UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT

STUDENT : Bidian Paul Emilian

Anul III IF

Lucrare scrisă la Drept international umanitar

1. Definiția Dreptului internațional umanitar.

Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate reprezintă ansamblul normelor de drept

internaţional, de sorginte cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod special
problemele survenite în situaţii de conflict armat internaţional şi neinternaţional.

2. Enumerați principiile Dreptului internațional umanitar.

a. Principiul inviolabilităţii şi securităţii persoanei în timpul conflictelor armate;

b. Principiul proporţionalităţii;
c. Principiul discriminării sau al limitării atacurilor la obiectivele militare;
d. Principiul limitării mijloacelor şi metodelor de luptă;
e. Principiul protecţiei victimelor războiului şi al populaţiei civile contra pericolelor ce
decurg din acţiunile militare;
f. Principiul neutralităţi

3. Precizați natura juridică a Comitetului Internațional al Crucii Roșii.

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, deşi are o competenţă internaţională, este persoană
juridică elveţiană, din care fac parte doar cetăţeni elveţieni.

4. Precizați reglementările aplicabile în materia protecției răniților, bolnavilor și

naufragiaților.

Etapele evoluţiei reglementărilor în materia protecţiei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor

Protecţia răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor cuprinde 3 etape:
a. Prima etapă vizează tratamentul acestor categorii de persoane înainte de adoptarea
Convenţiilor de la Geneva;
 b. A doua etapă se referă la tratamentul răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor după
Convenţiile de la Geneva din 1949;
c. A treia etapă este marcată de adoptarea Protocolului I de la Geneva din 1977.

5. Enumerați instrumentele juridice convenționale care reglementează statutul

prizonierilor de război.

Statutul prizonierilor de război este reglementat în plan normativ, în patru instrumente juridice
internaţionale:
a. Regulamentul anexă la Convenţia a IV-a de la Haga din 1907 (Capitolul II, art. 4 -20);
b. Convenţia de la Geneva din 1929 pentru ameliorarea soartei prizonierilor de război;
c. Convenţia a III-a de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război;
d. Protocolul adiţional I din 1977 (art. 43 şi art. 44).

6. Enumerați regulile speciale de protecție a populației civile și a persoanelor civile

cuprinse în Protocolul I relativ la protecția victimelor conflictelor armate
internaționale din 1977 de la Geneva.

Regulile speciale de protecţie

Pe lângă regulile fundamentale de protecţie a populaţiei civile şi a persoanelor civile
Protocolul I stabileşte şi o serie de reguli speciale care se referă la:
a. Protecţia populaţiei civile pe teritoriul naţional;
b. Protecţia populaţiei civile aflate în puterea inamicului;
c. Protecţia femeilor şi copiilor;
d. Protecţia populaţiei civile în situaţii de conflict armat destructurat; e. Protecţia
populaţiei civile în cazul intervenţiei forţelor NATO.

7. Definiția protecției civile.

Potrivit art. 61 lit. a) din Protocolul de la Geneva din 1977, prin expresia protecţie civilă se
înţelege îndeplinirea tuturor serviciilor umanitare sau a mai multora dintre ele, destinate să
protejeze populaţia civilă împotriva pericolelor ostilităţilor sau ale catastrofelor şi să o ajute să
depăşească efectele lor imediate, asigurând cele necesare supravieţuirii acesteia.

8. Enumerați bunurile culturale care beneficiază de protecție.

a. bunurile mobile sau imobile, care prezintă o mare importanţă pentru patrimoniul
cultural al popoarelor;
b. edificiile a căror destinaţie principală şi efectivă este de a conserva sau de a expune
bunurile mobile, precum şi refugiile destinate să adăpostească, în caz de conflict
armat, bunurile culturale mobile;
c. centrele în cuprinsul cărora se află un număr considerabil de bunuri culturale,
denumite centre monumentale.