Clasa: a V-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Titlul lecţiei: Dragostea faţă de aproapele - Pilda samarineanului milostiv

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să povestească şi să explice pilda samarineanului milostiv;

O2: să definească noţiunea de „aproape";

O3: să enumere rugăciunile începătoare;

O4: să analizeze câteva povestiri religioase despre milostenie;

O5: să discute câteva situaţii deosebite legate de anumiţi colegi de clasă.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă faptul că Hristos este întotdeauna Samarineanul gata să ne ajute și că orice om poate fi aproapele
nostru.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Noul Testament.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, lectura şi exegeza biblică, exerciţiul, povestirea,
conversaţia euristică, dezbaterea.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Sfânta Scriptură;

- S. Mehedinţi, „Parabole şi învăţături din Evanghelie";

- Patericul;

- Pr. Ştefan Slevoacă, „Din tezaurul ortodoxiei";

- I. V. Felea, „Duhul adevărului";

- Antonie Plămădeală, „Cuvinte duhovniceşti";

- N. Steinhardt, „Dăruind vei dobândi".

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric
- Rugăciunea „Împărate ceresc";

- prezenţa.
II. Verificarea cunoştinţelor
- prin întrebări legate de lecția anterior predată.
III. Pregătirea pentru lecţia nouă
- prin întrebarea: „Cine este aproapele nostru?"
IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse
- se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Pilda samarineanului milostiv".

- Vom discuta astăzi despre purtarea unui bun creştin faţă de oameni, având exemplul samarineanului milostiv
dintr-o pildă rostită de Domnul nostru Iisus Hristos.
V. Comunicarea noilor cunoştinţe
- lectură biblică: Luca X, 25 - 37.
„Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L (pe Iisus) şi zicând:

- Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el:

- Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis:

- Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată
puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis:

- Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus:

- Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis:

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-
au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi,
văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut
pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi,
apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-
a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis:

- Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu când mă voi întoarce, îţi voi da.

- Care dintre aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el (cărturarul)
a zis:

- Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis:

- Mergi şi fă şi tu asemenea." (Luca 10, 25 – 37)

- Explicaţii ale pildei:

- Ca să înţelegem pilda aceasta, să vedem cine erau samarinenii (samaritenii). Ei erau locuitori ai provinciei
Samaria, adică un amestec de evrei cu alte neamuri. Evreii nu aveau voie să se căsătorească cu persoane de alt
neam, pentru a nu se închina idolilor acelora. De aceea, samarinenii erau consideraţi păcătoși de către ceilalţi
evrei (din Galileea şi Iudeea). Aşa că evreii nici nu treceau prin Samaria, ci o ocoleau, şi nu se atingeau de
vreun obiect al vreunui samarinean, ca să nu se întineze.

- Mai erau şi alte obiceiuri în acea vreme: fiecare ţară, fiecare cetate avea zeul sau zeiţa lui (în afara evreilor,
care se închinau adevăratului Dumnezeu), la care nu era voie să se închine şi străinii. Era destul să privească
un străin, când se aducea jertfă zeilor, ca aceasta să fie întinată. De aceea, orice străin era privit ca un om care
supără pe zei şi nu avea niciun drept în altă ţară sau în altă cetate, nu putea să cumpere, nu putea să vândă, iar
dacă greşea cu ceva, putea fi pedepsit fără judecată. Iar dacă se apropia de vreun templu, îndată era ucis. Un
sclav era mult mai apărat decât un străin, dar şi acesta era considerat un simplu obiect, nu un om. Negustorii,
ca să facă afaceri, căutau patroni printre cetăţenii cetăţii cu care făceau comerţ, care îi adoptau şi-i ocroteau.

- Unor asemenea oameni, care se ajutau numai dacă erau din acelaşi neam (din aceeaşi cetate) se adresează
Iisus cu această pildă, dar şi nouă, celor de astăzi. Cărturarul cu pricina a întrebat nu ca să afle mai mult, ci ca
să prindă cu ceva greşit pe Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru cărturar, „aproapele" era doar un alt evreu, şi
nici măcar orice evreu, ci în special cei de seamă.

- Nu ştim de ce neam era cel rănit. Poate era evreu, mai ales că venea de la Ierusalim, poate că nu... Pe lângă el
trece mai întâi un preot evreu, care avea legate de haine nişte punguliţe în care scria „să iubeşti pe Dumnezeu
şi pe aproapele tău". Dar punguliţele nu l-au ajutat la nimic, el trece nepăsător... La fel şi levitul, om foarte
credincios de altfel, ajutor de preot... Şi tocmai cel considerat păcătos, samarineanul, s-a oprit... El venea de la
drum lung, căci din Samaria până la Ierihon e mai mult de o zi de mers. Iar cel rănit era poate evreu, deci
duşman pentru samarinean. Dar lui i s-a făcut milă.

- Pe atunci, fiecare cetate avea îmbrăcămintea ei, iar oamenii se recunoşteau de departe fiecare, ştiind din ce
zonă sunt. Azi moda a înlocuit portul specific al fiecărei zone de pe pământ.

- Iată şi tâlcul pildei: drumul dintre Ierusalim şi Ierihon, care în realitate are circa 25 km., înseamnă lumea.
Ierusalimul înseamnă viaţa fericită, fără de păcat, iar Ierihonul, pământul plin de suferinţă. Tâlharii sunt
diavolii şi păcatele, care ne rănesc şi ne omoară sufleteşte. Preotul are înţelesul de Legea lui Moise, care a fost
dată numai ca să oprească de la anumite păcate pe evrei, dar care nu avea putere să mântuiască. Levitul
închipuie pe proroci, care au vestit apropierea venirii lui Mesia, dar nici ei nu au putut aduce mântuirea
aşteptată. Iar bunul samarinean nu e altul decât Hristos, Care a venit la noi, plin de milă, să ne ungă cu alifia
iubirii Lui dumnezeieşti, ca să ne trezim la viaţa cea adevărată.

- Untdelemnul cu care samarineanul a uns pe cel rănit închipuie Sfântul Maslu, iar vinul este Împărtăşania.
Animalul pe care l-a pus Hristos pe omul rănit de păcat este crucea suferinţelor, pe care o purtăm împreună cu
El. Casa de oaspeţi la care a fost dus rănitul e Biserica, iar gazda de acolo e preotul de azi, care ne poate ajuta
pe drumul mântuirii. Cei doi dinari pot fi atât Vechiul şi Noul Testament, care ajută pe preot să ne facă
înţelepţi şi credincioşi, cât şi cele două Taine mari: Botezul şi Mirungerea, prin care intră cineva în Biserică.

- Samarineanul - Hristos a plecat după aceea pentru că Hristos S-a înălţat la cer şi ne-a trimis pe Duhul Sfânt.
El va reveni la a doua Sa Venire, când va fi Judecata şi Învierea morţilor.

- Ce învăţăm de aici? Că aproapele nostru este orice om care are nevoie de noi. Iubirea pe care ne-a adus-o
Hristos, Bunul Samarinean, e mai mare decât neamul şi decât duşmănia. Până şi cărturarul a trebuit să
recunoască faptul că acel ce a dovedit iubire de oameni a fost samarineanul, deşi învăţătorul de lege (din Legea
lui Moise) era prieten cu preotul şi cu levitul.

- Preotul şi levitul s-au dovedit a fi „departele" celui rănit, adică indiferenţi. Samarineanul e numit „aproapele",
pentru că a şi fost aproape de cel în nevoi. Învăţăm deci şi altceva, nu numai că orice om poate fi aproapele
nostru; că noi putem fi aproape sau departe de cineva, în funcţie de purtarea noastră cu el. Pentru Hristos noi
suntem mereu aproape: să ne deschidem inimile şi să-I fim şi noi apropiaţi, şi nu depărtaţi!

- Se notează tâlcuirea pildei:

- drumul dintre Ierusalim şi Ierihon = lumea;
- Ierusalimul = viaţa fericită, fără de păcat;

- Ierihonul = pământul plin de suferinţă;

- tâlharii = diavolii şi păcatele, care ne rănesc sufletele;

- preotul evreu = Legea lui Moise, care nu avea puterea să mântuiască;

- levitul = prorocii, care au vestit apropierea lui Mesia, dar nici ei nu aveau puterea să mântuiască;

- bunul samarinean = Hristos, Care ne unge cu alifia iubirii dumnezeieşti;

- untdelemnul = Sfântul Maslu;

- vinul = Împărtăşania;

- animalul de povară = crucea;

- casa de oaspeţi = Biserica;

- gazda = preotul ortodox;

- cei doi dinari = Vechiul şi Noul Testament sau Botezul şi Mirungerea;

- aproapele nostru = orice om are nevoie de noi;

- noi suntem aproapele celui pe care îl ajutăm.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe
- prin întrebări:

Cum era privit un samarinean de către evrei? De ce?

Care erau obiceiurile vremii lui Hristos în privinţa străinilor şi a sclavilor?

Povestiţi pilda samarineanului milostiv. Ce v-a impresionat cel mai mult? De ce?

Explicaţi pilda şi prezentaţi învăţămintele pe care le putem scoate din ea.

Cine este aproapele nostru?

Ce înseamnă să fii aproapele cuiva? Dar „departele"?

Comparaţi obiceiurile de pe vremea lui Hristos cu cele de azi. Ce schimbări observaţi? Să ştiţi că numai
prezenţa şi învăţătura lui Hristos şi a Bisericii Sale a făcut ca azi să nu mai fie ucis un străin, şi să putem
călători în lume în securitate.
VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Să ştim mai mult!

- În pilda de azi sunt de fapt prezentate trei feluri de purtare ale unui om cu alt om:

a) om contra om (tâlharii contra celui rănit);

b) om pe lângă om (nepăsarea, indiferenţa - preotul şi levitul);

c) om pentru om (samarineanul).

- Mila faţă de cineva nu cere numai să îi dai ceva de pomană; aceasta e milostenia. Mila cere bunătate, iubire,
răbdare, atenţie la altul pentru a-l ajuta, nu pentru a-l judeca, sensibilitate, înţelegere. Mila nu e numai pentru
cei săraci, ci şi pentru bolnavi, pentru nedreptăţiţi, pentru cei ce suferă cu trupul sau cu sufletul.

- Creştinul oferă milă aproapelui, dar şi cere milă lui Dumnezeu. Cereţi şi voi lui Dumnezeu milă, în fiecare zi,
fără de ruşine, căci El e Tatăl milei. Pentru aceasta, învăţaţi rugăciunile începătoare pentru oricare rugăciune
mai lungă:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul
bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată
întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de trei ori)

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile
noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer
aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşealele noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este
împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.

- Istorisiri religioase:

Puterea milosteniei

după Preot Ştefan Slevoacă

Sfântul Ioan cel Milostiv îi îndemna pe ucenicii săi spre facerea de milostenii cu următoarea istorioară:

Pe la poarta unui om zgârcit trecu într-o zi un cerşetor şi ceru ceva de pomană. Acela nu se îndură să-l
miluiască, dar, până la urmă, ca să scape de văicărelile lui, îi aruncă săracului o bucată de pâine.

Peste noapte, bogatul avu un vis înfricoşător în care se văzu dus la Judecata de pe urmă. Pe un cântar cu două
braţe erau puse păcatele sale (pe un braţ) şi faptele sale bune (pe celălalt braţ). Diavolii puneau o mulţime de
păcate pe cântar, pe când braţul cu fapte bune era gol şi se ridica în sus. El nu făcuse nici o faptă vrednică de
împărăţia lui Dumnezeu. O groază cumplită cuprinse în vis sufletul bogatului.

Atunci se apropie de locul Judecăţii un înger cu bucăţica de pâine pe care o dăduse în ziua aceea cerşetorului.
O aruncă pe braţul faptelor bune şi, iată, acela deveni mai greu decât braţul cu păcate. Atunci omul scăpă de
osândă.
Trezindu-se din somn, bogatul îşi dădu seama de înţelesul visului său. El se strădui de atunci ca prin milostenie
să repare ceea ce până atunci îi stricase sufletul prin zgârcenie.

Dar tu ai înţeles visul celui bogat?

Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută

după Pateric

Un iubitor de Hristos mergea la o mănăstire. Pe lângă drum a văzut un om sărac care cerşea. Omul nu avea
bani la el şi nici altceva de dat, aşa că s-a dezbrăcat de haină şi i-a dat-o cerşetorului, în numele Domnului.

După câteva zile, creştinul se întorcea pe acelaşi drum spre casă. Cineva care fusese martor la cele făcute cu
cerşetorul, îl opri pe credincios şi îi spuse:

- N-ai făcut mare lucru cu haina pe care ai dat-o de pomană. Săracul acela e un beţivan fără pereche. Ştii ce a
făcut? A vândut haina primiţi pentru ea şi-a luat băutură.

Omul, auzind acestea, s-a întristat. Dar în noaptea aceea Mântuitorul i s-a arătat în vis, îmbrăcat cu haina ce o
dăruise, care acum era de aur.

- Nu te scârbi, îi zise Hristos, căci, iată, Eu port ceea ce mi-ai dat.

VIII. Evaluarea
- Exerciţiu:

Ce faceţi în următoarele situaţii?

a) Un coleg de clasă a lipsit o vreme de la şcoală, fiind bolnav. El te roagă să-l ajuţi la teme într-o după-
amiază, în loc să ieşi afară, la joacă. Ce faci?

b) Ai un coleg nou venit în clasă. El se simte singur şi nu îndrăzneşte să se împrietenească cu nimeni. Ba

unii chiar râd pe seama lui. Ce faci?

c) Ai în clasă un elev de altă naţionalitate decât cea română, sau de altă religie decât cea ortodoxă. Cum te
porţi cu el?
IX. Activitatea suplimentară

- Povestiţi în scris pilda samarineanului milostiv.

X. Încheierea
- Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat".