Parabola bunului samaritean (Ev.

Luca) : Întrebat cine se

poate numi "aproapele", Iisus răspunde:
--
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între
tâlhari care, după ce l-au dezbrăacat și l-au rănit, au plecat,
lăsându-l aproape mort. Iar din întâmplare un preot cobora pe
calea aceea, și văzându-l, a trecut pe-alături. Tot așa și un levit,
ajungând în locul acela ăi văzând, a trecut pe-alături. Iar un
samarinean care mergea pe cale a venit la el și, văzându-l, i s-a
făcut milă; și apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele
untdelemn și vin; și punându-l pe dobitocul sau, l-a dus la un
han și i-a purtat de grijă. Și a doua zi, scoțând doi dinari, i-a
dat hangiului și i-a zis: "Ai grijă de el; și ceea ce vei mai cheltui
îți-i voi da eu când mă voi întoarce. Care din aceștia trei ți se
pare că a fost aproapele celui cazut între tâlhari?" Iar el a zis:
" Cel care și-a făcut milă cu el.”
Iisus i-a zis: "Mergi și fă și tu asemenea”
--
În această parabolă (spune domnul Pleșu), "contemplativii" ies rău.
Preotul și levitul nu acordă atenție celui tâlhărit, în schimb un
trecător oarecare (și,în plus, apartinând unei etnii marginal e) trece la
treabă. Fapta e salvatoare, în vreme ce pasul abstras al arhiereilor
(poate cufundați în rugăciune, poate locuiți de gânduri înalte?) e
cvasicriminal.
Ce concluzie putem trage? Nici una care să poată fi închisă într-o
rețetă. Adevărul e mereu același, dar culorile lui, "fețele" lui se
schimbă inefabil în funcție de cazul concret, de situație, de moment,
de ținta discursului. Adevărul e consubstantial cu bogdția lumii și cu
libertatea persoanei.
--
Nimic nu e luat ca fiind de la sine înțeles. Nici o concesie nu e
îngăduită "gata-făcutului", simțului comun, tezismului liniar. Suntem
mereu invitați la reacție vie, împotriva somnolenței comode și a
conformismului ipocrit. Suntem invitați la o neîncetată imitatio
Christi, dar nu la pastișă flască,la cumințenie stearpă. În definitiv,
cum "făptuia" Iisus?
Avem o schiță de răspuns în Faptele Apostolilor (2, 22), unde
acțunea hristică e rezumată prin triada "puteri, minuni și
semne"... (din Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus, pag.235-236)

--

gravura Julius Schnorr