CAPITOLUL I : Situațiile financiare – instrumente de analiză si

diagnostic ale unei entități

1.1. Bilanţul contabil – rol şi importanţă

Bilanţul este o noţiune de bază deosebit de importantă, cu care se operează frecvent

în teoria si practica contabilităţii, perceput ca „ un instrument de control al înregistrărilor
contabile şi de cunoaştere şi caracterizare la un moment dat a situaţiei economico – financiare
a intreprinderii.” (C. G. Demetrescu, Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
p.110).
Bilanţul este o oglindă economică a activităţii unităţilor patrimoniale, care asigură
prezentarea în forma generalizată, sintetizată în etalon valoric, la un moment dat, a
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor activităţii .
Pentru a îndeplini funcţia de prezentare generala a activităţii, bilanţul „ trebuie să fie
real , sincer , clar , corect si întocmit la timp ”.
Conţinutul informaţional al bilanţului este deosebit de cuprinzător si complex. Astfel,
daca avem în vedere toate condiţiile foarte riguroase de întocmire şi conţinut, se poate aprecia
ca bilanţul contabil, în toată complexitatea lui, este un tablou sintetic de informaţii, un model
economic şi un instrument de control al gestiunii, conţinând un bogat material pentru analiza
şi studierea situaţiei întreprinderii .
În sistemul contabilităţii, „bilanţul îndeplineşte o funcţie tehnico–contabilă, asigurând
închiderea şi deschiderea conturilor, precum şi prezentarea la sfarşit de perioadă a mijloacelor
economice existente cu resursele lor de formar , inclusiv rezultatele activităţii desfăşurate”.
(M. Paraschivescu, W.Păvăloaia, C.Toma, Contabilitate şi modele de analiză economică ,
Fundaţia Academică Iaşi , 1993 , p.348 ).
Potrivit art. 9 al Legii contabilităţii, bilanţul contabil, “ca document oficial de
gestiune, trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei
financiare şi a rezultatelor obţinute”.
Bilanţul contabil trebuie să creeze imaginea reală a întreprinderii. Astfel, Bernard Colasse
spunea în lucrarea “ Contabilitate generală” că : “bilanţul nu redă imaginea întreprinderii, aşa
cum o oglindă reflectă imaginea noastră, ci creează o imagine a acesteia.”
În condiţiile economiei de piaţă sau concurenţiale, datele conţinute în bilanţ pot oferi
o imagine cuprinzătoare şi reală asupra situaţiilor economice si financiare a fiecărui agent

1
economic. Asemenea informaţii sunt la fel de utile atât pentru întreprinderea însăşi, cât şi
pentru terţi .
Creaţie a contabilităţii în partidă dublă, bilanţul, de la a cărui primă apariţie într-un
tratat de contabilitate s-au scurs mai bine de cinci sute de ani, asigură o imagine fidelă, clară
şi completă a patrimoniului, a situaţie financiare şi a rezultatului obţinut.
În calitatea sa de model informaţional, bilanţul are rolul de a stabili o serie de
indicatori economico–financiari, ceea ce îi oferă caracterul de model contabil şi
informaţional, dar şi de model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate
patrimonial.
Ca model de gestiune, bilanţul contribuie în mod substanţial la asigurarea
reproducţiei patrimoniului în condiţii maxime de eficienţă. Pe baza a ceea ce se cheamă bilanţ
se fundamentează deciziile privind alocarea, utilizarea si recuperarea fondurilor. Totodată,
prin bilanţ se realizează controlul asupra realizării deciziilor, se asumă drepturi şi obligaţii, se
stabilesc răspunderi privind gospodărirea şi dezvoltarea patrimoniului.
Bilanţul se constituie ca o bază de referină, ca mijloc de optimizare în procesul
decizional. Analiza pe bază de bilanţ este analiza diagnostic, fiind orientată spre dezvăluirea
poziţiei financiare a întreprinderii, a capacităţii acesteia de a genera lichidităţi şi performanţă
prin profitabilitate.
În România ultimilor ani, ştiinţa economică a făcut paşi serioşi înainte în ceea ce
priveşte perfecţionarea modelelor de analiză a activităţii economico–financiare a
întreprinderilor în contextul trecerii la economia de piaţă. A fost deschis astfel drumul
cercetărilor în domeniul economic şi au fost introduse procedee şi concepte noi de analiză
utilizate curent în ţările cu economie avansată, cum ar fi : fondul de rulment, necesarul de
fond de rulment, trezoreria pozitivă, trezoreria negativă, trezoreria netă, fluxul de
numerar(engl. „ cash – flow „) etc.
Bilanţul poate fi considerat a fi „ cel mai reprezentativ instrument de înregistrare şi control
folosit de contabilitate, pentru realizarea acesteia, deosebit de util pentru analiza situaţiei
financiare si caracterizarea activităţii economice a întreprinderii într–o anumită perioadă de
gestiune, atât în totalitatea lor, cât si pe diferite stadii ale circuitului economic , cu indicarea
beneficiului sau pierderii realizate; elementul principal pentru explicarea dublei inregistrari;
mijlocul de a oglindi la un moment dat situatia întreprinderii evaluate în bani prin punerea
faţă în faţa a mijloacelor şi resurselor; un calcul de sinteză al contabilităţii , prin care se
prezinta la un moment dat situaţia economică dintr-un perimetru al mişcărilor de valori,
evaluata in bani, punandu – se fata in fata activul cu pasivul; un document contabil alcatuit pe
baza datelor evidentei contabile, asa cum rezulta ele din inregistrarile curente facute in
2
conturi; instrument specific contabilitati, cu ajutorul caruia se prezinta in mod centralizat si
grupate sistematic datele contabile privind situatia valorica a mijloacelor economi , sursele de
formare ale acestora si rezultatele activitatii la un moment dat „ .

1.2. Bilanţul contabil – conţinut si structură

1.2.1. Bilanţul contabil – conţinut si structură conform Standardului
Internaţional de Contabilitate (IAS 1 )
IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la
întocmirea situaţiilor financiare. De asemenea, indica unele principii care stau la baza tuturor
aspectelor privind politica contabilă:
 Principiul continuităţii activităţii - situaţiile financiare trebuie întocmite pornind de
la presupunerea că entitatea îşi va continua activitatea în viitor .
 Principiul consecvenţei - modul de prezentare şi clasificare a diferitelor elemente din
situatiile financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta.
 Contabilitatea de angajamente - tranzactiile si evenimentele trebuie recunoscute
atunci cand acestea se produc si raportate in perioadele aferente.
 Pragul de semnificaţie - un element este semnificativ şi trebuie prezentat daca poate
influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare.
 Cumularea / compensarea - fiecare element semnificativ trebuie prezentat în mod
separat în situatiile financiare: elementele semnificative nu trebuie cumulate sau
compensate.
Acestea sunt discutate în continuare în paragrafele 23-35 din IAS 1 şi sunt în conformitate
cu acele principii stabilite în sectiunea 5 din volumul de Reglementări contabile armonizate
cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS.
Mai mult, acolo unde nu exista cerinte specifice ale IAS privind politica contabilă ce
trebuie aplicată unui anumit element, conducerea trebuie să selecteze politicile contabile care
să asigure faptul că situatiile financiare ofera informatii care sunt:
 relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor; şi
 credibile, în sensul că: reprezintă fidel rezultatele şi pozitia financiara a întreprinderii;
reflectă substanta economică a evenimentelor şi tranzactiilor şi nu doar forma lor
juridica; neutre (adică nepartinitoare); sunt prudente (adică estimarea valorilor incerte
se face cu precautie, astfel încat activele sau veniturile nu sunt supraevaluate, iar
datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate); şi sunt complete sub toate aspectele
semnificative.

3
Bilanţ - distincţia curent /imobilizat (termen lung)

În conformitate cu IAS 1, întreprinderile trebuie să determine, pe baza naturii

operațiunilor pe care le desfășoară, daca să prezinte sau nu în bilanţ activele curente, activele
imobilizate, datoriile curente şi cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea,
volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere ca
acestea sa fie clasificate şi raportate separat in bilant.
Trebuie notat faptul că, dacă exista active sau datorii ce combină sume așteptate a fi
recuperate sau achitate atât înainte cât şi după 12 luni de la data bilanțului, valorile ce se
așteaptă a fi recuperate sau achitate după mai mult de 12 luni trebuie prezentate.

Active curente

În conformitate cu IAS 1 un activ este clasificat ca activ curent atunci cand în deplineste
oricare dintre criteriile de mai jos:
 se asteapta a fi realizat, sau este deţinut pentru consum sau vanzare, pe parcursul
ciclului de exploatare normal al întreprinderii; sau
 este deţinut, în principal, în scopul comercializarii sau pe termen scurt ;sau
 se asteapta a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
 reprezinta numerar sau echivalente de numerar (asa cum sunt definite în IAS 7 –
Situatiile fluxurilor de numerar), cu exceptia schimbarii lor sau folosirii pentru plata
unei datorii pentru cel puţin 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.Prezentul Standard
utilizeaza termenul de “imobilizate” pentru a cuprinde imobilizarile corporale, necorporale şi
financiare pe termen lung. Acesta nu interzice utilizarea descrierilor alternative, atata timp cât
sensul este clar.
Activele curente cuprind stocurile si creanţele comerciale care sunt vândute, consumate
sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se asteapta să fie
realizate în 12 luni de la data bilanţului.Titlurile de plasament sunt clasificate ca active
curente daca se asteapta să fie realizate in 12 luni de la data bilanţului; altfel ele sunt
clasificate ca active imobilizate.
În practica, toate stocurile, plăţile în avans pentru stocuri si creantele comerciale sunt, în
mod normal, incluse în categoria activelor curente, chiar daca nu se preconizeaza a fi
realizate în termen de 12 luni de la data bilantului.Daca exista creante şi stocuri ce nu se
asteapta a fi realizate în termen de 12 luni de la data bilantului, valoarea acestora trebuie
prezentata separat.
4
 Asa cum s-a mentionat mai sus, numerarul sau echivalentele de numerar a caror utilizare
nu este restrictionata trebuie tratate ca active curente.Numerarul şi echivalentele de numerar a
caror utilizare este restrictionata trebuie tratate ca active imobilizate.

Datorii curente

În conformitate cu IAS 1 o datorie este clasificata ca fiind curenta atunci cand

îndeplineste oricare dintre criteriile urmatoare:
 se asteapta să fie decontata în cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii;
 este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului;sau
 este deţinuta în principal în scopul comercializării;sau
 întreprinderea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea datoriei pentru cel
puţin 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Tratamentul contabil

Principiul de baza este că activele curente trebuie evaluate, în mod normal, la minimul
dintre cost si valoarea realizabila netă.
Activele imobilizate sunt, în mod normal, înregistrate la cost sau la valoarea
reevaluata minus orice amortizare cumulata sau provizioane pentru depreciere. Amortizarea
implica extinderea costului capitalului (sau a valorii reevaluate) a unui activ minus valoarea
lui reziduală pe durata estimată de viată utilă.

Momentul recunoaşterii

Recunoaşterea initială are loc atunci când:

 este probabil ca vor fi generate de sau către întreprindere beneficii economice viitoare
asociate activului (sau datoriei); şi
 costul activului (sau datoriei) poate fi evaluat cu o certitudine rezonabilă.

Situaţii financiare

IAS 1 cere prezentarea urmatoarelor situaţii financiare:

 Bilanţ;
 Cont de profit şi pierdere;
 Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
5
  Situaţia fluxurilor de numerar; şi
 Note explicative
Structura bilanţului, a contului de profit şi pierdere şi a situatiei modificărilor
capitalurilor proprii este reglementată de IAS 1 (vezi mai jos) şi de volumul de Reglementări
contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS. Situatia fluxurilor de numerar este
reglementată de IAS 7.
În situaţiile financiare trebuie prezentate cifre comparative pentru toate informatiile
numerice, mai putin în cazul în care un IAS permite neprezentarea lor.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ

IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie să apară în bilanţ. Acestea sunt:

a. imobilizari corporale
b. active necorporale
c. active financiare, mai putin valorile de la punctele (d), (f) si (g)
d. investitii contabilizate utilizandu-se metoda punerii in echivalenta ;
e. stocuri ;
f. creante comerciale şi alte creante;
g. numerar şi echivalente de numerar ;
h. datorii comerciale şi alte datorii;
i. datorii şi active fiscale în conformitate cu IAS 12
j. provizioane
k. datorii pe termen lung purtatoare de dobanda
l. interes minoritar (numai pentru situatii financiare ale grupului) prezentat în
capitalurile proprii;
m. capital emis şi rezerve atribuibile detinatorilor de capitaluri proprii ale societatii –
mama.

Bilanţul trebuie să includa, de asemenea, elemente – randuri care prezinta urmatoarele valori:

 totalul activelor clasificate că fiind detinute pentru vanzare şi activele incluse în

grupurile destinate cedarii clasificate ca fiind detinute pentru vanzarea în
conformitate cu IFRS 5;
 active imobilizate detinute în vederea vanzarii şi operatiuni întrerupte,etc.

6
Conformitatea cu formatul de bilanţ stabilit în volumul de Reglementari contabile armonizate
cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va asigura în mod normal satisfacerea acestor cerinte.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ sau în note

Raţionamentele privind prezentarea separată în bilanţ a altor elemente au la bază 3 criterii:

1. natura si lichiditatea activelor precum şi pragul lor de semnificatie conducand la
prezentarea separata a fondului comercial şi a activelor provenind din cheltuielile de
dezvoltare, a activelor monetare şi nemonetare, precum şi a activelor curente şi a celor
imobilizate.
2. functia activelor în cadrul întreprinderii conducand la prezentarea separată a activelor
financiare şi de exploatare, a stocurilor, a creantelor, numerarului şi a echivalentelor
de numerar.
3. suma, natura şi delimitarea în timp a datoriilor conducând la prezentarea separată a
datoriilor purtatoare şi nepurtatoare de dobanda şi a provizioanelor, clasificate în
curente şi pe termen lung.
IAS 1 cere unei întreprinderi să prezinte alte subclasificari ale elementelor-randuri
prezentate într-o maniera corespunzatoare activităţii întreprinderii. Astfel de subclasificări
posibile sunt discutate în paragraful 73 din IAS 1. De fapt, volumul de Reglementări
contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere prezentarea unor astfel de
subclasificări.
1.2.2. Bilanțul contabil – conținut şi structură conform Ordinului nr.1802/2014
pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate

Obiectivele legate de unificarea pieţei financiare în cadrul Uniunii Europene au

presupus preocupari pentru armonizarea legislaţiei în domeniul contabilitaţii a ţărilor
membre.
Data fiind importanţa covârşitoare a contabilităţii pentru bunul mers al activităţii
unităţilor patrimoniale, trecerea la economia de piaţă a impus ca sistemul de contabilitate
existent în România să fie restructurat corespunzător cerinţelor şi condiţiilor noii etape de
tranziţie într-o strânsă corelaţie cu noile reglementări apărute privind finanţele, controlul
finaciar, activitatea bancară, preţurile, investiţiile de capital străin şi privatizarea proprietăţii
de stat, precum şi cu alte reglementări.

7
 Drept urmare, normele sistemului contabil român au fost aşezate pe coordonatele
contabilităţii europene, cu o paletă largă de concepţii şi soluţii practice noi.
În bilanţ elementele de activ şi datoriile sunt grupate dupa natură şi lichiditate,
respectiv natură şi exigibilitate.
Formatul bilantului, respectiv al bilantului prescurtat,si cel al contului de profit si
pierdere nu se modifica de la un exercitiu financiar la altul. In cazuri exceptionale sunt
permise totusi abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidela a activelor,
datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii entitatii. Astfel de abateri si
justificarile corespunzatoare se prezinta in notele explicative la situatiile financiare.
In bilant, respectiv bilantul prescurtat, precum si in contul de profit si pierdere,
elementele prevazute la pct. 132, respectiv pct. 451, si pct. 428 se prezinta separat, in ordinea
indicata.
Formatul, nomenclatura si terminologia elementelor din bilant si din contul de profit
si pierdere care sunt precedate de cifre arabe sunt adaptate, prin reglementari speciale emise
in acest sens de catre Ministerul Finantelor Publice si alte autoritati de reglementare, in
cazurile in care natura specifica a activitatii anumitor entitati justifica acest lucru.
Pentru fiecare element de bilant, de cont de profit si pierdere si, dupa caz, din situatia
modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor de trezorerie trebuie prezentata valoarea
aferenta exercitiului financiar la care se refera bilantul, contul de profit si pierdere si, dupa
caz, situatia modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor de trezorerie, precum si
valoarea aferenta elementului corespondent pentru exercitiul financiar precedent. Ca urmare,
un element de bilant, din contul de profit si pierdere si, dupa caz, din situatia
modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor de trezorerie pentru care nu exista
valoare nu trebuie prezentat, cu exceptia cazului in care exista un element corespondent
pentru exercitiul financiar precedent.
Daca valorile nu sunt comparabile, acest lucru se prezinta in notele la situatiile
financiare, insotit de explicatii.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
entitate şi al carui cost poate fi evaluat in mod credibil .
O datorie reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute şi
prin decontarea careia se asteapta să rezulte o iesire de resurse care încorporeaza beneficii
economice .

8
 Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor în activele unei entitati
dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Daca un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un element din formatul de
bilant, relatia sa cu alte elemente trebuie prezentata în notele explicative, daca o asemenea
prezentare este esentiala pentru întelegerea situatiilor financiare anuale. De exemplu: o
imobilizare corporala finantata partial din subventii, partial din surse proprii; o imobilizare
corporala reevaluata, pentru care transferul in rezultatul reportat, al surplusului din
reevaluare, se face pe masura amortizarii imobilizarii; un imprumut obligatar pentru care s-a
prevazut o prima de rambursare a obligatiunilor; o majorare de capital subscrisa de actionari
la o valoare mai mare decat valoarea nominala a actiunilor corespunzatoare (subscriere cu
prima de capital) etc.
Actiunile proprii precum și cele detinute la entitatile afiliate trebuie prezentate numai
în cadrul elementelor prevazute în acest scop.
Toate angajamentele sub forma garantiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu
exista obligatia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative,
şi trebuie facuta distinctie între diferitele tipuri de garantii recunoscute de legislatia
nationala.Trebuie facuta o prezentare separata a oricarei garantii valorice care a fost
prevazuta. Angajamentele de acest tip care exista în relatia cu entitatile afiliate trebuie
prezentate distinct.
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul
caruia îi sunt destinate.
Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua, în
scopul desfasurarii activitatilor entitatii.
Miscarile diverselor elemente de imobilizari se prezinta în notele explicative. În acest
scop, se prezinta distinct, începand cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru
fiecare element de imobilizare, pe de o parte, cresterile, cedarile şi transferurile în cursul
exercitiului financiar iar, pe de alta parte, ajustarile cumulate de valoare la inceputul
exercitiului financiar şi la data bilantului, precum şi rectificarile efectuate în cursul
exercitiului financiar asupra ajustarilor de valoare din exercitiile financiare precedente.
Ajustarile de valoare se prezinta în bilant ca deduceri clare din elementele corespunzatoare.
Daca, atunci cand situatiile financiare anuale se intocmesc conform prezentelor
reglementari pentru prima oara, pretul de achizitie sau costul de productie al unei imobilizari
nu poate fi determinat fara cheltuieli sau în tarzieri exagerate, valoarea reziduala de la
începutul exercitiului financiar poate fi tratata drept pret de achizitie sau cost de productie.
Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentata în notele explicative.
9
 Atunci cand se efectueaza reevaluarea imobilizarilor corporale, miscarile diverselor
elemente de imobilizari, prevazute la alin. (1), se prezinta în cepand cu pretul de achizitie sau
costul de productie, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluata se substituie
valorii de intrare a imobilizarilor corporale.
Drepturile asupra proprietatilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt
definite de legislatia nationala, trebuie prezentate la "Terenuri şi constructii".
În sensul prezentelor reglementari, prin interese de participare se întelege drepturile în
capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legaturi
durabile cu aceste entitati, sunt destinate sa contribuie la activitatile entitatii. Deţinerea unei
parti din capitalul unei alte entitati se presupune ca reprezinta un interes de participare, atunci
cand depaseste un procentaj de 20%.
Cheltuielile efectuate în cursul exercitiului financiar, dar care sunt aferente unui
exercitiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".
Veniturile care, desi se refera la exercitiul financiar în cauza, nu se incaseaza pana la
expirarea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt
semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.
Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţina seama de reducerile
valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este
sau nu definitivă.
Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite in continuare amortizări, si/sau
ajustările provizorii, denumite in continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare, in functie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a caror natura este clar definită si
care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte
în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu
financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri in avans".
Cheltuielile care, desi se refera la exerciţiul financiar în cauza, se vor plati numai în
cursul exerciţiului financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de
cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate si în notele explicative.

10
 1.3. Contul de profit și pierdere

Ca în orice activitate economicǎ obţinerea profitului este un obiectiv al

managementului financiar. În sistemul bancar profitabilitatea este un indicator cheie deoarece
repartizarea profitului constituie o sursǎ importantǎ de generare a capitalului. Indicatorii de
profitabilitate sunt urmǎriţi atât de acţionari şi potenţialii investitori, cât şi de autoritatea
monetarǎ. De asemenea profitabilitatea este un indicator relevant pentru stabilirea poziţiei
instituţiei financiare pe piaţǎ, cât şi pentru evaluarea profilului de risc şi a rezultatelor
managementului.
Analiza financiarǎ în general, se face pe baza situaţiilor financiare, iar în cazul
profitabilitǎţii informaţiile relevante se gǎsesc în contul de profit şi pierdere. Aceasta relevǎ
sursele de câştig ale instituţiei de credit, cantitatea şi tipologia acestora, precum şi calitatea
portofoliului de credite şi categoriile de cheltuieli.
Rezultatele activitǎţii bancare sunt influenţate de politica de management, de mediul
de afaceri, dar şi de reglementǎrile în vigoare. Este recunoscutǎ influenţa rezervelor minime
obligatorii sau a capitalului adecvat în stabilitatea sistemului bancar, dar banca centralǎ este
conştientă de importanţa profitabilităţii în cadrul sistemului bancar.
Fiscalitatea este un alt factor care influenţeazǎ rezultatele activitǎţii bancare. De
exemplu întrun sistem fiscal în care veniturile din dobânzi se impoziteazǎ, iar cele din capital
nu, poate duce la direcţionarea investiţiilor financiare din sistemul bancar spre cel al pieţei de
capital. De asemenea cota de impunere aplicatǎ profitului este decisivǎ în adoptarea politicii
de venituri şi cheltuieli ale instituţiei de credit.
Într-un sistem sistem financiar sǎnǎtos trebuie încurajatǎ profitabilitatea sustenabilǎ,
obţinutǎ în condiţii de concurenţǎ corectă.
Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile financiare de închidere a
exerciţiului financiar, este un document contabil de sinteză,ce prezintă rezultatul activităţii
întreprinderii şi astfel măsoară performanţele firmei în cursul unei perioade de gestiune. În
calitate de componentă a situaţiilor financiare contul de profit şi pierdere prezintă un îndoit
interes deoarece:
- permite determinarea rezultatului global dar şi formarea unei aprecieri de
ansamblu asupra performanţelor financiare ale perioadei de gestiune;
- oferă posibilitatea unei recapitulări în întregime a elementelor de venituri şi
cheltuieli ce au contribuit la obţinerea rezultatului dar şi la identificarea
factorilor(favorabili sau nefavorabili) care l-au influenţat.

11
 Contul de profit şi pierdere este un tablou al veniturilor şi cheltuielor bǎncii,
catalogate dupǎ activitǎţi, care relevǎ profilul de risc şi profit al instituţiei de credit.
Dobânzi de primit şi venituri asimilate reprezintǎ câştigurile obţinute din creditele
acordate şi din toate formele de împrumut acordate de instituţia de credit. De asemenea în
aceastǎ categorie este inclusǎ dobânda încasatǎ la depozitele plasate de bancǎ la alţi
intermediari financiari. În mod normal dobânda de primit este contabilizatǎ ca venituri
indiferent dacǎ a fost încasatǎ sau nu. În cazul în care un credit este restant pentru un interval
de timp mai mare (de exemplu 60 de zile) sau se constatǎ cǎ împrumutatul nu este apt sǎ
plǎteascǎ (indiferent dacǎ împrumutul este restant sau nu), dobânda trebuie stornatǎ şi trecutǎ
la cheltuieli. Managemetul financiar trebuie sǎ fie atent la schimbǎrile apǎrute sau potenţiale,
deoarece o gestionare incorectǎ duce la o supraevaluare a veniturilor din dobânzi.
În analiza veniturilor este importantǎ structura acesta deoarece riscurile asimilate
categoriilor sunt diferite. Clasificarea creditelor se poate face astfel:
- Credite acordate guvernului sau instituţiilor statului;
- Credite acordate întreprinderilor de stat;
- Credite acordate întreprinderilor private;
- Credite de consum;
- Credite ipotecare, etc.
Plecând de la aceastǎ clasificare, managementul financiar trebuie sǎ supravegheze şi
sǎ cuantifice riscurile şi câştigurile caracteristice fiecǎrei categorii în parte, sǎ efectueze
analize cost-preţ, pentru a putea înţelege contribuţia clarǎ a fiecǎrui produs la rezultatele
obţinute.
Cheltuielile cu dobânda se referǎ la dobânda plǎtitǎ pentru depozitele atrase şi alte
fonduri asimilate. Este importantǎ clasificarea cheltuielilor cu dobânda, deoarece se coreleazǎ
veniturile obţinute şi costurile aferente obţinerii acestor venituri. Clasificarea cheltuielilor se
face atât pe tipuri de produse/instrumente financiare cât şi pe scadenţe.
În gestiunea financiarǎ se iau în calcul atât veniturile şi cheltuielile financiare
aferente unor categorii, cât şi cele operaţionale. (de exemplu la depozitele pentru persoane
fizice, cheltuielile cu dobânda sunt mai mici, dar cele operaţionale pot fi mai mari, deoarece
necesitǎ o reţea de agenţii bine dezvoltatǎ). În perioada actualǎ, datoritǎ dezvoltǎrii
tehnologice, produse noi de tip internet-banking sau mobile banking înlocuiesc reţeaua de
agenţii şi duc la micşorarea cheltuielor operaţionale ale bǎncii.
Profitul net din dobândǎ reprezintǎ diferenţa dintre veniturile din dobândǎ şi
cheltuielile cu dobânda. La instituţiile de credit clasice, profitul din dobândǎ reprezintǎ partea
cea mai importantǎ a câştigului. În ultimii ani se manifestǎ o deschidere tot mai mare a
12
bǎncilor cǎtre piaţa financiarǎ şi ca urmare şi câştigurile aferente sunt din ce în ce mai
vizibile.
Un management financiar performant presupune menţinerea unui nivel stabil şi
ascendent al profitului net din dobânzi. În medii financiare în care ratele dobânzii sunt
volatile, deciziile de management trebuie sǎ fie rapide şi eficiente. De obicei dacǎ rata
dobânzii este în creştere se va încerca o ajustare a dobânzilor active înaintea celor pasive, iar
în cazul tendinţelor de scǎdere se va modifica întâi rata dobânzii la depozite şi ulterior cea la
credite.
În categoria alte venituri operaţionale de naturǎ bancarǎ sunt incluse veniturile
obţinute din comisioane şi operaţiuni extrabilanţiere cum ar fi: operaţiuni de mandat, de
administrare, de consultanţǎ. Aceastǎ categorie de venituri este apreciatǎ favorabil deoarece
nu presupune expunere la risc şi nici cheltuieli de capital.
Veniturile din tranzacţionare se referǎ la veniturile aferente operaţiunilor de portofoliu
cu lichiditate stabilǎ de tipul acţiunilor, valutelor, titlurilor de credit. Rezultatul acestor
operaţiuni depinde de volatilitatea pieţei de capital, de capacitatea decizionalǎ a
managementului şi de suportul tehnologic.
Veniturile aferente portofoliului de investiţii se referǎ la veniturile din investiţii de
capital pe termen lung (obligaţiuni şi alte titluri), precum şi veniturile din dividende de la
filiale. Nivelul acestor venituri depinde de ratele de dobândǎ la care au fost contactate titlurile
şi de valoarea de piaţǎ.
Cheltuielile operaţionale cuprind costurile cu personalul, de întreţinere, cheltuielile de
audit şi consultanţǎ, cheltuielile aferente sistemelor informatice şi cele administrative.
Aceastǎ categorie de cheltuieli poate fi previzionatǎ şi controlatǎ şi este direct corelatǎ cu
eficienţa bǎncii.
Salariile şi cheltuielile legate de personal (asigurǎrile sociale, pensii) reprezintǎ o
parte importanţǎ a cheltuielilor bǎncii, deoarece specificul activitǎţii bancare genereazǎ nevoi
de personal calificat şi în cele mai multe cazuri cu experienţǎ. În ultimii ani, datoritǎ
produselor bancare inovative, bazate pe resurse electronice, cheltuielile cu licenţele de
programare, sistemele informatice de securitate şi suportul informatic sunt din ce în ce mai
mari.
Rezultatele obţinute depind în mare mǎsurǎ de capacitatea managementului bancar de
a lua decizii de modernizare şi adaptare tehnologicǎ.
Amotizarea este un cost datorat reducerii valorii activelor imobilizate ale unei bǎnci,
iar conceptual este similarǎ cu provizioanele. Se amortizeazǎ clǎdirile, activele mobile şi
echipamentele de birou, calculatoarele.
13
 Provizioanele pentru pierderi din credite sunt cheltuieli obligatorii legate de riscul
activitǎţilor de creditare. Rolul provizioanelor este de a acoperi eventualele pierderi generale
de creditele neperformante şi de recuperarea acestora.
Alte provizioane pentru pierderi aferente deprecierii activelor se referǎ lan
provizioanele constituite pentru acoperirea pierderilor generate de volatilitatea portofoliului
de investiţii, în cazul deprecierii acestuia. În unele state este prevǎzut expres faptul cǎ bǎncile
trebuie sǎ înregistreze în contabilitate aceste active la minimul dintre valoarea de piaţǎ şi cea
nominalǎ.
Câştigurile/ pierderile valurare sunt o poziţie specificǎ a contului de profit şi pierdere
mai ales în ţǎrile dezvoltate. Aici sunt înscrise câştigurile sau pierderile rezultate din variaţiile
de curs valutar atât în ceea ce priveşte liniile de finanţare externe, cât şi operaţiunile valutare.
Analiza financiarǎ pe baza contului de profit şi pierdere a unei instituţii de credit este
relevantǎ mai ales dacǎ se folosesc alte instituţii ca element de comparaţie, sau întregul
sistem bancar. De asemenea este important sǎ se raporteze diversele categorii de venituri la
totalul activelor. Abia când toate aceste informaţii existǎ, se pot emite opinii pertinente şi se
pot adopta deciziile corecte.
Existǎ câteva aspecte importante atunci când se analizeazǎ structura veniturilor şi
cheltuielilor unei bǎnci. Acestea sunt:
- Tendinţe generale specifice domeniului;
- Structura veniturilor şi calitatea acestora;
- Structura cheltuielilor şi nivelul cheltuielilor dominante;
- Dividendele plǎtite şi reportarea profitului;
- Raportul dintre dobânda angajatǎ dar neîncasatǎ şi total venituri; modul în
care este asimilatǎ dobânda neîncasatǎ corespunzǎtoare creditelor substandard
şi inferioare;
- Identificarea cheltuielor care afecteazǎ majorarea profitului;
- Efectul tranzacţiilor inter-grup, în special cele referitoare la transferul
profiturilor şi evaluarea activelor datorii.

14
 CAPITOLUL II : Studiu de caz privind analiza financiar –
contabilă pe bază de bilanț la S.C. FARMACEUTICA
REMEDIA S.A.

2.1. Date de identificare ale agentului economic

Denumirea firmei: FARMACEUTICA REMEDIA S.A.

In toate facturile, avizele, actele, publicatiile si documentele emise de Societate, pe
langa denumirea urmata de cuvintele "societate pe Actiuni" sau abrevierea S.A., se va
mentiona sediul social, numarul din Registrul Comertului, codul unic de inregistrare si
capitalul social subscris si varsat conform ultimului bilant aprobat.

Forma juridică de constituire: Societate pe Actiuni

Societatea este persoana juridica romana, constituita ca societate comerciala pe
actiuni, functionarea ei fiind reglementata de prevederile Legii nr. 31/1990, modificata si
republicata, ale Legii 297/2004 privind piata de capital, cu modificari, de ielelalte prevederi
aplicabile ale legislatiei romane si de prevederile prezentului Act Constitutiv,
Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Actionarii sunt raspunzatori
numai pana la concurenta contributiei lor la capitalul social al societatii.

Sigla firmei :

Numărul şi data înregistrării la Registrul Comerţului: J20/700/1991

CUI: 2115198 atribut fiscal RO
Cod de inregistrare fiscala: RO2115198

Sediul social :
DEVA, Str. Dorobantilor nr. 43, Judetul Hunedoara
Tel: +40 254 223 260
Marketing : dana.macra@remedia.ro
Sediul social al Societatii poate fi mutat la orice alta adresa din Romania, prin
hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor sau hotararea Consiliului de

15
Administratie, dupa caz, in conformitate cu cerintele de procedura si publicitate prevazute de
legislatia romana.
Societatea poate, in conformitate cu cerintele de procedura si publicitate prevazute de
legislatia romana, sa deschida filiale si sucursale, agentii, puncte de lucru si reprezentante la
orice adresa din Romania si din strainatate.

Obiectul de activitate al Societatii consta in urmatoarele :

Domeniul principal de activitate al Societatii : cod CAEN 464 Comert cu ridicata al
bunurilor de consum;
Obiectul principal de activitate : cod CAEN 4646 - comert cu ridicata al produselor
farmaceutice.

Capitalul social al Societatii se prezinta astfel :

Capitalul social al Societatii este de 10.608.980 lei, integral subscris si varsat. Este
constituit din 9.698.082 lei aport in numerar, 573.887,30 lei aport din fuziuni si 337.010,70
lei aportul initial al Statului Roman care este actionarul fondator.
Este divizat in 106.089.800 acţiuni nominative dematerializate, în valoare nominală
de 0,1 lei / 1 acţiune. Actiunile Farmaceutica REMEDIA S.A pot fi tranzactionate, in tot sau
in parte, prin intermediul Bursei de Valori Bucuresti.

Structura capitalului social :

 66,0580 % din capitalul social subscris şi integral vărsat deţine Valentin-Norbert
TARUS,
 16,4824 % deţine Societatea AHG Vermogensverwaltungs GmbH ,
 9,0343 % deţin Alti acţionari, persoane fizice,
 8,4252 % deţin Alti acţionari, persoane juridice.

Scurt istoric al societatii

Farmaceutica REMEDIA S.A. este o companie cu activitati integrate de vanzare
medicamente, promovare si marketing in domeniul sanatatii.
1991: Oficiul Farmaceutic Regional Deva, deschis in 1957, devine Farmaceutica
REMEDIA S.A. si opereaza ca distribuitor regional cu lant propriu de 27 de farmacii in
judetele Hunedoara si Alba
1994: Valentin-Norbert TARUS infiinteaza compania V.TARUS RoAgencies S.R.L.
pentru dezvoltarea si consolidarea parteneriatelor strategice cu producatori internationali de
medicamente de renume si reprezentarea acestora pe piata Farmaceutica romaneasca.

16
 2000: Compania V.TARUS RoAgencies S.R.L. achizitioneaza pachetul majoritar al
Farmaceutica REMEDIA S.A. – distribuitor regional cu lant propriu de farmacii in judelete
Hunedoara si Alba.
2006: Farmaceutica REMEDIA S.A. fuzioneaza cu V. TARUS RoAgencies S.R.L.
prin absorbtia actionarului majoritar.
2008: Se inaugureaza un nou centru logistic in Bucuresti, la nivelul standardelor
internationale GDP.
2009: Farmaceutica REMEDIA S.A. este promovata si listata la BVB Bucuresti
categoria II, iar dl Lutz STACHE, reprezentantul firmei AHG Vermogensverwaltungs
achizitioneaza 16,5% din actiunile companiei.
2011: Lantul de Farmacii REMEDIA se extinde in restul tarii la 63 de unitati.
Compania isi consolideaza structura, prin trei divizii specializate – Farmaciile REMEDIA,
Divizia distributie si Divizia spitale -, servicii logistice la nivel national, servicii integrate de
marketing si promovare medicala, cat si servicii de inregistrare produse farmaceutice si
monitorizare studii clinice pentru piata farmaceutica.

Cifra de afaceri se dubleaza de la consolidarea business-ului in 2006.

2012: Lantul de Farmacii REMEDIA se extinde in tara la 72 de unitati si o cifra de
afaceri neta a companiei de 53 mil Euro, cu EBITDA peste 1,8 milioane de euro. Farmaciile
REMEDIA isi diversifica serviciile oferite, inclusiv ingrijiri la domiciliu prin companii
specializate.
2013 : Farmaceutica REMEDIA S.A. este marca inregistrata cu NR. 130846 la Oficiul
de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM).
2014: Preocupata de cresterea accesibilitatii si a gamei de produse si servicii
furnizate, Farmaceutica REMEDIA isi continua expansiunea, reteaua numarand la finele
anului 90 de unitati, inclusiv REMEDIA Baby, magazin dedicat exclusiv copiilor. Adaptarea
permanenta la cerintele consumatorilor a dus la crearea unei zone speciale REMEDIA
Natural in fiecare farmacie
2015: A 3-a editie a evenimentului “Business-ul la el acasa” marcheaza 18 ani de
prezenta a Farmaceutica REMEDIA S.A. la Bursa de Valori Bucuresti si peste 20 de ani de
activitate in domeniul farmaceutic.

Urmare impunerii legislative privind separarea activitatilor cu ridicata de cele de

retail farmaceutic, AGEA Farmaceutica REMEDIA S.A. a hotarat in 9.12.2014 pastrarea
activitatilor de retail prin operarea celor peste 90 de farmacii proprii si sa transfere linia de
17
business constand in distributia angro impreuna cu activitatile de logistica si alte serviciile
auxiliare acesteia catre Farmaceutica REMEDIA Distribution & Logistics SRL, societate
detinuta integral. Prin aceasta separare nu sunt diminuate drepturile actionarilor Farmaceutica
REMEDIA S.A. iar acest process se va desfasura pe intreg parcursul anului 2015, conform
prevederilor art.III din Legea 91/23.04.2015.

Diagnosticul comercial

Prezentarea produselor
Societatea actioneaza in calitate de partener pentru introducerea pe piata, promovarea
si distribuirea produselor farmaceutice in Romania si in alte tari din Europa de Est.
Expertiza, programele si campaniile de promovare acopera atat gama produselor de
spital, cat si a celor destinate farmaciilor (RX, OTC, parafarmaceutice) din numeroase
specialitati medicale: ATI, boli infectioase, cardiologie, chirurgie cardiovasculara, chirurgie
generala, dermatologie, diabetologie, epidemiologie, hematologie, managementul plagilor,
medicina de familie, neurologie, oncologie, pediatrie, transplantologie, etc.
Categoriile de produse comercializate de societate sunt : cosmetic, dispozitive
medicale, produse de slabit, produse naturiste, suplimente alimentare, tehnica medicala,
vitamine si minerale, etc.
Farmaciile REMEDIA ofera si servicii medicale conexe prin parteneriatele incheiate.
Interesul pentru client si dorinta permanenta de dezvoltare au generat ideea unor servicii
complete. Serviciile de ingrijire medicala gratuita la domiciliu pot fi o alternativa optima
pentru persoanele care necesita perioade indelungate de spitalizare sau pentru bolnavii in
stadiile terminale. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate deconteaza serviciile de ingrijire
medicala la domiciliu.
Farmaceutica REMEDIA S.A. asigura servicii complete, prin centrele logistice la
nivel national, pentru companiile interesate in reducerea costurilor pe activitatile de
outsourcing.
Echipa Regulatory Affairs (RA) asigura o gama variata de servicii:
 Inregistrarea de medicamente, dispozitive medicale, suplimente nutritive si produse
cosmetice in Romania si in Republica Moldova.
 Efectuarea de studii de piata in vederea largirii portofoliului de produse ale
companiei.
 Monitorizarea studiilor clinice desfasurate de companiile partenere.
Contracte prezente in derulare:

18
Prezentarea clientilor și a furnizorilor
Activitatea de vanzare si relatia cu clientii sunt mentinute si dezvoltate zilnic de peste
30 de persoane organizate in echipe de RV (Reprezentant de Vanzari) si RVT (Reprezentant
de Vanzari prin Telefon), cu supervizarea permanenta din partea RSM (Manager regional
vanzari) si DM (Manager distributie).
Asigura vanzarea si distributia de produse farmaceutice si parafarmaceutice precum si
servicii diversificate pentru mai mult de 2.500 clienti farmacii de circuit deschis:
 Farmacii indepenente
 Lanturi de Farmacii
 Distribuitori
prin centrele logistice din Bucuresti, Deva, Brasov, Craiova, Iasi, Pitesti, Tg.Mures,
Timisoara.
Asigura vânzarea de produse farmaceutice, vaccinuri si materiale sanitare, în baza
contractelor si parteneriatelor solide încheiate cu peste 400 de clienti:
 Spitale din sistemul sanitar public si privat
 Centre Medicale de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu
 Institute Clinice Nationale
 Autoritati de Sanatate Publica si Ministerul Sanatatii
In prezent oferim servicii integrate de marketing si promovare medicamente pentru
companii farmaceutice de renume pe arii terapeutice cardio-vascular si diabet / GEBRO-
PHARMA, dermato-cosmetice / AURIGA, ISISPHARM, managementul plagilor /
HEMATRIS, ULURU, medicina de familie si pediatrie / DOETSCH GRETHER,
OYSTERSHELL, ROWA-WAGNER, TRENKA, ortopedie / FinCERAMICA, ORTEQ, neo-

19
natologie / Alprostadil “REMEDIA” 500 mcg, servicii in tratamentul oncologic personalizat /
CARIS, transplant / KOHLER CHEMIE, ZEPHYR, precum si linia stomatologica KERR-
PENTRON CLINICAL
Farmaceutica REMEDIA S.A. a consolidate procesul de achizitii centralizate , inclusiv in
colaborare cu alti parteneri, in scopul obtinerii celor mai bune conditii comerciale din
piata(discount-uri si termene de plata). In anul 2011, FarmaceuticaREMEDIA S.A. a
achizitionat produse farmaceutice si parafarmaceutice de la un numar de aproximativ150
furnizori, din care
 furnizori (producatori)externi:31furnizori
 (producatori) autohtoni: 11
 alti distribuitori de pe piata locala:100 Ponderea pe care o ocupa furnizorii in total
valoare achizitii este:
 furnizori (producatori) externi: 46%
 furnizori (producatori) autohtoni: 8%
 alti distribuitori de pe piata locala:46 % La 31.12.2011stocurile societatii, din care o
pondere de 99,7% o reprezinta marfurile, se ridicau la suma de 24.055.021Lei, in
crestere cu 26% fata de aceeasi perioada a anului trecut(19.042.669Lei).Cresterea se
datoreaza majorarii cifrei de afaceri si constituirii de stocuri in farmaciile nou
deschise .
Diagnosticul resurselor umane
Farmaceutica REMEDIA S.A. are, cu mici variatii, in jur de 450 angajati.
Distributia acestora pe departamente este urmatoarea:
 Farmacii Remedia –230 persoane;
 Distributie farmacii–32 persoane ( agenti de vinzari si reprezentanti de vinzari prin
telefon);
 Reprezentanti medicali –17 persoane;
 Distributie spitale –7 persoane;
 Logistica depozite –53 persoane;
 Logistica transport –33 persoane;
 Departamente de suport si management (Contabilitate, IT, Administrativ, HR, Control,
etc) – 75 persoane.
Pe parcursul anului 2011 Farmaceutica REMEDIA S.A.a fost condusă de un Consiliu de
Administratie format din 3 persoane in urmatoarea componenta:
 TARUS Valentin-Norbert –Preşedinte Consiliu de Administraţie;
 FLEISCHER Paula – membru Consiliu de Administraţie;
 CHIRITA Zoe – membru Consiliu de Administraţie.

20
21