Atmosfera şi calitatea aerului

CURS III
Straturile atmosferei – descriere şi implicaţii
ATMOSFERA PĂMÂNTULUI

Gazele ce intră în alcătuirea atmosferei UVC: 100 – 200 nm; Gradul de penetrare
UVB: 280 – 315 nm; al radiaţiilor solare
sunt menţinute datorită atracţiei UVA: 315 – 400 nm;
Vizibil; 380-780 nm;
gravitaţionale a Pământului. Pe măsură ce Infrarosu: 700 nm – 1 mm

creşte distanţa de la suprafaţa

Pământului, forţa de atracţie gravitaţională Temperatura
scade ceea ce duce la modificări ale
compoziţiei, densităţii şi temperaturii
gazelor - apare o stratificare a Termosferă
Presiunea
atmosferei.
100 nm şi mai mult

Pe baza temperaturii aerului, atmosferă Mezopauză

poate fi împărţită în 4 straturi: Altitudine Mesosferă
- Troposfera – 0 – 15 km altitudine, 220 nm şi mai mult
Stratopauză
temperatura scade cu altitudinea; Stratosferă
- Stratosfera – 15 – 50 km altitudine,
temperatura creşte cu altitudinea; Tropopauză
320 nm şi mai mult

Troposferă
- Mesosfera – 50 – 85 km altitudine,
temeratura scade cu altitudinea; Temperatura (K)

- Termosfera – 85 – 500 km altitudine,

temperatura creşte cu altitudinea. Presiunea (Pa)
 Troposfera
Troposfera este cel mai jos strat al atmosferei şi conţine 85% din
masa atmosferei.
Denumire: limba greacă : tropos - ‘’schimbare’’ - reflectă faptul că
la acest nivel au loc toate fenomenele meteorologice
responsabile de vreme. Aerul se mişcă atât pe verticală cât şi
pe orizontală.
Troposfera terestră este un strat atmosferic ce se desfăşoară de la nivelul solului
până la 15 km altitudine (deasupra polilor are 8 km grosime, iar deasupra
Ecuatorului 18 km).
Funcţie de altitudine, poate fi împărţintă în următoarele zone:
● stratul limită planetar (Planetary Boundary Layer) – zona inferioară a
troposferei, de la 0 la 3 km ce se află în contact direct şi interacţioneză
cu suprafaţa terestră. Modificările temperaturii solului se resimt în
atmosferă in circa 1 oră. Este zona în care se formează fenomenele
meteorologice si se acumulează poluanţii
● troposfera liberă – stratul următor, schimbările de temperatură la nivelul solului se resimt mai greu

● tropopauza – stratul superior al troposferei, lanivelul căruia se înregistreză temperaturi de -59 oC.
Datorită temperaturilor reduse, vaporii de apă îngheţă şi cad înapoi pe suprafaţa Pamântului.
Tropopauza funcţioneză astfel ca o barieră împotriva pierderii de apă. În lipsa sa, vaporii de apă ar
putea ajunge la altitudini mari unde , sub acţiunea UV ar suferii un proces fotodisociere în O 2 şi H2.
Troposfera
Variaţia temperaturii cu altitudinea în troposferă:
- scade cu 6,4 oC la fiecare km şi ajunge în partea superioara la -59oC

Acest comportament se explică prin faptul că:

1) troposfera primeşte căldură de la suprafaţa terestră prin intermediul aerului cald ce
se ridică. Presiunea scade cu altitudinea, astfel încât pe măsură ce urcă, aerul cald se
extinde şi ca urmare se răceşte;

2) troposfera liberă disipă căldura primită spre straturile superioare;

3) troposfera nu absoarbe direct în mod eficient radiaţie solară şi deci căldură

Compoziţia chimică:
- relativ uniformă (cea descrisă în cursul anterior) dacă nu se ţine cont de apă.
Umiditatea variază invers proporţional cu altitudinea, umiditatea maximă fiind la
nivelul solului.
 Stratosfera
Stratosfera este stratul dintre troposferă şi mesosferă. Are o structură
stratificată, cu staturi de aer cald la altitudini mari şi straturi de aer rece la
altitudini joase.

Stratosfera este situată între 15 km şi 50 km altitudine. La poli începe la 8 km

altitudine, iar la ecuator la 18 km. Stratul dintre stratosferă şi mesosferă se numeşte
stratopauză. În stratosferă, la altitudini cuprinse între 20-30 km se delimiteză o
zonă cu concentraţii de 10 ppm ozon (O3) – stratul de ozon.
Variaţia temperaturii cu altitudinea în stratosferă:
- temperatura este constantă în zonele inferioare
1913
ale stratosferei
- creşte odată cu altitudinea atingând valori de -1 oC
în stratopauză. Maurice Paul Auguste
Charles Fabry (1867- Henri Buisson
Acest comportament se explică prin faptul că: 1945) (1873 - 1944)

● În partea superioară, stratul de ozon absoarbe puternic radiaţie UVB şi UVC. Procesul de
absorbţie este însoţit de scindarea O3 în formele sale alotrope: O şi O2
● În zonele mijlocii ale stratosferei, unde nu mai pătrund radiaţii UV, O2 şi O pot reacţiona pentru a
reforma O3, procesul generând căldură.
● În partea inferioară nu pătrund radiatiile UV, deci nu se absoarbe căldură şi nici nu se generează
căldură prin reacţia de formare a ozonului. Singura sursă de căldură e tropopauza – temperaturi
mai mici.
 Stratosfera
Compoziţia chimică:
- similară cu a troposferei, lipseşte însă apă şi este prezent O3. Specific stratosferei este
lipsa miscărilor pe verticală a gazelor, ceea ce face posibilă apariţia straturilor termice.

Viaţa în stratosferă:

Temperaturile mici, radiiaţiile UV şi lipsa apei fac ca stratosfera să fie limita maximă de
altitudine la care se găsesc organisme vii.

Bacterille trăiesc în stratosferă pe suprafaţa particulelor în suspensie. De aceea

stratosfera este considerată ca parte integrată a biosferei.

Unele specii de păsări au fost raportate în straturile inferioare ale stratosferei:

- în 1973 un vultur (Gyps rueppellii) a fost aspirat de motorul unui avion la altitudinea de
11 552 m
- gâştele sălbatice (Anser indicus) au fost identificate ca zburând deasupra muntelui
Everest.
 Mezosfera
Mezosfera este un strat al atmosferei terestre care se desfăşoară între
50 şi 85 km şi este caracterizată printr-un aer extrem de rarefiat şi prin
scăderea rapidă a temperaturii odată cu creşterea altitudinii.
Limita superioară a mezosferei formează mezopauza, zonă în care se ating cele mai mici
temperaturi din atmosferă – 900C.

Între 80–105 km a fost identificat un strat conţinând atomi de Na ne-ionizaţi proveniţi

din distrugerea prin vaporizare şi ardere a meteorilor la intrarea lor în atmosferă.
Concentraţia este de aproximativ 4 x 109 atomi de Na/cm3, acest strat fiind responsabil de
fenomenul de strălucire nocturnă a atmosferei.

Termosfera
Termosfera este învelişul exterior al atmosferei terestre, care se extinde până la 400-800
km, şi este caracterizată printr-o rarefiere extremă a aerului.
Datorită rarefierii extreme şi lipsei de miscare a gazelor, această zonă nu este
omogenă ci gazele se separă pe straturi funcţie de masele molare. În apropierea
mesopauzei se defineşte turbopauza – zona a atmosferei sub care gazele se amestecă,
iar deasupra căreia gazele se separă în straturi funcţie de masa molară.

Toate straturile atmosferice de sub turbopauză alcătuiesc homosfera, iar cele de deasupra
turbopauzei alcătuiesc heterosfera.
 Termosfera
Variaţia temperaturii :
Temperatura creşte odată cu altitudinea, ajungând la 2000 °C spre partea superioară.

Compoziţia chimică:
- radiaţiia UV cauzează fotoionizarea moleculelor în ioni şi separarea ionosferei.
Ionosfera influenţează propagarea undelor radio pe Pământ şi este responsabilă de
apariţia aurorelor.

Aurorele sunt fenomene naturale luminoase, diferit colorate care sunt observate în mod
obişnuit noaptea, în particular în zonele Sunt produse de ciocnirile particulelor încărcate
electric, în special electroni dar şi protoni, cu particule mai grele cum ar fi atomi sau ioni din
termosferă. Energia de excitaţie rezultată în urma coliziunilorse eliberează sub formă de
energie luminoasă.

Martie 2015, Harghita, Romania