Ştiinţele comportamentului uman

(modulul psihosocial)

3. Comportamente nocive
(alcoolismul, fumatul, consumul de droguri)
 Substanțe psihoactive

• Alcool • Opioide
• Cafeină • Sedative, hipnotice și
• Cannabis anxiolitice
• Halucinogene • Stimulante
– PCP • Tutunul
– altele • Altele
• Inhalante
 Tulburări legate de uzul de substanţă
Două categorii:

– Tulburări de uz de substanță:
• în clasificarea actuală cuprind abuzul și dependența;
• implică deteriorarea controlului impulsului, funcționare
socială inadecvată, comportament cu risc și câteva criterii
farmacologice.

– Tulburări induse de substanță.

 Tulburări de uz de substanţă
- criterii de orientare clinică rapidă -

- uzul substanței în cantități mai mari și pe perioadă mai lungă de timp

decât a fost plănuit;
- dorința persistentă sau încercări nereușite pentru a scădea sau
pentru a controla uzul de substanță;
- mult timp petrecut pentru a obține / a folosi substanța sau pentru a se
recupera după consumul de substanță;
- craving;
- inabilitatea de a-și îndeplini rolurile majore (la muncă, școală sau
acasă);
- probleme persistente în viața socială sau interpersonală cauzate de
uzul de substanță.
 Definiţii
Intoxicația: semne si simptome psihologice induse de consumul de alcool,
tutun, droguri, comportament maladaptativ;

Abuzul de substanțe: folosirea maladaptativă, perturbarea funcționării

individului în toate aspectele vieții sale;

Toleranța: aceeași cantitate de substanță va produce un efect mai mic, cu

creșterea consecutivă a consumului pentru a obține același efect.

Sevrajul: totalitatea simptomelor fizice şi psihice care apar când o persoană

dependentă de o substanță oprește folosirea substanței pentru o perioadă
de timp. Sindromul de sevraj este reversibil dacă persoanei i se
administrează acea substanță sau o substanță înrudită farmacologic.

Dependența de substanţă reflectă nevoia organismului de a se folosi de

substanță în mod permanent, din cauza toleranței și / sau pentru a
împiedica instalarea sevrajului.
 Criterii DSM-5 pentru tulburarea
de uz de substanţă
Cel puțin 2 criterii în decurs de 12 luni
Pattern de uz de substanță care afectează funcționalitatea individului:
- nu-și poate îndeplini obligațiile;
- uz de substanță repetat, în situații cu potențial periculos (de exemplu condus auto);
- probleme în relațiile interpersonale;
- uz continuu, în ciuda problemelor apărute;
- toleranță;
- sevraj;
- uz de substanță în cantități mai mari sau mai mult timp decât se intenționa;
- fără succes în efortul de a reduce sau de a controla uzul de substanță;
- petrece mult timp încercând să obțină substanța;
- renunță sau reduce activitățile sociale, ocupaționale sau hobby-uri;
- continuă consumul în ciuda conștientizării problemelor date de uzul de substanță:
- cravingul (impuls irezistibil) este puternic.
 VTA

Amphetamines
Opiates Alcohol
THC Benzodiazepines
PCP Barbiturates
Ketamine Nucleus
Nicotine accumbens

Dopamine Pathways
1. Alcoolismul
Consumul de alcool

- Prevalență înaltă, în ciuda

restricțiilor și consecințelor
asupra sănătății;
- Prezintă o dimensiune culturală
(asociată sărbătoririi unor
evenimente, socializării, sau
acceptată ca mecanism de
coping): Europa, Marea Britanie,
Asia (teritoriul Rusiei), America
de Nord și Sud, Australia, unele
țări din Africa;
- Consum scăzut în țările
musulmane (Asia și Africa);
- România (2010): 14,4 litri alcool
per capita și pe an.
 Important de știut
- 5,1% din injuriile și bolile întâlnite la nivelul întregii
populații a lumii sunt atribuite alcoolului;
- consumul de alcool determină devreme
în viața unui individ, moarte și dizabilitate.
În grupul de vârstă 20-39 de ani, aproximativ 13,5%
din totalul de decese sunt atribuite alcoolului.
- mai mult de 3 milioane de decese anual (5,3% din totalul deceselor) sunt
determinate de abuzul de alcool;
- consumul nociv de alcool este factor cauzal pentru mai mult de 200 de boli și
accidente;
- consumul de alcool este asociat cu probleme mentale și comportamentale, boli
severe precum ciroza, unele neoplasme, boli cardiovasculare etc.;
- consumul de alcool este asociat cu răniri provocate în confruntări cu violență,
accidente rutiere și coliziuni;
- o proporție semnificativă de dizabilitate cauzată de consumul de alcool se
regăsește la vârsta tânără;
- consumul de alcool la femeia gravidă poate produce sindrom alcoolic fetal și
naștere prematură.
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/alcohol
 Modele teoretice explicative
Teoria genetică – arată rolul important al geneticii în alcoolism:
– studiile pe gemeni și pe copii adoptați;
– genele implicate în metabolizare alcoolului.
Teoriile bazate pe efectele de-stressante ale alcoolului.
– alcoolul, ca mecanism de coping pentru stress.
Teoriile de învățare a comportamentului de uz de alcool – la nivelul
microsocial (familie, prieteni) și la nivelul macrosocial.
 Factori implicaţi în alcoolism
Individuali:
- biologici: susceptibilitatea genetică (ex. secreția de acetaldehidă), genul
(ex. femeile dezvoltă mai repede dependență, din cauza diferențelor
hormonale, metabolice și în distribuirea grăsimii corporale), vârsta (ex. cu
cât vârsta este mai mică, riscul de dependență este mai mare);
- psihologici: trăsături de personalitate (de ex. trăsătura de căutare a
recompensei sau trăsătura de dependență psihologică), particularități care
conferă reziliență (de ex. autoeficacitatea - conferă protecție la folosirea
nocivă a alcoolului), comorbiditatea cu boala mentală (de ex. anxietatea,
depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia = asociate cu riscul de abuz);
- istoricul familial (ex. traumele în copilărie, certurile familiale și boala
mentală la membrii apropiați din familie contribuie la riscul de a dezvolta
adicție la droguri sau alcool);
- statusul socio-economic (de ex. sărăcia crește riscul pentru alcoolism).

Societali:
– normele sociale și culturale (restrictive sau permisive).
 Factorii individuali – studii privind riscul genetic
Studiile pe gemeni:
Gemenii MZ - risc de 55%, DZ risc de 28%
pentru alcoolism, independent de mediul în
care sunt crescuți.

Istoricul familial
Dacă tatăl este alcoolic, sunt afectați 25%
dintre fii. 5-10% dintre fiice.

Studiile de adopție
(Ex. studiu Danemarca)
- tata alcoolic: 18% dintre copiii de sex
masculin sunt afectați, comparativ cu 5%,
dacă tata = non-alcoolic.
 Ce se moștenește?
- toleranța înaltă inițial;
- creșterea ratei de metabolizare a alcoolului (prin niveluri
mai mari de acetaldehid-dehidrogenază);
- rezultă o toleranță mai mare.

Mai multă
Aversiune
enzimă
Activitate redusă

Alcool Acetaldehidă Acetat

 Factori individuali - gene
Genele enzimelor ADH și ALDH sunt implicate în metabolismul alcoolului și
conferă risc pentru alcoolism.
– Gene cu efect protector : allelele ADH1B și ADH1C encodează enzime în
mod particular active, ce rezultă într-o conversie mai rapidă a alcoolului și
acetaldehidă;
– Gena ALDH2 encodează o enzimă ALDH inactivă, ceea ce duce la
acumularea acetaldehidei.
Alte gene:
– GABRB1: mutații ale genei GABRB1 pot crește riscul de tulburare de uz
de alcool, datorită acidului gamma-aminobutiric (GABA);
– Beta-Klotho: această genă este asociată cu comportamentul de uz de
alcool în cantități mai mici, deoarece acești indivizi experimentează mai
puțină plăcere de a bea mai mult alcool. Indivizii cu gena beta-Klotho par
să fie mai capabili să controleze uzul de alcool, de obicei consumând una
sau două băuturi și putând să se oprească fără efort.

Sursa: https://www.alcohol.org/alcoholism/is-it-inherited/
 Factori individuali:
caracteristici psihologice

- căutarea recompensei;
- impulsivitate;
- se plictisesc ușor;
- se implică în situații riscante;
- spirit gregar;
- depășesc frecvent limitele;
- acting out.
 Factori sociali

Alcoolismul este scăzut în mediile culturale în care:

- se servește alcool ocazional /

în formă diluată;
- abstinența de la alcool este
considerată OK;
- părinții nu sunt un model de consum
de alcool;
- nu se consideră amuzant / cool
să fii beat.
- toată lumea cunoaște regulile legate
de consumul de alcool.
 Factori sociali
Alcoolismul este crescut în mediile culturale în care:
- nu există reguli de bază pentru
consumul de alcool;
- există mesaje ambivalente din
partea prietenilor / familiei (o
interdicție formală este dublată de
permisiuni informale:
– a bea este distractiv;
– a bea alcool este un semn de
masculinitate sau de
demnitate;
- la nivel social este încurajat
consumul de alcool în cantități
mari.
 Screeningul în alcoolism
Chestionarul CAGE

Întrebare Răspuns
Ai simțit nevoia să reduci consumul de alcool?
Nu Da (+1)
(Cut down)

Te-au enervat criticile celorlalți cu privire la faptul

Nu Da (+1)
că bei alcool? (Annoyed)

Te-ai simțit vreodată vinovat pentru că bei alcool?

Nu Da (+1)
(Guilty)

Ai avut vreodată nevoie să bei alcool dimineața

pentru a nu mai fi nervos sau pentru a scăpa de Nu Da (+1)
mahmureală? (Eye-opener)

2-4 puncte = consum nociv

> 4 puncte = alcoolism
 Screeningul în alcoolism
(continuare)

• Chestionarul CAGE:
- un scor de 2 sau mai mare are o sensibilitate de 93% și o specificitate de
76% pentru identificarea consumului abuziv de alcool și o sensibilitate
de 91%, respectiv o specificitate de 77% pentru alcoolism;

- răspunsul afirmativ la întrebarea „Eye –opener” ridică suspiciunea unui

consum nociv de alcool, chiar dacă pacientul răspunde negativ la
celelalte întrebări.

• Chestionarul AUDIT;

• Chestionarul AUDIT-C (folosește doar primele 3 întrebări ale

chestionarului AUDIT).
 Modalități de intervenție terapeutică
Psihoterapia cognitiv-comportamentală (PTCgC)

-este eficientă în rândul alcoolicilor cu distorsiuni de gândire privind

„efectele benefice” ale alcoolului. Terapeutul își ajută clientul să-și
confrunte dependența prin evidențierea impactului negativ pe care îl are
consumul asupra relațiilor interpersonale, sănătății fizice și carierei;

-are efect asupra comportamentului (înlocuiește automatismele legate de

consumul de alcool în anumite contexte). Terapeutul va ghida individul
pentru a face față disconfortului produs de craving și pentru a alege în loc
comportamente sănătoase;

- în general sunt necesare 12-16 sesiuni pentru observarea unei schimbări

(deși persoanei îi pot fi necesare mai multe sesiuni pentru a menține
schimbarea sau pentru a folosi eficient suportul social pentru a
implementa continuu schimbările în stilul de viață).
 Modalități de intervenție terapeutică
Hipnoza și relaxarea
•Aceste terapii operează la nivelul inconștientului construind aversiunea către
consumul de alcool, acționând prin înlăturarea rezistențelor prezente la acești
clienți.
•Utile în cazul alcoolicilor cu boală avansată și cu critică scăzută.
•Beneficiu și în cazul alcoolismului timpuriu, prin reducerea stresului perceput și
construirea de metode alternative de coping cu situațiile neplăcute sau dificile.
Terapia de grup - Alcoolicii Anonimi
•AA este o organizație care promovează mesajul alcoolismul este o boală
progresivă, care poate fi oprită doar prin abstinența totală de la alcool.
•Modelarea comportamentului: programul AA se desfășoară prin împărtășirea
experienței unui membru, acesta povestind despre cum a ajuns alcoolic, cum a
devenit abstinent și cum a ajuns la AA, ulterior invită pe cei noi veniți să se
alăture acestei comunități informale prin împărtășirea experiențelor.
•Programul se desfășoară urmând modalitatea de pași (tipic terapia în 12 pași).
 Recomandări OMS pentru a reduce consumul de alcool
Sănătatea și siguranța pot fi îmbunătățite iar problemele socioeconomice
atribuibile alcoolului pot fi reduse eficient dacă (a) acțiunile pot fi
implementate la toate nivelurile și contextele unde se exprimă consumul de
alcool și (b) determinanții sociali ai alcoolismului pot fi modificați prin politicile
de Sănătate Publică.

Toate țările au responsabilitatea de a formula, implementa, monitoriza și evalua

politica de sănătate pentru a reduce consumul nociv de alcool.

Ex.: SAFER este o inițiativă OMS care oferă 5 strategii prioritare:

– Întărirea (Strengthen) restricțiilor asupra disponibilității acoolului;
– Promovarea (Advance) și întărirea contramăsurilor privind conducerea
autovehiculelor sub influența alcoolului;
– Facilitarea (Facilitate) accesului la screening, intervenții scurte și
tratament;
– Întărirea (Enforce) amenzilor și restricțiilor asupra reclamelor la alcool,
sponsorizărilor și promovării consumului;
– Creșterea (Raise) prețului la alcool, via accize și politici de preț.

Sursa: https://www.who.int/substance_abuse/safer/launch/en/
2. Fumatul
 Important de știut
• Nicotina ucide aproape jumătate din
consumatorii săi.

• Nicotina ucide mai mult de 7 milioane de

persoane anual. Mai mult de 6 milioane de
decese sunt rezultatul direct al fumatului, în
timp ce alte 890 000 decese apar la nefumători
și rezultă din fumatul pasiv.

• Aproximativ 80% din cei 1,1 miliarde de

fumători trăiesc în țările cu venit mic și mijlociu.

Source: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/tobacco
Nicotina este principalul component
adictiv din țigări. Fumătorii de țigări își
controlează nivelul de nicotină prin
numărul și volumul rezultat din acțiunea
de a „trage” din țigară, și prin cât de
„adânc” inhalează fumul.

Între 2000 și 2010, prevalența fumatului

la bărbați a scăzut în 125 (72%) de țări
din lume, iar la femei a scăzut în 155
(87%) de țări. Creșteri rapide sunt
previzionate în Africa pentru bărbați și în
regiunea mediteraneană pentru ambele
sexe, ceea ce sugerează nevoia pentru
implementarea unor măsuri adecvate
pentru a controla fumatul în aceste
regiuni.
 Factori implicați în dependența de nicotină
Genetica:
– joacă un rol în inițierea și persistența fumatului (în special începerea
fumatului la o vârstă timpurie și la acele persoane care au o
predispoziție înaltă pentru dependență);

– gemenii MZ au risc mai mare pentru fumat decât gemenii DZ;

– nicotina se leagă de țesutul cerebral cu afinitate înaltă, în special la

fumătorii constanți, unde capacitatea de legare este crescută ca rezultat
la modificării reglării receptorilor nicotinici pentru acetilcolină (nAChRs).
În ultimii ani, metanalizele privind studiile ce implică genomul extins
(GWAS) au dezvăluit că cea mai puternică contribuție genetică pentru
trăsăturile legate de fumat vine din variația subunităților genei nAChR.
 Modele teoretice privind fumatul
Teoria învățării fumatului la nivel microsocial (familie, slujbă, prieteni)
– atitudinea relaxată a celorlalți poate acționa ca un inițiator sau un factor de
întărire;
– influența familială:
• modelare directă (părinții fumează);
• indiferența manifestată față de copil (acesta încearcă să atragă atenția prin
fumat);
• constrângerea expresiei emoționale (copilul fumează ca substitut pentru
libertate);
• climat nesigur / violent (copilul fumează pentru a-și pedepsi agresorii)

Teoria învățării fumatului – la nivel macrosocial (societal)

– facilitatori: climat social nesigur, sărăcie, lipsa perspectivei.

Modelul Credințelor în Sănătate (Health Belief Model – HBM)

În ceea ce privește fumatul, acest model prezice că uzul de tutun este determinat de
percepțiile individuale privind (a) susceptibilitatea la bolile determinate de uzul de
tutun, (b) costurile, beneficiile și barierele privind activitatea de a fuma sau de a opri
fumatul și (c) factorii declanșatori pentru schimbarea comportamentului de a fuma.
 Modele teoretice privind fumatul

Modele comportamentale ale adicției

– Condiționarea clasică: o persoană învață să asocieze doi stimuli
anterior nerelaționați. În privința uzului de nicotină, o persoană poate
învăța să asocieze fumatul cu alte sentimente și evenimente (de ex. a fi
într-o situație stresantă sau a bea cafea) iar aceste situații automat
induc craving și reprezintă un factor trigger pentru comportamentul de a
fuma.

– Condiționarea operantă: comportamentul este modificat de consecințele

sale (de ex. recompensă sau pedeapsă). Când se inhalează nicotina, se
produce o eliberare rapidă de dopamină, la rândul ei determinând
sentimente de plăcere care oferă recompensa și reîntărirea
comportamentului. Plăcerea și întărirea pozitivă alimentează procesul
de adicție.
 Modele teoretice privind fumatul

Modele fiziologice de adicție:

– legarea nicotinei de site-ul receptorial stimulează eliberarea de
dopamină, serotonină, glutamat și acid gamma-aminobutiric (GABA);

– dopamina controlează căile de recompensă; astfel, ea reprezintă un

contributor major la dezvoltarea adicției;

– nicotina crește eliberarea de glutamat, care este presupus a fi implicat

în învățare și memorare, prin creșterea plasticității sinaptice;

– experiența plăcută a fumatului este creată de învățare și memorare,

care întăresc efectele adictive ale nicotinei.
 Efectele fumatului
Fumatul afectează aproape toate organele,
determină multe afecțiuni și reduce sănătatea
fumătorilor, în general.

Renunțarea la fumat are beneficii pe termen

lung, dar și imediate, prin reducerea riscului
pentru boli cauzate de fumat și creșterea
calității vieții pentru persoana care a fumat.

Lista de boli cauzate de fumat a fost extinsă

pentru a include anevrismul aortic abdominal,
leucemia acută mieloidă, cataracta, cancerul
de col uterin, cancerul de rinichi, cancerul de
pancreas, pneumonia, periodontita și cancerul
gastric.
 Intervenția terapeutică
Dependența de tutun poate fi tratată cu succes
printr-o combinație de suport comportamental și
terapie farmacologică.

Întreruperea fumatului se evaluează în funcție de

condițiile medicale asociate, nivelul de fumat,
complianță, experiența anterioară cu agenții de
renunțare la fumat și costul terapiei.

Abordarea farmacologică:
– terapia de substituție a nicotinei (patch,
spray, gumă de mestecat), bupropion,
varenicline;
– medicația psihotropă (tratament al bolilor
asociate, de ex. anxietate, depresie).
 Intervenția terapeutică

Intervențiile de tip self-help disponibile

fumătorilor nu s-au dovedit foarte viabile.

Sunt în schimb eficiente:

Consilierea (programe naționale – Stop-fumat):

– consiliere practică (tehnici de rezolvare a
problemelor/ antrenamentul abilităților),
– susținere și încurajare, ca parte a
tratamentului;
– linia telefonică de tip stop-fumat: poate
include consilierea prin reapelare și
intervenții proactive oferite de consilieri.
 Intervenția terapeutică
Psihoterapia cognitiv-comportamentală (PTCgC)

– poate duce la rate de abstinență înalte și

stabile;
– atestă o legătură importantă între numărul de
sesiuni de consiliere combinate cu medicația
și creșterea ratei de succes pentru oprirea
fumatului;
– implică schimbarea și restructurarea
proceselor de gândire, împreună cu
comportamente noi de învățare;
– este în mod particular recomandată pentru
persoanele care au anxietate sau depresie,
sau care sunt dependente și de alte
substanțe.
Tehnici utile de PTCgC
- strategiile individuale de rezolvare a problemelor: implică dezvoltarea comportamentului de
a evita fumatul atunci când clientul este în contextul în care obișnuia să fumeze;
- schimbarea modului de gândire: se lucrează pe modul în care clientul se gândește la
anumite situații. (ex. atunci când resimte stress și primul lucru la care se gândește este
„Am nevoie de o țigară”, clientul este învățat să schimbe în „Am nevoie de aer curat”,
sau „ Am nevoie să fac exerciții de respirație”);
- educația despre procesul de renunțare: presupune învățarea despre subiecte precum
dependența de nicotină, strategiile de renunțare și simptomele de sevraj.
- identifcarea factorilor din mediul social sau din mediul înconjurător care produc nevoia de a
fuma;
- identificarea factorilor motivaționali;
- terapia aversivă: creșterea asocierilor negative cu fumatul.
- suportul social: evaluarea statusului de fumător al rețelei curente sociale + planificarea
creșterii rețelei de nefumători.
- combaterea creșterii în greutate: PTCgC poate include antrenamentul comportamental,
pentru a preveni luarea în greutate (via concentrarea pe comportamentul de mâncat
sănătos și exercițiul fizic).
 Intervenția terapeutică

Hipnoza
– facilitează încetarea fumatului;
– are avantajul de a ocoli rezistențele pacientului;
– implică administrarea într-o stare de transă a sugestiilor aversive
privind fumatul și mesaje pozitive, centrate pe încrederea în sine
și dorința de a reuși.

Terapia de grup
– facilitează catharsisul, percepția și oferirea mesajului de
solidaritate fiecărui membru al grupului, pentru a învăța noi
strategii de coping, mai eficiente.
 Recomandări OMS pentru reducerea fumatului
OMS este implicată activ în lupta pentru reducerea fumatului.
Convenția-cadru asupra Controlului Tutunului (WHO Framework Convention on Tobacco
Control - WHO FCTC) și-a început activitatea în februarie 2005 și are în prezent 181
de părți, care acoperă mai mult de 90% din populația lumii.

În 2008, OMS a introdus un mod practic (MPOWER) de a implementa principala metoda

de reducere a consumului:. Fiecare măsură MPOWER corespunde cel puțin unei
prevederi a Convenției-cadru asupra Controlului Tutunului.

Cele mai importante măsuri MPOWER includ:

– Monitorizarea (Monitor) uzului de tutun și politici de prevenție;
– Protejarea (Protect) populației de uzul de tutun;
– Oferirea (Offer) de ajutor pentru renunțarea la uzul de tutun;
– Avertizarea (Warn) asupra pericolelor fumatului;
– Implementarea (Enforce) interzicerii reclamelor, promovării și sponsorizării
fumatului;
– Creșterea (Raise) taxelor pe tutun.

Sursa: https://www.who.int/fctc/text_download/en/
3. Folosirea drogurilor ilicite
La nivel mondial, 275 millioane
oameni erau în 2016 consumatori
de droguri ilicite (cannabis,
amfetamine, opioide, și cocaina).

Cannabisul este cel mai folosit

(192 millioane de utilizatori).

Aproximativ 31 de milioane de
consumatori suferă de o tulburare
de consum de substanță.

Se estimează că aproximativ 11
milioane își injectează droguri.

Numai 1 din 10 oameni care

suferă de tulburare de uz de
substanță ajung să beneficieze de
tratament.
Sursa: https://www.who.int/substance_abuse/facts/psychoactives/en/
 Factori de risc
Predispoziția genetică determină 50-75% din riscul de a dezvolta adicție.

Anumite caracteristici ale creierului pot face un individ mai vulnerabil la

substanțe adictive față de un individ obișnuit.

Factorii psihologici (de ex. stress, trăsături de personalitate precum

impulsivitatea sau căutarea de senzații noi, depresia, anxietatea, tulburările de
alimentație, tulburările personalității sau alte tulburări psihiatrice) pot să
crească riscul pentru abuzul de droguri.

Influențele de mediu (expunerea la abuz sau traumă, de tip fizic, sexual, de

mediu, tulburarea de uz de substanță sau adicția în familie sau printre prieteni,
accesul la o substanță adictivă, expunerea la o cultură populară care
încurajează uzul de subtstanță) pot juca un rol important.

A începe uzul de substanță la o vârstă tânără este un factor de risc adițional.

 Intervenția psihoterapeutică

Psihoterapia cognitiv-comportamentală
– are ca obiective restructurarea cognitivă și schimbarea comportamentului.

Terapia dialectic-comportamentală (DBT)

– terapeuții DBT adaugă validarea / acceptarea și dialectica în programul
cognitiv-comportamental. Aceste lucruri sunt ilustrate în faptul că deși
acceptarea și acțiunea sunt concepte opuse, însă unificate.

– validarea nu este folosită pentru a permite sau încuraja comportamente

nedorite, dar poate oferi înțelegerea faptului pentru care clientul acționează
în acest fel.

– dialectica reprezintă teoria conform căreia totul (la nivel psihic) este
conectat și procesul de schimbare este constant. Forțele opuse pot fi
aduse laolaltă pentru a se ajunge la un echilibru la nivel individual.
 Intervenția psihoterapeutică

Interviul motivațional
– ajută individul să treacă dintr-o stare de indecizie sau nesiguranță către
găsirea motivației pentru a lua decizii pozitive și pentru a realiza
obiectivele propuse;

– utilizează un efort non-confruntațional, colaborativ între terapeut și

client, pentru a determina motivația și pentru a iniția schimbarea. Mai
mult decât a acționa întrun-un mod combativ, sau antagonist,
terapeutul se angajează împreună cu clientul în explorarea
sentimentelor privind schimbarea și ajută clientul pentru a găsi și a
evalua propriile motivații.

– terapeutul devine persoană de susținere, permițând clientului să facă

propriile alegeri și să ajungă la niște concluzii proprii, fără a simți o
presiune din exterior în acest sens.
Obiective generale în tratamentul tulburării de uz de
substanță
- reducerea uzului de substanță și cravingului;
- îmbunătățirea sănătății, stării de bine și funcționării sociale;
- prevenirea viitoarelor probleme, prin scăderea riscului de complicații și
recăderilor.