Conducerea preventivă

1. NOŢIUNEA DE CONDUCERE PREVENTIVĂ

Conduita preventivă înseamnă:

  anticiparea situaţiilor care pot genera accidente;

  evitarea accidentelor pe cale de a se produce;
  alegerea celei mai bune soluţii pentru ieşirea cu minim de consecinţe dintr-un accident care
nu a putut fi evitat în nici un fel.

Conduita preventivă reprezintă comportamentul rutier al conducătorilor de vehicule şi al

pietonilor care asigură contracararea accidentelor prin anticiparea şi evitarea acţiunilor incorecte ale
partenerilor de drum, cât şi prin adaptarea modului de deplasare la condiţiile atmosferice, de
vizibilitate, de drum şi de trafic.

2. FACTORII CONDUITEI PREVENTIVE

Factorii conduitei preventive, care se află în strânsă legătură şi se întrepătrund, sunt: 
Cunoştinţele teoretice şi practice, care se referă la:

  cunoaşterea regulilor de circulaţie;

  cunoaşterea normelor de conduită preventivă;
  cunoaşterea conducerii autovehiculului în siguranţă – recomandări:

- conducătorii auto, care conduc numai în zilele de la sfârşitul săptămânii, trebuie să

manifeste prudenţă şi să planifice judicios călătoriile, întrucât lipsa de antrenament are
influenţă asupra manierei de conducere şi posibilităţilor limitate de a parcurge distanţe mari
într-un timp optim;
- dacă, după ce a obţinut permisul de conducere a intervenit o întrerupere în conducerea
autovehiculului, reluarea activităţii este bine să se facă după ce s-a efectuat, în cadrul unei
şcoli de şoferi autorizată, a unui număr de ore de conducere, pentru recăpătarea îndemânării;
- atunci când un conducător auto constată că, nu posedă aptitudinile minime pentru a conduce
autovehiculul în siguranţă, conducerea nu-i face plăcere, are emoţii şi teamă, conduita
preventivă recomandă să renunţe la a mai conduce, deoarece prezintă un pericol în trafic.
Vigilenţa, înseamnă capacitatea conducătorilor auto de a-şi concentra neîntrerupt atenţia la tot ce se
întâmplă în jurul lor în timpul conducerii autovehiculului;

Atenţia trebuie să îndeplinească următoarele calităţi:

  stabilitate
  volum
  mobilitate
  grad de concentrare
  Distribuţie
Atenţia poate fi diminuată de:

  oboseală
  consum de alcool
  consum de medicamente
  starea fizică şi psihică necorespunzătoare
  condiţii de conducere grele (cald, frig, zgomote permanente, miros de combustibil sau gaze,
etc.);

Acţiuni care pot distrage atenţia conducătorului auto:

  fumatul şi mâncatul în timpul conducerii;

  participarea la discuţii;
  aplecarea pentru ridicarea unor obiecte;
  întoarcerea capului către partenerul din dreapta, spate sau lateral;
  manipularea unor aparate

Prevederea, constă în capacitatea conducătorului auto de a intui eventualele evenimente ce s-ar

produce în timpul conducerii autovehiculului; 
Prevederea poate fi:

  imediată: reducerea vitezei când se circulă pe lângă animale, angajarea în depăşire numai
după ce conducătorul auto s-a convins că cel ce urmează a fi depăşit a sesizat intenţia sa,
menţinerea piciorului deasupra pedalei de frână când se circulă pe lângă autobuze şi
troleibuze oprite în staţii, aprinderea luminilor de întâlnire când se consideră a fi necesar a fi
bine văzuţi de ceilalţi participanţi la trafic, concentrarea atenţiei asupra autovehiculelor din
faţă când se circulă în coloană, etc.
  îndepărtată: folosirea centurii de siguranţă, montarea de tetiere, montarea oglinzii
retrovizoare şi pe partea dreaptă, asigurarea funcţionării corecte a instalaţiei de dezaburire a
lunetei pentru mărirea vizibilităţii, evitarea agăţării de obiecte care pendulează de oglinda
retrovizoare sau de parasolar, montarea de faruri de ceaţă, neoprirea în locuri care prezintă
pericol de a fi lovit de alte vehicule, etc.

Măsuri privind traseul de urmat:

 stabilirea itinerariului trebuie să aibă în vedere ca acesta să nu fie mai mare decât cel obişnuit
şi să ofere atât conducătorului, cât şi celorlalte persoane din automobil satisfacţii mai mari,
evitarea aglomeraţiei şi în plus să treacă prin zone cu peisaje diverse;
 la stabilirea traseului, conducătorul trebuie să se documenteze privind starea drumului şi
condiţiile climaterice ale zonelor respective;
 distanţele zilnice parcurse să nu fie prea mari, timpul avut la dispoziţie să fie folosit mai mult
pentru circulat decât pentru alte genuri de activităţi;
 itinerariul să aibă prevăzute halte pentru refacerea forţelor, precum şi locuri de odihnă pentru
noapte.

Măsuri privind pregătirea autovehiculului:

  luminile farurilor să fie reglate corect, astfel încât să lumineze bine drumul şi să nu deranjeze
pe ceilalţi participanţi la trafic;
   să se asigure o rezervă minimă de piese de schimb strict necesară;
  să fie verificat nivelul de ulei, nivelul electrolitului în acumulator, nivelul lichidului de
răcire, apa din vasul de spălare a parbrizului, combustibilul din rezervor, nivelul lichidului de
frână;
  să se verifice starea pneurilor, asigurându-se presiunea prescrisă;
  pe timpul iernii să se asigure un săculeţ cu nisip, lopată, toporişcă, lanţuri antiderapante;
  să se asigure o funcţionare corespunzătoare a instalaţiei de climatizare, de încălzire, de
spălare şi ştergere a parbrizului.

Măsuri pentru pregătirea conducătorului auto:

  să fie odihnit;

  să prezinte o stare fizică şi psihică corespunzătoare;
  îmbrăcămintea să fie adecvată anotimpului, zonelor şi condiţiilor climaterice respective.

Judecata constă în capacitatea conducătorului auto de a analiza situaţiile din trafic şi de a găsi
soluţiile cele mai bune, la cazurile care se ivesc; Judecata trebuie să fie:

 promptă
 rapidă
 selectivă
 justă

Îndemânarea reprezintă capacitatea conducătorului auto de a executa, corect şi rapid, manevrele de

conducere a autovehiculului, şi anume:

 pornirea
 mersul înainte
 virajul
 depăşirea
 întoarcerea
 parcarea
 mersul înapoi
 mersul sinuos
 pornirea şi oprirea în rampă

3. VITEZA ŞI DISTANŢA DE OPRIRE

Viteza de deplasare trebuie adaptată în funcţie de configuraţia şi starea drumului, condiţiile
meteorologice şi de vizibilitate, circulaţie, natura încărcăturii şi propria condiţie fizică. 
Viteza excesivă reprezintă viteza care nu permite deplasarea în condiţii de siguranţă.
Condiţii care influenţează viteza maximă cu care se poate rula în deplină siguranţă:

  aderenţa – reprezintă forţa care menţine alăturate două corpuri aflate în contact, respectiv
pneul şi şoseaua; dacă aderenţa este scăzută, distanţa de oprire creşte proporţional;
  vizibilitatea – se impune micşorarea vitezei când vizibilitatea este scăzută (ploaie, ceaţă,
etc.);
   circulaţia – se impune păstrarea unei distanţe adecvate în raport cu celelalte vehicule şi
adaptarea circulaţiei în funcţie de itensitatea, compoziţia şi viteza fluxului de vehicule, cu
scopul de a păstra un culoar adecvat;
  caracteristicile drumului.

Cele două componente ale distanţei de oprire sunt:

 distanţa de frânare
 distanţa de reacţie

Distanţa de frânare depinde de:

 distanţa parcursă în timpul mort de frânare propriu-zisă, care este distanţa care se parcurge
din momentul acţionării frânei până în momentul în care aerul comprimat ajunge de la
buteliile de aer comprimat la diafragme;
 distanţa reală de frânare, reprezintă distanţa care este parcursă de autovehicul din momentul
în care frânele roţilor au fost acţionate până la imobilizarea vehiculului.

Factorii cheie care influenţează distanţa de frânare:

 viteza vehiculului – cu cât viteza este mai mare, cu atât distanţa de frânare este mai mare;
 masa vehiculului – cu cât vehiculul este mai greu, cu atât distanţa de frânare este mai ridicată,
întrucât trebuie un spaţiu mai mare pentru imobilizarea unui vehicul greu;
 aderenţa (starea unor elemente ce contribuie la frânare) – dacă anumite elemente ale
vehiculului sunt în stare necorespunzătoare, distanţa de frânare poate să fie mai mare; aceste
elemente sunt: pneurile, frânele, sitemul de aer comprimat şi calitatea lichidului de frână.

Timpul de reacţie reprezintă intervalul măsurat în secunde din momentul apariţiei unui semnal sau al
unui eveniment, până la acţiunea unei sau mai multor comenzi ale autovehiculului, impuse de acesta.
Distanţa parcursă într-o secundă:

 la 30 km/h – 9m
 la 60 km/h – 18m
 la 90 km/h – 27m
 la 100 km/h – 30m

Vehiculul trebuie condus cu o viteză care să-ţi permită oprirea, în deplină siguranţă, în limita
câmpului vizual, indiferent de starea carosabilului (uscat, umed, polei). 
Factorii principali care ajută un conducător auto să creeze şi să menţină o atitudine profesionistă
sunt:

  cunoştinţele teoretice şi practice

  atitudinea pozitivă în trafic
  Luciditatea
4. TEHNICI DE BAZĂ ALE CONDUCERII
PREVENTIVE
Tehnicile de bază ale conducerii preventive se bazează în primul rând pe:

  pregătirea mentală pentru efectuarea unei curse;

  vedera, observarea şi concentrarea la pericolul potenţial;
  acţiunea şi reacţia conducătorului auto, având în vedere viteza sa de reacţie.

Vederea este cel mai important simţ folosit în timpul conducerii; este simţul primar prin intermediul
căruia conducătorul auto dobândeşte informaţiile necesare identificării traficului. Circa 90% din
stimulii privind circulaţia exterioară sunt recepţionaţi de conducătorul auto pe cale vizuală, ceea ce
denotă importanţa posedării de către acesta a tuturor componentelor vizuale. 
Câmpul vizual este dependent de viteză astfel:

 la viteza de 1 km/h, câmpul vizual este de 180°;

 la viteza de 100 km/h, câmpul vizual este de 10°.

Se poate afirma că vederea bună:

 permite distingerea formelor şi detaliilor (vederea este descriptivă);

 permite o percepţie largă, fără detalii (vederea este receptivă);
 permite evaluarea distanţelor şi vitezelor (vedere analitică);
 permite evaluarea culorilor.

Sintetizând, se poate afirma că un conducător auto:

 priveşte în faţă (decelează problemele din traficul din faţă) – evită situaţiile dificile
(coliziunile frontale);
 are privirea distributivă, ţinând cont şi de detalii – evită surprizele;
 priveşte în oglizile retrovizoare, cel puţin o dată la 5-7 secunde (în spate şi în lateral) –
conduce şi pentru alţii.

De asemenea:

  privirea trebuie să fie mobilă (privirea fixă denotă oboseală, alte preocupări, etc.);
  în permanenţă trebuie să fim văzuţi de ceilalţi participanţi la trafic.

Observarea şi concentrarea în trafic presupun:

 o poziţie corectă la volan;

 asigurarea unei vizibilităţi maxime;
 un nivel ridicat al vigilenţei;
 o viteză corelată cu vizibilitatea.

Câteva din formele de manifestare ale lipsei de vigilenţă:

 discuţii cu însoţitorii de drum;

 obturarea vizibilităţii în faţă, în spate sau în lateral;
  preocupări mărunte ca: aprinderea ţigării, manevrarea radio-casetofonului, etc.;
 folosirea telefonului mobil în timpul mersului;
 concentrarea atenţiei la peisaj.

Factorii care diminuează vigilenţa sunt:

 oboseala;
 consumulm de alcool;
 consumul de medicamente şi droguri;
 starea psihică (deprimarea, nervozitataea, agitaţia, etc.);
 zgomote permanente (sunetele motorului sau ale ştergătorului de parbriz care, prin monotonia
lor, pot provoca amorţirea simţurilor);
 traficul aglomerat;
 viteza ridicată;
 ambianţa nocturnă.

Acţiuni şi reacţii ale conducătorilor auto:

 sănătatea şi o vedere bună sunt indispensabile unei conduceri în siguranţă a autovehiculului

dar acestea nu sunt suficiente;
 un conducător auto care are o atitudine pozitivă despre el însuşi, îşi va crea o imagine
pozitivă şi despre ceilalţi participanţi la trafic, faţă de pietoni, etc.;
 factorii principali care permit conducătorului auto să creeze şi să menţină o imagine justă sunt
cunoştinţele şi judecata sănătoasă;
 cunoştinţele sunt necesare dar nu şi suficiente;
 consecinţele consumului de alcool, medicamente şi droguri trebuiesc cunoscute.

Distanţa de oprire a unui vehicul este distanţa parcursă de acesta din momentul în care conducătorul
său sesizează un obstacol şi până la oprirea definitivă a vehiculului.

5. Influenţa diferiţilor factori asupra capacităţilor fizice şi psihice ale conducătorilor auto
Factorii care influenţează negativ starea fizică şi psihică a conducătorului auto sunt:

 oboseala
 alcoolul
 medicamentele şi drogurile

Oboseala = scăderea temporară a capacităţilor de muncă datorită unor eforturi fizice şi psihice prelungite. 
Produce:

 micşorarea capacităţii de coordonare a mişcărilor;

 dificultăţi în concentrarea, distribuirea şi deplasarea atenţiei;
 modificarea câmpului informaţional;
 creşterea timpilor de reacţie.

În ultima fază a oboselii se produce o scădere totală a capacităţii de conducere care se manifestă prin
adormirea la volan, sau mai precis, prin aţipirea la volan;  

În funcţie de timpul când se produce, poate fi:

 oboseală acumulată înainte de plecarea la drum a conducătorului auto;

  oboseală acumulată în timpul conducerii autovehiculului.

Cauzele acumulării oboselii înainte de plecarea la drum:

 odihnă insuficientă în noaptea sau chiar nopţile anterioare plecării la drum;

 eforturi fizice sau intelectuale făcute în zilele anterioare plecării la drum;
 starea necorespunzătoare a sănătăţii;
 alimentaţie neadecvată sau insuficientă.

Măsura preventivă cea mai eficace, în cazul oboselii acumulate înainte de plecarea la drum o constituie
amânarea călătoriei, iar plecarea la drum trebuie să se facă numai după ce conducătorul auto s-a odihnit şi se
află în plenitudinea forţelor fizice şi psihice; 
Factori care duc la acumularea oboselii în timpul conducerii:

 număr mare de manevre;

 vizibilitate redusă;
 conducerea autovehiculului un timp îndelungat;
 conducerea cu viteze mari;
 monotonia unor trasee;
 conducere îndelungată pe timp de noapte.

Apariţia oboselii se manifestă prin:

 amorţirea unor părţi ale corpului;

 creşterea timpilor de reacţie, încetinire în mişcări;
 dificultăţi de menţinere trează a atenţiei;
 căscături dese şi prelungi;
 pleoapele devin grele şi clipesc des;
 ochii lăcrimează şi se înceţoşează privirea.

Alcoolul – produce modificări în starea fizică şi psihică a omului; 

Alcoolemia = cantitatea de alcool etilic, exprimată în grame, aflată într-un litru de sânge; 
Eliminarea alcoolului se face în baza mărimii coeficientului mediu de eliminare a alcoolului din corp, care este
de 0,05‰ într-o oră, astfel că o persoană de 75-80 kg. dacă ingerează:

 o sticlă de bere de 0,5 l. cu tăria de 4-5°, produce o alcoolemie de 0,15‰-0,2‰;

 un pahar de vin de 0,2 l. cu tăria de 10-12°, produce o alcoolemie de 0,2‰-0,25‰;
 un pahar de ţuică de 0,2 l. cu tăria de 25°, produce o alcoolemie de 0,4‰-0,5‰;
 un pahar de coniac de 0,2 l. cu tăria de 50°, produce o alcoolemie de 1‰.

Statistic s-a determinat că:

 la o alcoolemie de 0,3‰, debutează riscul producerii unui accident;

 la o alcoolemie de 0,5‰, riscul producerii unui accident se multiplică de 2 ori;
 la o alcoolemie de 0,8‰, riscul producerii unui accident se multiplică de 10 ori;
 la o alcoolemie de 1,2‰, riscul producerii unui accident se multiplică de 30 ori.

Medicamentele – principalele grupe de medicamente contraindicate conducătorului auto:

 sedativele – produc somnolenţă, ameţeli, stare de slăbiciune musculară, lipsă de coordonare a

mişcărilor, diminuarea capacităţii de conducere a autovehiculului;
 tranchilizantele – produc somnolenţă, astenie fizică, incapacitate de concentrare, diminuarea
performanţelor şi a randamentului fizic şi psihic;
  analgezicele – se pot manifesta prin stări de euforie, agitaţie psihomotorie, tulburări vizuale şi
auditive;
 antidepresivele – produc stări de irascibilitate, hiperemotivaţie, tremurături, diminuarea atenţiei şi
capacităţii de efort, tulburări de vedere;

Se recomandă:

 să se consume numai medicamentele prescrise de medic;

 să se menţioneze medicului că este conducător auto, pentru ca acesta să aibă în vedere să nu prescrie
medicamente contraindicate.

Drogurile – sunt substanţe de origine vegetală, animală sau minerală ce se întrebuinţează la prepararea
stupefiantelor care administrate conducătorului auto îi diminuează considerabil capacităţile fizice şi psihice,
provocând stări şi comportamente incompatibile cu cele normale ale unui conducător auto sănătos.