"Bucuria este tristeţea fără de mască

şi însăşi fântâna din care a ţâşnit râsul vostru, a fost adesea plină de lacrimi.

Şi cum ar putea să fie altfel?

Cu cât mai adânc vă sapă-n fiinţă tristeţea, cu atât mai mult ă bucurie veţi cuprinde în voi.
Cupa care aşteaptă vinul nu este oare aceeaşi pe care focul a ars-o în cuptorul olarului?
Iar alăuta care vă alintă sufletul, nu este acelaşi lemn, mai înainte chinuit de cu ţit?
Când sunteţi veseli, scrutaţi-vă adâncul inimii şi veţi afla că ceea ce v ă umple de bucurie nu-i altceva
decât ceea ce şi tristeţea v-a dăruit.
Când sunteţi trişti, iarăşi scrutaţi-vă inima şi veţi vedea că, într-adevăr, lacrimile voastre vin de la ceea
ce, cândva, desfătarea voastră fusese.

Unii dintre voi spun: "Bucuria este mai mare decât tristeţea", iar al ţii zic: "Nu, triste ţea este mai mare
decât bucuria".
Ci, iată, eu vă încredinţez că ele sunt de nedespărţit.
Împreună sosesc în casa voastră şi, când una se aşază cu voi la masă, nu uitaţi, cealalt ă în patul vostru
s-a şi culcat.
Într-adevăr, sunteţi în cumpănă, asemenea unei balanţe, între bucuriile şi triste ţile voastre.
Numai când sunteţi goliţi de voi înşivă, talerele sunt nemişcate şi în echilibru.
Când, insă, paznicul comorii vă va ridica spre a-şi cântări aurul şi argintul, va trebui ca bucuria şi
tristeţea voastră să se ridice ori să scoboare."
Kahlil Gibran – „Profetul (Vorbeste-ne despre Bucurie si despre Tristete)”