1:Ph-ul virusului heleric ?

-cresc bine pe un ph alcalin de la 9-9,2 , apa peptonata si in mediu cu mult oxigen,

sunt oxidazo pozitivi, in mediile lichide formeaza val la suprafata. Pe mediile
solide BSA(agar saruri biliare) formeaza colonii mici, transparente. Sunt rezistenti
in mediile cu bila, de aceea se folosesc mediile selective. Tolereaza concentrati de
6-6,5% NA CL.
2:Mediile microaerofile descriere si exemple de bacteri.
-In grupul acestor bacteri cea mai intalnita este genul Campylobacter, respective:
C.jejuni , C.coli. Amestecul gazos pentru microaerofile este format din: N2 85% ,
O2 5-7% , CO2 8-10%.
Aceasta atmosfera se obtine prin mai multe mijloace:
-fizice:borcane cu etase sau borcane cu lumanare.
-chimice: containare in care se introduce kit-uri comerciale reducatoare de O2 si
producatoare de CO2.
-izolarea cu imbogatire: se face prin membrane filtrante cu pori sterile aplicate pe
suprafata unui mediu gelozat.
3:Diagnosticul bacteriologic al treponema.
Se efectuează frotiu din secreţia din şancrul dur, colorat Fontana-Tribondeau sau
preparat proaspăt şi se examinează la microscopul cu fond întunecat, unde se
observă treponemele cu forma caracteristică şi mobilitatea specifică prin mişcările
de flexiune, sau colorate maroniu pe fond galben; în coloraţia Fontana-
Tribondeau.
4:Teste de identificare la Nisseria ghonoree.
-Colonii mici cu diametrul de 1-2 mm transparente usor gri, lucioase cu margini
netede reactia oxidazei pozitiva in 5-10 secunde.
Pe froturi, diplococi Gram negativ în ”boabe de cafea”, intra şi extracelular.
Confirmare: Se testează fermentarea zaharurilor. N. gonorrhoeae fermenteaza
numai glucoza.
Metode rapide de identificare:
-prin imunofluorescenţă, .cultura se va colora cu ser fluorescent antigonococic ,
examinarea se va face cu microscopul pe fond întunecat în lumină ultravioletă. ---
-Testul de coaglutinare cu ser antigonococic cuplat cu proteina A staflococică,
aglutinarea în 3min dă reactive pozitiva.
-Metodele biologei moleculare: PCR, sonde nucleotidice.
5:Mediile solide la haemophilis influence.
crește greu, coloniile apar după 48-72 ore, sunt mici, pulverulente. Se folosesc
medii cu sânge, deoarece au nevoie de factori de creştere din sânge X Şl V.
Factorul X (protoporfirina sau protohem) termostabil,. iar factorul V (nicotinamid
adenin dinucleotid -NAD) termolabil, pe care îl putem lua din drojdia de bere.
Factorul X este obţinut prin liza hematiilor, iar factorul V poate fi sintetizat de
stafilococ. de aceea, cel mai accesibil mediu de cultură pentru H. influenzae se
poate obţine din geloza socolat se însămânţează tulpina şi peste sectorul
însămânţat se face un striu de însămânţare cu o cultură de stafilococ patogen,
coloniile de Haemophilus se vor dezvolta în jurul striului de însămânţare,
fenomenul de ”satelitism”. Sau pot fi folosite medii transparente, de exemplu
„geloza Levinthal cu factori X_şi V.
Pe geloza şocolat se dezvoltă colonii ”S”, de 1-3 mm, ca picăturile de rouă,
cenuşii-albăstrui strălucitoare, altele opace, netede. Pe mediile transparente
coloniile au irizaţie caracteristică, strălucitoare, .confluente pentru tulpinile
capsulate, sau individualizate la cele necapsulate.
6: Nomenclture virusurilor gripale.
-tipul antigenic al ribonucleoproteinei virale (A, B, C)
-localitatea de izolare (originea geografică a tulpinii)
-numărul tulpinii, anul izolării
-tipul de HA şi NA. Exemplu: A/Solomon lslande/3/2006/H1Nl.
7: formele clinice la poliomielita paralitica.
1. Forma comună -poliomielita paralitică spinală, denumită şi boala Heine-Medin.
Incubaţia este de 3-14 zile, boala evoluând in două faze:
-Faza prodromală, debutează cu febră de maximum 39° C angină, tulburări
digestive, uneori se asociază cu mialgii. LCR este clar, cu un număr moderat de
elemente, albuminorahia normală. Durata acestei faze este de 3-6 zile, apoi o
perioadă asimptomatică, afebrilă de 2-5 zile. Faza paralitică când se reinstalează
febra 39 C, apar dureri şi spasme musculare, iar într-un interval de cca. 48 ore
survin paraliziile, ele pot fi limitate, asimetrice, monoplegii sau paraplegii. Sunt
afectaţi în specil muşchii membrelor inferioare, Paraliziile se instalează în cca. 5
zile, iar după două săptămâni febra scade, durerile se atenuează, la 2-3 săptămâni
de la debut începe regresia paraliziilor, care pot să dureze mai multe luni.
Sechelele consecutive sunt prezente în majoritatea cazurilor, cu atrofie musculară
însoţită cu tulburări de creştere la copii.
8: Famila si subfamilia si antigenele la VHB.
Este produsă de VHB care aparţine familiei genul Orthohepadnavirus, Este un
virus AND.
Structura antigenică
- Ag de suprafaţă HBS: constituie învelişul extern al VHB şi are o structură
complexă lipoglicoproteică. Apare în sângele bolnavilor după 4-6 săptămâni de la
infecţie
-Ag nucleocapsidic HBC: de tip antigenic unic, se găseşte în virionul complet. Şi în
nucleocapsidele neasamblate din nucleul hepatocitelor infectate, unde este
decelabil la 10 zile de la infecţie, dar este absent în sânge.
Anticorpii anti-HBC sunt anticorpi specifici lgM, apar la sfârşitul perioadei de
incubatie, prezenţa lor indică o infectie sigură
-Antigenul HBe: asociat nucleocapsidei este un polipeptid solubil, apare în ser în
perioada de incubatie, imediat după apariţia Ag HBS, negativându-se după 2-4
săptămâni, disparitia lui precedând-o pe Ag HBs. Prezenţa lui semnifică replicare
virală.Persrstenţa îndelungată este asociată cu pronostic nefavorabil şi este semn
de multiplicare virală internă în hepatocit.
9:Familia si genul virusului rabic.
familia Rhabdoviridae Sunt virusuri care infectează plante, nevertebrate,
vertebrate. Virusurile produc zoonoze care se pot transmite la om prin
intermediul animalelor.
culrinde doua genuri
genul Veziculovirus cu specia virusul stomatitei veziculare,.
genul Lyssavirus, care cuprinde V.rabic.
10: Ribovirusurile polaritate positive si negative.
ribovirusuri
virusurile se grupează în clase: dezoxihelica, dezoxicubica, ribohelica, ribocubica.
Polaritatea ARN-ului genomic a fost stabilită în mod convenţional în raport cu
posibilitatea de traducere (direct sau indirect) a in Formaţiei în proteină. Astfel
ARN-ul tradus direct in proteină, fără o transcriere prealabilă, este considerat cu
polaritate pozitivă si este notat convenţional ARN (+), în timp ce ARN-ul transcris
întâi într-un ARN complementar şi abia apoi în proteină, este considerat cu
polaritate negativă şi este notat . ARN (-).
11: Sifilisul.
-Sifilisul primar: apare după inocularea în timpul actului sexual. Bacteriile pătrund
în organism prin leziuni fine ale pielii şi mucoaselor, datorită mobilităţiilor,
treponemele ajung pe calea vaselor limfatice în ganglionii limfatici regionali şi
apare bacteriemia. La locul de inoculare apare după 3 săptămâni (între 10-60 zile)
şancrul ”dur”, care apare după multiplicarea treponernelor la locul de inoculare,
atunci când ating o concentraţie locală de 10 7 germeni/ml.
-sifilusul secundar: 2-3 luni de la contactul infectant (45-50 zile de la producerea
sancrului) apar leziuni maculo-papuloase, neulcerative la nivelul tegumentelor şi
mucoaselor. 25% din bolnavi (în funcţie de reactivitatea organismului) nu se mai
înregistrează manifestările fazei terţiare; 25% dintre bolnavi rămân latenţi toată
viaţa; 50% dintre bolnavi progresează către sifilisul tertiar.

-Sifilisul terţiar este răspunsul imun celular la prezenţa Tr. Palidum in organism şi
a produşilor-lor metabolici. Apare după 5-40 ani de la contactul infectant,
intervalul “până la debutul fazei terţiare se numeşte perioada de latenţă
aparentă, fără simptome, dar cu un titru mare de anticorpi. Se caracterizează prin
Ieziunile granulomatoase, tegumentare si osoase.
12: Familia subfamilia la virusului herpetic.
Herpesvirusurile fac parte din familia HERPESVIRIDAIE . sunt deoxiribovirusuri.
cuprind cel puţin 110 virusuri cunoscute. Această familie este formată din trei
subfamilii:
subfamilia Alphaherpesvirinae Genul Simplex virus. din acest gen se va studia:
virusul herpes simplex (tip 1 şi 2) VHS1, VHS2
Genul Varicellavirus: V. varicella-zoster (VVZ) (V.herpetic uman 3). Subfamilia
Betaherpesvienae : Genul Cytomegalovirus: V. citomegalic (CMV) (v. herpetic
uman 5).
Subfamilia Gammaherpesvirinae. Genul Lymphocriptovirus: V. Epstein Barr (VEB)
(v. herpetic uman 4)
13: Fazele la Hiv.
Stadiul A: Perioada de incubatie este între câteva zile pană la 3 luni, sunt anumite
aspecte clinice nespecifice: infecţie asimptomatică .
-infecţie acută nespecifică (sindrom retrovrral), insotita de febră, oboseală,
faringită, artralgii, erupţii maculopapulare, limfadenopatie generalizată poate
dura 2-3 săptămâni, remisiunea fiind completă Această perioadă poate dura până
la 10 ani.
Stadiul B: Sunt cazurile cu infecţie simptomatică. Manifestările clinice
corespunzătoare stadiului B sunt:
-stare febrilă 38,5 C care persistă mai mult de o lună,
-sindrom diareic care persistă mai mult de o lună,
-candidoză orofaringeană sau vulvovaginală persistentă sau recidivantă,
-herpes zoster extins sau recidivant,
-purpură trombocitopenică idiopatică,
-neuropatie periferică,
-infecţii pelviene sau tuboovariene, i
-isterioza, etc.
14: caracteristicile paralizei in polio.
-paralizie flască, -
asimetrică,
-afectează anumite grupe musculare, lăsând altele integra,
-hiperestezii şi parestezii în perioada paralitică
-ROT: iniţial hiper-acţive, apoi diminoate pana la disparitie.
15: Formele clinice la poliomielita neparalitica.
Meningita poliomielitica este o meningită cu lichid clar, debutează cu febră.
cefalee, stare generală alterată, redoarea cefei, mialgii hiperestezii tulburări
gastro-intestinale, greaţă, vărsături, evoluţia este favorabilă.
_ Miopericardita, este ca afecţiune de sine stătătoare Şl are un prognostic bun.
16: Poarta de intrare si bolile care da leptospira.
Calea de transmitere este cel mai adesea cutanată, mai ales la nivelul membrelor
inferioare. După ce au pătruns în orgamsm intră în circulaţia generală, pot
străbate seroasele, de aceea uneori poate să apară meningita leptospirotică Pot
să apară hemoragiihepatice. Specia patogenă pentru oameni este Leptospira
ictero haemorrhgiae.

17: infectia cu H.pylori

De interes uman este specia H.pylori (responsabila de majoritatea îmbolnăvirilor)
şi H. heilmanni (izolată în gastrita la oameni în cca. 1-5% din pacienţii cu gastrită).
Se investighează persoanele care acuză o simptomatologie digestivă superioară.
Sursa infecţiei cu H. pylori este omul, iar calea este oral-orală şi fecal-orală
18: exemple de coci/bacilli anaerobi nesporulati gram negative/pozitiv
Coci anaerobi gram pozitivi: Cele mai importante genuri din această familie sunt:
Peptostreptococcus şi Peptococcus. Familia Peptocaccaceae Habitat :Flora din
gură, tract intestinal, respirator, genital feminin Genul Peptostreptococcus Cea
mai importantă specie este: P. anaerobius ( magnus ).
Coci anaerobi gram negative: Cele mai importante genuri sunt: Veillonella,
Acidaminococcus, MegaSphaera Veillonella Habitat, se găsesc mai ales în
cavitatea bucală şi în tractul respirator.
Bacilli anaerobi gram pozitivi nesporulati: Cele mai importante genuri sunt:
Actinomyces Bifidobacterium , Eubacterium , Mibiluncus Propîonîbacterium .
Bacilli anaerobi gram negative nesporulati: Din acest grup principaieie specii cu
interes medical aparţin genurilor : Bacteroides, Prevotella, Porphyromonas şi
Fusobacterium.

19:profilaxie antivirala specifica artificiala.

Profilaxia specifică antiviraiă se poate face prin două metode şi anume prfilaxie
activa, care se face prin vaccinare şi profilaxie pasivă, care se face prin
administrarea serurilor imune specifice.
Primul vaccin viral a fost vaccinul antivariolic în 1789, afost administrat de ' către
Edward Jenner, în mod empiric prin ”variolizare” (transmiterea conţinutului
pustelor variance la indivizi sănătoşi-), el a observat" că mulgătorii de vite cu
leziuni pustuloase transmise de la animale erau rezistenţi ia varioiă.
20: Medii de cultura pt Leptospira, habitat Legionella.
Habitat:
este reprezentat de sursele si rezervoarele de apă unde stabilesc relaţii complexe
cu microbiocenozele întâlnite: cianobacteri, flavobacteriile şi algele care le
furnizează nutrienţii. Protozoarele , amoebe şi ciliatele le ingera Şi la
temperatura de 35-40 C, devin gazde de amplificare. Prin formele lor chistice le
menţin viabile şi virulente în aerosoli. Au fost izolate şi din noroi, nămol sau apa
de ploaie, dar niciodată din sol sau pulberi. Legionelele produc mari cantități de
glicocalix care favorizează persiStenţa şi acumularea lor în tuburi şi conducte de
cauciuc, chiar şi siliconate. În apa distilata supraviețuiesc şi un an. Mai puţin
favorabile sunt suprafeţele din otel inoxidabil şi cupru.
Carcatere de cultura: leptospira
Cultivă pe medii îmbogăţite cu ser de iepure, dar numai în medii lichide, nu cresc
pe mediile solide. Nu tulbură mediul lichid datorită transparenţei lor, pentru
identificarea lor,după 72 ore in incubare, se recoltează o picătură şi se
examinează la microscopul cu fond întunecat. Sunt germeni aerobi. În ţara
noastră se foloseşte mediul Korthof cu un pH de 7,2-7,4 cu adaos de ser de iepure
5-10%.