Muzica folclorica

Muzica populară este un gen muzical hibrid, rezultat din

confruntarea ansamblurilor de instrumente populare cu lumea orășenească și cu
realitatea social-politică din prima jumătate a secolului XX. În anii 1990, un nou val
de schimbări în societate și în culturile de masă a dus la apariția unui subgen al
muzicii populare, pentru care se folosește frecvent apelativul de „muzică etno”.
Cu o reprezentare deosebită în Balcani și în țările din fostul bloc răsăritean, genul este
recunoscut de puține limbi ca atare, fiind în cele mai multe cazuri inclus în noțiuni
vecine precum: muzică tradițională (folclorică), muzică lăutărească, muzică folk, mai
rar chiar și în muzica ușoară sau pop. Se produc multe conflicte terminologice la
traducerea acestei noțiuni tocmai din pricina orizontului cultural diferit de la o țară la
alta.
Cu toate că rădăcinile sud-est-europene ale genului pot fi marcate încă
din secolul al XVIII-lea, cristalizarea unui stil interpretativ distinct pentru
instrumentiștii mutați de la sat la oraș nu are loc mai devreme de finele secolului al
XIX-lea. Se pune problema unei delimitări defolclorul muzical prin instrumentație,
repertoriu, stil instrumental și vocal, forme alese ș.a.m.d. Mărturiile sonore de la
începutul secolului XX sugerează formarea unui stil vocal și instrumental inspirate
din sonoritățile importate în mediul urban, anume muzica ușoară (stilul vocal; în
muzica românească, cântărețul și naistul Fănică Luca surprinde trăsături atât ale
folclorului, cât și din muzica ușoară la modă) și muzica de jazz. Acesta din urmă a
fost decisiv pentru aducerea de noi instrumente (taragotul, adică saxofonul sopran și
alte saxofoane, clarinetul,contrabasul ș.a.) și pentru stabilirea structurii secției
ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat
dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste
trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea gypsy
jazz-ului (en. „jazz țigănesc”), tot în Europa Estică (prima epocă a stilului respectiv
avusese loc în Franța și Belgia perioadei interbelice).
În perioada proletcultismului (din anii cincizeci, în majoritatea țărilor până la
finele anilor optzeci), muzica populară a fost puternic expusăKitschului prin
acomodarea poeziei realismului socialist și prin excese ce doreau sublinierea
elementului național, deci „patriotic”.
Sonorități specifice

Muzica populară contemporană promovează un stil vocal emfatic, nu

arareori interesat de asemenea figuri tehnice. Uneori, cântăreții practică
și fluieratul artistic (există adevărați „virtuozi” în această tehnică).
Instrumentiștii sunt organizați în tarafuri, ansambluri
sau orchestre;improvizația se produce la mai multe niveluri (de
exemplu, gradul de spontaneitate al execuției la țambal este foarte mare,
rolul fiind delimitat similar cu susținerea ritmică în orchestra barocă de
către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere
variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu
cea din jazz).
Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un
țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga unacordeon,
o chitară acustică ș.a. Există o tendință recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară
bas (electrică). Țambalul sugerează tramaarmonică (succesiunea de acorduri)
prin țiituri rapide și ritmate (pe diviziune ternară sau în sferturi de timp), dat fiind că
instrumentistul nu poate ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb,
pianul poate imita țambalul sau, mai ales pentru piesele lente, se preferă un stil
pianistic similar cu cel folosit în piesele „slow” de jazz. Acordeonul și chitara execută
acordurile placat (nearpegiat); ele pot servi și ca instrumente soliste. Formațiile
instrumentale mai apropiate de spiritul tradițional se pot acompania și cu
o brace (vioară sau violă al căreicăluș a fost retezat, pentru se putea
trage arcușul simultan pe toate corzile) sau un violoncel.
Cele mai multe instrumente soliste sunt monofonice (nu pot produce sau nu
practică interpretarea pe mai multe voci), între care: vioara,mandolina (mai
rar), bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto
sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele polifonice de
acompaniament pot susține momente solistice: țambalul (cel mai adesea, în
introducerea pieselor), acordeonul, chitara și pianul (foarte rar). Îndeosebi muzica
instrumentală poate împrumuta instrumente întâlnite în fanfare –
diversealămuri (trompetă, goarnă, trombon, tubă, fligorn, eufoniu ș.a.)
și percuții caracteristice (tobă mare, tobă mică, fuscinel) –, dar și elemente ale stilului
interpretativ caracteristic. Orchestrele de muzică populară includ partide largi de
coarde cu arcuș (vioara întâi și a doua, violă, contrabas, uneori și violoncel).

Interpreti:

Maria Lataretu este considerata cea mai mare interpreta a muzicii folclorice
romanesti. Cantecul ei era ca un descantec vindecator pentru cel care il asculta; glasul
mangaietor si dulce, stilul de interpretare al cantecelor inspirate din frumusetea si
puritatea naturii, prima iubire si a framantarilor interioare provocate de greutatile prin
care a trecut ii ofereau Mariei o putere interpretativa greu de egalat...

Steliana Sima este una dintre cele mai cunoscute interprete de muzica populara din
Romania, o artista completa, valoroasa cu o voce de exceptie. Actualmente inspector
de politie si director la Ansamblul "Ciocarlia", Steliana Sima continua sa ne incate cu
vocea ei la fiecare aparitie atat in cadrul emisiunilor televizate cat si la petrecerile si
spectacolele la care este invitata.

Liviu Vasilica a fost si va ramane unul dintre cei mai talentati interpreti de muzica
folclorica pe care i-a avut neamul romanesc. Cu un timbru vocal divin, o interpretare
unica si curata care place sufletului, Liviu are una dintre cele mai bune voci barbatesti
- all time. "Tata avea o vorba: Daca dupa ce mori oamenii te vorbesc de bine sase
saptamani, inseamna ca ai fost om bun." - L. Vasilica

Petrica Matu Stoian are un repertoriu deosebit de bogat, compus din peste 400 de
cantece populare: cantece de veselie, dragoste si dor, traditii de nunta si nu in ultimul
rand doinele care ii sunt cele mai dragi. A inregistrat numeroase cd-uri solo si cd-uri
cu nume cunoscute ale muzicii populare romanesti ca Niculina Stoican, sau
Constantin Enceanu

Aurel Tamas este unul dintre cei mai populari interpreti de muzica populara ardeleni
cunoscut in special datorita melodiilor: Din Ardeal pana-n Banat, Floare de malin,
Mandruto cu ochi caprui, Nu-i roman ca ardeleanul, Am o patima si un dor. Primele
contacte cu muzica populara le va avea la varsta de 10 ani pentru ca mai tarziu, in
perioada liceului, sa infiinteze prima orchestra in cadrul careia participa ca dirijor si
instrumentist...

Constantin Enceanu - una dintre cele mai reprezentative personalitati ale muzicii
oltenesti, este unul dintre cei mai iubiti si apreciati interpreti de muzica populara si
unul dintre cei mai doriti artisti pentru spectacole, nunti sau petreceri. Cu ajutorul unei
discografii semnificantive si a numeroaselor aparitii la radio si televiziune la care se
adauga o bogata activitate concertistica Constantin si-a rasplatit pe deplin publicul...

Achim Nica, supranumit "tatal doinei banatenilor" de Ion Dolanescu, a cucerind

nemurirea prin vocea lui calda, sincera si profunda, prin dragoste pentru doinele si
cantecele banatene pe care le canta. Un om modest, Achim s-a considerat si s-a
comportat toata viata ca un om simplu si a avut mare respect fata de familie si de glia
strabuna pe care nu a parasit-o decat atunci cand a trebuit sa mearga la spectacole si
festivaluri....

Petrica Matu Stoian si Constantin Enceanu sunt doi dintre cei mai indragiti
interpreti de muzica populara. Melodii care i-au facut celebrii: “Ma dusei pe la
Petrica”, "Bine te-am Gasit Vecine",“Mai Petrica cu Mustata” la care se adauga
cantece interpretate in cadrul festivalurilor nationale de folclor si la emisiunile
televizate la care au participat...

Alti interpreti: Ileana Sararoiu, Maria Tanase, Andra, Ancuta Anghel, Maria
Loga, Nicu Novac, Nicolae Furdui Iancu, Niculina Stoican, Niculina Stoican si
Petrica Matu Stoian, Ramona Vita, Sanda Argint, Traian Ilea, Lele
Craciunescu, Domnica Trop, Dinu Iancu Salajan, Cristina Turcu Preda, Cornel
Borza, Angelica Stoican, Aneta Stan, Anica Gantu Taloi, Ana Ilca Muresan...