A iubi toamna - Adrian Păunescu

A iubi, toamna, e -un biet pleonasm,

O poarta in cer se -nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda -n oglinzi,

Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant si refren,

Vin pluguri pamantul spre cer sa -l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.

Si tipa a pierdere tren dup a tren

Si mieii duc iarba uscata pe coarne.