Dragobete

de Cezarina Adamescu

Dragobetele voinic
Fură fete pe colnic.
Fură şi le prinde-n horă
Şi le joacă-aşa, vreo oră.

Ba şi două, măi băiete,

Că-i frumos, şi-i Dragobete.
Dar şi fetele îl plac
Îl sărută fiindcă-i dac;

Fără bai, c-aşa e datul

Darul lui e sărutatul,
Strânsul de mijloc subţire
Că li-e tuturora mire.

Fetele roşesc un pic

Dar le trece, nu-i nimic.
Dragobete-ndrăgostit
Pe meleag blagoslovit.
 Dragobete
de Leonida Diculescu

Toată Ţara Mioriţei

Tinerii, băieţi şi fete
Au un zeu ce guvernează
Dragostea, e Dragobete.

Fiul legendarei Dochii

Crăiasa Carpaţilor
Încoronat de Zamolxe
Zeu - îndrăgostiţilor

Din străfundurile vremii

Din legende pastorale
Vine Cap de primăvară
Şi încinge hora mare.

Cânta fluierul, cavalul,

Cobza, naiul şi cimpoiul
Joaca fetele, feciorii,
Se cutremură zăvoiul.

Întreg Plaiul mioriţei

Strânşi uniţi băieţi şi fete
Nu vor de import pe nimeni
Îl păstrăm pe Dragobete.
 Ce e amorul?
de Mihai Eminescu

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Incât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.
Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar şi cerul si pământ
Şi pieptul tău se zbate,
Si totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.
Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.
Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.