Oradea s-a aliniat acestui fenomen artistic european prin programele de
arhitectură ce se insinuează pe un număr semnificativ de clădiri ca adevărate manifeste ale modernismului.Vorbim despre o artă a cotidianului care s-a manifestat în rezonanță cu stilismul contemporan budapestan, într-o oarecare măsură cu Secessionul vienez, și care definește structurile de tip 1900. Majoritatea edificiilor construite în perioada 1890-1914 sunt purtătoarele acestui curent rafinat, care într-un interval de timp foarte scurt a schimbat aspectul arhitectural orădean.
Organizate în edificii cu funcții și mărimi diferite, de la ambițioasele
„case de raport”, hoteluri, cafenele, teatru, școli, bănci, case de comerț, și industrie, până la clădiri industriale și depozite, precum și arhitectura militară marchează indubitabil până azi, contextul arhitectural orădean prin modalități de exprimare artistică specifică Secessionu-lui din Transilvania cu tendințele fecunde ale Art Nouveau-ului european. Arhitecții orădeni de formație secesionistă au realizat un repertoriu original, parcurgând influențele multor familii din Europa, fuzionând cu repertoriul ornamental românesc sau maghiar. Sunt construcții mari, cu multe etaje, din schelet de beton armat, cu bow windo-uri decroșate pe mai multe nivele, cu console și coronament îmbinând forme și structuri foarte variate.
Trăsătura comună a clădirilor este decorația, o decorație florală ce
acoperă dezinvolt suprafețele prin desfășurări de verjuri cu muguri gata să erupă, flori sau frunze, frize cu Arborele vieții, frunze de viță-de-vie, cârcei și struguri, motive vegetale, motive zoomorfe stilizate, cu inimi, rozete, contururi de ou, simboluri organizate în rețele decorative originale și de mare forță de iradiere a artei 1900.