Studiul biblic – Credincioşia – lecţia 1

Credincioşia

Lecţia 1

Galateni 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea,

îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea
poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Roada Duhului este … Credincioşia

Credincioşia este una din calitaţile de bază a lui Dumnezeu. Domnul nostru este
Credincios! Relaţia noastră cu El şi încrederea noastră în Cuvântul Lui se bazează pe
această calitate a lui Dumnezeu. Texte care vorbesc despre aceasta sunt din
abundenţă. Amintim aici: Ps 36:5; Ps 57:3; Ps 89:1, 14; Ps 108:4; etc.
Credincioşia este definită ca o calitate de a adera cu devotament faţă de o persoană, o
cauză sau o idee. Calitatea de a fi de încredere, de bază.
Mare parte a vieţii noastre se bazează pe promisiuni ce le facem, le-am făcut sau le vom
face. De la promisiunea de a ne iubi soţii sau soţiile, de a purta de grijă copiilor noştri,
la aceea de a merge la dentist sau de a ne întâlni cu prietenii la o cofetărie… viaţa
întreagă se bazează pe promisiuni făcute de unii altora. Şi toate aceste lucruri amintite
mai sus, nu pot funcţiona decât dacă noi ne ţinem promisiunile faţă de fiecare entitate.
Adică, dacă suntem credincioşi promisiunilor făcute.
Credincioşia este o trăsătură de caracter pe care se bazează relaţiile inter-personale.
Davi ilustrează atât de bine principiul acesta, când îi spune lui Saul: 1 Samuel 26:23
Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci Domnul te
dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. Adică, „eu
am făcut o promisiune de a te respecta şi mă ţin de promisiunea aceasta chiar dacă aş
avea motive să te omor şi ai fost acum la cheremul meu”!
Înainte de a intra în dezbaterea mai adâncă a subiectului credincioşiei, să spunem că
este o trăsătură de caracter rară, din ce în ce mai rară. Piedicile în calea credincioşiei
sunt:

1. Îngrădirea libertăţii personale. Dacă decid să fiu credincios cuiva, unei idei sau
unei promisiuni, nu mai am libertatea de a face altfel, decât la vremea potrivită, sau
când mi se cere, aşa cum am făgăduit. Pot veni în calea mea alte oferte, mai
avantajoase, dar credincioşia mă ţine legat de ceea ce am promis anterior.

2. Îngrădirea individualităţii. Eu de-acum sunt legat de alţii prin datoriile avute faţă
de ei, datorită promisiunilor făcute. Nu pot privi la viaţa mea ca a unui individ, ci la
complexul ţesăturii prin care-s legat de alţii şi alţii de mine.

3. Pierderea controlului. O parte a vieţii mele îmi scapă de sub control şi este dirijată
de promisiunile făcute. Eu nu mai pot ridica din umeri nepăsător întrebând: sunt eu
păzitorul fratelui meu? deoarece acum am o datorie faţă de fratele meu.

Publicat cu permisiune – Doru Pop

eBiblia.ro