schemele din figurile 12, 13 şi 14), dar, în prezent, utilizează doar 3 dintre acestea, sectoarele
predominante pe nivel de calificare fiind prezentate în tabelul 2 şi figura 11;
10. Este de remarcat faptul că în Spania, spre deosebire de România, participarea partenerilor sociali
spanioli în procesul de proiectare a calificărilor profesionale (Consiliul Consultativ al Formării
Profesionale), în identificarea nevoilor de calificare şi a unor noi calificări profesionale (Observatorul
Naţional) şi în gestionarea resurselor pentru formarea profesională a salariaţilor (Fundația Tripartită
pentru Formare în vederea ocupării forței de muncă), este mult mai prezentă şi mai activă;
11. Analiza comparativă sintetică a profesiilor reglementate atât în Spania cât şi în România, realizată cu
ajutorul informaţiilor din anexele: L28.1_Spania_Bocii_anexa 1_profesii reglementate Spania şi
L28.1_Spania_Bocii_anexa 2_profesii reglementate Romania ale acestui studiu, este prezentată în
tabelul 3, de unde rezultă faptul că din cele 67 profesii reglementate comune, 53 sunt din sectorul
profesii medicale, 2 profesii din sectorul domeniul arhitecţi şi profesii din domeniul construcţiilor; 2
profesii din domeniul asistenţei sociale; 1 profesie legată de turism, activităţile de agrement şi sport; 2
profesii din domeniul juridic; 2 profesii legate de transportul terestru; 3 profesii din domeniul
finanţelor; 1 profesie din domeniul educaţiei şi formării; 1- alte profesii;
12. Colaborarea pe platforma IMI dintre Autoritățile Competente ale celor două țări (Spania şi
România) este foarte bună (timpul alocat răspunsului unei solicitări, indiferent de sector, este destul de
mic), ceea ce a condus la plasarea țărilor noastre între primii 6 utilizatori ai IMI.
BIBLIOGRAFIE
1. RESOLUCIÓN de 14 de febrero de 2008, de la Secretaría de Estado de Universidades e Investigación,

por la que se da publicidad al Acuerdo de Consejo de Ministros de 8 de febrero de 2008, por el que se
establecen las condiciones a las que deberán adecuarse los planes de estudios conducentes a la obtención
de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Farmacéutico (Boletín Oficial del
Estado no. 50/2008 de 27/02/2008, paginas: 11606-11607);
2. REAL DECRETO 450/2005, de 22 de abril de 2005, sobre especialidades de Enfermería (Boletín Oficial
del Estado no. 108/2005 de 06/05/2005, paginas: 15480-15486);
3. Ley 10/1986, de 17 de marzo de 1986, sobre Odontólogos y otros profesionales relacionados con la salud
dental (Boletín Oficial del Estado no. 68/1986 de 20/03/1986, paginas: 10562-10563);
4. REAL DECRETO 183/2008, de 8 de febrero de 2008, por el que se determinan y clasifican las
especialidades en Ciencias de la Salud y se desarrollan determinados aspectos del sistema de formación
sanitaria especializada (Boletín Oficial del Estado no. 45/2008 de 21/02/2008, paginas: 10020-10035);
5. ORDEN ECI/333/2008, de 13 de febrero de 2008, por la que se establecen los requisitos para la
verificación de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de
Veterinario (Boletín Oficial del Estado no. 40/2008 de 15/02/2008, paginas: 08355-08357);
45
AMPOSDRU
6. ORDEN ECI/332/2008, de 13 de febrero de 2008, por la que se establecen los requisitos para la
verificación de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Médico
(Boletín Oficial del Estado no. 40/2008 de 15/02/2008, paginas: 08351-08355);
7. Real Decreto 4/1994, de 14 de enero de 1994, por el que se establece el título universitario oficial de
arquitecto y se aprueban las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la
obtención de aquél (Boletín Oficial del Estado no. 31/1994 de 05/02/1994, paginas: 03829-03831);
8. Real Decreto 3303/1978, de 29 de diciembre de 1978, de regulación de la medicina de familia y
comunitaria como especialidad de la profesión médica (Boletín Oficial del Estado no. 29/1979 de
02/02/1979, paginas: 02735-02736);
9. Real Decreto 1753/1998, de 31 de julio de 1998, sobre acceso excepcional al título de Médico
Especialista en Medicina Familiar y Comunitaria y sobre el ejercicio de la Medicina de Familia en el
Sistema Nacional de Salud (Boletín Oficial del Estado no. 205/1998 de 27/08/1998, paginas: 29232-
29235);
10. ORDEN CIN/2134/2008, de 3 de julio de 2008, por la que se establecen los requisitos para la verificación
de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Enfermero (Boletín
Oficial del Estado no. 174/2008 de 19/07/2008, paginas: 31680-31683);
de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Dentista (Boletín
de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Farmacéutico
13. Real Decreto 1384/1991, de 30 de agosto de 1991, por el que se establece el título universitario oficial de
Licenciado en Veterinaria y las directrices generales propias de los planes de estudio conducentes a la
14. Real Decreto 1417/1990, de 26 de octubre de 1990, por el que se establece el título universitario oficial de
Licenciado en Medicina y las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la
15. Real Decreto 1418/1990, de 26 de octubre de 1990, por el que se modifica el Real Decreto 970/1986, de
11 de abril de 1986, por el que se establece el título universitario oficial de Licenciado en Odontología y
las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la obtención de aquél (Boletín
Diplomado en Enfermería y las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la
46
AMPOSDRU
17. Ley 44/2003, de 21 de noviembre de 2003, de ordenación de las profesiones sanitarias (Boletín Oficial
del Estado no. 280/2003 de 22/11/2003, paginas: 41442-41458);
18. RESOLUCIÓN de 17 de diciembre de 2007, de la Secretaría de Estado de Universidades e Investigación,
por la que se publica el Acuerdo de Consejo de Ministros de 14 de diciembre de 2007, por el que se
de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Médico (Boletín Oficial del Estado
no. 305/2007 de 21/12/2007, paginas: 52849-52850);
de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Veterinario (Boletín Oficial del
Estado no. 305/2007 de 21/12/2007, paginas: 52850-52851);
20. ORDEN ECI/3856/2007, de 27 de diciembre 2007, por la que se establecen los requisitos para la
verificación de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de
Arquitecto (Boletín Oficial del Estado no. 312/2007 de 29/12/2007, paginas: 53743-53746);
de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Arquitecto (Boletín Oficial del Estado
no. 305/2007 de 21/12/2007, paginas: 52847-52848);
Licenciado en Farmacia y las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la
obtención del aquél (Boletín Oficial del Estado no. 278/1990 de 20/11/1990, paginas: 34407-34409);
23. Real Decreto 1837/2008, de 8 de noviembre de 2008, por el que se incorporan al ordenamiento jurídico
español la Directiva 2005/36/CE, del Parlamento Europeo y del Consejo, de 7 de septiembre de 2005, y la
Directiva 2006/100/CE, del Consejo, de 20 de noviembre de 2006, relativas al reconocimiento de
cualificaciones profesionales, así como a determinados aspectos del ejercicio de la profesión de abogado
24. RESOLUCIÓN de 14 de febrero de 2008, de la Secretaría de Estado de Universidades e Investigación,
por la que se da publicidad al Acuerdo de Consejo de Ministros de 8 de febrero de 2008, por el que se
de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Dentista (Boletín Oficial del Estado
no. 50/2008 de 27/02/2008, paginas: 11605-11605);
25. CEDEFOP, Comisia Europeană, 2010. Sinteza progreselor naţionale referitoare la implementarea EQF –
Mai 2010. Document intern. Brussels: Cedefop, Comisia Europeană;
47
AMPOSDRU
26. CEDEFOP, 2004. Terminologia politicii de formare profesională. Un glosar multilingv al unei Europe
extinse. Luxembourg: Biroul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene;
27. CEDEFOP, 2008. Terminologia politicii de educaţie şi formare europeană. O selecţie de 100 termeni
cheie. Luxembourg: Biroul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene;
28. CEDEFOP, 2010. Vet în Europa – Raporturi statale. Disponibil la:
http://www.cedefop.europa.eu/EN/Informationservices/browse-national-vet-systems.aspx;
29. EACEA/Eurydice, 2010. Eurybase – Descrieri ale politicilor şi sitemelor de educaţie naţională.
Disponibil la: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/eurybase_en.php;
30. ECOTEC, 2007. Inventar European asupra validării învăţământului informal şi non-formal. [pdf]
Birmingham: ECOTEC. Disponibil la:
http://www.ecotec.com/europeaninventory/publications/inventory/EuropeanInventory.pdf ;
31. Comisia Europeană, 2006. Comunicare din partea Comisiei. Educaţia pentru adulţi: Nu este niciodată
prea târziu pentru a învăţa. COM(2006) 614 final;
32. Comisia Europeană, 2007. Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul
Economic şi Social European, Comitetul Regional- Plan de Acţiune pentru învăţământul adulţilor:
Întotdeauna este un moment potrivit pentru a învăţa. COM(2007) 558 final;
33. Comisia Europeană, 2009. Progresul în direcţia obiectivelor Lisabona din educaţie şi formare indicatori şi
repere 2009. [Online] Disponibil la: http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-
policy/doc1951_en.htm;
34. Evaluarea Independentă a Procesului Bologna. Prima decadă de muncă în domeniul învăţământului
superior european. Volumul 2 Studii de caz şi apendice [pdf] Disponibil la:
http://ec.europa.eu/education/highereducation//doc/bologna_process/independent_assessment_2_cases_ap
pendices.pdf;
35. Eurostat, 2006. Clasificarea activităţilor de învăţare - Manual. Luxembourg: Biroul pentru Publicaţii
Oficiale al Comunităţilor Europene. Eurostat, 2010. Statistici: Education şi Formare. [Online] Disponibil
la: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/education/introduction.
48

Studiu Comparativ

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu Comparativ

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Fondul Social European InstrumenteStructurale

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, POS DRU 2007 - 2013

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

PROCESELE DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR ȘI DE

Subdomeniul G2: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română, Regia

Studiul de faţă, ca şi alte studii similare de analiză comparativă a proceselor de certificare a

I. PROCESUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE ÎN

I.1. SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DIPLOMELE/CERTIFICATELE DOBÂNDITE

Fig. 1. Sistemul educaţional din Spania

Învăţământ obligatoriu și ne-obligatoriu

Fig. 2. Structura sistemului educaţional românesc6

I.2. EDUCAȚIA ADULȚILOR

• dezvoltarea capacităților profesionale personale, în domeniul expresiv, comunicativ, rela ții

Proiectul AULA MENTOR8

Anul Numărul de cursanți Anul Numărul de cursanți

Obiectivele AULA MENTOR:

I.3. EVALUAREA ȘI CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE DOBÂNDITE ÎN

Necesitatea recunoașterii și certificării calificărilor profesionale obținute (dobândite) pe căi non

Fig. 3. Traseul formativ pentru certificarea competențelor profesionale 12

Fig. 4. Recunoașterea calificărilor profesionale dobândite prin experiența profesională 14

Fazele procesului de certificare a competențelor profesionale dobândite prin experiența în muncă, în

Fig. 5.a. Diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competențelor profesionale în Spania

Fig. 5.b. Diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competențelor profesionale 16 în Spania

I.4. CADRUL NAȚIONAL AL CALIFICĂRILOR DIN SPANIA RAPORTAT LA CADRUL

I. PROCESUL DE RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRILOR PROFESIONALE

II.1. Cadrul legal şi instituţional al recunoaşterii calificărilor dobândite

II.2. PROFESIILE REGLEMENTATE ŞI AUTORITĂŢILE COMPETENTE

Fig. 6. Structura Institutului Național al Calificărilor

Fig. 7. Structura Consiliului General al Formării Profesionale19

Fig. 8. Structura unui SNCP bazat pe competențe profesionale

Catalogul Național al Calificărilor Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones

Catalogul Național al Calificărilor Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones

Fig.9. Metodologia de elaborare a Catalogului Național al Calificărilor Profesionale – etape 21

Relația între Sistemul Național al Calificărilor și Formării Profesionale (Sistema Nacional de

Fig. 10. Asocierea Catalogului Național al Calificărilor Profesionale cu Catalogul Modular

Competență într-un număr restrâns de activităţi simple, în cadrul proceselor Certificat

Cunoașterea fundamentelor tehnice și științifice ale procesului corespunzător (certificado de

3 desfășurate în mod independent. Responsabilitate în supravegherea tehnică și de

PROFESII REGLEMENTATE PE FAMILII PROFESIONALE ȘI NIVELURI DE CALIFICARE

Securitate și mediul ambiant (Seguridad y Medio Ambiente), SEA 1 13 12 26

Fig. 11. Calificări profesionale pe familii profesionale23

Fig. 12. Definirea unei calificări profesionale

Fig.13. Structura unei unități de competență24

Fig.14. Structura unui modul formativ25

Calificarea profesională26 este un ansamblu de competențe profesionale, semnificative pentru pia ța

de 23 de marzo de 2007). Un certificat profesional configurează un profil profesional în țeles ca un ansamblu

Fig. 15. Structura unui certificat de competență profesională

Repertoriul Național al Certificatelor Profesionale este ansamblul certificatelor profesionale

Tabelul 3. Analiza comparativă sintetică a profesiilor reglementate din Spania și România

Alergologie şi imunologie clinică,

A. Sectorul: Profesii medicale (Medic - Medico)

• experiență clinică utilă în spitale sub supraveghere corespunzătoare.

B. Sectorul: Profesii legate de turism, activităţile de agrement şi sport (Ghid de turism –

II.3. STATISTICILE IMI PE PROFESIILE REGLEMENTATE INREGISTRATE IN SISTEM

Statul membru Cereri trimise % Cereri primite %

Directiva 2005/36 a Parlamentului European și a Consiliului, privind recunoașterea calificărilor profesionale

1. Procesul de certificare a competenţelor profesionale este un proces opţional şi nu obligatoriu, separat de

1. RESOLUCIÓN de 14 de febrero de 2008, de la Secretaría de Estado de Universidades e Investigación,

S-ar putea să vă placă și