Referat Pitești

Student: Sorescu Constantin Dănuț

Anul: II
Cuprins

Etimologie .............................................................................................3
Istorie.....................................................................................................3
Geografie ...............................................................................................5
Demografie ............................................................................................6
Economie...............................................................................................6
Sport ......................................................................................................6
Transport și telecomunicații ..................................................................7
Chestionar .............................................................................................8
Analiza răspunsurilor ..........................................................................15
Bibliografie .........................................................................................17
 Pitești este municipiul de reședință al județului Argeș, Muntenia, România. Se află în
Podișul Getic; lângă râul Argeș; și la o altitudine de 289 m deasupra nivelului mării. Are o
suprafață de 111,13 km². Populația este de 155.383 locuitori, determinată în 31 octombrie
2011, prin recensământ, chestionar, pe criteriul de populație stabilă.

Etimologie
Nicolae Iorga consideră că numele Pitești provine de la antroponimul „Pitul”, „Ca să se
ajungă la Câmpulung, cine vrea să se coboare la satul Pitului, de unde Piteștii (cf. Pitulescu,
Titu, Titești), care, fiind la răscruce, a devenit mai târziu târg și la urmă oraș, trebuie să
încalece spinările de dealuri …”Iorgu Iordan arăta că numele propriu „Pitea” vine la rândul
său de la „pită”, „pâine”, cu sufixul –ea”.

Aurelian Sacerdoteanu arăta că „în nume trebuie admis ca sigur radicalul Pit. Radicalul Pit
intrat în toponimie trebuie să fie foarte vechi, de vreme ce i s-a pierdut sensul. Adăugarea
sufixului -ești arată de asemenea o perioadă străveche. Raritatea toponimului Pitești impune
concluzia că nu provine prin fenomenul de roire a satelor”.

Istorie
Urme ale existenței omului în această arie datează din paleolitic, aici găsindu-se urme ale
culturii de prund, distinctivă pentru activitatea umană din paleoliticul inferior în Europa. Mai
târziu, unele descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform căreia, în Antichitate,
tribul condus de Dromihaetes (sec. IV-III î.Hr.) și-a avut rădăcinile în această zonă, tribul
fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populație de pe malurile Argeșului). În
perioada daco-romană, teritoriul orașului actual a făcut parte din regiunea Moesia Inferior, iar
mai târziu din Dacia Malvensis. Din acea perioadă datează și numeroasele fragmente de
zidărie, ceramică și monede. În apropierea orașului, la Albota a existat un castru roman,
tabără militară fortificată construită pe granița estică a Daciei romane.

Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel
Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat și târg ajungând la titlul de
oraș, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din 20
mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul
Piteștilor". Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Pitești, alături de Câmpulung, Curtea
de Argeș, Brăila și Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menționare a Piteștiului
ca oraș apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui Vlăduț. Cancelaria Domnitorului Neagoe
Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov în care este semnalată existența
curților domnești la Pitești. Hrisovul se încheia astfel: Și eu Moisi scriitor, care am scris în
noile curți din orașul Pitești…

Ea mai este confirmată, la 27 august 1582, atunci când se face referire la organizarea
orășenească a comunității, condusă de un județ și de 12 pârgari. În oraș au avut proprietăți
numeroși boieri și dregători, dintre aceștia cei mai de seamă au fost Goleștii, Izvoranii,
Cantacuzinii, Craioveștii, dar și doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) și Neagoe
Basarab, acesta din urmă construind între 1512 și 1521 la Pitești curtea voievodală. Pe baza
unei mărturii scrise, datând din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar și de
cele 200 de case care adăposteau circa 1.000 de suflete. În anul 1656, sub domnia lui
Constantin Șerban și a doamnei Bălașa, se construiește pe fundațiile unui vechi lăcaș, Biserica
Domnească Sfântul Gheorghe. Aflată în inima orașului, biserica a fost prima compoziție
supraetajată pe coloane de cărămidă din Țara Românească. Tot în aceea vreme , orașul a
găzduit călători de renume , cum ar fi cronicarul arab Paul de Alep.

Între 19 octombrie și 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Ștefan Cantacuzino,

Piteștiul l-a găzduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman
și se întorcea spre Pomerania suedeză și era însoțit de numeroase trupe. În toată această
perioadă, piteștenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiți să-i hrănească în
condițiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grâu, orz și furaje.

Până în 1746, Piteștiul, avea șapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250,
estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza orașul
ca pe un târgușor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boierești și locuințele
ispravnicilor de district. Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu
o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimțit violent la Pitești, Biserica Sfântul
Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia, dar a fost ulterior reconstruită. La 18 august
1848, un grav incendiu a afectat orașul, distrugând trei mahalale și trei biserici, inclusiv
„Sfântul Nicolae”.

Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul că în oraș erau 1.011 familii,
circa 700 de case și aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1832, pe baza datelor statistice
repartizate teritorial, se stabilea numărul caselor de locuit la 773, ele fiind împărțite în 4
cartiere, 14 mahalale, 5 tăbăcării, iar numărul animalelor însuma numai 1.000 de capete, fiind
distribuite în 4.000 de gospodării. La recensământul din 1859, Piteștiul avea 7.229 de locuitori
și 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populația era formată din agricultori și liber-profesioniști
(65%), meseriași (20%), comercianți (15%) și fabricanți (0,2%).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Piteștiul era reședința județului Argeș și avea 15.570 de
locuitori. În oraș funcționau un liceu, „I.C. Brătianu”, o școală de meserii, 3 școli primare de
băieți și 3 de fete, o școală catolică, una evreiască, una luterană, o fabrică de postav, una de
produse chimice și un spital. Erau în oraș 11 biserici ortodoxe, una catolică, una protestantă,
una luterană, una armenească și o sinagogă. Anuarul Socec din 1925 îl consemnează ca
reședință a aceluiași județ, având o populație de 19.617 locuitori.

În 1950, Piteștiul a devenit reședința regiunii Argeș, precum și a raionului Pitești din cadrul
acesteia; totuși, el nu făcea parte din acel raion, fiind organizat ca oraș regional subordonat
direct regiunii, având arondate în această capacitate mai multe comune din împrejurimi,
inclusiv viitoarele orașe Mioveni (pe atunci, comuna Colibași) și Ștefănești. În 1968, orașul a
devenit municipiu de reședință a județului Argeș, reînființat.

Geografie
Municipiul Pitești este situat în partea central-sudică a României, între Carpații Meridionali
și Dunăre, în nord-vestul regiunii istorice Muntenia. Orașul se află la confluența râului Argeș
cu Râul Doamnei, în punctul de intersecție al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu
meridianul de 24°52' longitudine estică.

Municipiul Pitești se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeș
(sud), care urcă până la 356 m, în cartierul Trivale (vest). La nord-vest de terasa Trivale-
Papucești se află cota de 373 m, iar la est de Valea Mare-Podgoria, cota de 406 m. În sectorul
de vest-sud-vest al satului Mica, în comuna Bascov, se găsește cota de 439 m (Pădurea
Bogdăneasa). Suprafața municipiului Pitești este de 11117,13 ha, 111,17 km², inclusiv parcul
Trivale de 7000 ha (calculată în anul 2014).

Este un important nod rutier, orașul fiind legat de București prin autostrada A1 (la o
distanță de 108 km), dar și prin șoseaua națională DN7. De la o primă intersecție a lor, în
nodul Pitești Est, pornesc DN73 către Brașov (139 km) și DN65 către Slatina (61 km), iar din
acesta din urmă, în centrul Piteștiului pornește DN67B către Drăgășani; DN7 și A1 se mai
intersectează și în nodul Pitești Nord, de unde DN7 continuă spre Râmnicu Vâlcea. Din
DN67B, în vestul Piteștiului pornește șoseaua județeană DJ703E, care duce spre vest la
Moșoaia, Băbana, Cocu și Uda.
 Orașul propriu-zis, așezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeș, are un topoclimat de
vale, calm și moderat. Temperatura medie anuală variază între 9° și 10 °C, media lunii
ianuarie fiind de -2,4 °C, iar cea a lunii iulie de +20,8 °C. Precipitațiile atmosferice depășesc
media pe țară, oscilând între 680 și 700 mm anual.

Demografie
Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Pitești se ridică la
164.687 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
înregistraseră 168.458 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,88%). Pentru
5,31% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional,
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,26%). Pentru 5,22% din populație, nu este
cunoscută apartenența confesională.

Economie
Pitești este unul dintre cele mai industrializate orașe ale României, fiind centrul industriei
de autoturisme din țară. Uzinele Automobile Dacia S.A. se află în orașul Mioveni, situat la
doar 15 km de Pitești. Câteva întreprinderi de piese auto funcționează în aria urbană a
Piteștiului: Dräxlmaier Group, Lear Corporation și Valeo. De asemenea, orașul reprezintă
locul unde își desfășoară activitatea rafinăria de petrol Arpechim, parte a grupului Petrom.
Rafinăria a fost înființată în perioada regimului comunist, având statutul de companie de stat,
și a reprezentat de-a lungul timpului centrul mai multor controverse în ceea ce privește
poluarea pe care o generează asupra aerului. În anul 2007, Ministerul Mediului și schimbărilor
climatice a retras certificatul de funcționare a Arpechim-ului, însă Petrom a contestat decizia
în instanță. Este planificat ca rafinăria să își reducă gradual activitatea pe o perioadă de câțiva
ani, iar în final să existe posibilitatea încheierii totale a activității acesteia.

Municipiul Pitești este înconjurat de dealuri, unde se găsesc suprafețe întinse pe care se
cultivă viță de vie și pruni. „Țuica de Pitești” este produsă din culturile de prun din zonă. De
asemenea, vinurile de Ștefănești (oraș situat în imediata vecinătate a Piteștiului) sunt printre
cele mai cunoscute din România.

Sport
FC Argeș a fost cel mai important club de fotbal din oraș până la desființarea acestuia în
2013. Clubul a avut un excelent centru pentru copii și juniori, care a dat României mulți
jucători importanți, cum ar fi Adrian Mutu, Nicolae Dică, Adrian Neaga, Dănuț Coman,
aceștia numai în ultimii ani. Cel mai important jucător al argeșenilor a fost Nicolae Dobrin. În
semn de admirație față de acesta stadionul echipei îi poartă numele. În prezent există o echipă
de fotbal a primăriei, denumită SCM Argeșul Pitești, care evoluează în liga a III-a.

De asemenea, orașul mai are o echipă de baschet, numită BCM U Pitești, dar și o echipă de
volei feminin, SCM Pitești. CSM Pitești dispune de o piscină de înot olimpică, iar în Cartierul
Tudor Vladimirescu se mai găsește o piscină de înot în aer liber. Pe terenul de tenis din
Cartierul Bascov se desfășoară anual Turneul challenger feminin Pitești.

Transport și telecomunicații
Transportul feroviar

Piteștiul este străbătut de calea ferată secundară București-Pitești-Craiova, având o stație

de triaj la Golești în orașul vecin Ștefănești, gară de unde se ramifică o linie spre Câmpulung.

Orașul dispune de două gări, cea de Sud (principală) și încă o gară de nord. Cea principală
este însă referită simplu ca Gara Pitești, unde se ramifică din linia spre Craiova și București o
altă linie, spre Curtea de Argeș. Mai puțin importantă este Gara de Nord, conexă liniei spre
Curtea de Argeș.

Zilnic în Gara Sud staționează până la 60 de trenuri de călători și lunar numărul de călători
ajunge la cel puțin 17.000.

Există un tren sezonier pe timp de vară pentru a face legătura directă cu litoralul, dar și cu
municipiile Râmnicu Vâlcea și Sibiu via Piatra Olt.

Cea mai mare parte dintre trenurile care tranzitează gara Sud circulă în regim cadențat
(interval de 1 oră sau 2 ore, de la ora 04:00 până la 20:00 în direcțiile București și Craiova).

Transportul municipal

Transportul public de persoane este bine dezvoltat în municipiul Pitești, diferitele cartiere
și zone de interes ale orașului fiind legate între ele prin intermediul a 14 linii de autobuz:

Linia A: Teatru - Carrefour

Linia 1: Tudor Vladimirescu - Novatex

 Linia 2: Arpechim - Bascov

Linia 2B: Trivale - Arpechim

Linia 3B: Războieni - Arpechim

Linia 5: Trivale - Alprom

Linia 5B: Trivale - Găvana

Linia 7: Gheorghe Doja - Alprom

Linia 7B: Gheorghe Doja - Găvana

Linia 8: Trivale - Gara de Sud

Linia 13: Războieni - Alprom

Linia 13B: Războieni - Găvana

Linia 19: Arpechim - Găvana

Mai există o linie nou înființată care încă nu are număr și care face legătura între Centru și
Cimitirul „Sfântul Gheroghe”. Traseul liniei 2 de autobuz este cel mai lung din oraș, oprind în
25 de stații și având o durată medie de 40 de minute, însă la orele de vârf o călătorie pe
această linie depășește 50 de minute.

Pentru a putea dezbate tema transporturilor și a comunicațiilor din orașul pitești am

construit un chestionar de 15 întrebări la care au răspuns 100 de persoane din acest oraș și din
zone limitrofe după care am făcut o analiză pe baza răspunsurilor primite.

Chestionar
1) Locuiți în Pitești sau într-o zonă limitrofă?

a) Zonă limitrofă

b) Pitești

2) Care este mijlocul preferat de transport?

a) Feroviar
 b) Transport în comun

c) Mașina personală

3) Cât de des utilizați transportul feroviar?

a) În fiecare zi

b) O dată pe săptămnă

c) O dată pe lună

4) Cât de des utilizați transportul în comun?

a) În fiecare zi

b) O dată pe săptămnă

c) O dată pe lună

5) Cât de des utilizați mașina personală?

a) În fiecare zi

b) O dată pe săptămnă

c) O dată pe lună

6) Lucrați în Pitești?

a) Da

b) Nu

7) Credeți că mijloacele de transport din orașul Pitești ar putea fi îmbunătățite?

a) Da

b) Nu

8) Care este metoda dumneavoastră preferată de comunicație?

a) Telefonie mobilă

b) Internet
 c) Poștă

d) Telefonie fixă

9) Ce operator de telefonie mobilă utilizați?

a) Cosmote

b) Orange

c) Vodafone

d) Digi

e) Altele

10) Ce acoperire de semnal vă oferă acest operator?

a) 4G

b) 3G

c) 2G

11) Care este providerul dumneavoastră de Internet?

a)RCS-RDS

b) UPC

c) Cosmote

d) Orange

12) Metoda preferată de comunicație o folosiți...

a)zilnic

b)o dată pe săptămână

c)o dată pe lună

13) viteza de emisie a informațiilor transmise contează?

a) Da
b) Nu

14) ce metodă de comunicație vă vedeți folosind în viitor?

a) Internetul

b) tefonia mobilă

c) telefonia fixă

d) poșta

15) Care sunt principalele beneficii ale utilizării metodei preferate de comunicare?

a) viteza de transmisie a mesajelor

b) ușor de utilizat

c) puterea de a comunica cu oricine

d) toate cele enumerate

Răspunsuri Întrebarea 1

0%

Pitești
Zonă limitrofă

100%

Răspunsuri Întrebarea 2

15%
29% Feroviar
Transport în comun
Mijloc de transport personal
56%
Răspunsuri Întrebarea 3

3%10%
În fiecare zi
o dată pe săptămnă
o dată pe lună
87%

Răspunsuri Întrebarea 4

9%
12% În fiecare zi
O dată pe săptămnă
O dată pe lună
79%

Răspunsuri Întrebarea 5

22%
33% În fiecare zi
O dată pe săptămnă
O dată pe lună
45%

Răspunsuri Întrebarea 6

8%

Da
Nu

92%
Răspunsuri Întrebarea 7

3%

Da
Nu

97%

Răspunsuri Întrebarea 8

0% Telefonie mobilă
33%
Internet
Poștă
67%
Telefonie fixă

Răspunsuri Întrebarea 9

9% Cosmote
Orange
46%
43% Vodafone
Digi
2%

Răspunsuri Întrebarea 10

0%
7%
4G
3G
2G
93%
Răspunsuri Întrebarea 11

4%5% RCS-RDS
29%
UPC
Cosmote
62% Orange

Răspunsuri Întrebarea 12

6%3%
zilnic
o dată pe săptămână
o dată pe lună
91%

Răspunsuri Întrebarea 13

0%

Da
Nu

100%

Răspunsuri Întrebarea 14

0% Internetul
33%
tefonia mobilă
telefonia fixă
67%
poșta
 Răspunsuri Întrebarea 15
viteza de transmisie a
7% mesajelor
11%
ușor de utilizat
14%
puterea de a comunica cu
78%
oricine
toate cele enumerate

Analiza răspunsurilor
Conform răspunsurilor primite de la cei chestionați, toți locuitori ai orașului Pitești am
ajuns la următoarele concluzii:

1) Transporturile în comun din acest oraș sunt foarte bine dezvoltate și foarte des utilizate
de către locuitorii orașului.
2) Transporturile feroviare sunt folosite mai mult de către vizitatori sau studenți sau
oameni care lucrează în apropierea orașului sau în altă localitate.
3) Locuitorii orașului Pitești evită să folosească metodele de transport personale deoarece
orașul este foarte aglomerat din cauza oamenilor care vin din zone limitrofe
4) Locuitorii orașului sunt de părere că transporturile ar putea fii îmbunătățite.
5) Metoda preferată de comunicație din acest oraș este prin intermediul Internetului,
puterea de acoperire a operatorilor principali de telefonie mobilă (Vodafone și
Cosmote, ambii oferind trafic de date) fiind în majoritatea cazurilor 4 G.
6) Providerul principal de Internet din casele locuitorilor acestui oraș este compania UPC.
7) Locuitorii acestui oraș sunt de părere că viteza de transmisie a informațiilor contează
foarte mult.
8) Locuitorii acestui oraș rămân loiali serviciilor de comunicații folosite.
9) Factorii cei mai importanți pentru locuitorii acestui oraș cnd optează pentru serviciul
preferat de comunicații sunt:

-viteza de transmisie a mesajelor

-ușor de utilizat

-puterea de a comunica cu oricine

 răspunsuri
telefonie mobilă
70
60
transport cu 50 internet
mașina personală 40
30
20
10
0 răspunsuri
transport feroviar poștă

transport în comun telefonie fixă

Diagramă polară răspunsuri chestionar

Bibliografie
Athanasiu, Ioan Gh., Vasilescu, Ioan A., Anuarul orașului Pitești, Curtea de Argeș și al
județului Argeș, Tipografia Liga Poporului, Pitești, 1925.
Cristescu, Mihail, Nichitovici, George, Pitești. Mic îndreptar turistic, Editura Sport – Turism,
București, 1969.
Dicu, Paul I., Vechimea Piteștilor, în: Argeș, Anul XIII, Nr. 2, Suplimentul „Pitești 590”,
Pitești, 1979.
Dumitrașcu, Gheorghe, Nica, Alexandru, Constantinescu, Romulus, Onofreiciuc, Traian,
Pitești. 1966-1970, Înteprinderea Poligrafică Brașov, 1971.
Dumitru-Maican, Gheorghe, Plaiuri argeșene (Album de fotografi), 1982.
Furtună, Vlad, Anuarul general al orașului Pitești și județului Argeș, Editura ziarului Presa,
Pitești, 1936.
Mavrodin, Teodor, Istoria Primăriei Pitești, Editura Pământul, Smeura, 1996.
Mavrodin, Teodor, Pitești. Mărturii documentare, 1388-1944, Direcția Generală a Arhivelor
Statului din România, vol. I, București, 1998, 468 pag.
Popa, Petre, Anghel, Florin, Deaconu, Gheorghe, Vasile, Gheorghe, Municipiul Pitești, pe noi
coordonate, Pitești, 1969
Popa, Petre, Pitești – 600. Istorie, economie, cultură, urbanism. Memento, Ediția I, Pitești,
1983, 193 pag.
Popa, Petre (coord), Pitești 600. Memento, Pitești, 1983.
Popa, Petre (coord), Argeș - cartea eroilor, Pitești, 1984.
Popa, Petre, Voinescu, Silvestru, Dicu, Paul, Ghid de oraș, Editura Sport-Turism, București,
1985, 143 pag., schițe, hărți, 22 f.pl. în parte color.
Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Pitești - Pagini de istorie, Tipografia „Argeș”,
Pitești, 1986, 33 p. il. (Muzeul Județean Argeș. Studii și comunicări).
Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Pitești – 600, în Studii și comunicări, pagini de
istorie, 1986, XV, 392 f., multigr., mss.,
Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Istoria Municipiului Pitești, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1998, 360 pag., il., port., fac., h.,
Popa, Petre, Pitești 620. Istorie. Economie. Cultură. Urbanism. Memento, ediția a II-a, Pitești,
2008, 455 pag.
Popa, Petre, Dicu, Paul, Voinescu, Silvestru, Pitești. Tradiție și contemporaneitate, Pitești,
2008, 264 pag.
Sacerdoțeanu, Aurelian, Începuturile orașului Pitești, în: „Studii și Comunicări”, Muzeul
Județean Argeș, Pitești, 1971.
Vasilescu, Mihail și Sevastița, Pitești, Anuarul…, Pitești, 1940.
Rădulescu, Ioan Gr., Comerțul și industria în trecutul orașului Pitești, Tipografia Artistică
Petrache Mitu, Pitești, 1938.
Deaconu, Gheorghe, Coman, Nicolina, Dezvoltarea meseriilor și industriei la Pitești în secolul
al XIX-lea și începutul secolului XX, în: Argessis, Muzeul Județean Arges, Pitești, 1980.
Todor, I., Richițeanu, A., Săraru, St., Drăghici, B., Contribuție la cunoașterea micromicetelor
din Municipiul Pitești și împrejurimile sale, în: „Studii și comunicări”, vol. I, Muzeul Pitești,
1968.
Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pitești, Muzeul Național de Istorie, București,
1982.
Bobancu, Tatiana, Album religios. Bisericile din orașul Pitești, cu un mic istoric, Pitești,
1933.
Braniște, Marin I., Câteva știri despre școlile din orașul Pitești înființate pe lângă biserici
înainte de Regulamentul Organic, în: „Mitropolia Olteniei”, Craiova, 1965.
Dumitrescu, Constantin, Răcilă, Emil, Din istoricul învățământului în orasul Pitești până la
jumătatea secolului al XIX-lea, în: Argessis, Muzeul Județean Argeș, Pitești, 1969.
Pungoci, Mircea, Istoria Simfoniei Lalelelor, Pitești, de la prima ediție până la a ediția a
XXXI-a (1978-2008), Editura Pământul, Pitești, 2009, 160 pag., Album foto.
Voinescu, Silvestru, Un secol de activitate corală în Pitești, Tipografia Argeș, Pitești, 1971.
Orbișor, Ilie, 50 de ani de învățământ la Găvana, Pitești, ș.a.
Vlad, Nicolae, Popescu, Tudor, Monografia Liceului Nicolae Bălcescu din Pitești, 1866-1966,
Tipografia Argeș, Pitești, 1966, reeditare, Constantin Fulgeanu, Pitești, 1991.
Stănescu, Filip B., Monografia Liceului Industrial Textila din municipiul Pitești. 1882-1982,
Tipografia Argeș, Pitești, 1982.
Petrescu, Cecilia, Răcilă, Emil, Monografia Liceului Zinca Golescu, Pitești, Tipografia Argeș,
Pitești, 1971.
Urițescu, Grigore, Schitul Trivalea din Pitești, Craiova, 1965.
Franțescu, Gh. M., Câteva pagini din trecutul Școalei Primare Domnești azi Școala Primară de
Băieți No.1 „Nicolae Simonide” din Pitești cu ocazia împlinirei a 103 ani de la înființare
1833-1936, Tipografia Artistică P. Mitu, Pitești, 1936.
Căpitanu, Dumitru, Teatrul Alexandru Davila. Douăzeci de ani de activitate, Întreprinderea
Poligrafică „13 Decembrie 1918”, București, 1969.
Dinu, Ion M., Monografia Școlii Normale și a Liceului Alexandru Odobescu, Pitești,
Tipografia Argeș, Pitești, 1969.
Popescu, Silvia, Tărâmul tăcerii. Cimitirul Sfântul Gheorghe din Pitești, Editura Dosoftei,
Iași, 2008.