EDUCAȚIA RUTIERĂ – EDUCAȚIE PENTRU VIAȚĂ

Profesor de psihopedagogie specială: Coman Adriana

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Buzău

Viața este darul cel mai de preț pe care îl avem. De aceea, cei mici trebuie învățați să își apere
viața, și suntem conștienți că trebuie diminuate, pe cât posibil, efectele nocive pe care, chiar și filmele
de desene animate, mult indrăgite de cei mici, le au asupra lor. Jocurile pe calculator cu șapte vieți
successive ale eroului principal, accidentele și luptele din care eroii ies teferi, sunt ficțiune pură, pe care
cei mici o percep ca pe o realitate ce le dă aripi și curaj iresponsabil. Ei sunt cei mai expusi accidentelor
datorită vârstei fragede și supravegherii insuficiente de acasă, de pe stradă, din instituțiile educaționale.
Educația rutieră urmărește tocmai învățarea din timp a deplasării în deplină securitate pe stradă și
comportmentul adecvat regulilor de circulație.
Circulaţia rutieră actuală este mult mai intensă decât în trecut, datorită creşterii numărului de
autovehicule performante şi datorita vitezei cu care acestea circulă. Din această cauză statisticile arată
că anual mulţi copii îşi pierd viaţa în accidente de circulaţie comise din vina lor, şi că sunt mulți răniţi
grav, unii rămânând cu infirmităţi tot restul vietii. Pentru a ajunge la grădiniţă sau la şcoală, copiii
traversează străzi, unele foarte circulate, cu sau fără semafor, cu sau fără trecere de pietoni, uneori
având curbe cu vizibilitate redusă.
Componentă a Educației pentru societate, Educația rutieră reprezintă educația pentru securitate
personală, pentru viață și alături de celelalte categorii de activități, contribuie la pregătirea copilului
pentru integrarea în societate.
În contextul societăţii actuale, când familiile sunt tot mai preocupate de problemele cotidiene,
când a crescut rapid numărul de vehicule, dar mai ales de autovehicule, se impune ca încă de la cele
mai fragede vârste, copiii să cunoască cele mai elementare reguli de circulaţie pe drumurile publice.
Copiii sunt cei mai expuşi accidentelor, datorită vârstei fragede, a unei insuficiente supravegheri
sau a incapacităţii de a lua decizii legate de actul circulaţiei. Aceștia preferă mersul pe jos, mersul cu
bicicleta, cu rolele și joaca afară. Încă nu au responsabilitatea de a se descurca în trafic singuri, dar pot
începe să înțeleagă normele de siguranță. Pentru această grupă de vârstă, rolul adulților fie ei părinți sau
educatori, în formarea unui comportament responsabil este deosebit de important, aceștia fiind
principalul model de urmat de copil în această etapă a dezvoltării lor. Actul decizional în anumite
situaţii legate de circulaţie este afectat de procese complexe, cum ar fi :
- incapacitatea sau capacitatea redusă de a estima corect distanţa care îl desparte pe acesta de un
autovehicul aflat în mişcare ;
- anticiparea inadecvată a posibilelor acţiuni ale celorlalţi participanţi la trafic ;
- perceperea inadecvată a cauzelor care au dus la producerea accidentelor ;
- conduita neastâmpărată a preşcolarilor, care uneori generează impulsivitate ;
- ritmul propriu fiecărui copil de asimilare a informaţiilor legate de pericolele la care se expun atunci
când circulă singuri pe stradă.
Cunoaşterea şi respectarea regulilor de circulaţie, încă de la vârste fragede, se impune acum mai
mult ca oricând ca urmare a propulsării în acest secol, la cote gigantice a ,,zeului’’ sub atotputernicia
căruia se află astăzi întregul mapamond: automobilul. Ştim că bunul cel mai de preţ este viaţa şi mai
ştim că viaţa este altfel decât întâmplările fantastice din poveştile copilăriei.
Prin desfăşurarea activităţii opţionale de educaţie rutieră, copiii vor dobândi cunoștințe, își vor
forma deprinderi și abilități care să le permită adaptarea cu ușurință în situația când sunt mici pietoni.
Vor cunoaşte semnele de circulaţie,vor învăţa să respecte regulile de circulaţie, să cunoască drepturile şi
îndatoririle pe care le au pietonii şi conducătorii de autovehicule, în concluzie vor învăţa să-şi apere
viaţa.
Copiilor nu trebuie să le fie frică de stradă. Ei trebuie să conştientizeze că numai adoptând o
conduită preventivă, viaţa şi sănătatea nu le vor fi puse în pericol, să înţeleagă că vor fi în siguranţă
numai dacă vor cunoaşte şi respecta regulile de circulaţie, dacă vor şti să se ferească de pericole, să se
orienteze în zonele cu circulaţie intensă cât şi în cele aparent fără pericole, dacă vor şti să-şi aleagă
locurile de joacă.
De asemenea,copiii trebuie să găsească în agentul de circulaţie un prieten care este gata oricând
să-i ajute, să le dea sfaturi.
Abordarea problemelor propuse va fi realizată prin dirijarea învăţării în trei direcţii:
- învăţarea perceptivă (prin utilizarea a numeroase imagini, semne convenţionale, punerea copiilor în
situaţii concrete de învăţare);
- învăţarea verbală (prin însuşirea unor termeni din vocabularul specific educaţiei rutiere şi utilizarea
acestora în rezolvarea unor cerinţe, situaţii concrete, probleme, etc.);
- învăţarea conceptuală (prin însuşirea unor tehnici de lucru adecvate unor situaţii date sau create
artificial).
Activitatea care va sta la baza învăţării va fi jocul, sub diferitele sale forme (de rol, didactic,
intelectual, recreativ, etc.), textele literare, cântecele, observări directe.
 Materialele utilizate vor fi variate, atractive, accesibile copiilor, permiţând abordarea integrată a
conţinuturilor învăţării şi în felul acesta copilul va fi antrenat în exersarea unor deprinderi, în formarea
unor capacităţi ce au ca finalitate certă învăţarea graduală dar temeinică a regulilor de circulaţie.
Ca mijloace de realizare, se pot folosi:
 Lecturi după imagini;
 Observări, memorizări, povestiri, convorbiri;
 Activităţi artistico-plastice, muzicale, practice;
 Jocuri şi activităţi liber-creative;
 Jocuri didactice, jocuri inter şi transdisciplinare;
 Plimbări, vizite, excursii.
În concluzie, prin activitățile desfășurate, copiii își vor putea dezvolta o serie de competențe utile în
viața de zi cu zi:
- să cunoască, să recunoască şi să respecte indicatoarele rutiere pentru pietoni, în vederea evitării
implicării în accidente rutiere;
- să cunoscă reguli referitoare la alegerea locurilor de joacă, departe de stradă, în locuri special
amenajate;
- să cunoască rolul agentului de circulaţie şi să respecte semnalele acestuia;
-să-şi însuşească numărul folosit la apelurile de urgenţă – 112;
-să cunoască şi să respecte normele necesare integrării în viaţa socială, precum şi reguli de securitate
personală;
-să-și formeze comportamente şi atitudini pozitive faţă de disciplina ce se impune pe stradă.

BIBLIOGRAFIE:
1. Berescu A., Pribeagă A., (2002), Cartea de educaţie rutieră pentru cei mici, Editura
Național;
2. Diac Ghe., Teodorescu F., (2000), Zig-zag, manual de educaţie preventivă, Editura
Aramis;
3. Gheorghe, I., (2006), Strada, prieten sau duşman?, Bucureşti, Editura Aramis;
4. Manolache, A., Dragomir, C., (2002), Şi noi suntem pietoni, Editura Aramis, Bucureşti;
5. Stoica, C., C., (2006), Cântăm, desenăm, învăţăm cum să circulăm!, Editura Aramis, Bucureşti;
6. Tomescu, M.B., Tomescu,C., (2006), Să circulăm corect.Educaţie rutieră - educaţie pentru
viaţă, Editura Coresi, Bucureşti.