Anthony Quinn, actorul mexican care a dat viata dansurilor grecesti, romanesti si

italiene
Carmen Zamfirescu,

Anthony Quinn s-a nascut la 21 aprilie 1915, in Chihuahua, Statele Unite Mexicane, in familia lui Francisco
Quinn si a Manuelei Oaxaca. Tatal sau era irlandez originar din Cork County, iar mama sa era de origine
mexicana.

Numele pe care viitoarea legenda a cinematografiei l-a avut la nastere, in plina Revolutie Mexicana, a fost
Antonio Rodolfo Quinn Oaxaca.

Familia s-a mutat in Statele Unite (in estul metropolei Los Angeles), iar tanarul Antonio a urmat, la sase ani o
scoala catolica, avand de gand sa fie preot. Tatal sau, devenit Frank si mama sa devenita Nellie au incercat sa ii
ofere o educatie buna. Tatal s-a angajat chiar asistent de operator la un studio de film. La 11 ani, atras de
activitatea predicatoarei penticostale Aimee Semple McPherson, Antonio a decis sa se alature acestei
confesiuni, devenind predicator ucenic. In memoriile sale "Pacatul Originar: un autoportet de Anthony Quinn",
aparuta in 1972, celebrul actor a spus ca le cunoscuse pe aproape toate actritele celebre ale epocii lui, dar
niciuna nu a putut sa o egaleze pe Aimee Semple McPherson, de la care se presupune ca marele actor ar fi
deprins celebrul gest al mainii intinse penrtru a ilustra tragedia, drama interpretarii.

Anthony Quinn a copilarit, a crescut in partea de sud si de vest a Statelor Unite, adica in El Paso, Texas si in
Los Angeles, California. A trecut prin mai multe scoli si licee, ajungand la Belmont High School din Los
Angeles. Aici a fost coleg cu John Beradino, jucator celebru de baseball si actor celebru. Avand o constitutie
fizica placuta, Anthony Quinn si-a strans primii bani devenind boxer profesionist, apoi, in Arizona si Wisconsin,
a studiat Arhitectura cu Frank Lloyd Wright.

Atunci cand Anthonny Quinn si-a exprimat dorinta de a juca, fiindca se initiase in arta filmului, Wright i-a spus
sa accepte, fiindca niciodata nu va castiga in studioul Whright cat arputea castiga in calitate de actor.

Astfel, pana in 1947, cand Anthony Quinn a devenit cetatean american, el a jucat in teatru si in peste 50 de filme
roluri secundare, potrivite cu infatisarea sa, incepand din 1936: "sefi" ai Mafiei ("don"), amerindieni (l-a jucat
pe celebrul sef amerindian "Crazy Horse"), raufacatori de o etnie sau alta, luptatori de gherila de diverese etnii
(inclusiv filipinezi, chinezi), luptatori hawaieni, "seici" arabi, luptatori mexicani. Marele actor a respins ideea
acreditata de amatorii de senzational, potrivit carora tatal sau ar fi fost "un aventurier irlandez".

Dupa 1950, steaua lui Anthony Quinn a inceput sa straluceasca, in 1952, jucand rolul care i-a adus ravnita
statueta "Oscar", pentru "cel mai bun actor in rol secundar", rolul fratelui lui Emiliano Zapata, Eufemio Zapata
( Emiliano, eroul Revolutiei Mexicane a fost jucat de Marlon Brando), din filmul regizat de regizorul de origine
turca Elia Kazan, "Viva Zapata!" (https://filmehd.net/viva-zapata-1952-filme-online.html) . Marlon Brando a
pierdut atunci premiul pentru "cel mai bun actor in rol principal", in favoarea lui Gary Cooper. A fost practic,
cea mai mare glorie pentru un actor, nascut in Mexic, sa castige "Oscarul" pentru interpretarea fratelui marelui
revolutionar mexican, intr-un film american. Anthony Quinn aducea astfel un omagiu tarii in care se nascuse si
istoriei acesteia, mai ales ca marele actor se nascuse in tumultuosii ani ai Revolutiei Mexicane.
In 1954, Anthony Quinn a jucat in celebrul film "La Strada" (https://filmehd.net/la-strada-1954-filme-
online.html), regizat de Federico Fellini, in care a interpretat rolul tragicului Zampano, un comediant ambulant,
care incearca sa o initieze in arta spectacolului pe Gelsomina, pe care o cumpara de la familia sa, din care
provenise fosta lui asistenta, Rosa, decedata din cauza conditiilor grele de viata. Gelsomina, o tanara saraca si
sensibila din Italia se straduieste sa respecte regulile rigidului Zampano, apoi, dupa ce Zampano decide sa plece
fara ea, dupa ce il ucisese pe un alt actor ambulant, indragostit de ea, Gelsomina (care cedase nervos si se
imbolnavise din cauza frigului) moare, ramanand cantecul ei, pe care Zampano il aude cand revine in zona unde
o abandonase pe Gelsomina, cantat de o femeie care intindea rufele. Zampano afla de moartea Gelsominei, care
nu a mai vrut sa manance, considerandu-se abandonata, singura pe lume si se prabuseste de durere pe malul
marii, strigatele sale aratand ca brutalitatea lui era data de viata traita, el, in ciuda imaginii de bruta, fiind totusi
un om.

Au urmat doua filme memorabile, in care personalitatea puternica si stilul inconfundabil al lui Anthony Quinn s-
au impus, indiferent daca juca in rol principal sau secundar: "Tunurile din Navarone " (1961), "Lawrence of
Arabia" (1962).

Anthony Quinn l-a portretizat cel mai bine pe grecul Alexis Zorba (un taran macedonean, care isi pierduse
familia in mod dramatic, plecat in Creta, pentru a incerca sa uite tragedia vietii sale), in filmul "Zorba Grecul" (
https://www.youtube.com/watch?v=Q67SFp9gr8w), bazat pe romanul lui Nikos Kazantzakis, in regia lui
Michael Cacoyannis, film lansat la 14 decembrie 1964. Acest film i-a adus lui Anthonny Quinn o alta
nominalizare la "Oscar". In film, Anthony Quinn a dansat cel mai bine "sirtaki", un dans popular grecesc din
Macedonia (partea de nord a Greciei). Desi Grecia are multe dansuri populare, acest "sirtaki" a devenit cel mai
cunoscut dans grecesc din lume, gratie magistralei interpretari a lui Anthony Quinn. Alaturi de el si de Alan
Bates, in rolul englezului cu origini grecesti, a jucat si o stea a filmului grec, Irene Pappas, in rolul unei vaduve.

Cred ca replica din finalul filmului, in care grecul macedonean Alexis Zorba (Anthony Quinn) se adreseaza
patronului sau, Basil (Alan Bates), care era pe jumatate englez, pe jumatate grec : "Sefule, ai vazut vreodata o
prabusire mai frumoasa decat asta?" este edificatoare pentru spiritul grec.

Sistemul de transport pe cablu al bustenilor, de pe varful colinei, la baza acesteia, proiectat de Alexis Zorba si
sprijinit financiar de patronul grec-englez, pe proprietatea acestuia mostenita pe Insula Creta, unde Zorba il
facuse pe Basil sa viseze ca succesul afacerii planificate de catre ei (ideea lui Zorba si banii lui Basil) ar putea
reprezenta "nasterea unui mare oras", s-a prabusit dupa ce au fost lansati primii busteni. Localnicii care
venisera, cu mic cu mare, sa asiste la inaugurare, chiar preotul care sfintise instalatia (nicio constructie la greci
nu se inaugureaza fara binecuvantarea si sfintirea de catre un preot ortodox) au fugit care incotro.

Basil si Zorba, ramasi langa instalatia de transport a bustenilor, distrusa, dupa ce si-au vazut investitia naruita
si, implicit, visul distrus de a construi un mare oras, si-au luat cate o portie din friptura de miel la protap si-au
turnat cate un pahar de vin. Basil i-a cerut lui Alexis Zorba sa il invete sa danseze. Stia ca Zorba isi invinsese
tristetea si dramele prin care trecuse, dansand. El ii spunea, deseori, patronului sau ca e mereu trist, ca "ii
lipseste nebunia" care il poate face sa se bucure de viata. Basil, desi indurerat de esecul investitiei, alege, in cele
din urma, sa rada si cere sa fie invatat sa danseze ca grecii. Desi era scriitor si avea o bogata cultura, fiind
educat in cadrul clasei de mijloc britanice, Basil, pana atunci nu intelesese obiceiurile, traditiile, tumultul vietii
poporului elen, din care si el facea parte.

Dar Alexis Zorba, taranul macedonean plin de viata il ajutase pe Basil sa redevina grec prin spirit, dansand,
redescoperindu-si astfel originile.

La 16 februarie 1967, avea loc, in Statele Unite ale Americii, premiera filmului "A 25-a ora" (
https://filmehd.net/the-25th-hour-a-25-a-ora-1967-filme-online.html), film regizat de regizorul francez Henri
Verneuill, pornind de la romanul autobiografic cu acelasi titlu al scriitorului roman exilat Constantin Virgil
Gheorghiu.

Anthony Quinn ii da viata unui taran de origine germana, Johann Moritz din Transilvania, care duce o existenta
linistita in satul Fantana, in 1938, anul premergator inceputului celui de-al Doilea Razboi Mondial. Johann
Moritz si sotia sa, Suzanna (rol interpretat de celebra Virna Lissi) vor trai drama razboiului, in timp ce se
ocupau de gospodaria si de caramidaria familiei. Jandarmul din sat, Nicolai Dobrescu, indragostit fara speranta
de Suzanna decide sa comita un abuz de putere, in contextul politicilor antisemite ale regelui Carol al II-lea, din
anii 30. Actiunea filmului se deschide cu botezul celui mai mic fiu al lui Johann, nasit de scriitorul Traian si de
sotia sa Nora (evreica de origine). Germanul Johann era bun prieten si cu Marcu Goldberg, un activist comunist,
care va fi denuntat de catre jandarmul Dobrescu.

Anthony Quinn, imbracat in port traditional romanesc ofera expresia actorului total. Daca in "Zorba", actorul
dansase magistral "sirtaki", la fel de magistral, Anthony Quinn joaca "hora" romaneasca, de parca s-ar fi nascut
in Romania si nu in Mexic.

Jandarmul Nicolai Dobrescu il denunta, in 1939, pe Johann Moritz ca fiind evreu (desi era german!), Johann
fiind deportat, alaturi de alti evrei si obligat sa munceasca intr-un lagar de munca fortata. In lagar, afla ca sotia
sa a cerut divortul, fiindca autoritatile urmau sa confiste proprietatile evreilor, iar astfel, gospodaria si copiii sai
ar fi ramas in siguranta. Decis sa faca ceva pentru a iesi din aceasta situatie Iohann cunoaste un grup de evrei
unguri alaturi de care fuge din tabara, beneficiind de complicitatea unui ofiter de armata roman, comandantul
lagarului, care ii scoate din incinta, in schimbul bijuteriilor oferite de evrei. Ajuns in Ungaria, Johann, numit
"Iankel" este sfatuit de evreii unguri sa isi caute un rost, fiindca el nu era evreu si nu putea fi integrat in randul
acestora, mai ales ca era german. Autoritatile horthyste il prind pe Johann, care este batut si acuzat ca ar fi spion
roman. Internat tot intr-un lagar de munca, unde functiona o fabrica, Johann/Iankel devine Janos, un detinut
evreu ungur, pana cand un medic german care vizita lagarul observa ca detaliile antropometrice ale lui Johann
Moritz se potrivesc cu ale unui german "arian". Supus la teste antropometrice, medicul afla ca Johann ar fi fost
descendent al unei familii germane, numite de el "Eroica", a carei vechime ar fi fost de peste 400 de ani. Johann
Moritz din "detinut evreu" devine exponent al "rasei ariene", aparand in publicatii propagandistice germane
"Adler" sau "Signal". Datorita originii sale, Johann Moritz a fost inrolat in SS si fotografiat in aceasta uniforma,
pe prima pagina a revistelor respective.

Sotia lui Johann vede revistele cu sotul ei si se bucura ca macar era in viata si sanatos. Ajuns sa pazeasca un
lagar de exterminare evreiesc, Johann Moritz salveaza un grup de evrei transportati cu un camion intr-un
convoi, in timpul unui bombardamet aliat. Detinutii ajung la aliatii americani, dar, in ciuda asigurarilor ca era un
om bun, americanii il aresteaza, fiindca purta uniforma SS, pe care toti aliatii o urau in mod visceral din cauza
abuzurilor si crimelor de razboi ale SS.

Intre timp, in Romaniua, in 1944, Armata Rosie intra in satul Fontana, Marcu Goldberg intors pe tancurile
sovietice il aresteaza pe Dobrescu, pentru ca era colaborationist german. Soldatii sovietici, vazand ca Suzanna
era sotia unui SS-ist a fost brutalizata si violata de soldatii sovietici, asa cum i-a marturisit in scrisoarea trimisa
de ea, lui Johann, aflat in detentia americana si citita de avocatul sau la proces.
In lagarul american, Anthony Quinn il reintalneste si pe scriitorul Traian, ajuns si el detinut de razboi, desi sotia
sa fusese deportata intr-un lagar de concentrare german, unde, probabil murise. Traian trimisese, regulamentar
numeroase petitii catre conducerea lagarului american, pentru a arata ca multi oameni care suferisera din cauza
atrocitatilor germane erau acolo fara vina. Neprimind raspuns, din cauza eternei "birocratii" de razboi, Traian
decide sa mearga personal riscand sa fie impuscat de garda din foisorul de paza, pentru tentativa de evadare.
Anthony Quinn afla ca "testamentul" scriitorului Traian va fi un roman "A 25-a ora", scris in memoria
suferintelor lor din toate lagarele prin care au trecut.

Asadar romanul de etnie germana interpretat de Anthony Quinn, din detinut evreu, ajunge arestat in calitate de
"criminal de razboi" german. In timpul Proceselor de la Nurnberg, el afla ca sotia sa, in urma violului, a ramas
insarcinata, dand nastere unui alt copil. Condamnat la inchisoare, Johann Moritz ajunge sa isi reintalneasca
familia, adica sotia si copiii, in 1949, deci la 10 ani de cand fusese deportat din "Fantana".

Anthony Quinn ofera un veritabil regal actoricesc in ultimele scene ale filmului. Isi saluta barbateste fiii pe care
nu-i mai vazuse de 10 ani, il intreaba pe cel mic ce nume avea. Este multumit ca sotia lui il botezase Marcu. Pus
sa isi imbratiseze familia, actorul interpreteaza perfect rolul romanului care a uitat sa zambeasca din cauza
nenorocirilor prin care trecuse. Este exact inversul situatiei din "Zorba Grecul". Acolo, Alexis Zorba invingea
necazurile dansand, aici, Johann Moritz a uitat cum sa zambeasca.

In 1969, Anthony Quinn a jucat in "Secretul din Santa Vittoria" (

https://www.youtube.com/watch?v=GLMbkkUyZGE), alaturi de Anna Magnani si Virna Lissi, obtinand o
nominalizare la "Globul de Aur", intrepretandu-l pe Italo Bombolini un carciumar italian, cu vederi fasciste,
devenit primar, in micul orasel viticol italian, Santa Vittoria, dupa demiterea lui Benito Mussolini.

Bombolini are o sotie, Rosa (jucata de Anna Magnani) care ii conduce viata si nu este de acord cu faptul ca el
bea cu amicii, pe gratis, vinul pe care trebuia sa il vanda. Fiica lor este indragostita de tanarul Fabio della
Romana, care studia in afara orasului, iar mama isi varsa oful neimplinirilor din viata sa cu Bambolini asupra
fiicei. Fabio il salveaza pe Bambolini de la tentativa de sinucidere, dupa caderea lui Mussolini, ii ofera o editie
din "Principele" de Niccolo Machiavelli.

Bombolini citeste cartea si, a doua zi, isi face propriul guvern al orasului, nominalizandu-si prietenii in
veritabile portofolii.

In calitate de primar, Italo Bombolini (Anthony Quinn) interpreteaza celebrul dans italian "tarantella". Dansul
este leitmotivul unui "joc de-a soarecele si pisica", pe care Anthony Quinn il joaca pentru a-l induce in eroare pe
comandantul fortelor de ocupatie germane, care voia sa preia "secretul" si totodata "comoara" comunitatii, o
mare colectie de vinuri. Bambolini il duce cu vorba pe comandantul german, in timp ce, noaptea, locuitorii
ascund vinul in niste subterane datand din epoca romana, necunoscute fortelor fasciste si germane.

In Romania, exista si azi, o expresie "a face tarantele cu cineva", adica a-l duce cu vorba, expresie provenita, cu
siguranta, de la celebrul dans: dansatorul isi impresioneaza privitorii miscand succesiv picioarele, in ritmul
muzicii, de la stanga la dreapta, inainte-inapoi, ametindu-i prin rapiditatea miscarilor.

Scena din finalul filmului, seamana cu aceea din "Zorba Grecul". Comandantul german, dupa ce il ameninta cu
pistolul pe Bombolini, pentru a afla unde erau miile de sticle, reenunta, pune pistolul in toc, primeste sticla de
vin cu o cocarda italiana, o data cu asigurarea ca "mai sunt multe sticle in Santa Vittoria". Dupa retragerea
trupelor germane, Bambolini face gestul pistolului pus la tampla cuiva, imitand figura ofiterului german, in
rasetele italienilor din piata publica, toti celebrand prin dans victoria obtinuta, Italo Bombolini, devenind din
carciumarul vesnic mahmur si cicalit de nevasta, eroul orasului.

In 1977, Anthony Quinn a jucat rolul lui Caiaphas, unul din Marii Preoti ai Sanhedrinului, care l-au judecat pe
Iisus Christos, in filmul "Isus din Nazareth" (
https://www.youtube.com/watch?v=gOysG1wXCCg), regizat de Franco Zefirelli, in spiritul ideii ca, in copilarie
a avut o educatie religioasa.

In 1978, in "Caravans" (https://www.youtube.com/watch?v=SRQs02VCjIc), un film iraniano-american,

Anthony Quinn portretizeaza un arab din Orientul Mijlociu (Zulffiqar), conducator al unei caravane ce
transporta ilegal arme rusesti, in care se regaseste si fiica unui senator american, Ellen Jasper (jucata de Jennifer
O¢Neill). Aceasta moare in finalul filmului, indurerandu-l pe Zulffiqar, fiind urmarita de catre sotul pe care-l
parasise (colonelul Nazrullah), dar si de catre un agent american trimis sa o recupereze la cererea familiei, care
considera ca ea fusese rapita.

La aceste capodopere ale celei de-a saptea arte, se adauga multe alte roluri de teatru, film, spectacole, seriale de
televizune.

Anthony Quinn a avut 3 sotii, in intervalul 1937-2001 (Katherine DeMille - actrita, Jolanda Addolori - designer
vestimentar, Katherine Benvin - secretara sa) si 12 copii (5 cu prima sotie, 3 cu a doua sotie). In timpul
casatoriei cu Jolanda Addolori, Anthony Quinn a avut 2 copii cu Friedel Dunbar, organizatoare de evenimente si
2 copii cu secretara sa Katherine Benvin, aceasta din urma, devenindu-i sotie, in perioada 1997-2001, pana la
moartea marelui actor.

Anthony Quinn ne-a parasit cu aproape 18 ani in urma, la 3 iunie 2001, murind in Boston Massachusetts, in
varsta de 86 de ani, datorita complicatiilor cauzate de multiplele afectiuni de care suferea.

Anthony Quinn a fost, asadar, actorul complet, dar s-a dedicat si picturii si scrisului. Randurile de fata nu
reprezinta o autobiografie si nu am insistat asupra vietii sale personale. Nu am insistat nici asupra complexei
activitati cinematografice si artistice a legendarului Anthony Quinn. Prin randurile de fata, am dorit sa arat
modul in care marele actor, nascut in urma cu 104 ani, a fost cunoscut in Romania. Pentru mine, a reprezentat o
mandrie si, totodata o imensa bucurie sa il vad pe Anthony Quinn dansand "sirtaki" grecesc, jucand "hora"
romaneasca sau dansand "tarantella" italiana (in ordinea rolurilor jucate).

Poate niciun actor nu a reusit sa interpreteze atatea dansuri populare traditionale, ceea ce arata faptul ca
mexicanul-irlandez, naturalizat in Statele Unite ale Americii, legenda cinematografiei mondiale Anthony Quinn,
a inteles, ca nimeni altul, cultura greaca, romaneasca si italiana.