Transformarea bainitică

Opțiuni de procesare
Austenita (γ)
Fe(C) CFC
Răcire Răcire Răcire
lentă moderată rapidă

Perlită Bainită (α+carburi Martensită (TVC –

(α+lamele Fe3C) – plăci/ace ) transformare fără difuzie
TT -
Revenire

Martensita
Rezistență

Ductilitate
Martensita de revenire Martensită de revenire (α
Bainita
Perlita fina + Fe3C foarte fină)
Perlita grosolană

Tendința generală
 Diagrama Fe-Cementită Eutectic
L →  + Fe3C
Peritectic L
L+→ 1493ºC

L+
0,1 %C 
2,11 %C 1148ºC
Eutectoid  + Fe3C
 →  + Fe3C

 727ºC

0,025 %C  + Fe3C
T →

Fe Fe3C
0,16 0,77 4,3 6,67
%C →
 Diagrama TTT – Transfomare Izotermă
Oțel eutectoid (0.8%C)
800
Temperatura Eutectoidă
727
Austenită Grosolană
600 Pearlită
Fină

500 Pearlită + Bainită

T (°C) → 400 Bainită

300

200
 Ms
Austenită

Aceasta nu este o
transformare izotermă Mf
100
Martensită
0,1 1 10 102 103 104 105
t (s) →
 Structuri de transformare bainitica
Mecanismul transformarii bainitice

În oţeluri, aliajele în care transformarea martensitică suprimă o descompunere eutectoidă, austenita (faza de
temperatură înaltă) se poate descompune la răcire şi prin alt mecanism decât cel perlitic sau martensitic. Acest mod de
transformare se produce la grade de subrăcire ale austenitei intermediare între cele la care se produce descompunerea
perlitică, respectiv transformarea martensitică (pentru oţeluri la temperaturi aflate în limitele 500°C - Ms). Această
transformare intermediară pusă în evidenţă în 1930 de Davenport şi Bain este numită transformare bainitică şi are un
caracter complex prezentând trăsături comune atât cu transformarea perlitică cu difuziune cât şi cu transformarea
martensitică fără difuziune. Transformarea bainitică a fost pusă în evidenţă şi în unele aliaje neferoase.
 Bainitele – constituenţii structurali formaţi în oţeluri prin descompunerea austenitei prin răcire la
temperaturi inferioare transformării perlitice, dar superioare temperaturilor joase care asigură
transformarea martenstică.

Bainitele constau dintr-un agregat policristalin nelamelar de ferită şi carburi metastabile, a căror
morfologie este variabilă în funcţie de temperaturile de transformare şi de compoziţia oţelului.
 Mecanismul formării bainitei superioare se caracterizează prin creştere frontală a lamelelor de ferită şi de
cementită care are loc simultan cu repetarea formării alternate de noi lamele de ferită şi cementită. Imediat după aceea,
în volumele de bainită se produce procesul de descompunere a feritei suprasaturate la fel ca în procesul de
descompunere (la aceleaşi temperaturi) a martensitei. Ca urmare, în lamelele de ferită se vor separa particule fine de
carburi. În partea inferioară a intervalului intermediar, conţinutul de carbon din porţiunile de austenită care servesc ca
germen de transformare în ferită prin mecanismul fără difuzie, este mai mare. De aceea, pentru formarea lamelelor de
ferită, este necesară o mică redistribuire prin difuzie a carbonului pentru formarea carburii. În aceste condiții, lamelelor
de ferită suprasaturate înconjurate de particule fine de carburi se formează izolat, nu alternativ, şi nu numai paralel ci şi
cu orientări şi direcţii diferite, similare oarecum orientării celor de martensită.
Mecanismul formării bainitei

I direcția creșterii frontale

II direcția creșterii laterale

a) bainită superioară

b) bainită inferioară
Schema transformării bainitice
Austenita

Austenită bogată în C Austenită săracă în C

Carbură Austenită
de fier săracă în C Martensită

Carbură de fier Ferită

Bainită
Microstructura bainitelor

Microstructura bainitelor depinde de temperatura la care s-au format:

- cele formate la temperaturi situate în partea superioară a intervalului intermediar ( bainite

superioare) au aspect caracteristic de pană,

- cele formate în partea inferioară a intervalului intermediar (bainite inferioare) au aspect acicular.
Microstructura bainitelor

a) bainită superioară
Microstructura bainitelor

b) bainită inferioară
 Bainită

[1] [1]
Bainită formată la 348oC Bainite formată la 278oC

 →  + Fe3C**

 Germinare și creștere
 Formă aciculară Acicular, accompanied by surface distortions
** Temperatură mai scăzută →
carburile pot fi de tipul ε e (structură hexagonală, 8,4% C)
Transformarea bainitică

Transformarea se desfăşoară prin germinarea şi creşterea

cristalelor de ferită bainitică. În oţelurile cu un conţinut mai mic
de 0,2%C, ferita bainitică are acelaşi conţinut în C cu austenita din
care provine şi anumite relaţii de orientare între reţelele cristaline,
ceea ce prefigurează transformarea martensitică.

Autodifuzia atomilor de Fe practic încetează, dar difuzia atomilor

de C este încă posibilă, ceea ce conduce la creşterea locală şi
treptată a particulelor de ferită, după aceea producându-se
procesul de descompunere a feritei suprasaturate, care separă
particulele fine de carburi (FexC, unde x <3) denumite carburi ε.
 Structurile bainitice se disting prin asociaţii de caracteristici mecanice; rezistenţă şi ductilitate de mare interes
practic.

În timp ce, în oţelurile carbon transformările perlitice şi bainitice pot interfera, în unele oţeluri aliate aceste domenii pot
fi net separate.
 Astfel, la alierea cu 1%Cr şi 0,5%Mo, sau mai mult,
separarea devine totală şi la temperaturi de 500°C apare o
zonă de austenită metastabilă.

Oţelurile crom – molibden pot fi deformate plastic în acest

interval de temperaturi şi apoi supuse la o călire
martensitică.

Acest tratament denumit „Ausforming” afinează mult

microstructura martensitei şi astfel se obţine o creştere în
plus a rezistenţei mecanice cu 35 … 50%.

Schema curbelor de transformare pentru un oţel aliat (Cr-Mo)

care permite tratamentul de „Ausforming”
 Studiul unor microstructuri bainitice Bainitele inferioare

Oțeluri Bainita inferioară oţel cu 0,66%C - 3,23% Cr formată prin menţinere izotermă 30 minute la 350°C

Bainitele inferioare ( formate la temperaturi joase

apropiate de Ms) prezintă la examinarea prin
microscopie optică un aspect platiform (în secţiune
acicular) asemănător cu al martensitei dar cu un
contur mai puţin net.

Observarea prin microscopie electronică a cristalelor

platiforme de bainită inferioară arată că ele sunt
constituite dintr-o matrice de ferită cu precipitate fine
de carburi cu aspect de baghete sau lame, aliniate sub
un unghi de ~ 60° faţă de axa de creştere a plachetei
de ferită. Placheta de ferită are o substructură
constituită din subgrăunţi platiformi cu o mare
densitate de dislocaţii.

a) micrografie optică (x 2000); b) micrografie electronică

prin transmisie pe replică
Studiul unor microstructuri bainitice Bainitele superioare

Oțeluri

Bainitele superioare (rezultate la temperaturi cuprinse în

intervalul 300 - 500°C, apropiate de zona transformării
polimorfice) au o morfologie au puţin regulată datorită faptului
că cristalele platiforme au în secţiune forme variate
(dreptunghiulare, elipsoidale, masive) ceea ce le face să prezinte
o microstructură aciculară mai puţin netă care la măriri mari au
aspect de fulgi sau pene.

La observarea prin microscopie electronică cristalele platiforme

de bainită superioară apar alcătuite din şipci de ferită paralele ce
conţin o mare densitate de dislocaţii şi şiruri paralele de
precipitate de carburi.
 Există o diferenţă netă şi în natura carburilor din bainitele formate la temperaturi mai mari de 300°C şi
cele formate la temperaturi mai mici; în timp ce în primele bainite carburile sunt de tipul cementitei Fe3C cu
6,67%C şi reţeaua ortorombică, în ultimele carburile sunt de tip ε cu formula Fe2C, respectiv 8,4%C şi cu
structura hexagonală. Deosebirile de structură determină şi importante deosebiri de proprietăţi, bainitele
inferioare fiind mult mai dure decât cele superioare; în oţelul eutectoid bainitele superioare au durităţi de
ordinul 45HRC, iar cele inferioare de ordinul 55HRC.
 După cum arată micrografiile electronice o dată
a) b) cu micşorarea temperaturi de transformare se
produce trecerea de la structuri perlitice cu lamele
paralele (a, b) la structuri bainitice cu lamele scurte şi
mai diferit orientate (c, d).

Micrografiile electronice ale bainitei într-un oţel hipereutectoid:

d) a) – transformarea la 600°C (perlită lamelară 12000:1);

c) b) – transformarea la 550°C (lamele perlitice cu orientare mai

puţin netă decât în cazul anterior (12000:1);
c) – transformarea la 350°C (bainită 10000:1);
d) – transformarea la 250°C (bainită 10000:1)
Micrografii optice ale structurilor produse la 400 °C

a) Bainită cu cementită în aliajul Fe-0.478C-4.87Ni (% greut. )

b) Bainită fără cementită în aliajul Fe-0.485C-4.82Ni-1.55Si (% greut.)
Micrografii optice în aliaje Fe-C-Ni

a) structura formată prin transformare

de la 500 C timp de 3 min în aliajul
Fe-0.21C-8.81Ni (% greut.),

b) bainită superiaoră formată prin

decompunere de la 4500 C timp de 3
min.

c) plachete de bainită superioară

formate la 3500 C timp de 10 min,

d) structura bainitei formată prin

descompunere izotermă de la 2200 C
timp de 150 min. în aliajul Fe-0.41C-
8.74Ni (% greut.)
Densitate mare de dislocații la limita și în vecinătatea interfeței bainită/austenită la frontul transformării.
Bainita inferioară în aliajul Fe-0.3C-4Cr (% greut.)

a) b)

a) Micrografie optică obținută printr-o transformare parțială de la 3950 C, ilustrând mănunchiuri de bainită inferioară într-o
matrice de martensită (albă)
b) Micrografie SEM ilustrând detalii ale bainitei inferioare;
Studiul unor microstructuri bainitice
Aliaje neferoase

Transformarea bainitică se întâlneşte şi în sisteme de

aliaje neferoase. De exemplu, structuri de agregate
nelamelare ale constituienților structurali şi precipitate de
fază secundară alternând cu structurile sub formă de şipci
au fost observate în aliaje pe bază de Cu (Cu-Al, Cu – Sn,
Cu – Zn etc.) şi pe bază de Ti (U-Ti, Ti-Ni etc.), aşa cum se
observă din figurile 13 și 14.

Structuri sub formă de şipci interpătrunse cu precipitate în aliajul

Cu-27Sn, tratat şi menţinut la 500°C 1 min (Probă neatacată).
Aliaj Ti-4Ni încălzit la 1000°C pentru 20 min şi
menţinere la 750°C, 1h. Atacată (95%H2O,
4%HNO3, 1%HF.)

Matrice de fază α (platiformă) reţinută în faza

β cu precipitate de Ti2Ni la limita grăunţilor