Nicolae Densusianu Dacia Preistorica Nicolae Densusianu 1913

DACIA
PREISTORICA
DE
NICOLAE DENSU?IANU
CU O PREFAJA
DE
Dr. C. I. ISTRATI
o
L o&O^
hAm ^ -<i3î@iss>-
a
edifie facsimil -
BUCURE?Ti
Editura Arhetip
2002
ISBN: 973-9296-33-5
Bucure$ti - 2002
ARHETIP
e-mail arheti|i@rol.ro
Tiparit : Tipografia SEMNE
Aceasta editfe este o reproducere

in facsmil a lucrarii
Dacia Preistorica"
de Nicolae Densuf ianu
aparuta pentru prima data in
BUCURE§TI
jnstitutul de Arte Grafioe „CAROL GOBL", S-sor loan St. Rasideacu
18, STftADA PARIS, (fosta Doamnel), 16
1913.
SHAW!
Blwi
N. DENSUSIANU la brasov, pe la 1876—1877

N. DENSUSIANU
IK ESCUKSITiNE PTIlNTrFICA CV rl'TINI AN! INAINTEA MOBfH SALE.
NIC. DENSUSIANU
VIEAJA $1 OPERA SA-
Insemnatatea Daciei Preistorice.
In revista aCdminul Nostrum

dela 1 Aprilio 11)11 (1), primal
sau articol incepea cu urmatoarele cuvinte:
a La sfdrsitul sdptdmdnii trecute siarele publican, probabil dupa
informafiile polijiei, o notitd cu caractere mici cam in aceastd

cuprindere: S'a gdsit mort, la locuinta sa din sf/r. Sfintilor, Nic.
Densusianu, Bibliotecarul S'kit ului- Major al Armatei. Cam tot
atdia ar fi spus si rubrica decesurilor dela Ofifevul Stdrii Ci-
vile, si ca concluziune, Nic. Dcnsu§iami se despartia de lunie tot
a§a do modest, precum traise in ca. Nu pleca din lumea aceasta cu sgo-
mot §i alaiu, pentruca zina de immormantare nu era ca pentru nu- —
merosi altii singura —
in care i se mai ponienia nuniele».
Aceste putine cuvinte, cari lasa, sa se vada asa de limpede
si cine era N. Densusianu, si care este soarta sa zic si la noi, —
daca nu mai mult la noi ca In alta parte a celor modesti, co- —
rocti, muncitori si demni, fac cea mai mare cinste d-lui O. Lu-
gosianu. De sigur ca Domnia-sa le-a soris, cum le-am citit si eu
de altfel, cu inima plina de durere.
Da, Niculae Densusianu nu mai era; el murise la 24 Martie 1911
orele 1 si jumatate dupa, amiaza!
Sufletul acestuia, care parasia valea plangerilor, dupa o vieata
plina de resemnatiune si munca, era sufletul unuia din cei mai
de seama, fii ai neamului romanesc.
Am credinta si curajul a spune ca, neamul romanesc nu a avut
multi fii destoinici ca Densusianu si ca in Panteonul nostru va
fi de sigur, fruntas intre fruntasi.
el,
Rar s'a vazut un om mai hotarit in a-si sacrifica vieata lui caci —
el de 40 de ani nu mai traia decat pentru un anumit scop, care — -
sa paraseasca toate placerile vietii, sa se izoleze de lume, sa re-

nun te la familie, sa, se desparta, voit si hotarit de tot si toate,
pentru a-si consacra toata activitatea de care era capabil, reali-
zarii numai unui vis frumos ce ducea la desmormantarea unui tre-
cut de aur al neamului sau.
(1) Anul I, No. 21. Bucure?ti.
NIC. nEXSUSIANU.
H Mn N liM Kl4T KLli PREISTO KfCE A L E D A C 1 E 1
Modest, inteligent, foarte cult, cunoscator profund al limbii la-

tine si eline, a germanei, francezei, italienei si ungarei inzestrat ;
cu o vointa cle fier si cu o rabdare si perseverenta extraordi-

nary, omul acesta te uimeste prin ceeace a facut si prin chipul
cum a facut.
S'a mulfumit in vieata sa abia cu strictul necesar, din care
totus a reusit a-si aduna un material bogat de documente, de
acte si publicatiuni, de care a avut necesilate.
A strans indeajuns insa ca sa lase o biblioteoa de seama danie
statului major al armatei, si —
ceva o adevarata amintire pioasa —
Astrei din Transilvania.
Tot ceeace a facut, se vede usor din ce a publicat si mai
ales din notele sale extraordinar de numeroase, de bogate si
precise. El a urmarit un singur tel, acela de a desmormanta tre-
cutul nostru maret si a pune in lumina faptele glorioase ale nea-
mului romanesc.
Natiunile ca si religiile au preotii lor, dintre cari unii traesc
si adesea se schingiuesc, numai pentru inaltarea lor.
N. Densusianu a fost un preot; mai mult: un apostol. Acei cari

il cunosc, acei cari ii vor afla activitatea sa, nu vor putea sa
aiba decat admiratie si recunostinta pentru el.
Viitorul va inscrie pe Densusianu printre acei Romani cari au
contribuit cu ceva la deslegarea chestiunilor ce intereseaza o-
menirea.
x\m cunoscut personal de mult dar prea pu|in pe acest om.

Am studiat insa de curand opera sa. Imprejurari fericite m'au
pus in pozitiune a-mi da de aproape seama, consultand notele si
scrierile lui inedite si de a fi fericit vazand prin mine insumi, de
ce lucrare de seama a fost capabil un Roman!
Din munca si suferinta lui, se inatya mandria de nearn, care
cucereste inimile si intareste cugetele.
Le multumesc acelora gratie carora pot sa va desvelesc pe
un Densusianu, pe care putini 51 cunosc la noi.
Aduc multumiri cu aceasta ocaziune d-lor A. Hentiescu, executo-
rul testamentar al lui N. Densusianu si d-lor C. Gobi si I. Ra-
sidescu, cari au meritul, cum se va vedea mai in urma, de a fi
contribuit la realizarea unei opere mari.
Adr-esandu-se la mine, Domniile-lor au gbicit ca vor gasi o inima
care bate cu usurinta si cu toata caldura pentru o fapta buna.
Munca ce am desfasurat, de mai bine de un an, va fi din par-
te-mi o slaba rasplata numai fata cu memoria aceluia care m'a
incantat prin opera sa si m'a inaltat mai mult in mandria ce am
de a 11de neam romanesc.
Am si de astadata ca aveam a face cu un om.
vazut
Figura lui clasica, aleasa, deschisa, binevoitoare si care-ti des-
!
NIC. DENSUSfANU, VlEAfA SI OPERA SA III
valuia lirea lui buna si pe omul care cugeta; modestia lui nu

prea cunoscuta ori mai ales apreciata la noi si care-1 facea sfios,
te surprindeau placut dela prima sa infatisare.
Cautatura lui limpede, ca si cugetul sau curat; vorbirea sa rara,
deslusita, asezata din toate punctele de vedere, t fci aratau indata
o fire de seama si un om simtitor.
Desertaciune nu era in el; goliciunea, care amefeste pe ataxia
la era straina firii lui. Putin pretentios, natural, fara, metehne,
noi,
fara dorinte cari chinuesc omul si strica sociefcaf;ii, el cauta lini-
stea, seriozitatea si relatiile sanatoase.
Se multumia cu putin; toata vieata lui sta dovada.
astfel de fire cumpanita si bine ingradita nu putea insa sa
nu aiba partea ei pasionata, in care furtuna sa bantue fara
si
rezerva care sa robeasca firea cea mai aleasa.

si
Densusianu era un patriot adevarat, nu increzut, nu incbi-

puit, cu atat mai putin un inselator. Tot focul de care era ca-
pabila, o astfel de fire aleasa servia sa incalzeasca, in inima lui,
iubirea de neam si contribuia a-1 face sa renuntê la tot, sa se
sacrifice cu desavarsire pe el pentru a mai adaoga ceva la inaltarea
neamului sau.
ce iubire aleasa, curata, fu aceasta; dornica numai de a pune
$i
in lumina, cat mai mult, partile bune ale neamului romaneso, si
a-i arata trecutul cat mai inalt, pentru a-i asigura urcarea mai
sigur in viitor!
El inchina, astfel toata suflarea lui neamului din care a iesit.
Densusianu era dintre Transilvanenii aceia cari nu voesc a mai sti
nici de Transilvania lor iubita, si martira, nici de Romania, pe care
asa de multi dintre ei o critica pe nedrept, nici de Macedonia, pe
care pare ca am uitat-o cei din tara libera, dupa ce i-am pricinuit
atata rau, nici de Basarabia, care a implinit un secol de letargie,
nici de Bucovina cu comorile ei din trecut, nimic din toate ace-
stea dar cari iubesc, iubesc cu patima toata tara locuita de
Romani, fara, anume hotare decat acelea ale graiului nostru iubit,
pamant care a fost rosit de sangele eroilor si martirilor nostri,
patria vecinica a doinei fermecatoare si a cosanzenelor cu feti
frumosi, cari fac sa ne sboare gandul inaltandu-se tot mai sus.
Dacia, Dacia Felix, era patria lui Densusianu.
Dacia protolatina, Dacia pelasga, iata idealul sau, iata ce do-
ria inima lui si pentru a carei inaltare a muncit si s'a sacrificat.
Sa, nu fie nimeni sceptic. Se vor convinge toti, sunt sigur, ca
si mine, cetind aceasta lucrare de pret.
De Dacia se leaga, pe viitor doua nume; apropierea lor sa, nu

ni se para, nici curioasa si mai putin inca nepotrivita: Traian,
Densusianu
Traian cuceri Dacia isLorica, cu armata romana, si cu puterea
geniului sau.
IV M O N U M E N f E L fe P R E i S T O R 1 C E A L E D A CI I 1
Densusianu cucerl Dacia preistorica, prin aceasta monumentala,

lucrare postuma, numai cu munca lui apriga si geniala lui divi-
natiune.
Armatele romane, pentru a patrunde in inima Daciei si a cuceri

capitala ei, urmara raai multe cai. Carpatii, acesti vecinici buni
aparatori ai acelor ce au stiut sa, se umbreasca, sub coamele lor
datatoare de vieata, formau insa. un zid contra navalitorilor.
Legiunile cari se ridicasera, mai de-a dreptul dela Severin spre
Sarmisegetuza, urmara cursul .Tiului. Ceeace insa putu face teh-
nica moderna cu inginerii nostri, pe frumoasa dar salbatica vale
a Lainicilor, pe care s'a asternut nu de mult o admirabila. cale, nu
fura in stare sa o faca, mai ales grabiti cum erau, specialist
armatei romane. lata de ce dela Bumbesti, unde-si facu ultimul
sau castru in vale, armata roraana apuca, direct peste munti prin
pasql massivului Vulcan si peste muntii Ha|egului spre a se co-
bori pe clinul lor de miaza-noapte in ingusta dar fertila si mai
ales poetica vale a Streiului, ce-si duce apele in Mures.
In acest centra pur romanesc se afla, nu departe de «Poarta
de fier transilvana», Gradistea, acum o mica, comuna rurala, dar
care fu de doua, ori mandra si impunatoare, mai intaiu ca Sarmi-
segetuza si apoi ca Ulpia-Traimia, foasta capitala a Daciei. Ea e
situata pe malurile Hategulni in o vale admirabila,, incunjurata
de inalte si frumoase catene de munti.
Ceva mai din sus de Gradistea, se afla. mica comuna Densus,
numita Densus, fosla resedinta, a lui Claussius Longinus, care-?i
construise acolo un mausoleu pentru familia sa, care exista, si pana,
acum, servind ca biserica greco-catolica, romana, satenilor.
Acolo se nascii N. Densusianu la 18 Aprilie 1846. In acest
leagan al latinitatii Daciei, in acest cuib de raiu pamantesc, in
acest colt de pamant sfant noua, dar cam uicat, plin de urmele
si amintirile marilor popoare, eel dac si eel roman,
vazii lumina
soarelui si crescii acel care nu putea sa fie, facut in urma, si

mai constient prin o cultura, aleasa, decat un mare patriot roman.
Astazi' Ulpia-Traiancl se numeste Vdrhely si acest nume spune
mai mult decat orice, care e soarta de acum a vechiului principat
al Transilvaniei si ce se petrece cu fratii nostri dinspre nord-est.
Mausoleul lui Longinus, acest admirabil monument, scapat de
vitregia timpilor ca si inchinatorii lui, este cea mai vie dovada,
si eel mai deplin protest al drepturilor gintilor cari nu se pot
calca in picioare.
Varhely nu va triumfa nici cand de Ulpia-Traiana !
Din actul de nastere al lui Densusianu se vede ca, el era co-

pilul parohului Densusului, Bisantius Densumanu*\ al sotieisale
Sofia. Nasa sa fu Lapaducia Niculiesca.
NIC. D E N S § I A N U, VIEA JA .jIOPERASA V
El a a^'ul; ca frate mai mare pe Aron, poet si critic, nascut

tot acolo la 1838. J'ost profesor de limba latina la Universitatea
din Iasi, autorul Negriadei, al istoriei limbii si literaturii romane,
Mausoleul iui Longinus din Dens-tis (Tranailvania).
si a numeroase alte publicatiuni de valoare. Piul acestuia e me-

ritosul profesor universitar din Bu cures 8 d-1 Ovid Densusianu.
VI MONUMENTS LE PREISTORICE ALE I) ACIE I
Venit pe lume, cu puîn inainte de anul 1848, care ridica vieafa

a peste 40 mii Romani, in genere fara cultura, dar constienti si
mandri de originea lor, ingrijit de o mama iubitoare si in casa
unui preot transilvanean cult si patriot, Densusianu a crescut in
o vieata modesta dar curata. Copilari in mijlocul unei naturi ad-
mirabile, in o localitate care la fiecare moment ii vorbia de tre-
cutul glorios al neamului romanesc si in o epoca in care Romanii
renasteau la o vieata ceva mai libera. Acestia, increzatori in «dra-
gutul lor de imparat», alaturi de armata caruia si pentru care san-
gerase din adanc, erau acum siguri ca si ei au dreptul la o vieata
omeneasca dupa secoli de adevarat martiriu.
El incepu sa-î dea seama despre ale lumii, tocmai atunci cand
Romanii iesjiau cu incetul din o lunga vale a plangerilor in care
voinicia nu cunoscuse margini.
Nu cu mult inainte, administratia centrala trebuise sa, dea or-
dine sa. se mai curete drumurile de numeroasele tepi, padure
de Iesuri romanesti viclime ale Ungurilor, pentru a nu jigni vazul
acelui mare suflet si rar protector al elementului roman, fie-i
binecuvantata memoria, Imparatul Iosif al II-lea.
Un scriitor ungur n'a scris oare: «Niciodata furcile, temnitele,
securile, carligele, streangurile si colturile stancilor n'au omorit
mai multi criminali ca Romani». (1)
Cum putea oare un atare copil, crescut cu astfel de amin-
tiri si vazand mizeria din jurul sau, sa nu devie un mare patriot,
atunci cand prin cultura el isi deto mai bine seama de suferin-
\q\q neamului sau, care totus avea pentru el atatea drepturi.
Familia din care se tragea Densusianu era o veche familie ro-
maneasca Pop de Hafeg.
Numele de Densusianu se dadii copiilor, mai intaiu lui Aron
la gimnaziul din Blaj, de catre profesori pentru a-i deosebi de
multi alti Pop ce erau in scoala.
Numele acesta le ramasese si ei il innobilara la randullor prin
munca ce desfasurara in urma.
Clasele primare le-a facut el la Ha|;eg, de sigur tot la Fran-
ciscani, la care fusese dat inca din 1846 fratele sau Aron.
In actele sale asa de bine pastrate, nu gasesc decat pe cele
dela 1862 inainte, cand N. Densusianu la varsta de 17 ani se
afla la gimnaziul din Blaj, in clasa a Vl-a.
Din testimoniul sau scolastio pe semestrul al II-lea al acestui
an," dat la 1 Iulie 1862, se.vede ca acest adolescent, cuminte,
simpatic si frumos, obtinuse cele mai bune note.
(1) Wolfgangi Bethlen, Historiu de rebus Transilvanicis. Ed. II, Tom. IV, 428. Yczi
p. 71 din Horia Ue .D e U3u?ianu.

.
NIC. DENSU5IANU, VIEATA PI OPERA S A VII
Testimoniu de clasea prima cu eminentia
No, loc. 1 intre 55 scolart csaminati.
Portai-ea morale . . . . cu lauda

Atentiunea 1 ,
~... ,., )
bune
Dingenti a J
Prestatiuni de in singulariele obiecte de inveliamentu
De in religiune forte multiumitoria

» Limb'a latina ......... forte multiumitoria
» Limb'a greca forte multiumitoria
» Limb'a materna (romana) .... forte multiumitoria
» Limb'a germana forte multiumitoria
» Limb'a maghiara forte multiumitoria
» Istoria i«i geografia forte multiumitoria
» Matematica forte multiumitoria
_ . ,. , , ,. 1 Istori'a nat. . forte multiumitoria
» Scientiele naturau > ^, . . ,
J Phisica »
» Propedeutica
» Cantu
Forma esterua a ocupatiuniloru scripturistecc . . f. buna
Numerulu oreloru neglese 6 escusate
In capul
aoestui gimnaziu se afla nemuritorul Cipariu, pe cand
Alexandra! Micu era profesor de matematica si fizioa. Ioane Anloneli
profesor de limba latina, Ioane Popescu de cea maghiara, Olimpiu
Blasianu profesor de limba greaca si germana si Ioane Moldo-
vanu profesor de limba latina si filozofie.
Tot primul dintre 50 colegi trecii el examenul de iarna, dupa
cum se vede din testimoniul scolar dat la 7 Fevruarie 1863.
Dar munca sa apriga nu putea sa aiba loc fara o grava atingere
a acestei naturi alese si delicate, ceeace se vede din certificatul
de absolvire al anuiui al Vl-lea dat la 13 Semptemvrie 1863,
in care gasim la: numeralu oreloru neglese, 2 luni si una diume-
tate escusate», iar profesorul de clasa A. Micu noteaza: „depus>.i
esamenu privatu dein toate studialc in 3 Sept. a. c, flindu cd
dcin cans' a morbului n'a pidutu depune la tempulu sen"
N'am necesitate a adaoga ca la toate studiile capata tot: forte
multiumitoria.
Astfel merse el inainte, in acest mic oras al Blajului, impu-
nator prin amintirea dela 1848, prin marele numar de Romani
ce au luptat pentru existenta neamului si prin munca depusa de
micul numar al inteligenfei, cum se zice pe acolo, a micului pumn
de oameni cari cautau sa urmeze calea deschisa, de Clain, de Sin-
cai si alti carturari modesti, dar harnici si destoinici, ai romanis-
mului din acele parti.
MONUMENTELE PREISTORICEALE DACIEI
La 5 si 6 Iuliu 1865 h'ecu el ma turi tatea laudabiliter valde

:
bonum., la toate obiectele afara de lingua alia (germana) la care

avea bonum.
Scoli superioare nu aveau Romanii din nord-ostul nostru nici
la 1861, cum nu au nici in prezent.
Cand vad goana ce se pune spre a opri in ridicarea sa cultu-
rala, mai ales pe acest popor, inteleg mai bine ca ori si ce groaza
ce au de puterea elementului romanesc cei ce pentru moment
pot comite astfel de volnicii.
Dar eel ce are incredere in triumful adevarului si dreptului
si eel ce cunoaste evolu|,ia neamului nostru, nu se va indoi un
moment de viitorul intrevazut de Bolintineanu, pe care-1 are a-
cest popor. Cei din Romania libera au insa si sarcini mari si mai
grele si am nadejdea ca-si vor da seama de ce trebue sa faptu-
easca, fata cu neamul intreg din acest punct de vedere!
La 10 Octomvrie 1865, vedem din un Akademischer Amtahm-
:
schein, iscalit de Dr. Mutter, Jc. h. Direktor, ca Nicolaus Den-

susianu Rechtsakademie.
s'a inscris la Sibiiu la
Iata-1 intr'un oras german, cu deosebire pe atuncea, dar in
un admirabil centru romanesc, mai departe de Ulpia-Traiana care-i
vorbia de trecutul maret, dar in coastele Sel ember gului, care-i
reamintia fapta, gloria si gandul lui Mihaiu Viteazul.
Nu stiu cum era organizata, facultatea juriciica din Sibiiu la acea
data, dar din niste Priifungsseugniss, pastrate de Densusianu, pu-
tem vedea ca el a fost scutit de taxe, din cauza asiduitatii sale
exemplare si din faptul ca, a fost clasificat intdiid la urmatoarele
studii, din anul prim chiar:
Istoria austriaca, cinci ore pe saptamana, cu Dr. Pfaff.
Pandectele, zece ore pe saptamana.
Istoria si institutiile dreptului roman, noua ore pe saptamana.
Istoria imperiului si dreptului german, 6 ore pe saptamana.
Ceeace facea o medie de cinci ore de clasa, pe zi, la anul prim
de facultate.
Aceasta e o medie naturala pentru un student universitar, cand
studentul vrea sa invefe si profesorul sa-si f'aca datoria. Ar fi
bine sa, se iea cunosfcin|;a da anumite facultati de drept, cari cand
ajung la 2 ore pe zi in program — cu dreptul larg de absentare
mai ales pentru profesor —
se considers, ca au facut ceva exceptio-
nal de lauda.
Densusianu urraa astfel timp de 4 ani cursurile acestei scoli
de drept, si in absolutorium ce s'a dat la 20 Iulie 1869 de
i
Dr. Gottfried Mutter, consiliariu r. si director, vedem, cu a-

leasa, multumire, ca in tp'fj anii si la toate materiile i se pune
mentiunea „frequentat cu mare diligentd". In toti anii la ru-
brica „clasa progresului" el este pus „clasa prima" dela ince-
put si in urma tot mai mult, si chiar excluziv la fine, cu men-
tiunea „clasa prima cu distinctiuiie"!
NIC. DINSUJIANU, VIEAJA §1 OPERA SA IX
Materiile urmate erau numeroase si variate. El urma, etica in

anul al II-lea si dreptul canonic sau eel eclesiastic protestant, pana
la dreptul penal civil austriac, si pana la economia politica, sta-
tist! ca si procedura civila si penala, pentru a incheia cu stiinta
politica administrative, stiinta legilor financiare si administrative
si cu dreptul comercial si cambial si eel montan. Pentru o fa-
cultate saseasca din Sibiiu si la 1869, trebue sa recunoastem ca
este destul de lamurit ca lucrul era sanatos injghebat.
Si la toate acestea el fu printre primii cu distinctiune.
Sa nu credem insa ca tanarul Densusianu traia pe trandafiri,
ca avea viea{;a asigurata si linistita, putand sa se consacre cu
totul nurnai studiilor sale.
De acesti studenti sunt rari peste tot, dar mai ales in tarile
locuite de Romani acest fel de fericiti nici nu se cunosc.
Cine a fost la Blaj stie in ce lipsuri traesc bietii baieti. Ade-
sea ei so hranesc, sarmanii, pentru a invata, numai cu pita ce
li se da gratuit pe mai multe zile! Mai toti isi consuma, merin-
dele pe cari le aduc chinuitii lor parinti, in traista, in fiecare Du-
minica.
Doamne, cate suferinte si ce vieata de robi Si cafi nu ! cad
in drum din acesti copii si cati sarmanii nu raman infirmi sau
nu ingrasa, pamantul!
Martiri ai neamului ne incbinam in fa|;a voastra! Macar atat!
In timpul studiilor sale, pierdu Densusianu pe tatal sau si ast-
fel ramase fara mai nici un mijloc de viea{,a!
In luna lui
August 1867, cand trecuse cu succes examenul anu-
lui al de drept, el veni in tara, dupa cum se vede din o
II-lea
petitiune ce adresa. in ziua de 15 August Societafii literare, Aca-
demiei noastre, abia infiintata.
Prin aceasta cerea « pe temeiul stcirii mele de ovfan
si lipsei Male de mijloace », zice el, un ajutor pentru a pu-
tea studia.
Din fericire Academia avea la dispozitia sa o fundatiune patrio-
tica a municipiului urbei Braila, pentru ajutorarea tinerilor ro-
mani de peste hotar.
De ce oare astfel de ajutoare nu se mai dau, de ce oare mi-
lionarii transilvaneni din tara nu se gandesc mai mult la amara-
ciunea lacrimilor varsate de cei ramasi la postul lor de onoare in
tara muma, unde sufer toate greutatile ?!
lata raspunsul din 6 Septemvrie, ce i se dete de Heliade-Radu-
lescu, care era presedinte al Academiei.
«Luandu in considerare suplica D-Tale

?i atestatele cu cari e instruila,
societatea academic^ romana de bine a te alege pentru de a fi
a aflatu
beneficiatu cu un stipediu de 2000 lei pe anulu scolasticu 1867/8 din
funda|iunea votata de municipiulu urbei Braila.
:
X MONUMENTELE PREISTORICE ALE DAClKt
«Ce pe langa restituirea atestateloru D-Tale \i se aduoe la cunoscintia.

«Dela societatea academica romana».
«Bucuresci, G Septembrel867.
«Pres. I. Ileliade R.»
Cu aceasta ocaziune la10 Sept. 1867, Densusianu se grfibo-

ste a multumi si municipalitatii de Braila.
Acolo gasim
«Patriotismulu amorea de natiune a fostu si este caracterismulu tra-
si
ditionalu alu Romaniloru si chiaru in anulu acesta de persecotare £?i tira-

nia asupra fliloru romani dein Transilvania. Urbea Braila fu aceea co
tresari indata la plangerile si vaetele noastre in contra jugului magiaru
si cu generosilate nespusa ne tinsa mana de ajutoriu. Urbea Braila crea
stipendia ca sa mergem in Italia la tiera mamei noastra ca asia se ne

salvam mi numai limba si nationalitatea ci se aducem amonte ca Italia a
fostu leganulu nostril si ca o Italia noma avem de a ridica pre malu-
rite Danubiuhti.y>
lar mai departe aflam tot de acolo si cauza mortii tatalui sau:
«3 Milioane si jumatate Romani dein Austria, unde parintii nostri in
1848 (de unde se trage si mortea tatalui mien) si varsara sangele pentru
libertate si tronu; totu acela Domnu
ne dete astadi sub biciulu si teroria
aceluia in contra carui noi ne-amu luptatu. Astadi nu numai ca n'avem
libertate, dera chiaru limba, ce s-a pastratu pana acumu cu atata sanctitate
de stremosii nostri, se afla nimicita».
Si in fine marturiseste ca:
«sub scutulu onorabilului consiliu municipalu alu Brailei mi s-a
usioratu astadi cariera ce era se o intrerupu, mi s'a inlesnitu calea catra
poelica Italia ce-am visat-o decandu am apucatu lira poetica in mana»-
Fapta buna are totdauna rasplata sa. De numele lui Densu-

siana se va afla legat pentru totdauna ceeace a iacut municipa-
litatea din Braila. Cine stie daca fara acest modest ajutor Den-
susianu ar fi putut jaroduce ceeace a facut in urma.
0, voi, mecenati romani, aruncati macar o faramita, celor buni!
Bata inima voastra pentru suferintele neamului Contribuiti cu !
ceva spre a intretinea lumina, pe care vor vrajmasii sa o stinga

cu orice pret.
Stroescu Basarabeanu, Stroescu ce asa de sus prin
s'a inaltat
priceperea si perspicacitatea lui, Stroescu, care da asa de mult,
traind asa de modest, fie-va, de se poate, voua pilda!
Ce se facu Densusianu in urma, dupa, terminarea studiilor salei
din Sibiiu, la 20 Iulie 1869, si pana in Ianuarie 1870 nu putem sti.
Petrecut-a el aceste luni pentru a se odihni In locul nastori
r
sale si langa mama sa hibita, calatori el undeva? I\ u stiu nimic,
NIC. DENSUSIANU, VIE A J A §1 OPERA SA XI
Cunoastem numai ca fratele sau mai mare Aron, care facuse

aceleasi studii in aceleasi scoli, terminase studiiledreptului la 1864.
Insurandu-se, el se stabilise ca avocat la Fagaras, unde a con-
dus opozitia romana pana la 1875, in care timp fu s4 inchis o
luna in temnita!
Iara in hartiile lui Densusianu gasesc o adresa catre el din
20 Ianuarie 1870 iscalita « 0. Ftigareseanu, Praesidiulu magis-
tratului urbanu '. 1
lata continutul ei, pe care-1 dau pentru a se vedea progre-

sele ce s'au facut din puncfcul de vedere al curaf,eniei limbii vor-
bite si scrise, de Romanii de pretutindeni, dela acea data incoace:
«Devenindu vacantu supremu la magistratulu ur-

postulu de notariu
biei Fogarasiu, me amu indemnatu de a Te substitua provisoriu
aflatu
pre spectatu D-ta in acestu postu cu una lefa anuale de 400 fr. v. a.
«Despre acesta me onorediu a Te incunoscientia cu acea rugare, ca
se bine voesci, spre intrarea in serviciu si depunerea juramantului, a Te
insimia la mine catu mai curindu».
N. Densusianu avea cu ce sa nu moara de foame! Poate chiar

pentru starea materials a inteligentei romane de aoolo, nu nu-
mai din 1870, dar chiar din 1912, acest inceput pare bunisor!...
Ma tern ca acum nu mai pot ei capata nici atat!...
Dar nu pot sa nu ma. gandesc cu fericire sufleteasca., ca, pe
acea vreme la Fagiiras, micul oras din tara muntoasa. a Basa-
rabilor si a lui Mircea cu deosebire, functiona un notariu prima-
riu si se afla un avocat, cari ambii au ajuns, mai in urma la noi,
glorii ale culturii neamului
lata de ce in terile acelea adevarata democratie romana se ridica
constienta. si temeinica. lata ce oameni ar trebui sa intrebuintam
sila noi, daca voim a ne ridica din starea urita in care ne sba-
tem de mai bine de 50 ani!...
Dar Densusianu trebuia sa-si treaca examenul de stat pentru
avocatura.
Pentru aceasta gasim urmatoarea lui cerere catiê:
«Onorabile Presidiu alu Magistratului urbanu!

«Avendu a depune in dilele aceste esamenulu judicialu de statu la Aca-
demia de drepturi in Sabiniu, am onore a roga pre On. Pjesidiu a-mi con-
cede spre scopulu acesta unu terminu de 10 dile si adeca incepandu cu
1 luniu 1870, si totu odata a me dispensa pre tempulu acesta de aface-
rile mie incredintiate».
La 6 Iunie 1870, se facu cererea lui catre Ilochgeehrtes Prac-

sidium din Hermanstadt.
Cum a trecut Densusianu si acest examen de stat se vede
din cele trei „Staaispriifimgszeugniss" ca: la cenzura de stat
,
XII MONUMENTELE PREISTORICE ALE FACIEI
din stiintele de stat a fost declared de apt cu calculul de „distinc-

tiune" in economia nationals,, tot astfel la dreptul german si
,
roman si cu «Ausgezeichnet» sau aprecelentia», cum spune tra-

ductia romana, pentru procedura judecatoreasca civila.
Tot ca document de limba si privitor si la activitatea ulterioara,
a Densusianu voiu cita si urmatoarea adresa, facuta de fratele
lui
sau mai mare, avocatul Arone Densusianu:
Onorabile judecatoria districtuale !
«D-lu Nicolau Densusianu nasdutu in Densusiu in comitatulu Hunedo-

rei, legitimandu-se inaintea Subscrisului du testimoniele sub A-/. B-/. C-/. D7-
in £opia legalisate, despre absolvarea studieloru juridide 'si —
despre depu-
nerea du sucSesu a eSameneloru teoretiSe de statu, I'am primitu in diua
subscrisa in Sancelaria mea advodatiale ea <5on3ipiente respective dandi-
datu de advo<5atura.
«Ag6sta 'mi-permitu a aducSe la (Sunosclintia onorabilei judeSatorio 6u
acea rugare bine-voesca a lua ac^sta spre Sciintia si-totu odat-a a
ca, se
asterne a66sta insinuare la in<51ita tabla regiojudiciara spre luare la cuno-

senntia a susSepere d-Iui NiSolau Densusianu in prac§a advocatiale.
Fagarasiu in 28-a Iuliu 1870».
Cererea-i fu admisa, spunandu-i: aTot odatd venim de a vd

exprima cea mai mare recuno§tin£a pentru seroiciile ce all pre-
stdt acestei urbe, in timp de....»
La fratele sau el a fost mai intaiu ca practicant si in urma can-
didat si concipient.
In line dreptul de avocatura al avocatului Densusianu Miklos,
de astadata, si la Curtea de Apel, este recunoscut prin diploma do
la 1872, Octomvrie 23: „Amaros-vdsdrhelyi Kirdlyi Itelo-Tdbla"
adeca „din partea Tablet regie la curtea de Apel din Muresiu",
ca: „a susf/innt inaintea acestei curti de Apel censura de auocat
si a depus jurdmdntul de avocat".
Jpederea sa, cum de altfel era natural, tocmai Iunga
nu a fost
la Fagaras. Acolo a scos el din initiativa lui Aron si cu cOla-
borarea lui Teof. Francu si I. Lapadat: Orientul latin.
Dar desi latin, aflandu-se insa in orient, a sucombat in curand,
odata cu inchisoarea lui Aron Densusianu, pe o luna, in temnita,
pentru a se adeveri, odata mai mult, dreptul libertatii de con-
stiinta inUngaria.
plecara pe rand dela Fagaras la Brasov,
Fraf;ii Nicolae mai
intaiu la 1873, Aron la 1875.
El se stabili ca advocat in Targu-pestilor No. 100, cum se vede
din cererea catre (cOnorabilid Tribunal regesci> din 6 Faur 1873.
Acolo a funcfionat el ca avocat pana. la 13 Aprilie 1877, «candu
a abdisu de buna voe», cum se constats de catre Presedintele
Maly Istvan in un: Bisonyilmny (certificat) dat la 9 Iuliel878.
MIC. DENSUJIAHU, VIEA|A ? t opera sa XIII
Odata cu trecerea trupelor noastre in Turcia la 1877, N. Den-

susianu intra, in tara, de data asta in mod definitiv.
Imi inchipuiu ce trebuia sa se petreaoa in sufletul acestui mare
patriot, cand se raspandi ca fulgerul printre Romani faima pri-
melor noastre izbande.
Nu cunoso pana, acuma precis data sosirii sale, dar ea poate
fi fixata dupa, o adresa, ce a primit dela «Jgence diplomatique
et consulat gemral d'Autriche-Hongries din Bucuresti, cu data
de 7 Ianuarie 1878, in care i se face cunoscut ca Ministerial de
Interne ungar, cu data de 27 Dec. 1877 ii acordd drephd de
emigrare.
De altfel, din fericire, in 1877 — 78
lucrurile mergeau mai bine
si mai repede si Plevna.
in tara. ca si la
Constatam cu multumire, ca in sedinta Camerei dela 18 Fevrua-
rie 1878, raportor al comisiunii de indigenate fiind G. Misail,
acel mare muncitor si ales patriot, se propune indigenarea 1'iii
N. Densusianu. Intre altele Misail zice: «Va aduceti aminte de
acea opera, intitulata Orientul latin, care a atras multe laudo din
partea presei occidentului».
Densusianu obtinu 60 voturi din 62 votanti, iar in sedinta
Senatului dela 6 Maiu acelas an, trece cu 29 bile albe din 30 vo-
tanti.
La 25Oct. al aceluias an «Nicolae Densusianu equivalent lie,
in drept din Sibiiu» este inscris stagiar in tabloul avocatilor.
decan al ordinului fiind V. Boerescu.
Tot astfel se constata, prin un certificat al grefei respective
ca la 25 Fevruarie 1880, Densusianu depusese juramantul ina-
intea Curfii de Apel, secfia I, pentru a putea exercita profosiu-
nea de avocat.
Ca avocat, la Brasov si Bucuresti^ nu avem a spune nimic deo-
sebit despre Densusianu.
Intre actele ramase dela el, se vad numeroase dosare ale pri-
cinilor ce a aparat la Brasov.
Dar nu aceasta era menirea unui om superior ca el. Avocati
aveam deja destui de pe atunci, oameni insa, in adevar superiori
avem putini chiar in prezent. Densusianu era facut din o alta,
stofa, decat aceea a unui avocat oarecare. El avea o alta menire,
o alta misiune, mare, as putea adaoga.
lata de ce gaseste o cerere, scrisa, curat
in hartiile sale se
si timbrata, chiar, catre Decanul corpului de avocafi din Ufov,
prin care dupa, un stagiu de 5 ani cerea el inscrierea definitiva.
Desi facuta, el nu a gasit insa cu cale a o mai depune. Din a-
ceasta se vede lamurit calea ce voia el sa. o urmeze.
£5i oare putinul timp cat a sezut la noi pana, la impamanteni-
rea sa, stat-a Densusianu acele luni fara a lucra? Nu.

Prima sa publicatiune in tara a fost:
V : .
XI MONMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
L'element latin en orient.

Les Roumains du Sad, Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Alba-
nie, avec une carte ethnographique par N. Densusianu et Frederic
Dame, din 1877.
Cartea e opera lui si e tradusa, de Dame, si era dedicate A :
Monsieur le Comte de Chaudordy, ambassadeur de France, pie-

nipotentiaire a la Conference de Constantinople.
Aceasta lucrare, bazata pe scrierile anterioare si cercetari per-
sonale, este una din cele mai serioase relative la Macedonia.
Deoarece chestiunea e mai mult ca ori cand la ordinea zilei,
cred necesar a va pune in vedere urmatoarele pasage din ea:
«Au lieu de maintenir la Dacie comme un fort avance, d'une impor-

tance strategique indiscutable, qui arreterait le torrent, Aurelien ouvrait
la porte toute grande au flot qui allait couvrir pour un temps l'Europe
toute entiere, emporter Rome et l'Empire, et menacer la civilisation».
Din aceasta scurtime de vedere a lui Aurelian a suferit asa

de mult nu numai neamul nostru in urma, dar intreaga latinitate.
E cazul de a zice ca acel om politic francez: „0n ne se dou-
lerait jamais par quels imbeciles le monde est souvent gouverne"
La ce bun oamenii mari, cand dupa Traiani vin Aureliani!...
Si cugetarea sa iese mai clar cand scrie:
«Enfin, en 1856, apres dix-sept cents cms, VEurope commenca a com-

prendre la haute portee de Voeuvre de Trajan et a se convaincre quo
la paix et la tranquillite du continent reclame, aujourd'hui plus liaute-
ment que jamais, la cr6ation d'un Etat latin aux Bouches du Danube,
d'un Etat homogene et non potyglotte.y>
Cine dintre oamenii nostrii politici a pus chestiunea mai lim-

pede si mai hotarit. Onoare memoriei lui!
Discutand drepturile fratilor macedoneni, el face cunoscut lumii
politice europene, ca:
«A du X-e
partir siecle, on les voit apparaitre dans l'histoire comme
un peuple compact et independant. C'est a cette epoque que remontent
les grandes lultes quils livcerent a l'empire byzantin et a cet 6l6ment
grec corrompu jusqu'aux moelles qui est connu sous le faux nora de
«Pwucaoi» et qui voulait s'emparer dela partie orientale de l'empire re-
main. Ces luttes furent couronnees de succes et dos lors les Roumains
de Macedoine devinrent compVetement autonomes».
Si ca sa arate care trebue sa fie situatia lor in Turcia, el de-

clara, in puterea dreptului faptelor istorice
„Il est done constate que les Maceio- Roumains ont etc lies a la Tur-
quie sur la base de capitulation precise, qui leur assurait protection en
echange d'un tribut annuel de 1.400 piastres et qu'ils sont reste autono-
mes et independants sous leurs chefs nalionauxjusqu.au commencement
du XTX-e siecle, quand Alt-Pacha foula aux pieds leurs droits*.
: : :
N T C. I) KN SU .-j I AN U, V EA TA §
I i O P K RASA XV
Nu sunt ei fratii nostri? Do ce oare sa. ne mai miram cand

tratatele noastre fusese calcale la fel?
Cata dreptate e parerea ca ten tratat valoreazd nunmi atdt
In
cat puterea celui ce-l apdrd.
Porta, forta, se vede ca e fatal sa striveasca sau sa apere drep-
tul. Ea e arma cu doua taisuri. Cand oare va fi intrebuintata
numai in bine? !
In ce priveste calitatile rassei acestui popor macedo-roman, Den-

susianu scrie
«Les Macedo-Roumains ou Tsintzares sont reconnus par tous 7e,s eeri-
vains comme le peuple le plus susceptible de culture et preseidemenl le
plus avance de la Turquie d' Europe*.
El reproduce parerile lui Pouqueville, William Martin Leake

si Kanits, in aceasta privinta, cari sunt asa de elogioase pentru
fratii nostri.
In fine, in ce priveste cu deosebire cbestiunoa autonomiei ecle-
siastice a Macedo-Romanilor, el arata asa de luminos, cand ne
spune
«Vers 1'an 1200 les Macedo-Roumains, qui jusqu'alors n'avaient eu avec
les patriarches de Constantinople que des rapports dogmatiques, mais non
hierarchiques, se separerent entierement de Constantinople au point de
vue politique. Sous leur roi Johannice, Us declarerent I'eglise roumaine
de Macedoine independante de Constantinople et Basilearchev&que rou-
main de Zagorie devint primat national ay ant son siege a Tamo v a
avec deux metropolitains suffragants (1).
«Cette independance hierarchique dura jusqu'a la chute complete de l'Em-

pire byzantin et letablissement deTmitif des Osmanlis sur les rives du
Bosphore. Sous les Sultans le clerge grec reprit I'influence qu'it avail per
due. Employant tous les moyens et le plus souvent, les moins honnetes,
pour reiablir son pouvoir religieux sur les Roumains, les Bulgares et
les Serbes, it s'efforgait de representer a la Porte que plus ces populations
seraient soumises aux Patriarches byzantins plus elles.seraienl sous la de-
pendance des Sidtans. La Sublime Porte laissa faire et preta son appui
a toutes les usurpations, jusqu'au jour oil les Macedo-Roumains furent
completement depossedes de toute autonomie religieuse et retomberent
sous le joug accablant du clerge grec».
Ar bine ca aceste randuri sa patrunda pana la locul cuve-

fi
nit, pentru ca in tratativele ce fatal vor urma in aceasta privinta
sa se invoace da capo si dreptul istoric.

Chiar cultul la acest popor avea loc tot in limba nationala,
ceea-ce ne-a deosebit pe Romani totdeauna, spre lauda noastra,
de alte popoare
(1) Gesta lnnocenti II. No. 70. $inc&\, Cronica Rom&nilor, an. 1202.
: !
XVI MONOMKNTELE PRE1STORICE ALE DA CI E I
«M. B. P. Hajdeu soulient, dans son Histoire critique des Roumains

que vers I'annee 400, les exercices du culte se faisaient, dans les eglises
macedoroumaines,dans le dialecte tnacMo-roumain. Cette assertion est
Y<5rifiee par d'autres ecrivains Arrangers*.
Ce fericit am fost acum un an, cand putinele biserici ce

in
au fratii nostri auziam, tot in limba romana, invocari pentru sana-
tatea si M. S. Regelui Carol si a poporului roman.
foricirea
Si cu drept cuvant Densusianu propune singura solutie posi-
bila, demna si urgenta in aceasta privinta
«Pour nous, le meilleur moyen d'arriver # ce but, ser ait de placer les
Macedo-Roumains sous la subordination hierarchique de Veglise orlodoxe
roumaine, sous Vaidorite directe du Primat de la Roumanie. Cette solu-
tion serait conforme a leur langue et a leur caractere, a leur natio-
nality et a leurs aspirations.))
Este aproape anui do cand imi permiteam sa spun acelas Iu-

cru Academiei romane! Darftomanul stie sa astepteL
Si sa nu uitam ca de organizatiunea lor religioasa este legata
Uinta neamului romaneso in acea tara, unde nefiind Oficiulslarii
civile, dela botez, cununie, divort, testatie siimmormantare, toate
se fac prin preot!
Astfel ca in prezent cea mai mare parte din fratii nostri ra-
masi credinc'iosi ideii sanatoase si cari au rupt cu organizatia
veche grecomana, traesc de fapt afara din lege
Sa speram in fine ca vom deschide odata, ochii. De n'ar fi insa
prea tarziu, astfel cum merg lucrurile in Peninsula Balcanica.
Densusianu mai adaoge la urma:
«Ce peuple a done le droit d'esperer, apres une si longue attente, des
sou ffrances si fermemenl suppor tees, une patience dtoide epreuve, que I'Eu-
ropes dans sa justice, ne permettra plus desormais qu'on le sacrifie a des
interets qui n'osent pas s'avouer».
Dar pentru ca Eumpa sa-si faca datoria, trebue sa ne o facem

noi mai intaiu.
El rezuma, in o nota de autobiografie, cuprinsul total al ace-

stei importante scrieri in urmatoarele cuvinte :
«In aceasta scriere destinata a face cunoscuta chostiunea Macedoniei-ro-

mane, barbaîlor de stat si oamenilor politici din Europa, dansul punea
in evident important etnica si politica a elementului roman din penin-
sula Balcanica si fit eel de intaiu care sus(inu cu argumenle isloricesi
juridice drephU Romdnilor din Macedonia, Tesalia, Epir, etc., de a forma
o provincie autonoma na\iona\a in sdnul imperiului otoman cerea exem- ;
\iunea aceslor Romdni de sub suprema\ia eclesiasticd a Patriarhului gre-

cesc din Constantinopol, introducerea limbii romdne in bisericd si sub-
ordinarea lor hierarhicd Primatului din Romanian

NIC. DENSUSIANU, V I E A J A SI OPERA SA XVII
Dar, acum, Turcia permite totul si noi nu facem nimic E trist, !
dar noi lucram acum faâ, cle Macedonia ca si Aurelian, pe vreme,

fata de Dacia. Cine oare va mai recladi podul ce ne lega si va face
ceeace se poate, ceeaco trebue insa in aceasta imprejurare si
pentru noi si pentru Turcia !...
Fratii nostri asteapta prea mult, si asteptarea fra|ilor va sa zica
durere durere cruda, durere neiertata pentru noi cari am pro-
;
vocate de fapt si cari am putea-o alina macar In parte.

Sa speram si sa trecem!
La acea incepuse o vadita, miscare economica in Roma-
data, se
nia. Comerûl si nu mai erau considerate ca
industria mai ales,
ceva bun numai pentru Bulgari si Ovrei.
Un om de seama care a facut mult pe aceea vreme, C. Porum-
baru, si care in casa sa din Sfintii Apostoli, organizase prima
expozitie industriala, lanoi, constituise societatea a Concordia Bo-
fndna». Hasdeu venia des la intrunirile cu caracter intim si fara poza,
si sgomot, cari aveau loc aeolo. L-am si cunoscut la una din aceste
intruniri.
N. Densusianu fu ales si el membru in sedinâ dela 16 Mar-
tie 1878. Ori unde era deci o miscare serioasa najlonala il gasim
de fata.
Ajungem la un moment deciziv in vieata lui N. Densusianu, dela

care se alege cu hotarire si cariera sa ulterioara.
Academia Romana, carejoaca un rolasa de mare in prima faza,
a vietii acestui om, il alege membrul sau corespondent. Prese-

dinte era I. Ghica, secretar general Hasdou.
Cu asa nasi, finul nu putea sa nu fie de seama.
I se face cunoscut aceasla in modul urmator :
«Academia RomaM, apretiand inaltele D-v. calitaî si activitatea ce aî

aratat pentru desvoltarea culturii intre Romani, v'a ales, in sedinîa din
15/27 Aprilie 1880, Membru Corespondent al ei in Secîunea istorica.»
Se poate spune ca in aceea zi, Academia avusese mana fericita!

Raspunsul sau era scurt si demn.
Densusianu zicea :
«Distinc|iunea aratata cu aceasta ocaziune o primesc mai mult de o

sarcina placuta pentru a persevera si mai departe pe cariera studiilor is-
torice. Ma voiu sili astfel a corespunde si de aici inainte frumoaselor

D-Voastre intenîuni si votului cu care am fost onorat».
El s'a tinut larg de cuvant !

(1)
(1) Din o carte do alegator, de sigur singura ce ?i-a luat, dela 15 Martie 1881 se
vede ca el locuia in coloarea de ro?u, suburbia Sft. Dumitru, Str. Smardan No. 49
XIC. DENSUSIANU. " II

XVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
In anul acela, la 9 Octomvrie, Academia ii mai comunioa, ca-1

insarcineaza a tinea locul d-lui Bianu ca Bibliotecar-arhivar, po
tot timpul cat acesta urma sa lipseasca din tara.
Aceasta inlocuire a durat in destul, deoarece d-1 D. Sturdza, ca
presedinte, il insarcineaza a continua inlocuirea prin o adresa,
dela 28 Iunie 1883.
Sunt fericit a constata, ca Academia Romana, care ajutase pe
studentul N. Densusianu in momentul eel mai greu al vietii sale,
la 1867, cu bursa Brailei, tot ea, indata ce acesta deveni ceta-
tean roman, cauta, a-1 utiliza pentru scopurile sale culturale.
Astfel N. Densusianu fu insarcinat cu o misiune pentru cule-
gere de documente.
In volumul Cercetdri istori.ee in arhivele si bibliotecile Un-
gariei si ale Transilvaniei, Raport inaintat Academiei Romano
de Densusianu, din 1880, gasim urmatoarele :
«Reintorcandu~ma, din misiunea istorica, intreprinsa in Ungaria si Tran-

silvania, ce aî binevoit a mi-o incredinfa. in sesiunea anului 1878, am
onoare a va, prezenta aici o dare de seama generala despre cercetarile si
descoperirile facute in bibliotecile si arhivele de peste Carpaî.

«In timpul de 15 hini, cat a {inul misiunea aceasta, am cercetat peste
tot 12 biblioteci si 16 arlvive. Am studiat peste tot locul diferitele colec-
fiuni de manuscrise si documente, ce pot se reverse o Jumina noud, sau

sd deschiia perspective mai vaste in domeniul istoriei noaslre nationale.
«Am urmarit mai cu seama miscarile sj actele Romanilor dela 1690
incoace. Caracterul celor mai insemnale fapledin epoca aceasta sealte-
rase aproape cu totul, fie din lipsa unci cunoslinte solide a fmprejurd-
rilor, fie ca scriltorii straini incepuse a subordind evenimentele la pro-
priile lor opiniuni, si cu modul acesta se depdrtase de terenul sciinfific
al istoriei.y>
«In cat priveste Bevoluîunea lui Horia din anul 1784, am fost fericit
a gasi in Biblioteca Academiei si a Muzeului national din Pesta, precum

si in bibliotecile din Cluj, Alba-Iulia Brasov un numdr insemnat de
si
rela{iuni contemporane, ce pdnd astddi rdmdsese necunoscute istoricilor

strdiniy>.
«Dar eelmai preîos material istoric cu privire la epoca aceasta 1-ara
aflat in arhiva cancelarici aulice si in arhiva comisiuni Jancoviciane.
Actele descoperile aici ne desvelesc inaintea ocMlor o lume cu totul ne-
cunosada din suferintele si faptele pdrintilor nostri; ele rdstoarnd in

mod deciziv rdtdcirile scriitorilor strain', ce apucase in literatura mo-
dernd se imbrace costimml verUd(ii istor/'ce.»
Multe din aceste asa de importante acte pentru noi «...j)dnd

in siua de astdsi nu ait fost de loc scruf.ate»... cum ne spune
D-sa.
Cu aceasta ocaziune Densusianu descoperi si mai multe ma-
nuscrise:
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA §1 OPERA SA XIX
«Asa am atlafc in bibliotecile din Posta, Orade, Cluj si Brasov, 20 ma-

nnscrise ce cousin diferite cronice de ale %'eru-Romdnesti §i Moldovei,
din cari unele sunt in limba romana, iar altele tradusc in lirnba latina
si g*ermana».
In 17 din acestoa continuhil lor istoric este mai lung

„
si mai complet in cronicele romdnesti cari s'ail publicevt
deceit
panel astdsi...." ne spune acest cunoscator.
El studia, cu aceasta ocaziune si „manuscrisele nepublicate
ale literatilor romdni" si ne desvalui astfel pe mai mulfci, prin-
tre cari voiu cita pe: Petru Dobra jurisconsult la 1772 si care
scrise Begula Legis ; si pe : Aureliu Autoniwio Praeeletis, care
:
facu la 1792 un Diclionar ronidn, latin si german.

In biblioteca Universitatii din Pesta afla el primul dictionar
romanesc cu litere latine Dictionarium Valacliico-latinum, din
:
3 741 —
42; gasl 41 tomuri manuscrise ale lui G. fyincai in bi-
bliotecile din Orade si Cluj, intre cari de tot putin cunoscuta
Chronicon Deico-romanorum el plurium aliorum neifionum, dela
anii 86 —
1186, pe care afla, ceeace se stia numai prin traditie,
si anume critica lui Martonfi: «An de aliquid brevibus gyaris et
carcere dignum! Juvenalis et Sinkays, —

adica: «Este ceva demn
de exil si de inchisoare».
In fine ceeace interesa, si lumea stiintifica dela noi in special,
mai afla: «Un vocabular In limba romana, lalina, maghiara si ger-
mana despre numirile animalelor, plantelor si mineralelor inbi-
tulat: Vocabularium pertinens ael tria Begna Naturae;
Un manuscris cu inscriptiunea: Istoria Naturii sau a Firii,
aflate la biblioteca episcopiei din Orade.
Dar oamenii doritori de a cunoaste cat spicuiee el nu pot sa
nu ceteasca tot ce a scris el si in aceasta directlune.
Voiu cita numai pasagiul urmator:
«In decursul misiunii mele in Ungaria si Transilvania mi-a succes sa

aflu si cateva tractate originate din secolul al XVII-lea incheiate intre
Domnil Romaniei si ai Moldovei cu principii Transilvaniei. Asa am gasit
in biblioteca universitatii din Pesta un tractat de alianta intre Radul Mih-
nea si principele Transilvaniei Gavril Bethlen din anul 1617; in arhivele
statulul din Buda un tractat de alianfa intre Ion Mihaiu Radu si Gheorghe
Racoti din anul 1659, si alt tractat intre Constantin Basarab cu princi-
pele G. Racoti, fara an>
i».
In fine adaog ca cu aceasta ocaziune dansul descoperi in Bu-

dapest^, intre manuscrisele iezuitului Hevenesi, importantul act
original: Manifestul de unire cu biserica Romei a Mitropoliei ro-
mane din Alba-Iulia, dimpreuna cu conditiunile unirii, date si sub-
semnate in 7 Oct. 1698».
XX MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
Si in fine pentru a se vedea cat muncise acest om in timp

de 15 luni, iata, cu -ce se incheie raportul sau catre Academie:
.,«am onoare a inainta aici intrega colec|iunea facuta in timpul acesta
.
in numar de 38 volumuri manuscrise, unul fotografiat, doua tablouri vechi
in oleiu, mai multo portrote, desemne si facsimile impreuna cu trei copii

de pa medalia lui Horia».
Pentru a termina cu analiza acestei lucrari, voiu spune ca el

a adunat astfel si analizat:
783 documente relative numai la istoria Revolutiunii lui Horia
din anul 1784.
125 manuscrise si alte documente cu caracter diferit dela 1290
si pana, in secolul trecut.
Din acestea so mai poate vedea de ce material a dispus N. Den-
susianu, cand a scris Istoria Eevohttiunii lui Horia si de ce aceasta
lucrare, bazata pe 783 documente, a fost ultimul cuvant, in ce
privoste cumplita tragedio a acestei parti a neamului nostru, care
a precedat marea revolutie francoza.
Cat crcdeti insa ca acostat pe Academie aceasta misiune de 15
luni, a unui om silifc a sta in oteluri, a oalatori in atatea orase,
a plati de sigur copisti pentru a-1 ajuta sa faca 38 volumuri de
manuscrise, In o munca asa de incordata!..
3.500 lei a luat Densusianu, adeca sapte lei pe zi'.L. N'ara
de adaogat nimic mai mult!...
Atat de putin pentru asa comoara de fapte, pentru asa activi-
tate incoi'data!..
Steie deci aceasta munca
cinstita si rodnica pilda numerosi-
lor trimisi in misiuni,sau in calatorie de nunta, cu sume
la bai
grase, mai importanto decat se poate crede, platite din sudoarea
celor desculti si inculti dela tara. Fie ca odata cei cari dau si cei
cari primese, asa de des si de mult, in aceasta tara, sa se rusi-
neze —
daca o cu putinta —
fata, cu munca de lauda, a unui ro-
strans numar de oameni de isprava, in fruntea carora sta, N.

Densusianu.
Pe cand N. Densusianu lucra din rasputeri, uitand ca are drep-
tul de a profesa avocatura, pe cand aducea atatea servicii terii
si neamului sau, el ducea aproape mizeria in capitala in caro
se incepuse, de pe atunci, stropirea cu noroiu de catre toate spe-
tele de bugetivori, alaturea cu alta caracuda si mai putin sim-
patica si cu manuitorii de afaceri zise politico.
Un om cu inima, un bun Roman, care la un moment deciziv,
pe cand eram si eu jucaria intrigii, a hotarit si de soarta mea,
loan Bratianu, mai facu o fapta, buna. Lui se datoreste numirea
lui N. Densusianu ca Traiislator pe langa, Marele Stat major al
armatei, unde sef era Generalul Falcoianu, care-1 numeste oficial
la 10 Martie 1884.
!
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA XXI
Si, vorba lui Caragiale, avea el leafa: ,,200 lei mensual sala-
riu dupa. bnget si 100 lei mensual ca diurna pentru serviciul de
translator".
Aceasta suma codasa in budgetul êrii noastre, bogat in alte
chiverniseli, era paradisul pentru acest om modest si pentru acest
ales muncitor. Avea el eel putin de aici inainte asigu- vieata
putea
rata, sa dispuna de o biblioteca si va avea de aci inainte
el
omasa de scris, a lui, in o camera calda!.. Ce putea ol visa
mai mult!
vazuse ca si mine cum mizeria dusese la groapa pe
El, care
pe acel N. Scurtescu, om cult si cu rari senti-
atafia, intre cari
mente, cu care ne intalniam, in acel sambure al vietii intelec-
tuale romane de pe vreme, dela cafeneaua Fialcowski.
Cata asemanare intre acesti doi oameni, amandoi cu inima de

aur, cu cugetele curate si cu dorul nestins de a lucra pentru
neamul lor
Vadinca pe acest N. Scurtescu, in o odaita mizera si rece ce se
afla pe locul unde se incheie in vale Bulevardul Magureanu, fara
foe, cu haina groasa pe el, la masa de brad, scriind, slab si fiert
de vapaia ofticei, cu niste manusi ce fusese albe, rupte si inne-
pe cari le pusese pentru a nu-i tngheta degetele cand |;inea
grite,
condeiul!.
Doamne cata suferinta pe cei buni ai acestui neam!..
Toate acestea le stia si Densusianu. Toate aceste lipsuri mus-
cau adanc si din sufletul si firea lui!
De sigur ca indelunga vieata de martir si de mizerie a ace-
stui om de seama era sa devie de acum tolerabila, desi era mai
mult decat modesta. Dar era totuf ceva sigur putea duce o vieata :
linistita, putea nebatut de valuri sa linisteasca, prin munca, do-

rul ce-i ardea inima de a face cat mai mult pentru neamul sau.
Si'n adevar el munci cum nu cunosc multi in aceasta tara!
Eu, care am patruns de aproape in inima si sufletul acestui
apostol al neamului, ma inchin cu evlavie si adanca recunostinfa
in fata vietii sale.
Am credinfa ca dupa un Sincai si Klain, posteritatea vapune
si pe N. Densusianu.
i
Ajungem acum la momentul cand

a publicat cea mai im-
el
portanta din lucrarile sale, pe care n'a vazut-o gata de sub tipar,
caci soarta i-a fost vitrega si in aceasta privinta.
Â- murit fara ca sa 11 dat eel putin bunul de imprimat si ulti-
mei parti a lucrarii sale, care devine postuma, postuma pentru a-1
ridica sus de tot in panteonul neamului.
In Octomvrie 1884, el dadu la lumina acea admirabila carte,
model de sinceritate si de stoarcerc de izvoare de tot felul „Re- :
XXII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
volujiunea Ini Horia ia Transilvania §i Ungaria. 1784 — 1785, scrisd

pe baza documentelor oficiale"
Dar cati cunosc aceasta carte ?
Cu rusine fao marturisirea, ca si eu am cetit-o acum in urma !
Cine, cu deosebire dupa, 1907, nu ar fi trebuit sa o ceteasca,

Intre revolutia lui Horia cea din 1907, diferenta sta in timp
si
si loc, dar este aceeas in cauze Volnicia clasei dom.nitoare,

:
lipsa de dreptate si de bund rdndueald. Durerea, mai mare pen-

tru noi, sta, numai in aceea, ca rolul nobilimii unguresti si admi-
nistratiei straine, la noi a fost jucat de frati — frati? pana la un !
punct oarecare !
Cetiti, as zice oamenilor nostri conducatori ai terii, cetiti acea-

sta, carte, care e cartea suferintei seculare a unui neam ; cetiti si
vedeti ce va, ramane sa pentru ca 1907 sa nu aiba a doua

faceti
zi ! Cetiti voi bogatasilor, cari ati stors un neam intreg pentru
vanitatea si goliciunea voastra, si tremurati in fata raspundorii ce
va sta, in fata, cetiti-o voi cari va, amestecati nepregatiti la carma
;
terii, si daca, mai aveti cuget, da|i-va de-oparte cetiti-o in fine ;
voi cari doriti a vedea o Romanie mare si frumoasa, intre surori

si ganditi ce este de facut. Cetiti-o toti caî despcrati de puterea
neamului romanesc ceti|i-o toti cati voiti sa, va, bata inima la fapte
;
patriotice, alaturi cu scrierea loan Voda eel Cumplit, a neuitatului

Hasdeu, pentru a doveni si mai buni Romani !
Si sa nu credeti ca, Densusianu s'a lasat condus numai de do-

rul inaltarii neamului, sau de dorinj;a de a face ceva ce se cheama
o lucrare cu tema !
Nu. Departe de el astfel de fapta. El a urmat ca adevarat isto-

rio cu metoda riguros stiintifica, cautand numai adevarul si a
fost de sigur el eel mai fericit cand a vazut la ce rezultat a a-
juns. De alt-fel el ne-o spune clar in prefata :
ulstoria avdnd nobila niisiune de a hifafisa bfnele si raid din viea{a

popoarelor, astfel sinr/und principiu, de care am fost condasi in des-
crierea aceslor cvenimente, a fost caidarea si expunerca adevandnh.
Din cercetarea sa rezulta, matomaticeste ca :
«Poporul roman se ridicase la 1784 in contra servitufii feudale, nu

pentruca ar fi numai o simpla, uûrare a sarcinilor iobix-
voit sa ob^'nri
ge$ti, dar fiindcS, simtia in inima sa ca e ndsmt pentru o soarte mai
bund. El doria pamantul ocupat de nobili, flinded avea ciinoslintd ca a
fost odatd proprietalea sa, doria domnia Transilvaniei, fiind-cd se
creded singurul moslenitor legilim at acestei patrie, doria in fine expul-
siunea elementului dominant, fiinded numai singur se considerd na{iune
legal a in Transilvania.
:
NIC. DENSU?IANU, VIEAfA ?I OPERA SA XXIII
«Pe langa, libertatea din servitufcea feudala, revolutfunea dela 1784 tin-
dea in linia prima la liberarea poporului romdn din servitutea poli-
tico,, in liberarea Transilvaniei de domnia altei rasse. In scurt rovolufiu-
nea dela 1784 voia sa distruga sistemul politic al celor trei natiuni pri-
vilegiate din Transilvania, si pe ruinele sale sd se inlemeieze un sistem
politic roman.y>
El considers, aceasta revolufiune ca un inel numai din un lanj;
de fapte marete, oari trebue sa duca la acelas rezultat :
«Desi manifestafiunile acestea intamplate in diferite locuri, in Balcani,

in Olt, laPrut §i in munîi Abrudului, s'ar pj,rea la prima vederc a fi
numai niste fonomene cu totul izolate, dar cercetand mai adanc natura
si misteriul lor, vom afla in ele o intitnd conexitate wiorala, aceleasi
idei si aspiratiuni, aceeas luptd inversunatd in contra dominaîunii
straine, aceleasi convulsiuni in toate membrele corpului, pentru recon-
struirea unei domnii romane.
«Aceasta era faâ revoluîunii dela 1784».
Se ocupa pe larg de drepturile poporului roman din acele par|i,

de trecutul militar — prin
organizarea lui specials. a intre- —
gului neam romanesc, de care se aflau strainii fa{;a
nestiinj;a in
cu acest element asuprit, pe care dusmanii credeau ca-l inge-
nunchiase, ori unde mai era o suflare romaneasca :
«Aceasta analiza istorica ne este indispensabila, — zice dansul — caci nu-

mai cu ajuiorul trecutului ne putem explicd ideile si diferitele feno-
mene din viea\a unui popor».
Apasa mult asupra faptului, pe care-1 dovedeste pe larg ca :
avedliea organizatiune sociald sipoliticd a Romdnilor era bazald

pe un sistem militar*.
Si in fine ne spune ca
uAtrebuit ca reuolupiunea dela 1784 sdscoald lalumind pe acest popor

ascuns al feudalitafii transilvane, sa proclame pentru intdia oard in fa{a
Europei romanitatea acestei teri, romdnd incd din cele mai vechi timptiri
istorice».
Pentru a Romanilor, el care scotocise tot ce

justifica revolutia
reproduce din
s'a scris in aceastaprivinf,a, Seconde Lettre d'un :
Defenseur dii Peuple a VEmpereur Ioseph II, sur un reglement

concernant l'emigration et principalement sur la reunite des va-
laqnes, ou Ton discute a fond le droit de revolte du petiple, Du-
blin 1785 :
XXIV MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
«Eu sunt eel dintaiu, care apar inca cauza Romdnilor cari au fost
vicimele forfei in aceastd insurecfiune, si repelez cd Romdnii au tot
dreptul sd se revolteze, pdnd cdnd vor fi sclavi si nefericiti. A-i pc-

depsi pentru exercitarea acestui drept, insemneaza a-i pedepsi fiindca
sunt oameni».
lata cum vorbia un om cu suflet

Marele Imparat, desi rau impresionat de crimole Romanilor
cari au fost de altfel asa de mult depasite in urma de ceeace a
faout nobilimea ungara, spune in o scrisoaro catre cancolarul Esz-
terhazy :
«Poate ca tot cu acelas succes s'ar putea transforms, fierele aceste siilba-
tice, dacd eel put-in domnii pamdntesti ai acestor Romdni ar cdpdtd prin
scoald nisle principii tnai bunei>.
Iarin alta imprejurare imparatul spune ritos ca «Cdt de rea estecon-
:
stitufiunea Ungariei, zice imparatul in alt bilet catre contele Eszterhazy,

cat de rele sunt insliluîunile, ce exista acum in comitate, nimic nu
poate sd convingd mai bine nici chiar si pe omul cu prejudifiile cele
mai inrdddcinate, decdl aceea ce sd inldmpld astasia.

se poate o justificare mai lamurita, mai sincera si mai ca-
Nu
tegories, a revolujiiei satenilor. — Si in fine tot el adauga scriind
baronului Brukentbal, care lasa in urma sa un muzeu sasesc la
Sibiiu si asa de multe morminte cu lesuri romanesti, poame ale
represiunii prin nepriceperea sa :
«Acest trist exemplu ar trebui sa convinga pe nobili si pe posesori,

ca vieaâ si averile lor sunt in mana muljimii mari, adeca a poporuluii
si poporul numai tratandu-1 cu echitate, cu iubire si incredere poate sa
fie tihut in frau intr'un mod stabil. Excesul de severitate poate sasupuna
pe un timp oarecare, dar oamenii cari n'au nimic ce se piearza, cari nu
sunt legaî de casa, si de curte, fiinded si asa deabid mai pot trai dupa
ele, acestia vor folosi cea de intai ocaziune, ca sa comita excesele cele
mai mari».
Dar ajungem desnodamantul dureros al acestei cumplito

la
tragedii. Densusianu ne spune tot, absolut tot. E de necrezut
cum a putut aduna atata material, dupa, care zi cu zi doscrie totul
si indica si numele celor inchisi in beciuri sau martirizati pepie-
j;ele publico.
Voiu reproduce ceva din ultimele minute ale marilor eroi :
«Mai intaiu fransera cu roata pe Closca, incepand dela picioare catre cap,
si, dupa cum ne spune un martur ocular, i detera eel puîn 20 de lovi-
turi pana-si dete sufletul.
«In timpul acesta Horia, primul capitan, trebuia sa priveasca cu ochii
sai oribila moarte a devotatului sau amic, care pana in ultimul moment ii
ramase in toate credincios.

: :
NIC. DENSUÎANU, VIEAfA ?I OPERA SA XXV
«Dupa Closca fu asezat Horia pe safot.

«Horia, ne spune un alt martur,werse fdrd nici o schimbare, cu inima
indrdzneaid la locul destinat pentru ora cea amard a viefii sale....
Dar cu dansul tratara cu mai multa grajie, dupa o lovitura care-i franse
fluerul drept, ii detera numai decat o lovitura, de grafie asupra pieptuluis.
E cazul de a zice multumim pentru bunavoinjia!...

:
Fata cu Horia si Crisanu, Densusianu spune

«Toî troi insa fura victimele sentimentului national, tofi trei isi sacri-
ficara vieaâ pentru fericirea poporului. Crima lor fu crima libertdfii la
care lindea poporul romam.
Poporul insa zeifica, ca in timpurile preistorice ale Daciei, pe
martirii sai. Ce este mai viu in inima frajiilor indurerati, de peste
munti, ca numele lui Horia silancu?!...
«Asupra lui, — vorbind de Horia, zice Densusianu —

erau tintiti la 1784
ochii tuturor âranilor. Cazut in planurile sale, pdrdsit de impdratul
Iosif, stima lui publica nu inceta ; fu iubil de
in lanfari, in nefericire, el
popor. Cu firmitate antica, el nu ceru graîe imparatului, nu tremura di-
naintea ororilor supliciului, din contra, cuacelas nobil devotament precum

luptase in vieafa, cu aceeas convicîune puternica de sfinfenia cauzei, el
merse pe Golgota despotismului, si facu, ca §i in ultimele sale momente

sa, admirat de adversari.
fie
«Aldiurea cu Petru si Asan, cu Mihaiu $i Galu Romdnul, el isi cds-

ligd un loc nepieritor in pleiada acelor inimi nobile, cari an luplat pen-
tru liber area Romdnilor subjuga$i».
Si cand in lucrarea sa ajunge la partea finala, el pune in ve-

dere care a fost rezultatul bun la care a dat loc acoasta revo-
lutie, pentru care au suferit si sangerat atati eroi anonimi ai nea-
mului.
Densusianu ne spune :
«.Servihdea personala, legarea iobagiului de

glie, interdictfunea de a
se strdmutd dela un domn la altul, ce fu decretald de camera Ungariei

asupra tdranilor in urma revolufiunii dela 1514, fu stearsd dupd 270
am, cu sdngele poporului romdn din Transilania*.
Si ca :
«Desfiin{area legdrii de glie, fu cea mai mare si cea mai glorioasd

binefacere, ce o fdcu impdratul losif poporului rom&n».
In urma revolutiunii, bine in teles ! — Astfel zice D-sa
«Cea mai puternica annd a feudalitd\ii fu dislrusd*.
Nu pot sa nu citez si alaturata fraza, care face cinste memo-

riei lui Densusianu.
« JVu era lipsa de morald, care fdcuse pe nefericitfi (cirani si pe preoli
XXVI MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
sa se ridice, era lipsa de moderatiune, lipsa principiilor de umanitate
in sinul nobilimli si la guvern*.
«Inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor cstc cu mult mai imoral si
neuman de a laiicozi in fiarele sclaviei si a face din legea moralei

legea servitntii».
Faca-se ca aceste crude zilo sa fie ultimele, in lungul marti-

rolog al neamului ! —
Fie ca domnitori ca Iosif al Il-lea, dar mai
hotariti, sa mai aiba frafii nostri fie ca acest neam sa poata, unit
;
sufleteste si pe calea culturala eel pufin, contribui si el cu ceva

la mersul inainte al omenirii
A face astfel este nu numai un drept dar o datorie pentru
cei liberi.
Cetind aceasta admirabila, lucrare a lui Densusianu, nadejdea
naste tot mai mult in sufletul nostra, ca suntem in zorile unor
zilo mai fericite, cari nu pot sa nu aduca dupa elc lumina soa-
relui cald si binefacator al dreptati omenesti!
Amintim acum o fapta de lauda.

Academia Romana, acorda un premiu de 5.000 lei celui ce scri-
sese Istoria Revolufiimii lid Horia. Rasplati ea astfel o munca
de seama si inlesni mijloacele necesare lui Densusianu, pentru
lunga lui calatorie, ce o facu pentru pregatirea operei sale mo-
numentale: Dacia preistorica.
Dar despre aceasta vom vqrbi mai la urma.
carte ca Revolutia lui Horia nu putea insa sa ramana fara
rasunet in Ungaria.
Mai intaiu.... ca de regula, ea fu oprita.
Iar la Aprilie 1886, in Budapest Ssemle, No. 112, redactat
de Pavel Gyulai, Pavel Hunfalvy, publica un studiu Densusian :
Miklos legujabb niunJvdl, care fu scos si in o brosura de 52

pagine. Tot acesta, cu un an mai inainte, scrisese in contra di-
rectiunii ideilor sale istorice, studiul : Hogyan csinalodik nemely
historia ?
Densusianu protests contra opririi lucrarii sale, si sfida, guver-
nul ungar de a putea sa-i indico un singur pasaj din lucrarea
sa, care sa nu fie bazat pe citatiuni din documonte afiatoare in
bibliotecile din Ungaria.
La 3 Ianuarie 1885 primeste o adresa din parlea a Lega-

tion I. et B. d'Autriche-Hongrie a Bucaresh, in care i se
spunea:
«Jom'empressede vous informer que votre ouvrage intitule „Bevolu(iu-
nea lui Horia in Transilvania §i Ungaria" ayant eteexamind,rinterdiction
levee».
dont son importation en Hongrie avait ete frappee vient d'etre
Tot in anul 1886 incepu publicarea a numeroase: Documente

NIC. DENSUSIANU, V I E A f A SI OPERA SA XXVII
privitoare la Istoria Romanilor, 1199 — 1345, culese si insofdte de

note si variante.
Primul volum al acestor document©, pe cai'i lo numoste: „fdn-
tdni exlerne" are o mica prefata, in care ne spune:
,
«Documentele noastre indigene, arhivele domestice ale ôrilor romane,

inainte de secolul al XlV-lea au pierit.
«In timpurile acele pline de calamity ale evului de mijloc prin cari
au trecut êrile romane, au fost lovite de fier si de foe nu numai alta-
rele, nu numai orasele si satele noastre, dar ce avem se dcplangem
mai mult, chiar ?i monumentele interne ale istoriei noastre naîonale».
Aceste sase volume con{;in un admirabil material in cele 4822

pagine format mare.
Publicarea acestor documente incepute la anul 1887 se fine-
ste la 1897.
lata succesiunea lor :
1887 Tomul h cu XXX -f- 701 pagine

1890 Tomul I 2 cu XL VIII + 889 »
1891 -Tomul II 2 » XLII + 729 »
1892 Tomul II 3 » XL + 747 o
1894 Tomul II< » XXXIII + 756 »
1897 Tomul II S » XXXII + 770 »
Cercetand volumele mijlocii, nimic nu-fi spune ceva despre acea-

sta activitate a lui Densusianu.
Numai in ultimul volum din 1897, in care' el pare a-si lua ra-
mas bun dela aeesfc fel de publicatiuni, hotarit a da tot timpul
sau de aci inainte Iucrarii lui monumentale Daciapreistorica, ga-
sim o prefata.
In aceasta se arata lamurit scopul urmarit de Densusianu in
publicarea cu care fusese el insarcinat si in care adunase din
toate partile si mai ales din Fejer, Pesty, Theiner, Engel, Do-
giel, etc., tot ce interesa completarea planului ce-si trasesc.
Acolo gasim deci ca:
«In ce private in fine planul general ce 1-am avut in vedere la alege-
rea si reunirea materialelor istorice din epoca dela anul 1199 — 1575, pu-
blicate in cele 6 volume de pana acum, noi am fost condusi de urma-
torul principiu :
„De a nu uita pe nimeni, de a nu sacrifica pe nime, de a infdfisa

in aceasta colecfinne fiecare parte din tentorial locuit de Komdni, pre-
cum si faptelc si evenimentele ce le apartin.
«Sau cu alte cuvinte: am avut totdeauna in vedere istoria intreyului
'
element rom&nesc, in orice $eri s a a f| a t e i n vechime, fie constituit in

j
state mai mari, fie organizat numai in districte, provincii si banate naîo-
nale, fie in fine raspandit in insule mai mici si mai departate prin mij-
locul altor na$iuni superpuse, insa ducand o vieaâ romaneasca».
: .
XXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Si facu el astfel, caci dupa cum ne-o spune cu atat de mare

dreptate
„ln istoria veche a unui popor chiar si vieafo celei mai mid insule
ea cat de depdrtatd, prezinta un
etnice, fie deosebit interes pentru a puted
explicd multe chestiuni confuse din labiriniul secolelor trecute".
Iar in ce priveste epoca ce si-a ales pentru a aduna materialul

publicat, el arata, ca:
«Timpul dela puternica colonizare a Daoiei Traiane si pana la finele

seculului al XVI-lea confine epoca fundamental a istoriei noastre nafto-
nale.
Aceasta epoca sta in stransa legatura, cu originea latina a popor ului
«
roman, cu lcgile |i instituîunile noastre politice, cu noua formaîune a sta-

telor romane in seculul al XHI-lea si al XlV-Iea, si in fine cu tractatele
incheiate de stateleromane cu Poarta Otomana pentru a asigura frontie-
rele noastre de invaziunile musulmane.
«De aceea documented istorice, can se refer la aceasta epoca depar-
tata, ocupa load eel dintdiu intre tezaurele noastre istorice.
«Aceste documente conîn fapte si date, cari ne servesc nu numai
pentru luminarea timpurilor depdrtate, in cari au fost scrise, dar consti-
tue totodata si un material foarte pretios spre a putea patrunde si pri-
cepe bine condiîunile viefii publice si evenimentele istoriei mai noua.
«Aceasta indoitd importanfa, ce o au documented vechi pentru isto-
rie, este foarte explicabila.

„Societatea veche, ce e drept, a dispdrut, insa ea a lasat urme a-
ddnci in legile, in moravurile si in ideile societdlii mai noud, si chiar in
principiile vie\ii noastre de stat".
Si mai in urma, el, bunul cunoscator al trecutului nostru,

afirma ca:
«Examinand aprofundand cu toata atentfunea aceste resturi scrise ale
si
vechimii, istoricul impartial se va convinge ca poporul roman nu nu- .
mai cd estc eel mai vechiu popor intre nafiunile ce loeuese astdzi la
Oarpa\i si in nordul Dundrei de jos, dar ca a fost in evul de mijloc
un popor cu insemnat cultural, chiar si in timdurile ce
tin vol foarte
se intind in pdrlile meridionale ale Dundrei, dela Adrialica si pdnd la
Marea-neagrd^
Aceasta prefafa, admirabila de claritate §i plina de invataminte,
se termina cu urmatoarea indicaîune:
«Ne ramane astfel totdeauna o sarcind si o datorie, catre posteritate
si catre stiinâ istoriei, de a aduna si codifica pe fiecare zi monumentele

istorice vechi externe si a reconstitui astfel arhivele seculelor noastre de-
par tate».
Academia in aceasta privinta este mai mult decat de lauda,

NIC. D E N S U S I A NU, VIEAf A §1 OPERA SA XX tX
caci pe cat mijloacele i-au permis, a adunat si publicat chiar, un

bogat material, care incepe sa, dea roade in toate lucrarile de
seama aparute in timpui din urma.
Dar sane intoarcem la 1885 unde am lasat lirul depanarii ace-
stei vieti de munca si abnegate.
Tot in acest an publica el un volum: Monumente pentru islo-
ria terii Fdgdrasului, lucrare care a precedat cu 15 ani publi-
catiunea tncununata de Academie, a lui loan Mihalyi de Apsa,
din 1900 «Diplome Maramuresene», din secolul XIV si XV pu-
:
bicata in Maramure^-SsigeL
In lucrarea sa Densusianu, care cu o alta, ocaziune scrise.se
rolativ la erorile admise ca fapte sigure in istorie:
«Ca atunci cand falsitalea se introduce odata in istorie, este foarte

greu de a o desradacina, si chiar de a o pricepe(l)».
lea la descusut urmatorul pasaj datorifc istoriografului ungur

Antoniu Verantiu, scris intre 1538—1540:
«Romanii (Transilvaniei) nu se bucura de nici o libertate, nu au nici o
nobilime, nu poseda nici un drept al lor propriu, cu excepîune de pufini
Romani ce locuesc in districtul Haêgului, unde se crede cii a existat capi-
tala lui Decebal. Romanii acestia (din districtul Haêgului) au castigat no-
bilitatea pe timpui lui loan Huniadi, care era nascut acolo, fiindca-1 aju-
tase cu vitejie, in luptele lui continue cu Turcii. Ceilahji sunt toî plebei,
iobagi ai Ungurilor, nici nu au districtele lor proprii, ci traesc raslatifi
pe ici si colea in toata }ara».
El sdrobeste aceste afirmatiuni neadevarate si poate chiar ten-

denjioase cu numeroasele acte ce publica si dovcdeste ca:
«Anume stim astazi cu o perfecta certitudine, ca înuturile Hategului,

al Hunedoarei si Devei, forrnau in vechime un complex de districte ro-
manesti cari se numiau in diploma distridus olachales. ^tim ca, intreaga
nobilimea de acolo era o nobilime romdneasca, in$elegem romaneasca in
sensul etnic si politic. kjStim ca nobilimea aceasta era o clasa sociala dife-
rita de nobilimea ungureasca, distinsa, de ea prin originea, prin istoria

si natura privilegiilor sale. §tim ca aceasta nobilime nu a fost creata de
loan Huniadi (Corvinul), nici de reg-ii Ungariei ; ca din contra, era o nobi-
lime veche, al carei trecut se pierde in intunericul evului mediu. Aceasta
nobilime era numita in diplomele regilor unguresti „N6biles ut dicitur Va- :
lachorum" sau «Nobiles Olaclii (Valachi)" spre distincfiune de: «Nobiles

Hungari» sau «veri nobiles regni nostri». ^5i pe langa districtele romanesti
(districtus olachales), pe langa nobilimea nationals, mai exista in âra Ha-
êgului un drept particular romdnesc. Romanul nu putea fi lipsit de
proprietatea sa, nici in caz de inalta tradare decat numai daca era jude-
cat de semenii sai de nobilii, chinezii si batranii romani. Donafiunile de
:
(1) Prefaâ, din Vol. II. 5, a publicaîunii Hurmuzaki, pe 1897.

XXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
moijii se iaceau acolo cu toLul sub alte condi{.iimi, docum veclem ca se
conferiau in ^"uturile unguresti. Aflam aci (in tara Ilategului) institufiu-

nea chinesiatelor romdnesti, institu|iunea juraftlor romdni, un sistein ro-
manesc de impozite (quinguagesima), —
tot atatea particularitati straine de
spiritul legislaîunii unguresti».
Si in care Romanii, prin droptu-

nu era aceasta singura parte
rile putusera pastra inca, dovediau prioritatea lor in sta-
ce-si
panirea ferii si originalitatatea lor a parte.
Densusianu mai dovedeste ca :
«Afara det ara

Haêgului si de Banatul Severinului, mai erau in par-
tea, meridionals a Transilvaniei inca doua provincii romanesti t-Distric- :
tul Fdgarasului si al Omlasului. Dar pana acum relafiunile vechi ale a-

cestor provincii zac in sanul intunerecului. Nu cunoastem nici seria com-
plete a Ducilor, nici institut-iunile ce le-au intemeiat domnia romaneasca
in acele parti ale Transilvaniei.
«Astazi insd aflam in pldcuta pozi\iune de a publico, aid o colec-
tie
piune de documente cu privire la \ara Fdgarasului, exlrase din intere-

santa arJiivd a d-lui Aron Densusianm.
Aceste documente le adunase fratele sau Aron, pe cand era a-
vocat la Fagaraa.
Si sa, nu credem ca materialul de care se servi el, nu era
un material oficial, in mare parte culespentru istoria Ungariei.—
El 11 secerase si din lanurile scriitorilor unguri chiar, caci ne
spune ca:
«Pre|iosul material scos la lumina de Pesty ne descopere inca un ade-
var de mare important. Se constata adeca, ca Banatul Severinului forma
in sanul regatului unguresc o provincie politicd romdnd ; ca era impar-
ît in 8 districte romanesti, numite districtus olachales ca toate distric-;
ted formau o unitate politica cu drepturi si liberty particulare, cum

erau de exemplu cele 7 judete ale Sasilor si 7 districte ale Sacuilor
din Transilvania se constata ca exisld in Banal numai o singurd no-
;
bilime, si aceea era romaneasca; cd ea se Incur a de imunild\i si drep-

turi ce nu derivau dela regit Ungariei ; ca in fine in tot Banatul era
in vigoare un drept special romanesc numit : jus volahie, antique* lex
districlum volacKicalium. §i despre toate aceste momentoase impreju-

rari "Verantiu nu aminteste nimic».
Publicarea acestor acte este de o mare valoare si mai ales
cum a stiufc Densusianu a le pune in valoare el ne spune iaras ;
«Documentele acestea revarsa o interesanta lumina asupra organizarii

sociale, politice, judiciare si militare.in scurt asupra vechii constitu|iuni a
poporului roman din Tara-Fagarasului. Anume vedera ca in Fagaras exi-
st* numai o nobilime istorica, care-si pastrase vechea sa numire de boieri
si avea sigilul sau propriu (sigillum Boeronum) ca boieria din Tara-Fa- ;
:
NIC. DENSUÎANU, V I E A J A SI OPERA SA XXXI
garasului nu era numai o simpla prerogative nobilitara, dar era totodata si

un oflciu in ce privesie afacerile publice ale finutului ; ca unica condi-
^.iune asa zicand inerenta a boieriei era sa presteze servicii militate eque-
stre; caboierimea de aoolo si in timp de pace era organizata militareste,
avand capitanul, locotenenîi si decurionii sai. Aflam mai departs cd se
boierizau chiar si mosiile, adecd se investiau en caracterul juridic al a-
cestei institufiuni.
«$i care era natura mosiilor boieresti din 'J'ara-Fagarasului ? In prima
linie ele ne apar ca avert ereditare si inalienabile ale familiei (haeredi-
tates boeronales), dar cu caracterul depUnei proprietaft pentru posesorul
boier».
Si cu drept cuvant, din aceasta, lucrare Densusianu trage ur-

matoarele concluziuni pline de invatamant pentru organiza|;iunea
noastra, romana, din trecut
«Aceea ce formeaza caracterul general al nobilimii romane din Faga-

ras, Hafeg §i Banat, este misiunea ei de a fi pururea in arme. Asa aflam
pe nobilii din Hafeg formand o armata stabila pe la caste lele de acolo,
pe nobilii din Banat aparandin continuu fortare-fele si vadurile Dunarei, iar
pe boierii din Fagaras in datina veche de a presta servicii militare eques-
tre (more aliorum verorum natonim indubilalorum Boeronum nos-
trorum eauis a frameis ad id aptis et convenientibus inservirej. Pe cand
din contra nobilul unguresc era cliemat la arme numai in timp de resbel».
Si ca concluziune generala el precizeaza:
«Astfel nobilimea romana isi are institii^hmea sa in institiiMunea vii-

litard. Romanul a devenit boier si a fost donat cu mosii fiindca era mi-
litar, dar nu i s'a confer U nobilitalea pentru ca sd-l facd vasal si pen-
tru ca prin donatiune si lillu sa fie obligal la servicii, cam este natura
feudalitatii germane si unguresth.
Densusianu vibra un patriotism incalzit de o vapaie ce nu
In
sta la indemana ori si cui. El nu era patriot fiindca era Roman si
crescut in astfel de directie. Nu era prin instinct si mai putin
sectar si fanatic, cum sunt unii ce strica mai mult cauzei natio-
nale, pe care cred a o servi prin sbuciumari fara rost. Densu-
sianu era patriot prin convingere nascuta si bazata pe o pro-
funda, cultura istorica. Nimeni mai bine ca el nu era convins,
bazat pe faptele trecufcului, de insemnatatea etnica, a neamului
romanesc si deci de rolul pe care acesta cata, sa-1 indeplineasca,
in viitor.
omul linistit si doritor a nu supara pe nimeni, el, firea cea
El,
mai putin dispusa a pierde timpul in cearta sau daraveri perso-
nale, el, cumpanitul in graiu si scris, de ti se parea Englezul ra-
tacit pe malurile Dunarei, devenia insa foe si para, cand vedea

ca, se scriu lucruri ce nu oorespund adevarului istoric pe care-1
cunostea asa de adanc, ca, ramai uimit de unde le mai scoate si

cand a putut el ceti, afla si gandi atat.
:
XXX'II MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Era de Hasdeu, dar cu tot cultul ce-I port acestei

el un fel
fenomenale inteligente, sclipitoare de geniu, farmeo si de intui|iune
il credinsamai pozitiv, mai precis pe Densusianu, in partea
istorica,
caci avu pare mai multa rabdare. Tocmai fiindca nu avea ge-
niul lui Hasdeu, el era nevoit a descurca mai adanc si a se avanta
mai putin pe aripile imaginatiunii, cari sunt utile in orice stiinj;a
in atat numai cat lepoti stapani, pentru a nu fi cuprins de ame-
teala orizonturilor prea vaste!
lata de ce vedem pe Densusianu eel calm si rece, para de
foe contra D-lui A. Xenopol in o scriere de 66 pagine, aparuta
mai intaiu in Bevista stiintifica filiterara „Tera Noue", No. 2
si 3 din 1885.
Acolo se inalfca mandru si triumfator intocmai Ca si ma-
el
rele Hasdeu in neuitatele sale discutluni si replice.
Aflu in notele sale biografice urmatoarele siruri, relativ la acest
raspuns la Teoria lui Boesler a d-lui Xenopol:
« . . .combate — Densu?ianu — cu deplin sucoes piirerile istorice ale d-lui
Xenopol: ca Bulgarii domnit timp indelungat peste âra-

in vechime ar fi
Romaneasca, Moldova ?i ca \en\e acestea s'ar fi numit o-

?i Transilvania,
data «Bulgaria dincoace de Dunare», tenia pe care d-l Xenopol a si pd-
rdsit-o mai ldrzhi».
cuvinte scrise de el in 1898, dupa cum se constats,

In aceste
de pe data postei cu care fusese trimise Enciclopediei la Sibiiu,
se vede iar linistitul care, dupa focul luptei, redevine calm si
stapan pe el.
Dar ce admirabile pagine a scris el cu aceasta ocaziune si ce
puternica dovada da el de profunda lui eruditiune.
«Educa{iunea nationals, la toate popoarele o formeaza istoria. Ea sin-

gura are sa faca a patrunde in inimile tinerimii iubirea de stramo?i ?i
datoriile patriolice. Istoria are sa ne arate principle, pe cari sa se ba-
zeze legile fundamentale ale society noastre».
î prin urmare, cand scriem istorie pentru un neam, indicam

de'fapt aptitudinea lui in lume si rostul acestuia in viitor.
Aici este timpul a adaoga, 1884 societatea isto-

ca, inca, din
rica din Berlin se adreseaza, Academiei noastre spre a i se tri-
mete rapoarte anuale despre progresele literaturii istorice la Ro-
mani ca sa fie publicate in Jahresberichte der Geschichtsivis-
:
senscftaft. Academia ruga pe Densusianu sa primeasca, aceasta

insarcinare, pe care dansul o indeplini in modul eel mai constiin-
cios, publicand in timpul dela 1885 —
1904 in volumele acestor
ani sub titlul Rumanien o serie de rapoarte despre activitatea
istorica si filologica a Romanilor din toate ferile.
In notele sale nu am gasit decat ultimul articol care poarta titlul
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA XXX11I
Bumanien (1897 — 1903) pag. 136 — 153.

se In acesfc studiu
afla207 citate regret ca cineva, bun cunoscator al limbii ger-
si
mane, nu traduce in un volum aceste adevarate studii ale lui Den-

susianu, caci am avea cea mai desavarsita sinteza a celor ce s'au
publicat in romaneste sau despre Romani in acest rastimp.
Chiar din 1885, indata, ce publica volumul relativ la Revolutiu-

nea lui Horia, despre care colegul nostru d-1 N. Iorga a scris
la 3 Aprilie 1911, ca este: «o monograiie extraordinar de bine in-
i'ormata, care va ramanea si ar merila sa fie retiparita», a inceput
sa lucreze la marea sa opera: Dacia preistoricd.
A pus deci pentru realizarea acesteia 26 ani Anii maturitajiii !
sale depline, tot vastul arsenal al adancilor sale cunostinj;e, toata

judecata sa rece si senina.
In scurta sa autobiografie, pentru Enciclopedia din Sibiiu, undo
a fosfc mult trunchiata, gasesc in aceasta privinta urmatoarele des-
lusiri:
«... convins ca sub valul ccl intunecat al seculelor

dansul deplin
innainte de 1290 zace ascunsa una din cele mai importante parî ale is-
a.
toriei romane, formarea nationalita|ii si constituirea diferitelor state ro-

mane din orientul Europei, se hotari a se devota cu tot zelul studiilor
relative la aceasta epoca obscura din Istoria poporului rornan. Pentru a-
cest scop intreprinse in a. 1887 o calatorie stiinfifica in Italia. Trecu prin o
tara unde studia in biblioteca Academiei create din Agram toate colec-
de manuscrise inedite cu privire la Vlachii sau Romanii din partea
^.iunile
meridionals a Croa|iei, calatori prin satele acestor Romani asezati langii

raul Culpa, insa Trecu de aci in lstria unde cerceta prin
astazi slavizaî.
satele Romanilor de aduna un material important de limba
acolo, dela cari
si tradifiuni. Calatori in Dalma{ia, pentru mai mult timp la Ragusa, unde
studia (si copia documente) din arhiva cea veche a republicei ragusane,
ale carei acte incep inca in sec. al XU-lea. Dela Ragusa calatori apoi la
Roma, unde petrecu in curs de 7 luni studiand in Biblioteca si Arhiva
Vaticanului Regestele Pontificilor romani, cari incep inca in see. al VII,
apoi spre a se convinge din propria experienâ despre obiceiurile si modul.
de vieaâal poporului \ara%% din Italia, calatori prin campania neapolitana,
Apulia, Calabria si Sicilia intorcandu-se in fcira cu un insemnat material
istorio si etnografic».
lata cum proceda acest om care fund profund erudit stia ce a-

nume sa cerceteze, cum sa observe si ce sa mantina din datele ce
culegea.
lata la ce a servit premiul Academiei dat pentru Horia. lata
cum Academia a dat mijloace si cum am mai spus-o, s'a facut de
atatoa ori partasa, prin inlesnirile ce
i-a acordat, la opera mare a
luiDensusianu.
Dar despre aceasta. opera monumentala, care incununa asade
NIC DENSUSIANU \\\
XXXIV MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
puternic vieata sa doveditoare do cultura, bun sunt, pricepero

si patriotism luminat, multi totus se cam indoesc.
Chiar marele muncitor care e colegul nostru d-1 N. Iorga scrie
in pagina ce-a consacrat memoriei lui Densusianu :
«Poate se va vedea ce ipoteze, cle slgur mai mull deceit odatcl curioase,
se cuprind in cartea de munca indelungala in care pretindea se explice
altfel decat toî ceilalî vremile stavechi ale acestor |eri locuite si astazi
de Romani» (1).
Densusianu insa nu face hipoteze in studiul sau, el dovede-

ste Dar cu aceasta opera care va satisface pe multi si caro am
!
convingerea ca odata, cunoscuta in strainatate, ceeace e o da-

torie de onoare pentru noi, va servi ca punct de plecare la o
noua cercetare si indrumare in ce priveste geneza popoarelor
europene, ma voiu ocupa in partea ultima a acestui studiu, caci
sa, nu uitam ca de fapt ne aflam cu biografia lui Densusianu abia
la 1885.
Sa traim deci si noi cateva clipe din vieata acestuia si urmarin-
du-1 zilnic sa ne dam seama despre activitatea lui si modul viefii
sale.
Sa, km un moment nu e pierdufc,
sgarciti in altele. Caci nici
nici pontru biograf, nici pentru cetitor, cand e vorba despre o glo-
rie a neamului, despe o icoana, curata, pe care trebue sa o facem
cunoscuta ca^ mai bine, cat mai mult pentru a intari si inalta ini-
mile si cugetele.
N. Densusianu incepuse intr'un caiet, cu data anului 1893, sa

scrie Memoriile Mele. Sunt acolo, pana, la 1899, multe taieturi
din ziare asupra chestiunilor mari la ordinea zilei si multe refle-
xiuni ale sale din cari atat de purine se pot spune in prezent.
Acolo gasim la 13 lanuarie 1894 ca :
«FrateIe meu Beni, canonic in Lugos, imi scrie ca iubita noastra sora
Lisca (lulia), preoteasa ramasa vaduva dupa preotul Demetriu Dariu din
Rechitova, a incetat din vieata si a fost immormantata in 10 (22) Ianuarie».
Dar asta nu e decat o nota palida, urmeaza insa, fraza din care
se vede omul :
«Lacrimile imi curg, cand mi-aduc aminte ca dela 1879, de cand nam
mai fost pe la Densvis si pe la Rechitova, au trecut pe cealalta hime, prea
iubita mea mama Sofia, scumpul meu frate George, preot in Dcnsusiu,
si prea iubita mea sora, Lisca !»
«Sa le fie tarana usoara !»
Ce trista soarta e aceea a unora din fratii nostri, cari sunt-
(1) Oameni cari au fost. Amintiri si comunicari. 1911, pag. 484.

NIC. DENSUjIIANU, VIEAJA $1 OPERA SA XXXV
nevoiti adesea a parasi totul si a nu rnai revedea locurile natale,
decat atunci cand ei sunt istoviti, si cand toî cei scumpi ai lor nu
J
mai sunt pe pamant; asa s a intamplat cu deosebire cu cei ce
au venit sa faca, incepand cu rasboiul, armata in tara noastra.
In un dosar al sau se afla epistole dela fratii sai.
Astfel sa vede cum, cu deosebiro fratele sau canonicul Venia-
min, ii scrie in 1904, ca «Puterile mele impreuna cu sanatatea
:
progreseaza, in scadare, » si rugandu-1 sa vie sa-1 mai vada,

odata, si sa-i faca testamenfcul. Si ce figura, senina are acest om,
si ce de isprava pare a fi si el Nicolae ii da sfaturi pentru a-
!
ceasta ingrijorare si-1 incurajeaza,.

In fine dupa, Drapelul din Lugos dela 24 Ianuarie 1904, ve-
dem ca el s'a repezit in fine pe langa fratele sau iubit pe care
nu-1 vazuse de 16 ani
La inceputul lui 1898 obosit de munca si lipsuri scrie lui Aron
la Iasi:
«A trecut mca un an de greutate peste noi. Sa ne felicitam ca Duin-

nezeu ne-a dat taria sufleteasca sa putem lupta cu aceste valuri ale viefii.
Timpurile sunt grele, ohstacule sunt multe pe toate cardrile. Luptdm de

reguld singuri si adeseoricMar pentru a puted face literaturd si de
multe ori pentru implinirea datoriilor celor mai nobile trebue sd luptdm
cMar cu ai nostri».
Gu ai nostril.. Gate contin aceste treivorbe!..

Iar Aron, de Sf. Niculae ii raspunde in 1899, spunandu-i intre
allele:... «si sa, ne inaltam sufletele in aceasta epoca, de inghet
si starpiciune, ce ne-a cuprinss.
Starpiciune, da, pentru fapte bune; inghet, da, pentru orice ideal.
Boala societatii noastre are in adevar doua mari pricini una su- :
fleteasca, lipsa de ideal; una morala, cresterea fanfaroana, si cioco-

easca. asa de erenerala, in tara.
Sa, fii fanfaron, lipsit si de ideal, in o tara cu tradifii bizantine ! .
iata,mai mult decat trebue pentru a opri eel pu|in, daca nu a pierde
chiar, un popor in desvoltarea sa.
Densusenii aveau mare dreptate
Tot in anul 1893 Nic. Densusianu, care scrise in mai multe ran-
duri in Gaseta Transilvaniei, dupa cum se vede din corespon-
den|;a sa cu Muresianu, publica. interesantul sau studiu :
ahulependenta bisericeascd a Mitropoliei romane de Alba-Iulia.

«Conciliile provinciale din 1872 si 1882. Manifestul de unire
cu biserica Romei din 7 Oct. 1698. Textul original roman si traduc-
tiunea latina falsa. Istoricii romani despre unirea bisericeasca cu
Roma si foloasele unirei.
XXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Cercetare istorica-crifcica despre relatiunile bisericii romane

din Mitropolia Albei-Iulie cu Biserica Romei». (1).
Aceasta de tot importanta scriere a fost scoasa si in brosura
la Brasov, in 1893.
Ea
confine numai 44 pagine cu duble coloane, dar are adunat
si condensat in ea tot ce priveste aceasta asa de arzatoare ches-
tiune a fratilor din Transilvania.

Amcetit aceasta lucrare tocmai in zilele cand atatea zeci de
mii (unii sustin ca s'au aflat 60.000) de Romani s'au intrunit
pentru a protesta la Alba-Iulia in decursul lunii Maiu 1912.
Regret ca un patriot roman sau o institutie culturala, nu tipare-
ste din hou aceasta brosura pentru a fi raspandita cat mai larg
in sinul populatiunii romane de peste hotare si mai ales la cei
uniti.
Cate adevaruri sunt in ea pe deplin restabilite si cata, miselie
se constata, din partea iezuitilor, ca sa nu zic mai mult.
De cunoasterea exacta, a faptelor cuprinse inca in ea, din dreapta
judecata, aunitului Nic. Densusianu, Roman insa. cu suflet curat
si cinstit, se va putea usor vedea ce trebue sa, faca, Romanii pe
viitor,si in special unitii, pentru a-si scapa nafionalitatea lor.
Vai cat a mai avut sa, sufere acest nenorocit neam romanesc,
sub toate formele, pretutindeni si in toate imprejurarile! Totis'au
napustit ca lupii asupra lui!..
Nic. Densusianu ne arata, presiunile ce s'au exercitat asupra Ro-
manilor, sj nevoia mare a catolicilor, sub imperiul dorintei nu nu-
mai aPapei, dar si a Curtii catolice din Viena, fata, cu reformafii si
unitarii.
(1) In Num&rul Jubilar, al Gazetcl Traasllvaniei din lunie 1908, scos de regreta-
tul Muresianu, este pus si portretul lui Nicolae Densusianu, care e numit „vechiu
colaboralor" al gazetei.
Acolo g&sim ca: La inceputul lui Aprilie 1893 „Gazeta" publico, un ciclu de arli-
colidin peana distinsului nostru istoric N. Densusianu, care pe bazti, istoricli, apdrd
independent bisericei romdne unite, Acestiarticoliau starnit mare nemulûinire in
. . .
sinul clcricalilor din Blaj si au dat nastere unei nou& si vehemente polemici cu
„Gazeta" cu N. Densusianu. Gdsesc c& chricii din Blaj ar ft trebuit se fie recu-
si
noscatori Densusianu. Locul lor era de a sta alaturi en ncamul lor si cu ade-
lui
viirul, ear nu alaturi cu falsiflcatorli si injelatorii, mai ales cfind sunt si iezulli
Cred ca actualmcnte la Blaj se judeca lucrarile altfel!

Tot in acel numar se publica si o epistola si lui Densusianu din 20 Decembrie
1007, in care dapa ce lauda Redac|,ia ziariilui pentru munca neobosita de 70 ani
spune
... „Ccstiunile nationale sunt mult mai serioase, griji noui ocupa. toate popoarele
si evenimentele se desfasura, in jurul nostru cu o precipitarc neasteptata".
„Viitorul asteaptti ast&ei dela not o energie si o constantft mult mai mare in con-
vingeri, luer&ri si saerificii mai mari, progrese supreme, si in deosebi se nu uit&m,
ch o vieatS, political f&rd viea{& Uterard nu poate se existe, c& literatwa face popoa-
rele mari ..."
In toate si totd'auna vedem ca el este acelas cugelator adanc, acelas obscrvator
scris, acelas mare patriot.
! —
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA XXXVII
Penfcru ca actul dela 7 Oct. 1698 — actul Unirii Romanilor

sa o poata desavarsi, imparatul declai'a:
«Caro preot romanesc va face marturisirea credinfoi: ca ramane a so

tinea si mai departe de legea greceasca, insa face o legcUurd cu catolicii,
recunoscand pe pontificele din Roma ca pe eel mai malt patriarh, acela
se va bucura de privilegiile preojilor catolici».
Deci urma ca preotii romani sa nu mai fie iobagi, ci sa-si aiba,

reprezentanti in dieta si autoritati, religiunea romana, sa, fie reli-
giune admisa in iara si episcopul roraan ca si eel catolic sa He mem-
bra al guvernului.
Se vede, de asemenea, cat a luptat, cu indaratnicie si cu teama
omului patit, mitropolitul Atanasie pentru a salva tot ce mai putea
si a salvat nenorocitul mult. E de mirat chiar cat a putut a-si
apara drepturilo in actul fundamental al Unirii.
Dar nu buna cinstea insufletia pe catolici si in spo-
creclinta si
cial pe iezuifi, aceasta rusine a crestinatatii catolice.

Ei falsificara in traducere totul, in mod revoltator si nerusinat.
Noroc ca,Atanasie nu puse pecetea. El ignorantul, dar cinstitul
crestin, simti cu ce vipere avea de a face.
Nicolae Densusianu, care clescoperi la Pesta, cum am vazut, ac-
tul autentic al Unirii, le pune in paralel si le arata pe largmiselia.
Dar ceeace ne revolts, ca Romani, e atitudinea mizerabila a Mi-
tropolitului Vancea, fie-i grea lespedea, c&ci sufletu-i a fost ne-
gru ca pacatul, si care in niste concilii improvizate si absolut
nelegale prin modul cum au fost facute, in taina, sub juramant,
hoteste, la 1872 si 1882 a cautat sa lege din fundamente biserica
unitilor, astfel ca ea sa devie pur catolica, cu nuanfa cea mai—
rea a iezuitismului in loc de—unifca aproape de forma, cum eradela
inceput.
Dumnezeule, de ce ai lasat sa se nasca, tradatori si inca, asa
de josnici si ticalosi, pana si in capul credinciosilor tai!
De aici miselia unora, tradarea altora, de unde decurg toato
:
relele asupra Albei-Iulie.

Mitropolitul deveni Episcop, un iezuit insa, era mentorul sau si
factotum, clerul superior luadirectiuneanenorocitade a se considera
mai intaiu catolic si apoi roman, interesele romane fura, astfel peri-
olitatc, pentru a le face jertfa, dusmanilor neamului
Densusianu uneste la un loc si parerile lui Clain, Sincai, Bar-
nut, Laurian, Papiu Ilarian si Hurmuzachi, pentru a arata istori-
ceste si in mod analitic si critic cum s'a facut aceasta miselie, si
raul ce va decurge pentru neamul nostru.
Aceasta brosura-i face cea mai mare cinste. Sfanta, sa-i fie memo-
ria si in lumea sufletelor unde se afla, intorcand umbra in mer-
sul sau asupra lui Vancea si celor de felul lui, arate-i blestemul
unui neam intreg aflat in sufennta si durere.
XXXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Inca odata, faca-se ca cineva dela noi, daca nu e chip altfel,

sainlesneascaretiparirea acestei brosuri pesfcehotar, complectandu-o
cu tot ce s'a mai petrecut dela 1892 si pana in prezent.
Romanii ii vor fi recunoscatori.
Dar sa continuam. In notele sale mai aflam :
«10 Aprilie 1894. D-1I. Kalenderu, administratorul Domeniului Coroa-

nei imi face astazi cunoscut ca funda{.iunea universitara Carol I se va
deschide la 10 Maiu sau ceva mai tarziu si dupa infelegerea ce a avut-o cu
d-1 Sturdza, autorizat si de M. S. Regele, ma roaga ca sa primesc con-

ducerea Bibliotecii acestei fundafiuni, deoarece sunt mutyt competent
pentru acest post, dorinâ insa este ca s'o primesc eu.
«Am raspuns d-lui Kalenderu ca cunosc foarte bine intenîunile salu-
tare cu cari s'a infiinfat aceasta instituîune, pentru a putea insa. cores-
piindo sarcinilor impreunate cu aceasta conducere, fiind mai mult in atin-
gere cu studenîi universita|ij, ar Irebui sa liu profesor universitar, titlu ce
mi-1 am, fiindca multumit sa pot lucra in retragere nu am umblat dupcl
tillul de profesor de universitate, pentru care de altminterea am mai multe
calitdti decdt alii profesori. Dansul regreta, ca refuz de a veni in atingere
mai multa cu M. S. Regele, ca va vorbi din nou cu d-1 Sturdza, zicand
totodata, atunci sa fac sa va numeasca profesor de universitate, deoarece
intre profesorii actuali de universitate nu exista nici unul ca sa intrunea-
sca calitaîle spre a putea lua conducerea acestei Biblioteci.»
Cine nu ar
fi primit aceasta propunere in locul lui Densusianu ?
Cati nu ar fi alergat dupa aceasta situatio. de cinste. Cino mai

bine ca Densusianu insa, care era un om, un caracter si un pu-
ternic stalp al stiintei, putea sa fie mai indicat pentru acel loc,
totdauna de cinste pentru numele marelui nostru Rege, unde cata
sa se formeze odata cu creierul si inima caracterul tinerimii u-
niversitare !
Dar el renuntase la tot, se retrasese voluntar dela toate, se

multumia cu minimum unui om pentru a putea
posibil traiului
cauta in liniste sa-si termine lucrarea de care-si va lega pe vecie
numele.
aceste note avem deslusirea genezei unei opere
In fine tot din
ce se va publica, sper, in curand, care nu are caracterul de cer-
cetare, dar pe eel de vulgarizare si educatie cetateneasca.
Casa scoalelor, care are asa de purine cereri serioase spre a
publica lucrari cum ar dori si cum trebue sa se faca, are in a-
ceasta lucrare a lui Densusianu o opera, demnfi de toata, aten-
tiunea ei.
In notele sale, gasirn in aceasta privinta urmaloarele :
toamna anului 1895 rugat de Ministerul de rasboiu prin o adrcsa

«.In
specials, sa-i prezint un tablou despre capitanii ilustri ai terilor romane
?i in care rS, resumez totodata intreg trecutul glorios al terilor romane,

NIC. DENSOJIANU, VIEAf A SI OPERA SA XXXIX
am compus scriere destul de voluminoasa sub titlul : Domnii gloriosi

si Cdpitanii celebri ai \erilor romdne. Breviariu istoric despre rasboaiele
mari si invingerile stralucite ale ostilor romane. Partea I, Regatul Roma-
niei ('JfaraRomaneasca 51 Moldova).
am inaintat-o Ministerului de rasboiu. Generalul de
«Aceasta scriere
divizie Budisteanu a pus rezoluîa pe raportul êfului marelui stat major,
ca ma felicita si-mi mulûmeste peritru aceasta lucrare, totodata imi pune
la dispozi^hme suma de 500 lei in caz daca voiu tipari».
Din nenorocire,manuscrisul a ramas netiparit, si cat a sufe-

rit hartia la tipar In acest timp, imprirnandu-se pe ea cate pa-
rascovenii toate, dar Domnii gloriosi n'au ajuns inca sa se ri-
dice din fundul indiferentei noastre generale.
Se va aua, doresc, un om cu sullet care sa faca.
In introducerea la aceasta lucrare, el pleaca dela o cuvantare
a Maiestafii Sale Regelui, din 3 Ianuarie 1885, in care zicea
« Virtutea militara esle cca mai scumpd si nohild mostenire a natiu-

nii romdne.
«A paslra intreagd esle cea mai mare dorin\a a inimii Mele, la care
cnget neadormih.
Nu pot rezista a nu reproduce din aceasta lucrare nepublicata
urmatorul pasaj :
«Istoria poporului roman din cole mai vecbi timpuri si pana in zilele
noastre este numai lunga serie delupte uriase rasboinice, ce a trebuit
sa le susîna cu multa vitejie si devotament poporul roman pentru apa-
rarea ferilor romane, a tiafionalitafii, limbii, religiunii si libertaîlor sale.
«In tot cursul evului de mijloc invaziunile la Carpaî si la Dunarea de

jos s'au continuat, s'au reinnoit si s'au preschimbat cu aceeas rapiditate si
vehementa ca si in epoca imperiului roman.

«Bi daca poporul roman a iesit victorios din aceste rasboaie gigantice,
daca |erile romane n'au fost subjugate de popoare straine, daca, naîona-
litatea romana n'a fost distrusa, daca, si azi êrile acestea sunt latine, pre-
cum au fost latine inainte aproape cu 1800 de ani, aceasta are s'o mutyu-
measca geniului sau national, virtuîlor sale militare, mostenite dela stra-
mosi, increderii ce au avut-o toldeauna Romanii in drepturile si in forêle
lor, iubirii de âra si de na|ionalitate, unirii si in|elepciunii lor politice.
«Din nefericire insa, in mijlocul rasboaielor continue si a greutaîlor
enorme, de cari suferiau êrile acestea, cele mai multe fapte de arme ale
Romanilor au ramas nescrise, si noi suntem astazi silifi sa reconstruim,
pe cat se poate, istoria veche a poporului roman din micile fragmente
ale unor acte contemporane, sau din relatarile scurte ale unor cronicari
straini, de multe ori parîali sau rau informaî.
«Insa chiar si din aceste purine fragmente ce ne-au mai ramas din
primele secole ale statelor romane, istoricul impartial se va convinge ca
poporul romdn luptdnd secole intregi cu vitejie fdrd seaman in contra
XL MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
invaziunilor continue ale Cumanilor, Tdtarilor $i Musuhnanilor spre
centrul Europei, rasboaiele §i sacrificiile enorme de sange §i avere ale

Romanilor au fost totodata rdsboaie $i sacrificii In folosul civilisa(iunii
europenev.
Lucrarea are 358 pagine.

Ea incepe cu Radu Negru, fundatorul principatului Jerii-
;
Romanesti si invingatorul Cumanilor, si fineste cu Mateiu Ba-

sarab iar in Moldova incepe cu Bogdan I, fundatorul slatului
;
Moldovei si invingatorul regelui Ludovic eel Mare din Ungaria, si

merge pana, la Constantin Cantemir. Termina in urraa cu Roma-
nia ca Begat.
In aceasta lucrare se afla descrisi, la partile respective, si 16
Cdpitani celebri, dela Dragomir Comisul, comandantul armatei
a doua a lui Vlaicu Basarab si pana, la Parvul Parcalabul, general
brav al lui Petru Schiopul.
Adaug, in urma studierii manuscrisului, care e copiat la ma-
sina, ca in acel, la fel, care se afla in dosarul sau, se mai ga-
sesc inca, oarecari adao.se cari ar trebui luate in seama la impri-
marea lucrarii.
Dar Densusianu pregatia si volumul al doilea relativ la Domnii
gloriosi si Capilanii celebri aineamului nostru de peste hotar.
Se §i vede aceasta din doua capitole, mici dar deiinitiv lucrate
si cari se vor putea usor publica, intitulato :
Menomorut —
Ducele Bihorului (an. 903).
(relu —
Ducele Transilvaniei (an. 903).
Pe primulil descrie pe larg, cu deosebire dupa. Magistri P.
Belae regis notarius Gesta Hungarorum, in care se constats, in
mod limpede aflarea Romanilor in acele parti la sosirea lui Atila si
in urma, a lui Arpad. Numeroase note adunase inca pentru acea-
sta lucrare.
Se intampla ca pe langa marile si multiplele lui ocupa-

insa,
tiuni la statul si la pregatirea studiului ce facea, sa aiba,
maior
loc ceva cu totul neprevazut.
Cu ocaziunea marei manifestaîuni culturale, economice si na-
|ionale din 1906, Densusianu, in urma dispozitiunii luate de Gene-
ralul Bratianu, voia sa faca, o lucrare speciala, pentru armata.
romana, cu aceasta ocaziune.
Din nenorocire, timpul era asa de scurt si materialul asa de
abundent, incat cu toata priceperea si puterea lui de mutica riu
reu|i a termina, in asa do scurt timp, ceeace concepuse. (1)
lata insa, ceeace a ramas din aceasta imprejurare, ca o puter-
nica, dovada, a intinderii cuprinsului gandirii si vointei lui.
In adevar, in voluminoasele dosare cu note alcatuite de rapo-
(1) Facuse chiar un dosar: Luc-ran istorice pentru expozHiunca national:*, 1900
oopi-inz&tor de inuHc datairnporlanle.
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA XU
satul, pentru lucrarile sale, neterminate din nenorocire in mare
parte, aflai ceva din studiul sau relativ la: Istoria militara a
poporulni roman incepdnd din cele mai vechi timpuri pana in
secolul al XVIII.
lata tabla de materie a acestui manuscris reprodus curat la ma-
sina de soris, si care prin urmare se va putea usor tipari:
Istoria militara a poporului roman, incepand din cele

mai vechi timpuri pana in secolul XV111.
Pngina
I) — Inceputurile artei militare la Qarpafi si Dunarea de jos . 1
II) — Pelasgii • 5
1) Constitu(:iunea R
2) Calarimca si pedestrimoa pelasga 7

3) Armelc defensive ft ofensive . . .
4) Carele de rasboiu 11
5) Fortifica|hmile permansnte 1(3
6) Modul de lupta 20
III) — Dacii •
... 23
1) Confoderafiunea Dacilor si a Geîlor 23
2) Calarimea 30
3) Pedestrimea .35
4) Fortificaînni permanente 37
5) Masinile de rasboiu 44
6) Marina 47
7) Steagurile cavaleriei si ale pedestrimii 49
8) Instrumente de muzicii si semnale 51
9) Capitaniile teritoriale . . 53
10) Formaîunile de lupta .55
11) Disciplina 57
12) Strategia , . ... 58
-
13) Elementul dac in armatele imperiale romane ... .61

V) — Piomdnii (va urma).
Nu pot a nu reproduce partea prima, lara notele numeroase

pe cari se bazeaza aceasta parte, pentru a dovedi in Incepu- :
turile artei militare la Carpafi si Dun&rea de jos» ca: Arta

militara se considera in timpurile vechi ca-si avuse inceputurile
sale la Carpati si la Dunarea de jos.
«Pe leritoriul loouit de Ge(i si Dad, ne spun legendele vechi, se nas-

cuse zeul Marie, pcrsonificarea forfei si a curagiului de rasboiu. Aici se
afia resedin|a sa: aici era cl adorat ca aparatorul campiilor getice.
«Din punct de vedere arheologic, pamantul Daciei este, intre toate \o-
rilo Europei, eel mai avut de anticMUUi ce aparfin istoriei militare.
«Descoperirile arheologico (acute pana astazi mi scos la liunina ad evil-
XLII MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
rate tezaure de arme si inslrumente de diferite materiale, de cari s'a ser-
vit omul dela Carpafi si dela Dunarea de jos pentru atac si aparare cum
si pentru trebuinfele sale economice, inca incepand din cele mai primi-
tive timpuri ale istoriei.
mMuzeele de peste Carpafi, infelegem aici cele din Transilvania, Unga-

ria, Bucovina, Galiîa, Bohemia si Viena, sunt pline de colecfiuni de arme
de diferite forme, incepand dela cele mai primitive pana la cele mai per-
fecfionate, descoperite in regiunile acestea si din cari unele aparîn epo-
cei neolitice, iar altele timpurilor preistorice ale metalelor, in deosebire
epocei de bronz.
aLucrarea minelor de metal incepuse aici inca cu mult inainte de
timpurile homerice.
«Intre toate terile Europei, Dacia veche este singura regiune, unde a
existat o puternica civilizatiune mefalurgica, dupa, cum aceasta rezulta
din mulfimea enorma de monumente arheologice, din traditiunile autorilor
vechi, si in fine dupa cum se constata, din nenurnaratele urmc de lucrari
de mine vechi, ce le intampinam aproape peste tot locul in regiunile cele
muntoase ale Daciei.
«Cei dintaiu lucratori cunoscuji ai fierului au fost, dupa traditiunile
grecesti, Chalybii din regiunea cea muntoasa a Scyîei, numita si «Scytia
mama fierului.»
«Vulcan, maistrul eel divin al fabricafiunii metalelor, dupa cum ne spune
Homer, a lucrat 9 ani intr'o pestera de langa Oceeanos potamos, cum se
numia Istrul in legendele cele vechi ».
Pot face cunoscut, cu aceasta ocaziune, ca un tanar chimist
roraan, d-1 Dr. Nicolescu —
Otin, face, din punctul de vedere chimic,
cercetari asupra armelor si obiectelor de bronz aflate in diferite
parti ale Romaniei si Transilvaniei, la Ispalanca cu deosebire,
pentru a vedea daca, nu se va gasi un mijloc spre a se stabili,
daca curentul acesta metalurgic a plecat dela noi sau daca a ve-
nit aici si anume de unde.
Ga urmare la aceasta prima parte scrisa deja, Densusianu are
mai multe dosare pline cu notife relative la urmatoarele capi-
tole, ce trebuiau sa urmeze si pe cari din nenorocire nu a avut
timpul de a le asterne definitiv.
Primul pachet contine:
I. Istoria milit. a popor. roman a. 274 — 1300 Materiale si notife.
11. » » » » » » 274—1300 » » »
III. » » » » » » '274—1300 » » »
IV. » » » » » » 274—1300 » » »
V. » » » » » » 274— 1300 Su Pl-» » »
Al doilea pachet contine:

I. Istoria milit. a popor. roman a. 1300 — 1700 Mat. si notife.
11. » » » » » » 1300 — 1700 » » » Tactica Trans.
III. » » » » » » 1300 — 1700 » » »Transil. siUngaria.
IV. » » » » » » 1400 — 1700 » » » Castrele si militia lor.
V. » » » » » » 1300 — 1700 » » » » » i> »
!
NIC. DENSU?IANU, VIEAfA ?I OPERA SA XLIII
Se mai afla altele separat, relative la :
Istoria imlitara : Artilerie, sabia incruntata, etc., precum si un

dosar voluminos Note istorice din documente si autori tot rela-
:
tiv la Istoria militara, si mai multe alte dosare cu "material si

notite.
Exista un volum cu bibliografii in regula relativ la Mircea
Voda si altul, la fel, relativ la revolufia din Transilvania, dela
1848.
Era deci o intreaga lucrare studiata, pregatita, gata de a o
asterne pe hartie!
Sa speram ca un specialist tanar va cauta sa pue in valoareacea-
sta munca adunata, si care asteapta numai un om cu suflet M
pricepere, care inspirandu-se de idea conducatoare a disparutului
si de datele adunate de acesta, sa, dea la lumina, aceasta lucrare
de a trecutului nostru. In orice caz ar trebui ca Academia

prefc
sa publice ca indicii bibliogralice. Adaog ca, prima parte ter-
le
minate are un carton special cu toate figurile armelor si tot ce
priveste ilustra|;iunea parfii prime a lucrarii indicate.
Pentru a se vedea cat omul acesta a lurcat pentru armata,, spe-
cialist cu deosebire n'au decat a studia arhivele statului. ma-
jor, unde a alcatuit el o biblioteca, foarte bogata, si de mare pref
din punctul de vedere special al armatei.
Se va vedea acolo la cate chestiuni de detaliu a raspuns el,
la cate afaceri serioase a fost el consultat, de ce vaza se bucura
printre ofiterii nostri, atat de lauda prin pregatirea si pornirea
lor sufleteasca.
8e va vedea usor de cata valoare sunt
referatele si lucra-
rile lui pentru Referatele asupra lucrdrilor
Binroul istoric si
istorice, trimise pentru Biuroul publicatiunii Romania Militara.
Cand vad studiind veata acestui fruntas, de ce este capabil
un Roman, mandru sunt, dar cu durere-mi zic, de ce Doamne ai
fost asa de econom cu astfel de oameni in preajma nevoilor aces-
tui neam chinuit
Munca asa de incordata a lui Densusianu la Statul major al ar-

matei nu a putut sa dea loc decat la nasterea unei atmosfere
de stima si respect pentru el. De fapt era el respectat si iubit
de toti cu cari ajungea in legaturi de serviciu.
lata de ce pe ziua de 1 Aprilie 1897 i se face cunoscut ca
este inaintat Sef de biurou Clasa II, la vacanta creata, prin bu-
getul a. c. la acelas serviciu.
N. Densusianu.... sef de biurou Este de ce sa ne mandrim
! !
In fine la inceputul lui 1899, obosit, bolnav chiar si doritor

a-si consacra tot timpul ultimei sale lucrari, se retrage pana, si
dela publicarea documentelor istorice, inaintand Academiei o a-
(fe'esa in ziua de 22 Fovruarie, in care el spune :
XLIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Do mai mult timp cu deosebire in anul trecut starea sanatttyii ineic
si
nu a fost de loc favorabila, pe cancl de alta parte sarcina incrodinUUa

mie cere o munca neintrerupta zi si noapte, investigari continue cu stu-
diarea diferitelor colecîuni istorice, cu alegerea documentelor, cari stabi-
lesc fapte si imprejurari momentoase pentru istoria noastrii si totodata cu
ingrijirea publicarii acelor documente.
«Chiar si astazi imprejurarile sanatafii mele sunt astfel, meat nu pot de
loc apretia daca-mi vor permite eel pufin in viitor se continuu aceasla.
lucrare.
«De alta parte as dori ca puînul timp ce-mi mai r&mdne liber sa-l
pot inirebuinfet spre a redacta un material intins adunat in curs de mai
mulfi ani pentru o lucrare foarle grea, cu privire la istoria poporului
romdn inainte de sec. al XV-lea».
Totus el continua a mai publica, scurto dar admirabile studii
relative la diferite chestiuni.
Ajungem astfel la 1901 cand publica in Romania Militara, si
separat, un studiu de 44 pagine asupra: Originea §i important isto-
l'ica a cavalerici romane, Cdlarasi si Bosiori, in care sunt citato
din Ovidiu, Thucydides, Herodot, Corpus inscriptionum latinarum,
Notitia dignitatum, Ammian Marcelin, Arrian, AnonymusBelae regis
Notarius, Prochner, Lachmann, Cantii, etc., etc.
Si ce instructive si admirabila monografle. El leaga originea ca-
valeriei romane de obiceiurile marelui popor pelasg.
Aceasta, mica lucrare e, cum ar zice Francezul, un «avantgout»
al Daciei preistorice.
«Prima Europa, centrul eel mare etnic, politic si militar
lor patrie in
al acestor Pelasgi, inca inainte de a trece in peninsula Balcanica, a fost la
Carpaî si la Duniirea de jos.
«Grecii cei vechi nu aveau trupe calare|e. Iliada lui Homer nu amin-
teste nimic despre ele.
«Insa locuitorii din partea de nord a Greciei, anume Tesalienii ne apar

ca cea dintai na|inne in Europa, care a avut o cavalerie de rasboiu bine
organizata. Intreg poporul Tesaliei era de nationalitate pelasga si ^.ira lor
se numia odata Pelasgia».
Si precizeaza, de altfel :
«Ca institute milliard infiin|area si organizarea cavaleriei de rasboiu

a tat la Greci, la Romani cat si la Egipteni era de origine pelasgti».
Iar in ce priveste pe Romani si iilologia chiar a cuvantului Ca-

laras, gasim ca:
«La poporul roman, cea dintaiu trupa, de cavalerie era compusa din
300 ostasialesi din cei mai avufi cetafeni (patricieni) si acesti osteni se
numiau «Celeres».
«Cuvantul esto vechiu pelasg, si avea mfolesul de «C.ilarasi» (equito?).
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA XLV
«De asemenea institufiunea cavaleriei pelasge a fost introdusa intr'o
epoca foarte departata si in Egipet.

«Cea dintai clasa a ostasilor Egipteni, ne spune Herodot, se numia Ca-
lasiries sj o mie din acesti ostasi Calasiries se aflau in garda personala
a regilor egipteni.
«Cuvantul Calasiries ce ni s'a transmis prin o fantana greceasca, este
de asemenea o expresiune veche pelasga, ce corespunde la latinul arhaic

Geleres si la o forma anticii romana de «Cdluseri» sau «Cdldrasi».
T)ar «Ooleres» se pronunta aproape «Keleres», caci: cdncain tim-

pul regilor — ne spune el litera —
la Romani reprezenta si
sunetul K.
Arata ce forfa constituia cavaleria romana pana, in secolul al
XVI-lea si ce important are institutia Calarasilor in istoria mili-
tant romana. Cu drept cuvant, fata cu obiceiurile altor popoare
de pe vreme, el ne spune ca :
«Romanii din contra, in loc de a ridica inaintea Tatarilor si a Tur-

cilor ni.«te obstacole artificiale, in loc de a face construc^'uini de pamant
ori de zid, ei le opuserii in prima linie sagefile si sabiilo cavaleriei».
Descrie imbracamintea acestora si ne spune ca :
«Arhiepiscopul Varetrfiu inca, aminteste de o uniforma alba particu-

lara a ostasilor romani din Moldova. «Fiecare militar, — zice acest autor
si aici dansul inêlege pe calarasi — poarta drept armaturii o haind scurtd
de in, umpluta cu bumbac in grosime de trei, patru degete, mai ales in
partea umerilor pana la coate,
si si ciisutcl cu sireturi dose la fiecare
distant de un deget si jumatate si prin aceasta imbracaminte sabia nu

poate patrunde».
«Aceasta haina a cavaleriei moldovene era asa dar o tunica de ras-
boiu cusuta cu ceprazuri, si ea ne infaîseaza, acelas gen tie imbracaminte

cum sunt tunicile cele vechi ale Domnilor romani ».
Dela Pelasgi ar fi trecut acest obiceiu pana, in vechiul Egipet

si reproduce pe Herodot. care spune ca :
«Egiptenii (si aici mai avuta) poarta vest-

dansul inêlege clasa cea
minte de in ornate cu sireturi pe solduri si acestea se numesc Calasires,
iar peste aceste vestminte ei poarta o mantle de land albd».
Arata importanfa cailor nostri de rasboiu

in fine si ne spune
intre altele in concluziune :
«Constitutiunea veclie, sociala si politico, a poporului roman era bazata

pe un sislem militar.
«Toî Romanii erau sau arcasi sau calarasi.
«In particular cavaleria romana, sau calarasii, formau in evul de .
mij-
loc o clasa, militara, clasa cea mai avuta
mai distinsd, a si societaîi, cpm-
pusa din boieri si \drani proprietari de pdmdnl.
XLVi MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Uaracterul acestei institutiuni cstc foarte vechiu si nu dcriva, din drep-

tul feudal.
«Romanii, dupa situafiunea geografica a êrilor lor fiind asezaî la
poarta cea mare a invaziunilor, a trebuit, in interesul existenêi lor etnico

si politice, sa pastreze in tot cursul evului de mijloo institu|iunile mili-
tare ale civilizaîunii antice, si sa dea o deosebita, desvoltare cavaleriei.
«Astfel cuvintele lui Paul Joviu, ca la Romani s'au pastrat anumite
moravuri si legi din viea|a publica si privata. a Romanilor, sunt numai

nn adevar istoric.
«In secolul al XVI-lea, ca Valeria êrilor romane era cunoscuta, in Germa-

nia, in Ungaria, in Polonia si Turcia, ca o institu|iune militara puternicii
«Chemaî dela plug la lagiir pe campul de rasboiu si de aici la fron-
fciere, Rosiorii si Gdldrasii romani au adus jortfe enorme pe altarul pa«
triei. au excelat prin o bravura extraordinary, prin o arta admirabila
Ei
de rasboiu; ei au avut un rol activ foarte important in soarta rasboaielor
ce le-au purtat êrile romane, si au lasat dupa. sine drept mostenire cele
mai glorioase traditiuni».
Dar fiindca, suntem in cursul activitatii scrierilor militare ale

lui Densusjanu, sa mergem ceva mai departe pentru a termina cu a-
cestea.
Astfel in anul 1909
publica in Buletinul Annabel si
el Ma-
rinei doua, studii foarte importante.
Unul in No. 5 din luna Maiu, despre:
Bdsboml din 1330 intre Carol Robert Begele Ungariei si Ba-
sarab Voevodul Terii-BomdnesH.
In apest studiu nimic nu e lasat avantului iubirii de Jara sau
sborului fantaziei, totul e scris rece §i bazat numai pe date po-
zitive. Descrie pe larg starile lucrurilor dela noi si Unguri, cari
au dus la lupta cu arma in mana, da harta pozitiunii dela Mci-
rdsesti unde oastea Craiului fu impresurata si distrusa la 10 13 —
Noemvrie 1330 si ne spune ca:
« Voevodul Basarab, care se luptase in anul 1330 cu puternicul RegeCarol
Robert, ne apare ca unul din cei mai
domni ai ferii-Romdne-
gloriosi
sti,din prima jumdtate a secolului al XlV-lea.
«El intinde, organizeasd si consolide'asd in mod puiernic stalul romd-
nesc intemeiat de Negru Vodd si a fost norocos hi toale rasboaiele sale.
Nu a suferit nici o infrangere».
Intra in o mul|ime de delalii interesante din toate punctele

de vedere, dovedeste eroarea comisa de unii, care-1 unesto in
fata istoriei pe acest Basarab cu fiul sau Alexandru, si termina
zicand:
«Cunoastem numai rezultatele domnieisale binefacatoare, din carevedem

ca el a fost un domn cu un spirit mare politic, ca a trebuit sa des-
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA ?I OPERA SA XLVIl
volte multa activitate multa taêlepciuiie, casa dumnoasca laapus peste

si
Banatul Sevsrinului, iar la rdsdrit sd exlindd frontierele Munteniei pdnd

la Marc si in acelas timp sa dea o putere nrilitard acestei \eri si sd-i
asigure, din punct de vedere international, o situatiune polilicd indepen-
dentd-a.
A doua monografie a fost publicata, la Septemvrie acelas an

in No. 9, relativa la:
Basboiul dela 1369 — 1370 intre Ludovic I Regele Ungariei
si Vladislav Basarab Domnul Terii-Bomdnesti.
Scrierea aceasta are in totul caracterul celeilalte si ambele ar
putea fi publicate pentru scolile noastre, drept carfi de cetire
cu caracter istoric fi patriotic pentru copiii nostri. Ce admira-
bile descrieri, cat face el sa ne bata inima, cu toate ca, inca odata,
o vorba, nu e mai mult decat trebue, un cuvant de lauda nu e
de prisos sau riscat.
Da iaras patru harti, ca sa indice localitatile unde s'au pur-
tat rasboaiele si dovedeste amanuntit ce intindere si rost avea
r
atunci Dara-Romaneasca. Din citatele straine se vede si de asta-
data ce indemanateci arcasi aveam de pe atunci, deoareco „sd-
getile ce le trdgeaio ostasii Voevodului Vlaicu, cddeau ca ploaia
asupra trupelor imguresti" dupa cum spune M. Iohan de Thor-
,
rocs in Cronica Hungaroruni.

Dupa, o puzderie de citato, cari inta.re.sc tot ceeace inaintoaza,
el ne spune ca:
«Este un fapt pozitiv istoric, ca Basarabii, pe baza unor drepturi an-

tice, an stapdnit in diferite timpuri o mare parte a Bulgariei".
Iar de alta parte adaoge ca:
«Constatam asa dar, ca un fapt pozitiv istoric ca, in timpurile lui Vladis-
lav, autoritatea spirituala, si drepturile administrative ale Bisericii romane
se intindeau peste Banat, Omlas, Fdgaras si peste toatd Ungaria, dupa
cum aceasta rezulta, in mod neindoios din titlul ce-1 avea primul Mitro-
r
polit al .['erii-Romanesti».
Ceeace e mai de seama, pentru noi cari nu ne prea cunoastem

trecutul, e ca:
«In analele calugarilor minorifi, el figureazasub numele de „RegeleBa~

sarab", Rex Bassarath, Ragusei, scrise de Giaccomo P. Luc-
iar in analele
cari, este numit Vlaico Re di Valachia".
Ceeace reiese si din un pasaj publicat in Magyar tort, tar,

comentat cum urmeaza, de Fessler §i Klein:
«Vlaicu merse si mai departe si fara stirea Domnului sau su-
zeran lua titlul de rege».
«Mai notam aici, — adaoge Densnsianu — ca in alta diploma a sa din

XLVlII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
anul 1376, regele Ludovic numcste pe Vladislav noster emulus, adica

rivalul noslru politic", sau concurent la regatul {erilor noastro.
«De fapt ferile romane figureaza cu numele de regale inca inainte do
timpurile lui Vladislav.
«In «Istoria imperiilor si regatelo;'», serisa si publicata de Georgius
Hornius la anul 1G66, se spune: «Pe la anul 1300, Tara-Romdneascd si
Moldova figureaza de Regale. Gel dintaiu liege al Terii-Iiom&nesti se

aminteste la anul 1320 si Vlaicn pe la 1340».
Vedem dar cu multuniire ca Vlaicu Basarah, ca si Stefan

eel Mare numit Tar al Moldovoi, dovedesc prestigiul de care s'au
bucurat strabunii nostrii cu §ase secole in urma
Sa, urraam firul vietii sale.
In acest timp Societatea Geografica Romana alese pe N. Den-
susianu ca membru corespondent, la 21 Septemvrie 1902, ceeace
pare a-1 multumi mult.
In raspunsul sau dela 9 Octomvrie 1902 el spune :
«Din parte-mi ma voiu considera fei'icit, daca prin cunostintele si acti-
vitatea mea voiu putea contribui la miirefele scopuri stiin|ifice; ce le

urmareste acest inalt institut national, pentru studiarea si ridicarea insem-
nataîi geografice si economice a acestei feri, renumito in toale timpurile,

si care in o epoca departata ante-istoricii a fost centrul unei mari civiliza-
tion europene, morale si materiale».
Ajungem in fine la 1904.

Academia e din nou in frigurile ortografiei. Densusianu, ci-
titorul lirisoavelor si cronicelor, el cunoscatorul deplin al limbilor

clasice si a literaturii populare romane, intervine in discutiune.
Rapeste din somnul sau, caci odihna nu are in acest timp
cand deja incepuse publicafiunea Daciei preistorice, ca sa-si spuna
parerea si sa, arate greselile ce crede el ca se cornit in aceasta
discutiune.
Scrie un admirabil studiu, pe care as dori sa-1 vad celit in
cursul superior al liceelor noastre, in revista «Romania Militara»
(Septemvrie 1903— Ianuarie 1904) si tras si in brosura, de 78
pagine.
Ce admirabila sciiere, ce adanci cunostinte, cata logica, cat bun
simt !
El ne spune dela inceput ca:
«Ortogratia nu poate Sa aiba, de baza alte considerajiuni decat geniul

si legile istorice ale limbii. Ea trebue sa fie astfel raftonald, sa oglin-
deze limba nu numai in spiritul, dar totodata in ibrmele si structura ei.
Ea nu poate sa fie arbitrara, fara, principiu si fara sistema.''
Pentru a nu da loc la interpretari gresite din atitudinea sa

fata, de Academic, el spune :
: :
NIC. DENSUSIANU, VIEAf A SI OPERA SA XLIX
«Dacii insa cate odata noi vom exprima si alte pareri, daca vora cerca
sa punem lumina si alte consideraîuni decat acele ce par a rezulta
in
din deciziunile Academiei, aceasta o facem numai condusi de dorinja de a
pastra caracterul esenfial al limbii romdne ca o limbd poporald latind,
de a nu rupe cu religiunea ce am avut-o totdeauna pentru inalta origine a
limbii noastre, de a-i da si in viitor o desvoltare conforma. cu legile sale
istorice, fiindca. limba este natiunea, si cdnd o limbd se distruge, se dis-
truge si poporuU.
Cand discuta daca trebue sa pronuntam si sa, scriem Achhi-

tiime sau Achizitie, EchUatiune sau Ecbitaîe, etc. etc., el adauge
indata:
«Fara indoeala, avem aici un mod vicios nu numai de scriere dar si de

pronunâre. Limba romdnd isi are legile sale fixe si cari nu se polrivcsc
cu legile de pronunfare ale limbii franceze».
Caci:
«Pre|uind limba romana ca eel mai scump tezaur, ce ne-a ramas dela
stramosi, va trebui tot astfel sa prefuim si sa respectam in scriere legile
ei istorice »
Discutand toate fetele cbestiunii, el ne spune:
«Cand insa. cu ajutorul etimologiei in sfera limbii romane nu putem afla
care este vocala originala pentru sunetul *, atunci vom cauta radacina
cuvantului in limba latins, ori in limbile neolatine. Vom scrie astfel: An-
geri (Angelus), antaiu (antaneus), bland (blandus), etc., etc».
Caci adauge el
«C&ci oricat de deflcile vor fi, noi nu vom putea niciodata sacrifica ca-
racterul general al limbii poporului roman, numai simplu pentru a inlesni
cetirea si scrierea acelora cari nu au pregatirile necesare. Fiecare este li-
ber sa scrie pentru sine cum ii place, insa aceia cari publicd sludii;tipo-
grafiile cari imprimeazd cdrfi, vor trebui se urnieze odatd legile ortogra-
fice ale limbii romdne*.
Deoarece:
*Deilina{iunea orlografiei nu esle de a face pe cinevd sa poald [cell
limbd romdnd, dar ca s'o inteleagd».
Si pentru faptul ca:
«In limba romana literara trebue sa alegem cuvinlcle cele mai bum
si sa urmam totodata formele cele mai bune. Numai astfel vom ajungo
la o limba. frumoasa in oxpresiuni si dulce, care va putea odata s&
ocupe cu demnitate un loc alaturea cu celelalte limbi neolatine*.
Se plange bine inteles de modul cum scriem

NIC- DENSUSIANU IV
L MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Sci'ierea astfel cum ne-o infaîseaza mai cu seama presa noastra perio-
dica, nu mai este imagined cuvintelor, ci denaturarea lor.v
Insista in urraaasupra rdlului Gramaticei si Istoriei limbii,

in stabilirea ortografiei romane, care «formeasd adevdratul fun- :
dament al unitdtii de limbd*

«Ortografia, zice el, formeaza o parte integrants a gramaticei »
Si mai in urma :
«Gramatica determina mai departe formele si pronunârea adevarata a

cuvintelor. Ea susîne find istoric al limbii intre trecut si prezent, ea
constats si stabileste in definitiv legile ce conslituesc si guverneazd limbu.
«Gramaticei aparfine asa dar limba scrisd si limba voroitd, ortografia
si ortologiav.
Si se deslusesto in modul urmator:

«Aceasta gramatica rajionala a limbii romane ne lipseste astazi, si noi
intelegem aici nu o gramatica pentru clasele elementare, ci o gramatica
care sd constate, sd precizeze si sa stabileasccl legile limbii, formele ce
au fost si sunt in uz, si care dupd cum zice Quintilian sa ne arate
modul de a vorbl si de a scrie corecfo.
Sa ridica cu toata vebementa contra modului de a scrie a cum

se vorbeste» si nu abusez de sigur reproducand acest temeinic
pasaj :
«Principiul ascrie precum vorbestir>, — si acesta este fonetismul, — nu

are un scop si o înta definitive. Direcfiunea sa este totdeauna nesigura.
El nu face deosebire intre uzul bun si uzul rau al vorbirii. EI nu are in
vedere unitatea si unificaroa limbii, ci duce neconditionat la diferenîarea
ei. Dar ce mai periculos, e cci acest pretins fonetism ne impune sa
este
scriem si scl vorbim nu limba car\ilor noaslre bisericesti, nu limba' po-
porului, ci o idioma coruptd si variabild a unor centre pqlitice si co-
merciale, limba unor autori anonimi, mare parte strdini, ce scriu in
presa de toale silele.
«Acest principiu de a scrie fiecare cum i place, ne va duce cu o de-
plina siguranfa la o perturbatiune in mersul normala a si desvoltarea
limbii el ne va face mai mult rau decat bine. Fiindca
; ce bine poate sd
fie acela, de a scoate la lumind pe fiecare si cuvinle si forme domesiice
necunoscute celorlal(i Bomdni, locu{iuni strains, pronuntdri aspre, expre-

siuni si termini cari mai ales in centrele man politioe si comerciale se
nasc si se sting cu fiecare generafiune.
«A primi fonetismul ca bazd a scrierii si a vorbirii corecle, insem-
neazd a deldturd o limbd romdneascd comund, a cdrei cronologie, for-
machine si imitate se pierde in noaptea timpurilor, o limbd ce are auto-
ritatea carfilor noastre religioase si a autorilor nostri mat buni ; insem-
neazd a ne aruncd in vdrtejul unei idiome neslabile, a unci confuziuni
de cuvinle, de forme si pronunjdri noud, totdeauna supuse la altera fiuni
succesive».
NIC. DENSUSIANU, VIEATA SI OPERA SA M
Si sustine aceasta po faptul potrivit ca :
«0 multime intra adevar enorma do elementc straine, de forme co-
rupte, de barbarisme in fraze, au intrat in timpurile din urma in liniba

noastra, cari cu toîi ne grabim sa le imbrafisem, le introduceni in scrie-
rile noastre, le incorporam in dictionarele noastre
si cercam sa le ince-
taênim in limba vorbita limba scrisa sau literara, incat asldzi ne

si in
afldm in fafa nu a unui iorenl, ci a unui adevdrat cliluviu de cuvinte
si de forme straine, cari vor duce vecliea liniba romdneascd la un cala-
clism.
«Sc poate ca astazi aceste nuance so vor parea unora mici, neinsem-
nate, insa cu timpul diferenfele vor creste $i se vor immulfi si noi voin
ajunge la o limba mixta, sau mai bine zis haotica, ca material, ca forme,
ca fraze si ca mod de pronim{are».
Si el vede asa de limpede si aâ de sus cand fineste rnerituoasa

sa lucrare cu cuvintele:
«A avea o gramatica si o ortograiie bazata, pe regulele gramaticei, este

una din chestiunile nafionale ce astazi nu mai sufere intarziere.
uLimba unui popor nu se poate considerd numai ca un Instrument
particular penlru exprimarea (jdndirilor diferi[ilor indivizi, ea este o
avere national;! si stahd pr-in instUupiunile ei, iar nu individul grin
caprichd ori ignoranta sa, are dreptulsd dispund cum trebue sa fie liniba
scrisa».
Ajung acum la marea lucrare a lui Densusianu, Dacia preis-

torlcd.
Pus-a el face patruzeci de ani
in total spre a o Numai tipa- !
rul si liia de pe urma ai vietii sale chinuite, dar

11 ani, cei
plina de munca! Lucrarea aceasta cumplit de obositoaro 11 si
sdrobi inainte de a o termina desavarsit. (1)
Am vazut marea calatorie ce a facut el prin Italia, Istria si
Dalmatia, precum si cercetarile numeroase pentru a-si aduna ma-
terialul necesar acestei opere.
Tot o astfel de calatorie, in mai multe randuri si mai ales la
1899, a facut el in judetele de munte ale terii dela Buzau si pana
in Mehedinti, pentru a-si da seama personal de ceeace i se ra-
(1)Din copia unci adrese a sa catro Excel, sa marchizul I. de Pallavicini, mi-

nistrulAustro-ungar la Bacure?ti, din 2 Ialie 1900 se constats ca la acea data, se
ocupa cu aceste chestiuni de 15 ani.
Tot de acolo se vede ca. studiase in Bibliolecile §i muzeele din Budapesta, Viena,
Roma, Agrara, Orsova si Lembcrg tot ce priveste trecutul preistoric al tarilor dela
Dunare.
Cere sa i —
se acorde dreptul ?1 care nu face politica si literatura. politica— de a
putoa sa studieze pietrele sculptate si scrise ce se afla in Ungaria in jurul Moldovei
(Domitatul Krassver) si Mehadia (comit. Szoreunyer), tn decursul verei din 1900.
LH MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
portase si a constata de fapk starea si valoarea unor resturi preis-

torice de o insemnatate exceptionala.
Ca in toate insa. proceda tot cu metoda stiintifica, asa de rigu-
ros urmata, do Densusianu in tot ce a facufc.
Inca dela 1893, redacta el, tipari si imprastia larg, pe chol-
tueala lui, acest oin care abia avea ce-i trebuia pentru a trai, ex-
trem de importantul sau Cestionarin despre traditiunile istorice
si anticMtaftte terilor locuite de liomdni. Partea I-a, epoca pana
la a. 600 d. Hr. Bucuresti, 54 pagine.
Inaceastabrosurase afla o admirabila introducer©; elne spuneca:
"In casa -faranului roman muldme de suve-
exista inca pana astazi o
niri istorice din secole departate, un
de istorie nescrisd despre origi-
fel
nea sa, despre vechile sale credinê si institu$iuni, cum si despre eveni-
mentele prin cari a trecut poporul roman.
« Fiecare sat, fiecare munte, fiecare vale, fiecare cetate isi are legendele
si Iradifiunile sale istorice.
»$i in special am aflat in poporul nostra taran traditiuni importante

istorice despre poporul Dacilor si despre soarta lor definitiva; traditiuni
despre podul sau de *peste Dunare, despre luplele sale cu Dacii si des-
pre colonizarea acestor {eri.
«Mai mult, am aflat in poporul {.aran traditiuni vechi, cari se refer nu

numai la êrile acestea, dar cari se rapoarta si la \erile-mame de unde
au venit coloniile romane ;
traditiuni cari merg mai departe do epoca
colonizarii Daciei, si pot zice chiar pana in epoca primilor regi ai Romei».
Si importanfa acestor amintiri el o puno in adevarata lumina

priri faptul ca :
«De tradidunilor noastre istorice ni se im-

alta parte insa, cercetarea
pune cu mai mult, cu cat epoca vietii noastre istorice pana la 1290
atat
a ramas fara scriitori. Mulîme imensS, de evenimente petrecute pe teri-
toriul Daciei Traiane dela primul contact al Romanilor cu Dacii si pana la
1290 au ramas nescrise. Ne lipsesc cronicele, ne lipsesc hrisoavele. Au
pierit si s'au distrus monumentele ridicate, au pierit chiar si popoarele
ce le-au distrus, si cari trecuse cu o furie salbaticii pesto campiile lit-
erate si semanate de colonul roman».
El da indicafciuni precise, cum sa se procedeze la culegero

si arata lamurit ceeace voeste sa afle. Acest cestionar poate servi
pe viitor de pilda la orice astfel de intreprindere.
Raspunsuri a primit el, din fericire, din toate partfle locuite
de Romani si mai ales dela invaj;atorii nostri, prjntre cari con-
statam si de astadata cu mul$umire, ca se afla as^. de multi des-
toinici.
Densusianu le-a unit aceste raspunsuri in 21 dosare, asezatedupa,
provenienta lor. Acolo se afla si din alt punct de vedere, decat
NIC. DENSUJIANU, VIEATA $1 OPERA SA LIII,
eel urmarit de Densusianu, o adevarata comoara, de date utile

multor specialist!. Speram ca acestea vor intra in coleotiunile
Academiei.
Dacia preistorica a lui Densusianu contine o dubla revelatiune.

Ni se arata in ea, inai intaiu un om estraordinar de cult, de
Iarg vazator, si urmarind cu o hotarire de fier idea pentru do-
vedirea careia si-a dat el linistea si vieata.
In al doilea rand ni se descopere un trecut, aproape de tot
necunoscut, trecufc de fala pentru Dacia, timp de glorie nemar-
ginita, pentru cei ce au stapanit aceste locuri si pe cari Densu-
sianu ni-i arata, ni-i dovedeste, ca strabunii nosfcri direcfi.
Nu sunt istorio, nu sunt om de litere, dar nici nu sunt omul
cu totul nepregatit pentru o cetire de a§a fel. Ei bine, declar
ca in vieata mea nu am cetit —
si am cetit si eu mult si multe —
ceva mai temeinio argumentat, ceva mai superior conceput si dat.
Am studiat cu amanuntime Dacia inainte de llomani a lui
Tocilescu, din 1880. Ei bine, faptele adunate acolo sunt puse ca
obiectele dela un colectionar, care aduna fara, sa fie bine orientat.
La Densusianu, este un cadru mare];, in care cele mai mari fapte
ale primei impunatoare civilizatîuni a omenirii, cele mai mici dar
important© fapfce din clasicii si legendele noastre neobservate sji
neintelese inca, intra regulafc ca in un calapod, la locul lor.
Cat a cetit omul acesta este de necrezut. Sunt peste o suta,
dosarele si caietele cu mii si mii de note adunate. Clasicii ii cu-
nostea adanc, pe Ovidiu in mare parte pe de rost, in ce prive-
sfce Dacia, el ii studiase nu cu pagina, dar cu randul, si adesea
reda. pentru anumite expresiuni adevaratul inteles ce 1-a avut in

gandul sau autorul si nu cum sta, redat adeseori prin nestiinta
traducatorului sau interpretului nepregatit, cu alt inteles.
Densusianu descbide cercetatorilor o lume noua.. Geneza po-
poarelor europeno va fi de sigur altfel vazuta, si explicata, cu mult
mai precis pe viitor.
Mai rariiai uimit sa vezi un fapt extraordinar, care arata, con-
tinuitatea arhimilenara a popula|iunii Daciei si putorea consorva-
toare a neamului nostru. Luand ca baza, textele scriitorilor vechi,
incepand cu Homer, cari pe vreme au lasat urmasilor ceeace ei
stiau despre inceputurile omenirii, in aceste parti, rtlmai uimit sa
vezi cum, pana, acestea se afla cuprinse si in le-
la detaliu, toale
gendele si baladele romane. E de necrezut si depaseste inchipui-
rea aceea ce desgroapa, Densusianu din acest punct de vedere.
Atunci, cat cetiam la inceput Dacia preistorica, in Iulie — Sep-
temvrie anul 1911 cand am studiat-o si cand, recunosc cu ru-
sine, nu-mi dadusem adanc seama, ca in urma, de modul de a fi
lucrat si de preciziunea expunerii sale in tot ce a facut, adesea,
zic, in unele parti, lasam sa-mi cada, carlea din mana. Gandul men
LIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
se ratacia in intunericul in care ma conducea autorul si ma intre-

bam cu groaza, oare nu a pierdut el cararea, oare sa aevea
fie
ceeace ne face sa, vedem, de altfel adesea asa de lamurit! Si cand
credinta raea se clatina putin, urmani restul argumentarii sale asa
de puternice, asa de luminoase, incat fericit ma ridicam si prea-
mariarn, in inima mea, pe eel ce ma facea sa mi se umple su-
fletul de fericire, iar prin cele ce scria sa mi se inalj;e inca mai
mare mandria mea de Roman, vazand ca dintre noi se ridica
asa oameni si ca, trecutul nostru este asa de extraordinar de lu-
minos.
Sa nu se creada, ca exagerez, ori ca, sunt prada unui entuziasm
care nu ar avea ce cauta aici. Sunt om intreg, si pricep si eu
lucrurile si modul de a le vedea si interprets. Am destula, cul-
tura nadajduesc, ca sa, nu flu nici naiv nici superficial. Declar
insa, ca Dctcia preistoricd e una din cele mai mari opere, daca,
nu cea mai importanta, pe care a scris-o o pana, tinuta, de mana
unui Roman.
Dar inainte de a intra in analiza detaliata, a acestei scrieri, iata
in cateva cuvinte planul ei general.
Densusianu incepe dela omul preistoric, considerat in perioada
neolitica, si ajunge treptat la reconstituirea celui mai mare im-
periu ce a cunoscut lumea, Imperial pelasgic.
Arata i*olul extraordinar pe care 1-a avut in civilizatiunea ome-
nirii acest imperiu si ce se datoreste imparatilor zeificati, Uran si
Saturn cu deosebire si reginelor zeificate Gaea si Rhea.
Dovedeste, — caci nu pot spune altfel —ca, toata, dar absolut
toata mitologia zisa greaca, cu care se faleste poporul elin, s'a
nascut in muntii Daciei, intre Buzau si Portile de fier. — Templul
eel mai mare al lumii, prin importanta lui extraordinary, a fost
pe Bucegi, la Omul.
Dovedeste ca o ramura principals, a acestor Pelasgi vorbia o
limba, pe care o numeste proto-latina, si care a dat nastere la-
tinei si limbilor neo-latine Arata, cum acest imperiu, pe care-1
!
cred mai mult cu baza, religioasa, alcatuit cu deosebire din pa-

stori, si in urma din ciclopi si metalurgi, s'a scoborit î a infiintat
Troia, Micena fi Roma.
Cauta a reconstitui obiceiurile, credinta si limba acestor po-
poare si reuseste a explica nenumarate fapte istorice cari pana,
acurn nu-si aveau rostul lor limpezit.
Daca, noi Romanii am rezistat puhoiului invaziunilor, daca, exi-
slam din Rusia, dincolo mult de Nistru, si pana in Istria, Svitera
si pana- in Mica Valahie din Boemia, iar la nord pana. in sudul
Poloniei, si la sud pana, la Atena si in insulele Arhipelagului,

nu e numai flindca, colonistii romani au fost adusi pe alocurea
si cu deosebire de Traian la noi. —
Aoestia erauplamada, dar alua-
tul protolatin, Arimii, cum se mai numiau in timp, unui din
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA L
principalele lor triburi, do unde Rimii ce au infunfat Roma, A-

romdnii de astazi, existau deja si de aici au patruns departe
pana, in fundul Asiei, in nordul Africei, f! pana, in Spania si Dania,
caci in toate aceste regiuni se constats, ca erau ramuri ale ace-
luias popor, cari locuiau cu deosebire si isi aveau inima in Tran-
silvania si Oltenia.
Atata abundenta de dovezi, scoase de unde nu crezi, adunate
cu liniste si pricepere te uimesc. Acum intelegem de ce Densu-
sianu se retrasese din lumea actuala: el traia sub povara unei
marete lumi, cu totul insa, necunoscuta, noua.
Sa ne incbinam memoriei lui
Inaintea mortii sale, N. Densusianu vazu tiparite 1120 pa-
gine. De atunci' dupa, spalturile tipografiei si dupa notele ceam
gasit, am mai publicat uHimelo 2 coale. Lucrarea complecta are
ilB2 pagine. Cu toata dorinta mea nu a mai lost chip insa a mai
desface din notele raslete, nici introducerea, nici partea finala, un
fel de vedere generala asupra celor spuse. Ce am
mai putut des-
lusi vor fl cuprinse insa, in o nota. specials, ce voi publica in curand.
Acest muncii si al gloriei trecute, datorit lui Den-

monument al
susianu, nu ar fi putut sa ne ramana, daca niste oameni cu su-

flet nu ar fi facut larg sacrificiul banesc necesar.
Tipografului C. Gobi, care a lucrat cu C. Rosetli, si ginerelui
sau I. Rasidescu datorim aceasta. Ei au -facut creditul de peste
20.000 lei. Ei au tiparit aceasta lucrare si au pastrat inchisi banii
dela 1900 pana, acum sj cine stie cat inca.
La moartea Densusianu ei si cu A. Hentiesou, executorul te-
lui
stamentului, stiind ca ma ocup pu|in, in orele mele de odihna, cu
cele preistorice, imi inoredint,ara lucrarea aceasta spre
a vedea ce
se mai poate face.
Ceeace am facut in aceasta privinta este fructul muncii mele
aduse prinos memorie unui om care a reusit sa mai inalte neamul.
Am facut-o cu fericire si cu inima plina de multumire.
Sa trecem acum in o scurfca revisfca aceasta lucrare.
Autorul incepe lucrarea sa cu Era quatemara Periodul Pa- —
leolitic. Primul sau capitol e relativ la Primii locuitori al Da- :
ciei. El incepe in modul urmator :
«Dacia ne prezenta, intru toate o extrema antichitatc.

«Studiind timpurile preistorice ale feritor dela Carpafi si Dunarea de
jos, o lume veche -tHsparuta, leagdnul cwiUza\iunii ante-dene, se infaî-
sjeazS, inaintea ochilor no?tri.
«Inapoia populajiunilor cunoscute in antiohitatea greco-romana
sub nu-
mele de Qe\i |j Daci se intinde o lunga serie de mai multe mii de ani,
a ciiror important^ a
o istorie immormantata a unor mari evenimente,
istoria unei naîuni geniale,
trecut departe peste orizontul acestei \er\>
: : -
LV1 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
puternice si glorioase care, cu mult inainte de timpurile troiane, fundase eel

dintaiulmperiu vast al lumii, intemeiase prima imitate de oultura in Eu-
ropa si pusese totodata bazele progresului moral si material in Asia de apus
si in Africa de nord». —
Iar mai departe tsi completeaza idea prin cele ce urmeaza:
«Dacia, in istoria acestor timpuri intunecate, apare ca prima metropola
geografica, ce a fost destinata prin poztyiunea sa parlicularii, prin abun-
danfci populatiunii p prin diversitatea avu|iiIor sale, a-si extindein epoca
si culturala, de o parte spre sud in peninsula
preistorica influenza sa etnica
Balcanica $! pana dincolo de marea Egea, de alta parte spre apus pe ca-
lea cea mare si lunga de comunicatie a Dunarei.
«Acfiunea civilizatoare ce a exercitat-o populafiunea preistorica ante-
daca dela Carpaî si Dunarea do jos, asnpra lumii ante-elene, a fost mult
mai mare decum ne putem inchipui astazi pe baza fragmentelor de
rnonumente si a tradiliunilor istorice si poporale, ce lo avem din aceasta
epoca extrem de departata.
uln aceasta privin^dnoine aflam numai In aurora sliin{ei preislorice».
Face in urma clasificatiunea epocelor preistorice si descrie pri-

mele instrurnente de piatra eioplita. Face cunoscuta traditiunea
poporului roman ca pamantul la inoeput a fost plan intocmai cu
ceeace se afla in Theogonia lui Hesiod. Arata ca locuitorii acestor
regiuni au cunoscut leul de vizuini (Felis spelae), pe care-1 nu-
meste nu numai Leu dar si Samcacu Samcoaia, dupa numele indie
de Simlia.Se ocupa de Bos urus —
Bos prhni-rjenius, Bound,
din care ultimul, dupa cum mi-aduc aminte, a fost ucis dupa 1700
in Transilyania.
Arata ca acesta e pe monedele moldovenesti., iar nu Bizonul
cu coama, care insa am dovozi, infcre altele dupa un corn aflat
la Suceava, la un plaies, ca a existat si el la noi.
Arata ca ei au cunoscut Cerous megacerus, numit in colindo
Ceroid sur, gasit intelenit in picioare in malurile Tisei si in
ghiolurile mlastinoase ale Irlandei unde se afla cu zeci de mii de ani
Inainte.
Ei bine, poporul nostru spune
.... Ploaia ca dedea,

Pamantul se muia,
Cerb se 'namolia,
Si-atunci mi-1 vana..,..»
Dar nu-i numai aceasta amintirea ce se pastreaza in poporul

nostru : Asa avem ceeace e de necrezut
venit omu mare
Dela padurea mare,
Om i)dras
Si sperios,
:
NIC. DENSUJIANU, VIEAJA SI OPERA SA LV'II
Cu m anile pdroasa
Si cu picioarele pdroasa,
Cu ochii inholbafi,
Cu dinîi mari col(aî
Cu obrazu mare,
Cu cautatura infiordtoare...
Cine nu recunoaste aproape Gorilul, si Densusianu o leaga de
amintirea rassei umane primitive, a populatiunii locale prime,
absolut primitive, cunoscuta in autorii vechi Hesiod, Pliniu, etc.,
ca satiri ai Europei, Asiei si Africei.
Descrie craniurile aflate la Neanderthal si Cro-Magnon si fi-
neste in modul urmator:
«Periodul uman in Dacia, intocmai ca si in celelalto par|i ale Eu-
ropei, se intinde inapoi cu mai multe zeci de mii de ani, eel putin pana
in prima jumiitate a epocei quaternare.
«Ori cu alte cuvinte inainte de Albii si Agavii, de cari ne face amin-
tire lliada lui Homer, inainte de Titanii, de cari ne vorbeste Hesiod, au
trait in $erile Europei si in particular in Dacia, doua rasse de oameni,
cu tipuri si moravuri diferite, una pe gradul eel mai inferior al desvol-
tarii fizice si intelectuale, aceasta este rassa de Neanderthal, un gen de
oameni fara societate, fara moravuri si fara legi, si a carui origine noi
nu o cunoastem si altti rassa umana invazionara, cu totul distincta de
;
cea precedents,, avand o constitufiune organica superioara si ajunsa pe

un grad ihsemnat de semi oivilizaînrie, o populaîuno fatthica; ale carei
migrafiuni si inceputuri de cultura, tree departe dincolo de timpurile qua-
ternare.
«Ambele aceste rasse umane quaternare au fost apoi coplesite, invinse
si distruse, si poate in mica parte asimilate, denoii invazori ai epocei neo-
litice.
«Istoria lor morala, si putem zice naturala se incheie cu era quaternara».
Urmand mersul faptelor in scurgerea timpurilor, el ajunge la

epoca neolitica si o caracteriza prin:
«Aceasta noua imigra|iune etnica in Europa constitue asa numita in-

vaeiune neoliticd, cea mai expansiva din cate le cunoaste istoria».
Se ocupa pe larg cu industria neolitica in Dacia, cu tot ce

arheologia ne pune la dispozitie si cu tot ce lextele vechi pa-
streaza ca amintire si ne spune
«Aici la Dimdrea dejos si in special hi ferile Daciei — faptul este cert —

s'a format si inchegat centrul eel mare si puternic al populatiunii neo-
litice in Europa; centrul unei rasse noua de oameni, de o statura inalta
si viguroasa, cu o veche organizafiune patriarhala, cu idei- severe religi-
oase si cu o pasiune adusa probabil din Asia, de a sculpta in stanca vie
statuele enorme ale divinitafilor sale.
LVIII NIC. DENSUJIANU, VIEAfA SI OPERA SA
«Acesti noi cuceritori ai lumii vechi. adusera si raspandira in Europa

nouale elemente de civilizaîune, fundara aici cele dintai state organizate
si dedera o noua direcfiune pentru destinele omenirii.
«In curs apoi de mai multe sute de ani, aceasta rassa aetiva si labo-
rioasa, dotata cli putere miraculoasa, de crestere si expansiune, isi con-
tinue dela Dunarea de jos migraîunile sale catre parole meridionale. De
pe culmile, de pe vaile si de pe campiile Carpatilor, necontenite roiuri
noua de triburi pastorale trecura peste raul eel mare al lumii vechi, si
se revarsara, in grupe compacte si organizate peste intreaga peninsula
Balcanica.
«Acesta este curentul eel mare meridional, sau Carpalo-Myconic, cu-
rent care venind din Asia centrala forma, la Carpaî prima sa patrie
isi
europeana si puse morale ale nouai civilizap'uni, care

cele dintai baze
se desvolta mai tarziu atat de puternic in Grecia si pc farmurile Asioi
mici».
Se ocupa pe larg si cu rara, competent^ de ceramica pre-

istorica a Daciei si arata, ca:
«01aria acestei epoce in Dacia incepe a avea caracterele luxului. Ea

depasise limitele cele stramte ale unei simple meserii, si ne releveaza
inceputurile unci arte pline de avant, o arta insa, care fara de a putea
ajunge apogeul sau, o vedem deodata incetata, ca si cand
la mare per-
turbaîune economica si sociala s'ar fi deslan|uit pe pamantul Daciei si ar
li pus deodata capilt desvoltarii mai departe a acestei fabricafiuni artistice
infloritoare in nordul Dunarei de jos».
Arata, importanta ornamentelorce se alia, pe ele, caraetcri-

sfcicepelasgice si cu deosebire semnul misterios al Svastlcei, care
nu e altceva decafc crucea cu ramurile frante in unghiu drept pe
care a pus-o acum la moda, Alteta Sa Regala, Principesa Maria.
Alaturi cu Virchow, Krsnjavi, Schliomann, etc., arata, nu nu-
mai identitatea dar prioritatea acesfcor ornamente la noi fata cu
Troia, Micena, etc.
Densusianu lamureste in studiul sau aceasta chostiune pe deplin.
In raportul sau dela 1911, cl-1 Dr. Hubert Schmidt in urma
sapaturilor facute la Cucuteni, in anul morj,ii lui Densusianu chiar,
spune si el lamurit:
«Aceste sapaturi in îrmtul Dunarei de jos ne ofera noua legatura iutre
Europa centrala si cercul cultural egeic (Creta)».
Tot in acel an, pot adaoga inca, ca, cercetarile facute de Soc.
Arheologica, dela Atena sub eforul Sotiriadis, in Focida, con-
stats, dupa, obiecte gasite la Hagia Marina ca:
«... Celle de la Grece du nord qui rapelle plutot la civilisation de la pen-

ninsule balcanique» (1).
(1) Le bulletin de Vart ancien et moderne. No. 542, 1912..

:
NIC. DENSUÎANU, VIEATA $1 OPERA SA JJX
Dar aceasta prioritate §i superior! tate in acelaa timp a cultu-

re! poporului care a locuit in regiunea aflatoare in jurul carpa-
til or esfce susliinuta astazi de mutyi al|i oameni de valoare ca
Trudy, Ed. Meyer, P. Kretschmer, fi alfii.
Intamplarea face ca acum de cur and a aparut o lucrare de
mare valoare prin importantele indicafiuni bibliografice, cu deo-
sebire, datorita tot unui roman
Contribute la Dacia inainte de Romani (1) de d-I loan G. An-
driesescu.
D-sa ai adunat ca o harnica albina, tot ce priveste scrierele re-
lative la aceasta chestiune pana, prezent
posterioare
in — deci
—
mortei lui Densusianu si ajunge la aceleasi concluziunicu toate
ca nu cunostea, de loo, lucrarea de fata. Astfel gasim «Pelasgn :
§i Thracii cm in realitate multe drepturi sd se priveascd ca

aducaturii civilisatiei epocei de peatrd in Tesalia, Beotia m
PJioci.s» si d upa Tsountas : « Traditia intemeierei Athenei de a
acropolilor Argolidei de Cyclopii Thraciei, dacd nu sunt ade-
vdrate intru total, sunt sice Tsountas, de sigur, rdsunetul unei
realitdti. (2.)
Astfel ca in ce priveste cultura eolitica Carpato-balcanice :
« Thracii vin in rdndul intdi in considerarea etnologicd a

acestei culturi.» (3.)
urmator autorul se ocupa de Monumentele preis-
In capitolul
torice ale Daciei, si in special de Tumulele eroice pelasge.
Stabileste legatura intre Gorgan si Garganus gasit in Vir-
giliusi intre Gruie, Gruniu si cuvantul vechiu latin Grumus sau
cu Grynium din Strabo, si arata importanta acestor mo vile, mor-

minte vechi, caci: ((Aid era locul sfant de immormantare al eroi-
lor pelasgi ante-homerici».
In fine se ocupa pe larg cu: Tumulul sau mormdntullui Addle
din insida Alba (Leuce).
In aceasta insula, care nu e alta decat Insula Serpilor, afland
acum 20 ani treouti ca sfca acolo mormantul lui Achile, m'am dus
si eu penfcru a mai aduna ceva din cioburile vechi ce se mai ga-
sesc inca. Rusii facusera sapaturi deja, dar nu stiinfificeste.

Densusianu da figura templului dupa Tabula Peutingeriana si
te minunezi de toate izvoarele ce cunoaste.
Cu aceasta ocaziune descrie pe larg acest Templu, zis si al
Ilyperboreilor din aceasta insula. Stabileste patria lui Apollo si
a zeitei Latona, iar din legendele Apolinice desvalue mai mult
pe Hyperborei, cari nu erau altceva decat Pelasgii din aceste ten.
Pe acesti Hyperborei, in genere pastori, ii descrie astfel:
(1) Cu 8 plan?e originate $i o harta, Ia?i, 124 pag. 1912.
(2) AC itpoVcnopua! 'Axp^rcoXsis, p. 395-403. (Din lucrarea D-Iuf Andrie$esct?,pag. 121;}
(3) Ibid. pag. 122.

LX MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
«Ei sunt blanzi si ospitali, religiosi, 8upersti|iosi, iubitori de profeîi
(oracule) si de descantece. La ceremoniile religioase in onoarea zeilor, ei
canta din fluere, din cimpoi si din cobze. Melodiile lor sunt dulci si armo-
nioasev.
Dovedeste ca:
«Apollo din Delos, din Delphi, din Atena si din f.inuturile Troiei, nu
este nici zeu grecesc, nici egiptean, ci o divinitate cu legende, cu dogme

si cu rituri nationals pelasge; in fine cu o patrie pelasga. Apollo este cu
deosebire venerat in tinuturile pelasge, in Tesalia, in Phocis, in Beotia,
in Atica, in Arcadia, in Greta §i in înuturile Troiei ».
«E1 este zeul aparator al turmelor sj al pastorilor voo[.ic;».
Si iata de ce:
«Pe Aêcbile monumenle de sculptura si pjctura ale Grociei, Apollo col

arliaic ne aparc cu bucle cu pletele cole frumoase pelasge, intocmai
si
precum poarta si astazi paslora si |;aranii roraani de langa muntele Re-
tezatului. Din aceasta cauza, el are la Homer si epitetul de <*-/.epa£-/.6(njs

(intonsus)».
Dovedeste ca insula Leuce era inchinata zeului Apollo, iar cand

cultul acestuia suferise o mare infrangere, ea fu consacrata urn-
brei lui Achile.
Avutiile ce se varsau la altarele acestui templu, erau de noin-
chipuit. lata, de ce:
«Din o insula a Marii Negre, numita Apolonia, situatti spre sud de gu-
rilelstrului, Romanii luara una din cele mai venerate imagini a zeului A-
pollo, o statue colosala inalta de 30 de coî, si o asezara in Capitoliu sub
numele de Apollo Gapitolinus. Cheltuelile acestei antice si magnifice opere
de sculptura au fost, dupa cum ne spune Pliniu, de 500 talenji sau 2.4G0.O0O
lei, adica mai mult decat adunase Grecii (300 talenji) pentru rcconstitui-
rea templului din Delphi, incendiat in a. 548».
Sidupa ce fixeaza exact aceasta insula si o descrie, se rczuma

in modul urmator :
«Insula Leuce dela Gurile Dunarei avuse asa dar doua epocc de cult
si renume. Cea dintai a fost inainte de caderea Troiei, cand aceasta in-
sula a fost leaganul religiunii primitive a lui Apollo, din care epoca de-
riva si numele sau de Leuce sau Alba. Iar a doua epoc3, incepe dupa ras-
boiul troian, cand insula Leuce a fost consacrata umbrei eroultii Achile,
pastrand insa si mai departe vechea organizaîune a cultului lui Apollo, a-
nume institu|iunea oracolului, privilegiu excluziv al preotilor apolinici, pre-
cum si dreptul la ofrande pioase, la rugaciuni, voturi si s:icrificii si peste
tot tradiîunea unei insule sfinte si salutare».
Templul lui Apollo era de o mare magnificenfa. Tn colindelo,

romane ol aparc sub donuniirea de ,,MuncMirea Alba Sfdidd"
NIC. DENSUJIANU, V I E A J A $1 OPERA SA LXI
si ,,Biserica cea mare cu 9 altare". Ramai mai mult decat ui-
mit fata cu detaliile ce se pastreaza in neamul nostru pentru fapte

asa de vechi in istorie, pe care o pun:
„Intr'al Mdrii negre prund,

La dalbele mdndstiri"
descriind-o cu 9 altare si cu jeturi scrise pe cari seade bunul Dum-

nezeu (Apollo), cu batranul (Saturnus senex), cu maica sfanta, (La-
tona) si cu Sfanta Maria cea mare (Gaea, Rhea), cu Sfanta Maria
mica (Iana, Diana, Luna) si cu Siva Vasilcuta (Consiva sau Ops-
Consiva, divinitatea semanaturilor).
Deci tot sfatul ceresc al mitologiei, alterat cu numele eroilor
cristianismului, pastrat de acest chinuit popor tot asa de bine
ca si in tradifiunile culese si aflate in texte de acum mai bine
de 2000 ani !
Bste ceva care, depaseste orice inchipuire, si sunt pagine multe

cu aceste legende. Este si o legendd romana despre originea di-
vind a Mdnastirii Albe.
Cand vedem marea importanfa, ce capata legendele romane,
constatam cata, dreptate avea Winckelmann, cand inca, dela 1764
(Histoire de l'art chesles anciens) spunea ca:
...«De plus, au dels' de l'histoire positive, existe pour tous
les pays une lftstoire legendaire destinee, avec le temps a sor-
tir, plus ou moins vite, dela penombre pour entrer en pleine lu-
miere, grace aux efforts perseverants des linguistes et des myt-

hographes. Personne, aujourd'hm n'a plus le droit de conside-
rer les legendes comme des fables. Les Iegendes suit la forme pri-
mitive de l'Mstoire, cliez presque tons les peuples a la uaissauce des
societes. Le langage des legendes et obscur; il n'est pas indeclii-
frable. L'Mstoire legendaire d'un pays fait done partie inte-
grate de l'histoire de ce pays. C'esfc de l'histoire jen prepa-
ration, si Ton vent, de l'histoire non encore degage de l'enve-
Ioppe mythique qui la dissimule. 11 n'y a la rien de veritable-
merit prehistorique»
Aceasta legenda, arata, cum puternicul Soare
vrut (Apollo) a
sa, se insoare si n'a gasit «d'alba sotie» decat pe sora sa (Iana
Sanziana, Ueana Consinziana), care nu este decat Helena (Troiana)
care dupa o traditiune greco-romana s'ar ii maritat In insula Leuce
dupa, Achile.
Consinziana pus soarelui condilie sa-i faca: pod peste
i-ar fl
mare. la Mdndstirea Alba.

. . .
Cu aceasta ocaziune arata, el cum numele Latonei (Leto, A7]tco)

se pastreaza in ostrovul Lelea, iar Luna (Selina) in Sulina din
apropiere si despre care aminteste Hecateu.
E demn de relevat din acest capitol f?i parerea ca: '
:
LXI1 M .V U V. N f % L E [> R K I (i T O U C E ALL!

( I> A C I I' i
«lnprejurarea ca numirea de Pontos s'a dat im numai Marii Negre, dar

si la opart© din \Cirmurii do nord-ost unde sa facea ai Asiei-mici, pe
comunicarea pcste maro intre parole do sus ale Eufratului si intre Sciîa,
confirma pe deplin ca originea acestui tcrmin geografic de Pontos so re-
duce la numele ce s'a dat in vechimea preistorica slafiunilor, de unde
se facea imbarcarea cu luntrile numite ponto [torn. pod).»
Dar ceeace e mai curios, sunt iraditiunile romctne despre templul
lui Apollo din insula Delos.
Densusianu, clupa ce scormoneste adanc toate iz voarele, ne spune ca

— «Delos a fost in antichitatea preistorica insula cea sfantaa tuturor po-
pulaîunilor pelasge meridionale, iar mai tarziu a Grecilor.
«Intr'o epoca departata istorica, insula Delos a fost numita Pelasfjia, a-
deca pamantul locuit de Pelasgi. Aceasta insula a mai fost numita si
Schylias, spre caracterizare ca. dupa origine acei Pelasgi erau o migra-
|iune din Nordul Dunarei de jos. Chiar si numele de Del-os, care nu se
poate explica din Iimba greceasca, este de origine pelasg. El insemneaza
deal sau coUncl (fara padure)».
Voiu cita una dintre legendele romane ce a adunat :
. . . Una 'n deal (Del) spre rasarit,

Ca acolo-i Ioc sfinît,
Una 'n jos catre apus,
Ca, acolo-i loc ascuns. . . .
aceasta a fost publicata mai intaiu de Dr. Meltzl Hugo si Bras-

sai Samuel in 1886, si prin ea se intelege Templul dela Delos si
Italiasau Lajiu.
Paginele sunt cuprinse jumatate cu citatiunisi indicari de scriori
doveditoare, cari arata ca :
«Acest ilustru templu al lui Apollo dela gurile Dunarei de jos a avut
un rol imens iu istoria civilizafiunii Europei orientiile. El a fost templul
mama al celebrelor locuri de adoratiune a lui Apollo ca zeu al soarelui
din Delos si din Delphi. Influenza sa cultural* s'a extins peste toata Gre-
cia continental si insulara, peste parole de apus ale Asiei mici, in A-
frica, peste Egipet, iar la nord si la apus peste Scytia, Dacia si Jiriutu-
rile Germaniei numite in antichitatea preistorica Celtica».
Tot de aci dovedeste ca au fost profetii si poetii Olen si Abaris,

propagatori ai religiunii apolinice si cari au introdus in Grecia :
cccele dintai inceputuri ale poeziei literare, sentin|;ele oraculelor

si forma hexametrica a versurilor".
Astfel ca templul luiApolo Hyperboreul sau manastirea alba dela

gurile Dunarei a avut destine mari in lume caci :
....«aci a fost cu drept cuvant locasul eel sfant ale primelorzori de ci-
vilizaîune morala in Europa».
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA LX1II
Ca dovada dospre cultal Soareiui — Apollo — voiu inai adauga

ceeace nu cunoscuse Densusianu, ca o admirabila piatra s'a gasit
in Dobrogea, cu ocaziunea Expozitiunii din 1906, si care se afla
acum in palatul artelor. Ea ar trebui adaugata la aceasta lucrare.
Autorul ajunge in fine a se ocupa si cu Movilele comemora-
tive ale lui Osiris si cu expeditiimea lui Osiris la Istru.
epoca preistorica fparte departata,

«Intr'o zice d-sa —
eel pufin cu 3.000 —
de ani inainte de era crestina, un important eveniment s'a petrecut in
êrile Daciei, eveniment care a avut o mare influenta asupra civiliza};iu-
nii crescande a Europei, si care a sdruncinat totodata, din fundamente

primul imperiu lumesc al rassei pelasge.
«Aceasta mare transforma|iune politics, si culturala in istoria Europei
a produs-o expediîunea lui Osiris in parole Istrului, si luptele sale cu
Typhon in Oltenia de astazi, iar drept consecinâ a acestui rasboiu a fost
intemeiarea supremaîei egiptene peste Europa.
«0siris, regele Egiptenilor, adorat dupa, moartea sa ca divinitate si
identificat cu Soarele din religiunea pelasgo-greacii, a fost unul din cei mai
mari eroi ai antichitaîi preistorice, si a carui memorie se mai pastreaza
pana astazi in }erile noastre».
Faptul, se petrece astfel Marele Imperiu pelasgic, in culmea

:
sa sub Saturn, se desface la moartea acestuia in doua: par-

tea de sus, cu noi, are pe Tiphon ca imparat, partea de jos pe
Osiris ca imparat, frate de pe tala cu Tiphon, cu sediul in ve-
chiul Egipet. De aici rivalitati, dorinja de preponderenfca mutuala
si rasboiul.
Reproduce, dupa Diodor Sicul, identificarea lui Osiris dupa in-
scriptiuneade pe columna inalfata la Nysa in Arabia, unde fusese
immormantafc:
«Tatal men — se zice acolo —a fost Saturn, col mai tanar dintre toî
zeii.Iar eu sunt Osiris, regele acela care-a" condus ostile prin toate {erile,
pana in |inuturile cele nelocuite ale Indienilor si pana in înuturile cari
se inchjna spre nord, pana la isvoarele rdului Islru, si inapoi in cele-

lalte parî pana la Ocean... Nici nu exista loc pe pamant pe unde sa nu
fi umblat eu, si prin bunatatea mea am distribuit tuturor oamenilorlu-
crurile aflate de mine» (J).
Acum se va intelege usor importanta obiectelor denotand cul-
tul isiac la noi si pe cari le-am comunicat. in una din sedintele
din anul 1912 ale Academiei.
(1) La Grande Encyclopedie, gasim ca Osiris «A regno, sur la terre ou-il a laisse"
In:
un souvenir de ses birenfaits qu'il est devenu le type nu'me du bien sons le nom
tel
d'Ounofre.D
Bau numele de Onufrie e unul din cele mai rispandite la âra afara de cate-va
specifice roraune.
De sigur ca sub domnia lui s'a aflat fi plumbul de oarece in Alchimie Osiris =Pb.
LXl V SI OXUME STE L E I* R E I S 1" ORICK ALE DACiEI
Dupa ce da, seama. de tot ce afla in izvoarolo straine î in le-

gendele romane, el trage concluzia ca, :
«Acelea§i elemente istorice ni Ie prezenta traditiunile romane. Eroul

invingatoi" este Oslrea sau Osiris (in forma greceascii Ostris), ori Iovan
Iorgovan (Hercule lovio) comandantul militar al Ini Osiris peste Egipet in
timpul expeditiunii salc».
Acest rasboiu fu fatal Pelasgilorde aici, numiti pe atunci si Arimi.
«Insa deodata cu rasboiul eel mare dintre Osiris si Typhon inceteaza

,si rolul politic al Arimilor. Numele lor dispare cu totul din literatura
helenica».
Arata cum prima lupta cu Typhon fu langa muntele Casiu,

astazi Cosiu, si locul unde lnchise pe Joe adversarul sau in pe-
stera Coryciu, astazi Curecea din Mehedinti, caci la tnceput trium-
fase Typhon.
El ne spune urmatoarele ce trebuese cunoscute :
«Intr'o antichitate preistorica foarte indepartata, epoca care coincide cu

inceputul desmembr&rii imperiului celui mare pelasg, doi regi puternici,
ambii fiii lui Saturn, nascuî din dou3, mame diferite, dupa patrie, dupa
naîonalitate si educaîune, unul domnind
cu resedinâ in Egipet, la sud,
si altul la nord, cu centrul de putere in Dacia, se lupta pentru domi-

naîunea lumii vechi. Imperiul lui Typbon era de o imensa vastitate. Puto-
rea sa se intindea, dupi cum scrie Apollodor, dela apus pAna la rasarit
si acest legendar monarh al preistoriei voia s& domneasca nu numai peste

oameni dar si El aspira la onori divine, intocmai dupa cum
peste cer.
le avuse §i Uran mosul si Saturn tatal s&u. Rasboiul este lung si de o
extreme violenta. Expediîunea lui Osiris peste Etiopia, Arabia si pana,
in parole celo extreme ale Indiei, apoi intoarcerea lui peste platoul iranic
si trecerea lui peste Helespont in Tracia, avu de consecinfa, stabilirea unei
puternice coali|;iuni formate din Egipteni, Greci, Arabi, Indieni si alfi bar-
bari asiatici pentru infr&ngerea dominatiunii Pelasgilor dela Nord, a Arii
milor, cucerirea munfilor Riphaei. Ac{.iunea cea mare de rasboiu a lu-
?i
Osiris are in vedere Istrul, iar teatrul luptelor principale este pe teritorul
vechei Dacie in apropierea Porîlor-de-fier. Cump&na victoriei alterneaza.
In primul rasboiu Typhon este invingator, el prinde pe Joe sau pe Osiris
s>l include in pestera dela Coryciu (Curecea). In al doilea rasboiu, Typ-
hon se razima ?i se apara cu o extreme energie pe poziîunile cele tari
de I&nga culmile Cernci (Hem). In fine el este invins de puterile aliate ale
Egiptenilor, Grecilor, Arabilor si Indienilor; si silit a se retrage spre Ita-
lia,ultima taru unde-si cauta refugiul triburile pelasge, de lttnga Marea
Neagra?i Marea Egea, cand destinele s6r$ii incep a-i persecuta».
Movilele lui Ostrea sunt numeroas3 si «perpetua memoria ex-

peditiunii si a gloriei acestui faimos monarh ».
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA LXV
Se ocupa pe larg si amanuntit de brazda lui Novae = Ostrea —

Novatus la Suetoniu Augustus.
Arata ca sub Osiris «se prezenta. pentru prima oara in istoria
omenirii ehestiunea cea mare agrard a lumii vecMi>, si care :
<fdeschise lupta in contra situatiunii teritoriale a triburilor pas-

torale pelasge».
Brazda lui Novae indica de fapt |armurirea drepturilor lor fa|&
cu pamanturile lasate agriculturii.
«§i rezumand — zice D-sa — noi constatam aici, ca aceasta brazda, ca-
reia toate tradi|iunile vechi noua ii atribne un caracter agricol, consti-
si
tue, atat dupa vecbimea cat si dupa important sa particulars, unul din
cele mai memorabile monumenie preistorice ale Europei*.
Ca mici adaogiri la C8le spuse de Densusianu voi aminti cele
confinute in o comunicaîe a rnea facuta Academiei in sedinfa. de
la 13 Aprilie 1912 :
Despre cdte-va chipuri representdnd divinitdfi egipfiene a-

flate in Romania.
In acea comunicare am arata t ca idoli egipteni in bronz, re-
prezentand pe Osiris, s'au gasit mai multi dintre care unul chear
la Cucuteni.
Darceia ce arata, mai mult catadreptateavea Densusianu (vezipg.
157) e ca o corabioara la fel, dar in pamant, a fost gasita, si la noi.
Dau figurile prinoipaleleior obiecte aflate.
Fig. I. 2, 4, 5, 1, 8, 9, 10.
Studiaza. in urma monumentele megalitice ale Daciei in com-
paratie cu cele de pana in apusul Europei si termina spunand :
«In fine semnole si figurile gravate pe diferite monumente megalitice

ale apusului si cari consists din spirale-, din linii serpentine, linii arcuate
sau semisferice, roate ale soarelui si puncte diseminate, ce imiteaza cerul
cu stelele, ne prezenta o afinitate remarcabila cu sistemul de ornamen-
taîune si cu semnele sirnbolice ale Pelasgilor orientali.
«Aceste caractere mistice de pe monumentele funerare megalitice ale

apusului ne infaîseaza urmele aspiratiunilor religioase pelasge, cultul ce-
rului, al soarelui si al stelelor, si peste tot o credinta firma m o vieaja
dincolo de mormant, in regiunile luminii sau ale lumii superioare.
«Mai observam totodata aici, ca formele cele colosale ale acestor mo-
numente ne spun ca ele aparîn unui popor eroic si cu o ambiîune e-
norma de a transmite posteritaîi memoria si gloria celui decedat*.
Cu
aceasta ocaziune se ocupa, pe larg cu Termini liberi Pa-
tris ~
Galea, cea admirabild a Jlyperboreilor, din care mai
exista o parte insemnata, Cheile Bdeulni, in Basarabia:
Bacului viteazului,
Ce-a pus straja drtmmlui...,
si ne dovedeste ca :
NIC-. DENSUîANU v
LXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Calea cea miraculoasa a Hyperboreilor, de care ne vorbeste Pindar, si

pe langa care erau insirate o mutyime nenumarata de stalpi itinerary, ni
se prezenta, atat pe baza situafiunii geografice a Hyperboreilor, oat si dupa
caracterul sidestinafiunea acestor monumente ca una si aceeasi construc-
tiune megalitica, cu linia cea lunga de pietroaie implantate in pamant de
care face amintire Cantemir si Quint Curtiu*.
Bine inteles ca arata si simulacrele megaliUce ale dhnniklp'lor

pelasge, ocupandu-se si de Vdrful Gealtiaului spunandu-no in a-
ceasta. privinta:
1
- ' rfifc •
: :
-jgSlJSKB
B«|P^ '
:~-
flB^MsSSgHr.
:
'* Hlgigi-.
>-.
"'
aB ijiiggB
•aSsfi&lSsf
Fig. 2.— La stanga: Osiris gasit in comuna Porisori.

In dreapta: Toarta ou caraoter egipîan, gasilfi
la Romula. ,
«Inca din cele mai neguroase timpuri ale

preistoriei, existau in parole de rasaritale Eu-
ropei si ale Asiei de apus un gen de monu-
mente megalitice, niste simulacre arliaice, u-
nele sculptatein stanca, viepe variurile ori pc
coastele munîlor si ale dealurilor, iar altele
implantate in pamant ca menhire,sau cohnnne
Fig. 1.— Osiris gasit la Constanta, brute, pe langa temple si alte locuri sfmte,
monumente cari dupa creuinfa religioasa a poporului din acele timpuri repre-
zentau anumite divinitCiti.
«Multe din aceste simulacre megalitice erau de o vechime extrem de
departata, incat se pierdusc memoria origirii si a cultului lor inca inainte
de inceputurile istoriei grecesti, iar de alfcii parte timpul stersese de pe a-
ceste pietri aproape toate formele maiestriei omenesti, cum erau de exem-
plu statuele Niobei si Ariadnei, si tot cc se mai pastrase in tradiîunile
oamenilor era numai o reminiscent confuza, o simpla legenda miticii*.
Cu aeostea ajiingo bine Indies la princtprtlrieditu'uiMM me JM'

NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA LXVll
Cferea Kerns (Cerul), Cerus manus(Caraiman), duonus Cerus (cerul

domnul).
«MonumenteIe megalitice ale Daciei, cari ne infa$iseaza in forme atat de
i
. .
H urn
m
mm
Fig, 3. — Idol fenecian gasit in

comuna
(?)
Peri f ori.
Fi £- 4 - ~ Ido1 ^P^ g&sit la
Cucuteni.
primitive imaginilo divinita^tlor ante-homerice, fac parLe din istoria pozi-

tiva a acestor êri.
«Caracterul acestor imagini este sacral dela origine si pana la dispari-
{.iunea acestui cult ante-elenic.

«Cerul pe care Grecii intr'o epocii preistorica, altcum destul de tarzie,
tl personifica sub numele de Uranos si Pamantul sau Gaea (Ti^, Vxlcc,) for-
meaza inceputurile cele mai arhaice ale religiunii europene».

Grecii au primit acestea toate dela .Pelasgi.
Acesfc Caelns.... La cerse ruga...
Ca, e fiul cerului

Si e (Jomn pdmdidtdtii....
LXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
apare ca. parintele iui Dohius, unul din civilizatorii lumii vechi,
identic cu munteanul = Uranus al grecilor. De aceea Densusianu
termina spunand ca:
«Prima apoieoza In Europa a fost a lui Uran. Poporul grecesc, inca
dela inceputul religiunii sale, a identiiicat divinitatea cerului cu o per-
sonalitate politics, care se ilustrase prin injelepciunea, activitatea si prin
binefacerile sale prodigioase, numita de ei Uranos adeca MunleanuU.
Se ocupa in fine de Gaea, Tellus sau Terra, care se numeste
s| Ma, Mater si Parens, dupa diferitele dialecte ale triburilor
pastorale si agricole.
Fig. 5. — Idol gasit la Cucuteni

ia o oala. Fig. 6. — Idol egipfian gasit
la Vidin la 1877.
In ce priveste pe Saturn, Deus Manus, Tartaros, identic cu

latin ul arhaic Tatal, pe care Ge|ii ilnumiau si Zamolxis, Densu-
sianu stabileste ca:
«Zamolxis<=Saturnn.s senex —
Zeul-mo?, c5.ci :
«ZaX in limba Dacilor, dupa sens si forma ni se prezenta astfel ca iden-

tic" cu terminul «seu» in limba romana, iar p.o| este cuvdntul no.s£nt«mos»
in limba prised latina niajus, iar la Osei maesius si moesius. In fine

NIC. DENSU?IANU, VIEAJA $1 OPERA SA LX1X
mai exists la triburile pelasge din Italia gi o forma poporald (antero-

mana) de „mos" cu intelesul de memoria Yeterum».
Iar :
«Din punctul de vedere al etimologiei sial sensului cuvantul Zal-mox-is

in limba Dacilor nu insemna altceva decat ZeuUnoq. Finalul ig repre-
zenta aici ca si in alte cazuri analoage numai un simplu sufix grecesc.
«De fapt limba Ge-tilor §i a Dacilor avea un caracter proto-latin ea ;
forma numai un ram sau un dialect particular rustic al limbii pelasge».
Fig. 7. — Idol egipjian gasit la

Constanta. Fig. 8.— Osiris gasit sub muntele Cozia.
Gaseste simulacrul lui Zamolxis langa Portile-de-fier numit

Mos, care pe vreme era incunjurat de noua Babe din cari a mai
ramas numai una.
«Etatea acestui monument, ne spune d-sa, odata atat de religios, dela
Por|ile-de-fier si dela Cataractele Dunarei, se reduce dupa legendele de
cari vom vorbi mai tarziu la timpurile anterioare ArgonauîIor».
LXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Pe Saturn il cu Dohius Qadi filius

identilica. arata. ca in s-ii
cultularhaic e onorat cu «Omolos» adeca Omul, caci dupa. faptele

ce invoca:
c
«Este un fapt pozitiv, ca sub aceusta numire misterioasa de 0uo).o;, §i
care reprezenta o divinitate ante-homerica, literatura veche greceasca si
rovnana intclegea pe SaLurn».
Fig. 9. — Partea anterioara dinir'o corabioara in teracota, pentru cultul

lui Izis, gasita in Comuna Barzea (Oltenia).
Sub aceasta, denumire, Densusianu il gase^te facufc pe varful

zis al «Onmlui», care dupa, toate datele co invoca:
«... a fost in anticbitatea preistorica muntele eel sfdnt al triburilor pa-
storale pelasge, pentru cari si sesurife cele intinse dela nordul lstrului
erau tot alat de important© ca si vaile si culmile Carpaîlor.
«Aceasta maiestoasa iigura. a religiunii energice pelasgice domineaza si
astazi pe punctul eel mai insemnat al Carpaîlor, se distinge prin doua.
particularitati reraarcabile, particularitati celie pun in evident ca acest
simulacru a fost considerat in anticbitatea homerica ca imaginea cea mai

sacra si cea mai veche a divinitatii supreme».
:
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA UXXI
De aci, dovedeste el, s'au resfrans in lumea veche sj mai ales

asupra Greciei credinj;ele religioase, cari au constituit tot panteo
nul Mitologiei eline.
«Dupa cum civilizaîunea si moravurile cele dulci ale Pelasgilor au avut

enorma asupra poporului grocesc, tot astfel si credinêle lor.
o infiuenta
Dela Carpaî au emigrat spre sud, de odata cu triburile pelasge, religiu-
nea lui Uran si a Gaei, a lui Saturn §i a Rheei, a Soarelui s"i a LuniL
ori cu alte cuvinte intreg sistemul doctrinelor pelasge, cu nuraele, cu le-
gendele despre originea zeilor si cu formele cultului, asa dupa cum se
desvoltase in central principal si puternic dela Istrul de jos, pe toritoriul
Hyperboreilor celor sfinti».
Fig. 10. — Acela? obiect, vazut po din launtru.
ln ce pnveste unportanta pentru Dacia a acestui zeu, siamo-

numentului al carui urme se mai afla pe varful Bucegilor, Den-
susianu spune
«Dupd Caelus sau Uran, Saturn a fost divinitalea cea mare adoratd
pe teritoriid Daciei pdnd in tlmpul cdnd armeje romane hdroduserd met
relirjiunea oficiala a imperiului.»
LXXII M ON IT MEN TELE PUEISTOR1CE ALE DACIEI
«Vechimea acestui monument se reduce la timpurile eele raari de des-

voltare etnica si politics a Pelasgilor orientali,
si cand o parte insemnata
din triburile latine inca nu emigrase in Italia.»

„Prin mdrirea sa cea colosald, acest simulacru ne exprimdtot odatd,
cat de fericite, cat de glorioase erau timpurile acelea, si cdt de vastd era
puterea lumeaxcd a aceluia a cdrui flgurd s'a eternisal prin stdnca de
pe muntele Omul".
Iar in urma dovedeste ca : . . .
„Jupiter Optimus Maxiraus era seul national al Daciei. Aceasla o

constatd chiar monumentele epigrafice cite administrapiunii romane".
Fata cu Saturn, Rhea reprezenta,. in o forma mai noua, di-

vinitatea pamantului, i?ftea =
Regina fiind un simplu apelativ in
vechea limba pelasga.
„ On deosebire pe teritoriul Daciei, Rhea sau Cybele asimilatd cu Gaca
a fost o divinitate de prima ordine".
De aceea nicaieri, mai mult ca la noi, nu s'au gasit rosturi

ale statuelor acestei zei|;e, din cari unele de o marime foarte maro
ai admirabile, dupa cum am avut ocaziunea a spune in o cu-
vantare speciala |;inuta la Academia Romana in ziua de 10 Fe-
bruarie 1911.
Si lucrul se intelege, caci ea era adorata sub numele de Dacia,
Terra Dacia si Dacia Augusta, de unde a ramas in popor ca
Dochia sau Dochiana.
«Dupa cum Saturn in legendele vechi — spune Densusianu — era nu-
mit Dokius Caeli Rhea, ne apare adorata
filius, tot astfel sora si isoîa sa,
in cultul public al Provinciei sub numele de Aaxia, Dacia, Terra Dacia

si Dacia Augusta. Ea era una din cele mai importante divinitatji topice ale
Europei orientale».
Iar mai departe:
«Cele dintai zile ale lunii lui —

Marte (de 1 :12) suntnumite la poporul
roman „zilele Bdbei Dochie" ori „zilele Babelor". proba evidenta ca
in vechea religiune a triburilor pelasge dela Istru, sarbatorile cele mai
mari ale divinitiitii pamantului se celebrau in primele zile ale lunii lui
Marte, iar nu dela inceputul lunii lui Aprilie, tocmai dupa cum la Romani
Matronalele sau Saturnalele femenine erau sarbatorite in calendele lui '
Marte ».
In ce priveste chipul Rheei precum si gasirea acestuea la noi

pot adaoga la cele aratate de Densusianu, urmatoarele date noi
care ar fi facut de sigur bucuria lui daca le cunostea:
In colectiunea Maria Istrati-Capsa se afla, din fericire, o
statueta a acestei zeite, dar care cu multa. mahnire constatam ca,
o lipsita, tocmai de cap. Ea a fost cu siguranja, distrusa in un
incendiu, dupa urmele caracteristice ce poarta.
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA LXXIII
Se poate insa. usor vedea, dela prima ochire, ca aceasta sta-

tue este aceeas cu aceea aflata, la Pireu, in 1855.
Are la fol speteaza inalta a scaunului, acelas vestmant, si forma
totala, si pana, si absolut aceeas inatyime, de 0.38 cm. Ea difera.
numai prin faptul ca are si la stanga un leu, ca si in partea
dreapta a tronului. (Fig. 11, 12 si 13).
transitie deci, intre tro-

nul cu un leu si carul trb
umfal tras de doi lei, pe
care a fost uneori repre-
zentata sezand.
Importanta, pentru noi,
consists, in aceea ca acea-
sta statue a fost gasita la
Romula, deci tocmai in ju-
detul Romanati, si a tre-
buit, cu siguranta, sa a-
partie templului straluci-
tor — dupa cum sunt con-
vins — ce a existat in acea-
sta. local itate.
Pentru a o identified mai
bine, m'am
adresat la au-
torul dela care si V. Duruy
isi Irase descrierea sa. E
vorba de W.Prohner, «con-
servateur-adjoint du depar
tement des antiques et de j,<i K# jj
la sculpture moderne», in lucrarea sa Notice de la sculpture

:
antique, premier volume, Paris 1869.

In aceasta lucrare gasim la capitolul XXVI:
540. — Divinites fitrangeres.

Cybele, adica Mater Dei.
lata descrierea ce face:
«Coiff6e dun polos, la mere des dieux est assise sur un trone ii dossier
tres-eleve. Scsvetements se composent d'un chiton talaire, retenu au-
dessous du sein par une bandelette, et d'un manteau etendu sur les ge-
noux. Quatro longues boucles de cheveux encadrent sa figure et retom-
bent, deux de chaque cote, sur sa poitrine. Ses pieds sont chausses de
souliers.
LXXIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Quant aux attributs de la dêsse, ils sont malheureusement brises,

mass on voit que sa main gauche a du reposer sur un tambourin. On lion
est assis a sa droite.
«Ce motif a ete imite tant de fois qu'il doit remonter a un original
eelebre peut-etre a la Cybele de Phidias».
Ca cletalii mai adaoga, :
(Parties briscss : L'extrcniito

du nez et du pied droit; la
main gauche, lo bras droit de

Cybele. La patte droitte de de-
vant du lion).
si o caracteriza :
«Charmante sculpture en
marbre pent6lique. Kpoque d'A'
lexandre le grand. Trouvee au
Piree, dans les ruines du Tem-
ple deCybele (Metroon), pen-
dant guerre de 1855. Don-
la
nee par M. le comte de Nieu-

werkerke, Surintendant des
Beaux-Arts, Hauteur 0,33 m.».
Tot din importanta des-

criere a lui Frohner, se
constata, cala muzeul dela
Louvre mai sunt inca doua
Cybele, inalte una de 0,75
Fig. 12. m., dintre cari cea de sub
No. 541 «est assise sur un trone, dont les bras sont supportes
par deux intocmai ca a noastra. Cine stie daca si
lions»... deci
aceasta din urma, ca si cea descrisa de Frohner, nu avea ace-
leasi atribute aCoiffee de la couronne murale (mater turrita,
:
terrigera. Elle tient de la main droite etendue un rameau de pin

Ota de cypres, arbres qui lui etaient consaoro, de la gauche un
tambourina, (pag. 478).
Cafce odata, leul, mai inic, era culcat pe genunchile sale, cum
descrie una sub (No. 543).
Notez, de asemenea, ca in un bas-relief » dela muzeul Mar-
<c
ciana din Venefia, Mater Dei e reprezentata in picioare, cu un

feu alaturi, iar langa, ea se alia, Attis (1).
(1) Victor Duruy, 1. c, pag. 30(5,

NIC. DENSUJIANU, VIEAfA ?I OPERA SA LXXV
Complectand aceasta statua, ea capita o forma definita, care

na arata mai mult perfecta sa asemanare cu acea dela Pireu
descrisa de Densusianu.
Baca statua noastra nu are capul paotrat, gasim totus in a-
ceeas localitate, cu siguranta din acelas templu, lucrat in cea
mai frumoasa marmora, mai mare pujiin ca in natura, un cap
coronat cu acelas polos sau modkis si care a constituit, proba-
bil, o admirabila statue a aceleias zeijie.
Ca marime ea a trebuit
sa fie impunatoare. Ca lu-
crare e de o artadesavar- cWI
sita (Fig.
>m
14).
Aceasta bucata apartine
;.V-;!S'.'
aceleiasi colectiuni.
Aceasta splendida statue,
caci nu e o cariatida, daca
asa a fost, e cu totul lo- fgf
cala ca factura, in ce pri- ^%-^S^f
voste ornamentatia capului.
Totus o mai gasim la fel,
in un exemplar din colec-
tiunea de Torres cuites
Grecques funebres, iacuta
de Prosper Biadort, pi.
XVI, din frumoasa sa lu-
crare din 1872.
Aceasta cununa prima,
comanacel, «carpa», cum se
zice astazi, se potrivia foarte
bine pentru o cariatida. Tata Fig. 11, 12 $i 13 reprezinta pe<K.hea, Cibe'a, sau
de ce credeam mai intaiu Doohia, vazuta de fata ?i de laturi. — Gasita la
Romula-Hesca, jud. Romana\i.— Se afla in oolec-

a avea a face cu o caria-
îunea Maria Istrati-Cap?a.
tida, in ce priveste marele
cap dela Romula. Dar aceasta ar defer! asa de mult, in cazul
acesta, de cele grece clasice, cum se poate vedea, spre exemplu,
la admirabilele cariatide dela «Erechteion» dela Pireu, din lucrarea
lui Victor Duruy (1).
Acolo, se vede usor ca avem a face cu un obieot sustinut pe
cap, ca motiv arhitectural, dar nu ca un ornament al capului.
Pe urma, o cariatida nu putea II asa inalta, si urmele orna-
mentelor superioare, ce se pot constata inca, dovedesc in deajuns
ca avem a face cu capul unei mari si admirabile statui.
(1) Histotre des Grees, Tome I[, pag. 338, 1888.

LXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Daca nu reprezenta pe Mater Dei, ea nu putea ii decat Zei|a

protectoare a urbei Romula Viitorul sper, va lumina aceasta
!
chestiune.
Cred ca. tot dela aceasta Zeita s'a inspirat artistul care a fa-
cut frumoasa statue a Zeitei, care personica orasul Lutetia, des-
coperita la Paris si care se afla la Biblioteca Nationala din Ca-
pitala Frantei (3).
Reconstituita ea se
prezinta sub forma ala-
turata (fig. 15) care ne
arata, perl'ecta ei asema-
nare ca cea dela Lute-
tia, care cu siguranta
dupa, forma coafurei e
destinata zeitei protec-
toare a Cetatei vechi a
Parisului.
Aici este cazul sa, a-
daog, ca, adeseori si alte
ca de pilda Hera
zeitati,
sau JunO, poarta pe cap
aceeas coroana.
Aceasta se vede bino
in figura 8, din tabla 20,
din lucrarea :
Tabele pentru exer-

zifiiarheologice, culese
le Gr. Tocilescu, Bucu-
resti 1897.
Acolo se reprezinta,
Fig. 14. — Rhea gasita la Romula.
Hera, la judecata lui Paris, dupa, o pictura colorata, in rosu si a-

flata pe un vas.
Ornamentul capului este semnificativ si in totul se aseamana
cu acel al marei statui dela Romula.
Sa, nu uitam insa, ca si Hera era regina zeilor, ca era sora si
sotia lui Jupiter, copii deci ai lui Saturn si Rheei. Prin urmare
trebuia sa aiba, aceleasi insemne ca si mama sa.
Capul despre care vorbim a fost gasit tot la Romula, locali-
.tate de o extraordinara importanta pentru trecutul nostru. De
sigur ca apartinea templului ce exista, in acea parte, ridicat ca
si la Pireu in onoarea ei si despre care am atras mai de mult
atentiunea Academiei, pentru a se face exproprierea locului.
(3) Guide, illustre' du Musee de Saint~Germain,pa,v Salomon Reinach, Paris, pag. 82.
NIC. DENSDJIANU, V I E A J A ?I OPERA SA LXXVIl
Fig. 13. — Capul Rheei reooastituit de sculptorul (3. Tudor.

l.XXVlU MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
Un particular, iubitor al trecutului, a cumparat in urma acest

important teren, si-i dorim din inima, sa faca sapaturi sistemalice.
Probabil ca se vor gasi acolo resturile acestei frumoase po
doabe din vechime.
S'a mal aflat la noi, si se gasesc Inca la Muzeul National din

Bucuresti, si faptul acesta merita osebila atentiune pentru noi,
mai multe pietre ce reprezinta tot pe Cybela, pe Mater Dei, pe
Dacia Augusta.
Toate insa, din nenorocire, sunt foarte mult stricate si nici una
nu are capul. Cea mai bine conservata e inalta de 0,25 m., lata,
de fafa de 0,12 m. si groasa, la baza, de 0,10 m. Ea are puiul
de leu in brate, si trebueste notat ca e gasita tot la Romula.
Alta, mai mica, gasita Ia Constanta, e de o factura cu mult
mai neingrijita, si este facuta, tot cu un leu mic pe brate.
Mai sunt doua mai mici, tot cu leul pe braê, si alta, inalta
de 0,25 m., cu leul la dreapta, ca si cea dela Paris.
In fine se mai afia una, care are soclul destul de inalt, astfel
ca avea aproape 1 m. inaltime. si Cybela purla iaras puiul de
leu tot pe brate.
Nici una dintre aceste din urma nu are indicat locul unde au
fost gasite in tara.
Toate aceste resturi importante stau stranse fara a fi expuse
lamurit. Cand oare nefericitul de Muzeu, national inca, care are
acum un director tanar, priceput si plin de voinfa, si un perso-
nal de seama,, va avea localul necesar si mijloacele indispensa-
ble pentru a putea sa, corespunda, cat de putin, daca nu necesi-
tatii momentului, eel putin de a nu jigni simtul nostru de dem-
nitate nationala.
Dintre toate aceste statuete, una numai a fost descrisa, de To-
cilescu in lucrarea sa : Monumente epigrafice si sculptnrale din
'
1908. lata ce aflam la pag. 514-517:
Bescriptiunea.
«Pe un tron cu rezematoare (care lipseste) sta, zeita, mama, a
zeilor, cu piciorul drept scos inainte, avand in poala un leu lun-
git cu capul spre stanga. E imbracata, cu chiton si cu himation
asezat pe picioare; la stanga zei|;ei se vede semidiscul, pe care
probabil il |;inea cu mana».
Monumente de ale Kybelei trondnd.

aAcelas chip de reprezentare, inca in proportiuni ceva mai man*,
ni-1 prezenta o Kybela tronand, gasita Ia Constanta si aflatoare
acum in colectiunea Muzeul ui».
NIC. DENSUÎANU, VIEA|A §1 OPERA SA [.XX IX
S
Prooenieuta.
«Nu se stie unde a fost gasit; a facut parte din colectiunea
Generalului Mavros (No. 67 inv. gener. cu indicatiunea «0 ve- :
stala,pe tron)».
Natura.
«Marmura }
lipseste capul, care de sigur pUrta un modius sau
o coroana murala; de asemenea bratul drept si rezematoarea tro-
nului : pentru rest, conservarea este buna».
Epoca. «Lucrare mijlocie; secolul al doilea d. Hr».
Dar muzeul nostru mai poseda, o piesa, de o extrema inipor-

tanta pentru noi. E o Cybela calare pe un leu si insotita, de Attis,
legendarul ei prieten. Aceasta piesa e facuta, in alama, e bine
conservata, si e de o mare veohime, dupa toate caracterele ei
artistice (1).
E demn de observat ca a fost gasita la Naeni, judetul Buzau-
lui, nu departe de Pietroasa, unde s'a aflat si raarea comoara
de arta pelasgica, Closca cu pui. (Pig. 16.)
Aceste numeroase statuete ale Rheei, si marea statue dela
Romula, ne dau ceamaidesavarsitadovada, nu numai despre exis-
tenta,, de pe vreme, a acestui cult in tara noastra, dar dupa cum
o dovedeste N. Densusianu, despre nasterea chiar a acestui cult
in Dacia, unde femeile, chiar acum, nu numai in Romanati, dar
pretutindeni unde se afla, de-ai nostri, dupa atatea mii de ani,
mai poarta pe capul lor o podoaba, la fel (2).
(1) A fost publicata de Tocilescu in Iievista pentru Istorie, No. 8.

(2) Tot aioe trebueste adaogat, pentru lamur rea celor spuse de Densusianu rela-
tiv la Rhea (pag. 255) ca uSabia recurbatd Dacfo ce se vede pe moneda lui Filip
Arabul a fost gasita la Maglavit si la Mehedinti.

lata, descripîa lor facuta in o nota prezentata Academiei la 13 Aprilie 1912 Arme :
dace §i o nou& stafiune rotnand, la Maglavit, districiul Bolj.

«Sabia Daca, gasita la Maglavit, (Fig. 17 si 18.) are o lungime-in linie dreapta-
de 39,5 cm. din care manunchiul.ocupa 12 cm. Arma este deci mai mult un cu$it
lung. de observat marimea manerului propriu zis, care nu e mai mare de 8 cm
E
Marea indoitura are 42,5 cm. La$imea maxima 3 cm., grosimea maxima 4 mm. Ea
a fost lucrata din oêl si cu multa ingrijire dupa chenarul ce are pe partea convexa.
«0 alta arma de aceasta natura, mai mica putin, o am In colectiune, cu indicatiu-
nea numai ca a fost gasita in judetul Mehedinti. Faptura exterioara e la fel, dar
pare a fimai pujin ingrijita. Manerul e tot de 12 cm., cu doua plasele laterale.
fost
Lungimea numai de 32 cm. si de 35 cm. pe curbura mare. Latimea maxima
totala e
tot 3 cm., grosimea maxima 3 mm. Are acelas chenar, dar mai puîn bine lucrat.
«Aceste doua. arme dacice sunt singurele ce cunosc, pana acum la noi.
oMuzeul national are o lance indoita si cred ca este copia unei lanci romane, a-
daptata obiceiului dac de a se servi de arme indoite.
«Iata descrierea ce mi-a procurat d-1 Teodorescu, asistentul Muzeului:...«este un fel
de suliâ lunga, incovoiata usor la varf, cu doua taisuri. Este prevazuta cu un maner
conic si scobit pentru ca sa imbuce lemnul ce servia de suport armei si care era
fixat printr'un cuiu se pastreaza inoa gaura lui la marginea inferioara a manerului.
:
LXXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
itiiiliil
w-- :
'.'": ':.... '

.
.
...
msmrnmm
:-....: ..
;
Fig. 16. — Cibela cu. Attis, gasita la Naeni, Jud. Buzau.

J
4-7 r.
> » -3
fee
CD
—o *Z ^.
_g C3 A d
xn
3 >ra
CO
o )B
c«
o
n Kf A
fcn t-
P
U< 0}
o IE.
p| n A
n a
-1 0)
NIC. DENSUglANU
LXXXII MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
Dar ceeace mai mult, nu numai cultul primelor laze, la

arata,
noi, ale acestor credinte devenite mitologice mai in urma, dar
pana, la un punct dovedeste, cred, chiar geneza sa la noi, e ca
in aceeas colectiune si tot din Romula, avem inca o nepretuita
statueta, care reprezinta pe Mater Giiea, sau sotia lui Uranus,
primul mare fondator al vastului imperiu pelasgic, cunoscuta si
pana astazi, in legendele noasti*e na-
mmmmmm SSKSSJKpJKpl
tionsle, sub numele de Baba Caia.
Nu avem decat a observa aceasta
statueta, pentru a ne da seama ca ea
reprezinta Geneza, nasterea omenirii.
Se vede usor cum, din organul se-
xual al Zeitei, iese copilul, ceeace re-
prezinta geneza neamului omenesc.
Alaturata fotografie a acestei sta-
tuete, mai lamurit ca orice alta des-
criere, da seama cum ea este lucrata
(Fig. 19).
Statueta e facuta din calcar (1) si
are o inaltime de 9y 2 cm ^ a pare a
-
fi fost vopsita, prin imersiune (?) in

substantia, verzuie.
Dar nu numai in acest chip pare a
fi fost reprezentata, Gaea caci tot in
colectiunea citata mai sus se mai afla
si alaturata statueta, facuta in tora-
cota, si care reprezinta de sigur tot pe
Mater Gaea, ceeace reiese, atat din di-
mensiunile speciale ale abdomenului,
Fig. 19. — Mater Gaea, gasitu indicand starea de graviditate, si asu-
la Romula
pra caruia ca indicatiune specials se
«Demensiunile armei sunt:

«Lungimea lamei 0,49 m. :
» mineral 0,135 m.
«Latimea lamei la baza: 0.048 m. Ea merge tngustandu-se catre varf, care este ro-
avand
tunjit, laîme de 0,010—0,012 m.
«Diametrul manerului la baza: 0,038 m.
i » la impreunarea cu lama: 0,022.
«Arma este de fier si se conserva foarte bine. Ea nu seamana, cu sabiile dace depe
columna lui Traian, oi mai de graba cu arma barbarului de pe Metopa No. 20 a Mo-
numentului dela Adamclissi, (publicata in «Monumentul dela Adamclissi» de Tocile-
scu, la pag. 73) si ca atare foarte interesanta. Din nefericire, nu stim nimica asupra
provenien{ei ei«.
(1) Purina substanfca din ea, calcinata pe o lama de platin, ne da o cenuse foarte
alcalina. Parole superioare se innegresc mai intaiu, dovadii ca ele conîn puînasub-
stanta organ ica.
:
NIC. DENSUÎANU, VIEAJA ?I OPERA SA LXXXIII
afla pusa mana stanga, cat §i din faptul ca corpul ei este gol,
purtand o uraperie numai pe picioare (Fig. 20). (1.)
(1) Dau aici, in privinâ ornamontului dela noi, mai multc date cc am putut sii-mi
procur
Graîe acestora, se poate foarte bine vedea, in ce consists acest ornament care
acum e pe cale de a disparea (Fig. 21, 22 si 23).
9i daca se pastreaza inca, cam identic
din punctul de vedere al aspectului ex-
terior, cum se poate observa in alatura-
tele doua fotografii. el ins-a este scliimbat
ou totul, caci femeile poarta acum sub
maramS. un fes rosu, de o forma ceva.
particular^.
Inainte se purta un conciu facut ca
Cdrpa, de care vom vorbi mai in urma
si prin urmare originea si tradiîa erau
aceleasi si iata ce am aflat, dela d-1 Ma-
rin Lfipadat, primarul comunei Osica de
sus din Romanati, in ce priveste portul
fesului (Fig. 24 si 25).
•Am intrebat, ne spune d-sa, in pri-
vin{a portului fesului de unde se trage,
pe locuitorul llin Mustafa, din Osica de
Sus, Romanati, in etate de 98 de am,
care mi- a spus ca: pe cdnd era copil cu
oile, se purta in locul fesului de aslSzi
un conciu f&cut din o nuia subfire si
tnoale, astfel ca sa se poatfi, face cere,
mdsurat pe caput femeii care il purta.
Pe aceastd nuia o infasoard cu cdrpd
cum sunt oblamnicele cari le poartd, co-
vrigariiin cap peste cari punetava. Dupa
aceasta un Grec, anume Tanasache, a
adus din Turcia un fes pe care l-a dat
la o femeie din Cioroiu, in altS, parte nil
se pomenid asemenea fesuri. Dela Cio-
roiu s'a imprumutat portul si in comu-
nele vecine la noi. In Osica prima care
a pus acest fes a fast llinca Nicolae Mus- Fig. 20. —Mater Giiea, provenientu nc-
taf&, cumnata mai mare a eelui de sus cunoscuta, gasita insa in Oltenia.
llin Mustafa*.
lata cum obiceiurile noastre cele mai bune sunt zadarnicite si inlocuite prin altele
cari n'au nici un infeles.
Cercul vechiu, facut din o nuia sau, ca in parole de nord, din o bucatica de lemn
sub|ire, intoarsa circular, reprezenta notJunea coroanei, pe cara .au purtat-o
impara-
tesele zeificate, acelea tocmai cari erau zeificate ca nascatoare ale omenirii. De
aceea
ornamentul se pune pe cap numai a doua zi de cununie (Fig. 26).
Acest ornament de lemn, prin faptul ca este invelit prin o earpa colorata sau nu,
ornamentata adesea in diferite. moduri, poarta chiar numele de carpd. Am fost sur-
prins a gasi acest ornament, imbracat cu rosu, cum cred ca au fost la inceput la ai
nostri, la Rutenii din nordul Basarabiei, de langa Hotin; dupa cum se poate vedea
din un esantilion. pe care mi l'am procurat acolo, si pe care ei il numesc Kerpa,
Aceasta donumirearata lamurit ca Rutenii au imprumutat obiceiul delaRomani.
LXXXTV Mf. N'UM FN TE I. E TRETSTORICE ALE DACIEi
ft * "tfe *i * I
dm
jy§,
IHhx
!
wST:^'
JPîî^.--
* EwS^* -.'"''
W.
Wt^'nt'"''
Ffe 23.
ns $
Fig. 21, 22 si 23, reprezinta, dupa un lablon al lui Grigoreseu, trei admirabile tipuri de safcence,
cu «carpai> din RomanaU datorite marelui nostril Grigoreseu, facute dupa 3870, in Romanati.
Fig. 25 iff. 26.

Fig. 24.
Fig. 24 si 25 reprezinta acelas ornament al capului, formal, din Fig. 26. — Oarpa, fara fes, cum sc
uv. fes in loo dfe ciirp5.--!ot din iudetul R.omanaii. poarta incii in Romanati,
NIC. DENSUÎANU, VIEAfA ?I OPERA SA LXXX V
Dar Dochiana, Deciana Cybele, avea pe — Attis, pe care-1 iden-

tifica cu Caloian din legendele noastre.
Si la noi in (ara, acest obiceiu se afla foarte raspandit, dupa. cum 11 reprezinta
alaturata fotografie din corauna Buda, judeûl Ramnicul-Sarat (Fig. 27).
In partea sudica a
jud. Vlasca, dar nu in
mod general, se poarta
pana in prezent oroata,
de sau lemn, inve-
fier
nts,cu o carpa. Numi-
rea looala este Cheme-
let, dupa cum am a-
flat'o dela d-1 Remus
N. Begnescu, inv&âtor
din comuna Pietrele.
Acest ornament ce-1

«
poarta femeile pe cap—

imi scrie D-sa este —
facut dintr'un cere de
fier sau de lemn inva-
luit cu carpe, ce-1 poarta
numai femeile mari-
tate— fetele nu— in co-
munele Tarnava de sus,
Tarnava de jos, catu-
nul Comoara, comuna
Rasuceni, etc., dinju-
deûl-Vlasca».
Ornamentul acesta
se poarta si In Mol-
dova, unde a trecut si
la 'Tigani, ch ar la o
?'
:
buna parte din popu-

lapunea ungara.
Nicaeri insi nu s'a
pastrat mai bine ca

in acea frumoasa. si
scumpa regiune nurnita
Bucovina.
Populaîunea de a-
colo, mai aproape de Fig. 27.
obarsia vechilor capitale ale Moldovei si a monumeutelor scumpe,
prin trecutul lor
si prin ramasiêle sflnte neamului, ce pastreaza, in ele, a man|inut mai bine obiceiu-
rile cele mai vechi, le-a pastrat cu sentimentul artistic ce o caracteriza, si cu Iniilti-
mea sufleteasca, prin care se impun atat de mult atenîunii noastre.

Cum am aflat despre cele ce se petrec acolo, m'am adresat alesului si simpaticu-
lui meu coleg de Academie, parintelui Dan de Straja, care mi-a dat cele mai bune
lamuriri pe cari t;in a le transcrie in Intregul lor, mul$umindu-i cu aceasta ocaziune,
atat pentru aceste date cat si pentru mostrele trimise.
—
aLa Romanii din Bucovina, dara. si din alte $eri zice d-sa exists, obiceiul ca mi- —
reasa a doua zi dupa cununie se imbrobode cu stergar sau si cu o basma de ma-
tasa. Luni adeca, se aduna nuntasii la casa celor insura|i si nuna cea mare desple-
teste pe fina ei si ii pune sau ii face «carpa», dupa obiceiul locului,
LXXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Dar de unde acest nume? Donsusianu arata ca Atlis e i'iul lui
«!n cele inai ronlte comune din distrietui Blidautuluii carpa consta din o bucala
Fig. 28.
Fig. 28 ?i 29. — oCarpele* lucrate cu lana vapsita, pe panza., puse po un cere de
lemn, purtate la Straja in Bucovina.
tug. W. Fig. 3U.

de panza. albfi, care se intinde astfel pe un cercurel de lemn, ca ea dimpreuna cu
NIC. DZNSUflANU, VIEAJA ?I OPERA SA LXXXVII
Colaus, si ca chiar Cybela ne apare in inscripfiuni grecesti cu

numele de Kov),ai]y adeca Oaloiana.
cercul formeaza un de scufie,

in forma unui cerevis de al studerHilor bursicosi
fel
din Austria si Germania.

Margina acestei carpe este frumos eusuta cu rosu si ne-
gru, de care sunt atarnate doua aê lungi, cari se impletesc in cozile parului tinerei
ncveste, cari atarna in doua sao in una po spate a\dc astfel impletite tin carpa pe
:
l«'ig. 31. Fig. 32.

Fig. 31 si 32. — Sus in dreapta, femeie din Straja Bucovina, cu carpa pe cap.
crestetul capului nevestei, ca s3 nu cadii jos. Innegrindu-se, carpa se desprinde de

pe cero, si se inlocuesle imediat cu alta curata, iar prima se spala. Fiecare femeie
isiface mai multe carpe pentru a le putea schimba cat de des. (Fig. 28 si 29).
«Femeia maritatS, umblS, in casa si pe langa easS, in carpa, peste drum iese c'o
basma pe deasupra ci, iara in sat numai o'un §tergar alb ca oraatul, cu care se iin-
brobodc pe deasudra carpei. (Fig. 30, 31 si 32).
«In purple Strajinetului, Sucevei, Siretului, ba si ale Campulungului, tanara neva-
sla isi implete^tc pa.rul capului ca face din el o cununa, deasupra cre?tetului,
ei a<5a,
iara deasupra poata, in casa pe langS, casa, un fes rom ins& f&ra de canaf. Ie-
si
sind ca peste drum la o vecina, iea deasupra fesului o basma de lana. sau si de aâ,
iara cand iese in sat, se imbrobode peste fes cu stergarul».
Trebuo sa adaog ca fesul, chiar rosu, fara, canaf, se purta, dupa anumiti cerceta-
tori, in aceste parti ale Europei, cu mult inainte desosirea Turcilor.D-1 Dan continua:
«Murind barbatul unci femei maritate, ea depune pe loc carpa, fie ea scufie sau din
par, isi despletesfce parul capului lasandu-lsa cadii desplotit pe spate si se imbrobode
cu stergariul. Ea cu capul gol nu umbla. nici cand.
«Dupa ce au trecut sase saptamani de doliu, vaduva iaras isi pune sau face carpa,
care apoi o poarta pana la moarte (1).
(1) In o epistola ulterioara. eolegul par. Dan iini mai scrie :
alaturare 2 fotografii pe cari se vede, pe una c&rpa purtata pe crestetul ca-

...«in
pului si pe alta carpa acoperita cu stergarul. Femeia fotografiata este o vaduva ta-
nara. din Straja si este imbracata in portul local care masurat cu starea ei de vaduvS
este cam saracuf. De altfel femeile poarti eamasi cu manecile cusuto cu negru, tot
asa si gulerul sau cum ii zic pe aici Ciupayul (Fig. 31 si 32).
«Partea de jos a corpului este invelita. cu catrinta, care numai ea se poarta prin
Straja, iar picioarele sunt incalfate cu opinci. Femeile mai avute poarta papuci de
Rtium.it sau si ciubote destul de elegante. Mijlocul este legat cu franghie-cingatoare
insula din lana, in felurite colori si desernne. Pieptul se investeaza cu un pieptftras,
deasupra se poarta un pieptar mai lung si deasupra lui un suman negru ».
LXXXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Dar in urraa, ceeace-i mai surprinzafcor, dovedeste ca aceasta

Sibylla Erythrea sau Dacica este nascuta in munlii nostri, si
indica, precis si localitatea :
«Originea geografica. a Sibylloi Erythree este astfel pedeplin stability,.

«Pe baza acestor date geografice si getiealogice, cum si pe baza marei
•Carpa este uzitata si la nevestele rutene (ruste) din Bucovina, insa ea se face in
totdeauna din parul nevestei adaos cu buciu, daca-1 are, iar daca nu, apoi din niste
petece de panza sa\i cu buciu implotite cu cat par are $i deasupra se aseaza o basma
colorata sau fesul eel rosu, care il poarta numai in sau langa casa; iesind insa in
sat, atunci se imbrobodesc peste carpa si fes cu stergarul, ca si Romancele, sau cu
un tulpan roarisor, de regula in colori intensive rosu si galben. Stcrgare poarta ele
in par|ile Catmanului si pe sesul Cerencusului/mra in part/ileNistrului tulpane colorate
«Huâncele de prin munlii Bucovinei isi invalesc capul acasa cu cate o basma, ie-
sind ele in sau plecand spre oras, atunci se imbrobodesc c'o multjme do tulpanc,asa
insa ca parul capului de deasupra frun{ii, format in zulufi, cat si urechilo trebuo sa
fie vazute. Capul astfel irnbrobotat al unei Huânce are dimensiuni foarte roari, cari
iicam diforma, fat,a altfel dcstul de frumoasa. Se intolege ca, toate tulpanele Hutan-
celor excoleaza prin colori intensive, mai ales insa rosii si cu flori. Tulpanul de dea-
supra se aseaza asa pe cap, ca capetele lui atarna, fara sa fie legate, pe spate dea-
supra pieptarulului sau scurtului sumacs.
Hutani, TJU, Hujuli, sunt mai multe sate Romano-slave ca lirnba. Au cai mici.
Sunt la munte.
Zic : quarl$=va.s de tinichea '/* oca .
Lmgura in loo de Lo$ca. Topor in loc de So-
chera, mai zic: Am venit pedestrn.
Poarta Kerpa. Au liaine rosii. Nu se ocupa decat cu cresterea vitelor si facerca
vaselor de lemn, ca moîi. (Dupa. o comunicare a d-lui V. Mironoscu, originar din
Bucovina).
Dar se continuam cu citatul din epistola par. Dan:
• Lipovencelc din Bucovina poarta si ele subt basmaua de lana sau malase colo-
rata, un fel de carpa, care o formeaza ele din par si petcco
de panza, si care carpa,
se numeste oGpymn-b (obrucinic)=ccrc sau kurka (chiclca)=ridicatura.
:
afigancile din Bucovina se acomodcaza in acopcramantul capului datinei locului

in care se afla».
Dar chiar in Bucovina, carpa nu se poarta la fel, de altminlrelea ca si in cuprin-
sul tarii noastre.

lata datele ce-mi mai da d-1 V. Mironeseu, bun cunoscator al imprejurarilor popo-
rului roman:
«In alte parî ale Bucovinei, carpa e cu mult mai inalta, si se apropio de forma
exterioara a coperisurilor capului din Romanati, zugravite de Grigorescu si ropre-
zentate prin statueta dela Pergam.
«Kerpa (asa numita de locuitorii de peste Prut) este o ancxa la coafura femeilor
din satele: Revna, Mamaesti, Lujani, Stanceni, Berhometele, Sipeniful si a. Forma
cdrpei este cea urmatoare :
\
In faâ
in prolil
facuta din calî sau buci, cum ti zic Bucovinenii, si acoperita deasupra cu panza do
canepa, cusutS.
aAceasta carpa femeile o aseaza drept deasupra crestetului, o fixeaza de p&r si o
NIC. DENSUÎANU, VIEAJA ? I OPERA SA LXXXIX
mifjcari etnice §i religioase pornite dela nord spre sud in accste timpuri
pelasge, noi putem constata aici, ca un adevar absolut istoric, ca Sibylla
Erythrea, cea mai glorioasa din cate au purtat numele de Sibylla, a fost
originara din comuna Eosia, a petrecut mai mult timp in satul Mdrme-
sli, de langa muntele Mama sau Moma, si prin catunele de pe valca
Iadului, locality situate in comitatele Zarand-Bihor Ea a . fost fiica u-
nui cultivator de pamant, iar mama sa era de origine Hodisiana.
imbraca pe deasupra cu stergarul sau broboada, care se prezinla ca in figura ala-

turatao (Fig. 33).
Ceeace este curios, ca in anumite parti alo Bucovinei carpa este purlala si de
e
fete. lata datele ce procura tot d-1 W. Mironcscu
irui :
«Cdrpa de toate zilele, purtata de femeile din Bucovina, prin excepîe numai do
cele maritate, se transforms, cu totul la fete. Pe cand femeile maritate, poarta «carpa»
acoperita cu un stergar, fetele o poarta in forma de coroana asezala numai pe cap,
cu parul despletit si impodo'bitit cu pene de paun, panglici colorate, monete, etc., pe
cand la gal poarta ele un gherdan bogat impletit cu rnargele mici si mullicolorc» (1)
(Fig. 34).
Fig. 34. — Carpa,

fete in Bucovina.
Fig. 33.— Carpa nalta din Bucovina.
Inainte de a termina aceasta notifa, tin sa mai adaog ca daca Comanacul, pana la
Mitra Papala, sau acea a Patriarhului Constantinopolului, este ultima faza a coroa-
nei imparatilor, cari erau si capii religiosi ai statelor lor, micul comanac al maice-
lor noastre, asa de aproape de carpa mirencelor, si care se pastreaza numai Ja mai-
cele bisericii ortodoxe rasaritene, este ultima reminisce.nta, a coroanei sigatelii Gcieiei
?i Kheei, marile imparatese zeificate de omenire, la inceputul civilizatiunii si a ser-
vitoarelor primelor altare pagane.
«Din toate acestea se vede lamurit cata dreptate a avut Densusianu in cele ce
susîne si ce bine s'au pastrat la noi cultul acesta din un trecut de cate-va mii de ani».
(1) O camasa de in cu r&uri si o fota lila sau verzuie, cu dungi rosii sau altele,
desavdrsesc acest costum foarte pitoresc. Ghetele sunt si ele cu totul deosebite de
cele de toate zilele si sunt de coloare sau galbena («ocre cromet) sau rosie si de
forma urmatoare : (Fig. 35).
: :
xc MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Acestea reies cu deosebire din un fragment grecesc din imnul

Sibyllei.
Atata erudif,iune, atatea date, atata discernamant uimeste po
eel ce studiaza serios lucrarea lui Densusianu.
Descrie to urma altarele cyclopice de pe, mantele Caraiman,
legand fiinta Vtivfalai Dorului de Cullores Doripalis.
Fig. 35. — Inoaltainintea de sarbatoare a femeilor din Bucovina.
Dovedeste ca in adevar poporul care a lasat astfel de monu-

inonte giganlice, putea ii definit in Martial, timpul lui Domi-
in
tian,,,Giganleus TriumpJms" caci , el ridicase acest tempi u, des-

pro care traditia noastra spune ca
.... Sus la muniji la cer gurea (urea),
La mijloc do fagi sedea,
La masa mare de pialrd
Bean, Xovacii, mi se'nbata* ....
sau Cohimiia Ccrulni, nu este alta, dupa cum o dovedeste el,
decafc Vdrfal Omalai.
Ne arata in urma ca Atlas =Al at us Olt.u\, a-dlci*. muntii Gi- =
talin', caci
«Ne aflam cu legendele lui Atlas in periodul al doiloa al prcistoriei,

cand vcchile tradiîuni despre Iocurile cele sfintc din nordul Istrului so
pierduse m
$inuUirile meridionale, cand simulacrul eel miraculos al lui
Saturn, ca Zsu; eupijo/ia, xl-fioy^, de po muntii Oltului, a Cost considorat
ca figura cea iinpietrita a titanului Atlas. Este acolas monument al tim-
purilor anto-homorice, insa cu nume si cu legendc diferite».
Deoarece :
«Ineii in secohil al doilea inainte de era crestina, grainaticul Apolodor

din Atena stabilise pe baza unor texte mai vechi, ciS. maiestnsul munte
Atlas, care susfinea polul nordic al cerului, se afla nu in Libya sau in
Africa de nord-vest, ci in |ara llyperboreilor, opopulafiuneintinsa pehisga

din nordul Traciei sun a Istrului do jos».
-
NIC. DENSUSIANU, V I E A J A $1 OPERA SA XCI
Prometheu, geniul eel mai superior

Si e natural ca ajunge la
al lumii pelasge si care a fost pus in lanturi legat de Columna
Cerului, de pe Bucegi, lanturi cari s'au pastrat, cred, pana, la noi
in braul special al bisericilor noastre.
Arata ca
in sculptura megalitica, ce se afla acolo se repre-
zenta foarte exact vulturul lui Prometheu, care ar fi opera lui
Vulcan. Ca unii numesc Caucas acest munte, el dovedeste pe
larg dupa, o inscriptie dela Colonia, din timpul lui Traian chiar
«...acl alutum flwmen secus montem Caucash si bine inteles a-
ceasta intre multe allele mai vechi.
Te minunezi de cate date invoaca pana, la Nestor din 1056 dupa
Hr., care in cronica sa ruseasca numeste Carpatii tot Caucas. Asl-
fel ca poate conchide :
«Caucasul Prometheu, sau Caucasul eel legendaral Scytiei,este ast-

lui
fel, din punct de vedere al geografiei preistorice, unul si acelas cu Ca-

tena meridionala a Carpatilor numita la Apollodor, Atlas din fcira Hyper-
boreilor, iar in inscriptiunea dela Koln, Caucasus ad Alutum flumcn».
S'a vorbifc asa de multo ori ca civilizatiunea proto-greaca, din

Mycena are un caracter cu totul strain. Multi au aratat ca, mo-
dul de zidire de acolo e special. Densusianu dovedeste ca pri-
mele stabilimente ale Pelasgilor din Micena sunt din epooa neo-
litica, sunt cu totul identice celor ciclopice. Tot astfel s'a dove-
dit in urma, cu Densusianu in frunte, legatura ce exista, intre cera-
mica din acele timpuri si cea din Dacia, care ajunsese asa de
infloritoare pana, la un moment dat. Singura deosebire e, ca din
punctul de vedere tehnic vasele de lut, din Mycena $i Tyrint, sunt
inferioare celor din Dacia.
Descoperirile facute la Mycena au dat loc la o ciuilisafie itiif-
cemed pe care Densusianu o dovedeste pelasgo-dacica. Perrot
spune:
«Aceste descoperiri ne-an of'erit mijloaccle spre a putca dciini aceasla,
civilizaîune, spre a o didincje de civilizatiunea Egipetului si a Asiei
din care un deriva si de civilizatiunea propriu sisd greceasca, penlru
careformcaza numai o prefafd Fara sa, uitam rczervele de cari tre-
bne sa ne inconjuram, noi ne vom considera fericifi daccl vom pulea de-
termine* cu mai multd preciziune, de cum x'a fdcul pana cisklzi, carac-
ierele principale ale acestei atari de culhird, pe care noi conlinudm sa
o numim «civilizatiune mj cenica».

r
Se mai ocupa pe larg cu constructiunile pelasgice, in raport

cu cele dela Mycena si alte parti.
«Originea construcîunilor de aparare, pe cari autorii grccesti le numesc
ci/clopice, a acelor fortifica|;iuni murale, ce incoronau coastele stancoase
ale dealnrilor si munfilov, se reduce atat dupa mime, dupa principiile de
XC1I MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
aparare, cumdupa sistemul de construcîune la yaioc KoxXamwv, sau la

?i
regiunea pastorilor pelasgi din nordul Istrului de jos» si ne spune ca

«Cyolopii au fost dupa poetul ionic un popor prin exelenâ pastoral.
Ei loouiau pe munîi cei maltf din nordul Thraciei, se distingeau prin sta-
tura lor cea inalta, gigantiea, aveau turme numeroase de oi si de capre;
Jara lor era extraordinar de fertila intru toate, |i ei nu faceau nici o
intrebuimjare de agricultura, nici de naviga$iune».
Acesti cyclopi ai Daciei au fost primii ce au ridicat ziduri, ia-

cand aceasta in mod colosal de impunator din punctul de vedere
almaterialului intrebuintat.
Adaug ca sunt convins ca zidul gasit la Iasi de curand, in
Valea-Bahluiului si despre care s'a si scris o brosura^ nu este ro-
man, dar cu mult mai vechiu. Din descrierea ce i s'a dat roiese
ca are elemente la cu eel din Mycena. (1)
fel
Densusianuarata ca chiar emblema Mycenei reprezenla Columtia

cerulm din Bucegi si incheie zicand :
Aceasta columna figurata de pe varful Omului a fost asja dar foarto

«
bine cunoscuta arti^tilor din antichitatea greco-romana. Ea era conside-

rate ca eel mai sacru monument al lumii vechi, simbol al tronului di-
vin, model traditional al picturii hieratice».
Dar ceeace ar parea extraordinar, desi legatura istorica e asa

de bin© stability e ca aceeas columna reprezenta simbolul trini-
tatii egiptene.
cu texte vechi si comentarii moderne, ca intro
El stabileste,
regii etiopieni poarta unii pana tarziu numele de Bamhds, Letem,
Bema, Armdh si ca unul din cei mai vechi Ammon sau Hammon,
nuroit si Atlaika, forma derivata dela Alutus, grec Axyac, adeca
originar dela Olt Oltean —, se —
mai numia Bemrem, adeca :
Bdmlean. Dar cate cuvinte gaseste el, In tehnologia veche a cul-

tului isiac ? Dar cate texte vechi si moderne nu citeaza, ca sa
dovedeasca ca «Pelasgii au fost creatorii si organizatorii celor
:
dintai mistere, cunoscute in antichitate».

Se ne mai miram dar ca Doina noastra se canta la fel, de autoch-
tonii de pe malurile Nilului !
Gaseste, de asemenea, Columna cerului dela noi ca simbol re-

ligios pe cutiile mumiilor si termina acest exceptional de impor-
tant capitol, plangandu-se ca monumentul de pe Bucegi este lasat
a fi distrus, cum a facut-o in parte Societatea Carpatina din Bra-
sov, care 1-a stricat, intru catva, pentru a-si face un adapost si
incheie cu cugelarea asa de justa:
(1) lezatura Ia?ului Roman— Aquarium -de pe Bahlui. Ia$ul Cetate romana-Cas-
trumlasi. Origina ?i semnificatia numelui la?i.Studiu original de V. Qocus. 44 pa-
gini, Ia?i. 1911.
,
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA XCUl
«Pare ca exista un spirit rau, care persectila toale monumentele mari

istorice ale omenirei».
Dar aceasta, columna, a cerului care constituia in vechime ceva

identic cu Ierusalimul pentru crestini, in ce priveste religiunea
Pelasgilor, s'a raspandit si in alta directie. Donsusianu dovedesto
ca tot ea a fost simbolul eterne in religiunea etrusca, pre-
vietii
cum si la Pelasgii din Sicilia, gasind-o si pe monumentele fune-
rare ale Cartagenei iar pe titanul Atlas il afla ca stramos al
;
Jdisonilor.
Densusianu il indica primul pe mormintele dela Ar/'a, (astazi :
Castel d'Asso) in vechea Etrurie si ne spune :
«Acest seran inistic, pe care arheologia preistorica pana astazi mi I -a

putut explica, reprezenta in partea sa inferioara columna cerului in forma
unei piramide trunchiate (trapez), iar deasupra acestei columne se afla
figuratCerul inaceeasforma ca pe monumentele hieroglifice ale Egipetului
si
/"" "~\ ».
prin o linie orizontala cu dona toarte la margini in forma
Iar in ce priveste stela funerara din Carthagena, reprezen-

tand columna cerului, el ne arata ca:
«Popula|iunea cea intinsa a Lybiei o formau dintr'o vechime foarte de-

intre Maure-
partata Getulii, ale caror locuinfe dupa vechii geografi erau
tania,Numidia, Cyrenaica si intre marginile de nord ale desertului celui
mare. Ei erau imigrati acolo din \inulurile Getilor. Asa spuneau des-
pre dansii tradifiunile».
Face loc, inca. pe larg, la variantele ce se mai afla in popo-

rul nostra relaliv la Prometeu, intre altele bunaoara:
.... Vulturii ce sboan\'n vant,
Cu penele zugravite,
Cu boturi de pietre scumpe,
Cu picioare g&lbioare ....
Ei pe mine s'or lasa,
Cu carnea-rni s'or satura

Cu sange s'or adapa ....
si zice cu drept cuvant:
«Doua columne grandioase marcheaza originile poporului roman. Una
este columna cerului de pe arcul sud-estic al Carpaîlor, si alta columna
din forul lui Traian. Din aceste doua monumcnte cclebre ale vechimii,
cea mai glorioasa este fara indoeala columna ce domineaza si astazi pe
Carpati, simbol maiestos al unitaîi naîonale si religioase a tuturor Pe-
lasgilor)).
Dar dela Prometheu ajunge la Mithras genitor Iwninis, sati
Beits Arimanius si constatand ca:

XCIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Originea si istoria cultului lui Mithra in partile acestea a rama? insa

o enigma pana in zilele noastre»,
arata ca Prometheu=Mithra ?i dupa, o adancire speciala a su-

biectului, ne spune:
«Istoria cultulni lui Mithra apar(,ine dela originea sa rassei si tori tori u-
lui pelasg de langa, Istru. Aici mai rasuna si astazi cantecele tradiîonale
desprc suferinêle lui Prornetheu ca erou, sj imnele religioase ale lui Mithra
ca zeu».
Acum intelegem de ce resturile cultului lui Mithra sunt asa

de numeroase la noi.
Fineste acest admirabil capitol in modul urmator :
„Dupd tradit,iunile anUchildiii, Prornetheu este represenlantul intregei

start de culturd din epoca de piatra si dela incepuhd epocei melalelor.
„El este omul de cea mai addncd gdndire si fericita combinaliune.
„Prometheu invata pe oameni sd construeascd locuin\e la lumina soa-
relui. El pune for\a anhnalelor in serviciul omului. El face din elemen-
ltd divin al focului agenlul eel mai pidemic al civilizaîunii omenesti.
El afld modul de a putea invinge obslacolele apelor, ddnd curs cordbii-
lor cu pdnsd pe suprafala cea inlinsd a mdrilor. El introduce cunos-
tin\a si uzul metalelor. EL pune mdna pe o muttime de secrete ale na-
El afld pulerile octdte ale planlelor spre a combate relele ce atacd
turii.
organismid omului. El a cercat prin aria divinitdfii sd poatd cunoasfe

fainele viitorului si hotdririle deslinului.
«Aici la Carpafi si la Dunarea de jos, ne apare patria acestui geniu tita-
nic martir tot odata al stiinêi si al cugetarilor sale adanci. Aici dupa
toate fragmentele, cc au mai ramas pana astazi, din Biblia cea mare a
pdgdnuldtii anle-islorice, ni se prezenld leagdnul strdvechiu al civiliza-
liunii omenesti, inainte de timpurile asiriene si egiptenen.
Un important e acel relativ la columnele lui Her-

alt capitol
cule.' Aduna. un pretios material spre a dovedi ca ele erau langa
insula Rusava=Orsova, numita Erythia. Arata cum Grccii au
denaturat totul, mai ales in ce priveste istoria rapirii girezilor
lui Geryon de catre Hercule.
«A9tfel din o frumoasa, poema. eroica a timpurilor pelasge, dansii au

creat numai o confuziune din cele mai bizare imaginaîuni, dupa cum tot
in mod nenatural ei au reprezentat pe Giganî, pe Cyclopi, pe Centimani,

pe Typhon si pe alfi eroi nordici».
=
Dovedeste ca: Cerna, Cerne Kipv7} din vechime, sau Tierna
din epoca romana.
Numiri vechi, ca insula Gadira, o identifies, cu actualul Grad,
si le deriva dela Gradus, cuvant arhaic latin, cu inteles de po-
zitiune tare. A doua columns, a lui Hercule (Abyla) o gaseste in
Piatra lui Ionjovan, pe drumul ce duce la Tismana,
NIC. HENSUSIANU, V I E A J A SI OPERA SA XCV
Hercule=Iorgovan e descris minunafc in:
.... Iovan lorgovan (clela Herculi Iovio),

.... Bra^; de Buzdugan
Si so preumbla
Si se prepurta
La vadul Dunarei,
La podid Rusdvei ....
Arata ca traditiile romane spun ca in Cerna se afla. un chip
colosal al lui Hercule si adaoge ca:
«Despre ultimele evenimente din vieafa lui Hercule, nici Homer, nici
Hesiod mi amintesc nimic. Insa dupa naratiunilo post-homerice culese do
Apollodor, adevarata cauza a morîi lui Hercule a fost trecerea peste un
rau periculos de munte. In fond este aceeas tradifiune, pe care no-o in-
fa$i$eaza §i legendele rom;\ne»
si fineste spunand:
ccExaminaud fondul acestor narafiuni cu privire la ultimele momento
romana ne apare ca fantana originala a mitulwi
ale eroului, tradiîunea
grecesc annme ca raul Cerna este acela care a cauzat moartea marelui
erou pe)asg».
Ocupandu-se de columnele lui Hercule, si in urma calaloriei

ce facii in Oltenia, autorul descrie obeliscul dela Polovraci. Des-
pite acesta ne spune ca :
«Dupa, calitatea pietrei de unde este taiat, dupa arta cu care este lucrat
?i dupa pozitiunea maiestoasa pe care a fost asezat, acest obelise se vedc
ca a fost ridicat pe tumulul unui vechiu si avut domnitor din aceasta re-
giune, sau ca a fost destinat sa eternizeze memoria unui insemnat eve-
niment».
Arata legatura.ee existhmtvePharanxullniEsch.yl si Pardng-nl

nostru. Cauta a identified epoca ridicarii acestui obelise cu tim-
pul in care traiau renumitii Clialybi, lucratori ai fierului si ara-
mei in Scythia de sus, si in o nota gasim ca:
i(Carpa(ii Daciei formeaza o regiune arheologicd de o extremd inipor-
tailed pentru timpurile anle-istorice. Afara, de simulacrele si altarele pri-
mitive ale divinitatilor, sapate in standi,
afarii de columnele votivo si
comemorative de pe varfurilo piscurilor, mai exista in Carpaî inca o
mutyime infinita de alte sculpluri megalitice, reprezentand unele «Scau-
nele» divim'taÎor, unele urmele unor eroi sau uriasi, altete figurisi urme
de animate cu deosebire chipul nCalnlui alb», consacrat Soarelui, ra-
magjte de sub imperial religiunii urano-saturnice. De asemenea regiunea
Carpatilor se mai caraclerizeaza prin o mutyime extraordma^ de pesteri
si caverne, ce ne prezenta in partea din afara m'ste admirabile portare
;
XCV1 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

circulate ori colibaie, lucrale de nisina omului, resturi alo epocoi cand
aceste pestcri serviau de capele pentm ceremoniile lui, ori ca resedinfê
ale oraculelor.»
Cu aceasta ajunge Densusianu la studiul originii metal urgiei. El

scormoneste, la randul sau, toate textele vechi in aceasta privinta,
legand studiul sau istoric de fapte precise, ca felul obiectelor de
metal gasite in Dacia, natura minelor de cari puteau dispune ei
si legondele locale, asa de inseminate prin trainioia si preciziu-
nea lor.
„Lacrarea minelor de aramd in terile Daciei se reduce la
timpuri preistorice foarte depdrtate. Aici s'au descoperit si so
gasesc in continuu adevarate tezaure, de obiecte, de arme si in-
slrumente economice, literate din aramd purd, mat mulle ca in
orice altd tard a Europei. Aici industria acestui metal era in-
digent. Arama era unul din metalele prin excel entd ale Da-
ciei. Aici a existat o epocd preistoricd, numita din punct de ve-
pere arheologic de aramd, pe care n'au avut-o nici terile me-
diterane, nici cele de iwrd, nici cele din apusul Europei".
Personal afirm acelas lucru, bazat pe numeroase obiecte ce
cunosc, facute in arama, gasite la noi sau in apropiere, in Serbia.
Arata legatura intre numele de CTialybi, dat de Greci fabri-
cantilor de fier din Scytia si vechiul cuvant pelasg Coliba, de
unde si termenul metalurgic Iiiitte ; de asemenea legatura intre
Telchini, lucratori de metale, si localitatea Telci de langa Rodna-
veche. Celebrele mine de argint Alybe ale lui Homer nu sunt de-
cat Albiile in Moldova, nu departe de localitatile Picioruh Paraul
si Piatra... argintariei (1).
Cand Odisea; Minerva spune catre Teiemach: «
in fost cu Am
corabia peste Marea Neagrd la Temesa dupd aramd,-') aceasta
era tara numita in urma Castrum Temes, unde so afla eel putin
Clialcis— Baia de arama a lui Stefan Bizantinul.
Arata cat aur era in Dacia, unde intre altele aflam in legende ca:
..... noua mori in raurel,

de macina aurel
noua. mori pe sub pamant,
da macina la argint ....
si merge pana la epoca lui Traian, care a dusdin Dacia la Roma
5.000.000 libre aur (peste 5 miliarde) si 10.000.000 libre argint

(900.000.000) lei, afara bine inteles de alte obiecte uzuale facuto
din metale pretioase.
(1) Aceasta chesthine insa urmeaza a fi studiata si elucidata. Dupa indicaîunele
ce acolo sunt mica-scMsluri, sclipitoare, care an putut da nastere la numiri ca

am
Piatra, p&r&ul... argint&riei, fara poate ca sa fi fost chiar acolo vre-o mina in care
sa se fi extras argintul.
NIC. DENSU?IANU, VIEAJA SI OPERA SA XCV1I
Arata comorile de juvaeruri gasite in Dacia si termina spunand:
«Civiliza{iunea metalurgica care deschide o noua era do prosperituto

in istoria omenirii, inccpe, dupa cum vedem, in nordul Dtinarei do jos
pe teiritor'ml Daciei.
«Aici se aflau in timpuritc preistorice centrele cele mari de producîuni
motalifere. Aici ne apare prima faza a fabricaûmii obiectelor de metal, a
armelor, instrumontelor si ornamentelor, o industrie care face din ce in
co progrese tot mai insemnate. De aiciaceste fabricate, cu deosebire cele
de arami, de bronz si de fier iau o extensiune prodigioasa. Transportate

cu migraîunile preistorice, si raspandite prin comerciu in toate parfilo
Europei, in Asia si Africa de nord, ele ne prezenta prin formele, prin
semnole simbolice si uneori prin inscripfiunile lor, una si aceeas origine,
unul si acelas tip, caracteristic al industriei metalice dela Carpa$i».
Prin aceasta metalurgie prima in Dacia se explica si originea

Tablelor de aramd ale Ilyperboreilor, trimise ca dar templului
lui Apollo din Delos, precum si columna cea inaltd de aramd
din muntii Olbidui, de care vorbesc Dionysiu, Apollodor, Hero-
dot si altii, precum si crater vH de o capacitate, dupa Herodot,
de 16.000 lifcri, ce se afia pe columna cerului din Bucegi si des-
pre care se ocupa si lamureste chestiunea Densusianu.
Tot in aceasta ordine de idei, studiaza afacerea Columnei celei
mari de aur, inchinata lui Uran, Saturn si Joe.
Se ocupa cu aceasta ocaziune pe larg de Arpii lui Ptolomeu,
Arabia lui Ammian Marcelin, Kara-V7ac7t?*« lui Bersonov, Ara-
bia fericitd a lui Erhemer, cari toate due la Dacia Felix, si sta-
bileste tot ce poate sti despre insula PaucJiea din delta Dunarei,
unde era Scaunul lui Uran si mai in urma Olympul Triphttin.
Era stalpul de aur
....
Cu aria de argint,
Ca si care nu mai sunt....
Ajunge astl'el la faimoasele mere de aur ale Gael, cari erau
un dar nuptial al Gaei, nepofilor sai Joe si Junona, obiceiu care
se pasfcreaza si azi in popor ca a Mar de aur Junilor».:
.... Doua mere intr'aurele,
Ca sa te tot joci cu ele...
si ajunge aslfel la Lana de aur consacrata zoului Marto in regiu-

nea muntoasa numita Colchi (Colti), cu alte cuvinte se ocupa mai
intaiu cu legenda greaca, despre Phrixus si Hclle.
Suntem dar in urmarea Argonautilor.
Stabileste legatura ce exista intre Colti si satul Mafdrea din Plaiul
Buzaului si Colchi, Metereaque turba, a lui Ovidiu.

NIC. DENSUSIANU
VII
:
XCVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
....Colo 'n vale la Buzou

Este un mandru feredeu
Ri se scalda, Dumnezeu...
Dovedeste legatura intre Wjgioq (Buxios) si Ruzau precum si fap-

tul ca capitala Regelui Aiete, fatal Medusei, vestita I'crmocatoaro,
este Tirighina de ianga Galati, Terrigenae dupa Ovidiu, care dupa,
inscriptia monetara gasita de Saulescu dovedeste a fi metropola
Pontului Euxin, unde legenda spune ca se afla
.... Curfi de piatra. intarite
Cu podele poleite (aurite)...
Arata cum Iason rapeste lana de aur, cum iea pe Medea si

cum pleaca. pe coral)ia Argo spre Elada, apucand ipsa, in susui
Dunarei, pe unde credintete vechi le arata pe atunci drum des-
chis spre sud.
....Si te iau doamna sa-mi fii,
Doamna mie, cnrtilor,

Nor' buna, parintilor,
Stapana argaiilor....
... Sa fii doamna doamnelor..
Stapana Argafilor. ...
In literatura populara, se afla la noi o intreaga serie de le-
gendo relative la acesb epizod.
«Aceasta confuziune geografica despre cele doua brate ale Dunarei, unul
cu direcfiimea spre Adrian si altul spre pontul Euxin, s'a putut forma
numai pe baza unei vechi barte topografice a preoîlor din Teba Egip-
tului, o harta, pe care Strciul sau Istrul eel mie din Ardeal era infat.isat
din eroare numai ca o simpla rami Headline a Istrului celui mare».
Regele Aiete ridica un numar mare de locuitori cari urmaresc

Argonautii cu inversunare pana, la Adriatica. Ei raman acolo, so
constitue un popor aparte, din care, multumita slavismului apa-
rat de guvernele monarhioi vecine, no mai rfunAn numai cateva
odrasle ale Istrienilor.
«Gintea Istrienilor », scrie Trog Pompeiu, isi trage originea sa dela Col-
chii pe cari-i trimisese regele Aiete, ca sa persecute pe Argonaup' si pe
rapitorii fiicoi sale. Acesti Colchii trecura din Pont in apele Istrului, apoi
luand urmele Argonauplor, ei inaintara pe albiarauluiSava, panaapi'oape

de izvoarele sale, iar din Sava isi transportara, corabiile lorpeste cuhnile
munîlor pana, la {armurile Marii Adriatice, afland ca tot astfelfacuse mai
inainte si Argonautii din cauza corabiei lor celei mari. Tnsa acesti Col-
chi, ne mai putand sa gaseasca pe Argonau|i, si fie ca le era frica de
mania regelui Aiete daca se vor intoarce inapoi fara reztdtat, fie ca li se
urise de o calatorie atat de lunga si dificila, ei se asezara langa Aquileia
NIC. DENSUÎANU, VIEAfA ? I OPERA SA XCrX
si au fost numiî Istri, dupa, numele raului pe care navigase dela mare
incoace».
Descrie pe larg, cu documente, aceasta expeditie, si ajuns in

Istria se ocupa el, care i-a vizitat la fata locului, de trecutul, de
limba si de obiceiurile lor. Dar ce malerial adunat, ce eruditiuno
profunda,;, ce cunostinta de izvoare !
«In ce priveste nationalitatea sau filia{iunea etnica a acestor Istrieni do

la Adriatica, ei ne apar inca in timpul republicei romane ca un ram al fa-
miliei latine extra-italice».
«Din cele expuse pana, aici rezulta asa dar, ca vechea populaîune a
Istriei era de origine extra-italica, ca, ea aparînea la trnpina cea putemica
si cxtinsa, a Pelasgilor orientali, la nationalitatea Arimilor dela Istru in ; fine
ca Romanii asa numiî Istrieni trebuesc consideraî din punct de vcdero
istoric numai ca descendenti din vechile triburi, ce in timpuri nidepar-
tate emigraso dela Carpaî si cucerise Istria cu insulele vecine».
Studiaza, adancit vorbirea Istrienilor si pune Parabola failiii

pierdut dialectul vorbit la Bardo, Susnevita, Jeiani, fafa cu acel
in
al lui Coresi din 1560 —
61 si tormina, spunand :
«Limba romdneascd dela Istru si Carpaft a iesit de mult din periodul

sail de formaftune, Ea a ajuns la forme regulate, la un grad de consoli-
dare si stabilitate, cu mult mai inainte de limbile romanice apusene, cari
fata de limba romana sunt in adcvar limbi noua. probd in aceasta
privin\a ne este ca pe teritorid vechei Dade, incepdud dela sesuvile cele
mai deschise invaziunilor si panel in sdnurile cele mai nestrdbdtute ale
Carpatilor, noinu afldm romdneascd. Ednc
nici o variafiune de limba
pare uniformd in toale regiunile, dela Moldova si din pustele Ungariei
pana departs prin stepele meridionale ale Rusiei europene, insd cu un
dialect rotacizat al aceloras limbic
Din momentul cand Densusianu studiaza, chestiunea mefcalurgiei

dacice,si cele pefcrecute in preajma muntilor Coltii din Buzuu, nu
putea sa nu afcinga,, ba inoa foarte pe larg, chestiunea Tezaurului

dela Pietroasa, si lucrarea lui Vulcan si a tagmei salo in acoste
parti.
Si era natural sa faca astfel, caci :
«Reginnea dela Dunarea de jos a format in toate timpurile pdmdntul

eel elasic al proditctiunilor metalifere. Aici incepe melalurgia, aici aria
de a fabricd metalele. Aici mai mult intdmpldrile deedt cerceldrile ar-
au fdcut si fac a se descopcri ncnumdrale lezaure de obiecte de
heologice
aramd, de brons, aur si argint, cele mai midle de o lehnicd adniirabild-,
mdrhirii ale unei puternice civilizaliuni dispdrute, die unci arte care nu
era nici greceascd nici etruscd. De alta parte pdmdntul Eladei si al Asiei
mici a fost totdeauna sdrac de mine si sdracde fauri. Chalybii, Dactylii,
;
C MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Curetii si Telchinii, maiestri in topirea si in lucrarea metalelor, no apar

la dansii numai ca colonii sail migrafiuni scj'the, de multo ori ca un fel
de alchirnisti si vrajitori.
«Pe cand la noi avem intre altole :
. . . Cum s'a bucurat Troian inipiirat
De clopot varsat,
Drept dela Dumnezeu lasat....»
lata de ce studiul chimic al acestor obiecte ramase dela acelo

epoce e de o extrema, importanta. Am aratat mai inainte ceeace
urmarim lucrarea ce o face d-1 Dr. Niculescu-Otin.
si
Densusianutrateaza in maiestru si aceasta parte, arata insem-

natatea cuvantului Vulcan dela noi si ne spune ca :
«Un Vulcan era cunoscut in vechile tradifiuni grecesti sid>

fiu al lui
namele de Ardalos (Ardalus). Avem aici o numire otnica, care, dupa cum
vom vedea mai la vale, corespundc la eponimid de Ardclcan, sau din
Ardeal».
....§i se 'nvafa bun faur,

De mi-si lucra la d'aur....
Desorie pe lai"g $i amanuntit tezaurul dela Pietroasa, prccum

si acea admirabila Mama mare (Cibela) cu Caloian (Attis II ul lui
Calaus) ce se afla la muzeu, gasita, la Naieni tot langa Pietroasa,
si dovedeste ca :
cclntreaga decora\iune a aceslui vas ne infapiseazd o mare sarbaloare

religioasa in onoarea divinilafii Giiea, Tera Mater, ce da roade pa-
manhilui.i)
Cu
aceasta ocaziune ajunge a studia pe Janus, care ca divini-
tate a marilor era reprezentat prin un delfin care era sarbatorit
ca Ioni sau Iaoni la Delos, foarte popular in legendele noastre,
confundat in urma cu Sfantul loan:
...0 loane areas mare
Langa bunul Dumnezeu (Apollo)

f?ade sfintele Ion (Ianus)
Cu d'luon, cu slant Iuon..,.
de unde a ramas pana in -zilele noastre, cum dovedeste mai

in urma, ca lo la inceputul actelor noastre publice :
«Rezulta asa dar din vechile tradifiuni si din legendele religioase ale
Romanilor, c& Ianus, primul rege al Italiei, avea origine pelasga orien-
tals. ; el era un fiu al lui Apolo, al zeului luminii, pe care-1 adora cu deo-
sebita pietate si cu un cult magnific, gintea cea sfanta a Hyperboreilor
NIC. DENSUSIANU, V I E A J A §1 OPERA SA CI
ca acest Iatms omigrase in Italia din regiunea situata sub cele doua Urse,
undo dupa ideiie vechi geografice si astronomice se invartia polul ceru-
lui, adeca din fara Hyperboreilor sau a Geîlor ; ca Ianus era considerat
de triburilelatine ca parinte al zeilor si stramos al intregei rasse umane

(pelasge), era invocat in rugaciuni eel dintaiu intre divinitaîle romane,
chiar si inaintea lui Joe ; ca Ianus era o personificafiune a Soarelui, a a-
notimpurilor si totodata un zou rasboinic ;
atributele sale principale erau
arcitl si delfinvl; ca in vechile sale imagini era figurat langa dansul un
copil purtand un cos cu fructc pe cap, simbol al anului nou cu toate da-
rurile sale, pe cari le aducea Ianus. Tot astfel ne apare reprezentat re-
gele Hyperboreilor si pe patera dela Pietroasa.»
Tezaural dela Pietroasa e descris in numeroase pagine si cu

aceasta ocaziune se ocupa si de Phoenixul din emblema terii, po
care-1 gasesto si pe vechoa peoetie a Buzaului, care rcprezenta
un tempi u pe care se lasa pasarea.
Fineste acest studiu spunandu-ne ca:
«,Fut&JXi asa dar stabili aici cu o doplina siguranja, ca a doua pasare

simboliea din cmblemelc cele vechi ale Terii-Romanesti no infatiseaza
aceleasi caractere, pe cari cei vechi lo atribuiau phoenixului, si ca ea

reprezenta intru adevar un phoenix. Inca o probaasa dar, ca patria ade-
varata a acestei pasari consacrate soarelui a fost in ^.erile dela Dunarea
de jos, dupa cum aceasta o confirma si traditiunile pe carile-am exami-
nat mai sus».
Partea cea mai importanta din acest studiu e acea relativa la

veriga scrisa din Tezaurul dela Pietroasa. La 183G, Wilhelin
Grimm citeste pe ea
+utan nothi haila-j-
La 1857, Mossmann: gut annora hailag, si in fine multi altii
cari to ti o declara de lumica sau posterioara epocei Gefdlor.
Pentru unii se vede limpede dorinta de a fi unicul monu-
ment runic german, ca pentru Henning, in 1884 -1889, profe- —
sor la Strassburg. Arata Densusianu ce valoaro are studiul lui
Odobescu, despre care spune:
«Odobescu nu s'a distins niciodata prin studiile sale istorice si arheo-
logice. Pentru dansul istoria antioa, istoria artelor, arheologia, epigrafia
au fost totdeauna numai simple ocupa|iuni de distractiune. Lipsit de cu-
nostin^c mai intensive, si peste tot lipsit de darul de a putea patrunde
in misterele stiinêlor istorice si arheologice, asupra sa facuse o deose-
bita impresiune parerile pastorului evangelic din Bucurcsti, Neumeistcr, ca
textul inscriptiunii de pe veriga dela Pietroasa ar fi «gutani owi hailag».
ipoteza pe care apoi Odobescu in toate scrierile sale a

cercat, dupa cum singur marturisesê, numai sa o desvolte si s'o
completeze (Une nouvelle interpretation proposee par M. R. Neu-
meister) si el declara ca :
CII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
«Dorindcuoricepre$a scoate la lumina cuvinte gotice din inscriptiunea

dela Pietroasa, literati germani s'au pierdut, in timp aproapedeoO ani,
numai in elimologii arbitrare asupra unor cuvinte intr'adevar imaginare,
fcird sa aibd in vedere ca cele mai vechi inscripiwni de pe monumentele
si obiectele de artd nu eonjin formule de consacrare, ci de reguld ele ne
arata numele maestrilor cari au executat aceste lucrdri, cum afldm d. e.
Duenos ined feced, pe cea mai veche inscripîune latina, Novios Plautios
med Roma feced, pe o lamina din Roma. C. Ovio (s) Ou (feutina) fecit,
pe un bust de arama al Medusei din Roma, sau pe monumentele grecc-
sti : Mrjv<5cpavTo» z-xoizi; 'Eirayatos Ijtstec; Xiepov eitpfeaev, etc».
AsLfel ca dupa o discutie lunga si foart'e instructive, in care

dovedeste o eruditiune filologica profunda, el stabileste ca acel
obiect poarta scris Vulcatios fleet, arata ca Vulcatios era foarto
:
raspandifc si la Etrusci si la Romani si ca legenda reprezenta :
Vulcatios o fleet ; cam pe romaneste Vulcatios o fdcut-o. Dar co

nu citeaza el, cu aceasta ocaziune, in acest capitol care e unul
din cele mai exceptional de importante din cartea sa ?
Pe la jumatatea operei sale, dupa ce Densusianu stabileste fap-
tele principale relative la imperiul pelasgic, el intruneste in un ca-
pitol special Pelasgii sau Proto-latinii, inceputurile si civilizatia
:
Pelasgilor si descrie toate semintiile principale ale acestui neam.

lata cum pune el cliestiunea
«Inca inainte de emigratiunea Grecilor, Celtflor si a Germanilor in ti-
nuturile Europei, cea mai mare parte a acestui continent era oeupata de o
rassa de oameni venit.i din Asia, pe cari autori grecesti li numiau in ge-
neral Pelasgi si Tarseni.
«Acesti Pelasgi formase in timpurile ante-elene eel mai intins, mai pu-
ternic si mai remarcabil popor, o natiune care din punct de vedere moral
si material a schimbat fafa Europei archaice.

ne apar in fruntea tuluror traditiunilor istorice, nu numai
„ Pelasgii
in Mada si in Italia, dar si in regiunile din nordul Dundrei si ah

Mdrii Negre, in Asia mica, in Asyria si in Egipt. FA reprezenta lipid
originar al popoarelor asd numite Arice, care a introdus in Europa
cele dintdi beneficii ale civilizafiuni.
«Urmele extensiunii lor etnogratice, precum si ale activita|ii lor indus-
trial, le mai aflam si astazi pe cele trei continente ale lumii vechi ; in-
cepand din munîi Norvegiei pana in Pustiurile Saharei, dela izvoarele rau-
rilor Araxe si Oxus pana la occanul Atlantic.
(iPutmele date ce ne-au rdmas asupra Pelasgilor, ne infdtiseasii pe a-
cest mare si admirabil popor numai in ultimid period al istoriei sale,
alunci cdnd independenta sa politicd era distrusd aproape peste tot lo-
ad cdnd numele sau incepe sa dispard. Din nefericire insd, cfiiar si

si
acesle pupine date, fragtnenlare, ce ne-au rdmas despre Pelasgi, ne sunt
transmise de cei cari i-au cucerit, i-au distrus, i-au pcrseadat, i-au. im-
NIC. DENSUJIANU, VIEAfA SI OPERA SA CIII
prdstiat, si in urma iau calomniat. Astfel cd istoria epocei lor de in-

florire, de putere si extensiune teritoriala, in Europa, Asia si Africa,
istoria imperiilorsi institufiunilor sale, a artelor qiindustriei lor, a ramas
immormdntatd. Cu deosebire istoria politicd a Pelasgilor meridionali se
Incheie cu eaderea Troiei».
Si fineste in modul urmator:

«Din punct do vedere istoric asa dar faptul este pozitiv :
«Inainte de civilizathinea greaca si egipteana, o civilizatiune mult mai

veche se revarsase asupra Europei. Aceasta a fost civilizaftunea morald
si materiald a rassei pelasge, si care a deschis am vast camp de activi-
taie geniului omenesc. Influence acestei culturi pelasge au fost decizive
pcntru soarta muritorilor po acest pamant.

«PeIasgii au fost adcvaratii fondatori ai starii noastre actuale*.
Studiaza pe cei meridionali mai intaiu, din peninsula Hemului,

cu Tesalia cea romaneasca si in prezont si unde se afia Dodoiia,
inetropola lor roligioasa. din epoca homerica, inchinata lui Joe
ai Pelasgilor (Zs6.<; IlsXaaycy-oc).
Urmeaza descrierea celor din insulele Marii Egeo si Asia mica
pana, in Arabia, unde se gasiau inoa pe timpul lui Ptolemeu ora-
sele: Istriana, Satula, Rhado (sat), Carna, Latha, Albana, Amora,
Draga, Saraca, Deva, Petra, Suratha, Aurana, Sora, etc... iar in
Pliniu: Nasaudum, Rh omnia, etc... toate in Africa !— Ramai uimit,
uluit, si te inchini in fata aceluia ce a descoperit pana si in A-
rabia asa numiri romane, cu peste 2000 ani mai inainte. Citez —
numai din Arabia, caci Densusianu ni le indica, peste tot, si ii-
neste spunand:
«Dupa cum vedem, Pelasgii intr'o epoca departata, dupa ce coplesirii

cu triburile si cu turmele lor Jntreg teritoriul Asiei mici, facura o mis-
caro de expansiune mai departe. Din Asia mica ei strabatura in Syria,
Assyria, Palestina, pana in regiunilc celo mai fertile ale Arabiei de langa
Occanul meridional, intemeind peste tot locul diferite centre rnaii ale
viejii lor pastorale, agricole si comerciale».
Trece la Pelasgii din Egipt si Libya, citeaza po langa cei cla-

sici pe Cantu care inca in 18G5 scria:
«I1 faut dire cependant, que la civilisation pelasgique, commune a I'A-
sie ocoidentale et a la Thrace, aux iles et a Vltalie, ctait anterieure a

Vinflnence egyptienne».
Ibid., p. 399:
«Malgre pretendue des Egypliens, tout demontre
l'antiquite que leur
pays recut du dehors ses habitants et sa civilisation^.
Citeaza si aici numirile: Aquis Dacicis, Arimantis vicus, Arina,

CIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Aripa, Baba, Badea, Curca, Capsa, Caput vada — Capul Vadului

Magura, Vacca, Mandrus, Carna, Gaia, Buzenses, Soral, etc., etc.
Iar in Lybia : Annu, Berbex si Berbece, Camara, Casse, Socra,
vetranus, mamura, tata, baba, oaia, vacca, etc.
Este, cred, de ce sa se multumeasca si cei mai greoi.

Trece in fine la Pelasgii din Italia, unde gaseste pe Dec/ales
cei rasboinici, numire grecizata dela Deciani, si localitatea Ari-
minium, azi: Arimini.
Pliniu arata, ca, Liguria trimetea la Roma Coebannm casewm,
iar ca ora.so aveau Luna, Alba, etc., si erau numiti ComaU, pen-
truca, erau pletosi.
Natural ca nu putea uita Gallia si Iberia si astfel gratie lui
Densusianu avera lamurita asemanarea limbii noastre cu aceea a
Filibrilor. Limba lor vulgara, pana, tarziu in evul de mijloc a
fost numita limba romana.
Acolo unele triburi se numiau Datis, Sarmasi, Deciates, si
gasim numiri ca Ardelay, Ardelles, Ardelu, Ardeuil, Ardillat, Ar-
dilleux, etc.; localitati miniere mai import-ante ca Rhoda toate —
acestea dupa Pliniu, Strabone, etc.— Boxs(ani), Albioeici si chiar
nemuritorul Tarascon (Tarasco) isi au omonimele in Ruda, Bocsa,
Trascau (ung. Toroczko) si Albaci.
Limba aremorica, care deriva, dela Arimani, Armani, indioa
localitati ca:
Alba, Bocsani, Rhoda, Ursulae, Vadum Sabatium, Aurani, Oltis,
Albia, Gaura, etc., etc.
Astfel ne putem explica asemanarea mare a dialectului filibru
cu limba noastra. Se cunosc atatea cuvinte comune care insanu
sunt cunoscute in latina olasica, dar care erau desigur comune
in proto-latina pelasgica. Avem astfel:
Livadd=Livade. «Nos Livadesy sunt cdntate pcnirn frumusefea lor
Rhdet,=RiiiUts.
Cafeveicd— Cazabe.
Zizanie—Zizan ie.
Stufat=Estoufat.
Tindd—Tyndoute. in Aveyron pentru a indica intrareain pesteri (A-
vens in yard).
Arman= Armas.
Culd=Conle ?i in forma Cularo (veohiul Grenoble) Coulumier, etc. (1).
Boid=Li booul.
(\) La noi mai putem adaoga cuvantul M&r}oay& disparut la Ualieni, s'a gasit to-
tusi in o ocaziune la Constantinopol un fol de sigil reprezentand un leu Heraldic
slab de tot, sisub el era insemnat marsognio.
Filologistii lui Densusianu,
au acum, in aceasta direc|iune, grajie camp liber, si
vor vedea multe cuvinte ce credein slave, ca sunt pur .si simplu Proto-latine.
astfel se
Astfel mi se pare si cuvantul Elan (valea Elanuhii in jud. Falciului) cxpresiunope
care unoia o dau ca paleoslovenica. (Vezi Owsestii, deGh. Ghibanescu).
:
NIC. DENSUÎANU, VIEAJA $1 OPERA SA CV
Si in Spania gasim triburi ca : Albocenses, Aurienses, Coma-

nascigi, Deciani, Gruii, Letani, Lunarii, Turdetani, Vaccaci, Vloqui,
etc., etc. Si erau acestia fruntasi, caci:
«Turd<3tanii, scrie Strabo, sunt cei mai invafat.i dintre to ti Hispanii. Ei

se folosesc de gramatica ;
au o descriere a traditiunilor sale istorice ; au
poeme §i legi scrise in versuri vechi, dupu cumspun ddnsiida 6000ani».
Astfel ca:
«Ca o concluziune istoriea putom aslfel stabili, ca origmea geografica

a celor mai multo triburi de pe teritoriul Galliei meridionale se reduce
la muntii §j la sjesurile Daciei vechi».
Si ca:
«... este pozitiv ca pc Hispamei exista o veche populaliune

teritoriul
de origine daco-gctica illyrica. Aceasta o probeaza si numele orasulu
i-si
1
Deciana de langa poalele Pyreneilor, numele familiaro Declaims, Davus

si Docius din inscriptiunile bispane si in fine vm alt trib cu numele Da-
gences sail Dagenses, forma identica cu Dagae, numele Dacilor oricntali

de pe Tabula Peutingeriana».
Pliniu adauge chiar numiri ca :
Galena = Galita = oxid

de fier.
Palacras (Palacra) == Paraclau =
in Transilvania ciocan do miner, in Spa-
nia butiafi de aur massiv.
Casa = 6gSl
Catare = a cauta
Ousire = a coase
Esca = iasca
Lancia = Lance
Porca = poarca, prima, brazda ; a dona, groapa lajocul copiilor, si asa
mai de parte.
Trace in uvmh \a Pclasc/ii din parf/iledenord aleDimdrei si Ma-

rti Negre. Descrie pe Titani, ca eel mai glories dintre triburi, nu-
miti si Tatani, si mai ales Teutares, Talari, cuvant ce exista ina-
inte de venirea Tatarilor in Europa. Herod of; spune ca Hercul a
invatat sa tragii cu arcul dela un Scit Teutarns si in toogoniile
grece chiar Saturn era numil; Tarkiros.
Desorie in urma po giganti, nascuti din Terra si Uran, ca si
Titanii, deci constituted nobleta in slat.
N'u pot anu menUona de-asemenia numele de Galiiia, aja de raapandil. la femci
in Dambovita si Prahova (satul 9°t&r]e) cu dcosebire.
Tot asa e >si cu cuvantul Furca, care indicS spintecatura in doua, doi craci. —
Astfol pasul din apropierea izvoarelor Rinului, in itklpcs npfmisess se minute
Furca.
CVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Se ocupa in Arimi (Arimani, Rami), cea mai civi-

special de
populatiune pelasga, cari apar si ca Rohmani,
lizata si rasboinica
Rocrnani, Rogmani si Raohmani. Ceeace e curios, e ca in Basara-
bia si Bucovina se serbeaza si acum Pantile Bahmamlor, a 7-a
zi dupa Pasti.
Un capitol din cele mai imporfcante e relativ la monedele ar-
haice ale Daciei, seria Armis.
Asa se explica si numele de Hermes, zeul eel vechiu pelas-
gic al pastorilor, pe care Romanii il asimilara cu Mercuriu si din
care se gasesc, chiar in bronz, atatea statuete la noi
Se ocupa cu originea monetelor si ne spune ca:
«'Dupa traditiunile istorice ale Romanilor si ale Grecilor, Ianus a fost
eel dintaiu care a batut monete de arama iar poetul Lucan (Phars. VI.
;
405) scrie ca Iton, (infelege Ion), care domnise peste pamantul tessalic
(sau al Pelasgilor), a fost eel dintaiu care a pus argintul in flacari, care a
batut monete de aur si a topit arama in cuptoarele sale cele imense».
Gaseste atributele lui Hermes in insemnele Domnilor Terii-Ro-

manesti identice unele si cu forma carjei ce se poarta de pasto-
rii din Macedonia si descifra mai multe inscriptiuni de pe monete
necitite pana la el.
DescriepeArimi==Arimani, Herimani, Alamanni, Alemani, din
Germmvia magna.
Enumara o multime de cuvinte cari denota la originea lor ex-
presiunea Bam
si arata ca «Cei mai vechi locuitori ai Germa-
:
niei au fost din rassa pelasga, in mare parte Rami sau Arimi ».
Uespre unul din capeteniile lor se vorbeste si in Niebelungen.
Eviminus— krmen, care dupa manuscriptele din Cambrigia se
mai numeste si Boerinus si din care se trag dupa legendo Sasii,
Saxonii, etc., a avut ca fii si pe un Dacus.
Se ocupa de migratiunile Arimilor in Gallia si arata ca :
«0 proba In aceasta imvinta ne sunt (lifer He fabricate ale indus-

iriei ncolitice descoperite pe teritorhd Galliei, cari dupa forma, dupdtelt-
nicasi ornamentatiunealor, aparfin civiUzatiunii arkaice pelasge».
Beims nu e decat Bemi si avem inca localitatile Roumens, Bi»

rnon, Rumigny, Ramwille, Rimoy, etc , etc.
Dealtfel Strabo spune lamurit ca Gain sunt popor arimanic.

Arimii migrara cu deosebire in Italia, uncle Densusianu gaseste
in traditiunile etrusce, Ramnes, Ramnenses. Un vecbiu oras in
Umbria purta numele de Ariminum. In Eneida lui Virgil Tibrul e
numit Rumon saurotacizat Rumor. Vecbii Arimi in Etruriaerau nu-
miti Ramnes; m Umbria Armini in par tile Tibrului RumonessiRu-
;
mores in Latiu: Rumi, Romi, iar teritoriul Umbriei a pur tat pana
;
tarziu numele de Romania, Romaniola. Intelegem astfel originea

numelui Roma.
NIC. DENSUSIANU, VIEAfA SI OPERA SA CVIl
In fine descriemigrafiunea Arimilor prin peninsula Balcanica pana,

in Asia mica si Armenia, Siria si Palestina si ei patrund pana
in India chiar, de unde probabil plecasein epoca neolitica, si unde
aflam :
Unu = unu
tri=trii nu tres,
sas = sasa, nu sex

saptan = sapte nu septem
tatas = tata nu pater
ap = nu aqua
apii
Sarpos == sarpo nu serpens

Saros = zara, nu serum,
si asa mai departe cu apropiere de limba noastra, mai mulL ca de
cea latina, care se forma dupa, aceasta.
Natural ca, trebuia sa se ocupe pe Iarg si cu vechea genealo-
gie a triburilor laline.
So ocupa pe larg cuiilologia cuvanlului Vlah, si stabileste fapte
i'oarte importante.
Dar ceeace surprinde e cand gaseste un gnuru Dauketes, a-
deca un Negru Dacianul, ca rege al Scitilor si care a fosfc tatal
lui Anacharsis.
Face un studiu special si foarte amanuntit asupra legilor vecbi
ale Daciei Citeaza dela Leges Bellagines pana la antiqua Vala-
:
chormn lex si cele «numite valahice» din Serbia si alte parti.

Dovedeste ca Lex Bomana Utinensis a fost scrisa in limba ro-
mana, barbara.
Sustine ca,
«Cele dintai legi politice, civile, religioasc si militaro aparjin asa dar
familiei pelasge din nordul Dunarei de jos. Celo XII table ale decemvi-
rilor erau o compila{iune din legile si consultafiunile vechi ale triburilor
pelasge.*
El Ie stabileste lamurit si se rezuma in modul urmator :
«Rezumam asa dar, ca legile cele vechi ale Grecilor si ale Roinanilor
precum si numite barbare din parole de apus ale Europei, se
legile asa
intemeiaza in fond pe una si aceeas legislaîune arhaica, modificata in
cursul seculelor, in diferite $eri, dupa trebuinjele vieîi sociale si politice
insa pastrand peste tot locul numele comun dc «lex antiqua* si «lexro-
rnana*.
«Cu deosebire insa vechiul codice de legi politico, civile si religioase
ale Daciei,numite «lcges Bellagines^, ni se prezenia dupa resturile ce
s'au mai pdstrat si dupa principiile ce le confined, ca tipul eel mai ve-
chiu si mai pu\in alterat al acestei legislatiuni anteromane*
Oamenii de legi vor gas) o adevarata, comoarade citatiuni. Ast-

CVIII MONUMENTELE PRE1STORICE ALE DACIEI
fel so dovedeste de ce mai in urraa la noi mosiilo nu trecura

lafemei, casatoriile strainiior cu femeia romana erau prohibite,
si ca, acestea nu puteau stapani averi, si de ce Sambata era ziua
legalapentru audienta la tribunale si asa mai departe.
Face un studiu larg in ce priveste patria celor dinlai regi
pelasgi, descriind aceasta, regiune in raport ainanuntit cu condi-
tiunile in cari era marea interna din centrul Europei inainte de
spargerea Portilor do fier. Arata ca: —
«ImperiuI pelasg, intemeiat la Dunarea de jos, avuse inca in
timpurile lui Uran o extensiune geografica considerabila». Si ca
a fost eel mai mare din cate au existat in lume; ca Uran era nu-
mit Pelasg.
Caracteristica acestor regi zeificati o face in modul urmator:
«Cci dintai regi ni rassoi polasge au cxcelat cu dcosebirc prin virtufilo
lor personale, prin meritelc lor politico si pesto tot prill binefacerile lor
fa|ii de genul uman. Ei au fost cei dintai cari au adunat in societate
familiile si triburile raspandile prin cavorno, prin mifrijfj si paduri, au in-
temeiat sate si orasc, au format celo dintai slate, au dat snpusilor sai legi
si au introdus in modul de vieafa moravuri mai blande peste tot au
lor ;
indrcptat intrcaga activitate a lor spro o existon|a mai buna, fizica si in-
tclectuala, si astfel au deschis o noua cale pontru destinele omenirii pe
acest pamant».
Sfinxul Egiptului arata, pe Uran. Dar ceeace este iaras sur-

prinzator e ca Uran exista si in legendele noastre; astfel intre
allele:
.... Cand s'a coborit

Domnul pe pamant,
Sato a rasarit
Hotare a iinparfit —
Dar ceeace e extraordinar e ca legenda cu
.... Toma eel bogat

Cu bicut do foe infocat ....
Se refera Uran, care in cultul stravecbiu, afla, Densu-

tot la
sianu ca se numia Toma,, iar preotii dela Dodona se numiau
Toixodpoi si dealul vecin templului Tomaros.
Tot astfel in ce priveste pe Toma AUmos, adica Toma al lui
Moh, identic cu traditiunea egipteana Thumas, Turn si Mos.
Pagine intregi sunt pline cu text, legende si citatii, pentru a
dovedi aceste, nu sic apropieri, dar adevaruri, uilate, sau ne-
cunoscute pana, acum.
Tot astfel studiaza el pe urmasul lui Uran, pe marele impa-
rat divinizat Saturn.
.
NIC. DENSUSIANU, VIEAJA SI OPERA SA CIX
Arata ceva ce deja e cunoscut in stiinta,, ca, pe vasele noastre

de ceramic?* preislorice sunt insemnari cari due la inscrierea
faptelor astronomico observate de ei.
Arata, ceeace este extraordinar de important, ca nomencla-
tara astronomica a cerului este de origins pelasgicd si afirma
cu dreptul ca:
«Bin pwictul de vedere isloric, leagdnnl §tiiitfelor aslronomice a fost

in regiunile Barbarilor din nordul Islnduh.
Si dupa, pagine plino de exemple de aceste numiri, el rezuma :
«Dupa cum vedem din exemplele co lo rcproducem aici, numirile ste-

lelor si ale constela|iuni!or, a§sa cum le aflam la poporul roman dela Car-
pati, sunt antorioare antichitutii clasice ;
si acosto numiri ne mai probeaza
v
tot odat; t, ca terminologia astronomica grcco-rotnanci se inlemeiazd pe
o nomenclatures poporala nrnll mai veche».
Dar numai va putea sa-si dea cineva seama de ex-

cetincl se
traordinara eruclitiune a lui Densusianu, de fenomenala adunare
de dovezi, de unde nu crezi si de pe unde altii au trecut alaturi.
Cauza sta, in aceea ca el proceda riguros stiintificeste, dupa,
un plan hotarit, astfel ca totce cetia era limpede pus unde trebue.
Nu voiu mai zice nimic de Rasboiul lui Saturn cu Joe (Tita-
nomaehia), nici de domnia lui Typhon si resbelul cu Osiris pe
care il descrie amanuntit. Ceeace e curios, e ca Typhon e numit
do Egipteni Set nehes, adica, Set Negrul, care avea langa el un
corb, si ca, pe un papir gnostic din Leida sta scris, fara, indo-
eala, Seth Volchul sau Valahul.
Dar chiar Set la ei era cunoscut si ca Sulex, pe care-1 afla, ca
justul, mai corect Judex, adica Judetu", judices la consulii ro-
mani
Se ocupa in urrna cu numcle si personalitatea lui Saturn in
poemele traditionale romane si gaseste aceleasi elemente, si chiar
pe larg de tot intemeierea Tebei din Egipt. In ele se vede si in-
frangerea si moartea lui Osiris. Ramai uimit sa vczi aceleasi ele-
mente la scriitorii vechii ca si in poemele noastre.
Ceeace e curios, e ca dovedeste cu aceastaocaziune ca, Saturn =
Cronos = Carnubutas Voda, din Vedius = Vediovis Vezovis, de
= =
unde si Woda si Vodan al Gcrmanilor.
De domnia lui Hermes (Armis) leaga originea Sarmis-etget-usa
adica, resedinta lui (S) Armis-egetas. Tar din studiul rasboiului
lui Marcu viteazu cu Iov imparatul stabileste, dar cu cate fapte, ca,:
«Marte, parintele lui Romul si Rem, pe care Romanii il adorau cu atata

onoare, a fost asa dar originar din Dacia. El este unul din reprezentanîi
cei mai ilustri din linia a doua a dinastiei divines.
:
CX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Se ocupa de domnia lui Heroule, a lui Apollo=Deus luconi,

iar po monedele Dace L(u)cu.
«Atributele sale caracteristice erau: grifonul, simbol al domniei sale pe-
ste mun|ii de aur ai Hyperboreilor, corbul lui Novae (Saturn) si soimul

lui Montu (Uran)».
Din dinastia divina, se mai ocupa cu Vulcan care se mai nu-

mia si Ardalus si care inventase fluerul, caracteristic al Pelasgilor.
II urmareste pana in traditiile poporului germanic si bine inteles
si
j
la noi.
.... Am avut de cupitan

Pe viteazul de Valcan
Junior de ortoman
Cu barba, ce'n bran o inoada ....

Ca si in oarecari statui vechi.
Studiaza pe Neptun, Dardan (Dardanus, Draganes) Drcigan =

din Baragan, pe Danaus, si termina, acoasta parte do descriere
a regilor, acesti titani :
. . . Puternicii timpului
Cu stalpii pamantului....
cu durata imperiului pelasg.

«In timpurile preistorice, gintea pelasga. avuse o extensiune vasta geo-
grafica.
«Ea formase totodata si o mare imitate politics, si un imperiu enonn.
«Resedim> principals, a acestor regi se afla in nordul Dunarei de jos
pe pamantul Daciei vechi. Aceasta o confirms. tradi{.iunilegeograficoce Ie
attain la Homer si Hesiod, si aceasta rezulta din istoria cea sacra, a K-
giptenilor, Fenicienilor, Assyrienilor si Persilor».
Fineste in fine, cu o larga, parte consacrata, limbii pelasge,

luand-o dela Herodot incoace.
«CuvinteIe numite de autorii romani «barbare» erau asa dar cuvinte

de origine latina., insa forma lor era mai lunga ori mai scurta unoori ;
literele erau dislocate, ori se pronuntau cu alto sunete*.
Studiaza limba barbara care difera de limba peregrina.

Greciinu erau consideraticabarbari, iar limba lor era peregrina.
Limba latina barbara limba prisca. =
«Cea mai veche limba latina, ne spune Isidor, a fost numitfi de unii
autori si lingua prisca., adica limba bcitrdna»

si dovedeste ca
«Limba prisca asa dar, care se vorbise. dupa tradip'unile vechi, in tim-
;
NIC. DENSUÎANU, VIEATA $1 OPERA SA CXt
purile lui Ianus sji Saturn, nu se formase in Italia. Ea a fost limba tri-
burilor pastorale, arimice si latine, ce se vorbise in timpurile niareltii
ijnperiu pelasg, si era astfel identica cu limba barbara vechc.»
Re ocupa, bine intelcs do limba Cetilor si Dacilor :
k Limba Getilor era, dupa Ovidiu, o limba birbard, inset o limba bar-
bard latino, ».
Pentru a dovedi ea fondul era acelas, aduce intre altele si fap-

tul cand o imensa, deputatiune de pilofori si comati se prezenta
imparatului pentru a se supune fara mijlocirea vreunui interpret :
«Aceasta scena din urmfi se ilustreaza, in mod si mai clar prin urma-
torul pasagiu din istoria lui Dio Cassiu. Dupa terminarea primului rasboiu,
scrie dansul, Traian trimise pe cafiva reprezentanî ai Dacilor la senat ca
sa confirme pacea. Ambasadorii lui Decebal furo, introdusi in senat, unde
dupa. ce depusera armele, impreunara manile dupa, modul captivilor, ros-
tira, oarecari cuvinte, precum si rugarea ce o faceiu, apoi consimtira la
pace si isi ridicara armele de jos.
Si senatul intelese cuvantarea lor.

Studiaza, limba sarmata si pe cea barbara macedonica.
Cand, la 196 a. C, Romanii invinse pe Filip pe poetica vale a

Yodenei, se celebrara, cu mare solemnitate jocurile isthmice, unde
se adunara multime din toate tinuturile. In fata proconsulului Titu
Quintu Flaminiu, heroldul facu cunoscut ca senatul roman or-
dona sa fie liberi, scutiti de dari si sa traeasca, dupa legile lor :
«Auzindvocea beroldului, o bucurie extraordinary cuprinse intreaga

mulfimea. Ei nu puteau crede daca au in|eles bine cele ce li se spuneau
si se priviau unii pe alîi cu mirare, ca si cum toate acestea ar (i nu-
mai iluziunile unui vis desert».
Ei infcelegeau doci limba latina, caci a lor nu era indepfirtata.

Faptul e foarte important si iata, de ce Densusianu spune :
«In cercetarea originii unci limbi, precum si in apreciereaelementelor
si a formelor sale, nu se poate proceda decat in mod istoric ;

ori ce alta
sistema, bind lipsita de fundament, nu poate duce la adevar».
Bar acelas lucru se petrece la cucerirea Iberiei si terilor ger-

manice. Peste tot se constats, ca Romanii se puteau intelege cu e-
roicii invinsi cari erau Armani.
Urmeaza un adevarat dictionar al limbii pelasgice, voiu cita:
«Diferite cuvinte si forme, ce ne-au ramas din limba veclie barbara,
cum sunt Anxurus, inger Apssorhus, apsoara Arius, rail Asarath, sarat
; ; ;
Baba si Ababa, Baba Baku, taur Brathu, brad Celeres, cal&rasi Ce-
; ; ; ;
rus, cer; Gopte, coapta Domnus si Domna; DaspUtis, despletit De-

; ;
CXII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
los, deal ; Dia, zi; Medusa, matu?a Minthe, munte Mossulos, mo?, art.
; ;
mo?ul ; Mossun pi. Mossuna, mo?ina,, mo?ie Moxixs) mo?; Nep (astus) ?i
;
Nap (astus dies), uapasta ; Noii, noi; Ocolon, ocol ; Oer.oier; 0/e,pieide
oaie ; Opas ?i Ilephaisios, opaifc ?i hopait; Oslasos, osta? ; Rosla, ros-
teiu ; Set; fier ;
Selikli ?eica ;
Sphinx, slinî ; Sir, soare; Smu, smou ;
Sparte, sparta, ; Suieh ?i Sutex, judoc ?i jude^ ;

Zaratlia, sarata. ; Zeranii,
âranii, etc., — ne arata ca limba vcche romana (arimica, rustica), nu cea
latind, trecuse peste periodul sdu de Iransformafhme incii cu mii si cu
•sule de ani inainte de era crestincl.
Fineste cu Cdntecele Saliare (Carmina Saliaria), cu dcscdnie-

cele bcwbare, cu Cdntecul Fratrum aroaliuni si cu inscriptia
pelasga din insula Lemnos, pe care el primul o desleaga,.
Se ocupa, cu celo doua, dialecte pelasge, latin si arimic si cu
coruperea dialectului latin si arimic in Italia.
Adaog ca numai eel co va cell amanuntit aceasla carte vave-

dea uimit profunzimea acestei scrieri si comorile nccrezute de
stiinta si iudecata, ce sunt adunate acolo.
Mintearomaneasca, dupaparerea mea, nu s'a ridicat inca, maisus.
Opera in sine e de o valoare stiintifica si nationala, extraordi-
nar de mare pentru noi!
Si cand, foarte pe scurt de sigur, dar in fine ne putem da

acum
seama de vieata si opera lui Densusianu, acum cand Dacia preis-
torica, gratie lui, va capata dreptul de cctatenie, in comoara fap-
telor adunate de munca specialistilor, in ce priveste trecutul o-
menirii, sa ne intrebam care este si datoria noastra?
O datorie de recunostinta, mai intaiu catre acest martir al nea-
mului. Am
propus acadeiniei care a lipsit la immormantarea lui
ca, ar face bine, cu ocaziunea indeplinirei anului dela pierderea
lui, sa mearga in corpore la mormantul lui Densusianu sau sa-i
depuna o coroana, prin o delegatiune. Prin ea, zicoam ca, cu

aceasta ocaziune, romanismul, Dacia viitoare, vor aduce prinos
muncitorului fara seaman, care a desmormantat din inlunerec si
necunoscut Dacia preistoricd.
Sa ne Inaltam astfel inima noastra pentru a tntari consliinta
natiunii in spiritul de datorie si sacrificii chiar, al noualor gene-
ratiuni.
Academia romana, va face aceasla, cu siguranla, dar mai tar-
ziu. si altii, de atala limp !..

Asteapta
Opera Densusianu insa, neliiind numai un l'ruct ulil noua,
lui
o podoaba, nationala, deoarece prin el trecem eu deosebire la o
opera, utila, stiintei, adevarului, omenirii, trebue sa o facem cu-
noscuta, tuturor, peste hotarul terii.
.
NIC. DENSUSIANU, VIEATA SI OPERA SA CXIII
Academia ar putea iea initiativa. Institueasca, ea ocomisiune de

sa,
specialist, care tinand scamasi de celece-i voiucomunica, relativla

oarecari complectari, schimbari si indreptari, pe cari le-ar i] fa-
cut insus autorul daca traia, dupa, cum se constats, din notele
sale, si avand in vedere si restul materialului adunat de el, sa
o traduca in urma limba franceza. Se vor eomenta si multe
in
din legendele ce invoaca, Densusianu, ceeace pentru noi mi e ne-
cesar, dar e indispensabil pentru oamenii de stiinta straini; se vor
da indicatii mai precise, necesare acestora si pentru unele loca-
litati sau persoane se vor adaoga toate elementele noua, si sunt
;
numeroase, cari dovedesc larg justeta vederilor lui Densusianu,

aflate in tara, si in strainatate de trei ani de zile incoace.
Se va face astfel o opera, demna, de Densusianu, ufcila terii noa-
stre, inaltatoare pentru neamul nostru, utila stiintei.
Banii cheltuiti nn vor cohstitui un sacrificiu, dar ca si cei dati
cu toata inima buna si ciiratfi, pentru miresmele ce se arcl pe
altare, ei vor servi pentru ridicarea cugetelor noastre, pentryi
intarirea in viitor a sufletidui nostru, pentru redesteptarea ho-
tarita. a constiintei nationale si pentru faurirea idealului, de care
sunt lipsiti atatia la noi.
Finisem de cefcit aceasta neintrecuta lucrare, prin luna lui Au-

gust anul 1911. Capul men, inima mea erau pline de incanta-
toarele vedenii ce mi se arfitase. Ma, inaltasem mai mult in cre-
rlintele mele; idealul meu si increderea netarmurita, co am in nea-
mul din care ma cinstosc asa de mult de a face parte, capatase pu-
teri noua.
Sburam cu imaginatia rnea in acele timpuri de glorie necu-
noscuta, pe cari niarataleDensusianu, si a caror urzire si
faptuire s'au petrecut in jurul Carpatilor si cu deosebire in Bucegi.
Eram in Castelul Peles. Ziua aceea era minunata, din acelea
cu soare, lumina si caldura. Totul era impodobit cu flori ce ras-
pandiau un parfum imbfitator. Ferestrele larg descbise spre Var-
ful cu Dor, spre Bucegii cu culmea sfanta, a Pelasgilor, ne lasau
privelistea netarmurita, pe cand tintuit de frumusetea celor ce
vedeam, cu capul plin de ce cetisem, ascultam o arie ingereasca,
cantata de o trupa, de seama.
Majestatile lor Regele si Regina cu aureola de care se bucura
pe dreptul, imi apareau in acel minut si in acel feeric cadru, ca
un nou Uran si Saturn, ca o moderna Gaea ori Rhea!
Aceste clipe de atata farmec, nascatoare de atatea nazuinte in
viitor, erau in adevar dumnezeesti.
Vazui gloria mareata a trecutului scoasa, din intuneric de Den-
susianu, ma, gandii la intunericul ce am vazut in copilaria mea si
din care am iesit prin munca sfanta a parintilor nostri, fie ei bine-
NIC. DENSUSIANU VIII
CXIV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
cuvantati, ca si prin a acelor voinici ce am vazut murind la Plevna,

pe cand in acel moment Suveranii nostri, cucernici, patriot, mun-
citori si iubitori de tara si neam, ca si cei zeificati din vechime,
mai inaltator se aratau privirii mele.
Trecutu-mi vorbia, viitoru-mi aparea luminos.
$i atunci auzit glasul stramosilor care-mi spunea hotarit: a-
am
veti incredeiê in voi, sunteti de neam, dar hotariti-va odata la
munca inaltatoare si cinstita, faceti si voi ceea ce a facut intro altii
si Densusianu.
Bucuresti, August .1912. Dr. C. f. ISTRATI

TABLA DE MATERIE
Era Quaternary, —
Periodul Paleolitic 1
/. Primii locuitori ai Daciei. Civilizatiunea primitive materials si morala in

Kuropa »
Clasilicatiunea Epocelor Preistorice 4

Periodul petrei noul sau poleitc 24
II. Invasiunea neolitka. Curentul paleochton se'fi vechiii pelasg »
Monumentele preistorice ale Daciei 57
///. fumulele eroicc pelasge »
IV. Tumulul sau mormdntul lui Achile din insula alba (Leuce) 70
V. Templul Hyperboreilor din insula Leuce (Alba) 77
1. Hecateu Abderita despre insula si templul lui Apollo din tinutul Hy- 77
perboreilor . »
2. Latona si Apollo. Profetii Olen si Abaris din fara Hyperboreilor .... SO

3. Hyperboreii din legendele Apolinice 85
4. 'Qxcavo^ (Oceanul) in traditiunile antice 91
b. Celtii de langa insula Hyperboreilor 94
6. Insula Asoxvj (Leuce) consecrata. zeului Apollo 97
VI. Mdnastirea Alba cu noua] Traditiunea
altare. Romdnd despre Templul
'""•
primitiv al lui Apollo din Insula Leuce (Alba) 104
.1. Vastitatea si magnificcnta Manastirei Albe »
2. Legerida roirini despre originea divina a Manastirei Albe 113

3. Traditiunile roraane despre templul lui Apollo din insula Delos .... 122
4. Concluziune despre templul lui Apollo Hyperboreul din insula Leuce >
sau Alba 126

VII. Movilele comemorative ale. lui Osiris. Expeditiunca lui Osiris la Istru.
Traditiunile si legendele despre lupta sa cu Typhon din tara Arimilor . . 130
VIII. Brasda cea uriasd de plug a lui Novae (Osiris). Un monument co-
memorativ pentru introducerea Agriculturei 150
Monumentele Megalitice ale Daciei 163
IX. Mcnhirele, caracterul si deslinatiunea lor »
A'. 'Termini liber i Patris 173

1. 'TitsppooEiuv fl-aojaaivj 6oo?. Calea cea admirabila a Hyperboreilor ... »
3
2. E|a|iitaio?, 'Ipa: 63ot. Caile sacre ale Scitilor 1>>2
XI. Simulacrele Megalitice ale Divinitdtilor primitive Pelasge 186

XII. Principalele Divinitdli Preistorice ale Daciei 197
1. Kerus, Cerus, manus, duonus, Cerus. Ceriul, Caraiman, Ceriul domnul ,
»
1. rata. T--q. Tellus, Terra, Pamantul 203

3. Saturn ca Princeps Deorum, Manes, Deus Manus si Taptapo? (Tatal) . 205
4. Saturn adorat in Dacia sub numele de ZctXjj.oJ-i? seu Zeul-mos. Simula-
crul sau dela Portile-de-fer 211
5. Saturn ca Zsu? Aaxivj siDokius Caeli filius 217
6. Saturn onorat in cultul archaic cu numele de "OjioXo? (Omul) 221
7. Saturn ca Zsos api—ci; [li-p-aTai; s&p&otca, a:^':o-fj'Z. Simulacrul sau eel colo-
sal de pe Muntele Omul in Carpati 226
CXVI MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI I
Patina
8. Figura lui Zso; Aaxt-r, (aptstos i>.i-[iGzoc„ zboooizu) si a lui Jupiter din Otricoli . 238
9. Rhea,Tsa, «Pri}, 'Bsim '. 242
10. Rhea sau Mama mare, adorata sub numele de Dacia, Terra Dacia
si Dacia Augusta 25I
It. Rhea sau Mama mare cu numele de Dochia si Dochiana in legendele
romane 256
12. Deciana si Caloian. Cybele si Attis. Sibylla Erythrea sau Dacica . . . 259
XIII. ItQoi, Biauoi. Altarele Cyclopice de pe muntele Caraiman 275
XIV. Kimv Ovqcivov. Columna ceriului de pe muntele Atlas din tara Hyper-
boreilor 286
1. Pozitiunea gcografica a muntelui Atlas dupa legendele eroice »
2. Prometheu incatenat pe Columna Ceriului din Dacia 295

3. Prometheu pironit pe muntele Caucas din Dacia 303
4. Prometheu incatenat pe stancile muntelui Pharanx (Parang) din Dacia . 306
5. Columna Ceriului din Carpati ca emblema sacra aacropolei din Myccna . 330
6. Columna Ceriului din Carpati ca simbol al trinitatii egiptene 320
7. Titanul Atlas stramos al Ausonilor. Columna Ceriului din Carpati ca sim- 342
bol al vietei eterne in religiunea etrusca »
8. Columna Ceriului 'din Carpati ca simbol al nemuririi la Pclasgii din Sicilia . 349
9. Columna ceriului din Carpati pe monumentele funerare ale Carthagenei . 355
10. Legenda lui Prometheu romane. Prima varianta
in cantecele eroice . . 359
11. Legenda lui Prometheu in cantecele eroice romane. A doua varianta . . 364
12. Prometheu ca *si; scpptpo£o; Mithras genitor luminis, Deus Arimanius
)
. 370
13. Prometheu (Mithra) ca 9'si? vi. itetp'/;, invictus dc petra natus, in colin-
dele romane 37S
14. Legenda lui Prometheu in istorie • • 381
15. Titanul Atlas in cantecele eroice romane 3S3
16. Cyclul epic despre Atlas, Medusa si Pcrseu in traditiunea romana . . . 386
XV. ZTt]\-i) poouo;. Columna Borenld langa Is/nil de jos 389
XVI. Hnuxlio; SrijXcu. Columnele lui Ilercule 397
1. Vechile traditiuni despre Columnele lui Herculc • . . . »
2. Tyrienii cauta Columnele lui Hercule langa strimtoarea Mediteranei Ro-

manii langa Marea de Nord 399
3. Columnele lui Hercule langa Oceanos potamos sau Istru 401
4. Insula Erythia sau Rusava langa Columnele lui Hercule 404
5. Insula Erythia sau Rusava de langS Columnele lui Hercule numita Kipy-rj
si Cerne 413
6. Insulele numite r«3s!pa (Gadira) de langa Columnele Hercule
lui . . . 417
7. Columnele Ilercule numite TIo'imi
lui PaSttptos; (Gherdapuri) 421
8. Columna Hercule numita Calpe langa Portile-de-i"ier
lui 424
9. A doua Columna a lui Hercule numita Abyla (s. Abila) in muntii de apus
ai Romaniei 428
10. Argonautii intorcandu-se in Elada pe Oceanos potamos (s. Istru) tree pe
langa Columnele lui Hercule 438
11. Emporicle Tartessos (s. Tertessus) si Cempsi langa Columnele lui Ilercule 441
XVII. Bir,; iiQtaiXi;uTJ£ uSdiloi: Un simulacni preistoric al lui Hercule in albia
raului Cerna 450
XVIII. Obelisctil dela Polovragi 461
XIX. Constritcthmile Pelasge in Dacia. Originile Arhitecturei Cyclopice . . . 464
Monumentele Preistoiice ale artei Toreutice in Dr.cia 482
XX. Originile Metalnrgiei ,..-..... »
XXI. Tablele Eschatolodice ale Hypcrboreilor 497

XXII. XaXxcio; y.iiar. — Columna cea inaltd de arama din regiunea muhtilor
Atlas (OltJ *. . 500
I
TABL A DE MAl'ERIE CXVII
Fagina
XXIII. Craterul eel enorm de pe Columna Ceriului in Carpat.i ....... 502

XXIV. Z.xi\kt\ x$ v(sr i
/J-tycdr .~Coh<ni7ia cea mare de aur consecrata lui Uran,
t
Saturn, si Joe £04

1. Evhemer despre Columna dc aur dedicatS lui Uran, etc. ..,.,.. »
2. Uran in regiunea muntilor Atlas. Arabia fericita a lui Evhemer

Patria lui
langa raul Oceanos (s. Istru) . . 509
3. Insula numita Panchea (Peuce) in istoria sacra a lui Evhemer 512
•4. Olympul Triphyliu din insula Pancheei . • • • • . 516
XXV. Xovziu urâ.—Mcrele de aur ale Gaeei 520
XXVI. Xnvatiov xeoe,.— Land de aur consecrata seului Martein regiunea tnun-
toasa numita Colchis (Colti) . , . . . 525
1. Legenda greccasca despre Phrixus si Helle. Argonautii pleacas pre Colchis. »
2. Regiunea muntoasa numita Colchis langS Istrul de jos 527

3. Capitala si resedinta rcgelui Aietc (Dia, Dioscurias, Sevastopolis, astazi
Tirighina) » 536
4. Lana de aur un palidiu al triburilor pelasge pastorale si agricole . . - 547
5. Argonautii rgpind lana de aur se intorc spre Elada. Cele doua cursuri
preistorice ale Istrului, unul spre Adria (Adrian), altul spre Pontul euxin . 551
(j. O multime enorma de locuitori din Regatul lui Aiete persccuta pe Argo- »
nauti pana la Adriatica. Ei raman si se stabilesc in Istria 554

Originea si limba Romanilorlstneni »
Parabola flului pierdut (diu cTtingelia S. Luca cap. XV) 572

Traducere in dialcchd, romdnilor din Istria in comparaliunc at textul roma-
nesc dela anul 1561 1562 — • .
"
Din pliingerile profetului Ieremia, Cap. V . . 576

7. Legenda despre rapirea lanei de aur in clntecele eroice romane .... 578
S. Medea in cantccele traditionale romane 580
9. O reminiscenta despre numele eroilor Argonauti in cantccele traditioDale
romane 584
10.Hephele sau Nebula in traditiunile romane 586
11. Phrixus [(Vpiiric), un nume vechiu patronlmic in nordul Dunarii dc jos . 590
12. Legenda Hellei in versiunea romana 592
—
XXVII. Ilq.aioTo;. Volcanus.— Patria si Opercle sale celebre in traditiunile
romane 595
XXV 111. — Tesattnd Arimaspic sau Hyperboreic dela Pietroasa 602
1. Comuna Petroasa si importanta sa archeologic3. Descoperirea tcsaurului . »
2. Discul eel mare din tesaurul dela Petroasa. (I. Discus sive lanx) .... 608
3. Patera decorata cu figuri din tesaurul dela Petroasa reprezentand sarbS-
toarea Hyperboreilor in onoarea Mamei mari. Mammes vindemia. . . . 611
v
Ianus ('Ieiuv, Jiuv) figurat pe patera dela Petroasa ca primul rege al
Hyperboreilor. Patera :&lr{)
(II »
4. Fibula in forma de phoenix din tesaurul dela Petroasa. (III. Fibula maior) . 631
5. Veriga cu inscriptiune din tesaurul dela Petroasa. (VII. Torques) . . . 642
XXIX. ZVcfypaca nvlai-. Portile de fer 664
XXX. Inele cu Geme din stanca lui Promelhen 667
Pelasgii sau Prolo-Latinii (Arlmil) 668
»
XXXI. Inceputurile popondui Pelasg . .
*
1. Vechimea rasei pelasge
2. Civilizatiunea preistorica a rasei pelasge 670
XXXII. Pelasgii Meridionalii 673
Hemului »
1. Pelasgii in peninsula . . .
2. Pelasgii in insulele Marii egee • • • 676

3. Pelasgii in Asia mica, in Syria, Mesopotamia si Arabia 677
4. Pelasgii in Egipet si Lybya • • • 681
CXV1II MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Pagina
5. Pelasgii in Italia 687
6. Pelasgii in Gallia de sud si in Iberia 692
XXXIII. Pelasgii din partile de nord ale Dnnarii si Marii Negre 708
1. Titanii (TVcavsc Treves) «
2. Gigantii (Tlfavxts) 715

3. Hecatonchirii ('Bx'jt-cofxsipsc, Centimani) 726
4. Arimi (Arimani, Rami, Ariraaspi, Arimphaei) in Dacia 730
Monetele archaice ale Daciei. Seria Armis 742
A. Monetele cu legenda A$,tU£ si 2ccq/us BamX {tvc) »
B. Monetele cu legenda A(rmi)S 10(n) 748

C. Monetele dace, Unele sped mine avand pe revers fi-
tipul Maia.
gura mesagerului calare IANVM (S) ARIM(us)
si legenda . . . 754
5. Arimii (Aramaei, Sarmatae, Saurematae) in Scytia europeana 760
6. Arimii (Herminones, Arimani, Alamanni, Alemanii) in Germania .... 766
7. Migratiunile Arimilor in Gallia (Aremorici Remil 779
8. Migratiunile Arimilor in peninsula ibcrica 7S5
9. Migratiunile Arimilor in Italia 787
10. Migratiunile Arimilor in Thracia 790
11. Migratiunile Arimilor in Illyria vechia (Rascia, Rama) 795
12. Migratiunile Arimilor inElada 799
13. Migratiunile Arimilor in Asia mica si Armenia S02
14. Migratiunile Arimilor in Syria si Palestina • . . . 804
15. Migratiunile Arimilor in Arabia 808
16. Migratiunile Arimilor albi (Abiilor sau Abarimonilor) din Sarmatia asia-
lic5 in Europa 809
17. Migratiunile Arimilor in peninsula cea mare a Indici . 814
18. Latinii. Vechia genealogia. a triburilor latine . 819
19. Traditiunile poporale romane despre Latinii dela Istru 824
20. Latinii In peninsula balcanici S'-'9
21. Latinii in regiunii Marii baltice • • 831

22. Vechile triburi latine din Germania si Gallia 836
23. Latinii, un ram din familia Arimilor albi 840
24. Tursenii, Etruscii si Agathyrisii 842
25. Placi, Blaci, Belaci, Belce (Belcae). Feaci etc S50
26. Leges Bellagines. Lex antiqua Valachorum 864
27. Forma vechia poporalS. a numelui «Pelasgi» 907
Marele Imperlu Pclusg 914
XXXIV. Palria celor de intaiu regi Pelasgi. Regiuned dela Oceanos Potatnos .
-
XXXV.—Domnia lui Uran (Ovqclvo;, Munteanul) 926

1. Uran, eel de intaiu rege allocuitorilorde langa muntele Atlas in Dacia, c.
6000 a. C
2. Uran sub numele de «Pelasgos» 9J9
3. Domnia lui Uran peste regiunile de rasarit si de Nord ale Europe! . . 930
4. Domnia lui Uran peste Egipet. Romii, cei mai vechi locuitori pelasgi pe 932
*
sesurile Nilului
5. Detronarea lui Uran 939
6. Uran in legendele si traditiunile poporului roman 940
XXXVI. Domnia lui Saturn {Kgovos) • . .• . 951
*
1. Domnia lui Saturn in Europa
2. Domnia lui Saturn peste Africa de nord 952
3. Saturn domneste peste Asia. (Chaldeii si originile stiintei- astronomice) . 953
4. Rasboiul lui Saturn cu Osiris 968
6. Rasboiul lui Saturn cu Joe. (Titanomachia) 969
T A BLA DK M A TERI CXIX
Pagina
XXXVII. Dow ma lui Typhon. (Seth, Set Ne/ies, Negru Set) 974
1. Resboiul lui Osiris in contra lui Typhon >•
XXXVIII. — Memoria lui Saturn in fraditiunile isiorice romane 991

1 Veacul de aur al lui Saturn in colindcle religioase ale poporului roman . »
2. Kumele si personalitatea lui Saturn in poemele tradifionale romane . . 993

3. Rasboiul lui Saturn cu Osiris in cantecele traditionale romane 1000
4. Infrangerea si moartea lui Osiris . . . : 1006
Rasboiul lui Joe cu Saturn in poemele epice romane
5. 1009
Saturn sub numcle de Cronos, Carnubutas si VodS
6. 1013
XXXIX. Decadenta ImpcriuluX Pelasg 1017
1. Domnia lui Hermes (Armis) »
2. Domnia Marte
lui 1021
3. Rasboiul lui Marcu Viteazul cu Iov impSratul 1C26
4. Domnia lui Hercule ('HpaxX-Sj?, Hercules, Herclus) 1029
5. Domnia lui Apollo (Asc&Xmv, Apulu, Aplus, Belis) 1033
6. Alti regi din dinastia divina. 1037
I.Vulcan f MyatsTo?, Opas) 1037
II. Mizraim (Mesrem, Misor, Misir) 1040
III. Neptun (IlocssiStuv, no-v.oa-/) 1041
IV. Dardan (Dercunos, Draganes) 1046
V. Danaus (Armais) 104S
AX. Dnrata Marelui Imperiu Pelasg 1050
XLl.—Limba Pelasga 1034
1. Limba Pelasgilor dupa tradiîunile biblice si homerice - >
2. Pelasgii, dupa Herodot, vorbiau o limb4 barbara 1055

3. Caracterul etnic al limbei barbare vechi 1056
4. Limba latina considerate ca Hmb5 barbara 1059
5. Limba peregrina 1060
• 6. Limba latina barbara numita si «lingua prisca» 1061
7. Limba Getilor si a Dacilor »
S. Limba sarmata 1066

9. Limba barbara in Macedonia si in provinciile Illyricului 1067
10. Elemente de limba latinS barbara - 1069
11. Cantecele saliare (Carmina Saliaria) - 1111
12. Descantece barbare 1114
13. Cantccul Fratilor arvali (Carmen Fratrum arvalium) 1116
14. Inscriptiunea pelasgS din insula Lemnos 1120
lo. Cele doua dialecte pelasge, latin si arimic 1126
16. Corumperea dialectului latin si arimic in Italia 1137
17. Origina articulului definit post positiv /«, le, si a 1139
DACIA
PREISTORICA
ERA QUATERNARA - PERIODUL PALEOLITIC
I. PRIM1I LOCUITORI AI DACIEI.

CIVILISATIUNEA PR1MITIVA MATERIAL! SI MORALA
IN EUROPA.
Dacia nc presinta intru tote o extremS anticitate.

Studiand timpurile preistorice ale tSrilor de la Carpap* si DunSrea dejos
o lume vechia disparuta, leg3nul civilisatiuneY ante-elene, se infafisezS
inaintea ochilor nostri.
In apoia populaîunilor cunoscute in anticitatea greco-romanS sub nu-

mele de Getl si Daci se intinde o lunga serie de mal multe mil de ani,
') Epocele preistorice. Periodul acel lung si lipsit de luminji, care se refera la esis-
tenta genulut omenesc pe suprafata globulul nostru, incepend de la primele urme mate-
riale de industrie ale omulul si pana in timpul, cand el a ajuns in stare sS transmits
posteritatil prin scriere faptele ma! importante si demne de memoriS, se numesce epoca
preistorica seu ante-istorica.
Ac6stS erS mare preistorica se subdivide din punct de vedere archeologic in urm&-
tdrele trei epoce mai mid:
I. Epoca petrei, care este primul period marc al preistoriel, cand omul se afla
pe un grad de culture inca cu totul inferior, c&nd el nu cunoscea usul metalelor si i-si
fabrica instrumentele si armele sale ofensive si detensive numai din lemn, din pe'trS, din
dse si din come de animale.
Acesta epoca de petra cu privire la progrcsul general al industrie! omenescl contine

in sine doue periode mai mici:
1. Periodul petrei vcchi (archeolitic, paleolitic), numit altmintrelea. si al pe-
trei taiate seu c i o p 1 i t e (pierre taillee), si
NIC. DENSUJIANU. 5
2 PERIODUL PALEOLITIC
o istorie inmormentata a unor mart evenimente, a caror importanta a trecut

departe peste orizontul acestei ten, — istoria unet natiunt geniale, puternice
si gloriose, care cu mult inainte de timpurile troiane, fundase eel d'antaiu
imperiu vast al lumeT, intemeiase prima unitate de cultura in Europa si
pusese tot-o data basele progresuluT moral si material in Asia de apus si In
Africa de nord.
Dacia, ac^sta tera miraculos dotata de la natura cu tote bunatatile climel
si ale solulul, — opera unor timpurl departate geologice, a format pe drumul

eel mare dintre Asia si Europa primul pament bine-cuventat pentru desca-
2. Periodul petrii noue (neolitic) seu al petrel poleite, (pierre polie).
Primul period, paleolitic, so caracterisezS prin arme si instrumente de petra, lucrate in-
tr'un mod brut si in o forma cu totul primitiva; er periodul neolitic ne presinta din tc5te
punctele de vedere un progres mult mat insemnat, o technics superiors si o varietate

de forme mult mai abundenta ca in epoca precedents; armele si instrumentele de petra
si de os din acest period sunt lucrate cu mai multS ingrijire si ele de regula sunt poleite.
Din punct de vedere cronologic periodul paleolitic corespunde cu era quaternara a
geologilor, si cu acea parte din epoca tertiarS, in ale carel deposite noi aflam obiecte
de petra presupuse a fi taiate de o fiinta inteligenta (pierre cclat(5e).
Er inceputul periodului neolitic corespunde cu disparitiunea cerbuluT tarand din par-

tile centrale si occidentale ale Europe!.
Dupa epoca de petra urmeza in terile vechei Dacie, epoca intermediary de

a r a m a.
Ea se caracterizeza prin instrumente si arme fabricate din arama pura. Cclc mai multe
din accste artefacte de arama aii forma instrumcntclor de petrii. (A sc vede Piilszky,
Die Kupferzcit in Ungarn. Budapest, 1884. — Correspondenzblatt d. deutschen Gesell-
schaft fur Anthropologic. Jahrgang, 1894 p. 128).
\ir dupa epoca de aramS succedcza in tfirile Dacici, periodul prcistoric al b r on -
zului, cand acesta compositiunc metalica (de arama si slaniu) a fost intrebuintata pentru
fabricarea a tot ielul de arme si instrumente ascutite.
Urmeza, in fine, epoca feruluT, in care acest metal a ocupat locul bronzuluT,
pentru fabricarea de arme, de sccuri, cutite, etc. Insa epoca feruluT se considers ca an-
tc-istorica numai in ce privesce inceputul intrebuintaril acestui metal.
Transitiunea din epoca de petra in epoca metalelor, s'a operat insS numai in mod
progresiv si forte lent.
OmeniT aii continuat a se folosi si mat departe cu arme si instrumente de petra in
tota epoca bronzulut si chiar in etatea ferului.
Celebrul naturalist frances G. de Mortillet (f 1898) a impartit epoca paleoliticS, din

punct de vedere archeologic, in urmatdrele periode, ce se caracterizeza, in general, prin
anumite tipmi de instrumente de petrS, cu deosebire de silex.
Acesta subdivisiune a epocei paleolitice este urmatc5rea:

1. Epoca Chelleena, care represinta quaternarul inferior, si care, din punct de
vedere paleontologic, se caracterizeza prin osemintele marelui urs de caverne si ale ele-
PRIMII LOCUITORI AI DACIEL 3
lecarea, si desvoltarea vietel morale si industriale, a nadunilor migrStore.
Dacia, in istoria acestor timpuri intunecate, apare ca prima metropola' geo-

grafica, ce a fost destinata, prin positiunea sa particulars, prin abundanria
populap'unii si prin diversitatea avutiilor sale, a-sl estinde in epoca preisto-
rica influenta sa etnic3. si cultural^, de o parte spre sud, in peninsula Balca-
nicS si pana dincolo de marea Egea, de altS parte spre apus, pe calea cea
mare si lunga de comunicatiune a DunSreT.
Actiunea civilisatore, ce a esercitat'o populatiunea preistorica ante-dacS
de la Carpati si Dunarea de jos, asupra lumel ante-elene, a fost mult mal
mare de cum ne putem inchipui asta-di pe basa fragmentelor de monu-

mente si a traditiunilor istorice si poporale, ce le avem din acestS epoca
extrem de departata.
In acesta privintS noi ne afiam numaT in aurora sciintel preistorice.
fantului antic. Tipul caracteristic al instruraentelor de silex din acesta epoca. cste asa
numitul ecoupdc poing» avend o forma mal mult orimai putin migdaloida, un capet mai
ascutit si altul ma! rotundit.
2. Epoca Musteriana, care reprcsinta quatemarul de mijloc si corespunde epoccl
mamutului. Instrumentele de petra din acest period, ne presinta doue forme tipice: una
precedents,
din accste forme este o simpla. continuare a tipului caracteristic din epoca
«coup de poing» avend un capet ascutit, er la cel-1'alt cu o basa. plana bruta, spre a
servi de muche. Tipul al doilca Mustcrian so caracterizeza prin instrumentele destinate
a servi in acest period ca radStori de lemne si de piei (racloirs).
,T. Epoca Solutreana, care a fost numaT de o scurla durata, si cu un caracter mal
mult local. Ea coincide cu finele cpocct mamututui si inceputul epocei cerbului tarand.
Tipul caracteristic al instrumcntelor de silex din acesta epoca este in forma foilor de
dafin on de sake.
In fine:
Epoca Magdalcna, sufi quatcrnarul superior, care corespunde cu periodul

4.
cerbului tarand, si se caracterizeza cu deosebire prin o marc desvoltare a fabricatelor
din osc si din conic de cerb.
Acestc patru subdivisiuni archeologicc ale erei quaternare, si-au primit numcle lor dupa
celebrele statiunt palcolitice din Francia: Chellcs, Le Moustiers, Solutree si Madeleine.
(Diferitc tipurl archeologicc din t<5te accste epoce preistorice a se vede la De Mor-
tillet, Musee prehistorique, Paris 1883).
Insa clasificarea archeologica a erei quaternare, asa dup5' cum a fixat'o G. de Mor-
tillet, este inca supusa la uncle controversc, si in realitate, ea nic! nu corespunde pe
deplin la tote faptele ?i nici nu se pcite aplica la tote terile EuropeT. Spre a ne pule
da sema insa de resultatele archeologiet preistorice este absolut necesar, se cundscem
acesta clasiflcatiune, care este astadi cea mai adoptata.

Urmattirca tabela ne va pune si mai mult in ovidenta raporturile, ce exista intre epo-
cele preistorice si clasificatiunea geologica si paleontologica:

CLASIFICATIUNEA EPO
ERE
geologice
E P C E SU BD VISI UN 1 A RCH E0 LOG 1 CE
3
Epoca La Tene (Elvetia). Periodul mai nou.
u
O 3
o
Forme mai rotunde, profile mai exprimate.
w
4)
cm o Ep. Hallstadt (Austria de sus).
o
u
d.
Prima intrebuintare a ferului. Sabii man de fer.
< Virfurl diagonale.
as w Ep. Larnaud (Jura).

3 Bronz fin.. Arta mai progresata.
LLJ
3 Obiecte b£tute.
< N
& o a
o Ep. Morges (Elvetia).
LU o 14
Prima introducere a bronzulm. Obiecte versate.

W
Ep. de transitiune in terile vechil Dacie.
a r a ra e I
Aparitiunea secerei in Dacia.
Ep. Robenhausen (Elvetia).

ncolitica Petra poleita. Monumente megaliticc.
Cetati lacustre neolitice.
Ui .
Ep. MagdalenS (Dordogne).

O Instrumente simultane de p^trS si
Cu 1— os.
>aja;
LU
w
e3 -
Ep. Solutre (Saone-et-Loire).

co
(^
LU Silexe taiate in forma foilor de dafin.
Q_ -5 H archeolitica
paleolitica
I Ep. Moustiers (Dordogne).

W
BES
—a:
Silexe tiiate cu un singur virf ascutit.
BE s.
cc Inceputurile artel.
U_J
(— < Ep. Chelles (Seine-et-Marne) s. St. Acheul (Somme).

u Silexe taiate in forma migdaloida.
o
de
Ep. Otta (Portugalia).
epocei Silexe taiate cu intentiune.
"5.
^« :ica
ra.
OS
LU
3<L)
2
O
Ep. Thenay ?i Puy-Coumy (EYanciaJ.
S3
o 3
n)
o Silexe arse si taiate.
09
E
CELOR PRK1STORICE
FENOMENE DATE DATE
fisice faunice si vegetale an tropologice
<
aprdpe actuala
jp
de
H
Clima
cea
U
<
w
U
sud-vestice)
aprdpe
Dacia
mediterana
a
In clima
(p&rtile
CO
Rase domestice.
Invasiunea neoliticS-
Cultura cerealelor
NouS tipuri etnice.
si plantelor textile.
Ep. cerbulul tarand. Rasa umana

(Cervus tarandus.) de Cro-Magnon (Francia)
In Occident temperatura
Semi-domesticirea unor animale. super, rasei de Neanderthal
rece si seca.
Inceputul ep. tarandului.
Finele ep. mamutului.
e Ep. mamutului. Rasa primitive umana de

t o Elephas primigenius. Neanderthal s. Cannstadt
i c
3 Germ.) de Spy (Belgia).
dulce
s Rhinoceros tichorhinus. si
aluviuni.
"t?.
umeda.
o c
<v
p
Clima si e de
s| Elephas antiquus.
w- Rhinoceros Merckii.
D rt
rt
u'
c as
_3
Clima caldasi umeda. Elephas meridionalis
'C
Marl Rhinoceros leptorhinus.
precipitin atmosferice. < Mastodon arvernensis
Ridicarea Alpilor, Carpatilor

Dinotherium giganteum
si a marel catene asiatice.
6 PERIOD UL PALEOLITIC.
Incepem aici studiul acestor timpurl primitive si misteriose — pc o cale

noua si forte dificila — cu privire la primele inceputurl ale civilisatiunii in Dacia.
Prima cestiune, ce ni se presinta aid, este, in care epocS se ivesc in terile
Dacie! cele de antaiti urme ale esistentei omenesd ?
Astadi, multlmitS neobositelor investigatiunf, ce le-au facut in timpii din
urmS. cele trei sciinte surorl : geologia, paleontologia si archeologia prcisto-
ric£, faptul este cert si incontestabil, ca omul era resl&tit peste o mare parte
din suprafafa globulut nostra indi in cele de antaiu timpurl ale ere! quater-
nare 1
); c& el a fost contemporan apr<5pe in tote terile Europe!: in Belgia, In
Francia, Germania, Austria, Anglia, Italia si Rusia cu marile si puternicelc
mamifere stinse din epoca diluviulut -); c5 omul din acestS epoc5, nu cu-
noscea nicl usul metalelor si nu avea alte instrumente mat perfectionate dc
cat din petra t&iata in mod brut si din oseminte de animale prelucrate in
o formi cu totul primitiva.
l. 2. 3. 4.
Instrumente dc silex (tipul Chelles). Francia, — dep. Sommc.

1. fata, 2. profilul, — 4. fata, 3. profilul. »/> marime naturala. — De Mortillet, Musee
prehistorique, fig.'37, 37 bis,' 38, 38 bis.
») Cartailliac, La France prehistorique Paris. 1889 pag. 34.
») Duruta epocci qnatoruare. Sciinta inca nu a ajuns ca se pdtS. fixa prin o crono-
ogie eel putin aproximativa durata epocclor geologice.
Ca elemente de aprefiare pot servi numai douS base. Seu ca fenomenele gencralc geo-
logice s'au produs intr'un timp relativ scurt si anume prin o intensitate extrema (re-
pede) a fortelor active ale nature!, scii ci efectele acestor forte au capetat o forma reala
numai intr'un mod gradat si in cursul unui timp forte indelungat. Doctrina acesta din urma
despre o actiune lenta si regulata a fortelor si agentilor fisici prevaleza astadi iii sciinta.
PRIMII LOCUITOHI AI DACIEI. 7
On, cu alte cuvinte : sciinta preistoricS. a stabilit ad! pe deplin, eft omul
a trait si asistat in Europa la fenomenele, ce aii caracterisat intrega epoca
quaternara. El a vedut actiunile
violente ale nature! in aceste tim-
puri departate, el a fost martor

ocular, cand mase man de ghetari
acoperiau muntii cei inaltf, vaile si
o parte chiar din sesurile Europel;

el a contemplat inundatiunile di-
luviului si a asistat la ultima ac-

tiune orogenica a pamentulul, cand
diferite catene de munfi se inaltau

si se prelungiau J
).
In aceste timpun dep3rtate geo-

logice incep primele pagini ale is-
toriei omului in Dacia.
Ce e drept, c& pina asta-dl, in

5 — Instrument triangular. dc silex
depositele diluviaie ale Daciei inca ( tipul Qhelles). Francia, dcp. Corzere. >/ ma-
s
nu s'ati aflat osemintele omului rime naturals. Muscc prehistorique fig. 59.
quaternar, insS s'aii descoperit alte urme importante ale esistentei si activi-
tatii sele, si car! ne formeza o convingere nestramutata, ca omul a trait
In accsta privinta, Cartailhac (La France prehistorique, pag. 51) se cxprima

ast-fel: On est . . . oblige de s'cn rapporter aux impressions des naturalistes qui
sont unanimes pour attribuer un immense laps de temps mix Ovenements du
quaternairc ancien.
•J
truditiuiie geologicii roma.ua. In povcstile poporalc romane ni se prcsinta forte
adese-ori o vaga. amintire dcspre accidentele orogenicc intemplatu pc suprafata glo-

bulin nostru in epocele departate geologice, cand catenele de munti se prelungiau si
se loviau unele cu altele. Acest fenomen sc caractcrizeza in vechile traditiuni ale po-
porulul romiin prin cuvintele: ~candse bateau m until incapete», «unde
se bateau muntii in capete*. (I spires cu, Legende, 1882, p. 126.-- r F un -
desca, Basme 1875 p. 35. — Sb i er a, Povesti, 1S86 p. 26. —R e t e g a n u I, I'ovestT,
III p. 37. — Franc u, Romanil din muntii apusenT, p. 286. — Gazcta Trans. Nr. 71
din 18S6).
Sciinta geologica a constatat astad!, ca diferitele catene de munti, ba chiar unul si
acelasi munte, nu s'au format de odata, ci sunt numai opera, mat multor sfortan re-
petite orogenice, asa ca bataia muntilor in capete ne amintesce ridicarile, ciocniriie
si svircolirile consecutive ale scdrtei solide a pamintulul, intemplate in epocele geo-

logice.
:
in o parte din tSrile DacieT, atuncT, cand miserele sale condifiun! de

viatS, tl faceau sS se lupte cu ursul eel gigantic si cu leul eel feroce 1
),
Acesta traditiune, cS. munti! constitue o formatiune posteriori, pe sc6rta pamfintului

o aflam exprimata si in Theogonia lul Hesiod v. 126 — 129:
Ta.lv. tk toi irpuiTOV |i£y J-ftivato iaov laofjj
O&pavov aStspojv!)-'
TstvaTO 8' Oopea |/.axpa, 9-ttiJv ytipiivxai hvaoXouz
poporul r o m a n mai exista si astadi o traditiune

La forte respanditS, ci p 3.-
mentul la inceput a fost plan, fari deluri si fara munti. Acesta traditiune
are o forma semi-religidsa. Ea este cantata in colinde si can atribue ridicarea delurilor
si a muntilor S-tuIui Ion s<5u luT Mos-Ajun (ambii identicl cu Ianus al Romanilor).
Ca Dumnedeii ca prea-nalt Ca-i mai mult,

El pe mine (Ion Sant-Ion) m'o lisat M'am pSzit
Se mSsur pamfintu, L'am imbulzit

Pamentu cu umbletu Facui dcluri, facui val,
Si ceru cu stanjenu . . . Facui muntii minunatl
AflaT pament Cu zapadS 'ncunjurati.
(Comunicata de Gr. Craciuna$, Ciubanca, Transilvania).
Suntem doi ingerasi Ne miram ce sa-i facem ?
Trimisi de la Dumnedeii A tunc! grSi Mos-Ajun

Se mesurSm pamfintul, Munti inalti intunecati
Si-am gSsit pament mai mult. Vai adinci, isvdre reel!

(Com. Baltatl, jud. Raranicul-Sarat).
») Leul de caverne (Felis spelaea) in parole orlentale ale Europel. Diferite res-
turi fosile aleleulul de caverne s'avi aflat in Transilvania in pescerea dela Almas
Ianga riul Homorodulul in districtul Odorheiului. Er Sir J o hn Lubbockin celebra
sa opera «L'homme prehistorique, 1876 p. 267, ne spune, ca D-rul John Hains a publicat
in a. 1672 desemuul unu! os al Ieului de caverne aflat inmuntii Carpatilor. Alte
resturi quateruare din acesta specie de leu s'au aflat in timpul mai nou in pescerea de
la Poracs in comitatul Zips din CarpatTI de nord- ai UngarieT, (Nyary, Az Aggteleki

barlang. 6. 71).
Er museul de istorie naturals din Viena, poseda scheletul eel mai complet al acestui
puternic animal rapitor, si care a fost aflat in pescerea Sloup din Moravia, asa ca
zona sa geograficain regiunile ndstre se intindea-pana in tinuturile din nordul Carpatilor.

Leul de caverne a trait in parfile orientale ale Europe! pana tarditt in timpurile
istcrice.Herodot, parintele istoriei grecesci (VII. c. 125. 126) ne relateza curidsa in-
templare, cum pe la' a. 482 a. Chrr cand Xerxe, fiul lui DariQ Hystaspe, trecea prin
Tracia si Macedonia cu formidabila sa ostire, ca se supuna Grecia, mai multe carduri
de lei, coborandu-se din munti, se aruncara ndptea asupra camilelor, ce transportafi ba-
bagajele trupei, lasand insa neatinsi pe dmeni si pe cele-1'alte animale de transport.
Zona geografka a leilor din peninsula Balcanica era in timpul acesta, dupa cum ne spune
Herodot, intre riul Nestus astadi Kara-Su din Tracia si intre Achelou, astadi Aspropo-
PRIMII LOCUITOR1 AI DACIEI. 9
pentru stapanirea cavernelor ; cand el, pentru imbunatatirea sorjii sale
materiale, era silit se persecute calul eel sSlbatic, se prinda boul eel
tamos din Acarnania, adica in muntii Rodopului si ai P i n du u

1 l, si Herodot a-
daoge tot-o-data, c5 numai in aceste tinutun se nasc lei in Europa.

Diferite traditium despre leul european ma! exists si astacJT in vechia nostra
poesiS poporalS eroica.

Ast-fel in colindcle romane, unul din genurile cele meT antice ale poesicT nostre po-
porale, se celebre'za si astadT, in togma ca in tirapul lul Evandru, eroisrnul unul juiie
(Hercule) care se luptase cu leul.
Ducu-me sus la pareu, On pe cine de sub sdre . . .
Ca s'aratS. un cane-rcu, Nu e cane, ce a aflat
MuscS, sfarteca, omdr5 Ci un leu betran culcat.

Manencscu, Colinde, p. i36.
Lua Miler (= Ler Miler) se ducca De lung5 de noua cotl
Minum man ca cl facea, Si de lata cata poti,
DupS munte a oilor Si slugii ca i-o aducea

El cu leul se'ntalnia . ... Si in leu ca o improptea
Si la lupta se prindea . . . Asa ragnia de cu jale
Da Miler din graiu grSia: Erba 'I mare toti pere

O vol slug! drag! incredutT, Apa stS 'n Ioc si nu mere.
Aduceti vol lancea mea, Paul, Colint]t, pag. 42.
Ca. 'n mijlocul codrului De mi-a ajuta Dumnedeu,
Este un leu de cane-re u, Duce-m'oT, aduce-l'01.

Comumcata dc Gr. Cractuna? in Ciubanca.
Traditiunea leulut antic ni s'a pastrat si in descantecele poporale:
Pe miez de cale L'a intampinat
De cSrare Leu cu Ledica...

Marian, Descantcce, pag. 201, 2u7.
Si cand o fost Leu cu ledica,
La mijloc dc cale Samca cu samedica,

De carare Samca 'n brate prinsu-1'o
Talnitu-I'o De pament isbitu-I'o
Opritu-1'o Carnea morsocatu-i'o

Lupu cu lupdica, Singele beutu-i'o
Ursu cu ursdica, L u p a : c (i, Medicina Babelor, p. 16.
In vechia limbS inciica simha este leul La poporul roman samca este numele dat in
timpurile preistorice leopardului.
De asemenea se face amintire in cantecele nostre eroice despre leiT, ce au existat o-
data in tinuturile Nistrului, cu deosebire in p u s t i e t a t ea Basarabiei de

j o s, care in epoca romana se numia desertul Getilor. , Asa in balada «Roman Gruie
Grozovanuis
10 PERIOD UL PALBOLITIC.
furios x
) si se se mSsure cu mamutul si cu atatea alte animale puternice si
feroce, fara alte arme de cat acelea, pe can le-a putut afla in inteligenja sa.
Sus pe campul Nistrulut, Unde fat smeoicele

Sub polele ceriului Si s'adun zernoicele,
La coda Ialpeulul, Si s'adap ledicele.

Alexandri, Poesil pup. 77.
Hr in «Blestemul mamei»
aSugi maicuta sugT, «C ain i 1 Nistrulul
«Sugi sa. nu mai plangf sS'a! pustiulul
«Sugete-ar cainiT, «Serpii Lesiei
sCdini! si serpii, S'ai Sovedriei!

1
«Si balaurif, Tcodorescu, 1'ocsil populare, p. 446.
In o colindS :
Esit'a la venatore Sub eel mer mare inflorit
La vfinat peste Barlad. Zari 1 e u 1 d'aromit.
Cand fu sorclc 'n de-scra . . N. Siiuioiiescu, com. Ciora-Radu-Vod;l, jud, Brilila.
J
) Accst b o ii p r i m i t i v, (bos primigenius) contemporan al omului quaternar avca
o talie gigantica aprdpe de doue on ma! mare ca boul nostru domestic si facea parte
din rasa sura de vite, care traesce astadi in ferile romanesci, Transilvania, Ungaria,
Stiria si Rusia. Rasa b o i 1 o r selbaticiau trait in partile ntfstre pana in timpurile
istorice.
Herodo t, ne relateza urmatorele : Se afla in partile accstea ale Macedoniei (adeca

in Rhodop si in Pind) forte multi lei si boi sfilbatici (lli*zu-;p:o'.). C6rnele accstor boi
sunt de o marirne uriasS si ele se importez& in Grecia ca un articul de comerciu
(1. VII. 126).
Accst bofl selbatic, despre care ne vorbesce Herodot, se vede representat cu deosc-
bita frumuseta si vijjdre naturala pe vascle de aur descoperitc la Vaphio langa Sparta
si pe picturile muralc din Tirynt din timpul dinastiilor pclasge ale Peloponesului (Bul-
letin de Correspondaiicehiillciiiqnc, An. XV (1892) pi. XV. — llevue encielopediquo,

1891, p. 250).
Genialul Cesar, care in interesul vastelor sale planuri pentru extensiunea domina-
tiunei romane, studiase eel d'antaiu, din punct de vedcre militar, tinuturile din nordul
DunSrei, ne comunicain Comentariile sale urmatorele : cMaiexistain Germania, dice
dinsul, o altS. specie de boi' (sSlbatici), can se numesc Ur i. Acesti boi (urii), sunt cu
putin mai mici de cat elefantii, insa. dupa forma, dupa colore si tip ei semena cu taurii.
Puterea lor este mare si mare este si velocitatea lor. Ei nu cruta nici pe om, nic! fd-
rele selbatice, pe can le-aii vedut odata. Omenii, ca se-i pdta prinde sapa nisce gropi in
pamentdupa un anumit sistem, si apoi tot in aceste gropi i siucid>. (B. G. Vf. 28).
De asemenea scric I si dor, episcopul din Sevilla (f 636): «Urii sunt o specie de boi
sclbaticl (uri, agrestes boves) din Germania, avend nisce corne cnorme si can se
intrebuintdza spre a se face din ele paharc de beut pentru mesele regale, capacitatea
lor interna fund fc5rte mare (Etym. XII. 1. 34.) — Getil, dupa cum scim, intrebuintaii
PRIMII LOCUITORI AI DACIEI. 11
Probele materiale in acesta privintja ni le ofera resturile industriei primi-
tive a omului din acesta epocJL
dc asemanea cdrnelc de bou ca pahare pentru b6ut vin. (Diodori Siculi. lib,
XXX. c. 12.)
Er naturalistul P I i n i u (VIII. 15) ne transmitc urmattirea notita dcspre fauna

Scitiei si Germaniei: eScifia, dice dinsul, produce forte purine animate si acesta
din causa, ca aid lipsesc tufisurile. Tot asemenea, pufine animale sc afl5 si in Germania,
tiir3, care este vecina cu Scitia. Insi in Germania sunt importante speciile de b o I s e 1-
batici (bourn ferorum genera), anume bisonii (bisontes) cu come, si uril (uri)
dotati cu o forta si cu o velocitate extra-ordinarS si pe can poporul ignorant i nu-

mesce bivoll'selbatici (bubali).
CupS cum scim Germania mare seu Germania «barbara» a autorilor latini era
vecina cu D ac i a. Ma! mult, padurca H e r c i n i c a a lui Cesar si Germania

etnografica a lui Tacit, se estindeau si peste Carpatii de nord al Ungariei si
Transilvanici. Ast-fel, ca aria geografica a urilor sibisonilor din epoca romana cuprindea
regiunile muntcjse nu numai ale Germaniei, dar si ale Daciei.
O proba despre acesta avem in istoria resbelului Dacic.
Suidas (v. K&z:o-j) scrie : Joe mat are si numele Casius (dupa muntele Casius) si
dinsulu! i dedica Traian niscc cupe de argint si an corn dc bou, dcomarimc

extraordinary, poleit cu aur, drept dar (parga) a primclor sale invinger! a s u p r a
Ge t i 1 o r. Pe aceste darurl se afla scrisa urmatdrea cpigrama compusa de Adrian :
Lui Joe C a s i u dedica aceste darurl Traian, din nemul lui Enea, imperatul omc-
nilor irnperatulm ceresc*
Br Sebast. Munstcrus (Cosmographiyo univ. Basiliao 1550 p. 920) scrie: In sylvis
(Transsyluanite) iubati boves et uri ac sylvestres etiam equi, utrisque co-
rum mira pernicitas: at equis iuba sunt ad terram usque dimissa.
Boul urus, al autorilor latini era, dupS pareriie unanime ale naturalistilor de astadf, unul
si acelasi cu boul primitiv sou diluvial (bos primigenius).
In monumentele cele mal vechi ale literature! ndstre poporale, anume in colinde si
balade, boul primitiv (bos primigenius, bos urus) apare sub numirea de boul s u r.
Vine marea cat de mare, Cu moliftT alaturati
Da de mare margin! n'are . Nota-sl ndta si bou sur.

Aduce-sT bradi incetinati Mandrescu liitcr. pop. 212.
Impungu-se Ddmne impung Pan' cununa sorelul.

Impungu-se doi boi-suri D%u], Colindi p. 4*.
Aci epitetul de «sur» este un archaism romanesc din aceiasT trupini cu urus al Cel-
tilor si cu intelesul de s e 1 ba t i c sdu de mun t e.
Insemnele vechi ale Moldove! contin figura unui cap de urus (bo-ur), dar nici de cum
a bisonulul cu coma. (A se vede si Boliac, Buciumul, An. I, 1862, p. 132.)
Cervus megaceros in tradifiuuile rouiAne. — Intre diferitele specif ale faunei qua-
ternare, carl impopulau in mare parte campiiie si muntii Daciei in acesta epoca, era si
12 PERIODULPALEOLITIC.
Pe teritoriul orasulul Miscolti, situat la polele Carpatilor de nord, in

pantile de sus ale Tisei, in comitatul Borsod, de asemenea §1 pe teritoriul
Romaniei de astS-di in judetul Vlasca, s'aii descoperit arme sett instru-
mente taiate de silex (cremene) representand doue" tipuri paleolitice —

a.sa numitul cervus megaceros. Acest cerb ante-diluvian, eel mai magnific animal al faunei
disparate, a trait in Europa si cu deosebire in Irlandia pan5 in seculul al XH-lea al erel nds-
tre. Cornele arcuate si falnice, ce-i decorau capu!, erau gigantice si-I da un aspect imposant.
El este amintit in Iliada si in Odysea lui Homer. Ulise vendzain insula cea lata
a nimfel Circe, un cerb mare cu corne inalte, un monstru gigantic &'.]>;xspu>v
fhwiiov jxs-c«v; Se'.v&v TtsXiupov; fis-fa, 8-Yjplov (Odys. X. 158 seqq. — Cf. Iliad. XVI 158).
Diferite traditium despre cervus megaceros, s'au conservat pana. astadi, in vechile mo-
numente ale literature! ndstre poporale. Ast-fel, in colindele semi-religidse ale poporulut
roman, se face adese-ori amintire de un cerb nobil si falnic numit cerbul sur, cerbul
runcului, lera campulul si a pamSntului, care, dupa frumuseta, marimea si calitatile, ce
i-se atribue, nu pdte sa. fie altul, de cat cerbul eel mai maiestos, ce a esistat vre-o-data
pe fata pamentului, cervus megaceros.

Ler ol Leo, Fa la bradului
Cerbul codrulul . . . §i cu fuga lui
Cerbu mi se 'ngamfa, Sborul soimului
Cerbu se lauda, Si cu mersul lui
Ca el 'si intrece Fuga calulut.
Cu cornele lui Teodorescu, PoesiT pop. pag. 65.
Veiocitatea acestui cerb urias fiind forte mare, venatorii din colindele romane se rdga
lui Dumnedeii, ca se dea o ploie, pamfintul se se mdie, si cerbul se se inamolesca, ca
se-1 pota prinde :
Domne minunate! Pam£ntul se muia.

Da un nor de ploie, Cerb se 'namolia,
Cerbul se se 'nmdie, S'atunci mi-1 vena
Si eu se-1 venez . . .
Si-a casa-1 ducea . . .
El cum se ruga Si 'n corne ca-i puse
Ploie ca dedea, L^gan de matase.

Ibid, p. 66.
Acesta traiitiune romana. despre modul cum se vena cerbul eel gigantic ne servesce
spre a lamuri o imprejurare forte curicSsS, pe care paleontologii pana astadi nu si-au pu-
tut'o esplica. In Ungar i a, cele mai multe schelete de cervus megaceros, s'au aflat in
straturile cele lutose de langa malurile Tisei. Er in Irlandia, dupa. cum ne spune
Figuier (La terre avant le deluge. 1863 pag. 321), scheletele acestui animal antic se ga-
scsc in depositele mlastinose din apropiere de Curragh, si este de remarcat, dice dinsul,
ca apr6pe tote aceste schelete se gasesc in aceeasl atitudine, cu capul ridicat in sus, gatul
intins. cornele aruncate pe spate, ca si cand animalul s'ar fi inamolit intr'un teren mlas-
tinos si ar ii cercat pina in ultimul moment al mortil sele se pdta gasi aer de respirat.
Epitetul de «sur» care se aplica adese-ori la acest cerb. antic, se intrebuinteza de re-
gula, atat in povestile, cat si in poesia poporala romanS, numai pentru animalele gigan-
J
6. 7.
Instrumcntc dc silex [ti'pul Chclles), Miscolti, comit. Bodrog, Ungaria.

'/., marimc lincara. — A r c h a c 1 o g i n i E r t c s i t 0. Uj foly. XIII. pag. 11 si 1
>""
mmmtimmm,. «
mm :i :
;;' . ' / .
'
n
'•
:
.' .,..
as*
. .: .
.
W
8. — Instrument triangular de silex 9. — Instrument de silex (tipul Chellcs).
(tipul Chclles). Miscolti, com. Bodrog, Romania, Crivedia mare, distr. Vlasca.
Ungaria. J
/, marimc iineara. A r c h a e o- MSrimea reala 7 cm. lung., 5 cm. lai.
1 o g i a i it r t o s i t 5. Uj foly. XIII. p. 15. Muscul de anticitati, Bucuresci 1).
Chelles seu Saint-Acheul din Francia, — si can instruments sunt caracte-

ristice ale epocei quaternare interglaciare J
).
Insa afara de aceste vestigii positive ale esistenêi si locuintel omului

2
quaternarin terile Daciet ) final esista si motive puternice etnologice, motive
basate pe estensiunea geografica a omului european din acesta epoca, si
carl se resuma" prin cuvintele, ca omul in timpurile quaternarT, periodul in-

terglaciar, era aclimatisat in tota Europa.
tice si nasdravane, asa d. e. boul sur, taurul sur, vulturul sur sou sur-vultur (T e o d o-
rescu, Poesii, p. 68. — Marienescu, Colinde, p. 26. — Marian, inmormenta-

rea la romani, p. 217. — Saineanu, Basme, p. 375, 388). Acest calificativ apartine
liinbel romane archaice si este nu numai sinonim, dar identic cu cclticul urns, adau-
gandu-i-se la inceput aspiratiunea pelasga s. Asa. Servius (in Virg. Georg. II. 374) uri
uxb x<Sy Spwv s. c. a montibus. Din punct de vedere al intelesuluT, asa dar, c e rb u 1
s u r nu esprima alt-ceva de cat : cerbul codrnlui, runculul, muscelulul.

l
) Studiand colectiunile preistorice aleMuseuluide anticitatl dinbucu-
reset, am observat sub Nr. 66 un instrument de silex tSiat cu tipul caracteristic Chelles,
depus la un loc cu mai multe aschu de cremene, indicate in dulap, sub numirea gene-
rals: Periodul de petra, judetul Vlasca. Am fotografiat acest pretios specimen pentru ar-
cheologia quaternarS, si-I reproducem aci pentru prima ora. In ce privesce provenienfa
accstuT instrument quaternar de cremene, adresandu-ne d-Iui Director al MuseuluT, G r.
G. Tocilescu, am priroit de la D-sa urmatdrea informatiune: «Silexul fotografiat, a
fost gasit fntr'o localitate din jud. Vlasca, in malul Nejlovului langa Crivedia mare, i n
punct ul numit Cetatea Feteu
Marimea instrumentelor de silex, tipul Chelles, este in general forte variala. Ast-fel
Mortillet in Musee prehistorique sub fig. 35, 44 si 56 ne infatiseza uncle specimene de

silexe taiate din acesta epoca cu dimensiunT numai de cate 4 cm. 8 mm., 5 cm., 6 cm. 2
mm. in lungime, adeca. mult mai micl de cum e silexul taiat (fig. 9) din Romania. — £r
Cartailhac (La France prehistorique pag. 50), scric, ca a vedut silexe taiate, tipul Chelles,
unele atnt de volumindse si altcle din contra, atfit de minime, in cat a trebuit se se
intrebc, daca mana omului le putea intrebuinta cu succcs.

Aceste silexe quaternare, caracterisate ca tipul Chelles, se gasesc nu numai in aln-
viunT, dar si pe suprafata pamentului si anume pc positiuni mat ridicate, mestecate cu

diferite alte resturi ale tuturor epocelor. (Zaborovvsky, L'homme prehistorique, p. 49.
Mais ce n'est pas seulement dans les alluvions anciennes . . . mais encore a cicl ouvert
sur les plateaux, dans les endroits memes ou 1'hornme s'en est servi, qu'on a decouvert
des haches du type du Saint-Acheul.)

2
)Alte diferite elemente archeologico si paleontogice cu privire
la coesistenta omului in terile Daciel, cu marile mamiferc din epoca quatcrnara, sunt
amintite si apreciate in: Arcliir d. Vereines f. siebenbiirg Landcskunde N. F. XIII.
411—414. — Gooss, Chronik der archaeologischen Funde Siebenbtrgens. pag. 10-t55.
I'lrtekezesek a tort. tud. korebol. XII. nr. 8, p. 52—53. — Ovtray, A Pozsony varos
tortenete. I. 18. — Ortvay, Temesmegye es Tcmesvarvdros tortenete. Oskor. p. 44
seqq. — Pulszky, Lubbock. A tort, elloti idok. II. pag. XV. — Br. Nyiivy, Az Aggteleki
PERIODUL PALEOLITIC 15
Nu putem, asa dar, din nici un punct de vedere, nici paleontologic, nici
chiar archeologic, ca se limitam zona geograficS a omulul din epoca quater-
nary la p61ele de nord-vest ale Carpafilor, si sS separam din punct de ve-

1
dere antropologic tSrile Daciei de Europa centrala si apusana ).
barlang. pag. 86. 138. 140. — Arcliaeolegiai Ertesitii. Uj foly. XIII. 19. — Much, AI-
teste Besiedlung der Lander d. osterr. Monarchic, p. 44 — 45.— Erdelyi Mnzeumegylct

evkonyvei, T. (1874) p. 117. 158,-IV. p. 131. 135. -V. p. 125. 154. 158.-VI. 8. 198.-
VII. 150—160.
«Fara indoiala, — dice distinsul archeolog al Transilvaniei Dr. Ant. Koch — omul
preistoric, a trait in epoca mamutului pc pamentul Transilvaniei.* Erdclyi Muzeum-
cgylet eTkiinyvei, Uj foly. I. 1884. p. 146.
fcr decedatul C. Gooss, un alt erudit archeolog si istoric din Transilvania se esprima
ast-fel «Es unterliegt keinem Zweifel mehr dass bereits zurZeit desDiluviums dcr
:
West- und Nordrand der mittleren Donaugegenden, ja wohl auch Siebenburgen

vomMenschen bewohnt war.i (Gooss, Skizzen zer vorromischen Culturgeschichte
der mittleren Donaugegenden. Arcliiv d. Vereines f. siebenb. Ldkde, N. F. XIII p. 409.)
In ce privesce Romania, Cesar Boliac, pe basa cercetarilor sale archeologice pre-
istorice, se esprima ast-fel: au fost si in Dacia epoca petrel lustruite si epoca

petrel n u m a i c i o p 1 i t e, ca s'a atins pe ici colea epoca bronzului si ca ceea
ce n'ar pute dice p6te alta tera, dupa cunoscintele preistorice, ce le avem p&na astadi «o
epoca de arama rosie nativa*. Autorul constata, tot odata, ca intre obiectele
gasite de dfinsul numai de vre-o patru cincl am incdee sunt 250 silexurl si obiecte de
alte petre, Intre carl un topor de petro-silexcutotul primitiv, din epoca
pctrei brute. (Tromp. Carpat. An. 1872 No. 1010. Cf. ibid. An. 1870. No. 846.)
Cu privire la terile Austriei a se vede: Szorabathy, Bemerkungen iiber den gege-

wiirtigen Stand der prahistorischen Forschung in Oesterreich. (Correspondenz-Blatt d.
deutschen Gesellschaft fur Anthropologic XXV (1894) Jahrgg p. 97. Cf. M. Kriz Uber
die Gleichzeitigkeit das Menschen mit dem Mamuthe in Miihren. Ibid. p. 139—144. —
Iilem in «L' Anthropologies. T. X (1889) p. 257—280.
^Marea interna in terile Dacioi in ultimcle timpurl goologice. Cand no! constatam
ate] din punct de vedere paleontologic si archeologic esistenta genulul uman in terile
Daciei inca in epoca quaternara, prin acesta, nu voim se sustinem, ca intr'adever tote
regiunile acestei ten, ast-fel dupa cum ni se presinta astadi, au putut fi locuite dc om
in acesta epoca departata.
Fisionomia terilor Daciei nu a fost tot-de-una aceeasT, dupa cum ni sc presinta in e-
poca istorica.
Cu deosebire, o parte insemnata din sesurile cele intinse si asedate ale Ungariei, se
aflaii chiar pana la inceputul epoceT neolitice acoperite cu mase marl de apa dulce, carl
cataractele Dunarel
apoi incet incet, in curs de mai multe mit de am, s'au rctras pe la
si pote chiar prin comunicatiuni suterane. Chiar si astadi un district inscmnat din partea
de nord-ost a Ungariei pdrta numele de Maramures, adeca mare m o r a. (M o r i- t
m a r u s a m, hoc est mortuum mare numiaii Cimbril oceanul septentrional. Plinii, H.

N. IV. 27. 4). De alta parte, documented istorice ale Ungariei din evul de mijloc, fac
Insa, care era positiunea in natura, moravurile si conditiunile de viafa.
ale raselor umane paleolitice din Europa?

Aici ni se presinta una din cele mal importante si tot odata mai com-
plicate cestiuni ale etnologiei primitive europene.
adese-ori amintire de diferite mlastim, lacuri $i balti in basinul Tiso-danubian si can in
aceste timpuri purtau numele de Mortua, Mortva si Mortua magna, adeca

apa mdrtSi
Chiar si numele de Mures, ce-1 pdrta riul principal al Transilvaniel, si care apare in
documentele istorice medievale sub forma de M o r s u s (Cod. Arpadianus, XVITI 62.

i i
1291), Marusius (Kemeny, Nititia, II. 41), Morusius (Schuller, Archiv. p. 680), ne I.
pune in evidenta, ca. intr'o vcchime forte departata, basinul acestui riu constituia numal
o apa mdrta (Marusa).
De alta parte, mai esista chiar si astadi o traditiune vechiS si forte respanditS, ca se-
surile Terel-romanesci, ale Ungariel si vaile Transilvaniel, au fost o-data acoperite de o
mare internS.
Ast-fel, Cronica lui George Brancovici, scrisa pe la anil 1688 — 1690, contine
urmatdrea traditiune despre marea din terile Daciei.
«Accst Pombie (Pompeiii eel mare) a taiat boazul la Bizantiea de aQ intrat marea
negra in marea alba, sidicsefirSmas uscat, t£ra Moldovel, {era Mun-
tenescS si tdra A r d d u 1 u 1 i» (Ar. Densusianu, Revista critica-literarS 1893 p. 367).
Acesta traditiune, ca marea ndgra intr'o epoca departatii nu ar fi avut esire o aflim
esprimata si la peripateticul Strato din Lampsac (f c. 270 a. Chr.), Marea negra, sustine
densul, ar fi fost o-data cu totul inchisa, er strimtdrea de la Bizantiu s'ar fi deschis in
urma presiunei enorme a maselor de api, ce le versau riutile cele man in Pontul euxin.
Tot asemenea, s'a intemplat, dice Strato, si cu marea mediterana, care in urma unel
marl acumul&ri a apelor de riurli ar fi frant bariera de la apus, si apoi reversandu-se
in marea esterna, s'au scurs si desecat locurile lacustre de mai inainte ale Europe!,
(Strabo, Geogr. I. 3. 4.)
O alta traditiune, in fond identica cu cea din cronica lui Brancovici, ni se comunica
din judetul Prahova, comuna Habud:

Pamentul acestel teri, ne spune acdstS traditiune, mai de mult era acoperit cu apa
si nici odata nu se putea scurge, fiind-ca" la Marea negra era un munte de petra. Turcii
(Tracii, Troenii?) s'afiapneat, ca se taie acel munte, au sSpat 24 de ani si tot n'au putut
ispravi, dar a venit un cutremur mare si a rupt acel munte in doue si indata apa s'a
scurs in mare.
In fine, o traditiune analoga ni se transmite din Banat, de catre Par. Sofr. Luiba si
Aur. Iana (com. MaidanJ:

Am audit din bgtranT, c5 pamentul, care 1 locuim noi, ar fi fost o mare de apa si nu-
mai la munti au locuit nisce dmeni selbatici, pre cari i-au batut strSmosil nostri
si ne-au asedat pre noi aicea. ImpSratul nostru Traian au slobodit apa de aici la Ba-
li a ca i a. (Notam, cS in traditunile romane si Hercule apare adese-on sub numele de
Troian D.). Cind a fost aici apa, omenil umblau cu vranite (luntrite) si coribil. Se dice,
ca «Cula» de la VerseJ ar fi fost facutS de pe vremile acelca. De acolo se vedea la o

Resuhatele sciintifice, ce ni le ofer numerosele cercetarl paleontogice,
facute pina astadl in terenele geologice ale epocei quaternare ne presintS,
in Europa, douS rase umane principale, insa ambele aceste rase pe

grade diferite ale desvoltSrii fisice si intelectuale..
Una din aceste douS rase fosile este representata' prin o portiune de
craniu exhumat la Cannstadt langS Stuttgart, in a. 1700, studiat in a-
1835; — de asemenea si prin un alt specimen important, prin craniul aflat
in pescerea de la Neanderthal langS Diisseldorf in a. 1856.
Ambele aceste fosile umane

ne infatisez3, din punct de ve-
dere antropologic, aceleasi ca-
ractere etnice, si ele figurezS
in sciinta de astadl, sub numele

in general adoptat de rasa de
Neanderthal, si care este con-
siderate ca rasa uman3 euro-
peani din epoca mamutului. A-

cesta rasa primitivS, umanS, ni 10. — Craniul de Neanderthal, vedut din fata,
du P a B e r t r a n d, La Gaule, p. 72.
se presintS, in general, cu carac-
tere dolicho-platy-cephale seii cu capul lung3ret si deprimat, fruntea ingusta
si oblica (aruncatS inapol), si
cu arcurile sprancenelor e-
norm de desvoltate. Omenil

de Neanderthal seu Cannstadt,
aveaii o staturi mat mult
mic5 de cat inaltS; el erau ro-
bust! si indesatf, cu mem-

brele scurte si musculose,
tj. — Craniul de Neanderthal, profil, ins5 in urma constitutiunel

dupa Bertrand, La Gaulc, pag. 70.
lor osteologice, dupa parerile
antropologilor de astadl, el nu erau in stare de a se tine in positiune ver-

J
ticals, ci erau de jumetate plecatl spre genuncht intogma ca antropoidil ).
culS dc peste Dunare si la alta dc peste Mures; cand venia vre-o luntre dusmana, se
fScea in verful culel o luminamare, ca se scie cel-Palti fratl, ca au venit dusmaniiin teYa.»
Mai not5m aici, ca in Ungaria, inca esista o traditiune poporala, ca sesurile acelei terl
au fost odata acoperite de apa, care maT tardiu s'a scurs prin pasul de la Portile-de-fer.
Ertekezesek a tort, tudom. korebol. XII. VIII. sz. p. 59.
') Cartailliac, La France prehistorique. pag. 328. — Fraii)ont, Les cavernes et leurs
NIC. DENSUÎANU. W
«Din orl-ce punct de vedere, vom examina craniul acesta de Neander-

thal — dice naturalistul engles prof. Huxley — el ne presinta intru tote ca-
racterele maimujet, si este intru adevSr craniul uman eel mat pitecoid, ce
s'a descoperit pana ast&di» *).
Tot la ac6stS speciS primitive urnanS din epoca mamutului mai aparfin
si osemintele fosile descoperite in a. 1866 In pescerea de la Spy in Belgia.
Scheletele exhumate la Spy sunt incontestabil din epoca mamutului si
ele ne presinta aceleasi particularity anatomice si osteologice intocmal ca
si craniele de la Cannstadt si Neanderthal. Ma! mult, craniul de la Spy exa-

gerezS inc5 unele caractere fisice ale ornului fosil de Neanderthal 2
).
Peste tot, tipul de la Spy, din punctul de vedere al desvoltSrii organice,
ne infStiseza' pe omul european din epoca mamutului, in cele mai infime

conditiuni fisice si intelectuale.
La acesti locuitorl primitivl al Europe!, se rap6rt& urmStorele cuvinte ale
lul Lucretiu:
Atunci (in primele timpuriale istoriei omenimel) genul uman era mult mai
dur, de cum trebuia sS fie. In cursul mai multor mil de an! ale revolutiunil
sorelul pe cer, ei duserS peste tot locul o vietS ca animalele selbatice. Ef
nu sciau sS faca us de foe, nici sS se folosescS de pel, or! se-sl acopere

corpul cu blSnl de fiere selbatice, ci locuiau prin pXdurl, prin g5urile mun-
Jilor si prin codrii eel man, ascundendu-si pe sub mSrScinl si tufe, mem-
brele lor cele murdare, atunci cand eraii silifi sS se apere si scutesci de in-
temperiile ventulul si ale ploii. Ei nu eraii capabill si cugete la lucrSrile de

interes comun, si nu sciau, nici sS stabildsca intre el drecarl moravuri, nici
sa se folosesca' de leg!, ci fie- care punea mana pe prada, pe care i-o scotea
-
inainte norocul, si apoi fugea cu ea, condusl de instinctul propriu, ca fie-
3
care sS ingrijesca. de sine si se traiesca pentru sine ).
Aceeasi traditiune preistoricS pSstrat& la vechiul popor latin, ne o eo-
munica' Virgil *).
O-data, dice densul, locuiau in p&durile acestea, o rasa de 6meni nascuÎ
habitants (1896), pag. 69.— Bertrand, La Gaule avant les Gaulois. pag. 70. — De Mor-
tillct, Musee pr6historique. PI. XXX.
J
) Huxley, Man's place in nature, pag. 156, apud Lubbock, L'homme prdhistorique.
Paris, 1876. pag. 308.
s
) Cartaiihac, La France prdhistorique, pag. 87. 329. — Frntpont, Les cavcrnes,
7<>.
p; g-
•) Lucretii De rer. nat. lib. V. 923 seqq.

*) Aeneid. lib. VIII. v. 314.
din trunchiurile cele dure ale stejarilor (Faunii). Er nu aveaii nirf mora-
vuri nici religiune. EI nu sciau nici se prinda boil in jug, nici sS adune
avere pentru trebuintele vietel, nici sS cruê ceea ce au castigat, ci traiaii
in mod selbatic numai cu ramurl si cu venatul* 1

).
') Rasa umaua primitiva a Satyrilor in Europa, Asia si Africa. Literatura antica
greca si romana, ne-au transmis o lunga serie de relatarl si traditiuni etnografice, cu
privire la o rasa primitiva umana numita a Satyrilor.
Ast-fel, Hesiod (circa a. 850 a. Chr.) in unul din fragmentele sale ne amintesce dc
un gen de <5meni facatori de rele, numiti Satyri, si can erau inca.pabill de a
invfita vre-o lucrare omenesca.
xal ylvor ot>T'.5av(uv SttToptuv v.'A &jMj#4vospyi5y, (Frag. XCI).
Figura acestor Satyri, ni se infatiseza, in general, ca umana, insa selbatica. si dura,

perul mistret, nasul tempit si aruncat in sus, urechile in partea de deasupra ascutite, la
gat cu un fel de noduri, er in partea de jos a spinarii, avend un smoc de perl lungl,
(mai mult o esagerare a artistilor grecesci). Acesti Satyri, locuiaii prin paduri $i munti,
si sunt infatisati ca iubitorl pasionati (lascivi) de feme!.
Din punct de vedere etnic insa, tipul acestor Satyri in picturile vechi, are mai mult
un caracter Semitic.
Satyrii, de can ne vorbesce Hesiod, se mai numiau si Ss-.Xvjvoi, sing. Ss&ajvo?, cu-
vent, care in ce privesce etimologia sa este identic cu S i 1 va n u s. Romanesce silha =
padure. In locurile acestea, — scrie Lucretiu (De rer. nat. IV. 582 seqq.) — au locuit
o-data, dupa cum spun vecinil, Satyrii, carl cu sgomotele sicu jocurilc lor turburau
tacerea cea linistita a noptii.>
Acesta rasa umana primitiva a Satyrilor, este amintita si in vechile descricri geogra-
fie ale Asiel.
«In muntii despre resSrit ai Indiel, scrie Pliniu (H. N. VII. 2. 17.), in tinutul numit al
Catarcludilor, se afti si Satyri. Acesti Satyri, sunt nisce animate forte stri-
cacidse, ei umbla si alerga atat pe patru cat si pe doue picidre. Fata lor este ca la
dmenl. Insa, din causa agilitatei lor, nu se pot prinde de cat numai cand sunt betrani
seii bolnavl. Tauron spune, ca Coromandil sunt un pen de dmenl selbatici, carl nu
sciii sa vorbesca; espresiunile lor fiind numai nisce urlete oribile. Corpul lor este peros,
ei au ochii albastrii si dintii canini coltati.* Acesta relatare a lui Pliniu. despre rasa
Satyrica din Asia, se confirms, putem dice, pe deplin, prin nouele descoperiri ale sciintei
antropologice. Naturalistul A. de Mortillet, public^ in «Revue encyclop£dique» din
a. 1895 pag. 73, sub titlul «Un etrc intermodiaire entrel'homme et le
s i n g e» o notita despre craniul descoperit in insula Java in a. 1891 de medicul militar
Eug. Dubois. «Ce crane — dice A. de Mortillet — est visiblement plus voisin de celui
de l'homme, que de celui de chimpanze . . . D'apres la voussure du crane, d'apres la
forme fuyante du front et la proeminence des arcs sourcilliers, ce fossile ne devait pas
etre beaucoup plus bas dans l'echelle animale, que l'homme paldolithique europeen dont
les ossements ont etc retrouves a Neanderthal et a Spy.>
In fine, geograful roman Pompon iu Mela (I. 4. si 8 ) ne spune, ca in tcritoriul
20 PERIODUL PALEOLITIC.
A doua rasa umana fosilS, din epoca quaternary este representata

prin craniele si osemintele descoperite mat antaiu In statiunea Cro-Magnon
din valea VezeruluT in Francia.
AceslS rasi umana, c5reia
In sciinfa antropologica i s'a
aplicat numele de Cro-Ma-

gnon, dup5 statiunea paleo-
litica, in care a fost exhumata,
domineza cu siguranja in par-
tile de apus ale Europe! pe

la finele epocei quaternare,
si ea ni se presinta din punct

de vedere fisic si intelectual,
cu mult mat superior^ raset

de Neanderthal.
12. Craniul de Cro-Magnon, dupa F r a i pon t, Omenil de Cro-Magnon,
Les caverncs, p. 133.
constituiaii, dupa studiile pa-
leontologice, o rasS frumosa dolichocefalS, puternica si inteligenta. In par-
ticular, ei se deosibeu de rasa de Neanderthal-Cannstadt-Spy, prin o frunte
Africel, lAnga Etiopil occidental!, intre alte triburi barbare si nomade se afla si Satyrl,
carl nu au nici acoperise, nici locuinte stabile, carl de abia semenS cu dmenif, si sunt
de jumState fere selbatice. (vix jam homines — prater effigiem nihil humani).
Piiniu, dupa cum am vedut, amintesce in Asia, afarS de genul Satyrilor, si o specii
umana perdsa cu dinti canini coltati.
Omul in mare parte peros pe corpul seu, ne apare si in Europa, rcpresentat pe unele
specimcne de gravuri de la finele epocei quaternare (De Mortillet. Musee pr6historique.
PI. XXVII, fig. 202. 203.)
Despre omenil perosl (p i 1 o s i), ne vorbesc mat departe traditiunile epocei romane
(Isidori Etym. VIII. 11. 103. — Profetul Isaia in textul Vulgate! XIII. 21: et pilosi sal-
sabunt ibi).
In fine, despre omenil selbaticl si perosT no relateza Hannon, ducele Cartaginenilor,
care, in epoca de inflorire a patriei sale, intreprinsese o expeditiune navala dincolo de
Columnele luT Hercule, er dupa ce se intorse la Cartagena densul depuse in templul lui
Saturn, on al Junonei, peile a doue feme! selbatice si pcr<5se. ce le prinsese. (Haniionis

Carthaginonsiirm regis Periplus, in Geographi graeci minores. I. F.d. Didot. p. 13.)
Acesta imprejurare, o confirma si Pliniu, in .Istoria sa naturala (VI. 36.) spunend, ca
Hannon a espus ca o dovada si ca o minune in templul Junonei din Cartagena peile pe-
r<5se a doue femei, ce le-a prins in espeditiunea sa si carl s'ati putut vediS in
acest templu p a n a la caderea Cartagenei.
La poporul roman, ma! esista .si ast&dl o serie de traditium despre o rasa primitiva
lata si putin oblica, prin dimensiunile craniulul seu, prin lipsa arcadelor
la sprancene, prin o fa|a de asemenea lata si prin o statura inalta de

178—185 cm. la barbati !).
Peste tot, rasa fosila de Cro-Magnon, judecand'o dupa tipul sSu inteli-
gent, dupa resturile industriel sale si dupa condifiunile sale de vieta, poseda
un insemnat grad de semi-civilisaîune.
umana perdsa. si coltata. Ast-fel in Descanteccle romane, cart contin pretidse elemente
pcntru timpurile preistorice, sc face adese-ori amintire de o fiinta necunoscuta epocelor
posteridre, de un om selbatic, de regula mare, peros, si inimic constant al omului de adu
O venit omu mare, Cu obrazu mare,

De la pSdurea mare, Cu cautatura infioratdre.
Om peros §i-o venit asupra noptii ....
Si sperios, Si-o venit prin nevoie
Cu manile perdse Pe N. se-1 mspaimante,

Si perdse,
cu picidrele Dilele se'-I scurte,
Cuochiii inholbati, Vieta se-T ciunte.
Cu dintii mari co 1 1 a t i, Marian, Descantece, pag. 242.
Acest om peros, cu dintii mari cokatf, si cautatura infioratdre, si care locuia In pa-
duri, mai porta in traditiunile romane si numeie de «mos».
Ese mo s u dintr'o casa Cu unghii perdse,

Cu manuri parose, Cu degete perdse, etc.
Cu picidre perdse, Sezatorca. An. Ill (1894) p. 119-
Si este de notat, ca in ritualul acestor descantece se intrebutnteza de regula instru-

mente de peira. Proba evidenta, ca acest om peros apartinca epocei ante-metalice (Sc-
zatdrca, An. 1892 p. 83.)
In partile de sud-ost ale Germaniei esista de asemenea diferite traditium despre «w i 1 de

Leutes numitf si «W a 1 d leu t e», Holzleute si Moosleute (Grimm, Deu-
tsche Mythoiogie, I. 451). Traditiunea germana insa este imprumutata de la triburile
vechl pelasge (neolitice), can Iocuise odatil in tinuturlle acestea. Holzleute nu sunt de
cat : gens virum truncis et duro robore nata, de care amintesce Virgil, Aen. VIII, 315.
Tot ast-fel Homer in Odisea, XIX. 160. ]£r «Moosleute» sunt «mos-ii» cu manuri
pfirdse, din descantecul romanesc de mai sus,
In tot casul, genul Satyrilor si al p i 1 os i - lor, ale caror reminiscente s'au pastrat
pana in timpurile istorice, constituiau aceeasi familia primitiva cu rasa quaternarS de
Neanderthal, de Cannstadt si de Spy.

l
) Cartailhac, La France prehistorique, pag. 105. 330. — De Mortillet, Musee pre-
historique. PI. XXX. — Bevtrand, La Gaule avant les Gau'ois. pag. 69. 267. —-Frnipont,
Les cavernes et leurs habitants, pag. 131.
22 PERIODULPALEOLITIC
Pe langa taierea petrel, industriS, care ne presinta o serie de forme va-

riate, civilisafiunea primitive a rase! de Cro-Magnon, se ma! caracterizez3
prin o desvoltare intins3 a fabricatelor din ose si cdrne de animale. Ma! mult,
unele tribur! ale aceste! rase posedau un sentiment forte desvoltat de gra-
vura si sculptura.
In fine, 6meni! de Cro-Magnon, cunosceau tntr'un mod rudimentar arta
de a fabrica vase de lut J

), si esista chiar unele indici!, c3 el incepuse a cu-
ndsce si importanta unor cereale, cum este a orzulul si a graulu!.
Ins3, una din trasurile cele ma! caracteristice ale aceste! rase quaternare
era aplicatiunea si tending sa manifestata sub diferite forme, de a pune

sub imperiul omului, 6re-cari sped! de animale.
In stafiunile paleolitice ale aceste! populaîun! ni se presinta cele de antaiii
urme de semi-domesticire a unor animale, anume a calulu!, a boulul si a
cerbulu! tarand 2
).
Acesta rasS. fosila de Cro-Magnon, care ne apare inca in epoca qua-

ternary intr'o desvoltare fisica remarcabilS, nu pote in nicl un cas sS fie
considerate ca o ameliorare a tipului pithecoid european de Neanderthal.

Din contra, tote calitafile fisice si morale ne infatis^za pe 6menii Cro-
Magnon, ma! mult ca o rasa invasionarS.
In tot casul Insa, aparitiunea aceste! rase preistorice in Europa — ni se
presinta mult ma! vechia de cum a fost considerate pana acum.
Grupele fosile de Cro-Magnon, ne apar inca in epoca quaternara rSs-
pandite in diferite part! ale Galie! vechl, de asemenea in peninsula ibe-
rica, in o parte a Africe! de nord-vest si pana in insulele Canaril.
Chiar si primele instrumente de silex, si pe car! archeologia preistoricS.
le constats a fi de la inceputul epoce! quaternare (tipul Chelles), si can

ne presinta o forma destul regulata si adese-or! eleganta, nu par a fi fa-
bricated rase! indocile de Neanderthal, ci opera unui gen de omen!
mult ma! superior!.
') Fraipont, Lcs cavernes et leurs habitants, p. 102, — Bertrand, La Gaule avant les
Gaulois. p. 112.
') Calul apare domesticit inca in epoca SolutnSe. Pe diferite gravuri quaternare el
este representat cu freul in gura. Pe un fragment de corn descoperit in Francia la Tur-
sac (Dordogne) se vede gravatS figura unui om cu bata pe umer ca paditor de cai. De
asemenea ni se presinta pe la frnele epocei quaternare cerbul tarand s/i boul in condi-
tiuni de semidomesticire. — Bertrand, La Gaule avant les Gaulois. p. 262 seqq — De

Mortillet, Musee prehistorique. pi. XXVIL — Zaborowsky, L'homme prehistorique,
pag. 74.
PRIMII lOCUITORI AI DACIEI. 23
Peste tot tipul, si gradul de maturitate al raset de Cro-Magnon, aplica-

{iunile sale pentru domesticirea animalelor, coincident locuintelor acestor
triburt cu stafiunile populaîunit neolitice, in fine, ornamentica industrials a
acestei rase 1
),
— t<5te acestea ne inf&tiseza' dmenii de Cro Magnon mat mult
ca un ram desfacut inc£ !n timpurile cele misteridse ale erei tertiare din
trupina cea mare paleochtonS, a caret invasiune In mase se opereza tn Eu-

ropa pe la tnceputul epocet neolitice.
Stabilim asa dar:
Periodul uman in Dacia, Intocmat ca si in cele-1'alte parti ale Europel,
se intinde inapoi cu mat multe dect de mil de an!, eel pufin pana in prima
jjumState a epocet quaternare.
On cu alte cuvinte, inainte de Abil si Agavit, de can ne face amintire Iliada
hit Homer, inainte de Titanit, de carl ne vorbesce Hesiod, aii trait in \&-
rile Europel si in particular in Dacia, doue" i-ase de dment, cu tipurtsi mo-

ravurt diferite, una pe gradul eel mat inferior al desvoltarit fisice si inte-
lectuale, acesta este rasa de Neanderthal, un gen de dment fara societate,
fara moravurt si farS. legt, si a cam! origtne not nu o cundscem; — si altS
rasa umana invasionara, cu totul distincta de cea precedents, avend o
constitufiune organic^ superidra si ajunsa peun grad insemnat de semi-eivi-
lisatiune, o poputatiune faunicS, ale cSret migrapunt si inceputurt de culture
tree departe dincolo de timpurile quaternare.

Ambele aceste rase umane quaternare, aii fost apot coplesite, invinse si
distruse, si pdte in mica parte asimilate, de noit invasori at epocei neolitice.
Istoria lor morala si putem dice naturala se incheiS cu era quaternary
El nu mat avurS. nict o influenza asupra epocelor urmatdre.
») CartailUac, La France prdhistorique, pag. 66.

PERIODUL PETREI NOUE SEU POLEITE
INVASIUNEA MEOLITICA.
II.
CURENTUL rALEOCHTON SElf VECHIU PELASG.
Timpurile diluviane aii trecut, si noi intrSm in al doilea period preistoric,
numit al petrel ndu& sdu al petrei poleite.

AcestS epocS, constitue o noua erS de transformaîune fundamentals mo-
rale si social^ a lumei vechi. O civilisatiune nduS si neasteptata, se revarsS
asupra Europet.
In particular, epoca neolitica se caracterisezS prin introducerea animalelor
domestice, prin cultura cerealelor si a plantelor textile, prin arta de navi-

gajiune, prin o abilitate mult mat mare in fabricarea instrumentelor de
petrS; in fine, prin cele de antaiu dogme religidse, prin tumulele funerarit,
prin monumentele megalitice, si prin o organisatiune socialS puternicS.
InsS, intrega acesta civilisatiune materials si moralS a epocei neolitice

apartine in Europa unut nou popor imigrat in aceste pSr£( din alt conti-
nent si nici de cum raselor primitive indigene.

Acesta nouS imigratiune etnica in Europa, constitue asa numita inva-
siune neoliticS, cea mat expansivS din cate le cundsce istoria.
Inca pe la inceputul epocei neolitice, apar in Europa noue tipurt etnice,

1
ddue rase de dmem, dintre carl una ma! ales, dolichocefalS, dotatS cu o
inteligentS mat superidra, cu idet mart, cu actiunt puternice, si cu instincte
sociale mat desvoltate.
Acestt dment, dupS patrimoniul moral, ce-1 aduceaii cu densit, si dupS con-
statarile scinvfet archeologice, veniau in Europa din tinuturile centrale
ale Asiet.
Primele mase neolitice, compuse din triburi imense pastorale si agricolo,
dupa ce plecarS din Asia centrals, de langS munfit Altat, probabil incS in
INVASIUNEANEOLITICA. 25
epoca paleoliticS, si dup2 ce ficurS o stadune de mat multe sute de anT

langS rnarea Gaspic&si Uraliidejos, ele i-st continuara incet drumul lor de
migratiune c5tre apus, pe langS Jermuril de nord at mSrei negre, apoi a-
trase In partea meridionals de o climS mat dulce si de o vegetatiune ma!
abundent3, aceste popula|tunt belicdse si in mare parte pastorale, se rev&r-
sara cu turmele lor nesfarsite peste campiile si viile cele fertile ale Moldo-
vel si Terel-rorrianesci.
Aid la DunSrea de jos si in special in Jierile Daciei — faptul

este cert — s'a format si inchiegat centrul eel mare si puternic
al populafiunei neolitice in Europa; — centrul unei rase ndue de
dmeni, de
1
o statura" inaltS si vigurdsa , cu o vechia" organisatiune patriar-

chaia, cu idei severe religiose si cu o pasiune, adusa probabil din Asia, de
a sculpta in stanca via statuele enorme ale divinitSdlor sale.
Acestl noi cuceritort al lume! vechf, adusera" si respandirS in Europa nduele

eleinente de civilisadune, fundarS aid cele de antaiti state organisate, si
dedera o ndua direcdune pentru destinele omenimef.

In curs apoi de mat multe sute de anl, acesta rasl activ& si laboridsS,
dotarS cu o putere miraculds3 de crescere si expansiune, i-sT continuX de la

DunSrea de jos migratiunile sale c^tre pSrtile meridionale. De pe culmile,
de pe vfiile si de pe campiile Carpadlor, necontenite roiurf ndue de tn'burl
pastorale trecura peste rlul eel mare al lumef vechi, si se revSrsarS in grupe
compacte si' organisate peste intrega peninsula balcanica.
Acesta este curentul eel mare meridional, sen Carpato-Mycenic,

cuvent, care venind din Asia centrals, i-si forma la Carpatt prima sa patriX
europena si puse cele de antaiti base morale ale nouel civilis3dunT, care se
desvoltS mai tardiu atat de puternic in Grecia si pe Jermuril Asiei mici *);
•) Memorabila imigratiune, care se estinse si revSrsa asupra GrecieT continen-

tal e si I n s u 1 ar e, noi o numim curent Carpato-Mycenic. Acesta este singura
numire, care corespunde acestei miscarf din punct de vedere geografic si cultural, si a-
cesta numire este cu atat ma! mult justificata, cu cat M y c e n a, legendara metropoia a
culture! ante-elene, avea drept emblema santa un monument preistoric din tSrile DacieT.
(A se ved£ capitulele urmatdre). Mycena i-si reducea asa dar vechile sale origini la o
populatiune descaiecata in Argos de pe vSile si c6mele Carpatilor.
Jinuturile Grec i e I ne apar cucerite de noul curent inca in timpurile neolitice. In-
dustria paleolitica pe pam6ntul vechil Elade nu se afia representata. Din contra, se ga-
sesc urmele civilisatiunil neolitice in cele mal antice centre pelasge ale Greciel, la T y-
rint, la Mycena, la Or ch.ome n, de si nu in mSsurS asa mare ca la Hissarlik,
(de langa Troia) in Asia mica. In acesta privintS, Perrot scrie: en Asie Mineure
dans les i 1 e s et dans 1
' He 1 1 ad e, sur l'emplacement des cit^s les plus anciennes des
26 PERIODUL PETREI NOUE.
ort esprimandu-ne cu alte cuvinte, acesta este curentul vechiii pelasg scii
paleochton, al vechilor pam&nteni, seii al omenilor nascujl de-a-

dreptul din p anient (fqrptoejis)} dupa cum se numiau densu *).
fouilles que 1'on a poussees jusqu'a la terre vierge ou a la roche vivo, on a trouve si us
les restes de constructions qui tdmoignent d'une industrie deja fort avancee et de puis-
sants moyens d'action, les vestiges d'une age beaucoup plus grossier, les traces
d'hommes dont tous les outils dtaicnt d'os ou pierreet dont les
poteries, malcuites, n'elaient pas prepares au tour. (Pcrrot, La Grece primitive, p-

58. 115).
Acesta populstiune lieolitica a Greciei ins& era pelasga. (La population primitive
de la Grece, eomme celle d'ltalie £tait pelasgique. lteinach, Les origines des Aryens.
pag. 113). D'aprfesles traditions et les probability's historiques ... on peut dire que les
les Pelasges hellSniques descendirent des regions du Nord dans la

Grece. Apres avoir traverse la Thrace et la Macddoine, ils occuperent l'Kpire
et la Thessalie; de la ils gagnerent, de proche en proche, la Grece centrale
et le Peloponnese. (Duruy, Histoire des Grecs, Tome I. 1887, p. 44).
Acest puternic curent etnic al epocel neolitice se reversa din peninsula balcanica nu
numai asupra Greciei si a Asiei mici dar si asupra Siriei si Egipetului.
In Africa de nord, si in particular in Egipetul de sus, scrie eruditul ar-
cheolog Morgan, civilisatiunea neolitica ne presinta uncaracter european, A-

celeasi tipun ale industrie! ndue de pdtra, sunt comune Egipetului, Europe! centrale si
sudice si SirieT. Chiar si forma virfurilor de sSgetl este identica in Egipet si in Europa.
Pe cand de altS parte esista o completa diferenta intre sagetile neolitice si faraonice
ale Egipetului. (Morgan, Recherches sur les origir.es de 1'lSgypte. L'age de la pierre
et les mdtaux, Paris. 1896—1897).

') P e1a s g i i, aveafl o vechia traditiune, ca genul lor era nSscut dea dr e p t u1
din pSmfent (Y'qY £vs -?)- Ast-fel Eschyl ne infatisez3 pe Pelasg, patriarchul na-
tional al acestei ginti, rostind catre Danau urmatdrele cuvinte: «Eu sunt Pelasg, fiul
vechiului Pameintean, acelui nascutdin pament». (Too •(•Yjfsvou? fip
tip.' i-jw ILxXafyfl-ovoj Ivtg IMwj&c. Aeschyli Supplices. v. 250.)
A s u scrie «Pe Pelasg, eel asemenea

Er i : deilor, 1'anS.scutPamentul eel
negru pe cdmele munjilor celor in alt I, ca se fieincepatoriul
rasci muritorilor. (Pausaniae Descriptio Graeciae. VIII. 1. 4. — Cf. DIonysii
Halicarn. Antiq. Rom. I. 36. — Qnintilliani Inst. III. 77.)
Acdsta archaica traditiune s'a pastrat in fond pana astacU la poporul roman. Legen-
dele romane, ne spun, ca locuitoril acestei ten sunt un gen nou de dmeni «esit» pe
pament, dupa nimicirea prih potop a primel rase de omem. fir intr'un descantec roma-
nesc, bolnavului i se da numele de «p a m6n t e a n», cuvent, care din punct de vedere
al injelesului, este identic cu frffiv\$.
Maic5 prea-curatS, MM daruesce
Aist pamentean De brjla mi-1 euratesce.
(L u p a 5 c u, Medicina babelor, p. r3).

INVASIUNEA NEOLITIC A. 27
Insa, acesta imigrafiune puternica neolitica forma numal o parte din

marea invasiune etnica, care earacteriseza ac^sta epoca.
Alte triburl pastorale, alte grupe sociale, carl de asemenea venial din Asia,
spre Europa pe urmele primulut curent neolitic, ne mal putend strabate spre
Dunarea de jos, tnaintara peste Basarabia si Moldova de sus si luand di-
recfiunea arcului nordic al Carpaplor se reversara peste Bucovina, Gallia,
Silesia si Moravia *-). O parte tnsemnata din aceste ndu§ mase neolitice,
facu o diversiune spre finuturile de m^da-di. Unele triburl trecura peste
Carpaîi de nord si se stabilira in partite de sus ale Tisel, er altele cobo-

rand pe valea Marchulut In jos se rSspandira peste Panonia, Noric, peste
Dalmatia de sus si tnaintara catre AlpI si Italia; — tn fine restul maselor,
tmpins de ndue coldne, ce veniaii In urma, 'si continua ma! departe migra-
Jiunea sa spre apus pe langa malul nordic al Dunarel, si trecand peste Bo-
nemia si* Germania, inainta catre Galia, Pirenel, Belgia si Britania, lasand
peste tot locul in drumul seu rgmasife de triburl si urme ale indu.striel si
cultulul seu primitiv. Acesta este curentul aldoilea neolitic sen central,
care ne presinta in Europa doue ramuri bine constatate, unul Carpato-Pa-
nonic-AIpin si altul Carpato-Galic.
') In Austria, lima principala. a rcsturilor industriel neolitice se intinde peste Bu-
covina, Moravia, Bohemia si Austria de jos. (Szombathy : Bemerkungea uber den ge-
genwartigen Stand der prahistorischen Forschung in Oesterreich, in Correspondenzblatt
der deutschen Gesellschaft fur Anthropologic XXY. Jahrg. 1894, pag. 98-99. — Cf.
Much, Aelteste Besiedlung der Lander der osterr.' Monarchie.)
>) Bertraud, La Gaule avant les Gaulois. p. 256: Si le monde septentrional ou hy-
perborean, inconnu des historiens anciens avant l'epoque romaine, et r^veld de nos
jours par l'archeologie . . . nous cachait des tribus d'une grande vitality, le monde
thraco-danubien et danubien-alpestre se montre a nous plus dc
mille ans avant notre ere commeun

foyer de- civilisation bien autre-
ment rayonnant. — Ibid. p. 206 A l'age de la pierre polie deux courants
:
puissants avaient concouru aupeuplement de la Gaule, un courant hyperbo-
i 6 en, et un courant danubien. De ces deux courants, le second ne s'est jamais ra-
lenti. Derrifere les neolithiques et de trfes bonne heure . . de nouvelles tribus s'etaient
avancdes peu a peu, se poussant les unes les autres. Elles avaient pris possession de la
Thrace, de l'lllyrie, de la Germanie meridional e, penetrant jusqu'en

Italie . . laissant des essaims, chemin faisant, au sein de montagnes (Carpathes, Bal-
cans, Alpes noriques), sur les hauts plateaux de la Boheme et dans les vallees adja-
centes.
In Transilvan i a, jnvasiunea curentului neolitic s'a operat pe d <5 u e c a I dife-

rite, de o parte prin pasurile naturale ale Carpatilor de resant, de alta parte prin di-
ferite triburl neolitice, carl, dupa ce trecura peste Carpatii de nord, si descalecara in
: ,
28 PERIODULPETREINOUE.
Acest curent introduse in Europa centrala si apusana, — in Panonia, Noric,
Dalmatia superidra, Retia, de alta parte in Bohemia, Germania, Galia, Pi-
reneT, Belgia si Britania, — aceeasi cultura uniform^ neolitica ca si in Carpatil
DacieT, acelasi progres industrial, aceeasi viata pastorala, aceeasi practicS
a agriculture!, aceleasT doctrine religidse, aceeasi organisafiune a cultului si
a societatif, si in fine, aceeasi idioma seu limba comuna primelor curente

neolitice.
Insa miscarea etnica in mase pornita din Asia spre Europa se continua
In tot cursul aceste! epoce.
Afara de primele doue curente man neolitice, can adusera si reversara a-
supra Europel o imensa populatiune l

), alte cete noue, insa mal pufin consi-
derabile, carl de asemenea din imprejuran necunoscute pSrasise tinuturile

vechil Asie, se ivesc la portile de rSsarit ale Europel.
partile de sus ale TiseT, so estinsera incet pe valca Somesului si a Crisulul repede si
in regiunile de apus ale Transilvaniei. A se vede si charta preistoricS a Un-

gariei si Transilvaniei la Roiner, RiSsultats gen6raux du mouvement archeo-
logique en Hongrie, pag. 42, reprodusa de Pulszky, in Magyarorszag Archaeologiaja, I.
1897, p. 242.
Aceste drumurT de invasiune neolitica in Transilvania sunt indicate intr'un mod forte
prin tipul si prin natura materialululul diferitelor fabricate neolitice din aceste
clar,
regiunf.
J
) Despre ac<Ssta extra-ordinara multime deomenl a timpurilor preis-
torice, scrie scholiastul lui Homer

«Se spune, ca pamentul apesat de multimea cea imensa a dmenilor lipsiti de pietate
s'a adresat catre Joe cu rugaciunea, ca se o us ureze de acesta sarcina.

Pentru acest scop
atita mal antaiu resboiul Tebaic si in care muki au pent. In urma insa, cu t6te ca
Joe
putut se nimicesca pe toti omenii acestia cu fulgerile si cu diluviile, dar fiind-ca.
Joe ar fi
la acest expedient se opuse Momus (un fiu al noptil), Joe, dupa sfaturile lul Momus,
puse la cale resboiul dintre Greet si Barbari (Troieni), si prin care resboiu pamentul se
usurS, de dre-ce multi au fost ucisi.s. Acesta traditiune, ne spune scholiastul lui Homer,
era cuprinsa in CantSrile ciprice ale poetulul Stasin. (Homerl Carmina, Ed.
Didot, pag. 591—592).
fir poetul Valeria Flaccu in Argonauticele sale (VI. 33 seqq.), vorbind despre
tinuturile de lAnga muntii Hiphei (Dacia si Scitia) se esprima ast-fel: Aceste ten, carl
se intind sub constelatiunile celor ddue urse si a balaurului cclui gigantic, sunt cele mal
avute de populatiunl, de cat ori-care alta regiune.

In fine, Hero dot, (V. 3.) vorbind despre populatiunile din nordul Greciei scrie:
Poporul Tra ci 1 o r formeza. dupa Indieni natiunea cea ma! numerdsa de pe suprafata
pamentuluT, si daca ei ar fi guvernati de Tin singur om, si dacase ar pute uni intre den-
sii, atuncl ar fi neinvinsT si cei mai puternici dintre tdte popdrele.

INVASIUKEA N F. L 1 T I C A. 29
Acefli nol invason, ne ma! putend strabate pe drumul eel vechifl de mi-
graîune, fura silift sa apuce o directiune cu totul anormala pentru tribu-
rile, carii-si cauta o patrie noua si ma! fericita. El inaintara pe {Srmuril
Niprulul In sus catre marea Baltica, ocupara finuturile Litvaniel, si de aci
o parte se estinse spre apus pe langa c6stele Germaniel de nord, er alte
triburi trecura in Suedia si Norvegia.

Acesta este curentul neolitic nordic, numit de unil archeolog! francesl
hyperborean l
);
Primele doue curente seu migratiunl neolitice ne presinta intru tote acelasl
fond cornun de civilisatiune, acelasl mod de vie$5 si acelasl cult, si ele a-
partineaii dupa tipul lor etni'c (dolichocefal) si dup& resturile idiomel lor la
una si aceeasi rasa de dmenT, rasa, care Intr'o epoca preistoricS departata
traise in tinururile Asiei intr'o comunitate sociala si religi6sa.
Pe cand de alta parte, curentul nordic seii hyperborean ni se presinta in
istoria acestor timpuri primitive ma! mult ca o serie de diferite migraîuni
etnice si car!nic!nu plecase in unul si acelas! timp din interiorul Asiei; un

curent compus in mare parte din doue" rase distincte de omen!, una doli-
lichocefala pastorals si agricola, din aceeas! trupina cu cele douS curente
La poporul roman, s'a pastrat pana astadi amintirea despre acesta nenumerata mul-
time de 6mcnT, ce a esistat odata in tinuturiie Daciei.
Mai de mult, ne spune o traditiune din com. Zelisteanca, jud. Buzeu, au fost pe locu-
riie astea lumeadesa si pentru aceea se chema «Puedia»; <5menil aceia au fost
prapaditi din voia lui Dumnedeu. (fnv. I. Voiculcscu).
Er din comuna Basesd, jud. Falciu ni se reiateza: ePrfn euvfintul Poedia. inteleg
betranii 1 u me mu 1 1 a, in cat nu mai incapea se mai stea la unioc, si spun, ca in tim-
pul Poediei au fost multe sate pe teritoriul comunei Schiopeni. Ce s'M facut cu 6menii
din acele Iocurl? BStranii die, ca i-o fi prapadit Dumnedeu din causa, ea era prca multi
Inv, I. Ghibanescu). Asa dar, in fond aceeasi traditiune ca si la poetul ciclic Stasin :
intcrvenirea divinitati! pentru usurarea pSxnentului de acesta sarcina de Omeni.
In fine, «araturile parasite de prin munti* ne spune o alta traditiune din co-
muna Calinesci, jud. Valcea, sunt facute de cand erau omeni prea multi pe pa-
men t si nu le mat ajungeaii locurile de ia camp.

i) Numirea de curent hyperborean aplicata la triburile neolitice de langa
Marea baltica nu corespunde nici esactitatii geografice nici istorice. Hyperboreii

rol cultural atat de insemnat,
(popor pelasg), can au avut in timpurile prcistorice un
de marire cu locuintele la nordul Dunarci de jos si la Carpati.
ne apar in epoca lor
(Riphaei). Mai tardiu numele de Hyperborel din causa omogenitatii etnice fu aplicat de
autorii grecesci si alte diferite triburi pelasge, ale caror regiuni insa nici o data nu au
fost bine definite.

precedente »}; si alta brachycefalS, cu capul rotund si statura mat mult mica,
omen!, car! nu cunosceau nic! pastoria, nic! agricultura, simpli venator! si
pescarT, farS nici o importanta in istoria civilisariunei aceste! epoce.
Din tdte aceste migrafiun! neolitice tnsa, rolul eel ma! important in is-
toria civilisariune! europene Fa avut curentul meridional seii paleochton
(Carpato-Mycenic).
Prima stariune, pe care a ocupat'o in mod durabil acest curent neolitic, aii
fost fgrile vechii Dacie, inzestrate de la natura cu campii intinse si rodi-
tore, cu v&! si pSduri magnince traversate de nenumgrate cursuri de ape.
Aid se forma centrul eel mare de aglomeratiune al populatiuni! neolitice,
prima patrie adoptiva" pentru masele cele marl de pSstori, can veniafl cu
capeteniile, cu triburile, cu clei! si cu turmele lor din Asia catre Dun3re.
Noi am espus in aceste pagin! originea. progresul si caracterul cuceriret
neolitice, care supuse, impopula si civilisa vastele tinutur! ale Europe!.
Epoca neolitica, ni se presinta ast-fel in Europa, cu esceptiune de lito-
ralul mare! baltice, omogena si unitara din punctul de vedere etnic,
omogena" s,i unitara din punctul de vedere cultural.
Insa, cand no! vorbim aic! despre acesta intinsa si puternica invasiune
neolitic^ in Europa, nu intelegem nic! de cum migratiunea anachronista a
asa numirilor «Arii» 2

), de car! se ocupa filologia moderna, si ale care! con-
clusiun! ipotetice nu se unesc nic! cu resultatele investigafiunilor archeolo-
i) In gorganele (tumulele) preistorice ale Ga 1 i t i e I o s t i c e, in cele din tinutul
Moscove I, din Minsk si din Litvania se gasesc cranil dolichocetale (pe cand
populatiunea rutena si polona de astadi e brachycefala). Aceste cranii dolichocetale pre-

istorice se gasesc si in Germania de sud si in Latiu. (CorrespondenzWatt d. deulschen
Gesellschaft f. Anthropologic Jahrgang 1876, p. 63). Tipul neolitic dolichocefal ni se pre-
sinta si in palafitele din Elvetia (Fraipont, Les cavetnes, p, 275. 176).— De asemenea si
craniile descoperite in statiunea neolitica de la Lengyel, comitatul Tolna In Ungaria,
sunt dolichocetale. (Pulszky, Magyarorszag archaeologiaja, I. pag. 41.

3
) Asa numitii «Arii» (Indo-Iranii, Armenii, Latinii, Grecil, Geltii, Germanii, Slavii si
Albanesil), de can se ocupa representantii linguisticei, nu aii constituit nici

o-data o fa mi 111 etnic 5, pe cat ajung luminile istorice.
Anurae se scie despre Grecl, ca ei sunt o imigratiune posteriora Pelasgilor, si ca
aQ imprumutat de la acestia elementele civilisatiunil preistorice. De alta parte, insis!
Grecil consideraii pe P e 1 a s g I de eel mal vechi dmeni pe pamSnt.

Tot asemenea si C e 1 { i I, er dupa ei Germanii, se aii stabilit cu cate-va mii de am
in urma peste substratul eel vast si archaic pelasg din Europa centrals, nordica si apu-
sana. Din punct de vedere istoric nu esista nic! uncriteriu sufkient,caasanumitcle Iimbi
INVASIUNEA NEOLITICA. 31
gice, nici cu constatSrile sciintei antropologice; ci din contra, noi avem !n
vedere o miscare mult mal vechiS de cat epoca metalelor (seu a pretinsilor
Arienl), miscare intemplata' cu mult inainte de migrafiunea in Europa a
Grecilor, a Celtilor si Germanilor, si care a lasat urme reale despre cultura
sa ante-elenica si ante-celtica prin t<5te ferile, pe cari le-a ocupat or! le-a
atins.
ariane ar dcriva din o singurS limba primitiva. Atat materialul lexic, si aici intclegem
elemcntele cu forme identice on analoge, cat si particularitStile comune ale organismului
gramatical, n u se reduc la o mosceivire prin d escendenta genetic S,

ci la o simpla imprumutare din o limbS mult mai archaica, mai estinsa si mai
perfects. Este incontestabil, ca limba, ca un mod de esprcsiune a gandirilor, se schimba
mult mai usor si mai repede, de cat tipul si facultStile spiritulul, si aceste doue parti-
cularitati din urmi, cari separ^za intr'un mod atat de fundamental, populatiunile numite
indo-europene, restorna. tote hipotesele linguisticel despre omogenitatea lor etnica. Faptul
este cert, ca din epoca neolitica si pana astadi nu s'a produs nici o diferentiare noua de
tipuri. Ele sunt si astidi tot ast-fe! ca si in timpurile preistorice. Ast-fcl, ca teoria A-
trilor, asa dupa cum ni-o infatiseza linguistica, nu se p<5te sustin^ nici cu argumente is-
torice, nici antropologice. Peste tot, nu se pdte admite la aceste populatiuni, o omoge-
nitate, nici somatica, nici linguistica.
NOTE ADiTIONALE.
I. Industrhi neolitica in Dacia. Fabricatelo de petril si os. O multime considerable
de arme si instrumente de pelra, precum si obiecte fabricate din i5se si cc5rne de ani-
male, se gasesc respandite prin Wte regiunile vechii Dacie.
In unele din statiunile neolitice de peste CarpatT, ne spune archeologul R o m e r, se
gSsesc mil de bucati de aschiT (de silex, obsidian, etc.), numaT pe o estensiune de cati-va
metrii patratT, — si tot de asemenea sute si mil de bucati de diferite fabricate din come
de ccrb si din (5se de animale. (Mouvement archcologique, p. 9. — Discours, Congrts
international d'anthropologie a Budapest, 1876. p. 10).
Cu deosebire industria neolitica a instrumentelor de petra, ne apare in mare desvol-

tare in Transilvania si in partile de nord ale Ungariel.
La congresul prcistoric de la Paris, scrie tot archeologul Romer, am fost eel de an-
taiu, care am presentat un nucleus de obsidian de provenienta din Transilvania. Pdna
atunci t«3ta lumea credea, ca obsedianul a fost importat in Europa din Mexic, fiind-ci
nu se cunosceau de cat cSte-va specimene aduse de acolo si unele din Italia.
Intreg comitatul Solnoc-Dobaca, scrie un alt archeolog de peste CarpatT, este semenat
si inca in mod d e s cu anticitatl preistorice din epoca neolitica si a bronzulul. (Archaeo-
logiai Ertesito. Uj.foly. XVII. 97). Tot aceeasi, se pdte spune si despre cele-1'alte co-
mitate ale Transilvaniel si Ungariel de nord. (A se ved6 Gooss, Chronik der archaco-
logischen Funde Siebenbiirgens. — Idem, Skizzen zur vorromischen Culturgeschichte

der mittleren Donaugegenden, in «Archiv d. Vereines fur siebenburgische Lnndeskunden
N. F. XIII. 407 seqq. — Hampel, Catalogue de l'exposition prehistorique de la Hon-

grie. Budapest, 1876).
£r cu privire la Romania, Cesar Boliac scrte: <La noi se gasesc mal multe
obiecte de pe'tra' de cat de b r o nz prin localitatile dace (intelege antero-
mane); sdu pot dice maf mult, ca bronzul se gasesce fdrte rar, in comparatiune cu o-
biectele de petrii (Trompeta Carpatilor, Nr. 846, a. 1870, pag. 3).
In fine, cu privire la statiunea preistoricS Vadastra din jud. RomanatI, Cesar Bo-
liac, scrie: «Ce ar dice Lubbock . . cand ar afla, c3. in dou£ clile cu catf-va dmenT, din-
tr'un ocol, pc suprafafa caruia nu era nimic care se trade depositele ascunsc, s'au scos
din adincime de la un metru pana la unu si jumatate peste treimil de silexuri
sagctT, cutite, radetori (haches celtiques), topdre, ciocane gaurite, petre de prastie de silex
rotunjite, petrii de afundat plasa, bolduri, etc.;. mal multe petrii de frecat seminta, mai
multe gresil de ascutit pdtra . . . matcl (adeca nuclei. D.) dm carl s'au scos aschil de
sagetT, cutite, etc. . . mal bine de trel sute obiecte de lut framgntat .... Apol ca la
vre-o trel sute obiecte lucrate de os, dintre carl vre-o êpte ded sedse intrcgl . .
bolduri, sule, undrele cu gaura . . un ac cu gamalie . , si diferite cdrne ascutite, gau-

rite . . Am facut o mica colectiune de falcl si dinfi de diferite animale, cdrne maT ales
de cerbt. Cdrne si ose de un animal cu mult mai mare de cat bivolul actual, abunda
in tote pSrtile insulei. Cred, precum am (Jis'o, ca este de bos-urus . . . Nimic de me-
tal .. . Fcrestrae de silex cu colti bine pronuntati, de can am gasit anu, vre-o sese-
deci la un loc. Me hasardez se fac o conjectura: nu cum-va in acei timpl, atat de a-

dancati in vechime, erau specialitatt ? . . . cu mesteri special! ? . . . . Vadastra si pana
astadi remane pentru mine localitatea care confine obiectele preistorice cele mai primi-
tive, adeca din epoca petrel lustruite. (Analele Soc. acad. X. Sect. 2. p. 270 seqq.)
Acesta industria a omului neolitic in Dacia ni se presinta in mare parte i ndigen a
Aprdpe intreg materialul din care sunt fabricate armele <;i instrumentele de pctra, cc
s'aii aflat pe teritoriul DacieT, ne presinta un caracter autochton. Acest material, (de
silex, serpentin, amfibol, obsidian, tuf de trachit, marna calcardsa, gresie, sist de quart,
sist argilos, iaspis, porfirit, spat fosibil, heliotrop, marmora rosie, gabro, etc.), este es-
tras din stancile cele mal apropiate ale Carpatilor. Am put(5 dice asa dar, ca ne aflam
in fata unui prim inceput de lucrari de mine in Dacia.
Chiar fara sfi mai avem in vedere dcscoperirile ce se vor face in viitoriu, not putem,
pc basa documentclor archeologice, ce le posedam pana astadT, se stabilim aici urmii.
t6rele fapte positive, anurae :
Taerea petrel in Dacia, si acesta judecand'o dupa colectiunile archeologice

ale museelor de peste Carpart, a fost in epoca neolitica in deosebita fldre. In particular
taierea petrel a avut in regiunile DacieT o desvoltare mult mal intinsa. si mai progresata
de cum acesta ni se presinta in partile Austriel, Germaniei, Franciei si Italiei.
In special, gSsim in terile Daciei representate amfendoue jumatatileepocel

neolitice, inceputul acestei ere, care se caracteriseza prin daltele cele cu ascutis
lat, prin arrne si instrumente inca nepoleite si neperf orate, si partea a doua
a acestei epoce, seii cea din urm3, care se manifests prin arme si instrumente lustruite,
sfredelite, cu forme variate. si perfecrionate.
De asemenea, judecand dupa multimea enormi, si dupa distribntiunea geografica. a

acestor obiecte, resulta cu deplina certitudine, ea in epoca neolitica traia in
pSrtile Daciei o populatiune desa si laboridsa, respindita pe tote campiile,
vaile, colincle, pana chiar pe cdmele muntilor color mai malti.
In fine, diferitele centre de fabricatiune noolitica, ce s'afi descoperit in anumite punctc

ale Daciei, tncep*nd de la Dunare si pana la isv6rele TiseT, ne probeza, ca prelucrarea
armelor si instrumentelor de petra. §i de os in accstS. epoca nu era individual^, cS se
incepuse in terile nostre o confcctionare industrials si un trafic material cu aceste fa-
bricate, trafic, care se intinsese departe peste frontierele acestet êri.
In Bucovina, cea maT insemnata statiune neoliticii este Sir etui. De asemenea
s'au descoperit diferite obiecte ale industriel neolitice in localitatile BucovineT, numite:
Zamcesci, Sucdva, Ciudin, Cernautl, Lujani, IordanescT, Iaslovet, Cotiman, Onuth, Du-
bauti, Sipeniti, Dimca (la Halboca), Cuciur-mare, Cotica, Chirllibaba, Sviniate si Babin.
(Kaindl, Geschichte der Bukowina, I (1896), pag. 6 — 10.
Noi reproducem aid diferite tipuri caracteristice ale industriel de petrJL din acesta e-
pocS. in Dacia, precum si unele specimine similar! din Europa de apus si din tinutu-
rile Troief.
Provenienta acestor artefacte:

Fig. 13. Toporas de silex (cremene). Romania. Revista sciinjifica. An. III. 1872—1873.
Stampa X.
» 14. Topor neperforat de serpentina verde. Romania, Zidina Dacilor, langS schitul
Topolnita. Colectiunea C. Boliac. Trompera Carpatilor, Nr. 1010 din 1372.
» 15. 16. Tarnacope neperforate, unul de granit, altul de serpentina. Romania jud.
Vlasca, gasite la un loc cu i'ragmente de olariS primitiva. Col. Boliac. Ibid.
» 17. 18. Topor neperforat de granit (fata si profil). Romania, Vadastra. Col. C.
Boliac. Ibid.
» 19. Sageta de silex cu dintl. Romania. S'a gasit in nasipuri, intre Craiova si Ca-
lafat. Col. C. Boliac. Ibid.
» 20. Topor de granit. Romania, Hunia mare. Col. C, Boliac. Ibid.
» 21. Topor de petra gaurit. Romania, Cetatea Latinilor, langa satul Oreavita, jud.
Mehedinti. Col. C. Boliac. Ibid.

» 22. 23. Ciocan-topor de diorit (fata, profil). Romania. Col. C. Boliac. Ibid.
» 24. 25. Topor perforat lucrat in cute (fata, profil). Romania. Cololccjiunea Cesar
Boliac, Ibid.
» 26. 27. Topor elegant (fata, profil). Romania. Gasit la pdlele munteluT Pescerea
cu olele, jud. Dambovita. Col. C. Boliac. Ibid

» 28. Ciocan-topor elegant lucrat. Romania, Cetatea Dacilor. Col. C. Boliac. Ibid.
» 29. Topor de serpentina cu ddue ascutisun. Transilvania, Bistrita. Gooss, in Ar-
chiv d. Vereines fur siebenbiirgische Landeskunde. N. F. XIII. Tab. I.
» 30—33. Romania. Museul Tergul-Jiulm.

» 34. Secure de serpentina. Transilvania, com. Netus. Colecfiunea gimnasiului din
Sighisora. Gooss, Archiv N. F. XIII. Tab. I.
» 35. Instrument de serpentina pentru lustruit. Transilvania, Turnul-rosu. Col. gim-
nasiului din Sighis<5ra, Gooss, Ibid.
» 36. Tarnacop de serpentina. Transilvania. Colectiunea gimnasiului din Sighisora.

Gooss, Ibid.
» 37. Ciocan-secure de serpentina. Transilvania. Col. gimnasiului din Sighisora.
Gooss, Ibid.
NIC. PEKSUSIANU. 8
Fig. 38. Tbpor de tuf de trachyt cu virf ascutit, neterminat. Col. gimnasiulu! din
Sighisdra, Gooss, Ibid.
« 39. 40. Fragment de topor pcrforat (fata si profil). Transilvania, comitatul Hine-
ddrel, comuna CraciunescT, pescerea Barlog. Teglas, Ujabb barlangok, p. 62.
« 41. Ciocan dc atnfibo'I, fragment. Transilvania, comuna CraciuncscI, pescerea Bar-
log. Tegliis, Ibid. p. 62.
« 42. Ciocan de amfibol, fragment. Transilvania, comuna Craciunesci, pescerea Barlog.

Teglas, Ibid. p. 63.
« 43. Topor de petra. Transilvania, comuna Ceoagiul-de-jos, pescerea Sub-petra.
« 44. Topor de pitra. Ungaria, comitatul Iaurin. Ipoly, Gyor megye, p. 363.
« 45. Secure mare de petra de pe vlrful muntclui Muncel, comuna Ardcu, Transil-
vania. Teglas, Ibid. p. 152.
« 46. Topor de petra. Ungaria, comitatul Iaurin. Ipoly, Gyor megye. p. 118.
« 47. Tablita triangular! de ipsos (amulet). Pescerea de la GodinescT, Transilvania.
« 48. Bula de cremene pentru prascia. Romania, Vadastra. Col. C. Boliac. Trom-
peta Carpatilor, Nr. 1010 din a. 1872.
« 49. Topor (hache) de silex. Francia. De Mortlllct, Musee prehistorique. PI. XLVI.
« 50. Ciocan de amfibol cu inceput de perforatiune. Francia. Dc Mortlllet, Ibid.
PL Kill.
« 51. Ciocan de petra. Francia (Morbihan). Bcrtrand, La Gaule, p. 165.
« 52. Tamiicop de silex. Francia. De Mortillot, Ibid. pi. LIII.
« 53. Tarnacop naviform. Francia. Dc Mortillct, Ibid. pi. LIV.
« 54. Topor de silex din ruinele prime! ceirit;i de la Hissarlik (Troia). Seliliemaun,
llios. p. 300.
« 55. Topor de diorit negru din ruinele prime! cetati de la Hissarlik (Troia). Selilie-
maun, Ibid. p. 299.
« 56. Topor din ruinele primel cetati de la Hissarlik (Troia). Schlienwinn, Ibid,
pag. 306.
« 57. Ciocan de gabbfo verde cu Inceput de perforatiune din ruinele cetati! a doua
de la Hissarlik. Seliliemaun, Ibid. p. 554.
« 58 Topor pentru luptS de diorit intunecat din prima cetate de la Hissarlik. Schlie-
liiauii, Ibid. p. 307.
« 59. Ciocan din Grecia de nord. Perrot. La Grece primitive, p. 124.
Tote aceste obiecte figurate reprcsintii difcrite marimi naturale.

; .
35
n
||I
1 Sit
@fe
s«s III
is
isis
i^P HI " 7-
- 5 BmsH
i " '
pig MM
mma
mm
;
.v. -v >
.
%y:*-Jf/! U'i
'Mm
SB
1NDUSTRIA N E O L T C A IN D A C A I i I
ERITE SPECIMINE, INSTRUMENTS DE PETRA. ( B OMAM I A ).

;rfr:
'
HI
I
I
HI
I
IffBis sssasl
/ .5
-'
V SHU
DIFERiTE SPEC1M1NE, INSTRUMENTE DE PETRA,

f
ROMANIA SI TRAN31LYANIA j.
-^jQSi
a!
'r ;»
MimiMmWi Js^pi.
hi
i is?
life & #50
^SggS*'
StliiSSI isisiBtis
~
1
Ip
DIFERITE SPECIMINE, INSTRUMENTE Si AL TE OBIECTE DE PETRA.

(
TRANSILVANIA, ROMANIA SI UNC.ARIa).
'
lliiifeiis«p
DIFER1TE SPEC1MINE, INSTRUMENT?. DE PETRA.

1
(francia, troia si grecia
""
-
II. Ceramica prelstorica a Daciei. Ceramica epocel neolitice se caracterisdza prin
ddue clase bine -distincte.

Prima clasa o formeza olSria ncolitica ma! vechia. in accste timpurl initiate neo-
litice, ceramica in general este grosolana, argila impurii, mestecatS cu graunte tie quart
si nSsip, dr vasele reii arse. De regulS, ele sunt numai la suprafatS rosite de foe, er
restul e sur, negru, ori gSlbin-sur. Forma vaselor din aceste prime timpurl ale epocel
neolitice, este mai mult sferica seu semi-sfurica.. Ele nu au basa seu fund lat, ci partea
de desupt este curcubctosS, ori in forma ouluT. De asemenca vasele acestel clase sunt
farS torte $i ele au nutria! un fel de urechi gaurite pentru a fi acSjate. In acesta clasa
a ceramicei neolitice se presinta si unele inceputuri de ornamenticS. Decorurile sunt

formate din linii drepte ori sirurl punctate, esecutate, in mod ma! putin regulat si
peste tot numai cu unghiile ori cu degetele.

A doua clasa a ceramicei neolitice se caracterisdzS in general prin un
material mai fin si mai bine framfintat. Fabricated de olSriS, ne presinta mat multS si-
metria in forme, o technics ma! progresata si peste tot o diversitate de tipurl.

In fine, ornamentica acestel clase este cu mult mai regulatS. Decorurile sunt compusc
mai mult din figuri gcometrice formate din linii drepte — mat tarcliu din linii
cur be— si esecutate cu stilul, ori cu alte instrumente speciale. Peste tot insa, intrega
olaria epocel neolitice este lucrata cu mana, fa/a ajutorul unel rote, ori al unci proce-
dan mecamce.
Cu privire la ceramica preistorica a Romanies', Cesar Boliac scrie urmSt&rele :
alii ceea ce sunt avute epocele ante-metalice este olaria si la noi. . . Pe unde
nu se ggsesce nicl un metal, olaria este grosolana, reii frimentatS, facuta numai cu
mana si reii cdpta, daca nu si numai uscatS la sore, t6te ornamentele pe olSria primi-
tivS . . sunt facute cu degetul sdu unghia . . . Daca asi lua diferita olariS, ce am adunat
numai din marginea Siretului pana la Hateg in Gradistea (Sarmizegetusa) . . . negresit
ca ar face o colectiune forte variata si cterogenS cu imprimate §i diferite genuri si gra-
duri de cultura, incepfind de la cea mai primitiva (neolitica. D.) din Vadastra panS
la cea mat perfecta daca (ante-romana) din Zimnicea, si apoi pana la cea mai per-
fects daco-romana din Severin si Recica unde abunda olaria samica ornata cu fi-
guri si obiecte in reliefuri si gravate.» (Analele Societatil academice. Tom. X. Sect. II.
pag. 271. 286).
Inca in primele timpurl ale epocel de bronz, .ceramica Daciei in partilo de peste Car-
patT ajunscse la un anumit grad de perfectiune. Fabricatele olariei din aceste timpurl
se disting prin o eleganta rcmarcabila de forme, prin o diversitate de tipuri original e

si in fine, prin un gen simplu, frumos, insa traditional, de ornamentatiune.
Peste tot nof ne aflam in un period de buna stare materials si de o civilisatiune inaintatS.
Olaria acestel epoce in Dacia (Fig. 66 — 79) incepe a ave\ caracterele luxulm. Ea depasisc
limitele cele strimte ale unci simple meserii, si .ne reveleza inceputurile unel arte pline
de avent, o arta insa, care fara de a pute ajunge la apogeul seu, o vedem de o-data
incetata, ca si cand o mare pcrturbatiune economics si sociala se ar fi deslantuit pe
pamentul DacieT, si ar fi pus de o-data capet desvoltarei mai departe a acestel fabrica-
tiunl artistice infloritore in nordul Dunarei de jos.
In studiele sale archeologice asupra ceramicei preistorice din Dacia, Boliac he pune
in evidenta asemenarea, or! mai bine dis inrudirea cea mare, dintre olaria daca (seu ante-
romatia) si cea apusana sou galica. «Precum esista o afinitate marc intre istoria Gallo-
Romana si istoria Daco-Romana, dice densul, tot ast-tcl afinitate marc estc intrc olaria
gallica si olaria daca., preistorica. mat ales.n (Analele Societatil academice, torn. X.
Sect. II. p. 280}.
mm
60. — Vas neolitic cu fund rotundit, Romania. 61. — Vas neolitic de la
Vadastra Romania. Dupa

in
Dupa Revista sciintifica. An. III. (1872-1373).
Analele Societatil aeademice,
Tom. X. S. 11. p. 282.
Insa zona geografica a ceratniccl, care pdrta caracterul Daciei, estc mult mal intinsa.
Ccramica Daciei, atat din cpoca neolitica cat si din epoca bronzulul, ne prcsinta din
punct de vedere al genulul seii artistic si al caractcrultii si3u etnic, aceleasT forme tipice
steams. -
Mm"-
:
'J$f$M*
]|fr~
62. — Vas neolitic cu fund rotundit 63.— Vas neolitic. Dep. Oelfort
din Pirenel. Dupa Cartailhac, La France Francia. Dupa Cartailhac,
prehistorique, pag. 260. La France prehistorique, p. 152.
si acelasl sistem de ornamentatiune ca si vasele de lut ale peninsula! balcanicc si din in-
sule'.e archipelaguluT, ca si ceramica din Austria, Germania centrals si meridionala, din Ha-
novera Francia, Belgia, TJritania, AlpT, Pirenei, Apenim, Portugalia si Sicilia. (Cartailhac,
La France prehistorique, pag. 263. — Archaeologiai IJrtesito. Uj foly. XIX. p. 117—119.)

-
INVASIUNEA NEOLITICA. 45
Re ascmehea esista o omogenitate de tipun si de ornamentica iutre fabricatele ce-
ramics ale Dacief si ale Troiei. (Virchow et Schliemann ont decouvert des analo-
gies nombreuses entre Ies antiquites hongroises et celles de
Tro i e : mystere qui s'expliquerait peut-£tre naturellement, par ]e fait d'anciennes tri-
bus thracqs ayant habit<5 autrefois les bords de la Thciss comme ceux du Scamandre.
Ilios. p. 157).
On esprimandu-ne cu alte cuvinte, intregS ceramica epocei ncolitice si de bronz, este

congencra. Ea porta caracterele uneT unitatl, ale aceleeasi culturl si aceluiasi geniu
etnic.
64. — Urna de lut din cimiteriul de la 65. — Vas de lut din o cripta a Alpilor.
Novae, comitatul Nitra, Ungaria. DupS Dupa Cartailhac, La France pr6-
Hampel, A bronzkor. II/Tab. cxxxvi. historique, pag. 261.
O deosebita importanta pentru caracterul etnic al civilisatiunci primitive europene i-l are
studiul comparativ al ornam entice! industriale pc obiectele de ceramica, de

bronz, si chiar pe monumentele vechii architectun mycenice.
Diferitele motive ale acestei ornamentice, incepfind de la tcrmurii de apus af Asiei
mid si pana in insulele britanice, ne presinta aceeasi imitate de spirit, aceeasi origine
comuni.
Intreg sistemu 1 acestei ornamentice este pelasg, si acest gen de decora
tiuue nol i-Igasim si astadfreprcsentat aprdpe in tote formeie sale, in industria casnica,
pe tesaturile si cusSturile usitate in particular la poporul roman. (Originea ornamentice! Sla-
vilor de sud este de asemenea romanica. A so vede Prof. Dr. I. Kr.siijavi, Uber den Ur-
sprung der siidslavischen Ornamentmotive, in Kroatische Revue. 1886. pag. 102 seqq.)
Adesc on sub forme de ornamentica ni se presinta pe obiectele de ceramica si de bronz

anumite semne simbolice, ce au de basa 6rc-cari representatiunT religiose preantice,
cum este cercul sou discul sdrelui, semnul cruce!, figura unui X, triu nghiurile
si semnul misterios insa favorabil al svasticei 3J, simbolul divinitatii supreme a Pe-
lasgilor, a lu! Jupiter Tonans, representand fulgerul, s6u peste tot lumina, vieta, sana-
tatea si averea, semn, care s'a pastrat pana astadi in cusaturile femeilor romane din
Transilvania.
Acest semn din urma (svastica) este cu totul necunoscut AsirieT, Fcniciei si Egipe-
tuluT. El a trecut ast-fel din Europa in Asia mica. (Schliemann, llios. p. 526.)
Ca o conclusiune si tot-o-data drept documente la aceste reflesiunT, nof reproducem
aid diferite specimine din ceramics preistoricS. a DacieT, precura si unele tipurl similarl
din ceramica britana si mycena.

Am adaus in fine si unele probe din sistemul ornamenticel preistoricc, asa dupa cum
ni se prcsinta pe obicctele de ceramica, de bronz, de aur si pe diferite fragmente ale
architecture! mycenice.
Provenienta:
Eig. 66. 67. Transilvania, Geoagiul-de-jos, pescerea Sub-petra. Tegliis, Ujabb barlan-
gok. p, 115. 117.
» 68. Comitatul Solnoc. Pulsatf, Magyarorszag archaeologiaja. I. p. 30.
» 69. Comitatul Beches, Hampel, A bronzkor. Tab. CXXX1I.

» 70. Transilvania. Moigrad. Hampel, Ibid. Tab. LXXIf.
» 71. 73. 74. 75. 76. Comitatul Bihor. Hampel, Ibid. Tab. LXX1I. CXXXVIII.
» 72. Tinutul Dobritinului. Hampel, Ibid. Tab. LXXII.
» 77. 78. Comitatul Zabolti, Hampel, Ibid. Tab. LXXIV.
» 79. Urna inalta de 67 cm. Romania. Trompeta Carpatilor, Nr. 1137.
» 80. 81. Vase din tumule englese. Bevthelot, Grande Encyclopedic. IX. p. 1179.
De Mortlllet, Musee prehistorique. PL XCIX.

» 82. Din ruincle de la Troia. Ferrot, Grece primitive, p. 901.
» S3. Din necropola de la Jalysos in insula Rhodus. PeiTot, Ibid. p. 914.
» 84. Din insula Cypru. Pcrrot, Ibid, p, 917.
» 85—119. 122. 123. Diterite specimine de ornamentica de pe anticitatile preistoricc
ale DacieT, Greciei si TroieT. (Dupa publicatiunile citatc ma! sus: Pulszky,
Hampel, Nyary, Teglas, Afchaeologiai Ertesito, Schliemann, Perrot etc.)
» 120. 121. 126. 127. 129. 132.. Sigile de argil, probabil pentru ornamentica pe vase.
Ungaria. Hampel, Catalogue de l'exposition prdhistorique p. 120. 121.
» 124, Ornament pe o fibula de aur din Muscul Vatican. Proventia probil din Dacia.
De Mortillet, Le signe de la croix avant le christianisme, p. 146.
» 125. Ornamente cu svasticS si alte figurl linear! pe un vas de lut. Ungatia. Ham-
pel, Catalogue, p. 17.
» 128. Disc de pament reu ars. Ungaria, pescerea de la Barathegy. Hampel, Ibid. 17.
» 130. Bula de terracota. Troia. Ilios, p. 521.
» 131. Fragment dc ceramica din o serie de tumule, ce contin si obiccte preistoricc

Ungaria. Romer, Mouvcment archdologique, p. 119. 120.
133. Semnul svasticel pe cusaturile teranelor romfine din muntiiapuseni in Tran-
silvania. Revista «Tinerimea Roman3» N. S, Vol. I. p. 418.

"'.. .. •..,. : }
if 7(9
.1. : .
;.
lltllr
if
its*
Jllf
Hi n 1
l
V:'-
SPECIMINE DE CERAMIC PREISTORICA. A AC I EI.

[TRANSILVANIA fl TINUTURILE DE LANGA TISa).
49
fffflpisfflj
^sSm
SPECIMINE DE CERAMICA PREISTORICA A DACIEI.

(-riNuruRiLE de lAngA tisa si romAnia).
NIC. DENSUSTANU.
51
SPECIMINE DE CERAMICA PREISTORICA,

BRITANICA SI MYCENICA,
r
&
SP.ECIM1NE DE O R N A M.E NT I C A. P RE I S TO R C
I A.
(DACIA, TROIA §1 TINOTUR1LE GREClEr).

.
I
SPEC (MINE DE ORN AM ENTI C.A FREISTORICA.
(daqi.4. TROIA SI TINUTURILE GRECIEl],
-
- .
..
-
MONUMENTELE PREISTOR1CE ALE DACIEI
III. TUMULELE EKOICE PELASGE ')•
Populap'unile neolitice, cu deosebire curentut paleochton, omen! a cSror
viefa publica si private era intemeiata pe rcligiune, mat aveaii tot o-data
si un deosebit cult pentru eel decedap!.
In credinfa c3 el nu au murit cu totul, si vor continua a trSi in o lume

eterna, mat fericita si mai superiors de cat lumea visibilS, ei depuneau
in sinul pamentulul corpurile celor decedap", adese-orl in caverne naturale
on artificiale (crypte).
•) Movilele funerare ports la poporul romau difcrite numirlde: niormintc, movile, gor-
gane, atlmi, holumpurt, silitre, poj>i>ie, gmie (gru/iie) si gruiele.
Cuventul gorgan M aflam intrebuintat incS Intr'o adanca anticitate, nu numat in Eu-
ropa, dar si in dilerite parp ale AsieT, ca o numire generica pentru anumite coline
ori munti.
In Iliada lui Home r, virful eel mai inalt al muntelul Ida, de langa Troia, se numia
Gar gar on (Iliad. VIII. 48; XIV. 292. 332; XV. 152.), si dupa cum resulta din textul
acestel poeme, tote virfurile muntelul Ida dimpreuna cu Gargaron erau neacoperite de
padure.
Un alt munte din partile meridionale ale Italiel (Apulia) purta inca in anticitatea ro-
mana numele de Garganus. (Yirgilii Aeneid. XI. 247. — Hor.itli Od. II. 987. —
riinii Hist. nat. HI. 11. 11).
58 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
Pe langa acest malt sentiment religios pentru cei decedafl, el mai aveau
tot o-data si o inspiraîune morala pentru posteritatea lor pe acest pament.
In dorinfa, ca memoria eroilor seK sS fie transmisa si la generafiunile
viitore, el ridicaa pe mormintele acestora, tumule enorme de pam£nt, er

pe aceste tumule inalfau drept semn sfant o columna de petra~ bruta.
Tumulele funerare constitue ast-fel eel mai antic gen de monumente

preistorice.
Inhumarea in tumule, sen ridicarea de movile gigantice pe mormintele
Tot asemenea, aflam nurairea de gorgan aplicata in Romania si In Transilvania la o
infinitS mulfimc de magma, delun si muntT.

In documentele medicvale ale Ungariel, cuvfintul gorgan no apare adese-ori sub forma
de Kurchan si Korhan. (Cod. Andegav. II. 636. 1332. — Pcsty, Krassd. III. 428
1471).
Scnsul fundamental al acestui cuvent, atat dupa indicatiunile, cc ni le da Iliada lui
Homer, cat si dupa modul cum aoSsta numire este intrcbuintata la poporul roman, se
pare a fi : o inaltime de pamfint in forma unci cupole, on in forma conica, insa de di-
mensium marl si neacoperita de padure.

Cu intelesul de movila funerara zona geografica a cuvfintului gorgan este de
asemenea forte estinsa.
In Francia, uncle tumule sepulchrale din epoca neolitica pdrta si astadT numcle
de Kerougant, Kergonfals, er un dolmen se numesce Kcrk o nn o. (Uertrand,
La Gaulc, pag. 124—142). In Irlandia anticul cimiteriu regal se numia Cruachan

(Fcrgusson, Les Monuments megalitiques, p. 198—212). Chiar si asladi in limba fran-
cesa. cuventul galgal, insemncza o movila de petrii si de pament, si aceste galgale se
cred a fi morminte antice ridicate in memoria luptatorilor gall si romani cadutl in res-
boie. (Liltre, v. galgal. — Bertram!, La Gaule, p. 135).
Originea cuvcntului gorgan apartine ast-fel timpurilor preistorice sdu epocel pelasge.
In Transit van i a, si cu deosebire in BSnat, movilele funerare se mat numesc
gruic, seii grume (sing, gruiu, gruuiH), numire, care de asemenea se reduce la timpurile
archaice. Pe teritoriul Eolieise aflau o-data

de pe termurii Asiel mid si unde
omultime nenumerata de movile funerare pelasge, nol aflam orasul
numit Grynium (Tpavtov, citesce Grunion. Strabp, XIII. 3. 5; 1, 59. VII, 7. 2).
—
AcelasI oras apare la Herodot (I. 149) cu forma plurala pelasga de fjftvifo'. tr Cor-
nelia Nepos (Alcib. 9.) amintesce castrum Grunium din Frigia probabil identic cu
localitatea amintita mai sus.
Ca o forma corespundetdria pentru gruiu seii gruniu, cu intelesul de tumul funerar,
nol aflam in limba vechia latina cuventul grumus.

Hospes. resiste. et. hoc. ad. grvmvm. ad. laevam. aspice. vbei:
continentur. ossa. hominis. boni. misericordis. amantis. pavperis.

(Inscriptiune din Roma. C. I. L. I. 1027).
In Basarabia. movilele funerare se numesc si culmi (sing, culm); er in partile Bi-
horului de peste Carpati holumpuri (sing, holumf).

TUMULELE EROICE PELASGE. 59
eroilor si ale persdnelor celebre, incepe, ce e drepr, in epoca neoliticX, si
ea se continua si in epdca bronzulul pana tarditt in timpurile istorice.

Inaintea cetSfii Troia, ne spune poetul Homer, se afla o magura inalta
isolata, pe care o putea incunjura cine-va dici tote parfile, movila, pe care
omenii o numiau Batiea, er deii nemuriton, mormentul eroinei Murina l
).
Acesta grandidsS movila, ce forma pe campul Troiei pelasge un deal

intreg, era dupa cum vedem, atat de strSvechiii, in cat ajunsese se fie mi-
ticS chiar in timpurile luT Homer.

La mijlocul acestul vast si frumos ses al Troiei, ne spune tot Homer,
se afla mormentul eel grandios al lui Ilu, fiul luT Dardan, un betran ilustru
din timpurile stravechi, si pe care tumul era ridicata' o columna de pctra a
).
Tot pe acesta memorabila campie a Troiei, se afla tumulul sen mor-

mentul unuia din fruntasu vechi Troiani, al betranului Aesyete, si pe care
tumul in timpul rfisboiului luase posifiunc Polite, fiul lui Priam, cu
trupa sa, ca se observe, cand Grecii de la corabii vor incerca sa faca o mis-
care ofensiva asupra Troiei 3
). Acesta movila funerara era asa dar atat de
giganticS in cat constituia intre Porta ScheS si intre mare, eel mai inalt
punct de observaUune al Troianilor.
In cursul resbelului, ce-1 avura Troianii cu GreciT, betranul rege Priam,

dupS cum ne spune Homer, depuse in o urna de aur cenusa fiuluz sett
Hector, a celut de antaiii intre eroii Troiani, apol acoperi urna cu un

covor de purpura, o depuse in mormentul sapat in sinul pamentului, aseda
peste gropa lespedi mart de petra, er de asupra Troianii ridicarX un tumul
inalt de pamSnt 4
).
De asemenea, ne spune Odisea lui Homer, ca Grecii, ori ma! bine dis
Mirmidoniij dupe ce arsera corpul eroului Achile, pe care-1 ucisese in r2s-

boiul Troian, Paris fiul hit Priam, i depuserS osemintele in o amfora de
aur la un loc cu urna amicului sett Patroclu, er peste ele ridicara un
tumul enorm pe fermurili Helespontului, ca acest morment se-1 pota vede
departe de pe mare, atat omenii, can traiau atunci, cat si aceia, cart vor
5
trfii in viitoriu ).
Andromache, admirabila sofia a lui Hector °), presknfind si plangend
') Homeri Ilias. II. 811 seqq.

2)' Iliad. XXIV. 349; XI. 166. 371; X. 415.
3 Iliad. II. 793.
)
') Iliad. XXIV. 798.

8
) Odyss. XXIV. 80. - Iliad. XXIII. 126.
°) Iliad. VI. 418.
60 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
tot o-data sortea, ce are s'o astepte, daca sotul seu va cade pe campul de
resboiu, se esprima ast-fel despre parintele seu pelasg, Etion din Teba
cea sfanta, care a fost ucis de Achile.
Achile, dice d£nsa, nu a despoiat pe tatal mieii de armele sale, ci le.-a
ars d'impreuna cu corpul s2u, si peste cenusa Iui a ridicat o movila, er
nimfclc muntilor au plantat ulmi in jurul acestul morment x

).
In Arcadia, eel mai antic teritoriii pelasg din Pelopones, se aflaii langa
orasul Orch omen, dupa cum ne spune Pausania, mat multe movile de
petrii acurnulate, tumule, ce au fost ridicate in onorea omenilor c3dufi in
resboiii, insa nu esista nici o inscripfiune, dice densul, si nici locuitorit din
Orchomen nu mai au nici o traditiune, cu cine s'a purtat acest resboiu s).
LangS vechiul oras Delphi in apropiere de Parnas, dupa cum ne rela-
teza tot Pausania, se mai vedeau inca in epoca sa movilele de petrii, in
cart aii fost inmormentafi Laiii, legendarul rege al Tebei, si servitoriulseu,
ucisi amendoi de Oedip 3

). ,
Acelasi rit religios de a ridica tumule uriese pe mormintele regilor si
eroilor sei, i-1 continuara triburile pelasge si dupa. ce trecura in Italia.
La stramosii nostri, scrie Serviu, era obiceiul, ca nobilii se fie inmormen-

taft sub munft inalti (movile grandiose), orl in sinul munfilor 4
).
') Usui de a planta ulmi pe langa movilele funerarc, a esistat o-data si in partile
Daciei. Ast-fcl, dupa o balada romana eroul Tom a Alimos simtind ca more, se a-
dreseza catre murgul seu cu urmatorele cuvinte:

Te grabesce, alerga, fugi, Pe tine n'oi mai sari . . .
Si ca gandul se me due! Din copita se-mi fad sapa

Colo 'n zarea eclor culmi Langa ulmi se-mi fact o gr<5pa
La gropana cu cincl ulmi, Si cu dintii se m'apucl

Ca. eu murgule 01 muri In tainita se m'arunci.
Alccsandri, Poesit pop. p. 74.
O movila de pe teritoriul comunei Doicesci, jud. Braila, ptfrta de asemenea numele

de U m. (Cf. Frunzescu,
1 Diet. top. VIII. «Ulm», movila pc teritoriul jud. BuzSu).
3
) I'ausauiae Graeciae Descriptio, lib. VIII. 13. 3. — Homer, in lliada (It. 604) mat
face amintire si de mormentul regelm Epyt din Arcadia. Er Pausania, scrie despre
acesta movila: am mers de am contemplat cu tdta atentiunea mormentul Iui Epyt, des-
pre care face amintire Homer in cantecele sale. Este o movila de pament nu
de tot mare, incunjurata jur imprejur cu un parapet de petrii. (Descriptio Graeciae,
VIII. 16. 3.)
3
) Pausaniac Descriptio Graeciae, lib. X. 5. 4,
4
) Scrvius, ad. Aen. X. 849: apud maiores nobiles aut sub montibus altis
autinipsis montibus sepeliebantur. — Cf. Isidori His pal. Originum lib.
XV. 11. 4.
Mormentul eel grandios de pament al vechiulu! rege Dercen din Lau-
rent, forma, dupa cum ne spune Virgil, un munte inalt acoperit cu stejar!
umbros! J
).
Pe sesul dintre Alba si Roma, ne spune istoricul Liviu i

), se vedeati
mca in epoca sa,cinovilele, in can au fost inmormentap* frafii Curia fit si
Horati.
Er in partea de sud a Rome!, langa Porta Ostiensis, cal£torul vede si
astadi Piramida cea grandiosa. a lut Cestiu, unul din cele ma! importante
monumente ale Rome!, si care s'a conservat intreg pana in diua de astadi.
Acesta piramida consists dintr'un enorm tumul ascutit, inalt de 155 de pi-
ciore, si avend patru fefe invelite pe de asupra cu lesped! quadrate de mar-

mora alba.
Insa cea mat magnified movila funerara din Roma era Mausoleul im-
peratulu! August, care se considera cu dcosebire ca descendent din fa-
miliile vech! troiane.

Acest morment imposant construit in al doilea an al ere! crestine, era,
dup3 cum ne spune Strabo 3

), un tumul enorm de pament ridicat pe campul
lui Marte de langa £ennurele Tibrulu!. De desupt se afla o bolta de p6tr;l
alba, iar pe d'asupra acest tumul era acoperit pana sus cu arbor! verdi.
Pe virful acestel movile funerare se inalfa statua de bronz a lmpera-

tului August, er de desuptul e! se aflaii depuse osemintele sale, ale rudelor
si dmenilor se! de casa.
Caractcristica particular^ a tumulelor eroice pelasgc era, ca ele s£ aiba
dimensiun! enorme 4
).
Pelasgii ne apar in tradifiuni si in monumente ca 6men! avid!

de gloria 5
). Ambip'unea lor era sa aiba morminte colosale si
memoria lor se fie celcbrata in cantar! la generap'unile viitore °). A sci
ca dupzi mdrte dmeni! te! i-tl celebreza gloria ta, era cea ma! mare fericire
pentru un eroii din epoca pelasga 7

).
') Yirgilii Aeneid. Xr. v. 849.

2
)
Livii Hist. Rom. lib. 1. 25.
3 S'trabonis Gcograpliica, V. 3. 8.
)
4
)
Virgilii Aen. lib. III. 62 :
et ingens
Adgcritur tumulo tellus ....
5) Iliad. VII. 86-91.
«) Iliad. VI. 358.
') Odyss. V. 311.
In tumulele pelasge corpurile eroilor celebrii se depuneaii in urne de
aur si langa urne armele si o muldme de alte darurt prefidse, adevSrate
tesaure.
Pelasgii sunt dmenii cei avuft ai lumei vecht *). EI dispun de
cantitafi enorme de aur si de arama 2
), si tot o-data de turmc nenumSrate
de 01 8
), de ciredi de bo! uriest 4
) si de herghelit man de cat minu-
nafi 6
). Pelasgii sunt in stare se rescumpere pe un prisonier de resboiii
cu prefurt infinit de mart 6

).
Orasul Mycena al Pelasgilor din Pelopones este orasul eel avut de

aur ').
Inaintea tuturor dmenilor, Troia pelasgii trccea ca avuta de aur si de

arama 8
), si Grecil trageaii sperantft, ca dupa ce vor cuceri Troia, sC se
intoicS a casa cu tote corSbiile lor pline de aur si de arama 9

). Dardan,
patriarchul Troianilor si al Romanilor, era dup& legende, eel mat avut om
10
din toft muritorit lumei sale ).
In ruinele cetSfilor si ale mormintelor pelasge, archeologia giisesce as-

tadi cele mat predose vase si ornamente de aur si de argint, si can ne
desteptS tot-o-data o adevSrata uimire de opulenfa acestui popor.
O altS caracteristica particulars a vechilor tumule pelasge, era ca
ele sS fie de p&ment n), un rit, care dupS cum vedem sta in strinsa lc-
gatura cu vechia lor credinfa' religidsS, ca autorii genului pelasg eraii nas-
cufi de-a dreptul din pament.

1
Pe virful movilelor funerare pelasge se aseza de regulS o columna de

ri
petra (azijlri). Acesta, dice Homer, este ondrea morfilor ).
Acelasi us de a onora memoria eroilor decedafi prin tumule' enorme de

pament, vedem, ca a esistat intr'o cpoca departatS si in |Srile vechii Dacie.
Aprope in fie-care judet al RomanieT se afla una on mat multe movile
») Iliad. V. 7io.
2
) Iliad. II. 230.
») Iliad. II. 605. 705; IV. 476; VI. 25; IX. 296. 479; XI. 106. 678; XII. 319.
<) Iliad. I. 154. V. 313. XX. 91.
s
) Iliad. II. 230. III. 130; IV. 332; V. 102, 551. 641; XX. 221.
6
) Iliad. I. 372.
') Iliad. VII. 180.

8
) Iliad. XVIII. 289; X. 315.
») Iliad. IX. 137.
i°) Iliad. XX. 220.
") Iliad. VI. 464. Cf. $i nota 4 p. 61.
") Iliad, XI. 371; XVI. 457. 674; XVII. 374. - Odyss. XII. 14.
TUMULELE EROICE PELASGE. 63.
funerare, de dimensiuni colosale, si carl porta numele de «Movila mare*

ori «Magura mare> J
).
Daca aceste moriumente sepulchrale ale ferilor ndstre, ne apar si astidl

in forme atat de uriese, ne putem face o idea despre aspectul lor inainte
cu cate-va mi! de ani, cand ele nu eraii micsorate ori aplanate nici de
dintele timpului, nici de acfiunea economic! a feranulul roman, si nici de
cautatorii de comdre. . .
Aceste movile asedate dupa ritul pclasg pe campurt, de-a lungul drumu-
rilor, on pe virfurilc colinelor, se pot-vede, in general, de la distante marl,
intocmat dupa cum era idea timpurilor troiane, ca ele se pota fi vedute
*) Una din movilele funerarl celc mai uriese, si putem dice tot-o-data si cclc mai
vcchl ale tfircT nostre, este colina artificiala numita « Raba i a » de pc tcritoriul co-
raunei RSscscT, in judetul FSlcifl, situata pc malul drept al Prutulul.

Despre acdstS movila, scrie Principele Dimitrie Cantcmir : Haud longe ab co loco
(Husz) conspicitur collis ingens manu factus, Tartaris Chan tepesi i. e.
Chani tumulus, incolis Mogila Rabuy dictus. De huius origine variae feruntur sen-
tential. Aliqui Tartorurum quendam Chanum cum toto execitu a Moldavis ibi deletum
tradunt, ac ipsius monumento hunc tumulum impositum, alii reginam quandem Scytha-
rum, Rab i e dictam, cum contra habitantes eo tempore in Moldavia Scythas, hucusquc
exercitum duxisset, ibi cecidisse et a suis sepultam narraut. (Descriptio Moldaviae, P.
I. c. 4.)
Dupa alte traditiunf, aedsta movila, inalta de 18 — 23 mctri, dupa cum ni se comunica,
ar fi fScuta din timpul «P o e d e i i> sdd al lumel multe, si ca in ea ar fi inmormentata
o fata de imperat, ori o eroina cacjuta in bataia pe campul acela.
Nu scim daca la acdstS movila, ori la alta, de pe langa Nistru, se refer urmittorele
versiunl dintr'o balada romana:
Cine-mi sta si tabarcsce, La movila a sa mare

Cine-mT sta si poposesce Ce se 'nalta la liotare?
A r b o r e, Basarabia in sec, XIX. EucurcscT, I899, p 179.
Despre o raovila archaica langa JNistru vorbescc si Herodot (IV. c. 11.)
Vornicul Grigorie Urechia, face de asemenea amintire de o movila mare de

langa Siret: «Si acolo de asupra Siretulul, la movila cea mare a Tecu-
ciuloi (langa comuna IonJljescI) au odihnit trel <Jile» Stefan ecl Mare. (K o g a 1 n i ?
c e a n u, Cronice, I. 161).
Deccdatul Odobescu, membru al Academic! Romine, publicase douS dari de sdma.

despre movilele funerare din judetele Dorohoiu fi Romanati. (Mon. Oficial Nr. 152 din
1871 si Analcle Soc. acad. rom. X. Sect. II p. 173—339).
Insa datelc sale cu privire la inaltimea si perimetrul acestor movile, adunate de la
invdtatorii satescT, sunt in mare parte eronate si din aedsta causa nu am putut face nici
o intrebuinfare de acest material.
de departe, atat de omenir, caritraiau atuncT, cat si de cei, can vor trai
in viitoriu.
Cele mai multe din aceste movile grandiose ale fSrilor nostre au con-
finut dup2. tradifiunile poporului roman tesaure pretjdse. Uhele mai porta"
si astadi numele de «Movila co'm6r.eI», brl de «Movila sapata».

Insa astSdl, acesta nenumeiata mulfime de monticule funerare ale ferilor
J
nostre sunt numai nisce monumente mute ale unor timpurt departate )'
*) Romania este una din terile cele mai avute dc t umule funerare. La not, scrie
Cesar Boliac, tera este plina de aceste movile si movilite din raalurile Dunarei si
pana in culraile Carpatilor, si ca aceste movile si movilite la no! se numera cu 4 e c i -
m i 1 e, cu s u t i m i 1 e si cu m i i 1 e ,
si cari tdte contin oseminte de un schelet, daca
nu de mai multe. (Trompeta Carpatilor Nr. 846 din. 1870 si Nr. 939 din 1871.)
De asemenea, se esprima. archeologul Rom e r din Ungaria : Daca este o ter& avuta
de monumente in genul acesta (tumule), atuncl de sigur este Ungaria. (Mouvement

archeologique, p. 104).
Este incontestabil, ca nu tote tumulele din terile nostre se raporta la una si aceeasl
epoca. Ca in t6te terile Europei, asa si la nol, unele din movilele funerare apartin fara
mdoiela la etatea petrel, er altele timpurilor posteridre, preistorice on istorice.
Ast-fel C. Boliac ne spune, ca in done movile ce le-a spintecat, a aflat cadavrul
asedat sedend, cu sira spinarei in linia verticals, caracter al epocel neolite. (Trompeta
Carpatilor Nr. 939 De asemenea s'a constatat esistenta tumulelor" neolitice si in

p. 3).
Bucovina la comuua Horodnicul-de-jos. (Kaindl, Geschichte der Bukowina. I. 1896
p. 5-6).
In general, putem dice, ca apartin timpurilor preistorice acele movile funerare, can se
caracteriseza prin dimensiunile lor considerable, prin figura lor conicS, prin disposi-
tiunea lor in linii mai mult on mai putin drepte de a lungul drumurilor.
In aceste tumule preistorice, adese on osemintcle, ori urna cu cenusa a celui decedat,
se afia depuse intr'un sicriu format din lespedi brute (de regula 4), peste cari este pusa
o alta lespede ca acoperement seu capac. Pe langa vasul cu cenusa se mai gasesc in
aceste ciste si bucati.de- cremene seu marmora prelucrate in forma daltii si charbun de
olaria grosolana. Despre ast-fel de morminte ni se relat6za din com. BorlescI, in judetul
Nemtu, si din com. Sotanga in judetul Dambovita. (Pcntru Transilvania si Ungaria con-
feresce: Archiv der Vereines fur siebenbiirgische Landeskunde, N. F. XIV p. 156seqq.
— Romer, Mouvement archeologique, p. 113.)
In Transilvania tumule funerare so ana in diferite parti, insa in numer conside-

rabil elc ni se prcsinta in comitatele de langS. Tisa, Ung, Zabolti, Bereg, Bihor, Bechcs,
Ciongrad, Cenade, Heves, Arad si Timisdra, (Romer, Mouvement archeologique, p. 150).
La aceste movile de langa Tisa se raporta urmatoriul fragment dintr'un cantec etoic
poporal din Transilvania:

Murgule, coma rotata, S'acolo sub fagii micl
Mai scdte-me 'n ddl o-data Sunt morminte de voinicT,
Si me scdte pan' la Tisa, Care s'au dus de p'aici.
C'aeolo-I taberS 'ntinsS Iiiiiilk-Btraeaa, Doine, p. 314.

TUMULELE EROICE PELASCE. 65
Nol nti cunoscem nicr numele eroilor a ca~ror cenusS, on oseminte, aii fost
depuse in acestn morminte archaice, nicT evenimentele la can el au pa'r-
ticipat. Accste tumulc ne spun numal atat, ca, in mare parte, ele apartin
la ceremoniiie si onorile funerare pelasge, si ca aceste finuturi aii format
In Bcsarabia numerul movilelor funerare cste dc asemenea f(5rte considerabil, si o

amintire de sigur ftJrte vechiS. despre aceste tumule o aflam in poesia nostra eroica:
Pe campul Tinechiel (s.. Tighinci) De aii aseijat stanile
Pe zarele campiel. . . . Pe tote movilele.

S'afl
•
dus Costea oile
»
Alecsandri, Pocsil popnlare p. 54.
Cf. Ncgocscu, Baladc, p. 103.
Sus pe malul Nistrului Colo'n zarea celor culmT (movile)

Pe pamcntul Turcului La gropa cu cincl u 1 rn I
Alecsandri, Poesil pop. p. 72.

Er intr'o «Conacaria» de la Romanii de peste Nistru :
NoT am purees pe crangul ceriulul, Pe zarea movilelor...

Pe semnele pSmentuluT, B u r a d a, O calatoria' in satelc moldovcnescl
din gubernia Cherson, p. 34.
Cu privire la lumulele din Rusia meridionals comitele Ouvaroflf scrie urm5-

tdrele : Dans les contrees meridionales sur les c&tcs de la mere Noire, les tumulus
eurent . . . beaucoup a souffrir de la cupidite des etrangcrs. Les Gcnois et les Vdnd-
tiens fouillerent en Crimee une foule de tumulus, et s'approprierent les trdsors qu'ils
y
decouvrirent. On sait que la plus part des tumulus de la Russie remontent aux Scythes
et aux Grecs. . . . Les tumulus se trouvent en abondances dans le voisinage des
principalis viUes de 1'ancienne Russie ... lis (les tumulus) renferment presque tous un
tombeau dc pier res de forme carrde, forme de gran des dalles
c a 1 c a i r e s . (Recherches sur les antiquitds de la Russie meridionale. Paris, 1855 — 65
pag. 6. 7 si 37).
In Bulgaria ne spune Kanitz (Donau-Bulgarien. I. p. 62. 149) tumule se afl&

pe ambele latuil ale BalcnnuluT, si mai cu semi in vaile riurilor Osma, Iantra si
T u n d z a . Cu dcoscbire sunt memorabile tumulele ascdate la distante regulate pe ter-
murelc Dunarel dintrc Sistov si Nicopol. De la Rusciuc pan5 la Samovoda in
pasul Iantrci, Kanitz a numerat ca la 40 de tumule pe ambele laturl ale drumului. Er

despre tumulele din Macedonia si Tesalia aftam Boud
urmatOrele notice la
(La Turquie d'Europe, Tome II, p. 352): Dans la Macedoine meridional e, il
y en a (des tertres) surtout pres de 1'ancicnne Pella et de Salonique ... On dirait que
ces tertres ont ete alignds le long d'une route, et non pas places sans symetrie,
eomme
ceux de Sophie et de Philippopoli. Ces tertres macedoniens sont dcla
plus grande dimension et sont tout-a-fait semblables a ceux de la T r o a d c
et la butte conique artiiicielle qui existe en Basse - Autriche entre le
a.
petit plateau au-dessus de Deutsch-Altenbourg entre Vienne et Presbourg .... Pres

de Larissc en Thessalie, ilyaun bon nombre dc Tepe ( = tumuli ) . . . dont
1'iijj est le plus grand des environs. ... II y en a aussi pres d'Armyros et de
NIC. DEN3USJANU. 5
intr'o vechime depSrtata o patria a poporului pelasg, care singur s'a ilus-
trat prin acest gen de monumente.

Chiar si astadT unele din aceste imposante monumente de pament ale
terilor nostre maT porta numele etnic al Tursanilor *) seti Pelasgilor, er
altele, dupa diferitele idei si tradip'uni ale locuitorilor, sunt considerate ca
morminte de uriesT 2
), adeca ale unci rase puternice de omen!, care in
3
timpurile preistorice ar fi. locuit in aceste Jerl ).
IncS in anticitateagrecesca Pelasgii ari fost poporul, cSrora tradifiunile
si poep'i lc-au atribuit numele de uriesi.

Lor le apartin tumulele cele gigantice si construcfiunile titanice de petrii
enorme. Lor li se atribue o deosebita forta fisicX individuals si o valore

resboinica mare.
A chile, unul din ducii Pelasgilor din purple de nord ale GrecicT, porta"
ia Homer numele de gigant (nzXixipioc). Lancea sa era atat de mare in cat
nici un Acheii nu o pute vibra *).
Hector, croul pelasg troian, porta de asemenea epitetul de rcsXwp'.o? 6

).
Enea, ducele Dardanilor, in lupta sa cu Achiie, prinde si ridici cu mana

sa un bolovan de petra, ce nu puteaii se-1 transports nici doi omen! din
epoca lu! Homer °).
Velestina, non loin du lac de Karlos, en particulier sur la route qui conduit de
ce dernier lieu a Larisse; ... on connait aussi. . . . en B € o t i e et pres de Tyr i n t e,
en MoriSe.
Esaminand distributiunea si directiunea geografica. a movilelor funerare din pSrtiie de
resarit ale Dacici se constats faptul positiv, ca linia principals, a acestor

monumente preistorice prelungindu-se din Rusia meridionals catre Dacia se in-
tinde peste Besarabia, Moldova, Te'ra-romanescS, peste partea de resarit a peninsulei
balcanice, cum si pe cdstele de apus ale Asiei mid; 6 r un alt ram mal mic al a-
cestei liniT de tumule plecand de la Nistru se indrepteza spre Bucovina si Galltia ostica.
(Cf. Archiv d. Vereines fur siebenburgische Landcskundc N. F. XIV. ISO).

4
)
Ast-fel o movila din judetul RomanatI de pe teritoriul comunei Marotinul-de-jos,
inalta de 8 stanjinT, porta numirea de Grindul Tursanului (An. Soc. acad. Tom X.
Sect. II. p. 333). Alta din judetul Valcea de pe teritoriul comunei Balteni se ' numesce
Tu r t a n , si unde se gasesc harburi de vase de pamSnd de fabricatiunc vechia. (Rc-
spunsuri la «Cestionarul istoric» deNic. Densusianu).
a
) Cu dcosebire in judetele Roman, Nemtu si Dorohoiu.
a
j In comitatul Solnoc-Dobaca de peste Carpati traditiunea poporala este, ca in-
strument e 1 e de petra sunt remase de la uriesi. (Archaeologiai Er-
tesito. Uj foly. XV. p. 388.)
*j Iliad. XIX. 388.

5
)
Iliad. XI. 819.
°) Iliad. XX. 286.
Marte, deul pelasg, protectorul Troianilor, si a cSrut resedinfS se afla hi
ferile de la Dunarea de jos, are la Homer numele uries (raXwpto? J

). Cand
acest deu al ferilor nordice vociferezS, strigarea sa se aude ca glasul a
dece mil de dment in resboiu 2
), er cand el cade la pament lovit cu o
petr! de deifa Atena, corpul seu acopere un teren de 7 jugere ').
Cu tdte c£ despre movilele cele mart ale Daciet aii perit in mare parte
si tradifiunile, dupa cum au perit despre tumulele eroice de la Troia, ins*
aceste morminte archaice ale {grilor nostre aii avut o-data o istoria a lor
religiosa particulars.
Inca in epoca lu! Homer si a lul Hesiod se pistrase in finuturile gre-
cesct diferite legende despre patria cea fericita a Pelasgilor de la nordul

Trade!, seu al Dunlrei de jos, unde se aflafi 6menil cei mat justt si unde
ei duceau o viefa linistita si plinX de tdte mulfumirile.
Diferitele triburt pelasge, cart in curs de mal multe sute de ant plecand
din sinurile Carpafilor se reversara peste finuturile mat pujin fertile ale Greciet
si Asiet mici, pistrara inca pana tardiii memoria stramoîlor lor din nordul
Duniret de jos, si tot o-data memoria acelet j;ert, care se caracterisa prin
o fertilitate exuberant! si prin diferite alte avup't naturale, si unde mora-

vurile si sentimentele de justifie ale omenilor devenise legendare.
Aict se reducea gloria cea vechia a familielor pelasge meridionale. Aict
erau mormintele cele sfinte ale str3mosilor lor.
Aict se aflaii locurile acele frumdse si fericite numite 'HXiSotov ueSiov

(campul Elysiulut), unde se retrageau la bStranefele lor eroit Iumet vechl.
si unde favorifit deilor trSiau un vec de aur si o viefa eterna.
Ast-fel Proteu dice c&tre Menelaii in OdiseS:
«In ce te privesce pe tine, o divine Menelae, destinele sorp'I tale sunt, ca

t.u nu vet muri in Argos, ci deit nemuritort te vor trimite in campul
Elysiulut de la marginile pamentulut, unde dmenit traesc o
viefii forte usdra (f3r& greutatt), unde nu este nict neu&, nict ernS mare,
nict v6rs5rt mart de pldie si unde zefirit susura in continuii, ca s6 reinsu-
flefescS pe oment *).
») Iliad. VII. 208.
') Iliad. V. 859.

a
) Iliad. XXI. 407. Dupa traditiunile Arcadilor Pelasg, legendarul patriarchal gin(il
pelasge, intrecea pe toti cei-1'altl 6mcm prin marimea, prin forja, frumseja si da-
rurile spiritului seii. (Pausaniae lib. VIII. 1. 4.1
*) Odyss. IV. v. 561-568. — Despre realitatea geografica a vechiului Elysiu pelasg,

cum si despre situatiunea sa in nordul Dunaret de jos, in parole de apus ale Rominie
actualc, vom vorbi pe larg in cursul acestei scrieri.
De asemenea si Hesiod, in poema sa epicd "Epfa xac *Htii oat mai face d 4
amintire, ca un ultim rSsunet, de generafciunea cea divina a eroilor

din timpurile stravechi, rgspandifi pc tota suprafafa cea imensa. a globulin,
eroT, din can unil aii pent in resboiul ThcbeT, er altil ducendu-sc dcparte
peste mare au cadut la Troia din causa EleneT. Acestora, dice densul, Joe,
fiul luT Saturn, le-a destinat locuinte in insulele cele fericite de la mar-
ginile pamcntulu!, unde el due o vieta farS griji, si unde pamentul de trei
on infloresce si de trei ori produce fructe dulct :

).
Cei veclu nu s'au indoit nici o-data de esistenfa reala terestra a campuM
numit Elysiu.
Hesiod, intocma ca Homer, cunoscea si densul acest finut fericit si lo-
cuit de omen!, dar pe care densul i-l reduce numai la insulele numite ale
«Fcricifilor* — Makaron, — situate la Dunarea de jos 3

).
Insa can erau marginile pa m en tulul, de cart ne vorbesce aid Homer

si Hesiod ?
Ele eraii marginile orisontulut geografic grecesc, dupa cum vom ave o-
casiunc de a ne convinge de atatea on in cursul acestei istorii.
Inch, in epoca Homerica si Hesiodica, zona cunoscintelor teritoriale ale
autorilor grecesci inceteza la nordul Trade!.
Homer nu cunosce in nordul Mysie! seii in fSrile nOstre, de cat numat

d6ue grupe etnice, insa cu moravuri forte pure, pe Agavi si pe Abii, 6-
meni! ce! ma! just! dintre cum dice densul ).

tof! muritoril, dupa
8
Chiar si in timpurile kit Herodot intunerecul geografic incepe ime-

diat in nordul Dunare! de jos.
«Cc fel de omenl loeuese la norduITracieY, dice acestautor, liime
pote spune cu siguranja. Atat insa se pare, ca dincolo de Istru este
o {era parasita si infinita . . . Locuitori! din Tracia, mai spun, ca tinuturile
dincolo de Istru sunt ocupate de albine si din causa acestora omenii nu
pot merge mai departe» 4

). O f;era ocupata de albine ? Ceea cc in fond
') Hcsiodi Opera et Dies, v. 159 — 173.

s
) Avicni Dcscriptio orbis terrac, v. 723.
Leuce cana jugum, Leuce sedes animarum.

riinii IV. 27. 1: Achillea est supra dicta (insula), cadem Leuce et Macaron appcllata.
u
) Iliad. Xlir. 5. 6.
*) Herodotl lib. V. c. 9-10. — Ac<Ssta traditiune istorici a lui Herodot are un fond
real. Inca pana acum doue sute de anl unul din articulele cele ma; importante de esport
al tcrilor romane, pentru Egiptcni, Vcnctieni si Ragusani, era c£ra (Cautemirii Mol-
daviae Dcscriptio. Ed. 1872 p. 22). — Tot-o-datS Principele Cantemir vorbind de apicul-
tura cea intinsS a MoIdoveT mai adaugS, ca locuitorii acestei ten ar fi putut, in timpul.
IUMULE1I EROICE PELASGE. 69
consuna pe deplin cu tradifiunea Hesiodica: undc pamentul de trei on inflo-
resce pe an si de tret or! produce fructe dulci ').
Aici erau marginile pSmentuhri, on mai bine dis al lumei cunoscute de

Homer, aici erau {inuturile cele fericite, si omenil eel just! ai legendelor gre-
cescT. Aici era locul sfant de inmormentare al eroilor pelasgl ante-homericT.
AicT, in fine, dupa tradifiunile vechi pelasgo-grecescl, a fost adusa si inmor-

mentata cenusa lui Achile, a lul Patroclu, a celor dot Aiaci si alul An-
tiloc 2
), pentru ca sufletele acestor eroi sa se bucure aci de o fericire eterna.
seu se aiba un folos mult mai inscmnat din acest ram do economia, de <5re-ce cam-
purilcsunt pline dc cole mai alese florT, er de alta parte padurile inca ofer un
material abundent pentru cera si mierc, insa prin legile terel s'a oprit, ca nimc sa nu
Una mai multi stupl de cat suferc locul seu, ca nu cum-va prin multimea stu-
pilor sa aduca superare vecinilor sei. Osebit de faguril obiclnuiti de miere, no spune
autorul, albinelc moldovencsci mat produc si un fel de cera cam negra, insa cu un miros
forte placut, si pe care ele o intrebuinteza numaT sprc a impedica petrunderca lumincl
sdrelul in cosnitele lor. (Ibid. p. 33.). De ascmenea scria Ragusanul Raiccvich in
seculal trecut, ca una din productiunile ecle mai pretiosc si mat intinse ale provinciilor
romane era cultura albinclor (Osservazioni. 1788 p. 87.)
Pentru completarea acestor date mat adaugem, ca mai multc insule din Dunare pre-
cum si difcrite sate, catune, locuri isolate, delun, piscurl, virfurl de munti si val, de pe
tcritoriul Romanic!, mai p6rt5 si astadl numirea de A lb in a, Albinari, Prisaca,
Prisacani, I'risacenT, Stupl, Stuparia, Stupina, Stupine, Stiubeiu
si StiubeienI, drept reminiscente ale unel estinse apiculturl a terilor nOstre in tim-
purile vechi. (A se vede : Marele Dictionar geografic al Romaniel. — I'rusdescn, Dic-

tionar topografic si statistic al Romaniel). Dc asemenea se face amintirc in Itinerarium
Antonini Augusti (Ed. Parthey et Finder p. 104) de o statiune numita Appiaria (seu
Stupini) situata spre resarit de Transmarisca pe termurele drept al Dunarel.
In fine mai notSm aici, ca doue din judetcle Romaniel, anume Mehedintil î Vaslui
porta $i astSdi imaginea albinei in marca lor districtualS.
') Fertilitatea cea adeverat prodiguS a terilor romane a fost legendara pani in dilele
nostre. In acesta privinta Cantemir scrie: campi Moldaviae celebrati sua fer-
tilitate apud antiquos recentioresque scriptores . . . Arborum frugiferorum non po-
maria reperies, sed sylvas. Fructus sua sponte crescunt in montibus. . . . Tanta
praeterea illorum ubertas, ut pristinis temporibus in Moldaviam moturi Poloni nullo
commeatu se indigcre putarent, arbitrati sufficere sibi et exercitui fructus
quos abunde suppeditat regio. (Descriptio Moldaviae p. 27—28). Er George
de Reicherstorf, in «Moldaviae Chorographia*. (Viennae, 1541) scrie:
Terra armis opibusquc potens, belloque superba

Faecundo semper gramine tccta virct,
Sponte sua multo.s geminata messe racemos

Laetaque non cultus munera reddit ager.
!
) Pausauinc, lib. III. 19. 13.
1Y. TUMULUL SEU MORMENTUL LUl ACHILE

DIN IXSULA ALltA (LEUCE 1
).
Unul din cele mat ilustre tumule preistorice, pe care Arctinos, eel mai
insemnat poet ciclic, precum si geografii romani, i-1 atribue {Srilor nostre
este mormentul lui Achile, primul erou al Iliadei.
Dupa Homer, cantarcful rSsboiului troian, Achile era fiul lui Peleu
si al deitei marine Thetis, a ficei lui Nereu. Peleu, tatal lui Achile, ne
apare ca Domn peste poporul pelasg al Mirmidonilor, er Achile este du-
celc curagiosilor ostast Mirmidoni si al altor triburl pelasge invecinate, cart

a
iau parte ca alia|T al Grecilor la resboiul eroic in contra Troianilor ).
Despre imprejurarile morp'i lui Achile Iliada nu amintesce nimic. In

3
Odisea insa se spune numal atat, cS. el a cadut la Troia ), ca corpul
seu a fost imbracat in haine divine, si ars pe rog, apoi osemintele sale
asedate in o urna de aur la un loc cu osemintele lui Patroclu, er peste
ele Grecii aii ridicat un tumul mare si inalt pe fgrmurele Helespontului, ca

sa pota fi vedut departe de pe mare, atat de cei ce traiau atuncl, cat si
de cei, carl vor trai in viitoriu.
Dupa Homer asa dar Achile ar fi fost inmormentat pe campul de la
Troia nu departe de f&rmurele Helespontului.

Insa in poema Aetiopida scrisi de Arctinos, poet epic din Milet, care a
continuat si intregit Iliada, ni se spune, c& Achile a fost ucis la Troia de
Paris, fiul lui Priam, ajutat de deul Apollo, ca, in fine, dup& multe lupte
inversunate a succes lui Ajax si lui Ulise, ca sl-i rapesca corpul din ma-
nile inimicilor troiani si s£-l aduca la corabiile grecesci. Aci apoi veni
mama M Achile, Thetis, cu surorile sale si cu musele (cantarefele seu bo-

citorele bStrane), i-1 plansera si-1 bocir3, apoi in urma' Thetis ridica cenusa
fiului seu de pe rog si-o aduse in insula Leuce (AIM), seu insula Serpilor,
de la gurile DunSrei. Er Acheii i ridicarS un tumul si-i celebrara' jocurt
funebre 4
).
Esistau asa dar inca" in anticitatea clasica doue versiuni despre locul,
unde se aflaii depuse osemintele marelui eroii preistoric : una representatS
») Astadi numitS «I n s u a
1 §erpilor» in marea negra, langa. gurile Dunarei, in fa{a
cu bratul Chili el si la o departare de 41 km. 60 m. de acest canal.

') Iliad. II. 681; XVI. 168.
3
) Odyss. XXIV. 36 seqq.
*) Homerl carmina et cycli epici reliquiae. Ed. Didot, p. 583.
:
TUMULUL LUI ACHILE DIN INSULA LEUC E. 71
prin Odisea lui Homer, c& Achile este inmormentat pe campul Troiei, si
altS tradip'une, rectificata, representatS prin eel mal vechiu poet ciclic, ca
Achile a c3dut, ce e drept, la Troia, insi cenusa sa a fost adusS. si in-
mormentata in insula Leuce.

Acesta p3rere din urma a fost adoptatS si susfinuta de cei mat compe-
tent autorl romanL
Pliniu eel betran, pe care Varro i-1 numesce eel mare erudit bSrbat,
pe care l'au mod f6rte clar, c5 tu-
avut vre-o data Romanii, ne spune in
mulul seu morm£ntul Achile se afia in insula, ce este lui
consecrata densuluT, numita «insul a Achillis » seu Achillea*
departe 50 mile romane de la Delta DunSrel (Peuce), si ca tot
acolo se afla construit si un templu consecrat acestuT erou *).
De asemenea, ne spune
geograful roman Me 1 a, care
s'a folosit de cele mal bune
isvdre ale anticitajiif, ca A- r^:;:f
*
chile este inmormentat

BSIL 1^81
in insula numita Achil-
lea dintre Boristene si Is-
tru *). 134. — Insula fi templul lui Achile. Dupa

Tabula Peutingeriana. Segm. IX. 3. (La Miller,
fir geograful grecesc D i o-
Weltkarte des Castorius)
nisie Periegetul din Bi-
tinia, care a trait in timpul impSratuluT Domitian, scrie urmatdrele
«De asupra pirfit din stanga PontuluK euxin in drept cu Borystene

(infelege aici brajul Dunarcl numit Boreostoma) se ana in mare o insula
forte renumita consecrate eroilor, si care insula este numita Leuce,
fiind-ca ferele selbatice, ce se ana acolo sunt albe. Dnpi cum se spune,
continua Periegetul, acolo in insula Leuce se afla sufletele lui Achile
si ale altor eroi, can ret3cesc prin vaile lipsite de omeni ale aceste!
') Plinii Hist. Nat. IV. 27. 1. Ante Borysthenem (intelege: Boreostomum), Achillea
(insula) est supra dicta, eadem Leuce et Macaron appellata. Hanc temporum ho-
rum demonstratio ponit ... a Peuce insula quinquaginta M. — Ibid. IV. 20. In-
. . .
sula Achillis tumulo eius viri clar a. — Ibid. X. 41.3: nee ulla avis in
Ponto insula qua sepultus est Achilles, sacratam ei aedem (transvolat).
) Melae De situ orbis, II. 7. Leuce (insula) Borysthenis o s t
2
o (intelege Boreostoma, i
seii Boreurn ostium) obiecta, parva admodum, ct quod ibi Achilles situs est,
Achillea cognomine. — De asemenea si Marcianus C'apella, care a trait pe la an.
470 d. Chr., scrie: Achillis insulam eius sepulcro consecratam. (Apud Kiihler,
Memoire sur les iles et la course consacrees a Achille, in Memoires de l'Accademie de
insule; acesta binefacere a acordat'o Joe b&rbaplor, cart s'aii ilustrat prin
virtufile lor, fund-cit prin virtute e! au casttgat o ondre neperitdria*

1
).
Er Arrian din Nicomedia, eel mat distins dintrc istoricii espcdi{iuni!or
lut Alesandru eel Mare, ne da urmatdrele amenunte despre insula lui
Achile : «In apropriere de gura Istrului numitX Psilum, dac& vet naviga
cu ventul despre nord in apele cele deschise ale marii, se afla o insula, pe
care unit o numesc insula lut Achile ('AyilXius vfjaos), alfit drumul
lut Achille (Apouo; 'Ayp-Xitiis), er alfil dupa colore AeuxVj = insula
Alba. Acesta insula, dupa cum se vorbesce, a scos'o din marc deita
Thetis pentru fiul seti Achile, care locuesce acolo. Aci se afla si temp lui
lui Achile si statua sa, o lucrare archaica. Insula acesta e lipsita de
omen! si prin ea pasc capre nu de tot multe, pe can le ofere lui Achile
ace!, cart se abat cu corabiile acolo. In acest templu se mat afla depuse si
o mulp'me de alte darurt sfinte, cupe, inele si petrii prefidse, consecrate
lut Achile in semn de mulfamire. Se mat pot ceti si inscripfiunt in limba

grecesca si latina compuse in diferite metre, si prin cart sc celebreza lau-
dele lut Achile. Unele din aceste inscripfiun! sunt redactate in ondrea lut
Patroclu, fiind-cS aceia, cart doresc, ca Achile sa le fie favorabil, onorezS
tot-o-data si pe Patroclu. De asemenea se mat afla in acesta insula o mul-

time nenumeratS de pas£rt, porumbei de mare, fulice si ciore de mare,
cart ingrijesc singure de templul lut Achile. In fie-care diminefa ele sbdra
la mare, i-st uda aripele cu apa si apot intorcendu-se repede la templu i-1
stropesc. Er dupa ce au terminat de ajuns cu stropirea, ele curata vatra

templulut cu aripele lor. Alfit mat spun inca urmatdrele, anume, ca intre
dmenit, cart se abat la insula aedsta sunt unit, cart vin aci cu intenfiune
anumita. Acestia aduc tot-o-dati cu densii in coriibit si victime (seti ani-
male destinafe) pentru sacrificiu. Pe unele din acestea le taiS, er pe altcle
le dimit libere prin insult in ondrea lut Achile. Sunt ins;! unit, cart din
causa furtunelor de pe mare sunt silitt a se abate in acesta insula. Acestia
ne avend victime, ca sa le taie si dorind sa le cera de la insust deul in-
sulet, et consults pe oraculul lut Achile, ca ore nu ar fi bine, ca in ondrea

deulut, et se taie victimele, ce vor alege dintre acele, cart pasc prin insula,
S. Petersbourg. Tome X din a. 1825, p, 550. 734). — Er Pausania (III. 19. 11), con-
temporanul lui Adrian, ne transmite urmatorea notita: «Se alia in Pontul euxin langa
gurile Istrului, o insula consecrata lui Achile, acoperita peste tot cu paduri si
plina. de animale, parte selbatice, parte blande. In acest£ insula se afla si templul
lui Achile si statua sa.»
') Dlonysil Orbis. descriptio, v. 541 seqq.

er pentru acestc victime se depuna prejul, ce donsii vor crede, ca se cuvine.

In cas insa cand oraculul le denegS acdsta permisiune, fiind-ca esistS si
un oracul aci, atuncr ci mai adXuga ceva la preful, pe care-1 oferise, si
daca oraculul refusa de noii, mai dau.ceva pede asupra, pana cand in fine
oraculul se invoesce, cunoscend, c5 pre Jul este suficient. Atunci apot vic-
tima nu mat fuge, ci sta de buna voia, ca si

fie prinsa. Ast-fel se afla acolo
o cantitate mare de argint, ce e consecrate croulul, ca

pref pentru victim le
de sacrificiii. La unit din cei, can se abat in insula acesta, Achile le apare
in vis, altora chiar in timpul navigatiunei, dac3 nu sunt prea mult dep3r-
taft si le face cunoscut, in ce parte anumc a insulei e mai bine sg traga
si se ancoreze. cor2biile» J
).
Cultul eroic al lul Achile din insula Leuce a avut o marc estensiunc in tota
anticitatca greco-romana nu numai in centrelc cele marl comercialc ale marei
negre, dar si in diferite portun si orase maritime ale ArchipclaguluT si Adria-
ticeT, ale cSror interest econom ice craustrins legate de avufiile marei negre.
Cu
deosebire Achile din insula Leuce a fost venerat panX tardiu,
In e-
poca romana, ca Domnul si stSpanitoriul marel negre (UoYiipym !
)
si protectorul special al navigatiuneT din aceste paxf!, — epitet al caruT sens
din punct de vedere istoric, ni se pare la prima esaminare misterios, dar
a cSruT origine se reduce la timpurile, cand Achile purta inci in viapi titlul
de rege al Scyîel *).
In insula Leuce se abSteaii corabieril marei negre, unil ca sa depuna

obolul lor.benevol ori silit, drept vamS, pe altariul aceluia, care purta titlul
de Pont-arch seii suveran al PontuluT euxin, alp'T ca se scape de furtunile cele

grosnice si de cetele cele negre ale acestuivast si adanc pelag, si, in fine,
unir, ca sg adreseze rugSciunl deulul Achile, pentru intorcerea lor fericitS
din apelc acestei mSri inhospitale.
De asemenea lul Achile din insula Leuce i se dedicara mai multe centre
principale comerciale din apele grecesci, cum ati fost porturile numite Achil-
leion din Mesenia*), Achilleios din Laconia 5 ) si un alt emporifl inBeofia 6
).
*) Arriani Periplus Ponti euxini, § 32 si 33.
») Pc trei inscriptiuni din 1 b i a Achile are epitetul de ITovtapyr,; (Kohler, Memoirc,

p. 578, 634—643. — Cf. Ouvaroff, Recherches sur les antiques de la Russie mendio-
nale, II. p. 46).
3
)
Lykophron apud K6hler, Ibid. p. 552.
4
)
Stephanas Byz., v. 'AyiUsio? 3f,6jxog.
') Pausaniac lib. III. 25. 4.

e
) Pauly, Real-Encyclopadie, v. Achilleus portus. Era si un >A-/0Xms kwji^, sat langa
gurile laculul Meotie,av6nd siun sanchnriu al lui Achile. (Strabo, XI. 2. 6; VII. 4. 5).
74 MONUMENTS LE PREISTORICE ALE DACIEI
Tot ast-fcl un centra important comercial, pus sub protectiunea parti-
cular;! a lui Achile, se vcde a fi fost in anticitatea preistorica si orasul

Chilia-vechia de langa bratul nordic al deltei Dunarei, si care porta pana
astadi nuinele de braful Chiliei (sett Achileil). Chiar si numirea de WtX&v

gx6[l<x (in forma femenina WiAyj) data acestui brat inca in epoca lui Ale-
xandra eel Mare '), se vede a fi numai alterafiune fonetica grccesca a formeT
poporale antice Chilleion stoma adecS gura (A)Chiliei. In fine chiar fi
numele de Lykostomum sub care ne apare Chilia in evul de mijloc, are o

origine mult mai vechia. Din punct de vedcre istoric si geografic Lyko-
stomum nu este alt-ceva de cat Xeuxov ccojia, adeca gura de langa insula
alba seu Leuce.
Chilia forma inca acura doue sute de ant eel ma! important punct co-
mercial de la gurile Dunarei. Principele Dimitrie Cantemir scric in acesta
privinfa : Chilia, orasul principal al districtului ChilieT, este un emporiu forte
renumit, cercetat mi numai de corabiile oraselor maritime din vecinatate, dar

si de vasele altor p'nuturl mai departate, din Egipet, din Venetia si Ragusa,
carl se ocupa cu esportarea de aid a cerei si a peilor crude de boi 2
).
1
Acesta este prima epoca preistorica a comerciului tot-de-una viu de pe

Marea negra, epoca, in care insula Leuce apare cu drepturi su-
verane asupra PontuluT, domineza tntrega navigatiunea si traficul pro-
') Arriani Periplus Ponti euxini, c. 31. 3.5. — Auonymi Periplus Ponti euxini c. 67.
2
) CanteHiim Descriptio Moldaviae p. 21. Ager C i 1 i e n s i s. Huius urbs praecipua
K i 1 i a, olim Lycostomon . . . emporium celebcrrimum, frequentatum ab om-
nibus non circumjaccntium solum maritimarum civitatum navibus scd et remotio-
l'ibus, Aegyptiis, Venetiis et Ragusaeis, qui inde ceram et cruda boum
coria solerit abducere — In timpurile mai vechl depositele de namol si nasip de la gurile
Dunarei nefiind asa Chilia-vechia forma aprope un port de mare. A se

intinse,
vedc charta oMoldavia et Valachia» a lui Vignola din a. 1686, si charta «Danubii
pars infimai> a lui Horn annus (f 1724) reproduse in Analele Acad. rom. S II. T. II,
Memorii; de asomenea si «Tabula geographica Moldaviae» a Principelui Cantemir,

din Descriptio Moldaviae.
In vechia geografig. grecesca ne mat apare la gurile Dunarei inc§. o numire topica. sub
forma de 'A-/pXs:o<i v.Xa%. Hesychiu crede, c5 sc intelege insula lui Achile, Leuce. (Kohler,
Ibid. p. 543. 729). Insa. sensul cuventului -\'x- (= ses, suprafata) neputfindu-se aplica la
o insula micS si convexa, cum este Leuce, e probabil, ca acesta denumire se refera la
bratul Chiliei.
Un alt port pe Dunare dedicat lui Achile, se pare a fi fost C e 1 e i u 1 din judetul
Romanat?, o-data un centru important comercial, unde se gasesc astSdi ruine si o mul-
time de anticitati romane, unde se afia un pod de p£tra peste Dunare (constniit de
Constantin eel Mare), pod, ale caruT picitfre ruinate se mat v5d in timpul scaderei
apei, si de unde pornia spre Transilvania un drum roman asternut cu petra. Chiar si
ductelor pe acestl mare si tot o-datS i-sJ estinde infiuenta sa asupra prin-
cipalelor emporil din Archipelag ]

).
Pe langS nimbul seu eel sfa.nt, insula Leuce de la gurile Dun&rel, mal
era tot o-data renumita. in andcltate si ca o insula salutara.

AicT, dupS o vechia tradip'une a oraeulelor, i-si c&utau sanatatea lor a-
ceia, cart in resboie fusese greu ranitt: Ast-fel Leonym, ducele Crotonie-
nilor din Brutiu, care intr'o luptS, ce-o avuse cu Locrienil, capetase o rana
in piept, de care suferia f6rte mult, consulta mal antaiii in privinfa sana-
tap'I sale pe oraculul din Delphi, ins.1 profetesS de aici (Pythia), dupa cum
ne spune Pausania, M trimise se-sl caute vindecare in insula Leuce de la
gurile Dunaref, de unde el s'a intors apoi san3tos *).
De asemenea, ne spune si Ammian Marcellin, c2 in insula Leuce

se aflaii si ape salutare (aquae s
).
Din cele espuse panS aicT si in particular din relatarea lui Arctinos, din
datele precise, ce ni le-au trasmis Pliniu si Mela, si in fine, din cultul atat
de sacru al lui Achile din- insula Leuce, results in mod deplin conviuga-
toriu, ca cenusa acestul mare erou al timpurilor troiane a fost adusa si
depusa in insula Leuce. Aci se cunoscea inc& pana tardiu tumulul seii mor-
mentul seu. Insula Achillis tumulo eius viri clara, dice Pliniu; ibi
Achilles situs est, repeta' Mela.

In ce privesce insS mormentul lui Achile de pe t^rmurele Helespontuluf,
de care ne vorbesce Homer, acesta se pare, ca a fost numai un simplu ce-
notaf monument comemorativ.

seii.
Un ast-fel de morment simbolic al lui Achile se afla, dupa cum ne spune

Pausania, si in orasul Elis din Pelopones, si care a fost construit si dedicat
din ordinul oracululul *).
In acesta privinfa' sunt semnificative cuvintele geografului Strabo, care
o insula din Dunare situata din jos de acesta localitate si in fata cu satul Dasova porta
numele de Celeifl. — O insula numita Achillea se afla si langa litoralul Asiel mici.
(Plinii Hist. nat. V. 37. 1).
*) Chiar si Aquileia (*Axo\-rjia), port important al AdriaticeT, se pare dupa nu-

rnirea sa, ca Ordataa fost con secrat lui Achile. Acesta at fi o proba, ca relatiunile comer-
ciale intre Adriatica si Marea negra se reduc pana in epoca preistortca, ca inca m§.T
inainte de stabilimentele Genovesilor, Venetienilor si Ragusanilor pe termurii Marel
negre, au fost comerciantil din Aquileia protegiajii PontarchuluT din Leuce.
J
) Pausaniae lib. III. 19. 13.
') Aminiani lib. XXIL c. 8 : insula Leuce sine habitatoribus ullis Achilli est dedi-
cata . . . Ibi et aquae sunt.

*j Pansauiac lib. VI. 23 3.
76 MONUME NT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
amintesce pe teritoriul Troiei — la Achilleion — numai monumentul

lui Achile (to 'AyOMuQ [uvâ), dar densul se feresce, ca sS afirme, c5
A chile ar fi fost inmormentat acolo ]

).
Schliemann, activul exploratoriii al anticit3fiIor homericc, a ccrcat pe
fermurit Helespontulut s§ afle resturile mormentului lut Achile.
La o departare de 250 de pas? dc Helespont, scrie densul, la picidrcle
promontoriulut Sigeu, pe locul unde era vechiul Achileum, se afla un tumul
135. — Cenotaful presupus al lui Achile de langa Helespont. (Schliemann, Ilios p. 855.)
de pament inalt de 4 metri spre sud si 12 metri spre nord, si care a fost
considerat din cea mat adanca vechime ca mormentul lui Achile. In a. 1882
am esplorat acest tumul, insa nam aflat in el met o urma de oseminte, tiict ce-
nusa, nict carbuni ,J

). Ast-fel Schliemann este de parere, ca acest tumul presu-
pus al lui Achile, intogma ca si tumulul lui Patroclu. si alte sese movile fune-
rare, pe car! le esplorase mat inainte, au fost numat simple cenotafe, un

3
gen de monumente, cart in anticitatea ante-homeric& eraii intr'un us general ).
l Str.ibo, XIII. J. 32. 39. 46.

)
s
)
Schliemann, Ilios, p. 862: jc n'ai trouv6 dans le tumulus d A '
c h i 1 1 e (de la Troade)
aucune trace d'os, de cendres, ou de charbon de bois — en somme aucune trace

d'ensevelissement . . Nous ajouterons done les tumuli d'Achille et de Patrocle
aux six autres tumuli, que mon exploration anttirieure a prouvds n'fitre que de simples
cenotaphes.
a) La poporul roman mat esista pana astadi un ciclu intreg de balade poporale, in can
se canta faptele distinsulul erou al Iliadei. Despre traditiunile lui Achile la poporul ro-
man, si in particular, despre patria si nationalitatea sa, vom vorbi la ultimul act din is-
.toria Pelasgilor, la evenimentul memorabil cunoscut sub numele de «Resboiul troian».

TEMPLUL PRIMiriV AL LUI APOLLO. *1*J
V. TEMPLUL HYPERBOREILOR DIN INSULA LEUCE (ALRA).
1. He eaten Abderita despre insula si templul ltd Apollo

din pnutul Hyperboreilor.
Tumulul lui Achile din insula Lcuce seii Alba, ne face s5 ne ocup.am
aid si cu anticitatea templulut sSii.
Intr'o epoca preistorica forte departata, esista in parfile de rSsarit ale Da-
ciet, un templu magnific, al cam* renume si influenpa se estinsese de-
parte peste p'nuturile sud-ostice ale Europe!, si a carul memoria si sfmfenia
este celebrata si astadi in colindele religiose romane.

Despre acest templu, care ni se presinta ca una din minunile cele mart
si sfinte ale lumei preistorice, au scris mat mulp" autort at vechimet si intrc
acestia istoricul Hecateu Abderita, care a trait in timpul hit Alesandru

eel Mare.
Not vom reproduce aid aceste prefi6se relatari ale lui Hecateu dupa pu-
finele fragmente, ce ni s'aii pastrat in scrierile lui Diodor Sicul si Claudiu
Aelian.
Anume Diodor Sicul x

) scrie
«Acum dupa ce am descris parole de meda^nopte ale Asiet, credem ca

este de interes s£ menîonam aid si cele ce se povestesc despre Hyper-
borei. Anume intre scriitorit anticitafii Hecateu (Abderita) si alfit rela-
teza, ca in fata de p'nutul Celjilor in partile Oceanulut se afla o insula, care

nu e ma! mica de cat Sicilia, situata in regiunea nordica si e locuita de
Hyperboret, numiji ast-fel, fiind-ca sunt mat departajl de v£ntul Borca.
Aid pamentul este fdrte bun si roditoriu, clima escelenta, tem-
-
perata, si din acesta causa fructele se produc aict de doue ort pe an 9

).
Se povestesce, ca Latona (gr. Atjtu)), mama lut Apollo, a fost nascuta

aict, si din acesta causa Apollo este venerat aci mat mult de cat
aid del; si fiind-ca Hyperboreit din acesta insula celebrdza pe acest deii
in fie-care <Ji, cantand in continuii laudele sale si facandu-t cele mat mart
onort, ast-fel se dice, ca dmenit acestia sunt ca un fel de preojt at lut
Apollo. Se mat afla in parjile acestet insule 3

) o padure sfanta mag-
') Diodorl Sicull lib. II, 47. — Fragmenta Hist, graec. Ed. Didot. II, p. 386.
') O. p. 68-69.
8
) Hecateu intrebuint<5za aici preposi(iunea ««t« cu acusativ (v.axa xbv 'Qv.s«viv;
nificS a luT Apollo de o intindere considerable si un templu renumit,

a c&rui figura esteridra este la form& sferica, si care templu e decorat cu
multe daruri J
). Acest deii, Apollo, mat are si un oras sfant al sSu, er
cei ce locuesc in acest oras sunt in mare parte cobzarl !

), si acestia in
timpul servieiului divin bat cobzele in chor si cantii imne in ondrea- deu-
lul laudand faptele sale. Hyperboreii au un mod al lor propriu de vorbit

(oidXexxo?) si sunt cu o prietenie forte familiara [otystbzaaa SiaxecoSai) faf5
de GrecT, cu deosebire fa pa de AtenienI si de locuitorii din Delos 8

);
acesta bunavoinpi a lor fund stability si confirmatS inca din timpurile cele
mai vechi. Se spune chiar, c& unit din GrecT aii trecut la Hyperborei si av
lasat la ei daruri forte prefidse scrise cu litere grecesci; tot ast-fel si Abaris
a plecat de aid in Grecia si-a reinoit prietenia si inrudirea cea vechia
(auYT ev av )
"'
cu Delenii. Se mai spune de asemenea, ca din acesta insula
se pote vede Selina (SeXrjvr)) intrega, fiind pup'n departatS de pament si
se v£d in ea ore-carl inalfiml de pSment. Mai departe se relateza, cS
deul Apollo vine in acesta insula tot la 19 ant, in care timp constelatiunile de
pe ceriu i-sl indeplinesc cercuitul lor periodic. In tot timpul acestei aparifiuni a
deulul in insula lor, el canta ndptea cu cobzele si fac intr'una la jocurl seu
hore (xopluscv) incepend de la equinocp!ul de primSvera si pana la rSsarirea
Pleiadelor (Gainusel) in prima jumetate a lui Main 7

), bucurandu-se dmehii de
aceste dile frumdse. Domnia asupra orasulut si administrap'unea suprema
a templulul, o au asa numiîi BoreadI, carl sunt descendentii hit Boreas,

si el succed la domniS dupa neam.»
Pana aid, fragmentul lui Hecateu Abderita, pe care ni-1 comunica Dio-
dor Sicul.
De alta parte, sofistul. Claudiu Aelian, care a trait sub impSratul Ha-
drian, ne comunica un alt fragment din scrierile lui Hecateu, cu privire la
acest important templu al preistoriei: «Nu numai poetil, dice Aelian, dar
si alp! scriitori celebreza pe poporul Hyperboreilor si onorile, ce le fac
densil lui Apollo. Intre alfit, Hecateu Abderita, insa nu eel din Milet, re-
y.o.10. ty]v vf,3ov), forme, prin carl dfinsul vocsce se esprime o indicatiune locala nepre-
cisa, adeca in par tile Oceanulul, in parjileinsulei, on in a pro pi e-
rea de ea.
i) Cf. pag. 72—73.
') nXsisTouj elwj.i xifl-apiata;. Cithara (Kiftapa), instrument cu cdrde din cea mai a-
dinca anticitate. Dupa un vechiu baso relief conservat in spitalul St. loan din Lateran
in Roma, figura acestui instrument semSna intra tote cu cobza romana de astadi. (Vccji
Rich, Dictionnaire des antiquitds romaines et grecques. pag. 161).
') Vechi) locuiton al Atenei si ai insulel Delos erau pelasgi.

TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. 79
lateza, ca preoîi lui Apollo sunt fii lui Boreas si al Chionei,

trei frafi la numer, oment inalfi de cate 6 cop. Cand acestia la timpul in-
datinat fac serviciul divin solemn, seii ruga (!Epoup7?a), atunci sbora acolo
stoluri nenumSrate de lebede ]
) din munp'T, pe care d£nsit i numescRipae
(TtTtcd), si aceste lebede, dupa ce incunjura mat antaiu templul cu sborul
lor, ca si cand ar voi se-1 lustreze (purifice), se lasa apoi jos in curtea tem-
plului, al c3rei spafiii e iorte larg si de cea mat mare frumuseta. In timpul
serviciului divin, pe cand cantarefii templului intoneza laude deuluT Apollo
cu un fel de melodii ale lor proprii, si pe c&nd cobzarii acompani£za cu
cobzele lor in cor melodia cea forte armoniosa a cantarefiior, tot atunct si
lebedele (din curte) se asocieza si ele la cantarile lor guguind impreuna;

si este de notat, ca aceste lebede nu fac nici o gresela, ca se cante cu su-
nete dissonante ori neplacute, ci intogma ca si cum ele ar urma tonul si
inceputul dat de dascSlul coruluT, ast-fel cantft si ele impreuna cu canta-

rep"t cei mat deprinsi in melodiile sfinte. Terminandu-se apoi imnul, acest
cor al pasSrilor se retrage, ca si cum ele si-ar fi indeplinit datoria lor obi-
cinuita pentru serbatorirea deului, ar fi ascultat si ele tota diua onorile, ce
s'au ficut deilor, au cantat impreunS. si ati desfe'tat si pe alp'I.*
Acestea sunt prefiosele fragmente, ce ne-au remas din scrierea lui He-
cateu, despre magnificul templu al lui Apollo din £era Hyperboreilor.
Cultul lui Apollo la Hyperborel represents epoca de aur a civilisajiunii
pelasge ante-elene. De o-data cu migrafiunile pelasge de la Carpap* spre

sudj acest cult se estinde peste Grecia vechia, peste insulele Archipelagului
si pe fermurii Asiet micl.

NoT vom esamina aid din punct de vedere istoric si geografic, datele,
ce ne-aii remas din scrierea lui Hecateu asupra Hyperboreilor.

Un nou capitul important din istoria lurriet v'echi pelasge se deschide
inaintea nostra.
') Kixvoc, cygnus, 1 e b a d a, consecrata lui Apollo mai mult pentru frumuseta si
coldrea sa cea alba de cat pentru cantecul seii, care in general, i se atribue nuraal in
momeutul mortii. O anumita specif (Cygnus rausicus) are un vers sonor si placut.
In traditiunile romane rolul mitic al lebedei se pare a-1 ave gruia stfu cociira
(masc. cocorj. Intr'o baladS poporala. romanS, aflam urmitdrele versuri despre eroul
Corbac, care zacea in inchisdre:
§i prin gratii tot privesce Cand la cardurl de cucdre

Cand la nori purtatt de vent, Ce mereu sbor catre sdre.
Care plduft pe pamfint, . Aleceandri, Foesil populare p. 141.
2. Latona §i A folio. Profe til Olen si Aborts

din tc'rd Hyp erborcilor.
In anticitatea grccesca, patria adevSratS a dcului Apollo, era

considerata la HyperboreT.
Chiar si la locuitorii din Croton, (Italia de jos), celebru oras pcntru pu-
ritatea moravurilor sale, Apollo, dupa cum scrie Aristotele, avea epitetul
de Hyperboreu %
De alta parte Latona, deita
cea amabila, cu un caracter
dulce si bland, mama lul Apollo

si a DianeT, atat dupa Heca-
teu, cat si dupa alp; autori al
anticitftfii, a- fost nascuta in
fera Hyperbor eilor %

Anume, Latona, dupa cum
tie spune legenda grecesca, fund
insarcinata dc Joe, ea fu perse-
cutata pe tota fafa pamentului,
de Junona, cea gelosa, in cat
nici o tera nu voia sS o pri-
mcSsca, ca sfi pota nasce. Res-

136.— Apollo Hyperb ore ul, mcalecat peim pinsa din tote parp'le, dupa
grifon, tinend intr'o mana lira si In site un ram
muUe ratJIc ; rt tnC(5ce fij mcol0)
de palmier, calatorescc de la HyperboreT catrc
partile mcridionalc (la Delos si Delphi). Picture Latona ajlinge, in fine, la Dc-
pe un vas. Dupa Lcnormant et de Witt©. Etu- los, o insula mica, neproduc-
des des monuments ceramographiques. II. Til. V. A
. „ ,. . ,. , . ...
/i> «• * j % ,,\ .
tiva din Arclupelag,
fe
si stancilc
(Duruy, Hist, des Grccs. 1. 41). « •
celc solitare ale acestei insule,
dedera deitet persecutate un asil. Noua dile si noua nopp* tinura durerile nas-
cent, si aicipe erba verde, sub un palmier mirositoriii, deifa Hypcrbo-

rea (de la Dunarea de jos) n&scu pe d eul eel mare al lumincT antice 3
).
') Aeli.111. V. H. II. 26. 'ApwOTl/.vj; JifrfS! S*o xuiv KpOTiuv'.aTwv tov IJBitefPjS&v Ar.riWaivr/.
'Tsspôpiiov icpotw»fRpw?=.iW.. (Frag. Hist, graec. II. p. 175. Irag. 233 b.). — Cicero, De
nat. DeQr. III. 23: tertius (Apollo) Jove tertio natus, ct Latona, quem ex Hyper-
boreis Delphos ferunt advenisse.
2
)
Diodori Sicnll 47. — Pausa-nlae Descriptio Gracciae.
II. c. I. IS 5. — Arislotelis
Hist. Anim. VI. 35. — Diana, flea Lntonei, Jnca era considerata de Hypcrborea. (Dio-
dori Slculi IV. 51).
3 ApoUoilori Bibliotheca, I. 4. 1.
)
Din acest timp insula Delos rSmase un pSment sfant pentru noul deii
Hyperboreu, §i relafiunl strinse religiose intre Hyperborei si templul lux
Apollo din Delos se intemeiani sj continuara in tdta anticitatca preistorica.

Anume Herodot si Plutareu. ne amintesc de un vechiu obicciu so-
lemn al Hyperboreilor, de a trimite in fie-care an la templul luT Apollo
din Delos, pargS sen prinose din cea de antaixx recoltS a lor.
Aceste damn densix le legau in paie de grau si apoi le trimeteau la Delos

cu o delegatiune, care calfitoria panS. la locul eel slant al destinafiune! in
sunetul fluerelor, cimpdelor si cobzelor *). Misiunea hyperborea mergea max

antaixx la Dodona din Epir (spre sud-vest de Ianina de asta-di), centrul
eel vechiu religios al Pelasgilor din peninsula balcanicS, er de la Dodona

trecea apox peste Tesalia in insula Eubea si de aid i-si continua caletoria
pe mare pan& la Delos.
Max antaiii, scrie Herodot 2
), Hyperboreix trimisera la Delos cu aceste
darur! doue virgine, ale caror nume, dupa'cum spuneaxi Delenii, au fost Hy-
peroche si Laodicea. Pentru siguranâ acestor fete, Hyperborei! trimi-
sera' cu d£nsele, ca se le xnsofescS, si cine! bSrbaJx cetifeni, omen!, pe car!

dupS. cum ne spune tot Herodot, Delieni! i numiaii Perpheres (adecS
aduc&torx de daruri), si pe can densii i tineau in mare onore. Si fiind-ca
se intemplase, c£ delegafiunea acesta trimisS la Delos nu se mat intox-se
inapoi, Hyperboreilor le cadu acesta forte greu, si tem£ndu-se ca acestS

int£mplare sS nu se ma! repete si in viitoriu, densi! introduserS usul, ca
aduceaxi darurile legate in paie de graii pana la frontiera tinutulu! lor, apoi
de aci rugaii pe vecinix lor, ca sS transmita darurile aceste sfinte din popor
in popor pana vor ajunge la Delos.
IncS xnainte de Hyperoche si de Laodicea, continua Herodot, Hyperbo-

reix trimisese la Delos pe alte doue virgine, pe una cu numele Arge si
pe alta Opis 8
), fete, can caletorise acolo d'impreunS cu Ilithyia, care
') Platar<jue, Oeuvres. Tome XIV (De la musique) p. 518.

a
) Herodoti lib. IV. c. 33— 35.
3
) Virginele trimise de Hyperborei la erau asa dar dupa Herodot Arge si
Delos
Opis (IV. 35), 6r cole trimise a Hyperoche si Laodicea (IV. 33).
doua 6r&
Pausania numesce pe cele de antaiu Hecaerge si Opis (V. 7. 8.) si pe una Achaea
trimisa ma! tardiu. Resulti asa dar din aceste date, cii Arge era identic;! cu Hecaerge
si Hyperoche cu Achaea. Este insa afara de ori-ce indoiel5, ca numele acestor virgine
hyperboree au fost grecisate. Arg(os) in limba pelasgii insernnS \6ri si ciimp (Strabo
VIII. 6. 9). Homer numesce tera Pelasgilor HeXatrfHiiv *Ap-[o; (Iliad. II. 681). Peiopo-
nesul intreg se numia o-data Argos (Strabo, VIII. 6. 9). Ast-fel, ca Argeincasul
de fata nu pote av6 alt inteles de cat de t 5 ra n a s<5fi din t 6 r a ; cuvCnt identic in
NIC. DENSU?IANU.
apoi a dat ajutoriu Latonei la nasccrea deului Apollo. Pe aceste douc
mmmmwi w$smmmm '11-

.'11
'^f&ifXfgii-Sim-ig::!
uSm
n iwiisai
llli/
137. — Statu! de marmora descoperita 13S.— Statua de fernca din Acropola A-
la Delos, prcsentand tipul archaic tenei presentand costumul femeilor pe-
al femeilor venerate in acesta in- lasge, Y.aXh*%tuva>. •(ovaJv-E?, cu pepteras de
sula (sec. VII a. Chr.). Costumul iden- si tncinse peste mijloc
piele, cu-vSInic,
tic cu eel pelasg din Acropola Atenei cu bete, ale caror capete cu ciucuri
Fig. 138 (B r u n n, Denkmaler griech. erau lasate dinainte in Jos. (Brunn,
und rorri. Sculptur. PL LVII). Denkmaler, PI. LVII).
virgine si pe Ilithya, femeile din Delos si din insulele ionice le adoraii ca
fond cu O p i s, numele virginei a doua, care in limba vechia pelasgo-latinS, insemna
Terra (V a r r o, L. L. V. 57, 64). La Pausania, dupa cum am vedut, numele de Argc

ne apare in forma de Hecaerge, adeca cu adverbial grecesc ev.ic de depart e. He-
cacrge asa dar ni se infatiscza ca o numirc cu caracter topic avend intelesul: Din
tdra departata.
Tot asemenea numa! o simpla traductiune grecesca este si numele virginei Hyper-
och e. In limba pelasga Oc he apa mare stagnant a, cuvent identic

insemneza
cu latinul a qu a, cu radacina grecesca o.ya. si cu germanul vechifi Oche, Ache seii
A ache. Tot la forma primitiva de aqua se reduce si etimologia cuventulur Achaei

cu intelesul de locuiton riveranl, germ. Uferbewohner (Wissowa, Pauly's Real-Ecncyclo-
padie ad. v. Achaei). Notam tot-o-data aici ca spre nord de gurile Istrulul se ana ln~
;
tr'adever o populatiune numita Achaei. Pliniu (IV. 26. 2.) amintf>sce aci Po r t u s A-
ch a e o r u m. Numirea de Hyperoche ni se presinta ast-fel ca un cuvent compus din'
Oche cu prepositinnea grecesca ;fel p, de peste, de d i n c o 1 o, si avend intelesul ;
I) e p este ap a m a r e.
pe divfnitajl si le invocaii in imnele, ce le compusese poetul hieratic
Olen ').
Irisa nu numai templul eel renumit al JuT Apollo de la Delos (si uncle
mal tardiu era depus tesaurul confederafiunei greeescl !

), i-si reducea is-
toria inn.in.Jare! sale la Hyperboreii ne apar

poporul Hyperboreilor, dar
tot-o-data si ca intemeietorii oracululul lui Apollo din Delphi

langa Parnas, unul din cele mat importante puncte centrale ale viejef greeescl.
Dupa cum ne relateza Pausania, o sema de pastor!, cari venise cu tur-
mele lor pana la locul, unde ma! tardiu se ana oraculul din Delphi, aii fost
eel de antaiu, cart au inceput a se ocupa acolo cu divinatiunea.

De alta parte Bceo o poetisa din provincia Phocis, ne spune intr'un imn
al seu, ca oraculul lu! Apollo din Delphi a fost intemeiat
de nisce omen! venifl din {.era Hyperboreilor 3
), si intre acestia
densa amintesce pe eel mat invefat om al Hyperboreilor din aceste epoca,
pe Olen, un protet al lui Apollo.
Acest Olen traise, dupa cum susfin unil, inainte de Hesiod, er dupa cum
afirma alfi!, inca inainte de Orfeu.
El este eel mat vechiii poet hieratic, pe care-1 cun6sce literatura gre-
ConstatSiin asa dar, ca numele virginelor hyperboree de Arge, TIecaerge, Achaea, Hy-
peroche (probabil ?i Laodice) sunt numai simple designari topico-etnice, si nu au de
a face nimic cu adiectivul grecesc Iqtfifc, alb, stralucitorifi, luminos, nici cu
verbul unspexm, a e s c e 1 a, etc.
«] Herodoti lib. IV. 35.— Pansaniae lib. I. 18. 5. —S t r a b o (V. 2. 8.) ne spune, ca
P e 1 asg i I din Etruria innintase la portul de langa orasul Caere un templu 1 1 i t hy e

i i.
Ea era a?a dar o divinitate pelasga. (
J
)
Tliucydidis lib. I. 36.
") Pausaniae lib. X. 5. 7. — Geograful Mnaseas din Patrae, discipul al lui Eratos-
thene, ne spune, c5 locuitorii din Delphi erau de nafionalitate Hyperborei (Frag*
menta Hist, graec. III. p. 153. frag. 24).— CI e arch din Soli, discipul al lui Aristotele,
scrie de asemenea, ca Lato n a, dupa ce a nascut pe Apollo si pe Diana, a venit la
Delphi (Fragmenta Hist, graec. Ed.Didot. II p. 318, frag. 46). — Cele mat celeb re
o r acu 1 e ale lumel antice au fost cele de la Delphi si de la Dodon a, arabele in-
temeiate de PelasgT. — Pliniu (IV. 4. 1): liberura oppidum Delphi, sub monte Par-
nasso clarissimum in terris oraculo Apollinis. — ErlaOvid aflam
urmatoriul vers:
Haec mihi si Delphi, Dodonaque diceret ipsa. (Trist. IV. el. 8. v. 43).
D e 1 ph en i i i adresau in fie-care an rugacium lui Apollo prin cantarl festive, ca deul
se vina in timpul verel de la Hyperborel la densii. (Preller, Gricch. Myth. I. 1854. p.
157-158). — Pelasgii din orajul Spinetum, situat langi gura riulul Pad, trimeteau la
Delphi, dupa cum ne spune Dionysiu din Halicarnas (I. IS), daruri din veni-
turile lor maritime.
cesca. Densul compusese mai multe imne sacre, in can cclebra peregrina-
fiunile Hyperboreilor la insula Delos, si in can el amintea de unele femel
piose, can luase parte la caietoriile acestea. Liu Olen i-se atribue in special
1
si aflarea hexametrului ).
Un alt propagatoriii devotat al cultuluT IuT Apollo in finuturile grecesci, a
fost Abaris, de origine de asemenea din finutul Hyperboreilor, un b&rbat,

care prin sentimentele sale cele man de dreptate si prin viefa sa extrem
de frugala, desceptase o adevSrata sensaîune in tinuturile grecesci.
Acest Abaris caletorise prin Grecia ca profet si propagatoriii al cultuluT
Apollo. El aratX omenilor o sageta, care spunea, ca e simbolul lm Apollo.

El compunea si distribuia diferite sentinfe profetice ale deului s6u si vin-
deca prin descantece pe eel bolnavi ).
Aceste legende si imne religiose ne pun in evident nu numai cultul eel
puternic al lui Apollo la Hyperborei, dar ele ne mai spun tot-o-datS, ca
infiinfarea renumitelor temple ale deului Apollo din Delos si Delphi, doue
centre de cultura, cari aii luminat mult timp peste Grecia Orientulul, se
datoresc de asemenea unui popor forte religios, agricol si pastoral, numit

de autorii grecesci Hyperborei.
Dar cine sunt acesti Hyperborei admirabili prin sentimentele lor de drep-
tate,' prin religiunea si civilisafiunea lor inaintata ?
Cestiune importanta pentru esplicarea mai multor probleme dincile din
istoria lumei vechi.

Este ast-fel de lipsS a ne da aici sema despre caracterul etnic si de
locuintele acestui popor, representant al etatii de aur din timpurile preis-
torice.
') Autovii vecW grecesci au cercat se nationaliseze si pe poetul epic Olen, dupa
cum au facut cu o multirae de alti eroi din epoca mitica. Asa pe cand unii sustin, ca
Olen era de origine Hyperborei, si dupa cum resulra chiar din imnele si aposto-
latul s2u pentru cultul lul Apollo Hyperboreul, altil din contra, i atribue ca patriS ora-
sul Dyme din Achaia, ori orasul Xanthus din Lycia. (Vedi Suidas ad v. 'tJX-^v).
Insa, numele de Olen are un caracter cu totul pelasg. Acest nume ne apare la E.
trusci si la Roman!. (Etruriae celeberrimus vates Olenus Calenus. (Plinii Hist.
tiki'. XXVIII. 4. 1.). — La Tacit a flam numele gentiliciu de O e n n u s (Ann. IV. 72).
1 i
Pausania scrie, ca Olen compusese un imn despre Hyperborei, in care densul ce-
lebravenirea la Delos a virginei A c h e a (V. 6. 8), si un alt imn despre venirea la Delos
a Uithyci seu Lucinel (I. 18. 5.), si ca el a fost eel mai vechiti poet, care a compus imne
pentru Greci (IX. 27. 2 ) si primul care a introdus h e x a me t r u 1 (X. 5.7).
2
) Timpul in care a trait Abaris este incert. Hyppostrat i-1 pune in Olimpiada a
treia. adeca pe la a, 768 a. Chr. Suidas in Olimpiada a 53-a, adeci pe la a. 568 a. Chr.
-
3. Hypcrboreit din legendeJe Apolinice.
In relatarile lul Hecateu Abderita ni se presinta diferite cestiunt din

geo-
grafia si etnografia preistorici a Europet.
Dintre aceste cele mal principale sunt cu privire la individualitatea et-
nica si la locuinfele Hyperboreilor in aceste timpurl, si in fine la nofiunea
geograficX, c& ce se infelegea in timpurile primitive ale istoriet, sub numirea
de 'Qxeavc?.
Geografia vechet teologit egiptene si grecescT, nu mat corespunde geo-
grafiei din epoca post-troiana.
O lunga seria de triburt si populafiunt preistorice, mat alia inca un slab
resunet in poemele lut Homer si ale hit Hesiod, apol numele lor dispare
din analele lumet.
De asemenea, se intempla si cu vechile numirt geografice. O mare parte

din localitapUe preistorice se confunda mat tardiii cu cele istorice, unele
reman cu totul obscure si un vSl mitic se intinde asupra loi-, er altele mi-
greza de la Dunare si de la Pontul euxin, spre nord panX sub polul arctic,
in vest pana la Oceanul atlantic, er la sud panX dincolo de isvdrele Nilulut,
cu tote ca acestea eraii necunoscute in epoca greco-romana.
In acesta confusiune geografica, produsa inca din timpurile lut Homer,
apot moscenita si transmisa' din autort in autort, sarcina nostra de a pre-
cisa si restabili adeverul geografic, cu privire la nisce timpurt atat de de-
partate, nu este de loc usora.
Patria Hyperboreilor, si anume in epoca aceea, cand religiunea lor

incepe a ave o influenza decisiva asupra viefel grecesct, era, dup& cum ne
spun cei mat insemnajt autort, in parfile de nord ale Dun3ret de jos si
ale Maret negre.
Dupa Pindar, (sec. VI a. Chr.), eel mat erudit poet al anticitafit gre-
Acest nume ne este de asemenea transmis in formS mat mult ori mal putin alte-
rata. In tinuturile Moldovei si in particular in judetele FSlciu, Roman si Neamtu, noi
intimpinam 12 numirt topografice de Avcresci. Conumele Averescu este de ase-
menea fdrte usitat in partile Moldovei.
In armata lui Turnus, Virgil ne presinta pe un osta.s cu numele dc A bar is (Virg.

Aen. IX. 344.). Abaris ne apare ca Hyperboreu la Herodot (IV. 36) si la Plato
(Charmides, c. 6). £r Suidas, ne spune, ca Pythagora (ad vocem) a fost discipulul H y pe r-
boreului Abaris.
cescl, Hyperboreii erau locuitoril de pe fSrmuril Istrului seu ai
Dunarei de jos.
Apollo, deul eel mare si popular al anticita|ii, al carul preop*, profefl,
descantatorl si peregrinl cutrierau tote drumurile, ce duceau de la Hyper-
borei si pana la Delos, ale carul imne r£sunaii in tote templele, la tote sa-
crificiile si pe tote caile cele sfinte; acest deu iubit si puternic *) al lumei
vechi, dupa ce construesce impreuna cu Neptun si cu muritoriul Aeac zi-
durile cetafil Troia, se intorce, dupa cum ne spune poetul Pindar, in pa-
tria sa de la Istru, adeca la Hyperborei 3
).
De alt£ parte Strabo:

«Cei de antaiu, dice densul, can aii descris diferitele parfi ale lumei, ne
spun, c& Hyperboreii locuiau de asupra Pontulul euxin, a Istrului si
a Adriei 3
)».
In fine, Clemente Alexan drinul, (dec. a. 211— 218), care poseda. cu-
noscinfe vaste din filosofiasi teologia greco-pagana, numesce pe Zamolxe

4
filosoful Dacilor, Hyperboreii, adeca original' din fera Hyperboreilor ).
Amintirea despre locuinfele Hyperboreilor in nordul Dunarei de jos, se
conservase in nomenclatura geografica a Daciei, pana tardiu in epoca is-
torica.
Unul din orasele cele mai importante ale Daciei orientale, situat in partea
de jos a riului Hierasus (adi Siret), purta in timpurile romane numele de

Piriboridava D
), numire, ce ne indicX, ca acest oras a format o-data un centru
principal al poporulul, pe care autoril grecescl i-I numesc Hyperborei.
Primele locuinfe ale Hyperboreilor in timpurile preistorice ni se presinta
ast-fel, dupa eel mai important! scriitori al anticitatl, in pardle de nord ale
Dunarei de jos 6
).
') Homer ne spune, ca deii se tem de Apollo. Cand el merge in palatul lui Joe
toti deii se ridica de pe scaune inaintea sa. (Hymn, in A poll. v. 1-3).

') Pindari Olymp. VIII, 46:
o>5 apu. ftô; ....

Edvfl-ov ?jitE'/pv xal 'AjxaCovct? suitcjiou? wctl Is "lotpov i/.auviuv.
Mil. Olymp. III. 14—17.

3
)
Strabonis Geogr. XI. 6, 2.
4
)
Clemens Alex., Strom. IV. 213 (Apud Pauly, Real-Encyclopadie. IV p. 1394).
5
)
Ptoleniaei Geogr. lib. III. 10.
«) Dupa Bess ell (De rebus Geticis, p. 39— 40) Hyperboreii locuiau la inceput in re.
giunea Get i 1 o r. Dupa Papadopol^Calimachin Dacia (Columna lui Traian.
An. V. 1874 p. 172).

InsS, care era originea etnicS si caracterul civilisafiunei acestui memorabil

popor din anticitatea preistoricS ?
Dupci tradiîunile si datele istorice, ce le avem, Hyperboreii, carl figu-
rezS. in legendele ccle sfinte ale lul Apollo, ni se presinta" ca un ram al

najiunel celei marl si puternice pelasge.
Ocupafiunile lor pastorale si agricole, institufiunile lor sociale si reli-
giose, sunt identice cu ale celor alte triburi pelasge din {inuturile Eladel,
ale Asiel mici si peninsulei italice.
Pis tori! HyperboreT, ne spune Pausania, — adecS aceia, carl str&ba'-
tuse cu turmele lor pan& in partea de sud a PinduluT, — acestia aii inte-
meiat oraculul din Delphi 1

); de sigur la inceput cu un caracter destul de
modest, amesurat necesitaîlor viejei pastorale.
Pe langa pastoriS, la HyperboreT infloresce tot-o-datS si agricultura. ET

trimit in tot anul darurl la Delos din fructele si prima lor recoltfi de graii 2
).
Hyperboreii aii un organism de stat, politic si religios. Constitufiunea lor

este teocratica. BoreadiT, seti descendenîi lul Boreas, sunt capii guvernuluT
politic si tot-o-data maril preofT al lul Apollo.
Hyperboreii sunt considerap" de autorii grecesc! ca un popor cu mora-

vuri forte pure, si cu sentimente de justifiS superidre tuturor dmenilor a-
cestei epoce. Mela numesce pe HyperboreT «cultores justissimU 8
), 6r
Hellanic « popor care practica justiîa* *).
Hyperboreii ne presinta intru tdte caracterul moravurilor si credinêlor
vechlt latine.
Ei sunt blandl si ospitall, religiosi, superstifiosT, iubitorl de profet.il (ora-
') Pausaniae lib. X. 5. 7.
') Ritul religios al Hyperboreilor dc a face sacrificii deulul Apollo din prima lor
r e c o 1 1 a (frugum primitiae) avea un caracter latin. Ast-fel afiam urmatorele notite
laFestus: Praemeti.um de spicis, quas primum messui ssent sacrificabant
Caereri (Ad v. Sacrima). — Ibid.: Florifertum, quod eo die spicae feruntur ad
sacrarium. De asemenea scrie Ov i d u (Metam. X.
i 433): Primitias frugum dant s p i -
cea serta. — £r Tibullu (I. Eleg. V. 24):
Ilia deo sciet agricolae pro vitibus uvam

Pro segete spicas, pro grege fe.rre dapem.
(Cf. Dionysii Halic. II. c. 23).
s
j Mela caracteristSzS ast-fel t£ra si poporul Hyperboreilor : Terra angusta (augusta ?)
ap ric a, per se fertilis. Cultores justissimi, et diutius quam ulli mortalium, et

beatius vivunt. Quippe festo semper otio laeti, non bella movere, non jurgia; sa-
cris ope rati, maxime A p o 11 in i s (III. c. 5).
4
)
Tofj? Trespîpsouc aaxciv . . . 8iy.aio3ov-<]Y. (Fragments Hist, graec. I. 58. frawm. 96).
88 MONtrSlENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
cule) si de descantece. La ceremoniile religidse in ondrea deilor, el canta

a
din fluere, din cirhpoi si din cobze ). Melodiilelor sunt dulcf si armdnidse.
La hecatombele seu prasnicele, ce le daii in ondrea lui Apollo, ei canta in
continuii laudele deului cu o voce pl^cuta 3

).
Er in timpui serbatorilor celor mari ale acestui deii, (incepend de la
equinocfiul de primavara si pana. la jumStatea lunei lu! Maiii), ei jdca la hore
pana ndptea tardiu 3

). Peste tot ei sunt dmern avuti si due o viefa fericita.
Hyperboreii cultiva tot-o-data si sciinfele, cu deosebire teologia, filosofia
si poesia. Ei trimit in Grecia pe cei de antaiii literati.
In genealogia popdrelor preistorice, Hyperboreii sunt de asemenea infa-
fisafi ca un ram pelasg. Protoparintele lor este Hyperboreii (Trefôpeo?),
fiul lui Pelasg 4

), al puternicului rege si patriarch al intregel ginte pelasge.
fnsa nu numai caracterul lor national este latin, dar si deitatile lor pdrta
nume archaice latin e: Aplu (Alb 8

), Latona (seu Leta). Tot nume latine
J
) La Hyperborel ma! aflam tot-o-data si un colegiu al cantaretilor cu cobza
pentru ceremoniile religiose, si care corespunde la collegium tibicinum al Ro-
manilor. Despre acesti din urma. se esprimS ast-fel Mommsen (Rom. Gesch. I. 203):
Audi sie (die FlStenblaser) fehlten bei keinem Opfer, bei keiner Hochzeit, und bei
keinem Begrabniss.
J ),Pindari Pyth. X, 30.
3
) Despre caracterul festivitatilor religiose latine, Mommsen scrie: Die lati-
nische Gottesverehrung beruht wesentlich auf dem Behagen des Menschen am
Irdischen ... sie bewegt sich darum auch vorvviegend in Aeusserungen der Freude, in
Liederh und Gesangen, in Spielen und;Tanzen, vor ailem aber in

Schmausen . . . Aber die Versehwendung wie alle Uberschwanglichkeit des Jubels
ist dem gehaltenen romischen Wesen zuwider (Rom. Gesch. I. (1856) p. 159).
Scholiastul IulPindarla Olymp. III. 28. (Fragmenta Hist, graec. II. p. 387).
<)
) Apollo o vechia divinitate a Lelegilor (trib pelasg) era numit de

s
el Aplun-
De asemenea si la Tesali. (Tomaschek, Die alten Thraker, II. 48). — La Etrusci Aplu .
si Apulu (Wissowa, Pauly's Real-Encyclopadie ad. v. Apollo). Cu privire la eti-
mologia acestei numiri sunt importante cuvintele lui Festus Album quod nos dici- :
mus . . . Sabini tamen alpum dixerunt. — Romanii numesc timpul de la Pasci pana
la Dumineca Tomei septamana alb seu a Albilor (Conv. XXI p. 355) si
3, lit.
este de notat, ca tot in acest timp incepeau si sSrbatorile lui Apollo la Hyperborel.
legends archaicS romana din ciclul Apolinic. — Ni se comunicS urmatdrea

legenda poporala din comuna Floresci, judetul Dolj: Un impgrat a avuto fata fru-
m6sa ca «lumea alb&». La s6re te uitaT, dar la ea nu. Un smeu rapesce fata pe
caiid ea se plimba prin pSdure, o pune pe cal, sb6ra cu ea si se scufund& jieparte in-
tr'o mare adancS. si 1 a t 5, unde erau n is ce prun durI (insule) frumdse a-

coperite cu erba merunta si ddsa. Fata furata a fost insarcinata de smeu, care-si avea
palatul s£u in mare. Cand era aprdpe sS. nascS.. smeul a fost ucis de F6t-frumos, er
TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. S9
aii profefri Olen si Abaris, la cari putem adauga si pe Orfeu. In fine,
resturile de limba, cene-auTSmas de la el, pe rpheres (ducltori de daruri),
Nereu (Negru), Heiixosa seii insula ferici|ilor, sunt de asemenea latine.
Religiunea Hyperboreilor era prin escelenji Apolinica. Apollo, ca divi-

nitate a sorelul era mult mat aprdpe de necesitaîle vietei pelasge, de cat
tofi cet alaljii del.
Pe Apollo, ne spune Hecateu Abdenta, el i-1 venereza ma! mult de cat

pe orl-care alt deu.
De alta parte intreg caracterul religiunel apolinice, dupa cum se manifesta
ea in finuturile Greciei, ne infafiseza imaginea viefel si credinfelor pelasge.
fata s'a pomenit cu palat cutot in prundul eel frumos al m 3. r i l. Aici pe prund
ea a nascut doi copiT atat de frumosi, In cat se parea ca e a u r pc ei. Copii crescend
ceva mai marl, au plecat o-data tSris de langa mama lor, pe care o furase somnul. O
slug;! a imperatului (tatSI fetei) pasunind vitele in apropicrc de mare, a vgdut pe cel
doi copilasi jucandu-se in nasipul marei cu nisce mere de aur. «S (5rele a statut in
locsiseuitalaei si luna totasemenea». Sluga spunend imperatului des-
pre vederca acestor copii, a venit si insu-si imperatul, ca se-I vada, si a remas uimit
de frumusetea lor. Apoi apropiindu-se si punend mana pe acesti copii, unul a a 1 b i t,
er eel-alt a inegrit de frica. Celui alfa i-au dis Albul, si celuf negru, Negru. Cel alb pe
cand i-1 tinea impSratul in brate a saltat de o-data in sus si a plesnit. (Acdsta legenda,
comunicata de invetatorul G. Scantea, dupa spusele unui betran teran, se continua apol
numai cu privire la al doilea nil numit Negru).
Esaminand fondul mitic al acestel legende, ea ne presinta intru tdte caracterul legen-
delor apolinice. In traditiunea romana, Albul, copilul eel frumos si aurit (Apollo), apare
ca fiu al unci divinitati mari ne (Neptun). Tot ast-fel, ni se presinta si legenda cea
mai archaica pelasga, Aristotele scrie, ca anticitatea grccesca cunoscea patru del cu nu-
mele de Apollo, on cu alte cuvinte, esistau patru legende despre genealogia deului so-
lar. Cel de antaiu Apollo, dice Aristotele, a fost fiul lui Neptun si al
Miner vei, al doilea, fiul lui Corybas din Creta, al treiiea fiul M Joe, si al patrulea
seu Apollo din Arcadia, era fiul lui Silen, si pe care Arcadienil i-1 numiau «deul pas-
toriu». (Fragm. Hist, graec. II. p. 190). Dupa Apollodor (Bibl. 7. 4.), cel de I.
antaiu doi fii al lui Neptun, aveau numele, unul Opleus si altul Nercus. Este afara
de orf-ce indoiela, ca forma mai vechiS a acestor ddue numiri a fost Aplus si Nie-
rus, adeca Albul si Negrul, intocma ca in legenda romana. Mai adSugSm aici in
ce privesce variatiunea dialectala, ca in limba romani mer i u seii mner i u are intc-
lesul de v fin at, venat-sur si azur, si ca fica a bStranului marin Nercus, purta
numele de Ma era (Homed Uias, XVIII. 48).
Ast-fel, legenda romana, dupi care Albul ne apare ca fiul unci divinitafi marine, a-
partine la cel mai vechiii ciclu al legendelor apolinice. In legenda romana, intocma ca
in genealogia comunicata de Apollodor, domineza principiul dualistic, cu d(5ue
caraclere opuse; una din ceJe d6ue figurl legendare representand lumina (Albul) si alta
intunerccul (Negru).
Apollo din Delos, din Delphi, din Atena si din finuturile Troiel, nu este
nicl deu grecesc, niclf egiptean, ci o divinitare cu legende, cu dogme, si cu

riturl nafionale pelasge; in fine cu o patria pelasga. Apollo este cu deose-
bire venerat in finuturile pelasge, in
Tesalia, in Phocis, in Beotia, in A-

tica, in Arcadia, in Creta si in {inu-
turile Troiel.
El este deul aparatoriii al turme-

lor, si al pastorilor vouto;.
Pe sesurile Tesaliel, Apollo pazesce

ciredile de vite ale regelui Admet
din Pherae l
), er in munfii Troiel el
servesce ca p&storiu la regele Laome-

don, tatal lui Priam 2
). El ajutS im-
preuna cu Neptun la construirea mu-
3
rilor Troet pelasge ), si pe regele
Alcatou la zidirea cetatil pelasge Me-

gara *). El se lupta impreuna cu Pe-
lasgii in contra inimicilor lor. Indemna
pe Troianl la lupta in contra Greci-
lor, si doresce, ca victoria sS fie pe

139.— Apollo incoronat
(tip archaic),
B
cu dafin si asedat pe tripodul sei pro- partea lor ). EI ajut5 adese-orf in
fctic, tine in o manS arcul sefi, er in
luptS pe Enea si pe Hector 6
). Er a-
alta o patera. Pictura pe un vas. (Dupa
filite des Monuments cera- cest erou din urma cand pleca pe
rno gr a p h i q u e s, II. p. 46, la D u-
campul de lupta in contra Grecilor,
ruy, Hist, des Grecs. I. p. 741).
face urmatoriul vot solemn inaintea
Troienilor si a taberel inimice: cS daca deul Apollo i va da gloria, ca
se ucida pe ccl ce va esi se se lupte cu densul, atunci va aduce ar-
mele aceluia in Iliul eel sfant, si le va suspenda ca trofee in templul lui
Apollo departe-saget&toriul 7
).
i) Apollodori Bibl. I. 9. 15; III, 10. 4.

a
) Iliad. XXI. 441—44.
a) Iliad. VII, 452 ; XXI, 515.
4 Pausaniae lib. 42. 2.
) I.
*) Iliad. IV, 507; VII. 21. — Ovidiu (Trist. II. el. 2. 5): Pro Troja stabat Apollo.
6
) Iliad. V. 344; XV. 249.
') Iliad. VII. 51. seqq.

TEMPLUL PRIMJTIV AL LU I APOLLO. 91
Tot in cursul acestul resbel Apollo indreptdzS sageta lui Paris asupra
lui. Achile si-1 ucide *).
Apollo apare ca deul protector al Pelasgilor si atunci, cand sortea pare

a-i persecuta peste tot locul, si o parte din el sunt silitji se parSsesca ve-
chile lor locuinê din peninsula balcanica.
Pelasgii, scrie, Macro biu, alungafi din locuintele lor din tdte p&rfile, se
adunarS cu tojii la Dodona si consultara oraculul de acolo, in ce parte a
lumei sS se stabilesca; er oraculul, le spuse se merga in {era consacrata

Saturn 3
lui si acolo se ofere dijme lui Apollo, etc. )
Apollo, la Pelasgl este deul luminel fisice si al luminei spirituale; deul
pastorieT, al agriculture!, al sanatatil, al resbdielor, al cctajilor si al divina-
tjiunei 3
).
Ca tip, Apollo este de o frumse{3. si tinere^S eternS..
Pe vechile monumente de sculpture si pictura ale GrecieT, Apollo eel
archaic ne apare cu bucle si cu pletele cele frumose pelasge, intocma pre-

cum porti si astadi pastoril si feranii romani de langa muntele Retezatulul.
Din ac6st& causS, i
el are la Homer si epitetul de axEpasxou^s (intonsus ).
Tot asemenea, ne spun cantarile nostre poporale, ca sdrele are plete

str&lucite 5
).
4. 'Q*.savdg (Oceanul) in tradifiunile antice.
LangS. Hyperboreii eel cuviosf ne apare in legendele apolinice si Ocea-

nul eel archaic din nordul zonel grecescl, si care j6cS un rol atat de im-
portant in teogonia urano-saturnica.
Insula lui Apollo din regiunea Hyperboreilor, ne spune Hecateu Abde-

rita, se ana in pSrJile Oceanului (xxt« tgv 'Qxeavov).
Arctinus in Aethiopida (Homeri, Carmina, Ed. Didot, p. 583.)

%
) Macrobii Saturn. I. 7.
3
) Calchas, Cassandra, Helenus si Sibylele aveau darul profetiei de la Apollo.
4
)
Homeri Hymn, in Apoll. v. 134.
5
)
In o baladi romaaa apolinicS. Sdrele dice catre LunS:
C'amendoi ne potrivim Tu ai plete aurite.
Si la plete si la fete EQ am fata ardet<5ria,

dalbe tinerete.
Si la Tu fata mangaetona.
Eu am plete s t r a u c 1 i t e, (Din Com. R6svad, jud. Dambovi(a.)
Cuventul Oceanos la inceput nu avea infelesul, pe care i l'ati dat mai
tardiii autorii grecesc!, seti cu alte cuvinte, Oceanui primitiv seti al vechilor
legende, nu este Oceanui istoricilor si al geografilor, incepend de la be-
tranul Herodot in cdce.
Grecii din timpurile lui Homer nu cunosceaii marea esterna, pe care noi
o numim astadi Ocean. Ei nu strabatuse in aceste timpurf catre apus nici
chiar intrega Marea mediterana\ Er in ce privesce parfile de nord ale Eu-

rope!, nofiunile lor geografice nu se estinserain acesta epoca mai departe
de Marea negra si de Dunarea de jos.
Lumea n'a fost tot-de-una cunoscuta, dupa cum este astadi, si chiar in
timpul lui Herodot, o epocS de altmintrelea destul de tardia, orisontul geo-
grafic grecesc se inchidea la Dunarea de jos. *La nord de Tracia, scrie

Herodot, ce fel de 6meni locuiesc, niment nu pdte sS scie; atat insa se
pare, ca dincolo de Istru esista pament nelocuit si infinite

1
).
De alta parte cuventul 'Qxsavo; nici nu este grecesc s

). El aparfine lexi-
conului archaic pelasg, atat dup& forma sa originara. (aqua), cat si dupa
terminafiunea sa in Dupa sensul
a.v-o$. sGu primitiv, cuventul Oceanos in-
semna o apa mare stagnanta 8).
La inceput, autorii anticitafi! intrebuinfara cuventul Oceanos, asa dupa
cum i-J imprumutase de la Pelasgi, aplicandu-1 esclusiv la Marea negra, care
intr'o epoca preistorica forte depaitata, forma numai un imens lac, ne-
avenrd nici o esire in Marea mediterana i

).
Ast-fel geograful Strabo vorbind de navigafiunea Argonaufilor catre ti-
nutul eel avut de aur (Colchis), ne spune, ca in acesta epoca, Marea

negra era considerate ca un alt Ocean 6
), si cine naviga in Marea
negra se considera, c3 a caletorit tot asa departe de lumea locuita, ca si
cand s'ar fi dus dincolo de columnele lui Herculc, si peste tot se credea,
ca acesta mare este cea mai vastS din marile nostre, din care causa i s a
si dat prin escelenja numele de LLSvtos.
4
) Herodoti lib. V. c. 9.
2
)
Pentru notiunea de mare, Grecii aveau numai terminul general de d-iX'/s^t..
3
) In limba romana cuvdnul o c h i u Jmai corect o c i fi) are inêlesul de locus pa-
luster (Lexicoiiul de Buda), si de «lac» <dtang» (Cihac, Dictionnaire
d'6tymologie Daco-romane. I. 184). Forma dc Ocean ni se presinta ast-fel numai ca

augmentatiune din ochiu s6u o c i u, cu intclcsul de a c m a r e.
I — Dupa Diodor
Sicul (I. 12. 5) eel vechl intelegeau sub cuventul Occane umiditatea (to 5-rpov).
4 Slrabonis Geogr. I. 3. 4.
)
5
) Strabonis Geogr. I. 2. 10.
:
Chiar si numirea archaica de 'Aljevo; (Axenus 1

), ce s'a dat la inceput
Marei negre, era numai o simpla forma de pronunciare grecdsca a vechiuluT

cuvent pelasg Ocean (Oceanos).
In Galia de alta parte noi aflam inca in seculul al iV-lea d. Chr. forma
de Accion ( = Ocean), intrebuinâta. ca o numire pentru lacurile cele
vaste 2
).
Ace'st Ocean (seii lac imens) al geografieT preistorice, cuprindea in sine
nu numai basinul idrografic al Marei negre, dar tot-o-data si cursul eel lat
difus, adartc si lin al Istrulul, seii Dunaret de jos.
Ast-fel in Argonauticele lui Apolloniu Rhodiu, o opera de insemnata eru-
difiune alexandrina, partea de jos a Dunarel seii Istrul eel «lat si adanc» figu-
reza sub numele de Golful seii Corn ul Oceanulul (Kepac. 'Qxeavofo 3

).
Cu deosebire insa in legendele tcogonice ale lui Homer si Hesiod nu-

mirea de Oceanos fu aplicata esclusiv numai la Dunarea de jos ('Qxeavb;
T.oxa.pic, 4), si acesta probabil din causa, ca acest mare fluviii al lumel vecW
se considera ca ultimul rest al maselor marl de apa, ce acoperise in epo-
cele geologice basinul TSrei-romanesci si al Ungariei. Acesta ne esplica

tot-o-data causa, pentru care locuinfele Hyperboreilor ne apar la Hecateu
langa Ocean, er la Pindar langa Istru 6
), seu Dunarea de jos.
Constatam asa dar din punct de vedere geografic, ca Oceanul Hyper-

boreilor, de care ne vorbesce Hecateu Abderita, nu este nici Oceanul
arctic, nici Oceanul de apus, nici alta mare necunoscuta, on fictiva, ci es-
clusiv marea de la nordul lumel grecesci, aceea pe care si Herodot o nu-

mesce «cea mai admirabila din tote ma\rile» e
), pe care Pomponiu
*) Strabonis Geogr. V. 3. 6. — Molae lib. I. c. 19 : i ng en s Pontas olim

Axenus dictus. — Etyraologiilc antice, ca tcrtninul dc 'fixsavo; ar derive de la adiectivul
(uv.u-, repede, si Axenus arfi cuventul greccsc ££»«{, inhospital, nu au nici
inteles, nici fundament istoric.
-) Rufus Avienus (sec. IV. d. Chr.) in poema sa geografica «0 r a maritima*

amintesce in partile Galiei un vast lac sub numele poporal de Accion (adeca Ocean)
inserit semet dehinc

vastam in paiudem, quam vetus mos Graeciae
vocitavit Accion (at)que praecipites aquas
stagni per aequor egerit.
Dupa Miillerus in CI. Ptolemaei Geographia (Ed. Didot) p. 235.
3
) Apollonii Khodii Argon. IV. 282.
*) Homeri Odyss. XII. 1. — Hcsiodi Theogonia, v. 242. 959.
") Pindari Olymp. III. 17.
«) Herodoti lib. IV. 85.

94 MO NUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Mela si Dionisiu Periegetul o numesc «mare imensa* *), er tradifiunile po-
porale romane <Marea m^dlor* *), si care, in fine, pe chartele geografice

medievale figureza' sub numele de «Mare maj us.»
In acest Ocean asa dar, de ]a marginile lumel cunoscute Grecilor, se

afla insula cea sfanta a lui Apollo, si care, dup& cum vom vedc din ca-
pitulele urmStdre, ni se presintS intra tote ca insula Leuce seu Alba, care
mal tardiii a fost consacratS memoriel si mormentulul lut Achile.
5. Celfil de langA insula Hyperboreilor.
In genesa apolinica ni se presintS inca' ddue cestiuni importante din geo-

1
grafia preistorica .
Insula cea sfanta a lut Apollo, ne spune Hecateu, se afla in pirfile

de nord (infelege ale zonel grecescl), si anume in fa|S cu finutul Cel-
s
filor ).
DupX tote datele istorice si geografice, Celfil imigrase din Asia in Europa
numai tardiii, in urma celor doue curente marl neolitice.
La inceput, acest popor belicos ocupase o parte insemnata din p'nutu-
rile cele vaste de la nordul M3rei negre. Impirisi apoi de nduele curente
etnice (germane), carl se reversau din Asia spre Europa, el se rSspandira
prin diterite pXrfi ale Daciel, ale Panoniel si Germaniei, 6r unele cete ale
1
acestor noi invasori petrunsera inca in timpurile pelasge spre medS-di, si
se stabilira in mod sporadic pani in Ueojia.

Diferite fantanl istorice si geografice ale vechimei, amintesc de Celfii de
langS Marea negra\
Ast-fel, renumitul sofist Asclepiade din Tracia, care a trait in sec. IV
-
a. Chr., ne infap s<*za' pe legendarul Boreas (din munfii Rhipae, Carpati)

ca un rege al Celfil or 4
). La alfi autori, acest Boreas apare ca rege al Sci-
*) Melae lib. I. c. 19. — Dionysli Orbis Descriptio, v. 165.

2
) Ast-fel intr'un descantec de <DSnsele> se dice: «cu mana 1c va lua si in Marea
Negra le va arunca in Ma re a MSril o r». (C od r es c u, Bucium. rom., Ill 139.)
*) Diodori Sicull lib. II. 47: tv toiz avtiitspay ;«4js Ke/.Tix?js Toitot; xata ibv 'Qxeavbv
elva; vYJaov etc.
*) Prolms ad Virgil. Georg. IT, 84. Quidam putant, ut Asclepiades ait, B or earn
fuisse Celtarum regem (Fragmenta Hist, graec. Ed. Didot. Ill 306; fragm. 28).
{ilor, er la Hecateu Abderita Boreadii, seii descendentii regelul Boreas,
sunt domnii si preotil eel mart ai Hyper boreilor din insula cea sfanta a
lui Apollo.
Agatyrsil eel renumiff pentru avutiile lorde aur, — o populafiune Tur-
sena (pelasgi), — can in timpurile luT Hcrodot locuiaii in Transilvania de
astadl, — suntconsiderafi la unii autori grecascl ca Celti ').
Iii fine, renumitul gramatic si poet Lycophron din Eubca, care a trait
in sec. III. a. Chr. ne spune, c& insula Leucc se afl& situata in fata de gu-
rile riulut numit Keltos *), si sub acesta numire densul infclege Istrul, care
dup5 cum scrie si Herodot venia din piiuturile Celtilor. Despre CeltT, ca
locuitort in apropiere de Marea n6grS, ne mal amintesce si Diodor Si-
cul. «Celp'i, dice densul, carl locuiesc in regiunea nordicS si in pnuturile
de lang& Ocean si de langa munpK Ercinici, prccum si top* aceia, carl sunt
rgspandifl panS langi Scifia, se numesc Gall. Dintre acestia, aceia carl lo-
cuesc sub polul nordic si eel carl se mXrginesc cu Scifil sunt ceimaisel-
batici .... Puterea si selbXticia lor ajunsese atat de cunoscuta in lume,

in cat se dice, c5 in timpurile vechi el cutrierase si predase t6ta Asia, nu-
mindu-se de pe atunci Cimerii» 8
).
Cand Hecateu ne spune asa dar, ca insula cea sfanta a lui Apollo, se
aria in regiunea septentrionala (seii din nordul zonei grecescT) si in fa{a de

tinutul Celplor, el are aid in vedere aceleasl fantani istorice ca si Ascle-
piade, la care Boreas de la munpl Rhipae apare ca un rege al Celp'lor, ca
si Diodor Sicul, care ne presinti pe Cimerii de langa fermurii Niprulul ca

Celfi, si in fine, ca si Stefan Byzantinul, care considera de Celt! pe Agatyrsil
seu Tursenil pelasgl de langa riul MuresuluT.
Vom esamina acum ultima cestiune geografica din legendele apolinice.

Geografia este una din lurninile principale ale istoriei.
Din insula cea sfanta\ a lui Apollo, scrie Hecateu Abderita, se vedeaii
unele iniltiml de pament de la nu era mult departatS.Selina, si care
Acesta Senna" de langa insula lui Apollo a avut darul se" complice si mal
mult cestiunea geografica a Hyperboreilor celor pi? si virtuosi, de carl ne
vorbesce Hecateu. Anume comentatorii fragmentelor lut Hecateu Abderit?,
i) Stcphanus Byz. Tpausol, ko\^ K^tSv. "EO-vo? pl« ut "MktpH 'AYaBô'-K tvoiid-
Hoozi. - Cf. Taciti Germania c. XXVIII. XLIII. - Blcfenbacli, Origines Europaeae.
p. 139 seqq.
») Licoplivon Cassandr. v. 189 (Kohler, M<5moire, p. 544. 730).
9 32.~De asemenea scrie Strabo (XI. 7. 2): Vechil autori
) Diodorl Siculi lib/V. c.
Celtoscitl. (Cf. Ibid. VII. 1. 1.)

grecescl numiau tote populatiunile nordice Scyti si
unii din lipsa de cunoscinfe precise geografice, alfii m fine sedusT de textui
pufin alterat, dupa. cum ni Fa transmis D'todor Sicul, au credut ca. sub a-
cesta enigmatica SsJ^vrj de langa insula lui Apollo Hyperboreul, este de
a se infelege luna de pe ceriu, interpreted ast-fel pasagiul lui Hecateu,
nu in spiritul curat geografic al autorulul, ci dandu-i un infeles cu- totul
fabulos.
Insa Selina din {era Hyperboreilor era o realitate geografica. Insula Leuce
seu Alba, care dupa resboiul troian fu consacrata mormentului lui Achille,
se ana situata, dupa cum scim, in fata cu cele doue gun de sus ale Du-
narei, una Chilia si alta Sulina. Accst brat din urma al Dunarei, care in
seculul al X-lea al erei nostre se vede a fi fost eel mai navigabil, porta
la Cons tan tin Porfynogenitul numele de Selina 5), si tot sub numele de Se-
lina ne apare acest braf in periplul Catalan dc la a. 1375 "). In fine, sub
numele de Selina ni se infatiseza acesta parte din delta Dunarei in tote
s
cantarile nostre eroice ).
Cand Hecateu Abderita scrie ast-fel, ca din insula cea sianta a lut A-
pollo se vedeau 6re-can inalf imi tcrcstrc de la Selina, el nu avea in
vedere aspectul ceriului, orl departarca mai mica seu mat mare a lunei dc
acest colj; de pament, ci esclusiv numai acea parte continentals din delta
Dunarei, care si in evul de mijloc era cunoscuta navigatorilor din Marea.

negra sub numele de Selina 4
).
Am esaminat aici principalele parfT ale geografic! positive din fragmen-
ted lui Hecateu Abderita. Accste date ne vor permite de a fixa cu de-
plina siguranta situatiunea geografica a insulci, in care se afla mcmorabilul
tcmplu al lui Apollo Hyperboreul,
') C'oiistaiitini Pornhyrogeniti De admin. Imp. c. 9: tiv itorajiov xiv SsXtvav. Difcri-
tele brute ale dcltcl Dunarei se mai numiau de geografii veclu si riuri, flumina (Pli'nii
Hist. nat. IV. 22.)

3
) Xotices et Ext raits dc manuscrits de la Eibliotheque du roi et autrcs bibliotheques
publies par PInstitut royal de France. T. XIV. 2-mc Partic. Paris, 1843. (Charta a 2-a)
Turcii 'n droia se plimba Cu trei-palru Brailence,

Pe podmolul Dunarii
Cu cinci-sesa. Galatence
Vedea fete selinence,.
Gasia fete brailence Si cu decc Selinence...
Cu ie si cu zevelce
Iliid, p. 543.
Teodorescu, PoesiT pop. p. 562.
O imprejurare
4
) geografica' analoga ni se presinta cu Selina din Italia. Luna, scrie
Strabo (V. 2. 5), este un oras si port al Etruriei, si Grecil numesc orasul si portul
6. Insttla stevxrj (Leuce) consecratd $iulul Apollo.
Insula cea sfanta a M Apollo, dupa cum am vedut din datele geogra-
fice expuse pana aid, era una si aceeast cu insula, care a fost consecrata
umbrei lul Achile dupa resboiul troian, atunct, cand cultul lut Apollo su-
ferise o mare infrangere.
Insa renumele si venerafiunea, de care se bucura acesta insula, pe cand era
consecrata lut Achile, si anume autoritatea oraculului de acolo, puterea cea
salutara a insuleT, tesaurele continue, ce se vSrsau la altarele acestuT tem-
plu, erau numai o simpla moscenire din tradifiunile si institutele cele vechl
ale religiunei lut Apollo.
Asupra insulet lut Achile mat remase chiar si aureola divina, ce o avusese
o-data acesta mica bucata de pament, cand puternicul deti Apollo inspira
de aict intrega vie{3. antica.
Pindar, in una din odele sale numesce insula lut Apollo cpaevvav vSoov J
),
adeca insula luminosa, lucitoriS, epitet, care convenia nurnat resedinfet

lut Apollo, deul s6relul.
fir poetul Quintus din Smyrna, care a trait pe la a. 470 d. Chr., o
numesce insula divina *), inca mat inainte de ce acest pament ilustru ar fi
ajuns in posesiunea Pontarchulut Achile.
XeXVl- Portul este incunjurat cu muntt inaltt, de unde se pdtc vedd marea si Sar-
dinia si o mare parte a termurelui atat de dinctfce (din Italia) cat si de dincolo (din
Sardinia). EsistaS asa dar in timpurile vechl, orase si porturt dedicate Lunct seu Se-
lenel, si carl purtau numele acestet divinitatt. Se pdte, ca astadt din Insula Serpilor
(Leuce) sa nu se mat vecja punctelc mat inalte din delta Dunaret, insa aedsta nu este o
proba, ca in vechime relatiunile geologice ar fi fost tot ast-fel. Mat notam aicf, ca dupa
traditiunile romane, pe can le puhlicam mat la vale, templul din Leuce se distingea prin
o inaltime considerabila.
») Pindari Nemea IV. v. 48—50:
(!-/« icatp<pav.)
Kv S'Eo^lvu) niXafsi. !patvvay Avi5.eu;
V&30V . . .
') (Juintt Smyrnaci Posthomericorum III. v. 775: dsooSeii vrjaov. — Chiar si legenda
despre pasSrile albe, cart ingrijiau de templul lut Achile (pag. 72) este in fond una
si aceeast cu legenda, pe care ne-o comunica Hecateu despre lebedele, ce veniau
in stolurt nenumgrate din muntit Ripae si cart mat antaiu incunjuraQ cu sborul lor tem-
plul lut Apollo, ca si cand ar fi voit seVl lustreze,
NIC. DSNSUSIANU. 7
In fine, chiar si numele acestei insule de Leuce seu Alba, ne pune in

evident^ sub o forma destul de transparenta, ca ea a stat o-data in strinse
raporturi'cu cultul lui Apollo, a deulul celui alb, numit Aplun de Tesali
si Aplu de Etrusci a
).
In apropierea acestei insule, not g&sim in anticitatea greco-romana un

cult puternic si estins al lui Apollo si al Dianel.
ScipX dupa cum ne spune Herodot, adorau dintre top! deil lor mal mult
pc Apollo 2
), cu esceptiune de supremele (si vechile) lor divinitS$T, numite
Istia (Vesta, focul), Papaeos (Mosul) si Apia (P3mentul).

La gurile riulul Borystene sett Nipru era situat vechiul oras numit Ol-
bia sett Olbiopolis 3
), eel mal important centru comercial al Scifiei in
timpul M Herodot; er partea cea mal mare din mohetele vechi ale acestuT
emporiii porta efigia deulul Apollo *). Probabil ca acest oras, dupa cum
scrie comitele Ouvaroff, a fost cortsecrat deulul Apollo, <5r numele de Olbia
(cetatea Alba) inca pare a confirma acesta. Din o insula a MaVeT negre,
numita Apollonia, situata spre sud de gurile IstruluT, Romanii luara una
din cele- mai-ven«rate imag'mT a deulul Apollo, o statua colosaia inaltS de 30
.
de cop*, si o asedara in Capitoliu sub numele de Apollo Capitolinus. Chcltue-

lile acestei antice si magnifice opere de sculptura aii fost, dupa cum ne
spune Pliniu, de 500 talenfi seu 2.460.000 lei 6
), adeca mat mult de cat
adunase Green (300 talenf!) pentru reconstruirea templulul din Delphi, in-
cendiat in a. 548.
In fine, diferite alte orase si centre comerciale din apropierea acestei in-
sule att purtat, unele in vechime, er altele pana in diua de astadT, numele
de Alba. Ast-fel ni sc presinta Olbia, Cetatea-alba sett Tyras °), Bol-
>) Insula Dclos inca avca cpitctul dc «alba» (Candida Delos.Ovid. Heroid. XXI. 82.)
>) Herodoli lib. IV. 59.

s
) Scymnl Cliii v. 804. — Pliiiii Hist. nat. IV. 26.
*) Ouvaroff, Rechcrchcs sur les antiquitds de la Russie m<5ridionale. p. 44—45: Dans

les inscriptions d'Olbie, il est souvent question des sacrifices que Ton offrait a
Apollon La plus part des monnaies d'Olbie sont frappecs ;i l'effige

d'Apollon II est probable qu'Olbie dtait consacrtie a. Apollon.
') Plinii IV. 27. 1. Citra Istrum, Apol loniatarum una, LXXX M. a Bosporo
Thracio, ex qua M. Lucullus Capitolinum Apollinem advexit. — Ibid. XXXIV. 18. 1.
Talis (colossea statua) est in Capitolio Apollo, translatus a M. Lucullo ex Apollonia,

Ponti urbe, XXX cubitorum, quingentis talentis factus.
e
) Cantcmirii Moldaviae Descriptio, Ed. 1872, p. 20: Akierman, incolis Czetate
alba Polonis B i e 1 ograd. — Importantul oras Apulum (C. I. L. nr. 986) din
Dacia inca se vede dupa numele slii archaic, si dupa nurnirea poporaia do astadi,
TEMP LUL PRIMITIV AL LUI APOLLO. 99
gradul de la gurile riului Ialpug in Besarabia si Belgarod, una din gu-
rile DunSrel; numirT, ce ne atestS, c& o-data accste {inuturi au stat sub
patronagiul deulut celut alb, a lm Aplu sen Apollo.
Insa un document forte pref.os despre identitatea insulel Leuce cu insula

cea sfanta a Hyperboreilor, i-1 aflam la Hecateu si la Pliniu. Insula Hyper-
boreilor dup3 cum ne spune Hecateu, intr'un fragment al seu, mat avea
si numele de Helixosa *), cuvent de origine incontestable pelasgu. Este Fe-
licia seu insula Fericrfilor, si tot cu acesta numire, insa in traducfiune gre-
c6sdi — de
Macaron (a Fericitilor) ne apare — insula Leuce la Pliniu:
eadem Leuce et Macaron appellata 2).
Belgrad (Cetate-albS), ca intr'o epoca departata ante-roman5, a fost dedicat deulul

Apollo. Apulum devenise cunoscut in lumea romana inca inainte de cucerirea Daciei.
In Consolatio ad Liviam (Ovide, Oeuvres competes. Ed. Didot, 1881, p 841)
cetim urmatdrele versuri:

Danubiusque rapax et Dacius orbe remoto
Apu 1 u s ; huic hosti perbreve Pontus iter.
'EU&ia, vyjgos 'Yitspôplwv, ot>$ M>Jieo©v StwViaj, 6iro noTa|J.u> Ka-

'-) Stephanas Byz. :
paôxa, M 'Ev-atato? b 'A^pirr,?. - In acest fragment Hecateu ne spune, c5 insula
Helixoea se afla in fata riului numit Carambucas (forte probabil un brat al Dunarei).
Terminul geografic de Rucis, Buces si Bucas, este unul si acelasi cu latinul
bocca mal are intelesul si aplicatiunea de «gura

bucca (ostium). In limba italiana
de riu», ostium, cst6|m (Vocabolario della Crusca, I. Ed. 1741. p. 325). — De ase-
menea constatam aid, cS gurile Dunarei mal apar si astadj sub numele B u h a z.
In ce privesce marimea g e o gr a f i c a a insulci lul Apollo in anticitatea
greco-romana, datele positive ne lipsesc.H e c at eu ne spune, c5 acdsta insula nu era
ma! mica de cat Sicilia, insa densul adauge indata cuvintele <dupa cum se vorbesce*.
Dupa cum scim dimensiunile geografice ale autorilor din acestS epoc2 nu au nici o preci-
Ele sunt numal simple indicap'uni vage. Chiar si Herodot, se uimesce
siune sciintifica.
despre lacul Meotic, ca nu era cu
prin neesactitatile sale geografice. Ast-fel densul scrie
mult mai mic de cat Marca n^gra (IV. 86.) De alta parte Pliniu (IV. 27. 1), ne spune
ca cercuitul insulel Leuce era aproximati v de 10.000 pagi, adeci de 10 miluri ro-
mane, seu de 14 km. 792 m. Dupa Pausania (HI. 19. 11.) insula avea o circumferinta
de 20 stadil, s6u de 3 km. 680 m. Er Mela se apropia si mai mult de adever, cand
ne spune, ca insula Leuce era forte mica — parva admodum (lib. III. 7.) In fine dupa
planul ridicat de ofiterii rust in a. 1823 circumferinta acestel insule era in acest timp de
925 sagene, seu 1 km. 973 m. (Koehler, Mdmoire p. 600).
Pe charta geografica a lul Fredutius de Ancona din a. 1497, acesta insula mai apare
Fidonixi, evident numire coruptS din noB-on* si vyjcos, cu inte-

si sub numirea'de
lesul de insula B al a urului, astSdi a !?erpiIor. (Cf. Comte Potocki, «M6moire
sur un nouveau periple du Pont euxin.. Vienne, 1796 p. 7. —Koeh 1 e r, Memoire. p. 611.
613). Mai notam, ca Apollo mai avea si epitetul de Pythios ca putere triumfatdre asupra
balaurului Python.
2
) Plinii H. N. IV. 27. 1-2. -
Reminiscence prefiose despre raporturile religiose ale lui Apollo si La-

tone! cu insula Leuce ne-aii remas chiar in epitetele acestor ddue mart di-
vinitSfT. Inca in anticitatea Homeric.1, Apollo, deul pelasg, mat era adorat
si sub numele de auxsioc, 16-moq, hxjpfl&tifysi epitete misteriose pentru gra-
maticii vechT, insa al caror caracter era curat geografic. Originea lor se rc-
ducea la o localitate ore-care numita" Asuxtj (Alba 1

). Latona, «Maica cea
27' 52' 24"
140. — Delta Dun are!. Scara'l: 1.500,000 a lungimel naturale.
sfanta» a anticitati.I preistorice, numitS de Greet Leto (Atjtco,) <§r in dialectul
poporal pelasg Lete, Letea (Atjtv^ 2

), era nascuta, dupa cum ne spune Hecateu,
ia insula cea sfanta a Hyperboreilor s
). In legendele vechl apolinice Latona
mat apare cu epitetul de Aoxawa *), forma alteratX din Aeu%«fva, adecft originara
din insula Leuce. Chiar si astadt o parte din delta Dunaret, anume insula
dintre braful Chiliet si al Sulinet mai porta numele de Ostrovul Letei, er
4
) Macrobil Saturnaliorum I. 17. Antipater stoicus Lycium Apollincm nuncu-
patum scribit, irto -cou liov.'Alvzo&o;. !t<5.vta (fioTtCovto; -riXloo. — In {inuturile Troiei (la
Colonae, Chrysa si la Cilia) Apollo mai era venerat si cu prcdicatul de v. Xk't:os

; (Strabo,
XIII. 1. 62, XIII. 2. 5. — Frag. Hist, gi'acc. IV. 376). Epitetul este geografic. insa
cestiunea istorka, ce ni se presintS este, daca acest conume al lui Apollo este luat de
la micul si neinsemnatul sat (ti«o?1 Cilia, on din contra Cilia s'a numit ast-fel dupa
sanctuariul de acolo al lui Apollo- xeM.ato«, numire, a care! origine se reduce p<5te la
Achillea de la gurile DunSrel.

a
) Cf. Lete (A-rixT|) uti oras al Macedonia!, care dupa cum ne spune Stephanus Byz.
i-si avea "numele seu de la templul Latonei, ce era in apropiere.

*) Diodori Sicult II. 47. MoftiAo-fouG'. 8'ev tt&xf frjV A*r)tu> fsfovl'.'a'..
*) Aristotelles (Hist. Anitn. VI. 35) Philostephanus Cyrenaeus (Fragm.

si
Hist, graec. Ill p. 33) amintesc de o vechia traditiune, cS Latona, persecutati de
Juna, a venit de la Hyperborel la Delos in 12 dile sub formS de lupdica (XuKatva).

pSdurea cea frum6sa.de stejan din acel ostrov, Padurea Letel 1

); tot
aci se maiafli si un sat cu numele Letea; urme geografice despre un cult

antic al deifei Latona sett Letel in aceste parfl.
Cercetanle archeologice facute in insula Leuce confirm^ in fond aceste
date istorice si geografice.
In mijlocul platoului aceste! insule
sc att gSsit la a; 1823 ruinele unul

templu de o intinderc estra-
ordinar de mare. In unele locurl
zidurile acestei cladirl maTaveattinca
o inalfime de o archinasi jumetate
(1 m. 66 l
/.i cm.). Construircaacestui
templu, dupi cum nc spune Kohler,
se reduce la epoca architecture! pri-
mitive, sett ciclopice. Murii eratt for-
ma|I din blocurl forte man de petra

alba calcara, prea pufin cioplite, si
asedate unele peste altele, fara nici
un ciment. Acest templu, din insula

141. — Insula Leuce (Alba, Serpilor) de
Leuce, ne apare chiar in pufinele sale langa gurile DunSrei. Rcductiune dupS. charta
resturi de la anul 1823 ca o opera din Memoires de 1' Academic imp. de St.-
Petcrsbourg. Tome X, tab. XXIV, la Toci-
monumentala de arta. El era bogat
lescu, Revista p. ist. Vol. VII.
impodobit cu marmurS alba, dupa
cum se constats din numerosele fragmente de sculptura aflate aci *). AstadI
ins2, din tote aceste ruine risipite la anul 1823 pe suprafaja insulel, aprope
nu mat subsists nimic. Proporîunile cele grandiose ale acestui edificitt sacru,
de cate 14 sagene fie-care lature (29 m. 76 cm.), ne atesta in mod f6rte
') Padurea Letea are o suprafati de 2.000 hectare.
») Koehler, Memoire, p. 604: Le temple d'Achille ainsi que les restes des an-
ciens Winces, que 1'on voit a
1
Leuce sont construits avec de tres-grands blocs

d'une pierre calcaire ordinaire de couleur blanche, rudement tail!6s et places les uns
1
sur les autres sans mortier le temple d'Achille de 1'ile de Leuce et les edi-
fices que je viens de citer, sont d'une antiquite tres reculde et d'une genre que
l'on comprend sous la denomination d'architecture cyclopeenne. Lors'qu'on

examine les restes du temple d'Achille, on est frappe de la grandeur de cet
6 d if ice, d'autant plus que les temples, des divinites et des heros etoient ordinaire-
ment d'une assez petite dimension Dans l'antiquite 1c temple d'Achille etoit
richement orrie en marbre blanc. Ce fait est atteste par les nombreux fragmens
d'une corniche bien travaillee dont quelques uns avaient plus de trois pieds; d'autres
fragmens paroissent avoir fait partie du piedestal d'une statue. Les morceaux
evident, ea destinafiunea primitiva a acestui maiestos templu de construc{iune

ciclopica, nu a fost. pentru cultul unui simplu erou, ci pentru o divinitate
de primul rang. Aci era templul unei religiunl sdii al unei marl puterl divine.
Forma esteridra architectonic! a acestei construcp'unf corespunde pe de-

plin la templele archaice ale deulul Apollo.
Poetul Homer, intr'un imn al seu, amintesce de templul acestui deu de
sub polele Parnasului, seu de la Crissa, si ale carut fundamente, eraii late
si forte Iungi ]
).
Afara de murii templului se au mat descoperit in partca de resarit si de
apus a acestei insule si resturile altor trei construcfiuni de asemenea vaste,

din acelasi material si de aceeast origine cu vechiul templu. Probabil ca
destinatiunea lor primitiva a fost de a servi, unele ca sanctuare si locuinje,
er altele ca portice. pentru scutirea peregrinilor. Langa murii templului in partea
dc nord-vest se mal vedeaia pe la a. 1823, sapata in stanca o fantana adanca
de 15 picidre cu deschiderea circulara, si alte doue in partea de apus Cu

deschiderea rectangular^, fantam, can dupa ritul archaic aveaii de a servi,
atat pentru trebuintele templuluT, cum si pentru lustrarea pe cap si pe

mani a credinciosilor 2
).
les plus considerables ct un chapiteau de colonne aussi en marbrc blanc, ont 6tc cn-
lcv*(5s en 1814 par 1c capitaine d'un navire italien.— Ibiil. pag. 607: cette derniere (lie)
portoit dans l'antiquite le npm de Leuce" on ile blanche, non pas a cause de la
blancheur de ses bords escarpes, puisque ces bords sont plut6t d'une couleur brune
et rougeatre, mais-a cause de la blancheur de ses grandes constructions. Dupa ritul
vechiu t<5te templele lui Apollo eraii construite din pctra alba (Cf. Pausania,
I. 42, 5).
*) Hoineri Hymn, in Apoll. v. 295.
Dupa Hecateu templul lui Apollo din insula Hyperboreilor avea o formi rotunda,
insa este afara de orl-ce indoiela, ca dispositiunea primitiva a acestui templu a fost
modifkata in cursul timpurilor. Forma sfcrica apartine in general templelor primitive
ale lui Apollo Ast-fel Pausania (X. 5. 9.) ne spune, ca eel mai vechii templu al lui A-
pollo de la Delphi avea forma unei colibe (xaXupY)? h'&v g%%P-*)- Dar mat tardiu ins5
se introduse si la templele lui Apollo sistemul architecture! rectangular e, dupa
cum a fost construit si celebrul templu al lu! Apollo de la Crissa, despre care ne vor-
besce Homer.
2
) In planul insulei Leuce de sub Fig. 141, urmele de fundamente ale vechiului templu
sunt indicate prin litera A. Intcriorul acestui templu, dupa constatarile facute la a. 1823
de oficerii rusesci, era divisat prin un mur tras de la nord spre sud, <Sr partea despre
apus mai era divisata inca in alte trei apartamenle. Langi laturea de nord a templului
se aria alipita o mica atenenta, ce continea o cisterna. Resturile celor alalte construc-
tiuni, carl se mai vedeau in a. 1823 sunt notate pe planul insulei prin literele a — a,
Homer face de asemenea amintire de un isvor frumos curgatoriu langa

templul lui Apollo de la Crissa *), er Pausania ne spune, ci langa ruinele
templului lui Apollo de la Hysiae in Beotia se vedea inca in timpul sSu
puful eel sacru, despre care spuneaii Iocuitoril din Beotia, ca. in vechime
cine bea de acolo capeta darul profejiei 2
).
Insula Leuce de la gurilc Dunarei, avuse asa dar ddue epoce de cult si
renume. Cea de antaiii a fost inainte de caderea Troiei, cand acesta insula a
fost leganul religiunel primitive a lui Apollo, din care epoca. deriva si numele
seii de Leuce seij Alba. £r a doua epoca incepe dupa resboiul troian,
cand insula Leuce a fost consecrata umbrel eroului Achile, pastrand insa
si mat departe vechia organisatiune a cultulul lui Apollo, anume institu-
fiunea oracutulul, privilegiu esclusiv al preotilor apolinicl, precum si dreptul
la ofrande piose, la rugaciuni, voturi si sacrificit si peste tot traditiunea
unei insule sfinte si salutare.
b ~ b §\ c — c. Fantana cu deschidere cercularS, si care se pare a fi cca mai vechii, este

marcata in partea de resSrit a templului. itr cu litcra e este notati una din fantanele
(posteriore) cu apertura patratS. Ceea laltS. d se afla in partea de nord-vest a templului.
') Ilomeri Hymn, in Apoll. v. 300.

2
) Paiismiiae lib. IX. c. 2. 1.
:
104 MO NU MEN TELE PREISTORICE ALE DACIEI
VI. MANAST1REA ALBA CU NOUA ALTARE.

TRADITIUNEA ROMANA DESPRE TEMPLUL PRIMITIV AL LUI APOLLO
DIN INSULA LEUCE (ALBA).
1. Vastitatea §i magnificenta M&n&stirei albe.

r
Am espus in capitulele precedente legendele anticitafil grecesd cu pri-
vire la insuia si templul lm Apollo din finutul Hypcrboreilor.

Pasim acum pe un nou camp de cercetart, ce sc deschide inaintea nostra,
la tradifiunile si legendele pastrate la poporul roman despre acest templu
primitiv al luT Apollo de langa gurile Dunarel.
In colindele romane, imne religi6se poporale, a c3ror origine se reduce

la ecle mat obscure timpurl ante-crestine, se celebreza si astadi sfinfenia
si magnificenfa miraculosa a unut templu preistoric numit «Biserica cea

mare cu 9 altare* seii «Manastirea alba sfanta».
Dupa colindele romane, acesta ilustra Manastire alba, mare si sfanta, se
afla in parp'le de resarit ale ferilor romane: in prundul Marei negre *),
') Intr'al Marei ncgre prund Slujescu-m'i nduS preotl

La dalbcle manastirl, Si cu n(5ua logofeti ....
Ler, D6mne, Ler, Teodorcscu, Toesil populare, p. 43.
Eca Ddmne prundul marei,

'n Lac de mir, paraii de vin ;
HoiLeronda Lerului Ddmnc, Se scaldS Bun Dumnedeu,

La manastirea cu n(5ua altare Se scalda se iordania,
Mi-ard n6ua Iuminari, Cu bun mir se miruia,
Sus 'mi ard si jos 'mi pica, In alt vestment se imbraca. . . .
Picatura ce pica (Comuna BSlta^t, jud. Ramnicul-Sarat).
Aid sub cuvintele prund de mare se intelege o insula mica in mare. Di-
ferite insule din albia DunSrci inca porta numelc de «Prund». (Fruntlescu, Dictionarifi
topografic, p. 383).
Dupa alte colinde romane «Manastirea alba» se afla situata intr'un ostrovel din-
treMarea alba si Marea n6g r 5
Ostrovel de mare, Prunduletul Marei dalbe

Cam' din Marea alba La dalbele manastiri
Si din Marea n 6 g r a . . . Sunt n6ua preotl betrani . . .
(Comuna BSbenil-llomanT, jud. Dambovi'sa). (Comuna lanca, jud. Braila).

MANASTIREA ALBA CD NOUA ALTARE 105
m ostrovul marilor, — in ostrovul m&rel, — seii intr'un ostrovel de mare

lina.
P&refif acestei mSnastirf suntfScujr din lemn de t£mai&, usile de a la-

in aie, er pragudle suntde alamaie on de murmuri 1
). Ea are 9 statue si
9 altare *), e cu 9 usT, cu 9 usife, cu 9 ferestre, cu 9 ferestrtrfe, cu 9 pra-

guri, cu 9 pragurele, cu 9 scaune, cu 9 scaunele, si in ea ard 9 luminSri.
Acestfi legendara Man&stire, dupa un text de pesiie Carpap*, ma! are 9
stalpi de cerS, 9 de t&maia si 9 de faclia 3
). Ea este forte vechia, pe din
Marea alba din acostc textc poporale cste o numire anticS. aplicata la partea de
nord-vest a M&rei ncgre. Rei ch er s t o r f f, fost tesauraria alTransilvaniei in seculul
al XVJ-lea, numesce accst sin al MSreT negrc «M a r c a 1 bu m»' : qui quidcm fluvius (Ncs-
ter) trajicitur aditu, atque in Mare album propc arccm Nester Fcijcrwar munitiss-
mam continuo suo cursu influit (Moldaviae Chorographia, la Uarianu, Tcsauru de mo-
numcnte. III. p. 134). — Din punct de vederc istoric originea numire! dc Marc alba
se vcde a se reduce la Insula alba (Lcuce), unde so afla ManSstirea alba a deulul
celui alb.
*) Colo'n sus si mai in sus, Ruga o tac.de sSptamani;

Domnel bune Domne! §i pe-atatia patriarcT
Unde s fin til tot I s'aii dus, Cu o multime de diacl . . .
E o dalba manas tire Dar ruga cine-o asculta?

Si-I gatita de sfintire, Maicuta lui Duinnedefi
Cu paretil de t a mi a i a, Pe brate cu fiul seu . . .
Usile de a 1 a m 4 i e, Fiul tipa-un ra e r in I u n a,
Pe la praguri tot de marmur l Face luna tocmai p 1 i n a\
Si'n launtru-I plin de prapurl. Cum e plina pe la cin3,
Dar in ea ore cine sunt > Altu-1 tip3 sus pe s 6r e,
La altar e Ion eel sfant

Sus pe sire cand rfisare
Cu vrc-o noua popf betrani; §i cand e la prSndul marc . . .
Marienescu, Colinde p. 28.
») Face Domnu ce-si mai face*, Si de mare inca-I mare,

Li I i or si a nost Doran! Noua s;,6 pre, nouS. altare,
Face-si Domnu manastire, Cu ferestl de cStre scire.. .
(ComunicatS da Gr. Craciunaj, Ciubanca, Transilvania).
$op r u (pi. s6pre) este cuventul unguresc szobor, statua.
s
) Pe fetele muntilor, Si pe-a cincea (atatia) de fie lis.
Sus in telia zorilor, Da-? purcesa de demult,

Nu e telia zorilor, Din afar2-T musciu prins,
Ci-i de-o dalb3 manastire, Pe din iontru-i zugr3vita,
Mar e - 1 mare pe piciore, Zugr3vita a uri t a,
Pe noua stalpurf de cerZ Da cu ce-I d'acoperita ?
Si pe-atStia de t a ma i S Tot cu tigla mohorita ....

Alex id, Texte din lheratura poporala romana, I. 159.
106 MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
afara e acoperita cu muschiu, er pe din launtru aurita. Ferestrele

sunt in partea despre rSsarit catre tsfantul sore*. Usile spre mare, us-
ctorii sunt de faclia, er in partea de asupra biserica este «cu zebrele sus
la stele» v
) Altariul, in care sede Maica Domnului este de margarint,
mai mare are 9 «picaturi de s6re» ).
2
Jefurile sunt de aur. Scaunul eel
Tota Manastirea si jefurile sunt scrise 3), si in launtru e plina de pra-
>) Face biserica marc Si mai frumosica
Cu n6ua altare Cine ca-mi sedea,

Catre sfantul s 6r e, La ce se gandia ?
Cu ndua zebrele — Sede Maica Domnului

Spre sfintcle stele. Ea tot cetesce si adeveresce , . .
In zebreua mica «Fainilio» (Oradea-Mare) JSTo. 14 din 1889 p- i63.
In ostrovul. marei, Cu zebrele sus la stele.

Flori dalbc de'li de mfir! Slujba sfanta cine-o canta?
Scrisu-I tare, lucru-i mare, Cant'o n6ua popi betrani
Manastiri cu ndue altare, §i cu n6ue diecei ....
Cu fercsti spre r 6 s a. r i t, «Gazeta Transilvaniefo Nr. 2S3 din iSgz.
Cu 9 usl cu 9 altare, Cu usa in jos spre mare ....
(ComunicatS de Titu Budu, Vicar Maramuresulul).

Cu ferestrele spre s 6 r e, al
») iji s'a facut o biserica marc, Cu 9 scauncle,
Cu 9 altare, Si in scaunul eel mare,

Cu 9 altarele, Cu 9 picaturl de sore,
Cu 9 usT, Maica Prea-curata sedea
Cu 9 usite .... Si din o carte cctia,
Cu 9 ferestri, Cetia carte mare,
Cu 9 ferestrele, Carte mica,
Cu 9 praguri,
Carte cu slove de aur,
Cu 9 pragurele, Cu slove de argint ....
Cu 9 scaune,
(Comunicata de G. C atari 5, Valcadicnit, BSnat)-
3) Sus indalba manastire, Este nisce mese 'ntinse
Manastiri si versuri scrise, Mese 'ntinse fSclii aprinse ....

(Comuna Plevna, jud. Iaioraifa).
Ce-mi e 'n cer si pre pamfent ? Dar in ele cine side?
Scrise inalte manastiri. Sede Bunul Dumnedeu . .
(Comuna Bora, jud. lalomi^.
Sus mi-e 1 un a, s 6 r e 1 e, Iar in dalbe manastiri
Tos mi-e dalbc m&nastiri Jefuri de aur scrise....

Marian, SSrbStorile la Romant, I. p. 49.
MANASTIREA ALBA CU NOUA ALTARE 107
pon. Intrega Manas tirea e ca un «mandru sore*. Langa Manastire se afla
un lac de mir si un parau de vin, in care se scaldS si se iordnnesce

«Bunul Dumnedeu* si «bfitranul Cr&ciun*, er dupii scalda\ si
dupa miruruire ei se imbracii in alte vestminte. Galea de la malul ostro-

vului si pana la man&stire se numesce «C5rSruica raiului» 3
).
«Ruga sfanta* e *multa» si dunga tare 2

)( sera, ndptea si in zori de
diua 3
), si ea «se face de septamani» de catre 9 popi betranT, de 9 pa-
triarch! si de 9 logofefi (cantaretl). Cand este slujba cea mare de la a-
cesta Manastire alba, atunci vin aci toft sfinfii, sosesc corabii incarcate de
anger!, si vine in corabia si insusi Dumnedeii *).
Scaunele, pe can sed in Manastire «Bunul Dumnedeii* si cei lalf? «sfin{!»
se numesc «verl de aur» '),
Sus in dalbo manastiri Sede Mos CrSciun bfitran

La eel set d e aur s c r i s Si cu bunul Dumnedefl ....
(Comuna Gavanesct, jud. Buz£u).
MSnSstiri si j e t, u rI s c r i s e, Sade Bunul Dumnedcu ....

Dar in jeturi cine sade ? (Comuna Panalaii, jud. BuzCO).
') TeodorescUj Poesii pop. p. 43.
2
) Marienesen, Co 1 i nde , p. 29.
3
) De cu sera veccrnie, Er in zori mai fac o slujba .
De cu nopte litrosie, D a u 1, Cotindi, p. 12.
Hecateu amintesce de ritul nocturn al Hypcrboreilor la serbatorile cele mari

ale lui Apollo de la inceputul primaverei. Romanii avcau de asemenea priveghif, per-
vigilia si nocturna sacra (Cf. L v
i ii Hist. Rom. lib. XXtli c. 38. — Cicero,
De legibus II, 9. — Ovid. Fast. V. 421.)
*) Pe sub nouri, pe sub mare IncJrcatS. d'angerei,

Resirit'a mandru s6re. In mijlocu angerilor
Da nu-I s<5re resarit, Sade bunul Dumnedeii

C5-! o sfinti manastire; Cu vestment
MSnSstirea slujba tine, PanS. 'n pSment ....
lac vine-o cor5.bi<5r3.
a Barseanu, Cincl-dect de colinde, p. 6.
Cf. Se vast os, PovescI p. 81: «Dumnedeu la no! sosesce*.
8
) Sunt in dalbe manSstiri Mai in rend cu Dumnedeii
Sunt veri aurite, Sede Maica Precesta,
Dar in veri aurite Mai in rend cu Dumnialor
Sede Bunul Dumnedeii; Sede bStranul Criciun... .
(Din judejul Constants).
Cu privire la « verile de aur» scrie Preller (Gr. Myth. I. 1854 p. 158): Wenn
Acest locas sfant, apare maiestos nu numal prin splend6rea sa incom-

parabila, dar si prin dimensiunile colosale ale construcfiunil sale. Ma-
nastirea alba este atat de vasti in cat «cuprinde o lume intrega* si-I cu
«turnul pan' la noriVEa mai porta tot-o-dati si numele de «M3nastirea

Domnilor* J
), ceea ce in fond consuna pe deplin cu relatarea lui He-
cateu, c5 preotii de la templul Hyperboreilor sunt fiii si descendenfil re-
gelul Boreas.
Aceste sunt prefiosele date, ce ni le presinta colindele religiose roniane
despre miraculosa Manastire alba din ostrovul M&rel negre. Este afari de
orl-ce indoieia, ca acesta manastire sumptuosa si sfanta, «mandrS ca un sorc»,
dintr'un ostrovel al Marei negrc, cu 9 altare si cu ferestrile spre sfantul
Sore, decorata intr'un mod atat de uimitor si de o architectura si sculp-
tura atat de incomparabila, in care ruga sfanta se facca di si nopte, de
septamanl intregT, la care venia cu corabia pe mare si insusl Dumnedeu,

si care sedea aici in «vara de aur», si unde tot-o-data preotul eel mare
observa resarirea sdreluP), dicem acesta monumentala si principala ba-
silica este incontestabil templul eel faimos al anticitaîl preistorice, al lui
Apollo seu al Sorelui de la HyperboreT, din insula Marei negre, numita in
anticitatea grecesca Leuce, adeci AlbS.

DupS aceste importante tradifiunl archaice, ce s'aii pastrat in mod hieratic
in colindele seu imnele nostre religiose poporale, Manastirea alba din os-
trovul Marei negre, aparfinea doctrinelor teologice ante-olimpice sdu siste-
mulul de 9 del principal! 3

). Ea avea 9 altare pentru 9 divinitajl puternice
Apoll von den Hyperborecrn kommt bringt er den goldnen Sommer, (y_po3oov
ftspo?) d. h. die Ernte, deren Erstlingc also ihm gcbiihren.
In ostrovul marilor
') In ostrovu mirilor
MinSstirea Domnilor, Manastirea Domnilor..

(Comuna TSmjanl, jud. Prahova).
ManSstire da lb sfanta. 21
Bargeanu, Ibid. p. 7.
s
) Venitu-ne-afi noua scire, Er cand popa eel mai mare
Florile dalbe, Zari esind sfantu sore
Ca la dalba manastire Se bucuri fbrte tare
Noua. preuti preutesc, Si la el case uita
NouS. diaconi citesc Si din gurS. asa graia ....
In locas Dumnedeesc; Burada, O calStorU in Dobrogea, p. 47,
3 In anticitatea greco-romana templele cele marl si celebre, cu tdte ca erau dedi-

)
cate unul anumit deQ, ele insa mai aveau altare si pentru cele-lalte divinitati principale.
—
ceresc! s6ii de prima ordine, si ruga sianta se fiicea de 9 preot! si de 9

patriarch! (preof! superior!) a! fie-carei divinitHj:! J
).
Acesta credinta religi6sa in 9 del principal!, era dogma fundamentals a

religiune! vecM pelasge s
).
Insa cu! eraii consecrate in vechimea preistorica aceste 9 altare, si pe

cine representaii cele 9 statue din interiorul acestui grandios si admirabil
locas sfant.
Dupa colindele ndstre religiose, influence in cat-va de spiritul religiune!
creatine, in acesta ilustra Manastire sianta alba sedeaii:
Bunul Dumnedeij (Apollo 3

). Maica Precesta, sû. Maica
sfanta, Maica Domnulul (Latona 4
).
«BStranul» ort «Mos> «Cr3- Santa- Maria cea Mare

ciun» (Saturnus senex)'. (Gaea, Rhea 5
).
») Dupi vechile dogmc rcligic5se fie-care divinitate i-?I avea saccrdofii se! particular!,
Divisquc aliis alii sac erdo tes, omnibus pontifkes, s ingulis flamines sunto.
(Cicero, De legibus II. c. 8.)
a
) Vechiulcult Alban, religiunea Etruscilor si a Sabinilor, erau intemeiate pe
sistemul de 9 del principal!. oNovensiles Dii» era numele une! clase de divinitati ar-
chaice latine, pe car! invetati! din Roma nu le ma! putcaii precisa. Arnob. III. 38: No-
vensiles, Piso Deos esse credit novem in Sab in is apud Trebiam constitutes.
fir Pliniu (Hist. nat. II. 53): Tuscorum litterae novem deos emittere fulmina
existimant. — Doctrina de 12 del olimpic! fu introdusa la Roman! numa! prin literatura
grecesca.
») Sus dalbe manastir!

in Langa betranul Craciun
(Sede) Bunul Dumnedcu, Sede Ion Sant-Ion,
LSnga Cunul Dumncdett LSnga Ion Sant-Ion
Sede Maica Precesta, Sed tof! sfintil de-a rendul
Langa Maica Precesta, Si-m! judeca pe Sivo - 1 1 i o

Sede bfitranul C r a c i u n, Vasileo-Ilio. ...
(Comuna Oltina, jud. Constanta).
In templul lu! Apollo din Amyclae (Laconia), statua deulu! era asecjata pe tro-
nul, seii scaunulseu (Duruy, Hist. d. Grecs, I. 331). Tot ast-fel sunt de a se intelege tex-
tele colindelor rom&ne despre divinitatile, car! sed in «dalba manastire» pe scaunele lor.
4
)
In templele lui Apollo eraii de regula asedate si statuele La tone! si Diane!.
(Pausaniae lib. IX. 22. 1; IX. 24. 4). Dupa Hcrodot (II c. 156.) Latona era una
din cele opt divinitati, pe car! le adorafi la inceput Eg i p t en i I (adeca vechile tri-
buri pelasge stabilite langa termuri! Nilulul in primele timpuri ale istorie! egiptene).
5
) Santa Maria mare corespunde la Magna Dea sdu p.?Tf $.59
$s6; (Catull. 63
v. 91. ~ Pausan. I. 31. 4), numire, sub care eel vechl intelegeaia pe Gaea (sen PSmentul),
Ion S a n t ••
I o n (Ianus '). Santa- Mariacea mica,
(Iana, Diana, Luna).
Sfant Sfantul-Vasile (Tro- Siva Vasilcufa (Consiva seu
phonius, divinitate chtonicS, si pro- Ops-Consivia, divinitatea seman3-
fetit6re si care avea epitetul de turilor s
).
BoKxXetJC s
).
Er a noua divinitate ne-a remas necunoscutS *).
In textul acestor colinde «Bunul Dumnedeu» se amintesce adese-ori

ca fiu «fiuf» seti «fiii mic> in brafelc Maicel Prea-curate, er locul
«MaiceI Prea-curate >-, este de regula imediat langa «Bunul Dumneden*.

Din punct de vedere istoric al credinjelor religidse, acesta divinitate po-
porala numitS «Bunul Dumnedeii fiu* este una si aceeasi cu «Bonus deus
puer» seu Bonus deus puer p(h)osphorus (aducatoriul de lumina), epi-
tete date deulut Apollo, al caYut cult 1-1 aflam rSspandit in ferile DacieT si
in epoca romanS cu deosebire la Apulum, marele oras, ce porta numele

lui Apollo 5
).
identificata mai tardiu cu Rhea sdii Cybele. Dupa una din legendele romane Santa
Maria marc sedea in altariul eel mare, Santa Haria mica in altarul eel mic, 6r
Maica Domnului in altariul de margaritariu (Sezatoarea, FalticenT, An. 1. 177;
II. 143).
') In imnele cele vechi latine Ianus, dupa" cum ne spune Macrobiu, mai era numit
!ji I un o n u i s (In sacris quoque invocamus Ianum Iunonium. Sat. I. I. 9). O
forma evident corupta de spiritul literar. Iunonius nu se p<5te reduce de cat la un pro-
totip de I on u s.
s
) In alte variante (din jud. Dambovita si Buzeu), in rend dupi Sfantul Craciun, se
amintesce Sfantul Vasile, identic cu Tro phonius al anticitatil.

3
) Siva din colindele romane, este atat dupi nume, cat si dupa simbolisarea, cc i
se da, identicii cu Ops Consiva a Latinilor, protectdria agriculture! (Varro, L. L.
VI. 21. — Macrob : Saturn. III. 9).
<) Este de notat, ca in seria acestor divinilitl ale cultuluT apolinic nu figured nici
Joe, nici Ju n a.
s) C. I. L. IN. nr. 1133.
DEO BONO
PVERO POS
PHORo APOL
L1NI 'PYTHIO
T- FL- TITVS ET
T- FL- PHILETVS
P- S- S- S-
Cf. Ibid. nr. 1132 : Bono Deo Puero Posphoro. — Despre «fiul» Maicci-DomnuluT
—
Atat in tradifiunile vechr pelasge, cat si in tradip'unile latine, Apollo era

identificat cu Sdrele s
).
In una din colindelc nostre, ce se refer la Manastirea albS, acesta divi-

nitate preistorica este invocata sub numele de «Ilion> *), cuvent identic
cu "HXtoc al Grecilor, adeca Sorele.
Intocma ca in legendele vech! pelasge, acesta divinitate a Sorelui mai apare

in colindele ndstre poporale tot-o-data ca «Duranedeu pastoriu» si
colindelc romane mai spun:
In fat3-I luce s 6 r e 1 e In dos luna
Ca r a d e 1 e, Cu luminS. . ,
*FamiIia» (Oradea-mare An. 1889. p. 163.)
Cape fata fiului Si pe fruntea lul piina
rada s 6 r e
Scrisa-I I u I Luna plina cu lumina
Coleqiunea Rctcganul, Partea 7. (Academia Roniana).
') MacroMl Saturn. I. c. 17: latin it as eum (Apollinem) .... solem vocavit.-
Sunt importante aceste cuvintc ale lui Macrobiu, ca Lat i n i I nuraiau pe Apollo, Sore.
Tot ( u aedsta numire ne apare acesta archaica divinitate pelasga si in colindele romane.
Identificarea S<5relul si a Lunei cu Apollo si Diana o vedem espri-
mata si pe o inscriptiune din Roma:
soli • LVNAE
APOLLINt • DIANAE
Tl C LAV D I V S • • •
(Ephemeris Epigr. IV. p. 269.)
2 pola-f zugravita
) Colo 'n jos mai in jos Jos la
1 1 i o n si-a nost Domn ! Tot cu spicul g r au ! u I
Fae o dalba tnanastirc Si cu rada sdrelur,

Cu paretii de-alamaie, De cu sera-I vecerneia,
Cu praguri de marmurl man, Med de ndpte itros sffitit,
Cu poduri de sfanta cdra; J3ori de djua slujba sfanta.

Nici de larga nu-I prca largS, Slujba sfanta, cine-o canta?
Far cuprinde lumea 'ntr^ga; — Noua pop!, noua dieci
Kiel de nalta nu-I prea nalta, Si pe-atafia patricrchi.
Far cu turnul sus la norl; Patriarchul eel mai mare

Sus la turnu-i intrauriti, Clopot sfant ca ciatina ....
aGazeta Transilvan'cl* Nr. a8t din 18gg.
Cu numele de Ieion ne apare numit Sc5rele sdu Apollo in timpurile primitive

ale istoriel. Macrobii Saturn I. c. 17: Apollodorum in libro quarto decimo itspl 8-sciv 'fijTov
solem scribit appellari Apollinem.

.
cantarej: «cu fluerul inverigat* '). £r in altele cste InfSiisat cu plete

strSlucite % or! ca un «dalb c3lSref cu pSrul galbin» vorvo-
rand» dupi cum ni se presintfi tipul s6u in picturile anticitiifil s
). Apollo,
scrie Plato are epitetul «Cu pgrul de aur>, xP ua0X ^S> dup& strSlucirea
radelor sale, carl se numesc pletele sorelul *).

De o-data cu tradijiunile preistorice despre magnificenfa mSnSstirel albe
ni s'au transmis prin colindele romane si o parte din legendele despre r&-
tScirile si suferinfele Latonci.
Deifa hyperborea Latona, persecutata de Junona, spuneaii legendele pe-

lasgo-grecescl, rataci timp Indelungat prin lume, si nici o ferii nu voia sS
o primescd ca sS potanasce, tern£ndu-se derSsbunareaJunonel, a puternice!
deife-regine.
Si memoria acestel legende despre pribegirea Maicet DomnuluT, care-st

cautS un adapost, pcntru nascerea deulut luminel, este cantata si astSdi in
B
colindele ndstre apolinice ).
*) Colo'n jos mal in jos Ci-I turma lut Dumne(jeu

Nu sciu c£ta-i o verdeta, Pecurariu i Sfantu S(5re
Ba deu ceea ca nu-I ceta, Cu soru-sa cea mai mare . .
(Coroun:calS c!It Gr. CrSciuna? din com. Ciubanca, Tronsilvania.)
Pe eel rit cu florT frumdsc, Cu flueru 'nverigat,

Florile dalbe, Cu toporu 'ncolturat.
Mand'ra turma de 01 pasce. ("nV Fluer dice, turma 'ntdrce,
Da la turma. cine umbla ? Turma 'ntdrce pe ogdre,
— Umbl3, urnblS Sfantul Sore Ca se pasca tamaidra ....

Cu soru-sa cea ma! marc, • Gazcta Tronsilvaniei* Nr. 287 a. 1890.
') A se vedd pag. 91, nota 5.
') Cauta 'ri sus, cauta "n jos, Vede-un dalbdecalaret

CautS 'n sus la resStit, Cu p6r ga 1 b i n vorvorand . . .
Dull, Colindi, p. 68.
*) Macrolm Saturn. I.e. 17: Plato solem 'AitoUcuva cognominatum scibit . . . Apollo
Chrysocomes cognominatur a fulgore radiorum quas vocant comas a ureas solis.
De asemenea e numit Chrysocomes la Pindar (Olymp. VI. 41; VII. 32).
5 Coborit'a, coborit, Pana fu Jo! de cu sera

)
Maica sfanta pe pament, S'aseda intr'o poicidra

asternu fen uscat
I-a venit vremea se n as c 5.
Si-si
Si umbla din casa 'n casi, Si nascu mandru 'mp6rat

.Gazeta Transilvsnicl» Nr. 287 a. 1890. -Cf. Ibid. Nr.
Nime 'n lume n'o 15s a. 377 a. 1897.
2. Legenda romand despre originea divind a M&n&stirel albe.
Despre intcmcicrea ManSstirci albe esistS la poporul roman un insemnat

ciclu de legende, si al caror fond arcliaic ne este cunoscut.
Dupa contiiiutul
acestor legende, mi-
raeulosa MSnastire 4
alba din ostrovul
Marei negre, nu era

construita de mana
omen6sca. Ea avea
o origine divina, era
facuta de Sfantul
Sore.
Anume legenda ro-
mana spune, ca «P u-
ternicul S6re»vo-
ind s£ so casatoresca
«a colindat ceriul si
>
pamentul», a umblat
«prin lume si prin
142. Sc5rele, deul luminei, incalecat, esind pe Pdrta
stele*, 9 ani pe 9 dilel si intindend cu energiS m&na drepti inainte, face
cat ]
), dar n'a pu- semn cailor solan s5 percurgS. univcrsul 3
). Metopi din tem-
plul AteneT de la noul Ilion. (Dupa Duruy, Hist. d.
tut gasi nici o dinX
Grecs, I. 27).
de potriva sa, care
sS-i fie «dalba so];ia», de cat numaT pe soru-sa Iana Sandiana, seu
Ilena Co sin d iana 3
). Terminandu-sl ac&ta lunga caletoria de 9 ani, Sdrele
*) DupS altc variantc S6 r c 1 e a umblat 18 am (9X 2 ) pe 18 caT, ca se-s! aflc sotia,
(A Hunyadmegyei tort. 6s regesz. t!lrs. eVkkonyve. 111. kot. p. 74. — AlexicI, Tcxte,
I. p. 51). — Despre ciclul apolinic de 19 ani vedi p. 78.

s
) La Hesiod, Luna (SsX-qvv]) incjl apare ca sora Sorclui ('HeV.o?). (Theog. v. 371).
3
) Cel patru cai, al cSror nume dupa Ovid (Metam. II. 153) era Pyroeis, Eous,
Acthon si Phlegon. represcntnQ cole patru anutimpurt (Is id or i Orig. lib. XVIII. 36).
NIC. DENSUJIANU.
se intorce tn urmS la Iana Sandiana, «Ddmna florilor*, care locuia pe Jgr-
murii MSrei negre, — in prundul mariT, — intr'o verde poenifa J

), si unde
se aflau 9 argele. In una din aceste argele, care era de marmura *) si invelitS
cu alamS 3
), er pe jos pardosita, sedea Iana, sora S6relul 4
). Ea fesea si
chindisia. RSsboiul si vetalale el craii de argint, cu aur poleit, er suveica de
aur 6
). Apol Sorele adrcsandu-sc suroreT sale i dice, se termine o-datS. cu
l
J
La Buhazul rnSrilor Este o mica a r ge 1 u t a,
La gura argelelor, Care Jcse Iana 'n ea . . .
La cea verde poenita (Comuna Giambocata, jud. Ddmbovip).
Acdsta «verde poenifa» corespunde de la Delta DunSrei. — Yalerii Flncci Argonau-

ticon, lib. VIII. 292: v i ri d e m q u e -vident ante ostia P e u c e n.
2
) Ostrovel verde in mare, Dar sora sa ce mi-si graia?
Pruntu Marie! Sale, Alcu! Sdre luminate,

Esc noua argele, Trup fara pacate,
La mijloc de argeluse Tu mari s£-ml fact,
E argea mare de marmura, Peste mare ca sS-mi fact
In ea cine tcse ? Pod se-mT fad peste mare

—
Iana GhiuzuUna, La capetul podulul
Soridra Sdrelui . . Dalba manastire . ...
(Coniuna Coljea, jlH. Brlila).
a
) Comuna Petrari jud. Dambovita (Colectiunea ndstra «RSspunsuri la Cestionariul is-
toric»).
*) F '51 b u h a z d e mare Cu fcrcsti de sticla,
Sdrele-mi resare, Cu usl de si pica,
Colea 'n rcchitcle Pe jos pardositS,

Sunt ndua argele, Jesc Iana 'n ca,
Este o argea mica, Sora Sdrelui . ..

Mica si marunffi, (Coiiuna TatarcscT, jud. TcI-:orra o).
Argea in limba romanS insemncza o camara rectangulara sapatS de jumetate in pS-
m£nt, in care femeile Jerane {es panza. Cuvfintul este archaic. Ephor, ne spune, cil
Cimmerii (din peninsula taurica) aveau un fel de locuinte suteranc, pe carl el le nu-
. miau up-[OX'/L, si comunicau intra d6nsii printr'un fel de garliciurif, of/o-rjia (Strabo
V. 4. 5). — Accst inteles de camara semi-suterana cu garliciurl i-1 are cuvfintul argea
din textcle poporale romane. Intr'o variants, din judetul Constanta se mai djee:
La nouS argele,
La noua valcele
s
) Comuna Parachioi, jud Constanta (Colectiunea ndstra).
(esutul si s2 se gatescX de nuntS, ca sS-I fie miresa. InsS Iana sfiicidsa si
144. — Sc5rcle, deul lumineT,

incunjurat de un cere radiat. Pic-
tura pe un vas. Cele 36 rade

mat marl si 36 mai mid, ce
incunjura discul solar, par a
corespunde la 360 dile, ciclul
anual al sdrelul dupa calculul
celor vcchi. (Din Monumenti

dell' Ins tit. archeolog.
II, tav L.V.).
pia i rgspunde, c£ unde s'a vSdut si
s'a poiTiem't, ca sS iee in casatoria
sora pe frate si frate pe sora ? In
fine, Iana vSdend, ca nu pdte scapa de
muitele insistence ale Sorelul, i pune
condifiunea, ca el sS-I faca mai antaiu

un pod de metal, on un pod de cera
343. — Iana sdu Luna, una din cele peste mare 2
), on de la fermurele ma-
IreT fete ale Hecatel din museul Bru-
ckenth'al in Sibiu (Transilvania >). Dupa rei P anS Ia Ostrovul de unde ese s6-
Archacol.-Epigr. Mitth. V. pi. 1.
re ] e 3) £r j a capu j podulut, sg-i fac&
;
o «manastire alba» cu popa de c£ra, seu o «biserica de c£ra cu
') Hecate, ca divinitate lunarS represenla in forma fa triplS pe Diana, pe

Luna si Proserpina (Hecate, Diana putabatur ct Luna et Proserpina. F est us,
p. 170). Tipul lanelseu al LuneT, ce-1 reproducem aid, formezafigura principala. a Hecatel
cu trci fe|e, una din cele ma! originale statue, descopcrila la Apulum, orl la Salinae, in
popa de cera si cu tcHe de cdra.*)» si acolo se se cunune, — ori
sS-i faca d6ue manastirl, la amSndouS capetele podulut. «Putcrnicul si lumi-
Transilvania. Aici Iana sdu Luna are o fata calma «mangaietdria» si «plcte>
15sate pe urneri, dupa cum o descriu si cSntecele ndstre poporale (VedJ pag. 91) Costumul
lane! nc apare ca o lucrare remarcabila in arta de tesut, on de cusut. Din sus de braQ
vestmentul ne infatiseza la mijlocul pieptulm bustul S(5rcluT, si alte ddue figurT, ce
intind cate o faclia catrc radcle Sdrclui (Phosphorus si Hesperus). In partca de sus a
picptulul costumul Ianci se pare ornat cu o s a 1 b a de monete, on cu patru siruri de

flori cusutc, cc simboliscza ceriul cu stelele, ori campul cu florile. Er partea vestmentulul
din jos de braQ nc infatiseza Tn patru zone diferite scene din misteriele Lunct si o hor5
de dine. Semi-luna, ca simbol al divinitStii, e repiesentata de asemenea pc statua origi-
nals, fiind pusa in spate dupa cefa figure!, ce-o reproducem aici (Arch.-Epigr. Mitth.
V. 68). Tot ast-fel e descris costumul lanei in unul din c&ntecele nostre poporaie. Iana
dorescc ca inainte de cununia, Sorele se-I faca haine de miresa, si acest costum se
reprcsinte:
CSmpul cu florile, Er in u mcre I
Doi luceferel.
Ceriul cu stelele;
Sore nu sedea,
In p epi t se-mi pui s 6 r c 1 e
Hainele facea
Si 'n spate se-ml pui luna, Pe cum Ie cerea. . .
(Comuna Coljea, jud. BfSHa).
Figura Ianef, dupa cum ne-o infatiseza statua cea tripla a HccateT din Sibiu, are un
caractcr original. Tote nc aratS aici, ca sculptorul a cercat se icpresente imaginea divi-
nitatil venerate in Dacia numai dupa tipul, dupa costumul si traditjunile indigene, dar
nu dupa modclc exotice.
2
) Du-te, dii-tc si-mi fa mie Un pod m&ndru peste marc,
De plimbare ca sc-mT fie Cum nimene nu mai are . . .
Burada, Calaioric in IXjbrogen, p. 171.
Fa-mi un pod de c 6 r a, Dar la capul podului
Cu stalpii d e c i r a, Se-mi faci Dumnia-ta

Cu ursii d e cera, Ddue d albe manastiri
Cu blSnile d e cer5; (Corouua TutareiCt, jud. Teleorniap.)
•Pod de c6ra peste mare» cere Inna Sorelui si in alt cantec poporal din co
muna DracsaneT, jud. Teleoiman.
3
) FoTa de cicdre, Putcrnicul Sdre,
In prutidul d e mare Dar el nu-rm resare
lute ca-mi rcsarc Ci va se se 'nsdre . . .
Teodorescu, Poesil pop. p. 410.
*) Daca tu veT face Si pop5 de c d- r 8,
Un pod peste marf, Biserici de c dr a . . .
A 1 e x i c I, Texle, I. p. 52.
Dupa legenda din comuna Socet, judetul Teleorman, Iana Sandiana puse conditiune
:
natul S6re» indeplinesce tote cererile Ianei. Podul de cdra si ManSstirea alba*
sunt construite si popa de cera inca este gata. Apoi amendol pleca pe podul de
cera cStre m&n&stirca albd. din ostrov, ca se se cunune x
\ Insa, pe cand tre-
ceaii, podul de cera se topesce de puterea radelor soreluT 2

) si amendol cad
si se inecii in mare s
). Dumnedeu insa i scdse indata din apa, si-I puse pe
SdreluT, s£-t faca pod peste marc, biseric5 de c£ra, cu pop! de cer3.
cutdtedeccrl —
') Sdrele pleca Apoi se 'ntorcea
Cu gandul gandia A se cununa
Pre loc se fScea La M&nastirea alba
Ce luna poftia; Cu p o p a de cera
ComunicatS de S. Liuba, Maidan, BSnat.
lo c5 te-oJ lua, Er la cap de pod

Cum did dumne-ta, Cam d'o manastire
Vitez" daca-i fi Chip de pomenire,
Si te-I bizui Chipde cununie,
De mi-I ispravi Se-ml placa si mie.
Pod pe marea neagra. Cu scara do fcr
De fier, de otel; Pan la naltul cer

Teodoreac u, Poesit pop. p. 411;
3
) Cantecelc Ianei din comuncle Dracsanei si Tataresci jud. Tcleorman. (Colectiunea
nostra).
In colectiunea Reteganul <Cantece batranescU (Academia romana)

Dar amedi venia Reu se necajesce
Sdrele pripia
Si de-aturicia 6rnS
C 6 r a s e topi a.
El nu mat pripesce
Sdrele pe Ana
s
) Unele legende romanc ne spun, ca Sdrele si Luna sc-ar fi innecat in D u-
nare (\ Hunyadmegyei tort, es regesz. tars, llvkonyve, III p. 73. — De asemenea
intr'o legends, din comuna Petrari, jud, Dambovita.) Urmele acestei traditium poporale
le aflam si in litcratura antica. Dupa Diodor Sicul (III. 57) Sdrele, "HXiof, a
fost inecat dc fratil sel in riul numit Eridan, er Luna, ScX^v-q, care avea o deo-
scbita iubire pentru fratele seu, audind de acesta. nefericire s'a precipitat de pe acope-
risul easel. Tot la gurile riulm numit Eridan a cSdut si s'a inecat Phaeton, fiul
Sdrelul (Ibid. V. 23.). ArgonautiT, dupa Apollodor (I. 9. 24. 4) se intorc din Marea
negra. in Marea tyrhenici, pe riul numit Eridan. Din punct de vedcre geografic si eti-
mologic fluviul Eri-dan este unul si acelasi cu Dun-are; elementele, din care
se compune acesta numire, fiind intrebuintate in ordine invcrsa. Cuventul ari in geo-
grafia preistoricS ni se presintS cu intelesul de riu. Ast-fel afiSm Aris, riu in Me-
senia (Pausanias, IV. 31. 2.); Arar scu A r ar i s, afluent al Rhodanulul (Am mi an.
ceriu, pe unul la resarit si pe altul la sfinfit: cu ochii se se zaresca, dar

veclnic se fie despSrfifl, arsi de foe nestingatoriii ei veclnic se se alunge*
insa nici o-dat2 se nu se intalnesca, cand unul va fi la resarit, eel alalt s£
fie Id apus.
Legenda romana atribue asa dar M3nastirel albe o origine divina.

Ea a fost construita de insusi deul sorelui (seii de Apollo), ca ea s& fie
«chip de pomenire», seu monument pentru casatoria sa cu soru-sa Iana.

Acesta pretidsa legenda preistorica despre intemeierea bisericei apolinice
a Hyperboreilor de c3tre insusi deul Sorelui scii de Apollo, era cu-
noscuta si respandita in finuturile grecesci pana tardiu in epoca romana.

Locuitoril de la Delphi, dupa cum ne spune Pausania, povestiau, cS A-
pollo a trimis la Hyperborei o bisericS, pe care o facuse albinele din
cera si din planta numita mac, mjkpK, lat. filix 1
).
Acest templu al Hyperboreilor, era asa dar atat de vechiu incat ince-
puturile sale ajunsese se fie mitice in timpurile grecescT, er de alta parte,
magnificenfa si sfinfenia sa remasese legendara, chiar si la locuitoril din
Delphi.
Acesta legenda romana stabilesce ast-fel cu deplina certitudine, Ca re-
numitul templu al deului Apollo s6u al Sorelui de la Hyperborei, care
a stralucit cu atata gloria in lumea preistorica, se afla situat intr'o insula
a Marel negre de langa gurilc Dunarei.

Iana Sandiana, dupa cum spun legendele romane, i-sl avea locumta sa
intr'o verde poenifa de la termurele orl din ostrovul marel, si aci se afla
a
argeua ei cea frumosa de marmora, in care fesea si chindisia ).
XV. 11); Ararus, afluont al Dunarei (Herod. IV. 48.); Arauris, fluviu al Galiel
Narbonense ( Me 1 a, II 5.)
') Pausnniae lib. X. 5. 9. -Dianci i crau consecrate al b in ele. Simbolul Diane! din
Efes era o a 1 b i n 5 (Pauly, Real-Encyclopadie. ad v. Diana p. 994.) — Intr'o inscrip-
tiune de la Apulurn, Diana porta epitetul de «mellifica» (C I. L. III. nr. 1002).
') Iana, acesta divinitate archaica. danubianS, ne mai apare in legendele poporale ro-
mane si sub numcle de 1 6 n a (Helena.) De asemenca 1 esista in anticitatea greco-ro-

mana o traditiune, cS Elena (Troiana) se afla maritata in insula Leuce dupa A chile
croul, care ducea aci o vieta eterna semidivina (Pausan. III. 19. 11). Er dupa altc le-
gendc grecesci, sotia lui Achile din insula Leuce era I ph i gen i a s6fl Diana tauricS
(Antonin. Liberal. Mctam. c. 37. — Colcbatur ibi [in Leuce insula] cum Achille
Iphigenia quae dea Luna fuissc vidcatur etc. Boeckhius, . . . Pindari
Opera, Tomus II. 2. p. 385.) Simple confusiunl cu legenda forte vechia dc la Dunarea
de jos despre casatoria Ianei seii Ilenei Cosindienel cu Stfrcle, si cultul lor comun in
insula de la gurile Dunarei.

:
IncS. in anticitatea romanS «Iana» era considerate de identic^ cu Diana

si cu Luna.
Macrobiu, unul din eel mat distinsl scrutator! at credinfelor archaice
latine, ne spune, ca Iana in sacrele vecM era una si aceeasi cu Diana J
);
er Varro mat adauge, cS Iana ca divinitate represinta «Luna» 2

).
Delta Dunare! in nemijlocita apropiere de insula Leuce a avut in tim-

purile preistorice si pana in epoca lui Alesandru eel Mare, caracterul unui
pament sfant.
Aci se afla resedinfa si imperiul DianeT, chiar si dupa" vechile legende

grecescT.
Eruditul poet Pindar in una din frumosele sale ode, ne spune, ca Her-
cule fiind trimis de regele Eurystheu, ca se prinda si sM aduca via cer-
b6ica cu cornele de aur, pe care nimfa Taygcta o dedicase Dianei, d£n-
sul a persecutat pe acest sprinten animal din Arcadia si pana in {inu-
turile Hyperboreilor in fera numita «Istria». AicT densul a venit la re-
§edinpi Dianei, fica Latonei, care l'a primit cu buna-voinpi s

).
O deosebita importanfa istorica ne presinta acest pasagtu al lui Pindar,

care pe basa vechilor tradifiuni religi6se ale vechimei, ne spune, ca rese-
dinfa Dianei era in fera Hyperboreilor, in p'nutul numit Istria, sub care
IstriS in particular este de a se infelege regiunea de la gurile Dun&rd, care
4
) Macrol)ll Saturn. I. c. 9: Pronunciavit Nigidius Apollincm Ianum esse Dianam-
que lanam, apposita literra tf quae saepe i litterae decoris causa apponitur. Er Varro
(R. R. I. c. 37) scrie: Numquam rure audisti octavo lanam (lunam)et
crcscentem, et contra senescentem, et quae crescente luna fieri oportcret.
2
In unele cantece poporale romane, carl se refer la acest ciclu, Iana
) mai este numita
Ana si Dana. Dcsprc A n a, considerata ca divinitate a lunoi, amintesce Ov id (Fast.
III. v. 657.) tr Dana ne apare in urmatoriul text poporal
Colo 'n jos mai in jos, NicI mi frate nice ver,
Sede Dana, fata d a 1 b a, Da mi mire tinerel,
Cu junelul langa ea, Mi l'a trimis Dumnedeu
Jos pe mare se uita . . . Se facem o manastire
Dana, D a n 5, fata d a 1 ba S'o cheme Dumnedcire. . .
Ce ti tie acest junel . . .

Coimmicata de G r. C r 5 c i u a a 5, co:u. Ciubanc
in Transilvania.
') Pludari Olymp. III. 26-28:
'lotpiay v.v. tfvfrtt Aatoot; iitTtoaoos \ruyaTTjp
|?faT/ eXSdvi;' 'Apy.a5 ;.ct(; . , . ,

]20 MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
si a!t-cum era mai mult cunoscuta comercianjilor greet si unde mat tardiu
noi aflSm un oras insemnat numit Istria si Istros 3

).
Tot in delta Dunare! era adorata fica Latonei in epoca romana sub nu-
mele de «Diana regina» 2
). In fine, aicT mat aflam si ostrovul numit Letea
dupa numele Latonei (Leto, Arjxd)) si portul numit S el in a (sett Luna), de
care amintesce si Hecateu 3
).
4
) La Hero dot (II. 33) orasul *1ct<;o; de lang3 guriio Dunare! nc aparc in forma feme-
nina de 'terpvq, er la Arrian (§ 35) 'lo-cpic*.
2
) O inscriptiune din a. 223 d. Chr. aflala. in ruinele casteluhu roman de la manastirea
Taif,a intre Isaccea si Tulcea ^C. I. L. III. nr. 7497):
DIANAE RZGlN(at)
SACRVM • PRO
S A L VT • IMP. (M)
(Alt') f^jER (i) A
R. S
(I e xandri) .....
s) Originea numirol IJgvto? pentru Marea negra Traditiunca despre podul Sd-
relui pe Marea negra, on pe Dunare, dupa cum ne spun alte legende romanc,
ascunde in sine, incontestabil, dre-car! importante elemento istorice. Vechile legende

grecesci amintiau de asemenea, ca Sdrele avca o ba r c 5 de aur, yooaoav aixtt^
(Pherecydis Fragm. 33; Apollodori lib. I. 5. 10. 5) cu care densul se intorcea
in timpul noptii pe Ocean (Dunare si Marea negra) eras! la resedinta sa din insula.
Aceeas! traditiune o aveau si Egiptenil. DupS credintele acestora, barca Sdrelu! se
ana pe riul divin numit Nun, Dunare, dupa cum vom vede in capitule despre divini-
tatile primitive ale Egiptenilor. La Roman! eel mai inalt ministru al cultulw religios se
numia pontifex, adeca facatoriu de podurl, si intru adever, dupa cum nc

spune Varro si Plutarch (Numa, c. 9) in atributiunile vechilor Pontine! roman! ma!
era construirea si restaurarea podurilor. (Pontifices ego a ponte arbitror, . . .
nam ab his sublicius est factus primum, et restitutus saepe. Varro, L. L. V. 83).
Numirea de pontifex se basa asa dar pe ore-car! traditiun! si usuri antice ale preotime!
latine. De fapt vechia religiune a Latinilor era apolinica. I a n u s ca divinitate reprc-
senta cultul Sdrelul. Tot asemenea si serbatorile numite Latinae icriae, can se
tineau in fie-care an la Alba longa, ne presinta intru tote acelas! caracter al ritului si
institutiunilor apolinice, ca si hecatombele seu prasniccle Hyperbureilor (Pelasgilor) de

la Istru, ca si festivitatile cele mar! comune ale Pelasgilor insular! la Delos. In particular
traditiunea romana despre podul construit de Sore pe Marea negra, or! pe Dunare,
ne presinta o luminS neasteptata cu privire la originea numirel Pontos data Mare! negre
in timpurile ante-helene. Greci! numiaQ cu deosebire Marea negra Pontos. Ins3,
pentru ce, si care era sensul fundamental al acestui cuvent, nicl un autor nu nc-a putut
spune, Dc fapt insa acestS numire de Pontos dat3 Mare! negre devenise invechitS
inca in timpurile lu! Homer si Hesiod. In literatura istorica moderna s'a esprimat de
MAN A ST IRE A ALBA CU NOUA ALTARE 121
Peste tot cultul si religiunea cea serer& a Dianei seu Limel, ca o vir-
ginS pia si nemantatS, i-sT avea originea sa, dupa cum recundsce si Hero-
dot la poporul Hyperboreilor, de lang& Marea negrS. Peste tot locul, pe
unde era adorat Apollo, Diana ca divinitate a lunel i-sT avea templele si
sacrificiele sale. De asemenea st Latona.
unii scriitori parerea, ca probabil numirea de Pontos se reduce la un cuvent archaic de
pons (punte seu pod), ce ar fi csistat in timpurile preistorice la strimtorile dintre
Asia mica si Europa. Din punct de vedere istoric insa nu la pons, ci la ponto
(onis) se reduce originea aceste! numir! archaice. In limba cea vcchia a
popuiatiunilor de
origine pelasgS, can se estindeafi de la Marea ndgra pana" la Oceanul atlantic, cuvenlul
ponto mal avea inca in epoca romana insemnarea de luntre seu" pod umbli-
toriu pe riuri. (Caesar C. civ. iff. 29: p o n t o n e s, qaod est genus navium.
— Apulejus: et si vado non poterunf, pontonibus transibunt. — Papinianus:
flumen, in quo pontonibus trajiciatur. la grdca media: trovto-f-f'fopc*, pod de luutrii. Cf.
Dief en-bach, Origines, p. 402). Podai Sdreiui de pe Marea negr&\ on de pe

DunaYe, de care ne fac arnintire legendeie romane, fi care ne apare in traditiunilc gre-
cesci ca o bare a. pe Oceanul din nordul Trade!, er in legendeie egiptene ca o barca
pe riul Nun, se numia asa dar ponto inca m primul period al dominatiunei pelasge
la DunSre si Marea nigra. In acesta epoca departata preistorica, comunicatiunea pc
Marea negra, ori pe Istrul de jos, ni se infatiseza ast-fel ca un privilegiu particular al
templulul lul Apollo Hyperboreul din insula de la gurile DunareJ, Hercule, dupa.
cum ne spun legendeie grecesci, voind se vina din tinuturile sud-vestice ale Asie! la
HyperboreT, a trecut peste mare cu barca Sorelul (Apollodori '

lib. II. 5. 11. 11). Partea
de jos a Dunarei de langa delta (seii a Eri-danului, vedi nota 2 pag. 117), ma! purta
inca, in epoca romana, nutnele geografic de Pad-os (Diodori lib. V. 23. 3) adeca«Pod».
Er lornandes, care probabil a fost nascut in Mcsia de jos, ne spune, ca. regina Getilor,
Thamiris, dupa o lupt3, cc o avuse cu regele Cyr, a trecut in Scythia mic5 si aci
in locul numit tpodui Mesiei* (pons Moesiae) a intemciat orasul nutnit Thamiris,
unde era si adoratil (De rcb. Get. c. 10. Ed. Didot p. 431). Imprejurarca, ca numirea
de Pontos s'a dat nu numai Mare! negrc, dar si la o parte din t 6r mu r i I de nord-ost a!
Asie! mid, pc unde se facea comunicarea peste mare intre parole de sus ale Eufratulul
si intrc Scitia, confirms, pe deplin, ca originea acestui termin geografic de Pontos se

reduce !a numeie, ce s'a dat in vechimea preistorica statiunilor, de unde se facea
imbarcarea cu luntrile numitc ponto (rom pod).
3. Tradifiunile romane despre templul hil Apollo

din insula Delos.
Afara de sfmfenia MSnastiret albe de la gurile Dunarci, colindele si can-
tecele poporale romane mai celcbrcza si astadi memoria stralucitulut tem-
plu al Iui Apollo din insula Delos (AÂo?, astadi Dili), situatS in mijlocul
Cicladclor din Archipelag.

Delos a fost hi anticitatea preistoricX insula cea sfanta a tuturor popu-
lap'unilor pelasge meridionale, er mai tardiii a Grecilor.
Intro epoca departata istorica insula Delos a fost numita Pelasgia, adeca"
pament locuit de Pelasgl. Acesta insula a mai fost numita si Scythias 3
),
spre caracterisare, ca dupa origine, ace! Pelasgl erau o migratiune din nor-
dul Dunarei de jos. Chiar si numele de Dcl-os, care nu se pote esplica
din limba grecesca 2

), este de origine pelasg. El insemneza d 6 1 s6u colina
(fara padure).
In central acestei insule se ridica muntele seii delul numit Cynthos,

ne acoperit de padure dupa cum ne spune Strabo s
), si pc care Latona r<5-
dimata a nascut pe «Domnul Apollo* ('AroXAiova avaxra 4

). Erpe ses la
pdlele delul u! se afla orasul Delos si templele cele magnifice dedicate lut
Apollo si Latonei. La piciorele acestui del se arata in anticitatea greco-
romana palmicrul (cpotvtQ, sub care Latona, virgina pribegita de la Hy-

perborei, seu de la Dunarca de jos, a nascut pe marele deii Apollo.
Aid, in Delos, Apollo avea o statua de o marime colosala, care esista inca
pe la anul 1420 caduta jos, si dupa cum ne spune Bondelmonte, care vi-
sitase insula Delos in acesta epocS, au fost acolo o mi& de dmenif si n'au
putut se o ridice in picidre B

). Er langS templu, dupa cum scrie Herodot,
e
se afla un lac decorat frumos cu margini de petni, numit «lacul rotund* ).
') Stnplmnns lljz.j v. M\ko&

aflam la
") O amintire despre etimologia rudimentara grecesca a cuvcntului Del-os o
PI in iB (H. N. IV. 22): Hanc (Delos) Aristoteles ita appellatam prodidit, quoniam
repent e apparuerit enata. — Cf. Isidori II i s p. Orig. XIV. 6. 21.
3
) Stnvbonis Geogr. lib. X. c. 5. 2.
*) Homerl Hymn, in Apoll. v. 17.
») Bulletin de Correspoudaiice helleuique, XVII. (1893) p. 134.

6
) Herodoti lib. II- c. 170.
TRADITIUNI DESPRE TEMPLUL LUI APOLLO DIN INS. D E L O S. 123
Apollo, marea divinitate a rasel pelasge din insulele ArchipelaguM, era

celebrat aici prin o IungS serie de serbStori, de petrecen, jocun, cantarif
si spectacule '). La festivitafile cele mart, cart se celebrau aci, tote orasele
din Cyclade trimeteau delegafiunT cu darurt si coruri de virgine 2
). Er fetele
Delenilor, dupS. ce serbatoriau mat antaiu pe Apollo, apoT cantau laudele
mmm .;:;•
§§K
wmMimm
142 — Vederea in sulci Delos delao mica distanta din port. In fata se ved
ruinele templulut lui Apollo, in fund la stanga acropola sou muntele Cynth, la drepta
ruinele teatruM. {Dupa Expedition scientifiquc de M or e e. T. III. pi. 2 ,
la Duruy, Hist. d. Grccs, II. 159).
Latonei si Dianei, si in fine imne despre barbafii si femeile stravechi 3

).
Aci se faceaii adunarile solemne ale confederatiunu Pelasgilor maritimi
(Ioanilor), can veniau la aceste sSrbaton, cu femeile lor cele caste si fru-
mos incinse *). AicT, dupa cum spune Pliniu, era tergul eel mare al intregel
lumi 6
).
') Cultul lui Apollo si al Dianei in insula Delos, avea un caracter archaic pc-
lasg. Aceste divinitati eraii adorate aci tntocrnaT ca in norclul
•
Dunarei de jos si in
Latiu, ca personificarea celor ddue astre mar! si bine-facatdre, a Sdrelui si L u n e i.
(Strabonis Geogr. XIV. 1. 6.)

! Strabonis Geogr.
) lib. X. 5. 2.
a
) Homeri Hymn, in Apoll. v, 157. 160.
4
) Homeri Hymn in Apoll. v. 147. 154.
<•) Plinii H. N XXXIV. 4. 1: mcrcatiis in Delo concelebrante t o t o or be.

Orasul Delos avut si magnific, de si era deschis si ne intarit cu murl,

insl nime n'a cutezat sS-1 atace in vechime, nici chiar Persil din timpul lui
Daric J
). Acest oras, dupa. cum ne spune Pausania, si-a aperat pe locuitoril
sel in contra tuturor injurielor numal prin religiune 2
).
In tradifiunile cele vechl ale poesieT poporale romane, insula Delos ne

apare sub nufnele de «DeI» seu «DeIul mare din marea mare*.
Aici dupa cum ne spun legendele romane, Maica Domnului avea o «B i-
s erica de aur> intocma dupa cum era faima

1
si in epoca grecesca 3
), — aci
se afla o «man3stire inalt&», in care se f&ceaii rugaciunl de 9 pop!, 9 died
si 9 patriarch!, si acesta ruga multa o asculta Maica Domnului cu fiul seu

in braje *).
') Hcrodoli lib. VI. c. 97.

2
) Paasanlae lib. III. 23. 3.
») In d(Hul (D<51ul) mare, (Maica Domnului)

In M&ri mare, Avea biserica de aur . .
it Descantece, p. i76.~ Cf. Ibid. p. 1S8.
4
) Dupa d <5 1 u I ( De 1 u 1 ) eel marc Si pe-atatia patriarsT,
Resirit'au sfantul scire Carii sta si se ruga
TotS lumea luminand Si lui D-deu canta.
Si mana. 'n ea reversand; Dar acesta rug 5. multa

Er pe del intr'o largire (3re cine o asculta?
Este o nalta mSnastire; — Maicuta lui D-deu

Da intr'insa cine sede ? In brate cu fiul sfiu. . . .
— N<5u5 popf, noua died S b i c r a, Colinde, p. 9.
Dupa delul (Delul) cela mare, Cu paretii de tamaia,

RSsarit'au sfantul sore, Cu usori) de f a c 1 i e
Acola nu-T sfantul sore Si cu pragun d'alamaie. ...

Ci-i osfanta manastire, Ma r i a n, Seib5t'>rile la Roman), I. p. 15.
Pe ddlul (Ddlul) mare mare In manastire cine sedc?
Este-o manastire tare, — Maic5-sa cu fiul seu. . . .
Sbiera, Colinde, p. 1J.
Spre s6re-resare Este un scaun dc aur. . . .
Este un del (Del) mare. Acolo cin' se vede?

Dupa delul mare — Sede si se vede
Este-un mer de aur. ... Santa Maria-mare ...

Sub merul de aur Marian,. Descantece, p. 188.
Templul archaic al lui Apollo din insula Delos, a fost pe munteie Cynth dupa cum
resulta din Homer (Hymn, in Apollo v. 141scqq) si din Aencida lui Virgil
(IH. 85 seqq)., er tomplul posterior de marmora pe ses, la o micS departare de munte —
In colindelc romane mal aflam si o reminiscenta despre lacul eel frumos de langa
TRADIJIUNI DESPRE TEMPLUL LUI APOLLO DIN INS. DELOS. 125
Hyperboreii, dupa cum ne spune Herodot, trimisese la inceput d6ue

virgine insotite de cinci cetafeni, ca sS duc& la templul lui Apollo din Delos
darurile din prima lor recolta. Dar s'a intemplat, ca aceste fete nu s'aii
mat intors inapoT, din care causa" Hyperboreii superSndu-se, introduserS usul,
ei aduceau darurile numai panS la fronticra lor, si de aci rugau pe vecmii

lor se le transmita din popor in popor, pana vor sosi la destinafiunea lor
in Delos ]
).
Reminiscenfa despre trimiterea acestor fete la Delos, cum si despre in-
tristarea, de care eraii ele cuprinse, c& nu se vor mat intorce inapoT, aii
remas pana astSdi in tradijiunile ndstre.
Reproducem aici urmatdrele versuri elegiace dintr'un cantec poporal din

Transilvania:
Cum sorufa io n'ol plangc,

Ca maica s'a laudat,
Ca pe not sa ne desparta,
Una 'n del (Del) spre resSrit,
Ca acolo-i locsfinfit,
Una 'n jos cStre apus,
Ca acolo-i loc ascuns 2
). . . .
Pretidse amintiri despre d6ue locuri celebre ale anticit&p'i preistorice. Una
despre «Delul eel depart at de larSsSrit siunde era loc sf infit»
seii despre insula cea sfantS Delos, atat de cunoscuta" in lumea antica,
si care intogma ca insula lui Apollo de la gurile Dunarei a dat un lustru

atat de mare poporului Hyperboreii, si o alta amintire istorica, despre un
loc depSrtat de la apus numit «locul ascuns », — Italia seii Lap'u,
templu, de care face amintire si Herodot:
DupS delul (Delul) eel ma! mare, Colo 'n del (Del),
Dupii del,
Undo sdrele resare
Florile dalbe
Este un mandru feredeu Este-un teu
Si sc scalda Dumnedeu . . .
Si-un feredeu
Marian, SSrbStorile RomanT,

Si se scalds Dumnndeu. . ,
lii I. p. 17.
Ibid. p. 19.
') Herodoti lib. IV. c. 33.
2
) Publicat maT antaiu in tOsszehasonlitd iradalomtort^nelmi lapok»
Nr. din 31 Oct, 1881 (Vol. VI nr. V— VI), revista literara-istorica, ce aparea in CIus sub
redactiunea lui Dr. Meltzl Hugo si Drassai Samuel. De aid acest cantec a fost reprodus
in «A Hunyadmegyei tort, es regdsz. tars. £vkonyve»j III (1886) pag. 78.
{era de retragere a triburilor pelasge in cursul mai multor secule de ca-

lamitaj:i politice *).
Ondrea cea mare a insulei Delos, a fost in timpurile eroice sea ante-
homerice.
La acestS epoca departata se reduc tradifiunile istorice romane despre
insula Delos, cand religiunea lui Apollo devenisc religiune universal in
hinea grecesca, cand magnificul teraplu din Delos avea relafiuni strinse
rclig'ujse cu Hyperboreil de la nordul DunSrel de jos, si cand acesta in-
sula purta numele de Pelasgia si Scythias.
4. Conclusiune despre templul lui Apollo Hyperboreul

din insula Leuce se"H Albd.
Am esaminat aid vechile relatarl ale autorilor grecesci cu privire la tem-
plul lui Apollo din pat-file Hyperboreilor.
Cundscem de asemenea si legendele romane despre sfinfcnia, magnifi-
cent si originea miraculdsa a Manas tirei albe din ostrovul Marel negre-.
Ca resultate positive pentru sciinta preistorica, putem resuma aici urma-
tdrele:
Pe o insula a Marei Negre, situata in nemijlocita apropiere de gurile Du-

narei, insula, careia in literatura grecesca i s'a dat numele de Lcuce, a-
dec'a Alb5, a esistat intr'o epoca departata ante-troiana, eel mai important
monument religios al lume! vechT, templul luT Apollo Hyperboreul seii
al Sdrelui.
Originea acestui templu este pelasga.
Hyperboreil diu nordul Dunarei dejos si din partea de nord-vest a Marel
negre, constituiau in acesta epoca, eel mai religios, eel mai avut si eel
mai progresat popor al lumei vechT.
'•) Virgilii Aen. VIII. 322—323:

(Saturnus) Latiumque vocari
Maluit, his quoniam latuisset tutus in oris.
Ovidii Fast. I, 238:
Dicta quoque est Latium terra, latente Deo (Saturno),
fir la Isidorus, Orig. XIV. 4. 18: Italia olim. ... Latium dicta, eo quod idem
Saturnus, a love sedibus suis pulsus ibi 1 a t u e r i t.
Epoca de inflorire a acestui templu cade in timpurile ante-troiane si a-
nume in era primitiva a religiunel apolinice.
Acest ilustra templu al lui Apollo de la gurile Dunarel de jos a avut

un rol imens in istoria civilisaftunei Europel orientale. El a fost templul-
mama al celebrelor Iocuri de adora-
p"une al M Apollo (ca deii al Sorelui)
din Delos si din Delphi. Influenza sa

culturala s'a estins peste tota Grecia
continental;! si insulara, peste parole
de apns ale Asiei micT, in Africa,
peste Egipet, er la nord si la apus 146. — Moneta de argint (tetradrachma),

peste Scythia, Dacia si tinuturile batuta in Dacia, represented pe revers
imaginea deului Apollo (figura de ju-
Germaniel numite in anticitatea pre- mState) inc&lecat pe calal solar. In jur
istorica Celtica. legenda AIIAYC. Pe avers tipul unui
rege, mare-preot al lui Apollo. (Dupa.
De la acest templu peregrinaii in Archiv d. Vereines f. siebenb. Landes-
kunde. N. F. XIII. Taf. XIV <).
continuii spre fenle de meda-di a-
postoli si profett de at lui Apollo. La el veniau din orasele meridionale ca-

peteniile cultului apolinic si alte cete de credinciosi inspirati de acesta reli-
giune, ceea ce se esprima in mod simbolic prin legendele vecM de cale'-
*) O mare parte din m one tele de argint ante-romane, ce s'au gasit pe teri-
toriul DacieT, ne infatis<5za pe revers imaginea deului Apollo pe calul seQ solar. Pretidse
documente contemporane istorice pentru imperial religiunci apolinice in nordul si la
sudul Dunarel de jos. O specia din aceste monete descoperite in Banat la an. 1840 ne
presinta pe revers legenda cu litere archaice AIIAYC (Aplus), 6r in partea de jos fi-
gura unui altar. Forma de AicXou; era cunoscuta si lui Plato (Cratyl. Ed. Didot, p. 299).
Este aceeasi numire archaica a cjeulm Apollo, pe care o aflam si la Etruscf sub forma de
Aplu si Apulu (Wissowa, Paulys Real-Encyclopadie, v. Apollo), 6r ia Tesali ca
Aplun si Aplon (Plato, Cratyl. p. 299.) Legenda Aplus de pe acesta moneta, ce

o reproducem mai sus, a remas pana astadi «necetdti3i>. Suntem cei de antaiu, carl o
descifram. Modul de scriere este asa numitul Boustrophedon, de la drdpta spre stanga
si de la stanga spre drdpta, forma, care era considerate in tempul lui Pausania ca apar-
tinend unei anticitati departate. Inscriptiunea nu este in limba grec£sca, ci intr'un dia-
lect pelasgo-Iatin. Din punct de vedere geografie si istoric acesta importanta
moneta apartine incontcstabil Daciei si probabil, ca ea a fost batuta in Apulum s^tt
A plum. Pe alte monete dace, capul calaretulul, sû al lui (Apollo), este radiat, e"r
pe unele in locul figure! lui Apollo ni se fnfatiseza de asupra calului, numai simbolul
SoreluT, o iCta cu 8 spite. (Cf. Archiv des Vereines fur siebenb. Landeskunde,
N. F. Band XIII, Taf. IV, si Band XIV, p. 76 seqq.) — Tipul de pe avers nu repre-
sents capul lui Joe, dupa cum din erdre s'a credut de unii, ci figura unui rege, mare-
preot al lui Apollo, avfind pe cap o mica caciula flaminicS, semi-sfericS (apex, tiara),
legata jur imprejur cu o baiera de lina (sacra vitta). in jurul templelor o cununS de
toria M Apollo la HyperboreL, dr prin colindele seu imnele poporale ro-
mane, ca. Dumnedeu impreuna cu angerii si sfinfil, veniau cu corabia pe
mare la sSrbatorile cele man ale acestel Manastin.
Acesta metropota religidsa de la gurile Dunarei, a fost tot-odata si un

centru de cultura teologica si literara.
De aci aii fost profep'I si poet.il 01 en si A bar is, cart pe langa propa-
garea religiunil apolinice, aii introdus tot-o-data in Grecia, cele de antaiii
inceputuri ale poesiei literare, sentenfele oraculelor si forma hexametrica a
versurilor.
Tot din aceste {inuturT, se pare a fi fost si cantareful divin cu fluerul,
Lin (Linos 1
), fiul lui Apollo 2
), care a descris faptele lui Bach in limba
pelasga s
), si ai carut discipuli aii fost Hercule, Thamyris si Orfeu *).
La radele de lumina ale templulu! lu! Apollo Hyperboreul se pare, ca

a fost inspirat si preotul, profetul si cantareful peregrinatoriii Musaeu
(Mouoaros) din timpurile ante-homerice. El ne apare ca un fiu al lui Linos,
on al Selene! (Lunei), si in particular ca un favorit al regel'ul Boreas de

6
la Hyperborei 6
). Patria sa, dupa cum scrie Aristoxcn, a fost Tracia ),
foi de dafin, 6r partea din apoi a capulul acopcrita Cu un vel (velato capite), ornament
pontifical. Conferesce urmatorele versurl ale lui Virgil (Aen. III. 80—82) despre Anius,
regele preistoric si rnarele-preot al lui Apollo din insula De os 1
Rex Anius, rex idem hominum Phoebique saccrdos

Vittis et sacra redimitus tempora lauro
Occurrit; veterem Anchiscn adgnoscit amicum.
') Virgtlil Eclog. VI. 67. Lin us.... divino carmine pastor etc.
») Pausaniac lib. II. 19. 8.
») Diodorl Siculi lib. III. c. 67. 4: T4v S'oov Alvov oiali toTj nsV/af.v.oTi: -cp^M-f-' 31 50V_
xa|<i|).evov lac; tou rcponoo Aioviodu irpi.|ei? XtA tkj Stytf (JtoS'uXo'jf.laS UKoX'.xnv tv tott;
Sjionvrijiaatv. 'Ojioiiu? Zi touToif yrAp'iCxi-a: toIs UtlM^'-y-ol: !f

(>«{J.j«x8t tov 'Oggte W« Wpo-
;
vaKiSf|V tov 'OjJL-'fjpou 2waG'/.aXov.
*) Diodori Siculi lib. III. 67. 2. — Pausania (IX. 29. 8.) scrie, ca Pamphos, eel
mat vechiu poet imnic al Atcnienilor si poetisa Sapho aii cantat in imnele lor pe
bin sub numele de OVtoV.vo?. La Eschyl (Agamemnon, v. 121) aceste cuvinte sacra-
mentale ne apar sub forma de «IX'.vov, de asemenea la Sophocle (Ajax, 2. 627). tn
colindele romane, ce ni se presinta ca imne antice religiose, se mat repeta si astadT invo-
catiunea «Haida Lin, dra Lin» (dupa comunicarca d-Iui T. Budu, vicariul Mara-
muresulul). 0\iokiv-oz si «Haida Lin» estc una si acceasi rugare adrcsata geniuluilui Lin.
5
) Pansaniae lib. I. 22. 7.
c
) Aristoxeni fragm. 51, in Frag. Hist, grace. If. p. 284.— In tinuturile Atenei, Musaeu
se pare a fi fost numal un simplu peregrin, dupa cum aii fost Olen, Abaris, Lin si
Anacharsis.
seu finuturile dintro Macedonia si Istru ; ins&, dupa" cum rcsultil din nu-
mele sSu, acest celebru representant al literature! preistorice se vede a fi
fost originar din Mesia (Mua(«, lat. Moesia).
Probabil cS un discipul al acestei sc61e apolinice a fost si Anacharsis,

contcmporanul lu! Solon, unul din eel 7 inêlept! at lumei vechT, si care,
dupa cum ne spun autori! vechimei, era dupa origine din Scifi! pastor! a
),
insX nu din cct de la nordul Mare! negre 2

). In fine, chiar si tcologia lu! Or-
feu se basa pe dogmele lu! Apollo Hyperboreul.
Aic! incepe primul period al literature! europene, desi productcle aceste!
literatur! unele aii perit, cr altele au cSpStat ma! tardifi forme grecesc!,
dupa cum s'a intemplat cu imnele cele vech! ale deilor si cu cant&rile
eroice, car! ma! confin si astadi o mare mulfime de elemente din limba
pelasgd.
Templul lu! Apollo Hyperboreul s6u Manastirea albS de la gurile Du-

nare! a avut destine mar! in lume. Cu tote c£ in realitate s6rele nu rS-
saria din ac6sta mica insula a Mire! negre, — dupS cum afirmii poefi! e-
pic! a! Grecie!, si dupa cum ne spun colindele romane, — insS. aci a fost
cu drept cuvent locasul eel sfant ale primelor zor! de civilisafiune morals
in Europa.
Imaginea sfantS a accstu! templu a r£mas pana astftd! in memoria si ad-
miratiunea religiosa a poporulu! roman 3
),
MSnSstirea alba de la gurile Dunare! nu are rivals in tradifiunile altor
popore europene.
») Strabonis Gcogr. VII. 3. 9.
3
) Herodotl lib. IV. c. 76.
») Cuventul- «M Sn &s tire* (monastcrium), a carul etimologiS dupa Isidor (Orig.
XV. 4. 5) ar fi de la monos si sterium, id est habitatio solitarii, apar-

tine unci epoce ante-crestine. In Latiu, la marginile Campaniei, apr<5pe de gu-
rile riulu! Liris, se ana un vechiu oras al Ausonilor numit in limba oficiaia romana
Minturnae, localitate celebra pentru templul si padurea sfanta a nimfe! Marica, una
din vechile. divinitSti latine. Dupa forma, putem dice si dupa sens, numirea de M i n-
turnae ni se presinta numai ca o transformatiune din monasterium, rom. m anas-

tire, in care silaba a doua neaccentuatS a fost contrasa, ca si in franc, moustier, moutier
= monastcrium.
NIC. DENSU.JIANU.
:
MOYILELE COMEMORATIYE ALE LUl OSIRIS.

VII.
ESPEDITIUNEA LUl OSIRIS LA ISTRU. - TRADlflUNILE §1 LEGENDELE

DESPRE LUPTA SA CU TYPHON DIN TEBA AR1MIL0R.
Intr'o epocX preistorica forte dep2rtat3, eel pup'n cu 3.000 de ant inainte
de era crestina, un important eveniment s'a petrecut in £erilc DacieT, eve-
niment, care a avut o mare influenfa asupra civilisatiunii nascande a EuropeT,

si care a sdruncinat tot o-data din fundamente primul imperiu lumesc al
raset pelasge.
Acesta mare transformafiune politica. si culturala in istoria Europe! a pro-

dus'o espedip'unea lm Osiris in parfile Istrulut si luptele sale cu Typhon
in Oltcnia de astadt, er drept consecinpi a acestut rSsboiii a fost Inteme-
ierea supremap'ct egiptene peste Europa.
Osiris, regele Egiptenilor, adorat dupa mdrtea sa ca divinitate si iden-
tificat cu Sdrcle din religiunea pelasgo-greca, a fost unul din cet mat marl
eroi at anticitSpK preistorice, si a cam! memoria se mat pastreza pan& astftdt
in ferile nostre.
Traditiunile egiptene, grecesct si romane despre Osiris sunt insS acoperite
de velul credinêlor religiose antice.
Not vom cerca a estrage din aceste tradifiunt si povestir! figurate adeve-
ratul infeles pentru sciinfa, si a restabili caracterul real istoric al unor im-
portante evenimente petrecute in ferile Daciei in niscc timpurt atat de
obscure.
In judeful Teleorman din Romania, pe delul de langa comuna Lifa,
se inalfX o mSgura mare, care porta si astadt numele de Ostrea.
Despre acestii magura legendele poporale romane ne spun urm3tdrele
La resarit de comuna Viisdra din judeful Olt se afl& un del ascufit
numit Piscul Jut Serpe. Aicl se vede o caverna, in care, dupii cum se spune,
se ascundea in vechime un serpe urias (balaur). Pe acest serpe l'a ucis un

vitdz cu numele Ostrea, care a facut o magura mare pe delul comunel
Lifa din judeful Teleorman, langa Turnul Magurele, de unde a tras cu
sageta asupra acestut balaur. Serpele ranit se intorce asupra lut Ostrea. Dar
acesta trece DunSrea, ccea ce voind s'o faca si serpele, i ze reci rana si se
inecS. Din acest loc ese si astadt un fel de grasime din care se formeza p*n{art »).
») Legends, comunicata de oficerul St. Stratilescu. — Dupa o traditiune din comuna

MOVILELE COMEMORATIVE ALE LUI OSIRIS. 131
In alta varianta a acestei vechi legende vitezul Ostrea ne apare sub nu-
mele de Stroe Novae.

In timpurile vechT, ne spune acesta tradip"une, era un balaur mare, care
locuia intr'o pescerS aprdpe de comuna Almas din judeful Dolj. Acest
serpe inspaimentase prin grozaveniile sale pe top: locuitoril din finuturile
aceste, si ororile sale au miscat chiar si pe un mare vitez din timpul acela
pe Stroe Novae. Acest vitez a hotaiit, ca seu sg picra el, seu sS ucida
balaurul. Ast-fel Stroe Novae vine la Craiova, in apropierea c&reia se ana
o mare padure si unde se arata adese on acel balaur. Novae vSdend

scJrpele incolacit de asupra padurei, trage cu sageta asupra lui; balaurul se
repede atunci spre Craiova; Stroe Novae insa trage a doua sageta fi-1 lo-
vesce in frunte. Atunci acest serpe se arunca cu sueratun infioratore prin

judejul KomanafT, indreptandu-se spre Olt, er cand ajunse in malul OltuluT,
Novae trage de noii cu sageta si-i reteza coda. Balaurul trece Oltul si
apuca spre Ialomifa, er Novae i-1 gonesce mercu tot retezandu-I cate o
parte din corp, pana cand i remase numai capul, care a intrat in Marea
neora, de unde apot es nisce musce veninose, cart musca vitele la n3ri si
la \i\e si le causeza rani '). Mai esista in fine inca o alta varianta a aceste!
legende. Dupa acesta tradijiune a timpurilor eroice, «balaurul eel mare>,
care a ingrozit intrega lumea antica, locuia in munfii de apus al RomanieT.
El a fost ucis de Iovan Iorgovan «Braf-de-buzdugan» (Hercule al ve-

ohimei), care dimpreuna cu Stroe Novae nil fost intreprins acesta espe-
ditiune, er capul serpelui fugind pe Cerna in jos s'a ascuns in «Pescerea
cea rea» de la Porfile-de-fcr 2

).
Slobodia-Mandra (jud. Teleorman) M a g u r a Ostrei sc ana in partea dc resarit a
acestei comune pc muchca dtMuluT, ce. pdrtS acesta nurairc. — De pe ac6sta magurS de
la Slobodia-Mandra, vitezul Ostrea ar fi tras cu sageta asupra se>pelu! (Legenda din
com. VispescT, jud. Olt). Culcusu! acestut balaur se afla in o cavernS de la comuna So-
parlita (jiid. RomanatI).
') Legenda din comuna Prisaca, jud. Olt.
») Legenda din comuna FlorescT, jud Dolj.— De asemenea dupa o alta traditiune, din com.
CostescT, jud. Valcea, acest balaur locuia in munti. Voinicul numit Novae, calare
pe un cal negru, s'a dus in muntf, ca se-1 urmar6sca, si aci s'a inccput o lupta grdz-
nica intre el. Novae a persecutat balaurul pana la Portile-de-fcr, retezandu-I capul,
care a intrat intr'o vezuina din muntil, ce sugrumi Dunarea, — Acest balaur, dupa o le-
avut 9 capetc, din carl 8 s'au tSiat, dr al

gends din comuna Plenita, jud. Dolj, ar fi i
9-lea a scapat intr'o crepatura de la Portile-de-fer. — Pe unde fugea acest balaur gi-
gant, cl lasa urma prin pamenr, numita dara serpelui (Legenda din com. Sca-
iescT, jud. Dolj).

Aceste tradifiuni poporale despre Ostrea vitezul, care s'a luptat cu ba-
laurul eel puternic al lumei vecht, ne infafiseza, atat dupa numele eroulut,
cat si dupS confinutul lor mttic, legenda preistorica egiptena despre Osiris
si Typhon.
Diodor Sicul, care a cercat se aduca o lumina asupra evcnimentelor mat
jmportante preistoricc, ne spune, ca autorii anticitafii relataii urmatorele
despre vi6fa si faptele acestui vechiu rege egiptean :
Osiris, regele Egiptului a fost fiul lui Saturn, om muritoriu, care insa in
vieta sa si-a castigat merite man pentru genul omencsc ]
). Anume sop'a
lui Osiris, regina Is is, a fost cca de antaiii, care a descoperit impor-
tant graului si a orzului, plante, carl pana aci cresceau selbatice pe cam-
purl intogma ca si cele lake buruieni, fSra ca bunatatea lor se fie cu-
noscuta omenilor. Osiris insa a fost acela, care a inventat modul de a cultiva
aceste plante cereale, anume el a introdus agricultura 2
). Sub domnia lui
Osiris se incepu prima lucrare a minelor de arama si de aur din tinuturile
Thebei, si tot atunci artele metalurgice luara o intinsa desvoltare 3

). El a cu-
noscut eel de antaiii bunatatea vitei de via si a introdus cultura ei *). Acest
Osiris, dorind apoT, ca sa faca cunoscutc in tdtS lumea bunatafile, ce le des-
coperise densul, si-a adunat o oste numerdsa si puternica cu intenfiunea, ca sS
caletoresca in tdta lumea si se invete pe dmeni, can atunci traiau o vieta sSl-
batica, ca se cultive graul, orzul si vifa de via. Apoi regele Osiris incredinfa
sotiei sale administrajiunca civila a EgipetuluT, er de comandant militar alim-

periului seii numi pe Hercule, un barbat distins nu numaT prin bravura sa, dar
si prin puterea sa individuals, si care tot o-datft era si inrudit cu densul B

).
Dupa ce Osiris facu ast-fel tote pregatirile pentru espedipiune, lua cu sine pc
fratele sSu Apollo si apoi trecend peste Etiopia si Arabia °) inainta prin India
pana la marginile lumei locuite de dmenl. In India densul mtemela mat multe
orase si ridicX peste tot locul'semne in memoria espeditiunei sale 7
). Din India
apoi el se in torse la cele lalte popdre barbare din Asia si trecu peste
') Diodori Sicnli lib. I. c. 13.

s
) Ibid. I. 14: eupousf]? [j.ev "Ic.Soi; tov xi tan nupou %'d ttj; /.p'.S-qz y.'/.fôv, ^y&p.svov
(isv an; etu-/_e %at& x'qv yjiipuv |j.sta tfpf aXXf]^ Potdvfjj, fcyvooOjiEvov 5= 6ito tov C/iyS-piujECDV,
tou ci 'Osipioo; eit.vgy)37.u;voo vm f}]V toutojv wa£ifi(at&ij& twv xoipmuv.

3
) Ibid. I. c. 15.
*) Ibid. I. c. 15.
Ibid. I. c. 17.
I)
6
) Ibid. I. c. 18.
') Ibid. I. c. 19.

Helespont in Europa. Pe tinSrul Macedon, care-1 insofea in acestS espe-

difiune, i-1 puse icge peste Jinutul MacedonieT si invSfa peste tot locul pe
omenT, ca sa cundscS bunStSfile agriculture! *).
De asemenea ne mai spune Diodor Sicul, c3. dupS cum relatdza unil scriitori
ai anticitafil, mormdntul lui Osiris si al sotfet sale Isis ar fi fost in orasul
Nysa din Arabia, unde era inSlfata o columns avfind urmStdrea inscripfiune
cu litere religiose:
«Tatal meu a fost Saturn, eel mai t£ner dintre toft deft. Er eii sunt
Osiris, regele acela, care a condus ostile sale prin tdte ferile, panS in finu-
turile cele nelocuite ale Indienilor si pana in finuturile, can se inclina spre
nord, pana la isvdrelc riuhu Istru, si inapol in cele lalte pSrfi pana la
Ocean. . . NicT nu esista vre-un loc pe pSment, pe unde sa nu fi umblat eii, si
prin bunStatea mea am distribi7.it tuturor dmenilor lucrurile aflate de mine *).»
Din acestc pufine fragmente istorice, ce ne-au rdmas la Diodor Sicul, despre
viefa si faptele lui Osiris din o epocS atat de depSrtatS, results, cS acest rege
al EgipetuluT fScuse o espedifiune in pSrfile Europe!, si cS el, dupS cum ne

spune inscripfiunea de la Nysa, inaintase victorios panS la isvorele Istrulul,
si supusese intreg continentul european cunoscut celor vechl.

Dar pe cand, acest Osiris domnia in mod legitim peste Egipet, fratele sCu
Typhon, dupS cum ne spun legendele osirice, un om violent si impiu, f-1
inselS si i-1 inchise intr'un sicriu, apol i-1 ucise si-i tSiS corpul in 26 bucap*, pe
cart le distribui intre sofiT conspirafiunil sale spre a-T face pSrtasT pe top
la acestS fara-de-lege, si in modul acesta sa fie pe deplin sigur de aju-
toriul lor. Insa regina Isis, sojia lui Osiris, cu ajutoriul fiulul seti Hofus,
se ridica cu armele asupra usurpatoriulul Typhon, si intr'o bStaia, care se
intempla langa satul Anteu, in partea de jos a EgipetuluT, Typhon fu invins
si ucis. Er regina Isis, ocupand de nou domnia EgipetuluT si dorind
ca decedatul sett so£ se fie adorat in mod religios de catre top* supusit seT,
dispuse se i se faca chipul de cerS in marime naturals spre a distribui
aceste figurT in tote finuturile regatului seTi. Tot odata regina Isis chiemS
la sine pe tofi preojii supusT domina|:iunei sale, si asigurand pe fie-care in
parte, ca numaT la dfinsul se vor depune pentru inmormentare osemintele

decedatului rege, obliga prin jurament, pe fie-care in parte, ca se inmormcin-
teze la resedinja sa, corpul seii chipul de cera al M Osiris, se amintcscS
poporulul de bine-faceriic acestui rege si se-1 adorcze cu onori divine.
>) Ibid. I. c. 20.
') Ibid. I. c, 27,

Preofil indeplinira intocmal, ce li se ordonase ; de o parte fiind-cS ei i-st-
aduccaii aminte de binefacerile lui Osiris, erde alta parte, ca se indepli-
nesca mandatul reginei, si in fine, fiind-ca asa cereaii si interesele lor propril.
Din aceste cause — scrie Diodor Sicul — fie-care preot egiptean mat sus-
Jine si astadT, ca la resedinta sa se afla inmormentat corpul M Osiris.
Tot o-data Egiptenii mai consider^ de sfinp* si pe taurii dedicate lui Osiris,
cu numele de Apis si Mnevis, de 6re ce cu ajutoriul acestor animale, lsis
1
si Osiris, descoperitorii cerealelor, ati introdus beneflciele agriculture! ).
Dupa ce ast-fel divinitatea si cultul lui Osiris ati fost stabilite, vecliia
teologia egiptena infap'sa pc Typhon, puternicul inimic al lui Osiris, ca

principiul eel reu, ca un spirit demonic, ca un balaur '), din care s'aii nascut
») Ibid. I. c. 21.
2
) In vechile papirc manuscrise depusc langa mumiele din mormintele cgiptcne, Ty-
phon, adversariul lui Osiris, po>ta diferitc numirif, de A p a p, de S a t s. a. i El estc
infatijat ca un balaur dela marginile pamfintuluT, sdu din hemisferul nordic,
lung de 70 de cotT, si care i-si avea culcusul seu pe un munte inalt, er santul, in care
zacea acest sdrpe, «fiu alp£m6ntulul» era s5pat in petra. dura, Iarg.de
10 coti si Inalt de 3 coti la suprafata, — Reproducem aid urmat6rele texte din aceste
monumente ale teologiei egiptene dupa traductiunea francesS publicatil de Pierret sub
titlul de: <Le Livre des m o r t s des anciens Egyptiens» (Paris, Edit.
Leroux, 1882):
Ch. LXXXVII. 1. 2: Je suis le serpent, fils de la terre, aux confins de
la terre ... .
Ch. CXLIX. 13. 14: O cette montagne trfcs hau t e . . . Sur elle un serpent
nomine" Sa t i qui a soixante-dix coudees d'dtendue ....
Ch. CVIII. 2. 3. Sebek est le seigneur de cette montagne II y a un serpent

au front de cette montagne, il a 30 coudees de long et 10 de large et 3
couddes a sa partie anterieure qui est en pierre dure. Je connais^le nom de ce
serpent qui est sur sa montagne: tCelui qui est dans sa flarnme» est son nom.
Ch. XXXIX. 5 — 9: A pap est renverse", lid, enchainc, garrotd par les dieux du Sud,
du Nord, de l'Ouest et de l'Est . . . Apap, l'ennemi de Ra (al Sorelui) est a terre, ren-
vers6, le grand Apap est tombe . . . O (Apap), deteste de Ra, toi qui regardes derriere
toi, on tranche ta tete, on la coupe en la divisant en deux partie ...Osiris brise
t e s os, coupe tes chaires sous le controle d'Aker.
Tot ast-fel ne spun si legendele romane, ca acest balaur inciinjurase cu lungimea cor-
pului seu muntele Oslea, sdu vre-o sdse virfuri de munti (anume Pestisanul, St&na
Stirbului, Stana UrsuluT, Oslea, Oslita si Gropele din jud. Mehedinti si Gorj), 6r urma
s6u dara seVpelui se cundsce prin p a ment si prin petra pe coma muntilor, cu
deosebire la muntele Oslea, undo se numesce Troianul Serpelul, cS. insusT riul
Cerna ar curge pe santul, ce a fost taiat prin pament de acest uries balaur cand
fugea. (Ecgendelc din com. Busesci, Hirisesci Tismana si Isvernea.)
.
tote relele fisice si morale pe lurae, in particular tdte animalele si plantele
venindsc si tdte venturile periculose ]

).
De asemenea in monumentelc istoricc egiptene, Typhon porta si numele

2[j.u, adeca Smeu 2
), cuvent dc origine pelasg, avend in casul de fafi acelasi
infeles cu terminul de b31aur 3
).
In mitologia antica grecescS care adoptase tote divinitSjile si credinfele

religiose parte de la EgiptenT, parte de la Pelasgl, Osiris, puternicul regc-
dett al vechimet, cste identificat cu Joe, er regina Isis cu Juna. Chiar si
genealogia acestor do! monarch! divinisafi este una si aceeasi. La Egipteni

Osiris si Isis, er la Greet Joe si Juna sunt nil betranulut si legendarului regc
Saturn *), care domnise in aceste timpuri primitive ale istoriei! peste partea
cea mat mare a Europe!, peste Asia de apus si Africa de nord.
Cu tote ca legendele grecescl, ca monumente scrise, sunt mult ma! pos-

-
teriore de cat cele egiptene, insa rioT aflara in versiunea grecesca dctaiuri
forte prefiose despre decursul acestui memorabil resboixi preistoric intemplat
intre Osiris sett Joe si Typhon.

«Dupa ce Joe alungS din ceritt pe Titant, ne spune Hesiod in Teogonia sa,
Pamentul eel gigantic (Gaea, Terra, Tera) nascu pe fiul sett eel mat mi c,
pe Typhon. El avea mant robuste, capabile de lucru, intocmaT ca si omul,
si picidre intocmatca un dett puternic si neobosit, insX din umerit luT se ridicatt
in sus o suta capete infioratore de balaur, cu limbi negre licaritdre, si
focul stralucia din toft ochit acestor capete de balaur. T6te aceste capete
innoratdre aveaii voci si produceau fel de fel de sunete, ce nu se pot de-
») Plutarque, Oeuvres. Tome XI (1784) p. 346. — Dupuis, L'origine de tous les
cultes. Tome I. p. 477; It. p. 300. 351. — Intocma ca in legendele romane csista si in
anticitate credinta, ca din Typhon s'au nSscut t6te animalele, carl ranesc prin
muscaturile lor (Acusilai frag. 4, in Fragmenta Hist, grace. I. p. 100).
*) Manethonis Sel>ennytae, frag. 77 in Fragm. Hist. gr. If. p. 613.
') Lexiconul de Buda, si Cihac, Dictionnaire, v. smeu. Epitetul dc smeu si
de bihur, i-1 aflam si in poesia nostra poporala ca un predicat simbolic dat eroilor
distinsl pentru curagiul lor intrepid.
Radul din Calomfiresci, A inviat ghiaurul (eroul Valcan)
Zmcul terii. Romaneses. . . Este el balaurul....

Alecsandri , Poesit pop. 196. Teodorescu, Poesil pop. p. 557.
Er despre Iorgovan:
Este el balaurul....
Este Iorgovan copilul. . .
Ibid. p. 568.
<) Diodori Siculi lib. I. c. 13.
J alta
scrie, cate o-data vocile sale sunau ast-fel, ca sa le pdti injelege deil ),
data ele semenaii cu mugetul unut taur puternic si neimblanclit, ori cu urletul
unut leii teribil, ori cu latratul canilor •), er alta data se audjau ca un suer
infiorStoriu, incat rSsunaii munfu eel inalfT 3
). Si intru adever s'ar fi intemplat
un lucru fatal in diua, cand el ar fi ajuns s& domnesca" peste muritori si
peste det, dac5 nu cum-va parintele dmenilor si al deilor (Joe) ar fi in-
feles forte bine gravitatea acestei situafiuni. Ast-fel Joe adunandu-st tote
puterile sale, lua arm ele, tunetele si fulgerele cele rosii, si dand navalS din
Olimp, lovi si arse tdte capetele cele gigantice ale acestul monstru infio-
rStoriu, er dupa ce-1 invlnse si-I aplicS in continu la lovitun, el cSdu mu-
tilat. Apoi Joe intristat in sufletnl seii i-1 aruncS in Tartarul eel vast. Din
Typhon s'aii nascut furtunile cele periculdse, fiind-cS esistS unele venturi,
can sufla pe mare faYS nici un folos si can deslanfuindu-se asupra manl
intunecate, causezS dmenilor mart calamitujT, produc volbure infioratdrc,
risipesc corabiile si prSpSdesc pe navigator!. De asemenea esista unele
venturi rele, carl suAS pe suprafafa p3mentului celui vast acoperit de florf,
si aceste venturi ruinezS munca dmenilor celor nascufl din pament *).
») Homer amintesce la diferite ocasiuni de 1 i mba deilor, care era limba antica
religiosi (pelasgS).
l Alusiune
) la o limbS. poporala negrecdscS (barbara).
') Legenda HesiodicS. pare a ne indica prin aceste cuvinte, c3. Typhon era si un mare
cant&ret. Era o nobili mandriS pentru eroil vechimeT, ca el s£ esceleze tot-o-dati si
prin cantecele lor voinicesci. Achile, superat de nedreptatea, ce i-o facuse Grecii, i-sl
petrece timpul pe termuril Helespontelui langa trupele sale, canland faptele barbatilor
ilustri. Acest nobil si inaltatoriu sentiment i-1 au si eroil din cantecele ndstrc betrancsci.
La ddlul Barbat Un cantec duios,

Pe drumul s3pat Atat de frumos,
Merge h 5 u 1 i nd Muntii ell risun,
Merge c h u n d i i Soimii se adun,
M i h u copilas, Codrii se trezese,
Mandru Paunas. Frundele soptesc,
Merge el cant and Stelele sclipesc
Din cobuz sunand Si 'n calc s'opresc. . . .
Codrii desmierdand. . Alecsandri, fnesiT pop. p. 62—66.
*) Heslodl Theog. v. 8?0— 8S0. — Dupa Hesiod, Typhon, balaurul ecl mare
si puternic, era tot-o-datS. si pSrintele furtunelor. Ac^sta traditiune mai esisti
fi astadi la poporul roman. *6meniT, can au trait inaintea ncjstril pe aici (ni se comu-
nicS din com. Orbic, jud. Nemtu) descantau serpil si mergeaii cu ei la bStaiii.
Serpil aceia erau puiT <vo nicul i ui», un bifaur mare, care merge
Alte date caracteristice despre acest putcrnic regc-balaur at prcistorici,

le aflam la Apollodor.
Dup& ce deii invinsera pe Giganfi, — ne spune acest autor, — Pamentul
(Gaea) indignandu-se si mai mult, avu relafiunt de dragoste cu Tartarul,
si nascu in Gilicia pe Typhon, care avea o naturS mixta de fiinfa ome-
ndsca" si de monstru, si care intrecea cu marimea si cu puterea corpul ui
seu pe toft pe caff i nascuse pana aci Pamentul. Anume corpul seti avea o
forma umana pani la piciore, insi era de o marime imenszt si mal inalt de cat
orf-care munte. El atingea adese on cu capul sea stelele, cu o inanii el
ajungea la apus, si cu alta la resaVit, er din umeri i se rjdicau in sus o

suta de capete de balaur. Corpul sSii de la mani si pana la picidre avea
spirale de vipera (curele), si aceste spirale intindendu-i-se pan3 la capete pro-
duceaii suieraturl infiorStdre. Peste tot corpul el era acoperit cu pene, er pie-
tele sale cele aspre si sbarlite, si barba, ce-o avea pe falci, falfaiaii in aer la
suflarea ventului. Din ocliil sSJ stralucia focul, er din gura el versa o va,-
paiii mare de foe. Cand deii vSdura, ca el d& asalt asupra ceriului, se gri-
bira cu totii se fuga in Egipet, si ca se pdta rCmane acolo ascunsi din-
aintea furiei acestui balaur, care i urmaria, el se transformara' in diferite

1
forme de animale 1
). Insa Joe cand v£du cit Typhon e inca departe, i-1
cand Typhon se apropia, Joe

1
lovi cu fulgerele sale, er i-1 inspSimenta cu

toporul seu de otel si-1 persecute pana la muntele Casiu din Siria de
dincolo. Aci Joe ajungend pe Typhon si vSdendu-1 ostenit puse manile
1
pe el, insa Typhon prinse pe Joe, si-1 lega cu spiralcle (curelele) sale, apoi
luandu-1 pe umeri trecu cu el peste mare in Cilicia, aci unde-1 inchise in
suierand inaintea puhoiului. Omenil so temeau de furtuna side pu-

ll 6ie, can ascultau de «voinicul», si de aceea descantau el serpil si-I luau cu dentil
la b&taia ca se nu dea puhoiu peste densii (apa mare turbure torcntiala, ce vine in urm<t
ploilor).
Conferesce: Alccsandri, Poesii pop. 196.
Doi Caplesci si trcl Buzesci

Zmeil terii RominescI
PurtStorii ostilor. ...
O deosebitS important! ne presinta legenda din Orbic cu privirc la numele de Ty-

phon si Typhoeus, dat acestui erou-balaur al anticitatii preistorice. In Kmba vechia
grecesca «t«p my inscmneza o furtuna d is tr u ga t dri a, un puhoiu (seu povolu)
de ploe, si de dre-ce in dialectul eolic si doric a se schimba, adese-ori cu t, cuvfintul
romanesc puhoiu ni se infStiseza, atat dupa inteles, cat si dup5 etimologia sa, ca
identic cu grecescul Tasowv si Tuyiueu;.
pescerea numitci Coryciu si puse pe fata selbatica, de jumatate ser-
pdica, cu numele Delphina, ca sS-1 padesca. insa Joe scapa din pescere
cu ajutoriul M Mercuriu si dede de noil asalt asupra lut Typhon, pe care-1
persecute cu fulgerile sale pana la muntele Nysa. Atunct Typhon ved&id,

ca Joe vine de nou asupra sa, se retrase in Tracia si lupta se in-
tern pi 3 la muntele Hem, de unde el arunca cu munft intregt asupra

lul Joe, er Joe i-I isbia cu fulgerele sale si intorcea asupra lul munp't, pe
cart i asverlia. Mult sange (a^se) s'a versat la muntele acesta, de unde, dupa
cum se spune, acest munte si-a capStat numele sSii de Haemos. De la
Hem apoi Typhon fugi peste marea SicilieT, er Joe arunca asupra lul mun-
tele eel mare Etna, de unde si adt es flacart de foe, acesta dupa cum se
spune, din causa multelor fulgere, ce s'au aruncat aci J
).
Aceste sunt reminiscenfele antice, ce ni s'au pastrat sub velul religiunet

osirice despre marele rSsboiu al preistoriei, intemplat intre Osiris din Egipet
si Typhon de la Istru, dot rcgi tradip'onalt, ambit fiit lul Saturn, unul divinisat,
er altul condemnat de teologia egiptenS si grecesca.

Aceleasi elemente istorice ni le presinta tradifiunile romane. Eroul in-
vingatoriu este Ostrea seu Osiris (in forma grecesca Ostris 2

), ort Iovan
Iorgovan (Hercule), comandantul militar al lul Osiris peste Egipet in timpul
espedifiunit sale.
Er eroul invins este puternicul rege-balaur al anticitatit preistorice.
Ambit adversart se lupta pentru dominatiunea lumel vechi, si in par-
ticular pentru succesiunea in imperiul eel vast al lut Saturn. Insa in fine
regele-titan de la Istru e silit a se rctrage spre munp*, unde el este invins,
mutilat si inchis intr'o pescere adanca si intuneedsa.
In legendele romane, eroul Ostrea-Novac, care s'a luptat cu balaurul, este
infafisat ca un «imp6rat al Jidovilor», seu al raset semitice. El avea,
dupa tradijiunile romane, cur{I forte marl in pardle despre Tarigrad,

seu de meda-di, in carl curtt se aflau sfesnice de petra, luminart de petra si
cant incolacift de petra (sfinxt egiptent); ca peste tot el a fost un

mare craiu, *toj:i se inchinau lut ca la D-deii> si se supuneau la po-
3
runclle lul ).
Legenda lut Osiris despre lupta sa cu Typhon, este o legenda cu multa
*) Apollodori Uibl. I. 5. 3.
") Pauly, Real-Encyclopjidie, V. Band. (1848) p. 1011.
») Traditiuni din comunele: Maldar (Olt), Ciocanesci (Ialomita) si Vertop (Dolj), in
colcctiunea nostra.
autoritate. Ea a format cea mat gloriosa tradifiune a lumei cgiptene si
ebraice, un fel de istoriS religiosa poporala, care a aprins mi! de ant spiri-
tele si care a intemeiat pe sesurile Nilulul autoritatea imperiului Iumesc si
divin a lui Osiris, er in Jinuturile grecescl puterea autocrata a luT Joe, fie cS
acesta a fost una si aceeasT person^ cu Osiris, fie c& i-a dat numai ajutoriii.
Cestiunea, ce ni se presinta. acum din punct de vedere al sciinfei este de
a cunosce fondul positiv al acestel legendc, de a restabili adeverul istoric
Jn acestii sintesa teolugica, si in particular a ne da sema, ca unde s'a in-
templat acest grandios rgsboiti, care a decis s6rtea lumei vechi, si a carui
-
memoricl, o repetXm inca o-data, ni s'a transmis numai sub forma unor
descrieri figurate, redactate si propagate de preofii egiptent 1
).
Iliada lui Homer, eel mal antic monument al literature! grccesci ne
spune, cS patria lui Typhon seii Typhoeu, dupa cum 1-1 numesce densul,
se afia in {era Arimilor, si anume langS. muntele Typhoeu, unde era si
patul sea culcusul acestui vitez si legendar balaur 2

).
Acesti Arimi, dupa cum ne spune Hesiod, locuiaii la marginea de meda-

ndpte a pamentuluT cunoscut de Greci s
), acolo, unde se afla si suterana
cea vast2, in care a fost infundat acest vechiu si puternic monarch al
Istrului *)•
Insa de o-dati cu resboiul eel mare dintre Osiris si Typhon incetezS si
rolul politic al Arimilor. Numele lor dispare cu t6tul din literatura helenicS.
Et aparîneau unei lumi strSvechi si amintirea lor chiar si in poemele Iul
Homer si Hesiod ni se presinta numai ca un rSsunet departat.
') Lepsliis, Tiber den crsten aegyptichen Gotterkrcis (Berlin, 1851 p. 55); Es scheint
mir dahcr fast unabweislich, dass wir dicse Erzahlung fur den symbo-
lichen Ausdruck der grossen geschichtlichen Ereignisse zu
halten haben, welche das Reich .... durch die endliche wiederholte Besiegung
der nordlichen Erbfeinde auf dem Gipfelpunkt seines Ruhmes erhoben und
die nationalen GefQhle der Aegyptier im Innersten aufregen mussten.
a
) Homcri Ilias, II. v. 782—783:
Sts x'«]i.fi To'fws'i •fw.tav ijidco-jj
scy 'Apijio'.?, 39-i ipmst Tu-fU)50» ejtfjt-sva: eivde.
Forma de Arimi corespunde la Rimi. Grecif djc eau "Apoits? in loc de 'Pootj,
la o populatiune din Achaia (Phercydis frag. 114 in I'Vagm. Hist graec. I. p. 98).
») Hesiodl Theog. v. 304—306; 731.
*) Localisarea Arimilor in Asia mica (Ct. Strabo, XII. 8. 19; XIII. 4. 6) este
cu totul nesciintifka si sta in cea maT evidenta contradicere cu geografia homerica, he-
siodica si cu legendele egiptene.
—
Acestl Arimi, dupa important, cc li-o da Inca Homer si Hesiod, con.

stituiau in prima epoca eroica cea rcial intinsa populafiune pelasga din fi-
nuturile TracieT, de la DunSrea de jos si din Sci£ia, er spre apus urmcle de
stabilimente etnice ale Arimilor noi le aflUm pana langa Alpil Cotid si
pana dincolo de valea Renului.

Typhon este de nafionalitate un Arim seu Ariman, si elcmcntul do-
minant in imperiul seii eraii Arimi!.
Sub numele de Ariman, Typhon este mfafisat ca parintele seu princi-
piul reulut si in religiunea nationala a vechiulul Iran.
Marele eveniment petrecut la Jstru avuse un adanc resunet in tota lumea

preistorica pana langa fermuril riulul Gange. Sc ruinase un imperii! marc
si unitar, eel mat vast, ce a esistat vre o-data pe lume, intcmeiat de Saturn,
tatal lui Typhon si Osiris, — imperiu, in a cSruI orbita cadea o mare
parte a Europe!, a Africei de nord si a Asiel de apus, ceca ce ni-o indici
Apollodor prin cuvintele, c3 Typhon ajungea cu capul seti pana la stele,
er cu o mana la apus si cu alta la rSsSrit.
Acest Ariman, ne spun doctrinele lut Zoroastru, cerca sub forma de

balaur, se se mesure cu ceriul. Noua-deci de dile si n6ua-dect de nopfl,
top deil se batura in contra lui, in fine el fu alungat de Ormazd, deul
luminei, si precipitat in infern.
In fond si in formS, teologia lui Zoroastru nu conp'nea nimic nou.

Personalitatea lui Ariman din Zendavesta este una si aceeas! cu perso-
nalitatea lui Typhon din teologia egiptena si grecesca x

).
Zoroastru, intcmeiatoriul vechii religiunl a Persilor, traise cu o lunga

serie de secule, putem dice mil de ani, in urma memorabilului eveniment
petrecut la Dunarea de jos, si el resumase numai vechile tradifiuni, cre-^
dintc si legende ale apusului, transmise in Media si in Parthia prin imigra-
tiunile si peregrinatiunile Scidlor s

).
*) Dupuls, Originc de tous les cultcs. Tome II, 285: Osiris et Typhon, qui comme
a trfesbicn observe Plutarque repondent a l'Ormusd et a TAhriman des Perses.
Ibid. IV. 410: Typhon est incontestablement I'Ahriman des Pcrses.
*) Isidorl Origines XIV. 3. 9: Parthiam Parthi a Scythia venientes occu-
paverunt. — Ibid. IX, 2. 43: Bactriani Scythiae fuerunt, qui suorum factionc a
suis sedibus pulsi juxta Bactron Orientis fluvium consederunt. . . . Huius gentis rex fuit
Zoroastes, inventor magicae artis. — Ibid. IX. 2. 44: Parthi quoque et ipsi ex
Scythis originem trahuut. Fuerunt enim exules eorum. Nam Scythico sermone . . .
exules Parthi dicuntur. Hi similiter ut Bactriani domesticis seditionibus pulsi

Scythia solitudines luxta Hircaniam primum occupaverunt etc. . . ,
MOVUELE COMEMORATIVE ALE LUI OSIRIS. 141
Insa numele etnic al Arimilor ne disparu cu ruina lor politics.
Diferite urme omonime si geografice despre locuinfele lor la Dunare si
in nordul Pontulut euxin le gasim

inca amintite in aceste regiuni panS-
tardiu in timpurile istorice.
In lista diferitelor semintii etnice
stabilitc langa termurii MareT ncgre,
Pliniu eel betran face amintire de

populafiuneanumita Arim(ph)aei, o
nafionalitate cu accleasT moravuri si
pe acelasT grad de civilisafiune ca si
Hyperboreil, si ale caror locuinfe,
dupi cum ne spune acest autor, eraii
langa munp'T Riphaei, 16ganul eel

x
vechiu al dmenilor celor justi ), si
can muntT, din punct de vedcre geo-

grafic, formaii frontiera de apus a
147. — Typhon din tcra Arimilor,
sesurilor numite Scythia, eraQ ast-fel fiul lut Saturn, infatisat dupa doc-
trinelc teologie! egiptene in figura
2
identic! cu CarpatiT ).
do jumetate orn, de jumetate ba-
Tot Pliniu, acest ilustru barbat al laur. In m&na dreptft el tine carja
pastorala, cmblerna autoritatii im-
Romei, care cu spiritul si cu sciinta periale la Pclasgii do nord, in inana
stang3un toiag, simbolul puterii mo-
sa cea vasta, a voit se imbratiseze in-
narchicc peste terile de sud 1 ). Dupa
trcga lumea, ne mai spunc, ca intr'o Planisferul egiptean des-
coperit de Bianchini in Roma si tri-
vechime departata, difcritele triburi
mis Academiei de sciinte din Paris,
etnice ale Scifilor purtau numele na- la Dupuis, Originc de tous les
cultes. Atlas, pi. 5.
p"onal de Aramaei s
).
Aceste nurnjri etnice de Arim(ph)aei si de Aramaei, pe can din fericire
ni le-aii pastrat isvorcle geografice ale luT Pliniu, nc presinta una si acceasi
>) A r m p h a e qui ad R p a e o s pertinent montes.— Ibid,

Plinii Hist. Nat. VI. 7.1. i i, i
c. 14. 2: fiuvius Carambucis, ubi Iassata cum siderum vi Ripaeorum montium defi-
ciunt juga. lbique Arimphaeos quosdam accepimus, haud dissimilem II ypc rb orcis
gentcm.
') Justiui Historiarum Philippicarum lib. II, c. 2: Scy thia autcm inclu-
ditur ab uno latere Po n t o, ab altero montibus Rhipaeis, a tergo Asia et
Phasi flumine.
3
) Plinii Hist. nat. VI. 19. 1: Ultra sunt Scytharum populi antiqui (illos)
Aramaeos (appellavere).
4
)
Costumul lul Typhon, dupa cum resulta din aedsta figurare simbolica, se compunea
din o camesd cu maiicci largt si itarl lung! cusuti cu flon, avend in partca dc jos forma
formS grecisata a nflmeM de Arirrn sett ArimanT, clupS cum Grecii au
intrebuinfat tot-de-una espresiunile de Twjiaro? si Twuaroi, drept corespon-
dente pentru terminil de Rom anus si Romani.

O prefidsa revelafiune etnicS cu privire la Arimi, o aflam la invgfatul geo-
graf alexandrin Ptolemeu, care traise in timpul luT Adrian si al IuT Marc
Aurel. Singur dintre tofi geografii acestei epoce, densul ne amintesce de
un vechitt oras ante-i-oman in Dacia, numit Ramidava J
), adec& cetatea
Ramilor, localitate, care cidea in zona meridionals a acestei provincii si
anume in apropiere de rtul numit astadl Buzett.

O alta grupa insemnata de Rami sett Rami preistorici se ana in tim-
purile aceste cu locuinêle langa lacul Meotic *), 6r dincolo de Ren espe-
ditiunea luT Cesar ne-a fScut cunoscufi pe Remi sett Rhemi ('Pfjfioi), una
din cele mai man, cele mai nobile si mai puternice populafiuni ale Galict
Belgice, amici si aliafi ai poporulul roman 8

).
De asemenea si Iliad a lui Homer ni-a pSstrat memoria unuiduce pelasg

cu numele de Rigm-os, fiiul lui Pirou din Thracia «cea cu pSmentul
gras», erott, care luase parte ca aliat al Troianilor la rSsboiul cu GreciT *).
Intre Drava si Sava ne apare in epoca romanS o localitate cu numele de

Ramista 6
) sdtt Remista 6
), in Mesia de sus Remisiana*) sett Rome-
si ana 8
); spre riSsaritdeFilipopole Rami urn 9) si Rhamis 10) er la piciorele
Alpilor Cottci in Galia Narbonensa orasul Ramae "), — numirl geografice
de d6ue aripl la fie-care picior, cum sunt salvarii oltenescT; 6r pcstc mijloc Typhon era
incins cu o curea. -r- Preotil egipteni au mat atribuit lui Typhon si un caracter sideral.
Pe Planisferul egiptean, intreg emisferul nordic pdrtS numele de «Statio Typhonia»

seu «Statio Typhonis*. Er Plutarch (Oeuvres, XI, p. 308); ne spune, cS preotil
egipteni consideraS constclatiunea Ursei ca simbolui astronomic al lui Typhon. Sub
<Ursa cea mare», dupa ideile geografice ale celor vechT, locuiau Sarmatiisi Getil
(Ovid., Trist. III. 11. 8; V. 3. 7-8).
') Ptolemaei Geogr. III. c. 8.
*) Plinii H. N. VI. 7. 2 : Sunt qui circa Maeotin ad Ceraunios montes has tradant
gentes: .... Rhymozolos ... Ramos.
») Caesaris B. G. II, 3; III, 5; VII, 90. - Plinii lib. IV. 31: Remi foederati.
*) Homeri Ilias, XX. v. 484-5.
5
) Itinerarium Hicrosolymitanum, Ed. Parthey, p. 266.
"•) Die Pcutinger'sche Tivfcl, Segm. V. 3 (Ed. Miller, 1888).
7
)
Itiner. Antonini (Ed. Parthey) p. 63.
8
)
Pie Peuting. Tufcl, Segm. VII. 5.
») Ibid. Segm. VIII. 2.
J0 Ilin. Hieiosol. p. 269.

)
") Ibid. p. 263.

MOVILELE C O MEMO R A T I VE ALE L U I OSIRIS. 143
a caror origine se reduce la populafiunea cea vechia, intinsa si omogena a

Rimilor seu Aiimilor, care devenise atat de celebrS in timpurile preistorice.
N6ue elemente geografice cu privire la patria lui. Typhon si la ccntrul
de putere al vechilor Arimi> le aflam in importanta descriere, ce ne-a

conservat'o Apollo-dor.
Prima lupta cu Typhon, dupa cum ne spune acest autor, s'a int£mplat
la muntele numit Casiu, Kdraiov Spoj, si de asta-data succesul armelor a

fost pe partea lui Typhon. Titanul rege de la Istru, prinse pe adversariul
seu Joe si-1 inchise in pesccrea numita Coryciu.
Acest munte Casiu, care devenise atat de celebru in resboiul lui Osiris
(Joe) cu Typhon, a avut un rol istoric si in primul resboiii al lui Traian

cu Dacii.
Traian, ne spune Suida, a dedicat lui Joe din muntele Casiu (adeca
unui sanctuariii de acolo) nisce cratere de argint si, un corn enorm aurit
de bou, drept parga seu daruri pentru invingerea sa asupra Gefilor *).
Iricontestabil ca acest «Casion oros» a cam! amintire ni se presinta in

d6ue resboie man intemplate langa Istru, nu putea sa fie in Siria Antio-
chena, unde autorii grecesci au cercat se localiseze si primele lupte ale
lui Joe cu Typhon si sacrificiile solemne facute de Traian pentru invin-
gerile sale asupra Dacilor 2

).
Dupa vechile dogrne si rituri religiose ale Romanilor sacrificiile de mul-

{amire pentru succesul fericit al armelor nu se puteaii face de cat mimai
deilor principal^ al religiunei statului roman, si in casuri extra-ordinare, seii
de resboiu, deilor straini, sub a caror protecfiune se ana cetatea, fera si
poporul mimic.
Istoria acestui r&boiu legendar dintre Joe si Typhon se petrece la Dunarea-
de-jos, unde de altmintrelea memoria acestuT important eveniment o aflam

atat de adanc imprirnata in traditiunile poporale.
') Suidixs v. Kas'.os I'coc.
J
) Muntele Casiu se afla dupa Apollodor (I. 6. 3] in * Siria de din col o»
(x«sl fta-(o-/xo. &yj?'- "-W K«3too opou; oovtolwlt. tobio ok 5icspxs .t»t ,
£o5"*'x;}. — Care era insa
acesta Siria de din colo? Terminul de u-tp . . . pe care-1 intrebuinteza in casul de fajtt
isvorele lui Apollodor, ne indica in mod destul de precis, ca aici nu e vorba de o Siria
asiatica, ci de o Siria din nordul tinuturilor grecesci (Cf. ol unspxsijuvoi zrfi Moaeoovlaj
gdp£c/.poi. Po y 1 b. IV. 29. 1.) Stephan Byzantinul arnintesce in Tracia un
oras on un tinut (no/.i?) cu numcle £'p£a, a^carui situatiune geografica insa ne-a remas
necunoscutS. Tracia in i.r sub timpurile vechi se intelegca intreg nordul Eu-
rope! din sus de Grecia (Steph. Byz. v. ExoO-at).
144 MONUMENT EL E-PREI.S TO RICE ALE DACIEI
O parte insemnata din culmea Carpafilor, ce se intinde dc la Porfile-d'c-
fer in sus cStre Retezatul a purtat intr'o vechime departata si ca mai porta
si astadi numele de Cosiu, numire in fond si in forma identica cu Kdco-icv
5poc, de care ne face amintire Apollodor.

In sinul acestui vast semi-cere al Carpafilor, care inchide sesurile dc
apus al Romanie-1, si anume la punctul de origine al vail numite Topolnifa,
ni se presinta una din cele mai importante posifiunl naturale de aparare
ale acestei regiunl, anume muntele numit Gradcf, er la basa acestuT
munte o alta calme abrupta numita CosurT, termin, cc aparjine la acelast
gen dc numiri ca si Kaatov si Cosiu l

).
Pe vivful acestui pise inalt al Gradefului se mai ved si astadi ruincle
unci intinse zidarii uricse numite «Zidina Dachilor».

Resturile acestei puternice si colosale fortificatiuni aparfin unul sistcm
archaic de aparare. Este o vasta incinta fortificata a carel destinatiune pri-
mitive a fost de a protegia pe Iocuitoril de apus ai Oiteniei in contra inva-
siunilor inimice din partfle de jos seu ale Dunarei.
«Nu am intimpinat pana astadi, scrie Cesar Boliac, nici o alta cetate.
Daca. cu asa intindere si tarie si pe o asa inalfime. Aid ne spune accst

distins archcolog. petra este rupta din munfil vecini si aruncata pe acest
pise cu o forta de titan, apoi asedata prin gramadire si inclestata prin un

2
ciment ca si petra» ).
In imprejmuirile acestui puternic centru de aparare intarit dc natura si
de mana omului se mai gasesc si astadi diferite instrumente dc petra

si de olaria neolitica. Aici ne mai spun tradifiunile a fost in vechime
teatrul unel marl acfiunl de resboiu cu un popor din parfile dc meda-di 3
).
Aid se mai vedeati pana in dilele ndstre, intre comuna BalotescI si Scan-
teicscl, bolovanil enormi al unci intinse necropole nutiite de popor «mor-

mintele Jidovilor» seu uriesilor *).
Dar ceea ce ne presinta o deosebita importanfa in studiul acestor eve-
)* Numit «C6siu» pe charts institutului ge.ografic militar din Viena, scara 1:75.000,
si «Coseiib in «Expunerea de motive* la conventiunca de delimitare (1887 p. 121),
avend ramificatiuniie «P6tra lul Coêi* si «Poiana CoseI».

*) Trompeta Carpafilor Nr. 785 din 1869.
*) Spinennu, Diet, geogr: jud. Mehedinti, p. 166. — Despre <resboiuI cu jidovil*,

sub care numire aici se inteleg vechii EgiptenI, mai amintesce si c traditiune poporala
din comuna Garla-mare in colectiunea ndstri.
4
) Conferesce: Spineanu, ibid. p. 366; si Filip, Studiu de geografic militara asupra
Oiteniei, p. 96.
nimente istorice, este, ca tot in acesta regiune, intre comuna Balotesci si
Isvorul BarzeT, nu departe de muntele Gradef, se afla satul si plaiul numit

Curecea, 6c in fafa acestuT plain o pescere cu o tradifiune poporala parti-
culars, analoga cu cea de la Kwpuxcov <5vtpov, anume ca in acesta pescere

de la Curecea a fost un jidov
seu unas; — inchis, on nu, tra- , .,y> 5s^%& *"° '^PC ' {--'.
didunea, pe cat o cunoscem

nol, nu spune mai mult 1
).
Putem ast-fel se afirmam, ca

dupa. tradifium si legende, cum
si dupa identitatea numirilor to-
pografice, primul episod al a-
cestui mare resboiii dintre Joe
si Typhon, seii asa humita lupta
dc la muntele Casiu, s'a petre-
cut in Oltenia de apus, in sinul
mundlor, ce purta in vechime

numele de Cosiii, in apropiere 148. —Pescerea de langa plaiul Curecea,
intre comunelc Balotesci si Isvorul-Barzel (jud.
de pescerea de la Curecea,
Mchcdinti, Romania), considerata de iden-
undo basa de aparare a lui Ty- tic5 cu Koipuxiov SvTpov, in care dupa legendele
phon a format'o muntele Gra- antice Typhon din tdra Arimilor a inchis
pe J o e (Osiris). Vederea de pe termurele
def de la punctul de origine al
stang al riului Topolnita. Dcsemn dupa o fo-
vail Topolnita, care domina in- tografia din a. 1900.
treg sesul Sever inul ui.
Insa Joe, dupa cum ne spunc Apollodor, scapa repede din pescerea de
la Coryciu, si resboiul gigantic dintre cele douS coalitiuni de rase, ale
*) Acesta pescere se afla in fata dc « p l a i u l Curecea* in delul numit «PtUra

cu cidrele» si care estc siluat, in partea drcpta a riului Topolnita, intre
comunele
Balotesci si Isvorul Barzei, in apropiere de Scverin. — Etimologia positiva a numirel de
K«)pixiov «vtfov pare a se reduce la cuvenlul %bpx%,
corb, cidra. O forma kit. corax,
analdga o aflam Mela (lib. 19; III. 5), care amintcscc intr'un mod vagde
la geograful I.
o lung* catena immita «m o n s Coraxicus », ce sc unia cu muntii Rhipaei. — De

a-
semene,-> mai aflam la Mela 13) o importanta notita topograficci cu privire la acesta
(I.
pescere (specus Corycius). LangS acesta caverna, ne spune d^nsul, se mai afla. si un ria
mare, ce isvoresce din o gura vasta si care, dupa ce percurge o mica distanta,
se
scufunda si se pcrde eras! in pamCnt. Aprc5pc acelasi fenomen ni-1 prcsinta
astadl rlul
Topolnita, care curge pe litnga pdlele deluluT, in care se afla pescerea de langS Cur-
ceea. Accst riu intra in pament la delul numit Prosec, si ese eras! la suprafata la gura
Pescerel despre manastirea Topolnifa.
NIC. DSNSUSIANU.
10
sudului si nordulul, se incepe de nou. De asta dat£ luptele se daii cu o

estremS inversunare langS muntele Hem.
Ne aflam in nisce timpurt, cart tree departe de limitele istoriei, si o
constatare geograficS. este de lipsa sS facem aid.

Muntele Hem din legendele cele sfinte ale vechimet, nu este muntele;
Hem al timpurilor istorice, seii catena Balcanilor de la sudul DunaYet-de-jos.
La Suida si la Stephan Byzantinul, corona cea puternica de munp a
CarpaUlor ne apare sub numele de Hem 1

). Chiarsi fantanile geografice,
de can s'a folosit in parte Herodot, mat spuncau, c& riul Atlas seii Oltul
isvoria din virful muntelut Hem 2
).
La acest munte Hem din nordul Dunaret-de-jos se incheiS ultimul act
din drama cea mare preistoric3, a caret amintire s'a eternisat in o formS
simbolica in istoria cea sacrS a lumet vechi 3
).
L&sand acum la o parte invelisul mitic, in care a fost imbrScat acest
important eveniment al timpurilor ante-troiane, not putem resuma in urma-

torele fondul istoric al acestor tradifiuni.
Intr'o anticitate preistorica forte departata, epocS, care coincide cu ince-

putul dismembraret imperiulut cclul mare pelasg, dot regt puternict, ambit
flit lut Saturn, nascuft din doue" mame diferite, dupa patriS, dupa. nafio-
nalitate si educatiune, unul domnind la sud, cu resedinfa in Egipet, si altul
la nord, cu central de puterc in Dacia, se lupta pentru dominatriunea lumet

vechi. Imperiul lut Typhon era de o imensS vastitate. Puterea sa se in-
tindea, dupa cum scrie Apollodor, de la apus pana" la resarit, si acest le*
gendar .monarch al preistoriet, voia sS domnesca' nu numat peste oment dar

si peste cerifi, El aspira la onort divine intocmai dupS cum le avuse Uran
mosul, si Saturn tatal seii. Rt-sboiul este lung si de o estrema violenfS.
Espeditiunea lut Osiris peste Etiopia, Arabia, si panS in partile ecle estreme
') Agathyrsil, dupa cum nc spune Herodot (IV. 38), locuiau langS riul Maris,
adeca in partile ccntrale ale Transilvanie! de astadT. F.r dupS §tephan Byzantinul
si Suida, el locuiau In partile interidrc ale munjilor Hem. 'A-faA-upso: eS-vo; EvSoxspuj
T&u A"|i.ou. (Stephan us si Suidas, v. 'Afaftopsoi).
2
) Hcrodoli, lib. IV. c. 49. — Cf. Tomaschek, Die alten Thraker, I. p. 10.
3
)
Dupa Pherccyde, un vechiu istoric grecesc (sec. V.), Typhon persecutat de Joe
s'a retras in muntii Caucas, aid insa aprindendu-se muntii. el a fost silit se fuga in
Italia (Fragmenta Histor. Graec. I. 72. Fragmentum 14). — In geografia antica Car-
patil figur6za adese-ori sub numele de Caucas. O probS in acdsla privinta. este in-
scriptiunea din epoca lut Traian: Ad Alvtvm flvmen secus mont(is) Caucasi. (Froeh-
ner, La Colonne Trajane. Append, nr. 16. (Cf. Jornandes, De reb. get. c. VII).
MOVILELE COMEMOKATIVE ALE LUI OSIRIS. 147
ale Indiet, apot intorcerea lut peste platoul iranic si trecerea lut pcstc Heles-
pont in Tracia avu de consecinfa stabilirea unei puterriice coalifiunt formate

din Egiptent, Greet, Arabt, Indicnt si alft barbart asiatict pentru infrangerea
dominajiunei Pelasgilor de la nord, a Arimilor, si cuccrirea munjilor Ri-
phaei. Acfiunea cea mare de rSsboiii a lut Osiris are In vedere Istrul, er
teatrul luptelor principale este pe teritoriul vechii Dacie in apropiere de
Por£ile-de-fcr. Cumpana victoriet alterneza. In primul resboiu Typhon este
invingatoriu; el prinde pe Joe seu pe Osiris si-1 inchide in pescerea de la

Coryciu (Curecea). In al doilea rSsboiu, Typhon se radima si se apSra cu
o estrema energia pe pos'rfiunile cele tart de langa culmile Ccrnet (Hem).

In fine el este invins de puterile aliate ale Egiptenilor, Grecilor, Arabilor
si Indienilor, si silit a se retrage spre Italia, ultima {era, unde-st cauta re-
fugiul triburile pelasge de langa Marea negra si Marea egea, cand destincle
sorfii incep a-i persecuta.
Cu infrangerea lut Typhon se stabilesce supremafia si influenza religidsS

egiptena la Dunarea-de-jos, in Scifia si in pSrfile centrale ale Europet, er
legendele osirice formate de teologia egiptena ne infap'seza pe eroul invins,
ca parintele intunereculut, ca tipul si incorporafiunea tuturor relelor mo-

rale si fisice, ca un balaur-demon inimic ;
al deilor si al omenilor.
In acesta forma simbolic3, s'a stabilit si s'a propagat apoteosa lut Osiris
nu numal in Egipet si in Asia, dar si in Europa, si ast-fel s'a pSstrat panS

astadi in legendele romane.
La acesta espeditiune a lui Osiris in parfile Daciel, se raportS un im-

portant pasagiu din Argonauticele lut Valeriu Flaccu, care pe basa unor
fantani vecht istorice, amintesce de torcntele cele mar! de popdre, ce
nSvaliau din Egipet, din Arabia si din India, ca sS cuceresca munfit
Rhipaei >).
<Profetul eel sfant Varus (Abaris ?), scrie dcnsul, aduce roiurt de po-
p6re din padurile cele sfinte ale Hyrcaniet (spre a se lupta in contra
Argonaufilor). De tret ant el profefesce Scitiet. c5 vor veni vitezit Argo-
') Yalfii-il Flacci Argonauticon, VI. 114 — 119:

Ducit ab Hyrcanis vates sacer agmina lucis
Varus; eum Scyt hiae jam tcrtia viderat aelas
Magnaniraos Mynias Argoaque vela canentem.

Illius ct dites monitis spondentibus 1 nd i
Et ccntumgeminae Lageo novalia Thebes,

Totaque R h i p a e o Panchaia rapta triumpho,
naup* cu corabia numiti Argo (ca sS rapescS lana de aur). IncrediriJafT in
oraculele sale, nafiunile cele avute ale Indiei si campurile cele cultivate
ale Tebel cu o sutS de porp; din Egipet si intrega Arabia, navSlesc, ca sS
cuceresca munfii (cei avup* de aur) Rhipaei.

Locul, unde a fost inmormentat Osiris a rSmas celorvechl necunoscut *).
Acesta a fost si dorinfa reginel Isis, care luase disposifiuni, ca in fie-care
oras s£ se inmormenteze cate un simulacra de cer& al decedatulul seii sot.
Din care causa, scrie Diodor Sicul, fie-care preot egiptean susfinea, cd la
resedinta sa se ana inmormentat corpul lui Osiris 2

).
Pe teritoriul TSre!-romanescI esistS ins& doue monumente primitive, drept
marturii ale acestor evenimente, ddue movile mart, forte vechT,ce pdrta"
numele lui Ostrea seu Osiris. Una din aceste movile se afla pe teritoriul
judejului Teleorman, langa comuna Slobodia-Mandra 3

), 6r alta in judeful
Do1j, la comuna Comoscenl *).
Dupa tradiîunT, aceste tumule archaice ale ferilor ndstre, ni se presintS
numaT ca simple movile comemorative.

Osiris, ne spune Diodor Sicul, dupa ce cutreier3 India pana in tinuturile
cele nelocuite de dmenl, lasa acolo mal multe semne monumentale in
5
memoria aceste! mart espedifiuni ).
Probabil, ca o parte din aceste monumente despre «sosirea» lui Osiris
in India, au fost numai simple movile comemorative, dupa cum fScuse si
regeleDarie al Persilor, care ajungend la riul Artiscus din finutul Odrysilor

6
in Tracia, puse pe ostasil sei se ridice acolo mat multe movile de petrif, ),
drept semne posteritafii, c3. vastul imperii! al Persilor se intinsese si in
Europa.
?) Diodori Siciili I. c. 21.
2
) Esista la poporul roman inca uncle traditium cu privire la mc5rtea si mormcntul
acestut distins erou. O^trea-Novac, na spune o lcgcnda din comuna §operlita, a fost in-
mormentat dc v u i intr'un munte, dr dupa alte legende din comunele Uursucani, jud.
Covurlul, si Topal, jud. Constanta, Novae si Iorgovan eraii marimesterl in aruncarea cu
arcul, si ci s'au inmormentat de vil, cand in locul armelor eroicc au esit armele cele in-
selatore cu foe, dicCnd, ca se due «acu sub pament». Traditiune in fond identica cu le-
genda antica despre descinderea lui Hcrcule si Dionysus (Osiris) in infern (Plato,
Axiochus).
3
) VedT pag. 131.
*) Raportul invet. Stanculescu din comuna ComoscenT, jud. Doij.
5
) Diodori Siculi lib. I c 19: rio),).'i Be uVk* av^m't ty]? lauxob it«p ooa«{ &w>Xs?»otitsv«t
YMt' sx.lvYjV t'/jv ^wpav.

G
) Herodoti lib. IV. c. 92.
Insa. nu numai in ferile Daciei, darsi dincolo de Dunare au esistat ast-fel
de monumente comemorative ale espediplunel lut Osiris.
In partea de sud-vest a orasului Filipopole se mai ana si astadi un sat,
ce porta numele de «Ostra Mogila», adeca Movila lut Ostrea seii Osiris.
O alta movila cu numele acestui legendar monarch se afla la Porta cea

vechia a muntelui Hem. De la Filipopole spre Dunare drumul eel ma! scurt
si mai practicabil era in anticitate prin pasul dintre Karlovo si Trojan ]
), si
acesta strimtdre a catenei balcanice mai porta si astadi numirea de «Os-

tra MogiIa» 2
), o reminiscenfa important^ despre trecerea pe la acest punct
a marelui cuceritoriii egiptean* care venia asupra Nordulut cu coldnele sale
infinite de africani si asiatici s
).
Un promontoriii de la strimtorile Bosforului de pe teritoriul Bithynie! au

purtat in anticitate numele de 'Osuppou; &y.p% *), probabil, ca pe acesta
inalfime a fost ridicata o movila, ori o columna, in memoria sosirei lui O-
siris la eel mai important punct al lumei vecW, unde drumurile apusulul
si resaritului se intalniau cu ale norduluT si ale sudului.
Tot asemenea si regele Darie al Persilor, dupS cum ne relateza He-

rodot, sosind la Bosfor se duse cu corabia la insulele numite Cyaneae,
de unde privi frumsefa cea admirabila a Marei ncgre, apoi intorcandu-se
in'apoi la podul, ce-1 construise arclutectul Mandrocle, ridica pe fermurii
Bosforului doue columne de petra alba cu numele tuturor popdrelor, pe
can le ducea la resboiii in contra Scifilor 5
).
Movilele de pe teritoriul Terei-romanesci si din peninsula balcanica, cari

mai porta si astadi numele de Ostrea, ni se presinta ast-fel ca nisce mo-
numente primitive, insa solemne, destinate de a perpetua memoria espe-
diHunii si a gloriei acestui faimos monarch.
Ele corespund pe deplin la itinerariul acestui celebru cuceritoriii al lumei
veclu, care din Asia a trecut peste Helespont in Tracia si a inaintat catre
isvdrele Istrulu!; cari atunci erau considerate la cataracte.
') Jireoek, Die Heersfrasse von Belgrad nach Constantinopel, p. 156 — 157. •— Kunitz,
Donau-Bulgarien, II. 97.
a Kanitz, Donau-Bulgarien.
) 111. 171.
3
)
La capetul de nord al acestui pas se afla in epoca romana orasul numit Sostra
(Tab. Peut.). O simpla variants oficialS a forme! poporale Ostrea, Osiris fund identic cu
Sesostris.
4 Dionysii Byzantii Anaplus Bospori, in Fragm. Hist, graec. V.
) p. 188.
5
) Herodoti liB. IV. c. 85-87.
VIII. BRASDA CEA URIASA DE PLUG A. LUi NOYAC (OSIRIS)

UN MONUMENT COMEMORATIV PENTRU INTRODUCEREA AGRICULTURE!.
Mat esista in ferae Daciel un important monument preistoric, a carui o-
rigine, dupa tradifiunile poporale, este strins legata de faptele, pe cart an-
ticitatea le atribuia luT Osiris.
Anume de a lungul Terei-romanescT si peste partea de jos a Moldovei,
se mat cunosc si astadi urmele until sanf adanc si de o lungime estraor-

dinarS, care taiS in ddue sesul dintre Carpaft si DunSre.
Acest sant uries apare in judeful MehedinfT, langa cotitura cea mare a
Dunarel, trece peste judefele Dolj, Romanafi, Olt si Arges, de unde, dupa
cum ne spun tradifiunile poporale, se prelungesce pe langa Tergoviste,
Ploiesct si Buzeu pana la Maxineni. Acest sanf apare de nou in partea de

apus a Galafilor, langa catunul Traian, unde ia numele de «Troian», apot
apucand direcfiunea spre nord-ost trece peste Prut, se prelungesce peste
Besarabia in d<5ue linii paralele, er din Besarabia se intinde mal dcparte
catre Rusia meridionala *).
*) Dupa relatarile ce le avem, urmele acestei «Brasde» se mat cunosc in urmStdrele

localitatT: In judetul Mehedinfl pe teritoriul coraunelor Hinova, BroscarT, Poroinita,
Orevita, Padina mare si mica, Corlatel, Dobra, Gvardinifa, Balacita, Clenov si Terpedita,
unde se spune, ca se afla si masa si scaunul de pament al lui Novae. In judeful Dolj:
la comuna Bresta, in suburbca Craiovei numita Belivaca (L a u r i a n u, Magazinu, II. 102),
si la satele GarlescI (c. GhercescI). In judetul Romanati: la Popanzelesci, Viisora,
Dobrun, Parscoveni, Sopfirlita, Osica-de-sus, VladulenT, Brancovenl si Grecl. In jud. Olt:

pe la comunele Coteana, BarcanescT, MoscenT, Tampeni si Ursdia. In judetul Arges:
la comunele Urluienl, Barlog si Negrasi. In judetul Dambovita: pe teritoriul comu-
nelor Broscem, Mortem si Puntea-de-GrecT. De la Puntca-de-Greci acest sant nu se mal
p6te urmari cu siguranta sub numele de «Brasda». Pe «Charta Daciel Romano a d-lui
Tocilescu insa continuitatea acestei brasde este notatS «ca exploratS-* si pe la co-
munele Finta si Manesci (jud. Dambovita), cum si spre apus si spre resarit de Ploiesci.
In partea de apus a Galatilor acest sanf incepe langa satul numit «Traian» de unde a-
pucand directiunea spre N. apoi spre NO. trece pe la Fantanele, prin Odaia lui Ma-
nolachi $i se prelungesce pana in partea de m&Ja-î a satului TulucescT. In Besara-
bia ni se presinta dduS santuri sdu troiane vechi de pament cu directiunea de la a-
pus spre resarit. Unul din aceste santuri sdu troianul de jos, incepe langa Prut
la Vadul-lui-Isac, de unde urmandu-si cursul spre resarit trece riul Cahul pe la nord
de VulcanescT, £r riul Ialpug pe la Tabac (spre nord de Bolgrad) si de aci prelungin-
BRASDA CEA URIASA A L U I OSIRIS. 151
Traditiunile poporale romane numesc acest sant «Brasda JuT Novac»

si spun despre ea unnatorele:
149. — Bras"d,;a lul Ostrca-Kovac (Osiris), de pc tcritoriul corauncl So-

pVirlita (jud. Romanatl, Romania) veduta din partea de la nord spre sud. Figura
din drcpta avend positiunc pc santul, cr cca din stanga pe inaltimca Brasdel. In fund
camp dc aralurl si gradinl ale saluluT. Dupa. o fotografia din a. 1899,
<Accsta brasda cstc trasa pcstc m ij 1 ocul pamentuluT. Ea vine tocmai
du-se pe la satul Catlabug, trece pe la satul Troianul-vechiu de langa lacul Chitai, taia te-
ritoriul comunei Spascaia si se intinde pana. la lacul Cunduc spre sud de comuna Bo-
rizsovka. La Troianul vcchiu din plasa Ismail se cunosce, ca pamentul cstc aruncat spre
mcda-di. Un al doilea sant, numit si t r o i a n u 1 d e s u s, incepc in partea de
nord-ost a tergului Leova, si urmandu-si cursul pc tcritoriul comunclor Saracina, Ialpu-
zel, Blagodati-GradicscI si Baimaciia trece pestc riul Botna pc din sus de Salcuta, apol
prelungindu-se pe la nord dc Causian! si pe teritoriul comunei Ursoia, i se perde urma
langa satul Chircaiesci spre sud de Bender, in apropiere de Nistru. Acesta linia din
urma ne apare la Cantemir ca o prelungire a santuluT, care vine din fera-romanesca si
se intinde pana la Don. Intru adever, acest troian din partea de sus a Besarabiei, se pare,
ca a format o-data una si aceeasi linia cu troianul de langa GalatT, fiind-ca de la tergu-
sorul Leova (de a lungul Prutulul in jos) pana la Yadul-lui-Isac din fostul judet Cahul,
se ved de asemenca remSsitele de urme ale unui val (Arborc, Basarabia, p. 379). Este
de notat, ca in apropiere nemijlocita de acesta brasda, ce se intinde de la MehedintT
catre Nistru, ni se presinta ddue localitatT cu numele de «UrsdTa*, una in judetul Olt
si alta in Besarabia. La preotiT egiptenl, dupa cum nc spunc Helanic, Osiris mat avea
si numele Totpis (I"i"ag- 154).

de unde apune sorele si se sitrsesce la rSsaritul sorelui J

). Acesta
brasda e trasii de Novae, impSratul Jidovilofj care a esit la arat cu
un plug mare, forte mare, pe care l'a terat cu m anile sale, on avend
Injugajl doi bivoli negri, art doi-boi mari negri, seii doi bivoli albi
uriesi, on dot boT prii (cu o varga alba naturals peste mijloc); ca acesta
brasda este trasa chiar prin albi a rtulut Olt, si ca apa acestul riu face
si aciim talazurt in Iocul unde se impedeca de acest val de pament; ca

brasda acesta mare este facuta ca proba p.entru arat si mijloc de
lirana;. —
ca e trasa pentru pomenela, seu ca se remana de pome-
ni re pana va lumca si pamentul; ca Romanii aii inv&fat plugaria

fi
de cand Novae a tras brasda acesta mare; si ca pamentul acestei

brasde estearuncat spre meda-di, in semn ca spre meda-di se ne in-
cliinam» 2
).
') Annalile Socictatci Academice. Tom. X. 2. p. 187. Pamentul scos din acest sunt, fiind
aruncat in partea desprc meda-di, da acestei linil sapato forma unei brasde late trase
dc la apus spre resarit. — .Tot asemenea si la Romani, dupa un vechiu rit agrar, linia
de demarcare numita decumanus limes se tragea de la apus spre. Nam decu-

rfisarit.
manum limitcm traxerunt, sicut Hyginus describit, ab occidente in orien-

tem (Lachmanni Gromatici vetcres, pag. 108).
*) Aceste traditiuni poporale avend o deosebita importanta in ce privesce o-

riginca si destinatiunea primitiva a acestei brasde, not le publicam aid in extens, dupa
cum ni s'au comunicat de catre invetatori! satesci. Ast-fel ni se relateza din comuna
Maldar, judetul Olt: «Novac a tras acesta brasda pe langa corauna Urluienidin
jud. Arges si pe la comuna Tampeni din jud. Olt. Acdsta. brasda a tras'o Novae cu un
plug, pe care l'a terat cu manile sale. Novae si Iorgovan aii fost tovarafl. Novae, se
dice, c5 a fost imperatul Jidovilor, (uriasilor), dmenilor marl». (Inv. Pr. C. Par-
vulescu). •
— Din comuna Visina, judetul VI a sea: «La comuna BroscenI din judetul
Dambovita, in delul riulul Nejlov. se ved urmele unei brasde marlde plug, lungi si late.
Betranii satului spun despre acesta brasda : A esit Novae la aratura, cu un plug mare
forte mare, tras de 12 bol cu cdrne marl, cu picidre inalte si cu putere de uries . . .
A arat in lung si lat, in crucis si curmedis. El avea o fata forte frumdsa cu numele
S or,i na» (Inv. G. Vasilescu). — Din comuna Vertop, judetul D ol.j : «B r as d a Tr o-

ianului, trasa. de Novae, ajutat de un nepot de sora si un nepot de frate. Acesta
brasda e trasa. pe mijlocul pamfintulul de la apus la resarit. Santul fScut de acest plug
e c. a. proba pentru arat, mijloc de hrana, er brasda aruncata la drepta, in-
semna, ca la drepta se r,e inchinam» (Inv. Paul Popescu). — Din comuna S o b o 1 z i a-
Mandra judetul Teleorman: «Se afla brasda lui Novae. Betranii spun, ca ac6sta
brasda atras'o un vitdz, anume Novae, cu plugul tras de doi bivoli pentru pomeneaia.
Despre Novae se mai povestesce, ca s'a luptat cu un serpe gros ca butea de 100 ve-
dre, pana cand l'a resbit* (Inv. M. Mihailescu). — Din comuna O d o be s el, judejul
BRASDA CEA URIA § A '
A LUI NO VAC. 153
Largimea si profundimea acestet brasde sdu sanf, variczd astadi dupit
diferitele localitatT, pe unde se mat cunosc urmele sale.
x H ,;;
2ji
:
- ;
s
mm
m i
• ,"'
::
150. — Profilul Brasdci 151. — Profilul Troianului, scu Brasdci lui No-
lul Novae punc- de la
vae, de pe Tulucesci, la
Icritoriul comunel
tul unde se incruciseza cu
drumul roman, ce merge nord de orasul GalatT. Dupa Archaeol.-epigr.
pe termuriT OltuluT catre M i 1 1 h. IX Jahrg. p. 216.
Turnul-rosu (s. V a d u - I
leni, judetul Romanati).

Dupa Archacol.-epigr.
Mitth. IX Jahrg. p. 212.
In unele locurl, dupa cum ne spun rapdrtele invetatorilor satescT, ea era
Dambovita: iSe povestesce, ca ar fi fost o brasda trasa de Novae cu un plug cu

2 boT, de la resarit spre apus, ca se remaie pentru pomenirecatvafi
lumea si pSmentuU (Inv. M. Al. Mandricel). — Din comuna G a c u c a, ju- 1 i i i
detul Dolj : <Romanii, se dice, ca au invetat plugaria de cand a tras Novae brasda
cca marc*. Intr'un dcscantcc din judetul Dolj publicat in revista «Tincrimea romauaa
Vol. II. p. 218:
Se sculS un om mare negru . . (Prinse) Dotboimarl ncjri,
Facu un plug mare ncgru, Trase o brasda marc negrS . .
A p is si Mnevis, eel dol taurl consecrati lui Osiris si carl dupa traditiunile cgip-
tene l'au ajutat la aratul pamcntulul, inca erau de colore negr2. (Herodot, III. 29. —
Plutarch, Is. c. 34). — Din comuna C 6 n o v 1 jud. M e h e d i n t 1 : « Acest urias (Novae)
s'a apucat se traga o brasda prin buricul pamSntului. A injugat do? bivoli la plug, o fata
i-a manat, €r el tinea cornele pluguluT. A inceput se traga brasda de la apus la re-
sarit. Pe cand sdrele era la prand el ajunscse cu plugul aprdpe de Tarpezita, a-

colo a oprit se manance, locul acesta se numesce pana adi <mcselc> (gr. to-ins^t,
masa). Acolo a pus Novae lautari se-I cantc in delul lui Cinghir (asa se numia lauta-
riul) si care del este spre resarit de Tarpezita». fir Diodor Sicul (I. 18) scric: «0-
siris era iubitor de petrecen, lui i placea musica si horele. Ast-fel, ei a dus cu
sine in espeditiune o ceta de musicanti, inlre cart se aflau si 9 fete maestre in arta
de cantat». — In colectiunea lurOdobescu (Dosare archeologice, jud. Olt. p. 487),
inca aflam urmatdrea traditiune : «Santul, brasda lui Novae, este facut cu dot bol pe
vremile cand cu Jidovii*. — Er A. Treb. Laurianu scrie cu privire la aedsta brasda
legendara: <sUnul (dintre terani) "ml respunse Ler imp era t, cand : a trecut de
la apus catre resarit a tras cu plugul acesta brasda; altii cjic, c& o
ar fi tras cu sulita, fi ca sS intinde catre resarit panS la Ierusalim> (Magazinu is-
toriku, II, p. 102). Despre acest «Lcrimperat» ni se comunici urmatdrea important^

traditiune din comuna Avramesci, jud. Tutova: «L e r u i D 6 m n e» era un mare im-
pe la anul 1871 larga de l 1 /^ stinjinl, er inaldmea pamentulul scos afar&

din sanf aprope de 1 stinjin *).
Pe teritoriul comunet Soperlifa din judepul Romana{I, unde nol am esa-
..minat in persona la a. 1899 si forma si dimensiunile acestei brasde, fundul

sanpilut are o largime de 4.25 m., adancimca sa este de 60 cm., er in&Ifimea
pamentului scos afara din sanf de 48 cm. Pufm mai departe spre resarit,
la catunul VladulenI de langa comuna Greet, acesta brasdS a fost mesurata'
in a. 1885 de archeologul german Schuhhardt. Aid adancimea san{uluT

era dc unmetru, er inaltimea pamentului aruncat pe suprafafS de 80 cm. 8
).
Principele Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovel, sedus mai mult prin
numirea de «Troian», ce o porta tote sanfurile si valurile vechl ale Mol-

dovei, numesce acesta brasda «fossa Traj ani imp eratoris*. Acest sanf,
dice densul, dupa cum m'am convins insu-ml cu ochil mi el, se incepe in
Tera-unguresca la Petrovaradin in formft- de doue valurl, apoi descinde si
trece in Tera-romanesca pe la Portile-de-fer si de aci se prelungesce sub

formS de un singur val peste totS Tera-roman6sca, trece peste Siret la
satul numit Traian si peste Botna la satul numit Causiani (Besarabia), apoi
percurge intrega Tartaria si inceteza la riul Tanais (Don); in fine, cS in
timpul seti (pe la anul 1716), acest sanf era adanc de 12 cop, de unde
dice densul, putem presupune, ca spafiul acestul sanf, cand s'a construit,
va fi fost inca o-data pe atat de lat si adanc s

).
Spre a ne pute insS da sema de vechimea cat si de caracterul ori-
perat de la Re sir it, care trccuse multe ten si marl pana aici cu osti nenumerate de
multe, dar rele si ncascultit<5re, asa ca pe unde au trecut n'aQ lasat de cat isv<5re de
lacriml, atata erau de rei cu R o ra a n i T, dar si Dumnedeu le-a luat mintile de au fu-
gitpe unde aQ putut, pina cand s'afi strins unul cate unul, tocmai hat departe
la teVa Jul Relian» (Inv. C. Solomon). La Greci, in misterii si in riturile religiose, O-

siris figura sub numelc de Dionysos (Herodot, II. 144). Er la Romanl, acest Dio-
nysos avea numele de Liber pater (Solem et Liberum patrem ejusdem numinis ha-
bendum; Dionysus qui est Liber pater. Macrob. Saturn. I. 18). Ast-fel ca <Ler imp6-
ratul», cunoscut la Roman! sub numele de «L b i e r pater>, era una si aceeasl figura
legendara cu Osiris al Egiptenilor.
>) Annalele Societatei academice, Tom. X. Sect. II p. 336. —Dupa Laurianu (Ma-
gazinu, II. 102) acest sant avea in unele pSrti ale Olteniei o litime de 8 pasi. -— In ju-
detul Olt, <in multe locurl brasda lul Novae are o largime de peste 2 metri si o inal-
time de 1.50 m.» (Alesandrescu si Sfmtescu, Diet, geogr. jud. Olt, p. 157).
3
) Schuchhardt, Walle und Chausseen im sudlichen und ostlichen Dacien, in Archaeol.-
epigr. M i 1 1 h. Jahrg. IX p. 212.
") Caiitemirii Descriptio Moldaviae, p. 23: Fossa Trajani m pe r a t o r i i s . . .

BRASDA CEA URIA§A A LUI NOVAC. 155
ginal al acestei brasde, o deosebita important ne presintS tradifiunile po-

porale romane. Dup5 aceste reminiscenfe istorice pSstrate in Jgrile vcchii
Dacie, acest sanf represinta in dimensiunile sale, «o brasda urias3, de plu<*,
trasa de un mare imperat al jidovilor (vechilor Egiptenl) proba pen-

ca
tru arat §i mijloc de hrana, si ca s£ fie de pomenire pana" va fi
lumea si pamentul*.
Originea acestei brasde se reduce ast-fel latimpurile primitive ale civilisa-
fciunei omenesci, cand pentru prima 6r3, pe sesurile cele intinse, ocupate de
triburile pastorale, se introduse agricultura in o formS oficiala si solemnS, cu
tote c& inceputuiile activitap'i agricole la poporul pelasg eraii mult mat vechT.
In fond acesta tradifiune poporali este In deplin acord cu relatarile ve-
chilor scriitorl despre viefa si faptele lui Osiris, care dorind se faciliteze
modul de subsistenfi al genulm omenesc, a cutrierat Asia si Europa in-
sofit de o armata puternica, invetand peste tot locul pe dmeni se cultive

graul, orzul si se planteze vi{a de via\
Lui Osiris i se atribuia in anticitate aflarea celei de antaiu forme de

plug. Despre el se spunea, ca a tras cele de antaiu brasde, si ca el a fost
eel de antaiu, care a aruncat sSminfa cerealelor in sinul incS virgin al pS-
mentulul a
).
Despre sanful seii brasda lui Osiris ne fac amintire chiar si vechile pa-
pire depuse in sinul mumielor egiptene,
Osiris, ne spun aceste manuscrise hieroglife, este acela, care «a deschis
sanful din regiunea nordului si din regiunea sudului» 2

),
cuvinte, sub
can in teologia egiptcana" se intelegeau teritoriele cele vaste din parfile de
nord si de sud ale Mediteranei.
Haec, ut ipse o.bxor.r(\$ testis sum, duplici aggere a Petrivaradino in Hungaria in-
cipit, ad montes Demarkapu, ferream portam, descendit, indc simpiici vallo per t o-
tam Valachiam et Moldavian! transit, Hierasum ad pagum Trajan dictum, Bot-

nam ad oppidum Causzen secat, transactaque tota Tartaria ad Tanaim flume n
des in it. Ipsa ultra 12 cubitos hodie adhuc profunda est.
') Tlbulli Eleg. lib. I. 7 v. 29.
Primus ara.tra manu solerti fecit Osiris,
Et teneram ferro sollicitavit humum.

Primus inexpertae commisit senrina terrae . .
*) Pierret, Le livre des morts des anciens Egyptiens. Ch. CXLII: Osiris, ouvrant
la tranch<5e dc double tcrre.
la . .Osiris, residant dans les g'r a i ns . . . O-
siris dans la region duSud... Osiris dans lardgionduNord ... Osiris en
sa demcure de la tene du midi. Osiris en sa demeure de la terre du n o r d.

Din punct de vedere istoric, faptul este positiv, ca accsta construcfiune

uriasa de pament a esistat pe teritoriul Daciei si la nordul Marei negre
inca cu mult mat inainte de ce dominajiunea romana se ar fi intins in a-
ccste parp*.
Unul din drumurile principale romahe, care lega ccntrul Daciei de Mesia
de Jos, anume linia Celeiu-Turnul-rosu-Apul, trece pe la catunul Vladu-
leni din judeful Romanaft de-a curmezisul pcste corpul acestet brasde.
Acest important drum militar construit incontestabil inca in timpul imp<5-
ratulut Traian ne apare ast-fel posterior brasdct, pe care o calca l
).
O tradifiune ante-romana despre brasda hit Osiris din nordul Marei ne-
gre o afiam in vechia literatura grecesca.

1
Inca in timpurile hit Merodot esista in peninsula Crimeei un sari]: vechiii,

2
lung si lat, care se intindea de la munfit Taurici pana la lacul Meotic ).
La acest sant preistoric al Crimeil se reduce tradifiunea poporala, pe care
ne-o comunica Steplian Byzantinul (sec. VI. d. Chr.), anume, ca Osiris

a prins in jug, until seii dot boT, si a arat pamentul acestet pe-
nirisule 3
).
In fine, de brasda vechia a Scijiet, mat fac amintire si oraculele sibilinc.
In Sibil a cea vechia seii erythreica, scrisa dc un evreu din Egipet

pe la a. 160 a. Chr., not aflam urmatdrele vcrsurt:
«Si sc vor arata eras! dmenilor semne fdrte mart si infioratdre, fiind-ca
adancul riii Tanais (Don) va parasi lacul Meotic si in albia sa cea a-
danca se va vede urraa brasdet fructifere* 4

).
Aict Sibila egiptena amintesce sub forma de profetia o crcdinta vechia
') Annalile Societatoi acaderaice. Tom. X. 2. 1S5. 187.

a
) Herouoti Jib. IV. c. 3,-Herodot (IV, c. 12), mat amintesce tot-o-datri de nisce
valuri vechi dinScitia numite ale «C m e r i i i 1 o r»: Kai vov ebti s»^ wxuihxvj K-.|j-|j.s-
p-.v. xsix. Ea ' — 35r intr'un document de la a. 1505 cetim: lacessitur (Polonia) continue a
sex atrocissimis hostibus , . . uno Caffe propinquo ad latus Borysthenis trans fossam
residente (Dcnsusianu, Documente priv. la ist. Rom&nilor. Vol. II. 2. 536).
s
) Stephanas Byz. v. Toopavij. — Eustathii Commentarii in Dionysii periegesin, 306:
OS Zi Tabpo: ti I'iKo- &no to5 tkusou xcu £u'jou, fail, xvAouvta'., Q'.cr to iv.tl tiv "Oscptv
Jsovxvra £oov apooa: ffjv (M tiller us, Geographi graeci minores, II. p. 271)
4
) Friedlieb, Oracula Sibyltina, lib. Ill, v. 337—340:
KkI y^? Maio&ttv X'.fj.vvjv Tceva'is j3a{h>8!VTj4
As'.tisi, x«S34 jioov jJafl-uv* auXctxo; ta>stx%l 6Xxo<;
KapTo'fopou ....
BRASDA CEA URIASA A LUI NO VAC. 157
poporala, cS o brasda miraculosa trecea prin albia cea adanca a riulul!
Tanais, tradifiune, ce ne presintX aceeafl formS analog?! CU iegenda ro-

mana, ca acesta brasda. gigantica a linnet vechi trece chiar prin albia riulut
Olt, care face si astadt unde marl in locul unde se isbcsce de acest val
de pam£nt.
Cand Principele Cantemir ne spune ast-fel in Descrierea MoldoveT, ca
sanpul eel vechiii si lung, care percurge Tera-romanesc&, Moldova si Be-

sarabia, se intindea pana la riul Tanais, densul ne comunica esact o tra-
difiune poporala, ce esista in timpu'rile sale.
Domnia lui Osiris si a primilor sSi succesori peste regiunile de nord ale
Dunarei si Marel-negre, ni se presinta, atat dupa vechile monumente ale
teologiel egiptene, cat si dupa urmele religiunei osirice din aceste parjf, ca
un fapt positiv istoric. Nu era numai o simpla ficp'une a preoplor egiptent.

Cultul lui Osiris ne apare estins peste o mare parte a Europe! orien-
tale si centrale inca in nisce timpurl ante-istorice forte departate.
Scifii, dupa cum ne spune Herodot, adorau pe Apollo, seii pe deul

sdrelui, sub numele de Oetosyros 1
). Atat dupa nume, cat si dupa carac-
terele sale divine, acest Oetosyr-os nu era altul de cat Osiris, «domnul lu-
minel», Osiris, «cel cu corona alba pe cap, care regula circuitul s6relui»,
« Osiris, deul sorelut*.
De asemenea, ni se presinta urme archaice si adanci ale religiunei osi-

rice si in tinuturile Germanic! vechi.
Tacit, marele maestru al istorici romane, clescriind moravurile seminpj'lor
germane, ne relateza urmatoriul fapt important:

«0 parte din Svevi (seii din Germanii, car! locuiaii intrc Elba si Vis-
tula), scrie densul, mat sacrifica si astadi deitei Isis. Insa, car! sunt eveni-
mentele si care este originea acestui cult strain, cu nu am putut aria, de

cat numal atat, cii statua accstei dcife este figurata in forma unci corabiore,
ceea ce ne arata, ca acesta religiune a fost adusa de peste mare* *).
Tacit ne spune numal atat. In tot casul insa densul ar fi putut s£ ma!
adauge, ca acolo unde esista urme evidente de adoratiunea deitei Isis, a
trcbuit s2 esiste si un cult al lui Osiris, aceste ddufi divinitafi fiind nedes-
parfite una de alta.
>) Hcrodoli lib. IV c. 59.
a
) Taciti Germania, c. 9: pars Sucvorum et Isidi sacrificat. Unde causa et origo
pcregrino sacro, parum comperi: nisi quod signum ipsum, in modum liburnae flguratum,
docet advectam religionem.

Intra adever, cercet3rile labbridse si adancT, ce le-a f3cut in scculul nos-

tra renuraitul filolog si scriitoriu german Iacob Grimm asupra divinitafilor
si credinfelor germane ante-crestine, ati constatat, c& Intr'o vechime forte
obscurS popdrele germane adorau o divinitate a sdrelui, seu a luminei,

sub numele de Ostara seu Ostar, cuvent, care In ce privescc originea
sa, numai german nu este.
S£rb&torea principals a acestei divinit&fJt Germanii o celebrau primavara,

si ea ajunsese atat de popular^ la tote seminfiile germane, In cat parinfi!
Bisericci crestine catolice, pe langa tot zelul lor apostolic, nu putura s6
suprime din lista sSrMtorilor germane numele paganesculul Ostara seii
Ostar !).
Pascile crestine, can cad in luna lui Aprile seii la finele lut Marte, Ger-
manii le mai numesc si astadl Oster si Ostern. Si este de notat, cX tot
pe la inceputul primaverei se celebrau in anticitate s£rb3torile cele mart

ale lui Osiris, casitoria sa cu Isis, si aflarea corpulut acestui rege divinisat
al lumei vechT, «Domn al Domnilor*, «deii al sorelui».
In Grecia, cultul lui Osiris de asemenea ne apare ca o moscenire rfi-
masa acolo din timpuri forte obscure.
AfarS de Apollo, deul pelasg al luminei, si afarS de Uran, de Saturn si
de Gaea, una din figurile cele marl ale religiunel grecesdf ante-olimpice a
fost Dionysos, si acest Dionysos al Grecilor, dupa" cum fecundsce insu-si

!
Herodot, era una si aceeasl divinitate cu Osiris ).
In insula Creta religiunea domtnanta in timpurile anteridre istoriei era
a lut Zeus dazipioc, care representa pe Domnul ceriulul cu sdrele si ste-
lele, er simbolul acestei divinitaji cretene era un taur 3

), intogma precum la
Egipteni Apis era consecrat lui Osiris si venerat ca imaginea divinitatil
sorelui. Originea acestei religiuni cretene, ce era caractcrisatX prin numele

eel sacru de Zs6? dfotspios, se rcducea ast-fel la cultul luT Qsiris, personi-
fica|iunea luminei dupS doctrinele egiptene.
*) (Srlmtll, Dcu'sche Mythologie, 267: das hciligefestder Christen, dessen tag gewohn
lich in den april oder den schluss des merz fiillt, tragt in den friihstcn ahd. sprach-
denkmalcrn den namen 6stara. Dieses Ostarl, muss gleich dem ags. Eiistrc ein
hoheres wesen des heidenthums bezeichnct haben, dessen dienst so feste
wurzel geschlagen hatte, dass die bekehror den namen duldeten .... Ostara . . . mag
also' got the it des strahlenden morgens, des aufsteigendenlichts
gewesensein.
2
) Herodoti lib. II. c. 144.
') Preller, Griech. Myth. II (1854) p. SO.

BRASDA CEA URIASA A LUI NOVAC. 159
In Dacia memoria espediJiuniT §i a faptelor lut Osiris s'aii pSstrat in
tradifiunl si legende. Ins3 un cult particular la populafiunea pelasga a Da-

ciel, Osiris, regele Egiptenilor, n'a avut. In reminiscence istorice ale aces-
tor fSrl et nu are nici rolul lul Oetosyros din nordul M3rei negre, nici al
lui Ostara s6u Ostar din religiunea ante-crestinS a Germanilor. El este
numalun simplu «impSrat al Jidovilor> (seu Egipto-semitilor), un erou strain,

1
venit din bSrile meridionale, far& atribufiunl divine si far& adorafiune ).
Unul din evenimentele cele mai gloriose ale epocel preistorice a fostin-
troducerea agriculture!.
La acest mare eveniment in vi6fa omenimeT, dupa cum ne spun tradi-
fiunile poporale romane, se raporta brasda cea lata, si de o lungime es-

tra-ordinar2, ale c3rei urme se mai cunosc si astSdi pe sesurile Romanies
ale Rusiel meridionale si ale Ungariei, o brasda, care dup5 caracterul, ce
i se atribue, a fost trasa de Ostrea-Novac ca proba pentru arat, ca mijloc
de hranS si ca se fie de pomenire pentru tdte generajiunile viitdre 2

).
') Novae sdu Ostrea-Novac, imperatul Jidovilor, care dup5 legende s'a luptat
cu balaurul si a tras brasda cea mare, este o personalitate preistoricS, cu totul distinct5
de iNovac eel bg trans imos Novac» celebrat asa de mult in cantecele

sdu
ndstre eroice si care era de origine din «L5tani de eel betrani* (Cor cea, Ba-
lade poporale, p. 81. 90). Despre «b£tra\nul Novac», vom vorbi in capitulele relative la
primal imperiu pelasg. Jn unele parfl ale RomsnieJ, cu deosebire in Oltenia, cuventul
Novae mai are 5:1 intelesul de «urias», seu «vit<5z din timpurile stravechl*.
In limbile slavice insa «n o v a c» insemndza t i n e r (Cf. H a s d e u, Marele Dictionar,
If. 2262). Insi originea cuventulul nu este slava. In limba modern! italiana «novell»
s(5u «nou veils msemneza de asemenea etinSr* seu onascut de curend» (Banfi,
Vocabolario Milanese-Italiano, v. no veil, giovine. — Peri, Vocabolario Cremonese,
v. nouvell, recentemente nato). In legendele vechl grecesci Saturn mat avea si e-
pitetul de vswtaTo;, eel mai tinSr (Apollodori lib. I. 1. 8. — Hesiodi Theog.
v. 132). Tot asemenea ca vsioiratoi eraii considerati la Greci Hercule, Dionysos

(Osiris) si Pan (Hero dot, II. 145). Epitetul grecesc de vna-caioz se pare ast-fel a fi
numaT o traductiune a unei forme archaice poporale de novae. In onomastica romana

numele de Novae ne apare in o forma literara de Novatus (Svetonii Augustus c. 51).
De asemenea si in inscriptiuni (C. I. L. III. nr. 569. 2431. — Ibid. II. nr. 134. 777).
Constatam tot-o-data aici, ca Novae din legendele romane nu are de a face absolut ni-
mic cu Noe, Deucalionul jidovesc, cu tdte ci traditiunea ebraicS a imprumutat pentru
Noe al seu uncle atribute din legenda lul Osiris, cum este pldntarea vitei de via.
») In Ungaria ni se presinta de asemenea riumerdse urme de valurl si de santurl

vechl, a caror origine pana astSdi a remas necunoscuti. O parte din aceste construcfiuni
documentele Ungariei sub numele de «Brasd5». Ast-fel intr'un

'
de pSmfint ne apar in
document de la a. 1086 se amintesce deun monumentumlongum.. ... qui

l
Insa, esaminand condtjiunile primitive ale societafii omenesci din aceste

timpurT, brasda, ce se atribue lu! Ostrea-Novac seu M Osiris, se pare ca
mal avea tot-o-data si o destinatiune sociala-econornica.
(quod) vulgo dicitur Buheubrazda (Cod. dipl. Arpadianus cont. p. 32). In acclasi I.
document de la a. 1086 acdsta «BrasdaaluiBuheu», care trecea pe la marginile

comitatelor Iaurin, Vesprim, si Castrul-de-fer, ne mat apare si sub numele latin dc
«sulcus». (Cf. Ibid. XII. pag. 552, a. 1294: a possessione Barazda vocata, que
videlicet Barazda separat possessiones Kas et Azynagh). — Alte ddue san-
turi preistorice ale Ungariei, pe carl traditiunile poporale le considera de asemenca
cao brasda uriasa de plug, nc apar pe campicle celc fertile si intinse dintrc
Dunare si Tisa. Una din aceste constructium primitive incepe langa Godollo spre NO
de Pesta, de unde luiind directiunea spre rSsarit trece pe langa comunele Sz. Laszlo,
Fcnszarti, Tarna-Sz.-Miklos si se prelungesce pana la K. Kore de langa Tisa. O a ddua
linia paralela cu cea precedents s'a constatat pe teritoriul comilatuluT Heves (Arok-
Szalias — Dormiind). Ambele aceste santuri porta la poporul unguresc numele de Csorsz-
sefi Cszosz-arka. Dupa traditiunile poporale din Ungaria santul numit Csorsz-drka,
care trece prin comitatele Borsod si Heves formeza o brasda de arat, ce a fost trasa
cu un plug urias (Gyarfiis, A Iasz-Kunok tortenete, I. p. 564). Numele de CsOrsz-

arka, ce-1 prJrta aceste dc5ue santuri din urma, a remas puna astadi neesplicat in lite-
ratura istorica. Traditiunile unguresc! atribue originea acestor santuri unul erou (natio-
nal) numit Csorsz, Curz seu Curzan (Rome r, Mouvement archeologique, p. 39
seqq.). Acesta numire insa apartine incontestabil timpurilor preistorice. Unul din orase-
lele cele vechi ale Panoniei, situat cam in locul, unde se afla astadi Alba-regala, purta
in epoca romana numele de Hercu 1 i a, probabil c& au esistat si aici unele rcsturi
vechi de santuri, brasde, canale on drumurT, pe carl traditiunea le atribuia luIHercule.
Acelasi oras, Herculia, ne apare in Itinerarium Anton ini (Ed. Parthey, p. 124),
cu numele dc G o r s i o s i v e IT e r c u 1 e, si cu variantelc g o r c i o, gursio, c u r-
s i o si c o r s i o.
Brasda din peninsula Brctaniel. In coltul dc nord-vest al Francief, seu in

asa numita peninsula Bretagnc (Aremorica in timpul Romanilor), se intinde dc la SO
spre NV o lunga ctfma de dcTurl, ce pcjrta numele enigmatic dc Sillon de Bretagnc,

adeca brasda Bretaniei. Probabil, ca o-data a esistat si aici si pote ca mai esista si as-
tadi o traditiunc poporala analog! cu cea din Romania si Ungaria, despre o brasda u-
riasa. In judetul Romanatl pe teritoriul comunci Dobrun, brasda, ce se atribue Jul Novae,
inca e trasa pe coma unul del (Annal. Soc. acad. X. 2. 137). Er in coltul estrem de apus,
al acestel peninsule Bretagnc se afla orasul si portal numit Brest. Dc asemenca, si
in Oltenia (jud. Dolj), un sat, pe langa care trece brasda lui Novae, porta numele de
Brdsta. Estc probabil, ca originea numirei localititil Brest din peninsula Bretagnc se
reduce la un cuvdnt archaic pelasg de brasdil seu b rest a (in Transilvania brdsda).
Mal notam tot-o-data aid, ca un golf de langa orasul Brest porta numele de Canal
d ' I s, probabil in vechime un port dedicat dcitel Isis, dupa cum aflam 'Io'.axiiiv l:\i.-q-j
h coljul de nord-vest al Marel negre (Anonymi Periplus, § 61), Isidis portus la

BRASDA CEA URIASA A LUI NO VAC. 161
De fapt lnceputurile agriculture! erau mult mal vechi de cat timpurile

hit Osiris. Inca pe la finele epocel quaternare importanfa cerealelor, si in
particular a graulut si a orzulul, devenise cunoscuta genulut omenesc. InsS

progresul acestui nou ram de activitate a omenimei a rdmas, In tot cursul
epocel neolitice, incS forte restrins.
In aceste timpuri primitive ale istoriel, clasa cea mare si puternica a po-
pulaîunel, cu deosebire In Europa, o formau triburile pastorale.
La acesta
1
hierarchic socials a timpurilor vechi, se mat adaugea incS o

noua circumstanfa'.
Intr^gS epoca neolitica se caracterisezS prin o inmulfire estra-ordinara' a
populafiunei, si esista in aceste timpuri o mare neegalitate in avert.
IncS Saturn, tatal lui Osiris, incepuse opera cea mare de reformatfune
a viefel sociale umane. Sub domnia acestui infelept monarch cestiunea a-
griculturel pentru prima 6ra a fost considerata ca o afacere de stat.
Saturn ne apare ca introduc&toriul si protector ul politic al tn-

tregei activitati agricole, si el porta la populajiunile pelasge titlul de
incepatoriul unul mod de v i 6fS mal bun *).
Ins3, sub Osiris se presinta pentru prima 6r3. in istoria omenimei ces-
tiunea cea mare agrara a lumil vechi, necesitatea statulul pentru
ameliorarea situafiunei cet3fenilor seraci, a proletarilor nepastori, si lipsif?
de posesiune.
Pe langi acesta lupt& economics, ne mat apare tot-o-data" sub domnia
termurii Etiopiel (Plinii lib. V. 34. 5.), corauna numita I sain it a, situata ldnga brasda
lui Novae din Romania,Vadul-Iul- Isac de Ianga Troianu! seu Brasda Besarabiel.
si
Brasda din Italia. De asemenca a esistat si in Italia o traditiune antica despre

o brasdi gigantica trasa pe sesurile cele fertile ale riului Pad. Aid insS acesta brasdS
se atribuia lui Hercule, intogma dupa cum in unele parti ale Oltehiel brasda lui.
Novae mal porta sinumelede obrasda lui Iorgovan» (Spineanu, Diet, geogr.
al jud. Mehedintl p. 46. 112). Fabulantur Herculem Geryonis boves ex Hispania in
Graeciam agente hoc loco (iuxfa Patavium ad Geryonis oraculum) arasse et ita ducto
sulco calidas illas (Aponae) aquas emersisse (Cluver. Ital. pag. 148 seqq. dupS Cor-
pus Inscr. lat. I. p. 267).
*) Macrobii Saturn. I. 7: Janus, cum Saturnum classe pervectum excepisset hos-

pitio, et ab eo edoctus peritiam ruris, ferum ilium et rudem ante fruges cognitas
victum in melius redegisset, regni eum societate muneravit .... Observari igitur eum
jussit . . . quasi vitae melioris auctorem.... Huic deo (Saturno) insertiones
surculorum, pomoiumque educationes et omnium cujus modi fert ilium tribuunt
disci pi inas. —Ibid. I. 10: quod Saturn us ejusque uxor (Ops) tarn frugum, quam
fructuum, repertores credantur.
NIC. DENSUJIANU.
162 MOKUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
lui Osiris si lupta de putere, s6u pentru dominafiunea etnica, intre cele
doue grupe de populapiuni inimice, tntre rasele mcridionale si Pelasgii de
la nord, anume eel din înuturile Europe!.
Posesiunea pamentulu! in aceste timpuri departate preistorice era con-
centrate mat cu sema in mana rasei pelasge.
Inca de la inceputul epocei neolitice triburile pastorale pelasge trecand
peste ape si munfi se rSspandira cu turmele lor infinite peste tote finutu-
rile EladeT, ale Asiei de apus, er in Egipet pana in parfile de sus ale Ni-
lului, si cu posesiunea pamentului crescu tot-o-data si puterea lor nafionala.
Osiris, ne apare in istoria lumei vechi ca eel de antaiu regc egiptean,

care deschise lupta in contra situafiunel teritoriale a triburilor pastorale
pelasge, can ocupase munfit si campiile pana in deserturile Africei.
Dupa rSsboiul fericit cu Typbon, Osiris in puterea dreptulul de cu-

cerire, smulse din domeniul eel vast al triburilor pastorale teritorii intinse
remase necultivate si le distribui agricultorilor. Putem conclude ast-fel, ca
destinafiunea primitiva a brasdeT atribuite luT Osiris a avut tot-o-data si un

caracter de utilitate publica; ea a servit de a marca intr'un mod visibil si
durabil terenele distribuite clasei agricultorilor l

). Acesta ne esplica, pen-
tru ce acesta brasda este trasa in diferitc regiunl agricole si une-orl chiar
pe c6mele delurilor 2
).
Aceste sunt principalele evenimente politice si economice ale epocei lui
Osiris.
Si resumand, not constatam aicT, ca acesta brasda, careia, tote tradifiu-
nlle vecrn si n6ue, i atribue un caracter agricol, constitue, atat dupa ve-
chimea, cat si dupa importanfa sa particulars, unul din cele maT memora-
bile monumente preistorice ale EuropeT.
*) Esecutarea materials, a aceste! uriase brasde, ca tote lucrarile cele marl si grele din
timpurile preistorice, s'a facut incontestabil prin o multime enorma de sclavl public?.
In Romania, pe unele Iocuri acest sant mat pdrta numele de «Brasda jidov<5sca»,
adeca, esecutata de jidovl (Locusteanu, Diet, geogr. al jud. Romanati, p. 137). Tot
ca opera unor sclavl era considcrat in anticitate santul eel lat din peninsula f au-
ric 5, si care dupa unele traditiunl istorice se atribuia lui Osiris (Hero dot, IV. 3.—
Steph. Byz., v. Taupw-f]. — Tab. Peut: fossa facta per servos Scutarum).
a
) Acesta lucrare de pament numita «Brasda lui Novae* nu are de loc carac-
terul unulval roman, construit in mod regulat si fortificat cu castre. De alta
parte, dupa natura terenului, pe unde trece acesta brasda, ea nu are absolut nici o im-
portanta defensiva.
-
MENHIRELE, CARACTERUL SI DESIINAflUNEA LOR. 163
MONUMENTELE MEGALITICE ALE DACIEI.
IX. MENHIRELE, CAIUCTEItUL $1 DESTLYAflUNEA LOIt.
O alta clasa importanta de monumente preistorice, si care ni se presinta
in diferite parti ale AsieT, Europe! si AfriceT, o formeza asa numitele mo-
numente megalitice !
).
Aceste monumente consists din petre man, brute, tSiate orf sculptate in-
tr'un mod cu totul primitiv, si can ne descepta uimirea, nu prin forma lor
estetica, ci prin grandiositatea lor.
Genul eel mat archaic al acestor monumente megalitice consists din un
singur bolovan enorm de petra, implantat vertical in pamfint.
Aceste monolite brute, asedate ast-fel de manile omului preistoric, se nu-
mesc in sciinfa archeologica de astXdl menhire s

) sea peulvane s
).
Formele menhirelor sunt piramidale, cilindrice, adese-ori cu virfuri co-
nice. On cu alte cuvinte, menhirele sunt numal simple columne de petrS
bruta seii obeliscuri primitive.
Despre destinatiunea, ce aii avut'o la inceput aceste columne grosiere de

petra, parerile pana astadi sunt inca divisate.
') De la prcf. mega..., mare, si t h o s, petra. 1 i
J
) Etimologia cuventului menhir dupa L it t r e (Dictionnaire de la langue francaise),
bas-bret. men, pierre, hir, long. — In vechia limba bretona, dupa cum ne spune L e-
grand d '
Au s s y, eel de antaiu, care a stabilit o clasificatiune a monumentelor me-
galitice, obeliscurile brute se numiau a r mcn i r (C a r t a i 1 ha c, La France prehis-
torique, p. 169. —
Reinach, Terminologie des monuments megalithiques, p. 6). La
German), Ermen-sul, Irmen-sul, Ormen-sul se numia idolul Saxonilor, un
sul seu columna de lemn, nu de tot' inalta (Grimm, Deutsche
Mythologie, p. 106).
a) De Mortillet, Musee prchistorique, pi. LIX: Les menhirs, qu'on nomme aussi
peulvans ou pierres-fiches, sont des pierres brutes dresses et fkhdes dans le sol de
maniere a former des cspeccs d'obelisques. Ces monuments des plus sim-
varient beaucoup de grandeur depuis 1 metre
ples etdes plus primitifs, . . .
jusqu'a 10 ou 12 metres et au-dela. — In Fra nc i a, dupa cum scrie Cartailhac, eel
mai considcrabil menhir se ana Locmariaker in departamentul Morbihan, numit »la

la
pierre des fees> seii «I a grande pierre.* AstadT acest menhir e resturnat
si frant in trei bucatt. Lungimea sa este de 21 mctri, er grosimea de 4 metri (La
France prehistorique, p. 319).

Anume unii sunt de parere, ca asa numitele menhire sunt numai un fel
de monumente funerare, ce au fost ridicate pe mormintele, on pe ce-
notafele celor decedati.
Alîl, din contra, intemeiap" pe imprejurarea, ca la piciorele acestor

mo-
nolite nu s'a descoperit nicl o urma de inhumafiune, susp'n, ca menhirele
constitue numai simple monumente comemorative, ce aii fost destinate intro
vechime departata, ca se perpetueze aducerea aminte de un mare eveniment.

In fine, o parte din archeologii de astadi le considers in general, numai
ca un simbol transparent al unul cult religios din epocele preistorice.

No* vom precisa aid destinajiunea primitiva, ce aii avut'o aceste monu-
mente preistorice, nu pe basa fantanilor medievale, dupa cum s'a urmat
in mare parte pana astadi, ci esclusiv numai dupa caracterul religios, ce
l'au avut aceste monolite in timpurile cele mal departate ale anticitafil gre-
cesci si romane.
Pe campul eel intins al TroieT, dupa cum ne spune Homer, se aria o
movila mare din timpurile stravcchi, unde era inmormentat divinul bStran
Ilii, fiul lui Dardan, er pe accsta movila era ridicata o stela seu columna
funerara de petra ').
In rSsboiul Troianilor cu Grecil, dupa cum ne spune tot Homer, vitezul
principc Sarpedon, domn peste populatiunea cea avuta pelasga din Ly-
cia, cade in lupta ucis de Patroclu, <§r corpul seu din ordinul lui Joe a
fost dus in Lycia, ca acolo se-i celebreze funeralele fratii si rudele sale,
se-I ridice o movila si pe ea o columna (axrjXr;), fiind-ca acesta este o-
norea morfilor 2
).
Inca in timpurile resboiului troian, asa dar, columnele de petra ni se pre-

sinta ca monumente de ondre etcrna ridicate pe tumulele celor decedap! 3
).
Pe drumul de la Sparta catrc Arcadia, ne spune Pausania (sec. II. d.
Chr.), se mat vedeaii inca in timpurile sale ridicate 7 columne seu slalpl
(xiove;) dupa stilul eel archaic, seu din petra bruta, si ca aceste columne
infapâu simulacrele celor 7 planete 4
), ale Sorelul, Lunel, ale lui Saturn,
Joe, Marte, Mercur si Venus.
') Homerl Ilias, XI. v. 371.

9
) Ibid. XVI v. 457. 674.
3
) Ulise, dupS cum ne spune Odysea (lib. XII. v. 13-14), riuica in insula Acaea un
tumul peste cenusa si armele decedatului Elpenor, er de asupra tumululul inalta o co-
lumn a (3ttj>.y]).
*) Pausauiae Descriptio Graeciae, lib. III. 20. 9.

MENHIRELE, CARACTERUL SI DESTINAJIUNEA LOR. 165
In fine, columnele primitive seu de petra bruta ne mat apar in antici
tatea preistorica si ca simple monumente comemorative.

Hercule, eroul eel mare al lumel pelasge,
ridica, dupa cum ne spun tradifiunile, langa
Oceanul Gaditan ddue columne uriase de petra,
drept scmne pentru memoria eterna a espedi-

p'unii si a faptelor sale celor mart *).
In Italia, la vechile triburi latine, a esistat de
asemenea pana tardiu usul de a inalta piramide fammmgm

tmmMmm
orl columne enormc de petra pe mormintele ce-
lor decedafT.
«La stramosiT nostri, scrie Serviu, nobilii se

inmorrrientau sub movile inalte orl in sinul mun-
filor, de unde a luat nascere usul, ca pestc
corpul celuT decedat se se ridice piramide, orl
columne enorme de petra 2

).»
Ast-fel dupa usurile morale ale anticitap'i,
menhirele seu columnele de petra bruta aveaii —

152. Menhirul Saint-
diferite destinafiuni. Urn e 1 din Plomeur (dep. Fi-
nistere, Francia). Dupa. Car-
Unele ne apar ca monumente primitive o- ta i 1 ha c, La France prehis-
torique, p. 323.
norifice pe tumulele, on la mormintele celor
decedatT. Altele aveaii o destinatiune religiosa

mai inalta. Ele representau, in o forma rudimentara, imaginile unor divinitafl
archaice si formaii ast-tel obiectul unui cult religios. Altele, in line, ni
se presinla numai ca simple monumente comemorative cu privire la es-
peditiunT, la fapte ilustre de resboiu, on la evenimentele mart politice si
religiose. De asemenea aceste columne de petra aii mai avut tot-o-data si o

destinatiune economica-religiosa. Ele serviaii ca < termini* seu petre sfinte,
spre a marca limitele teritorielor 3

), proprietafilor si a indica directiunea
drumurilor.
Peste tot menhirele aii avut in anticitatea preistorica aceea dest-najiune
«) Diodori Siciili lib. I 24 1; IV. 18. 2.

2
) Se r v i u s in Aen. XI: montibus altis, aut
Apud maiorcs, nobiles aut sub
in ipsis montibus sepeliebantur, unde natura est, pyramides ut super cadavera, aut
fierent, aut ingentes collocarentur columnae. — Cf, IsidoriHispal
Originura lib. XV. 11. 4.
») Strnbonis Geogr. lib. IX. 1. 6.

sacrS, pe care a avut'o si o are crucea in era crestinS, ca semn de ado-

rafiune, ca monument sepulcral si ca obiect slant de comemora(iune.
Usui menhirelor ca monumente funerare a esistat si in Jerile Daciei
]
pana tardiii in timpurile istorice ).
Tradifiunile poporale romane ne amintesc si astSdl de bolovanil seti
stenit de p£tr3, ce se puneaii langa morminte drept semne eterne pentru

memoria celor decedap* ).
In unele parfi ale Romanic! aii mai esistat chiar pana in timpurile nostre
cimiterilintregl preistorice numite de popor mormintele Uriesilor 3

), ale
') In documentele istorice medievale ale Ungariei coluranclc do p6tr& brutS. din tim-
purile vechl p6rtS numele de balvan (Cod. dip Arpadianus continuatus, I.
VIII. 174. a. 1267: vadit ad s tatuam lapideam, que dicitur bal wankew).— In
limbavechia slavona roauuhsi (at-qX-f), columna), cuvent, a carul origine se reduce la ro-
manescul bolovan, identic dupS. forma si sens cu tcrminul archaic din Francia, peul-
van (ComparezS lat. bolus, gr. [3wXo ; ). — Despre o columna enorma func-
rara in stilul archaic, sci menhir, scrie K 6 vary in «Szaz tortenelmi regek* p. 105:
In pSdurea numita Rica din Seiuime (Tr ans i 1 van i a), se vede langa drumul, cc
trece prin acesta padurc un bolovan enormde petri, inalt de 3 stanjenl, care
se numesce .Petra RiceT.* Aid, spune poporul, ca se afla inmormentata o regina,
a card cetate era pe dclul, ce se inalta de asupra acestei v&I.
a
) Intr'un bocet de pcste CarpatI, «bradul», care era considerat si in anticitatea
romana ca un simbol funcrar, se tanguicsce ast-fel:
DupS mine or vint Pana m'or taiat,
Tot patru voinid, Ca pe min' m'or pune

Cu patru haiduci, La un cap de fat ft,
Si m'or inselat La un stan de petra. . .
Francu, Romanil din miirn'it apuscnT, p. 175.
«Petra, ce se pune la caput mortuluu, se numesce in unele pirtT ale Transilvanid
«zUmSn» (Reteganul, Coloctiune manuscripts, Partea III. 2. 265, in biblioteca
Academiei Romane).
») Spineanu, Dictionar geogr.al jud. MehedintT, p. 166. — Filip, Studiu de geografie
militarS asupra Oltenid p. 76. — La am o r m i n t e 1 e Ur i e s i 1 o r seu J i dov i 1 o r»,
dintre comuna Balotesci si satul Schinteiesci din jud Mehedinti, au esistat, dupi infor-
matiunile, ce le avem, panft in dilele ndstre, bolovanl seu lespedi enorme implantate in
pSment, ca semne funerare. — Profesorul Teohari Antonescu din last, intr'un raport pu-
blicat in Buletinul Oficial al Ministeriului instructiunel publice, nr. 99 din anul
1897, scrie, ca la comuna S c h e 1 a din jud. Gorj, pe delul numit Harabor, se ar afla
un monument dolmenic si o aliniare megalitica, intocma ca cele din peninsula Bretaniei.

Am visitat acesta comuna in vara anului 1900, insS nu am aflat acolo nici o urma de
vre o constructiune megalitica. Cimiteriul vechiii de la Harabor este din contra micro-
MENHIR ELE, CARACTERUL §1 DESTINAJIUNEA LOR. 167
Jidovilor, ale Dacilor on Lazilor, morminte, ce erau indicate prin bo-

Iovanl marl si nescrisi ').
153. —
Mormintele «Latinilor» si ale «Jidovilor» de langa satul Balwan
(Bovan) sprc nord de Alexinatl in Serbia. Dupa K a n i t z, Reise in Siid-Serbien,
pag. 33 si Taf. III. fig. 3.
In Serbia cimiteriele, can se caracterisdza prin vechimea lor cea depir-
tata si prin bolovanii seu lespedile enorme de pctra, se numesc mormin-

tele Latinilor on ale Jidovilor 2
), sub care denumire tradipiunile popo-
1 i t i c. Am pus pe sateni de au scos mal multi bolovam (cipuri) de la capetele mormin-
telor, insa nici una din aceste petre funerare nu avea o lungirae mal mare de 50 cm.
') Din comuna Radautl, jud. Dorohoiu, ni se relateza: «S'a vorbit de bStrani, cS.
pe mosia Hudescilor mici (Miorcanii), in hotar cu Radautii, ar fi fost ingropati Daci,

S a s I, orl La z i, sj c5 pe mormintele acelea . . . petrele erau marl si nescrise*
(Inv. I. Nimerean). — In partile de apus ale Europel columnele funerare se numiau in
limba latina medievala staplus. Ast-fel cetim in Lex Salica, promulgata de Carol
eel Mare la a. 798: si quis aristatorem hoc est s t ap u m, qui super mortuum missus
1
est capulaverit (Tit. LVII. 3). Acest cuvent se esplica la Baluziu (Capitularia, II.
p. 687) prin «lapis, quo summitas sepulcri tegebatur». In limba slavona cta»(is, cttjXt;,
columna, rom. s t a 1 p. Este incontestabil, ca acest cuvent a fost in us in Europa inca

inainte de imigratiunea Slavilor. Unele sate din Romania porta numele de »Stalp»,
dupS columnele de petrii, ce au fost ridicate in vechime acolo.
l
) Despre necropola cea vasta cu menhire de la comuna Balwan, siluata spre nord
rale ale slavilor meridional! injcleg ddue genera{iuru uriase de omenT, can
se distingeau prin marimea si puterea lor fisicS si prin construcfiunile lor
cele marl si grele J

).
Monumentele megalitice numite menhire sunt de reguia isolate. Cate

o-data insS ele sunt asedate In grupe.
Cand grupele acestea au forma de
1
cercurT, ele se numesc cromlech-urlf 2 ),
e> cand sunt asedate mar mult, orl mal pup'n, in linii drcpte, porta numele
3
de aliniari, fr. alignements ).
La ce rasa anume aparfin in general monumentele numite megalitice a
remas pana astadl o cestiune deschisa in sciinfa preistorica.
Mult timp aceste monumente enorme de petrS bruta, si in particular
dolmenele, aii fost considerate, fSra nic! o rap'une, ca opere ale C el \ lor i
seii Druidilor *).
De /apt insa originea monumentelor megalitice se reduce la primele tim-
puri ale epocei neolitice. Cu deosebire in dolmene se aii g2sit la diferite
de AlexinatT, in Serbia, scrie Kanitz (Reise in Sud-Serbicn p. 33) : Auf dem Wege
nach Kraljevo kamen wir an einem weiten Grabfelde mit rohbehauenen
Grabsteinen aus Glimmerschiefer voriiber . . . Nach diesen Schilderungen der Anwohner

enthielten die Graber «1 a t i n s k i» und «z i dov s k i groblje». . . Die Umfassung dieser
Grabstatte (des zuerst eroffneten Grabes) bestand wie die der meisten der iibrigen, aus
rohen unbehauenen Felsblockcn, von welchen je zwei der Lange nach a!s Schutz-
mauern zu beiden Seiten das Grab umrandeten, einer am Fussendc und ein hochauf-
gerichteter am Kopfe die Grabesform im lijnglichen Vicrecke abscblossen.
J
) Kanitz, Donau-Bulgaricn I. 51; III. 75.
*) Etimologia dupa. Littre, Dictionnaire: v. cromlek: Bas-breton, kroumlech',
de kroumm, courbc, et lech', pierre sacree.
») In Francia cele mat remarcabile aliniari se afla la comuna C a r n a c din de-
partamentul Morbihan in provincia Bretania. Aceste aliniari consisla din trei grupe se-
parate unele de altele prin un anumit spatiu liber, insa facand parte din unul si ace-
la?!
Menec, cornpusa din 11 linii,
sistem megalitic. Aceste grupe sunt: aliniarea de la
carl conîn 878 menhire, inalte de 3-4 metri; cea dc la K e r mario de 10 linii con-
tinend 855 menhire, si in fine, cea de la Kerlescant de 13 linii continend 262 men-
hire. Directiunea acestor linii este de la resarit spre apus. Bolovanii sunt asedati in mod
regulat la mid intervale unii de altii, er dimensiunile acestor menhire descresc in mod
gradat catre estremitStilc linielor. Aceste monumente sunt anteridre primelor invasiun!
ale Celtilor, er destinafiunca lor preistorica" a remas pana astadi un mister pentru sciinta.
<) Bertrand, Archeologie celtique etgauloise: On ne peut plus hdsiter a declarer que
Ies. dolmens ne sont pas celt i que s, et qu'ils recouvrent Ies restes d'une po-
pulation dont 1'histoire ne nous parle pas. (Dupa Fergus son, Les monuments mega-
litiques, p. XXVIII).
MENHIRELE, CARACTERUL §1 DE S T I N A J I U N E A LOR. 169
ocasiunl o cantitate insemnata de obiecte de petr poleita, probe incon-

testabile, ca introducerea acestut gen de monumcnte funerare este antc-
riorS. imigrajiunil Celfilor in Europa 2
).
gjff "' i^"Jff^^t-—i^^ÎMM ^^-
:
V.. *? î7?5raia&>«^ iv i' . . *Jfij3ftlJ
K^rr^ -T*,* ' ta

BEIni'isnL'MU -^-x; r __«"ll
* ^"''., :'
'"i*
T
"*'^4~
"?? .
!
**^2BftitM*?LT' -^Sai
154. — Vedcrea unel parti din aliniarca de menhire dc la Carnac (dep.

Morbihan In Francia). Dupa Revue encyclopddique, 1895, p. 187.
Tradifiunile irlandese ins3 reduc originea monumentelor megalitice

la ddue popdre invasionare preistorice. Una din aceste rase, si anume cea
') Dolmenele. alta grupa de monumente megalitice ports, in archeologia prei-
storica numele de d o 1 menc (Etimologia dupa L i 1 1 r 6, gaol, t o 1, table, m e n, pierre).
Dolmenele sunt monumente funerare si ele consists. din olespede seu tabla enorma,
de pdtra ascdata orisontal pe doT, on pe ma! mult! bolovanl man, implantatt vertical in
pam&nt. Dimensiunile lespedilor si ale bolovanilor, ce compun aceste dolmene, sunt de

regula atat de enorme, er transportarea si ridicarea lor presinta dificultat! a$a de marl,
in cat adi stam uimitl, cind lc contemplam, si ne intrebam, cum acele popdre primitive
aii putut dispune de mijldce mecanice atat de eficace, ca se misce aceste mase gigan-
tice de petra, se le aduca adese-ori din departarc .si Ie urce pe colinc ori pe deluri,
ca sfi le puna la Iocul, ce li s'a destinat. In interiorut lor, aceste dolmene contin una
ori mai multe cam ere de pdtra, in carl se depuneau corpurile, ori urnele cu ce-
nusS ale celor decedati. In numSr maiconsiderabil dolmenele ni se presinti in Francia,
in Britania, in Danemarca, in Svedia si in Germania de nord. De asemenea s'a mai con-

statat esistenta acestul gen de monumente si in Italia, in pSrfile de NO ale Caucasulul,
in Persia, India, Arabia, in regiunile de nord ale Africei fi in America centrala.
In Romania singurul dolmen, despre care avem 6re-cari notite archeologice este
constructiunea de bolovanl enormlseu pescerea din muntele Lespedea,
artificials de
la isvrjrele Ialomitel, despre care ne vorbesce Cesar Boliac. Reproducem aici in
estras propria sa descriere: «Ca se dau o idea archeologilor despre primul aspect al a-
cestei numite pescere, le recomand desenul «dolmanul danesi si cercul de petrii

sepulcrale, fig. 98 si fig. 99, din admirabilui uvragiu «Omul inainte de istorias al lul Sir
mat vechia, porta in tradip'unile iriandese numele de Fri-BolgT, carl sunt
infafisa^T ca omeni de o statura nu de tot inalta, si cu penil brun seii
inchis.
Peste acest popor numit Fri-Bolgf, can aii finut cat-va timp domnia et-
nica si politica peste Irlandia, a navatit mai tardiu o alta rasa de omeni,
asa numitii Daniani, si cart se caracterisati prin o statura in general inalta,
avend perul blond si ochii albastrii ]

).
John Lubbock Intru adev£r c5 aid se vede cine-va in fata unei cl Sdirl de
urias; in adevSr, ca omul a trebuit se fie tare in bratele si spatele luT, ca sS apuce,
ca se asede, ca se construiesca' asemenea locuihta. pe asemenea locun . . . Preste petre

man un lespede petroiu formeza un acoperement preste ddae incSperT, una de 15
piciore lungime si 8 pici6re largul, cu o intrarc si cu o esire in potriva intrSrel
de 7 palmc, inalte si large de tret palme; bolovam mari drept praguri si cate un bo-
lovan ca trcpta de coborit intr'una. Intrand inauntrul acesteia, pe deschidetura de

catre apus, la drcpta este un bloc de pctrS in forma pitratS, altar negresit,
inaltime de patru palme si tot atatca de cate 4 laturile. Pre acest altar numal cenujit
si cioburi amestecate cu un fel de nisip . , . D'aci numele acestei capiste, Pescerea

c u 6 1 e 1 e . . . Am luat cate- va din aceste harburl, tote vinetcsi albite pedin
afara (caracteristica d ac a in olaria, disa celtS de anticari) . . . Albuiul de pe a-
ccste 6!e este negresit exhalarca lesiei cenusei dintr'insele. Acdsta am observat'o in mai
multe ocasiuni. Traditiunea spune, ca sunt betrani cart au apucat multe <5le intregT, e-
raii unelepe t r eI p i c i 6 r e si in marimT deosebite . . . Ole . . carl aii servit drept
urne ..... Alaturi cu acestS sala si despartita printr'un zid format dintr'un singur bloc
de p<Hr5, este o alta sal5 mai mica fara altar intr'insa si fara nicl o ingrSdire>
(Trompeta Carpatilor nr. 846 din a. 1870). Intr'un alt articul C. Boliac confirma de nou
caracterul dolmenic al acestei pesceri artificiale: <DolmanuI, dice dfinsul, care l'am
gasit acum un an sub denumirea de Pesterea cu olele ... . nu pote fi indoiela pentru
nime, ca nu este o capistedruido-celta» (Trompeta Carpatilor, nr. 939 din 1871).

— Despre un alt monument megaliticcu aparentS de dolmen ni se comunica'
urmatorele din comuna C h s c a n judetul BrSila: In muntii Macinului se afl£ trei petre,
i I,
din carl ddue infipte in p&ment, dr a trcia intre ele fara a atinge pSmSntul (Inv. I.
Nicolescu).
*) Henri Martin, De 1'origine des monuments megalithiques, p. 14—15: En Irlande

la tradition attribue les grands tumulus a dolmens, partie a un ancien peuple de haute
taille, aux chevcux blonds et aux yeux bleus . . appel6 race de dieux de Da-
la
na n n (Tuatha-de-Danann), et partie a un population plus ancienne encore, de

moindrc taille etacheveux bruns... celui de F i r s - Bo g 1 s, et qu'il faut bien
se garder d'identifier, comme on le fait trop souvent, avec nos Beiges de la Gaule, in-
comparablemcnt plus nicents et de type tres-different ...Le peuple de dieux de

Dan an n, qui avait conquit l'lrlande sur les Fir-Bolgs, fut a son tour depouilleVde son
empire par les tribus heroi'ques des Scotts. . . qui seraient, dit-on, venus d'Espagne,
MENHIR ELE, CARACTERULSIDESTINAJIUNEALOR. 171
Danienii, dup£ tradifiunile irlandese, continuarS de asemenea a face us

ca si Fri-BolgiT, de monumentele megalitice, panS cand dominafiunea lor
peste Irlandia fu infranta de un alt popor invasionar numit Scofi.
Din punct de vedere al etnologie! preistorice, Fri-Bolgi!, car! dupa tra-
difiunile irlandese, aii introdus ce! de antaiu monumentele funerare me-

galitice in j;erile de apus ale Europe!, se par a fi numai un ram emigrat
spre apus din poporul eel mare pelasg al Hyperborcil or, stabilif! in
timpurile preistorice la Dunarea-de-jos, si can in monumentele geografie!

antice ne apar sub numele de Pirobori *). Tera Hyperboreilor din nordul
Dunarei-de-jos era renumita si in epoca lui Pindar pentru monumentele
sale cele colosale de petra bruta.
Er a doua rasa preistorica asa numip'i Danian!, de cart ne fac amin-
tire tradifiunile irlandese, se par a fi fost in miscarea cea mare etnica a
lume! vechi numai niscc triburi de Danai (Aavocot), cum numesce Homer
pe Greci *), si carl inaintase spre apus pe caile de mlgrafiune ale altor
tribur! pelasge neolitice.
Acest! Dana!, seii Greci, ne apar in timpurile cele primitive ale istoriel
europehe ca poporu!, ce calca imediat pe urmele Pelasîlor

Despre imigrafiunea Danailor in tinulurile pelasge se pSstrase pan3 tardiii
o tradip'une in Elada, si pe care Eschyl ne-o infifisezX in poema sa Sup-
plices sub forma, cum Danaos (representantul Danailor) persecutat de fra-
tele seii Aegyptos emigreza din Lybia si vine in imperiul eel vast al lui
Pelasg, ca se cera protecfiune si loc pentru descalecarc.
Chiar si tipul etnic al Fri-Bolgilor si Danienilor din tradip'unile irlandese
corespunde pe deplin la aspectul fisic si moral al vechilor .Pelasg! si Dana!.

Pelasgi! ne apar in vechiie monumente ale literature! grecesc! ca o rasa
de omen! cu un colorit negricios, seii ars! de sore, robust! si cu un ca-
racter dominatoriu. Pelasg, primul fundatoriii al imperiulu! aceste! rase, a
fost, dupa cum ne spune vechiul poet Asiu (c. 700 a. Clir.), nascut din
pamentul eel negru.
De alta parte Greci! ce! vechi, seu Dariaii, sunt infafisaf! in tradijiunile
epoce! homerice ca omen! cu o statura ihalta, cu perul blond si ochi! al-

bastril.
et qui <§taierit des Celtes plus ou moins m€\6s d'Deres. - Vechiie tradifium ale Irian-
die! mai amintesc tot-o-dati si de regii din o rasS numita Hirdmon, ale caror
morminte se aflaii la Cruachan (Fergusson, Les nwMumcnts mdgalitiques, p. 203).
') Ptolemaei Geogr. lib. III. 10. 8., Pi rob or da va i langa fj Hierasus.
s
) Humeri Ilias, III. 33. 464; IV. 232; VII. 382; XIII. 680.
172 MONUMENTE L E PREISTORICE ALE DACIEI
In fine, semnele si figurile gravate pe diferite monumente megalitice ale
apusului si cari consists din spirale, din linie serpentine, linie arcuate seii
semisferice, discuri, rote ale soreM si puncte diseminate, ce imiteza ceriul

cu stelele, ne presinta o afinitate remarcabila cu sistemul de ornamenta-
fiune si cu semnele simbolice ale Pelasgilor oriental!.
Aceste caractere mistice, de pe monumentele funerare megalitice ale a-
pusuluY, ne infapseza urmele inspirajiunilor religiose pelasge, cultul ceriuluT,
al sorelui si al stelelor, si peste tot o credinfa firma in o vietS dincolo de

morment, in regiunile luminet seii ale lumei superidre ').
Mai observam tot-o-data aicT, ca formele cele colosale ale acestor monu-
mente, ne spun, ca ele apartin unui popor eroic si cu o ambifiune cnorma
de a transmite posteritap"! memoria si gloria celiu decedat.
*) Diferite specimine de gcn u 1 o r na men t i c e i ?i de semnele simbolice,

infatisate pe monumentele megalitice ale Franciei, Irlandiet si Anglici se pot vede la
Fergus son, Monuments megalitiques, pag. 218 seqq., si la Bertrand, La Gaule
avant les Gaulois, p. 153 seqq.

TERMINI LIBERI P A T R I S. 173
. -
X. TERMINI LIllERl P A T R I S.
1. 'YrrsQftooecov d-avâvfj 6ddg. Calea cea admirabild a Hyperboreilor.
In istoria monumentelor megalitice ale Daciet, un loc important i-1 o-

cupa o lungS seria neintrerupta de mai multe mil de bolovani, seii lespedl
enorme, ce se intindea pajfS in sec. al XVIII-lea din Besarabia prin Rusia
meridionals catre Crimea, si din care astadi mai esista inca unele putine
resturi in apropiere de Chisineii.
Invefatul Domn al Moldovei Dimitrie Cantemir, scria pe la a. 1716

in acesta privintS urmatdrele:
«Nu departe de Chisineii, or&sel langa riul Bacul, se vede o serie de
lespedl forte mart, dispuse in linii drepta in asa mod, ca si cand ele ar
fi fost asedate acolo prin activitatea omulu!. InsS ceea ce ne impedicS de
a crede acesta, este de o parte marimea acestor lespedl, er de alta" parte
lungimea spadului, pe care se intind. Intru adever, unii din bolovanii a-
cestia acoper un spadu de 3-4 coft in lat si in lung, er seria lor trece peste
Nistru si se intinde pan3. la Crimea. In limba poporului acest sir de

petrdie porta numele de Cheile Baculuf, si {granii in simplicitatea lor
spun, ca acesta constructiune e facuta de smei, carl se conjurase, ca sS
inchida cursiil riului Bacul 1
).*
Poetul Constantin Stamati, care locuia in Chisineii, intr'o notifa scrisi

rusesce despre anticitatile Besarabiei si publicatS pe la a. 1850, ne mai
comunica inca urmatdrele date importante cu privire la acestS construc-
tiune megalitica: «Ca la tret verste mai in jos de Chisineii, scrie densul,
se vede un sir in linia drepta de lespedl forte mar! ingropate pan&
la jum&tate in pament, pe can locuitoril le numesc Cheile riului
') Cantemirii Descriptio Moldaviae (Ed. 1872) p, 15: Kissnou, ad flumen Bicul
non magni momenti urbecula. Haud procul ab ea conspicitur series maximorum
lapidum, ita in recta linia dispositorum, ac si humana industria
illuc essent collocati. At hoc credere impedit et ipso, rum lapidum mag-
nitude, et spatii per quod extenduntur, 1 on g i t u d o. Continent enim atfqui trium
aut quatuor ulnarum spatium in tetragono, eorumque series trans Tyratem
usque ad Crimeam pergit. Vernacula lingua kieile Bycului vocant, diabolo-
rum opus esse, rustica refert simplicitas, obslruere amnem Bycul conjuratorum.
Bac. Acest sir de petre se incepe de la Prut, construit in chip de pa-

rete, trece prin codril Caprianei si taie in lat intr£ga Besarabia. Locui-
torii insa din timp in timp desgrdpa acele petre, ast-fel ca vechiul zid
se distruge* *).
Iir capitanul ZaSSuk, in cea mat buna descriere statistica-geografica a
BesarabieT, pe care o compusese din insarcinarea guvernuluT rnsesc ca oficer
de stat-major, ne spune urmatorele: «De la actualul Chisineu in direcp'une

catre Prut prin codril CSprianei se intindea o-data un sir de lespedl
pe jumState ingropate in pam&nt. Acele lespedt s'aii mat con-
servat inca in unele locurT, er despre altele mat povestesc fSranii, ca
le-ail luat rendurt rendurt pentru trebuinfele-lor. Nu cred, ca cine-va se va
apuca a dovedi, ca acele petre formati dre-cand un zid compact, din dosul
caruia vechii locuitorl se vor fi apiirat in contra invasiunii rapitorilor ve-
cint. Acele petre mergeaii iara intrerupere prin padurf, prin batyi si prin
ripe. Dupa tdta probabilitatea, ele serviau, ca si sanfurile de pament, drept

semne de hotar». Capitanul Za§cuk mat adauge tot-o-data in notil: «In
delimitarile posteridre ale unor mosii manastirescT din Besarabia, mat ales
ale celor din zona padurosa a districtelor Chisineu, Orheiu si last, se men-
p'oneza in acte sirurt de petre de lespedl, implantate in pSment
si remase din timpuri vecht* s
).
In fine, intr'o notifa manuscripta, patriotul roman Alesandru Hasdeii

din Besarabia, constata si densuh ca a vSdut acele «blocurt de pdtra in-
fipte in pam6nt» aprdpe de Chisineu pe mosiile Petricani si Ghidighis 3

).
Din aceste date positive, ce ne aii fost transmise de diferiji autort, mar-
tori oculari, resulta, ca acest monumental sir de lespedt taplantate ver-
tical in pam£nt, nu era alt-ceva de cat ceea ce in sciinfa archeologica pre-
istorica se numesce o aliniare (alignement), insa de o lungime estra-or-
dinara si care se intindea din Moldova pe langa valea Baculut panS de-
parte spre resXrit. . . c&tre Crimea, cum dice Cantemir.
Insa o constatare este de lipsa s£ facem aid in ce privesce aspectul si
sistemul technic a acestei construcfiunt megalitice. Acesta gigantica serie
de mat multe deci de mii de bolovanl nu a avut nici o-data caracterul until
mur s6ii construcp'unt de apXrare. Nict Principele Cantemir, nici alp'I, carl
aii vSdut, cart aii esaminat si aii descris acest uimitoriii monument al ve-
') Hasdcu, Dicfionarul limbe! istorice si poporane, Tom. III. v. Bac, p. 2795.
») Ibid. III. p. 2795-6.
') Ibid. III. p. 2796.

TERMINI LIBERI PATRIS. 175
chime?, nu annua, ca Iespedile seu monolitele, ce compuneau ac6st& linia
megalitic3, ar fi fost ast-fel dispuse si atat de alipite unele de altele, in cat
se formeze un mur compact si impenetrabil. Principele Cantemir le numesce

simplu numai «series maximorum lapidum*. Constantin Stamati, «un sir
in linie drepta. de lespedi forte mart», er capitanul Zascuk, destul de com-
petent spre a cundsce caracterul fortificafiunilor de aparare, declari forte
precis: «nu cred ca cine-va se va apuca a dovcdi, c& acele petre formaii
ore cand un zid compact; dupS tote probabilitafile ele serviaii . . . drept
semne de hotar.»
Atat dupa natura locurilor pe unde trecea, cat si dupa direcfiunea sa
de la apus spre resarit, acestX lunga insirare de lespedi brute implantate
in pament prin pustietatile cele selbatice ale Scitiet vechT, nu era fdcuta
ca sS impedece o invasiune.
Ni se presinta acum cestiunea cea important^ in istoria evenimentelor
si a civilisa|iunit preistorice europene, care a fost originea si care a fost
destinatiunea acestet miraculose lucrari megalitice ?
O amintire forte prefiosa" despre acest incomparabil monument al ve-
chimet preistorice o aflam la Quint Cur£iu Ruf, unul din istoricit romam,
care tr&ise, probabil, sub impSratul Vespasian.
Pe basa fantanelor grecesct, din cart o mare parte not astSdt nu le mat
avem, Quint Curfiu Ruf, compusese o lucrare in dece ciirft «De gestis
Alexandri Magni», si in care deasul ne spune, ci regele Alesandru, in-
curagiat de succesele sale in Asia, dupft ce supuse pe Perst, pe Bactriant
si alte populatiunt barbare de langa Marea CaspicS, sc hotari a-st estinde
espeditiunea si asupra Scifilor din Europa; anume regele Alesandru

era de parere, c& pana cand Macedoncnit nu vor supune pe Scifit din Eu-
ropa, consideraft in aceste timpurt ca neinvinsi, pana atunct imperiul ma-
cedonian in Asia va ave o esistenfa numai efemera. Populafiunile subjugate
ale Asiet, din cart unele incepuse a se revolta, vor desprefui pe Macedoneni;
er dac£ vor supune st pe Scijit din Europa, Macedoncnit se vor arata cu
mandria peste tot locul ca neinvinsi. Ast-fel regele Alesandru sosesce cu
trupele sale la Tanais (Don), riul eel mare, care despartia in aceste timpuri
pe Bactriant de Scifit Europet si Europa de Asia. Dupa ce regele Alesan-

dru puse aict fundamentele unut nou oras, numit Âlexandria* si facu tdte
pregatirile necesare pentru un rSsboiu cu Scifit, dede ordin trupelor sale
sa treca in Europa. Scitit cercara a i se opune pe eel alalt f2rmure al riulut
Tanais. Insa regele Alesandru si trupele sale, pe langa tota ploia de sSgeft
a Scifilor si pe langa tdta impetuositatea cea mare a riulut Tanais, trecura
:
cu luntrile la fCrmurele european. Scutasii MacedonenT pirSsind luntrile ince-

pUrS indata lupta cu liliicile in contra cetelor calSrefe ale Scifilor, ce ocupau
{Srmurele, er cavaleria macedonena v£d6nd, cii Scipi incep a-sT intdrce caiT,
se arunca asupra lor si le rupse sirurile. Scip'I ne mal putend susjine atacul
si vociferarile de resboiu ale Macedonenilor, lXsara cailor frenele libere si in-
cepura' a fugi, er cavaleria macedonenS din ordinul lui Alesandru i persecute
tot restul dilel si trecu chiar dincolo de StalplI lui Liber Pater.
Acestl StalpI al lui Liber Pater, ne spune Quint Curdu, «eraii nisce mo-
numente, ce consistaii din bolovanl sen lespedl marl asedate
in sir regulat la micl intervale unele de altele» *).
Avem asa dar aici un text positiv si precis din istoria lui Alesandru eel
Mare; text, care se rapdrtS direct la acest3 aliniare megaliticS din Scitia
europcanS.
Din acest important document istoric, resulta asa dar, cfi acesta monu-
mental;! insirare de petrdie, al caret capSt de rgsarit ajungea panS in apro-
piere de Don, forma numai una si aceeasT construcfiune megaliticS cu se-
ries maximorum lapidum, care dupa Cantemir se intindea din Besa-
rabia prin Rusia meridionals' catre Crimea.
In vechia literatura istorica asa dar acest grandios monument de la nordul

Marei negre, compus din un sir estra-ordinar de lung de monolite brute,
implantate in p5ment, purta numele de Termini Liberi Patris.
*) Q. Curtii Kufi lib. VII. cap. 7: Bactrianos Tanais ab Scythis, quos Euro-
paeos vocant, dividit : idem Asiam et Europam finis interfluit. — Ibid.
c. 9: Ipse rex cum delectis primus ratem solvit, et in ripam (Tanais) dirigi jussit
cui S c y t h a e admotos ordines equitum in primb ripae margine opponunt .... B a r-

bari ... ingentem vim sagittarum infudere ratibus ..... Jamque tcrrae rates applica-
bantur . . . acies clypcata consurgit . . . equitum deinde turmae . . . perfregere Barbaro-
rum aciem . . . Turn vcro non ora, non arma, non clamorem hostium Barbari tolcrarc
potuerunt; omnesque effusis habenis capessunt fugam: quos rex quamquam vexationem
invalidi corporis pati non poterat, p e r L XX X tamen stadia insequi per-
severavit. Jamque linquente animo suis praecepit, ut, donee lucis aliquid superesset,
fugientium tergis inhaererent ...Transierantjam Liberi patris terminos;

quorum monumenta lapides erant crebris intervallis dispositi,
arboresque proccrae, quarum stipites hedera contexerat. Sed Macedonas ira longius pro-
vexit; quippe media fere noctc in castra redierunt, multis interfectis, pluribus captis
equosque MDCCC abegere. — In anticitatea greccisca, unil autori erau de parere, ca
stelele (columnele) seu Termini legendari al lui Liber Pater se afiau in parole estreme
ale In diel (Apollodori Bibl. [II. 5. 2.) Acestora le respunde Strabo (III. 5. 6), ca
in India nime nu a vedut, nici columnele lui Hercule, nicl ale IuiDionysiu (Liber Pater).
Er acest Liber Pater al Romanilor, dupS cum am vSdut si in capitulul

precedent, era una si aceeasl personalitate legendary cu Dionysos al Gre-
1
cilor si cu Osiris al Egiptenilor ).
Aceeasi perfecta identitate intre Liber Pater si Osiris o aflSm in traditiunile
preistorice ale poporulm roman. DupS unele din aceste legende brasda
cea uriasa de plug, care tai& de la apus spre rSsant campiile Romaniei,
ale BesarabieT si Rusiei meridionale panA la Don, ar fi' tras'o impeYatul Jido-
vilor, Ostrea-Novac (Osiris), er dupa" alte tradip'um acesta brasda se atribue

Jul Ler imperatul (Liber Pater), care venise cu osti nenutn£rat de multe
si rele asupra locuitorilor acestel terl 2
).
Insa care a fost destinafiunea primitiva a acestor faimose monolite a-
sedatein sir, ce se int'mdeau de la Prut peste Besarabia si Rusia meridionals

c&tre Don, pana in apropiere de punctul, unde din Asia se trecea in Europa ?
In anticitatea preistorica columnele de petrS bruta au mal avut tot-o-data"
si o destinatiune de utilitate publica. Ele serviaii in aceste timpun depar-

tate spre a indica caletorilor direcfiunea drumurilor prin finuturile mat pufin
populate si pe unde alte semne de orientare lipsiau 3
).
]
) Herodoti lib. If. c. 144. — Intr'o inscriptiune romana din Dalmatia, I s i s si Se-
rapis (Osiris), divinitatile universale egiptene, ne apar interpretate in limba latina
sub forma de Libera si Liber (C. I. L. III. nr. 2903).

3
) In descantecele ndstre poporale Ler imperatul apare ca an crou jafuitoriu si
detestat (Marian, Descantece, p. 134). fir in alt descantec :
Er vol S t r i g <5 i e, Ija a 1 vo s t r u p a 1 a t,
Vol Mord i e, Acolo se mergetT,

(Se) ve duceti Acolo se sedetl,
La Ler i m p e r a t, Acolo s£ periti
Ibid, p. l-ft.
«Ler imperatuU (Osiris) din traditiunile poporale romane este o simpla figura
resboinica, care cutriera lumea, insa cu totul distincta de oLer DomnuU, fiul Maicei
sfinte, seu Apollo, din colindele ndstre religidse. Despre originea si semnificatiunea ar-
cbaica a cuventului «ler> a se vede capitulele relative la primul imperiu pelasg. — De

asemenea rnal notSxn aici, ca Liber Pater al Romanilor intr'o inscriptiune descoperita
la Narona in Dalmatia, ne apare si sub forma de L e b e r P a t r u s (C.

i I. L. III. nr. 1784),
numire forte apropiata de cea romanesca, Ler imperatul.

s) Cartailhac, La France prehistorique, p. 315— Langa. Tanais se mat auafi panS in
epoca romana si A 1 1 ar e 1 e consecrate lul Alesandru eel Marc, drept monu-

mente ale espeditiunii sale in aceste parti. Aceste altare, 'AXeiavSfou ptuftoi, erau, dupi
Ptolemeu (III. 5. 12) din jos de cotiturile riulul Tanais. Tot langa Tanais amintesce si
Orosiu, altarele si stalpil 1 u T Alesandru ecl Mare: Europa incipit ut
NIC. DENSUSIANU.
Intrega intinderca cea vasta a Sci£iei meridionale a format pana tardiii
in timpurile istorice, o regiune pastorala, nisce pustietilji de pasunY, fara

limite, fara orase, fara sate 1
) si fara paduri 2
), pe can rStaciau necontenit
nenumeVate triburi de pastorT, transportandu-si pe care dintr'un loc In altul
casele si
t
familielc lor.
*NoT nu avem nicT orase, nici campurT cultivate, casene temem,

cS vor fi cuprinse si devastate de inimict*, respunde Idanthyrsus, regele
Scitilor, catre Darie, regele Persilor, cand acesta i cerea, ca ori sS pri-
mesca lupta, on sS-i aduca darurl, pament si apS, drept semne de su-
punere 8
).
GreciT, dupa cum ne spune Curfiu, numiaii intrega regiunea geograflca

a Sarmafiel europene, «solitudinile Scif ilor» '*), e> partea dintre guriie
DunareT, Nistru sj Pont, s6u finuturile Besarabiei de jos, afi purtat in par-
ticular numele de «desertul Getilor* 5

).
Prin aceste solitudini de la nordul Marei negre se ratacise Darie, regele
Persilor, cu intrega sa armata 6

); se ratacise chiarsi cetele militante ale Sci-
filor, carl urmariaii pe Darie 7

).
In aceste timpuri departate istorice, singurul drum, care presenta mat pu-
rine dificultSli pentru comunicafiunea dintre Carpaji si finuturile de langa
lacul Meotic, era pe valea BaculuT din Besarabia de astaiii, si care apoi de la
dixi sub plaga scptentrionis a flumine Tanai . . . qui (fluvius) praeteriens aras ac ter-
ra inos Alexandri Magni . . Maeotidas auget paudes (Historiarum adversus pa-
ganos, I. 2).
i) Herodoti lib. IV. 47.

J
) Herodoti lib. IV. 61.
s) Ibid. lib. IV. 3 27.
*) Quint Curtiune infa{is6za pe uuul din Scitii europeni rostind urmatorele cuvintc
catre Alesandru eel Mare: Scytharum solitudines Graecis etiam proverbiis

audio eludi; at nos deserta humane cultu vacua, magis quam
et urbes et
opulentos agros sequimur. — Ammian Marcellin XXII c. 8), inca (I. nuraesce
tinuturile Scitiel : solitudines vastas nee stivam aliquando nee sementem cx-
pcrtes. — fir in «.D v s o o r bi s terrarum* anteriora sec. IV. d. Chr., cetim
i i i :
Dacia. Fiiiit'yr ab oriente deserto Sarmatiae (R i e s e, Geographi latini minores,

pag. 17).
6
) Strabonis Geogr. lib. VII. 3. 14: Mt-o.iu li t-rjc Uovuvlfi ftaXoTxrj? t% «so "Joxpou
Enl Tupav xat 4] tcuv Pstuiv Ep-/)|ita itpoxsitfct. — Pe Tabula Peutingeriana re-
giunea cuprinsa intre fl. Aga 1 i n g u s (Cogalnic din Besarabia) si Hypanis (Bug),
este insemnata prin cuvintele : sors descrtus.
») Herodoti lib. IV. c. 136.
') Ibid. lib. IV. c. 140.
Nistru se prelungia catre Don. insa si acesta linia rSmase numai o simpla
cale «per descrta».
Pe aid se operase in timpurile preistorice invasiunea cea puternica a fri-
burile neolitice in Europa. Pe aid a fost pana tarsia linia cea mare de
comunicafiune intre rfisarit si apus, intre Asia tot-de-una lipsita si intre
Europa cea opulenta.

«Termini Liberi Patris*, aceste monumente ale vechimei, ce se in-
tindeau in linia drepta de la Prut pe langa Valea Bacului catre Tanais, ni

se presinta ast-fel din punct de vedere al intereselor publice, ca simple
columne itinerare prin deserturile cele sSlbatice ale ScifieT, spre a indica ca-
Igtorilor si comercianfilor linia drumulut celui mare dintre Asia si Europa >).
Osiris, regele Egiptenilor, Liber Pater dupa cumi-1 numiau Romanii,

seii
cucerise de o-data cu infrangerea lui Typhon si înuturile din nordul Marei

negre. Lui Osiris i atribuiau tradifiunile si legendele vechi infiinfarea acestul
uimitoriti sir de bolovani implantaft in pament intre Asia si Carpaîl DacieT.
In vechile litanit ale Egiptenilor, redactate de preofil din Teba si din
Memphis pentru divinisarea lui Osiris, se amintesce ca o bine-cuvintare e-
terna, ca una din gloriile cele mart ale acestul monarch, ca el a deschis
drumurile din regiunea norduluT, er sub «regiuneanordului», geografia
2
timpurilor antice intelegea prin escelenfa {era Sciîlor ).
Chiar si Herodot ne spune, ca stalpil sea columnele lui Sesostris

8
(acelasi cu Osiris) mat esistau si in timpurile sale in finuturile Scijiei ).
») O importanta notitS aflam la Pliniu, care ne spune, ca Macedonenil in a-
cesta espeditiunea lor au umblat pe urmele lui Liber Pater si ale lui Hercule,
on cu alte cuvinte, pe drumurile si calauzitide resturile monumentelor acestor

eroT. Haec est Macedonia, terrarum imperio potita quondam, haec Asiam, Armc-
niam, Iberiam, Albaniam Caucasum transgrcssa ...per vestigia Liberi Pa-

. . .
tris atque Herculis vagata (Hist. Nat. IV. 17. 6). — R o man inca aveaii tradi- i 1
tiuni vechi despre faptele cele marl de resboifl ale lui Liber Pater. Acesta results
din un pasagiii al lui P 1 i n i u (Hist. Nat. lib. VII. 1.) relativ la Pompeiu eel Mare. Ve-
rum ad decus imperii rom., non solum ad viri unius pertinet victoriam, Pompei Magni
titulos wanes triumphosque hoc in loco nuncupari: aequato non modo Alexandri
Magni rerum fulgore, sed etiam Herculis prope ac Liberi Patris.
2
) Pierret, Le livre des morts des anciens Egyptiens. Ch. CXLII:
A. 12—13: Osiris dans la region du Sud.
Osiris dans la region du Nord . . .
D. 24—25 : Osiris . . . Ouvreur des chemins du sud, maitre de la double terre,
Ouvreur des chemins du nord, maitre du ciel.
') Herodoti lib. II. 103.

£r poetul Ovid, in cartea a Ill-a a Fastelor sale, face de asemenea amin-
tire de caile tritimfale ale luf Bach seu Liber Pater prin Scipia J
).
Acesta monumentala cale de gloria a M Liber Pater ajunsese a fi le-
gendary in finuturile grecesct incS cu mult mat inainte de timpurile lui
Herodot.
Poetul Pindar amintesce in doue ode ale sale de acest admirabil mo-
nument din fera Hyperboreilor, stabilitt inca din timpul migrafiunit neolitice
la nordul Dunarel de jos si al Marei negre.
In una din aceste ode textul relativ la acesta lung& serie de columne
itinerare sun£ ast-fel:
«Atat dincolo de isvorele NiluluT, cat si in {era Hyperboreilor, esistS

o mul{ime nenumSrata' de stalpi itinerari, din petrX taiat3,
inalfi de cate .100 de picidre si asedafi in sir, drept monumente

2
ale unor fapte glori6se» ).
') Oridil Fast. III. 714. seqq.
Bacche, fave vati, dum tua festa cano . . .
Sithonas, et Scythicos longum enumerare triumphos.

Ridicarea columnelor seu stalpi lor triumfall a fost in us la Romam pan a
in seculul al XlV-lea. Cronicariul polon Strykowski scrie urmatdrele: Regele ungar

Carol (Robert) ridicand un rfisboiu nSprasnic asupra DomnuluT muntenesc Basaraba,
fu batut cu desevirsire prin stratagema de catre Munteni si MoldovenI, ast-fcl in cat cu
putim a! sel Pe locul batSliei DomniT
abia-abia putu scapa cu fuga in Ungaria.
muntenescl zidirao bisericasi ridicara treT stalpi de p 1 r 5, (5
precumvedul eiiinsu-miin 1574, intorcandu-me din Turcia, din

colo de tfirgusorul Gherghita, d<5ue cjile de drum de la orasul
transilvan Sibiu, in munti, (La H a s d e u, Archiva istorica, torn. II. p. 7).
2
) Pimlari Isthmia, V. 20 :
pastas S'sp-fiov v.«Xuiv

,
T^T;rr]vfl' ey.atijiireSot iv <5'/_tpiu x&Xcu-S-ot,
v.cti Jslpa'S NslXoto SBScfBy y.al Si' 'I'jtspfJopsou?.
Aid cuventul v.eXeuS'o'. (sing. rJXep8-o?), nu este sinonim cu bool, ci are infelesul de
stalpi itinerari. Din punct de vcdere al originel si al formeT, viXs.ofl-oj este identic
cu romanescul «ca.Iauz» seu «cal5uza» (lat. dux itineris), cuvent, care in limba ro-
mana se aplica atat la persdne cat si la lucruri, in particular, pentru stalpi f, ce in-
dicS. drumurile. In acest text Pindar ne mat spune, ca stalpii itinerari din t^ra Hy-
perboreilor eraii inalti de cite 100 picidre. Luand de basa pentru acesta mesura piciorul
vechiu grecesc seu olimpic de 0,3082 m. no! vom av6 inaltimea acestor columne cu 30,82
metri In Francia, menhirul de la Locmariaker din Morbihan, este lung de 21 metril.
Ca o parte lespedile-petrdic, ce forrnau sirul megalitic de lftnga riul Bac, aveau dimen-
siuni colosale, results din comunicarile calJtoriulm rusesc Sviniin, care visitase Besa-
Acesta. nenumerata mulfime de stalpt itinerart, asedaft in sir prin {era Hy-
perboreilor, de carl ne vorbesce Pindar, ni se pres'intS ast-fel ca una si a-
ceeast aliniare megalitica cu «series maximorum lapidum», de carl ne vor-

besce Cantemir, si cu «lapides crebris intervallis dispositi», s6& cu «Ter-
mini Libert Patris* de la Quint Curfiu.
In alta od& a sa, poetul Pindar mat glorifica inca" o-dati acest estra-
ordinar monument din {era Hyperboreilor.
Cuvintele sale sunt urmatorele:
«Nict dacS vet calgtori pe mare, nici pe uscat, nu vet afla calea cea
demna de admira{iune, care duce la locul principal de adunare al Hy-
perboreilor* 1
).
Din aceste cuvinte ale lui Pindar result! asa dar, ca in {era Hyperbo-
reilor de la nordul Dunaril si al MSret negre, esista inca in timpurile sale o
cale monumentala, ins3 miraculosa' prin multimea si prin manmea cea
colosala a staipilor set itinerant asedap* in sir.
Originea acestet cat, dice Pindar, se reducea la nisce fapte gloridse. Era
ast-fel, o cale triumfala' identica cu «Scythici triumphi* at M Liber
Pater, de can amintesce Ovid. Ambii poefii Pindar si Ovid, aveaii in ve-
dere aceleast evenimente de rgsboiu, aceleast monumente legendare.
Acesta admirabila cale sfinta de la nordul Duniirei de jos si al Marii
negre, conducea, dup5 cum ne spune Pindar, la locul comun de adu-

nare al Hyperboreilor. Ea traversa, asa dar, o mare parte din teritoriul
eel vast al acestui popor.
Dupa cum scim, magnified templu al M Apollo Hyperboreul, se
afla in insula numita Leuce seu Alba de langa gurile DunSrei.

Er in p&rfile de jos ale Prutului, si in apropicre de acesta metropolS re-
ligiosa a Hyperboreilor, mat esista inca in epoca romanS. un oras numit
rabia cam pe la a. 1822. Dup2 densul, aceste petre aveau o inaltime estraordinara, ele
format! pe unele locurl un crescct de muntl (Hasdeu, Diet. III. pag. 2796.)
') Pindari Pythia, X. 29:

vaual S'outs izttôc, Iwv <xv topot-t;
I? ^l'TtspSopemv b.-[Cv/a fl-aujj.dtav bVov.
Pindar aplica aict un fapt real, siu. calea cea triumfala a Hyperboreilor, in sens moral.
Prin aceste versuri el voesce a dice : calea gloriei eterne si a fericirel adeverate nu
o va gasi cine-va, nici caletorind pe mare, nici pe uscat. Hyperboreil ne apar in legen-
dele vechT ca poporul eel mai just, eel mat f e r i c i t, si cu o putere de vieta, ce trecea
peste limitele betrinetelor Pone eos montes (i. e. -Ripaeos) . . . gens felix (si cre-
dimus) quos Hyperboreos appellavere, annoso elegit aevo (Plinii lib
IV. 26. 11.).

Ig2 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Piroboridava ]
), incontestabil aceeasi capitals, acelasi centru politic, pe
care Pindar i-1 numesce Hyperboreon agon.

Tot in parfile de resarit ale DacieT, intre fluviele Agalingus (adl Cogalnic)
si Hypanis (Bug), ne apare stability, in epoca romanS, o populafiune intinsa
numita «Dac(i) Peto poriani* ''), numire evident alterata in loc de Daci
Piroboriani, adeca Hyperborei.
Resumam:
«CaIea cea miraculdsa. a Hy perbor eilor», dc care ne vorbesce
Pindar, si pe langa care erau insirate o multime nenume'rata de stalpJ iti-
neran, ni sc presinta atat pe basa situafiunei geografice a Hyperboteilor, cat
si dupa caracterul si destinap'unea acestor monumente ca una si aceeasi
construcp'une megalitica cu linia cea lunga de pctrdie implantate in pament,

de care face amintire Cantemir si Quint Curp'u.
2. 'El;a un;aiog,
t
'Iqal ddoi. C&ile sacre ale Scitilor.
Herodot, in descrierea Scifiei, face amintire de un (inut (/wpoj), de la
nordul Marei negre, pe care Scifii in limba lor i-1 numiau Exampaeos,
cuvent, care in traducere grecesca insemna 'Ipcd o3a, adeca Caile sacre.
Ascste locun, numite Exampee, eraii, dupa Herodot, situate la o de-

partare de 4 dile navigafiune pe riul Hypanis (Bug) in sus, si formau fron-
tiera dintre ScifiT Agricoli asedafT mal la nord, si intre AlazonI cu
locuinfele despre sud 3
).
Acesta cale sfinta, din nordul Marei negre, se ana asa dar aprope pe a-
ceeasl paralela cu Chisineul de astadT, avend direcfiunea de la apus spre
resarit, on de la r&sarit spre apus.

Despre originea si destinafiunea acestor cal sfinte ale Scifilor, Herodot
nu ne mal spune riimic.
') Situatiunea geografica a oraûlui Piroboridava dupa Ptolcmeu (111.10. 6. 8), e
urmatoria : Noviodunum (Isaccea) 54° 40' 46° 30'
Piraboridava 54° 47°
») Tab. Pcut. (Ed. Miller) Scgm. VIII. 3. 4.
>) Ilerodoti lib. IV. c. 52: "Eot; 5e !] xp-f|Vi] aStY] sv oop&is: X'"P"1'5 x "fl' xs 4poff,pu)V
SxoiKiov v.v\ 'AXmJiovcuV ouvojak 8e t5j xp-fjvj;, xal £3'»v pse; tip ^cipu), -x'JiHot! jjlsv 'E4oc|i-
itaio;, -t.rj.xri. II rrjv 'EXV^vuiv -fXuiasav 'Ipal boo'i. — Ibid. IV. c, 81: "Ear. jj.eia£u BopoolH-
vzb- ts TtotofJiou y.ai 'Trivia? ymoor,, ouvop-a oh of sail 'E;ajiKato?.

In anticitatea grecescS se numiau «c£I sfinte* drumurile de comunica-

fiune, ce erati stabilite intre centrele principale si intre locurile religi6se
mai importante.
Pe langa" aceste drumur! sfinte se aflau insirate in vechime diferite sanc-
tuare si temple ale divinitaîlor, columne, statue, mormintele eroilor si ale
personelor de distincfiune, si alte monumente comemorative.

Pe aceste cal se faceau procesiunile solemne ale clerulut si ale popo-
rulut, pe ele se cantaii imnele funebre, peanele de rugSciune, de invingere, de

laude si de mul^mire deilor. In fine, pe aceste drumurf de siguranjia' pu-
blics se transportaii darurile particularilor, ale oraselor si populafiunilor la
sanctuarele deilor.
O ast-fel de cale sfanta (bobq iepa), esista in anticitate intre Atena si
orasul Eleusis, loc celebru pentru misteriele Eleusine si unde se credea,

1
c£ era resedinfa marilor divinitatt Ceres si Proserpina ).
O altS cale IfintS era stability intre Elis, capitala provinciei cu acest
nume, si intre Olympia, campul eel renumit pentru jocurile Olympice ale
2
Greciet vechi ).
Unele din aceste cSi sfinte traversal provincit intregt.
Cu deosebire la sanctuarele cele celebre din Delphi, care a avut un
rol atat de imens tn istoria religiosS si politics a Greciet, conduceati tret
cSi sfinte. Una din acestea incepea in partea de nord, la valea Tempe,
trecea peste tota Tesalia, peste Doris si Locris si era destinatS pentru
peregrini! din parfile nordului si ale Trade!. Alta cale slintS venia din
partea de sud-ost, din Atica. Ea era construita, dupa cum spun tradip"u-
nile, de Teseu, si servia pentru trimiterea darurilor la Delphi din partea
Atenienilor, a Peloponesilor si Beoîenilor. In fine, o a treia cale siinta
cStre Delphi incepea de la portul Crissa al MSrit egee, avea o lungime
de 80 de stadiT, si era destinata pentru piosit caletort, ce veniau pe mare s

).
Aceeasi institujiune a cailor sfinte o afl5m si la veclm Egipteni.

Strabo, vorbind de construcfiunea memorabilelor temple de la Teba,
cea cu o sutS de porft, din Egipet, ne face urmStoria descriere a cSilor
sfinte de aci:
Inaintea templelor, ne spune densul, se afla un spafiii in lafime de un

juger on mat pufin, insa lung de 3—4 ort pe atata, si chiar mat mult. Acest
') Pausauinc Descriptio Graeciae, I. 36. 37. 38.
*) Ibid. V. c. 25. 7.
a
) Pauly, Real-Encyclopadie, II Bd. (1842) p. 915.
MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
spafiu se numesce drurnul sfint (Spo\i.o$ fepcs), er de-a-lungul acestel c&i
sfinte, pe ambele sale laturi, se aflS insirate statue de sfinxi, asedate la o
distanta de cate 10 cot;! una de alta, ast-fel, c& un sir de aceste statue se
ana in partea drepta, 6r altul in partea stanga a drumului, ci nurneml a-
cestor sfinxi nu e limitat, ci depinde de la lungimea fie-cXrel cat, er la
capetul acestor douS linii de statue se afla vestibulul templulut J

).
Ac'elasi aspect monumental a trebuit sS-I aiba si Exampeele seu ciiile
cele sfinte ale Scifilor.
InsS ce fel de monumente religiose puteau ca sS orneze aceste cat sfinte
din pustietStile cele intinse de la nordul Marii negre ?
Scifit, dupa cum ne spune tot Herodot, nu ridicaii divinitatilor sale nici
statue, nici altare, nict temple 2

).
Monumentele principale, ce decorau cSile cele sfinte ale Scitilor, nu pu-

teau fi, asa dar, de cat o serie lunga de tumule enorme, precum si
stalpit eel faimost at lui Liber Pater, consideratt de sacri s

).
Mai esista insi o importanta proba geografica, ca ac6sta serie de lespedl

enorme implantate in p3ment, ce se intindea de la Prut c&tre Crimeea si
Tanais, constituia unul din Exampeele seu din drumurile cele sfinte ale
Scitiel meridionale.
Apa Bacului, pe langii care trecea, pana in seculul al XVlII-lea, acesta
faimds& linia de monumente monolite, se varsa in vechiul Tyras, seu in Nistru,
in apropiere de satul romanesc numit astSdi Gura-Bacului.

La o mica distanta, spre nord de acest punct, not ailam situate astadt
doue sate; unul pe malul drept si altul pe malul stang al NistruluT, purtand
am6ndoue una si aceeast numire caracteristica de «Speia» 4
).
Din punct de vedere is tori c si filologic, aceste douS numirt topografice

de «Speia» ni se presinta intru tote ca identice cu terminul scitic de E-
xampae-os, ultima silaba formand aici numai un simplu sufis grecesc.
') Strabonis Geogr. lib. XVIII. p. 28.

?.) Herodoti lib. IV c. 59.
3
Herodot (lib. IV.
) c. 81) face amintire numai de un sigur obiect sacral, ce se
afla depus in Exampee. Acest monument antic era un crater de arama cu dimen-
siuni enorme, avend o capacitate cam de 600 amfore, er grosimea laturilor sale era de
1
6 degete. Originca acestui vas sacru se rcducea dupa Herodot, la timpurile regelul scit
Ariantan, care voind se cunosca numerul Seizor din imperiul seii, dase ordin ca se-I
aduca fie-care cate un virf de sagetS. Adunandu-se ast-fel o multime enorma de ast-fel
de virfurl de sageti, regele Ariantan a dispus a se face din ele un vas de arama, care
fu consecrat ca monument in Exampeu.
*) Charta Besarabiei publicata de Sectiunea topografica militara rusesc& in a.
1868-69. Scara 1 : 126.000, colona XXIX, fdia 7.

TERMINI LIBERI PATRIS. .
Ig5
Aceste numirl de «Speia» ne mat probers, tot o-datS, c& vechiul Exampaeos
al lui Herodot, care forma frontiera dintre Scifii Agricoll si Alazoni se
intindea spre apus pang, dincdce de Nistru, in valea Baculul J
).
Restabilim, asa dar, urmatoriul fapt positiv pentru istoria timpurilor ar-
chaice ale Daciei.

Sirul eel lung de lespedt enorme implantate in piment, ce se intindea
din Besarabia c&tre Crimea si Don, represinta intr'o vechime depXrtatS tot
atatea monolite sacre seii stalpx itinerarf, numifT in literatura istoricS ro
mana «Termini Liberi Patris*, insirafi pe langa drumul eel mare, lip-
sit de sate si orase, ce trecea prin pustiet&file Scijiet vechl si care legi Asia
de Europa. Acesta cale sfanta, care incepea in Dacia orientals, presenta
un aspect grandios, ea ne apare la Pindar ca una din minunile lumel
preistorice (TTtspPopeuv &auuai:r) 6S05).
Originea else reducea lafapte memorabile de resboiu. Era o cale triumfalS,

identic^ cu «Scythici triumphi* al lui Bach seii Liber Pater.
Numirea acestei cai in limba triburilor scite era Exampae-os, dup& He-
rodot, cuvent de origine pelasg, a carui formi nafionala se vede an fost
«sam-biae» i adeca sanctae viae 2
).
») Numele riuluT B a c nu esto de la gcrmanul Bach. Originea acestei nurain se reduce

la legenda cea vechia despre drumurile lu! Bach sett ale lui Liber Pater prin
Tracia fi Scitia. In canteccle eroice poporale ale Romanilor se mai face incS si astacji
amintire despre .Bacul vitezuU, <Bacul haiducul» care instituise un serviciu

de straji pe langa drumul eel lung dintre Odriu (Adrianopol) si Diu (Vidin).
(Inaltatul imperat) Bacu u 1 1 vitezulul,
Ca el, mare, mi-a aflat, Ce a pus streja drumulul

De numele Bicului, Din delul Odriului
B3cului haiduculuf, Pana 'n prejma Diultii . . .
Teodoreseu, Poesif pop; p. 60s.

Liber Pater seu Osiris avea in traditiunile si legendele antice diferitc supra-numiri,
dintre carl una din cele mai cunoscute era Bixyos. In limba vechia slavona, kmk4 in-
semneza taur (rom. bica, taur tener). In papirele egiptene Osiris porta de asemenea epi-
tetul de <taur. (Pier ret, Le livre des morts, ch. I. 1.). Dupa doctrinele preotilor
egipteni Osiris si Apis, taurul eel sacru, formau numai una si acecasi idea. Apis
era numai imaginea cea via a lui Osiris, ori cu alte cuvinte Osiris era 4 eu 1 - 1 a u r (fc-
cundatoriu). Atat de o cam data in ce privesce istoria fi sensul primitiv al numelul
Bacchus. Mai adaugem aici urmatoria parere germana: «Es ist unsicher ob dcr
Name griechischcr Herlcunft ist. (Wissowa, Pauly's Real-Encyclopadic,
III. v. Bakchos).
a
)
In limba romana «sant» capeta forma de «sam» in cuvintele compuse, cand prima
silabS a pSrtii a dc5ua se incepe cu o labiaia, precum in S a m-Petru, S a m-Medru,
Sam- Micori.
XII. SIMULACRELE MEGALITICE ALE DIYINITATILOR

PRIMITIVE PELASGE.
Un alt gen de monumente megalitice ale Daciet, si cart ne deschid a

vasta perspective asupra viefei morale preistorice de la nordul Dun^ret de
jos, sunt simulacrele archaice ale divinita{ilor primitive, sapate de regula

in stancS vii pe virfurile munfilor, on pe culmile si pe cdstele delurilor.
Unele din aceste sculpturi preistorice sunt atat de rudimentare, atat de t>5-
tute de aer, de lumina si de plot, in cate le ne apar astadt mat mult ca nisce
simple columne brute, e> altele vedute mat ales din depSrtare ne presin^,
mat mult, ort mat pufin, o asemenare cu figura omulut.
Principele Cantemir in «Descrierea Moldovet*, compusa pe la a. 1716,
ne-a ISsat urmatdrele notife archeologice despre una din cele mat impor-
tante si mat colosale statue megalitice ale Daciet.
«Cel mat inalt munte al Moldovet», scrie densul, «este CehlSul si daca
acest munte ar fi fost cunoscut poefilor vecht, el ar fi fost tot atat de ce-
lebru ca si Olimpul, Pindul seii Pelia. Din virful seu, care se ridica la o
inalfime enormS in forma unut turn, curge un riusor cu apa forte lim-
pede ... vcde o statua forte vechi3, inalt3
In mijlocul acestui virf se
de 5 stanjent, represented o femeia bgtrana, incunjurata, dac& nu m6

insel, de 20 ot, er din partea naturals a acestet figure femeiesct curge un
isvor nesecat de apa. intru adever, este greii de a decide, daca in acest
monument st-a aratat cum-va natura jocurile sale, ort dacii este format
ast-fel de m&na cea abil& a vre-unut maestru. Statua acesta nu este infipta
in nict o bas5, ci ea formezS una si aceeast masa concrete cu restul stancet,
ins& de la pantece si de la spate in sus ea este liberX .... Probabil, c3
acesta statua a servit o-data ca idol pentru cultul paganesc. . . De altS
parte, cat de inalt este muntele acesta, se pote conchide din imprejurarea,
c& in timpul cand ceriul este senin si sdrele se inclina" spre apus, acest
munte se pote vedea intreg si asa de curat de la orasul Acherman (Ty-
ras, Cetateaâlba), departe de 60 de ore, ca si cand el ar fi in apropiere.
Er pe delurile din jur, se vgd urme de cat, de cant si de pasert, imprimate

in stanct, in numSr asa de mare, ca si cand ar fi trecut pe acolo o oste
imensa de calareft» *).
') Cantemirii Doscriptio Moldaviae (Edit. 1872) p. 24—25: Montium (Moldaviac) al-
SIMULACRELE DI VI NIT AJILOR PRIMITIVE 187
Tot despre acest munte sfint al vechimel preistorice, scria pe la anul

1859 distinsul literat al Moldovei G. Asaky:
«Coriibierul de pe Marea negra>, dice densul, «vede piscul eel inalt al
acestul munte de la Capul Mangaliei si panX la Cetatea-Alba\ Lo-
tissimus est Czahlow, si antiquorum fabulis notus fuisset, non minus celeber
futurus, quam Olympus, Pindus ant Pelias Ex ejus cacumine, quod . . .
turn's in formam altissime erigitur, rivulus aquae limpidissimae delabitur. .. In medio
ipsius statua conspicitur antiquissima qui n que ulnis alt a, ve-

tulam ovibusnifallorXXcinctam referens, e cujus naturali parte, perrenis
aquae fons profluit. Difficile certe judicatu, monstravitne hoc in monumento natura
suos lusus, an solers artificis manus ita efformaverit. Nulli enim basi imposita est ea sta-
tua, sed cum reliqua rupe concreta cohaeret, a ventre tamen et dorso libera .
Probabile est, inservisse earn idolorum gentilium cultui . , . Ceterum ipsius montis al-
titudo inde colligi potest, quod sereno coelo . . . Akkermanni, quae urbs LX ho-
rarum sp'atio ab eo distat, totus et tam distincte, ac si in propinquo esset positus, queat
conspici ... In circumjacientibus collibus subinde conspiciuntur equorum, canum
alarumque rupibus impressa vestigia, haud aliter ac si ingens equestris
exercitus ibi aliquando transiisset.

Legendele poporale romane spun, ca acest simulacru represents! pe Bab a Dochia
(Mama cea mare cu epitetul geografic de Araxia) care urcandu-se in diua de 1 Marte
cu oile la munte, a fost apucata de un ger forte mare pe virfui CehleuIuT, unde a in-
ghietat cu oi cu tot, er din ghie'ta s'a prefScut in petrS. (tnv. A. Nifescu, din
comuna Ceptura, jud. Prahova, — Asaky, Nouvellcs historiques I. pag. 48 — SO). — Cu
privire ia acdstS statua mai aflSm incS urmatdrele notite la Asaky: La cdMbrite" dont
jouissait ce lieu, y fit batir un couven t qui exista jusqu'a l'an 1704; mais le jour
de PSques . . . une avalanche, descendue du haut du Pi on (s. C6hl6u), et entrai-
nant avec elle des masses de rochers ensevelit le couvent avec tous ses moines, et
donna une nouvelle forme a cct endroit ... A cette epoque le simulacre de Doquie,
malgrd sa solidite souffrit dgalement une alteration sensible : la partie superieure qui
reprdsentait la tete et le buste, s'est dcroulee et on la voit gisante a quelque distance;
cette masse, composed de petites agglomerations pouvait figurer le visage et les che-
veux. Le tronc et les jambes sont d'un rocher massif de basalte, de graviers accumules
entre les jambes y laissent a peine un passage a 1'homme, le ruisseau A 1 b o y prend
naissance, ainsi que le dit aussi Cantemir. D'autres pierrcs agglomdrdes, reprdsen-
tant des brebis, entourent 5a et la. !e simulacre, et a cote se trouve un autre rocher
assez grand, qu'on appelle 1
' A i g 1 e. — Dupa cum scrie Fruncjescu (Diet top. pag.
356), partea despre r£s5rit a Pionului seii CiahlculuT, si care este cea ma! inaltS, se nu-
mesce P a n a g h i a seii F e c i 6 r a, er partea despre apus Turnul Butulul (sett
Turnurile Budei seii Bughei. Inv. G. Caderca, com. Buhalhita). Cuventul irava-
•['m in limba grecesca are intelesul de <sfantS», si aedsta numire ne- reveldzS, c& simu-
lacrul de pe virfui Ciahleulul a avut o-data un cult public. Intocma ca si Panaghia,
este de origine grecdscS si numirea de Pi on, sinonima cu xiiuv, columna, st&lp.
cuitoriul de pe f.grmurele Nistrului vede sdrele apunend, dupa masele

acestui munte, er pastoriul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe
campil BugeaculuT, se intorce catre casa, avend in vedere virful Pionulut
seti CehleuluT, intogma precuin o corabia se orienteza dupa lumina faruluT,
1
ca sS intre in port» ).
') Asaky, Nouvelles historiques, I. Iassy, 18S9 p. 36.— Alte simulacre argoli-
tice despre carl avem informatiuni sunt urmatdrele: La obfirsia seu isvdrcle riului
Ddmnel, in locul numit Valea-rea din judetul Musceluluf, se mat vSd si astadi niscc
figuride p<5tra in forma dc ferae i, er legenda spune, ca 9 babe au plecat
in luna lul Martc cu caprele la munte, insa din causa frigului s'aii prefacut acolo in chi-
puri de pctni (Inv. P. Diaconescu. com. Berivoiescii-ungureni). — In pajistea de la i s-
vorul Argesului se ana o stanca cu o figura de femeia purtand numele de «C a-
p r a r e s a», care a fost 5 mp etr i t a din causa asprimel ventului (Martian, Analele
statistice, 1868, p. 120). — La obcrsii Gilortului din jud. Gorjiu se afla o alta
stanca, cc repvesintS pe o «Baba» tmpetrita din causa gerulul (Traditiuni din Ol-
tenia. D.) — Din jos de Manast i r e a Tismanei pe costa orientals a valet se alia
o figura archaica. sculptata in stanca pe marginea unel prapistii. Ea porta la po-
por numele de«Mama» (Tiaditium din jud. Gorjiu, D.). — Pe teritoriul comunelor
Balta si Gornovita din jud. Mehedinti, au esistat pana in timpurile din urma fi-
gurisSpatc in stand, ce representau pe D a b a D o c h a si pe fiul seu Dra- i
gomir. Comuna Gornovita e situata pe «D c 1 u 1 Ba be 1 o r» (Cf. Spinean u, Diet,
jud. Mehedinti p. 10 si 138). — In apropiere deVama Buzeulu! in valea numita

Urlatdre, se afla chipul de petrS. al une! femel numile Baba Doch i a, si de a-
colo isvoresce o apa forte limpede (Inv. D. Basilescu, comuna Drajna-de-sus, jud.
Prahova). — La comuna C a r ag e 1 cl e, jud. Buzcu, o p^tra cu forma de om,

si care a fost asvcrlita din munte de o fata de uries (Inv. Ioneseu, com. FundenI). Pe
muntele Serba din jud. SuccSva, la locul numit Petrele rosii; se afla stand si petre, cc
ail asemenare cu t i pu r i 1 e d e o m si de animale (Inv. V. C h i r i t e s c u, com. Negra

Sarului). — In
Bucovina, langa apa HomoruluT, o stanca porta numele de «Dochia,
I'cciora muntelui., care a fost impetrita (Saineanu, Studil folklorice, pag. 12).
Pe muntii de langa Pctra-Craiului de langa Zernesci in Transilvania, o stanca cu
chipul de femeia (Kovary, Szaz tort. rege. p. 84—85 — Kandra, Magyar Mythologia,
p. 257). — Pe teritoriul comunei Vaida-Recea din tdra Fag arasului, o stanca,
ce semena cu chipul unci babe (Inv. E. Crisan, com. Sinca-vechia). Probabil
este aceeasi isgura, despre care relateza Kovary. — Pe muntele de langa comuna Cetea
in Transilvania, se ridica ddue piscurt inaltc, carl din departarc sdmena a fi do! ca-
lugarT, si din carl unul se pare a tine in mana un vas cu apa (Inv. I. B o t a, com.
Cetea). — Despre un alt simulacru de acelasT gen scric At fill e r, in Siebenbiirgische
Sagen, p. 168 : In den vvilden Gebirgcn unserer siidlichen Grenzc befindet sich . . . das
walachische Dorf Kapolna am Miihlbach (satul Copalna langa riul Sebes). Die Felsen
thurmen sich dort am Ufer des Bachesein unformlicher Fels (ragt) aus . . .
dem schaumenden Gewasser, wclcher seltsam genug einem Gotzenbild

—
SIMULACRELE DI VI NI T A |I LOR PRIMITIVE 189
Acesta statua primitiva de pe virful eel mai inalt al muntelul Cehlfiu

nu este singurul monument, de sculptura megalitica din fenle DacieT.
Intrdga catena Carpap'lor incepend din plaiurile Moldovcl si pana in par^
file de nord-vest ale UngarieT, ne presinta o mulfime nenumerata de co-

lumne brute, ce se inalfa imposante pe virfurile maselor de stand, si carl
•—— ^ t MWtti 9r*i
155. — Virful eel ma{ inalt seu cupola muntelm C6h 1 e u . Vederea de pe
terasa de resSrit ') In partea despre nord «T u r n ur i 1 e». Pupa Jahrbuch
d. siebenb. Karpathenvercines. XVf Jahrg. p. 10.
ne infafiseza din departare formele si atitudinea unor figure omenesci', des-
pre cart poporul in legendele sale ne spune, ca represinta chipurile impe-

trite ale unor personalitati mitice.
Pc drumul de la Trebici catrc MezericI, scrie literatul Morav Schuller,
se vede un bolovan de stanca cu o forma particular^, ce pare a semfina
cu o femeia. acoperita cu o carpa pe cap. Locuitorii de acolo numesc acesta
figura de petra «Mama bStrana* seu «Bunica de la Trebici* (die
Altmutter von Trebics), er legenda ne spune, ca ac6sta statua megalitica
mit angeschlossenen Armcn und gebiickten Nacken ahhlich sieht.
In comitatul Bihor din Ungaria csista legenda despre <Baba D o c h a», i care s'a
impctrit pe muntele «Gaina» din causa unui gcr cu viscol (Inv. V. Sala din VascSu).
In Bin at, pe muntele de langa Almas, se afla doistftlpi de pdtrS, carl dup& legenda
poporala represents pe o bab 5 si pe fiul seu impetritl de ger (Scho tt, Wa-
lach Marchcn, nr. 6. p. 112—115 si 330).
') Acest puternic masiv, care prin inSItimea sa domindza' tot? rnuntii dimprejur, pre-
sinta o figurS destul de curidsa. El singur apare ca un idol colosal. A se vede figurile
ceramice de la Troia (Schliemann, Ilios, p. 385-394) si idolul de la Turdas (Hunyadm.

Evk. I. Tab. IV. 1).
representape o matusS betran3, forte injelepta, cu numele de «Alruna» *),
care locuia In apropiere de acesta stancS. Ea cunoscea puterea vindecS-

toria a plantelor si insSn5tosia cu buna-voinpS pe top" bolnavii, cart se a-
dresaii dense!. Mai tardiii insa, ea a devenit o femeia rea si din causa la-
comiei sale pentru bant, a fost impetrita pe virful acelet stanct i).
Caracterul general al tuturor acestor monumente de sculpture megalitica
este, ca tipurile sunt tSiate in stil gigantic si in forme neregulate, c& aceste
simulacre au mat ales numal din departare aparenfa unor figuri umane,
ca peste tot, aceste imagini primitive ni se presinta numai pe virfurile mun-
tilor, ale delurilor, pe costele vailor, pe la isvdre, pe la pasurl sj in apro-
piere de drumuri, de unde'se deschide o vasta perspective.
In cele mat vecht timpurt, pe carl le cundsce istoria, nu esistaii nict in
Grecia, nici in Asia mica, statue, cart s£ represente in o forma artistic^ clii-
purile divinit3filor.
Pentru sentimentul eel piu, insa dur, din timpurile acele, era de ajuns o
simpla figura informa de lemn, on de petrS, care se simboliseze divinitatea.
Autoiii anticitatii ne-au transmis numerose sj prcfidse date despre a-

cest gen de monumente primitive, carl in lumea cea archaica serviaii de
obiecte ale cultului religios representand anumite divinitafT.
Ast-fel o figura femeiesca, sculptata in stancd intr'un mod primitiv, ajun-

3
sese sS fie legendary inca in timpurile ante-homerice ).
Ac6sta statua enorma, taiata in stanca pe virful muntelui Sipyl din Asia
mic3, represinta pe Niobe, fica lut Tantal, sofia regelut Amphion din Teba
Beop'et, nepdta lut Joe si a titanuluT Atlas, care susp'nea cu capul seu
polul ceriulut.
Niobe, mandrii, ca d6nsa era mama fericita a doT-spre-dece copit, si pe

langa aceea o femeia frumosa, de originc divina, Sofia unui rege avut, si
cu teritorii intinse, avuse vanitatea s6 se considere mat pre sus de cat La-
tona, deifa cea puternica" si populara, despre care dicea densa cu dispref,
c3 avuse numat dot copit, pe Apollo si Diana. Aspirand la onort di-
vine in locul Latonct, Niobe invitS pe poporul s£Q s^ parasescS altarele
acestet deife si sS nu-t mat adreseze rugaciuni. Latona indignata de acesta

insolenja a Niobet, care i-a interdis in regatul seu onorile si sacrificiele, sit
contesta divinitatea, ceru ajutoriul fiitor sSt, al lui Apollo si Dianet. Acestia,
») Divinitate pelasgi Larunda, Mama Larilor. In legendele gsrmane Alraun.

2
) Sclinller, Sagen aus Mahven (Briinn, 1888) p. 164.— O a!t£ stancS cu figura de femeia
numitS. «Fata impetrita*, se afla in pidurea de la Rakwitz in Moravia (Ibid. p. 167).
») Homerl Ilias, XXIV. C02 seqq.

SIMULACRELE DI VI NIT A JI LOR PRIMITIVE 191
ca s£ rSsbune ofensa adusa mamet lor, ucisera cu sageîle sale pe toft
copiii Niobei, er Niobe fu prefacutS in stanca si dus& de venturl pe virful

muntelui Sipyl din Lidia in Asia mica, unde ac<5sta figura de petra v£rsa
Iacrimi in continuu diua si noptea 1
).
Despre acest monument Iegendar al vechimeT preistorice scrie Pausania:

«Eu am vedut si am esaminat acesta statua a Niobei, dup3 ce mS am
suit pe muntele Sipyl. Ea este o stanca durS cu o margine prapSstiosa.
Cand cine-va se afla in apropiere de acesta stanca, ea nu se vede a ave
o forma de femeia, ori de fiinta omenesca, ce plange, insa daca cine-va
o privesce din departare, atunci i se pare, ca vede o femeiS
intristata si care plange» 2
).
Acesta statuS colosala a Niobei de pe muntele Sipyl era asa dar atat
de vechia, in cat cultul el ciispSruse inci pe la inceputul epocel istorice,
si tot ce mat remasese in timpurile lui Homer, era numaT o simplS legends,
despre petrificarea uneT feme! arogante si impie.
Tot pe muntele Sipyl din Lidia si anume pe stanca, ce se numia Co-
din, se afla in epoca greco-romana o statua primitiva a «Mamei-m ari»,
seii a «Mamei deilor», care, dupa cum ne spune Pausania, era «cea mat
archaica din tote simulacrele acestcT divinitati» 3
), apartinend la a-
ceeasi epocS cu chipul ce! vetust al Niobei de pe un alt v£rf al muntelui
Sipyl.
Pe muntele Liban din Siria, dupa cum scrie Macrobiu, se afla o sta-
tua antica acoperita pe cap, avehid o atitudine trista si susfi-
nendu-si faja cu mana invelita de hainS; er cand cine-va o privia din fa{3,
ea se parea, cM varsa Iacrimi din ochi. La Asirient si la Fenicieni, dice
Macrobiu, partea de asupra a pamentului, pe care o locuim noT, este perso-

nificata prin deita Venus, si c3 acestS statua de pe muntele Libanulul era
un simulacru al Vinerei Feniciene si tot-o-data un simulacru al pam6n-
tuluT, simbolisand globul nostru terestru in timpul de erna, cand el este
*) Apollodori P.ibl. III. 5. 6. — Ovidii Mctam. \'I. 146 seqq.

!
) Pansaiiiae lib. I c. 21. 3. Ibid. lib. VIII. c. 2. 7. — Se pare in vechirae «versa Ia-
crimi:) si statua primitiva de pe Cehlfiu:
De jalea puiului micu

Plang petrele la Ceahlau.
Tocilescu, Materialurl folkl. T. i . i4o6.
'.) Paasaniae lib. III. c. 22 4; V. 13. 4. — Frigienil credeau, ca divinitatea Mama-

mare peste iernadtfrme, cr vara se desteptS (Plutarque, Oeuvres, Tom.
XL 1794. p. 367). Acelajl fond comun cu legenda romana despre inghefarea «Babelor».
acoperit de nort si lipsit de s6re, cahd isvorele, ce infatise^S ochii p3mdiir

tuluT, dimit apa mat multa, sj campurile lipsite de culturS ne presinti o
J
fata tristS ).
In orasul Paphos din insula Cypni se afla un templu archaic si renumit

consecrat deifet Venus, er statua accstet divinitaft, dupS cutn scrie Tacit,
nu avea fortnS umana, ci era numat o simple figuri conicS, mat lata la basX
si ascup'ta la virf, in forma unui stalp de hotar. Insa" ce rafiune avea accstS
form 3, nu se pote sci !
).
Locuitorit din orasul Thespiae in Beofia, dup3 cum ne spune tot Pau-
sania, adoraii inca* de la inceputul religiunci lor intre tote divinitap'le mat
mult pe Eros (Cupido), eel mat frumos dintre toft dcit, er statua acestet
personificXrt divine era numat o petrX bruta (xp-jbg, U&oz), insa forte
vechiX 3
).
Hesiod in Theogonia sa ne spune, c& petra, pe care Rhea o pre-
sentase lut Saturn, ca s'o inghif3, cand densa niiscuse pe Joe, accst
noii monarch al lumet vecht a implantat'o mat tardiii in pSment langi o-
rasul Pytho, ca sS fie in viitoriu un monument de admirajiune pentru

4
omenit muritort ).
Pe teritoriul orasulut Sicyon din nordul Peloponesulut, dup3 cum scrie
Pausania, se afla un simulacru al lut Joe cu cpitetul de Milichios si al
Dianet Patroa. Milichios era in forma unet piramide, er Patroa avea
figura unet columne fl

).
In orasul Orchomen din Beojia eel mat vechiii templu era al Gra-
fielbrj er statuele lor eraii numat nisce simple pictre brute B
).
De asemenea langa orasul Gyteon din Pclopones, ne spune acela^t
autor, ca se mat afla incS in timpul seu un simulacru in formS de bolo-
>) Macroliii Saturnaliorum lib. 1.21: Simulacrum hujus Deae (Veneris) in monte
Libano fingitur capite obnupto, specie tristi, faciem manu laeva intra amictum sus-
tinens, lacrimae visione conspicientium manare creduntur. Quae imago, praeterquam

quod lugen tis est, ut diximus, Deae, terrac quoquc hicmalis est; quo
tempore obnupta nubibus. sole viduata stupet, fontesquc vcluti terrae oculi uberius ma-
nant, agrique interim suo cultu vidui moestam faciem sui monstrant.
') Taciti Hist. II. 3: Simulacrum deae non effigie humana; continuus orbis
latiore initio tenuem in ambitum, metae modo, exsurgens.

3
) Pausaniae lib. IX. 27. 1.
*) Hesiodi Tlieog. v. 497.

6
) Pausaniae lib. II. 9. 6.
«) Pausaniae lib. IX. 38. 1.

:
SIMULACRELE DI VINIT A|I LOR PRIMITIVE J93
van brut, si acesta petra se numia in Iimba Dorieniior Zeus Cappotas,

adecS. «Joe, care odihnia* 1
).
Tot Pausania scrie urmStdrele:
La orasul Pharae din Achaia, langS statua lui Mercur, sunt cam la
vre-o 30 petre implantate in pament, avend o formS tetragonalS, pe

carl locuitorii din Pharae le adoreza' dand fie-cSrei petre numele unui deti,
si «cS o-data toft Grecil aveaii ca simulacre numai nisce petre

brute, si cSrora le da onori divine* ).
La satul numit Hyett din Beofia, dupS cum ne spune tot Pausania,
se mai afla in epoca sa un tern lu vechiu, dedicat lui Hercule, si o sta-

tu& a acestu! deu, care nu era o lucrare artisticS, ci o simpla petra bruta"
dup& ritul eel archaic 3
).
Alte petre sfinte dedicate lui Hercule se aflau In Ispania, despre cart
Strabo scrie urmatorele:

In Promontoriul eel sfant al IspanieT, nu esista nici un sanctuariii, orl
vre-un altar, consecrat lui Hercule, si nici altor divinitSfT. Tot ce se afla
acolo sunt numal nisce petre brute ridicate in sus, asedate pe unele lo-
curi in grupe de trei, on patru la un loc, er dmenil fac procesiunl religidse

la aceste petre si dupa obiceiul remas de la stramost, depun cordne pe ele
si fac libap'uni acolo 4
).
Pe la anul 549 al Rome! (204 a. Chr.) statul roman se afla in una din
cele mat grele situap'unl. Hanibal, inimicul eel inversunat al numelui roman,
cu trupele sale de mercenari nedisciplinafT, se afla de 16 am pe pamentul

Italiei de jos, de altS. parte o epidemia acuta se respandi in intrega ar-
mata de operafiune a consululuT P. Liciniu Crassu.
Din ordinul senatului, preop't consultary carfile sibyline, .

in carl a-
fiara urmatdria sentenfa: «Cand un inimic strain va fi intrat cu r£s-
boiu pe pamentul Italiei, el va pute fi invins si alungat din
Italia, dac& se va aduce de la Pessinus in Roma deifa Mama
cea mare> 5
).
Acelast acrostich al c3rtilor sibyline ni-1 presinta poctul Ovid in urma-

tdria formS
») Ibid. 111. 22. l.

2
) Ibid. VII. 22. 4.
«) Ibid. IX. 24. 3.

4
) Strabonis Geogr. lib. III. 1. 4.
5
) Livii lib. XXIX. c. 10.
KIC. OBNSUflANU. | 3
«Mama lipsesce, Romane, mergl de cauta pe Mama, si caiid ea va veni
primesce-o cu mane curate* l

).
Legafil aparura la {Srmuril Asiei mici cu cinrf corabff marif, avend cate cincl
rendur! de vesle, ca prin acesta s£ esprimc tot-o-dat3 si demnitatea poporuluJ
roman. EI se prescntara la regnle Atal din Pergam, care-T conduse cu buna-
voinfa la Pessinus, si le dede «p£tra cea sfantS, care diceau locui-

toril de acolo, ca era Mama dci!or» s
). Legajii o transportar3 la Roma.
AcestS petrS, ne spune Arnobiu, nu era de tot mare, avea o formS
colfurdsa pe la marginT, era dura, nepoleita si represcnta un simulacru
cu o faja mat pufin csprimata.

Despre alte simulacre brute considerate ca imagini antice ale divinitafilor
scrie Lampridiu : c5 Heliogabal a voit se ridice din templul Dianel de la
Laodicea petrele, ce se numiaii «sfinte» si se\ le aduca la Roma *).
Fara indoiela, aici e vorba de Laodicea SirieT, seii «de langa mare»,
numita in vechime Ramitha 4
), dupX numele unui pastoriu Ramanthas
(Raman athas), o localitate vechia pelasga, careia Romanii i-aii acordat
prerogativele unei colonii cu drept italic.
Esista asa dar, in religiunea romana', chiar si in timpul imperiuluT, o ten-
ding puternica de archaism in ce privesce cliipul divinitat-ilor.
O deosebita importanfa pentru istoria simulacrelor megalit ice din

Dacia o are legendaAriadneT petrificate.
In insula numitS Naxos, situata in apropiere de Delos, se afla in anti-
citatea greco-romana o stanca, care in partea eT superiors representa figura
unei femeie, in aceeas! forma tristX, ca si statua Niobel de pe muntele Sipyl.
Dupa vechile tradifiunT, acesta figurS de petrS, representa pe frumosa

Ariadna, fica regelul Minos din Creta, plangend dupS eroul Teseu, care o
rapise de la casa parinf6sca si in urma o parasise pe acesta insula solitara,
dupa cum mat tardiu eroul Enea paYasise pe Dido pe fSrmurele AfriceT.
>) Ovidii Fast. lib. IV. 239.
') Livlllib. XXIX c. 11. (Legati Roma.ni) Pergamurri ad regem venerunt. Is
legatos comitcr acceptos Pcssinuntem in Phrygians deduxit : sacrumquc lis

lapidem, quam matrem deum esse incolae dicebant, traditit, ac de-
portare Romam jussit. — A rnobius, VII. 49: lapis quidamnon magnus ...
angcllis prominentibus inaequalis, et quern omnes hodie . . . vidcmus in s i gn o (sc.
Ma t r i s M a g n a e) . . . positum, indolatum et asperum et simulacra faciem
minus expressam simulatione praebentem.

3
) Lainj)i'idii, Heliogabalus. c. 7: Lapides qui d v i i- dicuntur ex proprio templo
Dianae Laodiceae . . . affere voluit.

4
) Stepliauns fiyz. v. AaoSfxsia.
SIMULACRELE DI VINIT A JI LOR PRIMITIVE 195
Ariadna, dupa cum ne spune tradidunea greco-romana, se prefacu aci

in petra si stanca, mat mult din causa asprimei ventului celut rece si a
frigulut, de cat sub influenza intristariT sale sufletesct, ceea ce ne arata, cS
fondul legendelor romane despre petrificarea Babelor in munjT, din causa
frigului, este o traditiune din prime'e timpurt ale umanitaUi.
Poetul Ovid ne presinta acesta vechia legenda in urmatoriul mod:
«Era un munte», dice Ariadna, «pe virful caruia se aflau numat purine
tufe de arbort, si pe acest munte se ridica o stanca poleita de valurile cele
murmur2tdrie ale mare!. Eu mS urc pe acesta stanca si mSsur cu privirile
mele intinderea cea vasta a rnarii. De aict, de unde venturf forte reel m&
bateau, eii vedui panzele corablet tale umflate de vdntul eel periculos (Bo-
reas). Indata ce le-am vSdut, ori pdte am credut, ca le ved, mS au cuprins
fiorT mult mai reci de cat ghiefa si am amorfit ... Cu vederile indrep-
tate spre mare si inghefata, eu me" asedat pe stanca, si intocma
ca si scaunul acel de petra, eii me am prefacut in petra. Prives-

ce-mS chiar si acum, nu cu ochii tSI, dar in idea, daca po{i, cum staii eii
J
pe virful acestei stance, de care se bat valurile cele nelinistite ale maril* ).
Originea acestuT antic simulacru din insula Naxos se reducea la o rasa
de dmeni din parfile Dunarii de jos.
Dupa cum ne spune Diodor Sicul, insula Naxos a fost locuita la in-
ceput de nisce omen!, pe cart cei vechT i numiau Traci, imigrafi acolo
din imperiul luT Boreas 2

). Insa Tracia preantica cuprindea nu numat
parfile orientale ale peninsulei Hemice r dar si teritoriele cele vaste ale Da-
ciei si Scitiei 3
). In particular imperiul luT Boreas se afla la nordul
Dunarii de jos.*), cu central in munf'u Ripaei seu Carpafi 6

).
Drept conclusiune, resumam aici:
IncS din cele mai negurdse timpurt ale preistoriel, esistaii in parfile de
rgsarit ale Europe! si ale Asie! de apus un gen de monumente megalitice,
nisce simulacre archaice, uncle sculptate in stancS via pe virfurile, ort pe
costele muntilor si ale delurilor, 6r altele implantate in pament ca menhire,

seu columne brute, pe langa temple si alte locurl sfinte, monumente, cart
') Ovidil Heroid. X.

. *) Dlodorl Sicali lib. V. 50.
*) Steph. Byz. v. Exofrat, sftvos Gpa*<ov.
*) Diodori Sicnlilib. II. 47. — Cf. mai sus pag. 79.
*) Homeri Ilias, XV. v. 171. — Isidori Orig. XIII. 11. 13; Boreas, qui ab Hyper-
boreis mon tibus fiat. — Stepli. Byz. v. Tincua Spo; Titôpsuiv. — Insula Naxos
avuse asa dar la inceput aceeasl populatiune, ca si insula Delos, langS care se afla.
VedJ mat sus p. 122.

dupS credinfa religiosa' a poporulut din acele timpurT, representaii anu-

mite divinitSf! 3
).
Multe din aceste simulacre megalitice erau dc o vechime extrem de de-

partata, in cat se perduse memoria originei si a cultuluf lor inc3 inainte
de inceputurile istoriei grecescT, 6r de alta parte timpul stcrsese de pe

aceste petre apr6pe tote formele mSestriel omenescif, cum erau de esemplu
statuele Niobel si Ariadnel, si tot ce se mai pastrase in tradifiunile ome-
nilor era numal o reminiscenja confusii, o simple legends miticS.
') Urme de statue primitive ale MameT-mari pnn munti le aflSm si !n pirfile de apus
ale Europel. In Itinerarium Hierosolymitanum (Ed. Parthey, 263) se amintesce o statiune
numita iMatronai in Alpii CoticT, can astSdt separS Italia de Francia. Acest munte
numit Matrona, dupa cum ne spune Amrnian Marcellin (XV. 10), forma p i s c u 1 eel
mai in alt si eel mat greu de suit din Alpii Coticl. O alta numire geografici de Ma-
trona* ni se presinta in Galia ante-romanS. Cesar (B. G. I. 1) ne spune, ci riurile M a-
trona si Sequana despartiau pe Belgi de Gall. Faril indoiela, c5 riul Matrona a fost
numit ast-fel dupa un simulacru al Mamei-marl, cea esistat la isvtfrele sale,
precum ast-fel de statue primitive (Babe) se amintesc in Romania la isvdrele riurilor
Ialomita, Domnel, ArgesuluT si Gilortulul, si probabil ca a esistat o-data una si la isv(5rele
riului Hypanis seii Bug din Scitia (Cf. Herodot, IV. 52 : (viprqjp Tnavio?)
PRINCIPALELE DIVINITAJI. 197
XII. PRINCIPALELE DIYINITATl PREISTORICE ALE DACIEl.
1 . Kerits, Cents manus, duomis Cents. Ceriul, Caraivian, Ceriul domnul.
Monumentele megalitice ale DacieT, car! ne infa£isez3. in forme atat de

primitive imaginile divinitafilor ante-homerice, fac parte din istoria positive
a acesteJ tSrl.
Caracterul acestor imaginl este sacral de la origine si panS la dispari-
fiunea acestut cult ante-elenic.
Cea mai archaic:! religiune, ale c3rel urme morale ni se presintS la tote
poporele europene, este adorafiunea primitiva a Ceriului ') si a P5m6n-

tului 2
), ca elemente generatcre.
Ceriul. pe care Grecil intr'o epocS preistoricS, alt-cum destul de tardiS,
i-1 personificara. sub. numele de Uranos — si PSmentul seii Gaea (Pty

Tate), — formeza inceputurile cele mai archaice ale religiunei europene.
Ceriul si Pamentul ne apar ca «Principii divinitafilor* ante-

olympice 8
). Ei sunt «DeiI cei marl» al lumei dispSrute *), «PSrin]:iI» celor
de antaiu omenl pe pament 6
), si ei sunt invocap* in locul prim de cStre eel
mai vechl eroi aT ginp'I pelasge 6
).
Pe «Ceriu» si pe «Pament» se faceaii in anticitatea preistoricS juramin-
tele cele mai severe si mai religiose ').
») Platonls Cratylus (Ed. Didot) I. 293. -- Plinii H. N. II. 1: mundum et hoc quod
nomine alio Caelum appellare libuit, nu men esse credi par est.
>) Platonis Timaeus, p. 211. — Ciccronis De nat. deor. III. 20: Terra ipsa dea
est et ita habctur.
3
)
Yarro, De lingua latina, lib. V. 57: Principes dei Caelum et Terra.
4
) Ibid V. 58 : T e rra enim ct Cac 1 u m, ut Samothracum initia docent, sunt Dei Magn i.
s) Plinii H. N. lib. XVIII. 21: Tel lure quae parens appellatur colique di-
citur. — Yarro R. r. I. c. 1 : Primum, qui omnes fructus agriculturae caelo et terra

continent, Iovem (Caelum), ct Te 1 1 u r e m. Itaque quod ii parehtes magni
dicuntur.
6
) Aeschyli Prometheus, v. 88—90:
T
Q oio? a:S-r|p
......... ita(i(J.-?jx6p te 'f-?]
xai tov jtavouiTjv xoxXov vjX'.oo v.'/Xw.
i) La Virgil (Aen. XII. 174 scqq.) Enea invoca in juramfintul s£u Sorele
Homer ne infap'seza pe Latona facend urmatoriul jurament insulel Dc-

los: ^Se scie Pamentul si Ceriul eel lat si apa riulul Styx, ce curge
pe sub p&ment, eii fac acest jurament, care este eel mat mare si eel mai greii
inaintea deilor fericitf, ca aict (in insula Delos) va ft tot-de-una altariul eel
adorat si padurea cea sfanta a lui Phoeb» *).
Cand RomaniJ pe la anul 253 (499), reinoirS pactul lor de alianfa cu
tott Latinii, acest legament al lor cuprindea urmatdria formula: <Intre
Romani si tdte popdrele latine sg fie pace, panS ceriul si pSmentul

3
vor sta in locul, in care sunt> ).
Religiunea crestina considera ac6sta' invocare solemnS. a «CeriuM» si a
«Pamentului», ca o manifestare a credintelor paganescl, si ea cerca prin
subtilit&rt teologice sS delature usul atat de inrSdScinat la popor, de a jura
pe «Ceriu» si pe «Pament».
«Nu trebue, dice evangelistul Matheiu, s£ juraft pe ceriu, fiind-ca e tro-
nul lu! Dumnedeii, nid pe pament, .fiind-ca' e scaunul piciorelor sale* 3

).
«Ceriul» si «P£mentul» erau eel de antaiu Del consecrafl ai lilmei
vechT. Lor, pentru prima dra, li s'au dedicat virfurile cele inalte ale mun-
Jilor, delurilor si promontorelor, cu deosebire inSldmile, unde se adunaii
4
norii si se formau tempestafile ). In mun{! se aflau templele si altarele lor, aici
li se aduceaii sacrificii, dupa un rit archaic misterios, aid se celebrau festi-
tivitafile religiose, adunarile pentru infelegerile comune ale diferitelor triburT,
si t&rgurile lor.
Originea acestel vechi religiunt cosmogenice a Ceriulul si a P2men-

tului era considerate in epoca clasica a Grecici ca barbara (pelasga).
«Dupa cum vedem», dice Socrate la Plato, «cei de antaiu omeni
in Grecia (Pelasgii), considcrau de del numat pe aceia, pe can in timpurile
acele i adorau cei mai multi dintre barbari, adeca sdrele, Iuna, pa-
mentul, stelele si ceriul 5

).»
Er sub numirea de «Barbari», Green cei vechi infelegeau in prima liniS po-
pulafiunile din nordul Grecie!, si numai in a doua linia pe Asiatic! si pe African*.
(adeca Ceriul) si Pa m6n t u 1, 6r regele Latin ridicand manele catre Ceriu jura
pe Pament si pe stele. — De asemanea la Siliu Italic (VIII. 105) Enea c&tre Anna:
T ellurem hanc juro.
') Homeri Hymn, in Apoll. v. 84 seqq.
3
) Diouysil Halicsrn. lib. 6 c. 95.
') Evang. Mateiu, c. 5—7 v. 34-37.
») Cf. Hesiodi Theog. 129.

5) Platojiis Cratylus (Ed. Didot) I. p. 293.
PRINCIPALELE DIVINITAJI 199
«De unde-st trage originea sa fie-care deu», dice Hero dot, *si dac£ el
au esistat tot-de-una si ce formS au, Grecit nu sciu panft astadi, cand scriii
eu aceste ').»
Er in alt capitul, Herodot esprima aceeast p3rere cu contemporanul s£ii
Socrate, c5. numele divinita{ilor, pe can Egiptenit spun, ca nu le cunosc,

Grecit le-aii primit de la Pelasgt *).
La Roman!, atat in inscripfiunile cele mat vecht, cat si in monumentele lite-
raturet religidse, Ceriul ne apare sub numirea de Kerus 3

), Cerus manus 4
)
si duonus Cerus 6
), avend tot-o-data predicatul de «deus magnus».
In cele mat vechi Carmine Saliari, Cerus manus este o espresiune
identic^ cu \ii-(ca Oupavoj al Jut Hesiod e

).
') Herodoti lib. II. 53.

J
) Ibid. lib. II. c. 50 si 53.
») In mormintelc din Etr u r i a si din Laf i u se nu aflat adese-ori depuse pahare cu
inscriptiunT, dedicate dcilor. Un ast-fel de pahar se au descoperit pe teritoriul Volscilor
cu inscripjiunea KERI POCOLOM, si alte doue in alte localitati cu dedicatiunea Sae-

t ur n i p oco1o m si V o c a n pocolom (C. L. nr. 46. 48. 50).
1 i I. I.
l
) La Romani, in vechile Carmine Saliari, Ceriul era adorat sub numele de
Cerus manus (Festus s. v. Matrem matutam). — Cain vechia limbS latinS po-
poraia nnai esista pentru numirea de Ce r i & si forma de Caer-us se constats, cu
deplinS siguranta din adiectivul caeruleus (de colore azurS sû vinetiS), cuvent, pe
care poetii i-1 coeli caerula terapla la

da drept epitet ceriuluT. De asemenea aflam
E n n u (Cicero, Div. I. 20) sefi

i caerula coeli la Ovid (Met. XIV, 814). numai
5
) Intr'un fragment din Carminele Saliari (la Varro, L. L. VII. 26). O mul-
time de cuvintc din vechile Carmine Saliari ajunscse obscure pentru autori! romani, si
Varro se plange, ci semnificajiunea lor primitive nu se ma! cundscc (Ibid. VII. 2). Aceste
cuvinte invechite de duonus Cerus din Carminele Saliari le mat gSsim si astaÎ
conservate in cantecele poporale romane sub forma de «Ceriulu! si Domnului*.

Paserica Ceriulul
Ceriului si Domnulul.
Teodorescu, Poesit pop. 90.
Cat de archaica este acdsta amintire a «CeriuluI si Domnulut» resulta din impre-
jurarea, cS. not astacjl nu maT putem sci, ce rol avea in vechia religiune pelasgo-latinS
•Paserica Ceriuluu. Intr'un alt important text al literature! nc5stre poporale duonus
Cerus ne apare sub forma urm&tdriS.:
Nu cant imperatulut D oru uI 1 si fiului,
Ci cant numai dorului, Ceriulul pam&ntului ....

Marienescu, Colinde, p. 46.
Unde «dorul» si «fiul» sunt numat simple personificSri identice cu Ceriul si

PSmentul.
8
) Hesiodi Theog. 176. 208.
Din punct de vedere istoric si etimologic epitetul de man us este acelast
cuvent cu ma gnus J
).
Urme numcr<5se si importante de imperiul religiunit Ceriulut in infelesul
ante-crestin mat esista si astadt la poporul roman din {eYile vechiT Dacie.
«Ceriul» ca divinitate mat este si astadt adorat si invocat in colinde,
in cantecele bfitranesct si in orafiile solemne ale Romanilor, sub numele de
«Ceriii», «Ceriul sfant», «Ceriul cu stelele», «Ceriul Domnul*,
•Naltul Ceriu» si «P5rinte bun *)», intocma precum la Latinit vecht
aceeast putere ceresca era venerata ca Kerus, Caelus, Cerus manus,
duonus Cerus si Parens.
*) Interprctarea cuvintelor obscure dc Cerus manus, pe care ne-o da F est us,

sub forma de creator bonus nu corespunde epitetelor, ce se da (Jeilor, nict ade-
vSratulutinêles. Autoril roman!, ncav£nd cunoscinje temeinice de limba rustica si despre-
tuind din principiu ori-ce investigatiunt pe terenul acesta, au lost eel mat rel etimblogisti.
Intr'o inscriptiune romana din Africa se amintesce D e v s M a n v s, (C. I. L. VIII. nr. 9326),
titlu al lut deus ma gnus. — Jn limba romani s'a mat pSstrat inca in unele
Saturn ca
«man» avend sensul de nnarc>. Asa d. e. ho toman,
euvinte sunsul archaic de
lotroman, cotosman, goloman. Comparczi immanis, enorm de mare. 1.
a
) Cruce ca-si fScea *Daca mat doresci,
La ceru se ruga . Ca s5 mat traesci,
Teodorescu, Poesil pop. p. 36.

Ce r u 1 si slavesci . . .
Ibid. p. 37.
S'apuca de a ceti Ca e fiul c e r i u I u I
Si la c e r a s'umili . . . Sic domn p&m6ntulut

Ibid. pag. 29. Marienescu, Coliodc, p. 13.
F.r intr'o colinda' din comuna Daieni, jud. Constanta:

Numele i-au pus
Fiul Cerului si al p&me nt ulul . . .
Cu glas mare din p S m fi n t Cu glas mare panH 'n c e r i ii
Pan" la sfintu ceriu strigand ... Cu lacremi pana 'n p5 ment . . .
Marian, D„-seantecc, p. in. Ibid. Descantece, p. a.
Ia-ti copilS iertaciune
De la mam5, de la nene,
Dela ceriul eel cu stele...

Marian, Nunta la RomanT, p. 393.
La H e s i o d (Theog. v. 106 seqq.) O&pav&s icexsposi;.
Si mi-1 ridicau
Sus la naltul cerivi

La pSrinte bun...
Teodorescu," Poesil pop. p, 18.
«Este obiceiul, ca omenit in rugSciunile, ce le fac s2 cjici: DS-rai Ddmne ajutoriul
Ceriulut si al P&m6ntulut» (Com. GrumSzesci, jud. Nemt).

PRINCIPALELE DIVINITAfl- 201
De asemenea s'a mal conservat pana astadi in tradifiunile poporale ro-

mane numirea archaica de Cerus nanus,
Diferifl munfi si deluri de pe teritoriul vechil Dacie, carl o-data ad fost
consecraff acestei supreme divinitSft a lui Cerus maniis mai porta si as-
tadi numirile de «Caraiman» J

) si «C&liman» 2
).
fir in monumentele literaturel poporale romane, Caraiman ne apare ca

Domn al «trasnetului si at fulgerulut*, ca judecStoriul eel
mare si puternic al lumel 3
). Preftose marturil istorice, ca o-data pe te-
ritoriul Daciei a domnit imperiul unei puternice religiuni urantce.
l
) Langa «virful O.nuluu din Bucegiu, jud. Prahova, se ridica un alt pise inalt de
2496 m. numit Caraiman in fata cu muntele Babele, uride mil esista si astadi
resturile unor vechi altare preistorice. Numirea de Caraiman o mail afiam si in a!te
parti ale terei, reducandu-se la o Caraiman, movila vechime depSrtatS:

Buzeu); (j.
Caraiman, movila si padure lasl). — Cela Mosnenilor nurnitl Musceleni

(
j.
din com. Colti jud. Buzeu, au de prim mos pe «Caraiman» (Iorgulescu, Diet,
geogr. jud. Buzeu p. 189). Numele -vechiii poporal insa este Car a man si nu Ca-
raiman. Pc teritoriul GermanieT, muntil, ce odinidra au fost dedicatl ceriulul, pdrta nu-
mirea Himmelberg (Grimm, D. M. 213. 662). Un Caeliu's m on s se amintesce in

epoca romana in Rhaetia (Itin. Antonini Aug. Ed. Parthey p. 116).
3
) La nord-vest de CehUu, pe teritoriul Transilvaniei, se ridica un alt munte
inalt numit Caliman. Sub acest munte, tin virf mat putin inalt porta la poporul roman
numele de«Scaunul D o m n u 1 u I », er in limba Secuilor «Istensz6ke», adeca
«scaunul lui Dumnedeu». Chiar si numele de Cchleu se pare, din punct de vedere
al elimologiei, a se reduce la o forma archaica, insa corupta, deCaelius (mons). —
Cu aceeasi numire: Caliman, del, jud. Prahova; Piscul Calimanel, jud. Muscel;
C a 1 i m an 6 s a, del, jud. Tecuciu; Calimanel, munte, jud. SuceVa; CalimSnescI,
doue deluri jud. Valcca (Marele Diet, geogr. H. 261—262); Calimanel, munte, in Bi-
haria (SchmidI, Das Bihargebirge, p. 277.)
Ca divinitate preistorica, Caliman sdu Ciliman ne apare si in descantecele po-

porale:
Du-te la fetele lui Caliman, Er Maica precista a dis:
Ca ail noue cutite ascutite Duceti-vg inapoi

Si ndua topore eolturate . . . La fetele lui Ciliman
Tocilescu, Revista VII, I. t j7 . SezSlorea (FaHicenl), I p. 57.
3
) Dar slujba nu mi-I face
Eu trasnetului si f ulgerului tc-oi da
in Caraiman al mare pe Divan . . .
Tocilescu, Materialurf folkloristice, I. p. 65,
Carmen Sylva in remarcabilele sale «P o v e s 1 1 ale P e 1 e s u 1 u i'» (Pelesch-

Marchen, p. 83 seqq.) publica o legenda despre muntele Caraiman din Prahova. In
timpurile strSvechi, scrie densa, cand ceriul era mat aprdpe de pament si mai mult ap5.
Inca in epoca neolitica credinfa in.o divinitate suprema abstract! incepe

a primi forme reale umane.
Diferif! monarch* at aceste! lumt departate, admiraft pentru bine-facerile lor
si temufi pentru puterea lor estra-ordinara, incepura sS fie considerap! ca del,
li se institui un cult public, er dupa mdrte ei fura adorajf ca o providenfa.
Prima apoteosa in Europa a fost a lui Uran. Poporul grecesc, inca de
la inceputul religiunii sale, a identificat divinitatea Ceriulut cu o persona-
litate politics, care se ilustrase prin intjelepciunea, activitatea si prin bine-fa-
cerile sale prodigiose, numita de ei Uranos 1

), adeca Munteanul a
).
Tote legendele si tradifiunile vechi ne infap'seza pe acest Uranos ca unul

man at
din monarchi! cei luniet preistorice. El este intemeietoriu 1 m a-
relui imperiii pelasg in Europa si Africa, eel de antaiii care a gu-
vernat lumea, si caruia pentru meritele sale cele mart fafa de genul omenesc,
preofi! instituift de densul i atribuira. calitafi si onort' divine. Dupa Hesiod,

Uranos erafiulGaeei.er dupaalte tradifiun! mil lut'Qxeavo? 3
), seual Istrului,
al riulu! «celu! mat mare» si «sfant» (Cf. Herod. IV. 50; Dionys. Per. v. 298).
La vechit Latin! insa divinitatea cea mare a universulut fu personificata
mat ant&iu sub propria numire de Caelus 4

).
Acest Caelus, probabil unul si acelast cu Uranos (seti Munteanul) al
Grecilor, apare ca parintele lui Dokius, unul din primi! civilisator! at
de 6
lumit vecht, care a invSfat pe omen! se construiesca edifici! lut ).
In ce privesce representarea sa iconica, Ceriul erainfafisatca un om cu barba,
figurat numa! pana la jumStatea corpulut; er pe alte monumente ale arte!

romane el este representat cu o panza intinsa in forma de arc de asupra
de cat uscat, traia in Carpati un urias enorm numit Car aim an. El avea putere sa
se invcrdesca muntii campurile, se produca cutremur si furtunt. El

crceze fiintc viT, si
a facut, ca marea se se retraga de pe campiile acestei ten, si vocea sa resuna ca tu-
nelul. Cei de antaiu 6menl creati de Caraiman, au fost la inceput bunl si fe-
riciti, in urma ei devenira reT, si se rescularS. in contra creatoriulut lor. Insa. Caraiman
cutremura pamentul, care-i inghiti cu tdte animalele si casele lor. Legenda
se pare afi poporala. «Dies istdin Geschichte, die man sich davon erzahlt»
sunt cuvintele, ce le premite Carmen Sylva la inceputul acestei narap'unl.
') Diodori Siculi lib. III. 56.

3
) Etimologia de la opo;, ion. oupo?, munte. — Cf. Hesiod, Theog. 129: oopsa |ia*pa;
si Grimm, D. M. I. 319.
3
) My t h og r. Vat. I. 204 la Pauly-Wissowa, Real-Encycl. v. Caelus, p. 1276.
*) Ciceronis de natura Deorum, lib. lit. 17: Qui (Saturnus) si est Deus, patrem
quoque ejus, Caelum esse Deum confitendum.

«) Plinii H. N. lib. VII. 57. .4: Dokius Caeli filius, lutei aedifkii inventor.
PRINCIPALELE DIVINITAJL 203
capului >), simbolisand ast-fel spafiul infinit si necunoscut al lumei superiore,

atribut, care mai tardiii a trecut la Saturn, ca pannte si domn al universului,
er in urma la Joe.
2, Fata. Fy. Tellus, Terra. P&mentiil.
Pe langa puterea supremi a Ceriulul, ca forfa luminosa si creatoria,
cultul primitiv mai adora si puterea productiva telurica !a PamentuluT

sub numele de Tate, Prj, Tellus si mai tardiii Terra.
Gaea representa, dupa concepp'unile teologice antice, divinitatea nature!
in forma femenina, ca mama nSscatoria si educatoria.

Ca divinitate Gaea avea in cultul public diferite numiri dupa diferitele
dialecte ale triburilor primitive, pastorale si agricole 2
).
Insa titlul sSti principal de on6re era M&, Mi^trjp 3

); Mater') si Parens'),
erpredicatele sale cele mai vechi erau jra{.tu,^Teipa 3
), Tcajjurrjiwp 7
), seu Mama tu-
8
turor, rcpwTOfiavK? ),
prima profetitoria, atribute de altmintrelea simple literare,
can in forma lor silita ne presintS incercanle autorilor vechi de a asimila

limbei grecesci unii termini archaic! pelasgi. Precum divinitatea Gaeei era de
origine barbara, tot ast-fel erau si epitetele el. Supra-numirile de Pammt-
tera, Pammitor si protomantis, aplicate esclusiv la divinitatea Gaeei ,
1
sunt numai simple imitatiun! ale cuventului Pament (in forma lat. pavi-
mentum), ce apartine idiomei pelasge.
Originea acestei divinitSp", ca principiu si ca personificafiune, se reducea
nordul Dunarei de jos, acolo unde Homer si Hesiod pun genesa deilor,
la vechiul riu numit 'Qxsavo? nbia.yi.oc, D
) seu Istru, unde se afla insula cea
sfanta a Gaeet cu merele de aur 10
).
La punctul, unde munfil BanatuM se separdzS. de ai Serbiel, si Dunarea

intra in strimtorile cele periculose ale Carpajilor, din jos de orasul numit
J
) Preller-Jordan, Rom. Myth. 3<« Aufl. II. 372.
3
) Aescliyli Prometheus v. 210: %J«, icoUwv mo^xui-j w^ (i.i-x.
3
) Aescliyli Supplices, v. 890: Ma Ta, [ia Ta (Mater Terra, mater Terra).
4
) Tarro L. L. V. 64.
») Cf. pag. 197, nota 5.

6
) Homeri Hymn, in Terram Matrem, v. 1: I>tsv i^t^î asiooji.a:.
') Aescliyli Prometheus, v. 90: popygpap ts -fy.

B
) Aeschyli Eumenides, v. tyjv jcpjutpjiavxtv TaTav. — Cf. Ibid. Supplices, v. 117.
9
) Homeri Ilias, XIV. v. 201. - Heslodi Theog. v. 119.
10 Pherechydis Frag.
) 33.
astadi Moldova, se inalfa din mijlocul acestui riii o stanca cu o forma par-
ticulars, 6r langa ea se intinde o insula de o marime considerabila. Acesta
stanca si insula au avut ua rol forte insemnat in religiunea preistoricS, si ele
•mai porta si astadi numirea de «Baba Caia», adeca Mama bStrana Gaia J
).
O-datS acesta stancS din Dunare a representat un simulacru primitiv al
2
divinitap'i Gaea, careia i-a fost consecrata si insula din apropiere ).
In cultul roman din Dacia, Pamentul, Gaea seu Tellus, ca divinitate na-
fionala, mai avea si numirea particulars de «Dacia» s

) si «Terra Dacia* *).
Urme numerose de cultul PamentuluT, ca divinitate, le mai aflam si as-
tadi in credintele si obiceiurile religiose ale poporului roman.

In cele mai grele situafiuni ale viefei omenesci ajutoriul se cere de la
Ceriu si de la Pament B
). Blestemele cele mai infricosate se fac invoean-
du-se P5mentul 6
). El este mama protectoria ale fiinfel omenesci din primele
momente ale viefei sale 7
) si panS dincolo de morment 8
).
') La Roman! C a i u s si Caia era acelasl nume cu Gaius si Gaia, — Varro

(L. L. c. 64) : An t i qu i s e n i m C q u o d n u n c G. — In Spania se amintesce in
epoca romana un munte cu numele: Caia iuxta Pyrenaeum (R e i s e, Geographi latini
minores, p. 36). Imperatul August, dupJ cum ne spune Liber coloniarum (Grom.
vet. 239) consecri t6te verfurile muntilor, summa montium, divinitatil Mamcl-mari,
ce reprcsenta pe Gaea.
2
) Vom reproduce in partile ultime ale acestui volum figura acestei stinci si legen-
dele antice ale Gaeei de la DunSre.
») C. I. L. III. n.r. 1063.
4
) Ibid. III. nr. 1351. 996.
6
) Vedj pag. 200, nota 2.
8
) Dragul mamel mSI copile! . . Pamentul nu l'a primit
Pamentul nu tc primdsca, "Tdrna-afara l'a svfirlit.
"Terna-afara te svcrlesca ! Cazeta Transilvanlelf, Kr. 1st din 18S6.
Cf. Iarnic-Birsean, Doine, p. 258:

Cine calci jurimentul
Nu-1 primcsce nicl pam£ n t u 1 . . .
') «De regull, cand vine dra nascerei, cuki pe mama jos, ca pamentul, ca
fiitoria
mama. & tuturor, se primdsca mai intaiu pe noul nascut (Reteganul,

Colectiune manuscrisi. Partea III. p. 9, la Academia roraanS).
») intr'un bocet din BSnat, PamSntului i s« di titlul de pirinte, precum

avea si in teologia romanS. epitctul de pa r e n s.
'
. .
PSminte, piminte, S6 nu te gr&bescl
De acji inainte S£ m2 putrecjesci ....

En se-ml fii parinte, Man% i uc a, Calindarii pe a 18S1, p. 134.
Rdgi-tc la eel p & me n t

Cind te-i duce in raormfint . . .
B u r a d a, Datinelc pop. rom. la 1 amo rmintarl, p. 93.

'
.
PRINCIPALELE D I V I N I T A J I.
205
Imaginea Gaeet, s6u a Pamentulut, dupa cum ne spune Suida (v. Tfjg fle-
YacXua) era infafisata prin o femeia {in end in mana un bucium (xu^Jtavov).
Tot asemenea in descantecele romane. Pamentul personificat ca divini-

tate ne apare aid sub numele de «Maica Domnu1ut», av6nd in mana un
bucium de aur, care cand rfisunS in cele patru colfurt ale lumei se adunil
tote dineie si pXmentuI se I6gSnX ').
3. Saturn ca Princeps Deorum, Manes, Deus Manus,

si Taqtaoog (Tat til).
Dupa incetarea din viefa a luT Uran, fundatoriul marelut imperii! pe-
lasg din Europa, domnia lumet trecu la Saturn, fiul seu.
Intogma ca si Uran, Saturn este unul din regil eel man aT gintit pe-
lasge.
DupS ideile teocratice ale acestor timpuri, lui Saturn i se atribuira ace-
least title si onori divine, pe cart mat inainte Ie avuse Uran, e> inainte de
Uran, Ceriul in infelesul cosmogenic.
Dogmele rSmasera, ce e drept, aceleast, insa in cultul public numele lui
Uran fu inlocuit cu al lut Saturn.
Era numat succesiunea unut noii monarch in imperiul lumet, o simpla
schimbare de cap politic si de preot suprem al cultului, insa nict de cum

o transformadune a dogmelor religiunit.
Ast-fel, dupa doctrinele teologice ale acestor timpurt, Saturn era consi-
derat la rendul sSii ca «Princeps deorum* -) ca «inceputul tuturor
>) Maica DomnuluT catre eel bolnav :
CS eu te-oT invrednici Cu bucium i buciuma

In mana dr6pta In patru colturi de lume s'a resuna
Cu bucium intraurit, Tdte dineie s'or aduna . .
Marian, Descantece, p. 102.
Maica Frecista cu bucin bucina

PSmentu se legana...
Tocilescu, MaterialurT folkloristice, T. 3. p. 1558.
Cf. Marianu, VrSjT, p. 108, 126-137 : bucium de aur, trambifa de aur.

%
) Macrobii Saturn. I. c. 7: quem (Saturnum) deorum principem dicitis.
deilor si al in tregel posteritafl •), sdu dupacum se esprimX Dionysiu

din Halicarnas, divinitatea lui Saturn cuprindea acum intr6g4 natura uni-
2
versului ).
Sub domnia lu! Saturn omenimea face un progres enorra pe calea civi-
lisafiunel.
Saturn este acela, care, dup& cum spun tradijiunile vechT, fScuse pe 6-
menT sS parasdsca viefa sglbatica, i aduna in societate, le dede legl 3

) si r-a
invgfat agricultura 4
). In general, el este inccpatoriul si propagatoriul
fericirel omenescT.
Sub imperiul lumesc al lui Saturn a esistat etatea de aur, — para-
disul terestru al biblicT, — ace? seculi plini de abundenfS si de mul-
{amire, cand domniaxi pe acest pament justifia si buna-credinfa, condip'uni
esenfiale pentru fericirea morala si materials a omenimei 6

).
Cu deosebire cultul lut Saturn era r£spandit in parfile de nord ale Is-
truluT si in Italia.
Vechia religiune a DacieT, a fost de la inceput celesta seTi uranica,
er mat tardiu aceeasT religiune ne apare aid in forme saturnice.

cum ne spune istoricul Mnaseas
GefiT, dupa din Patrac, adoraii pe
Saturn, pe care i-1 numiau Zamolxis 8).
Marea nordica ne apare atat in litcratura grecesca, cat si in cea romana,
numita «Marea luT Sat urns ?).
•J
Isldori Hispid. Originum VIII. 11.30: Saturnus origo deorum et totius
posteritatis a paganis designatur. — Platonls Cratylus (Ed. Didot) I. p. 296:
o TiS-rjjuvoi; to:? toiv ak'ktuv flsiuv itpcYGVtC 'Plav it xal Kfovov.

2
) Dionysii Halic. lib. I. c. 38.
3
)
Yirgilii Aen. VIII. 320:
Is (Saturnus) genus indocile, ac dispersum montibus altis
Composuit, legesque dedit....

*) Macrobii Saturn I, 7 : Hie igitur I a n u s, cum Saturnum classe pervectum exce-
ab eo edoctus peritiam ruris ferum ilium et

pisset hospitio, et m r ude
ante fruges cognitas victum in melius redegisset, regni eum socie-
tate muneravit Observari igitur eum (Saturnum) jussit maiestate religionis,
. . .
quasi vitae melioris auctorem. (Cf. Diodori Siculi lib. V. 66. 4).
s
) Hesiodi Opera et Dies. v. 109 seqq. — Ovidii Metam. I. 89. seqq. — Virgilii Eclog.
IV. 6: rcdeunt Saturnia r e gn a.
6
) PhotlnS Lex: Zajio),^.? . . . Mva-sa; 8* rcapa Pitai? tov Kpovov t'-p-aaftal y.al xoAtir
o&a: ZajxoXI'.v (Frag. Hist, graec. Ill p. 153, frag. 23).

') Dionpii Orbis Descriptio v. 32: itovcov Kpov.ov. — Pllnii H. N. IV. 27. 3 : Sep-
tentrionalis ocean us . .. eum Philemon Marimarusam a Cirnbris vocari, hoc est
mortuum mare usque ad promontorium Rubeas; ultra deinde Crocium.

PRINCIPALELE D I V I NIT AT I- 207
Peste tot in anticitate, intrega regiunea nord-vesticS era considerate ca

imperiul religiunif lui Saturn ').
In vechia teologia cosmogenica, numele de ondre al lui Saturn era 7cax^p !

J,
deus parens s
), adeca tata" al deilor, al dmenilor, si al tuturor forfelor. na-
ture! 4
), intocmat dup& cum aceleas! predicate le avuse mat inainte Ceriul
(Cerus manus).
Pe lang3 aceste supra-numirl, Saturn mat avea si epitetul de Kpeaj5ux7j? 6
);
la Roman! senex, vetus deus 6

), adecS «be'tranul», «mosul», «deul eel
vechiu». In unele parf! ale Scitie! si ale Dacic! Saturn mat era numit
Papae-os 7
j, cuvfint al caru! infeles originar era tot «mos.»
Tdte aceste predicate ale lui Saturn, teologia antica le interprets in sensul
de deu al maturitaî! si al perfecjiunii.
DupS doctrinele teologie! pelasge, Saturn represents in epoca preistorica"
nu numal personificarea puterei divine a CeriuluT, dar era adorat tot-o-dat&
si ca o divinitate chtonica, ca domnul lumi! suterane.

In acesta' calitate Saturn avea la Roman! titlul de onore Deus Manus 8
),
») IHodori Slcull V. 66. 5. — Glceroiils De nat. Dedr. HI. 17 — Tlieompoinpi Fragm. 293.
— Cf. Ephori Fragm. 38.
') Piiidarl Olymp. II v. 84: icoctyjo Kpovo^. — Acsclljll Eumenides,- v. 641: xaxkpa.
irpeagjkvjv KpAvov. — Macrobii Saturn. I. c. 7.
') Cornelia, mama Grachilor, scrie fiuiui seu: Ubi mortua ero, parentabis mihi et
invocabis Deiim parentem (Corn. Nepos, c. 12).

*) In o colinda saturnica romanesca, <:betranul» seu «mos» Craciun apare cu numele
de «TatSl»:
Tot se ispitiafi T a t il catre fiu:
Si se intrebau E u am fost mai mare

Carele-I mai mare: in vremi de demult , ,
Tatal i gi'Sia, Dani, Coiindi, j>. 3°.
!
) Cf. nota 2. — Luclan Saturn. V: itoX'.o? xai rcpssôtv]? i>:o;.
«) Ovidil Fast. v. 627: Falciferus senex. — VirgUii Aen. VII. 204.

i) «Sciti!» scrie Herodot (IV. 59) «numesc Papaeos, dupa cum cred eu, pe
Joe, dr PSmentul Apia; si «ei cred, cS Pamentul este sojia lui Joe >. Se scie insS cS
Ops seu Opis (la ScitT Apia) era sotia lui Saturn. Paul. p. 187: Opis dicta est
coniux Saturni, per quam voluerunt t err am significare (f'reller-Jordan, R. M. II. 20).
in vechia limba grccescS ikwroi; insemnezS «m o s» si acesta este epitetul esclusiv al
lui Saturn. Acclas cuvent esista si in limba latina. Varr.o (L. L. VII. 29) scrie: Item
significant in Atellanis aliquot pappum sen em. Er in limba macedo-rom&na
pap aus are de asemenea intelesul de «mos betran* (W e i g a n d, Aromunen, 94.244).
s) C. I. L. VIII. 2. 9326 : D e o M a n v. .
— Er S e r v u i s (V. A. X. 198) scrie : Etrusca
lingua Mantum Ditem Patrem appellant.
208" MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
si Maries '), er sub numele de Mania se infelegea divinitatea femenina"

!
a luniii celet-alalte ).
Manes, in fine, erau spiritele celor deceda^, ale caror locuinfe erau
sub pament in imperiul lui Saturn 3
) ;
La inceput epitetul de Manus> ce se da divinitajil pelasge a lut Saturn,

nu avea alt infeles de cat de «mare», drept atribut al demnit3rilt si al
puterei sale particulare, ca deii suveran.
La Hesiod, Kronos seu Saturn, este numit jiiyac *). In inscripfiunile latine
magnus. «MsYa<;» si «magnus» erau singurele title maiestatice ale vechimeT
preistorice.
Pe cand Saturn, ca divinitate a lumeT irtferi<5re, purta la RomanI numele

de «Manus», la Greet el ne apare in acesta calitate cu epitetul Tapxocpoj 5
).
Terminul de T&pxapos ni se presinta in literatura grec6sc5 ca o numire

exoticS, barbara, intocma precum si resedinta- lut Saturn, Kpivou tupat?,
se aria in afara de orisoritul lumii grecescT 6

).
DupS injelesul seu primitiv, cuventul TdpTapoc era identic cu latinul archaic
«tata» '), gr. TtatTJp. Labiala iz in dialectul eolic se schimba adesese-orl cu t.
Tartaros era ast-fel numai o simplS formS dialectala nordica a cuventuluT

nocrqp, pater s6u tata, titlu de ondre si de respect, ce se da in vechime
parintelui creatoriu al deilor 8
si al dmenilor ).
') Appulelus, De deo Socr.: utrum (incerlum est) Lar sit an Lara, Man em deum
nuncupant. — La Pelasgii din Asia mic5, (Lydieni) se pSstrase de asemenea memoria
despre un rege stravechiu al lor, numit Manes, fiQ al luf Joe (intelege pe Uran) si al
Gaeei (Dionysii Halicarn. I. 27). Acest Mane insa era unu! si aeelasi cu Saturn,
care domnise nu numai in Europa, dar si peste o parte a Asiei de apus, cum si in tinu-
turile de nord ale AfYicei.
!
) Macrobii Saturn I. 7: pueri mactarentur Maniae deae, matri Larum. — Yarvo,
L. L. IX. 61.
*) Cicero, De Legibus II, 9. O dispositiune din cele XII Tabule: Deorum ma-
nium jura, sancto sunto. Hos leto datos, divos habento. — C. I. L. X. nr. 2565 : dii
infer! Manes.
*) Heslodi Theog. 459: felffcs Kpovo?. — C. I. L. VIII. nr. 4468: deus magnus
Saturnus.
6 PJndari Olymp.
) If. 77.
«) Homcrl Ilias, VIH. v.. 479.

') fn limba latina poporala (Va rr o in Non. 81. 5. — Inscript. Orel!, nr. 2513). Pe teri-
toriul Eladei esista de asemenea cuventul ti-ra, insS de sigur pelasg.
*) Intercalarea lui r la mijloc se datoresce tendintel de asimilare a silabel de intaiu

eu cea din urma, spre a da acestul titlu de ondre un caracter mai energic si tot-odatS
PRINCIPALELE DIVINITA|I. 209
De asemenea la Gall, Saturn ca divinitate tclurica era venerat sub nu-

mirea de Teutates % acelasl cuvent cu latinul tat a-, grecescul xaxa, -carta
si litvanul tetis, tetatis.
La Homer si la Hesiod rmmirile de Tdtf-xapoc 2

) si Kp6vo$ 3
), sunt iden-
tice. Er la Valeriu Flacc, supremul domn al lumil celeT alalte ne apare
sub numele de Pater Tartarus *), cu tote ca ambele aceste cuvinte diu
punct de vedere istoric si filologic avcati la inceput una si aceeasi origine,
una si aceeasi semnificaîune.
In fine, dupa cum ne spune Suetoniu, in o parte ore-care a Rom el
Apollo era adorat sub numele de Tortor n
), o forma evident alterata din ar-
chaicul Tartar-us.
Am esaminat aid pe basa vechilor doctrine religiose, originea si infe-
lesul primitiv al cuventuluT Tartar-os, fiind-ca acesta numire face parte

din domeniul preistoric al DacicT.
Diferite v£rfurt de mun£i din Jerile romane, incep£nd de la Siret panS

in Biharia, si din Biharia panS in finuturile Moravici, mat pdrtS si astSdl
numirile de TatSl, Tatar, Tatra °). Originea acestor numiri orografice nu
mar misferfos. In limba Oscjlor deul Mamers, siu Marte, inca era numit Marina
5! Marmar, Mam or si Marmor (C. I. L. I. p. 9—^10).
») Lucani Phars. I. 444. — Cf. D i o n y s i i Ha 1 i c. I. c. 38.
s
) Homoi'i. Hymn, in Apoll. v. 335:
Tt-njvEc te {Hoi, ttA uk'o ^9-gvI ¥aii<*dv4ie
Taptapov it.\i-'f\ fjL»Y" v

s
) Hesiodi Theog. v. 851
TlTYjVE? ^'UTtOTiptaflOi, KfOVOV (i|l.'fl? EOVTS?.
MaT estc de notat, ca Typhon, al carul parinte a fost Saturn, apare la Hesiod
(Theog. v. 822) ca fiu al lul T a r t a r o s.
*) Yalcrli Flacel Argonaut. IV. 258-260:
Et pater orantes caesorum Tartarus umbras

Nube cava tandem ad meritae spcctacula pugnae
Emittit.
s
) Svctonii Oct. Augustus, c. 70: Tort ore tn: quo cognomine is deus (Apollo)
quadam in parte Urbis colebatur. — Acest Apollo Tortor so pare a fi identic cu
"AtcqXXiuv itaTpAo; al Atenienilor.
') Ast-fel de numirl ni se prcsinta urmatdrele pe eulmile principale ale Carpatilor

Tatarul marc si TStarul raic la isvorele riului Buzeu, er riuletul, ce isvoresce
din acest masiv si curge in Transilvania pe la S3cele se numesce in limba ungure'sca'
Tat rang (cuvent, care presupune o forma, archaic! de TalranT); Tatarul, munte
spre S. de Porcesci in distr. FngSrasului; TStSreu munte sprc S. de Paring si un alt
munte inalt spre NO de Paring; Tata 1, verful muntelul Olanul din jud. Mehc'dintl
NIC. DEKSOStANU. J4
este nicl familiar^, nici etnica. Nu avem de a face aid cu numele personale
ale unor vechl proprietari de rnunp*. Ele sunt numai remlsifele obscure
ale unuT cult primitiv, cand verfurile cele inalte ale Carpafilor au fost
consecrate supreme! divinitap* a universuluT, numite «Tatal».

In intrega Italia, dupa cum ne spune Dionisiu din Halicarnas, inalfimile
munfrlor si ale promontorielor aii fost dedicate luT Saturn ').
Tot asemenea si in p'nuturile Germaniei diferite verfun de munfT mai

porta si astadT numirile de Altvater si Grossvater 2
).
La inceput terminul de Tartar-os ni se presinta ast-fel in partile de

nord ale teritoriului pelasg, cu deosebire in Dacia, ca un titlu cosmogenic
a supreme! divinitati.
Mai tardiu insa, dupX ce Saturn a fost alungat din domnift si Joe recunoscut
de domn absolut al lumi! grecesci si de cap al religiunii, autoritatea cuventului,
Tartaros a dec3dut. Teologia grecescS aplica ac6stS numire archaica a Pelas-

3
gilor nordicl esclusiv numai la divinitatea lumii inferiore, pentru munfi )
(Conventiunea de delimitarc, p. 256); Tatdia, tnunte In Banat langa frontiera, spre
N. dc Dobrivir; Cracu Tatar in Banat spre apus de Cracu Tutila; Tartaroiu

sdu TSrtardia in comitatul Bihorulul (Tartaroca, ein aufTallend zugespitzter
grotcsker Berg. Sclimidl, Das Bihargeb. p. 18) T a t a r u k a, T a t u s k g r o u si ; 1 i
Tatulska, munti in distr. Maramuresului spre SO. de com. Brustura; Tartar k a

si altul Tatarka in Bucovina spre N. de Chirli-Baba, <Jr un all verf spre S. de acesta
comuna so numesce Omul; Tatar-havas spre NO. pe Gyergyd-Ditrd in Transilvania;

Totrus (ung. Tatros), rtfl ce curge din Transilvania in Moldova pe la pasul Ghimes. De
sigur, ca o-dutii si muntcle de unde isvoresce accst rlu a purtat aceeas! numire. Intru adever
in partea de sud a pasului Ghimes se afiTi verful numit ung. A pa-havas, adeca muntele
Tatalui; Plinia (111. 20. 7) ?'' Tacit. (Hist. III. 9) amintesc un Tartarus fluvius,
care curgea din Alpi si se versa in Pad. In comit. Zips din Ungaria vfirful eel mat inalt
al Carpatilor porta numele de Tatra. Acelast munte se numia in evul de mijloc Tatur
(Anonymus Belac regis notarius, c. XVIII). Alte doue virfurl inalte din comit. Turocz
si Lyptau p6rta numirile de Fatra (de la germ. Vater).

>) Dioiiysii Halicar. I. 34. — Un Kpoviov opo? era la Olympia din Pelopones (Pa us.
VI. 20. 1. —P t ol. 111. 14. 15. — Pindari Olymp. VIII. 17).
2
)
Grimm, Deutsche Mythologie, I. 153. — In Silesia eel mai inalt munte din catena
Sudetilcr inca se numesce Altvater (W a n e k, Mahren und Schlesien. 1S95 p. 6. 61).
Intr'o vechime mai departata terminul de t a t e r, se vede, ca a fost aplicat si la unit
muntt consecrati ai Germaniei. in mitologia germana tatermann insemneza idol,

spirit demonic, drun glosator vechiu ne esplica acest cuvent prin alpinus
(Grimm, D. M. I. 470).
3 Tartaros,
) cu sensul de inaltime, on munte, ni se presinta si la autorii vechl.
Plato numesce Tartaros locul de langa norl (Suidas, v. Tap zapoi). La Homer
(II. XIV. 279) si la Hesiod (Theog. 851) Titanii sunt numiti Tico-ocptupiot, cuvent,
:
PRINCIPALELE D I V I N I T A J I. 211
si suterane *) unde, dupS legende, Joe inchisese pe Saturn si pe Titantt,
susp'n3torii sel s
).
4. Saturn adorat in Dacia sub numele de ZctX[io§-is se'H Zeul-?hos.
Simulacrul slit de la Porfile-de-fer.
Pe lang3 titlul onorific de «tatSl», ce-1 avea Saturn in religiunea tim-

purilor ante-elene, ca personificarea divinitafii supreme a ceriulul si pamen-
tuluT, unul din epitetele sale cele mai poporale la tote triburile pelasge,
din sudul si din nordul Istrulm, a fost acela de «mos»
Numit de Latin! Saturnus senex 3
), deus vetus *), Deus Majus '),
(inlimba Oscilorcu formS de Maesius si Moesius c), el ne apare la Pelasgil
Greciei cu epitetul de rcpeaô-a]? '), toXcoj, la Troiani ca Jupiter avus 8
);
care in forma acesta arc intelesul de Titanii, ce locuesc sub muntele Tartaros, precum
tot la Homer, orasul Thcba de sub munlelc Placos se numesce 'Tir&irXaxiY) (J). VI. 397).
») Homcri Ilias, VIII. 13. — Ibid. Hymn, in Merc. v. 256. — Hesiodl Theog. v. 740.—
Platonis Phaedo, I. p. 88.
a
) Homeri 11. VIII. 479; XIV. 203. 275. — Hesiodi Theog. v. 851. — Steplianus Brz.,
v. Tdf.tapoc.
3
) Yirgilll Aen. VII. v. 180 : Saturn usque senex. — Ovidii Fast. V. v. 629
Falcifero seni, — Lut Saturn i atribuiau tradiîunile vcchl o etate patriarchate : Sa-
turnus autcm est appellatus, quod saturetur annis (Cicero, N. D. II. 25).
<) YirgUll Aen. VII. v. 204.
b
)
Macrofoil Saturn. I. 12: Sunt qui hunc mensem (Majum) ad nostros fastos .a
Tusculanis transiisse commemorent: apud quos nunc quoque vocatur Deus Majus,
Jupiter.
qui est — Er dupa Ovid (Fast. V. 72-75) numele lunel Majus insemna
«mosi>:
Hinc sua maj ores posuisse vocabula Maj o . . .
Et Numitor dixisse potest: Da Romule, mensem

Hunc senibus, nee a v u m sustinuisse nepos.
AcecasI etimologia la Varro, L. L. VI. 33: a majoribus Mains.
6
) Justus (De verb, signif.): Maesius lingua Osca mensis Maius. Cuvent si mm
apropiat de romanescul mo s.
') AescllJ'li Eumenides, v. 63S : rcarr]p Ttpeafiurrjc Kprivtx;.

8
) Yirgilll Aen. VII. v. 219-220:
Ab Jove principium generis; Jove Dardana pubes
Gaudet a vo
La Eschyl (Frag. 169) Deul eel mare, ale carui allare se aflau pe muntele Ida
Frigienii i-1 numiau Zsu? (s. &e.6<;) "Auq J

), Scifii Hwraros 8
), er pe teritoriul
Germanic! Altvater si Grossvater 3

); dcnumirT, carl t6te aveati unul si
acelasl infeles, dc «Mos».

Acest epitet desemna pe Saturn ca* un om muritoriu, ca autorul
ideal al viefel lor nafionale, morale si politico, ca trupina gencalogicS —

prihcipium generis — a vechilor dinasti! si familii nobilitare pclasge 4
).
Regele Latin, primind pe ambasadoriT luT Enca, 1c adresezX urmStorele
cuvinte:
«Nu fugiti de ospitalitatea nostra, nu ignoratT pe LatinT, gin tea lui

Saturn, omen! dreprt, nu prin pedepse, nici prin legT, cart de
bun3-voia, prin inclinap'unca lor, mat pastreza si astad! cu sfinfeniX insti-
tutiunile stramosesci rSrhase de la Dumned cul eel betran(s. mos)» s).
Acelast titlu de «Deul-mos» (deus vetus sett avus) i-1 avea Saturn si
la Dac.i.
Istoricul Mnascas din Patrac, care trSise in seculul al Ill-lea a. Chr. ne
spunc, cS Gep'i adoreza pe Saturn, pe care ci i-1 numesc Zamolxis 8

).
Tot asemenea scrieDiogene Lacrfiu, ca Gejii numesc pe Saturn

Zamolxis 7
). Er la Hesychiu aflam: EaXjio^?" 6 Kpdvoj.
Forma de ZdcXjioftc.; ce ni se prcsinta" la Herodot, la Porfiriu, la Hesychiu,

precum si in diferite manuscripte ale lui Plato si Suidas, estc recunos-
purta numclc de Zsu; jtaTpuiot:, sinonim cu Jupiter avus.

») Psellos (p. 109. Boiss.) la To mas click, Die alten Thraker, II. 42.
J
) Herodoti 1. IV. c. 59.
s
) Grimm, Deutsche Mythologie, p. 153.
4
)
Troianii i-sT reduceau originca lor la Deul-mos (Ab Jove principium ge-
neris; Jove Dardana pubes Gaudet avo. Virg. Aen. VII. 219-220). — Va r ro (R. R;
III. 1.) numesce pe agricultorii Italic! singurele remSsite din nemul lui Saturn
qui earn (terram) colcrent . . . cos solos reliquos esse ex stripe Saturn i. — La
Virgil (Aen. VII. 203) Latinii sunt gens Sat urn i, descendenti al
adeca
Deului betran. — fir Horatiu (Od. I. 12. 50) numesce pe August: Orte Saturn o.
5
)
A'irgilii Aen. VII. v. 202-205:
Ne fugitc hospitium, neve ignorate Latinos,
Saturni gentem, baud vinclo nee legibus acquam,
Sponte sua veterisque dci se more tenentem.
fir in alt loc (Aen. VII. 177-1S8): Saturnus sen ex «ex ordine avorum». — Este
semnificativS intrebuintarca, ce o face Virgil in versurile de mai sus de cuvintele «ve-
teris dei mos». Dupa Festus: Mos est inslitutum patrium, id est memoria
vcterum, pertinens maxime ad religioncs cacrimoniasque antiquas.
6
) Pliotlns Lex.: ZajioXJi? . . . Mvaalot? 8e itapa rixa:z xbv Kpovovtcjiasfi-a'. *al xaXelG&ac
ZdjtoUiy (Fragm. Hist. Graec. III. p. 153).
') Diogenis Laertii, VIII: Zajio).^?, <L Tefii 3-uouoi, Kpovov vopCovtsi.
PRINCIPALELE D I V I N I T A J I- 213
cuta in sciinfa, ca cea mat corecta '). Cuventul insa a rSmas pan& astadt filra
o esplica|iune intemeiata pe fapte positive, istorice si etimologice.

Dupa vechile usurT ale religiunit saturnice, numirea de Zalmoxis nu putea
fi alt ceva, de cat un simplu epitet hieratic al lut Saturn, un atribut cu acelast
infeles de senex, deus vetus, deus avus, Uccncaos, Tt(,tof>uvqc» Majus (s6ti
Maesius), pe carl le avea Saturn si la alte triburt pelasge.
Din punct de vedere al etimologiet si al sensulut, cuventul Zal-mox-is

in limba Dacilor nu insemna alt-ceva de cat Zeul-mos. Finalul i? repre-
sents aicT, ca si in alte casurt analoge numai un simplu suns grecesc.

De fapt limba Gefilor si a Dacilor avea un caracter proto-latin; ea forma
numai ram seu un dialect particular rustic al limbeT pelasge, dupa cum vom
ave ocasiune a ne convinge din cercetarile istorice in cursul acestet opere.
Autorit grecesct ne-aii transmis diferite esplicart ale cuventulut Zalmoxis.
Unit din ccestia, de si aveaii deplina cunoscinfa de sensul adevcrat al
cuventulut Zalmoxis, dupa cum results, din scrierile lor, s'au maxginit ins
a ne da numai ore-cart interpretart gcnerale.

Lucian, unul din cei mat interesanp* scriitorl at vechimit, distins prin
spiritul si erudidunea sa, numesce pe Zalmoxis raapipo; 8'sd;, adeca «deu

p3.rin.Jesc* scfi «stramosesc» 2
). La Herodot 3
) Zalmoxis este oat'jiwv im-
/wp'.os (deus indigena), er la Plato un [iaaiXsis -9-eoc «). Acesta interpretare a

lut Plato i-st avea ins3 un fundament positiv. In anticitatea preistorica iun-
datorit statelor erau obiectul unut cult particular respectuos. Regele Inte-
rnet tori u al statuluL, si colonisatoriii al p'nuturilor nelocuite, era considerat
ca un proto-pftrinte comun, ca un Mos 6

) seu Lar c
)
public, pentru tote
generatiunile urmatore.
ConstatXm asa dar, ca anumift autort at vechimit au interpretat o parte

a numelut de Zal-mox-is prin cuventul •9-so;, cr restul prin epitetele de
r.a,xp&o:, Snfy&ptoq si p&erHtSqj mat pudn corcspundetorie adevCratulut infelcs.
ZaX in limba Dacilor, dupa sens si forma, ni se prcsinta ast-fel ca identic

cu terminul de «detU seu cdeul» in limba romana, er u-oi; este cuventul
') Hcrodoti lib. IV. c. 96; Zi/.|u4;? o.viVfxuno? . . . Saijiuiv . . . zr.'.ymf.r,^ — Porpliyrii De
vita Pytliagorae. c. 14. — Paul)', Real-Eiicyclopitdie, v. Zamolxis.
2
)
Luchini Samosatensis lib. XXIV. c. 4.
3 Heroduti lib. IV. c. 94 si 96.

)
<) l'latonis Charmides (Ed. Didot, Tom. I. p. 505).

5
) Dupa Manet ho dinastia Mo si lor (vstt'Ja.:, Manes) a domnit in Egipet 5813 am.
8
) Cuventul Lar (Lares) esprima la inceput aceea?? notiune cu Manes. In Etruria
Lar era tot-o-data- titlu de ondre si de delimitate al regilor. In colindele romdne
:
nostra «mos», in limbaprisca latina majus, er la OscI maesius si moesius.

In fine mai csista la triburile pelasge din Italia si o forma poporala (ante-
romanS) dc «mos», cu infclesul de memoria veterum.
Cuventul archaic de «deii» seii «deul» i-1 aflam intrebuinfat, ca un
termin national, in p'nuturile pelasge ale Traciei si Mcsiet, si in timpurile
imperiulu! roman.
Pe o inscripfiune descoperita in Mesia de sus, in apropiere de Scopia,

ni se presinta o dedicare adresata lui : DEO ZBELTHIURDO x
), or! mat
corect ZBELTHEURGO, adeca «Deulu! Deu-facatoriii-de-minuni».
In munp'i Rhodopului un veteran ridica la a 76 d. Chr. un altariu lui
DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHD1ZEI Ren.), unde ultimul cuvent

ne presinta numal o forma alterata din Domnudzei seu Domnidzei,
rom. Dumnedeii, pi. — dei 2
).
Numele de Zal-mox-is atat de mistcrios in literatura istorica moderna,

apartine ast-fel dialectulul primitiv pelasg din Dacia. Era numal un simplu
titlu de onore si de respect al supreme! divinitaft, aceeast espresiunc com-

binata, ca si Deul-mos (Deus avus) in limba romana, numai forma, sub
care ni s'a transmis de autori! greccsc! este alterata.
Zal-mox-is seii Zeul-mos in cultul Dacilor si al Tracilor

8
), representa
ast-fel aceeasi divinitate mare a preistorieT, pc care o adorau si ScitiT sub numele
de Zsu; llarcaio;, Troianii ca Jupiter avus, si care pe fermurii Tibrulul ne
apare sub numele de Saturnus senex, deus vetus, Deus Majus 4

).
iLariu pecurariu* este sinonim cu «Baci u pecurariu» (Gaz. Trans. Nr. 286 a. 1898).
») C. I. L. III. nr. 8191 la Tomaschek, Die alten Thraker, II. p. 60.
*) C. I. L III. nr. 6120:

DEO • MHDYZEI ME NSA M
•
C MINVTIVS
• • LAETVS VETERAN •
LEG -VII C -P • • F-PRO-SE-ET-SVIS

V • S• L M •
IMP • VESPASIANO • VII • COS

Forma combinatS de Deu-Dumnedcu o mat aflam si astadl in colindele romane
Fapt'o Domnu mesc-intinsc In scaune cine-mi sede
Panga mese si scaune . . . Sede Zeu-Dumnezeu.. .
A 1 e x i c T, Texte dm Lit. pop. rom. I. p. 143.
') Lucian Zamolxis e considerat de

La 4eu al S c i t i 1 o r .
(lib. XXIV. 1. si 4), si
al Thracilor tot-o-data (lib. XXIV. 42).

*) Aceleasi traditiunl istorice au csistat in anticitate despre Zal-mox-is
ca si despre Saturn in Grecia si in Italia. Saturn, spuneau traditiunile religiose latine,
disparuse de o-data din fata omenilor (Macrobii Sat. I. 7: Cum .... subito S a-
PRINCIPALELE DIVINITATI. 215
Ca deti al ceriului si al inaltimilor Saturn seu Zcul-mos al Daciej,
i-si avea aici altarcle, simulacrclc si sacrificielc sale anvtale prin muntT.
La punctul eel mat important din catena sudica a Carpatilor, langa.
Portile-de-fer, pe costa ce sc numescc

Sfantul-Pctru, caletoriul mai observa si
astadi bustul uneT fi"uri umanc, dc o ma-

rime uriasil, taiat in stancii, de mana omului
preistoric.
Am veYlut si am esaminat insusi din
apropicrc in vara anuluT 1S99 acesta re-
prescntatiunc umana de pe accst frumos
si important promontoriu al DunariT. Din

ori-ce parte privita. acesta figunt, ea ne in-
fatiseza chipul uniu om mistcrios cu co-
jocut in spate si avend o atitudine ca si
cand sc ar urea pe del in sus. 156. — Siraulacrul lm Z a 1 mox i s
Legendele poporalc numesc acesta figura ( Z c u 1 - mo :;) dc ]>c dclul numit

Sf. Pctru langa P ortilc-dc-fcr
megalitica «Mos», si ne spun tot-o-dala, ca ( lv o man i a; jud. Mehcdintl, s.
mai dc mult a esistat aci o grupa de Gura-Van). Dupa o t'otografia din
9 clnpuri umanc, sculplatc m stanea, nu-
mitc cu un tcrmin general «I3abe>', clin can 8 au fost distrusc in timpurile
mat in urma, pe cand s'ati esccutat lucrarile pcnlru calea national;!, cc trccc
pe sub polele accstuT del catrc Vuciorova ]

).
turn us non comparuissct, excogituvit. lanus lionorura eius augmenla). Saturn
este un d c u s in statu a b s c o n d i l o, un I a t e n s d e u s (Virg. Aen. VIII. 321. —

Ovidii Fast. I. 236). In particular teogoniile greccsci ne spun, ca Joe, dupa ce a alungat
pe Saturn din vcchiul Olymp, l'a inchis intr'o vasta. suterana, numita «Tartaros-\
la un loc cu TitaniJ, represcntanlii eel veclil a! rasci pelasgc. Tot ast-fel audise
Herodot despre Z a 1 - mox - is, ca acest om-dcu («y8fioico;-paijupy) ar fi disparut de
o-datS din fata Tracilor (Gctilor) si ca petrccuse cat'-va timp intr'o locuinta suterana
(lib. IV. c. 95). Z a 1 - m ox - i s caletoresce prin Egipet, cr Saturn ne apare in tote

traditiunilo istorice domnind tot-o-data si peste Egipet si pesle o mare parte a Libyei
Hcsiod numesec pe Saturn un < astut*. AcclasI caracter i-1 atribue autoril grecesc? si lul
Z a 1 - m ox - is. In fine Saturn era onorat in timpurile archaice cu sacrificii umanc, vi-
rorum victimis (Macrobii Sat. 1. 7), er GetiT, dupa cum scrie Herodot, trimeteau la
fie-care cinci ani pc unul dintrc densii in solia la Zal-mox-is in ceriu. pentru lu-
crurile, de carl avcaii mai marc trcbuinta.
') Traditiune culesS din satul numit Gura-Vail, po al carul teritoriu sc afia acest
simulacru.
AcesUi figura sculptata in stanca de langa Cataractele Dunareif, dup£ numeie

ce-1 ports, dupa ideile si dupa usurile religiose ale vechimii, ne inf3p's£z3
unul din cele ma! importante monumcnte preistorice ale {erei, simulacrul
lui Saturn, numit in timpurile dace Zalmox-is seii Zeul-mos.

Prin positfunea sa la punctul eel mai important al Carpafilor si al Du-
nareT, acest simulacru se pare, ca a avut in anticitate o insemnatate cu totul
particulars.
El representa divinitatea cea mare a ferei, sub a carei tutelS speciala se

afla pasul Porfilor-de-fer, de unde, in epoca crestina, s'a si dat apoT
numeie de Sfantul-Petru delului, pe care se ridica acest simulacru.

A fost una din institufiunile religidse ale timpurilor pelasge, ca sanctuarele
si simulacrele lui Saturn se domineze la strimtorile munpllor, can serviaft
de portl naturale ale p'nuturilor.

«Dupa cum ne spun autoriI», dice Varro, «pe locul, unde se afla mun-
tele Capitol a fost in vechime orasul numit Saturnia, din care mat esista
trei resturl vechl, un templu al lui Saturn in strimtorile munîlor,
tot acolo o porta numita mai inainte Saturnia, er astadl Pandana, si
in fine o porta din dosul templulul lui Saturn* J

).
Langa Porfile-de-fer ale Carpatilor aii esistat in vechime si mai esistS si
astadi Cataractele cele periculdse ale DunareT, acea barters de stand,
ce se ridicS din adancimile albiel si produc o precipitare formidabilS a

curentului si vertejurf violente.
Chipul eel archaic de pe edsta delului, numit astadl Sfantul-Petru, in-
fatisa tot-o-data in vechime divinitatea protectora a corabierilor prin acestS

2
strimtore, atat de periculdsS navigafiunii cu vcsle si cu panze ).
Inainte de deii Olympului grecesc, Saturn singur a fost acela, care a
domnit peste ceriu, peste pSment si peste ape. El liniscia furtunile, el
calma valurile, el apera pe corSbierl de naufragii si de ori-ce alte acci-
dente pe ape.
Etatea acestui monument, o-datS atat de religios, de la Porjile-de-fer si
*) Varro L. L. V. 42: Hunc (Capitolium) antea montem Saturnium appel-

latum prodiderunt . . . Antiquum oppidum in hoc fuisse Saturnia scribitur. Ejus
vestigia etiam. nunc manenttria: quod Saturni fanum in faucibus, quod Sa-
turnia porta, ... quam nunc vocant Panda nam, quod post aedem Saturni in ae-
dificiorum legibus privatis parietes postici muri sunt script".
*) Un templu consecrat lui Saturn si altul lui H e r c u 1 e, dup& cum scrie S t r abo
(III. 5. 3 seqq) se aflau in insula Erythia delastrimttfrea Gaditana. Vom rcveni
asupra acestei insule, cand vom vorbi de monumentele preistorice atribuite lui Hercule.
;
PRINCIPALELE DIVINIfX.fi 217
de la Cataractele DuniriT, se reduce, dupa legendele, de cart vom vorbi
mai tardiii, la timpurile anteriore Argonaufilor. ;,i
Fara indoiela, cd au esistat si in alte parjl ale Carpafilor ast-fel de si-
mulacre primitive, ce representaii pe Zeul-mos, marele protector al Daciei.
Diferite delurt si verfurl de munjl de pe teritoriul ferilor nostre, mat

porta si ast&dl numirile semnificative de «Mos», «Virful Mosului*,
«Piscul MosuluI», reminiscence obscure, ca o-data aceste inalp'mi au fost
consecrate cultulul lul Saturn, acestul mare representant al religiunil si
civilisafiunii preistorice.
5. Saturn ca Zsvg Jaxlrj $i Dokius Caeli filins.
Saturn ca divinitate suprema a Daciei nc mai apare in anticitatea greco-

romana adorat si ca Zsuc. Aaxiij.
PelasgiT, dupa cum ne spune Herodot, nu avusese la inceput mime par-
ticular pcntru divinitatile lor, ci el le numiaii numai simplu ftsous, del *).
Aceste numiri de &i6z si deus, cart la inceput se atribuise lui Uran si
lut Saturn, ca personificarl ale divinitaîi ceriulul si pamentulut, au fost in-
locuite mai tardiii in cultul public prin espresiunile de Zeu; si Jupiter *).
De fapt insX, atat Zeus cu formele sale de Aic, Aeu? (colic) si SSeti? (beotic)
la Greci 3
), cat si Jupiter (diu'piter, divus pater, deus pater) la LatinI *),
erau numat simple apelative 6

).
') Hcrodotl lib. II. c. 52.
») Mficrofoil Saturn. I. 10: Philochorus, Saturno et Opi primum in Attica statuisse
aram Cecropem, dicit, eosque deos pro J o v e tcrraquc coluisse. Uc aseraenea ailam
si in Italia numelc de Jupiter aplicat lul Saturn. O inscriptiune de pe un vas dc

lut descoperit pe muntele Esquilin contine dedicarea : Iovei Sat(urno) d e i vo s.
(Preller-Jordan, R. M. II. 10).
») Jacob Itz u. Seller Hdwb. d. gr. Sprache, v. Z:i;.
) Vnrro, L. L. lib. V. 66.

5
)
Stephani Thesaurus 1. graecae, v. Zsu?: nihil aliud esse Zzur quara 3so^ ct Jupiter
quam deus. — Cu numele de Zsi~ a fost onorat si Agamemnon (Lykophron. Alex,
v. 1124) si Hercule (Aeliani H. A. XVII. 40), cr Enca ca Jupiter (Preller-Jordan,
R. M. I. 94; II. 321; Pauly, Rcal-Encyclopadie, v. Jupiter, p. 594). — Acest us, de a atribui
si eroilor numele de Jupiter, i-1 relevezS Tertullian (adv. Nat. I. 10) prin urmatdrele
cuvinte; Varro trccentos Jovcs (seu Juppitcres dicendum est) sine capitibus inducit.
Atat din punctul de vedere istoric al credinfelor, cat si al rituluT, Zeu?
AwSuvarog ITeXao-ftxos din Epir J

), Zeuc IliXwpo? -) seu 'Op.oXu>to? din Tesalia si
Beop'a 3
), Ze>js Hcntafo; al Scitflor 4
), Jupiter avus al Troianilor 5
), Jupiter
Latiaris adorat pe muntcle Alban, nu representau pe deul de a treia for-
mafiune, pe Joe Helenicul seu al theomachiei, care usurpase tronul lui Saturn,
ci pe Deul eel mare al ginfiT pelasge, pe divinitatea luminel si a fe-
nomenelor atrnosferice, care reversa bine-facerile sale asupra agriculturel
pelasge, .si careia a fost asimilat Saturn, representantul istoric al culture!
pamentului', al prosperitatit si al abundenfeT.

Cultul eel mai celcbru al mareluT «Deu pelasg* dupa cat i-1 cunosce istoria
pana astadi a fost la Do dona din Epir.

Insa mult mai celcbru si mai stravechiii a fost cultul «Deului celui prea
bun si prea mare» al Abilor si Agavilor din nordul TracieT, a, celor mai
drepfT dintre tofi omenii, catre cart 1-st intorce Joe privirile sale de la Troia °).
Acesti Abi si Agavi, dupa moravurile lor cele dulci.si dupa loeuinjele
lor din nordul Istrului, faceaii parte din familia cea mare a Hyperboreilor
evlaviosT, la ale caror hecatombe seu prasnice veniau to{i deii ').
Urme autentice despre cultul eel estins al marii divinitafl din Dacia le
aflam pana tardiu in epoca istorica.
Inca din cele mai obscure timpuri ale preistorieT, diferite tribun pastorale
pelasge emigrand de la Dunarea de jos, dupa" ce trccura peste Tracia, peste
Helespont si Frigia, se stabilira in finuturile Cappadociei din Asia mic3,
pe langa munfil numifT Taurus, Anti-Taurus, Amanus, si In apropiere de is-
vdrele Eufratului. Aceste coloniif de pastor! munteni, coborif! de pe Inal-
fimile Carpafilor, mai dusera tot-o-data cu ci si memoria cea sfanta a divinitafii
supreme venerate in patria lor. IncX pe la inceputul ere! crestine, ei adorau

in Cappadocia pe Deul eel mare din nordul Istrului, numit de el Zex Aaxi'rj,
(genetiv dialectal corespundatoriu latinutul Daciae) si acest Zeus Dacie i-s!
avea 8
la densi! un. pontificat al seu particular ).
!) Homeri Ilias, XVI. v. 233. — Macvobii Saturn. I. c. 7.
J
) Batonis Sinopensls Fragm. 4 (Fragm. Hist. Grace. IV. 349). — P-anly, Real-En-
cyclopiidie, v. Jupiter, p. 592.
3 Suidns,
) v. 'OjjoXwsos Zsii;.
4
) Hcrodoti lib. IV. c. 59.
5
) YirgiM Acn.VII. v. 219-220.
") Homeri llias, XIII. v. 6.
') Homeri Ilias, I. v. 423; XIII. v. 106. — Pindari Pyth. X. v. 33. — Cf. Pauly,
Rcal-Encyclopiidie, v. Aethiopia.
8
) Strabouis Geographica (Ed. Didot) lit). XII. 2. 5: Tgvpj S'eotIv upuioovvj At6? Aaxi-rj
Era una din credinfele caracteristice ale tuturor triburilor pelasge, ca Deul
lor national asculta si infelege mat bine rugXciunile si necesitap'Ie vicfet lor.
Afara de cultul archaic al lui Zeus Dacie mat aflam la Pelasgit din
Cappadocia inca o reminiscenfa religi6sa din patria lor europeana.
EI mat spuneau, dupa cum ne relateza Pausania (sec. II. d. Chr;), ca

imaginea cea sfanta a Dianet, venerata asa de mult in Taurica (Crimea), se
aria in posesiunea lor i
).
In fine, el mat adorab pe divinitatea cea mare a Pamentulut, pe «Mama

mare» sub numele de Ma 2
).
Pe langa credinfele si tradifiunile religiose, idioma lor mat avea de ase-

menea un caracter forte pronunfat pelasg.
O parte din localitajile ocupate de acestt Pelasgt at Cappadociet, pe cat ne sunt

cunoscute din
scrierile anticitafiT, purtaii numele de Cerasus, Morthula, :
Gauraena, Campae, Corna, Corne, Domana, Orsa, Dascusa, Da-

gusa ), Dacora 4), Rimnena seti Romnena
3
Un fluviu este numit '-).
Apsorrhus 6
), si un munte Scordicus 7
).
Romanit i declarara de amici si aliap (soft), si le acordara tote libertafile,
pe cart 8
le ceruse, pana chiar si dreptul de a ave un rege al lor propriti ),
er imperatul Claudiii intemeia in Cappadocia o colonia romana in orasul

numit Archelais s
).
Probe fdrte eloquente despre caracterul lor pelasgo-latin.
Insa nu numat pe teritoriul Cappadociet ni se presinta urmele primitive

ale religiunit, al caret centru puternic' a fost o-data Carpa{'u Daciet.
Cultul lut Zeus Dacie a mat fost dominant inca din timpurile cele mat
obscure si in Creta, insula cea mare si fertila a Mediteranet.
Locuitorit cet mat vecht at acestei insule, dupa cum ne atesta tradifiunile,
credinfele, cultul si institufiuniie lor, erai} de origine Pelasgt.

Dupa" cumne spune Diodor Sicul, et se numiau Dactylt, adec3 Dactult,
») Pausaniae lib. HI. 16. 8.
*) Strabonis Geogr. lib. XII. 2. 3. — Ma desemna in cult pe Magna Mater Dcum, pe

Gaea seu Rhea (C y b e 1 e). — Cf. S t e p h a n u s By z., v. Mdwxopoe.
3
) Ptok'inaci lib. V c. 6.
*) So'zomcni Hist, cedes. VII 17.

s
) Strabonis Geographica, (Ed. Didot), lib. XII. 1. 4.
o) Ptoleinaci lib. V. 6. —Ap s 6 r a, pSrau de apa langa Muntele sec in jud. Mehedintf. —
Cf. Tocilescu, Materialuri folk]., I. 85: La apsora ca sa-si ta.
') Ibid. V. 6. — Sc o r d i s c i, popor din Pannonia superiors. Scardus, munte al
Illyriet despre Mesia si Macedonia.

8
) Diodorl Siculi lib. XXXI. 19, - Strabonis Geogr. lib. XII. 2, 11.
») Plinil H. N, VI. 3. 1.
triburi muntene identice cu Coryban{u* *), fii lui Saturn 2

), ate caror arme
particulare craft arcul si sagefile s
), erf de antaiu, cari se ocupase in pSrfile
acelc cu estragerea metalelor din sinul pamentulul si cu lucrarea lor.
Pan;! tardiii in epoca istorica Iocuitoril insulei Creta infa|isaii pe marele

lor Zeoc, incunjurat dc cele septe stele ale Ursei man'), o espresiune sira-
bolicS hieraticS, cS. el adorau sub acest nume pe divinitatea supreme a
Pelasgilor din nordul Istrului.
Sub «Ursaceamare» autoritanticitapTconsiderau calocucsc Gefii si Scifil.
Poetul Ovid in tristele sale elegii de la Tomi scrie, ca densul locuesce
intr'un finut barbar, pe fermuril Manl negre, sub constelafiunea Ursei,

unde sunt Gefil si Scifii 5
).
fir la Sfantul Paulin Dacil, sunt aceia, can loeuese sub constelajiunea
Ursei man a
).
Esteuna si aceeasitradifiune religidsa, ce dominez&in Cappadociasi in Creta.
Aceste triburi de pastor! si lucratori de mine, departate de la CarpafI in
timpurile deputere si espansiune ale rase! pelasge, maipastrase dreptrnostenire
cultul si institufiunile religiunii lui Zeus Dacie, intocma dupa cum Delenii si
Delphienii venerau cu deosebita' slinfeniS pe Apollo Hyperboreul numit si
Apollo Dicaeus 7
). Dicia era numai o variantageografica a numeluIDacia 8
).
') Strabonis Gcogr. lib. X. 3. 7. seqq.
') La Stcsimbrotus, contemporan al lui Pericle, Dacty 1 i i apar ca fiii lul Zeus,
Corybantii ca descendant! al lui Saturn (Frag. Hist. Graec. II p. 57), intocma!

prccum si Lat i n i I se numiau Saturni gens (Virg. Aen. VII. 203).
3
) Platonis Vol. II (Ed. Didot) p. 263. — Pausaniae lib. I. 23. 4.
4
) Duruy, Hist, de Grccs. I. p. 187.
*) Ovidii Trist. lib. V. 3 v. 7-8:
Quern nunc subpositum stellis Cynosuridos Ursae

Juncta tenet crudis S a r ma t i s ora G e t i s.
«) In poema dedicata Sfantului Niceta, episcop al Daciei: Ibis Arctoos procul
usque Da cos (Coleti, Illyricum Tom. VIII. p. 81.)

sacrum.
') PJiiiii H.N. lib. XXXIV. c. 19. 10: Apollinem citharoedum qui Di-
caeus appcllatus est. — Dicaeus era un simplu epitet geografic al lui Apollo,
in calitate de cantaret cu c o b z a (cithara, xifl-apa), instrument national al Hyperbo-

reilor, cu care acompaniau imnele deulul la festivitatl si cantau la horele lor de pe-
trecere (Vecji Hecataei Abderitae frag. 2 4).— Dicaeus are in limba latina si
o forma grccesca, ca si Amyclaeus, Thymbracus; Idaeus, Dodonaeus etc.,

in tot casul insa nu are de a face nimic cu adiectivul greccsc ovxaio? (just), ce nu-1 afiani
ca epitet al lui Apollo, nicl la Homer, nici la Hesiod. De alta parte cithara seu cobza,
simbolul lui Apollo Dicaeus, nu putea se figureze ca atribut al justitiel.
«) C. I. L. Ill, p. 169.
Acest Zeoc Aaxtrj ne mai apare in vechile tradifiunl ale Pelasgilor si
sub numele de Dokius filius Caeli, care, dup3 cum ne spune Gelliu, a
fost eel de antaiu, care a inv£tat pe dmenl sS construesca edificil de lut *J.
Dupa genealogia si dupS rolul sen ca civilisatoriii, acest Dokius filius
Caeli era identic cu Saturn fiul CeriuluT din teogoniile greccscl. Dokius este
un simplu eponim, un genial represcntant al rasel pelasge din Dacia, in-
tocma dupa cum Scy th es, fiul luT Joe, care a inventat arcul si s3gefile 2
),
ne indica prin numele seu, ca patria sa originarS a fost Scythia.
6. Saturn onorat in citltul archaic cu numele de "OfioXog (Omul).
Saturn in cultul public si in tradifiunile poporale ale vcchimii mai avea

tot o-data si epitetul de "Op.o?.oc, o numire, cc ne presinta o deosebita im-
portanfa pentru istoria timpurilor primitive ale Daciel.
In partile de nord-ost ale Tesaliel, lang3 valea Tempe, un muntc inalt,
eel mai fertil si mai avut de isvdrc, se numia inca din timpurl imcmoriale
"Op.oXoc, dupa scriitori! grecescl 3
). De sigur, c& pc unul din punctele sale
cele mai inalte se aflase o-data un simulacra al acestui Homol-os.
Insa nu numal in Tesalia, ce forma un teritoriu prin escelenfi pelasg,
dar si in Beo|ia, o province locuita la inceput de b.arbarl, dup;l cum

se esprimzi Strabo, divinitatea cca inalta a lumel fisice si morale era numita
suprema a
1
Zeu? 'Ou-oXtkos 4
), o reminiscenfa, cX odata acesta divinitate tri-
burilor pelasge din Tesalia si Beofia a fost adorata pe muntele "OjioXoc
AceeasI numire o aflJm in parfile de nord ale Europe!. Deul suprcm al
seminp'ilor germane, Wodan seu Guodan, este numit «Omi» in cele mai
vechi poeme germane 5
).
») riinii H. N. VII. 57. 4: Gellio Dokius Caeli filius, lutoi aedificii inventor,
placet, exemplo sumpto ab hirundinum nidis.
*) Ibid. lib. VII. 57. 9.
3
) Ephoii Fragmentum 71 : "OjaoXo; Ss &t-zrAi<x<: opo?, &i "E'f opo; ml 'Ap:aT&3-/)p.o;
it 0-QpaToi;, sv olz la-rajJEt ftspl ttj; hopTqc, tiuv '0(j.oX!ojv (Frag. Hist, graec. I. 256). —
Stephanus Byz., v. '0|i6Xy].
*) Snidas v.
e
0jiMiLi6« 7^M. — Epitetul de Homoloios al lul Joe a remas neinteles pentru
autoril anticitatil. Singur Pausania i-1 aduce in legStura cu muntele Homolos din Tesalia.
s
) Grimm, Deutsche Mythologie, I. 131. — Divinitatea Om i se mai numia in limba
germani si Mann. Tacit (Germ c. 2) scrie: Celebrant carminibus antiquis . . . Tu i s-
tonem deum, Terra editum, et filium Man num. La Grimm (D. M. I. 319) acest
Pe la finele secululuT al V-lea, regina Francilor Clotilda, voind se induplece
pe soful seii, pe regele Clodovic I., ca s6 primescS religiunca crestina, i adresdza,
dupa cum ne relatdza Grigorie de Tours, urmatdrele cuvinte: «Dumnedcii,

pe carl i adorap* vol, sunt chipuri sculptate in petra, in lemn, or! in me-
tale, er numele, ce le daft vol acestor del, aii fost «6ment», er nu dei» ').
Este un fapt positiv, ca sub acdsta" numire misteriosii de "OjxoXo?, si care
representa o divinitate ante-homeric3, literatura vechia grecesca si romanii in-
telegea pc Saturn.
Tertullian, cunoscatorul adanc al credinjelor poporale paganc ») si Mi-

nutius Felix, contcmporanul seu 3 ne spun, ci top* scriitoriT anticitafii,
),
atat cei greccscT, cat si cei romanY, numesc pe Saturn, «homo».

Aceleasi probe ni le ofcr monumentele epigrafice. Pe o inscripp'une din
Numidia se amintesce un Homvllivs Satvrninvs miles legionis III Aug. '),
pe alta inscriptiune din Provincia' proconsularis gSsim pe o femeia numitS
Homvlia Satvrnina 5
), adeca si aici numele barbare de Homvllivs si
Homvlia sunt interpretate in limba latinS prin Satvrninus si Satvrnina.
Mannas insemndzS «homo» si densul adaugc: Mannus . . ist der erste held, dcs
germanl nu putut ana
gottcs solin, und aller menschcn vater. MythografiT si istoricii aii
pftna astadi o esplicatiunc justificatS, etymologic* si istorica, a cuvCntului Tuisto. Este
afara de orl-ce indoicla, ca acest cuvcnt nu putea av<5 alta insemnarc de cat de «Tat51».
in limba poporala romanS, care a conscrvat pan5 astadi un adeverat tesaur

de cuvinte
archaice pelasge, Tutu (la Tacit Tuisto) inscmnezS Tata. Pclasgii au format in
timpurile ante-istorice un strat ctnic forte intins al Germanicl. Aceleasi divinitSti, «Tu i s t o»
si .Mannus., (.OraW, seu «Tatal»si -Omul., imprumutate de la Pelasgl si adorate
de German!, le mal aflam si astadi amintite intr'o pocma archaica poporala romana :
De la Tata 1 de sus, Un n o r mare,
In c e r i u sus. Din norul mare

S'a inSltat in sus S'a ficut un Om mare . . .
G. CatanK, inv. V:.len Dicnol, ifeuat,
') dii quos colitis . . . sunt enim aut ex lapide aut ex metallo aliquo sculpti, no-
mina vcro, quae eis indidistis, homines fuerunt, non dii (Greg. Tur. II. 29—31
apud Grimm, D. M. I. 96.)
') Te.itulliani Apolog. 10: Saturnum itaque, quantum literae doccnt, neque Dio-
dorus graecus, aut Thalhis, nequc Cassius Severus, aut Cornelius Nepos, ncque ullus
commentator ejusmodi antiquitatum, aliud quam hominem promulgarunt.

3
) Mlnutins Felix in Octavio p. 26: Saturnum... omnes scriptores vetustatis
Graeci Romanique hominem prodiderunt. — Lactantius, I. 13 : Omnes ergo nbn tan-
tum poetae sed historiarum quoque ac rerum antiquarum scriptores hominem fuisse
(Saturnum) consentiunt.
*) C. I. L. VIII. nr. 1875.

<) C. I. L. VIII. nr. 1643.
De asemenea se ma! pastrase in tradifiunile vech! ale Tesalie! o dcose-

bita amintire dcspre un «0 m gigantic* (avopa w Svqxa ^v IleXwpoc), a
carui serbStore principals eraii Saturnalele x
). Acesta numire archaica de
"0|ioXo? a fost inlocuita ma! tardiu'prin terminulavSpos, in unele part! ale
Grcciei si Asiei mici 2

). Infelesul este acelasl, insa cu siguranfa nu putem sci,
daca originea cuventulu! avSpoc, este grece'sca or! pelasga 3

). GreciT ce! vech!
ma! numiau iccina unu! om dvdpid?, cu deosebirc statuele si cohimnele.

In fine, lima lu! Decembrie, care la Roman! era intf 6ga consecrata lu! Saturn,
ma! pdrta si astadi la poporul roman numele de Andrea seu Indrea 4
),
on cu alte cuvinte, ea este duna Omulu!» sett a «se>batori!OmuluI».
Pe basa acestor date positive not putem face aic! urmatdria conclusiune:
Cuventul «"0[io\oq» in anticitatea pelasga ne apare ca o numire general^,

ce se da primelor simulacre sculptate in stancile munfilor, ce representaii
in forme umane divinitatea suprema a religiunii.
Aceste figur! ale cultulu! public, precum si numirca.de «Omul», ce li se

atribuia, ne ma! pun in evidenfa faptul, ca religiunca pelasga a fost cea de an-
taiii, careaintrodusin Europa imaginile rudimentare ale deilor cu tipurl umane.
In anticitatea greco-romana, Saturn era infafisat cu o figura pelasga ru-
stics, ca un betran cu barba alba, cu pletele lasate pe umerf (intonsus avus)

acoperit pe cap cu un fel de straiii, une or! cu sandalc in picidre D
), si garbovit
de greutatea bCtranetelor. In mana drepta el avea ca atribut un instrument
de taiat, nutnit de autori! grecesc! Spsrcsvov ") seii «p7tTj '), si pe care Hesiod
o numesce «colj:urata» si «gigantic2». La Roman! acesta emblema caracte-
ristica a vechiulu! deii a fost numita falx si asimilata cu secerea, ca

simbol al agriculture! 8
).
') Bntonls Sinop<!nsIs Fragm. 4. . .
») Andros, insula spre SO. de Eubea, numita o-data Ant-andros. Ac6st5 insula ma-
avea si un port nurait Gaureleon. — Antandros, oras pelasg sub muntele Ida,
pe teritoriul vechii Troie. Sensul aceste! nurair! este: «In fata OmuluI». Tot acesta
esplicare o da si Mela (I. 18): Antandrum, quasi pro Andro, illi quasi pro viro
accipi volunt, adeca: el voiesc a intelege sub numirea de Antandrus «inaintea An-
drulu!» s<5u «anaintea OmuluI.»
3
) Andru in limba romana ni se prostata astadi numal ca sufis, d. e. baiatandru,
copilandru.
*) Marian, Serbatorile la Roman!, I. p. 97.
5
) Dupa o figurina de bronz din museul de la Louvre. Simulacrele lu! Saturn din templele
celc vech! ale Rome! aveau legaturl de lana la picitfre, de unde, dupa'cum scrie
Macrobiu (Sat. I, 8.), s'a nascut proverbiul :«deos laneos pedes habere*.
') jfesiodi Theog. I. 162: pif" Sps'navov.
') Ibid. I. 179: reXiuflov aps-rjv.
») Macrobli Sat. I. c. 7: Simulacrum eius indicio est: cui falcem, insigne messis,
224 M O N U M E NT E I. E PE EISTORICE A.L E P A C E 1. I
Originea acestei reprcsentan iconicc a lui Saturn sc reduce insa la tim-
purile preistorice.
Unul din monumentcle megalitice, cele mat importantc ale Galiei, nc

infatiscza pe Saturn in forma unuT menhir sett stelp conic, acoperit pe
cap si pe frunte cu o haina, cc-T invelcscc tot corpul. Pe fata i sunt rcpre-
sentate doue astre, sdrele si luna J

), fiind-ca
Saturn, ca divinitate a universuluT, era ve-
nerat tot-o-data si ca dett al lumineT 2

). Er
drept atribut distinctiv al puterei lumescT,
accsta figura din Galia ne infafiseza la
brau-un topor archaic, sett un ciocan marc.

fn traditiunile poporalc romane s'a mat
conscrvat incS pana astadT amintirea despre
numele de «Omul», ce-1 avea Saturn in
rcligiunca vechia, cum si despre emblema
sa rustica.
Anume ni s'au pastrat sub forma uneT

legende scurte in vcrsuri rcsturile din o
157. - Simulacrul divinitatil su- vec hia teogonia poporala, numita «Nu-
prcmc represcntiind pc Saturn
*';-
rv„ „„" descopent
,/:
,.
meratoria cea mares,
.„..
sicarcia 1 se a-
seu Omul-marc,, „„;,. '
in sepultura neolitica de la Col- tribue o deosebita putere sfanta, cand se

lorgucs (Francia meridionala,
rec ;teza
dcp. Gard). Dupa Fraipont,
Lcs cavcrncs, p. 221. Dupa cuprinsul sett, acesta poema ge-
ncalogica era un fel de «Enumeratio

dcorum». Ea continca in o ordinc succcsiva si in triisuri morale numele,
originea si faptelc difcritclor gcnerntiunl divine.
La inccputul sett, accsta poema poporala nc infatiscza pe Saturn sub

numele de Omul marc, intocma dupa cum o-data a fost vencrat si la
adjecit. — La Ovid (Fast. V. 627) Saturn c numit falciferus scnex. De asemenea

si la Martial (XI. 6).
') Caractcrul pclasg scu protolatin al accstci rCpfcsehfan umanc i-1 constats o colinda
poporala romana. Maica DomnuluT spunc despre fiul scu:
Ca pe fata fiuluT Si pe fruntea lui plinli
Scrisa-T rada sorclui, Luna plina cu lumina . . .
Rclegannl, Colecjiunc ms-3. T. 1. p. 214 (Acad, rom.)
Representarl analdgc si in Italia: Den romisch-ital ischen Darstellungcn, worin
cr (Saturnus) . . . auch mit bestirntem Haupt crschcint, liegen astronomisclie
ldeen zu Grunde (P a u 1 y, R. E. v. Saturnus p. S34).
-) Macrobii Sat. I. 22: Saturnus ipse., quid aliud, nisi sol intelligcndus est
Tesalieni ca "Ojaoao; seu ca aviqp TtEAcopos. Er ca atribute simbolice ale
puteril si domniei sale lumesci, «Omul mare» nutnit si «Dumnedeu» are

in tradifiunile romane o «secure mare* *), orf un «ciocan» la brau.
Acest «Om mare* al tradidunilor romane este coborit de la «Tatal
din Ceriu* 2
). El ne apare ca primul fundatoriu al religiunii. El
') Securea este o arma primitiva, ea represerita insemnele puterii, sceptrul acestui
timp. Fascele romane, emblems, a iraperiuluT si a puteriT, ce se purtaii inaintea
vechilor rcgi, ir in timpul republicet inaintea consulilor, dictatorilor, pretorilor etc. inca
aveau la mijloc o secure. De asemenea aveau si pontificii romanica inscmne

istorice o s e c u r e. (Prelle r, R. M. II. p. 135). — Deul Ram man al Asirienilor,
o divinitate de origine pelasga, identic cu Jupiter Ruminus al Latinilor, parintele
ploilor si al schimbSrilor atmosferice, inca era infatisat stand pe un munte, sustiind cu

capul seu ceriul si avend in mana un topor (Maspero, Egypte et Chaldee, p. 662).
') De la Tatal de sus in ceriu sus S'a facut o padure mare

S'a inaltat in sus Cu un lemn mare,
Un nor marc, Si din iemnul mare
Din norul mare S'a taiat o aschii marc
S'a facut O m mare
un Si s'a facut o biscrica marc
Cu o secure mare, Cu 9 altare, cu 9 altarele ....
Si din Omul mare G. CalanS, tnv. Valea DieneT, (Ba at).
Pe la nol, scrie G. Catana, acesta rugaciune poporala se mat dice si •Numera-

te) r i a m a r e» si se rostesce la patul unui bolnav dc mdrte, dacS recitatoriul se im-
pedeca on gresesco, atuncl se crcde ca bolnavul more, er daca o rcciteza fluent, se. in-
sSnatoseza.
Era un Om mare, Ca sa taie lemn mare

S'a dus la padurea mare Sa faca manastirc mare
Cu un topor marc, Cu 9 usi cu 9 altare . . .
(Com. ir.'tvernri, jud. Dorohoifl.)
Cf. Se vast os, Povesti, p. 81. — S e da to r ea, (Falticcnl) An. 177; 143. I. II.
In alte colindc romane, accst Om mare este identificat cu Dumnedeu:

Da Dumnedeu s'a lasat
Cu c i o c a n u 1 pus in brau . . .
(Com. Salcea, j. BotosanT. Colcctiunea nostra.)
Aceste tcogonil archaice pelasge, se vede, c5 au servit ca model si ca isveJre principale

pentru poema lul Hesio d. Mai esista inca o remarcabila asemenare. Pe cand scopul
principal al Teogoniei luT Hesiod este invingerea lul Joe asupra luT Saturn si a Tita-
nilor, in «NumSrat6rea cca mare» se glorifica la inceput Omul mare, apoi partea a
dcJua a accstei poeme, sub influentele cultului crestin, celebr6za triumful divin al lul Isus
asupra Evreilor.
Ciiventul «Om» represent! in anticitate o inalta putere divina. Profetul Daniel
(c. 7. 13) spune, ca a vetjut in visiunile sale pe «fiul de Om», ca venia pe noril ce-
riulul si a luat domnia, marirea si regatul de la «cel mai vechiu de dile». Chiar si
NIC. BENSUflANU.
construesce eel de antaiu o b i s e r i c a marede lemn, cu 3, ort cu 9 altare,
eel mal sacru templu al tradifiunilor pelasge, a carul istoria a perit, ins5 care
ne apare mult mat primitiv de cat Man5stirea-Alb3 din ostrovul MaxeY-negre J
).
7. Saturn ca Zevg Uqiavog piyiatog eiqvorca, alyioy,og.
Simula crul slit eel colosal de pe viuntele Omul in Carp aft.
Cel matinsemnat munte din catena meridionals a Carpajilor este Bucegiul.

Acest munte, care se distinge prin inaltimea sa cea maiestosa si prin
estensiunea orisontului s£u, a avut o-datS o mare celebritate.

El a fost in anticitatea preistorica muntele eel sfant al triburilor pa-
storale pelasge, pentru cart sesurile cele intinse de la nordul IstruM erau tot
atat de importante ca si v3ile si culmile Carpatflor •).
Verfurile cele mal inalte ale acestui munte porta adt numele, unul de Ca-
raiman si altul de Omul, si amendouS ail fost o-datS consecrate divini-
tafilor supreme ale rasei pelasge, unul lu! Cerus manus, uIy«<; Oupavo? 3
),
si altul lui Saturn numit si «Omul».
lut Isus i se da atributul de «fiul Omului» (Mateiu, c. 16, 27—28; 19,28), precura
si Joe avea epitetul de «Homoloios» siu fiul Omului. — Pe teritoriui vechei Dacie,
diferite vtrfurl de muntt au fost consecrate o-dalS divinitatiTO mu 1 ui. Ast-fel de numiri
mal aflSm urm5t(5rele: Virful Omului, punctul eel mal inalt al muntelui Bucegiu;
Omul de p 6 t r 5, munte in jud. Arges, spre SO. de comuna ruralS Canem; D6 1 u 1
Omului spre NV. de com. Bala-de-sus, jud. Mehedinti; Virful Omului in Bu-
covina spre SV. de Chirli-baba, e> in pSrtile de N. si de NV. ale acestei comune se aflS
muntii Tartarka si Capul; Virful Omului, munte pe teritoriui com. Brosceni,

jud. SuceVa. Simulacre archaice cu numele de «Omul» se par a fi esistat o datS
si in p3rtile de sus ale Italiei. Anonimul din Ravenna si geograful Guido
amintesc langa Alp! in Galia Transpadani localitatea numitS «Omula» (Ed. Pinder,
p. 251. 458).
') Am vorbit aici despre Saturn ca divinitate, in cat este de lipsS. spre a cundsce
caracterul vechilor simulacre ale Daciel. Despre cele-Ialte numiri si legende ale acestui
puternic monarch al timpurilor preistorice, despre patria si faptele sale politice vom vorbi
mai la vale, in istoria imperiului pelasg.
") Este acela?! munte, pe care Dac i i, dup3. cum scrie Strabo (VII. 3. 5), i-1 con-
siderau de sfant: opo? bpov . . . ovo;j.a S'a&tu) Ktu-fdiovov. Despre intelesul numiriT, pe
care Strabo ne-o d5. sub forma de Cogaeonon vom vorbi mat tardiii, in acest volum.
3
) Vedi mal sus pag. 201.
Pe punctul eel mai culminant al muntelui Omul se inaltl o columns

uriasa, inveluitii de regulS in nor! J
), er pe un alt pise din apropiere mai
esista. si ast3di eel mai important simulacru al lumil preistorice, o repre-
sentafiune umana sculptata' in stancS, de o m2rime ihtru adever formidabiia.
158. — Marele simulacru al lm Saturn ca Zsu<; afisTos . jj.E*[ioto<; eopioica, ulflo-ôi,
sculptat in o stancS de pe verful muntelui »Omul>, punctul eel mat tnalt de pe arcul
sud-ostic al Carpatilor. Dupa o fotografia de Prof. Em. le Mar ton din Rennes,
din a. 1900.
Acesta' figura intra adeveY titanicS din muntil Daciel vecht, numifT o-datS
al Hyperboreilor, ne infaîseza, dupa tote caracterele sale, imaginea supreme!

4
divinitafi a timpurilor pelasge ).
•) A se vede capitulele urmatdre.

*) Despre positiunea si constitutiunea geologic^ a acestel stand, scrie d-1 E. le Marton:
Elle repr<5sente une forme d'escarpements sur le flanc S. du sommet denomme'
Omu, qui est le point culminant du massif du B u c e g i u. On peut voir que le ro-
cher ... est de taille formidable, d'apres la figure humaine qui est a une vingtaine de
metres en avant . . . Le roc . . . se compose de 3 parties, la partie superieure (partea
stanedsa, de-asupra fruntil) est le rest d'un enorme bloc calcaire, aussi que la partie
inferieur (partea de la gura In jos). Entre les 2 on voit le gres conglomeratique, qui
forme une bande (fruntea si obrajil); et si Ton elude de plus prfcs le pied meme de
1'escarpement on y trouve le meme gres cnveloppant le bloc inferieur de calcaire.

DupS concepp'unile religiose ale Pelasgilor, Deul eel mare al acestei rase
era inf3îsat in forme gigantice, cu intenp'une, ca prin dimerisiunile cele

enorme ale simulacrelor, sfi se esprime tot o-datS puterea si maiestatea
acestei divinitSfT.
Din ac6sta causS divinitatea supreme a religiuniT pelasge, deul tunetelor,
al fulgerilor si ploilor, acela, care cutremura p^mentul, care fecunda cam-

piile, vXile si munfiT, mat avea si epitetul de IlsXwpoe Gigantul s6u Omul
mare l
), si acest Peloros era considerat de Tesaliem ca identic cu Saturn.
SSrbatorile cele man ale Saturnalelor la el purtau numele de «Peloria»,
adica ale «OmuluI gigant*, seii ale <Omului mare».
Marele Deu din Iliada luT Homer, voind a da celor alal fi OlympienI o
idea despre imensitatea puterii sale fisice le adreseza urmatorele cuvinte:
«Ascultafi-me cu toftf, del si deife, ca sS ve" spun ceea ce-mt dice inima.
Peste cuvSntul meu nimene s5 nu trecS, nicl deifa nicT deu, cl cu top"! s£
mS ascultatT, fiind-ca dacS voiu afla, c& vre unul din det, a mers pe sub
ascuns, ca sa dee ajutoriu Troianilor, orl Danailor, acela se va intorce batut
51 cu rusine In Olymp, on i-1 voiu prinde si-1 voiii arunca in Tartarul eel
intunecos si fdrte departat, unde este sub piim^nt o prapastia forte adanca,
acolo unde-su. Porfile de fer si Pragul de arama, si atuncl el va cu-

nosee, c3 eii sunt eel mai puternic dintre top* deiT. Daca voip* insa, deilor,
incercati-vS norocul, ca sS v£ convingep" cu top'T. Aducep* o catena de aur

si legati-o de Uran (cu infelesul de munte), apoT prindefT tofT deiT si deifele
de ea, si orT cat vert cerca, vol nu vep* fi in stare, ca sS tragep" din Uran
pe cam pi a pe Deul deregatoriul vostru eel mat inalt; insa cand me voiu
hotari eu, ca sS prind de catena, atunci de o-data cu voi voiii trage in sus
si pamelntul si marea, er catena o voiii lega de verful OlympuluT si tdte vor
rSmane suspendate in aer, atat sunt eii de superior peste del si dmenT* 2
).
Aceste cuvinte, pe carl Homer de sigur le-a estras din cantecele cele
vechT ale rapsodilor migratorT, se refer de fapt la muntii cei sfin|i de carl
vorbim aicT.
Olympul Iliadei nu este Olympul TesalieT, ci este Olimpul eel

vechiu de langa 'Qxsavo? zoxajjii? seu Istru, unde era «Originea deilor* 3
),
>) Batonis Sinopensis De Thessalia, frag. 4., in Fragm. Hist, grace. IV. p. 349. —
Paul)', Real-Encydopadie, v. Jupiter, p. 592.
!
) Homori Ilias, VI!I. v. 19-27. C5 Uran este aid un munte resulta in mod positiv
si din cuvintele: s| oupavoflsv jtjoiovSs.
') Homeri Ilias, XIV. v. 199-205.

:
PRINCIPALELE DIVINITAJI 229
«la marginile pamentului, ce nutria multS Iume». Olympul si Uranul lul
Homer sunt mun|il eel sfinfi ai teogoniet, Oupsa ucapa % acolo unde se afla
resedinfa lui Uran, a Gaeel si a lui Saturn 2
), unde dmcnii eraii asetnenea
deilor si unde acesti Titan! purtau resbele unii cu altii pentru domnia lumii.
De o-data cu migra{iunile triburilor pelasge de la CarpatT catre parfile
meridionale se aii estins renumele si legendele acestul munte sfant peste
tote p'nuturile Eladel, ale Asiei mici si pan£ in Egipet.
Dupa cum civilisafiunea si moravurile cele dulci ale Pclasgilor aii avut o
influenfa enorma asupra poporului grecesc, tot ast-fel si credinfele lor. De la
Carpaî aii emigrat spre sud, de-o-data cu triburile pelasge, religiunea lul Uran
si a Gaeel, a lui Saturn si a Rheei, a Sorelui si a Lunei, ori cu alte cuvinte
intreg sistemul doctrinelor pelasge, cu numele, cu legendele despre ori-
ginea deilor si cu formele cultului, asa dupa cum se dcsvoltase in centrul

principal si puternic de-la Istrul de jos, pe teritoriul Hyperboreilor celor simp*.
Figura cea enorm de colosala din Carpafii Daciei si care ne infap'seza o
espresiune suverana de demnitate si o imensitate de putcre, nu putea se re-
presente de cat pe deul eel mare national al triburilor pelasge, caruia i-au fost
consecrate peste tot locul inalfimile cele mai impunatore ale munp!lor.
Despre o figura uriasa analoga, sculptata in o stanca de langa" Antiochia,
ne relateza scriitoriul grecesc Ion Malala in Cronografia sa urmatdrele

«Sub domnia lul Antioch Epiphanul, regele Siriei (decedat la anul 164
a. Chr.), domnind o epidemic in Antiochia, si din acesta causa murind o
mulfime de dmeni, un anumit Leios, un om, care avea cunoscinfe de mis-
teriele religiose, le-a ordonat, ca se sculpteze o stanca din muntele, ce do-
minX de asupra orasului. El a ingrijit apoT, se se sculpteze in acest munte
un cap gigantic incins cu o corona, intors cu fafa catre oras si spre
valea de acolo. Apol a scris ceva pe cap si ast-fel a pus capSt epidemiei,
Antiochenii numesc pana ast3dl acest cap Charonion» 3

).
Acest Charonios representa in realitate pe Ze6g xapaid; *), adeca «Capul

lui Dumnedeii» (dr.b tou xapoe, Hesych.), dupa cum era infatisatS. si
adorata la Beofieni divinitatca cea inalta a ceriuluT si a pamentului.
') Hesiodi Theog. v. 129. — Ibid, v, 113.
a
) Hoiuorl llias, VIII. v. 479 soqq.
3
)
Ioannis Malalae Chronographia (Bpnnae, 1831) p. 205. —He r odo t (II. 106.) inca.
amintesce de doue figurl umane sculptate in stancile dc langa Ephcs si Smyrna, in m5-
rime de cate 6 coti si 1 palma. Dupa cum crede densul, aceste figurl representau pe
Sesostris (Osiris).
4
) Prellor, Gr. Myth. I. 77.
Am considerat pana aid acest colos din Carpafii DacieT esclusiv numal
din punctul de vedere al ideilor religiose ale timpurilor preistorice.
Reman e acum sS esamin3m acest simulacru din punctul de vedere al
caracterelor sale simbolice si al istoriel sale speciale.
AcestS maiestosa figurS —a religiunil energice pelasge — ce domineza si
astadl pe punctul eel mai insemnat al Carpatilor, se distinge prin doue" parti-
cularitStl remarcabile, particularitSfT, ce ne pun in evidenta, ca acest simu-

lacru a fost considerat in anticitatea homerica ca imaginea cea mat sacrS. sj
cea mat vechi& a divinita|ii supreme.

Una din aceste particularity distinctive ale colosulul de pe Omul este
espresiunea cea lata a fefei.
Homer, in unul din imnele sale, numesce pe Deul suprem al lumit
fisice si morale din timpurile sale: Zfjvoc aptaxov usYtaxov eup6oTC«, adeca
«Deul eel prea bun, prea mare si cu faja lata*. Aceste sunt
epitetele cele mai vechT, si mai rituale, sub can era invocatS puternica di-
1
vinitate a lumil pelasge ).
Achile pe campul de la Troia adresand o rug^ciune catre Zsu? (AuSco-

vaioc.) IIsXaaYiy.oc, i-1 numesce tot-o-datS zipwna., TV]X6{k vki'wv, adeca Deul
pelasg cu fata lata si care locuiesce departe 2
).
Acest «Deu cu fa|a latS» a d&ruit, dup3. cum ne spune Homer, regelui
Tros de la Troia, nisce cait de cea ma! escelenta rasa 3

), riumiti «cal nemu-
ritori* de catre unii autori.
t) Autorii anticitStii afi fost la indoi^lS, despre sensul adeverat al epitetului E&puoita,
atribuit marelui rpeu ante-homcric, er in literatura moderni inca. nu aflam o esplicatiunc
satisfScatdria. Anume unii autori deriva acest epitet de la o<jj (ircsc) = cp(uvf|, voce, sunct,
traducand pe Zeoc sbpunr.rj. cu late-sonans. Altil din contra recunosc, ca radicalul lui
oku. se reduce la wty (Jmo<; ?i 0*0?) o c h i ii, fa t 5, insa densil au interpretat in mod cu totul
necorect acest epitet, unii cu latioculus, latum habens oculum (Stephanus,
Thcs. 1. gr.) er altii cu late-videns, late-cernens. Dupa ideile teologiei antice
insa, sub espresiunea de eifuona se intelegea forma figure! divine, fata cea lat5,
estrem de imposanta a lui Joe. Ast-fel la Homer Junona adresandu-se catre Apollo ?i
Iris (II. XV. 146) le dice: «Joe ve orddna, se veniti cat mai in graba pe muntele Ida,
si dup5 ce veti veni se priviti fata lui Joe » (<V.6<; t'sl; unto. i3f]o8-=). La Eschyl. (Suppl.
v. 1059) Joe are de asemenea o fata imensS. (otyiv Sôa-iov). In fine mat este de notat,
ca Homer intrebuintezi adiectivul e&pi, aprdpe peste tot locul, numaT in sens strict
material, asa d. e.: e&poa-[oio<;, thcaoBeioz, cu strade late; e?ipup.sT(uito;, cu fruntea lati;
zbpopkt&poc, cu albia lata; tbp&yopoz, cu spatiu lat, etc.
3
) Hoiueri Ilias, XVI. v. 233-241.
3
) Horaeri Ilias, V. v. 263-267.
In timpurile primitive ale istoriel calf eel mal renumijl pentru forma, si-
metria si velochatea lor, erau din nordul TracieT. Pegasus, calul eel divin
cu aripl, a fost dupa legende nascut langa isvorele (infelege cataractele)

riulul Oceanos seu Istru 1
).
Cu deosebire in ce privesce pe Zeoc el>p6o7ta sunt memorabile urmatorele

cuvinte ale lul Homer.
«Thetis (mama lul Achile) plecand des-de-diminefa se sui pe Uranul
mare (ui-rav oupavov) si pe Olymp si aci afte pe fiul lul Saturn eel
cu fafa lata (edpuorca Kpovc57jv) sedend la o parte de eel alalp! del pe
punctul eel mal culminant al Olympulul, care are multe verfurl* 2
).
Important text pentru istoria acestor timpurl atat de obscure. Si aid

(i£*Cas O&pavfc, care se ana in nemijlocitS apropiere de Olymp, esprimi
simplu nofiunea de munte s
), er nicl de cum spafiul eel infinit, ce se inalfa
de asupra pamentului. Acest \ii*(a<; Oopavd?, pe care se suie ma! antaiu Thetis,
ca sS m£rga in Olymp *), este din punct de vedere al geografiei rapsodice
identic cu Car ai man, muntele eel imposant al Daciei consecrat divinitap't
lul Cerus manus (Cerul mare) si care ne apare in legendele romane per-
sonificat sub numele de Caraiman, creatoriul «celor de antaiu
dmeni», 6v in descantecele poporale romane, ca Domn al fulgerelor
si al trSsnetelor si guvernatoriul eel mare al lumil 5
).
') Hesiodi Theog. v. 293. — Tot in emisferul nordic au pus eel vechl si conste-
latiunea Pcgasului.— Dupa cum se scie, Scifil au fost in anticitate.ee! mat ce-
lebrii calarasl. — Calul de venat al lul Adrian se numea Borysthenes (Dio Cass. lib.
LXIX. 10). Er rasa cailor din Moldova a fost renumita panS in sec. al XVIII-lea pentru
faptura, agerimea si resistenta lor la oboseli (C a n t e ra i r i i, Descriptio Moldaviac, p. 32).
J
) Homeri Ilias, I. v. 497-499:
fjfpi'i) 8'avE^'f) jii'fav o&pavov OoXyjiitov ts'
jupjv o'eupuoif/. Kpovi5f|V atsp •fjiisvov fiWutv
fr.y.pOTctTjj -noptrff, nol-ubs'-paint; OiiWjixolo.
Este de notat, ca Homer numesce aici verful eel mat inalt al muntelui Olymp, pe
care sedea Joe, xopuy-q, adeca crescet, cap. Kopu-f-rj se numesce la Homer si virful
muntelui Ida, de undo privia Joe la rgsboiul troian (U. XIV. 157). Tot acecasl numire o
intrebuintdza Hesiod pentru punctul eel mal inalt al Olympulul (Thcog. v. 62).
3
) Aristotele (De mundo, c. 6) incS deriva cuvintul o&pavo? de la dpoc.
') Atat la Homer (II. I. 197; V. 750) cat si la Hesiod 0£>pav6c ? i "OXoôc ne
apar ca doue inaltimi din una si aceiasi catena de muntl. In lupta cu Titanil, Joe
fulgera in aceiasi timp de pe Uran si de pe Olymp. Din causa acestor fulgere, scrie
Hesiod, s'a aprins jur imprejur p a d u r e a cea estrem de im e ns a (Theog. v. 689-694).—
fn fine atat la Homer, cat si la Hesiod, Olympul este un munte din regiunea nordulul,
acoperit de regula cu neuS (vmjoeic, iycivvttpos).
8
) Vedl mal sus pag. 201.
Pe o monetS din timpul lui Antonin Piul, DACIA ca divinitate este in-
fiSfisata finend in mana dreptS o grupa" de munfi )), can fSra' indoielS aveaii o
insemnatate istoricX-religi<5s3, erau munfii eel sfinfl ai D aci ei, ie,ogv Spo?
a lul Strabo. Er poetul P. Papiniu Statiu, care a trMit mult timp la curtea
lui Domifian, numesce adese ori Dacia simplu verticem si m on tern *).
In Iliada Iut Homer, locuintele marelut Deii sunt pe o inalfime fisica te-
restrS. Numai palatul lui Zso; se afla pe maiestosul Olymp, er eel alalfi
d,e! loeuese pe vSile Olympulul 3

) si pe Uran 4
).
Tot asemenea in teogonia M Hesiod, Zsic eOpOoTta este deul al carui
resedinfa se afla pe Olimpul eel sacru al timpurilor Uranice 5) din

«coltul» eel mat departat al pamentulul 6), sdii din «(era negri* 7),
de langa Oceanul (seu Istrul) eel cu vultori adanci 8
). Zt<K e6puo7ca este
deul drepta|ii 9
), el impSrtesce bunStafile sale celor onesti si drepfi, da
prosperitate oraselor, abundenfa pXmentuluY, ghinda stejarilor, sporesce al-
binele, bine-cuventeza" turmele de oi, face ca femeile sS nasc& copii ase-
menea parinp'lor s£i si dmenii sS se bucure in petreceii de lucrurile castigate
prin munca lor, el resbunS nedreptSfile si arde cu fulgerile sale pe cei

insolenp" si facatori de rele 10
).
O alta particularitate cu totul espresivS, ce ne-o presinta. tipul eel ar-
chaic al marelui Deu din Dacia, aparfine simbolismului antic.

Pe fruntea cea calma si plina de inteligenja
1
a acestui deii se ved ur-
') Eckliel, Doctrina numorum, Vol. VII. 5.
2
) P. P. Statii Opera quae extant (Lipsiae, 1857). In Equus maximus Domitiani
tu tardum in foedera Montem
Longo Marte domas ....
Cf. Ibid. p. 247 : Dicit Montem Dacorum, eo vocabulo tctam gentera de-
signans. — Eckliel, Doctrina numorum. VI. 428 : Statius Daciam saepe vocat verticem
vel montem.
a
). Homeri Hias, XI. 77.
<) Homeri Ilias, I. 195; VIII. 365; XX. 299; XXI. 267. — Odyss. IV. 378. 439.— Ad u-
narile deilor insa se fac pe Olymp, cand Joe i convdcS anume pentru acest scop.
(Iliad. VIII. 3; XX. 4. — Odyss. I. 27. — Hesiodi Theog. v. 391).
') Hesiodi Scut. Here. v. 203: os(vb<; "Oi,ny.r.o<;. — Ibid. Theog. v. 514. 8S4.
«) Hesiodi. Theog. v. 119.
"0 Ibid., v. 69.
8) Homeri llias, XIV, v. 201. — Hesiodi Theog. v. 133. 695 si 841.

o) Hesiodi Opera et Dies, v. 229 seqq., 281.
") Ibid. Theog. v. 514.
mfle naturale orl artificiale, ce represents o spargere a capului in partea

s' a a crar.iulul.
Semne simbolice analoge eraii infap'sate si pe imaginea cea sacra" a divi-

nitafii supreme din teogoniele ante-homerice. DupS vechile legende pelasgo-
elene Minerva (de la radScina men, mens, minte) a fost n5scut& din capul
lui Joe. Poetul Pindar ne-a transmis acesta Iegenda sub forma, cS Vulcan
a spart cu securea de arama capul lut Joe (Zeuc), din care apol a esit Mi-
nerva cu vociferari atat de enorme, in cat s'a inspaimentat ceriul si p5-
mentul *), seii dupa cum se esprima Homer, pSmentul a resunat si pontul
s'a turburat de undele cele purpura !
).
In cele de antaiii timpurl ale istoriel, credinfele religiose eraii confundate
in simbolism, si tote imaginile sacre ale anticitSfil se caracterisaii prin o
varietate infinita de atribute simbolice.
Ne intrebam acum. Se reduce ore originea acestei legende alegorice

despre nascerea Minervel din capul lui Zeuj la acesta figurX atat de archaicS,
atat de adorata si atat de unica in genul seii?
Noi credem, c& da! Homer pune in partile de nord ale Traciei, la Istru,
la 'Qxeavoc, uoxap.dc, originea tuturor deilor cunoscuff si adorafi in finuturile
grecesci.
Simulacrul lui Zsoc, e&poorca de la Porta cea mare a Carpafilor ne presintS

inca un important simbol caracteristic.
Langa umerul drept al Deului ni se infatisezi in forme forte regulate si
bine conservate figura unuT scut gigantic.

Acest scut este unul din atributele cele mai principale si mai archaice
ale divinitapT supreme din timpurile eroice.
In cele mat vecM monumente ale literature! grecesci, Deul eel mare al lumil
3
pelasge are epitetul de aifioyoq, adecS «cel ce fine egida», seu scutul ).
Iliada lui Homer ne descrie acest scut ca forte pretios, pe care timpurile
nu-I pot imbetrani, si care nu va peri nicl o-data. De el eraii suspendafl

o suta de ciucun de aur implettyi forte frumos, avend fie-care ciucur o
t) Pindari Olymp. VII. v. 35-38:

-
avi ^' *
A (pace-too tevvavoiv
ygtfjitk&xtg KtXiv.zt. itaripiBj 'Aftavaia xoptxp&v x«t axpay

Avopooaa'.a' ftXaXatey UTtspjiaxE'. $oi.
Oopavl^ Z't'fp:li viv xal Tata puvrfi.

a
) Homcri Hymn, in Minervam.
3
) Homeri Ilias, II. v. 375; V. v. 714, 733. — lie siodi Theog. v. 11, 13, 25, 735, 920;
Opera et Dies, v. 483. — Ibid. Fragm. 124.
valdre de cate 100 de bot J

). Jur imprejur, acest scut al puterniculur rJeii
era Incunjurat cu o frica religi<5si. Pe el eraii representate «Certa», <Bra-
vura>, *Tumultul eel ingroditoriu de rSsboiu», si capul Gorgonel, a mon-

2
strului celut sinistru si teribil ).
Acest scut a fost fabricat si daruit lut Joe de Vulcan 3

). Insa dupS cum re-
sults din alt loc al Iliadet, scutul marelut ZeOg era de petra seii de stand *), si
la acestS particularitate se pare, ca se refer cuvintele lut Homer, c2 timpurile

nu-1 pot imbfitrani, si c& el nu va peri nici o-data.
Acesta era scutul eel miraculos, care inspira, de o parte curagiul de lupta,
de alta parte o terdre marjiala, si da invingere tuturor acelora, in a caror
taberi se afla.
Dupa vechile tradifiunt, Joe a aparut mat antaiu cu acest scut in luptele,
ce le avuse cu Titanii si cu Gigan{it.

In memorabilul rSsboiu ce-1 purtara Acheii (GreciT) cu Troianit, Joe trimise
pe Apollo in ajutoriul Troianilor, i imprumuta acest scut, spunendu-I sS-l
scuture pe teatrul de rgsboiii si va face pe Achet sS se retraga inspaimentafl

la corSbii B
).
Minerva, in infelegere cu Juna, inca luS acest scut, Insa fSra scirea lut Joe, si
6
alergand cu el in tabera Grecilor i indemna la rgsboiu in contra Troianilor ).
7
Egida lut Joe, dupa cum resulta din Homer, se purta pe umert ), §i tot
ast-fel ne apare figurata ca atribut al mareM simulacru din Carpafit Daciet.

PanS tardiu in timpurile istorice, credinfele religiose erau strins legate
de anumite simulacre legendare, carora poporul in imaginafiunea sa le atri-
buia o putere supra-naturaia.

Cand Homer si Hesiod ne descriii figura cea maiestosa a lut Zs6? e&piiora:,
aZftoôc etc., densit nu aveau in vedere o putere divina abstracta, ci o ima-

gine sensibila, un simulacru consecrat prin o vechia religiune ; intocma
dupa cum si Achile adresa rugaciunile sale lut Joe de la Dodona.
Minerva, ne spune Homer, Zeo; cdfioyp<; 8 aceste
s'a nascut din capul lut ), si
*) Homed Ilias, II. v. 446 seqq.

3 Ibid. V. 738 scqq.
)
») Ibid. XV. v. 308.
*) Ibid. XVII. v. 593-594: oX-(i%o. \i.ay\M$i-rp. Ca substantiv nipiiapos la Homer n'are de
cat simplul inteles pdtra, s t a n c a, it mai tardiu sub acest cuvent se intelegea
numal specia cea calcarosS, dura. $i Iucitoria, marmorul.

5
) Homeri Ilias, XV. v. 229.
•) Ibid. II. v. 447.
') Ibid. V. v. 738.
«) Homeri Hymn, in Minerv. — Ibid. Iliad. I. 202. — Hosioili Theog. v. 920. 924.
PRINCIPALELE DIVINITA|L 235
cuvinte ale sale se refer incontestabil la principalul simulacru al religiunil

ante-elene, la figura cea sacra" atat de espresiva, din- tote punctele de vedere,
a lui Zzdc, al'iioyoq de pe Olympul eel vechiu al teogoniel, acoperit de regula
de n6ua, de la nordul Istrulul de jos.

AceeasI traditiune o aflariT si in teologia romanX.
Dupa. importantele estrase, ce ni le-a transmis Cicero din biblia cea sacra
a paganatafii romane, Minerva, deifa, pe care o adora lumea pelasgo-gre-
cesca, a fost nascuta din Joe si din Coryphe, fica Oceanulul J

).
'Qxeavos Jio-auoc, parintele tuturor divinitafilor ante-elene in teogoniile
antice, este Istrul «cel sfant», pe care eel vechl i-1 considerate tot-o-dat&
de «cel mai mare riu» al lumii; er Coryphe, la Homer este virful eel mai
inalt at Olympului vechiu a
), seu dupa Pindar insusl capul lui Joe, din care
a esit Minerva 3
).
Constatam asa dar, ca atat dupS legende, cum si dup& caracterele, ce ni
le presinta importantul simulacru, ce-1 reproducem ma! sus, deifa Minerva
s'a nascut pe teritoriul eel sfant al religiunii vecht, din nordul Traciel, in
regiunea Istrulm, din capul lui Zsug alyioyôc.
Sciinta era atributul Minervei, si tradifiunile pun nascerea acestel deife
in Carpafil Daciei, o imprejurare, pe care o confirm^ si legenda lui Pro-
rnetheu, despre care vom vorbi mai tardiu.
Egida marelui Zs6c de la nordul Istrulul a avut tot-o-data un rol estrem
de important in vieta de sjat a Pelasgilor. Ea ne apare ca paladiul esis-
tenfel si indepcndentei politice a acestei nabunl. In memorabilul r&boiu in-
templat pe fermuril Helespontului acest scut ne apare, acum in rendurile Tro-
ianilor, acum in tabera Acheilor, dupa cum unele divinitap* protegiau im-
periul lui Priam, er altele coalijiunea Acheilor.
Memoria until scut sfant al marelui Deii se pastrase pana in timpurile
lui Numa si la triburile pelasge, ce emigrase in Italia.
Regele Numa, eel de antaifi organisatoriii al cultului public la Romanl,
doria din motive traditionate, pe carl astadl nu le mai putern de ajuns

cun6sce, ca noul stat intemeiat pe fermurii Tibrulul sg aiba un scut pro-
tector al marelui Deii.
i) Cicero, De nat. Deor. lib. III. 23: quarta Minerva Jove nata et Coryphe
Oceanifilia,
») Homcri Ilias, I. v. 499.
») Pindari Olymp. VII. 36.

Densul, dup.1 cum ne spun legendele, urmand consiliele sofiei sale Egeria,
ruga pe Deul eel a tot puternic, pe saevus Jupiter >), pe Domnul tunetelor si
al fulgerelor, se descindS din inalta sa locuinfa" la Roma, si aci se-I des-
copere, prin ce fel de riturl si ceremonil, Romanii vor pute in viitoriu sc

impace mania divinS.
Marele Deu national asculta rug&ciunea si se cobori din inalfimea sa la
Roma, in pSdurea cca sfantii de langa" Aventin. Virfurile acestui munte se

cutremurarS si pamdntul se scufunda' sub greutatea DeuIuT.
Aid marea divinitate a Pelasgilor facu cunoscut lul Numa sacrificiile ri-
tuale, prin carl poporul s6ii va pute, in casurt de trebuinfa, se abata orl se
impace mania divin3, si tot-o-dati i promise, cS in diua urmStoria i va da

un semn evident pentru siguranfa statului roman. £r a doua di, cand sorele
aparu pe orisont in tdta splendorea sa, si pe cand Numa stand in iruntea
poporului seii ridicase manile in sus adresand rugSciuni divinitap'I supreme,
ca s£-i trimiti darul promis, se verlu de o-dat3, cum ceriul se deschide
si un scut leganat usor de aer cade in jos. Numa ridicS scutul si aduse
sacrificii de mulf&mire DeuluT. Apoi aducXndu-si aminte, c& sortea impe-
riulul roman este legata de acest scut, pe care i-1 numi ancile, el dis-
puse a se face mai multe scuturi asemenea, pentru ca omenii ret si ini-
micl s£ nu pota rapi scutul eel divin, er pada acestor lucruri sfinte o
incredinfa' colegiului dc preofi, numiflSalil 2
).
Dupa" cum result^ din acesta tradifiune religiosa noul stat pelasg simpse
o neapgratS trebuinfa' de a se pune sub scutul protector al mariT divinitS}!
nationale, si Numa, un Mrbat erudit in tote sciinjele divine si umane 3

), sciu
sS procure pentru poporul sSu. o ast-fel de garanp'a sfantft, data dc insust
deul eel puternic al ginpi pclasge.
Din punct de vedere istoric originea acestel credinje se reduce la p'nu-
turile de langS Istrul de jos *).
In Latim cele ma! antice tradif iuni religidsese pastrasc la locuitorii din Aricia.
Acest trib pelasg al Aricinilor, celebru prin religiositatea sa °), inainte de a
') Sabaziusjupitcr; Macrobiu

La V. Maxim (I. 3. 2): (Sat. 1. 18) Sebazius;
alle forme Sabadius, Sebadius, grcc. EagojMi; La Siliu Italic (VIII. 424) S a b u s.
In Pannonia: Savus aujjustus (C. I. L. III. 3896. 4009).
») Ovidii Fast. III. v. 275 scqq. — Dionysii Halle, lib. II. c. 71.
=) Lhii lib. I. c. 18.
*) Ancilelo roman e, aveau dupa Varro (L. L. VII. 13), forma s c u t u r i 1 o r
trace, cr pe o moneti de bronz a impfiratulul Antoniu Piul, figura unui disc oval.
}
) Dupa cum ne spune Strabo (V. 3. 12) originea templului Dianei din Aricia
se reducea la Diana Taurica, si ci intru adev£r csistau acolo, institu{iuni religiose
trece in Italia i-st avuse locuinfele sale langi lacul Meotic J

) si in urma" pe te-
ritoriul Daciei in apropiere de gurile Dunarit, unde remasifele sale etnice
ne mat apar in timpurile istorice sub numele de Arrechi s
).
Nimfa Egeria, care dupfi cum ne spun tradifiunile, a fost Sofia si inspi-
ratdria lu! Numa in tdta opera sa de organisare religidsS, era de origine

din Aricia. In particular legendeie i atribue dense! idea pentru mvitarea
marelui Deu pelasg la Roma si misteriul cu scutul eel protector.
O reminiscent religidsa" din patria cea vechi^ a triburilor pelasge de la
Dunarea de jos.
Dupa Herodot, Zalmoxis, Deul eel mare al Gefilor, mat era numit de
unit si Gebeleizis 3
).
Forma, sub care ni se presinta acesta numire, este afara de ori-ce in-
doiela alterata. Herodot nu cunoscea bine dialectul nordic al Pelasgilor,
dup3 cum acesta se constats din diferite cuvinte scite, pc can ni le-a
transmis in mod eronat.
Imaginile cele ma! vech! ale divinit&Jii supreme representaii de regulS

numat figura capului.
In unele finuturt ale Grecici marele Zsuc era adorat si sub numele de
xe'f aXrj, cap i
). La Beotiem el maT avea epitetul de y.apcao; de la xapa, cap B
).
In Italia Jupiter Latiaris mat era numit si Latiale caput 6

). Er in Roma
cand se f3ccaii lectisternele, seu prasnicele cele mart, se asedaii pe pulvi-
naria si pe lectos imaginile deilor numite capita deorum 7
), adeca chipurile
sfinte, ce representaii numat capetele seu busturile deilor.
De asemenea si la Troiant, imaginea lul Jupiter fulgurator seii Jupiter
1
) Intre populatiunile dc langa lacul Meotic Strabo (XI. 2. 11) amintesce pe Âpprffial
(codd. \\pp:xoi). — La Pliniu (VI. 7. 1): Arrechi.

3 Bratul seu gura de nord a Dunarii ne apare la Apolloniu
) Rhodiu sub numele de
"Apf]v.o?, er in unele codice ale lu! Ptolemeiu sub forma de Mvapiu*tov (Ed. Didot, I.
p. 460) intocmai dupa cum teritoriul Arimilor pdrta la Virgiliu (Aen. IX. 716)
numele de I n a r i m e. In amendoue casurile initialul <-I n» este numaT o simpla prepo-
sitiune a dialectului pelasgo-getic de la Dunarea de jos,
3
) Herodoti lib. XC1V: o>. 3s abiuiv xbv ab'bv toutov (ZdXuo^'.v) vo(J.iC&ost rejSsXi'iJlV.
*) Pauly, Rcal-Encyclopadie, v. J u p i t e r, p. 596. — Preller, Gr. Myth. I. 99.

5
) Preller Gr. Myth. I. p. 77.
s
) Lucini Phars. I. 535-536:
etA r c t o s rapiens i de partibus ignem,
Percussit Latiale caput
') Preller- Jordan R. M. I. 149.
238 MONUMENT ELE PREISTORICE ALE DACIEI
avus, era infatisata numat prin figura capuluT, dup& cum ne atesta speci-
menul de terra-cotta. descoperit de Schliemann in sapaturile de la Troia l

).
Gebeleizis este numai o numire secundara a luT Zalmoxis, si inconte-
stabil un cuvent compus. Partea din urma corespunde la Ztjs, ZI?=Zs(><;

si forte probabil, ca Gebeleizis esprima numaT una si aceeast ideS cu
xeâX^-Zis — xJâX^-At; sea xeâX^-Aid?, adecS «Capul-lui-Deu» dupa cum
era infSp'sat prin simulacrul eel enorm de pe arcul sud-ostic al Carpafilor.
Figura cea titanica a lul Zs'6c'$pi<jTG£ ui'ftatoc sbpboxa, alffoxo?, de pe

muntele Omul nu era o personificare abstracts a divinitafii. Acest simulacru
representa de fapt chipul unei celebre personality! preistorice, a lui Saturn,

peul si Domnul ideal, al populap%nilor de rasS. pelasga.
Dupa Caclus seii Uran, Saturn a fost divinitatea cea mare adorata pe
teritoriut Daciei pana in timpul, cand armele romane introdusera aicT reli-
giunea oficiala a impcriuluT.

Vechimea acestui monument se reduce la timpurile cele marl de des-
voltare etnica si politica a Pelasgilor, atuncT cand destincle incS nu incepuse

s$ persecute pe Pelasgit orientali, si cand o parte insemnati din triburile
latine inca nu emigrase in Italia.
Prin mXrimea sa cea colosalS, acest simulacru ne esprima' tot-o-data, cat de
fericite, cat de gloriose erau timpurile acelea, si cat de vastS era puterea lu-
mesca a aceluia, a carut figura s'a eternisat prin stanca de pe muntele Omul.
8. Figura lui Zsvg Aav.ir\ (ixqiatog {isyifftog, Bhqvoita)
si a lul Jupiter din Otricoli.
EsistS o asemenare surprindfitoria intre simulacrul lui Zst>s Aaxhj (Fig. 158)
si intre bustul lul Joe din Vatican descoperit la Otricoli (Fig. 159).
Inca din timpurile rcpubliceT, Romanil incepurS S& imiteze formele ar-
chaice pelasge in representarea iconica a divinitafilor sale..
Cele ma! frumose statue ale lui Saturn, Hercule, Apollo si DianeT
(IancT), ce ornau templele cele marl ale Italiel si ale provincielor cucerite,
ne infdfiseza' intra tote, caracterele stilului archaic pelasg.

In general esista la Roman! principiul, de a considera si adora ca sfinte
numai chipurile consecrate prin tradifiun! si legende vech! nationale. Proba

in ac£st£ privinfa ne sunt figurile Larilor si ale Penatilor si simulacrul eel
brut al .Mam el man dc la Pessinus.
J
) Schliemann, Uios p. 806.
PRINCIPALELE D I V I N I T A T I. 239
Care era insa tipul primitiv al lui Joe Roman ul, numit in teologia la-
tina Jupiter Optimus Ma-

xim u s, si care era originea
imaginilor sale, nici un autor

rm ne pote spune 3
).
Cel mai vechiu simulacru al
lui Joe la Roman! se numia Ju-

piter Lapis 2
). Pe acest Joe-
de-petra se faceau jurSmin-
tele cele mai infricosate, si se
consecraii tractatele Internatio-
nale de pace si de alianta. Insa,
ce forma si ce marime a avut
acest simulacru al timpurilor

prisce-latine, noT cu siguranta
nu putcm sci.
Un fapt insa este pe deplin
stabilit, ca Joe Grecanicul

(Ze6? 'EXXdvtoc s. navsXA7Jvto?),
se distingea prin caractere cu

totul speciale de Joe al Pe- ^.---Jupiter din Otncoli. Bust dc
laso-ilor. marmure aflat la Otricoli s
jj astadi conscrvat
T7 , . , . , in Sala rotonda din Vatican. Dupa D u r u v.

Homer vorbind dc mare c ,.. , , „ , T
Hist. d. Grecs. II. p. 383.
Devi al timpurilor Troianc se
esprima ast-fel: «Fiul lui Saturn (Joe) dise si facu un semn de aprobare cu
J
) PI in iu ne spune numai atat, ca imaginea M Joe din Capitol consecrata
de Tarquiniu eel bgtran a fost de a r g S, facuta de un asa numit Vu c a seu Vu
i 1 1 ] ga
din Veii (H. N. XXXV. lib. 157: et Vu learn Veiis accitum. cui locaret Tarquinius
Priscus Iovis effigiem in Capitolio dicandam; fictilem eum fuisse.
Textul dupa Preiler. R. M. I. 18S1. p. 21 S. — La Nisard: Turianumquo a Fre-
geliis accitum etc.)
'*) Gellii N. A. I. 21: lovem lapidem, quod sanctissimum iusiurandum est ha-
bitum paratus ego iurare sum (Cf. Cicero, Fam. VII. 12). Acel care depunea juramentul
tinea in mana o petra si dupa ce pronunta formula sacramentala o arunca: Si
sciens falio, turn me D i e s p i t e r, salva urbe arceque bonis ejiciat uti ego hunc 1 a-
p i d e m (F e s t u s s. v. Lapidem). Acelasi rit se mai observa si astadi in unele parti

la poporul roman. «Teranii cand fac vre-un jurament seu legament iau in mana o petra
seu un bat, etc. (Inv. A. Marinescu, com. Galascsci, jud. Argcs. — Inv. C. Popescu, com.
MargaritescI, jud. RomanatT).
3
)
Este vechiul oras Olricnlum din Umbria langa Tibru, unde se mai ved si
astadi ruincle templelor, aqueductelor, mormintelor, etc.

:
sprancenele sale cele negre, 6r pletele sale arginfii, ce cadeau

in jos de pe capul nemuritoriii se miscarii si Olympul eel mare se
cutremura> J
). Acesta era figura divinitap'l supreme adorate de Pelasgi.
Grecil din contra pana In timpurile lui Phidias infap'sau pe Joe din Olympia,
cu un tip mal mult oriental, tuns pe cap, ^cu pSrul inelat pe fruntc, cu
barba taiata pe falcl si ascufita tnainte 2

). Romanil insa urmara tradifiunile
archaice latine. EI adoptara pentru suprema lor divinitate o figure pe-

las'ga barbara, represented pe Joe cu pSrul abundent, mai mult neingrijit,
cu pletele lasate pe umerif, cu barba stufosa, cu o irnbracaminte simpla,
si cu pieptul de jumState desvelit s
),
Esaminand cu tdta atenjiunea caracterul general al formelor si espre-

siunea diteritelor detaliurT, ce ni le presinta aceste doue monumente, se
pare, ca figura cea barbarS rustica a lut Joe din Otricoli a fost representata
dupa tipul eel colosal al lui Zed? apcoTO? (XEyta-oc sdpuo7;a din Carpatii Daciei,
seu din t£ra Hyperboreilor celor sfinfi si fericifi. Inca din timpul lui Numa,
tradip'unile romane eratt strins legate de Deul pelasg de langa Istru 4
).
>) Homerl Ilias I. v. 528-530.
') A se vcd6 reproducerile de la Duru y, Hist, d, Grecs. I, p. 358, 794. — Cf. Pau-
sania, lib. V. 22. 1; 24. 6 : Zeu? oi>x tyur/ fsvscr*.
s
) Fig. 159. — Acelasi tip ni-1 presinta Jupiter tonitrualis depe columna lui
Traian (Frohner, I. pi. 49) si o statuetS de bronz descoperita in Ungaria si conservata

in Museul britanic (Duruy, Hist, des Grecs, II. 637. Cf. Arnobius, VI. 25. — La J u-
venal (Sat. XII. 86 — 87) inca se accentudza individualitatea nationals a lut Jupiter
R o m a nu 1
Hie nostrum placabo Jovem, Laribusque paternis

Thura dabo . . .
*) Inca in anticitatea preistoricS imaginile si obicctele cele mal sacre se considerau

a fi cele din regiunile Dunarii de jos si ale Marii negre. Oreste si Pylade rSpesc
din Crimea chipul eel sfant cSdut din ceriu al Diane! Tauricc si-1 due la Atena
(Eur. Iph. T. 79), ori dupa cum spune Pausania (III. 16. 7) la Sparta. — Er dupa alta tra-
ditiune Oreste duse mat antaiii imaginea cea sfantS a Dianei Taurice la A r i c i a in Italia
(Pauly, Renl-Encyclopadie, V. Band p. 972)— H e r cu e, trimis de Eurystheu, regele

1
Mycenet, vine la Hype rboreT, ca se rapdsca m e r e e cele sfinte de aur

1
(Apoll. Bibl. II. 5. 11. 13). — Tot Hercule, din insarcinarea lui Eurystheu, vine in
tera I s t r i e I, ca se cdrS de la Diana c c r b 6 i c a cu c6rnele.de aur, pe care I-o
consecrase nimfa Taygeta, fica lui Atlas . (P i nda r, Olymp. III. 27). — Argonautii
se asocicza, ca se rapesca Ian a cea sfanta de aur consecrata deulul Marte. —
Consulul M. Liciniu Lucull ridica la anul Romel 682 din o insula a Marei negre
una din cele mat archaice figurl ale lui Apollo, o statua colosala de 30 coti (13 m.
86 cm.), care apol fu ascdata in Capitoliu, de unde s'a si numit Apollo Capi-
tol i n u s.
1 :
Jupiter Optimus Maximus era deul national al Daciet. Acesta o
constats chiar monumentele epigrafice ale administrap'unii romane.
IncS in timpul lut Hadrian, curend dupa cucerirea DacieT, o parte in-
semnatX din populafiunea provinciei a fost ridicata si transferata. departe
in Britannia langa vallum Hadriani, unde se forma din ea o trupS auxi-
liary sub numele de Conors I Aelia Dacorum si care este amintita aici
p&nS in seculul al V-lea. Din cele 23 de inscripjiunt votive ale acestor
ostasi Daci n
), 21 sunt adresate luT Jupiter Optimus Maximus, una
M Marte si alte doue lui Marte asociat cu Cocidius (cascus .deus —
vetus deus). Jupiter Optimus Maximus era asa dar o divinitate pSrintescS
forte poporala a Dacilor.

Ca tip si ca ideal al maicstSfit divine figura cea consccrata a luT Zex
sOpi!>07ia, dupX cum ni-o infStiseza stanca de pe virful muntelui Omul, se
caracteriseza prin un per abundent, ce descinde pe urn erf in forma de plete
lung! autoritare, cr de-asupra frunfit, perul se ridica in sus intocmaT ca si
coma unui leu.
Aceeasi dispositiune particular* a perulut ne-o presinta si bustul din
Otricoli.
Mat esista incS o analogic forte caracteristicS intre aceste dou6 simulacre.
Bustul lui Joe din Otricoli nc infttyiseza in tote trasurile fisionomiei sale, nu
tipul italo-latin, ci o figura nordica barbara, un tip ctnic, nobil, ins& sever,
din pXrfile Dunarii de jos, dup?i cum i-1 vedem esprimat si pe monetele
cele vechi ale DacieT *)".
In cult, Jupiter Optimus Maximus al Latinilor, era una si aceeasi
divinitate cu Zs'i; a.c.axoc. [il'/iaroi e5p6oiW, Deul eel mare al raset pelasge s
),
caruia i adreseza Homer imnul sC-u *), er Achile rugaciunile sale de pe campul
B
Troiei ).
Chiar si epitetul de Latizris, cu form elf! sale de Latius, Lattoris 6

), ce-1
avea Jupiter Optimus Maximus, se pare a corespundc mat mult la supooita.
') C. I. L. Vol. VII, nr. 806-827. 886. 975.

2
)
A se vede" tipul regeluT Dae de pc moneta reprodusa la pag. 127; er la G ooss in
Archiv des Vereines f. siebenb. Ldlcde. N. F. XIII. Tar. XIV. fig. 1. 2.
3
)
Cicero De nat. deor. lib. II. 25 : Sed ipse Jupiter... a majoribus nostris
optimus, maximus; et quidem ante optimus, id est beneficentissimus (ap-
pellatus est).
4
)
Homcri Hymn, in Jovem.
6
) Ibid. Ilias, XVI. v. 233.
s
) In literatura antica modul de scriere a variat si forte probabil ?i pronunciarea.
NIC. DENSUÎANU. 16
Si dacS peste tot acest cpitet de Latiaris, Latlus seu Latioris are un
caracter etnografic, el desemna nu pe Jupiter al Latinilor din limitele cele
anguste de la Tibrul de jos, ci pe Jupiter al Proto-Latinilor, stabilifi in
regiunile orientale ale Europe! inainte de emigrarea lor partial;! in Italia.
Din punct de vedere archeologic, Joe din Otricoli ni se presinta ast-fel,
numai ca o simpla imitafiune a figure! celei archaice a luT Zeoc supkona,
or! cu alte cuvinte Jupiter din Otricoli estedcul eel topic al
Dacie! *).
Un cas analog ne prcsintX statua titanulu! Atlas din museul de la Neapole,
care a fost modelata dup& columna cea colosala, ce se inalja' pe muntclc

Bucegiii, in apropiere de simulacrul eel imposant al lui Ze'K E'^pooTia. Desprc
ac6sta columna- atat cle celebri in lumea preistoricS vom vorbi in capitulele
urmatore.
c l
9. Rhea, Psa, 'Per], PeZa.
Pe cand Saturn, in religiunea arite-homerica, era considerat ca personi-
ficarea fiint.e! supreme a ceriuluT, Rhea, sofia sa, representa in o forma
ma! noua, divinitatea pamentulul, Care a nascut tote, pe Gaea, Tellus

seu Terra.
Titlele sale de ondre pc teritoriul vechei Elade eraii: Mz-fiXi} M.7;Tr]p xuv
IteSv s
), Mr^xrjp twv ikwv 3
), nefaXTj i%oc; *), Ma B
) si itea naujirûp Tdr t
n
).
Latiaris la Liviu (XXL 63); Lat i a 1 i s la Suetoniu (Calig. 22) ; Latius pe o in-
scriptiunc la Henzen nr. 7415 (Pisaurum) si Latioris intr'un manuscript (Lact. Epit. 23;
la Preller-Jordan, R. M. I, 210).
') Archeologul francos E. David, care a studiat si descris bustul lui Joe din Vatican,
a constatat la acesta figura o neregularitate artistica remarcabila. O linia profundi ori-
sbntaU, dice densul, separdza in doue parti fruntea, ceea ce produce o eminenta espre-
sivS a pSi til superidre a craniului. Invetatul archeolog este de parere, ca artistul a voit
se represinte in partea supcridra

1
a fruntil gestatiunea Minervei (Larousse,

Gr. Diet. univ. v. Jupiter). Bustul lui Joe din Otricoli se pare ast-fel modelat dupa un
simulacru-tip, ce infStisa tot-o-data pe fruntea ^)eului urmele conceptiuni! Minervei.
=) Diodori Siculi lib. III. 55. 9.
3
) Ibid. lib. V. 49. 2. — GoeMftr, De Matris magnae apud Romanos cultu. Misniae,
1S86 p. 69.
«) Cf. Pausania, lib. I. 31. 4.
5
) Steplianns liyz. v. Maatauoa.
«) C. I. G. 6012=.
PRINCIPALELE DIVINITAJ1 243
lir la Romani Rhea, in cultul public, era numita: Magna deum Mater '),
Deum Mater 2
), Terra Mater 3
), Ops (s6u Opis) Maja '), acdsta si
numire din urma (intocmai ca si \iv(6.\yi JJ-tjttjp, magna deum mater) av6nd
sensul de mosa seu bunicS. >
Numele de Rhea in vechia limbS pelasgS ei'a numal un simplu apelativ,
av&nd infelesul de *regin&» 6

). In forma masculihS, cuventul «Raiu» cu ln|e-
8
lesul de «imperat», s'a mal pastrat in unele eantece eroice rornane ). AcclasT
cuvfint sub forma de Ra (rege) i-1 aflam in terminologia hieratic3 a Egip-
tenilor, mostenita de la vechit Pelasgi, carl se stabilise in epoca neolitica
pe sesurile Nilu'Iui 7
).
In legendele grecescT numele de Rhea este une orl inlocuit, or! ma! bine
dis interpretat, cu terminul de Basilea 8
),
er in cultul oficial roman prin
apelativul de «regina» 9
).
Rhea, numita la Romani si Opis, er la Scifii-pelasgi Apia 10

), era in
') Lucretii R. N. II. v. 591. — Sub ac^sta numire ea ne apare adoratS §i in D a c i a

la Apulum (C. I. L. III. nr. 1100, 1101, 1102); er pe locul, unde se inalta astadj turnul
de la Severin se afla o-data un p o r t i c dedicat divinita til Mater deum magna

(C. I. L. III. nr. 15S2).
2
) Ovidii Metam. X. 103-104; 686. — Lhii lib. XXIX. c. 10.
3
) MacroMi Sat. I. c. 12: Affirmant quidam . . Majam cui mense Majo
. hanc res
divina celebratur, terrain esse . . . sicut et Mater magna in sacris vocatur.

*) Macrobii Sat. I. 10: deam Opera Saturni conjugem crediderunt— P a u 1 i p. 187:
Op i s dicta est conjux Saturni per quam voluerunt terram significare. — Ovidii Fast.
VI. v. 285. -- C. I. L. VIII, nr. 2670.
f
)Ops Regina. C. I. L VIII. nr. 2670.
6
) Intr'un Descantec:
Se ve luati se ve ducctt
La fata lut Ra i u imperat . . .
Teodorescu, Poe.sil pop., p. 362.
') R a, rcgelc deilor si al omcnilor, domnul ceriului si al pamfintuluT, adorat in Theba

EgipetuluT.
8
) Diodori Sicnli lib. III. c. 57 : Fsyôtrai S'a&tuiv (Im Uran si Gaea) %«\ ûfa-lpac,
(i)V stvai £00 ?u$ TzptGÛ'Za-'j.z 7:0X0 laiv «).\wv STC'.âvsGT^.tac, tyjV ts y.a).OU|iivriV Baa'.As'.av
iod 'Psav . . . Toikcov Ss tyjV fisv BaaD&ftv, itf>ioj3ut&TT|V ouosv . . . j*e*f AX'^rjv |iTjT{&!ii sooo-
v;o(jzu^yj'j.:. — Dupa numirea grecesci de Basilea si numirea pclasga de R e a, tra-
ditiunea eulesa de Diodor a format doue pcrsonalitati. Basilea si Rea, au fost considerate
de suron, dintre carl cca de antaiii fund mat betrSna a primit numele de Mama mare.
9
) C. I. L. VIII. nr. 2670: Saturno domino etOpi r e g i n a e. — MncroMi Sat. I. 12:
Sunt, qui dicunt hanc Deam (Opem) potentiam habere Junonis, ideoque sceptrum
regale in sinistra manu ei additum.
") Eerodoli lib. IV. 59: 0uvbix«{st«<. os £ko£i<jtI . . . fa) . . . 'Ar.lv.
general considerate ca deifa agriculture! J

), a viticulture!, ca intemeiatriria o'ra-
selor 2
si a cetafilor ).
Cu deosebire insa Rhea era vencrata ca «Mama munfilor», ca domnind

peste codrii, peste vai si peste isvore, ca divinitatea protectory a pastorilor,
a turmelor, Mr^rjp &peiac, Mater montium s
), si stapana peste animalele s£l-
batice, Mater ferarum *).

In acesta calitate, Mamet marl seu RheeT i eratt cu deosebire conseci'ate
inSlp'mile munplor 5
), isvorele, riurile 6
) si pcscerile 7
).
Simulacrele ei primitive csistaii pe piscurile munp'lor incii din timpurile,

ce tree peste tota memoria.
Figura cea legendary a Niobe! de pe muntele Sipyl, chipul impetrit al
Ariadne! din insula Naxos, imaginea cea trista si acoperita pe cap de pe
muntele Libanului, representaii in rcalitate numal simulacrele stravech! ale
divinitapl Mamei mar! 8

).
CultuI Mam el marl seu al Rheei a fost in anticitatea preistoricS cu deo-

sebire in mare onore pe muntele Ida de langa Troia, de unde ea se si
numia Mater Idaea 9

) seu ll-qx-qp ISata 10
). Tote estremitap"le acestu! munte
au fost in anticitate consecrate divinitap'I Mamei mart.
Frigicnil si TroianiT, car! locuiaii langS muntele Ida, veneraii, dupa cum ne
*) M.icvobil Sat. I. c. 10: quod Saturnus ejusque uxor (Ops) tam frugum.
quam fructuum, repcrtores esse credantur, itaque omni jam foetu agrorum coacto, ab
hominibus hos deos coif, quasi vitae cultioris auctores, quos etiara nonnullis coelura
ac terrim esse persuasum est.
) In acesta calitate Rhea avea numele de Mater turrita (Virgilii Acn. VI.
v. 785. — Ovidii Fast. IV. v. 219) .
— Er Varro (la Augustin, Civ. D. VI, 24) inter-
preters, acest atribut al Rhcci ast-fel: quod tympanum habcat significari orb em
terrae. quod turrem in capite oppida; quod sedens fingatur, circa earn cum
omnia movenlur, ipsam non moveri. — Cf. I. u c r e t i i R. N. II. v. 607.
3
) IHodorl Sieuli lib. III. 58.
*) Lncrctll R. N. lib. II. v. 590 seqq.

Principio, tellus habet in se corpora prima ....
Quare magna Deum Mater, matcrque ferarum
nostri genetrix haec dicta est corporis una.
Et
Liber Coloniarum I, (Lachmanni Grom. vet.), p. 239: summa mon-
8
)
tium hire templi Ideae ab Augusto sunt concessa.

8
) Pausaniae lib. VIII. 44 3.
') Ibid. lib. X. 32. 4. — Treller, Gr. Myth. I. (1854) p. 404.

8
) Preller, Gr. Myth. I, 409. 423; II, 269.
») Cicero, De Iegibus lib. II. c. 9. — Llvii lib. XXIX c. 10. — Lncrclii lib. 11. v. 612.
") Sfrabniils Geogr. lib. X. 3 12. — Dionysll Italic, lib. IT. 19.
PRINCIPALELE D I V I NIT AT I- 245
spune Strabo, cu deosebire pe Rhea, careia i faceaii orgiT, si pe care o nurmau

Mama mare, er dupa diferitele localitafi, unde se aflau sanctuarele sale, ea
purta numele de Idaea, Dindymerie, Pessinuntica Cybele
si 1
).
Ca divinitate a munfilor si a agriculture!, Rhea seii Mama mare, a fost

una din cele mai adorate si populare figuri in religiunea triburilor pelasge
imigrate in Italia. In particular Rhea era considerate ca «Mama> seu
«Nascatoria poporului latin*.
CSrjile sibyline, a caYor origine se reducea la cele ma! vechi timpuri ale
statului roman, conp'neaii o tradip'une archaica cu privire la simulacrul eel
slant si facatoriu de minuni al Rheet scii al Mamei man, care ajunsese din
cea mat obscura anticitate in proprietatea Frigienilor, intocmai dup& cum
imaginea Dianei din peninsula Taurica se ana in posesiunea Pelasgilor din
Cappadocia, dupS cum spuneau densii.
«Mama», scrie Ovid in Fastele sale, a iubit muntele Dindym, muntele

Cybele, frumosul munte Ida cu isvorele sale si cetatea cea avutS a
Troiei. Cand Enea a stramutat Troia pe campia ItalieT, pufin a lipsit, ca

deita se nu urmeze si densa conibiile, ce transportaii de acolo lucrurile cele
sfinte. Mai tardiu insa, cand Roma ajunse la putere, si-si ridica capul peste
lumca subjugata, preofii consultand oraculele carfilor sibyline^ et cetira
acolo, dupa cum se spune, acest vers: «Mama lipsesce, te invit Romane sS
caufi pe Mama, si cand' va veni s£ o primesci cu mani curate*. Ins3 p&rinfii
conscrisi at Romei nu sciura cum se interpreteze acest oracul misterios.
Ce fel de mama le lipsesce, si unde se o caute, ei nu sciaii. Tradifiunea

se perduse. Spre acest scop senatul decise a se consulta oraculul lui Apollo
din Delphi si de acolo li se respunse se aduca" pe Mama, care se ana pe

muntele Ida. Romanii trimit o legadune in Asia mic3, ca se le aduci simu-
lacrul eel celebru al Mamei mari de pe muntele Ida, si cand regele Atal le
preda chipul eel vetust al deifei, densul i adresa urmatorele cuvinte: «Pleca!
tu vei fi si de aci inainte a nostrS. Frigia este leganul eroilor Romani» 2
).
In partile din nordul IstruluT si ale Marei negre, cultul divinitatii telurice,
seii al Mamei mari, a fost preponderant inca din cele mat departate timpuri
3
ante-istorice ).
«) Straltonis Geogr. lib. X. 3. 12.
a
) Ovidii Fast. IV. v. 259. — Tot-o-data, dupa cum nc spune Macrobiu (Sat. I. 12)
Rhea seu Ops mai avea la poporul roman si numele de Maja adeca Mdsa seu B u-
nica. — Cf. Lucretii R. N. lib. II. v. 598-9.
3
) La Sciti ca Apia, la SvevI ca Hertha, si la Ac sty t de langa Marca
svevica (baltica) ca Mater deum (Taci'ti Germ. c. 40. 45). — In partile de nord-
Cu deosebire pe teritoriul Daciei, Rhea seu Cybele asimilata cu Gaea

a fost o divinitate de prima brdine.
Sanctuarele si templele acastei deife purtaii in artticitatea greco-romana.
numele de Mrjxpepov, lat. Matroum s

), adecX loc slant, dedicat cultului
religios al maril divinitXp", numitft Mama deilor.

Acesta numire de Mrjrpîv s£ii Matroum, ce era considerata de archaica"
inca in timpurile lui Pausania 2

), ni se presinta. pe teritoriul de odinidra al
Daciei sub o forma poporala forte vechia' de Motru, si originea acestui
termin, in fSrile ndstre, este incontestabil anteridra dominafiunii romane.
Motru este si astadi numele unui insemnat riii din parfile de apus ale
Romanic!.
Motru este numele unei manastiri situate langa aeest riEi in jud. Gorj.
O alta man as tire asedata ca o cetii{uia pe colina de la confluenâ
riului Motru cu Jiul, si care s'a bucurat in timpurile istoriel romane de o

anumita celebritate, se numesce si astadi Motru seu Gura-Motrulul 3
).
In fine un munte din regiunea superiora a acestui riii si alte doue delurl
din parfile sale inferidre porta de asemenea numele de Motru.
Urme istorice prefidse, ca o-data in acesta vale frumdsa si fertila a
Motrului aii esistat diferite MatrourT, un cult religios infloritoriu al divini-
tafil bine-facatdre pelasge, Mama deilor, personificafiunea pamentului .*).
Acolo unde astadi se inal|:a pe nisce ruine vechi turnul de la Severin
se construise in timpul dominafiunii romane un portic pentru comercianfi

si caletori, dedicat Mamel man 6
), o proba, ca langa acesta colonada a
esistat in timpurile romane o piafS comerciali si un templu renutnit, con-
secrate maril divinitafi a pastoriei si agriculture!.
Aceleasi urme de temple si sanctuare vechi dedicate Mamei cjei'or, ni se
ost ale Ga 1 i e I ni se presinta de asemenea importante urme archeologice despre cultul
acestei divinitati incS. din o epoca f<3rte departatS. In cavernele sepulcrale de langa riul
Marne (in epoca romana Matron a) din Francia, se aii dcscoperit diferite bas'o-re-
liefurl n e o 1 i t i c e representand o divinitate femenina (C a r t a i 1 ha c, France prehist.
p. 242-243). Aceste tipurl, sculptate in acelas gen ca figura 157 dc mai sus, ne infatisdza
incontestabil simulacrul Mamei marl, dupa cum ne indica si numele rtului.
i) Pllnit H. N. lib. XVI. 50. 2.

s
) Pausaiiiae lib. V. 20. 9.
") Frundescu, Dictionariu top. al Romaniei, v. Motru.

4
) Pe Tabula Peutingeriana in ac<£stS regiune este insemnata statiunea Amutria
= Ad Mutria, forma plurala de la Mutrium= Matrium, ca Dianium si
Miner vium. Pe aceeasT tabula o statiune din Rhactia po>ta numele de Matreum.
5
) C. I. L. III. nr. 1582.
presinta si in regiunea cea admirabila a OltuluT, atat in padunle sale de bradT,

cat si pe luncile sale cele nesfarsite. Aici aceste sanctuare purtaii la popula-
Jiunea pastorala si rustica numele, unele de Motru si altele de Mamu ]

).
Dintre tote aceste locuri sfinte insa templul eel mai important al Mamel
deilor se vede a fi fost acela de la Gura-MotruluP). Istoria vechia a acestcl
manastiri a perit, insa resturile palatelor de aicT si construirea acestet, manastiri

dupi usurile archaice, pe verfurile unei coline ca o fortareta 3
), ne spun, ca
o-data sanctuariul de la Gura-Motrului, a avut un mare renume si un cult
espansiv, intocma ca si magnificul templu al lui Apollo de la gurile Dunarii.
Pe teritoriul vechil Elade, cultul divihitapi Pamentulul a avut tot de una

caracterul unei religiuni straine importate acolo din tinuturile barbare *).
Suida ne-a conservat o pretiosa notifa istorica despre inceputul cultuluT
Mamel marl in Atica si in particular la Atena.

«Un om ore care», scrie densul, «numit Metragurtes (MrjTpayiJpTTjc),
caletorind in Atica au initiat acolo femeile in cultul Mamei (leilor, dupa

cum spun acesti locuitori. Pe acesta Atenienii i-1 precipitara intr'o adan-
cime si-1 ucisera. Dar curend dupa aceea urma. o epidemia si oraculul i
dojeni, ca se reconcilieze sufletul celui decedat. Atunci ei construira pe locul,
unde aii ucis pe Metragurtes o casa de svat (seu curia) si imprejmuind'o,
o consecrara Mamei deilor, er lui Metragurtes i ridicara o statua si a-
dancimea o umplura cu pament. Acest Matrou a fost intrebuinfat apoi

5
pentru depunerea si conservarea legilor ).
') Fruiulescu, Dictionariu top. alRomaniei: Piciorul-Motrulul, muntcin jud. Valcea;

Mamu m5nastire cu 40 calugririte in jud. Valcea, Mamu scllit in jud. Romanati.
•) I'c teritoriul comunei F i 1 i as T, din vecinatate cu manSstirea Gura-Motrului aflam
de asemenea vestigii importantc despre cultul antic al Rheel. Motru este aici numele
unuT del, er alte doue locuri sunt numite Silistea de la Manesci si Silistea de la
Man6 i c a. (M. Diet, gcogr). Mane era titlul de onore al lui Saturn, er Mandsa ni se
presinta ca o numire poporalS. a divinitatii Mamei mari. Diferite inaltimi din Carpat^
porta acest nunc.
3
) Marele Dictionar Gcogr. al Romanic T, Vol. III. p. 668: Gura-Mo-
trului, manastire frumosa in jud. Mehedinti . . . situata la pola d^lului la impreunarea
riului Motru cu riul Jiul, intr'o positie pitorescS. Imprejuru] acesteT manSstiri se afla
ruinele unor vechi si frumdse palate . , . In acesta manSstire, care este
incunjurata de un zid ca o cetate sicu port! de fer, se inchisesera boeril

greci la 1821 dc frica lui Tudor Vladimircscu. — Columna lui Traian (Froener
pi. 130) ne infatisez pe teritoriul Daciet, in partile Oltcniei de astadi, un templu- circular
al Mamei mari, unde se ma! observa si do! preoti al deitel, sacerdos tunicis mulie-
bribus (C{. poema lui Cyprian la Goehler, p. 21).
<) Platonis Cratylus (Ed. Didot.) I. p. 293. — Ibid. Timaeus, II. 211.
6
) Suidag, v. liltitpa-fopxt)?.
Acesta era dupS tradifiunile grecescl, originea Matroului si a cultulut
Mamei deilor la Atenienl.
Numele de Metragurtes nu este personal, ci o numire etnic3, dupa lo-
calitatea, de unde era originar acest propagatoritt sett preot al Mamei man ]
).
AcestS forma de Metragurtes presupune o localitate cu numele de

Mr/xpa-Yupa, dupS cum Grecil eel vechl formatt numirile etnice de Gabalites
de la Gabala si Abderites de la Abdera 2
).
Insa. o localitate cu numele de Mvppa-yupa nici pe teritoriul GrecieT, nicl

al Asiei mici nu a esistat. Ea aparfine unei regiuni barbare si in particular
pelasge, dup5 cum ne-o atesta prima parte a cuventului.

Intociiia dup& cum cultul lul Apollo se a estins catre Delphi, catre Delos
si Troia prin pastorii din nordul Istrulm, prin profefiT si descantatorii acestui
dett solar, tot ast-fel si religiunea Mamei man a fost importata in Grecia prin.
preopi ambulant! din finuturile barbare, in particular de la Hiperboreil cei evla-
viosi, ce trimiteaii darurile lor in spice de grau cStre parfile meridionale.
Diferite amintirif, ce ni s'att pSstrat in tradifiunile poporale (in legende, co-
linde, descantece) din religiunea Mamei deilor, precum si numerose urme de

cultul si de simulacrele acestei divinitafi prin Carpatii DacicT, ne spun, ca
religiunea Mamei mari, a Gael, Rheei, seu a PSmentului personificat, a fost.
o-data religiunea principals a acestei feYI.
Pe monumentele antice divinitatea Pamentului seu Mama deilor era de

regula representata sedend, on pe tron, ca o matrona sett domnitoria (re-
ginS, Rhea); er une or! ea era infap'sata sedend pe un car tras de lei.
Pe cap ea porta un 7:6X0; sett modius, de pe care descinde un vel seu
o propddS, ale c3rei capete acoperc amendoi umerii. In general deija ne
apare in acelasT costum caracteristic, ce-1 porta si astadi femeile romane

din judeful RomanafT. Vestmintele ei eiaii ornate cu petre scumpc si cu
diferite metale 3
), si acesta ne revoca in memoria, luxul si costumul Aga-
thyrsilor celor avuti, numiti si yjpuoo-fcpo'..
s
) Unul din D acty 1 T, vechil preoti aT Mamei man, purta numele de Scythes (Pauly,
Real-Encyclopadie, v. Idaei Dactyli. p. 55). — Cec r o p s, eel de antaiu rcge al Aticel,
despre care spunc Macrobiu (Sat. I.' 10), ci a consecrat acolo un altariu lul Saturn si
Rheei. a fost dupa cum vom vede ma! tardiu, unul din eroii rasel pelasge de la Istru.
s
) Stephanus Byz. vfAffeipx.
s
) Alboricus de deoruro imagine c. 12: cui (Cybelae) antiqui philosophi talem ima-
ginem depinxerunt. erat enim virgo femina in curru sedens lapidibus

pretiosis et mctallorum diversorum varietate vestila Gochlcr, p. 35).
.
PRINCIPALELE DI VI NIT A f I. 249
Celebra statua, pe care Phidias, celmai ilustru sculptor al GrecieT, o

lucrase pentru Matroul din Atena, representa pe Mama deilor sedend pe
tron, p'nend in mana un timpan (bucium sett
surla) er in partca dc jos a tronulut eraft fi-
gurap! nisce lei *), ca emblemS a forp'I si a

puteriT, si in particular ca un atribut, ce i se
cuvenia ca domna peste tote animalele pa-
mentului.
Rheet sett Mamet mart i era consecrat si
bradul (pinus), un arbore, pe care not i-1
mat vedem si astadt figurand ca un ornament

vitt pe langa intrarile si altarele bisericilor din
Romania, simbol primitiv sfant al unet reli-
giunt disparate pastorale-montane s

).
Simulacrele primitive ale. Mamet mart, cc

att esistat o-data si in parte mat esista si astadt
in Carpapl ferilor nostre, porta, in general,

numele de Babe (sing. Baba).
160.— Rhea (Cybele), Mama
Originea acestet numiri este forte vechia. deilor 4 ). Dupa Duruy.Hist.
d. Grecs. II. 653.
Sensul primitiv al cuventului «baba» in
limba romana este «bunic&» sett «mam3 mare» 3

).
Acest termin esista si in limba poporala latina intocma ca si tata si
p ap 3. (mos).
') Pausaniae lib. I. 3. 5. -- Arriaiii Periplus, IX. 1.
a
) Scaunul (tronul), carul si buc u i m u 1, dc a u r, ale Rhccl sunt amintite si
astadt in descantccclc poporale romanc.
. . . Maica Domnulul Nil te tangui,
Din porta ceriulut .... Ca eu te-oiu invrcdnici.
Pe scara de argint In mana drepta

S'a scoborit Cu bucium intr'aurit,
In scaun de aur o sedut, In patru cornurl de lurr.c s'a resuna
Mandru a cuventat: Tote dinele s'or aduna . . .
Marianu, Descantece, p. io. loo-ioa.
Si Maica Domnulu! . . . In mana drepta ca mi-a pus,
Bucium dc aur curat Trambita de aur inmana stanga mi-a pus . .
Marianu Vrajl, p. 176-137.
Maica Domnului lea intalnit
Si din carul et de aur ast-fel lc-a grait . . .
Teodorescu, Foes T pop., p. 391.

3
) Hastleii, Marele Dictionar, v. Baba.
«) Statueta de marmnre dcscoperita la Pi re u in a.. 1855, chiar in ruinele templului
La Plaiit gasim tote aceste espresium sub forma de Babae, Tatae,

Papae '), un vocativ, in care diftongul final represintii incontestabil pe ro-
manescul &.
Acelasi cuvent ni se presinta si in nomenclatura geografica antica.
In Frigia seu in Pisidia o localitate purta numele de Baba, dupa cu-

ventul etnic BapTjvoc, ce ni s'a transmis prin inscripp'unl; un Baba-nomon
se afla in Pont spre apus de Amasia; Baba seu Babae era numele unui
oras din Mauritania Tingitana, care in timpul impSratulu! August capetS
drepturile de colonia romana; si in fine Babyle (BocjJuXvj) o localitate de
pe teritoriul Odrysilor in Tracia 2
).
In limba italiana acest cuvent ne apare in forma masculina de «babbo»,

in dialectul sardines «babu», cu intelesul de «tata» 3
); in limba greca mo-
derns pdj3a *), er la Slavii din peninsula balcanica «baba» insemneza
«bunica» 5
).
Acesta numire, sinonima de altmintrelea cu \i.z-{6.'kr\ \xiprip, avea un ca-

racter religios national.
Intocma dupa cum Saturn, venerat ca parintele deilor si trupina genea-
logies a triburilor pelasge, era numit «Mosub (avus, senex, Tiptdfarfi)
totast-fel si Rhea, divinitatea suprema femenina, era considerate ca Mama

mare comuna a deilor si a genului uman °).
Mamei deilor si astadi conscrvata in museul de !a Louvre. Deita e infaffehta setlend pc
untron cu spate inalt, purtand pe cap drept scufa un polos seu mod i u s,
er un capet al propodel adus peste uraer descinde pana jos.
') Stichus, V. 7. 3.
3
) Pauly-Wissowa Rcal-Encyclopadie, v. Baba. —P 1 i n i u (XIV. 8. 9) mai amintcsce
o localitate Bab a i in Italia de jos.
3
) Lauriann si Massimu, Glosariu, v. Baba. — In judetul Valcea, com. BabenI, b a b u
esteun titlu de respect, pe care nepotii i-1 dafl un ch i u 1 u T.
*) Cihac, Diet, d'etym. daco-roum.

5
) Krauss, Sitte und Brauch d. Siid-Slaven, p. 5.
•) Dupa cum inaltimile cele mai maiestose ale Carpatilor au fost o-data consecrate
divinitatii supreme a ceriului, lui Saturn, sub numele de Tatal, Tatra, Tartar
(Tartaros), M a n e a, Mosul, P o p a u (Papaeus), tot ast-fel un numer forte considerabil
de culmi. pesceri si piramide naturale ale Carpatilor au fost dedicate o-data cultului
Mamei Terra Mater si Dea montium, sub numele de T a t 6 a,
raari ca i
Matra, Mama, Tartaroia, Man 6s si Papula, forma femenina de la Papaeus, 3.
mac. pap §i pap a u s. Compareza numele personale de Olympos si Olympusa

r.
(Apollod. II. 7. 8), Thoon si Thoosa (Iliad. V. 152. — Odyss. I. 71). — Mama mare
ca divinitate a pamentului a mai fost adotata in terile ndstre si sub numirea archaicS.
de P o p in a. In jud. Brailel §L al Buzeulul o parte din movilcle funerare, situate pe.vSl
In legendele grecescT, ce ni le comunica Diodor, Rhea mai era numita

! J
si T.pi<3$ )zo.-r\ ).
Ca titlu de respect numirea de «babe» se atribuise in anticitate si altor
divinitafi nafionale pelasge.
La Homer Juna mai are si epitetul de Tcpeafia (= bStrana), insa cu in-
felesul de «venerata> 2
).
Sfantul Augustin 3
) amintesce de «baba Vinerea» a paganilor (aviam
Venerem). Er pe o inscriptiune din Croafia cetim o dedicare adresata
DIBVS MAIORIBVS, unde epitetul de «majores», este numai o inter-
pretare oficiala a numirii poporale de «babe» seu «mose» *).
10. Rkea se'il Mama mare adoratd sub numele de Dacia,

Terra Dacia si Dacia Augusta.
Pe monunientele istorice ale epocei romane Rhea seu Mama mare ne

apare in forma oficiala ca o vechia divinitate etnica a Daciel.
La inceput ea a fost adorata airf into'cma ca si in alte finuturi pelasge
sub numele de Rhea.
si pe locuri sese, porta la poporul roman numele generic de p o p i n S. In dialectul
modern greccsc din insula Thasos udmivot insemneza «b u n i c 5» seu «b a b S» dupa

sensul anticat. Acesta numire a fost aplicata apoi la tumulele funerare dupa. statuele divi-
nitatii Pam6ntului seu ale Mamei man, ce se ridicau ca un seran religios pe mormintele
personelor de distinctiune (Homeri Epigr. Ill ) Originea numirii este archaica. In cultul
vechiu al triburilor latine si etrusce mai aflam JncS urme de adorarea unei divinitSti babe
(vidua) numita Juna Populonia, dupa caracterul seu primitiv identica cu Mama
mare (Macrobii Sat. III. 11. — Preller-Jordan, R. M. I. 279). La Virgil (Aen. X.
172) ea ne apare sub numele de Populonia mater, er pe o inscriptiune din Dacia
este amintita ca o deita nationals suverana cu numele de Juno Regina Populonia

Dea patria.
') Diodorl Siculi lib, III. c. 57. — Epitetul de kaka:& (antiqua) i-1 avea si I s i s, fica
Rheei (Ibid. I. 11. 4).

2
) Homeri Ilias, V. v. 721; VII. v. 383.
3
)
Augustiui De Civ. Dei. III. 2.
*) C. I. L. III. nr. 3939. — In Britania unde i-sl aveaii castrele sale stativc difc-
rite trupe compuse din Dac if, Sarmati, Traci, Pannonieni si Dal matt,
aflam o inscriptiune dedicata DIBVS VIT1RIBVS, adeca B a b e 1 o r, (C. I. L. VII. nr. 767),
D e ae Ma or e s
divinitati identice cu j din inscriptiunea Pannoniei superidre. — Cf.
Ara m(atribus) veteribus (C. I. L. II. Hispania, nr. 2128).
Chiar si astftdi maY esista in parole muntose ale Daciei vechi unele sate
numite Rea 1
) si ReienP), numiri ce ne atesta, c& o-data inSlfimile din apro-
pierea acestor sate au fost consecrate RheeT, divinitap'i supreme telurice a
lumii pelasge. Mai tardiii insa, Rhea ne apare venerata in nordul Dunarii
dejos sub numele de Aancfa, Dacia si Terra Dacia, ca o divinitate nationals,
ca personiflcarea pamentuluT acestet fen.

DupS concepfiunile primitive pelasge, Rhea scii Mama mare, considerate
ca o divinitate nafionala bine-fac&toria si protectoria, a avut la diferitele tri-
burl pelasge diferite epitete geografice, dupa oraselc, dupa" p'nuturile si munp'i,
pe unde se aflau sanctuarele or! simulacrele sale mat renumite.

in Frigia ea era adorata" sub numele de xt-ei <&po?f« seu Phrygia Mater 3
),
er pe teritoriul Troiel era venerata Mater Iliaca 4

).
De asemenea ea mal avea epitetul de HXaxiavr] jJLjp^p dupa orasul pelasg

Tlacia de langa Helespont in Mysia 5
), si Ileaacvouvxta dupa orasul eel mare
Pessinus din Frigia °).
Sub numele de «Dacia», Rhea seii Mama mare ne apare adorata la

nordul Istrului de jos in timpurile dominafiunil romane. Pe una din in-
scripj-iunile romane descoperita la Deva, ea este amintita ca divinitate
sub numele de TERRA DACIA, er locul ei de onore este imediat dupa

Jupiter Optimus Maxkius si inainte de Genius Populi Romani 7
),
Despre cultul Mamei mari sub numele de « Dacia » mai esista inca o
importantS. inscripfiune din timpul lui M. Antonin Piul.
in diua de 4 Aprile tribunul legiunil a XHI-a gemine, inaugurcza la Apulum

(Alba-Julia) un altariu or! sanctuariu dedicat religiunii nationale a Daciei.
») Rea, sat in valea Hategului, pe teritoriul vechii Sarmizcgetuse romane.
Q Cu numele dc R e i c n 1 cunoscem trci sate, tote situate in partile muntose,
unul in jud. MehedintT, catun al comunil Ponorele, altul in Banat spre SO. de Caran-
scbes si a 1 t r e i 1 e a In Biharia langa Crisul-ncgru spre apus de muntcle Tirtaroia.

=) Arnobii lib. II. 73. - C. I. L. II. nr. 179. — St r ab o n i s lib. X. 3. 12: ô-pv.v
<) Prudent, c. Symm. I. 629, la G o e h 1 e r, Dc Matris magnae cultu, p. 31.
s
) Piiusanlac lib. V. 13. 4.
6
) Stralienis lib. X. 3. 13.
') C. I L. III. nr. 1351:

l • O M
TER.R.AE DAC
ET • GENIO • P • R
ET •
C O MMERCl
AicT, in fruntea divinitaîlor apare JupiterOptimus Maximus, apol

se amintesc in comun Dii et deae immortales si In fine DA CIA 1
).
Intrega inscriptiunea acesta se refere la cultul particular al divinitaîlor
adorate in Dacia.
Jupiter Optimus Maximus din acesta inscripfiune este Zso; Sptoro? ji|-
•f.cxoz al Daciel. Er epitetul de «immortales» este un titlu caracteristic al
divinitajilor homerice seu pelasge orientale.
Ca acesta divinitate numita «Dacia» si «Terra Dacia» representa

in cultul public pe Rhea seii pe Magna Mater, se mal constats din impre-
jurarca, ca sanctuariul din Alba, dedicat lui Jupiter Optimus Maximus si
deiteT Dacia, a fost consecrat de tribunul legiuniT a Xffl-a gemine tn diua

de 4 Aprile, care dupa Fastelc Juliane s
) corespunde cu prima di a serbatorilor
celor mart ale MameT deilor, re Jincaii septe dile cu rugaciunT, cu proce-
siunt si jocuri.
In ce privesce representarea iconica a Mamei man numita «D a c i a» seii
«Terra Dacia», ea ne apare pe o moneta a imperatului Traian din

consulatul al Vl-lea, (a. 112 d. Chr.) figurata cu caciula nationals Daca pe cap.
Scaunul s6u este pe o stanca. In mana drepta ea fine spice de grau 3
),
er in stanga un sceptru imperial decorat in verf cu figura une! aquile 4

).
Langa ea staii doi copil, din car! unul i ofere spice de graii, altul un strugure,
i)
C. 1. L. III. nr. 1063:
l O M
ET CETERIS DUS
A B V S Q_V E
TJ E M I
MORTALIBvS ET DA
CIAE
PRO SALVTE DOMI
NI M AVR ANTONI
N
NI PIl FELICIS AVG N
C AVR SIGILLIVS TRIE
LEG • X" 1
• G • ANTONINI
ANM PRID NON APRiL
LvT.TO II ET CERIAL/F. p. C. 215.
COS
') C. I. L. I. p. 390:
3
) Cu spice in mana dreptfi era infatisata si Mama mare.— Cf. Mueller-Wi eseler,
II. 807': quo Cybele a leonibus circumdata dextera spicas et papaver tenens
conspicitur (Apud Goehler, De cultu Matris magnae, p. 29).
*) Cf. J u ven a 1 i s Sat. X. 43. — Sue t on i i Galba, 1. — Nu este un insemn militar,

atribute ale Mamet mart, ca deifa a agriculture! si viticulture?, si carl tot-
o-data ne indicS si fertilitatea pamentulut Daciet 1

).
Este forte importanta acestS moneta. Inca in timpul imperatulul Traian not
vedem divinitatea DACIA representata in forma oficiala cu onon politice si
cu atribute telurice, tronand pe Carpat! cu sceptrul imperial in mana ca Terra

Mater 2
), ca o divinitate protectoriS a acestet \en si ca «Mama» a locuitorilor,
car! sub forma de dot prunct (Dacia superior et inferior) i aduc primitMe din
recoltele lor. Este forte probabil, ca in ultimul mare rfisboiu dintrc Romanl
si DacT, la asaltul Sarmizegetuset, divinitatea DACIA a fost evocata.
Diferite consecrSrt de monumente publice, in onorea acestet divinitajl,
infafisarile el pe monetele imperiulut intr'o atitudine imposanta si cu atribute

suverane telurice, ni se presinta numat ca o confirmare oficiala dcsprc im-
plinirea unut vot solemn, cand acesta divinitate a fost evocata.
Dupa un rit vechiu religios, Romanit in rgsbdiele, ce le purtaii cu po-
porele inimice, inainte de a face asaltul principal asupra capitalelor si ce-
taplor acestora, evocau prin o anumita ceremonia religidsS pe divinitatile
protectee ale cetaj:it si poporului inimic cu urmatoria formula consecrata:

«Dac& e deu, daca e deifa, sub a carui tutela se afla cetatea si poporul
(urmeza numele gentil dupa localitatea respectiva), cu deosebire insa pe
tine, care ai primit sub a ta tutela cetatea si poporul acesta, vS rog,

ador si v6 cer ertare, ca vot sg pax&sift poporul si cetatea acesta (numirea
topica), se ISsaJt locurile, templele, ceremoniile religidse si cetatea lor si sg
plecaft de la ei, s£ escitaft in spiritele lor frica, terore si uiluire (oblivionem),
6t dupS ce i vejt fi parasit si lasat fara ajutoriu, sS venip! la Roma, la mine
si la at miet; locurile, templele, ceremoniile religiose si cetatea nostra s<5
vS fie mat placute si se vS multamesca mat mult, ca se scim si se infc-
legem, ca vot sunteft conducatorit met, at poporulut roraan si at
ostasilor met 3
), si daca veft face ast-fel, eu fac vot, ca voiu ridica temple
si voiu decreta jocurt publice in onorea v6strS».

Dupa acesta rugaciune, se imolau victimele, apot dictatorul scii impcratul rc-
cita o noua formula, prin care blestema t6te orasele si ostirile inimice inchciand
dupa cum din erorc a presupus Eckhel (VI. 428). Insemnele legiunilor aveau aha formii
î alti dispositiune a cmblemelor. O proba in ac^sla privinta ne sunt chiar speciminele
de pe Columna lui Traian.
») Eckhel, Doctrina numorum. Vol. VI. p. 428. -Bolinc, Buciumul. An. I. (1862-3), p 112.113.
s
) Macrobil Sat. I. 12: Sunt, qui dicunt, hanc Deam (Opera) potentiam habere Ju-
nonis;ideoque sceptrum regale in sinistra manu ei additum. Cf. Proller-
Jordan, R.M.I. 399.
») Macrobii Sat. III. 9: raihi . que . populo . que romano militibus

. . . que .
meis . prae-
positi . sitis.
cu urmatorele cuvinte: «Ast-fel te rog pe tine Tellus Mater> si atunct a-

tinge apamentul cu mana, si pe tine «Jupiter» ridicand manile catre ceriib.
Dupa cum ne spune Macrobiu, in Analele cele vechi ale Romei se facea
amintire despre mat multe orase si ostiri inimice ale Galilor, Hispanilor,
Africanilor, Maurilor si ale altor ginft, in contra carora s'aii tntrebuint.it
1
aceste formule de evocare si de blestem ).
Legenda pe acesta moneta este in jurul figure!: DAC1A AVGVST.

De desupt : PROVINCIA S. C. Pe alte esemplare: DACIA AVGVSTA on
AVGVSTI 2
). Forma si lectfunea corecta insa este AVGVSTA Nu numai 3
).
Saturn si Rhea ca Mater deum 4

), dar si alte divinitatl de o ordine inferior;!
5
si peregrine, cum eraii Bedaius, Belestis, Belinus, *Iria, Noreia, Savus etc. ).
aveati epitetul de Augustus si Augusta, termin sinonim in limba re-
ligiosa cu optimus maximus, optima maxima, sanctissimus, —a °).
Pe reversul unci monete batute in Dacia in timpul impgratului Filip Arabul
divinitatea DACIA, protectora provincieT, (Fig. 161)
este representata acoperita pe cap cu o caciula na-
tionals Daca. In mana drepta dei|a fine sabia re-

7
curbata Daca, ca simbol al puterit sale de r6sboiu ).
De aceeasi parte a figure! se observa un vexil mi-
litar implantat in pament cu nUmerul V al legiunii

—Divinitatea
macedonice, jos o aquila cu o veriga (corona?) in 161.
, , ., ., «Dacia» 8
).
plisc privind catre figura deifei, probabil un atnbut

al seii caracteristic ca divinitatc suprema montana si ca Mater fera-
>) Macrobii Sat. III. 9.

2
; Kocleseri, Auraria Romano-Dacica, p. 13. — Griselini, Gcschichte d. Tcmesw.
Banats, II. Tab. VI.

3
) De aedsta parere se vede a fi si Mommscn. C. I. L. III. p. 160.
<) C. I. L. III. nr. 1796. -Ibid. Vol. VIII. nr. 2230. 1776.
«| C. I. L. III. nr. 55S1. 5572. 4773. 4774. 3032.. 4806. 3896.

8
j Faptul, ca divinitatea peregrina a «Daciei» ne apare recunoscuta in mod oficial de
abia in a. 112, se esplica prin trnprejurarea, ca organisarea particulara, civila, rcligiosa
si militara a proviheiei s'a putut incepe de abia la a. 110 (C. I. L. HI. nr. 1443), dr de
attS parte, dupa cum scrie Tertulian (Apolog. 5): vetus erat decretum ne quis deus
ab imperatore c&nsecraretur nisi a senatu probatus.
') Ca divinitate resboinica era considerata Mama mare si la Pelasgii din C a p -
De asemenea Troianl. Enea in lupta sa cu

padocia (Strabo, XII. 2. 3). la
Turnus (Virgil, Aen. X. 252) adres^za Mamei mart urmatdrea rugaciune.:

Almaparens Idaea deom, cui Dindyma cordi,
Turrigeraeque urbes, bijugique ad frena leones;

Tumihi nunc pugnae princeps...
8) D U pj Boliac, Buciumul, An. 1863, p. 184.
rum 1
); in mana stanga un alt vexil militar cu nr. XIII al legiunit gemine,
jos un leii pasind, atributul clasic indispensabil al Mamei deilor. De desupt
2
anul II, al ere! Dace, care corespunde la a. Romel 1001 s6ii 248 al ere! crestine ).
Acesta monet& este si mali espresiva. Ea ne lnfafisezS pe dlvinitatea na-

tionals a Dacict ca protectora celor doufi legiunl romane, ast-fel dupa cum
se faceaii voturile solemne prin formula de evocare.
Cultul Mamei mar! sub numele de «Dacia> In nordul Istrulut de jos

nu era o creafiune a administratiunii romane. El era mult mat vechiu.
Nu aflSm in epigrafia romana nicl un esemplu pentru personificarea ca
divinitate si cultul religios al provincielor, d. e. al Panoniet, Dalmap'et,
Mesiet, Traciet, Greciet si nici chiar a Italiet.
In fine mat adaugem, ca pe reversul unet monete, probabil din timpul

lut Domijian, divinitatea este rcpresentata cu tipul unet feme! intristate,
sedend langa un trofeii, si cu inscripfiunea AAKIA s).

Dupa cum S a t u r n in legendele vecht era numit Dokius Caeli filius*),
tot ast-fel sora si sop"a sa, Rhea, ne apare adorata in cultul public al Pro-
vinciet sub numele de Aaxi'a, Dacia, Terra DaciasiDacia Augusta.

Ea era una din cele mat importante divinitaft topicc ale Europet orientale.
11. Rhea se'ti Mama mare cu. numele de Dochia fi Dochiana

in legendele romane.
Rhea seii Mama mare adorata de triburile pelasge din nordul Dunarit
de jos sub. numele de A<m'a si «Dacia», ne apare in legendele si in
cantecele poporale romane numita «Docliia» si «Dochiana».

In particular in legendele romane ea este considerate ca o femeia ba-
trana, numita «Baba Do'chia», care esind pe la inceputul primilveret prea
de timpuriu cu oile la muntc, a fost ingheâta si apot prefacuta in stdn de
') Cf, Lucretii II. v. 605: Adjunxcre feras etc.— Eckhel crede, ca aquila
si leul de pe monetele Daciet representaii emblemele legiunilor V m. si XIII g. O er<5re-
Aid aquila si leul sunt figurate jos, pe pament la picidirele deitel, dar nu pe insemnele
militare ale legiunilor.

8
) Eckhel, Doctrina numorum veterum, II. p. 5.
3
)
Ibid. II. p. 4. —M i 1 1 h e i 1 un g e n d e r k. k. C e n t r a 1 - Co mm i s s i o n, f.
Erforschung d. Baudenkmiilcr, VII. p. 165.

4
) A se ved6 mat sus p. 217.
:
petrX pe verfuurile on pe costele munfilor, pe unde se aflau, ori se maT

afl5 si astadi cimulacrele sale vetuste.
Aprope tote aceste imaginT primitive femenine, sculplate prin stancile
Carpatilor sunt considerate de popor, ca represenla pc «B a b a Doc It i a» 3

).
O deosebita celebritate a avut pana in seculul al XYIII-lea figura cea

colosala a Babel Dochia din CarpafiT Moldovel 2
).
Acest simulacra, dupa cum resulta. din descrierea PrincipcluT Cantcmir, se

afla pe turnul eel inalt de langa virful eel maiestos al munteluT Ce h 1 5 u.
Ghiar si astadi munp"T, ce desparfesc {era MoldoveT de tcra Arddlulul

sunt numifi de popor Munf'tl CehlSului ori MuntiT Do chief, fiind-ca
dup& cum spune o traditiune «Dochia sede in Cehleu» ). 3
Cele de antaiu dile ale lunei luT Marte (de 1 — 12) sunt numite la poporul
roman *d i 1 e 1 c BabeiDochie* ori «d i 1 e 1 e Bab c 1 o r» *). O proba evi-
denta, ca in vechia religiune a triburilor pelasge de la Istru, serbatorile cele

marl ale divinitajii pamentului, se celebraii in primcle dile ale lunel lul
Marte, er nu pe la inceputul lunei lut Aprile, intocma dupa cum la Roman!
Matronalele seu Saturnalele femenine eraii serbatorite in calendele lui
Marte r
').
Legendelc romane despre inghetarea si petrificarea in muntl a Babel Dochie

sunt in fond identice, si se reduc la aceeasl epoca, cu legendele despre
statuele Niobei, Ariadnei B
), si a Vinerii din muntele LibanuluT, carl tdte
representaii de fapt, numai nisce simulacre archaice ale Mamel marl.
Sub o forma diferita si avend un caracter mat putin mitic, ni se presinta

figura Dochiet sou a Mamel man din Dncia in colindelc romane.
In aceste cantcce poporale semi-religiose, ea este. celebrata si astadi sub
numcle de «Dochiana», si JnfaftsatS ca o virgin^ forte frumosa, ce nu

imbCtranescc 7
). Averca e! parintesca consists din turme de oi, ciredl dc boJ,
•) Respunsuri Cestionariul istoric. Colectiunea nostra. — Hasdeu, Dictio-

la
narul 1. ist. si pop. III. 2279.- Marianu, Serbatorile la Roman!, II, p. 94 scqq.
=) Cautemiril Descriptio Moldaviae (Ed. 1872) p. 24-25.
3
) Respunsuri la C e s t i o n.a r iul istoric din com. CalugarenT, jud. Nc'mtu.
*) Marlami, Ornitologia, I. p. 2796. —A 1 b i n a Car pa til or, IV. 11.

5
) Fcslns, 242 : Martias calendas matronae celcbrabant.
•) Preller, Gr. Myth. I (1854) p. 269, 423.
') Coconita Doch i a n a cStre parintii sei
Ca de loc nu imbetranesc PanS 'n dalba primavara

Si mi drag se mai felesc Cand fiorile-s mai in para ....
Sbiera, Colinde, p. n*xa.
Din comuna Daieni, jud. Constanta, ni se comunicS: «DochienI se dice la nisce
NIC. DBNSUSIANU. 17
de vact si herghelit de cat. Mulfi petitort vin sS o c£ra, Insa ea refusa a
se marita «pana in dalba primavara, cand florile sunt mat in para.*
Aceleast reminiscence se pastrase despre Rhea sen Cybele si la popu-

lafiunile pelasge din Asia mica.
Dupa tradifiunile neo-frigiene Rhea seu Cybele, a fost o virgina de o
frumsefa estra-ordinara, si care dintr'un exces de virtute morala nu a voit
s& se marite 1
). In picturile veclil ea era representatS sedend in car, im-
brScatS in haine frumose, pe cart straluciaii petrele scumpe si metalele *).
In aceste colinde romane ea ne apare sub numele de «N n a i Doch i a n 3*.
Ea are vit cu struguri si este fiica lut «B5difa Mi g dale* s

).
In religiunea poporuM roman Magna Mater mat era adorata si sub numele
de «Dea Migale*, un cuvent, pe care autorit i-1 deriva de la [iz-(aX'q, epitet
al Mamet mart 4
).
In fine, in colindele numite «Urarile cu plugul», prin cart se celebrezS
cu atata frumuscfa bunatap'le agriculture!, Rhea, deita fertilitatil pam&ntulut,
ne apare sub numele de «Dochiana cca frumosX*, ca o tmandra"
jupanesa* cu brafe dalbe*, avdnd tot-o-dati si titlul onorific de «Mama» B

).
Mocani, numiti Moroieni, carl vin cu oile de erndza. in baltile din prcjma comuneT
Daieni. (Inv. G r. I on a s e s c u).
») Diodori Siculi lib. III. 58.

a
) Albericus, De deorum imagine, c. 12. A se vede nota 3 xte la pag. 248.
») Badita M i g d a 1 e In zedar fetara . . .
Trei fctite are Pe a treia chiema

Pe una o chidma Nina DochianS,
1 1 e n a B r a i I 6 n a, Dar strugurile ei
Dar h o d e l I e ei in zSdar se coc,
In zedar se coc . . . C2 vin pasarele
Pe a doua o chiemii Dc iau strugurele
Greca Dungurena, Si sc due cu elc ! . . .
Dar oile ei Sbicra, Colinde, p. 13-14.
In o alta variants. ( 13 a r s ean u, Cinci-deci de colinde, p. 31) A r d 6 u apare per- 1 1
sonificat prin o «d a 1 b a. Brasovenca*, al caret simbol sunt spicele de grau.

• Romanca de t a r a> are turme de oi fetate, er «N a 1 1 a Moldov6nc5> vit cu
struguri. La aceste tret Dacie surort din legende, dr nu la Daciele administrative
(Malvensis, Apulensis si Porolissensis) se refere inscripf iunea votiva din
Alba lulia: DACIIS TRIBVS ET GENIO LEG X"i G. (C. I. L. III. nr. 995).
*) Ea dea (Mater deum magna) Mi gale appellatur (Fast. Praenest. C I. Li I. p. 3.16).
°) F-ta mandra jupandsa Nins6rea se asternea . .
Dochiana cea frum<5sa . Apoi mama plamadia

Sufleca ea man eel albe Si lasa pana dospia,
SJ-arata bratele dalbe Apot colaci invfirtia . . .
Si cernia, mari cernea, Aleceandri, Poesii pop., p. 390,
In aedsta colinda agricola romana espresrunea de brate-dalbe este o caracterisare

PRINCIPALELE DIVINITAJ1 259
Nu esista nici un contrast in aceste ddue genuri de traditiunt poporale,
cu privire la Baba Dochia cea impetrita si la Dochiana cea frumdsa.

In colindele romane se celebrcza tinerefea, frumsefea estra-ordinara si
castitatea Mam el man, er legendele se refer la a doua parte a vietei sale,
in particular la apoteosa sa J
).
12. Deciana si Caloian. Cybele si Attis.

Sibyl/a Erythrea seu Dacictl.
Dochia seu Dochiana ne mat apare in tradifiunile poporuluT roman

si ca Mama cea intristata, care-si cauta in tote partile pe fiul seu iubit,
numit «Caloian» (Scaloian, Calian), care se ratacise prin o padure si ne

mat putendu-se intorce, a perit acolo.
Anume ma! esista si astadt la poporul roman o importanta datina religiosa
din cultul Mamei man.

Cand primavara e seceta mare, fetele romane fac o papusa mare de
Iut galben in forma de om, pe care o impodobesc cu panglici, cu carpe
colorate si cu flon, er pe cap i pun drept caciula o coja de ou rosu. Pe alte
locuri i-1 imbraca in straie tgranesci, cu opinci si cu caciula 2

). Acesta papusa,
spun densele, represinta pe tenSrul Caloian; er Mar ft, in scptamana a
treia dupa Pasci", fetele aseda acesta figura de lut Intr'un cosciug, o fata repre-
sinta pe popa, alta pe dascalul, o bocesc, o plang, unele chiar cu lacremi,
jnvocandu-o In bocetele lor cu cuvintele: «Caloiane, trup de Deciana* s
),
adeca copil al Decianei, s6u «Scaloiene Scaloian, trupusor de
distinctiva a Mamei marl, care cerne, plamSdesce etc. Homer in compilatiunea

Iliadei a aplicat acest epitet farS nici un sens la J un a, numind'o Xcuv.dilsvoi;.
*) Dochia seu Dochiana din legendele si din colindele poporale romane nu

are de a face absolut nimic cu asa numita martira. crestina, E u d o c i a, care nu a ayut
in terile aceste nici cult, nici legende. Parintii bisericeT, spre a da un caracter crestin
serbatori! poporale pSgane din 1-a Marte, numita Dochia la Istru, si pdte chiar in
unele parti ale Asiei mici,' au consecrat acdsta di unei mart ire presupuse din Liban,
cu numelc de Eudocia. Este interesanta chiar si istoria legendara. a acestet Eu-
docie. Compuitorii Martyrologiului infatiseza. pe imperatul Traian, cuceritoriul Daciei,
ca un persecutor al Eudociei. — Martyrologium romaunm Gregorii XIII: Ka-
lendis Martii. Heliopfflli (F"enicia Libanului) sanctae Eudociae Martyris, quae in
persecutione Trajan i . . . . percussa gladio martyrii coronam accepit.

") Noua Revista Romang, 1900. if. p. 94.
s
) Dupa comunicarile din comunele Ci(5ra-DoieescT (Braila), si SeTmenil marl (Constanta).
Dician* '). Apol acest cortegiu de.tenere vestale duce si inmormenteza

papusa iôn papuseTe) intr'un loc aprdpc de apa, er dupS inmormentare i fac
poman2. A treia di dupa. acesta ceremoniS, fetele se due eras! la mormentul

lul Caloian, i-1 desgrdpa, i-1 bocesc de noii, i-1 pun intr'un cosciug de papura,
2
i aprind iuminari si-i daii drumul pe Dunare, on pe alta apa ).
In unelc locurT iaii parte la procesiunea acesta numai fetele. In alte
parfT, baiep* si fete imparfifi in grupe, dupa numSrul maha'.alclor (triburilor)

din sat.
Apol, dupa ce se termini! si acesta ccremonia, se face o masii mare, o
') Noua Revista Romana, 1900. II. p. 95. — Maria n, Serbatorile, III. p. 302. In
com. Grind (Ialomita): *Cal'oienc Ian, t

trup de Dician».
2
) Din aceste bocete reproducem aicT urmStdrele:
Scaloiene Ienc, Cararuia de pe del
Trup de Dec i c n c, Baluta de Caloian;

Te cata ma-ta CSraruia de pe vale
Prill padurea rarS. Batuta de fata mare.]
Cu inima amari; Descuie portitele

Te cata ma-ta Se curgjt ploitele,
Prin padurea ddsa Deschide usitelc

Cu inima fripta arsa. Se curgS grauntele.
[Alte variante maT contin si aceste versun: Caloiene Iene,
Si ea te plange Unde-I da cu sapa

Cu lacremT de sange. Se- curga ca apa . . .
(Din colecjuinea nostril).
Ca I oi en e, I cn e, Iani, lani, Caliani !
la ceriului tortile
du-tc 'n cer si cere
Si deschide portile
se deschida portile,
Si porncsce ploile,
se sloboda ploile, Curga ca suvoiele

Umple-se pSraele
se curgi ca garlele
Printre tote vaile,
dilelc si noptile, Umple-se fitntanele
ca se cr<;sna grand § . . .
Se resara gran el e,
Florile, verdetile,
Teodorescu, PcesiT pop., p. an. Se cr<5scS fenatelc . . .
Mar i h n, DcscAntece, p. 399.
In alte localitati se fac doue papusi, una dc sex barbatesc, ce represents pe «Tatal
sdrelui» si alta de sex femeiesc infatisand pe «Mama ploei». Ambele sunt numite
ScaloienT (comunele Garla-mare si Dalma, jud. Mehedintl. si com. Barzeiu, jud. Gorj).
Er in comuna Seimenii-mari din jud. Constanta se fac trei papusi numite ScaloienI,
si carl represents pe un barbat, o femeia si un copil. — Papusa de sox femeiesc

este numita in bocete: «S caloian a Ian a, trup de Dccian5» {com. ParachioT,
noua pomana, numita «p o m ana Ca 1 oianu1 u I» l

). Tinerii tocmesc lautari
si dupa pomana se incepe o hora mare, care p'ne pana sera 8

).
Dupa traditiunile poporale, acesta este diua, in care a murit micul copil
Caloian. Ea se serbeza de regulS in Joia a treia dupa PascT. In acea di,
numiti «Caloian» seu «S caloian* nime nu lucreza. Origiriea acestei
credinfe si datine religiose de )a Dunarea de jos se reduce la vechile tim-

purf pelasge. Era o mare serbatdre poporala de la inceputul primaverel
pentru prosperarea vegetaduniT si a culture! agricole.
La RomanT acesta festivitate purta numele de Caianus 3

). Ea incepea la
28 Martie (INITIVM CAIANI) si se termina in idele luT Maiii, cand Vestalele

in presenfa preotilor si a magistrafilor aruncaii de pc Pons Sublicius in
Tibru 24 papusi seii simulacre de trestia 4

), pe carl iusa le numiau Argaei,
adeca figuri de lut.
Aceleasi legende si aceeast datina religtosa maT esistau in anticitatea ro-

mana si la populadunile de origine pelasga ale Asiei mici.
Pe cand in nordul DunariT de jos, Caloian este fiul resfatat al «D e -
c i an e its seu al Mamel man, in legendele Frigiene, el ne apare ca un tener

pastoriii estra-ordinar de frumos, numit Attis, de a carui iubire se infla-
carase Mama mare, numita la densii Cybe1 e.
Acest Attis a fost, dupa legendele din Asia mica, fiul unui Frigian cu
numele C a a u 1 s
5
), er pe mama sa o chiemase Nana ). Attis fiul lul Calaus,
la Frigieni, este identic cu tinSrul Caloian din legendele si usurile religiose
j. Constanta), ori «Ca!oiana lana, cap de tutuiana» (com. Carta], j. Constanta).

Tutulati, nc spune Varro (VII. 44) se numiau in Roma aceia, carl in timpul sacri-
ficielor so acoperiaii pe cap cu o caciuli ori scufa tuguiata. Tutulati qui in sacris . . .
in capitibus habere solent ut mctam; id tutulus appellator).
') lone Scaloiene, Se dea Domnul ca un slant

Tincrel te-am ingropat, A pa mult a se ne ude
De pomana, ca ti-am dat Se se faca pome multe . . .
Apa multa si vin mult, Teodorescu, PocsiT pop., p. 212.
B
) Dupa datele primite la Cestionariul nostru istoric.
») C. I. L. I. p. 390.
4
) Pestiis p. 17. — Varro, L. L. VII. 48. -- Ovitlii Fast. III. 791 ; V. 625. — Festus
le numescc <scir peas effigies*. La Varro: Argaei fiunt e scirpeis. Cu «trup de
trestia* este numita figura Caloianului intr'un bocct din com. Ciora-Doicesci. (Colec-
tiunea nostra).
5
) Pausaniae lib. VII. 17. 9. "Attyjc 3s 5cu; -fjv, oho'fi olor, -s \v a-6f,pf)iov sq auxiv
e
s5st)p3W 'AXXa EpfiYja:avav.f. [jiv t<» xa s),rfs:» fpaâyn stStoi^jjtlxa htlv toq >j\6s tt -J)v
Kakd.00 <&p&tlB{.
») Nana, fica regelui Sangarius din Erigia la Arnobiu adv. G. IX. 5. 4.

ale poporului roman, er numele mamei sale de Nana ne apare in colin-

dele romane sub forma de Nina Dochiana J
).
DupS cum Attis este fiul lui Calaus in legendele neo-frigiene tot ast-fel
si Mama mare seu Cybele ne apare in inscripdunile grecesci cu epitetul de

KoiXavrj 2
), adeca Caloiana.
Tradifiunea este aceeasT. Deosebirea e numai, cS pe cand legenda ro-
mana si-a p3strat caracterul seu primitiv, religios-moral, in tradifiunile Asiei
rnicT, influenfate de spiritul erotic grecesc, ten&rul Attis, fiul luT Calaus, ne
apare ca favoritul Cybelei seii al Mamei marl.
De asemenea a esistat si in Asia mica, pana in epoca romanS, usul de a ce-
lebra inmormentarca lui Attis, fiul lui Calaus, cand pamentul suferia de secetri.
In acesta privinfa Diodor Sicul scric :
«In Frigia intemplandu-se o-datS sS cada o epidemia asupra dmenilor,

er de altS parte suferind si pSmentul de secetS, omenii consultary ora-
culul asupra mijlocelor cum se departeze de la d£nsii aceste calamitafT, er
oraculul le respunse, c& se inmormenteze corpul lui Attis si
sSvenereze pe Cybele ca divinitate. De dre-ce insa din causa
vechimii, din corpul lui Attis nu mai remasese nimic, Frigienil aii Kcut
imaginea teneruluT, pe care apoi plangcnd'o o inmormentara indcplinind si
onorile funebre potrivite cu sortea sa, si acesta datina densii o practica cu

3
constanâ panS in dilele nostre* ).
Important document pentru originea cultulul Cybelei seu al MameT marl

in Asia mica.
Dupa cum scrie Diodor, oraculul ordonase Frigienilor stf inmormenteze
corpul lui Attis si s§ adoreze pe Mama mare, seii pe Cybele, ca se fie
aperafi de epidemii si seceta. On cu alte cuvinte, cultul Cybelei, a fost
importat pe teritoriul Asiei mici din alte finuturi pelasge, in particular din
regiunea DunaYii de jos, legata cu Asia mica prin o mulp'me de relatiuni

etnice, economice si religiose.
In fine mat esista in anticitatea greco-roman3, inca o alta traditiune, care
punea patria Cybelei la HyperboreT, seii in nordul IstruluT de jos.

Dupa acestS tradip'une, a carei origine se reduce tot la populatiunile
pelasge ale Asiei mici, Apollo, aprins de iubire c3tre frumdsa Cybele, vaga-
bundase cu densa de la Nysa pana la Hyperborel *).
*) A se vede pag. 258.
*) C. I. G. 3886. D. 270 (Goehler, p. 69).
3
)
Diodori Siculi, III. 59. 7.
«) Ibid. III. 59. 6.

PRINCIPALELE DIVIN1TAT1 263
Care era insa originea numelui de Cybele, a remas panii astadl o enigma
istorica\
Strabo in Geografia sa lie spune, cS Mama deilor a fost numita ast-fel
dupS muntele Cybele din Frigia, pe care era adorata J

).
InsS cu totul alta este originea aceste! numiri a

).
Inca" din cele mai dep&rtate timpuri Gaea, seu Mama deilor, considerate
ca o deifa bine-fScatoria, a fost veneratasi ca divinitate profetica '),
La umbra padurilor si sub acoperementul stancilor, preofit si preotesele

Mamei mart practical in aceste timpuri estrem de religiose, arta divinafiunii
si sciintele primitive medicale 4

).
In descantecele poporale romane Mama deilor ne mai apare si astXdi
sub numele de «Maica Domnului», ca protcctora viefil si sanatafil, care aduce

ajutoriii si mangaiere bolnavUor
Numele de Cybele, atat dupa form2, cat si dup3 sens, este identic cu ter-
minul de Sibylla, un cuvent archaic pelasg, ce insemneza' «profetitdri8» 5

).
Acest termin s'a mai pastrat inc& pan5 ast&di ca o numire obscurS topo-
grafica in unele regiuni muntose ale Carpafilor. O vechia reminiscenfa despre
sanctuarele Mamei deilor, unde se consultau o-data oraculele sale.
In pSrtile de nord ale Transilvaniei intre vechiul district al Maramuresului

si al NSsauduluT, eel mai inalt munte portS si astSdi numele de Tibles 6
j.
O alta inaltime din apropiere este numitS Ciiliman (Kerus manus) si
tot in acesta regiune, unde ni se presintS diferite urme de m3nastiri vechi

disparate, se aflzi si «Verful Sibilei» si «Valea Sibila» 7
). Un alt munte
') Strabonis Geogr XII. 5. 3.
') Dnrcmbcrg', Dictionnaire des antiquites. I, p. 1679: Mais ces monts Cybele . . .
n'ont peut-dtre jamais exists que dans 1'imagination de ceux, qui les premiers ont vouhi
expliquer le nom de Cybele.

*) Heslodl Theog. v. 463. — Un oracul al Gaeei a esistat din cele mai departate tim-
puri la Delphi (Paus. V. 14. 10). — Cicero, Divin. I. 36. 79 : Terrae vis Pythiam
Delphis incitabat, naturae Sibyllam. Aeschyl (Eum. 2.) numescc pe Gaea KpuTopavti; cu
intelesul de prima profetittfria.
4
) Heim, Incantamenta magica. Lipsiae, 1892, p. 504: Carmen sic dicas:
Dea sancta Te 1 1 u s, rerum naturae parens,

Quae cuncta generas et regeneras sub diu . . .
Herbas quascunque generat maiestas tua

Salutis causa tribuis cunctis gentibus . . .
5
) Ace'sta resulta si din cpitetul Mamei marl de Si-uXfjv-r].
6
) De asemenea alte doue verfurl de munti dintre comitatul Bistrita-NSseud si judetul
Nemt se numesc fiblesul mare si fiblesul mic.
') Specialkarte d. oesterr.-ung. Monarchic 1 : 75.000, f. 15. XXX. XXXI.
MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
de pe teritoriul RomanieT, in judeful Gorj, porta de asemenea numele de

«Sibille» ]
) In fine o comuna de pe valea Oltului in apropiere de manastirea
Cozia este numita «Jiblea» ( = Siblea) si unde se mai ved si astadi rSma-
sifele unei vechT cetaft si mat multe movile 2

).
Numele de Sibylla, dupa cum constats si Suida este latin 3

). De fapt
insa proto-latin.
In anticitatea preistorica, cand arta divinafiuniT a avut in viefa publicri
si privata, un rol atat de insemnat, aii esistat maT multc Sibylle celebre si ele
aii rSmas cunoscute timpurilor clasice dupa numele diferitelor tinuturl, de

unde-sl trageau originea lor.
Insa nici una din accste femei profep'torie nu a fost original din tinu-
turile grecesci. Sibyllele erau inspirate de un sentiment adanc religios mistic,
si acest caracter i lipsia spiritulul grecesc.
Dupa cum ne spune Pausania, cele de antaiii Sibylle aii fost la Delphi 4
),
la tcmplul si la oraculul eel renumit, intemeiate acolo in sinul stancilor de
pastorii Hyperborei 5
) din nordul Istrului de jos.
Aici i-si practicase arta sa divinatoria Sibylla numita Erythrea

(Rosiana). Ea traise, dupa cum spun unit, inainte de rfisboiul eel mare
intre Europa si Asia si profep'se caderea Troiet °), er dupa alfit a fost poste-
riori acestet epoce. Tradifiunile mai spuneaii despre acesta Sibylla, ca ea
avuse o viepa legendara, traise dece ctap* dc dmenl, nu ma! pu(in ca o mia
de am, er dupa alp'i 120 am 7
).
Dupa cum ne spune Suida, acesta Sibylla a fost nascuta in satul Mar-
missos de langa orasul Gergittion (la Strabo Gcrgitha), Iocalitap*, ce se
s
aflau pe teritoriul o-data supus dominafiunil Troiene ).
Despre Sibylla Erythrea, dupa cum scrie Pausania, mai faceaii amintire
si unele imne in onorea lul Apollo »).
in unele din aceste imne ea se numesce acum sora, acum nevasta, acum
fica, -adeca preotesa lui Apollo, al marelui deu al Juminii pclasge.
J
) Fruiidescu, Dictionaru topograficu, p. 436.
2
) Lahovari, Diet, geogr. jud. Arge?, p. 98.
3
)
Suidas, v. SigoU*.
J
) Pansaniae lib. X. 12. 1.
*) Ibid. lib. X. 5. 7.
6
) Apollodorus Erythracus la Lactantiu, Institt. I. 6.— Suidas, v. jtg'jKXa.— Eiiedlieb,
Oracula Sibyllina, p. 69.
') Phlegontis Tralliani frag. 29, in Fragra. Hist. gr. III. p. 610.
8
) Snidas v. V.fiolla.
9
) Pansaniae lib. X. 12. 2.
: :
PRINCIPALELE DIVINITAfl. 265
In alt imn insa densa ne face cunoscuta originea sa prin urmatdrele versuri:
Texiul duj>& P ausaiiia

' Traducerea dupa. Di ndorfius
Eijj.: 3' £y<" f"i'j-i>~.'/. [i&sscy motm xs fl-sac xj, Inter utrumque sequor medium divasque
hominesque,
Nympha immorlali sata, cetophago ge-
nitore.
[i-fjTpo\)-iV "Joo'i'evfjC, jiaxjil; Si j».ot Ist'.V spotty-}] Ida meae matri patria est, mihi patria
rubra
M'ip~*f|G'OC, !L7]Xp6r; ispYj, TiciTajj-o^ x' *A'i2u>v*6s. Marpcssus, matri quae sacra, am-
nisquc A i d o n c u s.
Sibyllele, can cla oraculele sale in momentele unor inspirap"unl sett estase
divine, nu scriau nici o-data sentinfele lor. Erait anumip* scriitori din co-
legiul preofilor de la sanctuarele respective, carl faccatt insemnari de cu-
vintele, ce le rostia Sibylla in timpul furiel sale profetice, si despre carl

densa dupa aceea nu-sl mai aducea aminte.
Fragmentul, ce ni-1 presinta Pausania din imnul Sibyllei Erythree, este, din
punct de vedere al sensulul alterat s

in mod evident, in primele sale versuri,
numaT o simpla traducere grecescS din vechia limba pelasga. Sibyllele preisto-
rice de la Delphi nu au pronunciat nici o-data oraculele lor in limba greccsca.
Acest fragment insi ne presinta un deosebit intcres istoric in ce privesce
patria si nap"onalitatea Sibyllei Erythree.
Diferitt autorl al vechimil au considerat pe Sibylla Erythreica ca origi-
nara de la muntele Ida langa Troia. Insa in tota literatura geografica
a vechimil nu aflam un singur document autentic, care sa confirme, ca satele
Erythrae, Marmessos si riul Aidoneus au esistat pe tcritoriul vechiuluT Ilion.
Cu totul alta era patria acestei gloriose Sibylle.
Intrega catena Carpafilor a fost o-data, dupa cum am vedut, un domeniu

sacru al marilor divinitap* pelasge.
Cu deosebire in regiunea CarpaUlor dintre Transilvania si Ungaria, in munp'i

cei avufT de aur al Arimaspilor si Agatbyrsilor, no! aflam urmele unei prospe-
ritap" materiale si ale uhei civilisafiuni morale forte inaintate in timpurile
ante-istorice.
Aici ni se presinta patria Sibyllei Erythree, dupa tote datele geograficc,
pe car! ni le-au transmis autoril vechimil.
In partea de nord a orasului Hal magi u, ce constituc pimctul central al di-
strictului Zarand, se malaflasi astadl satulnumit MarmescT. (Marmissos

la Suida, Mermessos la Stefan Byzantinul, si Marpcssos la Pausania)-
In apropiere nemijlocita de acest sat incepe si se intinde pe langa Crisul-
negru o frumosa catenS de munfT, numita «Mam a», sett Momapechafta

statuluT major austriac, (irrnjp i£pTj la Pausania.
Tot in aceeasi regiune, in partea drepta a Crisulul-negru, se afla inchis intre
delurf si munfK un insemnat sat romanesc numit Rosia *), er in partea de

rSsarit a acestei comune curge spre nord si se varsS in Crisul repede riul
numit lad sen al Iadului, Ai done us la Pausania 2

).
Avem ast-fel in fragmentul de la Pausania patru date principale geo-

grafice cu privire la patria SibylleT Erythree, si tdte aceste ni se presinta pe
teritoriul Pelasgilor de nord, in p'nuturile renumite o-data pentru minele sale
de aur, si unde treiriun insemnate porta si astadT numele de Cris (Xpiasw;).
Originea Sibyllei Erythree din finuturile de la nordul Istrutui se mat
confirma si prin o alta serie importanta de date geografice.
Din fericire Suida in lexiconul sen istoric-literar a estras din diferijT autori
at vechimii cate-va prefidse notice despre individualitatea istorica si patria
acestei ilustre Sibylle.

DupS cum ne spune densul, acesta geniala femeia, care ocupa un loc
atat de insemnat in istoria lumii veclu, a fost nascuta pe teritoriul Rosie-
nilor numit Batti s
), mai tardiu insa s'a intemeiat acolo un oras, care s'a
numit Erythrae (Rosia).
Este fdrte importanta acesta notifa. Chiar si astadl un del, ce se afla imediat
langa acesta comuna mai porta numele de «Botiascu», er alte douS inaljiml
din partea superidra a riului lad porta numele de Botea si Bodea 4

).
Sibylla ErythreicS, ne mai spune Suida, a fost numita de unii Sardana,

Gergithia, Libussa, Leucana, Samia, Rhodia si Sicelana, numirT
date dupS finutun si localitafi din aceeasi regiune, unde ni se presinti si nu-
mirile de MarmescT, Mama, Rosia, lad si Boti.
Sardana corespunde la Zarandana dup5 numele districtului Zarand,

in care se afla satul MarmescT. Gergithia corespunde la Gurguiata,
un verf de del in partea de sud-vest a comunei Reient. Libyssa se reduce
la satul Lapusa 5
), Leucana la valea Leuca dintre muntit Curcubefa
>) Specialkarte, fdia 18. 20. XXVII. — In a. 1858 comuna Rosia avea 990 locuitori.
s
) Riul lad isvoresce din muntele Verful PoieneT, si se intrebuintdza pentru trans-
portarea plutelor, cand apa sa e mare. Forma grec6sc& de 'A'i8uivei5; deriv5 de la
'A'oyj; s6u "Ai?fjc, lumea inferiors, i a d. 'A'i5iuveu; era si un epitet al lul Pluto.
s
) Suidas v. Scj&Xla, 'A-oXXuivo? v.al Aa[iias •i.i.-za. Z\ z:-/a.-. 'Ap'.sToxpaiouc ka\ 'I'SaX-r^'
u>s hi a)Xo: VLci'.vayopoo . . . 'Epofrpaia, sspa to T=-/ji"tj/a: iv '/u>piu> tiuv 'Epu&puiv 5 Ttposfp
•,'oprosTO ISdxToc, (var. Baiai) vuv os o&ts to y^cupt'ov -cX'.siHv zpo«a-,'opeuovTa'. 'Epofl-pat' v.vit
os abtTjV ilcy.=X-f|V aXXoi SapSdv^v aXXu; Fs&Y'^'^-' 7 '

aXXoi Zi 'PoSsav fiXXot 8s Aiôdcav'
tcXXoc AsDy.avYjv aXXoi Saji'.av eSoJaoav.
«) D. Boti (Specialkarte, f. 18. XXVII). Petra Boghi (19. XXVII).

<•) Vechea Sibylla de la Mermessos (Marmesci) era cunoscuta si in tinuturile pe-
PRINCIPALELE DIVINITAfl 267
si Zandga, Samia la satele Soim ori Soimus; Rhodia la minele de aur

din Zarand nurpite Ruda, Sicelana la localitatea Sicula.
Tot in acesta regiune, spre rSsSrit de isvorele riulut lad, pe costa muntelui
Britea, se afla locul paduros numit Si via *), o numire, pe care n'o mat in-
tempin3m in alte pSrfi, si care corespuhde in mod evident la forma greco-
latinS de Sibylla seii Sibulla.
Intreg finutul acesta, in care noi aflam grupate la un loc tote datele geo-
Ruda
20"
Scara 1 : 1.600.000.
162. — Patria Sibyllei Erythree (s. Ro siene).
grafice ale vechimil cu privire la patria Sibyllei Erythree, a avut o-data
relafiun! importante comerciale si religiose cu fenle de la sud.
Sibylla Rosiana seu Erythrea' a primit diferite numirT geografice dupa"
lasge ale Asiei mici sub numele de Larnpousa, Sarbis si Tar axandra (Suida,
v. -ifjoXhj.). Esista" o asemenare surprindatdria intre numele Sibyllei de Sarbis si nu-
mele satulul SarbescI, situat in apropiere de muntele Moma. O altS comunS spre
sud-ost de MSrmescT este numita S a r b.
») liuteanu, Stana de vale (Gherla, 1887), p. 61.

diferite locurl, unde petrecuse mai mult timp in lunga si neliniscita sa viefa
de femeia inspirata.
Cand Suida ne spune cu ore can precauftunl, ca satul Marmiss-os si
Gergittion se afla intre limitele teritoriuluT, peste care domnise o-data TroianiT,
in fond aceste date ale sale se refer la timpul mareluT imperiu troian, despre
careamintescesi Herodot: ca o-datX Troianit trecand peste Bosphor in Europa
aii supus pe top! Tracii intindcndu-sT dominafiunea lor pana la Marea Ionica" 1
).
Mai remane acum se esaminam aici si datele, ce se refer la genealogia
SibylleT Erythrce.
Dupa cum ne spune traducerea grecesca, pe care ne-o comunica Pausania,

tatal Sibyllei Erythree a fost JtYjWpa'fosj adeca mancatoriu de chifT, sett de
monstriT marinl.
Incontestabil, ca aici sensul primitiv al acestor cuvinte a lost alterat.

Singura acestS imperfectiune, justified pe deplin, ca imnul Sibyllei Ery-
three a fost tradus de un scriitoriu ignorant din o limba poporala proto-latina.
De sigur ca textul original esprima cu totul alta idea, si anume, ca tatal
Sibyllei a fost un ora, care se hrania cu «pane», cu ecliitaS in dialectul
poporal al Romanilor din Transilvania si Ungaria. Prin aceste cuvinte Si-
bylla i-1 desemna ca un agricultor, dupa cum in anticitate clasele cele man
sociale se compuneau din cultivator! de pament si din pastori.
Un alt autor grecesc s

), care dupa cum se vede avuse inaintea sa acelasi text
archaic al imnului, numesce pe tatal Sibyllei Aristo-crates (un mare manca-
toriu, de la aptoxoto) si v,pa.z<j<;). Sunt aceleasi cuvinte, insa o alta interpretare.
Dupa cum spun aljii, continua Suida, tatal Sibyllei Erythree s'a numit
Crinagoras. Avcm eras! o numire personals topica. Un munte inalt de
langa.riul lad porta si astadt numele de Cernagura 3
).
La Pausania mama Sibyllei Erythree este numita Idogenes, la Suida

Hydale si Hydole. Este acelasi cuvent in forme grecesci diferite. In partea
de apus a comunei Rosia, pe valea cea frumosa aHolodului se afla satul
numit astadl Hodis (Hoghis), er un del insemnat de langa Rosia porta

numele de «Dampu HodisanuluK* 4
). Cand fragmentul comunicat de Pau-
sania ne spune, ca mama Sibyllei, Erythree a fost Idogena, este cert, ca noi
avem aici o forma corupta din Hodisiana, seii Hodigena.

Originea geografica a Sibyllei Erythree este ast-fel pe deplin stabilita.
Pe basa acestor date geografice si genealogice, cum si pe basa marii'
>) Hcrodoti lib. VIII. 20.
-) Suidus, V. klpoXla.
>) Specialkarte, f. 18. XXVII.
*j Ibid. 18. XXVI. XXVII.
PRINCIPALELE DIVINITAJI- 269
miscarl etnice si religi6se pornite de la nord spre sud in aceste timpurf pelasge,
noi putem constat aici ca un adever absolut istoric, ca Sibylla ErythreS,

cea mai gloriosft din cate aii purtat numele de Sibylla, a fost originarS din
1
comuna Rosia, a petrecut mai mult timp in satul MarmescT, de langft
muntele Mama seii Moma *), si prin catunele de pe valea IaduluT, loca-
litatT situate in comitatele Zarand-Bihor. Ea a fost fica unui cultivatorin
de piiment, 6r mama sa era de origine Hodisiana.

Revenim acum la fragmcntul grecesc din imnul Sibyllei, pe carol putcm
traduce ast-fcl
Eu mi-sii nascuta Jntrc omen! si intre deite,
Sunt o fcmeia ncmuritoria 2

), fatal mieu se hriinia cu pane (era agrieultor),
Dupa mama eu sunt Hodisiana si patria mea este Rosia,
MarmescT, loc sfant al M a m e (mart), si riul IaduluT.
I
Aceste versurT mai contin inca o particularitate cu totul caracteristica.

Sibylla se numesce aici cu tota convingerea religiqsS o «femeii nemu-
rit c3 r i a» . Acesta nu era numat o simpla credintji individuals a Sibyllei.
Densa esprima aici unul din principiele fundamentale ale religiunil pelasge
de la Dunarca de jos.
GefiT craft aceia, carl, dupa cum nespune Herodot, se considcraii de

nemuritori s
).
Sibyllei Erytliree i se atribuia in anticitate o colectjunc celebnt de pre-
dicerT, cunoscuta in tota Grecia, si a c&ror redactjune primitive sc reducea

la timpurile ante-homerice.
AfarS de oracule, dupa cum ne spune Suida, ca a mat scris desprc
4
palpitart (tremurarT) si diferite cantece ).
Br in alt loc acelasi alitor nc spunc, pe basa altor fantani biograficc, ca Sibylla
Erytlirea a scris in versurT croice treT cartT despre Divinatiune si pe
acelea le-a dus in Roma in timpul consulilor, seu dup3 cum spun unilin
timpurile lui Tarquiniu, in speranfa, cava pute ave un mare castig cu ele.
Cand insa a vedut, ca e despretuita, a ars douS din cartile, ce le adusese, si
B
-numai una a mai remas, pe care Romanii aft cumpSrat'o cu un mare pret ).
l
) Probabil ca la Marmescia csistat un sanctuada fisawsM al M a m eI marl.
a
) La P a u s a n i a forma de yajifwj; oi3'w«sv)S, ca genetiv, nu are intclcs, si este in evi-
denta contradiccre cu versul al treilea. — La Hyperborel femeile, dupa cum ne

spune Diodor Sicul (III. 60) crau numite vuj<.<f«-.. — C£ A p o 1 1 o d. Bib I, II. 5. II.
») nerodoti lib, IV. 93.
*) Suidns, v. )il.p>)lr/..
s
) Snidas, v. 'Kpoylkv. - Dup5 Pausania si Suida, numele personal al Sibyllei Erythree
Er Dionysiu din Halicarnas mat adauge *)-, ca regele Tarquiniu, uimit de

resolufiunea aceste! femef, a consultat pe auguri asupra cSrtilor remase ne-
arse, (dupa densul Sibylla adusese la Roma 9 carfi din carl 6 le arsese).
Auguri! esaminand restul cXrtilor declarara' M Tarquiniu, ca. din anumite

semne densil au ajutis la convingerea, ca acele carjl au fost trimise de
divinitate, si s'a facut f6rte reu, ca nu s'au cumpgrat tote. Et sfituirS. pe
Tarquiniu se platesca femeiel intreg preful, ce-1 cere. Acesta femeia apol,
dupS ce a predat carfile remase nearse, i-a sfdtuit s£ le pastreze cu sfinfenia,
a plecat si nu s'a mai vedut 2
).
Aceste carti ale Sibyllei, dupa cum resulta din tradifiuni si din rcspectul,
ce le-afi aratat tot-de-una Romanii, se caracterisaii prin o mare religiositate.
Ele eraii conformc cu principiele tradifionale ale leologiei vechT pelasge

si au avut o influenza imensS asupra viefei de stat a poporului roman s
).
Sibylla Erythrea a fost ast-fel- considerata de identica cu Sibylla numita
Cumana *).
Un fapt insa i-1 confirma tote isvorele istorice, ca Sibylla, care a dus la
Roma carfile rcvelafiunii divine ale Pelasgiior, nu era din Italia 5
).
a fost 'Spwoika, O forma grecisata. Sibylla Erythrea nu a fost originara din tinuturile
Eladel. Unul din numcle personale femenine cele mai usitate la teranil romilnl din Tran-
silvania si Ungaria este si astadl Rafira

') Dionysii Halle, lib. IV. 62.
2
) In ce ] i mbJ erau scrise aceste carti nici un autor nu ne spune. Faptul, ci Ro-
manii instituise anume un colegiii de preotl pentru conscrvarea si consultarea acestor
carti, denoti, ca se cereau cunoscinte speciale pentru interpretarea lor. (Livii
lib. X. 8: Dcccmviros sacris faciundis, carminum Sibyllae ac fatorum populi hujus
i nter pr etes) — Cf. Plaut. Pseud. 1.1.23: Has (litcras) . . . nisi Sibylla lcgcrit,
Interpretari a Hum potesse nomine m.

J
) Dupa. cum scrie Pliniu (XII[. 27) cartea a treia a Sibyllei, cumperata de regele
Tarquiniu Superb, a ars ditnpreuna cu Capitoliul in timpurile lul Sulla. — Dupa acest
desastru, Romanii cautara in tdte partile imperiuku patria Sibyllei Erythree,
in speranti, ca. vor mai gasi un esemplariii din oraculele el. Ins5 tote cercetSrile au
remas fira resultat. Cartile sibylline posteridre erau numal o simpla compilatiune din
diferite oracule, mare parte neautentice, scrise in limba grecesca. Ele nu mai repre-
sentau doctrinele vecht pelasge. — Taciti Ann. VI. 12 : Quod a majoribus quoque de-
cretum erat, post exustum sociali bello Capitolium, quaesitis S a m o, II io, Erythris,
per Africam etiam ac Siciliam et italicas c o 1 on i a s, carminibus Sibyllae
(una seu plures fuere), datoque sacerdotibus negotio, quantum humana ope potuissent,
vera discernere.
') Cf. Marc. Cap. II. 8 7: (Sibylla) quae Erythhris progenita etiam Cumis est
vaticinata.
s
) Liyii lib. I. 7: ante Sibyllae in lUliam adventum. — Dionysiu (IV. 62) o numesce
Fuvf] v.q . . . 007. 2~'.yiup'.a.
PRINCIPALELE DIVINITAJl 271
In vechile tradifiunT, Sibylla Erythrca' mal era numitS Amalthea si
Albunea.
Ambele aceste numirT au un caracter evident geografic. Ele se rapdrtS
la patria, seii cu alte cuvinte la p'nuturiie, dc unde era originarS acesta"
legendara Sibylla.
Amalthea este numal o simple forma" etnicS greccsca, dupa" numele
]
)
orasuluT Halmagiu ), punctul central al comitatuluT Zarand, langS care se

!
afla satul Marmescl. Amalthea Marpesia, cum o numesce Tibull s

),
desemna ast-fel pe Sibylla Erythrea de la Marmescii dc langS Hltlmagifi.

O a doua numirc, sub care era cunoscutX Sibylla Erythrea in p'nuturile
de langa Roma era Albunea *).
Pe teritoriul Italiel ins& nu a csistat nicl o Iocalitate (oras seii sat), la
care am pute reduce cu siguranfa originea acestei numir! °). Sivylla cunoscutft
in istoria romani era numai o peregrina in Italia.
Numele de Albunea, ce i s'a dat acestei femcl sfinte, ce venise in Italia
din alte finuturl, deriv& incontestabil de la localitatea avuta" in mine de aur

a Daciel, numiti in epoca romanX Alburnus major 6
); si din care f5cea
parte comuna «Rosia» de astadi, vicus Pirustarum in limba oficialX
romanS.
Se facuse si in Italia o confusiunc cu patria Sibyllei Erythree seii Rosicne.
') Dupa scholiastul luT Plato in Phacd. p. 315, la Stephanus, Thesaurus 1. gr. v.
'Apf/tiMte'. — Liictnntii De falsa religione, c. 6: Scptimam Cumanam nomine Amal-

thea m . . . quae ab aliis Heroph i 1 e nominatur.
-) Litcra & corespundea in dialectul doric si eolic la sunctul <z si c5.
a Tlbnlli Eleg. II. 5. 67-68:

)
Quidquid Amalthea, quidquid Marpesia dixit,
Heroph i 1 e Phoebo grataque quod monuit . . .
4
) Lactaiitii De falsa religione c. 6: Decimam (Sibyllam) Tiburtem nomine Albuneam,
quae Tiburi colitur, ut dea, juxta ripas amnis Anienis, cujus in gurgite simulacrum
ejus inventum esse dicitur, ten ens in manu librum. — Cf. Virgilii
Aen. VII. v. 34, — Diferite numiri gcografice, ce s'au atribuit unel si aceleiasi Sibyllc,
au avut de consccinta, ca autoril posteriori greci si romani au multiplicat in mod arbitrar
numerul lor. Acesta s'a intemplat cu deosebire cu tipul Sibyllei Erythree; care a fost
numita Frigiana seTi dc la Ida, Cumana, Libyca, DeiphicS, Sicula, Amalthea, Marpesia,
Albunea etc.
5
)
Unil au voit a dcriva numele de Albunea de Aquae Albulae de pe
la
sesul Latiului, ins5 sanctuariul dedicat Sibyllei Albunea se afla in m u n t I eel ma! i
i n a 1 1 1 de la Tibur. (Cf. Pauly-Wissowa, R. E. v. Aquae Albulae Die Beziehung :
der Albunea auf die Afquae] A[lbulae] ist sehr unwarscheinlich etc.)
°) C. I. L. III. p. 213.
Unele fantanl istorice o numesc Amalthea Marpesia, adeca din

MSrmescil de la HalmagiG, cum se numesce si densa de la «Mar-
mesci» in fragmentul, ce ni-1 comunica Pausania. Er in alte tradip'unt ca
este numita Al bun e a (Alburnea), adeeit de la Alburnus sfift Rosia de

dc langS Abrud.
Numele accstei nobilc si m3icstre Sibylle a stralucit in timpurile preistoricc
nu numai la Delphi si in Latiu, dar si in p'nuturile pelasgc ale Germanic! veclu.

Tacit ne spunc, ca in Gcrmania intr'o vechime departatS (olim) a fost
venerata, ca o divinitate, o femeia" profetit6ria numita Aurinia 1

). Wackcr-
nagel rectified Albruna *). Aurinia on Albruna (= Alburna) este una
si aceeasi Sibylla sfanta din tinuturile avute de aur ale DacieT, cc a fost
adorata ca divinitate si la Tibur sub numele de Albunea 3

).
In fine mat esista despre Sibylla Erythrea inca o vechia tradidune
romana. Enea plecand de la Troia spre a-sT cauta o nouS patria in lumea cca
mare pelasg3, a consultat, dup& usurile religiose ale acestor timpuri, oraculul
pelasg de la Dbdona, de asemenea densul a consultat si pe Sibylla Erythrea,

ca. in ce parte a lumil sS se stabilesca cu Troianii emigrant, si ca Sibylla
Erythrea a fost aceea, care i-a sfatuit se merga in feYile de apus *),
Er dupft o alta traditiune Enea plecand de la Troia a venit mat antaiu
in Tracia, la un popor «barbar» numit Crusaei D

), sou in forma romanica
Crusent. Acestia l'att primit cu tota ospitalitatea. Enea a rfimas la d£nsil
o erna intrega si apoi a plecat spre Italia.
') Taciti Gcrmania, c. 8: Sed ct olim Auriniam et complures alias vencrati sunt,
non adulatione, nee tanquam facerent deas.

,J
) Panly-Wissown, R. E. v. Albruna.
3
) O leminiscenta despre acesla renumitS <-maica betrana» cum si despre invc-
talurile ci, o aflum in urmatorele versurl poporale, ce ni sc comunica chiar din tinuturile
CrisuluT.
Nu Jucra Dumincca, Cu carte alba subsuora;

Vinerea si iMercurca, Eac cilugariciora
Ca te bate (sfanta) lima; Si se tot ruga din carte
Se cSulam maica b e t r a n 3 l'entru a omului pecatc.
Cu taimSnita in man£ V, Sal a, inv., Vasfcstl In Bihor.
Simulacrul descoperit in albia riuluT Anio, infatisa, dupft cum scrie Lactantiu, pe Si-
bylla Albunea cu o carte in man3. Este important, c3 si in versurile recitative de
ma! sus, unul din alributele «maiei betrane* este o «carte albS subsuora*. —
La Virgil (Aen. VI. 321) Sibylla este numita: longaeva sacerdos; la Siliu (XIII. 494):
gravida arcanis anus.

*) Dionysii Halic. lib. I. c. 55.
6
) Ibid. lib. I. c. 47. 49.
IntempinSm in aceste tradifiuni despre emigrafiunea Troianilor spre apus

o coincident curiosa, si numele Sibyllei Erythree, care era original in p'nu-
turile Crisurilor si numele unuT popor din Tracia barbara", forte ospital,
numit CrusenT.
Acesta" Sibylla de la Rosia ni se presintS in istoria acestor timpurf de-
partate ca o profetitdria ambulantS in serviciul MameT mart *) si a puterniculul
Deu pelasg 2
) Inspirata" de un mare entusiasm religios, ea cSlStoresce din o
{era in alta, i-sT schimbS Iocuinja de la un sanctuariu la altul, punendu-st
talentul, arta si vederile spiritului sSu in serviciul preofilor de la oraculele re-
spective. Ea a fost o peregrina la Delphi, la Delos si la Dodona, o peregrina

pe tgrmuriT AsieT mici si in Lafiu, admiral si respectatX peste tot locul
pentru injelepciunea, sciinfa sa universale si viefa sa cea sfanta 3
).
Sibylla Erythrea nu a fost singura representanta a oraculclor nordice in

finuturile meridionale.
In vechime era cunoscutS o grupa intregS de profeff septcntrionali, dupS

cum aii fost piistorii Hyperborei, carl aii intemeiat oraculul din Delphi *),
dupa cum a fost Abaris Hyperboreul, care a scris un yolum intreg de

oracule, cunoscutesub numele de «Scythice», XP>W°! Sxufkxot 6), dupa cum
aii fost intemeiStorii anonimT aT oracululuT lui Apolo din Dclos. In fine la
aceeasT categoria de femelf sfinte din {inuturile hyperboree aparfine Latona

si II i thy ia, adorate ca divinitSp", si virginile Arge si Opis, celebrate in
cantiinle religiose ale Delienilor si Ionienilor 6
).
Sibylla Erythrea" atat dupa" datele sale biografice, cum si dupS princi-
piele sale cele severe religidse, neinfluenfate de spiritul grecesc, este o re-
presentanta ilustra a infelepciuniT si religiunil Hyperboreilor seii Pelasgilor
din nordul Istrului 7
).
') Cf. O v i d i i Fast. IV. v. 239-240.
») Cartile Sibyllei se conservau cu mare grija pe Capitoliu, in o lada de p<5tra, depusa

in o boltS suterana de sub templul lui Jupiter optimus maximus.
3 Pliniu (H. N. VII. 33) vorbind de acdsta Sibylla spune, cS in ea a fost ccva
)
divin si un feliii de comuniune sfantS cu puterile ceresd: Divinitas, et quacdam

caelitum societas nobilissima, ex feminis in Sibylla fuit. — Lactantii De ira
Dei, cap 22: Sibyllas multas fuisse, plurimi et maxirai auctores tradiderunt
Hi omnes praccipuam, et nobilem praetcr caeteras Erythraean) fuisse
commemorant.
4
) I'ausanlae lib. X. 5. 7.
5
) Snidas, v. "Apaf,^.
") Heroiloti lib. IV. 35.
') In difcrite manuscn'pte romanescl din seculul al XVII-lea si XVIII-lea, carl si ele
sunt numal simple copil sdu traducerl de pc iiltc manuscripte mat vcchi, se face amintirc
NIC. OBNSUJIANU, Jg
«OmeniI din Elada mS numesc o femeia din alta fera» dice densa
in oraculele sale.
despre acgsta Sibylla sub numele de <Savila». Ea este femeia cea mal intcldpta a
lumil vechT. Pentru generositatea. nobleta si calitStile spiritulut s£u ea ajunge impSratdsS.
(Lactantiu inca o numesce cea mai distinsa si cea mal nobila din tdte Sibyllele). Cu
deosebire insS. ea ne apare ca o femeia avuta in aur $i in petril scumpe. Ea cala-
toresce si in P a 1 e st i n a, si incredintata in superioritatea spirituluT seu, ea pune la
incercare Intelepciunea lul Solomon. Patria eT este dupa until din aceste manuscripte
t£ra «U go rescu>, adec& an guv esc 5. Ast-fcl intr'un manuscript de la a. 1760
se spune despre acesta Sibylla: «ca era de la marginea pamentului, unde este
aurul ecl scump, ce se chtema sufir», ca. *Savila era intel<5pta, atfita, cat si alti
Iraperati de pre marginea pamfintului trimetca de lua sfat.fi
invfitaturS de la dSnsa si dSrui bisericil S i o n u u i multe oddre scumpe
. . . 1
si vesminte si aur si p i e t r i i scumpe, si sc duse in £6ra ef iarasi cu cinstc

mare». (Gaster, Litcratura, p. 326; Chrcstomatie, II. p. 71-72). — In acest manuscript
patria Sibyllei se caracteriseza ca i'drte avuta de metale si pctre pretidse. in acesta pri-
vinta sunt importante cuvintele lul Amm i a n fXXlI. S): Agathyrsi, apud quos
adamantis est copia lapidis. — Agathyrsii, la Herodot (IV. 104), ma! sunt numiti
si xfw^fopot. — £r Fridvalszky in Mineralogia M. Principatus Transilvaniae, p. 174
scrieAd fines Transilvaniae cumprimis in Marmatia vulgatissimi sunt ada-

:
mantes quorum aliqui orientalibus non sunt inferiores, Bohemicis vero duriores omnino.—
In traditiunile ebree acesta divina «SaviIa> este numita cregina de Saba* (Cart. reg. I. 10).
Tot despre acesta Sibylla se vorbesce intr'o Bibli'3. romaniSsca manuscrisS din sec. al
XVII-lea. Reproducem din acest manuscript estrasul publicat de Gaster in Literatura pop.
rom.,p.338: «Ea ajunge imperatesa. Intr'ondpte ved boiarii e5 diat&ra «Ugorescu»
ndua son, ce se ridica pe cer, fie care avend o forma si o lumina dcosebita. Savila le tSl-
m3cesce acest vis, dicSnd ca acei ndua sort insemneza noua popdre, ce vor stapani lumea».—
Cartile vechi Sibylline ale Romanilor, dupa cum resulta din Tit Liviu, contineau esplicari
si profetii pentru intempiari estra-ordinare, pentru prodigiT, casurl de pestilenta, schimbari

violentc in atmosfcra, pentru iernl grele, seceta, fulgere, tunete, cutremure, etc., (lib. III.
10; IV. 21; V. 13; VII. 6. 27; XXI. 62; XXIV. 10. 44; XXV. 7; XXVI. 23; XXVII. 4;
XXXVI. 37). Cu deosebire fulgcrelc si tunetcle, dupa vechile idei pelasge, erau con-
siderate ca o manifestare a vointei divine. incS din cele mal departate timpurl esista
la populatiunile pelasge o doctrina forte desvoltata despre fulgere si tunete, doctrina
intemeiata pe o lunga observatiunc a fenomenelor fi cvenimentelor. Intreg sistemul
accstci sciinte, cu privire la evenimentele viitdre, era espus in anumite carti sfinte numite
libri fulgu.rales s&\X t o ni t r u ale s, si pe carl Romanil le imprumutase de la
Pclasgii nordici seu Turseni (Etrusci). Ast-fel de c8rtT, manuscrise .si tiparite, au esistat
la poporul roman pana in seculele trecute sub numele de carti pentru cutremure, si
Gromovnicc, s<5u carji pentru tunete. Ele sunt rcdactate in acelasi stil ca si cartile
sibylline si intcmeiate pe principil astronomice. Intocma ca si vechile c5rti ale Roma-

nilor (imprumutate dupa cum se spune de la Etrusci) cartile romanesci fac deosebire
intre fulgcrele de di si cele de ndptc. Originea acestor carti se reduce la o epocS fdrte
ALTARELE C I C L O P I C E. 275
Xllf. IEPOI BQMOI. AITARELE CYCLOPICE DE PE MUNTELE CAKAIMAK.
Consecram acest capital unor antiquissime altare de pe muntele Caraiman.

Intre valea Prahovei si valca Ialomifei, in dosul muntelui Caraiman, pe
culmea ce duce catre verful «Omului», seii catre figura lul Zeu; at-fio/oj
se intinde o frumdsa pajistc, cr in mijlocul acestci poicnl sc ridica o grupa
insemnatS de stanci isolate cu forme neobicmuite, si cart ne presinta un

aspect misterios.
dcpartalfi. Ele deriva dc sub irapcriul religiunil antc-crostine, cand divinatiunea era in-
corporate! la cultul public. Vom cita aici cate-va csemple din accste cartT romancsd
relative la fulgere si cutremure. Dupa Sbornicul Academiei romane din 1799: Zodia
Leulul : De va tuna in numerul leului, in <5menl va fl m(5rte si in grane stricSciune . . .
Si in latura despre apus va fi durere intre omcni . . . Jar tuna seu

de va
va f u g e r a intr'amieda-di van ploie multa si va
1 fomete fi ; vaile si paraile
s e v o r u rn p 1 e a de a p a ... La Ram va fi bine si rod pamfintulul va fi intr'aceea
lature . . . Iar de va fi cutremur, atunci multl impSrati se vor turbura, si bonriT
vor peri in resbdie ... si va fi frica mare in laturea despro apus. Si
rod va fi pestc tot pamentul, si intr'acel loc unde se va cutremura pamentul, iarna va
fi grea ; si se va scula un om mare ore cine, forte puternic . . . Iar de va f u g e 1 r a
siiu tuna n <5 p t e a . . . isvorele si paraiele se vor usca». Este de notat c2 in acest
fragment se vorbesce dc Ram, nu ca de capitala cea ilustra a unui mare imperii! dc la
apus pana la resarit, ci numai simplu ca de un oras national mal insemnat din partile
dc apus, er Latiul pare a fi numit aid lature. Sub domnia piosului N u in a dupa
cum spuneaii vechile Anale ale pontificilor romanl, se intempiase fulgcrele cele prodigitfse,
carl inspaimentase pe poporul Rome?, in cat regele sc v£du siiit dupa instructiunile.ee
i lc dasc sotia sa Egcria, se sc adreseze divinitStil, cum ar pute se evite urmarile de-
sastrdse ale acestor prodigii. Ovidiu, care s'a folosit in descrierea Fastelor romane de
vechile cHrti religidsc ale pontificilor, de calindarele si tractatele lor astronomice, nc
infatisezS (Fast. III. 2S5 seqq ) acest prodigiQ prin urmatdrele cuvinte:
Ecce Deum genitor rutilas per nubila flam mas

Spargit et effusis aethcra siccat aquis . . .
Rex p a v e t, et vulgi pectora terror habet.

Esista o marc asemenarc intre cuvintele lul Ovidiu si intre tcxtul din Gromovnicul
romancsc : «pldie multa», «vaile si paraiele sc vor umpie de apa» . . . ^frica mare in
laturea despre apus». Ast-fel redactarea primitiva a cSrtilor romancsd (grcccsci si slave)
despre tunete, fulgere si cutremure, se reduce incontcstabil la nisce limpuri ftfrle de-
paitate. In particular trebue sc amintim aid, ca asa numitele cartl etrusce, Libri Etrusci,
erau de origine hypcrborea. Caracterul dominant al Hypcrboreilor era
de a cunfoce viitoriul. EI erail poporul eel sfant al lamif vechi, la prasnicelc lor ve-
Aid se mat vfid si astadl resturile gigantice ale unuf loc sfant preistoric,
unde sanctuarele si altarele, unde statuele divinitajilor, atributele lor si
scaunele destinate poporulu! eraii formate din masele naturale ale stancilor.
Aid fie-care bucata de standi se pare, ca a representat o-data o anumita
figiira, fiind-ca natura nu putea sS dee acestor petre forme alat de nc-
obidnuite legilor sale.
Timpul insa a distrus aprdpe tdte formele primitive ale acestor miste-
riose figuri, insa cu tote aceste, resturile lor par a ne spune, eft mana
omului a contribuit neconditionat la formele aceste atat de curiose, ca
o-data aict a fost un loc sfant (tsuevo?) consecrat religiunil preistorice, un
loc de adunare comuna pentru vechile triburl pastorale si agricolc.
La poporul roman, aceste steniun enigmatice portti numele de «Babe» '),
o numire traditional;!, ce ne atesta, ca o parte ore-care din aceste tnonumente

primitive astadT desfigurate, ati representat o-data simulacrelc unor divinitafti
montane numite in teologia romana din timpul imperiului Deae majores,

Deae veteres. Si intru adever una din aceste figuri informe, contemplate
cu tdta atentiunea, se pare a ne spune, ca ea a infatfsat o-data simulacrul
gigantic al unci divinitatl femenine.
Singurele figuri, ce ne au remas pana astadl in formele loi aprope pri-
mitive din acest templu miraculos al vechimiT, sunt tret altare dc di-
mensiuni gigantice, grupate tote la un loc in forma unut triungliiii 3

).
Fie-care altariu c format din o singura bucata de stand si tote trd ne
presinta acceasi forma caracteristicft a altarelor din epoca mycena.
Aceste altare nu au nici inscripfiuni, nici baso-reliefuri, si chiar daca vor

fi avut vre-o-data ceva semne hieratice, timpul eel departat le-a nimicit.
niau tot! cleil, ci fundara celc de antaiu oracule in Elada, in Asia mica" si in Libya, el
rcpresentau vocca divina in anticitate. Cat dc vechiu a fost la poporul roman usul
acestor cSrti de fulgere, de tunetc si cutremure, se constats din tragmentul unuT Gra-
movnic publicat dc Cipariu in «Organulu Luminarei» de la 1847, p. 130, si care
manuscript, dupi formele vorbiril $i dupa forma sa din afari, cum ne spune acest i'ustru
invetat, apartine la ecle de antaiO timpuri ale literature! romane, coeve cu Cizania din
Brasov si cu Biblia de la Orestia (1568-1582).
') Inaltimea acestui punct de asupra nivelului marii este de 2148 m.
a
) Aceste altare nu pot fi considerate din nici un punct de vedere ca o consccinta
a unei simple erosiuni. Formele lor, ma! mult on mal putin regulate, cu dc-
osebire insa asemenarea lor unele cu altele, ne indica intr'un mod dcstul de clar,
ca aceste figuri nu sunt opera unei actiuni disolvante a ape! si cu atS.t mal putin a
ghetarilor din epoca pliocena seu quaternara. Ast-fel de altare tSiate in stanca a aflat
Pausania in timpul Antoninilor in Atica si in Pelopones (Descriptio Graeciac, I. 32. lj
II. 31. 3;32. 7).— Cf. Altarsteine und Felsaltare la Pauly-Wissowa, R. E. I. p. 1669.
ALTARELE CICLOPICE. 277
Spap'ul, ce-1 ocupa aceste tret altare, are o lungime de 11 m. in&ljimea

altariului celut mare (ara maxima) este de 3,50 m., a altariulu! despre
apus de 3,50 m., a celut de r£sarit de 3,10 m. Diametrul piedestaluluT la
altariul mare este de 3,80 m., al altariul ut al doilea, despre apus, de 2,30 m.
si al altariului despre resarit de 2,20 m. Partea superior! seti masa dc sa-
crificii la doue din aceste altare, la eel de antaiu si al treilea, are forma
patratX, er la altariul al doilea rotunda, mat mult elipticS.
life
163. — Altarele cyclopice do pe muntele Caraiman (Romania).

Vedcrca din partea de NO. Dupa o fotografia din a. 1899.
In anticitatea preistorica altarele destinate divinitatilor se aflaii pe aceleast

inSlrim], ce le erau consecrate.
Langa aceste altare, acoperite numai de bolta cca inaltit a ceriulut, seii
de crengile stejarilor si ale lagilor, se celebra actul fundamental al cultuluT,
rugaciunile si sacrificiele. La piciorele acestor altare se faceavi juramintele
cele mat solemne, aci i-st cautaii refugiul cei persecutafi, aci era locul de
intrunire pentru afacerile comune ale triburilor, aci se celebrau festivitatile
lor cele man.

Pe verful eel mat inalt al muntelut Ida, numit Gargaron, dup& cum ne
spune Homer, se afla un loc sfant si un altariu (xsêvo? pwuos xe) consecrat
supremet divinitaft a timpurilor troiane *) lui Zsu? naipfyoz seii Jupiter avus 2
).
') Homeri Ilias, VIIT. v. 48.

J
) Aesclljli Fragm. nr. 169.
Pe tcritoriul Attic ei, dupa cum scrie Phflochor, Cecrops a fost eel de
antaiu, care a dedicat un altariu lui Saturn si RheeT ').
Locuitorii din Arcadia, emigrate acolo inc3 in timpurile neolitice din

partile de nord ale Dunarii de jos, adorau divinitatea lor suprema pe verful
muntelui Lye aeu, unde se ana ridicat un tumul de pament, drept altariu lui
Zeus Aiixacoc,, er inaintea altariului in partea despre rSsarit se inaltaii doue

columne, pe carl eraii asedate doue" aquile auritc 2
).
Insa eel mai celebru altariu consecrat marelui Zeo? se afla la Oly tnpia din
Pelopones, ridicat dupa cum spuneau tradifiunile de Hercule, on de aI(T eroi
mai posteriori cu 2 vecurl. Acest altariu, dupa cum i-1 descrie Pausania, era
format din cenusa si din resturile arse ale victimelor. In timpul seu acest
altariu avca la basa o periferia de 125 picidre (38,53 m.) si era inalt de
22 picior.e (6,78 m.). Hostiele se aduceau pana la piciorul altariului si aci se
taiati, er soldurile se ardeau pe verful altariului. De langa piciorul altariului

se ridicaii de amendoue laturile pana la partea superidra doue rendun de trepte
formate din cenusa victimelor 3
). Femeiele si fetele se puteau apropia numaT
pana la piciorul altariulut, insa numai barbap'lor le era permis a se urea
pana in verf *).
In Italia eel mai vechiu altariu a fost dedicat lui Saturn. Regele Ianus,
scrie, Macrobiii, voind se inalfe si mai mult nunlele si onorile lui Saturn,
care disparuse, a dispus se i se ridice un altariu, se i se aduca sacrificii si
se fie venerat ca un deu s

).
Mai esista in Latiu inca un alt altariu preistoric renumit, consecrat lui
Hercule, in mijlocul uneT padurl si care purta numele de Ara maxima,

de sigur pentru dimensiunile sale cele enorme 6
j.
Tote aceste altare preistorice, de can amintesc autorii anticitatii, ni se
presinta in tinuturile ocupate o-data de Pelasgi. Si intru adevgr originea lor
era pelasga.
') Miicrobii Sat. I. 10. Philochorus, Saturno ct Opi priraum in Attica statuisse
a ram Cecropem dicit, eosque deos pro Jove Terraque coluissc.
2
) Paits.tniac lib. VIII. 38. 6.
3
)
Ibid. lib. V. 13. 8.
4
)
AceleasJ idel religiose le mat aflam si astacll la poporul roman: tKemeia n'are
voia se intrc in altariu>. (Sezatoarea, Falticeni, 111. 32).

5
) MacroLii Sat. I. 7: (Ianus) a ram deiude cum sacris tanquam dco (Saturno),
condidit. — fir Di o n ys i u din Halicarnas (I. 34. 38; VI. 1) scric, ca altariul lui Saturn
a fost consecrat de Hercule si se afla pe costa muntelui Capitoliu.
') Yirgilii Acn. VIII. 271:
Hanc aram luco statuit, quae maxuma semper

Dicetur nobis . . .
Ni se presinta acum importanta cestiune istorica, can eraii divinitatile,
carora le au fost consecrate altarele cele grandiose de pe muntele Caraiman.

Religiunea preistorica a Daciei, infelegem aceea din timpurile urano-
saturnice, era formati pentru necesitajile triburilor pastorale si agricole.
Varro, unul din cei mal erudifi si mai activi scriitotf romant, ne face
cunoscut numele divinitatilor, pe carl le adoraii agricultorii latinT.
In tractatul seu de Re rustica, densul face urmatdrea invocap'une: fiind-ca

D-deii ajuta pe eel ce lucreza, eu voiu invoca mai antaiii pe cei 12 del
«consentes», insa nu pe cei din orase, ci mS voiti adresa la aceia, carl
conduc mai cu sema pe agricultori, ast-fel voiu invoca in locul antaiii
Ceriul Pamentul, pe Jupiter (Saturn) si Tellus, de la carl provin
si
tote fructele agriculturei si can se si numesc Parinfi marl (Parentes magni),
er in locul al doilea voiii invoca Sorele si Luna, al caror curs i-1 obser-
veza agricultorii si cand semena si cand culeg J
).
Acelasi autor in tractatul seu despre Limba latina ne mai spune, ca altarele,
ce le consecrasein Roma regele Tatiu, de origine Sabin, aii fost dedicate divi-
nitatilor Ops, Flora, lui Vedius, Jupiter, Saturn, SdreluT, LuneT, etc. 2
).
In vechia religiune pelasga Ops, ca deita fertilitafii pamcntului si Flora,

deita fecunditatii, eraii aprope identice, precum eraii identici Vedius, Jupiter
si Saturn. Sub diferite numiri sacrc aceste divinitaji representau Pamentul
si Ceriul.
Scifii, dupa cum scrie Herodot, onorati dintre toti deii mai mult pe
Vesta, apol pe Zs6? (Saturn) si pe Gaea, credend, ca Pamentul este sojia
lui Zs6c, er dupa acestia ei adoraii pe Apollo si Vinerea ceresca, pe
c
Hercule si pe Marte 3
). In teologia antica Vesta (Mcrco), Eatw.) era con-
siderate ca una si aceeasi divinitate cu Gaea seu Rhea. Ea representa pa-
mentul ca tron al deilor Olympic!, ca vatra comuna si stabila a universului.
In fine, mai amintim aici, c& regele Filip III, al Macedoniei (decedat
4 ridica,
178 a. Chr.) in espedifiunea, ce o intreprinse asupra Denthclcfilor ),
') Varro, R. R. I. 1: prius invocabo .... Dcos, qui maximc agricolarum duces
sunt. Primum qui omnes fructus agriculturae coclo et terra continent, Iovem et
Tellurcm. Itaque quod ii parentes magni dicuntur . . . Secundo Solera et
Lun am, quorum tempora observantur, cum quaedam seruntur ct conduntur.
V a r r o, L. L. V. 74
a
) : Et a ra e , . . quae Tati regis voto sunt Romae dedicatae,
nam ut Annales dicunt, vovit O p i, Florae, V e d i o, J o v i Saturnoque, Soli,
L un a e etc. — Din punct de vedere istoric si etimologic Ve d i o v i s seu Ve j o v i s
representa pe vetus deus. «Vij» in Transilvania inscmn^za betran, mos.

') Herodoti lib. IV. 59.
4
) Popor langi frontiera Mesiei (Ptol. III. 11).
.

dupS cum scrie Liviu, pe verful muntelul Hem doue altare, unul consccrat
lui Zeus si altul S6relul ').
Pe basa acestor documente istorice nol putem presupune cu tota proba-
bilitatea, ca altariul eel mare de pe muntele Caraiman a fost consecrat

supremclor divinitafi ale timpurilor pelasge, Ceriulul si PSmentuluI,
seu lui Saturn, ca Zs6s apiaxoc, uifweos, domn al universuluT, si RbeeT, ce
representa pe Mama mare a deilor, pe Gaea seii Pamentul.
Pe aceeasi culme a muntelul Bucegiu se afla si simulacrul eel fara rival
in lumea pelasga, al lui Saturn, si care a trebuit incontestabil se aiba si un

altariii in apropierea sa.
Al doilea altariu de pe muntele Caraiman, a carui parte superiors este

rotunda, a fost fSra indoiela consecrat Sore lui si Lunel (lui Apollo si
Dianel), celor mai adorate divinitafl in religiunea pelasga, dupa Pament si
Ceriii.
Locul de onore al lui Apollo dupa ideile anticc religiose era la drepta
lui Ze K
,-
2
), si acesta posifiune o are altariul al doilea fa}a de Ara maxima
a lui Saturn.
In ce privesce destinafiunea altariulul al tr'eilea, esplicafiunea o afllim in
istoria religiosa a poporului Dae.

Marte seii Gradivus pater era una din divinitafile nafionale cele
mai venerate la Ge|i si la Scythi 3

). Tot ast-fel si la triburile italice Marte era
4
adorat ca deii al resboiulul si al agriculture! tot-o-data ). fir ca divinitate
femenina, cea mai apropiata de Marte a fost in traditiunile latine Anna 6

).
Acestel divinitaff, numite Anna, i erau consecrate idele lui Marte, si ea
representa inceputul primaverel, identica cu Flora a Romanilor si cu Vi-

nerea ceresca a Scythilor.
Pe aceeasi culme a muntelul Bucegiu, in partea sa meridionals, mai esistS
inca o altS grupa de trei altare preistorice, formate de asemenea din stancile
c
naturale ale pSmentului ).
!) Livii lib. XL. 22 : Tcrtio demum die ad v er t i c c m (Hcmi montis) perventum . .
Duabus aris ibi J o v i et So 1 i sacratis.
») Prcller Gr. Myth. I. (1854) p. 172.

3
) Yirgilii Aen. Ill 35: Gradivumque patrem, Gcticis qui praesidct arvis.—
Yalerii Flacci Argon. V. 619: Eccc autem Gcticis veniens Gradivus ab antris.—
Hcrodoti lib. IV. c. 59. 62.
*) Cutouis De re rustica. c. 141.

s) Feriae A n n a e Perennae. C. I. L. I, p. 388.— Cf. Ov i d i i, Fast. lib. III. v. 653.
6
) Numerul de t r e I altare, dupS cum results, din diferite date istorice, se basa pe un
anumit principiu religios, insa pe care astadi nu-1 mai putem precisa. Trei altare
Din acesta noua triada de altare, singur numai unul este, care ne mfa-
fiseza astad! o forma mat regulata patrata.
Partea superidsa seu masa de sacrifici! a acestui altariu are o Iiifime de
2,80 m. si o lungime de 4,11 m.
Inalfimea, ce domineza asupra acestor trei altare porta numele de «Do ruli
seu «Verful Dorulur* (2008 m.).
Fara indoiela, ca ac6sta numire nu este o espresiune poetica.
Pe una din inscripfiunile Africei romane, unde a esistat din cele ma! de-
partate timpuri un strat etnic puternic pelasg, not afiam astad! o amintire
obscura despre cultores *Doripatri ]

).
164. — Altariul cyclopic de pc muntclc Verful DoruluT,

sprc SSV. dc muntclc Caraiman (Romania, jud. Prahova).
Dupi o fotografia din a. 1900.
«Dorus pater* este numele unci divinitafi archaicc, care ma! rSsuna
si astadl in una din colindele romane 2
). Este aceeasi divinitate adorata si in
Carmtnele Saliari ale Romanilor ca duo n us Cerus 3

) seu domnul ceriuluT.
Presupunand, ca fie-care din aceste 6 altare au fost de la inceput dedicate
la cate doue divinitatT, no! vom. a vein aceste monumente urmele autentice
despre cultul unor 12 dtvinitafi pastorale si agricole, intocma dupa\ cum
Hercule consecrase In Olympia 6 altare pentru 12 divinitSf! principale .*) si
dupa cum agricultorii Italiei adorati acelasi numer de de! si deife, can
constituiau divanul eel mare ceresc (Consentes).
amintcsce Herodot (III. 156) in tcmplul lu! Apollo din insula do langa orasul Buto in Egipct.
Trcl altare ati dedicat Heraclklii in Pelopones lui Z36; saxp(»oj. Dcscantcccle romane,
can contin elementc importante din tirapurile preistorice, inca amintesc dc o tbiscrica
mare cu trei altare* (Alecsandri, Poesii pop., p. 272. -Lupajcu, Medicina
babelor, p.. 32.)
C. I. L. VIII. nr. 9409: Cvltoris (citcsce cultores) *doripatri.

3
) Nu cant imperatului D or ul u I si fiulu!,
Ci cant numai d o r u 1 u T, Ceriului, pamentului. . .
Mariencscu, Colinde, p. 46,

3
) A se vede ma! sus p. 199, nota 5.
*) Herodori Fragm, 29 in Fragm. Hist, grace. II. 36

Chiar dac& simulacrul eel grandios al lui Zed? eOpOo'TOx, nu ar mai esista
astSdi pe muntele Bucegiu, totusl aceste altare ar pute singure se ne spunS,
ca o-datS aceste inalfimi ale Carpajitor aii fost consecrate ca resedinfa unor
divinitajT principale pelasge.
Caracteful general al acestor altare este teogonic. Ele aparp'n unor

principii religiose mult mat severe, mult mai archatce, de cum ni le presinta'
epoca lui Homer.

Intocma dupS cum simulacrul lui Zsuc e0p6orc«, este tSiat din stanca via
pe verful muntelut Omul, tot ast-fel si altarele divinit2$ilor adorate pe muntele

Caraiman sunt formate din stancile naturale esite din sinul pamentului.
Gaea, seu pamentul, era, dupa vechile doctrine pelasge, mama comuna a
deilor si a omenilof.
Fara indoiel^, ca pe Olympul eel vechiii al tcogonicT aii csistat si alta-
1
rele divinitafilor, carl i-st. aveau aci resedinfa lor principals tcrestra ).
Until din aceste altare divine i-si avuse in timpurile antc-elene o deo-
sebitS celebritate religiosa si istorica.
El era altariul eel sfant, langa care insusi deii tndcpliniau anumite acte
religiose si unde in casuri estra-ordinare el depuneau juramcntul de fide-
litate unit fafa de alfiT,
Acesta era altariul principal, consecrat divinitap'i Piimentului si a
Ceriulujf, fiind-ca dupS cum ne spune Iliada, Odyssea si imnul lui Apollo,
jurftmentul cei mare pentru del era «pe Pament, pe Ceriu si pe apa riului
Styx* 2
).
Dupa resboiul eel mare cu TitaniT, figura acestut altariii a fost eternisata
prin o conste lafiune pe ceriu, numita la Theo fluxrjptov, la Proclus x>u-
[uaTTjptov, la Eratosthene vlxxap (cuvent de sigur corupt), er in literatura
latina Ara si Altare.

Despre acest memorabil altariii al deilor, scric gramaticul Hygin:
«Dupa cum se spune, pe acest altariii aii facut mai antaiii deii ce re-
in oniele lor religiose si conj lira Jiunea lor, cand se hotarira se
incepX resboiul eel greii cu Titanii. Acest altariii i-1 facuse Cy-
clop ii. Apoi omenii urmand esemplul deilor au introdus si ei obiceiul,
cand voiafi se intreprinda ceva, ca se faca sacrificii mai inainte de a se

apuca de lucru» 3
).
l
) Hcsiodi Thcog. v. 117. 124.
3
) Homcri Ilias, XV. v. 36. — Odyss. V. v. 1S4. — Hymn, in Apoll. v. 84.
») Hygiui Poeticon Astronomlcon, lib. II. v. Ara : In hac primum existimantur dij
sacra et c onj u r at ionem fedsse cum T i t ana s oppugnare conarentur : earn

ALTARELE CICLOPICE. 2S3
De asemenea scrie Eratosthene eel mai distins ifttre invefafil alexandrinl'.
«Langa acest altariu se au legat deii cu jur3.'rhent unii iajiS de aljil,
cand Joe a plecat la resboiu in contra Iui Saturn, er dup3 ce castigara
invingerea, conform votului, ce-1 f3cuse, pusera acest altariu pe ceriu

(zd-rjY.ov x«E auxi sv tS oupawcj) etc jiV7ju.6cuvov). De acest altariu se folosesc
dmenii la dspetele (seu beuturile lor comune, aujiTtoaca) si lang3 acest altariu,
sacrifice cand fac societati si festivitatl; atunci ei ating altariul cu mana

credend, ca acesta este un semn de buna credinfa. Acest altariu are doue
]
stele in partea sa de asupra si alte ddue la basa. Peste tot are patru stele» ).
La poetul Marc Maniliu ac6staconstelap'une porta numele de templum

mundi, ara victrix si ara maxima.
«Dupa Centaur, scrie densul, e'ste «Templul lumii» si aici se vede
stralucind «AItariul», ce a fost victorios, dup& indeplinirea ceremo-

nielor religiose, atunci cand P&mentul infuriat ridici asupra Ceriulu?
cu armele pe Giganfii cei enormi, creafl din crepSturile mameT lor, gene-
rafiuhi cu fefe diferite si cu corpuri de diferite naturi. Atunci chiar si deil
cautara alti del mai superiorl. Se indoia chiar Joe si se temea, daca este
in stare se facii, ceea ce putea se faca. El vedu Parhentul ridicandu-se si
credu, ca intrega natura s'a resturnat cu fundul in sus, munfl gramadifi
ridicandu-se mereu peste alp" munp", in cat si stelele fugiau de aceste mase
enorme, ce se apropiau de ele. Joe nu mai vSduse ast-fel de aSaltarl ostile,
si nicl nu scia daca mai esista ore can puteri divine mai superidre de cat
ale sale. Atunci Joe forma acest altariu din stele, care si acuma stralucesce
ca altariul eel mai mare . . . La piciorele acestul altariu cadura sacri-
ficafi Giganp'I, si Joe luS. fulgerul eel violent ca anna in mana drepta numai
2
dupa ce se constitui insusi ca preot inaintea deilor» ).
Altariul eel sfant al deilor, de care ne vorbesce Hygin si Eratosthene,
ca era facut de CyclopT, ca deil depusese langa acel altariu juramentul lor
eel mare, si care se afla ast-fel pe Olympul eel vechiu seii uranic, este
unul si acelas cu altariul eel mare de pe muntele Caraiman, consecrat dupa

cum am vedut, divinitatil Ceriulul si a PSmentuluI 3
).
Poetul roman Papiniu Statiu amintesce adese-ori de muntele eel sfant
al Daciei si lauda pe imperatul Domip"an, ca alungase pe Dad de pe
autem Cyclopas fecisse. Abea consvetudino homines dicuntur instituisse sibi,

ut cum aliquam rem quam agcre cocpisscnt.
efficere cogitarent, priiis sacrificarent,
*) Ei'atosthenis Catasterismi. Ed. Schaubach, 1795 c. 39.
2 Manilii As.tronomicon, 413 seqq. 340 seqq.

) lib. I. v. ; V. v.
3
)
In o ba1ad a a r c h a i c 8 r o man a s'a mat pastrat pana astSdt amintirca despre
acest memorabil altariu sdu «masa marc de pdtra*. In fine s'a mat pastrat si tradi-
crescetul acestuT munte, unde ei se jurasera impreuna, si ca in fine

Domip'an prin indulgenfa sa le-a daruit eras! acest munte J
).
Un alt poet contemporan, renumitul Martial 2

) numesce triumful lui Domi-
fian asupra Dacilor «triumf asupra Hyperboreilor» (Hyperboreus tri-
uniphus), erin alt Ioc «triumf asupra Giganfilor» (Giganteus triumphus).

In fine acelasi Marp'al in alta epigrama a sa celebreza ast-fel invingerile
lui Domip'an:
«De trei on a trecut peste cornelc cele perfide (brafele Icgendare) ale
Istrului sarmatic; de treTorist-a scaldat calul seti asudatinneua Ge|:ilor;
si tot-de-una modest el a refusat triumfurile, ce le-a meritat, si nu aduse cu
sine de cat numele, c5 a invins lumea Hyperboreilor» ). 3
Dupa aceste invingeri ale sale asupra Dacilor, Domifian dede in Roma
un festin magnific tuturor claselor sociale, patricienilor, cavalerilor, si poporului.
Cu acesta ocasiune, dupa cum scrie Martial, Roma intrcga a gustat din am-
brosia divina 4
). Domip'an, care numai dupa lupte lungi si grelc cucerise
muntele eel slant al DacieT 6

), luase, dupa cum se vede, de la triburile pastorale
ale acestui munte si adusese la Roma si mancarea nafionala a vechilor divinitaft
Olympice, numita in tradifiunile greccsci tcfyippoaia*.
Ast-fel muntele eel sfant, pe care Dacil se jurase impreuna. inainte de a in-
cepe rSsboiuI lor cu Romanii, ne apare atat la Stap'u cat si la Marp'al ca mun-
tele ecl faimos din {era Hyperboreilor °), unde deii se legase cu jurament
tiunca despre ospetcle scu beulurilc comune, cum lc nuracsce Eratosthcnc, ce 1c f3ceaii
uriesii langS acest altariu, si care se afla pe muntele nurait «Ccriu> de langi Brasov
Sus !a mun 1 1 Ja c e r i u gurca (urea) Lamasa mare de pdtra
La mijloc de fagi scdea Beau NovaciT, nu se 'nbatS . . .
Francu, MotiT, p. 199.
Iii altc balade publicate de Tocilescu (Matcrialun folkl. I. 107. 108. 123S) acciaji
munti, identic! cu a ra C i m a n-O m u dc astadT, ne apar sub
numirea de Cerid61, 1
C crd e Stcrit Delului (gr. c?ctJXy)] columna, cu deosebire de p6tra). Vom

1 si muntii
reveni asupra acestor balade, cand vom vorbi despre traditiunile romane cu privirc !a
Saturn. Homer incS amintescc de ospetcle si beuturile comune, ce le faccaQ clcii pe

Olymp si pe Uran (Iliad. I. 601; IV. 3; XXIV. 97 seqq.)
') Stalii Thebaid. I v. 19-20: bis adactum legibus Istrum Et conjurato deicctoS
vcrticc Da cos. — Ibid. Sylvae III, 3. v. 169: suum Dae is donat dementia montem.
') Martialis Epigr. lib. VIII. 78. — Ibid. Epigr. VIII. 50.
3
) Ibid. Epigr. lib. IX. 102: Victor Hyperboreo nomen ab orbe tulit.
4 Ibid. Epigr. VIII. 50:
)
Vescitur omnis eques tecum populusque patresque,

Et capit ambrosias cum duce Roma d a pe s.
*) S t a t i i Sylvae, I. v. 80—81: tu tardum in foedera montem Longo Marte domas.—

A se vede legenda culds& de V. A. Urechia, despre lupta lui Troian imperatul cu
Uriesii In Buce'giu. Universul litcrar, nr. 38 din 1901.
6
) A se vedt' capitulul urmatoriu.
langa altariul eel mare, se lupte unifT in contra Titanilor, si, unde vechil
GiganJI asaltarS pe deii Olympic!.

O amintire obscurS despre altarele cele sfinte, legal (toficf, ale marilor
divinita^T olympice, o aflam in scrierile lul Hesiod ').
Acelaslautorne maispune, cSpe Olympul — eel acopcritcuncuS — de la mar-

ginile pSmentuM, se afla si un loc de adunare, dcyop?] 4 ), a deilor si a dmenilor.
Aceste agore ale vechilor timpurl pelasge eraii de regula decorate cu sla-
tucle si cu altarele divinitafilor, cu scaune de petra si portice pentru popor.
Incunjurate adese on cu blocun enorme de petra, ele serviaft ca locuri de

intrunire pentru deliberate comune ale triburilor, pentru festivitatile lor mat
importante, pentru festine, jocun publice si tergun.
Acelasi aspect al unci: agore prcistorice, insa in o forms' primitive, gigantic;!,
ni-1 presinta si locul de pe terasa cca frumdsa a munteluT Caraiman, decorat si
astad! cu resturile unor statue desfigurate, numite Babe, si cu altarc de sacrtficu 3

).
Incheiam :
Dupa insemnatatea geograficS, ce a avut'o in istoria migra{iuni! pelasge,
colful sud-ostic al Carpaplor, cu deosebire insa dupa cultul eel estins al
lui &&£ ai'/Loxos, al caruT monument principal se afla aci, aceste mese
enorme de petra de pe muntelc Caraiman, ni se prcsintS intru t<5te ca al-
tarele cele sfinte ale vechii teogonie *).
') Hesiodi Opera ct Dies, v. 136. — Ibid. Theog. v. 557.
2
) Ifcsiodi Scut. Here. v. 204. — Langa altariul lul Saturn din Roma, inert se afla, dupa
cum scrie Macrobiu (Sat. I. 8), un loc de sfatuire al betranilor. Habet (aedes Satumi)
a ram, et ante senaculum.. . Illic ... capite aperto res divina fit: quia primo
a P c a 1 s g i s, post ab Hercule ita earn a principio factitalam putant.

3
) Tot cu privire la aceste alt are scrie Cesar Boliac: «De doue or! am venit
aci de la Sinai a peste muntele Furnica catre I al omit a, pc unde am intempinat
trel mese marl de pdtra in diferite distante, carora n'am putut gliici alta desti-
natiune, dc cat ca au servit ca altare de sacrificii* (Trompeta Carpatilor, nr. 846).
De si cuvintele sale «trel mese marl de petra. la diferite distance* nu sunt destul
de clare, ele insa se refer s6H la altarele de langft Verfui Dorului, sdu la accle din dosul
munteluT Caraiman.
«) Un alt altariu preistoric taiat in s t a a C 5. se pare a fi tost «M a s a» asa numila
a «lul Traian» (Troian) pe malul stang al OltuluT la strimtorea Carpatilor din sus dc
comuna Jiblea. Despre care scrie Boliac : <in sus de C o z i a, la pdtra, ce se dice masa
jui Traian, si care este necontestat un altar dac; de care se intfimpinil Krte des
prin Carpati — numai de la Sinaia peste munte piinS la Pcsceri se pot numera trei
asemenea altare» (Trompeta Carpatilor, nr. 939 din 1871, p. 2). Not am vechit in douS
renduri stanca numita «Masa IuT Traiarb, insit forma primitivX a vcchiului altariu asticU
nu se mal pdle distinge.

286 lunivniuF. nt f. i.f. preistorice ale daciei
XIV. KIQN OYPANOY. COLTJMNA CERIUITlI DE PE MUNTELE ATLAS
DIN fERA HYPERBOREILOR.
1. Posifiunca geografica- a muutelul Atlas dupa legendele eroice.
Langa simulacrul lut Zsug aqt'cô? de pc verful eel mat inalt al rnuntcluT
Buccgiu (2508 m.), nitre judeful Prahova si comitatul Brasovulut, se ridica o
columna gigantica de stanca, ce domineza intreg colful de sud-ost al Car-
pafilor, cr langa acesta columna, alte doue verfurt de stanci, esite din sinul
pamentulut in forma de monolitc puternice, i-si inalfa in aer capetele lor.
Intocma ca si figura lut Zsu? aVjio'/O';, acesta columna a avut in anticitatea
preistorica o celebritate particulars religiosa la tote triburile pelasge, ce
emigrase de la Carpatt catre. Elada, ciitre Asia mica si Egipet.
Ea a fost considcrata in legendele meridionale ca columna cea miraculosa

-rj/gWOCIPIipSrueutulut, care susfinea bolta cea instelata a ceriuluT, seii polul nordic
al universulul.
Not vom esamina mat antaiii aicT vechile traditiunt clone cu privire la
posifiunca geografica a accstet columne, vom cspune apoT legendele si rolul
insemnat, ce l'a avut acesta columna in credintele religidse antc-homericc *).
Dupa vechile traditiunt geografice grecesct, acesta columna legendaraa
ceriului se ana in partile estreme, sou de nord, ale lumii cunoscute,
pe muntele eel inalt si vast din tera Hyperboreilor numit Atlas.

Acest Atlas este una din figurile cele mart ale timpurilor saturnice.
Dupa cum spuneaii vechile fantant istorice, de can s'a folosit. Diodor Sicul,
Atlas a fost frate cu Saturn si ambil fiii lul Uran si ai Gaeei. In particular
titanul Atlas a fost un rege puternic si avut, care a domnit peste poporul
Atlantilor 2
), ce faceaii parte din fajnilia cea mare a Hyperboreilor.
Despre acest Atlas se mat spunea, ca el avuse turme de ot admirabil dc

elegante, dc o colore rosieticS-auria 3
). Er poctul Ovidin ne infafiseza pe acest
rege-pastoriii din timpurile tcogoniet cu urmatorcle cuvinte : «Mji de turme
') Din punct de vedcro geologic, celc trcl columne de pe verful muntclu! <OrauU
sunt formate dintr'un conglomerat fin cuartos, care trcce Intr'o vcritabila
gresia. Elcmentele acestul conglomerat sunt legato printr'un ciment dc cilcar. Dupa
etatea sa, acest conglomerat apartinc epocei cenomane.
2
) Diodori Sic .ill lib. IK. 57. 60.
') Ibid. lib. IV. 27.

COLUMN,! CERIULUI. 287
si ciredT de vite retacesc pe campiele sale. Tcra sa nu e strimtorata din nici
o parte de hotarelc vecinilor. Pe arboriT seT frundele cresc stralucind in aur,
ramurile arborilor sunt de aur si tot de aur sunt si pomele, ce le acoper» 3

).
Acest Atlas, ca frate al lu! Saturn, luase parte la resboiul Titanilor in
contra luT Joe, din care causa, dupa invingcrea desfiversita a acestu! noii
ISMC
IS ,
"'".;
mmmmm
9k
mmm 111
165. — Column a Ceriului (xiiuv o&p'xvou) tie pe '-vc.chlul

Atlas din tera Hypcrbpreilor, Vcrful Omulul
astatji
pc coltul sml-ostic al Carpatilor. Vcdcrca Jin partes de ONO.

Dupa o fotografia din a. 1899.
monarch, el a fost condemnat la una din cele mat grele muncT, pe carl le
cunosce istoria IcgendarS a vcchimilf, so susjina ccriul cu capul si cu manile

2
sale neobosite ).
Gramatic'ul A polio dor din Atena, care traise pc la a. 145 a. Chr., rc-
dactase o impo.rtanta scriere despre tradifiunile si Iegendelc timpurilor croice,

si pe can densul le estrasese din poetii eyelid, din vechii logografi si istoric'f.
') Ovidll Met., lib. IV. v. 634 seqq.

a
) Ileslod! Theog. v, !J17.
288 MONUMENTELE P REISTORICE ALE DACIEI.
In acdstS lucrare a sa, de mare valore pentre istoria timpurilor ante-ho-
merice, noi aflSm urmXtdrele date geografice cu privire la regiunea, peste
care domnise o-data titanul Atlas.

Eurysteu, regeleMyceneT, ne spune Apollodor, ceruse de la Hercule,
ca s£-X indeplinescS si a un-spre-decea lucrare, anume s2-i aduca merele
de aur de la Hesperide. Aceste mere insa, scrie Apollodor, nu erau
la Libya (s6ii in p'nuturile Africei) dupa cum spun uniT, ci la muntele
Atlas din \6va Hyperboreilor '). Joe, cu ocasiunca nunfii sale, daruise
aceste mere JunoneT, si ele eraii pSdite aci de un bSIaur nemuritoriii, cu
una sutS de capete, pe care-1 nascuse Echidna cu Typhon, si acest
bilaur se folosia de multe si diferite feliun de voci. Hercule caletorind
peste Libya ajunse pana la Marea esterna, er de acolo trecu cu corabia
pe continental din fa{3, se duse la muntele Caucas, unde ucise cu sagcfile
sale pe vulturul, ce-1 nSscuse Echidna cu Typhon si care ciupta ficatul

lui Prometheu. Ast-fel densul libera pe Prometheu din catenele sale,
care acum in loc de catene lua corona de oliva. Cand veni insS Hercule in
{era Hyperboreilor la Atlas, Prometheu i-1 sfdtui, sS nu mdrga densul in
pers6na dupa mere, ci s£ trimita' pe Atlas 2
), ca sS i le aducS, er el (Hercule)
s£ sustina' in locul lui Atlas cu umerii self polul ceriuM 3
). Hercule asculta
Iu& polul ceriulut pe umerii self in locul lui Atlas, er Atlas se duse la gra-
dinele Hesperidelor, lua de acolo tret mere si se intdrse la Hercule *). fnsS
acum Atlas nu mat voia sg iee pe umerii s£I polul ceriulut, dicend, cS va
merge singur la Eurystheu, ca se"-i duca merele, dr Hercule sS rSmanS aci
') Apollodorl Bib!, lib. IJ. S. 11: TaOm (xpuasa ^W ^s fyj °^X> &$ TtVE ? *1«ov, tv
A ilu-g, ci\X' ticl too "A-cl.avxot; iv 'TTEspgopfot?. — Despre gradina Hesperidelor

vom vorbi mat tardiu in acest volum.
*) Scriitorii grecescl perduse incS de timpuriu cunoscinta esacta despre positiunea
geografka a muntelm Atlas. Din acesta causa unil i-1 localisarS in Mauritania
din Africa, altii in 1 1 a 1 i a si in fine unit in Arcadia din Pelopones. insS nu a esistat
in nicT o parte a lumii vechi vre un alt munte cu numele Atlas, de cat numal eel din
tera Hyperboreilor. La populatiunile indigene ale Africe! de nord-vesf, _ numele

de Atlas a fost cu des£v6rsire necunoscut. Acesta numire s'a dat catenel muntdse
de acolo numaT in scrierile literare grecesci. Cf. P 1 i n i u (V. 1. 13) si S t r a b o (XVI. 3. 2).
s
) La Apollodor (II. 5. 11): xov rco)-ov. — Cicero, Denat. deor. II. 41: Extremusque
adeo duplici de cardine vertex Dicitur esse p o 1 u s.
*) Acdsta scena e representata pe o metopa de la templul lui Joe dinOlympia.

Atlas vine la Hercule, care tine ceriul in locul seu, si-I presinta merele luate de la
Hesperide (Duruy, Hist. d.Gr. I. 85) Atlas e infatisat aid cu perul buclat, dupi obiceiul
pastoral al Hyperboreilor (vedi Fig. 139), dr pe cap el are un apex sdu sapca in acelasl
gen ca si regcle Dae de pe moneta Fig. 146.
COLUMNA CERIULUI. 289
si se susfina' si mat departe ceriul in locul sSii. Hercule la inceput pro-
mise, c& va face asa dup£ cum i dise Atlas, tnsa" in urmS folosindu-se de
o vicleniS, ce-1 invSfase Prometheii, el puse 6r3si ceriul pe umerit lul Atlas
Anume Hercule ruga dupS sfatul lu! Prometheii, pe Atlas, ca s6 susf in3 ceriul
numat pentru cate-va momente, pan&-sl va pune o perinS pe cap. Atlas,

in urma acestel rug&rt, puse merele jos- si lua £r£sl ceriul asupra sa. InsS
Hercule ridicS merele de jos si pleca" mat departe.

1
Acesta este tradifiunea cea mat vecniS si tot-o-data cea mat acreditata'
despre patria gigantulut Altas, un rege din {era Hyperboreilor celor evlaviosi.
Hyperborei!, locuitorit unet fSrt fdrte fertile si fericite, un popor pastoral
si agricol, omen! plini de virtufT, religiost si drepft, contemporani cu deit
Olympului, si cari se considerau nSscuft din rasa cea gloridsa a titanilor J

), con-
stituiau o intinsS populafiune pelasgX din nordul Istrului si al mSrit negre *).
Mat tardiii insa Atlas, acest puternic domnitoriu peste poporul Atlanfilor,
a fost str&format in un munte imens, susfinfind si mai departe cu

crescetul sSii polul nordic s6u. osia ceriulut.
Legenda este urmStdria
Perseu, eroul mitic din Argos, fiul M Joe si al nimfei Danae, este
trimis de regele Polydecte din insula Seriphos, ca sS-t aduc& capul Gor-
gon el Medusa, care avea putere magicS sS impetresca' pe muritori.
Perseu sosesce la isvdrele riulut Oceanos (cataractele Istrului), unde se

aflau cele trei Gorgdne legendare 3
), taiS capul Medusei, t-1 pune in traista"
si pl6c3 inapoT. In drumul seu, Perseu se abate pe la regele Atlas din {era
Hyperboreilor, cSruia i cere ospitalitate pentru o ndpte. Atlas insa" adu-
candu-si aminte de un vechiii oracul, c5 o-data un fiii al luT Joe i va r&pi
pdmele sale de aur, i respunse brusc : sS piece indata mat departe, fiind-cS
alt-cum nu-1 va scSpa de mania sa nict vitejiele sale mincindse, nict tatSl
s£u Joe. Atunct Perseu scdse din traista capul eel urit al Meduset si de
o-data Atlas — pe cat era de mare — fu prefScut in un munte, capul sSii
5
deveni crescetul unut pise inalt 4
), er corpul seu o catena imensS ).
*) Scholiastul luT P ndar

i la Olymp. III. 28 : tout; 'TitepPopsou? too Tctavixou f svooc
$spEvuoc ipvjotv thai (B o e c k h i u s, Pindari opera, II. 96).
J
) A se vede" mat sus pag. 85. Dupa Pindar (Olymp. III. 14-17) Hyperborei! locuiaQ
langa isvdrele (s6u cataractele) Istrului.

s
) Apollodori Bibl. II. 4. 2. 8. — Hesiodl Theog. v. 274. 281. — Preller, Gr. Myth. II.
(1854) p. 44.
«) Oridii Metara. lib. IV. 627 seqq. —Pindar (Pyth. X. 50) inca amintesce de c a 1 S-
toria lul Perseu la Hyperborei.

5
) O legends analogs esistS si la poporul roman: ca figura de pe muntele cOmul»
NIC, OSNSUflANO. 19
;
Idea fundamentals in legendele lui Atlas este, ca acest rege-pastoriu al
lumil vecht susfinea cu capul sj cu manele sale polul, seii estremitatea

nordica a osier, in jurul careia se invertesce sfera cer6sca.
Tot in regiunile de nord ale Europel ne apare muntele Atlas in Teogonia

lui Hesiod 1
), si in Eneida lui Virgil, am^ndoue" aceste opere fiind scrise pe
basa datelor geografice ale literature! sacre.
Mercuriii, ne spune acest autor din urma, trimis de Joe in Africa cu

ordin catre Enea, ca sS piece fara intardiere in Italia, el sbora peste f£rt
si marl cu ajutoriul aripelor de la calfunii s£i. «In acesta calStoria a sa prin
aer, Mercuriii vede caciula si costele cele prapastiose ale luT Atlas eel
dur, care susfine ceriul cu crescetul s&ii. Capul seii e incoronat de bradT,
si incins tot-dc-una de nori negriif, batut de v£nturi si de ploT.

Umeril set sunt acoperift cu troiane de n6u5, 6r din faâ b6tranulul se
precipit6za riuri de apa, si barba sa cea infioratdria e plina de ghi6â» *).
Am vorbit pana aid despre Atlas ca una din personalitafile cele marl
ale timpurilor preistorice, ca despre un rcge puternic, avut de turme si
avut de aur, din \6ra Hyperboreilor; am vorbit in fine despre Atlas, ca un

munte insemnat din aceeasl regiune, si care representa dupS nurae si dupa
legende pe vechiul titan.
represinti pe un pas tori fi, pe care D-(Jeu pedepsindu-1 pentru impietatea sa, l'a
prefacutin o stancS putcrnicS (Mil 11 e r, Siebenburgiscbe Sagen, p. 174).
<) HeslodI Theog. v. 518. 736. — Ovldll Met. IV. 130-131 .... ultima tellus
Rege sub hoc, et p o n t u 8 crat ....
») Yirgilil Aen. IV. v. 246 seqq.:
.... Jamque (Mercurius) volans apicem et latcra ardua cernit
Atlantis duri, coelum qui vertice fulcit
Atlantis, cinctum adsidue cui nubibus atris
Piniferum caput et vento pulsatur ct imbri;

Nix humeros infusa tegit; turn flumina mento
Praecipitant senis, et glacie riget horrida barba.
In alta poema a sa (Georg. III. 349 seqq.) Virgiliu mal amintesce langS. Istru de
catena cea prclungitaa muntelul Rhodope, (CarpaÎ), care se intdrce inapol
in jurul osiei centrale a ceriului.
.qua Scythiae gentes, Maeotiaque

. . . unda,
Turbidus et torquens flaventis H s e r arenas, i t
Quaque redit medium Rhodope porrecta sub ax em,

Ulic clausa tenent stabulis armenta
Sf. Pau 1 i n in poema sa, dedicatS episcopulul N i c e t a din Dac i a la a. 398 d. Chr.,
considers de asemenea pe DacI, cS locuiau sub polul nordic: Ibis Arctoos procul
usque D a c o s.
In anticitatea grecesca insa, numirea de Atlas a mai avut inca un deo-

sebit sens geografic.
La Herodot Atlas este nutnele unul rlii Insemnat, care curge din
inalfimile Hemulul vechiu (Carpafl) si se varsS in Istrul de jos 1
), identic cu
Alutus fluvius al Romanilor 2
), si cu riul Olt de astadi (germ. Alt).
Acelas infeles archaic, ca munte si ca riii tot-o-data, l'a avut in seculele

trecute §i-l are inca ast&dl numele Olt la poporul roman.
Importanta catena a Carpafilor meridionall, can o-data aii servit de asil
si de putere pentru triburile pastorale pelasge, — incepand din f£ra Barsel

(Burzenland) si pana la isvdrele MotruluT, — mat porta si astadi numele de
munfii Oltului 3
) si munfil Oltenilor *).
l
) Herodoti lib. IV. 49: 'Ex ok too ATjjloo tuiv xopo-fsuiv xosT? S.\\o: ps-fakftt . . . i?$a\-
Xooc. e; aitoy (sov 'Icrpoy), "AtXa; xal A5p-x; x-xi Ti^'.o:?. —Goo s s, Studien zur Gco-
graphie d. Trajanischen Daciens, p. 10: In Atlas erkennen wir die griechische Form
der Aluta. — LaDio Cassiu, Carpatii sud-ostici sunt de asemenea numifi Hem
(lib. LXVII. 6).
y
*) Numele de Alutus (gr. At).a;) ni se presenta ca un vechiu cuvCnt pelasg, al carui
sens primitiv a fost fari indoidla «aur spSlat» si locul, unde se spala aurul (Iat.
alluo, a spfila, vorbind tn particular despre ape). De aici si legenda, ca in regatul Iul Atlas
si frundele de pe arbori eraii de aur. in timpurile lui Pliniu mai esista la spelStorii de
aur din Dalmatia, terminul de alutatium, cu Infelesul de aurul, ce se gascsce pe
suprafafa pSmentuhil: Cum ita inventum est (aurum) in summo ccspitc alutatium
vocant, si et aurosa tellus subest (H. N. XXXIII. 21. 2.) — Spelarea aurulul din nisi-
purile Oltului a fost in us in fera-rom&ndsca' pinS cu pufin inainte de a. 1848 —
Tunusli, 1st. politics si geografica a Terel romanesci. Trad. Sion, p. 37: «Aurul se
exploatezS din nisipul riurilor 1 1, Topolog, Argesul si Dambovita, de cStre tiganil
domncsci numiti Rudarl>.— Sulz cr, Geschichte d. transalp. Daciens I. 152-153 : Zur
Zeit der 6sterreichischen Rcgierung im Krajowaer Banate licferte die von Stcinville er-
richte Goldwaschergesellschaft aus dem Altflusse gefischtes Gold, welches viel
hoher, reiner und schoner als das siebenbiirgische war.

8
) In poesiele poporale din Banat «Verful Oltului* este muntele eel mai inalt
despre Transilvania:
Peste v e r f u 1 Oltului
Sufla ventul codrului . . .
Hod os, PoesiT pop. din B5nat, p. 127.
La Marienescu, Colinde, p. 133: Sus la munfii Oltului . . .
in Transilvania m until Fiigarasului si muntil Oltului.

sunt numifi —
In Romania mai int&mpinSm pe IangS riul Oltului inca urmSWrele numirl: Olt, d£l
spre NV.de DrSgasanl. Olt, del spre apus de com. Fiscalia (jud. Valcea). Olt, del
pe teritoriul com. GdmSna (jud. Dolj).
4
) La Teodorescu, Pocsii pop., p. 557:
Prin sesul Motrenilor

Sub munfii Oltenilor . . .
In fine istoria legendarS. a lui Atlas, ne mal presinta si un caracter archeologic.
DupX vechile tradifiuni elene, veYful eel mat inalt al munteM Atlas in-
lafisa figura impetrita a acestul puternic representant al rasei titanice.
«Pe cat a fost Atlas de mare», scrie Ovidiu, «el a fost prefacut intr'un
munte. Barba si pletele sale devenira acum padurl, umerii si manele sale
nisce culml intinse ; ceea ce mat inainte a fost capul acum este crcscetul
muntelul celul mat inalt; osele sale se prefScuni in stand; si apoT crescand
In tdte pSrfile el a cSpgtat o estensiune imensS* J
).
Tot asemenea amintesce si Virgil de capul eel incoronat cu bradi si
incins de non al lui Atlas, de umerii sSi acoperifl cu troiane de neua,

de fa fa cea mare a bgtranuluT, din care se precipitezS riurl de apa si de
barba sa innoratdri3 si plinS de ghiefa\
AcestS figura colosala impetritX, pe care ne-o descriii cu atata realitate
legendele lul Atlas, mat esistS si astfidl langa columna, ce se inalfS pe

verful muntelul Omul. Este simulacrul eel grandios al lui Ze% aJ^&lX ^
format din un pise intreg de munte.
La aceeasl figurS se raporta cuvintele poetulul roman Statiu, cand vorbesce
de Jupiter nubilus de pe osiele Hyperboreilor J
).
Ne aflSm cu legendele lui Atlas hi periodul al doilea al preistorieT, cand

vechile traditium despre locurile cele sfinte din nordul Istrulul se perduse
in finuturile meridionale, cand simulacrul ecl miraculos al lui Saturn, ca Zeus
eupuorca, afyfoxoc, de pe munfii Oltulul, a fost considcrat ca figura cea im-
petrita' a titanulul Atlas. Este acelasi monument al timpurilor ante-homerice,

insa cu nume si cu legende diferite 8
).
Ni se presinta acum ultima cestiune geograficS din istoria legendelor

gigantulul Atlas anume: care este originca numelui de «Columna Ceriulul*,
ce Fa avut piramida cea colosala de pe verful munteM «Omul».
') Ovidii Metara. IV. v. 656 seqq.
Quantus erat, mons fact us A t las: Jam barba comaeque
In silvas abeunt; juga sunt humerique, manusque;
Quod caput ante fuit, summo est in monte cacumen;

Ossa lapis fiunt: turn partes auctus in omnes
Crevit in immensum
») Statil Thebaid. lib. XII. v. 650: Qualis Hyperborcos ubi nubilus institit
axes Jupiter. — Martial inca numesce triumful lui Domifian asupra Dacilor
Hyperboreus triumphus.
3
) Acdsta lipsa de cunoscinte geografice cu privire la tinuturile din nordul Istrulul, o
constats Herodot (V. 9) prin urrnat(5rele cuvinte: «Spre nord de Thracia, cefel
de dmenl loeuese nimene nu p <5 t e spune cu siguranta. Atata insa se pare, c&
idncolo de Istru este un paraSnt desert si infinit>.
COLUMNA C E R I ULU I. 293
La Aeschyl acest maiestos monument al lumil pelasge, porta numele de

xiwv o&pavou te %oX y;Wvo? l
), adeca «columna ceriului si a pamentulul».
Er Homer in Odyssea sa face numai amintire despre «columnele cele
lungl», y.iom<; [iixpac, de pe muntele Atlas, carl desparfesc ceriul de
pament* 2
), insa fara de a ne spune numeral acestor columne.
La Hesiod insa Atlas susfine ceriul cu capul si cu manele sale ne-
obosite, si acest autor mai adauge tot-o-data,. ca pe columna din mijloc a
fost ferecat in lanturl astutul Prometheu 3
).
Esistau asa dar, dupa vechile legende ale teogoniel, trel columne de
p£tra seu stanca, pe muntele Atlas, dintre can una, cea mai inalta si mai
puternica, era considerate de columna principal!
Trel columne cu forme particulare, ce au representat o-data anumite
simbole sfinte, se mai v6d si astadi pe verful eel mai inalt al muntelui
Omul, dominand de asupra figurel lui Zeu? e&pooua s6u aX'iioyoz *)•
Fara indoiela ca la inceput numele de «Columna Ceriului* a fost numai

o simplX espresiune a geografiel sacre.
Ea desemna nu o columna imaginara, miraculosa, care susfinea bolta cea
instelata a ceriului, ci o columna reala, insa grandiosa, de pe muntele eel
mai sfant al vechimil, numit in literatura grec6sca oOpavde, [li-fa? odpavoc,
astadi Caraiman (Cerus manus) o columna, ce a fost consecrata divinitafil

supreme a ceriului.
Dupa tradifiunl si dupa datele positive archeologice, pe carl le avem,

primele monumente religiose, pe carl omenimea le ridicase in onorea divi-
nitafilor cerescl au fost numai simple columne de lemn orl de p6tra.

Ast-fel columnele cele gigantice ale lui Hercule o-data atat de faimdse
in lumea vechia, au fost, dupa cum ne spune scholiastul lui Dionysiu Pe-
riegetul, consecrate mai antaiii lui Saturn, adeca dculul, care representa pe
marea divinitate a ceriului celul imens 5
).
J
) Acschyli Prometheus v. 349. — Cf. Herofloti lib. IV. c. 184 : Tou-cov (Atlantem)
xiova tou o&pavou Xl/ousi . . . sTvat. — Tirg-ilii Aen. VI. 797 : coelifer Atlas Axem
humero torquet stellis ardentibus aptum.
5
) Odyss. I, v. S3-54.
») Hesiodi Theog. v. 521-522 :
Aijce S'ftXoxTorceS-jT. lipo^.t\^ka iroixtX6[3oo).ov
Sso|JoT? &.p-(u.\zot.3<. jasoov Z'.a xiov' e).aa3a?.
<) Din punct de vedere al formatiunii orografice piscul numit Omul a fost si mai
este si astSdl considerat numai ca unul din vSrfurile muntelui Caraiman. Cf. F r u fi-
de s c u, Diet, top., p. VI.
«) Fragm. Hist. gr. (Ed, Didot) III. 640. 16.

.
29+ MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI

£r Pausania in Descrierea Greciet amintesce, c& pe drumul de la Sparta
catre Arcadia se aflau septe columne (xiovsc Ircta) ridicate dupS ritul eel
vechiu (xaxa xpdroDV t6v dpyoaov) si despre carl se spunea, c3 representau

simulacrele celor 7 planete *).
IncS in seculul al doilea inainte de era cresting, gramaticul Apollodor din

Athena stabilise pe basa unor texte mat vechT, c5 maiestosul munte Atlas, care
susfinea polul nordic al ceriulut, se afla, nu in Libya seii in Africa de nord-vest,
ci in {era Hyperboreilor, o populafiune intinsa' pelasga din nordul Traciet
seii al Istrulut de jos.
Acelasi adevgr i-1 confirma ast^di numirile si descrierile geografice, precutn
si monumentele, de cart ne fac amintire legendele lut Atlas.
Dupa tote aceste diferite indicap'unt geografice ale vechimit, muntele eel
imens Atlas, muntele pastoral al Hyperboreilor, corespunde la catena

meridionals a Carpafilor, cunoscuta in istoria romana sub numele de munfit
Oltulut 2
). In particular punctul culminant al vechiulut Atlas (vertex, summo
in monte cacumen) ni se presinti intru tote ca identic cu verful eel maiestos,
numit Omul, din masivul Bucegiii 3
), acel masivpe care se afla si simulacrul lut
Ze6c alycV/oc, unde sunt altarele cyclopice, si unde se inalfa' celc tret co-
lumne de petrS, despre ale caror legende vom vorbi in capitulele urmalore.
') Pausaniae lib. III. 20, 9.
2
) Dupa cum in anticitate devenisc legendare turmele cele nenumerate ale titanulul
Atlas cu lana lor cea a u r i a, tot ast-fel au fost renumita pana in dilele ndstre rasa
oilor cu Ilni fin 3, scurti si ct iti. din muntii F3g5ras>ului si ai Barsei.

Despre oile din muntii F5g3rasulul scrie Fridvalszky (Mineralogia M. Pr. Transil-
vaniae, 1767 p. 6): Lana his densa ct crisp a, et quo crispa magis, tanto carior,
chariorque ... — Tot cu privire la turmele si cired^le cele mari, ce impoporau o-dala
acdstS grupS de munti, scrie Babes, «Din plaiul Pelesuluu p. 58-63. «Din timpurile
preistorice, pe piscurile muntilor si in vfirfurile cele mat inalte ale Carpatilor, se
aduceau la p a s une nenumerate turmede oT, herghelil decatsici-
redl de vite .... Erafl mocani, cart posedau herghelil de sute si chiar de mil de
cat, altii aveau turme de cate 10-20.000 ol . . . Rasele de oi predominante la noi sunt
t u rc a n a seu barsana si t i ga i a . . . Oia t i ga i a se tine de grupul oilor cu
lana creta si merunta; er dupa colore tigaia este alba, negra, roscata safi fumuria si
seina». Colindele din Dobrogea inca fac amintire de oile mocSnesci : midre cu lanita
gaibidra; cu lanita poleita; cu lanifa de ma t a s a (Colectiunea ndstra).
3
) Piscurile Omului sunt si astadi de regula acoperite de nori si de ne-
gu r i, intocmai dupa cum se spunea despre vechiul Atlas ; 6t sub adapostul stincelor
sale neua sta vecinic ascunsa ( T u r c u, Escursiuni, p. 20. — Marele Dictionar

geogr. IV. p. 585). In legendele vechi, Atlas a fost considerat de eel mai inalt munte
al lumil cunoscute. Ast-fel la Ov i d i u (Met. VI. 115) este numit: M a x m u s Atlas i . .
aetherium qui fert cervicibus axem. La Virgil (Aen. IV. 482): maximus Atlas Axem
:
2. Prometheu incatenat pe Columna Ceriulul din Dacia.
Pe columna principals de pe muntele Atlas, acelasl munte §i aceeasl
columna, ce domineza intreg coljul sud-ostic al Carpafilor, a fost, dupa

vechile legende ale teogoniei, incatenat Prometheu, geniul eel mai su-
perior al Iumil pelasge.
Legenda lul Prometheu ne infajiseza una din cele maif sublime imaginl
ale civilisafiunii nascande a poporulul pelasg.

Dupa ce Joe invinse pe bStranul Saturn si lua densul In locul sSii t6te
onorile divine si politice, o grava neinfelegere, dupa cum ne spun aceste
legende, se produse intre dmeniT muritori si intre noul autocrat.
Representantul lumii nemulfamite era infeleptul titan Prometheu.

In una din tragediele cele mai frumdse ale lui Aeschyl, Prometheu,
parintele civilisa|iunil si amicul omenimii, inculpa pe Joe ast-iel : ca densul
indatS, ce s'a urcat pe tronul parinfesc, ca s§ domn^sca peste del si omeni,

a Jmparfit tote bunatafile numai deilor, er de miserii muritorii nu a finut
nici o socotela, mat mult Joe a voit s§ stinga intreg genul si sS creeze un
alt gen, si la acest plan al hri Joe s'a opus numai singur el, Prometheu *)
Joe era puternic prin domnia sa de fapt peste del si peste 6meni, insa
Prometheu era puternic prin injelepciunea sa, superior prin forâ cugetarilor
sale, er elementul pe care se intemeia densul, era omenimea. De aid o jelosia

enorma si certa in consiliul deilor intre Prometheu si Joe.
Prima causa a discordiei intre acesti dot del, a fost, dupa cum ne spune
Hesiod, urmatoria
Pe cand deil si dmenil finuse o adunare comuna la Me cone !
) spre a se
infelege despre onorile si detorinfele fie-caret parti, Prometheu aduse un

bou mare pentru sacrificiu si propuse, ca s£-l imparfesca. Apoi densul
h u me r o torquet. Tot ast-fel se credea in seculul al XVIII-lea, ca muntii Clabucet, Pdtra
Craiului si Bucegiu, constitue inaltimile principale ale Carpatilor Daciel (Fridvalszky*

Mineralogia M. Principatus Transilvaniae. 1767, p. 11).
'«) Aescliyll Prometheus vinctus, v. 228 seqq.
') M^xcov-q s. Muxuivy], localitate obscurS. Ea a fost considcrata de unii autorl grccesci
ca identica cu Sycion s. Sicyon din Pelopones (Strabo, VII. 6. 25). De 6re-ce
insa evenimentelc teogoniei si in particular scena cea tr'agica a lui Prometheu, se petrec
n nordul Istruluf, seu in Scythia, ast-fel tot in aceste parjl este de a se cauta si vechia
localitate Mecone, Notam aid, ca dou5 sate din Transilvania, situate in apropiere de
muntele «Omul», mai p<5rta si astir}! numele de Moeciu.
296 MONUMENT ELE PREISTORICE ALE DACIEI
taiand victima facu d6uS parfi. In o parte el puse t6ta carnea cu intestinele
cele bune si grasimea, pe can le acoperi cu burduful boului. £r in alta
parte el puse numai dsele, pe cart le acoperi cu multa siretenia cu o gra-

sime alba lucitdria. Prin acdsta Prometheu voia s6 insele pe Joe, ca sg alega
pentru del partea cea mai slaba. Cu t6te, ca Joe observase indata inselS-
ciunea, insa fiind-ca si asa nu avea planurf bune fafa cu omenil de atuncT,
el alese cu intenjiune partea cea mai rea, ca ast-fel se aiba motiv de res-
bunare asupra muritorilor. Din acest timp, dice Hesiod, se introduse usul,
ca omenii se arda pe altarele deilor numai osele. Acum Joe adanc superat,
ca deil au fost scurtafi in onorile lor, denega dmenilor usul focului *). Insa
Prometheu avend pornirf titanice, fura din focul eel nestins al lut Joe cate-va
scantel, pe cart le aduse si le darui muritorilor s

). Acum pasul eel mare pentru
civilisafiunea genului uman era facut. Omenil incepura a se bucura de be-
neficiele focului, ale acestul element divin. Cele int&mplate nu se mai puteaii
face nefScute.
]£r Joe vgdend acum din departare, cum flacarile focului ard pe vetrele
muritorilor se aprinse de mania, si fiind-ca nu voia, ca prin acest dar, rivalul
seii Prometheu sS castige inaintea muritorilor o considerafiune mai inalta
de cum o aveau insusi deil, se hotari sS-1 pedepsesca pentru acesta fapta
indrasnefa a sa.
Ast-fel dede ordin lui Vulcan s£-l ferece pe stancile cele inalte si solitare
ale muntelui Atlas de la marginea pamentului sSu din {era Scythilor.

«Atlas», scrie Hesiod, <susfine la marginile pamfintului cu capul si
') Ibid. Theog. 535 seqq. — Cf. Opera et Dies v. 47 seqq.
a
) O completare a acestel legende o aflam la Hyg i n (Poe'ticon astronomicon. II. 6).
Dupa cum ne spune dfinsul, eel vechi avSnd obiceiul sS faca sacrificii deilor cu cere-
monii fdrte man, ardeau in flacarile focului hostiele intregi, $ i fiind-ca din causa chel-
tuelilor prea man cei seraci nu puteaii face sacrificii, Prometheu, care se distingea
prin o escelenta miraculdsa a geniului s£u, obtinu de la Joe favdrea, ca se fie permis
muritorilor se arda numai o parte din carnea victimelor, er restul sS-1 intrebuinteze
pentru usul lor personal. Joe invoindu-se, Prometheu imola doi taurT, depuse intestinele
pe altariu, apoi adunand la un loc resturile carnii de la amendouS victimele, le acoperi
cu pielea unui taur, e> la mijloc puse la un loc tdte dsele, pe cari le acoperi cu cea-
1-alta piele de boii. Apoi propuse lui Joe sS atega una ori cea-1-alta parte, care se
fie arsa. Joe, care de ?i era ejeu, nu prevedea t<5te, credend, c5 fie-care parte repre-
sents resturile unui taur, alese dsele in partea sa. In urma insa cjeul vedfind, ca a fost
inselat, lua focul de la muritori (mortalibus eripuit ignem), ast-fel ca ei se
nu aiba nici un folos de carnea victimelor neputend-o ferbe. Insa Prometheu tot-de-una
invenfios cugeta, ca sS restitue dmenilor focul, ce li s'a rapit din causa sa, si ast-fel se
apropiS de locul, unde era depus focul lui Joe, lua cate-va sc&ntei, le puse in launtrul
plantei numite ferula si le aduse muritorilor.
:
COLUMN A CERIULUI. 297
cu manile sale neobosite, ceriul eel vast, fiind constrins la acesta din o
dura necesitate. Acesta sdrte i-a destinat'o infeleptul Joe, care a legat
si a ferccat pe columna din mijloc cu catene grose, indisolubile, pe
astutul Prometheu. Iir asupra lui a trimis un vultur cu aripe marT,
care i ciupia in continuu ficatul, ce nu se gata nicl o-data, fiind-ca peste
nopte, ficatul seti crescea 6rM la loc, in tote parfile, pe unde-1 ciupise in
timpul dilei paserea cu aripele cele late. Pe ac6st5 pasSre a ucis'o Hercule,
vit^zul nu al Alcmenei, al deifei cu piciorusele frumose, si ast-fel elibera
pe Prometheu din suferinfele sale» *).
Din punct de vedere istoric legendele lui Prometheu ne presintS un

deosebit interes pentru originile civilisajiunii europene in nordul
IstruluIdejos,si pentru progresele acesteicivilisafiunispre fenle meridionale.
DupS Hesiod, Prometheu a fost frate cu Atlas si ambil fil ai tita-
nului Iapet, care dimpreuna cu Saturn se aflau la marginile lumii

cunoscute *).
fir dupa cum ne spune istoricul Herodor, care a trait inainte de Herodot,
Prometheu a fost un rege din Scythia s
). Sub aedsta numire geo-
grafica, — de Scythia, — la autorii vechl al Grecilor, cand e vorba de eveni-
mentele mart istorice, religiose ori politice, de regula' se infelegeau {inuturile
din partea de nord a Istrului si de la colful de nord-vest al marii negre.

Chiar si la Herodot, Scythia vechia se intindea pe langa Istrul de jos, pana
in regiunile Oltulul de astidi.
Dupa legende, Prometheu, figura cea mat geniala a lumii preistorice, a
daruit 6menilor nu numal beneficiiil foculuT, dar si o muldme de alte bu-

natajT, pe carl Aeschyl le enumera ast-fel
«Omenii», dice Prometheu, «eraulainceput cu mintea de copil, si eii i-am

facut infelepff si cu putere de judecatS. La inceput, lucrurile, pe cari ei le
vedeau, le vedeait in zSdar, si cele ce le audiau nu le audiau. Timp inde-

lungat el confundau tote lucrurile uncle cu altele, intocma precum se confunda
fantomele unor visun. Omentf acestia, urmezS Prometheu, nu cunosceaii nicl
modul, cum sS construesca case de caramida, espuse la lumina soreluT; ei
J
) Hesiodi Theog. v. 517 seqq.
2) Ibid. Theog. v. 309-510.— Cf. Homeri Mas, VIII, v. 479.— Dupa Hesiod
(Theog. v. 507) mama lui Atlas s i a lui Prometheu a fost o fica a Oceanulul (a ve-
chiului Istru) numita Clymene,
J c
) Herodori fragm. 23: Hpo8u)poc Uvoz icspT Tuiv Ssojtaiv tod IIpo[J.f]9-EU)<; Taota '
etvat.-f&p
auiov Exoftciiv PaatXea <pvjol. (In Fragm. Hist. gr. II. p. 34). — Pe trel baso-reliefun antice,
ddue din palatul Matrei, si unul din villa Medicis, Prometheu apare imbr&cat ca un
rege bar bar, sicu o mantii largS pe dSnsul.
nu sciaii nict sg lucreze lemnul, ci locuiati in suterane, ca furnicile
cele agile, ascunst in sinul eel intunecos al pescerilor ; el nu aveaii nici
un semn sigur nici pentru inceputul ernet, nict al primaverei, nid pentru
vara, cand se coc fructele, ci traiati, fara nici un fel de cunoscinfe, pana
cand eii i-am invgfat s£ cundsca rSsaritul stelelor si apunerea lor, lucru ce
e mat greii de p'nut in minte; eii am inventat sciinfele cele mat folositdre,
sistemul numerilor, eii am aflat modul de a combina literele, si cum se pot
tine in memoria lucrurile, acesta este mama sciinfelor. Efi eel de antaiii
am prins vitele in jug, ca sS fie Intrebuinfate la transporturt ... si tot eii,
e> nu altul, am aflat corabiile cu panza spre a pute" naviga pe mare ....
Mat mult, cand cine-va cadea morbos, el nu mat avea nict Un 16c, si nict
un mijloc de traiu, si 6menii muriau din lipsa remedielor, pana cand eii eel de
antaiii i-am invefat modul de a compune medicamentele folositore sanatafii,
prin cart sS se apere in contra tuturor morburilor ; eii i-am invefat diferite
modurt de profefia .... In fine cine ar pute dice 6re, ca a aflat mat inainte
de mine lucrurile folositore dmenilor, ce sunt ascunse sub pament, arama,

ferul, argintul si aural, si resumand tote aceste in purine cuvintc: s6 scit,
ca tote artele, omenit muritort le-au invgfat de la Prometheu* 2

).
In legendele antice Prometheu ne mat apare tot-o-data si ca creatoriul
unut nou gen urn an. Prometheu, ne spune Apollodor, forma din apa si
din pamSnt pe oment fi le darui focul, ce-1 furase de la Joe, si pe care-1
2
aduse ascuns in planta numita ferula ).
O versiune mat complete a acestet legende o aflam la poetul Claudian :
Dupa cum spun legendele, dice densul, dot frajt gement, fii Iut Iapett
formara din una si aceeast materia pe cet de antaiu stramosi at genulu,
nostru uman, dar cu succese diferite. La omenit, pe cart i crease Pro-

metheu .cu multa grija, derisul le puse in lut mat mult spirit divin, si
acestia, fiind formaft de un mester mat bun, cunosceati cu mult mat inainte
lucrurile, ce aveaii sg se intemple, si ast-fel et intempinaii pregatift eveni-
mentele, ce puteaii sS le aduca vre un reu. Al doilea autor insa al genulut
uman, pe care poep't grecesct i-1 numesc cu tot dreptul Epimetheu

(s. cu mintea din urma) fiind un mester mat reii, alesese un lut de o ca-
litate mat inferidra, si nu inspirit 6menilor fo'rmap de densul nict o esenfa
J
) Aesdiyll Prometheus vinctus, v. 443 seqq.
») Apollodori Bibl. I. 7. 1. — Cf. Ovidii Met. I. 81. — Stephan Byzantinul
(v. "koviov) scrie : ca in timpul lut D e uca 1 i o n, cand a fost diluviul, perind toti omenit,
si pSmentul devenind 6rasf. uscat, joe a dat ordin lui Prometheu si Minervei,
ca sS formeze idoli din lut, si apot chiemand tote venturile le-a dat sufiet si i-a facut vit.
divina. Acestia intocma ca si dobitocele nu sciu s£ evite periculele, el nu
preved lucrurile, ce aii sS se intemple, er dupa ce sufer vre-o nefericire,

a
atunci incep a se tangui si deplang lucrurile, carl s'au intemplat* ).
Care este adeveratul sens istoric al acestel legcnde despre creajiunea

omului din apa si din pament, este astadl imposibil de a mai afla.
Originea acestel credinfe se reduce la timpuri fdrte vechl.
Este aceeasl legends, care a emigrat de la nord spre sud, care a trecut
de la Carpafl in Elada si din Elada in Egipet, si care mai tardiii a fost
introduse de profetul Moise in carple cele sfinte ale Ebreilor.

Timpurile lui Prometheu sunt cu mult mai vechl de cat eliberarea poporulul
judaic din sclavia Egiptenilor ; in particular legenda nordica despre crea-
fiunea omului din apa si pament este mult mal archaica de cat redacfiunea
definitiva a cSrfilor lui Moise.
In fine, mai avem inca un monument de o estrema important archeo-

logicS, care ne atestS, cS incatenarea lui Prometheu pe eolumna principals
a muntelul Atlas se refera la stilpul eel gigantic, ce domineza intreg colful
de sud-ost al Carpafilor.
LangS acesta maiestdsa eolumna de pe verful muntelul Omul i-sl ridica
in aer capetele lor, dupa cum am amintit maT sus, alte doue bucS{I de
stand, in forma de doue monolite archaice, si carl aii avut o-data anumite
destinafiuni religiose.
Una din aceste petre misteriose ne infap'sezS o sculptura megaliticS, ce
represents capul, gatul, pieptul si o parte din aripele unul vultur gigantic
intors cu fafa spre eolumna principals.
Acesta monumentala figurS este vulturul acel mitologic, caruia legendele

anticitSp'I i atribuise rolul de torturatoriu al lui Prometheu.
AcestuI vultur divin, pe care puternicul Joe i-1 trimise asupra lui Prometheu,
i se consecrase inca din cea mai obscurS anticitate o constelafiune in emisferul
nordic, numita la autoril grecesci dsTO<;, er in literatura romanS a qui la 2

),
aquila Promethei, tortor Promethei 3

).
Posiîunea acestel constelafiunl este langS alta grupa de stele, ce porta
numele lui Prometheu seu Ingeniculus *).
') Clsiudianus in Eutropium. II. v. 470 seqq.

a
) Cicero, De nat. deor. II. 44. — Columella, R. R. II. 43.
») Dupuls, Origine de tous les cultcs. Tome VI, 467-8 si Atlas, pi. 9. 13.
*) Langa constelatiunea vulturululse afla si grupa dc stele numita Serpentariu. Dupa

unii autori al vechimii Serpentariul representa peCarnubutas, regele Gefilor,
Figura unui vultur enorm de petra, langa columna, pe care suferise dupa
traditjuni inteleptul Prometheu, era cunoscuta si autorilor vechl.
Ast-fel gramaticul Hyginus in Poema sa astronomica, ne comunica o

parte din istoria legendara a acestei faimdse aquile:
«Joe, dice densul, trimise asupra lui Prometheu aquila, ca sS-1 devoreze
ficatul, ce se renascea in fie-care nopte. Acesta aquila era nascuta dupa cum
spun unil, din Typhon si din Echidna, dupa alfil din Pament (Terra) si Tartar.
Insa cei mai rnulp* autori susfin, ca acesta aquila a fost facuta de Vulcan,
er Polyzeus demonstreza, ca a facut'o Vulcan, si ca Joe i-a dat suflet* *).
Avem asa dar inaintea nostra un specimen de sculp tura din cele mat
obscure timpuri ale civilisatiunii ante-elene, o emblema religi6sa, care a fost
considerate dupa tradifiuni, ca opera celui mai genial maiestru al lumil
vecM, a lul Vulcan.

Cu t6te ca acesta figura archaica de pe verful eel inalt al Carpafilor a
fost espusa mil si mil de ani la cele mai aspre intemperil, ea insa ne desc6pta
si astadl admirafiunea prin formele sale deosebit de elegante.
Acesta aquila sfanta a timpurilor preistorice nu este singurul tip de

sculptura, ce ne-a r£mas pana si astadi de la acest divin artist.
Simulacrul eel colosal al lui Zsog eOpiona, din apropiere de acesta co-
lumna, care se caracteriseza intru tdte ca o opera de eterna admirafiune, si
care o-data a dominat sentimentele religidse ale lumii intregT, ne atesta

3
intru t6te concepfiunea grandiosa si stilul aceluiasl maiestru incomparabil ).
care ucise pe Triptolem. Hygini Poeticon astronomicon (Ed. Basileae, JS49) lib. II.
p. 68 : Ophiuchus, qui apud nostros scriptores Anguitenens dictus est . .
tenens manibus anguem, medium corpus eius implicentem. Hunc complures Carn u-
b u t a m Getarum reg em, qui sunt in Mysia region e, fuisse,

dixerunt nomine,
qui eodem tempore regno est potitus, quo primum semina frugum morta-
libus tradita esse existimantur. — S a g 6 1 a, cu care H e r c u e a ucis vulturul, I
ce devora ficatul lui Prometheu, a fost de asemenea pusa intre constelatiunl sub
numele de b'iazoz, toôv, sagitta. Er dup5 alta traditiune (Hyginus, Poet. astr. lib. II.
v. sagitta) acesta a fost sSgeta, cu care Apollo ucisese pe Cyclopii, carl fabricase
fulgerele lui Joe. Apollo ingropase acesta sag6tS pe muntele Hyperboreilor

(in Hyperboreo monte), ins5 venturile o dusera er&si la Apollo dimpreuna cu cele de
ftntaifi fructe, ce se produsese atuncl. Din acestS causS sag6ta a fost pusi intre stele.
4
) Hygini Poeticon astronomicon lib. IE* cap. Sagitta : Hanc autem aquilam
nonnulli ex Typhone et Echidna natam, alii ex Terra et Tartaro, complures a
Vulcano factam: Polyzeus autem Vulcani factam mpnibus demonstrat,
animamque ei ab Jove traditam dicunt.
*) A se vede mai sus pag. 227.
s
) Vulcan ne apare in traditiunile vechi nu numal ca un faur ceresc, care fabrics,
cele mai admirabile obiecte de metal, cum au fost sceptrul lui Joe, armele lui Achile, scutul
Cand poetul Pindar in una din odele sale ne spune, cS Vu lean a spart cu
securea sa de aramS. capul lui Joe, din care a esit deifa inteligenfei Minerva,
densul ne comunica prin aceste versurf ale sale numai o parte din traditjunea
poporala ca Vulcan a fost marele maestru, ca a format imaginea sen capul
eel sfant al luT Zeuc, pe care erau simbolisate urmele acestei creatJunl.
Ambele aceste ddue figuri, sunt monumente de arta nafionala a Pelas-

gilor nordic?.
Phidias apartine timpurilor istorice. Vulcan celor preistorice. Phidias Eladei.
mmmwmm r-
iiill!
,
; .
.
.' :
|; -M Iff . , ,
WR fill
iS^r*-
:
^Hk JSPI
JPT life / ";.
I
"
1
166. — Aquila lul Prometheu. SculpturS megalitica
langa Columna cea mare de pe Verful Omulul.
DupS legendele vechi opera lul Vulcan. Vederea din
partea de SSV. In drepta un segment din Columna prin-
cipals. InSltimea de asupra fetei pamentului cam de 6,50 m.
1
Dupa o fotografia din a. 1900 *).
Vulcan regiunii de langa Oceanos potamos, seu de langS Istru. Phidias este
un imitator celebru, Vulcan insa un creatoriii divin in arta sa.
De sigur, ca destinafiunea primitive a aceste! aquile megalitice, «nSscute

din Pament» dupa cum spuneau cei vechi, a fost cu totul alta.
Acesta figura representata in mod hieratic langa columna, ce a fost con-

secrate Ceriului, esprima la inceput numai o simple idea religiosS, ea a fost
numai un simbol sfant al maiestafii si al fort.ii divine.
lul Hercule s. a ,
dar el este tot-o-dala si un maeslru divin universal, un lucratoriu in
argilS, un sculptor (Hesiodi Op. 60/70) si un architect. El construesce pe vechiul Olymp
casele deilor si porticele cele frumdse de pdtra poleita (Iliad. I. v. 607 ; XX. 11.— Dupa lliada
lul Homer (XVIII. v. 402) Vulcan a lucrat 9 ani langS riul Oceanos (Istru). Er dupa
Pausania (II. 31. 3) un fiu al lui Vulcan, care aflase fiuera, avea numele de Ardalus.
>) Vederea acestei figuri simbolice din cea-1-alti parte o reproducem mal la vale sub §. 6.
:
302 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
Pe muntele Lycaeu din Arcadia, de unde se vedea intreg Peldponesul,
se afla, dupa cum ne spune Pausania, un grandios altariu de pament in forma

unul tumul, dedicat M ZeiS? Auxaioc, e> in partea de resarit a acestul altariu
se inHlfaii doue columne (x£ovec), pe can se afiau d6ue aquile, insS forte
vechi.
Dintre tote speciele de vulturT, ce domineza astSdl pe piscurile cele mai
inalte ale Carpafilor, specia cea mai frumdsa' si tot-o-data mai remarcabila'
prin caracterul sgvi violent este vulturul dis aurifi, numit altmintrelea
si cehlgu (caelius), adecft vulturul ceriului *).
Este acelasi vultur, care in religiunea vechia era consecrat divinitaîi su-
preme a lui Zeoc, este aquila OlympuluT celul vechiu (Olympus aetherius)
numita in literatura poetica a anticitSpK -/pucaietos (ietoc), aquila fulva,
fulvus Jovis ales 2

), Jovis ales de plaga aetheria 3
), er la Cicero : Nuntia fulva
4
Jovis, miranda visa figura ).
Despre acest vultur, numit cehlSu, mai esistS si astSdi la poporul roman
o credinta f6rte inrudita' cu legerida lui Prometheu, ca acesta pasSre vio-

lenta vine n6ptea la pastorii vitelor de prin munfi si de pe campii, le infige
5
clonful seu de fer in piele si prin acesta le caus6za marl dureri ).
Dup& teogonia lui Hesiod, Prometheu sufere incatenat pe columna cea

faimdsS a muntelul Atlas.
La Apollodor, muntele Atlas este in {era Hyperboreilor.
Er Pindar ne spune, ca Hyperboreii eraii poporul, ce locuia langi is-
6
vorele (cataractele) Istrului ).
In fine in Dacia sunt stancile lui Prometheu, si muntele eel

fabulos (al Atlasulul) ne spune si mai clar poetul latin Martial.
In una din cele mai frumdse epigrame ale sale, dedicatS unui ostas roman,
ce pleca in Dacia, d6nsul se esprima' ast-fel

«Marceline, ostasiule, tu pleci acum, ca sS iei pe umerii tel ceriul de
nord al Hyperboreilor si astrele polului Getic, carl de abia se
») in forma femenina cilihdie si c i 1 i 6 i e (Marian u, Ornitologia, I. p. 176).
Accst vultur este numit, in Transilvania sorlita. deosebita semnificatiunc are si
aegsta numire. Eratosthene (Catasterismi, c. 30) spune, ci acest vultur este singurul
dintre paserl, care sbori cStre s 6 r e, farS se-1 icrpedece radele. — Vulturii din B u-
c e g i u sunt renumiti pentru marimea si audacia lor (Babes, Din plaiul Pelesulul, p. 72).
') Vlrgilii Aen. XII. v. 247.
») Ibid. Aen. I. v. 394.

4
) Ciceronis De Leg. I. 1. 2.
5
)
Marianu, Ornitologia, I. p. 193.
6
) Pliidari Olymp. III. v. 14. 17.
miscS. EtS si stancele lul Prometheu. Eta si muntele acela

faimos In legende. In cur£nd tu le vel vede" tdte aceste din apropiere
cu ochii tSI propril. Cand tu vel contempla aceste stand, in care r£sun&
durerile imense ale bStranuluf, vel dice: Da, el a fost incS mal dur de
cat aceste petre dure, si la aceste cuvinte tu vel put6 inca s£ mai adaugf:
cS acela, care a fost in stare sS sufere ast-fel de chinurf a putut intru adeve*r
sg formeze si genul uman» 1
).
'
3. Prometheu pironit pe muntele Caucas din Dacia.
Incatenarea si chinuirea lu! Prometheu a format in anticitate obiectul unul

numSr insemnat de poeme, descrierT si esplicarl.
Imprejurarea, cS ac£sta memorabiia scenS din istoria civilisap'unii ante-
elene s'a petrecut pe teritoriul Daciel, ne impune aid tot-o-data sarcina,

ca s£ analisSm din punct de vedere geografic si a d6ua legenda despre
suferinjele lul Prometheu.
La diferifT autoii grecescT, ins5 posteriori epocet lul Hesiod, Prometheu
a fost p'ntuit cu cuie pe muntele Caucas din Scythia.
Ast-fel gramaticul Apollodor scrie:
«Prometheu formand omen! din apS si din pSment, a furat foe, pe sub
ascuns, de la Joe si l'a adus in planta numita ferula. Dar Joe simp'nd acesta
a dat ordin lui Vulcan, ca sS-i bata corpul cu cuie pe muntele Caucas.
Acest munte este in Scythia, unde Prometheu a r£mas pironit timp de
mai mulp* anl» !
).
Avem asa dar aici o nouX cestiune din geografia anticitaJiT, si anume
care este Caucasul, de care ne vorbesce legenda a ddua a lul Prometheu?
Acest Caucas al ScythieT, pe care a fost incatenat, orl a fost pironit
») Marttalis Epigr. lib. IX. 46:

Miles hyperboreos modo, Marcelline, Triones
Et Getici tuleris sidera pigra poli;
Ecce Prometheae rupes, et fabula mentis,
Quam prope sunt oculis nunc adeunda tuis.
Videris immensis quurn conclamata querellis

Sax a senis, dices: Durior ille fuit.
Et licet hoc addas : Potuit qui talia ferre,

Humanum tnerito finxerat ille genus
«) Apollodori Bibl. lib. I. 7. 1.
304 MONUMENT E L E PREISTORICE ALE DAC1EI
Prometheu, representantul civilisafiunu" preistorice, a r£mas un misterii}
geografic chiar si pentru eel mal distinsl autori al vechimil.
Caucasul din legendele lui Prometheu, nu era de loc identic cu Caucasul

albano-iberic, seu cu catena, ce se intinde intre marca n£gr& si marea caspicS.
Unul din cei mat distinsi fn'v&fijl ai seculului al Xll-lea, episcopul Eu-
stathiu din Thessalonica, in Comentariele, ce le scrisese asupra Perie-
gesei M Dionysiu ne spune urmatdrele:
«InsS Caucasul acela, pe care dupi legende a fost crucificat Prometheu,
nu figureza pe tabulele geografice, asa afirma' autorii eel vechi* J
).
Avem asa dar aici o constatare fdrte prefidsa, facuta pe basa vechilor
legende si fantanl geografice, c3 Caucasul lui Prometheu, nu era Caucasul
din Asia, seu din partea de rSs3rit a main negre.
In ac6stS privinfa epoca dominafiunil romanc in parole de rSsarit ale
Europe! ne aduce o deplina luminS.
Indata ce suveranitatea lumil trecu in manele Romanilor, cunoscinfele
geografice incepurS a face un progres imens. Fie-are espeditiune romana
era tot-o-data' si o recunoscere geografic3.
Cu deosebire, indata ce legiunile romane ajunsera la Istru, regiunea de
sud-ost a Carpafilor ne apare in diferite monumente istorice si geografice
sub numele de «Caucas».
Cei de antaiii general roman, care ajunsc la Dun&re, a fost Marc Liviu
Drus in anil 642 si 643 R. 2
)
In scurt timp dupa aceea, fostul consul Piso, urmand aceeasi pblitica
firma, de a pedepsi, de a sdruncina pe barbari si de a face recundscen
militare in tinuturile lor, strabatu, dupa cum ne spune istoricul Florus,
munti 1
Rhodopulul si munfil Caucasului 3
).
In resumatul istonc al lui Florus, sub numele de Rhodope este a se
infelege intreg sistemul eel complicat de munft al Traciel vechT, dimpreunS

cuHemul scii Balcanul de astadl, dup& cum cu 70 — 80 ani ma! tardiu poetul
Virgil numia Rhodope nu numat munfii Traciei dar si munp'i ScythieT din
nordul Istrulul *).
Er sub numele de Caucas la Florus figureza', far& indoi61£, un munte

de pe teritoriul Scythiei vechi, seu catena meridionala a Carpafilor DacieT.
') Eustatllii Coramentarii in Dionysium, v. 663 : Tiv Se tocooxov Kaoxoioov, rcspi ov %oX 6
Too npo|j.Y]fl'£w; rcXartexac avaaxoXomcp-bi;, ol itaXtr.ol <pt> si Tip rrj; nspiV|Y'f|Osu)S
fiv) c-j-'x-sZaS'Ctt
invaxc.
2
) Florus lib. III. c. 5. — Mommsen, Rom. Gesch. II. 173.
3
)
Florus lib. IH. 5: Piso Rhodopen Caucasumque penefravit.
') Tirgilli Georg. III. v. 351.
Acesta o confirma o remarcabila inscripfiune romana din timpul imp£-

ratulul Traian, unde grupa Carpafilor de langa Olt porta numele de
Caucas.
Matronis |
Aufanib(us) J
C(aius) |
Jul(ius) Mansuejtus M(iles) l(egionis) I.
M(inerviae) |
p(iae) f(idelis) v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito) fu(it) |
ad
Alutum |
flumen secus |
mont(em) Caucasi 1
).
este textul acestei inscripjium de mare valore pcntru geografia Daciei

in timpurile ante-romane.
Sub numele de Caucas ne mai apar Carpap'i Daciei si in diferite alte
descrieri istorice si geografice.
In seculul al V-lea d. Chr., geograful roman Juliu Honoriu compusese,

pe basa unor fantane mai vechl, un mic tractat de cosmografia, si in care
d6nsul face amintire de doue catene de munjl cu numele de Caucas, una pe

teritoriul Europe! in apropiere de muntele Hem, si care corespunde la
Carpafti de sud-ost at Daciei, si alta pe teritoriul Asiel in partea de rfisarit
a marii negre 2
).
O alta prefidsa constatare geografica o aflam la Jornande, istoricul
Gefilor, care probabil a fost nascut in Mesia.
Caucasul, scrie densul, incepe de la Marea Indica, el trece apoi in

Syria, unde formand un unghiii rotund se intorce spre nord, se prelungesce
peste finuturile Scythiel, se scobora pana In Pont, apoi adunandu-sl inal-
pmile sale atinge si cursurile Istrulul, acolo unde riul se desparte si
curge in doue direcfiunl 3

).
In fine siib numele de Caucas ne apar Carpafii si in cea mai vechia

cronica rusesca. atribuita calugarului Nestor, nascut pe la a. 1056 d. Chr.
*) In museul de la Koln. Henzcn. nr. 5939. — Froehner, La Colonne Trajane, I.
p. 28, nr. 16.

r
s
) IuHl Honorii Cosmographia (Excerpta) 28: Montes quos habet oceanus sep-
tentrionalis. Hyperborei Ripaei mons |
Hypanis mons Caucasus ex
alia parte mons |
Haemus mons Taurus mons | |
item Caucasus mons |
Amanus
mons (Riese, Geogr. lat. min. p. 41).— Honoriu amintesce aici l&nga Caucasul din
Eurcpa si muntele Hypanis. Notam, ci un munte de langS Olt spre sud-ost de co-
muna Samboteni, p<5rt& ast54i numele de«Verful Upanas». (Charta Romaniei meridio-
nale, 1864. Scara 1 : 57.600, f. 35.— General-Karte von Central-Europa, 1 : 300.000, f. N. 10).
3
) Jornandis De reb. Get. c. VII: Caucasus ab Indico mari surgens .... Mox in
Syriam curvato angulo reflexus ... in Boream revertens, Scythias terras . . . pervagatur:
atque ibidem opinatissima flumina in Caspium mare profundens ... ad Pontum usque
descendit: consertisque collibus, Histri quoque fluenta contingit, quo amnis
scissus dehiscens.
NIC. DHHSUJIANU.
20
«In partea de nord a Pontului*, scrie ddnsul, <se aflS Duniirea, Nistru
si munfii Caucas seu munî! unguresci> 1

).
Caucasul M Prometheu, seu Caucasul eel legendar al Scythiel, este ast-fel
din punct de vedere al geografiei preistorice, utiul si acelasi cu catena meri-

dionals a Carpatilor numita' la Apollodor Atlas din tira Hyperboreilor, 6r in
inscripfiunea de la K6ln Caucasus ad Alutum flumen 2

).
4. Prometheu incatenat pe stancile mtintclui Pharanx

(Parang-) din Dacia.
DupS Eschyl, renumitul poet tragic al Greciei, nSscut in seculul al Vl-lea
a. Chr., Prometheu, geniul ecl mai puternic al timpurilor pelasge, a fost
incatenat in Scythia, in {era ferulul 3

), pe teritoriul eel depiirtat al lumii
vechi *), intr'o regiune muntosa nestr3b5tut£, pe nisce stand, carl in poema
sa p6rta numele de cpipayya, cpapayfo; si cpapayft 6
), forme flexionare de la
nominativul cpdpay^, munte seu stancS cu derimSturi si prSpastil adanci.
Din intrebuinfarea constants, ce o face Eschyl in tragedia sa de ter-
minul Pharang-, spre a desemna stancile si muntele, pe carf a fost cruci-
ficat Prometheu, resulta, ca avem in casul de fafS nu un cuverit generic,
ci o numire particular^ to pica.

In apropiere de acest munte, numit Pharang-, pe care dupS legenda
lui Eschyl se esecutase supliciul lui Prometheu, curgea dupX cum ne spune
acelasi autor, riul eel mare si divin al lumii vechi numit Oceanos po-
tamos seti Istrul din timpurile istorice 8
).
In ce privecce insa in particular situatiunea geografica a acestui Pharang-,
o deosebiti importanta ne presintS itinerariul, ce-1 prescrie Prometheu

nimfei Io.
1
) Schliizcr, HecTojyt Russische Annalen. II. (Gottingen, 1802) c. Do II, pag. 22:
Pont'skago moria na polunoscznyia strany, Dunaj, Dniestr, i Kaukasijskyja gory

rekse Ugor'skyja.
2
)
Hasden, Istoria critica, p. 285. «Este dar un fapt inregistrat in septe fant&ne irecu-
sabile, pe langa can Ovidiu e a opta si Strabone o s£ fie a noua, cum-c<t Car pa tit,
incepand din timpii eel mai departati si pana in evul mediu se chiamau Caucas».
3
)
Aeschyli Prometheus vinctus, v. 2 : Sxu^v h oljjtov. — Cf. ibid. v. 301.
») Cf. Herodot Lib. V. 9.
5
) Aescliyli Prometheus, v. 15. 142. 618. 1015.
6 Ibid. v. 284-285.
)
T£nSra preotesS Io, fica regelul Inach din Argos, persecutatS de Juna,
fiind-cS era iubita de Joe, vine pe Pharang- la Prometheu eel restignit,
care tot-o-datS era si primul profet al timpurilor sale, ca sS-I descopere,
cate suferinfe si cate relScin va mai ave" d£nsa se indure din causa perse-
cutSril puternicei deijie-regine.
Prometheu indicS fecidrel persecutate urmStoriul itinerariu
«MaI antaiu», dice d&nsul cStre Io, «apucand de aicT drumul spre r 6 s Sr i t
yet trece peste camp if nearate si vet ajunge la Scythil pSstori

(nomad!), <5meni superM, arma{I cu sagejl, ce bat departe, si cart i-sl pe-
trec vi6fa lor in care bine ferecate acoperite cu cobere. Eii insS te consiliez
sS nu te apropft de el, ci s& te abafl cStre stancile cele bStute de valuri

ale mSrii si s£-{t continu! drumul pe uscat. In partea stangS loeuiese C h a-
lybil, faurii de fer, de car! s8 te pSzesci, sunt 6menl violenj:! si nu
primesc bucuros pe strSim; de aci vet ajunge apo! la riul eel violent
(6ppoorr)v 7ioxap,dv) numit ast-fel cu drept cuv&nt, pe care insS sS nu-1 trect,
fiind-cS e periculos, pana nu vet ajunge la Caucas, muntele eel ma! inalt,
unde se adunS torenfit, ce se scurg de pe v£rfurile acestut munte, si de

unde apo! riul duce violenfa lor in jos. De aci apo! trecand peste vdrfurile
muntelu!, ce se apropia de stele, 'Aoxpofeftovac xopucpi?, s& apuc! drumul

spre m6di&-s/i si vet ajunge la mul {imea Am az6ne 1 o r, ce urSsc pe bSr-
bafi . . . Ele i-f! vor arSta calea cu t6ta buna-voinfS, apo! vei ajunge la
istmul Cimmeric, de langS gurile cele strimte ale a c u 1 u i Meotic. 1
-
DupS ce vei pSrSsi acest istm, luandu-p" curagiii In suflet, va trebui se tree!
peste gurile laculut Meotic, si-ft va remane o faima neperit6riS In lume
pentru trecerea ac6sta. In urma acestut eveniment strimtorile lacului Meotic
se vor numi B o s po r, apol lasand in urma ta pSmfintul Eu r op e l vei
trece in continentul As i e i» J
).
Results din acestS nouS legends, ce ne-o comunica Eschyl, cS stancile,

pe can a fost ferecat marele eroii al civilisafiuni! ante-homerice, se aflaii
in partea de apus a man* negre, pe teritoriul Scythiei muntdse, langS ve-

chiul Oceanos potamos.
De asemenea results din ac6stS legends a hi! Eschyl, cS tragica scenS
a lu! Prometheu se petrecuse pe una si aceeasi catenS de munj:!, care la
Hesiod e numitS Atlas si la Apollodor Caucas.

O singura deosebire esista numat, cS la Eschyl Golgotha preistoricS este
o altS grupS de munft, Parangul, masivul eel grandios din partea de apus
a Oltulut, celebru prin sSlbSticia stancilor sale si prin vSile sale cele solitare.
J
) Aeschyli Prometheus, v. 707 seqq.
In legendele Iul Eschyl Scythi* pastor I, dmenT superbi si bine ar-

map*, sunt faimosil p3storT Hyperboref, carl cutrierase 0-datS lumea
intrega' si can dominaii munp'i si campiile cele nearate din pSrfile de nord
ale Istrului.
In apropiere de muntele Pharang- sunt renumifil ChalybT '), faurf de

fer, din timpurile preistorice. Dupa forma si dup£ infeles, acest cuvent este
de origine pelasgS, sinonim cu germanul Htittenarbeiter, ]ucr3tori in
usinele de metale. Semnificafiunea original^ tnsS a cuventului XiXupe? a fost
farS indoielS una si aceeasi cu romanescul C o lib a si, locuitorT in colibe 2

).
PanS ast£di o localitate de-sub pdlele munteluT Parang mai pdrt3 numele
de Baia-de-fer, insa farS se cunoscem timpul cand incepuse, cand inflo-
rise si incetase industria siderugica' de aci. Tot ce mai cunoscem astadl,

sunt, dup& cum spun descrierile nostre geografice, urmele aprdpe disparute
ale unei fabric! vechi 3
).
Munfii ParanguluT aii fost o-datS renumip* pentru avutiele lor inetalice.
Regiunea Carpap'Ior a fost in timpurile preistorice, {era cea clasicS a
minelor, si este un fapt forte remarcabil din punct de vedere istoric, c3 la
Eschyl, partea de apus a marii negre, adeca aceea pe langii care curgea riul
Oceanos potamos, purta numele de «Mama feruluT* *).
Intre muntele Pharang- si marea negra, legenda lui Eschyl mai face
amintire de un riu insemnat, ce curge din munp* insa celebru pentru vio-
lenfa cursulm seu B

).
Dintre tote riurile Carpatilor, ce se versa in Dunarca de jos, riul eel mai
periculos in rradip'unile romane este Oltul. El este riul eel «turbat», riu
«blestemat», cu vertejurf violente. Cand ploia la munte, el vine umflat,
turburat, maniat, cu sange amestecat, aducand plaghii si butucT, trupuri de
haiduci si capestre de cat murgi G
j. in Olt, spun legendele poporale, trebue
pe fie-care di, se se inece eel pufin un om, si cand trece vre-o di farS ca
») Aeschyli Prometheus v. 715. — In alta tragedia a sa (Septem ad versus Thebas, v. 729)

Eschyl spune, ca Chalybii erau emigrati din Scythia in pSrtile meridionale: Xs&ofio,;,
Exo3'iiiv fooixo?. — Er Suidas: XiXoj3sc. sftvoc SxoiKas, svibv b o;8-noos tixtstat,
') Diferite sate de pe teritoriul Romaniei din judetele MehedintT, Gorj, Muscel, Dam-
bovita si Ramnicul-sarat, pdrtS. numele de ColibasT.
») Marele Diet. Geogr. Rom., v. Baia-de-fer.
4
) Aeschyli Prometheus v. 301-302: xfy atSYipopL-fjTopa . . .. ouav.
6
) Aeschyli Prometheus v. 717.
") Alecsandri, Poesii pop., p. 159 si Doinele XLIX. L1V. — Teodorescu, Poesii pop.
p. 320. 323. — Mandrescn, Literatura, p. 119.— Sezatoarea (FSlticeni) An. V. 93.
riul s&-sl prim£sca jertfa sa, atuncl el incepe sS urle si trebue sS se pa-
desca cine-va, ca sg intre in el, fiind-ca cere cap de om 1
).
Pana in timpurile domniel principelui Bibescu, dupa cum scrie Margot,

se credea cu neputinfa de a se stabili un pod peste acest riu chiar si la
s
Slatina ).
Langa riul eel violent ne mat apare in geografia lul Eschyl si muntele
numit Caucas 8
), insa nu Caucasul din Asia, ci Caucasul din partea de apus
a maril negre. Este acelasl munte, despre care ne vorbesce si inscripfiunea
romana din Brambach: Ad Alutum flumen secus montem Caucasi *).
Dupa Caucas, punctul eel mal insemnat din partea de apus a maril negre
este in geografia lui Eschyl, muntele ale carui verfuri se apropia de stele 5
).
Este vechiul Atlas al Hyperboreilor, despre care ne spune Virgil, ca

p<5rta pe umeril seT osia anume facuta, ca s6 susfina stelele cele in-
flacarate 6
).
«Er dupa ce vel trece peste verfurile munteM, ce se apropia de stele,
dice Prometheu catre nimfa Io, se" apucl drumul spre meda-di si vei ajunge
la mulfimea Amaz<5nelor».
Aceste Amazone aparîneaii Jinuturilor barbare. Homer amintesce despre
cle numai ca de o vechia tradifiune.
Patria lor originara a fost Scythia, si in particular Scythia de langa

Dunarea de jos.
Dupa tradifiunile, ce le culesese istoricul roman Trog Pompeiu, Ama-

zdnele se laudau, ca erau «ficele deului Marte> (dupa cum tot la Marte,
deul pelasg, i-si reduceaii originea lor si Romani'), si in fine, ca ele <eraii
din nemul Scythilor» ').
La Virgil Amaz6nele porta de asemenea epitetul geografic de Threiciae 8

),
er dupa Hecateu 8
), ele vorbiaii limba traca, adeca getica l0
).
») Sezatoarea, An. III. p. 101.
») Margot, O viatorie. Bucuresci, 1859, p. 56.

3
) Aeschyli Prometheus, v. 719.
4
) A se
1
vede mal sus p. 305.
*) Aeschyli Prometheus, p. 721.
») Virgilii Aen. IV. v. 482.
') Justini lib. IL c. 4: genitasse Marte praedicabant ... Genus se Scytharum esse.
8) Vlrgilli Aen. XI. v. 659-660.

9
)
Hecataei Fragm. 352.
10
) Dupa Valeriu Flacc (Argon. IV. 602) stramosul Amazdnelor era Gradivus pater
(Marte) deul national al Getilor: Inclyta Amazonidum, magnoque exorta Gradivo
Gens . . , (Cf. ibid. V. 619. — Virg. Aen. III. 35).
AfarS de Marte, divinitatea geto-thraca, Amaz6nele adoraii in particular
pe deifa D i an a, a care! resedinfa principals dupa Pindar se afla in Istria

r
),
langa gurile Dunarit.

Pe vechile monumente ale artel grecesci, reliefuri, statue si pictur! de
vase, ele sunt armate cu scuturi, cu arcur! si cu securea de rSsboiu (bi-
dac 2
pennis). Pe cap ele porta coif seii o caciula" in genul ).
In fine fisionomia lor inca ne presintS. un caracter national pelasg.

Pharang-ul lui Prometheu, ne apare ast-fel ca un munte din parpUe de
apus ale Oltului. Dupa nume, dupa situaftune si descrierile sale, el cores-
punde intru t6te la muntele Parang de astadi 3

).
5. Columna Ceriulul din Carpatl ca emblemit sacrit
a acropolel din Mycena.
Columna Ceriulul de pe colful sud-ostic al Carpafilor, care-si ascunde si
astSdi v£rful seu in nor!, a avut in cele ma! departate timpurf ale pre-
istoriet, si in parte ma! are si astSdt, forma une! piramide trunchiate in patru
unghiuri.
Fie-care fafa a aceste! columne representa ast-fel forma unui trapez, si
fie-care faf& a fost o-data decorata cu anumite figuri, din can unele se ma!
cunosc si astadi de abia, si despre carl vom vorbi in capitulele aceste.
Dimensiunile aceste! columne, dup& cum le-am m&surat no! inî-ne in
a. 1900, cand am urcat verful Bucegiulm spre a studia din punct de vedere
istoric acest important monument al lumii vechi, sunt:
inalfimea 9.99. m.
lafimea la basa a laturilor ma! lungt 10.72 m. *).
Ac6sta columna a fost considerate in timpurile ante-homerice ca eel mat

sacru simbol religios al intreget luml pelasge. Ea era representata in aceeasi
_____
i)
Pindari Olymp. Ill, v. 27.
*) Jahn, Uber die Ephesischen Amazonenstatuen (in Berichte d. sachs. Gesellschaft
d. Wissenschaften. Phil.-Hist. CI. 1. 1850. Taf. I-VI.)

3
) Muntele Parang se caracteris6za cu deosebire prin prSpastii enorme, derimaturi de
stanci si valurl formate din bolovani giganticl. Sub verful numit Carja (2520 m.) se
ridica din aceste ruine de stand doue spicurl, ca nisce columne informe, inalte de cate 10 m.
Eschyl (Prom. v. 142) inca amintesce de nisce coltun de stanci (axon£Xoc) de pe mun-
tele Pharanx.
«) Laturele de SO. si de NV. fiind mai late, er cele de SV. si de NO. ma! anguste.
forma pe monumentele religidse ate Eladei si ale EgipetuluT, in arta sta-
tuara a Romanllor, cum si pe diferite specimene de pictura ceramica din

epoca grec£sca si etrusca.
Cea mal vechiS reproducere a acestel columne o aflam pe murii cyclo-

picT, ce incunjurau o-data acropola atat de celebra a Mycenei din Pelopones.
Partea meridionals a Eladei, numita Pelopones, a fost o-data o {6ra prin
escelen^ pelasga. Numele se"u eel mal vechiii a fost Pelasgia »).
Una din provinciele cele mal Insemnate ale PeloponesuM a fost In vechime
Argos, un ses vast, ce se Intindea in partea de rSsarit a acestel peninsule,
intre rnunfii Arcadiei si marea egea.
Dupa legende si dupa tradifiunl, locuitoril eel mal vechi at Argosuluf an
fost Pelasgil a
).
Si fiind-ca sesurile acestel provincie erau in timpurile vechi mlastindse
si aduceaii pufin folos economic! de 61, Pelasgil stabilifl aid se ocupau in

deosebi cu finerea si crescerea erghelielor de cat.
Homer numesce Argosul, Jinutul «unde se cresc cai» 3

).
La inceput esistaii in Argos d6ue state, si doue orase principale, ca re-
sedinje regale, Argos si Mycena *). Mal tardiii insa Mycena, sub domnia
Pelopidilor, ridicandu-se la o putere si desvoltare mal mare, egemonia
peste Argos si intreg Peloponesul ajunse in manele sale. Er in timpurile
rSsboiuM Troian, in Mycena era rege Agamemnon si puterea sa se intindea

5
peste t<5ta Grecia ).
Homer numesce Mycena «oras frumos edificat* 6

), «oras cu strade late> 7
),
y
') Strabonis Geogr. lib. V. 2. 4 : Kal •rijv lleXoitbvvYjsov hi neXaa-f lav <f>Yjalv E<f>opoc
») Strabonis Geogr. lib. V. 2. 4 : Alax^Xo? 8' 1% too ttepl Mox^va? "Apfoot <pi]atv Iv
'Ixltwty ?j Aavatai to y&vos a&xuiv (taiv ^sXa3•['"> !')•
8
) Homeri Iliad. II. 287: &rc' "Apfso; kicopotow. — Ibid. III. v. 75 si XV. v. 30:"ApYos
I? titTtofioxov. — Odyss. HI. v. 263. — Pelasgii, a caror avufia consista de regula in
turme si ciredi intinse, erau tot-o-datS renumiti pentru ergheliile lor cele marl de
cai frumosl. Homer numesce pe Troiani «inblanditori de cai» (II. III. v. 131 et
pass.) fir in evul de mijloc Romanil din peninsula balcanica sunt amintiti
adese ori ca pastorl de iepe». (Hasdeu, Archiva, III. 119. 121). In fine despre mo-
canii de Ianga Brasov scrie Babes (Din plaiul PelesuluT p. 60):. « Erau mo can I carl
posedati herghelil de sute si chiar de mil de cai*.
*) Strabonis Geogr. lib. II. c. 6. 10.
*) Pausaniae lib. VIII. 33. 2. — Homer numesce pe Agamemnon noi^va Xauiv,
pastoriul popdrelor (Gdyss. IV. 532.)

•) Homeri llias, II. v. 569: Mox-f|vai; . . . Ittujuvov ittoXUS'pov.
') llias, IV. v. 52: e&poeVpia Mox-fjvi].

«Mycena avuta de aur» *), si acelasf epitet de «avupt in aur» se atribuie
si locuitorilor sel.
Acropola Mycenel se afla situata pe o stanca inalta, ce avea forma unul
triunghiu neregulat 2
).
Acesta citadela era Incunjurata cu muri cyclopicl s

), din carl astadi mai
subsists inca unele resturi inalte de 10.50 m., gr6se 4.80 m. *).
Er in partea de sud-vest a citadelel se afla orasul de jos al MyceneT,

incunjurat de asemenea cu muri de mai pufina insemnatate, insa pe vatra
acestui oras se mai afla si astadi un numer ore-care de edificii construite
6
in stil cyclopic ).
Puterea construcfiunilor de aici ne arata, ca o-data Mycena s'a bucurat
de o populafiunc imensa, disciplinata si opulenta.
La Euripide, Mycena este numita «opera Cyclopilor* 6

), «cetatea Cy-
clopilor* '), «Mycena cyclopica* 8
), «murl cyclopici de petra» 9
).
El numesce Peloponesul: «Pelasgia patria mea» 10

), si amintesce «de
femeile iubite din Mycena, can ocupa locul eel de antaiii pe scaunele Pe-
lasgilor din Argos* ").
Primele stabilimente ale Pelasgilor in Mycena se reduc la epoca neolitica.
Cuitura materials si morala a acestor PelasgT, in epoca neolitica, ne pre-

sinta din tote punctele de vedere acelas! caracter etnic, aceeasi evolujiune
pe calea cea mare a industries si a artelor, ca si civilisafiunea Pelasgilor din
nordul Traciei, cu deoscbire din Dacia.

Instrumentele lor de pdtra '?), daltete si sagefile de lupta 18
), descoperite sub
*) Ilias, VII. v. 180 si XL v. 46: [ja&toja Koloyjuzo'.o Mox-^vy!?. — Odyss. III. v. 305.
a Schliemann, Mycenes,
) p. 80.
s
) Pausaniae lib. II. 16. 5. seqq.
4
) Schllcniann, Mycenes, p. 81.
s
) Schliemann, Mycenes, p. 92. 94. Dintre aceste cea mai monumentala constructiune
cyclopica sutcranS. este asa numitu! «Tesaur al lui Atreu».

6
) Em-ipidis Iphigenia in. Aul. v. 1500-1501: KtixXwitiwv itovov x e ?"> v -
') Euripidis Here. Fur. v. 15: Kox>,iurcsiav itoliv.

8
) Euripidis Iphig. Aul. v. 265: Moxv)va<; ... xa? KuxXcuitla?.
o&pdv.a tsix s ' ~* Ibid. Troades, p. 1088
:
9
)
Euripidis Electra, v. 1159 : KuxXokeid t
te£x ea wBtv(S KoxXtuw' o&pdvta.
») Euripidis Iph. Aul. v. 1498-99:

"Iu>
f5 jxatsp St neXaofta
Mux7]votat t' IjAal &Epdsvat
J1
) Euripidis Orestes v. 1246-1247.
") Schliemann, Mycenes, p. 144. 181.— Perrot, Grece primitive, p. 119. 127.
») Ibid. Mycenes, p. 144. 354. — Perrot, Grece primitive, p. 116.

ruinele edificielor eyclopice, olaria lor archaicS *) si ornamentica sa 2

), idolil lor
1
de lut 3
), ne presinta aceleasl tipuri, si aceeasi conceptiune nordica a industrieT
si a artei, ca si fabricatele aflate pe teritoriul Daciel 4
).
O singurS deosebire esista numal: technica vaselor de lut din Mycena si
din Tirynt, ne apare inferidrS celei din Dacia.
Peste tot, Pelasgil timpurilor eyclopice din Mycena aparfin dupS industria
si dupa arta lor la aceeasi familiS, la aceeasi civilisafiune ca si Pelasgil din

regiunile Carpafilor 5
).
In timpurile rSsboiulu! Troian, orl cu alte cuvinte in epoca preistorica a

metalelor, o civilisafiune cu totul particular^ incepe si infloresce in tlnuturile,
ce constitue basinul oriental al Mediteranel, o stare de culturS, care, dupS
originea si desvoltarea sa, e cu totul deosebitS de civilisafiunea Asyriel, Egi-

petului si chiar a Greciel post-homerice.
Monumentele acestel civilisafiunl le gSsim cu deosebire representate in
ruinele Mycenel, a orasuluT ceiui avut de aur; si acesta noua fasS in istoria
progresulul omenimil, ce rgmSsese necunoscuta pana in timpurile nostre, a
primit numele de civilisafiunea mycenicS.

Statu!, scrie Perrot, al cSruI capitals a fost Mycena, se pare a fi fost
eel mal puternic, ce s'a constituit in Grecia continentals in cele de antaiu

4 —5 secule anteridre invasiunii dorice Acdsta o atesta epopea prin rangul,
ce se da lul Agamemnon, regelui din Mycena, acelul Agamemnon, pe care-1
pune in fruntea alianfel principilor, ce se inarmezX in contra Troiei. Ruinele

incintei si ale edificielor din Mycena sunt cele mai importante din cate se
atribue epocei eroice in Elada. In nici un loc s&p&turile fScutc- in ruine
nu au scos la luminS atatea avufil din aedsta epoca depSrtata, si nu ne-a

dat o idea atat de frumdsS despre desvoltarea artel si industries ca la My-
cena. Din tdte descoperirile, cate se au fScut de 30 de anl Incdce, descoperirl,
ce ne pun in vedere o lume de mult uitata si mult mat vechiS de cat

Grecia lui Homer, nu au fost nicl unele, carl s6 aiba atata resunet ca des-
coperirile fScute la acropola Mycenel. Aceste descoperirl ne aii oferit mijldcele
spre a pute defini acesta civilisafiune, spre a o distinge de civilisafiunea
Egipetului si a Asiel, din care nu derivS, si de civilisajiunea propriu
disl grecesca, pentru care form6zS numal o prefafa . . . FSra sS uitam
') Ibid. Mycenes, p. 107. 243.
») Ibid. Mycenes, p. 127. 130. 167. 191. 192.
') Ibid. Mycenes, p. 61. 137. — Tocilescu, Dacia, p. 877.

4
) A se ved£ mal sus pag. 47-49.
s
) DivinitStile cele niari ale locuitorilor din Argos erau ca si ale Dacilor: Jupiter
Optimus Maximus (Livii I. XXXIV. 24) s6& Zeu? icarrjp si Apollo (Iliad. II. 371.
IV. 288). — In ce privesce tipul fisic al aristocrajiel din Mycena, judecand dup5
reservele, de cari trebue se ne incunjuram, noi ne vom considera fericifY,

daca vom pute" determina cu mai multa precisiune, de cum s'a f&cut panS
astadl, caracterele principale ale acestei stari de cultura, pe care noi con-
tinuum s& o numim: «civilisafiune mycenica* *).
Originea nafionala a Pelasgilor din Pelopones si in particular a celor din
Mycena, se reduce la pnuturile din nordul Istrului, nu numai dupa ocupa-

fiunile si caracterul civilisatiunii lor, dar si dupa tradifiunile lor istorice si
credinfele lor religidse.
Intre Argos, intre Mycena si intre ferile din nordul Istrului, au esistat din
cele mat vechi timpuri raporturi continue familiare si religiose.
Pelasg, regele eel legendar din Argos, a fost nascut, dupa cum scrie
poetul Asiu, care a trait pe la a. 700 a. Chr., «pe munfii eel cu cdmele
inalte din Pamemtul negru» 2
).
Pel ops, intemeiatoriul dinastiel Mycenei, este un nepot al lui Atlas,

3
al titanului din fera Hyperboreilor ).
timpurilor
Eurysteu, regele Mycenei, trimite pe Hercule, marele erou al
vechi, sS-i aduca merele cele de aur din {era Hyperboreilor *).
sfinte
Tot din insSrcinarca lui Eurysteu, a regeM Mycenei, Hercule vine in

6
I stria dupa cerbdica cea sfanta cu cdmele de aur ).
Putem presupune, ca tot in parfile aceste trimise Eurysteu pe Hercule, ca
sS-f a-
«antaietafii», ce dase Marte.

duca dela Hippolyta, rcgina Amazdnelor, braul i-1
Mycenei, se considera ast-fel, probabil pe basa unei

Acest puternic rege al
lucruri sfinte din

vechi genealogie, ca avea ore-can drepturi la anumite
nordul Dunarii de jos.
Oreste, fiul M Agamemnon, persecutat de Furii, fiind-ca ucisese pe

lang&
mama sa Clytemnestra, vine se se purifice, ca sS-si recastige s&nitatea,
6
altariul eel slant din Scythia ).
mascele de aur, ce au fost descoperite in mormintele acropolc!

(Schliemann, Mycenes
ne apare ca o rasa puternicS, si seriosS, dotata cu o mare
p. 300. 30.1. 371 si 418), ea
inteligenta, cu un spirit intreprindetoriu si dominant; este un tip, care in trasurile sale ca-
racteristice se deosebesce cu totul de figurele grecesci din timpurile istorice.
') Terrot, Grece primitive, p. 133-134. — Eeinach, L'origine des Aryens, p. 113 :
La
population primitive.de la Grece, comme celle d'ltalie, etait p^lasgique.

=>) Pausaniae lib. VIII. 1. 4.
o) Hygini fab. 83.
*) A se vede mai sus pag. 288.

s) Pindari Olymp. III. v. 27.
«) Lucani Phars. VII. v. 776:
Haud alias nondum Scythica purgatus in ara

Eumenidum vidit vultus Pelopeus Orestes.
Oreste. ne spun vechile traditiuni, dupa ce a fost liberat de Furii, a fugit in Mace-
Tingra preotdsa lo, persecutat! de casta preofilor din Argos, se refugteza'

in munfii din nordul Istrului, de aici trece la Amaz6ne, apol la Pelasgii din
1
Scythia, apoi la eel din Asia si de aci la conafionali! seK din Egipet ).
Menelau, fostul rege din Sparta, frate mai mic al lui Agamemnon, se
retrage la b£tranefele sale in locurile cele sfinte pSrinfescI din nordul Istrului.
«S6rtea ta», dice Proteu catre Menelau, «nu este ca sS morl in Argos, unde
se pasc caii, ci deii nemuritorl te vor trimite in campul Elysiulul la mar-

ginile pamentulul unde omenii due o vie{& forte usorS, unde nu
e nici neua, nici ernS, nici ploiS multa, si unde Oceanul (Istrul) trimite
tot-de-una zefirii sei eel blandl, ca sS reinsuflefesca pe 6menl» 8

).
In fine Elena, frumosa eroina a timpurilor troiane, dupS. mrjrtea lui Me-
nelau, ne apare retrasa Ianga templul din insula Leuce de la gurile Du-
nXril, maritatS dupa Achile, cum spun legendele 3
).
O gravurS de pe o oglindS etrusca din Cabinetul Franciel (Catal. nr. 3124)

ne infafisezS pe Elena (Elinai) imbr&cata intr'un costum avut pelasg, se-
dend pe tron si intindend mana lui Agamemnon (Achmenrum), pe care-1
primesce in regatul seu din insula Leuce. Intre aceste ddue persone este
figurat Menelau (Menle) ca un om tiner, Jin^nd in mana dreptS o fiala, er
in stanga o lance *).
Locurile din partea de nord a Istrului, din fera Hyperboreilor celor pil
si fericitl, erau considerate in tradifiunile Pelasgilor din Pelopones ca primele

locurl ale istoriei lor sfinte, ca {era de resedinfS a divinitafilor sale protec-
t6re, admiratS tot-o-dat5 pentru bunStafile sale.
Un interes deosebit insS pentru originea Pelasgilor din Argos si pentru

originea civilisafiunil mycene, ne present! emblema religiosS, ce decor6za
muril cyclopicl al Mycenel.
donia si a murit in Arcadia, in localitatea numita dupa densul Orestion, seu in
formafemeninaOrestis siOrestias (Frag. Hist, graec. IV. 510. 10.— Strabo, XIII. 1. 3).
Este de notat, ca sub numele de « Arcadia* figure^za adese-ori la autorii antic! un

teritoriu din nordul Dunarii de jos. Acesta confusiune geograficS o afl5m si in legendele
lui Atlas, care dupa unii era un munte din Arcadia (Apollod. III. 10. 1; Dionys. Hal. I. 61).
Probabil, ci legenda despre mortea lui Oreste in Orestion din Arcadia, se referia la in-
ceput la orasul Orestia din Ard61 (Transilvania). Enea plecand de la Troia vine din
Tracia in Arcadia (Dionys. I. 49), de sigur ca nu in Arcadia din Pelopones, aliata
cu cei alalti principl ai Eladei in contra Troianilor.
') A 1
se vede mal sus p. 307.

2
) Homeri Odyss. IV. 561. seqq.
') Pausauiae lib. III. 19. 12. 13.
*) Reproducere la Duruy, Hist. d. Gr. I. p. 152.

De asupra porfii principale a acropoleT din Mycena se ana tncadrata

in murii s£i cyclopici o lespede enorma de basalt, In forma unut trapez,
inalta de 3 m., lata de 3.60 m. si avend o grosime de 0.60 m. *).
Este un fel de baso-relief, ce represinta la mijloc, in partca inferitfra, trei
altare, doue in fafa si unul in fund, insa de la acest din urma numal o parte a
piedestalulul e visibila 2
). De pe altariul eel mare din fund se ridica in sus o
columna in stil doric. Er de ambele laturi este figurat cate un leu cu fafa in
afara, redimandu-se cu piciorele dinainte pe lespedile, ce sunt asedate pe

mesele altarelor 3
).
167. — Enable ma Mycenel. Baso-relieful, ce decora p6rta principals a acropolei.

Dupa. Duruy, Hist. d. Grecs. I. p. 59.
Ne afiam ast-fel in fafa unui monument de sculptura religiosa anterior
epocei lui Homer.

Inca din timpurile eruditului Creuzer, diferifl archeologl au cercat se in-
-terpreteze sensul obscur al acestei monumentale opere de sculptura, insa,
*) Schliemann, Mycenes, p. 87.
2
) Schliemann ocupat mai mult cu cercetSrile de cat cu studiele archeologice a credut,
cS pe baso-relieful Mycenel e representat numal un singur altariu (Mycenes, p. 87).
s
j Prin aceste trei lespedl artistul a voit tot-o-data.se indice si numerul altarelor,
carl si aici se ved dispuse in forma unui triunghiu I I , dupa cum sunt taiate in stand
si altarele cyclopice (p. 277).

la un resultat satisfacatoriu, intemeiat pe date positive, si care s6 corespunda'

eel pup"n in parte ideei originate, panS astadl nu s'a putut ajunge.
«Se considera in general*, scrie Schliemann, «c3. acesta figurS are un sens
simbolic. Dar care este acest sens ? Asupra acestui punct se aii fScut di-
ferite conjectun. Unil cred, ca columna face alusiune la cultul, cu care
^f^r- IBflRl
-•*-
1 -
.,. .
BsSSOsa
sisiif'
168. — Emblema MyceneT. Dupa forma versata din museul de la Berlin.

DupS Perrot et Chipiez, Grece primitive. PI. XIV.
Persii adoraii sorele. Alpif v£d in acesta column^ un simbol at focului sacru,
si in fine unii sunt de pSrere, c& ea represents pe Apollo Agyieus, padi-

toriul porfilor. Eii imp&rtasesc opiniunea acesta din urma» *).
Perrot, un alt distins archeolog modern, marturisesce, c3 dificultajile Incep

cand e vorba sg interpreteze anumite detaiun ale acestei embleme. In fine
') Schliemanii, Mycenes, p. 87.

densul este de pSrere, ca acestS columna este numai o figurare in miniaturS

a palatum! regilor Mycenei, ale cam! mase le supdrta, a acelui palat, care
o-dat3 incorona verful stance!, pe care era cladita acropola Mycenei ').
Simple suposifiuni, in favorul carora nu se pot aduce nic! texte, nic!
vre-un specimen 6re-care analog de archeologiS.
Emblema cea sacr3 de pe murii cyclopia a! Mycenei, representa ceva

exotic pe p3mentul Eladel, acesta o recunosc in general top! archeologii,
can s'aii ocupat studiul civilisafiunil ante-homerice.
HP
169. — Columna principals de pe V6rful Omului (Carpati).

Vederea din partea de SO. Dupa o fotografia. din a. 1900.
Primul punct, ce nt se presintji, cand voim sS interpretam sensul narativ

al acestui relief monumental, este: pentru ce artistul din Mycena a figurat
acesta lespede in forma unui trapez, si acest punct a scapat din vedere
tuturor archeologilor critic!.
Artistul din Mycena a dat acestel lespede aspectul uneT piramide trun-
chiate, seii figura unui trapez, nu pentru ca i-ar fi lipsit petra, dar fiind-ca
era o necesitate hieratica imperidsa.
Intenfiunea sa nu era de a esecuta o opera originala seii de imaginajiune,
ci de a reproduce in mod pe cat se pdte ma! fidel formele unei figur!
sacre reale.
Chiar si proporplunile relativ enorme, ce le-a dat artistul lespedil si fi-
gurilor representate pe ea, arata, ci el imita un model.

Cine a contemplat din apropiere, seii a vSdut chiar si numai din de-
parture, figura cea grandiosS a columnel, ce se inalta pe verful muntelui
l
) Perrot, Grece primitive, p. 800-801. 875.
: *JL.
- -
1
îlllr
Omul, rSmane surprins de asemgnarea cea mare, ce esista intre formele

esteridre ale acestet columne si intre lespedea-trapez, ce decorezS murit
cyclopict at Mycenei.
Chiar si proporfiunea dimensiunilor este aprdpe aceeasi : basa mat lungS

de cat inalfirnea.
Pe relieful eel gigantic al Mycenei, principalele figuri sacre sunt columna
si altarele.
Esaminand cu tdta atentiunea partea meridional^ a columnei de pe muntele

Omul, vom ajunge, f2r& multa greutate, !a convingerea, c& o-data mana omului
a esprimat pe acesta columna anumite cugetari ale sale, cS acesta faâ a co-
lumnei a fost o-data decorata cu anumite figuri simbolice ale vechit religiunl.
Ochii nostri mat antaifi sunt atrast de ddue linit aprdpe paralele, carl
incepand de la basa, din fafa pamdntulut, se prelungesc in sus, er de asupra
acestor paralele se observS ddue linit orisontale in forma unet table (abacus),
ast-fel c£ putem presupune, ca acest baso-relief aprope dispSrut de pe co-
lumna Carpafilor, a representat o-data forma unet columne gigante dorice.
Alte urme vetuste se presinta in partea stanga a columnet.
Jos figura unut altariii in acelasl stil ca si altarele de pe lespedea mycena,

er de asupra cate-va puncte negre, si sub aceste puncte nisce linit curbe,
ce se ridica in sus, avend aparenfa unet figurt, ce a representat o-data un
cap de om seii de animal, cu privirea in afarS.
Am vorbit pana aict de asemSnarea, ce esista intre aceste ddue monu-

mente, atat din punct de vedere al linielor, ce formeza conturul esterior, cat
si din punct de vedere al figurilor.

Remane acum sS cunoscem, cum interpretau cet vecht acesta emblema
cyclopica a Mycenei.
Euripide, care s'a ocupat in special cu legendele si cu etnografia pre-
istorica a Argosulut, numesce acropola Mycenet: -sEiyta Xd'iva KoxXclbra' oOpdvca,
adeca: murt de petra cyclopict ceresci 2

); er in alt loc KuxXwmd t*
tsfyea, murt cyclopict si ceresci

2
o5pdvca ).
Tot acest autor mat numesce Mycena si KuxXumwv 8-u(xsXa?, altarele

Cyclopilor 3
).
Aceste espresiunt figurate de murt ceresci si altare cyclopice,

ce le intrebuinfeza Euripide spre a desemna Mycena, sunt incontestabil
*) Euripidis Troades, v. 1088.

!
) Ibid. Electra, v. 1138.
») Ibid. Iphig. Aul. v. 152.

COLUMNA C ER I ULU I. 321
numal o alusiunc la emblema, ce caracterisa muriT pelasgicl al acropolel J

).
Avem ast-fel tin text positiv de la unul din eel mai competent autorl cu
privire la tradifiunile Mycenel, text prin care se constats, cS lespedea-trapez,
ce fctcea parte din murii sel gigantic!, nu representa pe Apollo Agyieus,
nici focul sacru al Persilor, nicl palatul Atridilor, ci columna uranicS.
seu columna Ceriulul, de pe vechiul Atlas din JeYa Hyperboreilor, c5 ea mat
represintS tot-o-datS si altarele cyclopice ale deilor olympicl, carl de
fapt se afiaii pe acelasj munte nu departe de figura lul Zsoc. al-(iojOQ *).
Orl cu alte cuvinte, aceia, carl au construit

murii cyclopici al Mycenel au voit prin ace'sta'
emblemS sS represente tot-o-data" lucrurile

1
cele mai sfinte strSmosescI din patria vechia

a dinastiel si a locuitorilor Mycenel, columna
ceriulul si altarele cyclopice.
In prima liniS relieful Mycenel representa

un simbol religios. Murii oraselor s,i al cita-
delelor pelasge au fost tot-de-una conside-
rafl de sacri.
Caracterul religios al acestei embleme M

confirm^ diferite specimene glyptice din e-
171. — Intaliu represented co-
lumna ceriulul, altarele
poca mycenX. cyclopice grifonil hy-
si
Una din aceste petre gravate, descoperiti perborei. Marime indoita. My-
cena. Perrot et Chipiez,
in unul din cele mai vechi morminte ale My- Grcce primitive, p. 801.
cenel, ne infSp'seza' la mijloc o columns, 6r
dinaintea sa d6ue altare, unul mai mare si altul mai mic, insS cu o variants
forte caracteristicS.
In locul celor doi lei, aid sunt figurap* dol grifonT, legap! cu fire de aur de
columna consecratl ceriulul si redimafi cu picidrele dinainte pe altariul eel
mare din fund.
Patria grifonilor era dupS legendele vechi in {era Hyperboreilor. EI pSdiau
aurul Arimaspilor, si Apollo Hyperboreul calStoria in pSrile de sud, la sSr-
bStorile sale cele marl, incSlecat pe un grifon, ceea-ce desemna, c5 patria

mamS trimitea si darurl in aur sanctuarelor din Elada.
») De asupra columnel representate pe relieful Mycenel se mai observS un specimen

din murii citadelelor preistorice, format din doue lespedl si patru trunchiuri
transversale (Cf. Perrot et Chipiez, Grece primitive, p. 479. — Froehner, La
Colonne Trajane, PI. 147-149). Artistul a voit prin ac£sta composijiune sS esprime, ca sustf-
nerea murilor acropolei din Mycena este incredinfa(a columnel celei sacre a ceriulul.
') A se vede mai sus p. 80.
mo. DBNSUJIANU.
DupS Euripide stanca, ce se inSlâ pe vechiul Olymp intre ceriu
si intre p&ment, era legatS jur imprejur cucatene de aur. O espresiune
alegoricS. Ea desemna munplf cei avup* de aur, ce incunjurau ac6sta columns.

Pe alte doue petre gravate, ce au fost descoperite, una in Creta si alta
in Mycena, columna de la mijloc a dispSrut.
Unul din aceste specimine ne infSfiseza' d6ue altare, unul mai mare si altul
mai mic, er de asupra acestor altare o stea cu 12 rade,

simbol al consecr&ril, prin care artistul a voit sS esprime,
ca aici sunt representate altarele cyclopice ale deilor

Olympic!, altare, ce aii fost puse Intre constelafiunl.
Pe ac^sta. p^trS gravata capetele leilor, intocma ca
172. — P<Jtra gravata. si ale grifonilor, sunt intorse inapot. Este o infaîsare
m stil mycenic repre- - \ .^
numal spre a pune
sentand altarele forfata, esecutatS ast-fel de sigur
cyclopice. Creta 1 ). gi mai mult in evident^ forma mistica de trapez, con-
secrate prin o vechia tradifiune si care representa co-
!
lumna ceriuM ).
Pe cea-1-altS petrS gravata artistul a representat
numal un singur altariu mare. Este ara maxima a teo-
goniei, aceea, langS care deii olympid facuse conju-

ra t iunea lor in resboiul eel greu cu Titantf. Er de
173.-Petra gravata.
Mycena »). ambele laturi ale acestui altariu e figurat cate un lei},
amendof ins& avend un singur cap.
Studiul archeologic al acestui important monument din Carpafi ne impune

sarcina sS deschidem aici o parentesa.
De asupra celor ddue linii aprope paralele, ce le vedem marcate atat de
espresiv pe acesta' column^, se mai pot distinge si ast&dl urmele apr6pe
disparate, ce represents, un enorm cap uman in profil. Figura privesce spre
stanga, 6r de linga cap descind trei suvife lungi de pSr sucit dup& usul
1
archaic. Este o nsionomia fdrte curios&. Partea superiors a profilului are ©
preeminent remarcabila asupra pSrp'I inferi6re.
Este acelasl tip caracteristic, ce ni se presinta si pe unele picturf de vase

descoperite in casele cyclopice ale Myeenei *).
») Perrot et Chipiez, Grece primitive. PI. XVI. 11.
') Columnele funerare din Mycena avsafi de asenaenea forma de trapez. Pe
una din aceste stele funerare este figurata la mijloc o columna, si de ambele sale
laturi catenele de aur ale stancel de pe Olimp in forma un®r funii gr<5se, indoite in zig-
zaguri undulante. (A se vede figura de la Schliemann, Mycenes, p. 160).
8
) Perrot et Chipiez, Ibid. PI. XVI. 20.
4
) Schliemann, Mycenes, p. 211. 217. — Perrot, Grece primitive, p. 935. — Duruy,
Hist. d. Grecs. I. 35.

Acesta figur3 umanS, care maf decoreza si ast&dl columna de pe Carpafl,

era cunoscuta si anticit&ftf grecesci.
Dtferite specimine de picturS ceramica ne infafis^za" stalpul eel legendariii
al ceriulul in forma unel columne ionice s6u dorice, 6r langS acesta co-
lumna' o figurS umanS in profil, av&nd intru tote acelast tip caracteristic ca
si eel de pe monumentul Daciel.

Una din aceste picturi represents supliciul luT Prometheu pe muntele
174. — Supliciul lui Atlas si al lui Prometheu. Scena sus-

tinuta de columna cea gigantici a univer-
sulul. Pictura de vas dupa Gerhard, Auserles.
Vasenbilder. Taf. LXXXVI.
Atlas. Aici eroul infelepciunii omenescl este Iegat cu manele si picidrele de o

columna doric3. Vulturul eel torturatoriu i sfSsiS cu aviditate pieptul. Inaintea
lui Prometheu stS Atlas, susfinend cu umerii sSI si cu genunchil indoift
greutatea cea imens& a ceriulul sub forma unul bolovan enorm. In stanga e
infafisat un serpe mare, ce se ridicS, iritat, in verful codii, ca sS musce pe

Atlas. De sigur artistul a voit sS represente pe balaurul din grSdina Hespe-
ridelor, care, dupa legende, padia merele de aur, ce le luase Adas *). Fisionomia
lui Prometheu si pletele sale cele lung! ne presinta aici o curidsi asemenare cu
capul uman, ale carut urme se mal observa si astSdi pe columna din Bucegiu.
Pe v£rful acestei columne, de care este legat Prometheu, amicul omenimil,
•) A se ved<5 mat sus p. 288.

vedem figurata o pasSre de natura blanda, maimica de cat vulturul. Este phoe-
nix-ul celor vechl, orl alta pasSre simbolica a ceriulul, ce o vedem representata
adese-ori in picturele antice, atat pe verful unei columne, cat si pe alte scene ale
deilor olympict 1
). In colindele romane se mal face si astadi amintire de o pa-
sSre, ce locuesce In raiii, admirata de Dumnedeu si anger* pentru cantecele sale

s
cele dulcT melodidse ). In tot casul ac6sta pasgre mitica, superitfra tuturor
specielor sale, figurata in atitudine, ca si cand ar canta, ne indica, ca Pro-
metheu este legat de columna ceriuM.

Intriga scena ac6sta, ce ne infafis6za supliciul eel doi titanl celebri, este
susfinuta la basa de o alta columna mal puternica. Prin acest noii motiv
artistul a voit se esprime, ca figura lm Atlas, ce susfine pe umerii seT greu-
tatea ceriulul si figura lui Prometheu incatenat, erau representate pe co-

lumna cea gigantica a lumil.
O alta interpretare a figure* umane de pe columna din Dacia o aflam
pe un calice descoperit in Etruria in sapaturile de la Camposcala 8

).
Decorap'unea de pe acest calice antic ne infafis^za nascerea MinerveT din

capul lui Joe, esecutata de un artist din Italia dupa un model grecesc. Aid
marele Zeoj e infajisat in profil second pe un tron (scaun cu spate). In
dosul sSu e representata o columna ionica. Deul e incins pe cap cu o co-
rona de lauri si patru plete sucite descind pe umeril sSI. Fisionomia sa ne
presinta acelasl tip, ca si profilul archaic de pe monumentul Carpafilor.

Acesta columna figurata de pe verful Omulul, a fost asa dar forte bine
cunoscuta artistilor din anticitatea greco-romana. Ea era considerate ca eel
mal sacru monument al lumil vechi, simbol al tronului divin, model tradi-
tional al picture! hieratice.
Un simbol insa rSm&sese enigmatic. Figura cea titanica, ale care! urme slabe
mat cunosc si astadi pe columna din Carpap", ne apare inca in timpurile
istorice ale Greciei atat de stersa, in cat unii o considerau, ca infap's^za pe

Prometheu incatenat, alp'I pe Zeu;, suveranul OlympuluT.
Revenim acum la emblema sen inscripfiunea cea figurata de pe murii
cyclopict a! Mycenel.
Pe langa simbolismul seu.religios, ac6sta emblema mal avea tot-o-data
si caracterul unei tradifiuni national e. Ea atesta originea dinastiei si a
triburilor, ce intemeiase o-data puternica capitals a ArgosuM.
») Lenormant, £lite d. mon. cdramograph. I. pi. XXIX A., XXIX B; LXV A; LXXI.
') Teodorescn, Poesii pop. p. 89.
») Lenormant, £lite des monuments ceramographiques I. pi. LXIII.

Orasul Mycenel, dupa. acest monument al timpurilor cyclopice, ne apare

ca o colonia intemeiata de locuitoril din nordul IstruluT, de pastoril pelasgl,
ce trecuse de la CarpafI catre fenle meridionale »).
In ce privesce condip'unile, sub carl se formaii si se guvernau vechile

colonii ale Eladel, scrie Curtius:
Aceste colonii duceau peste tot locul patria cu densele. Ele luau focul din
vatra orasulul parintesc. De aci luau si imaginile deilor rasel sale. Aceste colonii
erau insofite de preofl si de profep descendenfi din vechile familil. Divinitafile
protectore ale metropolel erau invitate sS iee parte la acdsta noua stabilire, si
acesti colonist! erau tot-de-una inspirafl de dorinfa s5 represinte in noua lor pa-
tria tote dupa modelul orasulul natal, acropola, templu, piefe si strade. Adese
ori colonia lua numele orasulul-mame, or: numele unul sat, ce-i aparfinea 2
).
Ast-fel orasul Mycenel, dupa cum ne esprima intr'un mod figurat ac£sta
emblema, ne apare, in timpul intemeiarii murilor scT cyclopicl, ca subordinat
din punct de vedere religios cultulul din Dacia.
Administrafiunea religidsa si politica insa, in aceste timpuri, era concentrate
in aceleasi mane. Marii preojl erau tot-o-data si regil popdrelor. Putem ast-fel
presupune, ca Mycena in timpurile ante-homerice nu numai ca era supusa

hierarchiei religiose din nordul Dunaril, dar ca era tot-o-data subordinate
in anumite cestiuni politice la decisiunea patriel-mame.
In rSsboiul eel mare cu Troianil, Mycena a avut rolul principal si decisiv.
Pelasgii din Elada si din Tracia, aliajl cu Pelasgii din nordul Istrului 3
), se
luptase cu Pelasgii din Asia mica pentru imperiul marilor, ce desparfiau Europa
de Asia. Troia a fost distrusa. Cetafenil sSI parte dusl in captivitate si
parte mare silifl sS emigreze.
Insa istoria, aedsta divinitate rgsbunatdria a nedreptafilor pe lume, a re-
servat Mycenel aceeasl trista s6rte.
«In Olympiada a 78-a» (468 a. Chr.), dupa cum scrie Diodor Sicul, «un
rSsboiu erupse intre locuitoril din Argos si intre Mycena. Causa era urma-
t6ria. Locuitoril din Mycena, mandril pentru gloria cea vechia a patriel lor,
*j Atlas ne apare in vechile ti^ditiunl ca stramosul mai multor dinastil si familil
celebre din tinuturile pelasge meridionale, nu numai din Pelopones (Mycena, Corinth,
Sparta, Elis, Arcadia) dar si inalte tinuturiale Eladei, Asieimici, Italiei si Africei. Electra,
una din ficele sale, este mama lui Dar dan, patriarchul Troianilor. O alta ficS a lui
Atlas, Calypso, este mama lui Auson si a lui Latinus; si in fine fica sa Pasiphae
este mama lui Ammon, a regelui pSstoriu din Libya si Egipet. (Cf. Pauly-Wissowa,
R. E. v. Atlas, p. 2122.
') Curtius, Histoire grecque, trad, par Bouche^Leclercq. I. 575.
") A se vede mal la vale capitulele relative la rgsboiul troian.

:
mi voiaii sS recundsca egemonia Argienilor, dupa cum facuse cele-1-alte
orase din provincia Argolidet, ci ei se guvernau dupa legile si institutiunile
lor propria, ne avend nimic comun cu obstea Argienilor. Mycenienii mat

eraii in ce>ta cu Argienii si pentru templul Junonei, cum si pentru cere-
moniele religidse de la acel templu, si mai pretindeau tot-o-data, ca lor le
aparfine direcfiunea si administrafiunea jocurilpr Nemeice. Afara de aceea,

Argienii -mai aveaii si un alt resentiment asupra Myeenei, din causa, ca
Argienii luase hotarirea, sS nu trimeta. nici un ajutoriu Spartanilor la Thermo-
pyle, de cat numai sub conditiune, ca sS le cedeze o parte din comandamentul
suprem. InsS Mycenienii singurl din tofl locuitorii Argolidel trimisera trupe
in ajutoriul Spartanilor. In fine Argienii se temeaii, ca nu cum-va crescand
puterea Mycenienilor si incuragiaji de gloria lor cea cea vechia, s8 le con-
testeze egemonia. Din aceste cause Argienii avend invidia asupra Myeenei,
si fiind-ca de mult doriaii sS distruga acest oras, ei credura, ca acum e
timpul bine-venit, mai ales vedend, ca Spartanii, din causa situajiunil lor
grele, nu le puteaii da nici un ajutoriu. Ast-fel adunarS o 6ste numerosS,

din Argos, cat si din alte orase aliate, si o trimisera' asupra Myeenei. Lo-
cuitorii Myeenei fiind invinsl se retraserS in launtrul murilor se% unde fura
asediaft. Cat-va timp el susfinura asediul cu energia, dar in urma fiind slabrp,
si fiind-cS Spartanii nu le puteaii trimite nici un ajutoriu din causa resbdielor

ce le aveaii, si a calamitatilor, de carl suferise in urma unor cutremure de pa-
ment, ast-fel Mycena, ne put6nd capeta ajutoriu din nici o parte, din lipsa
ostasilor, fu luata cu asalt. Cet&fenii furS dusi in captivitate si Mycena
asemSnata cu pam6ntul. Acest oras, care in timpurile vechl se bu-
curase de o mare prosperitate, care a nascut dmeni ilustrii si a indeplinit fapte

a
gloridse, a fost ast-fel distrus si lipsit de locuitori pana in dilele n6stre> ).
£r Pausania 2
) scrie
Dupa ce Persii au fost alungaî din Grecia, Mycena si Tirynthul ') fura
distruse de Argieni, si fiind-ca Argienii nu puteaii sS cucerescS Mycena,

dirt causa murilor se% cari eraii forte puternici, construifl, dupa cum se spune,
de Cyclopt, ca si murii Tirynthulul, locuitorii Mycenei furS invinsi prin fdme
si silifi se p&rasescS orasul si cetatea. Unii se retrasera la Cleonae (intre
') Diodori Siculi lib. XL 65.
») Pausaniae lib. V. 23. 3; VII. 25. 6.
8
) Tirynthul (Tipov?), un vechiu oras pelasg nu departe de Argos in Argolida. «Ar-
gienii», scrie Pausania (II. 25. 8), «isgonira si pe locuitorii din Tirynth .... Din s
tc5te ruinele sale mai subsista numai singur murii cetatii, carl sunt opera Cyclopilor,
construitl din petre net&iate, fie-care p6tra fiind asa de mare, in cat nu se p6te snisca
if
din loc mci bucata cea mai micl, prindend chiar ddue animale in jug.
Corinth si Argos), alfii fugira la Cerynia tn Arcadia si aprdpe jumState se

retrasera in Macedonia.
Caderea si distrugerea Mycenel se intemplase in timpul pe cand traia

poetul Euripide. La acesta s6rte a Mycenei face densul alusiune in una
din frumosele sale tragedil 1
).
Electra, fica regelul Agamemnon, care dupa intdrcerea sa de la Troia fu

ucis de so|ia sa Clytemnestra si de adulterul ei Egisth, se lamented ast-fel:
«0 {era a Pelasgilor (<3> neXaoyt'a), eii incep sS te lamentez, si cu

unghiele mele cele albe i-mi sgaril fafa sangeranda, si-mt bat capul, care
p* se cuvine de, frumosa regina a lumil celei alalte. S£ lamenteze impreuna
cu mine feraCyclopilor (ja KuxXamia), s£-sl desplet6sca cosifele sale
si se deplanga nefericirea case! Atreilor. Acesta lamentare li se cuvine pentru
stingerea familiel, care a comandat o-data armatele Greciei. A perit, a perit

intreg genul descendenp'lor lul Pelops, s'a stins gloria, ce a incoronat capul
acestei case a fericirii. Ea a sucumbat din causa invidiel deilor, si din causa
sentinfeJ ostile si ucigatdrie, ce a cuprina comunitatea Argosului. O ! rasa
deplorabila a muritorilor, condemnata la suferinfe, pop vede cum sdrtea
aduce pe neasceptate asupra nostra, nefericiri peste nefericirf .... O! daca

a-si putea sS m'S due la stanca aceea, ce se inalfa intre ceriu si
intre pament, la bucata aceea de pament din Olympul eel legat jur
imprejur cu catene de aur si plangend sS strig de acolo pe bfitranul parinte
Tantal, care a nascut pe stramosil nemulul meu> !

).
*) Eurlpidis Orestes, v. 947 seqq.

s
) Ibid. Orestes, v. 969-977:
fJoXoifiOt tccv oupavou xal
|X50ov y&ovbi tstaficvav

alcopfjfiaot netpav
&X6oect xpoosat; (pspojisvav
Sivcuai pdiXov IJ 'OXojircoo,
?v ev ^p-fjvototy &vaj3odao[j.a'.
fipovti itaTpl TavxdXcp'
IjiSÊV S6[J.U)V . . .
Olympul lul Euripide este Olympul de l&nga Oceanos potamos, parintele deilor
(Horn. 11. XIV. v. 201. 246. Hes. Theog. v. 119), Olympul Atlantiacus al lul Calpurniu
(IV. 83) seu din tera Hyperboreilor de la Istru, unde dupa Ovidiu, dupa Pliniu si Mela
se aflau cardines mundi, stalpii s6ii titinile — Oyidii Pont.
universulul. II. 10. 45:
Ipse quidem extremi quum sim sub cardine mundi. — Plinii H. N. IV. 26. 11:
Pone eos (Ripeos) monies . . . gens felix (si Hyperboreos appella-

credimus) quos
vere, annoso degit aevo . . . Ibi creduntur esse cardines mundi (Cf. Mela. III. 5.) Ho-
Acesta stanca de pe vechiul Olymp, de la marginile lumil, identica cu

columna din CarpatI, a avut asa dar un rol imens in traditiunile si in
credintele Pelasgilor din Argos. Ea a fost simbolul eel sfant al patriel, de

unde i-si tragea originea sa dinastia Mycenei, si acest simbol era figurat pe
muril sSI cyclopici, era representat pe stelele funerare ale aristocratieI mycene
si pe petrele gravate, ce serviaii de sigile si de amulete x
).
mer incS. face amintire de piov 06X6|j.jcoto s^fl de stanca, ce forma verful Olympulul
(II. VIII. 25).
') Originea dinastiel mycene de langS muntil Bucegiulul se mai confirma $i prin
vechia filiatiune a familielor. Esista o identitate de nume familiare intre vechiul
Argos si intre regiunea Carpatilor de sud-ost. Ca representanti al familielor vechi pe-
lasge din Argos ne apar: Perseu (Ileposu?, Iu>?) intemeiatoriul Mycenei (Paus. II. 15. 4),
er un flu al sefi purta numele de Sthenelos; Pelops (IlsXotji) eel mai mare eroii al
Eladei, adorat si de Hercule ca un semi-defi (Paus. V. 13. 1. 2) ; domnia sa se intinsese

peste Intreg Peloponesul, de unde s'a dat acestei peninsule numele de nef-onivvôo?;
Atreu ('A-cpso?), un fiii al lui Pelops, rege al Mycenei; Tantal (TiWAo;) amic si co-
mesan al deilor din Olymp, fatal lui Pelops; fost rege in Sipylos (Apoll. II. 5. 6), insa
de sigur nu in Sipylos din Frigia; c&satorit cu una din ficele lui Atlas (Dione s6H Ta-
gyete); un fiu al lui Tantal p<5rta numele de Dasculos (AdoxuXo?); Inach ("Ivaô*;) un
fiii al riului Oceanos (al Istrulul preistoric), rege mitic in Argos; Proetos (LTpotTO?),
rege in Argos, sub a carui domnia Tirynthul a fost incins cu muri cyclopici (Paus. II. 16. 5).
In comunele romane de sub p<51ele muntelui Bucegiu in Transilvania, mai esistafi dupa
actele oficiale de la inceputul secululul trecut, si p(5te mai esista si astadi, urmattfrele
vechi familii : Persoiii, Plesa, Andreiu, Inescu, Preotesa, Turia, Stanciu,
Staniloifi si Tatar. Numele de Tatar ne apare forte vechifi in partile din nordul
Istrulul. Istoricul Herodor, care a trait inainte de Herodot, amintesce de un Scyth cu
numele de Teutaros, care invetase pe Hercule arta de a trage cu arcul (Frag. 5.)
Dupa cum vedem, esista o asemenare remarcabila intre numele vechilor persdne princiare
din Argos si intre numele unor familii romane de langa Bucegiu, si acesta asemenare
capetS o valdre istoricS, cand avem in vedere, ca originea Pelasgilor din Argos se reduce,
dupa monumente si dupa traditiuni, in nordul Istrulul la aceeasi grupS de muntl. Numele
de Pelops se pare insa a corespunde mat mult la forma de Pelescu ori de Peles._
In fine in ce privesce numele de Atreu, forma sa originara a fost de sigur Andreiu,
dupa cum acelasi nume ne apare la poporul roman si in forma de Andreiu si in forma
deUdrea (In judetele Prahova, Dambovita si Arges esista trei sate numite Udresci).
Andreiu a fost una din familiele celebre pelasge, carl se stabilise in Elada. Ast-fel
Pausania ne spune (IX. 34. 6), ca un anumit Andreiu fAvSpeos) a fost intemeiStoriul
Orchomenului, oras pelasg din Beotia, care in timpurile preistorice ajunsese la aceeasi
stare de prosperitate ca si Mycena. — In ce privesce numele de M y c e n a sefi Mucena

(gr. Muxvjvat si sing. Muxy)v<]) Pausania scrie (II.. 16. 4), ca orasul s'a numit ast-fel dupa
M y c e n e, fica regelui Inach, er dupa poetii cyclic! Mycena, fica lui Inach, era o nep<5ta a
Oceanu 1 u l sefi Istrulul (Homeri Carmina. Ed. Firmin-Didot p. 601. 3). In comitatul
Fagarasului, care se intinde pana sub ptflele munteluT Bucegiu, esista numele familiar de
6. Columna Ceriulul din Carpafl ca simbol al trinitdfil

egiptene.
Colonisarea si domnia Pelasgilor in Africa de nord, incepe in timpurt

estrem de departate.
Cu deosebire Egipetul se caractetis6z5 prin o civilisap'une neolitica' eu-
rop^nS, civilisafiune, al carel caracter este pclasg 1
).
Despre coloniele pelasge din Africa amintesce si Hero dot.

In parole de apus ale riului Triton, seii in provincia numitS «Africa» in
timpul Romanilor, esista o populafiune agricolS, Maxyes, numitS cart,

-
dupa cum spuneau densil, se trageau din n£mul Troianilor ! ).
Carthagena insasl a fost la inceput pelasgS, mal tardiii insS acest oras
ajunse in stapanirea unel colonie comerciale Tyriane s
). fnsS populafiunea de
pe teritoriul supus Carthagenei nu era fenicianS. Ea rgmase pelasgS, dupa"
cum acesta se cundsce din progresul eel mare, ce-1 facu civilisap"unea ro-
manS in ac^stS parte, precum si din particularit&file limbei latine poporale,
ce se desvoltS aid.
Alte triburt africane aveail moravurf si tradifiunl europene.
Getulil, eel mal numeros popor din Libya 4

), care incepea de la fermurii
oceanulul atlantic si se intindea spre sud de Mauritania, de Numidia si
1
Cyrenaica, ne apar atat dupa nume, cat si dupS tradijiunile si caracterul lor
etnic, ca o populafiune emigrate acolo din pSrfile de sud-ost ale Europe!.

Despre densil scrie episcopul Isidor din Se villa: «Getulii, se spune,
c& aii fost Gefl, cart plecand din locurile lor in numer f6rte mare cu
corSbiile, au ocupat Syrtele din Libya, si fiind-c3 venise din teritoriul
Gefilor, el aii fost numifi Getuli* 6

).
M uc i a, er in j. Prahova un sat p6rt5 numele de Mocesc I, in Ramnicul-SSrat alte ddue

sate MucescI $i unul Much en I in j. Briilel.
») Morgan, Recherches sur les origines de l'Egypte. L'age de la pierre et les metaux.
Paris, 1896-1897.
2
8
) Silii Italic! Punica (Ed. Nisard), lib. XV. p. 444:
Urbs colitur, Teucro quondam fundata vetusto,
Nomine Carthago; Tyrius tenet incola muros.

4
) Mclae lib. I. c. 4: natio frequens multiplexque Gaetuli. — Eostathii Commentarii
in Dionysium, v. 215: TatTouXot s&vos jjifiatov AijSoxov.
s
) Isldori Origines, lib. IX. 1. 118: Getuli Getae dicuntur fuisse, qui ingenti
agmine a locis suis navibus conscendentes, loca Syrtium in Libya occupaverunt,
et quia ex Getis venerunt, derivato nomine Getuli cognominati sunt.
Alte triburt pastorale, cart plecase de la Carpafl si Dunarea de jos, se
stabilise in Etiopia Inca in timpurt fdrte departate.
Pliniu eel bgtran amintesce in pSrfile de sus ale Niluiui, in Etiopia, de

un trib cu numele de Dochi, dr langS acestia se afla o altS populafiune
cu moravuri si credin{e pelasge, numita la autorii grecescl Macrobil *),
adeca eel ce aveau o viefa indelungata. In Europa sub acesta numire erau
cunoscu|i Hyperboreil, cart, dupa" cum se spunea, traiaii mal mult si
mal fericifl de cat ort care alt popor din lume *).
Intre regii etiopienf unii porta pana tardiu nurnele de Ramhai, Letem,
Re ma si Arm ah 3
), numirt, a c2ror origine se reduce la timpurile ante-
romane.
Un deosebit rol insS 1'au avut in civilisafiunea Africei PelasgiJ din
Egipet.
Amnion, a fost unul din cei mal vecM regl al Libyel si EgipetuluT.
Acest Ammon a fost, dupa cum ne spun tradifiunile, un mare p3storiu,

un «om avut de oi» 4
), nepotallui Atlas din {era Hyperboreilor B
), aacelui
Atlas, care ne apare tot-o-data ca stramosul mal multor dinastil si familii
celebre din Elada, de la Troia si din Lajiu.

Intextele cele sacre ale Egiptenilor, Ammon mai p6rta numele de Altaika 6
),.
o formS derivata de la Alutus, gr. "AtXoj, si care corespunde la numirea

etnica romanescS de «01tean», adeca originar de la Olt.
El mai este numit Remrem 7

), adeca Ramlen, Arim s6ii Ariman, $i Har-
makhis sdii Armakhis 8
), ce ne presint5 numaT o forma" egiptena" a cu-
ventului etnic grecesc 'AptjjtdaTOios si 'Apiu-acmdc, care la rendul sSu era
numat o simple varianta a numirii de 'Apijiafos si 'Apiu-ipoub;. S ui da inca

9
amintesce, ca 'Api|j.dvtoi; era deul Egiptenilor J.
») Plinii lib. VI. 35. 12: Ex adverso in Africae parte Macrobii . . . Ultra eos Dochi.
*) Melae lib. III. 5: Hyperborei . . . diutius quam ulli mortalium . . . viv.unt.
') Drouin, Les listes royales Ethiopiennes (Paris, 1882) p. 50-53.
*) Tertulliani De pallio. 3: Ammon . . . ovium dives.

5
) Dupa unele traditiuni vechi, mama lui Ammon a fost P a s i pha e, flea lut Atlas
(Plutarchi Agis, c. 9.)
«) Pierret, Le livre d. morts, Ch. CLXV 1-3: O Ammon! O Ammon!.. A 1-

taika-Sataika est ton nom.
') Ibid. Ch. LXXV. 1. 2 j'arrive aux confins de la terre
:
je prends route . . .
vers les pyl6nes sacrds je foule la demeure du dieu

. .
Remrem.
.
8 Pierret, Le Panth6on (Jgyptien, p. 95: Am m on-R a-H arraakh is dieu grand

)
(Lepsius, Denkm. III. 125 d.).
8
; Suidas, v. "Aptâ: 'Apijj.av.oi; S-eo? nap' Alfozv.oii.
Theba eel mal vechiu si eel mal mare oras al Egipetulul si peste tot
al lumii intregi, central unei prosperit&ti fara parechia in istoriS, scaunul
stravechiu al dinastiei egiptene si metropola cultulul lui Ammon, pdrta un
nume pelasg.
AcestI Thebanl dupa cum scrie Diodor, spuneau, ca el sunt cei mal
vechi dintre top" 6menil muritorl l
); er unul din simbolele lor religiose era
paserea prin escelenfa a munfilor inalfl, vulturul (aquila, £sto?).
Cei mal vechi regi al Egipetulul, de can aminteaii archivele cele sacre
ale templelor, au fost Vulcan, fiul lui Vulcan, Saturn, (Osiris si Isis, fiii
lui Saturn), Typhon, Marte, Hercule si Apollo 8

), personalitztjile cele
marl ale istoriel pelasge din Europa si al caror nume nu era nici grecesc,
nici egiptean.
Saturn, dupa cum scrie Polemon, domnise peste Libya si Sicilia si
colonisase si p'nuturile acestea 3

). Er Diodor Sicul ne spune, ca Saturn, fratele
lui Atlas, domnise peste Sicilia, peste Libya, peste Italia si intinsese
imperiul seii peste tote p'nuturile din Occident, stabilind peste tot locul gar-
i
nisone prin cetSp si prin locurile intarite ).
Inca in epoca neoliticS numerdse triburi de Pelasgi plecand cu turmele
lor cele marl de la Carpap catre Elada si Asia micS, er din Asia mic5 in-
tindendu-se incet pe langa edstele Libanulul in jos, trecura dimpreuna cu
alte triburi din Elada si din insule pe sesurile cele intinse ale Nilului.
Popor disciplinat, religios, laborios si resboinic tot-o-data, Pelasgil pastorl si
agricoll on unde se stabiliau in aceste timpurl departate, el eraii stapanl. De

o-data cu ei duceau si institutiunile lor nafionale, o religiune str&mosesca for-
mat3, divinitafile si preofil rasei lor. Acolo i-si formaii si centrele lor politice.
InsS fera cea sfantS in religiunea pelasgS egiptenS rSmase cea de la

marginile pamentulul, de la Oceanos potamos seu Istru.
In ac6sta parte a lumil era pentru vechi! Pelasgi din Egipet «regiunea
divina», monumentele lor cele vechi religiose, imaginile deilor sel protector!,
Jera stramosilor adorajl ca del.
Aid eraii munfil lor cei sfinfi.
Aici erau columnele ceriului.
Aici dup3 credinfele vechi egiptene era regiunea divina a graulul 6

),
«) Diodori Siculi lib. I. 50. 1. — Ibid. I. 87. 9.
a
) Manethonis Sebennytae Fragtnenta ia Mu 1 1 eru s Fragmenta Hist, graec. Tom. II.
p. 526-531.
») Polemonis Iliensis Fragm. 102 in Fragm. Hist. gr. III. 148.

*) Diodori Siculi lib. III. 61.
6
) Pierret, Le livre d. morts. Ch. CXI. 5; la region divine de ble, j'en viens.
locul abundenf ei, unde graul crescea tnalt de 7 cop, paiul de 4 s, i spicul de 3 coft.
Aid era locul renascerii, {era eternitafii seu a vietel eterne, pe care
Hyperboreii, 6r rnai tardiu Gefii si Dacil, o predicaii cu atata convingere
religidsa.
Aid emigrau sufletele celor decedafl in Egipet spre a continua o vi^fS

noua si fericitS J
), intocma dupa cum tot aid veniaii dupa mdrte sufletele
eroilor Pelasgi din Elada.
Aid era riul eel mare divin, nutnit Nun, «parintele deilor> 2
), care curgea
de la apus spre rSsarit, identic cu Oceanos potamos seu Istrul preistoric.
Intocma ca si in legendele pelasge ale Grecid sdrele resaria din riul eel
mare divin Nun (Oceanos) si apunea tot in el 8
).
In cursul dild discul sdreluf circula pe riul Nun in barca sa divina *), er
ndptea el disparea in strimtorile munpllor numite Da it, in umbrele cele

sumbre ale nopfii 5
).
Cu barca sorelul treceaii peste riul Nun in ac6sta {6rS. divina

6
), sufletele
credinciosilor osirid, dupa cum ne spun papirele, ca se lucreze pam£ntul,
sS are, sS semene si se secere 7

).
Trecand peste riul Nun, sufletele egiptene se presentau mai intaiu inaintea
judecSfil deilor 8
), in locul numit «regiunea adevdrului» 9
), unde se
afla si o incinta de fer, numita Rosta si Rostau l0
).
-@fiedAbarJ5.2m2
») Pierret, Le livre d. morts. Ch. LV. 1. Je suis Shou. J'attire les souffles devant les
mines des confins du cielaux confins de la terre. — Ch. LXXV 1. 2 J'apparais :
a la porte, j'arrive aux confins de la terre.

d. morts. Ch. XVII. 3-4: le Noun, pere des dieux. — In
J
) Pierret, Le livre
Nun a fost innecat balaurul eel legendariu, Apap (Typhon), inimicul lui Osiris. Ibid.
Ch. XXXIX. 1 : Apap. Tu es submerge dans Noun.

le bassin du
") Tierret, Le livre. Ch. XV. 18: Adoration a toi qui t'es leve dans le Noun, qui
as illumine la double terre.— Ibid. 19: Grand illuminateur sorti du Noun.
*) Masporo, figypte et Chaldee, p. 18.
f
) Ibid. p. 19 : Du soir au matin, il disparait dans les gorges du Da i t.
6
) Pierret, Le livre. Ch. 1. 18. 19: Je traverse le Noun . . . j'avance dans la barque;
mon ame n'est pas 61oignee de son seigneur. — Ch. LXVII. 2: et j'arrive au naos de
la barque du soleil,
') Pierret, Le livre d. morts. Ch. LXXV. 1: j'arrive aux confins de la terr«.—
Ch. I. 10: je regois l'office de labourer la terre.— Ch. XII. 1. 2: Je t'invoque
Ra . . . Fais que je laboure la terre. — Ch. CIX. 13: J'y suis fort, j'y suis muni
d'incantations favorables pour y peiner, pour y labourer, pour y moissoner, pour
y ensemencer. — Ch. CXX. 2: Je me presente pour labourer la terre.

a) Pierret, Le livre. Ch. VI; XII; XVII. 95; LXIX. 5; LXXII; CXXV.
«) Ibid. Ch. CXXV 12-13, 31: terre de v6rit6 . . . region de la verite.
") Pierret, Le livre d. morts: Ch. CXVII. 1: Ta route est vers Ro-sta. — Ch.
•
Er dup£ ce decedafil egipteni erau cercetap*, purificaft si inima lor finea

equilibriul cumpeneT, et treceau in regiunea divinS inferior^ (sub-
montane), pe care papirele egiptene o numesc locul renascerii 8
J6ra
),
eternitSfii 8
).
AcestS regiune era locuita' de spiritele si de dmenii numifl Manl (stra-
mosl) inalfl de cate 8 coft 4

), er in partea de rgsarit se aflau spiritele si omenii
numip* Harmakhis 6
).
Aceste credinfe egiptene se basau pe o vechia doctrinS pelasgS.

Era institufiunea misterielor celor marl, ale Hyperboreilor, pentru puri-
flcarea si espiarea crimelor facute in vieâ, misteril, al cSror scop era pro-
pagarea credinfel in viefa dupS mdrte si necesitatea de a isp&si pgcatele

prin penitenfa.
Pelasgil au fost creatoril si organisatorii celor de ant&iii misterie, cunoscute
in anticitate.
Lor le aparp'ne infiinârea misterielor din Samothracia, din Creta si Eleusis.
Aceste misterie se basau pe cultul divinitSîlor sub-p5m6ntene (chtonice,

inferidre), si in numele acestor divinit&ji se facea purificarea. Ele se celebrau
de regula ndptea si prin suterane spre a misca si mal mult imaginafiunea
celor inifiatl.
Pespre institufiunea misterielor celor marl Hyperboree din nordul Istrulul
amintesce si Plato.
Virginile Opis si Hecaerge, trimise de Hyperborei cu darurf la Delos,
dusese acolo si doue table de aramS, carl confineau o descriere am£nunp"ta
a acestel institufiunT, in cart table se spunea, ca sufletele' celor decedafl se
due mal antaiu intr'o locuinfS suterana, unde se aria, palatul lui Pluto.
Intrarea, care conducea la acest palat este tnchisS cu un rosteiii de fer.
Deschid6ndu-se porta, sufletele merg mal antaiu inaintea judecStorilor
Minos si Rhadamanth in «Campul Adev£rulul>. AicI judec2toriI
cercet^zS cu de amenuntul viefa fie-c5rul decedat, si afllnd cS el in viefS
a fost condus de un geniu bun, atuncl i conferesc locuinfa in regiunea
CXIX. 2: Je constitue mon nom dans Ro-sta. — Ch. CXXVI. 4-5: Entre et sors dans
Ro-sta . . . nous dissipons toutes les impurete's que tu a conservees. — Ch. CXXX.
9: II . . . traverse l'enceinte de fer. — Rosteiii in limba romanS insemn^za gratii,
seu vergele de fer ori de lemn, ingrSdite la ferestT, usl, etc.
>). Ibid. Ch. VI. XV. 15. 21.
») Ibid. Ch. LVIII. 2: lieu de r e n a i s sance. — Ibid. Ch. XVII. 79; si p. 332.
•) Ibid. Ch. XV. 7: Je parviens a la terre d'eternite.

') Ibid. Ch. XV. 15; LV. 1. CIX. 4-6; CXLIX. 4-5. 18 si p. 332.
s
) Ibid. Ch. CIX. 4-6; CXLIX 4-5; CXLI. 2.
celor pit, unde pamentul produce tot felul de fructe si campul e plin de
flori, unde nu este nicl erna aspra nici caldura escesiva, ci un aer temperat,.
incaldit de radele cele dulcl ale sdreluL, si unde sufletele petrec apoi in
ospe£e si jocurf, In discufiuni filosofice, si asista la representafiuni teatrale
si audipiunl de musica; in fine cS tot aci au fost inijiap* in aceste misterie
Hercule si Dionysos seii Osiris 1

).
Din catena de munfl ce se intindea in nordul riulut Nun diferite inalfimi
aveaii, dupa credinfele egiptene, o deosebita insemnatatc religiosa.
Unul din aceste piscurf era «Muntele viefii* !

), care purta si numele de
Manu s
). El se ana in partea de apus a riulm Nun si tot in acesta parte se
afia si porta numiti Ser (Fer), pe unde trecea sera discul sorelul cu barca
sa, ca in diua urmatoria sS revina de nou pe orisont *).
Aici in muntele Manu se culca D6mna CeriuluT Nut, aci se culca si
Ra-Harmakhis unindu-se cu mama sa Nut B

).
Un alt verf de munte se aria in partea de rSsarit a riului Nun. Aci erau
6
stalpii ceriulul ).
Dupa vechile credinje egiptene, ceriul era susfinut de patru columne, ori
mat bine dis de patru stalpi de arbor! bifurcap 7

). Acestif stalpi isolap* aii forma
de Y?i se v8d adese ori reunifl pentru a susfine ceriul ast-fel: YYYY
Top* acestT stalpi se aflau. la nord, in regiunea divina, asedafi pe un singur
8
pise ori pe patru, insa legaft unul cu altul prin o catena neintrerupta de munfi ).
Pe langa acesta catena de munfi, pe care se redima ceriul, curgea riul
eel mare numit Nun, identic cu Oceanos potamos al Grecilor.
Intre «Muntele de rSsarit* si intre riul Nun se ana teritoriul numit in
») Platonis Axiochus (Ed. Didot, torn. 11, p. 561-562).
a
) Pierret, Le livre des morts, Ch. XV. 36: en adorant Ra-Harmakhis lorsqu'il se
couche dans la montagne de vie. — Ibid. Ch. XV. 16.
s
) Maspero, Egypte et Chald(5e, p. 18'. 90. — Fierret, La livre d. morts. Ch. XV. 44.
*) Ibid. Ch. XVII. 21 : Pour arriver k l'horizon, je passe par la porte Ser.
s) Ibid. Ch. XV. 16.
«) Pierret, Le livre d. morts: Ch. CIX 1.3: Je connais cette montagne de 1'Est
du ciel, dont le sud est vers les bassin des oies Khar . . .ou Shou souleve
les piliers du ciel.
') Maspero, Egypte et Chaldee, p. 16-17.
*) DupS legendele poporului roman, ceriul e ridicat pe unul, pe trel ori pe patru
stalpi. O colinda din comuna Ci6ra-Doicesci (jud. Braila) contine urmatdrele versuri:
De cand Domnul s'a nascut SI cerul l'a ridicat

Si pamentul l'a facut In patru stalpi de argint . . .
• -
papirele egiptene Khar, Ker, Kherau, Cher, si acest finut era locuit de
1
spiritele si de omentf numifl Harrrrakhis ).
Columnele ceriulut dupa cele mal vecht dogme egiptene erau susfinute
de marele deu Ammon-Ra.
Acest Ammon-Ra avea dupa tradifiunile si doctrinele egiptene ddue
imperie, el domnia peste ddue regiunt seii luml. In Egipet resedinja sa
principals era la Theba, ins& resedinta sa divinS, unde era adorat de del,
se afla in partea de nord a riulul Nun in Paur. El este suveranul ceriului si
domn al pSm£ntuluT, parintele deilor si autor al dmenilor, stSpan al apelor

si al munpllor. El este producatoriul animalelor, autorul pasunelor, ce nu-
tresc animalele si al plantelor nutritive pentru omen! z

). El susrine cu
8
brafele sale ceriul. El a ridicat ceriul in sus si aimpins pXmentul in jos ).
Numele de Amm on s£u Hammon cu aspirafiune, din limba egiptiSna" nu

se p6te esplica *). Cuv6ntul apartine fSrS indoi£l& limbel pelasge. El cores-
punde la numele divinitSfil archaice numite in limba grecesca "OjjioXoc B
), si
amendoue aceste variante de Ammon si de "Op-oXo? se reduc la formele

originare pelasge de Homo si Omul •).
') Pierrot, Le livre. Ch. 1, 18; XVII, 89; CXXXVI, 1— Grebaut.Hyrane a Ammon-Ra. p. 8.
2
) Grebaut, Hymne a Ammon-Ra (Paris, 1873) p. 4: I. — Adoration d'Ammon-Ra . . .
chef de tous les dieux tr6ne de deux regions, resi-

. Ammon-Ra!
. . seigneur du
dant dans Thebes souverain du del et.prince

. de la terre
. pere des dieux. . . .
Auteur des hommes... producteur des plantes nutritives, auteur des

herbes qui nourrissent les bestiaux. . .'Les dieux sont en extase devant ses
beautds, lui faisant des adorations dans Paour . . . (lis lui disent:) Maitre ... qui fait
croitre les produits de la terre ... 6 pere des dieux, qui souleves le ciel et
refoules la terre! . . . III. — Auteur des paturages .... seigneur des trones
des deux mondes. — In ce privesce sensul geografic al cuvintelor de «d6ue re-
giuni' s6u «regiunea de sud si regiunea de nord» din papirele egiptene vom
reproduce aici urmStdrele cuvinte ale lui Varro (R. r. I. 2): Eratosthene a facut ddue
parti din globul pamentuluT, avend in vedere mai mult caracterul lor natural, una,
care se intinde spre meda-di si alta spre meda-ndpte. Fara indoiela, ca regiunea de
nord este mai sSnatdsS si fund mai s&natdsa este tot-o-data si mai fertili.
») Pierret, Le Pantheon dgyptien, p. 96. (Pap. magique Harris. IV): Dieu . . . levant
le bras et portant haut Atef (ceriul).
<) Pauly-Wissowa, R. E. v. Ammon, p. 1854: Die Etymologic des Namens Amun

(Ammon) ist unbekannt.
A se vede mai sus pag. 221.— Dupa legendele romane,

5)
angerul-titan Andrciu, sinonim
cuOmul (a se vedd pag. 223), sustine pSmentul cu capul seii. De asemenea: Der Omo-
phorus ist unten und er ist es, der die Erde auf den Schultem tragt (Flugel, Mani,
Leipzig. 1862, p. 8. 89. 221, la Hasdeu, Diet. 1. rom. II. p. 1185).
«) Ammon, dupa cum scrie Pausania (IV. 23. 10), a fost un pastoriu, care construise
AcelasI rol ca sustinitoriu al columnelor ceriuluT, s'a atribuit mai tardiii
deulul numit Su, un fiii al lui Ammon.

1
DupS genealogiS si dupa sens, deul Su, care simbolisa sdrele ce rSsare,
era una si aceasl divinitate cu Zetis al Grecilor, cu Deus al Latinilor si
cu Deu al Romanilor.
Su, ne spun papirele egiptene, susfine stalpil ceriululf. El a des-
p3rfit ceriul de pam&it, a ridicat ceriul de asupra pSmentuM si l'a stabilit
cu cele d6ue manl ale sale J

).
PSmentul personificat prin Seb, Sibu (sdfi Saturn), si ceriul prin Nut,
Nuit (seu Rhea), au fost, dup3. cum ne spune teogonia egiptenaV, numai
o perechiS de amanfi perdufi in Nun, apa cea lntunec6sa\ si cari se dneaii
imbr5fisaj:i, deifa de asupra deulul. InsS diua creafiunil sosi. Noul deu Su se
furisa' tntre eel do! del si prindend pe Nut cu amend6ue manile sale o
ridicS de asupra capului seu. Pe cand corpul instelat al deifel se lungia in
spatiii, capul la apus, copsele la rfisant, picidrele si manile el c&deau de

o parte si de alta pe pament. Eraii eel patru stalpi a! firmamentului, lns5
1 1
sub alta formaV Conservarea fie-carui stalp era incredinfata la anumite di-
vinit&p* populare egiptene. Osiris s6u Horus simbolisat la stalpul meridional.
Set la eel de nord, Toth la eel de apus, 6r Sapdi, autorul luminii zo-
diacale, la eel de r6s5rit. Sibu cercd sS se lupte in contra lul Su si pic-
1
turile egiptene ni-1 arata in posifiunea unul om, ce se desceptS, si care se

intorce de jumState spre patul seu spre a se scula. InsS In momentul acesta
creatoriul i-1 lovi cu imobilitatea si Sibu remase ca petrificat in positiunea,
in care se afla 2
). (A se ved6 figurele de la pag. 338).
Imaginea, sub care vechia teologia" egiptena' simbolisa stelpul principal,

seii de rSs&rit al ceriulul, era numai o copi5 fidelS de pe fafa de nord a
columnei, ce esistS si astfidl pe verful Omulul.
Dup& cum regiunea divinS seu a deilor in traditfunile si credinêle egiptene
era in pSrtile de nord ale lumil, dincdee de riul Nun seii de Istru, tot ast-fel
de aid adoptase teologia egiptenS si simbolul religios al creatiunil, repre-
un templu. Este aceeasl traditiune, pe care o aflSm si in «Numer5t6ria cea mare»
a poporulul roman despre «Omul mare>, care a fScut o bisericS mare. (Asevedd
mai sus p. 225).
») Pierrot, Le Panthdon egyptien, p. 20-21: Shou a «s£par<§ le ciel de la terre, il
a eleve" le ciel pour des millions d'annês au dessus du sol, il a souleve" le ciel et
l'a <5tabli de ses deux mains* (Denlkm. III. 234). —Idem, Livre d. morts. Ch. OX.
1. 3. Je connais cette montagne de l'Est du ciel dont le sud est vers le bassin des
oies Khar . . . ou Shou souleve les piliers du ciel.
>) Maspero, Egypte et Chaldde, p. 128-129.
*
sentat prin columna cea gigantica a ceriulut de pe Carpaft, Intocma dupS

cum fScuse si Pelasgit din Mycena.
Aceleast forme esteriore le are fafa de nord-vest a columnet din Carpaft
si aceleast contururi ni le presinta simbolul trinitatit egiptene. Mai mult inca.
EsistS o identitate absolute intre simbolul egiptean si intre columna din

Carpaft, cand esaminSm figurile, ce le vedem infajisate pe aceste doue
monumente archaice.
In partea de asupra a columnei de pe v6rful Omulut se mat cunosc si

1
astadt conturele unui corp de femeia, in forma nuda, cu spatele in sus, cu
fafa in jos, cu capul la apus si cu copsele la rSsSrit, o figurX in acelast
stil, dupa cum ne infap'sezS simbolul epiptcn pe Nut, ddmna ceriulut.
Mat aflSm aid aceleast particularitSft in linia, ce formdzS conturul superior,
6r linia inferiora marcheâ si formele pieptulut de femeia.
In fine pe aceeast faja a columnet, la mijloc in partea stanga, se mat pot

cunosce si astadt, Insa cu mare greutate, urmele aprdpe disp3rute din
bustul divinitafit Chnum, cu atributul capulut de berbece.
Ce figurt vor fi fost incS representate pe acesta fafa a columnet din CarpafI
nu putem sci.
Acesta lature a columnet de pe verful Omulul, pc care teologia egipt£nS

o adoptase ca simbol al regiunit divine si al viefet eterne, a suferit in partea
sa inferiora o regretabiia deteriorare.
Societatea din Transilvania numita «Karpathenverein» a construit aict in
anit din urmS o c3sufa de adapostire pentru turistt, intrebuinfind ca p3rete

partea inferiora a acestet columne. Daca societatea din Transilvania ar fi
ISsat eel pufin stanca neatacata. Insa acestt dment, mare parte diletantf,
nesciind, ort uitand, ca v£rfurile munfilor au fost o-data locurile cele mat
sfinte ale omenimit, cX in munft se afia si astadt nenumSrate resturt de mo-
numente importante preistorice, et au ras cu ciocanele intrega partea in-
feridra a acestet lature incepand de la coperis in jos. Ast-fel s'au distrus
pentru tot-de-una pup'nele urme de baso-reliefurt, ce vor mat fi esistat pe

acesta parte a columnet, urme, pe cart le crufase pana in dilele ndstre, in
timp de atatea mit de ant, si venturile si ploile sj ghefurile si pastorit munfilor.
Pare ca esista un spirit rSfi, care persecuta trite monumentele mart istorice
ale omenimit.
Simbolul trinitajit egiptene, ne spune asa dar, ca o emigrafiune puternica
se operase in timpurt foYte departate de la Carpap! peste Elada, peste in-
sulele mSrit egee si peste Asia occidentaia catre sesurile Nilulut.
NIC. DS.SSUflANU. 22
&0
o
a.
o
.c
.s 1
•a £
t5
3 s
c
a.
c o
3
; 6-
s e
5 a
I 8 "=
3g
»" U 3 O «J-
O « JD Q o>
* ^ w c J;
B j= S — «T
9
„
"
— ->O h
Pi ai
O.
• >rt
*"*
*S 5 G.
t I S 8 J-
u '£ a
S 2
« 3 «.<S g
«> ,*,, «S g -S
» *< S g" 3
o .5 o. w ,_ -;
•- c 5 « n
._ E rf t/> o. o.
« "" n "3 -a s
n d u « «
41 *°"
•a 3 "
„ s «• « i
si s£ a * S3
•- =5 S S g §
UO.CS
M g O
'** «I XJ
>J
3
-S- *3
bJ3
*
sl^
"5-8
w "& *
«.
o o „
n tn i> t)
"2 c
a
S " .- £ •%
3 4) "So
*; a 'g "» "3
p w e s „
I .2"sp
>
-~ A «s rt _;
<*
—
S
'5>
•S - 5
S.
3 H
2 s « ; rt
<> <!
ft*.
'3
_g
.2
" "8
m «<
rt ic
«•
u o
i tt ,-. rt
"3 3 S?
o *— o
C >rt
•4) .5
•M
a
C
£
• s*
2 ° o.
H — Q
G 3
M ,s «w <
— >
n
o
< •—
fl
"e Co * »rt
o J-
" 3
« .t:
g a.
«3 ft
o
a. T3 > a
a s w
rt K u .2 o
ft -O
> v V y
-o o
rt p"
rt'
T! rt «
s s" 1
C
fe£ § IB 5-
q, S3 rt
M 3 "3 U
rt w g T3
u .5
. to
rt O °:
3 =3 t
rt *«h
3 O ft M 3
i- ft - > "«
O
•— O «
o. ti
rt
^. O
00 "O
C
CO _, O
co rt
v- >rt
3 (0
ft ^*
T3 <D
• .2 rt
8.
a a a! <n
, O >rt
- rt 5 8 o
3 CU
* « s
T3 »0 *U
i> c
rt
< °
C
a C "->
3 C
•$;
rt
> o
ft 'n
a
O o
U
a H *
3 .S 3
fl fl „
Acelast fapt istoric ni-1 pun in vedere si papirele din cutiele mumielor.
Pelasgit domnise peste Egipet in timpurile primitive ale istoriet *), precum
el domnise peste Elada si peste parole de apus ale Asiet.
Se intemplase insa cu Pelasgit din Egipet aceeasi fatalitate, ca si cu
Pelasgit din Elada.
Peste vechiul strat pelasg, care fScuse din sesurile palustre ale Egipetulut
o \6ra agricolS, care a pus acolo cele de antaiu fundamente ale civilisa-
Jiunit, se ridica mat tardiii la domnia un nou element, o alta rasS de oment,
adust acolo probabil din regiunile superidre ale Nilulut. Era populap'unea
faraonica, care in timpul, pe cand ea se stabilise in Egipet, nu a fost nici
pastorala, si putem dice, nici agricola.
Forte probabil, c5 acestt Semift ante-istoricT, au fost adust in Egipet de

PelasgT ca sclavt, pentru lucrarilc lor cele mart de irigap'unt, desecSrt,
pentru canalele, ce brasdezS intreg Egipetul, pentru munca campulut, pentru

deschideri de drumurt si cladirile lor cyclopice.
Aceste scmnc de sclaviS se v&d esprimate chiar si in rugaciunile, ce le
adreseza' sufletele mumielor egiptene cStre divinitSfile lor supreme, ce re-
sidezS in nordul Ist'rulut.
Acestt Egiptent faraonict consideraii, ca cet de antaiu locuitort de pe sesurile
Nilulut aii fost deit, cart in timpurile preistorice domnise peste Egipet 2
),
ca patria si resedinfa principals a acestor del era in nordul Istrulut (Nun).
Catre acestt <5menl-det, cart o-datS domnise peste regiunile de sud si de

nord (Africa si Europa) adreseza mumiele egiptene rugSciunile lor, ca S&
le permits si pe ceea-laltS lume s£ lucreze pim£ntul, sS are, s£ semene, s§
seccre, sS inundeze riurile peste locurile lipsite de apa, sS transporte nSsip
de la apus spre resarit 3

), si et sunt numitl in rugSciunile lor osirice Ro-bi,
adecS sclavt *).
*) Maspero, ligypte et Chaldee, p. 47: L'ltgyptien du type le plus noble etait grand,
elance, avec quelque chose de fier et d'imperieux dans le port de la tete et dans le
maintien. II avait les epaules larges et pleines, les pectoraux saillants et vigoureux.
3
) Homer incS numesce pe Pelasg! «divini», adecS can i-si trageau originea din del.
Uias, X. v. 429: ARs-ps? xa's Kauxuvs? Sioi xs lie Wfoi. — Odyss. XIX. v. 177.
») Pierret, Le livre d. morts. Ch. VI. 1: Osiris N. est jug<§ digne de faire dans la di-
vine region inferieure tous les travaux qui s'yfont.— Ch. VI. 3: Jugez-moi digne, pour
chaque joumee qui s'accomplit ici, de fertiliser les champs, d'inonder les ruis-
seaux, de transporter le sable de l'ouest a Test. — Ch. XII. 2: Je t'invoque Ra . . .
Fais que je laboure la terre.— Ch. CXX. 2: je me pnJsentc pour labourer la terre.
*) Pierret, Ibid. Ch. CIV. 2. 3: pour approvisionner l'essence des dieux grands qu'a-
mene(nt) Ro-bi.
AcestI EgiptenT, descendenft aX M Sem si Cham, se consideraii ferici}!
s£ lucreze ca sclavi pentru êil lor, chiar sj In viefa destinatS repausuluT etern.
Era o religiune severa, cu un caracter politic si social, formata de casta
preo^scS a Pelasgilor stapaniton, spre a Jine in supunere o rasa" de omen!

destinata unei servitufT perpetue.
Cu ajungerea la domnia a rasei africane, istoria vechia a EgipetuluT se
transformeza.
Noua familia adoptase sub imperiul pelasg elementele unei vecM civili-
safiuni inaintate, adoptase institufiunile politice, sociale si principiele reli-
giose ale stapanitorilor sei, pe can insa le modificase in mare parte si le
imbracase in forme potrivite cu caracterul seu african.

Pentru acest nou element in istoria Egipetulut, regiunea geografica a
nordulut, domeniul eel vechiu al raseK pelasge, remase o rcgiune mitologica.
Er Columna de pe CarpafJ, simbolisa pentru acest! Egiptem osiricT, tcritoriul
1
paradisulm terestru ).
») Multimca cca mare dc sclavi a fost o proprietate pericul<3sS pentru Pclasgi si in
altc {inuturi. Dup5 cum scrie Herodot (lib. VI. 83) orasul Argos, in urma resboiuluT,
ce-1 avuse cu Cleomene regele Spartel (519-490), remanand lipsit de dmeni capabill de
arme, sclavi! lor le conduceau si administrau ttfte afacerile private si publice. Crescand
insa marl copii celor periti in resboiu, sclavi! fura alungati din Argos. Isgoniti de aci,
ei se retrasera. la Tirynt, pe care-1 ocupara cu rSsboiu. Mai lardiu insa veni la sclavi
un profet cu numele Cleander, care i sfatui se se ridice de nou cu armele asupra domnilor
sei. Se incepu apoi resbelul, care a tinut mai mult timp pana in urma Argicni! cu mare
greutate i invinsera. — Sclavii din Scythia cercara de asemenea se ieelocul st&panilor
sei pelasgT. Dupa cum scrie Herodot (IV. 1-3) Scythil din Europa pcrsecutand pc Cim-
meri, facuri o iruptiune in Asia si ocupara imperiul MedieT, pe care-1 {inura 28 de an!.
Dupa acest lung interval Scythil intorcandu-se £r5s! in patria lor le esi inaintc o armati
a sclavilor sei, care li se opuse. DupS mai multe lupte fara succes, Scythil aruncara Iancile
si arcurile si luand in mana sbicele, de carl aveau respect sclavii lor, i aduserS ast-fel
eras! la supunere si ascultare.

7. Titanul Atlas strdmos al Ausonilor.

Columna Ceriulul din Carpafl ca simbol al viefei eterne
in religiunea etruscd.
In tradifiunile italice, titanul Atlas, regele Hyperboreilor, ne mal apare

si ca stramos al Auso nilor, in particular al Latinilor si al Romanilor.
Eustathiu, archiepiscopul ThessaloniceT, scria, in seculul al Xll-lea, pe
basa unor fantanl mal vecM:
«Dupa cum spun unil, Auson, de la care i-sl trag numele lor Auso nil,
a fost eel de antaiu, care a domnit in Roma, si acest Auson a fost fml
lul Atlas si al Calypsel, dupa cum ne spune autorul scrierii despre
numele ginjilor*, adeca Stephan Byzantinul ]

).
La Hes i od Auson (Nauotvooc) este de asemenea un fiti al Ca1yp s eI 8

),
care insa. dupa Homer a fost f i c a, er nu sofia, titanului Atlas 8

).
Auso nil formase in anticitatea preistorica populafiunea preponderant;!

a Italiei. EI sunt caracterisap* de autoril vechi, ca o rasa puternica si
resboinica. Cu deosebire in literatura poetica numele deAusones se aplica
la top" locuitorii Italiei, «Ausonia» desemna Italia intr6ga *) si cuv&itul
«Auson» era sinonim cu latin, Italian, roman 6

).
O parte din populafiunea Daciei ne apare sub numele de Auson* pan&

in seculul al V-lea al erei creatine.
Istoricul byzantin Priscu, trimis de imperatul Teodosiu eel tiner in
legafiune la resedinpa lui Atila, care se aria pe sesurile Ungariel de astadi
dincdee de Tisa, numesce «Ausoni» pe supusii acestui rege barbar, can

locuiaii in regiunea, unde se afla palatul seii, carl vorbiaii o limba romana
6
rustics si trSiau aci mestecap! cu Hunii si cu Gofii ).
O parte din Romanii de la Sat-mar se mal numesc si astadi Oseni 7

). Un
>) Eustathii Commentarii in Dionysium, v. 78. — Este de notat, ca Romu I, regele
legendar al Romanilor, mal avea si numele de A 1 1 e 1 1 u s (Festus, p. 7), 6r familia
I u 1 i i conumele de A 1 1 i nu s (Pauly-Wissowa, R. E. v. Altinus).
a
) Hesiodi Theog. v. 1017.
s
) Honieri Odyss. I. v. 50. — Dupa H e s i o d insa (Theog. 339) Calypso, este o
fica a riulul divin O c e a n o s. In realitate aceeasl patria.

*) Tirgilii Aen. IV. 349 A u s o n a Teucros considere
: i terra.
6
) Oyidii Pontica, lib. II. 2. 72: Promovet Ausonium filius i m p e r ium.— Virgilii
Aen. XII. 834: sermonem Ausonii patrium moresque tenebunt.
6
) Prisci Excerpta de legationibus (Ed. Bonnae, 1829) p. 190. 206.
') Ambasadorii 1m Teodosiu, dupa ce trecura dincdee de Dunare, au trebuit s6 calgto-

chineziat romanesc din Maramures porta inc* in seculul al XlV-lea numele
de Ozon 1 in fine o comuna important* din ^ra Barsel este numitS ?i

);
Uzon; tdte trel numirl

astSdl etnice, a caror forma originals a fost de sigur
Osoni, Ozonl, Uzon!.

O tradifiune analog* mai esista in anticitate si despre originea Latinilor.
Dup* cum scrie Dionysiu din Halicarnas, Latinus, regele eponim al
un fiu al lui Hercule si al unei feci6re hyperboree *). £r

Latinilor, a fost
dup* alt* tradifiune regele Latinus a fost frate cu Auson si ambil fiil
Calypsei »), al fleet lui Atlas *).
In fine mai esista in Italia si o alt* tradifiune, care aducea in legator* incepu-.
turile Romei cu desc*lecarea acolo a unut trib pelasg venit de la muntele Atlas.
Evandru, care intemeiase langa Tibru un oras numit Pallantium, din care s'a
desvoltat mai tardiu Roma, ne apare dup* vechile genealogil, ca un stranepot
al lui Atlas 5
); er patria lui Evandru a fost dup* aceeasl tradifiune, Arcadia,
in care locuise si domnise Atlas; prin urmare nu Arcadia din Pelopones ").
rdsca mai mult de opt 4 i 1 c spre nord, trecand peste campii intinse, peste mai multe
riuri si locuri mlastindse, spre a ajunge la resedinta lui Atila, care se afla intr'o
localitate, pe care Priscu o numesce sat fdrte mare, jjifiarr] *Spj, er Jornande
vicum, ad in star civitatis amplissimae (De Get. orig. c. 34). Dupa cum
nu era in Banat, in
resulta din descrierea ce ne-o presents Priscu, acesta resedinta,
linia DunSril, ci in partile superidre ale Ungariei
apropiere de trupcle romane, ce aparau
t - ma In aedsta regiune au trebuit se se afle asa dar locuitorii, ce
de astadi, la S a r.
vorbiau o limba romana rustic* si pe carl Priscu i numesce Ausonl. Jntru adever o
parte din comitatul Sat-marului se mai numesce si astadi t er a O a s ul ul, er locuitorii
Osen (Comunicarea T u Bud u, vicariu in Maramures).

romani de aid se numesc 1 d. i t
(cap. 43) inca amintesce de un trib insemnat, ce locuia

Tacit in Descrierea Germaniei
Marcomanilor Quadilor, unii pe campii, altii prin paduri, pe vai si pe verfuri
in dosul si al
Os Ei eraii tributari ai Quadilor si ai Sarmatilor si

de muntl si carl purtaii numele de i.
vorbiau limba pannonicS sdu dialetul vechiu pelasg de la Dunarea de mijloc. A u-

vechiul trib pelasg
s o n i I lui Priscu, Osenil de astadi, sunt ast-fel numai o parte din
de langa Carpatii de nord, numit la Tacit Os i. Un alt ram din aedsta populatiune se
afla dupa Tacit (cap. 28) in Pannonia superiors, de dincolo Dunare; si intru adever
Itinerariul imp. Antonin (Ed. Parthey, 263) amintesce intre Acinquum (Buda) si intre
Sabaria (Stein am Anger) o localitate numita Osonibus (nom. pi. Osones).
») Kurz, Magazin. II. 30. 6.1361: Keneziatum possessionis Olachalis Ozon vocatae.
») Dionysii Halicarn. lib. I. c. 43; Aawvov o'ex uvo« §n»g$op|&<*s v.&frp
') Apollod. Epit. VII. 24.
«) Calypso (KaXo'-J/iu) este forma grecescS a unui nume barbar. In comunele romane
situate langa muntele Bucegiii in Transilvania, mat esista si astadi familiele Coles sdu
Coles a. Er Colesani este numele vechiu al satului Corbu din j. Ramnicul-sarat.
6
) Virgilii Aen. VIII. 134-140.
«) Dionysii Halic. 1. c. 31-33. 61. — Cf. mai sus pag. 315 nota.
Acest Evandru, dup& cum spuneaii tradifiunile istorice, transportase in

Italia malt multe divinitafi pastorale ]
), intemeiase acolo temple, introdusese
serbatori", leg! si diferite industril utile 2
).
Evandru si so{iT sel descalecase asa dar in Italia din o ferS, care se bu-
cura de o vechia organisafiune religiosS si politick, peste tot de o civi-
lisafiune inaintatS.
Dupa vechile genealogi! etnice teritoriul titanului Atlas din {era Hyper-
boreilor ne apare ca patria original a mai multor tribur! si a- multor fa-
milii princiare insemnate din Elada, din Asia micS, din Africa si Italia..
Atlas, scrie Diodor Sicul, a avut mai multe fice, can casStorindu-se en
eel mai distinsi eroi si chiar cu deT, aii avut fiT, can pentru virtufile lor
s'aii numit eroi si de?, si aii fost tot-o-data autorii mat multor ginfi 5
).
Pe un fragment de vas descoperit in Apulia, Atlas, domnul fSrei fericite
a Hyperboreilor, intemei&toriul mai multor dinastii pelasge meridionale, acel
Atlas, in al carul regat nu numal fructele, dar si ramurele arborilor, eraii
de aur, este infafisat sedend pe tron in deplin ornat regal 4

).
FSra indoiela, ac6st& imagine avea un caracter genealogic. Artistul a voit
sS represente aid pe unul din stramosii cei mai glbiiosi ai vre-unel familie
ausonice din Apulia.

In ce privesce representarea mitologica' a titanului Atlas, el cste infSfisat
6
pe un vas din Apulia susfinend ceriul figurat in forma unui glob ). Tot ase-
menea ne apare Atlas si pe o oglinda etruscS de la Vulci 8

).
Idea de a representa ceriul seii universul in forma unui glob este forte vechia.
Dupa Plato, Hyperboreii aii fost cei de antaiii, can aii considerat
universul ca o sfera, in centrul careia se afla pamentul 7

).
Er dupS Diodor Sicul, regele Atlas, al carui imperiii se afla langa Oceanos
(potamos), avuse cunoscinfe forte esacte de astrologiS, si el a fost eel de
antaiii, care a privit universul ca un glob, din care causS se dicea, ca intreg
8
firmamentul se radima pe Atlas ).
') Oyiclii Fast. II. v. 279: Transtulit Evander silvestria numina secura.
») Livii Hist. lib. I. c. 5.
a) Diodorl Siculi lib. III. c. 60.
*) Eoscher, Lexikon der gr. u. rom. Mythologie. I. p. 710.
6) Ibid. I. p. 710.
6
) Dareniberg, Diet. d. ant. v. Atlas.
') Platonis Axiochus (Ed. Didot. torn. II. p. 561).
») Diodori Slcnli lib. IV. 27. 5. — Pllnil Hist. Nat. lib. II. 2; Formam eius (mundi)
in speciem orbis absoluti globatam esse. — Id. lib. II. 6. 3: Sphaeram

ipsam ante multo Atlas. — Id. Astrologiam Atlas (invenit).
VII. 57. 12:
Cea mat celebrS statuS a artel romane, ce infSfisa pe titanul Atlas cu
globul in spate, este aceea din museul de la Neapole, desemnatS in comun

sub numele de Farnese.
Aid Atlas ne apare sdrobit de greutatea sarcind sale. El se radimS cu
genunchiul drept pe un coif de stancS. Capul seii e apgsat si torturat sub
glob, de sub care cu fafa obosita el privesce incS cursul constelafiunilor *).
Statua titaiiului Atlas din museul de la Neapole nu era o operS originala,

seii de imaginafiune, a artistuM Italian.
Sub aceeasl forma era simbolisat in arta egiptena si deul Su, care sus-
finea pc cap ceriul in forma unei semisfere concave, redimandu-se cu ge-

nunchele drept pe piSment 2
).
O alta figura analdga a lui Atlas este reprodusa in magnifica edifiune a
EneideT, publicata de ducesa Devonshire. Aid puternicul titan susfine in
spate cu am&ndoue manele columna ceriului in forma unei piramide trun-

chiate, redimandu-se cu genunchele stang pe pament s
).
Ceea ce-i da insa statue! din Neapole o deosebitft valore istorica, ceea
ce o distinge de alte representan analoge, este, c& acdsta opera de sculpture

e modelata dupa un tip original, dupa piramida de langS Istrul de jos, ce
a fost considerate din cea mai departata vechime, ca stanca titanului Atlas,
pe care se radiirui ceriul, ca polul nordic al ceriului, ca osia Hyperboreilor,
cardines mundi 4
).
Columna din CarpafT era un simbol sacru, era eel mai celebru monument
religios al lumii pelasge.
') La vechile imagini religidse, ce representau o divinitate cu ceriul pe cap, par a se
reduce urmWdrele versurl dintr'un descantec roraan:

Si-I puse (Maica Domnulul) in cap cern' cu stelili,
In umerel do! luceferei, La pic6re p£m6ntu' cu florili . . .
Tocilescu, Materialurt folkl. I. 3. 1135.
La O v d i i u (Met. IV. 661): et omne Cum tot sideribus coelum requiet in illo
(h. e. Atlante).
2
) Maspero, Egypte et Chaldee, p. 127.
s
) Duruy, Hist. d. Rom. II. p. 264. — Este insa gresita ideea, ca acesta figura ar
representa pe Sisyph.
«) Plinii H. N. IV. 26. U. Pone eos montes (Ripaeos) . gens f e x (si credimus)
. . 1 i
quosHyperboreos appellavere, a nno s o degit aevo, fabulosis celebrata m i-
raculis. cardines mundi, extremique siderum ambitus ....

Ibi creduntur esse
Regio aprica felici temper! e, omni afflatu noxio carens discordia ignota et . . .
aegritudo omnis. — Id. lib. II. c. 64: et (caelum) cardini suo, hoc est terrae, undique
incumbit. — Macrobii Somnium Scipionis, II. 7 regiones, quas praeterfluunt T a n a s : i
et I s t e r, omniaque super Scythiam loca, quorum incolas vetustas Hyperboreos

vo c a v i t.
Pe cand fefele de sud si de sud-vest ale columnet din Carpajt au servit mat
mult de subiecte pentru picturele ceramografice, pe cand teologia egiptena
adoptase ca simbol al trinitafit fafa de nord-vcst a acestut stalp al lumil,
artistul roraan a figurat pe titanul Atlas susfinend sfera universului dupa

fafa de rSsarit a acestet piramide legendare.
178. — Titanul Atlas sustinfind sfera

universului. Statua antica de marmure in
museul de la Neapole. Dupa Berthelot,
La Grande Encyclopddie, Tome IV. p. 459.
Esista o identitate, putem dice absoluta, intre conturele estcriore ale acestor
d6ue monumente, pana la eel mic detain. Se mat cunosc pe columna din
Carpaft chiar si urmele, ce par, ca aii figurat o-data braêle ridicate in sus
spre a susfine in spate forma globulut, ce represents bolta ceriulut.
Probabil, ca acesta statua atat de memorabila a fost lucrata in timpul
imperatulut Domifian, atunci cand armatelc romane avura s£ susfina o lupta

lungS si grea pentru a cuceri muntele eel sfant al Dacilor, numip! Gi-
ganft si Hyperboret, cand legendele lut Atlas devenirS 6rast populare
in Italia, cand eel mai distinsi poefl ai acestei epoce, Statiu si Marfial, se
ocupara cu osia ceriulm din fera Hyperboreilor si cu suferinfele lut Pro-
metheu pe acesta stanca l

).
cTu pleci acum Marcelline ostasule*, dice Martial, «ca se iet pe umerii
tei ceriul de nord al Hyperboreilor si astrele polului getic,
cari de abia se misca. Iita! si stanca lut Prometheu, eta! si muntele
eel faimos in legende* etc. 2
).
fill™
ten
up
*?&' * L. *v
W-
V
I?-
. 1
"
..
•; -
...... ~.
'-""If
- '
KV
..- :
. .. :... :.. ',-, .
.
.-. -.. :
... .
sKSKr
si$§l
VESA &S®. ^TT^^ > yBgB
179. — Columna Ceriul ui de pc Verful Omulul (Carpati).

Fata de NO. represented in conturele sale esteridre t i p u 1
original al statuei titanului Atlas din museul de
la Neapole. A se ved(5 Fig. 178. Dupa o fotografia din a. 1900.
Afara. de tradiplunile istorice si afara de legendele mitologice cu privire
la titanul Atlas, ma! esista in Italia si o credinâ religiosa archaica cu privire
la columna ceriului din Carpafi.
Etruscii erau considerafi in epoca romana ca representanp vechilor
*) A se ved6 mai sus pag. 283.

s
) Cf. mai sus pag. 302,
doctrine teologice pelasge. Ei aveau o preofime instruiti si o literatura avuta.

in rituale, pentru car! poporul roman arata un deosebit respect.
Una din cele ma! vechi necropole ale Etruriei se ana in munfii de la
Axia (ast&dl Castel d'Asso) de pe teritoriul vechiului oras Tarquinii,

locul natal al luITarquiniu eel bStran, si metropola celor 12 orase confederate
ale Etruriei. Locuitorii din Tarquinii aii fost, dupa cum ne spune Hie-
rocle, original'! din finuturile Hyperboreilor 1
), de la ace! Hyper-
bore!, unde grifoni! le padiaii tesaurele cele mar! de aur.
Camerele sepulchrale in necropola de la Axia sunt sapate in stanca via,
er pe frontalul, ce decoreza aceste sepultur! se afla figurat de ma! multe

or! urmatoriul simbol religios (Fig. 180).
Acest semn mystic, pe care ar-
cheologia preistorica pani astSd! nu
1'a putut esplica, represents in partea
sa inferiors columna ceriulu!in forma

:
une! piramide trunchiate (trapez), er
de asupra aceste! columne se afla fi-
gurat ceriul in aceeas! forma ca si pe

monumentele hieroglifice ale Egipe-
tului, prin o linia orisontala cu ddue

torte la margin!, in forma * S
Acest simbol religios al vie|e! vi-
itore si al regiuni! divine, ne spune
180. — Columna Ceriului, figurata asa dar, ca vechia religiune etrusca,

ca simbol religios pe mormintele din era una si aceeas! cu religiunea Pe-
necropola de la Axia (astadi Castel
lasgilor de la Istru, din Argos si din
d'Asso) in vechia EtruriS. DupaDuruy,
Hist.d.Rom.Tom.I.(l879),p.LXXVlI. Egipet s
); in particular acest simbol
esprima aceeas! credinfa religiosa, ca sufletele celor decedaf! se due la re-
sedinfa deilor (de la Oceanos potamos), unde era Olimpul Atlantiac, in
Jera Hyperboreilor celor just! si lung traitor!, unde ceriul se redima pe

pam&it, unde era judeful suprem, unde era locul fericiri!, regiunea celor pi!.
J
) Steplianus Byz., v. Tapxovca: Tapxuvaiot, sfl-vo? 'TKcppoprouv, etc.
') Disciplina etrusca 5-si luase inceputurile sale in nisce tinuturi muntdse
afar3. de Italia. Ast-fel Pliniu vorbind de pasSrile, ce serviau de auguriii ne spune (lib. X.
c. 17) : ca in disciplina etruscS. se aflaii depinse mai multe genuri de paseri,
pe cari nimen! nu le a vedut. — In ce privesce vechile locuinte ale Etru-
s c i 1 o r, cste importanta traditiunea, ce ne-o comunica Pliniu (IIL 81.), cS. orasul Pisa
din Etruria a fost intemeiat de Pelops sû de Teutani. Dupa cum vom vede
mai la vale locuintele vechilor Teutani, sdu Titani, eraQ langa Istru,
8. Columna Ceriuhii din Carpati ca simbol al nemnriril
la Pelasgil din Sicilia.
Columna CeriuM din Carpafi o aflam representata pe d6ue monumente

antice ale Sictliel. Unul este o pictura ceramics si altul o stela funerara.
Vom vorbi aid despre am£ndoue aceste reliquie de mare importanfa
pentru istoria columnel ceriului din vechia fera a Hyperboreilor.
Decorafiunea de pe vasul din Sicilia arc un caracter mitologic. Ea ne

infafiseza la mijloc un stalp enorm de stanca, ale carul forme sunt intru
tote identice cu fafa de VNV. a columnei de pe Vcrful OmuluT. Dc asupra
acestel stanci, ce o vedem figurata pe vasul Sicilian, este ascdat un crater
cnorm acopcrit, avSnd o forma aprope sferica. l
). In partca drepta a acestel
stanci e figurat un bStran cu barbS alba, imbracat cu o mantia si finend

in mana stanga maciuca de mesager. Este deul Hermes (Mercuriii), care
duce pe Prometheu, ca sS fie incatenat pe columna ceriului. Langa Hermes

se vede titanul Prometheu, ostenit si sdrobit sufletesce, sedend pe o petra.
El fine in mana stanga un obiect, ce semSna cu tuleul unci plante (ferula)
de jumetate despicat. Hermes intinde mana drepta peste capul lul Pro-
metheu si pronunfa o formula sacra. In semn de protestare Prometheu
i-si acopere capul cu mana drepta. In partea stanga a acestel stanci se
vede o femeia imbracata cu o tunica talara si cu un hemi-diploidion. Este
deifa Themis, personificarea ordinii legale. Cu mana drepta densa face un

semn imperativ catre faurul Vulcan aratandu-I stanca, er cu mana stanga
atinge curelele, carl pun in miscare foil faurariel. Prin acesta deifa Themis
comunica lul Vulcan ordinul lui Joe, ca se ferece si s6 piron^sca pe acesta
stanca pe astutul Prometheu 2
). Faurul Vulcan infelegand ordinul se intcjree
spre a pleca la fauraria sa, facend cu mana stanga un semn de supunere si
s
imediata esecutare ).
l
) Despre acest crater vom vorbi mai la vale intr'un capitul special rektiv la tm>-
numentele metalurgiel si aurariei preistorice.
s
) Dupi Eschyl (Prom. v. 12) gigantul Cratos (Puterea) insot.it de sora sa Bia
(Violenta), personalitati simboliee ate.teogsniei, coaduc pe Prometheu h locul de supliciu,
si Cratos comunica' lui Vulcan ordinul lui Joe.

3
) Unii au credut, ca acesta scenS represents un subiect din misteriele lemnice. L e-
normant vede in acesta pictura pe Vulcan in mijlocul Cyclopilor langS muntele Etna.
Esplicatiuni neadmisibile lipsite de un sens mitologic orl religios. Nu esistS nicl un

Artistul a mai voit tot-o-data sS esprime, ca acesta scena se petrece pe

verful unul munte inalt din regiunea nordului. Spre acest scop el a tras o
linie imdulanta" cu puncte albe pana la juraatatea figurilor si care desemndza
inalfimea troianilor de n6ua, ce acoperiaii culmea acestui munte.
?m^m&¥&.
181. — S t a n c a, pe care a fost crucificat ti-

tanul Prometheu, identica dupa con-
turele sale cu stanca, ce formeza columna
principals de pe Verful Omului (Fig. 182).
De asupra pe verful acestel stanci se vede a-
sedat un crater enorm acoperit. Pictura cu —
figuri negre ,pe un vas Sicilian. Dupa Le-
normant, Elite d. monuments ceramogra-
phiques. Tome I. PI. LI.
Din punct de vedere istoric importanta, ce o are decorap'unea de pe
vasul Sicilian este, ca stanca figurata aici ne presinta intru tote aspectul
fefei de VNV. al columnei ceriulm din Carpap*.
Acesta pictura insa ne mat pune tot-o-data in lumina inca una din cestiu-
nile cele man, dar obscure, ale geografiei sacre din epoca pelasga.
cyclop in acestii compositiune, nici stanca figurata' nu presinta forma conica a vulcanuluT
Etna. — O stanch analdgS, pe care sdde Joe, se vede representatS in o pictura de vas
din Apulia (Lenorm ant, Elite des monuments c^ramographiques, I. pi. XXIII).
Dupa Homer fauraria lui Vulcan se afla pe vechiul Olymp J

).
Thetis, mama lui Achile, se adreseza cu urmat6rele cuvinte cStre suro-
rile sale:
«Eu me due pe
-
Olympulcel mare, la Vulcan, artistul ilustru, ca

se faca fiulm mieu arme frumose lucitore» 1
).
Pe vasul din Sicilia fauraria lui Vulcan este indicata in apropiere de stanca,
la care este dus Prometheu, si acesta stancS, o repetSm aici incS o-dati,
ne infafiseza intru t6te profilul de VNV. al columnei din CarpafT.
Avem asa dar aici un important document din anticitatea italo-grec3, un
document, prin care se constata cu certitudine absolute, ca Olympul
preistoric s6u al teogonieT, Olympul de la marginile pamentulul
182. — C olumna Ceriulul din CarpatI, fata

de VNV., identica dupa conturele sale cu stanca lui
Prometheu, representata in pictura de pe vasul
Sicilian (Fig. 181). Jos: camera de adapost con-
struita de Societatea carpatinS din Transilvania *).
dupa Hesiod, era muntele acela, pe care se aflau columnele cele legendare
ale ceriului, Atlas din t6ra Hyperboreilor, Olympus atlantiacus la
Calpurniu 2
), astadi verful OmuluT de pe muntele Bucegiu langa Istrul de jos,
unde, afar& de columne, ni se mai presents, inca o alta clasa de monumente

celebre in istoria teogoniei, figura lui Zsti? etX*[ioyp<z si altarele cyclopice.
Pe acest verf maiestos al Carpafilor, dupS cum am amintit mat sus, se
') Honieri Ilias, XVIII. v. 140 seqq.

2
) Calpurnii IV. v. 83.
3
) Dupa Dr. Ed. Myss, Wegweiser fiir Ausfliige in die Berge und Gebirge der Um-
gebung von Kronstadt. Kronstadt, Gabony, 1898.
—
inalfasi astSdt tret columne gigantice. Fie-care din aceste columne a repre-
sentat in anticitate o deosebitS figurS, fie-care a avut un anumit sens simbolic.
Aceste tret columne, monumente importante consecrate divinitSfii prin-
cipale a Ceriului incS. in timpurile anteriore Troiet, Mycenet, Tiryntulut si
Thebel din Egipet, aii avut un rol insemnat si in credinfele religiose ale
Pelasgilor din Si cilia.
183. — Cele trei columne ale Ceriului ca

simbol religios pe o stela funerara din Lilybeu
in Sicilia. DupaPerrot et Ch i p i e z, Ph6nicie
Cypre, p. 309.
Pe o stela funerara descoperita nu de mult pe teritoriul vechiulut oras

Lilybeu din Sicilia vedem representate in partea superiora trei columne,
cea din mijloc mai inalta, ccle de margin! mat mict, er de asupra acestor
columne un triunghiu si un simbol sideral.
Orasul Lilybeu, dupa cum ne spune Diodor Sicul, a fost intemeiat de

CarthaginenT, can dup& resbelul cu Dionysiu, tiranul SiracuseY, stramutase
aci resturile locuitorilor din Motya, un oras, care se bucurase de o mare

1
prosperitate ).
Aceste trei columne figurate in partea superiors a stelei din Lilybeu, re-
presents cele trei columne ale ceriuluT din teogonia lui Hesiod 4
), numite,
de autorii romani cardines mundi, pe cart se redima ceriul din |era Hy-
8
perboreilor ), sunt cele tret columne de pe «Verful Omulut*, al caror aspect
in grupS, ni-1 presenta Fig. 184.
J
) Olodori Slcull lib. XXII. 10. 4. — Pe ruinele Lilybeulul se ana astad! orasul Marsala.
*) Hesiodl Theog. v. 522.
8
) Plinii H. N. lib. IV. 26. 11: Ibi (apud Hyperboreos) creduntur esse cardines
mundi.— Id. lib. II. c. 64: Namque in illo (caelo) cava in se convexitas vergit, et
cardini suo, hoc est, terrae, undique incumbit.
Pelasgii din Sicilia aveati, dupa cum vedem, intogma ca si Pelasgil din
Grecia si din Italia, o credinfS in o supravefuire in alta regiune te-
restrS deosebitS, insS fericita.
Este doctrina Hyperboreilor.

Este aceeasi credinja, pe care o esprimau tabulele trimise de densil la
Delos, c£ sufletele celor decedap* se due la judecata suprema' intr'un loc
'
"
mmmmmmmmmm
^KSJ;
'111 ||
KsStgy
5?3K W^SSst
mm;nm' ~>^si'^ ^:?.m- s
mt
: sSfe,
:i-. :
11811!
,;
;
'lit #
Kit --: v .:,;,-;:;;
i
, ifgfi 11 .III
6118 IJ&H- ii§ V-
- ::;...... .'
184. — Cele trel Columne ale Ceriulul de pe Verful
Omulul (CarpatT) vedute in grupS. Dupa o fotografia de L. Adler
(Brasov).
anumit din tera lor, de unde apoi aceia, carf att fost condusi in viej3 de
un geniii bun, tree in regiunea celor pit J).
') Platonis Opera (Ed. Didot) Tom. II. p. 561.
NIC, DBNSUJ1ANU. a3
1
Acest5 credinta ne-o esprimS si Hesiod sub forma, c5 sufletele eroilor
cSdup* in resbdiele de la Theba si de la Troia au fost duse in insulele

cele fericite de la marginile pXmentuluI, de langS Oceanul eel cu vultorl
adancl J
). Una din aceste insule fericite, dup5 cum scim, era Leuce de la gurcle
Dunaril 2
). Aid ne tnfa\\s6z3. legendele si picturele vechl pe Achile, pe Ajax,
pe Telamon, Patroclu, Antiloch, pe Menelau, Helena si Agamemnon, ducand
o viefS fericitS si eternS s
).
Pelasgil din Sicilia, numiti SicanI si SicuII, ne apar in tradifiunile gre-

cesci si romane ca cei ma! vechi locuitorl al Italiel. EI locuise ma* antaiu
in Umbria si in jurul Ariminiulul *). Ins5 in urma invasiunil Umbrilor el fura
silifl sg-sl schimbe locuintele lor si trSirS mat mult timp in Latiu 6
). De aci
impinsl de alte triburi pelasge, el se str5mutarS cu locuintele lor in Italia
de jos, in Brutiu si in Lucania 6

), de unde in urma nouelor curente, ce
veniaii din p&rfile de sus ale ItalieL, el trecurS peste mare in Sicilia 7
), care
se numi ast-fel dupX numele lor (mai antaiu Sicania, apoi Sicilia).
Imigrafiunea acestor Pelasgl in Sicilia s& operase asa dar pe drumul con-
tinental al Italiel, de la AIpI spre sud. EI veniau insS de la centrul eel mare
al lumil pelasge, de la Carpafi, de unde in urma unel imense aglomeraYI de
triburi, si pote in urma unor evenimente politice, el se separarS si plecarS
cu turmele lor inainte.
Acesta o probezS simbolul lor national si religios, columnele ceriului din

Carpaft. Pelasgil din t6te pSrfile au avut un deosebit cult pentru patria lor
originara" de langS Istru.
Un vechiii oras de pe fgrmurele de nord al Siciliel purta in epoca ro-

mana" numele de Agathyrson 8
), care desemna, c& locuitoril de acolo eraii
din n£mul, seu din {era, Agathyrsilor. EI p&strarS pan3 tardiu un spirit de
independents. Nu recunosceau nicl legile nicl autoritatea altora. Liviu i nu-

mesce str&inl si aventurarl, adunafl din tdte p2rfile lumil; dmeni demnl de
m6rte, carl tr&iau din rapirl si talharil, in cat consulul M. Valeriu Laevin se vgdu
silit la a. 210 a. Chr. s§ ridice 4000 locuitorl din Agathyrson si sS-I transpdrte in
*) Hesiodi Opera et Dies, v. 161 seqq.

s
) Plinii lib. IV. 27. 1: eadem Leuce et Macaron (a Fericitilor) appellata.
3
) Pausaniae lib. III. 19. 11-13.
*) Plinii H. N. lib. III. 19. 1.
') Ibid. lib. III. 9. 4.
«) Ibid. lib. III. 10. 1.
') DIonysii Halic. lib. I. 22.

s
) La Stephan Byzantinul si la Suida : Agathyrsa.— La Strabo (Ed. Didot, lib. VI. 2. 1.)
Agathyrson.— In epoca romanS mai purta si numele de Agathyrnum.

Italia 1 ). Un orasel intaYit cu numele de Aegitharsus esista si langS Lilybeu *).
LangS fSimosui Agathyrson de pe fgrmurele de nord al Siciliel se mal afla
incS un alt oras pelasg infloritoriii numit pe monetele sale AXovuvoi *), o nu-
mire, cene presinta o curidsa' asem&iare cu forma de Alutani, rom. Oltenl.
£r pe fermurele de sud ale Siciliel se intemeiase inc5 din timpurl departate
preistorice un oras numit Cauconia 4

), probabil, cS primil seK locuitori au
numal un fragment din
1
fost tribul Dae, ce pdrta la Ptolemeiii numele de

Caucoenses.
In fine mat esista o tradifiune preistoricS despre o emigrafiune de la Istrul
de jos in acesta insula a mediteranel.
Titanul Typhon, tnvins de Joe, fuge dupS. cum ne spun autoril grecescl,
6
tn Sicilia ).
9. Colufnna Ceriulul din Carpafl pe tnonumentele funerare

ale Carthagenei.
Aceeasf doctrina' religidsS despre nemurirea §i migrafiunea sufletelor tn

o alta regiune terestrS mai fericita" o aveau si vechil locuitori al Cartha-
genei.
Orasul Carthagenei Inainte de a ajunge In manele Fenicienilor a fost o co-
7
lonia pelasga ).
Numele eel vechiu al citadelel era Byrsa, mai corect insS Byrsan *).
') Llrii Rer. Rom. lib. XXVI. c. 40.
•) Ptolemaei lib. III. 4. 3.
>) British Mus. Sicily, 30. — De asemenea si pe inscriptium: t<ov 'AXovtivuiv, in tit.
nr. 5608. Boeckh.

<) Ptolomael. (Ed. Didot) lib. III. 4. 5. — Tot in partes meridionals a Siciliel, mai in
apropiere de Lilybeu, un riulef porta la Ptolemeiu numele de Isbur(os). Este unul

si acelasl cuvSnt cu rom&nescul i s vo r.
«) Ibid. lib. III. 8. 3.
6
) Apollodorl Bibl. lib. I. 6. 3.
') Sllil Itallcl Punica (Ed. Nisard) lib. XV. p. 444:
Urbs colitur, Teucro quondam fundata vetusto,

Nomine Carthago; Tyrius tenet incola muros.
*) In forma de Bupoav, ca acusativ, ne apare ac£st& numire la Strabo, si in o forma
analogs' de Byrsam ni se presintS acest name la Virgiliu si la Liviu. fnca incepand
din timpurile lui Eschyl, eel vechi cercaii sS reproducS in scrierile lor numirile personate
si geografice ale Barbarilor ast-fel, ca s5 corespunda de o parte forme! originale, er
Acesta numire aparrine idiomel pelasge de la Istrul de jos.
Bars a seii Birsa este numele unul riti insemnat in istoria poporului
roman. El isvorcsce din muntii de langa Bucegiu, traverseza o mare
parte din ses'ul eel intins al Brasovulul, care dupa acest riti porta numele
de fdra Barsei; er locuitorii acestul p'nut sunt numifl Barsanl.
Chiar si numele Carthagenei aparfine dupa forma sa grupel etnice pe-
lasge de langa Dunarea de jos.
Trei sate de pe teritoriul Romaniel porta si astadi numele de CartojanI

seii CartogianI (in j. Vlasca); cr un oras de pe sesurile Ungariei, din
partile dincoce de Tisa, cste numit Kardszag.

NicI una din aceste localitafi nu este situata langa un riti ore-care na-
vigabil, si ast-fel nu avem nicT un motiv de a prcsupune, ca clc ar fi fost
vre o-data colonii comerciale fundate de Carthagineni.
Carthagena insa, Byrsa seu Byrsan, nu era numal un punct pelasg isolat
pe continentul Africei de nord.

Populafiunea cea intinsa a LibyeT o formau dintr'o vechime forte de-
partatil GetuliT, ale caror locuinfe, dupa vechii geografl, erau intre Mauri-
tania, Numidia, Cyrenaica si intre marginile de nord ale desertului celul

mare. EI eraii imigratt acolo din Jinuturile Gefilor. Asa spuneau desprc
densii traditiunile *).
Columna ceriulul ca simbol al viejet viitore o aflam representatS si pe

monumentele funerare ale Carthagenei din timpul dominadunii punice.
Unul din aceste vechT monumente este o stela funerara descoperita in
ruinele orasulul distrus de Romani. Ea ne infap'seza in partea superidra o
columna in forma uneT piramide trunchiate 2

). La mijloc este figurat Pro-
metheu p'nend langa pept figura de lut a omuluT creat de densul 3

); er de
de altS parte legilor gramaticale ale limbeT, in care scriau. — Strnbonlg lib. XVII. 3. 14:
/.mu. |A£3-r|v Vt f/jv noliv -rj iiv.f.i7to).'.?, -Vjv exaXouv I>iip-av, — Vil'gllll Aen. I. v. 366-367:
novae Carthaginis arcem, Mercatique solum, facti de nomine Byrsam. —
lib. XXXIV. c. 62: Qutcquid Byrsam sedem suam excesserint, vi atque injuria
Livii
partum habere.
*) Isidori Hispalensis Originum lib. IX. 2. 118: Getuli Getae dicuntur fuisse,
qui ingenti agmine a locis suis navibus conscendentes, loca Syrtium in Libya occupa-
verunt, et quia ex Getis venerunt, derivato nomine Getuli cognominati sunt.

2) Alte stele asemenea a se vedd la Perrot et Chipiez, Phenicie— Cypre, p. 458. 46ft
») Pe trei baso-reliefuri antice, doue din palatul Mattei si unul din villa Medicis, Pro-
met li e u ne apare imbracat ca regii barbari cuo mantia 1 a rg a. Er pe un sarcofag
antic din museul de pe Capitol, ce ne inf5tisez£ legends creatiunii omului prin Pro-
metheu, acesta tine in bratele sale pe omul, ce-1 formal
ambele laturf ale columnei, la drepta si la stanga, e representat in stilul pe-
lasg de la Carpafi sorele, ce rSsare, si sdrele, ce apune *).
Acest simbol religios de pe stelele funerare ale Carthagenei infafisa

ceva real.
185. — Stela funerari din Carthagena represented

in partea superidri Columna
Ceriului in forma
unel piramide trunchiate. —
Dupa Perrot et Chipiez,
Histoire de l'art. Tome III, p. 53.
Cu deosebire, acesta piramida trunchiata ne presinta in formele sale o
asemenare f6rte caracteristicS cu figura columnei principale din Carpafr

si cu emblema MyceneT.
O alta stelS funerara din Carthagena ne infafiseza emblema regiunil
divine sub forma urmat6ria:
186. — Stela funerar5 din Carthagena »).
Avem aici inaintea nostrS un vechiii simbol religios si nici de cum o

figurS umanS sculptatS in mod rudimentar.
Este figura unei columne pelasge, a unei piramide trunchiate, pe care
*) Hampel, A bronzkor emlekei Magyarhonban. I (1886) p. LXXlV. LXXXVIII.

s
) Perrol et Chipiez, Histoire de l'art, Tome III. p. 79. — Conf. ibid. p. 52.
se radima ceriul, simbolisat prin o liniS orisontalS cu t6rte la margin!, in-
togma ca si pe monumentele funerare ale Egipetulul si pe cele de la Axia.
Deosebirea este numa*, c2 pe simbolul CarthageneK tdrtele ceriului sunt

ridicate in sus, inflfisand ast-fel bolta universului ca o barcS divinS *), si pe
2
care e figurat discul sdrelul ca dux et moderator luminum ).
Principiul imortalitafii domindzS in religiunea Hyperboreilor de la Istru,
in religiunea Pelasgilor din Grecia, din Egipet, din Etruria-, Sicilia, Cartha-
gena 3
), si putem dice si a triburilor pelasge din Asia micS *).
Regiunea divinS, unde migr£z& sufletele celor decedap* spre a se pu-
rifica si transforma de nou, este regiunea cea misteridsa a Hyperboreilor

de la Carpafl, er ca simbol al imortalittifii tuturor Pelasgilor este una si
aceeasi columnS a ceriului de langS Istru, de pe inaljimile, ce purtau in teo-
logia romanS numele de: Cardines mundi.

Ddue columne grandidse marcheza' originile poporulul roman. Una este
Columna Ceriului de pe arcul sud-ostic al Carpafilor si alt& Columna din
forul M Traian. Din aceste d6ue monumente celebre ale vechimiT, cea mat
glori6s& este fari indoi61a columna, ce domineza si ast&di pe Carpap", sim-
bol maiestos al unitafil nafionale si religiose a tuturor Pelasgilor.
') A se vedd barca sdrelui figurata in picturele si desemnele egiptene la Mas-

pero, Egypte et Chaldee, p. 161.196. 197; 139 (Khopri), dr barca lunel la p. 93.
Variante analdge ale simbolis&rii ceriului se vld representate pe

stancile de la Iasili-Kaia (Cappadocia) si pe monumentul de la Eflatunbunar (Lycaonia)
{Perrot et C h i pie z, Hist, de l'art. T. IV. 639, 645, 731).

2
G o b u ca
) 1 1 simbol al universului i-1 afl5ra figurat si pe columnele funerare ale
Etruriei. DupS cum scria Varro (la Pliniu lib. XXXVJ. 19. 7) pe Mausoleul lui Por-
senna din jos de orasul Clusium erafi asedate cinci piramide, 4 la colturi si una in mijloc
fie-care avend de asupra cate un g 1 o b de arama. Columna ceriului, dupa cum am v£dut
mai sus, era representata si pe mormintele etrusce de la Axia, ceea-ce ne indici, ca
aceste triburl inainte de imigrarea lor in Italia, locuise in regiunea Carpatllor de langa
Dunarea de jos. Chiar fi numele de Porsenna se vede a fi numal o formS corupta,

la autorii vechl, in loc de B a r s a n, Bursan seu B o r s a n, adeca originar din \6r&
Barsel, un teritoriii, care in regestele Ponticilor roman! din a. 1211 si 1222 porta nu-
mele de terra Borza, B ursa, Burza, Bursza (Densufianu, Documente

.
privit6re la istoria Romanilor. Vol. I. pag. 57. 74. 76.)
') CartaginenI, dupa cum ne spune Diodor Sicul (IV. 66. 5; XIV. 77. 5.)
Vechii
adorau pe Saturn, si faceau sacrifici! divinitStilor sale dupa ritul grecesc, adeca
al Pelasgilor din p&rtile orientate ale Europel. Mai notam aid, ca Hannibal, dupa
cum ni-1 infati|6za Siliu Italic (I. 118) jdrS pe Marte, ca pe un deu national
(hanc mentem juro nostri per numina Marti s.)
") Columna ceriului in forma unui stalp pufin conic, de asupra cu un capataiu
10. Legenda lui Prometheu In cantecele eroice romdne.

Prima variantd.
Daca Prometheu rival ul prin infelepciune al Iut Joe, a fost un eroudin
parfile Daciei, daca scena cea tragica, care a miscat asa de mult antici-
tatea, s'a petrecut intru adever in ferile aceste, atunci a trebuit fara in-
doiela, ca acest esemplu de chinuire si de rabdare supra-omenesca, er in

urma de invingere, se aiba un resunet viu in parfile aceste, a trebuit ca
tradifiunile despre suferinfele acestuT amic nevinovat al omenimii s8 se

p^streze mult timp in memoria generafiunilor de langS CarpafT si Istru.
Legenda lul Prometheu era cunoscuta in anticitatea grecesca in mai multe

variante, carl tote confineau diferite episode consecrate istoriel acestul mare
geniii al timpurilor pelasge.
Una din aceste variante este representata prin poemele lui Hesiod.
Titanul Prometheu, dupa cum ne spune acest autor, scurtase pe deT in
drepturile si in onorile, ce ei credeau, ca li se cuvin la sacrificiele omenilor.

La adunarea comunS dela Mecone, unde se intrunirS deii si dmeniT, ca
s& discute si stabilises drepturile si datorinfele fie-cSrei p3r{T, Prometheu
ne apare ca un rex sacrificulus, ca marele preot al ceremonielor religiose. El
alege, el aduce si taia tauril de sacrificiu. El impSrêsce carnea victimelor
intre dei si intre omen!, insa el sciu sS faca parole asa de bine, in cat
deii se alesera cu osele, er omenii cu carnea si cu intestinele cele bune
de mancat x
).
Deii se credura inselafu prin acesta imparjire nepotrivita a victimelor.
In mania sa Joe retrase omenilor usul focului, ca el s§ nu pota ferbe

mancarile lor. Insa Prometheu, tot-de-una invenjlos, insela pe Joe a doua
ora, rSpind cafe-va scantei din focul ceresc. Arum intrega mania lui Joe
se deslanûi asupra lui Prometheu si a creaturelor sale. Titanul, amic al
quasi-doric, sustinuta de cite un leu la ambele laturi, o vedem figurata si pe un mor-

ment sSpat in stanca, ce face parte din necropola preistorica de la Ayazinn in vechia
Frigia. (Perrot et Chipiez, Histoire de I'art. Tome V. p. ill. —O sculptura
religidsa de pe stancile de la Iasili-Kaia ne infatise'za' cele trei columne ale ceriulul in
forma unei edicule, eY din columna de la mijloc se vede ridicandu-se deul Mithra (Perrot
et Chipiez, Hist, de 1'arts. IV. p. 639).
') Hesiodi Theog. v. 521 seqq. — Id. Dies et Opera, v. 50 seqq.

omenimii, fu legat pe columna din mijloc a ceriulul, er asupra dmenilor

Joe trimise tdte relele si raiseriele lumescl (ascunse in cutia Pandoret).
A ddua legend^ despre incatenarea lul Prometheu ne este transmisS de
istoricul grecesc Herodor din Heraclea, care trXise inainte de Herodot.

Acest Herodor compusese doue opere insemnate, una despre faptele lul
Hercule si a ddua despre espedifiunea Argonautilor.

Ca fantani, afarS. de scrierile logografilor, Herodor mat folosise si can-
tecele epice vechl, can ins£ s'aii perdut.
Dupa tradifiunea, ce o aflam la Herodor, Prometheu fusese un rege din

Scythia \). In timpul domniei sale se intemplase, cS riul numit Aetos s
) se
reversase si acoperise cu apa campurile. Fiind ins£ c& Prometheu nu putea

sS dee supusilor sei cele trebuincidse pentru tram, acestia i-1 pusera in ca-
tene, insa venind Hercule, abatu riul in mare si libera" pe Prometheu din
catenele sale.
Amenddue aceste legende vecM, una a lut Hesiod si alta a lui Herodor,
le mai aflilra si astSdl representate intr'un anumit cyclu de cantece eroice
romane. .
In varianta romanS Prometheu, eroul preistoric al suferinfelor, porta nu-
mele de Badiu, Badea si Badu. BaiK)? <£v"/]p in vechia limb£ grecesci

avea ddue infelesurl: de om infelept si de om avut.
Curtile eroul ui roman eraii peste Prut langS drumul eel lung, — calea
3
vechia, care trecea prin pustiurile cele intinse ale Scythiel c&tre Asia ).
>) Herodori Heracleensis Fragm. 23 in Frag. Hist. Graec. (Ed. Didot) II. p. 34 :
iha:
Y*p ahx'ov (Xlpopfftka) SxoS-iBv PaoiXsa (Bfjoi. —A 1 1 a s si Prometheu au fost dupa
Hesiod (Theog. v. 307 seqq.) fii ai lui I a p e t si al Clymenei, ficel Oeeanului

(s. Istrului). Tot la Hesiod (Theog. v. 543) Prometheu este numit «cel mai i-
lustru dintre regi».
8
) Sub numele de \Act6c am pute presupune, ca este a se intelege riul numit asta-dji
Oituz din Moldova, care isvoresce in Transilvania si se versa in Trotus. InsS sesul
Moldovei, pe unde trece riul Oituz este prea mic, pentru ca esundarile sale se pdtS av£
de consecinta o calamitate publica atat de inseranatS. Mai mult e de credut, cS numele
acestui riu din Scythia a fost alterat spre a i se da o semnificatiune grecesca cu raport
la legenda lui Prometheu ('asto?, aquila), si ca forma original a numelui, ce l'a avut
y
acest riu in vechile legende grecesci a fost AXto?, adecS 1 1 u 1. In colindele si in
cantecele poporale rom&ne Oltul este riul, care cand se revarsa acopere campiele cu apS.
pe un spatiu intins; el este riul, ale c&rui isvdre, dupS ideile poetice ale poporuluT, ar
trebui secate. ( T o c i 1 e s c u, Materialuri folkloristice. I.— F r a n c u, Motii

387. p. 231. —
Bibicescu, Poesil pop. din Transilvania, p. 237. — AlexicI, Texte, 136). I.
») Dupa alte fragmente curfile domnesci ale lui Badea se aflau in Bucures
(Tocilescu, Materialuri, T. 511. 512).
COLUMNACERIULUI. 361
•
Dup5 cum in legenda lul Hesiod, Prometheu ne apare ca un mare preot

sacrificatoriu, care aduce si taiS. victimele, tot ast-fel se spune despre eroul
roman, c3 el era macelariu al Turcilor J
), si haham al Ovreilor (care taiS carnea
dupS ritul judaic), si ci el avea langa sine cincT-deci de macelart, tot agale
(boiert) si Turci marl. Asupra sa se ridica septe sute BrSileni, opt mil Ca-
rabineni din Bugeac, can ne apar tot-o-data si ca tovarasi aJ erouluf.
Causa nemulfamiril lor nu o cunoscem.

Acesti locuitorl din parfile de jos ale Dunarii prind pe erou si-1 leg& cot
la cot, nu pe verful unui munte, ci de stalpul hornului 2

), la dugdrea foculul,
unde-i greu voinicului 3

), pana cand in fine vine Marcul Vitezul, Mfiorul Ba-
diulul, si-1 libereza. Marcul Vitezul represent^ in cantecele eroice romane
pe Marte, vechiul deu pelasg al resbdielor si al luptelor *), despre care
spuneaii Ge{iT, ci se nascuse la densiT 5
).
Plecarea Jul Marcul Vitezul, ca se libereze pe eroul si pe fratele seu

Badiu eel legat, are in cantecele poporale romane un caracter forte archaic
si intru adevSr epic.
Badulesa cere ajutoriul M Marcul Vitezul in contra Turcilor.
fir Marcul dupa ce-i respunde:

F3, 'nainte ca te-ajung.
— Puse seua pe-un cal murg
Si cand s'a incalecat
PSmentul s'a cutremurat,
*) In cantecele betranescl (eroice) ale poporalul roman, carl dupa continutul

lor se refer la epoce, la evenimente si personalitati obscure, se face adese-orl amintirc
de luptele cu Turcii si cu Francii. Acesti Turci din vechile cantece eroice romane
nu sunt Osmanii, ale caror invasiuni la Dunare incep numaT in seculul al XlV-lea, ci
sunt, dup5 cum vom vede mai tardiu Turcii preistoricl, Troianil, numiti laautoril"
greel si romani Teuxpoi, Teucri, fie dupa vechiul lor rege Teucer, fie dupa numele
unui trib emigrat acolo din Tracia. Er sub numele de FrancI (sing, si Frang la
Tocilescu, Mater. I. 80) sunt a se intelege Frigienil (piY s ?' Phryges).
') Athenienil numiau Promethees (itpojx-fj&ki;) pe fabricantii de <5Ie, de cuptdre si de

ori-ce obiecte lucrate din argila.
*) Badea in cintecele romane este tot-o-data si un om avut de aur. Insa Turcii

despretuesc aurul sgQ si-1 chinuesc tot mai mult. Este fdrte importanta acesta circum-
stanta. Horatiu inca amintesce (Odae, lib. II. 18. 35), ca Prometheu aruncat de Joe
in infern, nu a putut pe langa tot aurul s£u, sS induplece pe Charon, ca se-1 re-
aducS cu barca pe termurele lumii.
*) A se vede mai la vale capitulele relative la Marcul Vitezul.

5
) Jo i'!i and is De reb. Get. c. 5: Adeo ergo fuere laudati Getae, ut dudum Mar-
tem,., apud eos fuisse dicant exortum.
362 MONUMEKTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
Norii s'aii imprasciat,
Apa in Prut s'a turburat,
Si Turcil candu-1 vedea

Din gura asa dicea:
Cine-mT este acel nebun ?
Seii i nebun, sen turbat,

Seii i de feme! stricat.
— Nici nu-I nebun,
Nici nu-I turbat,
Nic! nu-I de femel stricat
Ci-i un negustoriii bogat,
Si-a vendut ciredile
Si-sT cam bea dob£ndile . .

1
).
Tot ast-fel ne apare figura lui Marte si in poema lui Valeriu Flacc,
cand pleca in contra Argonaufilor :
«£ta, ca vine din munfii Gefilor grozavul Marte, ridicand in urma

sa un nor imens de pulvere peste campuriie Scythiel* *).
Dupa cum spuneaii legendele grecescl, Hercule liberase pe Prometheu,
dupa ce luase ciredile cele numerdse de la faimosul Geryon si le predase
lui Eurystheu, regelul din Mycena s

).
Tot ast-fel Badulesa, spre a nu descoperi Turcilor numele eel ingrozi-
toriu al lui Marcu Vitezul, le spune numai, ca e un negustoriii bogat, care

si-a vendut ciredile si acum bea dobendile *).
') Comunicat de inv. V. Alexa din com. Vutcani, j. Falciu, in colectiunea ndstra.
2
) Yalcrli Flacci Argon. V. 619-620:
Ecce autem Geticis veniens Gradivus ab antris
Ingentemque trahens Arctoa per aequora nubem.

Cf. Homeri llias, V. v. 864 seqq.
») Apollodori Bibl. lib. II. 5. 12.
*) Reproducem aici partile mat esenfiale din cyclul eroic despre Badiu:
1. Departe, vere departe, II. — ei de cine-mi intreba ?
Departe, nu prea departe, tot de Badiul carciumarul,
Peste Prut, la drumul lung, tot Badiul macelarul:

de
Apr6pe de mil de mil (?)
carciumarul Francilor
De curdle Badiului, macelarul Turcilor,

Turcil ca mi se ducea, s pat i i u1 (var. chisagiul, hahamul)
Man la numSr c5 era [Ovreilor . . .
Septe sute Braileni, el cji ua carciumSresce . . .
Opt mil de Carabineni, er ndptea macelSresce,
CarabinenI din B u g e a c, cu cincl-clecl de macelarl,
Ce vin Badiului de hac. tot agale ?i Turc! marl.

Eroul Badiu din cantecele poporale romane, macelariul Turcilor, spatiiul
Ovreilor, pe ca»e Brailentf si Carabinenil M lega langa f o c, de stalpul co-
Dadiul tot macelaresce, Pe sabie s'a jurat,

gabenet ca dobdndesce, C5 pe el cin' l'o scula
cu binet se 'mbogatesce Frumos capul i-o tSia ....

rnultl dusmani agonisesce.. Si el, mare, s'a culcat
— Turcii, mare, ci umbla . . . Cu palosu pus pe piept
pana eta se 'ntcmpla, §i-ml e frica se-1 descept!
ca la casa-I nimeria
BaduHsa glsia
. . .
V. — Asa Turcii e'audja . . .
pe . . .
Peste Badu ca intra . . .
si la densa se ducea,
Frumusel ca mi-1 lega
si la dSnsa inainta,
Sfarc cu manile 'ndfiret,
temendJe ca-I ficea . . .
Cu fringhie de metasa,
si din gura sl-o intreba:
Care e 'npletita 'n s6sa ...
BadulesS, mult frunicSsS ...
§i bine mi-1 priponia,
cii statu de jupanesa . . .
Tot de stalpul cosului

cu ochi marl de puIcS-alesa,
(var. Tot de lemnul cosului)
unde este Badiul teu,
In bataia fumulul,
de e 'n targ, la came grasS,
In dogdrea foculul,
di-i se viia iute acasa,
Unde-I pSs volnicului ! . . .
de e dus Badiul la vie,
trimete ca-'n pas se vie, V. — SI Badiu asa (Jicea
c'avem sfat de sfatuit, Suridra Baduldsa . . .
s'avem vorbe de vorbit ! . . .

la covilifa ca craiti,
c5 ni-i Badiul ca un frate Cofele ca florile,
la negof negustorim Si ia lungul ulitii
si cu el mScelS-rim, La scursurile garlel,

galbenet agonisim, La curtile Marculul,
cu bSnet i-1 bogatim . . .
Marculul Vitdzulul,
— Turcilor, agalelor,
FrStiorul Badiului.
cinstitl caimacanilor . . .
— BJdulesa asa facea
de-1 citati cu rSutate
§i la Marcu c'ajungea . . .
nu v'ar face sfantul parte . . .

— Marcule Vit6zule,
de-1 catatl pentru vr'un bine,
Tu bei si te veselesci
aflati lucrul de la mine:
Si de Badiu nu gandesci,
nu e 'n targ la came grasa,
CS Turcii mi-1 c h i n u e s c
ca sS vie Badiu acasS,
La piciorul hornuluT,
nu e dus Badiu la vie
in duh(5rea foculul,
ca de-acolo 'n pas sg vie . . .
Unde-I greu volnicului.
lli. - Dar Badu mi s'a culcat — fir Marcu aja-I dicea:
§i el cand mi s'a culcat, (UrmdzS versurile de mal sus, p. 361-362)
Fragmentele, ce le reproducem aid, sunt estrase: I si V din balada, ce ni s'a comu-

nicat de inv. V. A lex a, com. VutcanT, j. Falciii, in colectiunea ndstra; — HdelaTeo-
—
suM, este una si aceeasl personalitate preistoricS cu Prometheu, care la
adunarea din Mecone, figureza' ca un mScelariu ritual al deilor si al 6me-

nilor, este una si aceeasl personalitate cu Prometheu, regele din Scythia,
asupra cSruia se ridicara si-1 puserS !n catene supusil sel
11. Legenda lul Prometheu in cantecele eroice romdne,
A doua variantd.
Titanul Prometheu voind sS usureze sortea nefericifilor omenT, inselase,
dupa cum ne spune Hesiod, a doua ora infelepciunea lul Joe, rapind cate-va
scantei din focul ceresc, pe carl le ascunse in tubul plantel numite ferula,
le aduse pe p5m£nt si ast-fel aprinse de nou focul pe vetrele muritorilor.
Acesta a fost a doua caus3, pentru care Prometheu i-sl atrase asupra
sa ura si mania lul Joe, a noulul monarch al lumil, care dede ordin lul
Vulcan, sg-1 ferece pe columna din mijloc a ceriuhrf, ?i apoi trimise asupra
lul pe vulturul eel gigantic nascut din Typhon si Echidna, care s£-t di-
strugS ficatul, sediul patimelor rele 1

), seu, dupS alte variante, sg-I devoreze
inima, originea infelepciunil si a energiel *).
Despre suferinfele lul Prometheu mat esista in anticitate inc& o a ddua
legends f6rte respandita in popor, dupa care acest bine-tacatoriu al umanitSp'I
a fost mai antaiu inchis intr'o pescere de pe v£rful muntelui Caucas *), ort de
pe Pharang, de unde dup5 un timp indelungat el a fost scos 6rasl la lumin3,
ferecat pe columna ceriuluT, seii pe un alt coif de stanc3, cand apoi Joe tri-
mise asupra lul aquila cea flSmanda, ca s£-i sfasie corpul si sfi-I devoreze
ficatul. «tn mijlocul Caucasului*, scrie Diodor Sicul, «este o stanca, orT mai
dorescu, Poesii pop., p. 538-540; — III si IV de la Tocilescu, Materialurl folklo-
ristice, Partea I. p. 1245-1246 si 72. — Alte variante a se vede la Alecsandri, Poesii
pop., p. 125. — Negoescu, Balade, p. 63.— ipezatoarea (FSlticeni) An. V. p. 61.
Alexici, Texte, I. 28.
l
) Hesiodi Theog. v. 520 seqq.
») Hygini Fabularum lib. CXLIV: Ob hanc rem Mercurius Jovis iussu . . . aquillam
apposuit, quae cor eius exesset, quantum die ederat tantum nocte crescebat, hanc
aquillam post triginta annos Hercules interfecit, eumque liberavit. — Fnlgentli
Mythol. II. 9: Jecur vero Prometheum vulturi praebentem quod nos cor dicimus, quia
in corde aliquanti philosophorum dixerunt esse sapientiam.

') Diodori Stculi lib. XVII. 83. 1; - Strabonis lib. XV. 1. 8. - Cf. ibid. lib. XI. 5. 5.
:
bine dis o bucata de stancS (ratpa), cu o circumferinja de 10 stadtf si inalta
de 4 stadiT *), si aid locuitoril din vecinState arat5 spelunca (amljXatov) lui
Prometheu, cuibul vulturului si urmele Ianfurilor si ale cStuselor, cu care

a fost ferecat.
Er in poema luT Eschyl, Mercuriu adres6z5 lui Prometheu urm3t6rele

cuvinte
«Mai antaiii paYintele deilor va sfartma cu tunetele si cu focul fulgerelor

sale acest coif al Pharangului si corpul tSu i-1 va ascunde intr'un sin de
pefra, er dupS un interval lung de timp tu veit esi er£si la luminS si atuncl
canele eel cu aripi al lui Joe, aquila cea setdsS de sange, va sfasia cu avi-
ditate bucSti din corpul tSu 2

si se va nutri cu ficatul te"ii eel negru» ).
Acesta a d6ua variants despre suferinjele lui Prometheu, care mai antaiii
a fost aruncat intr'o pescere, on intr'un sin adanc de petrS, si in urniS
torturat de vulturul eel crane en al lui Joe, o afiam de asemenea repre-

sentatS in poesia eroica" romanS.
In acestS seriS de cantece epice, eroul roman p6rt3 numele de Corbea

vit6zul, Corbea nevinovatul, de Badea, Marza etc. 3
)
El a fost, dupS cum ne spun textele poporale, «fecioras de Domn», unul

din boerii eel marl, un Mrbat <istef», un om cu o voce titanic3, care «cand
vorbia, munfii se cutremurau*.
Eroul roman esteinchis si ferecat Intr'o «pescere afurisitS, umcdS si otnivita,
adancX de 9 stanjinT in pSment», seii intr'o «temnifa' de p6tr& in pament

adanc sapat&». Aid el zace «restignit cu fafa in sus, cu manile in catusT
si cu pici6rele in butucl», seii dupS alte variante «in c5tusl de ofel si in
lanfuri de fer, pecetluit la pept cu 5 litre de argint*.
Causele inchisoril sale sunt ddue. De o parte aspiratiunile sale la domniS,

«fiind-c3 el a poftit si a purtat sabia imp5r3t6sc3, cuca imperatuluT si caf-
tanul Domnulul*, seii fiind-cS «poftesce caftan de impSr2{i3».
J
) Mesuri de lungime. Un stadiu 180. metri.
2
) Aesehyli, Prometheus vinctus, v. 1016 seqq.
3) Variantele consultate: Teodorescu, Poesil pop., p. 517-536. — Tocllescu, Materialurl

folkloristice. Vol. I. 147. 149. 179. 1225; — Tocllescu, Revista pentru istoriS, An. II,
Vol. III. 399; VII. 2. 423. — Densnaianu Ar., Revista critica literara, An. III., p. 60. —
BiMcescu, Poesil pop. din Transilvania, p. 329. — Catana, Balade poporale, p. 17. —
Negoescu, Poesil pop., Balade, p. 201. — Pompiliu, Balade, p. 36. — Bugnariu, Musa
Sornesiani, Balade, p. 82. 87. — Bnrada, O cSletorie in Dobrogea, p. 151. — Mariano,
Balade romane (1869) p. 38-43. — Idem, Poesii pop. I. (1873), p. 116. -- Daul, Colindl,
p. 30. — Corcea, Balade pop., 87. — Colecfiunea ndstrS inedita.

Tot ca un rival al lui Joe pentru domnia lumil ne apare titanul Pro-
metheu si in legenda lui Hesiod J
).
A ddua causa, pentru care eroul roman sufere in pescerea sa, este o
simbolisare forte caracteristica a rapirii foculuf.
Stefan Voda, Domnul JeYeT, inculpa pe eroul roman, cS-I furase un
cal nebun, rosu sglobiu, rosu ca focul, si atat de rosu, in cat s6rele se in-
chidea, un cal care se hrania numal cu jaratec aprins, care scotea scantel
pe nari, care cand batea ventul de vara, si adia ventul de sera, el se inviora,
in urma sa petrele scaparau si brasda rosia reversau; era un cal nasdravan,
un cal cu aripi ; care cand fugea, cu noril se amesteca, 6r cand necheza
munjil se cutremurau, copaci mart se resturnafi.

Pe acest cal, care se nutria numal cu jaratec aprins, eroul roman 1-1 a-
scunsese intr'un grajdiu de petra adanc de 7 stanjin! sub pam6nt.
Este aceeasi ideM, pe care o aflam si la autoril anticK, ca Prometheu
rapind focul ceresc de la Joe, 1-1 ascunsese in tubul plantel numita ferula.
Insa o alta figura.
Asupra lui Prometheu, Joe, parintele deilor si al 6menilor, trimise vulturul
eel sinistru, ca s£-l tortureze. In tradifiunile romine insa eroul este chinuit
la inceput, nu de un vultur, ci de o serpdica infernala, care cu edda i-1 incolacia,
er cand se intindea inima-I cuprindea, o naparca uricidsa, care i-a puTat
in sinu-1, acolo puil si-I cresce, care din came, ori din edste, i-1 ciupesce si
puii si-i adapa cu sangele eroulul.
Dupa legendele antice, Prometheu susjine torturile sale in timp de 30 ani,
si tot aceeasi lunga durata de anl o aflam si in legenda romana.

Eroul roman este chinuit in pescerea sa cea otravitS, sea in temnifa cea
de petra de sub pam&it, in timp de 27 an! si jumetate a
), er dupa alte va-
riante el sufere 32 de ani ').
Dupa acest lung interval de timp, de cand eroul roman sta inchis, chi-
nuit, uitat de tdta lumea, si in care timp, dupa cum ne spune d^nsul,
numa! corbil i aduceaii hrana, se presinta la Domnul 0rei mama eroului,
o vSduva bStrana, o «baba slaba si infocata, dar la minte lnfelepta», si-1
r6ga <cu foc», ca sS-t libereze din inchisdre pe fiul seu. Insa nemilosul
Domn i respunde cu figurf ironice, ca va erta pe fiul d6nse! «sus pe malul
>) llesiodi Theog. v. 534.
>J Teodorescu, Poesil pop., p. 532:
de n6ua am (î) jumetate, 'ml fac d<3ue êci fi f 6pte

de trei ori tot cate ndua de cind In temnita zace . . .
*) Bibicescu, Poesil pop., p. 330.

OltuM cu trei lemne a codrulul*, ca pe fiul ef l'a logodit cu o fatS din

Slatina, cu jupanesa Carpina din p3durea Cocala ori Cocana *), nutnal
din topor cioplitS si din barda barduitS, ca i-a gasit si nanasi dol cloncant
surf (uriesl) de sus, carl din carne-I se vof sStura si din sangele lui se vor
adapa, sîi ca va trimite asupra lui un vultur sur, ca sg-1 chinu^sca 2

).
Patria eroului roman este \6ra. Moldovei, er dupa alte variante el este
un Muntean, ori un voinic de peste Olt.
Pescerea or! temnifa de p£tra, in care densul este inchis, e sus pe apa
Nistrulul, e> dupa alte variante pe malul Dunarii, in campul BaYaganuluI pe
drumul Rusalimulul, s£u el este inchis in temnifa lui Opris, in temnifa lui
Sanfius, on in temnifa din Zarlat de peste Carpafl.
In textele poporale romane ca si in legendele grecesci, eroul ne apare
ca omul eel mai chinuit pe lume, aruncat de Stefan Voda, ori de impS-
ratul din Tarigrad, intr'o pescere otravita de 9 stanjenl sub pSment, unde
serpil eel veninosi i-1 string cu eddele lor si-i sug sangele, unde el zace
ca un mare pScStos, nevinovat, nejudecat, si de totS lumea uitat s

).
Chinurile sale sunt atat de grdznice, in cat «el striga asa de tare, de se
aude peste mare, insi nime nu-1 aude, numai dulce maica sa»
'
*).
Aceleasi versuri caracteristice ale suferinfelor lui Prometheu, desi ast5-dt
alteratein forma, au esistat si in vechile cantece epice de la DunaYe. Nolle aflSm

repro.duse si in poema lui Apolloniu Rhodiu despre Argonaujl, care ne spune,
ca vaetele lui Prometheu, ferecat si torturat pe Caucas, resunaii si cutrierau
aerul asa departe, in cat le audirS si Argonaufii de pe marea negra 5

).
») Padurile seu muntil numiti Slatina si Cocana, ne apar aici ca reminiscente

din vechile legende, dupa can Prometheu a fost incatenat pe Atlas, ori pe Caucas.
») In alt loc:
Vulturil ce sbdra 'n vfint. cu piciore galbidre . . .
cu penele zugravite, el pe mine s'or lasa,
cu boturi de pietre scurape cu carnea-ml s'or sStura,

[(grifonii) cu sange s'or adapa . . .
Teodorescu, p. 520,
Er la Bugnariu, Musa Somesiana, Balade, p. 82:

De b parte ventu-'l bate, Er de-asupra prin prejur
De una sdrele-'l arde, Sb<5r5-un puiu de vultur sur.

s
) In alte texte poporale eroul ne mai apare si sub numele de Badea ca in prima
variants rom&na:
Tdta lumea slobodS, Cu s^pte perechl de fere,

Numai Badea la inehisdre Ferele s'afi ruginit ...
(tnv. D. §tef3nescu, com. Grind, j. Ialomita).
*) Catana, Balade pop., p. 17,

8
) Apollonll Rhodii Argon, lib. II. v. 1257 seqq.
368 MONUMENTELE PREISTOlilCE ALE DACIEI
P&ditoriul temnijet eroulut roman este un asa numit ceus Valcea *).
O prefidsS reminiscent din nisce timpurt forte depSrtate.
Valcea din textele poporale romane este celebrul faur Vulcan, caruia
tradifiunile vecht i atribuise tristul rol sS ferece si sS pironesca' pe geniul
eel mat profund al vechimit, pe eel mat mare bine-facatoriii al omenimit.
In fine dup& lungt si grele suferinfe eroul roman triumfezS peste puterea
si mania severulut Domn. El scapS din lnchis<5re, sen din pescerea cea
adancS, prin istep"mea sa, si ajiirige in urmS Domn in {era 2
), ort Domn mare
pe tronul Tarig'radulut 3
).
Dupa" cum vedem tradifiunea romana" ne presintS acelasl episod din luptele
vechilor titan!, aceeasi acfiune eroiccl, aceeasi desvoltare a evenimentelor ca si
legenda lut Eschyl si a lut Diodor.
Cu deosebire elementul foculut, ca o putere misteriosX si bine-f&c&tdriS,
este amintit si simbolisat adese-ort in acest cyclu de cantece romane.
Calul eroulul, un cal nesdravan, este rosu ca focul, atat de rosu, in cat
se intunecS si sdrele; el se hranesce numai cu jaratec aprins, pe urmele sale
petrele scap3rS sj o brasdS rosia de foe se intinde. Mama sa este o baba"
slabs si infocata', dar la minte infelepta. Ea rdga cu «cu foo pe Domnul

JeYet, sg-I libereze din irichisore pe fiul sSu, «ca la vreme de sl&biciune
sS-X aducS d'un tSciune, sS-f a{ife un foe in v'atra> 4
).
Inc3 un resunet neperdut despre nisce fapte, pe carl adt nu le mat in-
felegem, dar cart au 13sat urme adanct in spiritul poporulut: c5 Prometheu
adusese nefericip'lor dment scanteile foculut ceresc, ascunse in tul'eul plantet
numite ferula.
In fine unele cantece romane mat celebrezS triumful eroulut si prin urmX-
tdrelc cuvinte: ca sub pdlele codrulut se vede o zarc de foe, unde
Corbea se incandesce B
).
Prometheu a fost una din cele mat popularc figurt din timpurile eroice
ale omenimit. Tot ast-fel ne apare el si in cantecele romane. Ele ne es-
') Tocilcscu Materialuri folkl. I. p. 152. — Dupa Homer (II. XVIII. 397; Hymn, in
Apoll. 317). Vulcan a fost schiop din nascere. Lui cûs Valcea i t6c& picidrele, s£fi
1-1 las& numat cu un picior, eroul roman.

s 'focllescu, Revista, An.
) II. vol. III. p. 400.
») Idem, Revista, Vol. VII. 2. 424.
«) Toctlescu, Materialuri folkl. I. 192.
") Marianu, Poesit pop., Tom. I. (1873), p. 116. — La Teodorescu, p. 535:

de pe cal descSleca
un foe mare c'aprindea. . .

prima sentimentele de durere ale poporului pentru nefericirea nemeritata a

unul eroii si bucuria pentru invingerea lui.
Sunt nisce accente vechT, ce resuna din aceste cantece tradifionale.

Insa legenda romana despre Prometheu a ajuns la no! numat fragmentara.
Din marele tesaur de cantece epice, ce a resunat o-data la nordul IstruluT, in
finuturile asa numite ale Hyperboreilor, a ajuns la nol numal o mica parte.
Un eroii cu numele de Corbea era cunoscut si anticitafil homerice.

Vechiul poet cyclic Lesches amintesce in «Iliada cea mica> despre un
eroii legendar pelasg numit Coroeb(os), care luase parte la resboiul troian,
ca aliat al M Priam.
AceeasI legenda o aflam si la Virgil.
Cand Enea povestesce reginel Dido luptele desperate, int6mplate in ndptea
cea fatala, cand Troia a cadut in manile Grecilor, densul se esprima ast-fe) :
slnspirat de del, eii mS arunc in mijlocul armelor si al flacarilor, peste

tot locul unde m& chiama trista Erinnys, furia luptelor si strigatele, ce se
inalfaii la ceriu. In acelast timp sosira si aliafil nostri Rhipeus si Epyt.us,

omul eel mai bgtran in arme. La lumina lunel se string langa mine Hy-
panis, Dymas si tingrul Coroebus, fiul lul Mygdon. EI venise la Troia
tocmai in dilele aceste fatale, aprins de o iubire nebuna pentru Cassandra,
si ca ginere el aducea acum ajutoriu lui Priam si Frigienilor, neferidtul,
care nu audise profepiele miresei sale inspirate de divinitate» *).
O vechia pictura de pe murii de la Delphi infafisa, dupa cum ne spune

Pausania, distrugerea Troiei si plecarea flotei grecesci catre casa. Intre eel
cadufi in lupta se vedea aci si tineYul Coroeb(os), 6v peste el Priam,

Axion si Agenor 2
).
Numele croilor Rhipeus si Hyp an is, carl alergase, dup5 cum ne spune
Virgil, ca aliafi ai lui Priam la Troia, ne apar numai ca simple numiri per-
sonate geografice. Rhipaei crati munp'i Hyperboreilor seu Carpafit de astadl.
Virgil mai numesce pe Rhipeus, just issim us unus 8

), un epitet carac-
teristic al Hyperboreilor si al Gefilor *). Er Hypanis estc dupa Strabo numele
riului Nistru.
De aceeast origine hyperborea se vede a fi si eroul Coroebos.

Esista asa dar in anticitatea homerica o seria de cantece epice despre
!) Virgilii Aen. II. v. 341.
3
) Pausaniae lib. X. 27. 1: Kopoipoc b Mo?86voj.
s
) Tirgilii Aen. II. 426.
') Melae lib. III. 5. — Herodotl lib. IV. 93.
NIC. DKNSUJIANU, „.
un erou fSimos pelasg, numit Coroebos, fSr5 insX ca mythografit grecesct
s6 pdtS prcsupune, cS acest erou de langa munfit Rhipaei era una si aceeast
personalitate legendary cu figura cea marc a lut Prometheu din Scythia ').
12. Prometheu ca. &edg irvqtpoqog, Mithras genitor luminis,

Deus Arimanius.
Prometheu a fost adorat ca deu inci din timpurT preistorice f<5rte de-
paYtate 4
).
Vecbia teologia' pelasgi sciuse s£ eterniseze, prin dogme si prin misterit,
meritele si suferinfele cele legendare ale acestuT Christ al lumit vecht.
Urme despre cultul lut Prometheu, ca deu, le aflam si pe teritoriul vechet
Eiade.
La Sophocle, titanul Prometheu ne apare sub numele de ^soc Jtop^dgoe,
deul aducStoriu al foculut ').
£r Pausania scrie :
«In Academia din Athena se afla un altariii consecrat lut Prometheu.
i) Prometheu si diluviul lui Deucalion, tn vechile tradifiuni grecesci Pro-
metheu mal era adus in legatura si cu diluviul, ce acoperise intr'o epocS depSrtata tntreg
pamfintul GrecieT. Este a$a numitul diluviu al luT Deucalion. Joe, dupi cum scrie Apollodor,
(I. 7. 2.) hotarind s5 stingS intreg genu! de arama al omenilor, Prometheu Jnv£t5 pe fiul
seu Deucalion (care p5r5sind Caucasul ajunsese rege Sn Thesalia), ca sfi construidsci o
arc5, in care se-st pun5 t<5te lucrurile necesare pentru traiu. Indata dupS accea Joe slo-
bodind din ceriu torentt de pldia, acoperi cu apa partea cca mat mare a Greciei, in cat
au perit tot! <5menil, afara de aceia, carl fugise pe muntii eel ma! inaltt din apropiere.
Urmele aceste! legende Promelheicc le mal aflJm si astSdl la poporul roman. «Despre
un jidov (uries, titan), se povestesce, ca dand Dumnedeu potop, ca se-i prapadesca,
el a pus un picior pe un munte, si alt picior pe un alt mun t e, de o parte si de alta
a Oltului, dar punendu-se paserile ceriulul pe el, a cSdut in apa Oltului. Acolo
Oltul face si acum un tSlaz mare, formand o brasda de a curmedisul apel, ca si cum ar
trece peste un gard. Omenii numesc locul acesta «-unde a cSdut urie?ul» si care se
aflain judetul Valcea din sus de Ramnio (inv. V. Marienescu, com. IbanescI, j. Olt).
Dupa o alti variants in fond identicS cu cea precedents: «UriesiI au perit dc cand cu po-
topul. Atunci el de frica ineculuT s'au suit pe vfirfurile muntilor, er pasSrile ce-
riulul, carl umpluse vesduhul cu multimea lor, ne avend unde a se odihni, se aO pus
pe uriesi, si cum ele erau flamande i-au tot ciugulit de came, panS ce i-au ispr5vit»
(Inv. D. Basilescu, com. Drajna de sus, jud. Prahova).

•) La Eschyl (Prom. v. 92) Prometheu se numesce insusi «un deu» persecutat dedet.
") Sophoclls Oed. Col. v. 55-56: 5 irup-fipo? ftto? Ti-cav npojjLTja-su;.

Pe acest alta'riu (la s£rb£t6ria deului) dmenii aprind facliele lor . si apoT cu
ele aprihse cuixiera orasul. Dac3 in acestS cursS de emulafiune se stinge
cui-va faclia, el cedeza victoria urmatoriulul s£ti» 1
).
Insa" forte respandit ne apare cultul lut Prometheu sub numele de Mithras,
Mithras genitor luminis, deus invictus Mithras, in finuturile
vechi pelasge de langa Istru, carl in timpurile dominatiunil romane ne sunt
cunoscute sub numele de Dacia, Pannonia si Noric 2

).
Originea si istoria cultulul lui Mithra in partile aceste a rernas insS o

enigma pand in dilele ndstre.
Pe monumentele figurate din epoca romana, deul Mithra este infafisat ca

un tener de o frumuseta' estra-ordinara sacrificand un taur intr'o pescere. Pe
aceste table de sacrificiu, deul ne apare imbracat in co.stumul national
d a c, cu o cSmesa cevasl cam lung3, incins peste mijloc si avend pe umeri
o mantia flusturand3, ce-i ajunge pan3 din jos de genunchi. Pe cap deul
porta c3ciula nationals dacS, cu vcrful fuguiat, rotundit si plecat inainte,
er pe umerl i descind nisce plete lungl dupa datina pclasga, or! un per
frumos buclat 3
). Cu mana stangS el prinde viguros taurul de un corn, orf
de bot, ridicandu-i capul in sus; cu genunchele stang i apasa spatele, i-1.
incovdia si supune la pament, er cu mana drepta i infige pumnalul in gat,
indreptandu-si in acelasi timp ochi! catrS ceriu *).
!
) Pausaniae lib. I. 30. 2.
2
) Corpus Iiiscriptionum latinarum, Vol. III. Illyricum.— Cf. ibid. p. 1164, v. Mithras.—
Arcliaeologisch-epigrapliisclie Mitthciluugcii, II. 33; VI. 98. 101; VII. 200-225: Mithraeen
und anderc Denkmalcr aus Dacien. — Fabri, De Mithrae Dei Solis invicti apud Ro-
manes cultu. Elberfeldae, 1883. — Lajard, Introduction a l'etude du culte public et des
mysteres de Mithra. Paris, 1847. — lajard, Recherches sur le culte public . . . de Mithra.
Paris, 1867. — Tocilescu, Monumente epigrafice si sculpturale ale museului national din
BucurcscI, I. p. 83-88. — Kuzsiuszky, Az Aquincumi Mithracum, in Arch, £rtesit6. U. F.

VIII (1888) p. 385-392. — Bojiiicic, Denkmalcr des Mithras-Cultus in Kroatien Kroa- (in
tische Revue, I. p. 139-152). — Kiralyi, Dacia Provincia Augusti. 134-151. II.
3
) In diferite descrieri archeologice publicate asupra monumentelor railhriace din Dacia,
Pannonia, Noric, Italia si Gallia, se amintesce adese on in mod cu totul superficial de

pileul frigian (phrygia tiara, die phrygische Mutze) a deului si despre costumul
seii semi-asiatic (asiatische Tracht in ihrer griechischen Stilisierung). insS pileul
sou cSciula dacS, cum ne apare pe monumentele figurate din epoca lui Traian, se deo-
sebesce prin o forma cu totul caracteristica de pileul frigian si de tiara Persilor.
<) Tot ast-fel ne infatiseza cantecele eroice romane pe Corbea in temnitS:

ochil la cer indrepta, Dumnedeu cS se 'ndura,
la Dumnedeu se g^ndia, Dumnecjeu l'invrednicia
la Dumnecjeu se uita, ?i putere cS
i da . . . .
Teodorescu, Foesil pop., p. 519.

MONUMENT EL E PREISTORICE ALE DACIEI
LangS deu sunt figuraji de o parte si de alta dol tinerf adolescent! im-
brScafi in acelasl costum national dac; unul fin6nd in manS o faclia cu
capStul aprins in sus, er eel alalt cu capStul aprins in jos. Probabil acesti
CautopafI representaii sdrele, ce resare, si sdrele, ce apune, on pe Phosphoros

si Hesperos.
Atat deul cat si tineriT figurat/T pe aceste baso-reliefun ne presintS nisce
tipurf eroice, nobile si dulci pelasge. Nimic asiatic, nicl in espresiunea figu-
relor, nicl in costumele lor.
Pe langa" figurele deulul si ale Cautopafilor mal vedem representate pe

aceste monumente mithriace diferite alte scene caracteristice din vidfa deulut,
diferite imagini topografice, atribute si semne simbolice, dintre can unele

sunt amintite in legendele vechl ale lui Prometheu, altele in legendele
romane.
Din aceste accesorii si ornamente simbolice noT vom aminti aici pe cele
mai remarcabile pentru originea si istoria cultului lui Mithra.
Pe un baso-relief din Roma, deul Mithra este infSfisat sufland din gurS,
ca sS aprindS focul pe un altariu, er de amendoue pSrfile densul este incun-

jurat de serpT, dintre cart unul se ridicS in sus, ca sfi-1 musce de edste 1
).
Pe un alt baso-relief din Ostia se v&d figurate de asupra pescertf, in care
sacrificS Mithra, s £ s S altar e, situate pe o culme intins3 si p3durds3 2

). Avem
aid o indicaj;iune topografica, cS scena sacrificiulul se petrece langa altarele
cyclopice seii langS altarele teogoniei 3

).
O deosebitS important^ insS ne prcsintS un alt baso-relief, ce a fost des-

coperit in ruinele mithreului de la Sarmizegctusa. Aici sunt figurate ddue
grupe de altare langa capul deulul, una in drepta si alta in stanga. Fie-
care grup£ este compusS din cate trel altare *). Primul altariu fund mal mare,
cele-lalte gradat mal micT. Sunt cele ddue grupe de altare cyclopice, despre
cart am vorbit mat sus.
O alta sculpture analdga se afli in museul Battyani din Alba-Iulia. Aici de

asupra pescerii se vSd figurate septe altare, si langS fie-care altariu cate un
stalp de lemn acoperit cu o cSciuia dacS 5
). Avem 6r3si o figurare simbolica,
ca cele s6pte altare se aflaii pe culmea unui munte dac 6
).
') Lajard, pi. LXXI.

J
) Lajard, pi. LXXIX. 2. Langa capul deulul constelatiunea boreala aUrsel marl.
*) A se ved6 mai sus p. 277.
*) Arch.-epigr. Mitth. VII. p. 207. — §£sa altare au fost descoperite si in
sanctuariul deulul Mithra de la Deutsch-Altenburg (C. I. L. III. 4414).
«) Lajard, pi. LXXIX. 1.
6
) in Transilvania tablele, ce represents sacrificiul lui Mithra, au adese on forma unul
O alta indicajiune geograhca despre locul unde se petrec scenele cele

memofabile din viefa luT Mithra se vede esprimatfi prin figura mitologica
-
a unel importante divinit5fi fluviale. Aid deul riuM ne apare tntins pe pS-
ment 1
), cu o barba lungi si fluida, care la mijloc se despica' in doue parî !
).
Este, farS indoiela, representarea Istrulul, a rhilui celui mare si divin,
despre care spuneau vechile tradifiunl geografice, c& langa mun{ii Daciel
el se desparfesce in ddue ramurf 8
).
Tablele cele sacre ale deulul Mithra, aveaii, dup& cum vedem, si un ca-
racter topografic. Pe langa pescerea de sacrificiu ele ma! represcntau, prin
figuri si prin monumente, pSmentul eel slant, pe care se petrecuse acfiunile
lui Mithra.
Pe monumentele figurate din

1
epoca romana deul Mithra este inlSfisat cu

diferite atribute.
Unele din aceste atribute amintiau derotafilor diferite episode din viefa
deulul, er altele simbolisaia virtufile ori calitafile sale particulare.
Din t6te aceste embleme, corbul este unul din simbdlele cele mat
caracteristice si mai tradifionale, ce ni le presinta monumentele mithriace.
Pe una din aceste sculpturi se vede figurat un corb, ce intra in pescere
prin o gaura seii spSrturS a stance* ').
Acelasi corb este inf3fisat pe un alt monument mithriac intr'o atitudine

cu totul domestic^. Intrand in pescere prin gaura sdu spXrtura stance*, el
1
pleca capul si strigS pe Mithra, ce sacrifice taurul 6

). Este o soliS, pe care
o indeplinesce acest corb.
Pe un alt monument mithraic din villa Torlonia se vede langa bustul
sorelul un cal cu aripj 6
), despre care fac amintire si cantecele poporale
romane '). Patria cailor cu aripT era dupa legendele vechK Scythia, in parti-
cular finuturile de langa Istru 8
).
stalp conic obtus (Arch.-epigr. Mitth. VIL Taf. VII). Este o simbolisarc a Columnet
principale a ceriulul, pe care a fost incatenat Prometheu.
») Lajard, pi. LXXVIII.

») Arch.-epigr. Mitth. II. p. 119.
>) Jornandis De Get. orig. c. 7: Caucasus ... Hist ri quoque fluenta contingit, quo
a run is scissus dehiscens.
*) Lajard, pi. LXXV.
5) Lnjnrd, pi. LXXXVII.
8
j Lajard, pi. LXXXII.
') Dcnsusianu Ar., Revista critic5-litcrar5. III. 63.
8
) Flinii 1. X. 70. 1: Pegasos equino capite volucres ... in Scythia. — Cf. HesiodI
Theog. v. 282-283.
Alte figurl ne infap'seza pc deul Mithra cu cate o ch e a i in fie-care mana ').
Sunt «cheile raiului*, despre carl amintesc si colindele mithriacc romane.
Mithra ne apare pe aceste monumente ca deul claviger, el are rolul luT
Ianus, care deschide si inchide ceriul, noriT, pamentul si marea 8

).
O statua de marmure descoperita la Ostia ne infafiseza pe deul Mithra ca -iteo;
Tiupcpopoc, tinend in mana stangS tuleul unei plante, ce fumega 3

). Este vap&rfe,
4
seu ferula, in care Prometheu a adus omenilor scanteile focului ceresc ).
In epoca romana, mistcriele lui Mithra aveau septe grade de initiare,
numite: Corax, Gryphus, Miles, Leo, Perses, Heliodromus si in
fine Pater patratus, care constituia capul hierarchies mithriace 6

).
Se pare insa, ca la inceput aceste numiri formase n urn at simple epitete
poporale ale deulut Mithra.

Corax, seu corbul, ne apare figurat aprope pe tote baso-reliefurile mi-
thriace. In cantecele poporale romane, eroul, ce represents pe Prometheu

in pescere on in temnita, porta de regula numele Corb ea. Corbii dupa legen-
6
dele romane aduc, in temnifa on in pescere, hrana acestui martir poporal ),
er dupa alte variante un corb vine la ferestra eroulut inchis (numit Gruia),
trimis de tatal acestuia, ca se-1 caute in tdta lumea ').
») Lajard, pi. LXX1.

") Ovirtli Fast. I. v. 116 scqq.
s) Injard, pi. LXX.
*) Pe unelc baso-rcliefurl, cu dcosebire pe cele din Dacia, pcscerea deului Mithra este
incunjurata cu o corona de lauri, orl de oliva. Este simbolul invingerii, s6u
liberaril lui din catene, despre care amintesce si Apollodor (II. 5. 11. 12). — Intre acce-
soriele figurate langa pescerea lui Mithra se mai vede .si o barca cu un om esind din
undele apelor (Lajard, pi. XCIV). Se pare a fi area lui Deucalion, ce a fost con-
struita dupa consiliul lui Prometheu.
') In epistola 107 catre Laeta, Hieronym face amintire cu urmStdrclo cuvinte
despre sanctuariul lui Mithra din Roma, ce a fost distrus in anul 376 orl 377: ante
paucos annos propinquus vester Gracchus . . . quum praefecturam gereret urbanam,
nonne specum Mithrae et omnia portentosa simulacra, quibus Corax, Gryphus,

Miles, Leo, Perses, Helios Dromo (Heliodromus), Pater initiantur, subvertit,
fregit, e.xcussit ? — Aid enigmaticul Helios Dromo grecisat (Heliodromus) este numal o
o simpla forma corupta din invocatiunea «Ilion si-a nost Domn» (A se vede mai sus
p. Ill, n. 2).
6) Burada, O caletorie in Dobrogea, p. 153.
') 1'rancu, Romanii din muntil apuseni, p. 209:
Porni corba croncanind Tot in pente ferecata;
Si din aripl falfaind In feresta ca se puse
Pan' la temnita de petra, î incepu a croncani . . .
Este corbul eel legendar al lui Novae betranul, «de cand era Gruia mic, scia se
Al doilea grad de inifiare in misteriele IuT Mithra porta numele de Gryphus,

adeca grifon.
VulturiT mithologici, numiff grifoni, simbolisau, dupa cum scim, (era Hy-
perboreilor. Pc stolele, ce le imbracatt cei inifiap* tn misteriele lui Mithra,
dupa cum ne spune Apuleiu, mat erau figurafjt si grifonii, Mind numifi espres:
gryphes hyperborei *).
Gryphus
1
Se pare insa c& numirea de este numaT o forma alterata latinS,
si ca ideea original^ a fost la inceput cu totul alta.
In diferite cantece romane eroul, ce represents, pe Prometheu eel inca-
tenat, mai portS numele de Gruia, lat. grus 2

).
Este o probabilitate istorica, ca Gryphus intocmai ca si Co rax, era
numai o simpla forma latinisata a unei numiri, sub care figura eroul Mithra
in tradifiunile poporale.
Al cincilea grad din misteriele lul Mithra, dupa cum scrie Hieronym, era
numit Perse s.
Sub numele de Perses, Mithra ne apare si la Porphyriu 3

). Er poetul
Statiu, amintesce de pescerea lui Mithra sub forma de «Persei antri» *).
Originea acestei numiri a remas pan3 astadi obscuni.
Cuventul «Perses», dupa forma, in care ni se presinta, nu are de loc

caracterul unei numiri etnice.
In legendele poporale romane eroul sufere «in temnifa lui Opris* 5

). Este
aceeasi suteranS, pe care poetul Statiu o numesce «Persei antri*. Este
acelarf cuvent, identic din punct de vedere al lcgendelor cu forma literara

Jatma de «Perses».
vorbesca un pic». La AlexicI (Texle, I. p. 19) aceleasi versuri despre solia corbului
sunt de o frumuseta tntru adever clasica:

Corb din aripi falfaia Cand era a septea tera
Si din gura foe tipa; Ostenit era sS m(5rS,

Sdptc ten cl o sburat Se puse se croncanescS,
Si de Gruia nu o dat, Gruia cand (1') o audit .
») Appuleji Metarn. XI. Ed. Gamier, I. p. 394.

2
) Corcea, Balade poporale, p. 88:
La cea pdtrS. muschiata La tepa lui Corbea,

Unde bate garla 'n petra. Tot cu dosul catre mare
MultS tera-i adunatS, Si cu fata catre sore . . .
Ca pe Gruia se i-1 veda. La Gruia ce-ml tot venia?

— Unde, Ddmne, i-1 lega? Vre-o dol trel vulture! .
Cf. Ca t an 5, Balade poporale, p. 133.

3
)
Torpliyrtus, De antro Nympharum, 16; la Fabri, De Mithrae dei cultu, p. 32.
') Statii Thebaid. I. 719-720.

5
) Teodorescu, Poesii pop., p. 317. — Tocilescu, Materialurl folklor. I. 147. 1256.
:
In teologia Pelasgilor de la DunaYe, Prometheu eel divinisat porta numele

de Mithra (Mifrpas). Este erasi o simpla numire epicM din regiunile Istrului.
In diferite cantece traditionale romane eroul eel chinuit, insa nevinovat,
Prometheu al anticitSfii, este celebrat sub numele de Marza 1), seii Mirza *).
Este una si aceeasi numire cu forma grecesca de Mld-pac, cele ddue con-
sonante de la mijloc fiind dislocate. W&ptK in loc de Mi'p&a; = Mtpaa?.
In dialectul doric litera ft avea si sunetul de a ').
Prometheu, ca c|eul Mithra, mat avea in anticitate diferite epitete. EI

mai era numit «deus invictus», deul vitez. Avuse asa dar dup& legende
ore-can lupte grele, din carl reusise invingatoriu.
In inscripp'unile romane din Pannonia el mai are epitetul de «patrius» 4
),
adec& era un deii vechiu national, al triburilor pelasge de la Dun&re.

O deosebita insemnState istoricS insa o are epitetul seii de Arimanius.
Pe doue inscripfiuni din Aquincum (Buda) Mithra este numit DEVS
ARIMANIVS 6
) adec5 dcu din nafiunea Arimilor (Arimanilor) seii Ram-
lenilor celor vechi B
).
Tot ca DEVS ARIMANIVS ne apare Mithra pe o inscripfiune din Roma '),
si este important, ca acesta numire i se da aid de catre insusl Pater patrum,

de catre marele cap al religiunil mithriace din tot imperiul. F3r3 indoielS
ca acesta glorificare a lui Mithra ca Arimanius mai avea si caracterul

unei propagande religidse. Inscripfiunile cu Deus Arimanius din Roma si din
Aquincum puneaii in vedere poporulul roman si coloniclor din Pannonia,
cS. acesta este deul strSmosesc al Arimilor seu al vechilor RamlenT.
Si intru adever deul Mithra avea tradifiunl puternice najionale in Pannonia,
in Dalmafia si in Dacia.
Imperafii romant din casele numite «Jovii* si «Herculii» consideraii pe
>) Bibiccscu, Poesii poporalc din Transilvania, p. 329:

Striga, Ddmne, cine striga, Si-asa striga de cu jalc,
Striga Marza din temnita Cand sdrele nu-I resare .
*) CStanil, Balade poporalc, p. 17-18
StrigS, Ddmne, cine-mi striga, §i-asa striga el dc tare,
Mirza 'n temnita ca-ml striga, De s'aude peste mare .
•) In documentele istorice Mursa (Marsa) este numele unei familic nobile romane din
tera FSgarasuluI. An. 1518: honcstac Dominae Stanka, filiae Mursae, Relictae quondam
Theodori Popae. (Densusianu, Monumente pentru istoria "Terei FSgarasuluI, p. 74).
*) C. I. L. Ill, nr. 4802.
«) C. I. L, III, nr. 3414, 3415.
') A se ved6 mai sus p. 139.
') C. I. L. VI, nr. 47.

:
COLUMNA C E R I UL U I. 377
la a.- 307 d. Chr. pe Mithra ca un deu stramosesc, ca patron al domniei seu

al imperiului lor, fautor imperii sui l
).
Din familia «Jovii» fdceau parte in timpul accsta: Diocletian, nSscut
in Dalmap'a; Galeriu, niiscut la Sardica in Dacia Aureliana' si a carui mam&

era emigrate din Dacia vechia 2
); Maximin Daia seu Daza, originar din
Dacia vechia 3
), Liciniu, tatal, nascut in Dacia Aureliana *) si Liciniu, fiul.
Er la familia «Herculii» aparfineau Maximian, betranul, nascut la
Sirimiu si fiul scii adoptiv Constanfiu Chlor, al cam! tata era din Dacia
de peste Dunare 5
), in fine Constantin (eel Mare), fiul lui Constanfiu Chlor.
Ca un deu national, ca protector al imperiului si al poporulu! roman, nc

apare Mithra pe o inscripfiune din Apulum, undc i se face o dedicatiune
pro salute imperii populique Romani et ordinis coloniae Apuli 6

).
Despre originea, caracteru! si estensiunca cultuluT lui Mithra in provinciele

romane, cei vechi aveati idei cu totul confuse. Ei nu aveati nici o cunoscin{3,
ca regiunile asa numite barbare de langa Istru formase dintr'o vechime forte
departata, pamentul eel sfant al religiuniT lui Mithra.
DupS I-actantiu Placid din seculul al Vl-lea d. Chr., ca sS nu maT amintim

aici de Plutarch, religiunea lui Mithra era originara din Persia, de unde ea
trecuse in Frigia, er din Frigia la Roman! 7
).
In Frigia insa, si peste tot pe tcritoriul Asiei mici, noi aflam numai forte
pufine monumente consecrate deului Mithra, dar si aceste numai in spiritul

8
tradifiunilor hyperboree ).
i)
C. I. L. Ill, nr. 4413.
2
)
Lactantii c. 9: mater eius Transdanubiana
De mort. pcrs. infestantibus
Carpis Daciam novam transjecto amne confugcrat. — Entropii lib. IX. c. 22:
in
Maximianus Galerius in Dacia haud longe a Sardica natus.

3
) Lactantii, De mort. pers. c. 18: Daiam adolescentcm, quondam semibarbarum,
qucm recens jusserat (Maximianus) Maxinum vocari de suo nomine. — Zosimus, II. c. 8. —
Zonorns, c. XII.
4
) Eutropii lib. X. c. 4: Licinius imperator est factus, Dacia oriundus.
5
) Trobelii Pollionis Divus Claudius, c. 13.
«) C. I. L. Ill, nr. 1114.
') Lactantius Placidns in Operele lui P. Papiniu Statiu (v. 717-720, I. Thebaid.)
Ed. Parisiis, 1618.
8
) Cultul deului Mithra a fost introdus in Persia dimpreuna cu altc crcdinto
pelasgc inca din timpul, cand Scythil ocupase Media. La Pcrs! insJ religiunea lui Mithra
ne apare cu totul heterodox a. Ea se deosebia prin o multime de precepte, tcoretice
si practice, de religiunea ortodoxS a lu! Mithra de pe teritoriele pclasge. Dup5 cartile teo-
logice ale Persilor, Mithra era o divinitate, subordinatS, cu totul distincta de Ahr iman.
Acest din urma fiind considerat ca principiul rSuluT, ca demon al tenebrelor. Er dupS
NumSrul eel mare de inscripfium mithriace, in afara de Italia, ni se pre-
sinta in Dacia, in Pannonia, in Noric si in Britannia langa valul lui Hadrian,
unde aii fost espatriafl o mare multime de Dad, sub numele de Cohors I
Aelia Dacorum *).
Istoria cultuluT M Mithra aparfine de la originea sa rasei si teritoriului
pelasg de langa Istru. Aid mai resuna si astadi cantecele traditfonale despre
suferinfele lui Prometheu ca erou, si imnele religiose ale lui Mithra ca deu 2
).
13. Prometheu (Mithra) ca, d-edg iv. tterQCtg, invictus de petra natus,
in colindele romaue.
In anticitatea greco-romana mai esista o legenda formata de teologia
pelasga de la DunSre, care sc ocupa cu nascerea deuiui Mithra (Prometheu) din

stanca, numitin sens dogmatic ftebe, b/. 7texf>ac 3) invictus de petra natus 4
).
Horodot (I. 131) la Persi fiitjsa era o divinitate femenina. Peste tot ideilo zoro-
astrice despre natura si positiunea deuiui Mithra in hierarchia divina erau cu totul confuse.
') Sanctuarele consecrate deuiui Mithra sc aflau in suterane. Un ast-fel de templu

suteran al lui Mithra a fost descoperit in a. 1837 la comuna Slavenl, pe malul drept
al Oltulul, in j. Romanati (Annalile Soc. acad. T. XI. Sect. 2. p. 210-215. 250-256). Un alt
sanctuariii a! deuiui Mithra construit de asemenea sub pament s'au descoperit in a. 1881
in partca dc sud a comunel GrSdisce în ruinele Sarmizegetusel romane) cu o muljime
de monumente mithriace, inscriptiunT, rcliefuri, altare, statue si columne (Arch.-epigr.

Mitth. VI. 99. 101; VII. 202-225). Probabil ca un Mithreu a esistat si la Apulum, unde
s'au aflat mai multe baso-reliefuri si inscriptiunl dedicate deuiui Mithra (C. I. L. III. n-rii
1114 scqq.). Tot la regiunea Carpatilor apartine Mithreul descoperit la Aquincum, Buda-
vechia (Kuzsinszky, Az Aquincumi Mithraeum, in Arch, firtesito. U. F. VIII. 385-392)

si un altul la Deutsch- Altenburg- pe teritoriul vechiulul Carnuntum.
2
) Lui Mithra ca deu al focului, i era consecrata in vechime serbSt<5rea, pe care
poporul roman o mai numesce si astS-di Sam-Medru, Sam-Miedru (in calendariul
crestinesc Sf. Dumitru, 26 Oct.). In sera ajunului de Sam-Miedru se mai fac si asta-di
pe unele locuri focuri, la carl se aduna bSietii si strigS: Hal! la focul lui Sam-Miedru».
(Ionneanu, SuperstitiT, p. 56). La poporul latin inca se celebra in diua de V Id. Oct,
(11 Oct.) o vechia serbatdria nationals, rustica numita «Meditrinalia». Varo si Fcstus
fara de a mai cerceta caracterul istoric al serbatorii, deriva acesta numire de la mederi,
a vindeca. De fapt irisa Meditrinalia, dupa nume si dupa luna in care se celebrau, ne
apare ca una si aceeasi festivitate religi(3sa cu sSrbatdria numita la poporul roman
Sam-Medru.
3
)
Firmicus, De err. prof. rel. c. 20: de idolatrarum lapide, de quo dicunt ftsi?
*) Coinmodianns, Ed. Migne, Patr. curs. ser. prim. lat. V. 210-211.

-.
Diferite statue si baso-reliefurf din epoca romana ne infafiseza pe Mithra

ca un tinSr cu plete lung!, ori cu un per buclat, gol orlt imbracat intr'un
fel de costum daco-frigian, ridicandu-se seu esind la luminS dintr'un stalp
de petra, er in jurul stalpulul se vede figurat un serpe incolacit »).
In fond esirea la lumina a lui Prometheu, seu Mithra, dintr'un stalp de

petrS, se refere la aceeasi legends anticS, pe care ne-o comunica Eschyl.
Mercuriu trimis de Joe la Prometheu eel incatenat pe Pharang, i adreseza"
urmattfrele cuvinte:
«Mai antaiii parintele deilor va sfarima cu tunetele si cu focul fulgerelor

sale acest coif al Pharangului si va ascunde corpul teu intr'un sin de petra,
er dupa un interval lung de timp tu vei esi erSsT la lumina si atuncl canele
eel cu aripl, al lui Joe, aquila cea setcSsa de sange, va sfasia cu aviditate
2
bucati din corpul teu si se va nutri cu ficatul teu eel negru» ).
Dupa ce doctrina despre nascerea deului Mithra dintr'un stalp de petrS
a fost stabilita ca o veritate religi<5sa absoluta, teologia pelasgi atribui un
caracter divin si stalpului (puterii creatoje) din care s'a nSscut deul. «Petra
genetrix* 3
) si «Petra genetrix domini* *), sunt amintite ca divinitajl
pe doue inscripfiuni din Pannonia superiora 6

).
Acest cult al lui Prometheu, seii Mithra, esit on nSscut dintr'un stalp de
petra, se mat celebreza si ast&-di in colindele romane.
In unul din aceste imne religiose se spune, c& Dumncdeu a fost inchis
intr'un stalp de petr3, ce se ana pe o inalfime, in partea de jos a cheiel

1
raiului, ori esprimandu-ne cu alte cuvinte, intr'un stalp de petra din re-
giunea, pe care vechia teologiS romana o numia Cardines mundi.
l
) O statui, ce represents nascerea deului Mithra din petra, a fost desco-
perita la Sarmizegetusa, si cstc reprodusa in Arch.-cpigr. Milth. VII. p. '224. si la Ki-

rdlyi, Dacia, II. p. 343. — Alte di5ue mo'numente, ce infStisau pe ftsi<; b. itstpa?, au fost
descopcrite la Apulum. Unul din aceste mutilat este reprodus la Henc. Beytrage 2.
dacischen Geschichte, Fig. 13.

a
) Aeschyli Prometheus vinctus, v. 1016 seqq.
3
) C. I. L. Ill, nr. 4424: Petrae Genetrici |
P(ublius) Ae(lius) Nigri|nus
Sarced(os) |
v(otum) s(olvit).
') C. I. L. Ill, nr. 4543.

s
) La divinitatea Petra genetrix se refer urmStorele versuri din o colinda romana
dc peste CarpatI:
La o p6tra neslovata, Ca se nasca fi u din petrS,
Leru-i Ddmne, Fiu din p6trS si-o nSscut . . .
Sede Maica 'ngenunchiata, Reteganul, ColecJ. manuscr. P. I, 337 (Acad, rom.)
Aceste versuri mat au si un caracter iconografic. Titanul Atlas inca sustine inge-
nunchiat sfera universului (p. 346).
Textul acestei colinde romane, caredupX confinutul s£u ne apare 16rte
archaicS, este urmMtoriuI
Sus la cheia raiulul

BunS cetS mi-e adunata"
Tot de SfinfT de aceia sfinfi
Si-mi citiau, proorociau '),
Si-mi citiau de Dumnedeu

Si pe Dumnedeu nu-1 sciu.
— Erlon Sant-Ion . . .
Din gurS asa grSia . . .
Vol citijl, proorocijl,

Si-mi citip de Dumnedeu
Si pe Dumnedeu nu-1 sciji,
Er eii viu si bine-1 sciu
Jos la cheia raiulul
in stalp-ch6tra' mi-e 'ncheiat.
— D'unde Snin{it c'audia,
Elf sSltara si sburara,
Sus mal sus se ridicarS,
Cu noril s'amestecarS,
Jos mal jos cS se ISsa,

Pe stalp de chdtra' cSdea;
Cand acolo c'ajungea
CSrft pe brafe cS-si lua,
Si citia, proorocia,
De trei dile si trei nopfT,
Stalp de chetrS in patru crepS

EtS Dumnedeu c3 scapS 2).
DupS cum vedem, textul acestei colinde, se ocupa cu inchiderea deulul
Mithra Intr'un stalp de petr3 si cu eliberarea lul prin puterea misteridsS a
s
vechilor rugaciunl sen formule sacre ).
O altfi varianta ne infSfisezS pe ds&s iv. irstpac in sensul legendelor poste-
ritfre, ca un Dumnedeu n as cut din pStra.

O cetS de Sfinp* mSrunflt
Lerului Domne, Domn din ceriu,
Intreba de Dumnedeu i
fntrebarS, nu-1 aflarS,
*) AdecS consultau cartile de oracule. DupS cum results din acestS colindS, al c3rei
fond este epic-teogonic, triburile pelasge de langa DunSrea de jos inca-si aveau' cSrtile
lor celo sfinte de profetil. Mai notJm, c5 A bar is, renumitul preot si profet al lul Apollo,
Inca scrisese, dup& cum ne spune Suida, o carte de oracule in limba ScythS.
J
) GomunicatS de invgtStoriul T. Popescu din comuna Rasova, j.' Constanfa.
») Rasa latini a avut tot-de-una o mare credinta in puterea miraculdsS a rugSciunilor
Si a formulelor vechi (Cf. Pliniu, II. 54; XXVIII. 3). Er Virgil se esprimS ast-fel: Car-
mina vel coelo possunt deducere Lunam (Ed. VIII. 69).
Dar Hie J
) bine-1 scie ...
Si-mi gr3ir& s,i mi-1 spuse . . .
Vede{I vol cea stanS de p £ t r M,
De departe sS-mt cSdeft

Dc-aprope s<l ve" rugaft,
Pdtrainpatru s'ofScett,
Dumnedeu de-acolo nasce,
Dac'o nasce-I veft cunosce,
In aripidre s£-l luaft,
Sus mat sus s£-l ridicaft,
Sus mat sus la lighion
Ca-acolo-t sfantu Ion ... !

)
14. Legenda lul Prometheu in istorid.
Numele de IfyopjO'eo?, sub care ne apare in legendele grecesct acest

vechiii representant al civilisafiunit pelasge, era numat un simplu epitet ca-
8
racteristic al calitap'lor sufletulut seu ).
Cuv£ntul «Prometheu» in forma sa originara nu avea alt injeles de cat

de: eel antaiu la minte, om mintos, injelept, cu sufletul adanc *).
fntocma dupa cum patria lut Prometeu era in regiunile din nordul
Thraciet, in Scythia de apus, tot ast-fel si epitetul de Prometheu, ce s'a
dat acestut eroii al infelepciunit, nu era o creafiune grecesca.

1
Originea cuvfe'ntulut este pelasg5 nordica . In tradijiunile romane s'a mat

p5strat pan& astSdt acest termin sub forma de «Preminte*>, insS aplicat lap
personalitatebiblica: «Preminte Solomon* ,adecS Solomon eel prcainfelept 6
).
Ast-fel forma grecesca" de riponrûc (lat, Providus) ne apare nu numat

ca o modificare a cuventulut primitiv pelasg de «Preminte», avend insS,
ca tdte imprumutarile facute din altS limba, un sens cevast mat depiirtat
6
de cat eel primordial ).
») Este deul Helios (Sol), al carui ochia etern le vede tdte. Videt hie Deus (Sol)
omnia primus (Ovid. Met. IV. 170. Cf. Homed Hymn, in Cer. v. 62). Sub numele de
«Ilion» este invocata divinitatea Sdrelul in o colinda romana din Transilvania (Gaz.
Trans, nr. 281. 1899).
*) Comunicala de inv. Baiculescu, com. Baltatt, j. Raranicul-sarat.
3
)
La Eschyl (Prom, vinct. v. 85) divinitatea Kpaxo? adresdza lul Prometheu urma-
t6rele cuvinte: «Cu nume fals te numesc deil Prometheu*.
4
) Teodorescu si Gorovet, O sama de cuvinte din muntii Sucevei (Sezatoarea, III. 86):
priminti, eel antaiu la minte, mintos, intelept.
«) SezStoarea (Falticeni) An. III. 84. lip; V. 4. 49.

e
) fn limba grecesca cuvintele de Upop.i\&eb<; $i npo(r«]8"fjs aveaii intelesul de «pre-
Legendele lut Prometheu, aceste tradifiunt religiose, istorice si poetice,
ne presinta un dcosebit interes pentru fSrile de la Carpafi si Dunare. Ele

ne aduc o rada de lumina asupra unci epoce pline de fapte si dc eveni-
mente marl, msa lipsita de istoriS.
Dupii traditiunile anticitap'I, Prometheu este representantul intreget start

de cultura din epoca de p£tra si de la tnceputul epocet metalelor.
El este omul de cea mat adanca gandire si fericitS combinatiune.
Prometheu invefa pe omenl sS construiesca locuinfe la lumina sdrelut.
El pune forfa animalelor in serviciul omulut. El iace din elementul divin
al foculut agentul eel mat puternic al civilisap'unit omenesct. El anS modul
de a pute invinge obstaculele apelor, dand curs corabielor cu panzX pe
suprafafa cea intinsS a maYilor. EI introduce cunoscinfa si usul metalelor.
El pune mana pe o mulfime de secrete ale naturct. El aria puterile oculte
ale plantelor spre a combate relele, ce ataca organismul omulut *). El a cercat
prin arta divinafiunil s6 pota cunosce tainele viitoriulut si hotaririle destinulut.
Mat mult. Prometheu a cautat sfi puna mana chiar si pe spiritul omulut.
El a creat tipurt noue de oment din pament si din apa, si a cercat s6 le
dee chiar viefa, ceea ce, dupS cum spuneau carfile cele sfinte ale teologiet
pelasge, i-a si succes 2). Ast-fel ca legenda ebraicS, dupS care Jehova, a format
pe om din pSment, ca i-a dat suflet si infelepciune, ne apare numat ca
o copiS de pe o legenda mult mat vechiS a creafiunit omulut prin Pro-
metheu.
Ceea-ce presinta ins3 o valdre positiva pentru sciinfa este, ca dupa trite
aceste legende sacre, ce form^za cyclul Prometeic, inceputurile desceptarit
genulut uman, intrega starea de cultura, anteridra timpurilor troiane si tim-

purilor faraonice, se atribue unut ilustru representant din fgrile de nord
ale Thraciet.
Aict la Carpatt si la Dunarea de jos ne apare patria acestut geniu titanic,
martir toto-data al sciintet si al cugetarilor sale adanct. Aict dupa tote frag-
mentele, ce aii mat rCmas pana astSdt, din Biblia cea mare a paganatatit
ante-istorice, ni se presinta 16ganul stravechiu al civilisajiunit ome-
nesct inainte de timpurile asiricne si egiptene.
ved5toriu> (providus) si numat in a d<5ua linia ele mat aveau si notiunea de «om
intelept». — Fulgentius, Myth. II. 9: Enimvero Prometheum, quasi epo^ftsjav, quod
nos latine providentiam dicimus, ex dei providentia et Minerva, quasi coelesti sa-
pientia hominem factum (Frag. Hist, graec. 2. 292. fr. 92).
') Aeschyll Prometheus vinctus, v. 447 seqq.

') ipollodoii Bibl. I. 7. 1.
15. Titanul Atlas in cantecele eroice romane.

•
In anticitatea ante-homerica esista o legend^ eroicS, in care titanul Atlas,
acest nepot al luT Oceanos potamos (IstruluT), si rege din {era Hypcrbo-
reilor J
), era Infîsat ca un uries al ape lor, si in particular al m3rilor.
Din ac^sta legends pelasgS s'a pastrat la Homer numal un mic fragment,
in care se spune, cS titanul Atlas cunoscea tote adancimile mSrilor *).
La urmatoriT lui Homer insS nu aflSm nimic maT mult in acesta" privinjS.
O proba, c& legenda despre Atlas, ca un uries al apelor, nu era originara"
din finuturile meridionale.

Din fericire ins& pentru studiul tradip'unilor ante-homerice s'a pSstrat panS
astSdl la poporul roman o multime de cantece eroice, al cSror fond se re-
duce la o anticitate fdrte dep&rtata\
O parte din accste cantece traditional e romane ne presinta in mai multe
variante legenda homericS despre Atlas, ca uries al DunSril si al mSril »).
In acest cyclu de cantece bStrancsci faimosul titan Atlas p6rta" numele
de Tanislav orf Stanislav.

DupS origine, eroul este din pSrfile Moldovef, ori ale OltuluT, er scena
se petrece pe podmolul Dunarii de jos, in p'nuturile Ialomtfel si ale BraileT.
Dupa textele poporale, ce le cunoscem pana astadT, conp'nutul acestet
legende este urmStoriul:

Turcil Darstorenl, GiurgiuvenT si Brailenf, Turd pSgani si zurbagiJ, plcca"
pe Dunare sS prinda pe Stanislav vitezul, «om, ce cica e v3tav»,

care-T «mare la statura si grozav la cautaturS*, pe care «Dunarea
l'a crescut si lat in spate l'a facut». Sosind la intorsaturile garlel, la pod-
molul Dunartf, el intalnesc nisce «fete Craiovese, mandre ca nisce cr3iese>,
ort ei vSd nisce fete selinence, brailence si neveste ialomifence inSlbind
pandele la apa, intindendu-le si incrusindu-le pe campurf la sdre. Intrebate
daca aii v£dut pe Tanislav vitezul, feciorul MatuseT, pu'rn de serpe al
Dunarii, ele respund, cS mama lui Tanislav se ana mat in jos pe podmolul
») Dupi Hesiod (Theog. v. 507) C yme

1 n a (adeca «V e s t i t a» de frumdsS) fica Ocea-
nulul, a fost mama lui Atlas si a lui Prometheu.

a
) Humeri, Odyss. I. v. 52—53.
*) ColectiunI consulate : Teodorescu, Poesii pop. pag. 558-577. — Tocilescu, Materialurl
folkl. I.80. 84. — Catana, Balade, 22. — Negoescu, Balade, p. p. 74. — Sezatoarea, An. V.
p. 85. — Colectiunea ndstra ineditl — In alte variante eroul ne apare sub numele
de Velcan sett Vulcan (Teodorescu, p. 550; Alecsaridri, Poesii pop. p. 134).

•
Dunarit, unde se aduna garlele de i-si varsa apele. Ea spala armele si hai-
nele lut Tanislav de sangele turcesc. Acestt Turct plecand apot pe Dunare in
jps prind pe Matusa, mama lut Tanislav, o lega, si o chinuesc, ca sS le
spuna unde este fiul denset. Inspaimantata bStrana le respunde, ca mat in jos
pe Dunare, la o salcie plecata cu ramurile pana in apa si pe maluri resfi-
rata, se afla caicul lut Tanislav, priponit cu lanfusul de argint, er in caic
ddrme Tanislav cu palosul gol pe piept, cum e Tanislav descept. Plecand

mat la vale Turcil gasesc pe Tanislav culcat in caicul sSii, scris cu slove
de argint, si cu palosul gol pe piept, cum e Tanislav descept. Cand el vSd insa
pgrul lut Tanislav flusturand in vent, o grdza si fiort reel i cuprind. EI nu mat
cuteza a se apropia de Tanislav, ci fug si se t£rSse ca broscele prin tdte li-
vedile. Atunct se presinta inaintea Turcilor sluga lut Tanislav, un fecior de

grec pripasit, si le propune, ca sS le vinda legat pe stapanul seu. Piatit de
Turct, el lega pe Tanislav, care inca dormia, cu 12 strengurt de m£tasa, ca
pari! de f6n de grose. Er dupa ce Tanislav este legat, un turc mat mic, orb
de un ochiu si schiop de un picior, svatuesce pe tovarasit s5t, ca sS mat lege
de gatul lut Tanislav p£tra moret din {era Moldovet si apot sC-1 arunce in
Dunare, fiind-ca «Dunarea l'a crescut si lat in spate l*a facut, Dunarea sS-1
prapadesca si vi^fa sfi-t sfarsesc5» !). Turcit aduc indata petra moret din êra
Moldovet, pe care o lega lut Tanislav dupa cap, ort intre spete, si apot
rgstorna caicul in Dunare, «unde-t apa mat afunda, de nu se mat vede unda,
ci cat ochiul 1-mt zSria tot mare latS vedea, mare lata si pustia si nict o
faptura via, nict luntre, nict corabia*. Tanislav inca dorme cand ajunge pe
fundul Dunarit si tret dile el sta in apa cu gura in nasip. DupS tret dile
eroul se desedpta si simtindu-se legat cu petra dupa cap, «la Dumnedeu

se gandia, la Dumnedeu se ruga si Dumnedeu l'imputeria»; el pune manile
pe petra, petra pe pept o aseda, in piciore se proptesce, petra in sus el o
ridica *), apa in laturt se retrage si de malurt se isbesce, apot la fafa apet ese
si voinicesce el inota, ca-ct «Dunarea i-1 curtdsce, ea pe el si el pe ea». Cand
eta se intempla, ca «o fetifa rumeiora, cu cofita galbidra* sosind cu cofele
la DunSre vede pe Tanislav inotand si greii sufland de ostenela. Inspai-
») La Roman! esista si in timpul imperiulul peJ<5psa traditionala, de a precipita pe cei

culpabilt in riu, legati cu petre de git (Sue t on i i.Octavius Augustus, c. 67).
s
) Aceeasi imagine si apr(3pe cu aceleas! cuvinte o aflam si in Odyssea luT Homer
(XI, 595). «Si am vedut», dice Ulysse, «pe S i s y p h trudindu-se cu muncile sale cele grele,
prindfind si ridicand cu amendoue manele pdtra cea giganticS; el adeca, se proptia

cu manele si cu picidrele, si impingea bolovanul eel enorm in sus catre verful inaltimil*.
Avem afa dar aici incS o proba, cS Iliada si Odyssea lut Homer represinta de fapt nu-
ma! o compilajiune de diferite episode estrase din vechile cantece epice poporale.
COLUMNA CERIULUI.
mantata ea trantesce cofele de p2m£nt si alcrgand repede aeasi spunc ta-
talul seu, ci Tanislav se indca si sS-1 lase va fi pgcat. £r tatSl seu i r£-
spunde : cum p6te si se inece, cand inoti ca un pesce, DunSrea in pi-
ciore o trece si se luptS in ea cat dece. ApoK acest bgtran cu suflet bun,
luand in manS vesla de argint alergS la Dun3re, alege un caic de aramS
si vSdend pe Tanislav, cum se opintea si petra de trei stanjini in sus de
asupra sa o ridica, el intra numat de cat in DunSre, tSia sforile, petra se
scufundS, apa in doue se desface, valurile se clStesc si trei cdsurf borboro-
sesc. Acum Tanislav, liberat de greutate, apuca singur in manS vesla cai-
culul sj cand o infige in undele DunSriT, caicul saltS peste mal, restdrnS
pe Tanislav, si-1 intinde lung pe erbS.
Iir dupa altS variants, Tanislav, dupa ce se desceptX in fundul apel, sim-
findu-se legat, ferecat si cu pdtra dupa cap, de o-dat5 se opintea, in fafa
apei esia, voinicesce inota, si la f&rmure esia, de trei stanjini pe uscat,

tot cu pdtra dupa cap.
Aceste sunt p&rtile principale din legenda romanS despre Tanislav vi-
tezul, fiul Matusel, figura cea mal titanicX din cate ni-le presintS cantecele
eroice romane, gigantul, care ddrme trei dile pe fundul DunSriT, pe care
Dun&rea l'a crescut, lat in spate l'a ficut, pe care Dun3rea-1 cundsce, ea
pe el si el pe ea ]
).
Admirabila rapsodiS superior^ in eloquenfa si in imagini on-ca>ui alt episod
epic din Homer.

DupS cum vedem, personalitatea croulul roman Tanislav seti Stanislav
este identica" cu figura titanului Atlas, care dupa" OdysseS cundsce tote adan-
cimile m&rilor.
O imagine forte caracteristica' ne presinta" legenda roman3, cand ea ne

spune, cS Turcil i legase lui Tanislav vitezul o petra dupa" cap, si tot cu
petra dup& cap el ese pe uscat. Avem aid o importantS reminiscent antc-
istoricX despre simulacrele titanului Atlas, figurat cu un glob de pdtrS, sdii
cu sfera universulul, dupa" cap 8

).
Numele de Tanislav seu Stanislav 3

), sub care ne apare fiiimosul titan
') Sdu dupa alta varianta publicata la Teodorescu. (Poesil pop. 552):
El cundsce DunSrea El indta ca un pesce
pana 'n vale la Slina (Sulina) si ca plutele plutescc ....

fi malurile turcesci de sta omul si-1 privesce
si schelele bogdanescl. sede "n loc si se crucesce . . .
a
) A se ved6 mai sus fig. 178, p. 346.
a
) Stanislav este numele unei vechi fatnilie hoerescl din teYa FagarasuluT (Densu-
sianu, Monumente pentru ist. teiel FagarasuM, p. 151). fir dincoce de Carpat[ aflam
NIC. DENSU?IANU. 2J
Atlas in cantecele cpicc romanc, aparfine de asemenea timpurilor ante-
homerice. Unul din eroii Dardani, care se lupta" la Troia in contra Greci-
Ior pdrta in Iliada M Homer numele de Sthenelaos *). In tradifiunile
istorice ale Romanilor eroul Tanislav era cunoscus sub numele de Tan us,
si despre densul se spunea, cS a fost un rege al Scythilor de langa" munfil
Riphaei, adecS tot de langa Carpa{i !
).
16, Cyclul epic despre Atlas, Medusa si Perseu

in traditiunea romanA.
In cantecele eroice romane despre titanul Atlas mat aflam si elementele
principale ale vechet legende despre Perseu, Medusa si Atlas.

Dupa cum ne spun tradip'unile grecescl, Perseu renumitul erou din Argos,
un fiii al lul Joe si al nimfel Danae, a fost trimis de regele Polydectes din
insula Seriphos, ca sS-I aduca capul Medusel, a unel din Gorgdnele, ce

locuiau in parole de nord ale falmosulul riii Oceanos 3
).
Perseu, dupa ce t3iS capul Medusei, pe care o aflase dormind, se abate
si pe la Atlas, regele din fera Hyperboreilor 4

), i spune cd densuleste un
fiu al lui Joe, i vorbesce de vitejiile sale miraculose si-i cere ospitalitate
pentru o ndpte. Insa Atlas aducandu-st aminte de sentinfa unu! vechiii ora-
la a. 1247 pe un Szeneslaus, ca Woiauoda- Olatorum (Densusianu, Documente

privit(3re la Istoria Romanilor, I, 251).
*) Homerl II. XVI. v. 586.
') Isidori Hispal. Originum lib. XIII. 20. 24: Tanus rex fuit Scytharum, primus a
quo Tanais fertur fluvius nuncupatus, qui ex Riphaeis veniens silvis dirimit Europam
ab Asia . . . atque in Pontum fluens. Avera in acest pasagiu al lul Isidor o simpla con-
fusiune intre flumele eel vechiii al Dunarii, Danusis la Stephan Byzantinul (v. Advtugi?)
§i riul eel mare numit de autoril grecescl Tanais, care se varsS in lacul Meotic. fns5
Tanais, s6uDonul de asta-dl, este un riu de stepe si isvorele sale nu se afla in muntl.
Dupi Eschyl (Frag. 73) Istrul este riul, caTe curge din tinuturile Hyperboreilor si din
muntii Rhipaei. Tot asemenea si la Apoloniu Rhodiu (IV. 287) isv(5rele Istrului se afla
in muntii Rhipaei. in fine mal notam aici, ca Du'narea figura sub numele de Istru nu-
mai de la cataracte in jos (Strabo, VII. 3. 13). Numele de Tanais a fost aplicat la
Istru chiar si in legenda Argonautilor. Dupa cum ne spune scholiastul lui Apolloniu
Rhodiu (IV. 282) Argonautii din Pontul euxin au intrat in riul Tanais, $i in urmS trans-
portand corabia pe uscat au efit In marea cea mare.

3
) Hesiodi, Theog. v. 274 seqq.
') Poetul Pindar (Pyth. X. 50) inca amintesce de caletoria lul Perseu la Hyper-
borel.
cul din Parnas, care-I dicea: Atlas! va veni o-data timpul, cand arboril t£I
vor fi despoiafl de aurul lor si acestX gloriS e reservata pentru un fiu al
Joe, denega Jul Perscu ospitalitatea, pe care o cerea. Perseu insS insistand
asupra cercrii sale, Atlas i-1 invita sS piece imediat mat departe, fund-eft
alt-cum nu-1 va scapa din mancle sale nicl gloria faptelor sale mincindse,
nici chiar insusl Joe. La aceste cuvinte, Perseu, care nu se putea mSsura in
puteri cu titanul Atlas, scose din traista. capul
MeduseT, ce avea proprietatea magicS se im-
petrescS pe eel, can i vedeau fafa, si ast-fel
prefacu de-o-data. pe Atlas intr'un munte.i-

mens, capul titanulul deveni verful unul pise
inalt, er dselc sale se transformarS in petre.
Acesta a fost voinfa deilor, scrie Ovidiu, si
acum ccriul cu tote stelele sale se radimS

pe Atlas J
).
Numele celor trei Gorgdne, ce locuiaii pe \8r-
murele de nord al riului celebru, Oceanos, era
dupaHesiod, Stheno, Euryale si Medusa 2). 187. — Medusa. In traditiunile

romane Matusa, mama eroulul
Despre Medusa mai spunea o variants, ca Stanislav. Sculptura antica in
museul Ludovisi din Roma. DupS
ea a fost fica unui asa numit Sthenelos, Brunn, Denkmaler griech. u.
r5m. Sculptur. Taf. 238 »).
considerat ca rege al Mycenei *).
In traditiunea romana insS MStusa este mama lul Stanislav 6

). TurciT,
can vin asupra lui Stanislav, prind mat antaiii pe MStusa, o lega, o chinuesc,
si unul dintre el, ceusul, seii capitanul, acestel glote de TurcT, vocsce sX-i
taie capul 6
). Er lut Stanislav or! Tanislav, ce represents aici pe titanul
Atlas, Turcii i lega o petra dupS cap.
Tradifiunea este acecasi. InsX o deoscbire esistS in formS. Elada fiind
mai dcp3rtata de teatrul evenimcntelor, legenda grecescS s'a alterat; ea aluat
caracterul unci simple povestir! fabuldsc, pe cand varianta romana a pSstrat

caracterul sSii fundamental istoric si prin urmare o forma mai originals.
') Ovidil. Metam. IV. 637 seqq.

2
») Dupa cea mai mare parte a mitologilor, Medusa a fost o fata de o frumuscja es-
traordinara (Ovidii Metam. IV, v. 791; Procles Carthaginiensis, Frag. 1 in Frag.
Hist, graec. IV. 483). Ea avea un per magnific, ce stralucia ca aurul. Ins5 Minerva iri-
tata de frumusetea el, i schimba perul in vipereêarl se impleteciafi in jurul capului,

4
) Apollodori Bibl. lib. II. 4. 5.
8
) Ncgoescu, Balade (1896) p. 75. De asemenea in cantecul betranesc, ce ni-s'a co-
municat de inv. G. Teodorescu din com. Manesci, j. Dambovija.
«) Teodorescu, Poesii pop. 565.
Tradifiunea romana despre Tanislav vitezul, Tanislav vatavul si vestitul,
«cel mare la staturS si grozav la caut5turS> si despre mama sa M&tusa,

contribue ast-fel a stabili, ca titanul Atlas al mitologiei grecescl, acest re-
presentant al vechet generap'uni pelasge, a fost unul din croii legendar! de
la CarpafT si DunSre J
).
') Medusa (Matusa), una si aceeasT cu Clymena («Vestita» dc frumdsa), a fost la in-
ceput o p&rsonalitate cu totul distinct! de Gorgdna cca lcgcndara. Dup5 cum scrie Piiniu
(VL 36. 3. 4) Gorgdnele crau nisce femel sSlbatice pSrdse. Er dupS Diodor Sicul
(III. 54. 55) Gorgdnele erau un popor de feme!, ce se aflau in rfisboiu eontinuu cu
Amazdnele. Legenda vechil Gorgdne, sdii a Gorgdnei celel teribile, o aflSm si in c&nte-
cele eroice romSne. Ea cste o «fatS s£lbatecS», ce locuesce in <cimpia NistruluT* la
marginea m5rilor». Ea are o figuri cu totul sinistra, c&nd cine-va o vede, fiori de rndrte
5-1 cuprind. Eroul eel mai resboinic al traditiunilor romane, Novae eel betran pleci, ca
se taie capul acestel fete slebatice, pe care o afla adormita, cum aflase Perseu pe Medusa.
Novae o desceptS, se lupta cu dfinsa, i tail capul, pe care-1 pune in suliti si-1 duce
acasS, ca seran de invingere (Catana, Balade, p. 108).
COLUMNA BOREALA 389
XV. STHAH BOPEIOI. - COLUMNA BOREALA LANGA ISTItUL DE JOS.
In poema geografica, ce in comun se atribue lut Scymnus din Chio,

se face amintire despre o columna colosala, ce se inalja pe culmea unul
munte de langa Istrul de jos, si care purta numele de SttjXtj pdpswCj Co-
lumna boreal 3.
Textul acestui important pasagiu pentru geografia preistorica a Daciei
vechi, este urmatoriul:
«In parole cele mai estreme ale Celtilor esista o Columna, ce se nu-
mesce boreala. Ea este forte inalta si culmea munfilor, pe care se aria,
se intinde catre marea cea plina de valuri. In apropiere de acesta columna

locuiesc eel mai departafi dintre Celfi, si can se estind numai pana aci.
Mai locuiesc In vecinatatea acestei Columne si Enefii, precum si IstrieniT
de jos, carl de aici se intind in launtru spre Adrian* *).
In timpurile din urma diferifi autorl au cercat sS stabilesca posifiunea
geografica a acestei columne, unii langa strimtdrea de la Gibraltar, alftf in
Alp?, in Pirenei, or! pe coljul estrem al peninsulel numite Bretagne »).
Insa tote aceste localisari presinta dificultafi enorme, geografice si etno-
grafice, pentru parfile de apus ale fuiropei.

Or! cat de misteriose ne apar astldl monumentele cele primitive si co-
losale din timpurile ante-homerice, ele insa sunt vestigii importante ale civi-
lisafiunii unel lumi disparute, si not nu vom pute evita nici o-data sarcina,
ce ne-o impune istoria, de a studia pe cele ce mai subsista astadT, de a
') Anonymi vulgo Scymnl Chil Orbis Descriptio, in Geographi graeci minores. Ed.
Didot. Vol. I. v. 188-195:
Tooxwv (xuiv Ks).tuiv) Ik xsixa'. Xs-f 0|>ivY] tt; eaâtYj
0frj).Y| pops'.o?
-
etc 3' uiJiTj).-*) itavo
si? xoiwhtuiSes icsXafo? avaxsivooo' axpav.
Olxouat TV)? o-c-fiX

-
(j<; 8e tou? Iffus xoitou<;
KsXxuiv ozo: X-f|YOua:v ovxe? eV/axoi
"Evexoi is xal xuiv svxb; e:? xov 'Aop'.av (Cod. Paris. 'AvSpiav)
"loxpcov xa&vjxovxiov \i-[Ouoi 8' a&xo&Ev
xov "ioxpov ^px^v XajijMtvetv xoo (>e6|jiaxo<;.
Cuvintele "Jotpiov xaS-TjxovTiuv insemn^za textual : «Istrienii, can se intind in jos>,
6r forma genetivului este conditional de IV/axo:.

'>) A se vede" Miillerus, Geographi graeci minores, I. p. 202-203. — Bertrand, La Gaule
avant les Gaulois, p. 299-300.
fixa posifiunea celor enigmaticc si de a pune in lumina caracterul si in-
semnXtatea lor primitivS.

In vechia literatura geografica, faimosul monument al lumii preistorice
despre care ne vorbesce Scyrnnus, purta numele de «Columna boreala*.

Ea se afla asa dar situata in acele parft ale continentului european, pe cart
vechia geografia. le considera ca regiune a nordului.

Ephor, unul din istoricit grecesct, care cercase s$ aduca o lumina asupra
timpurilor ante-homerice, resuma ast-fel ideile celor vechi, despre divisiunile
geografice si etnografice ale pamentulut.
« Regiunea orientals o loeuiese Indienit, cea meridionals Ethiopii, cea

occidentals o fin CelfiT, er regiunea boreala o.ocupa Scythit. De alt-
mintrelea, nu tote parftle aceste sunt egale in marime unele cu altele, fiind-ca
regiunile, ce le ocupa Scythit si EthiopiT, sunt mat intinse, er ale Indienilor
si ale Celfilor mat mict» *).
Columna boreala se afla asa dar in regiunea geografica a Scythilor,
insa in parfile de apus ale acestora, in apropiere de Celft, dup& cum scrie
Scymnus.
Despre situafiunea acestet gigantice Columne a lumii vechi mat aflam
inca o indicafiune importanta geografica la Scymnus.
Dupa cum ne spune acest autor, culmea de munft («*pa), pe care se

inalta Columna boreala se intindea inainte spre marea cea plinfi de valurt,
seu catre marea cea furtundsa. O singura mare furtunosS prin escelenfa, era
cunoscuta de Grecil cet vechi si acesta era Ilovro? alecvoe, marea inhospitala
seu marea negra de astadi. Acelasi Tlovrot; figureza la Hesiod sub numele
de marea cea furtunosa sdfi maniosa 2
), er la Herodot sub numele de
[iop-qtrj MXaaaa, adeca marea boreala
3
). Results, asa dar, ca asa numita
Columna boreala se afla pe una din inaltimile munfilor, ce se intindeaii in
partea de apus a Pontulut euxin, numit de altmintrelea si marea boreala.

Rgmane s6 esaminam acum datele etnografice, ce ni le presinta Scymnus
cu privire la posifiunea geografica a acestut important monument preistoric.
Dupa Scymnus, trei popore cunoscute in istoria etnografica a lumii vecht,
se aflau stabilite in vecinatatea Columnet borealc.

Cet de antaiii, pe cart i amintesce autorul acestet geografie, eraii Celfit
') Ephoii Fragm. 38, in Hragmenta Hist, grace. I. p. 243. — De ascmenea si la Scymnus
regiunea geografica a nordului aparttne Scythilor, v. 174: icpos poppav Sv.u8-'-/:.
s
) Hcsiodi Theog. v. 131-137.

COLUMNA BOREALA 391
estremf, seu Celfii cei mai departatT de trupina lor, si carf, dice densul,
se estindeaii numai panii aci.
Dupa Diodor Sicul, Celfii eraii respandifi in vechime, in grupe mai

mult, on mai pup'n, considerable, pani langa Scy thia '); er dup& Stephan
Byzantinul, Agathyrsii, seti Tursenii cei avufi de aur, ce locuiau langa
riul Maris (Mures din Transilvania), erau considerati ca un popor celt 2
)
. O a ddua grupa etnicS, ce locuia in apropiere de Columna borealS, porta
la Scymnus numele de 'Evetof.
Despre acesti Ene ti mat aflam la Scymnus Inca o important^ notita gea-
cu Thracil numifi Istrieni ).

grafica: ei erau vecini a
De asemenea ne spune Scylax, c3 Enefii eraii stabilifi langS Istru si lang£

Istrieni i Dupa Herodot Enefii locuiau dincdce de Istru, in nordul Thraciei
).
si erau vecini cu Sigynnii 5

)4
er la Eustathiu, Enefii eraii vecini cu Tri-
ba1 i I °), ce locuiau langa riul Oescus (Isker) din Mesia de jos.
Avem asa dar aid o certitudine absolute istorica, ca Enefii, de carl ne vor-
besce Scymnus in textul de mat sus, erau un popor de langa Istrul de jos ').
Numele etnic al Enetilor preistorici, ('Evetoi, 'Evstoi, Veneti), au lasat
inca pana astadi amintiri nesterse in topografia romana. In parfile de apus
ale Romaniei de astadi, unele sate mal porta si acum numele de «Vinefi» 8
).
') Diodori Siculi lib. V. c. 32,
2 Steplianus Byz., v. Tp'-tusoi, kH.-.^ KsXtuiv, e&vo;, ou<; oi "E)vXy]ve; 'Afafrupaoos ovo-
)
"j Scymui Orbis Descriptio, v. 391: 'Evatuiv £/ovw. ©paxs; "l-ztpo: Xsfo|isvot.
4 Scylacis Petiplus, c. 20.

)
s) Herodoti lib. V. 9. — Cf. Apollonii Rhodii lib. IV. 320.
Sj Enstathli ad Horn. II. v. 832: eS-vo? n^pa TpipiXXoi? 'Eveto!.
') Homer (11. II. 852) face amintire de Ene til .din Paphlagonia, ca aliati al Tro-
ianilor. De origine troiana erau consideratl si Vcnetil din Italia,, o micii grup5 separata
din tribul ccl mare (Venetos Trojana stirpe ortos, auctor est Cato.
al Enetilor
Plinii 1. III. Strabo (XII. 3. 8). Enetii din Paphla-

23. 3). Aceleasi idei le aflam si la
gonia, scrie dfinsul, dupa distrugerea Troiei se respandiri prin Tracia si retacind au
ajuns pan5 la Venetia (Cf. Scymnus, v. 889 seqq.). InsS cu totul altmintrelea ni se
presinta in istoria curentul migratiunilor dintre Europa si Asia mica. Este un fapt positiv,
ca tote triburile pelasge, ce le aflSm stabilite in Asia micS, cum erau Brygil, Bi thy nil,
Mysil, Troianii, Lelegii, Cauconil etc. imigrase acolo din peninsula Hemului
si din partile Dunarii de jos. Se pare ast-fel, ca si Enetii din Paphlagonia, ce lo-
cuiau langa termurii marii negre in strinsa vecinState cu asa numitii Caucones, erau
numai un fragment din grupa cea mare a Enetilor de langa Istru.

8
) Venata sat, Tismana, jud. Gorj; V6nata catun, Rosiuta, jud. Mehedinti; Vineti
sat, Ceptura-de-jos, jud. Olt; Vineti sat, MircescI, jud. Olt; Vinetil-de-jos si de-sus,
sate, Spinenil de sus, jud. Olt; Vinefesci sat, Oltenesci, jud. Falci'u, dupa cum se
In fine un al treilea popor, ce locuia in apropiere de Columna boreala

erau asa numifii "lotpot.
Sub numele de •sEatpos ne apar aid amintif! Iocuitoril din parfile de jos ale
Istruluf, si nu sunt de a se confunda cu 'latpiavol '), Iocuitoril orasulul celui
avut si puternic numit "Iatpoc, 'Iatpia, 'Ia^pirj, situat langa gura cea vechia
2
a Istrului ).
AcestI «Istri», dup& cum ne spuhe Scymnus, faceau parte din familia cea
mare si importanta in istoria a Thracilor 3

), si el se intindeau «in laiintru*
(hd-os) spre Adrian *). Formau asa dar o grupa etnica considerabila, omogenS
si omoglota cu Iocuitoril din rcgiunea, pe care Scymnus o numesce Adrian.
Espresiunea geografica de «tn launtru*, ce o aflam la Scymnus, desemna
dupa sensul natural al cuvintelor un teritoriu mat departat de regiunea ceea
deschisa a apelor man, un teritoriu inchis de tote parfile cu munp* inaltT,
in. forma unel incinte.
Jornande, istoricul Gefilor si al Gofilor, aplica de asemenea acelasl
vede cmigratf din Oltenia; V6nata, sat, MarginescI, jud. Ialomita; Ven&ta, mosia,
MSlaiesci, jud. Prahova; Vincfia, d6ue sate, t<5ra FSgSrasuluT.
») Mcnmonls Fragm. 21, in Fragmenta Historicorum graecorum (Ed. Didot), Vol. Ill,
p. 537. — Herodotl lib. IV. c. 78.
a
) Herodotl lib. II. 33. -- Arrlani Periplus Ponti cuxini, c. 35: 'Jotpfe itr>).'.;.— Anoiiynii
Periplus Ponti euxini, c. 69: ic6).-.c "Isxpoc. — La Pliniu (IV. 18. 5) si Mela (II. 2)
Istropolis.
s
) Scymui Cbil v. 391 'Evstuiv fyovxu.: Qpay.s; "lotcoi tpfipwy:, — La Mela sub numele
de Istrici se intelege intrega populatiunea dela Dunarea de josincep&nd de langj fluviul
Tyras s6a Nistru. (Axiaces proximus intra Callipidas Axiacasque descendit. Hos ab
Istricis Tyra separat, surgit in Neuris. Melae. De situ Orbis, lib. II. c. 1). — Acciasi
'lo-cpot seu Istrici figure^!! la Trog Pompeiu si sub numele general de Istriani
(Justini lib. X. 2: Erat eo tempore rex Scytharum Atheas, qui, cum bello
Istrianorum premeretur, auxilium a Philippo per Apollonienses petit, in successionem
eum regni Scythiae adoptaturus. Quum interim Istrianorum rex decedens, et metu
belli, et auxiliorum necessitate Scythas solvit.
4
) In Periegesa lui Scymnus ni se presinta de trei ori numirea geograficS do
'ASptciv (ca acusativ\ Tot ast-fel si la Theopomp (Frag. 143). Esista asa dar o ratiune
sciintificS, ce ne pune in evidenta, ca adeverata numire a teritoriului din cestiune nu
era nici de cum 'A8p(a;, ci o forma <5re-care apropiatS de modul de esprimare grecesc
Adrian, ori Andrian dupS cum spune o variants. Autorii greci si romanl aii cercat
adese-ori, si esemple avem numertfse, ca se asimileze diferite numiri personale ?i
geografice ale barbarilor cu formele gramaticale ale Umbel, in care scriafl. In hici un cas
insa, sub terminul geografic de Adrian seu Andrian, pe care Scymnus i-1 aduce in
legStura cu Istru si cu Columna borealJ, nu se pot intelege tinuturile din pSrtile de

nord-ost ale mSrii adriatice, precum nici orasul Adria de pe sesurile riului Padus (Po)
in Italia
COLUMNA BOREALA 393
termin dc «intorsus> (in ISuntru) penlru rcgiunea interiora a Dade!, pentru

A rd el ul dc asiadl >).
. Cestiunea geografica devine ast-fel si mat clara\ Regiunea, pe care Scymnus

o numesce «in launtru» *), Adrian or! Andrian, si care se aria intr'o
continuitate etnica cu Istrienil de jos, nu putea sfi fie alta de cat regiunea
central^ a Daciei Traiane, ad coronae speciem arduis Alpibus munita,
seu Ardelul de astSdi 8
).
Scymnus insS nu -este singurul autor al anticitSfiT, la care Eona cea muu-
tosa din nordul Istrulm de jos figureza sub numele de Adrian.
Sub aceeasi numire geografica, de 'ASptav si de ASpcac, ne apare acest
complex de mun(T, de vat, de delurT, la Theopomp 4
), la Eratosthene 6
),
in istoria lui' Alesandru eel Mare e

) si chiar la Herodot 7
).
Se presinta acum cestiunea principals istorica, anume s£ scim, ce tri-
semnatate a avut in credinfele celor vechi asa numita ColumnS borealS.

Dupa ideile cosmografice ale Hyperboreilor, universul (xoajxo?, mundus)
era considerat ca o sferS concava in centrul cSreia.se aria pamentul 8
).
FirmamentuI cu tote stelele sale se invertia necontenit in jurul pamentuluT.
') Jornaauis De Getarum origins, c. 5: Introrsus itli (Danubio) Dacia est, ad

coronae speciem arduis Alpibus munita.
*) AcestS espresiune maf este si astadi in us la poporul roman. Ce! carl c3I6toresc
din Romania ca se m6rg£ in Arddl, spun ca se due «in lSuntru».
3
) Hypcrborei), dupS cum scim, locuiau in pSrfile de nord ale Istrulul de jos, ale
Pontulu! euxin si dincolo de muntil Ripaei seu de Carpatil meridional!. In cele mai
vechi fantane geografice insa in loc de Ripaei figura numele de Adria ('ASpicr.?). «CeI de
antaiu, carl au descrisregiunilcpamentulul, ne spune Strabo (XI. 6. 2), numiau Sauromati

si Arimaspi pe Hyperborei?, ce locuiau de asupra Pontului euxin, a Istrulm si a Ad-
riei». Este evident, cS si aicT, sub numele de Addas nu se intelege teritoriul de langS
marea Adriatic!!. Nime nu amintesce de Arimaspi $i SauromaJI in pSrtile acele. •— Un

suburbiu al FilipopoIeT era numit pe la a. 227 d. Chr. vicus Ardilenus (C. I. L. VI.
nr. 2799). Fdite probabil, ca locuitorii acestui vicus au fost cmigratl ori stramutati acolo
din partile de nord ale IstruluT, din Ardel.
*) In pasagiul lui Scymnus relativ la Columna boreala sc mai spune in ultimul vers:
«De aid (din tinuturile Istrienilor.) se incepe, dupa cum se dice, cursul Istrulul*.
Insa sub aceste cuvinte nu sunt nici de cum de a se intelege isv<5rele (Jrijfaf), ci ca-
taractele IstruluT. Dupa Strabo (VII. 3. 13) Dunarea sc numia Istru numal de la ca-
taracte in jos.
') Theopompi Fragm. 143 in Fragm. Hist, graec. I. p. 303.
5) Strabonis lib. VII. 5. 9.
•) Strabonis lib. VII. 3. 8.
i) Herodoti lib. V. 9.
8
) IMatonis Axiochus, Ed. Didot. Vol. II. p. 561.
Osia (axip) in jurul careia sc invertia ceriul, seii universul, se considera, cS

trece prin centrul pamentulul. Aveau asa dar aceeasif osiS comun5, ceriul
si p3meatul ?).
PSrtile estreme ale osiel dintre pamSnt si ceriu se numiau Car dines
mundi (fifinele lumii), cele de nord Septentrio seii axis boreus, cele
de sud Meridics 8
). Ele atingeau de o parte si dc alta suprafaja globuM te-^
restru, si representaii ast-fel anumite puncte ale geografieT celeste si terestre.
DupS ideile astronomice si geografice ale anticitafii clasice, polul nordic,
numit si axis boreus seii cardines mundi, in jurul cSruia se inv£rtia
sfera universului, atingea pamentul langS Istrul de jos pe teritoriul Hy-

perboreilor 3
), seii al Gefilor, in particular pe munfii Rhipaei.
Poetul Ovidiu esilat la Tomi, se plange in una din elegiele sale, cS densul
trebue se-si petrecS viefa sub axis boreus, pe pamentul din stanga Pon-
tului euxin 4
), er in alta scrisore, adresatS amicului seu Macer din Roma,
Ovidiu ne spune, cl densul se afia chiar sub Cardinele lii.mil, si Cct adese-
orl in ideS vorbesce cu amicul seii sub osia boreal a (axis gelidus) in
B
{era Gefilor ).
J
) Strabonis Geogr. lib. II. c. 5. 2.
s
) Vitruvii De architectura, lib. IX. 1 (4): Id (coelum) volvitur continenter circum
terram atque mare per axis cardines extremos. Namque in his locis naturalis potestas
ita architectata est collocavitque cardinc s tanquam centra, unum a terra ct amari
in summo mundo ac post ipsas Stellas septentrionum, alterum ... sub terra in meri-
dian is partibus. — Isldori Originum, III. 32. 1. 2: Sphaerae motus duobus axibus
involvitur, quorum unus est septentrionaljs, qui nunquam occidit, appellaturque
Boreus; alter Australis, qui nunquam videtur et Austronotius dicitur. His duobus
polls moved sphaeram cocli dicunt. Ibid. III. 36: Poli — . . . Horum alter est sep-
tentrionalis ... appellaturque Boreus; alter Australis. — Ibid. Id. 37. Cardines
coeli extremae partes sunt axis. Et dictae cardines eo, quod per eos vertitur coelum.—
Ibid. XIII. 1.8; Cardines autem mundi duo, Septentrio et Mcridies, in ipsis enim
volvitur coelum.
s
) Flinii H. N. IV. 26. 11: Pone eos montes (Ripaeos) . . . gens felix (si credimus)
quos Hyperboreos appellavere, fabulosis celebrata miraculis. Ibi crcduntur esse

cardines mundi, extremique siderum ambitus.
*) Ovidii Trist. lib. IV. 8. 41-42 ;
:
Vita procul patria peragenda sub axe 13oreo,

Qua maris Euxini terra sinistra jacet.
E
) Ovidii Pontica, lib. II. 10. 45-50:
Ipse quidem extremi quum sim sub cardine mundi . . .
Te tamen intueor, quo solo, pectore, possum,

Et tecum gelido saepe sub axe loquor . . .
Inque Getas media visus ab urbe venis.

COLUMN A BOREAL A 395
La Marfial acelasT punct geografic si astronomic este numit Ge t i cus

polus '), la Statiu Hyperborei axes 2
), la Virgiliu Hyperboreus septen-
trio 8
). Acelasi Virgiliu ne mai spune, ca polul nordic se afla in Scythia,
pe munp'i Rhipaei, de unde se ridici in sus in forma unm pise de stanca 4
).
Dupa cum vedem din textele, ce le-am reprodus aici, termini! astro-
nomic! si geografici de axis boreus, Geticus polus, Hyperborei

axes, cardines muridi (apud Hyperboreos), craii espresiuni identice, si
ele indicau, ca in regiunea Istrulul de jos se afla acel punct insemnat geo-
grafic, in jurul caruia cei vechi credeaii, ca se invertesce sfera ccresca.
AceeasT idea geografica ni se presinta si sub altft forma la autorii anti-
citap'i.
Dupa gramaticul Apoliodor din Athena, titanul Atlas din fera Hyper-
boreilor susp'ne polul universuluT 5
). La Virgiliu: Gigantul Atlas invertesce
pe umerii sgi osia cea instelati a ceriulul 6
). Er la Ovidiu: Atlas inca se
muncesce, el de abia susfine pe umerit sSI osia cea alba si stralucitorii
7
a ceriulul ).
Acesta osia septentrionala a universuluT, numita si polus Geticus, ce
o susp'nea titanul Atlas pe umerii se7, era ast-fel identica cu Column'a ce-
x
rului de pe muntele Atlas, x'.cov o&pavoo la Eschyl 8

), seu dupa cum se esprima
Homer, cu «columnele cele lungT, ce le suporta Atlas si carl p'n ceriul in
jurul pamentului» 9
).
>) Martiiilis Epigr. lib. IX. 46:
Miles hyperboreos modo, Marcelline, Triones,

Et Getici tuleris sidera pigra poll.
2
) Statii Thebaid. lib. XII. v. 650-651
Qualis Hyperboreos ubi nubilus institit axes
Jupiter . . .
3 Yirgilii Georg. III. v. 381.

)
*) Virg'lii Georg. I. v. 240-241:
Mundus ut ad Scythiam Rhipcasquc arduus arccs
Consurgit
Hie vertex nobis semper sublimis.

Sub numele de «vertex» este amintita osia sû polul ceresc ?i la Pliniu (II. 13. 15; 64. 1). .
5
)
Apollodori Bibl. lib. II. 5. 11. 13: "AxXav-co; tov noXov.
6
)
Yirgilii Aen. IV. v. 482: maxumus Atlas Ax cm humero torquet stellis arden-
tibus aptum.
'J Ovidii Metam. lib. II. v. 297: Atlas en ipse laborat; Vixque suis humeris can-
dentem sustinet axem.
5 Aeschyli Prom,
) vinct. v. 349.
°) Hoinerl Odyss. I. v. 53-54.

Am reprodus si am examinat aid principalele texte cu privire la carac-
terul geografic al Columnel boreale.

Din tote aceste date, fragmentare si risipite la autorii anticitafil, un a-
devgr important istoric ne apare in lumina, ca dupa ideile geografice ale
timpurilor ante-homerice Columna numita Sr/jXrj §$%&&$ de langa Istrul
de jos era unul si acelast monument sacru traditional cu Columna cea mare
a teogoniei, seu wwv oapdvoo, de pe arcul sud-ostic al Carpafilor.
'
COLUMNELE LUI HERCULE 397
XVI. HPAKAEOS 2THAAI. — COLUMNELE LUI HERCULE.
1. Vechile tradifiunl despre Columnele lui Hercule.
In anticitatea greco-romana se pftstrase o reminiscen{S despre ddue mo-

numentc celebrc ale Iumil preistorice numite 'Hocodso? TrijXai leu Colum-
nele lui Hercule, si can se aflau langa o strimtdre de munp* in parp'le
de apus ale Oceanulul homeric.

Despre originea si deslinap'unea accstor columne circulau in anticitate
ddue versiuni.
Dupa unele din aceste tradifiunT, faimosele columne ale lui Hercule eraii
simple monumente comemorative, «laborum Herculis metae».

Hercule, dup& cum ne spune Pliniu, ajunsese pana in locurjle aceste,
si fiind-ca aici munp'T din amendoue pSrfile eraii impreunap", dCnsul a t&iat
catena, a deschis strimtorea si a lasat sS curga in 13untru marea, care era
eschisS. In memoria acestel espedip'unl si a faptelor sale neperitdre, indi-
genii au dat numele de Columnele lui Hercule la cef doi muntT, ce formeza'
1
strimtorea de aci ).
DupS o alta tradip'une, tot asemenea de vechia, representatS prin poetul

Pindar, Columnele M Hercule erati numat simplii termini, seti mete
ale navigafiunii pe Ocean si ale calStoriel pe uscat.
Hercule, scrie Pindar, a pus aceste columne ca nisce marturii celebre
pentru terminul estrem al navigaHunil, fiind-ca el a supus mon-
striT marinl (spre a face marea navigabilS), el a scrutat vadurile apelor
curgatore panS la capStul drumului si a insemnat tot-o-dat3 (prin mete)
si pamentul; er dincolo de aceste columne nic! ce! infelepf!, nici cei impru-
2
dent!, nu mat pot strSbate ).
») Plhrii H. N. III. Proem. : Proximis autem faucibus utrinque impositi montes coer-
cent claustra: Abila Africae, Europae Calpe, laborum Herculis metae. Quam ab
causam indigenae columnas ejus dei vocant, creduntque perfossas exclusa antea ad-
misisse maria, et rerum naturae mutasse faciem. — Mel.ie lib. I. c. 5: Deinde est raons
praealtus, ei quem ex adverso Hispania altollit, objectus: hunc Abylam, ilium Calpen
vocant, Columnas Herculis utrumque. Addit fama nomini fabulam, Herculem ipsum
junctos olim perpetuo jugo diremisse colles, atque ita exclusum antea mole montium
4. -Strnltouis L III. 5.
Oceanum, ad quae nunc inundat, admissum.-Cf. Diodori Sic. 1. IV. 18.
2
) Pindai'i Nem. III. v. 19-20; IV. v. 69-70. — Olymp. III. v. 46-48.— Pyth. III. v. 22.—
Isthm. III. v. 30.

Aid era asa dar terminul estrem al navigafiunii pe vechiul Ocean, fiind-ca
dupa cum scric Scylax, langa columnele lui Hercule se intindea de la un

termure la altul o fasia de stand, dintre can uncle erati isbite de valurt,
er altele ascunse sub suprafafa apel *).
Situafiunea geograficX a acestor columne, dupa cum results din senten-
p'cle oraculclor si din unele descrieri topograficc maT autentice, a fost in
primele timpurt ale istoriei forte bine cunoscuta.
Mai tardiu insa, cand navigafiunea pe apele cele mart a trecut din ma-
nele Pelasgilor sub imperiul Fenicienilor, cand Oceanul homeric a fost con-
fundat cu marea estcrna sefi cu Oceanul iberic, adevSrata posip'une a Co-

lumnelor lui Hercule a devenit enigmatica pentru lumea grccesca din par-
pie meridionale. Acesta obscuritate geografica a facut apol pe o mare parte
din autorii grecescl sS presupuna, ca Columnele luT Hercule se aflau, nu
langa Oceanul pelasgic, seu al teogonieT, ci langa Oceanul iberic, care de
allmintrelea numai forte tardiu a inceput se fie cunoscut lumii comerciale

din parole de resarit ale Mediteranel.
Ast-fel se introduse in literatura grecescS credinfa generala, ca Columnele

cele miraculose ale luT Hercule trebuiaii sS se afle la strimtdrca Mediteranei
dintre Spania si Mauritania, si fiind-ca in aceste parfi nu esistau, nici tra-
dip'uni, nici monumente privitore la Hercule, numele de Columne a fost
aplicat (in contra tuturor usurilor vechi) la cele doue promontore ale Eu-
ropel si Africei, eel din partea de nord fiind numit Calpe, 6r eel de sud
Abila.
Acesti transposifiune a Columnelor lul Hercule de la Oceanul homeric
la Oceanul iberic aduse apol o confusiune enorma in geografia, in etno-
grafia si istoria timpurilor antc-herodotice.
Munti si riurT, insule si lacurf, popore si orase, legende si evenimente

istorice, fura dislocate din parfile de rSsarit ale EuropeT, si aruncate pe tablele
2
geografice ale estremulul Occident ).
Dinsecule in secule erorile se multiplicara, si fief iunea unor compilatori
si poefi, desprq Columnele lui Hercule la strimtorile Mediteranei, capeta un
caracter geografic.
>) Scylacis Periplus, §. 112.

a
) O proba cucidsa in acesta privinta ne ofere Cosmographia lui Iuliu Honoriu.
Dupa acest tractat de geografia scolastica, compilat in sec. V-VI, fara ordine, fara critica,
dar care resuma in mare parte teoriele unor auton mat vechi, muntii Hem si Rhodope,
provincia Moesia, Sarmatil, BastarniT si Carpii eraii considerap" ca facand parte
Oceanulul occidental. Montcs quos habeat oceanus occidentalis

din regiunea
mons Pyrenaeus .... mons Haemus, mons Rhodope .... Provincias quas
2. Tyrienii cautd Columnele lul Hercule langd strimtorea Mediteranei,
Romanii langa Marea de iiord.
TyrieniT, celebriT feprcsentanff ai comerciuluT fenician, cautara, dupi

cum ne spune Strabo, in trei r£ndun Columnele lul Hercule langi strim-
torile de apus ale Mediteranei, tot-de-una insS fara un resultat positiv.
Locuitorii din Gades, dupa cum ne spune acest autor, povestiau, ca

Tyrienii voind se intemeieze o colonia, du consultat mai &ntaiu oraculul,
dupa cum erau usurile religiose ale vechimiT, e> oraculul le rgspunse ca
densii se fundeze colonia lor langa Columnele lui Hercule. OmeniT, pe

carl i trimise TyrieniT, ca sS visiteze locurile aceste, sosir5 la Calpe, seii
la strimtorea de apus a MediteraneT. In credinfa, ca in aceste p3r{i estreme

este cap&tul pamentuluT si al espedifiunilor lul Hercule, ei cugetarS, ca tot
acolo vor trebui s§ fie si columnele, de carl le vorbia oraculul. FacurS ast-fel
un serviciu religios, ins& .resultatul sacrificiului flindu-le nefavorabil, el se in-
tdrsera. inapoi acasa. Dupa un timp ore-care, Tyrienii trimisera de noii pe

alfi dmem, la locul, ce le indicase oraculul. Acestia trecura dincolo de
strimtore pana la departare de 1500 de stadil si ajunsera la o insula, ce
era consecrata lui Hercule. In credinfa, ca aici trebue s£ fie Columnele lui
Hercule, el facura un sacrificiu deului, insS victimele nu le au fost favo-
rabile nid de asta data si ast-fel se intorsera acasa. In fine Tyrienii mai
trimisera si a treia dr& o altS grupS de dmem. Acestia se stabilirS in in-
sula numita Gadeira (Gades), unde intemeiara un templuin partea de rgsXrit,
er orasul in partea de- apus a insulei. Din ac^sta caus3, dice Strabo, unil
cred, ca pjtrfile estreme ale strimtoril ar fi asa numitele Columne ale lul
Hercule, alfit din contra considers, drept Columne ale luT Hercule, munp'I
Calpe si Abila, ori nisce insule mai mici din apropierea acestor munfi.
Insa Artemidor din Ephes, un investigatoriu renumit geografic, care
navigase pe langa fermurii marii mediterane si in o parte a OceanuluT estern,
habeat occanus occidehtalis. Hispania provincia, Baetica provincia .... Moesia

provincia Noricum provincia .... Quae oppida in provinciis suis habeat oceanus
C alp is oppidum, Corduba oppidum .... Naissos oppidum, Vimina-

occidentals.
cium oppidum, Peuce oppidum, Singidunum oppidum, Sirmium oppidum Gentes . . .
occidentals oceani. Tolosates gens, No vempopuli Narbonenses gens

gens, . . .
Quadi gens, Sarmatae gens, Basternae gens, Carpi gens (lul Honorii Cos-
1 i
mographia, la Riese, Geographi latini minores, p. 34-41).

ne spune, ca nu esista la strimt6rea Mediteranet nict un munte cu numele

Abila. Er Strabo mat adauge din partea sa, ca nict insulele, nict munp"!
de aici nu au aspectul unor columne, si ca ast-fel au motive rationale aceia,
car* susfin, ca asa numitele Columne ale lut Hercule sunt de a se cauta
in alta parte *).
Rom anii cucerise partile meridionale ale Iberiet inca inainte de distru-
gerea Carthagenet (146 a. Chr.), insa nici unul din generalii romant, carl
strabatuse cu legiunile Italiet pana langa Oceanul de apus, nici unul din
comandanfit flotelor, cart trecuse prin strimtorile Mediteranel *), nu si-aii
atribuit gloria, ca ar fi descoperit Columnele cele sacre ale lut Hercule
si ca ar fi trecut cu aquila imperiulul roman dincolo de terminil estremt
at lumit vecht.
Din contra la poporul roman era o tradijiune generala, ca legendarele co-

lumne ale lut Hercule se ana langa un alt Ocean, <5r laurit pentru aflarea lor
si pentru estensiunea imperiulut roman pana la aceste marginl ale pamen-
tulut a voit sS-t castige Drus Germanicul.

«Noi>, scrie Tacit, «am cercat sS strabatem si Oceanul din partea
de nord, fund dupa cum se vorbesce mat esista si astadt acolo
columnele lut Hercule, fie ca Hercule a fost si pe acolo, fie ca not
suntem obictnuift s& atribuim gloriet lut tote lucrurile miraculose, ort unde
se ana ele pe suprafafa pamentulut. In acesta privinfa nici nu a lipsit cu-
ragiul lut Drus Germanicul, insa Oceanul i s'a opus, ca se-1 pota cu-
n6sce si s5 afle columnele lut Hercule. De atunct nime nu a mat cercat

se caute aceste columne. De altmintrelea este mult mat religios si mat
respectuos sS credem in actele deilor, de cat sS le cun6scem» 8
).
Ast-fel miraculosele Columne ale lut Hercule, cautate de Tyrient si de

Artemidor la strimtdrea Mediteranet, er la Drus Germanicul in Oceanul de
nord, au rSmas o enigma geografica in tot decursul anticitSfit greco-romane
si pana in dilelc nostrc.
») Strabonis Geogr. lib.. III. 5. 5.
2
) Cf. PHniu (V. 1. 8), Flor (II. 1\ si Orosiu VI. 21.
a
) Taciti Germania, c. 34. Ipsum quin ctiara Oceanum ilia tentavimus: et superesse
adhuc Herculis columnas fama vulgavit: sive adiit Hercules, seu quidquid ubique
magnificum est in claritatem eius referre consuevimus. Nee defuit audentia Druso
Germanico, sed obstitit oceanus in se simul atque in Herculcra inquiri.
:
3. Columnele lui Hercule langd Oceanos potamos seA Istru.
Columnele lui Hercule au fost in anticitatea preistoricS o realitate geografica.
Ac6sta era pSrerea generalS a vechilor geografl si istoricT.
InsS un fapt positiv results din tdte aceste tradifiunl, ca asa numitele Co-
lumne ale lui Hercule nu se aflaii langa Oceanul iberic, care pana in seculul
al VH-lea era necunoscut Fenicienilor si Grecilor, nici langa marea de nord

s6ii balticS, care abia numal din epoca lui Cesar incepuse sg fie cunoscuta
lumil vechi, ~~ ci ele se aflaii langa Oceanul archaic din nordul ThracieT, riul
eel mare al teogoniel *), acolo unde se petrec cele mat remarcabile acfiunT
ale eroului pelasg Hercule, in fera cea fericita a Hyperboreilor, avup* de aur,
avup* de turme, de ciredi miraculdse si de recolte fabuldse, — \6r&, cStre
care era indreptatS inca din cele mai vecW timpuri navigafiunea comerciaia
a Pelasgilor meridional!, a Egiptenilor, a Fenicienilor si a Grecilor.
Vom resuma aid principalele fantane geografice cu privire la Columnele
lui Hercule de langa Oceanos potamos seii Istru.
Dupa Pindar, unul din cei mai ilustrft. poefi ai Greciel, Columnele lui
Hercule se aflau in regiunea cea departatS si legendary a Hyperboreilor celor
pii si fericifT.
In una din cele ma* frum6se ode ale sale, Pindar ne vorbesce de caifi-
toria lui Hercule la isvorele (0k la cataractele) Istrului din ^ra Hy-
perboreilor, de la carl densul ceruse un oleastru (oliv selbatic), ca s£-l
planteze langa templul lui Joe din Olympia, si care oleastru sS acopere cu
umbrS altarele cele sfinte ale divinitafilor si sS fie de incoronare pentru

2
bXrbafil virtuosi ).
In aceeasi oda, Pindar mai amintesce si de cSlStoria lui Hercule in f£ra
Istriana, la Diana, calgrefa cea mai^strS, si de Columnele lui Hercule,

-
s
ca un termin estrem al faptelor virtuose ).
In fine in alte ode ale sale, Pindar ne mat spune, cS Hercule pusese aceste
Columne ca nisce marturii celebre pentru p&rfile estreme ale navigafiunii;
si, c& ultimele puncte ale cSlStoriei pe apa si pe uscat eraii in regiunea
Hyperboreilor 4
).
.
') A se vedd maT sus pag. 91 seqq

'
s
) Pindarl Olymp. III. v. 11-19.
') Pindari Olymp. III. v. — Isthm.

26. 45. III. 30.
*) Pindarl Nem. 111. v. 19-25. — Pyth. X. v. 29-30.
NIC. DENSUJIANU. **>

Dupa nop'unile geografice, ce le vedem asa dar esprimate la Pindar,
Columnele M Hercule, aceste mete estreme ale navigafiunii si ale faptelor

8
virtudse, se aflau pe teritoriul Hyperboreilor *), la poporul eel just, sfant ),
infelept s
) si indelung traitoriu, de langa Istru s6u Dunarea de jos.
La Herodot aflam de asemeaea doue indicafiunl importante despre

situafiunea geografica a Columnelor lui Hercule.
Dupa cum ne spune acest autor, Grecil de langa Pontul euxin aveau
cunoscinfe positive despre Columnele lui Hercule, cari se aflau, dupa
d£nsil, in afara de Pontul euxin, langa riul eel mare numit Oceanos *).
Er in alt loc, Herodot ne vorbesce despre Columnele lui Hercule ca fiind
situate in regiunea geografica a Istru lui.

«Istrul», scrie densul, «i-si incepe cursul sSii din Jinuturile Celpllor si curge
prin mijlocul Europe!, pe care o taia in doue parfl. Celfil ins a loeuese
dincolo de Columnele lui Hercule, si se marginesc cu Cynesil,
can sunt eel mai estrem popor in parfile de apus ale Europei. Er Istrul
de o colonia milesiana 6
se varsa in mare langa Istria, oras, ce este locuit )».
Daca asa dar Columnele lui Hercule se ar fi aflat in parplle meridionale ale
Iberiei, intre Africa si Europa, atunct nici Grecil de langa Pontul euxin nu
puteau s& aiba in aceste timpuri cunoscinfe autentice despre ele, nicl He-
rodot nu putea scrie, ca dincolo de Columnele lui Hercule loeuese Celp'I,
si in fine, ca dincolo de Celtf se afla Cynesil, poporul eel mai estrem al
Europei in parfile de apus.

Dupa fantanele geografice ale lui Herodot, Columnele lui Hercule se aflaii
asa dar, nu langa marea iberica, ci in o regiune continental^ a Europei,

langa Istru, in parfile de rgsarit ale Ceffilor, s6ii intre Celfl si intre ScythI,
fiind-ca dupa cum scrie Diodor Sicul, Celp'I erau respandip* in grupe, mai
mult orl mat pufin considerabile, pana langa Scythia 6
).
') Cf. Boeckhius,Pindari Opera, II. 2. 140: qui (Hyperborei)abillis columnis propeabsunt.
') Pindari Pyth. X. v. 42.
3
)
Origenes c. Cels. I. 16.
4 IV. 8 IIovtov o'xsovte? (Xifouz'.y 'Hp«v.Xla

) Hei'Odoti lib. : 'EXX-rjvcuv Zi o\ xiv (T)8j
eXaovovxa %&$ IV|po6vea> ftooq aTrixsG&at ££ *f*riv xaoxYjv soucctv ep4jfjLvjv ( vjvxcva vuv Sxo&at
vep.ovT<u. r rjpuovsa
-
Ss olxe3iv ejw xoo Dovxoo, v.atoixfjjisvov xvjv 'EXXyjvs? Xsyouit 'Epufl'stav
e
vyjgov t^v icpo? r-rjSeipoiai xoiat e£v ax-f]Xeu>v eiul xu> iixeuvai.
s
) Herodoti lib. II. c. 33: "laxpoc is f«P itoxaij.4<; ap£c<}).svo<; bs KsXxiSv xal IIup-rjvY]<; ito-
X'.oz £eei jj.ec37)v o^'fiuv t>jv E5p(juit7)v. 01 Ss KsXxot e'oc e§<o 'HpaxXemv oxyjXsujv, 6[j.oopsooat
8j Korrjaiotai, o" saâxoi icpo? SuojiEtov olxsoosi xuiv ev x -jj E&pwnig v.axowr\p.iviDV. TsXsuxa 3i
o "laxpo? e? S'aXaaaav x-Jjv xou Efi^sivou novxou etc.

6
J Diodorl Siculi lib. III. 32. l.
Un alt autor remarcabil din seculul al IV-lea d. Chr., poetul roman Avien,
n3scut la Volsinm in Etruria, fost proconsul al Africel si al Achaiei, resumS
ast-fel ideile geografice si astronomice ale celor vecM cu privire la Columnele
lul Hercule:
«In partile estreme ale pSmentului (cunoscut) se inSlfa pan5 la cerin
Columnele (lul Aid este locul numit

Hercule) cu o formS lung&r6£3.
Gadir, aid se ridicS superbul Atlas eel stancos, aid se rotesce ceriul
in jurul unei cardini dure, aici osia p&m6ntuluf s,t a universulu*
a
este incinsS jur imprejur cu nort )>.
Cardinele lumil de pe muntele Atlas, numite si axis boreus, axis

hyperboreus, polus Geticus, se aflaii, dup& cum am vgdut in capi-
tulul precedent, in paxfile de apus ale martf negre, pe teritoriul Daciei
romane a
). Columnele lul Hercule apartineaii a§a dar dup& vechile teortf
astronomice si geografice regiunil bo real e.

Ac6sta era si tradifiunea Romanilor, insS o traditiune dificila de infeles
pentru timpurile lui Drus German icul. El c6rc£ s8 afle Columnele lul
8
Hercule lang& marea de nord ).
In fine, la triburile pelasge din Asia mica se pSstrase panS in timpurile
MPausania o reminiscent Geryon, regele eel avut de

istoricS despre
ciredl admirabile, care locuia langS Oceanos potamos, s£u langa
Columnele lui Hercule.
<Lydienii», scrie Pausania, «povestesc, ca Geryon, fiul lul Chrysaor, lo-
cuia langa torentul numit Oceanos potamos, si acolo intr'o ruptura de
munte se aflS si scaunut lul *)>.
Este asa dar un fapt positiv, confirmat prin legende, prin tradifiuni si
descriert geografice, c& faimosele Columne ale lui Hercule se aflaii langa
riul eel mare din nordul ThracieJ, numit Oceanos potamos, seu Istru
in epocele posteridre.
l
) Bufl Avieni Descriptio orbis terrae, v. 98-104:
oraque terrae
Ultima proceras subducit in astra columnas.
Hie modus est orbis, Gadir locus, hie tumet Atlas
arduus, hie d u r o torquetur c a r d n e coelum, i
hie circumfusis vestitur nubibus axis.

a
) A se ved6 mat sus pag. 395.
s
) A se ved£ mat sus p. 400.
*) Pausaniae lib. I. 35. 7V A&tixa U Up; ^Xftev.ij to6c itoMob? T^puovou ioo Xpo-
oaopo? elvai piv xiv vsxpov, etvai HI *al xbv ftpovoV *al flip #puvo; &vSpo<; iaziy lv*-.p-(aa-
iiivo? opou? XifttuSei Kpofiokff xal xsEp-appov tb itoxap-iv 'Qrceavov

IxaXouv.
4. Insula Erythia seu Rusava langd Coluvinele lui Hercule.
In apropiere de Columnele lul Hercule se ana situata, dup& cum spun

vechii geografl, insula, pe care Green o numiau Erythia (Rosia s. Rusava),
si in care regele uries, numit in legendele grecesci Geryon. i-sl p'nea la
pSsune ciredile sale cele minunate de bol s,i vaci, cu frunp'le late si cu
]
piciorele flexibile ).
Intre cele 12 lucrarl, pe care regele Eurystheu din Mycena le impusese lul
Hercule, se amintesce si aceea, ca sS-i aduci ciredile cele faimose ale luT
Geryon din insula Erythia.

Hercu 1 e, ne spune Apollodor, dupX ce sosesce langa O c e a n o s, unde se
afla insula Erythia, punein munfi doue columne, una in fafa alteia, drept mo-
numente ale caigtoriei sale, apol ucide pe boariul Eury thion si pe canele
acestuia numit Orthros, ia ciredile lul Geryon si pleca. Geryon insa
afland despre acesta raphe, alerga dupa Hercule si-1 ajunge la rtul numit
Anthem unt a. Se incepe lupta. Hercule trage cu sageta asupra lul Geryon
si-1 asterne la pamfint, apol trece cu ciredile in Abderia si de aci in \i-

nutul Lygienilor. Aci i esira inainte eroil Alebion si Dercunos (Der-
ucide pe acestia, apol
cynos), carl voiaii sS-l iee ciredile. Insa Hercule i si
i-sl continua drumul peste Tyrrhenia 2

).
Ac6st& insula, numita Erythia, in care regele Geryon i-sl finea cireclile sale
cele magnifice, nu se afla in Oceanul estern, dupa cum presupuneaii din er6re
geografil grecesci din timpurile din urmX ale anticitap'l, ci ea se afla situatS
in apropiere de Pontul euxin in parple de apus ale riulul numit Oceanos

potamos sdu Istru.
«Grecii, carl loeuiese langa Pontul euxin. , scrie Herodot, «povestesc, ca
Hercule aducand ciredile de vite, ce le luase de la Geryon, a venit in {era
ac6sta, care atunci era pustia si pe care acum o stapanesc Scythil. £r
Geryon locuia in afarS de Pontul euxin, in insula, pe care Grecil

o numesc Erythia (Rosia, Rusava), situata langa Gadira (Gedeira)
in afarS de Columnele lul Hercule, in Ocean* 3
).
Dupa cum resulta din acestS povestire, Grecil de langa marea n6gr5 aveaii
tradip'unl istorice despre luarea ciredilor lul Geryon, el aveaii cunoscinfe
'j I.ivil lib. I. c. 7: boves mira specie. — Heslodl Theog. v. 290-291.
»j Apollodorl Bibl. lib. II. 5. 10.
») Herodotl lib. IV. c. 8.

geografice positive despre locul, unde se aflau Columnele lui Hcrcule, desprc
insula numita Erythia, situate in afarS de Pontul euxin, langa aceleasl

Columne.
Numele de «Erythia» sub care ne apare in vechia literatura geografica
insula lui Geryon, ni se presintS. numai ca o simple traducere grecescS a

unei numirf indigene. Acesta constatare o face insusi Herodot prin cuvintele:
«Grecii o numesc Erythia*.
Un alt autor al vechimii, celebrul Hecateu din Milet, care traise in
timpurile lui Darie Hystaspe, si navigase pe langa fermurii SpanieT si ai
ItalieT, declare de asemenea pe basa cunoscinfelor sale, tik insula numitS
Erythia nu se afla la strimtorea ibericS. «Geryon acela», scrie densul,
«asupra c&ruia regele Eurystheu a fost trimis pe Hercule, ca se-T iee ciredile
si se le #duca la Mycena, nu are de a face nimic cu regiunea Iberilor, hid
nu a fost, trimis Hercule la vre o insula ore-care, Erythia, in afarS de marea
cea mare (Mediterana), ci la Geryon de pe continent, care era rege peste
regiunea de langa" Ambracia si Amphiloch* l

).
In fine poema orphicS despre Argonauft ne spune, ca insula Erythia

se afla la strimtdrea munfilor Caucas a
). Er sub numele de «Caucas»,
figureza, dup£ cum scim, Carpatii DacieT, nu humai in legendele lui Typhon,
ale lui Prometheu si ale Argonaup'lor, dar si pe o inscripp'une latina din
timpul imperatuM Traian, in istoria Gefilor a lui Jornande si in fine chiar
si la cronicariul rusesc Nestor.
Insula Erythia asa dar, care era numal o simple ficfiune geograficS la
strimtorea de apus a MediteraneT, despre care aveau ins& cunoscinfe positive
Green comercian^T stabilip* langa Pontul euxin, si care era situata la strimtorile
munjilor Caucas, in riul eel mare de la nordul ThracieT (Oceanos potamos), nu

putea se fie alta, de cat insula de asupra cataractelor Istrului, de langS orasul,
numit in limba romana poporalS Rusava, er in forma oficiala Orsova.
») Hccataei Fragm. 349 in Fragm. Hist, graec. (Ed. Didot) I. p. 27 : obUv « icpoo-ijxttv
T -n v'fl tdiv 'If!-f|pu>v, 'E/aTatoc o \oôico'.i( ^'jf-, ohli litl v-fjaov «va 'EpuS-stav s£u> i*<;
u.tyaX-qi &aXao3f]5 ata).TjVai 'HpaxXea -

aWa xr^ •Jjnslpou tyj? icepl 'Afippaxtav ts xai 'Ajj/fi-
\ojoo<: faaik&a •(svzG&al rvjpt>ovr]v, xal sx xrfi -Jjitsipou tauxf]? fticsXasai 'IlpaxXs'a ta; {3ou<;. —
Artemidor inca dendgS esistenta insuluei Erythia la strimtorea Mediterarfel. Strabo
de asemenea nu o cundsce (Geogr. III. 2. 11; 5. 4). — In fine aceeasi constatare au fScut'o
istoriciT si geografiT timpurilor mai noue: Les annotatcurs dc Mdla ont et(5 fort embar-
rasses pour trouver 1'emplacement de cette ile (d'Erythic): aussi Mariana, dans son
histoire d'Espagne, s'est-il cru autorisd a avancer, sans preuves suffisantes, qu'elle avait
6t& engloutie par la mer, et qu'il n'en reste plus aucun vestige (Pomponius Meâ,
Oeuvres completes. Ed. Didot, p. 652).
*) Orpliei Argonautica, v. 1048: Kaoxdaiov ttapa jtpuiv?., 8td otetv^? 'Epodsia?.

:
O indicafiune forte prefi6sa despre nutnele, sub care figura insula Erythia
la indigenilf de langa Istru, o aflam in genealogia M Geryon.

In legendele grecesci, tatal M Geryon este numit Xpoadcop, adeca eel cu
sabia de aur ]
). Lasand afara aspirafiunea aspra X, acest cuvent ni se presinta
sub forma de Rusaor. Avem asa dar aid un nume personal topografic
dupa localitatea numita si asta-df R u s a v a.

Inca din cele maJ departate timpurf ale istoriei pelasge parpUe de jos ale
Istrului eraii renumite pentru turmele, ciredile si ergheliele cele estra-ordinar
de frumose ale locuitorilor sel.
Mil de turme si tot atatea mil de ciredl, spuneaii vechile legende, ca
retaciau prin pasunile cele intinse ale titanulul Atlas, rege din {era Hyper-
boreilor 2
).
De asemenea scrie Theopomp, ca in regiunea Peoniior, ce constituiau un

s
popor estins prin Macedonia si Tracia, se aflaii boil cei admiraf! de Greci ), ale
caror cdrne de o marime estra-ordinara se jerecau cu aur si cu argint spre
a se intrebuinfa la banchetele solemne si spre a servi ca ornamente prefidse.
In fine Dacii de pe Jgrmurii Dunaril eraii renumip! in seculul al IV-lea
d. Chr., pana in Italia, pentru avufiile lor cele imense de boi *).
In timpurile cele vecht (seii in epoca pelasga), scrie Pausania, ambifiunea
principals a dmenilor, in ce privesce averea, era, ca sS aiba ciredl magnifice
de boi si herghelii de ca3f, si faima mersese departe despre rasa cea nobila
de boi, a lui Geryon B
).
l
) Hesiodi Theog. v. 281-283.
') Oyidii Metam. lib. IV. v. 633-634.

3
) Theopompi Fragm. 43 in Frag. Hist, graec. I. 285.
*) Paulinus episeopul din Nola (a. 353-431 d. Chr.) in poema catre Niceta episcopul
Daciel
Et Gethae currunt, et uterque Dacus
Qui colit terrae medio vel ille
Divitis multo bove pilleatus

Accola ripae.
Avutiele de turme, de ciredl si erghelii, se mal eelebrdza si asta-di in colindele si in
cantecele betranesci ale poporului romftn:
Mi cer turma cea de oi Ce am vSdut la Oprisanul,
Si ciobanii amendol, N'atn vSdut nici la Sultanul,
Cirdda cu vaci cu boi Mii si sute de micire

§i vacarii amendol, Es in vara fStatore . . .
Herghelia cea de cai D6ue, trei, cinci mil de epe

§i cu densa doi local . . . Tot alese si sirepe . . .
Sbiera, Colinde, p. 11. Alecaandri, Pocsil pop., p. 201-308,
«) Pansanise lib. IV. 36. 3.

COLUMNELE LUI HERCULE T>
Legenda despre espedifiunea lui Hercule asupra lul Geryon avea un fun-
dament istoric.
In cantecele eroice romane mai resuna si asta-dl amintirea despre GrcciT,
ce trecuse dincdce de Dunare si rapise ciredl de boi magnifici (sun, gi-
gantic!) din munfii, ce despart Romania de Transilvania a

).
In fine un alt cantec traditional roman amintesce despre un vechiu eroii,
luptatorii cu busduganul (Hercule), care luase din finuturile de langa

Dunare cinci mil de boi si-i dusese la un rege (cadiu, khediv) din parfile
2
meridionale ).
188. — Strimtorea DunSrii de la Portile-de-fer. Fretum Herculeum.

Cu insulele Rusava (Erythia) si Ogradena (Gadeira). Scara 1 200.000. :
Legenda lul Geryon avuse in anticitatea greco-romana o estensiune mult

mat mare, de cum ne-o presinta episodul din acfiunile Jul Hercule.
Geryon este unul din eroil eel mart ai epopee! pelasge de la Dunare.
In cantecele epice romane el figur6za sub numele de Gruia, Gruian

si I o r
gu j: a s
). El mai este numit Pana Rusiana, Roman Grue Grozo-
vanul') si Ros covan B
), epitete topografice dup& numele insulel si al
orasului «Rusava».
') Danl, ColindT, p. 59:
CS, dio, veste le-o venit Si din tcra Oltului,

Mat din jos din resarit, Co intrat Grecil la muntT
Din cracil Argisului Si-o strins boi de cei mat suri
2
) Tocilescu, Revista pentru istorie. Vol. VII. p. 419:
Acela-I ruda cu noi
Ne-a adus cinci mil de boi. ...

Hercule si Eurystheu inca erau inruditi, ambii stranepoti ai lul Perseu.
s
) La Teodorescu (Poesil Pop. 615): Gruia Pazavan Gruian; r-^puovfj; la Apol-
lodor (II. 5. 10. 1); I\|pooveos la Hesiod (Theog. v. 287. 982); Geryon, Geryoneus,
Geryones la Varro (L. L. IX. 90).
*) Alecsandri, Poesil pop. p. 77.
') Colectiunea nostra. — Sezato area (FSlticenl) An. II. p. 34.

408 MONUMENTKLE PREISTORICE ALE DACIEI
Gruia este «fecior de Domn», un «voinic ardelenesc* x

), ort «din munfit
«de Ardeb 2
). El vine adese-ort la Dunare, unde se plimba pe luciul apet
in caic mandru gatit cu postav verde tnflorit* s
).
fn ce privesce figura erouM, el este de o frumusefa epica, «de tret palme

lat In frunte, lat in spate, nice nalt si nice gros, cum e omul mat frumos,
si lumea de el se teme» *).
Insa autorit grecesct au esagerat intr'un mod fantastic calitatile sale fisice,
ca un monstruos, cu tret capete 5 cu tret pepturt 6 ort

infi£tisandu-l tip ), ),
7
cu trei corpurx ).
Ast-fel din o frumosa poema eroica a timpurilor pelasge, densit au creat
numat o confusiune din cele mat bizare imaginafiunt, dupa cum tot in
mod nenatural et au representat pe Giganft, pe Cyclopt, pe Centimant, pe
Typhon si pe aljt erot nordict.
Dupa traditiunile romane, eroul Gruia mat avea si o sora cu numele de

Rusanda 8
). Originea acestet numirt se reduce incontestabil la insula
Erythia seii Rusava.

Rusanda este de asemenea o vechia figura epica. Ea era cunoscuta si
legendelor grecesct sub numirea corespondents, de Erythia 9

). Deosebirea
este numat, ca in tradidunile grecesct Erythia (seii Rusanda) este fica, e>
nu sora, lut Geryon.
') Francu, Romanii din Muntil apuseni, p. 207.
») Tocilescu, Materialuri folkl. I. 106. — Dup5 poetul grecesc Stesichor din Sicilial
(a. 630-550 a. Chr.), care compusese o poem& epica sub titlul de «Geryonis», erou.
Geryon a fost nascut pe continentul din partea opusa a insulei Erythia (Strabo, III. 2. It).
8
) Corcea, Balade, p. 86-87. — Tocilescu, Materialuri foikl, I. 106.
4
) C4tan4, Balade poporale, p. 129-130. — Marienescu, Balade, I. 80. — In Theogonia
lui Hesiod epitetul de «lat in frunte* este aplicat la boil lui Geryon. Inca o proba, cat
de alterata este compilatiunea Theogoniel fata de rapsodiele vechl poporale.
6
«) Lucretii R. N., V. v. 28^ tripectora tergemini vis Geryonai.

') Apollodori Bibl. II. 5. 10. 1. — Pausaniae lib. V. 19. 1. — Cu privire la fabula despre
Geryon eel cu trel corpuri, scrie Trog Pompeiu (Justini lib. XL1V. 4): Porro Gery-
onem ipsum non triplicis naturae ut fabulis proditur, fuisse fertur; sed tres fratres
tantae concordiae extitisse, ut uno animo omnes regi viderentur. — Tot ast-fel ne spune
si traditiunea romana, ca Gruia mal avea dot frafl (Negoescu, Balade, p. 208).
6
) Bibicescu, Poesii pop. din Transilvania, p. 290. 310. — Marienescu, Balade, p. 69. I.
| Pausaniae lib. X. 17. 5. — Steplianus Byzantinus, v. 'Epu9-s;a. — De insula Ery- la
thia (Rusava) derivS, si numele boarulul Eurytion. In o form5 alterata ne apare si nu-
mele canelui Orthros, care pSdia cirecjile lui Geryon, spre a i se da ast-fel o semni-
ficatiune grec^sca (opftpo?, ortul dilei, reversatul'diorilor). Canii cei mar! ai pSstorilor
romam porta adese on numele de «Ursu».

COLUMNELE L U I IIERCULE 4Q9
Legcndele greccsci dcspre lupta lui Hcrcule cu Geryon mal fSceau inca
amintire despre doi erol distinsl at vechimit, unul cu numele de A 1 e b ion
si altul Dercunos, din firruturile Ligyenilor, ambil fiil M Neptun.
Dupa" genealogia, Alebion si Dercunos erau ast-fel de langa apele mari, peste
carl domnia Neptun, ce avea epitetele particulare de daXoLisy.oz si jrovTOuiStov.
EI intimpinase cu resboiu pe Hercule, ca sS-I iee circdilc, probabil ca aliafl
natural! ai lui Geryon *).
Despre eroul Dercunos ni s'au pSstrat pan5 astS-dl in tradip'unile romane

mat multe reminiscence. In vechilele cantece poporale el figurezS sub numele
de Dragan, seu DrSgan din BMrSgan *), nepotul lui mos Stan 3
).
') Ligyenil (A -yu;c) din legenda

!
lui Geryon nu sunt de a se confunda cu Liguril,
numitl de autorii grecescl tot Aips?, pe carl i aflam mal tarcjiu stabilijl langa tgrmurele
meridional al Galiei si in tinuturile vecine ale Italiel. FSra indotela, cS. din punct de
vedere etnografic aceste grupe formau una si aceeasi semintiS. Aristotele in una din
scricrile sale (Theologumena) vorbia despre Ligyrei din Thracia (Macrobiu, Sat. I. 18).
Er Hesiod in Fragm. 132 amintescc de Ligyi (Aifos?) ca un popor stabilit langa Scy-
thii ippomolgi. Teritoriul Ligyenilor (la Apollodor Avru'f)) din lcgendelc despre
Hercule si Dercunos se pare a fi fost in partea de jos a Istrulul. DupS tradijiunile, ce
le aveau Grecil de langa Pontul euxin (Herodot, IV. 8), Hercule intorcindu-se cu ci-
redile lui Geryon la Mycena a trecut prin Scythia, adeca prin partile de apus ale m5ri!
negre. In fine dupa cum ne spune Eschyl (fragm. 76), locul, unde a avut Hercule sfi
se lupte cu dstea «cea intrepidS* a Ligyenilor, era plin de smircurl si lipsit de petre. Un
episod analog ni se presintS in cintecele traditionale romane despre DrSgan, si aici locul
eel mlSstinos ne apare langa Dambovifa (Tocilescu, Materialurl folkl. I. 65-66).
2
) Teodorcscu, Poesii pop., p. 688. — Tocilescu, Materialurl folkl. I. 65. — Ncgocscn,
Balade, p. 176. Un cantec vechiu despre eroul «DrSgan din Baragan» a fost aplicat la
postelnicul DrSgan, ce gonesce fi face se pribegescS din tera pe Radu-VodS de la
Afumati(Marienescu, Balade 11.98; Tocilescu, Materialurl I. 1234; AlexicI, Textel. 23).
*) Acest «mos Stan» este unul din eroii eel mal vech! al cantecelor poporale rom&ne.
El ne apare identic cu Stanislav, «cel mare la statura si grozav la cSutatura, pe care
Dunarea l'a crescut, pe care Dunarea-1 cundsce, ea pe el si el pe ea> (p. 384-385). In fine
el mai este celebrat si ca un mare miiestru in prinderea si domesticirea cailor (Tco-
dorescu Poesii pop. 688; Negoescu, Balade 176; Tocilescu, Materialurl folckl. I.
125). Tipul epic al lui «mos Stan» ne presintS intru t(5te caracterele speciale ale lui
Poseidon (Neptun), deul meridional al apelor, care mai avea si epitetul de E&poaiHv)];
(de la cfHvof, putere fisica) si de Ixkioz, fiindca era considerat ca eel de Sntaiu, care
introdusese usul cailor. Despre Poseidon mal spuneau traditiunile greccsci intogma ca
si cantecele romane despre Stanislav, «dass er fesste Masscn aus dem Schoossc des
Meeres hervorsteigen Hess (Preller, G. M. I. 1854. 364). In reminiscentele poporale ro-
mSne insS el este numai un simplu «m o s - er o ti», o personalitate cu un caracter pur

istoric, pe cand in legendele Eladel el este o figurS mitoIogicS (imprumutatS ast-fel din
ten mai departate), o divinitate, ce domineza Pontul (KoyxofiiSiov) si fluviele, caile cele
man ale comerciului, si de aici respectul si onorile, de carl se bucura in tinuturile

Mai avem chiar un fragment, In care sunt amintip* la un loc Iorgovan

(Hercule), DrSgan si Iorguj:a Roscovan (Geryon), acestl ilustril re-
presentanfl at vechilor resbdie, ale caror nume resunase o-data departe tn
lumea pelasga x
).
•••'•. " '

' .... . ... ..... ...
: .'.. .: . .:.: / :,. .'":: v
*f?Mt
189. —Insula Rusava (vechia Erythii) din albia Dunarii din sus de Portile-de-fer.
DupS. o gravuri din sec. XVIII. UrechiS, 1st. Rom. Tom. III.
Despre Dercunos seii DriSgan esistau tradifiuni istorice si la Pelasgii din
parfile de apus ale Europel.
grecescl acest puternic regent al apelor marl. In Italia Poseidon era onorat sub numele
de Neptunus. Care era ins5 originea acestel numiri, desi forma este vechia latina,
autorii romani nu ne pot spune. Varro (L. L. V. 72) cercS se derive acest£ numire la
nuptus, invSlire, de unde n u p t i a e (nuntS). O etimologia gresitS, fiind-ca literati!
romani negligiase in general studiul traditranilor poporale. In ce privesce insS originea
numelui de Neptunus, si istoria vechia a acestel divinitatl a apelor, asa de mult a-

dorata in Grecia si in insulele ionice, ne presinta o deosebita importantS imprejurarea,
ca in cantecele tradip'onale romane despre «Dragan» si «mos-Stan> ne apare
intr'un mod constant cpitetul de «Nepotul», ce constitue ast-fel o parte a nu-
melor. Acum «Dragan din BSrSgan* este «nepotul lui mos Stan», acum <nea Stan
din BarSgan» este mepotul lui mos Dragan». Avem aja dar inaintea nostra, elementele
unei vechi traditium istorice, anteri<5re migratiunii triburilor latine spre Italia.
') Clntecul lui Iorgovan, ce ni s'a comunicat de inv. N. Cordova, com. Docani,
jiul. Tntova:
Frunda vcrde odolean Bea Iorgovan cu Dragan
Ici in vale, colo 'n del, Si IorgutS Roscovan . , ,
La ratesul de sub mal

COLUMNELE LUI HERCULE. 411
•
r .#•
WJ rn'.S- •- 'k-' .-
''.—- ... "•• :
.f.if'i'/t-;,;
190.— Baso-relief descoperit la Athienau in Cypru represented a decea lucrare a lul Hercule,
s<5urapirea ciredilor lul Geryon din insuja Erythia, asta-di Rusava_(Dupa
Ceccaldi, Monuments antiques de Cypre, pi. V.) In stanga e infatisat Hercule in mo-
mentul descinderii sale la capetul din jos al insulel. purtand pe spate pielea leului nemeic,
a carui coda i depinde intre picidre. Partea superidra a corpului si capul sunt sterse. Bratul
drept, care In parte se mai vede, este indoit. Eroul trage cu arcul asupra canelui vigilant
Orthros, cu trei capete, ce-1 ameninta. Eurytion, boariul lui Geryon, se grabesce
se mine ciredile de bol, vaci si vitei catre cap2tul de sus al insule?, case trica cu ele
in not pe partea din apropiere a 'continentului. Cu mana stanga el stringe langS piept
oleastrul (wzivoz), arborele eel sfant al insulei, pe care-1 smulsese si luase cu sine, ca
se nu-1 rap6sca Hercule, er cu mana. dr<5pt5. el face un semn de amenintare catre Hercule,
parend a-I esprima, ca resplata pentru acesta fara-de-lege are sS-i urmeze. Dincolo si dincdee
de fasia acestel insule, artistul ne infatiseza ddue
sectiuni aprdpe Iucii, ce represinti
apele' cele calme ale Dunarii. tn fund la marginea albiei se ved nguratl in contururi
muntii
din apropiere, ce ne presinta aceleasi forme, ca si inaltimiie de pe {grmurele meridional al
Dunarii din dreptul insule! Rusava (A se vede" Fig. 191).
J91.— Vederea actuala a insulel Rusava. Vechia Erythia. tn fund aceeasi grupa de munti,
ge o vedero representati si pe baso-relieful din Cypru (Fig. 190),
La Virgiliu, Dercennus este unul din regit eel vecht at Lajiulut, an-
terior lut Latinus. Movila sub care era inmorm£ntat d£nsul forma o colinS
enorma acoperitS cu stejarl umbrost l
).
La autorit grecesct numele eroulut Dragan (Dercunos) se alterase. O forma

mat corecta insa o aflam la poetul Avien. Densul amintesce de Ligient si
de urmasit DrSganilor (Draganes pi.), ale caror locuinje se aflaii in
regiunea cea abundentS de n6u&, seu in parfile Scythiet *). Aceste remi-
niscence, ce le aflam In poemele lut Virgiliu si Avien despre un vechiii rege
seu erou cu numele de Dercennus seu Draganes, ne atesta, ca evenimentcle
legendare, ce form6zS cyclul lut Hercule-Geryon-Dercunos, se reduc la o
epocS, cand migrafiunea triburilor pelasge de la Carpaft spre finuturile de

apus incS nu se incheiase.
Am espus aict legendele si tradifiunile geografice ale celor vecht cu privire

la insula Erythia de langa Columnele lut Hercule.
Despre identitatea acestet insule, Erythia, cu insula Rusava de la strimtorile
Dunarit, dincolo de Porfile-de-fer, mat avem inca un prefios document ar-
cheologic.
Pe un baso-relief, descoperit in insula Cypru, si care decorase o-data

piedestalul unet statue colosale a lut Hercule, se vede representata scena
rapirit ciredilor lut Geryon din insula Erythia.
Acest monument, pe care-1 reproducem mat sus (Fig. 190), presinta o
importanfa escepJionalS pentru identitatea insulet Erythia cu insula de asta-dt
a Rusavet.
Artistul din Cypru ne infafisezS in acesta sculpturS nu numat forma cea
lungarefS a insulet, dup5 cum o descriau cet vecht 3
), dar el mat pune tot-
o-datS sub ochit spectatorulut si imaginea terenulut din partea opusa a insulet.
In fund se vede representata prin contururt intrega grupa de munft ce

completdza aspectul natural al insulet Erythia. Esista o asemSnare surprin-
dStoria cu perspectiva reala, ce ne-o presintS si asta-dt colinele si munfit
din apropierea acestet insule (Fig. 191).
«) Virgllii Aen. XI. 849-851.
') Avieni Ora maritma, v. 196-198:
pernix Ligus
Draganumquc proles sub nivoso maximc
Scptentrione colocaverant larera.
Aict «nivosus Septentrio» corespunde la «Scythia nivosa» (Ovid. Her. XII. 29).
3
) Plinil H. N. IV. s. 36; altera insula est longa . . . Vocatur ab Ephoro (fr. 40) et
Philistide Erythia, a Timaeo et Sileno Aphrodisias. — Aici Aphrodisias se pare a fi

Ast-fel problema geografica a faimoselinsule Erythia, o problems atat
de dificiia pentru eel vecH, ni se presinta asta-dl in o deplina lumina.

Insula Erythia, situate in vechiul Oceanos potamos de la nordul ThracieT,
ne apare, dupS tradifiunT, dup5 descrieri'.e geografice cele mai demne de

credinfa, cum si dupa imaginea chorografica, ce ne-o presinta baso-relieful
din Cypru, ca una si aceeasT cu insula Rusava s6u a RusaveT de la
strimtorile cele faimose ale DunariT, din sus de Porp'le-de-fer.
5. Insula Erythia seu Rusava de langd Columnele lul Hercule

nutnitd Keqvrj si Cerne.
Insula Erythia seu Rusava de langi Columnele lut Hercule ne ma! apare
in anticitatc si sub numele de KsjivT) si Cerne.
Mult timp geografiT grecesci au fost de parere, ca acestS insula, Kspvr]
seu KspvTjs, situata in vechiul Ocean, sv xw ioy.savi]> '), se ar aria la strimtorile
de apus ale MediteraneT, acolo unde dfinsil credeaii, c3 au trebuit sS esiste

o-data si Columnele lul Hercule 2
).
Insa dupi cum in parp'le de apus ale MediteraneT, la strimtdrea numitX

asta-di Gibraltar, nu s'afi aflat nicT Columnele lul Hercule, nici insula Erythia,
tot ast-fel se constatase, c3 n'a esistat acolo nict o insula cu numele de Cerne.
In acestS privinfa Strabo scrie urmatorele: insula Cerne, pe care Era-
thosthene o amintesce langa Columnele IuT Hercule, nu esistS nicairT 3

).
Er Pliniu eel betran credea ce e drept in esistenfa acestel insule, insa
posifiunea ei i era enigmatica. Densul cercS mai antaiu se o localiseze in
fafa sinului persicj dar se vSdu silit se declare, cS nu se cundsce

nicT mlrimea, nicT departarea ei de continent. ApoT intemeiandu-se pe
numai o transformatiune greedsca a nurairii indigene de «GrSdisce». Este fdrte probabil,
c& insula RusaveT, care domin<5za strimtdrea DunSrii a avut si in timpurile vechl un fel
de «gr&disce» sdii fortificatiune primitivS. Ca simple forme grecisate ne apar si numele

localititilor Ambracia si Amphilochos, ce sunt amintite la Hecateu, ca supuse do-
minatiuniT lul Geryon. Amphilochos pare a corespunde la numirea de Campul-lilng,
astS-di numai un simplu loc in muntil in partea de nord-ost aT RusaveT.
') Eustathii Commentarii in Dionysium, ad. v. 218: Taowjv ik t-Jjv Klpvfjv ol jjiv vvjoov
(paotv ev to) iwxEavco.
s
) Hannonis Carthag'niiensis Periplus, c. 8. — Scylacis Periplus, 5. 112. — Dionysil
Orbis Descriptio, v. 219. — Palaephati Incred. c. 33. — Cf. Geographi graeci minores,
Vol. I. Ed. Didot, pag. 6-7.
3 Strabouls Geogr. lib. I. 3. 2.

)
marturia lui Ephor, d£nsul amintesce de nisce columne, ce se aflaii langS
ac6sta insula *). Erau Columnele cele legendare ale lui Hercule.
*) Plinii H. N. 1: Contra sinum Persicum Cerne nominatur insula

lib. VI. c. 36.
adversa Aethiopiae, cujus neque magnitudo, neque intervallum a continente constat

Aethiopes tantum populos habere proditur-. Ephorus auctor est, aRubromari
navigantes in earn non posse propter ardores ultra quasdam columnas (ita appellantur
parvae insulae) provehi. — Dupa Pliniu, cum si dupa alti autori al anticitStil, insula Cerne
era locuita de Ethiopi. Insa ce fel de Ethiopi? O cestiune geografica, asupra careia s'a
scris f<5rte mult. Inca Homer amintesce de d<5ue grupe etnice de Ethiopi. Unil din
acestia locuiau la resarit, e> alfii langa Oceanos potamos, acolo, unde apunea sdrele
dupa credintele celor vechi. Ethiopil acesti din urmS mai sunt numitl si eoneplot, occi-
dental!, seu din tinuturile hesperice (Strabo, II. 5. 15), eaâxot apSpiov, eel mai
estrem! din lumea cunoscuta Grecilor, &p.u|ji.ovoi seu virtuosi, si Upol sdii sfinji.
Ethiopil occidentalT, seu de langa Oceanos potamos, sunt omenii favoriti a! deilor. Dupa
Stephan Byzantinul (v. Al&ioty), ei au fost cei de antaiu, car! au adorat pe del, eel de
antaiQ, can s'au folosit de leg!; 6r incepatorii civilisatiunii lor au fost Mithra si
Phi eg y as. Joe cu toti deil iaii parte la banchetele lor solemne, cand el aduc sacriflcij
de sute (hecatombe) de taurl si de miel (Odyss. I. 23. — Iliad. I. 428; XXIII. 205).
La poetul Pindar, Ethiopil acesti din urma figured sub numele de Hyperborei
(Pyth. X. 30 seqq.), 6r la Dionysiu Periegetul sub numele de Macrobii, adeca omenii
eel indelung traitor!. Hesiod (Fragm. 132) pune pe Ethiopi in ordine geografica cu Ligyii
si cu Scythii ippomolgi (Ai&ioitai;, Aifuac is M Sxuftac ?kky](j.oXyou;). Dupa Eschyl
(Prom, vihet. 808. 809) el locuiau lang5 Arimaspii ce! avuti de aur, er dupa Dionysiu
Periegetul in vaile cele frumdse ale Cernei, rcapa tejmwgi Kipvrjs (v. 218 seqq.), sdfl
langa Erythia de langa muntele Atlas (Ibid. v. 558-560. — Avienus, v. 738 seqq.). —
Dupa. Scylax el erau ce! mai frumosl si cei ma! Inalt! din tot! omenii cunoscuti. EI
purtau haine cu diferite colon, barba ?i per lung, itiafoivcufopoi v.a\ xofrrjOT., erau calareti
deprinsl, areas! si luptator! cu pilul. Comerciantil fenicien! le importau sticle si vase de
pSment, car! se vindeau la serbatorile libatiunilor (Mosilor). Ei se nutriau cu came si
lapte, produceau vin mult, pe care-I esportau de la d6nsi! Fenicienii. Insa textele au-
torilor vechi cu privire la Ethiopii de langa Oceanos potamos, in urma confusiunii geo-
grafice, ce se facuse cu Ethiopii din partile Africei, sunt pline de neesactitatl si
interpolarl. De unde deriva insa numele de Ethiopi, ce a fost aplicat la locuitori!
de langa insula Cerne, seu de langa cataractele Istrulul, in starea de asta-dl a cunoscin-
telor vechi geografice si etnografice, este greu a ne pronunta. Atit insa este cert, ca
Greci! sub numele de Ethiopi, intelegeau in general pe 6menil arsi de s6re, si
densil aplicara ace'sta. numire nu numai la o parte din Pelasgil, ce locuiau in nordul
Istrulul, dar si la Pelasgil din insula Samothrace, si la ce! din Lesbos (Pauly, R. E. I.
[1839] v. Aethiopia). In vechile descrieri geografice Ethiopil de langa Columnele lui
Hercule erau infatisatl ca un popor avut de aur (Mela, III. 9. — Herodot, III. 145.
IV. 196). fn acesta privinta merits se amintim aid, ca o parte din Romani! de peste
CarpatI, anume aceia, car! se ocupa cu lucrarea minelor de aur, sunt numitl in mod satiric
To pi. Se pare a fi numai un resunet din vechia numire grec6sca de AttKoite?: Ca forme
grecesci ne apar si numele de C r i s (xpoasto?, xpoooppoai), ce-1 porta trel riuri principale
din muntil auriferi a! Transilvaniei, si numele orasulul BaiS-de-Cris (xpooeTov, xpuoela).

In fine in alt loc alistoriei sale naturale, Pliniu considera insula Cerne,
ca situata in apropiere de Africa, insa intr'un «Ocean> nedeterminat 1

).
In acesta. stare de confusiune a vechilor pareri geografice cu privire la
situafiunea insulei Cerne, o lamina" importantS ne aduce literatura orphica.

A
In poema epicS intitulata «Argonautica», ce se atribue hit Orpheu,
si al caret fond geografic se reduce la timpuri fdrte departate, se face a-
mintire de insula numita 'Tepvi?, situata in riul eel mare Oceanos x

) de la
strimtorile munfilor Riphaei, din sus de stancile cele pericu!6se pentru

s
navigafiune ).
Dupa forma numelul si dupa posifiunea sa geografica, insula Iernis din

Argonauticele M Orpheu, este una si aceeasi cu KspvT] s6ii Cerne a lui
Eratosthene, er ac6sta ne apare intru tote identic^ cu insula cea faimdsa a
lul Geryon, Erythia seu Rusava *).
Dupa vechile descrierf geografice, Erythia, intogma ca si Cerne, este cea

de antaiu insula de langa Columnele lui Hercule, situata in strimt6rea
munfilor, dincolo de fasia cea periculdsa de stand, ce se intindea prin

albia apei de la un {Srmure la altul.
Numele insulei Cerne deriva incontestabil de la orasul din apropiere.

Pe teritoriul Rusavei s6u al Orsovei-vechi, acolo unde faimosul riu Cerna
1-si varsa apele sale cele furidse in Dunare, se afla situat in epoca romana
orasul numit Tierna, Tsierna, Afepvo, ZspvTjc 6
).
») Plinii H. N. X. 9. 2 : In insula Africae Cerne in Oceano etc.

s
) Aceia, carl au considerat insula Iernis ca identica cu Hibernia (Irlandia) afl
avut in vedere numal simpla asemenare de nume, dar nici de cum situajiunea geografica,
dupa cum ne-o Infati$6za poema orphica.

3 Orphei Argonautica, Ed. Schneider. Ienae, 1803,
) v. 1166. 1181. Cf. Ibid. v. 1123:
*Ev piv yap 'Pircatov opoc xal KaXicio? a&^-fjv
dvToXiai; sipfooatv • • • •
*) Dupa Diodor Sicul (III. 54. 4) insula Cerne se afla langa muntele Atlas in apro-
piere de Amazdne, prin urmare tot in regiuuea nordicS. Er dupa Palaephat (Incred.
c. 33) Phorcys, tatal Gorgonelor, al Hesperidelor si al balauruluT, ce padia merele

de aur de langa muntele Atlas, era originar din insula Cerne.
6
) Pe tabula Peutingeriana Tierna. La Ulpian (lib. I. De censibus) : In Dacia (cod.
dicia) Zernensium colonia a divo Traiano deducta. La Ptolemeu (III. 8. 10) Aispva.
Pe o inscriptiune de la Mihadie (C. I. L. III. 1568) statio Tsiernensis. in fine Stephan

Byzantinul amintesce, pe basa unui autor necunoscut, de ©epvY] noXi? 0p£xY|s, s6u din
Thracia cea vechia, etnografica, care se intindea si la nordul Dunarii de jos. Este de
notat, ca in dialectele grecesci litera represintS adese-ori pe Z (ast-fel ©ofj-fipaioi; si
La Herodot insula Cerne figureza sub numele de Kopauvt? (Cyraunis).

Ea era situata langa Columnele lui Hercule. Se afla in posesiunea comer-
cian{ilor Carthagenienl. Era lunga de 200 de stadil si angusta, plina cu olivi
si vi\e de via *). Avca asa dar aceeasi forma, pe care o presinta si asta-di
insula Rusavei 2
).
In anticitate riul Cerna avuse o celebritate particulars, dupa cum o mat

are si asta-di in legendele romane.
Culmea cea puternica a Carpafilor, care se precipiteza de la nord-ost
spre Dunare si scpareza basinul RomanieT de al UngarieT, purta in vechia
literatura geografica numele de Kepauvta, Ceraunia 3

); fara indoiela numita
ast-fel dupa Cerna, riul principal al acestel grupe de munp".
La acestl munp" Ceraunia, carl faceail navigap'unea atat de dificila in
partile de sus ale IstruluT, se rap6rta urmatdrelc versurl scrise de poetul

Ovidiu in Tomi:
«Daca asl mat pute" s6 tree in linia drepta cu panzele mele dincolo
de munp'i Ceraunia, atuncT asi pute fi dojenit, ca sS evit stancile cele
sfilbatece. Insa asta-df eu sunt un om, care a suferit naufragiu, si ce-ml
ZuuPpotSo?). Orasul 0£pvf) al Thraciei vechl, despre care nu avera nici o notita, ca ar fi
fost situatin partile rneridionale, corespunde ast-fel la Tierna s6u AUpya, Zernensium
colonia, Zcrnis in Not. Orient. (I. 109.) Zernes al lui Procopiu (De aedif. IV. 6).
') Herodoti lib. IV. c. 195. 196. — Conferesce Comentariul din Geographi graeci mi-
nores (Ed. Didot) Fama quaedam de Cerne ins. et de Carthaginiensibus
I. p. 7:
in hac regione aurum merce commutantibus jam in Herodoti notitiam pervenerat. —

In ce privesce vaWrea foneticS a literei K din formele grecescl Kepvn], Kopaimc amintim
aid urmatoriul esemplu. Dupa cum ne spune Herodot (IX. 20) Grecii numiafi Makistios
pe un general al lui Xerxe, al c&rul nurae insa era Masistios.
3
) Dupa Corneliu Nepos (Pliniu, VI. 36) insula Cerne nu avea mal mult de 2000 de
pasi (2958.52 m.) in circuit. Er dupa Draghicescu lungimea actuala a insulel
Ada-Kaleh, s6u a Rusavei, cste cam de 1800 de pasi, si IStimea cam de 400 pasi
(Dunarea de la gura Tisel pana la mare, p. 53).

3
) Eustathii Comm. in Dion. v. 389: E'.ol Ik %*>. itpo<; apv.tov toy fiopsioo Kaoxasoo ap-q
Ksp'/.tiv'a. — Despre Caucasul de langa Istru a se vede" mal sus pag. 304.— Acestl munti
Ceraunia seu Ceraunii, pe carl vechii geografi i caracteriseza prin un «cursus
brevissimus undis» si ca «montes o p a c i> (Virg. Aen. III. 506-508), au mal
fost localisati langa termurii Epirului si la capul de sus al maril rosie, o confusiune intre
sinul vechiului Oceanos, s6u al Istrului, de langa insula Erythia si intre mare a
erythrea. tn fine o alusiune la cele ddue columne de langa muntii Ceraunia o
y>p»; tAvk «' *#$*<«

,
aflarn la Eustathiu (Comment, in Dionys. v. 389): tt ;
(
l).).up:v.-r c
J
ioXioVM, ia Kspaov'.a Sp-r).

9
mai pote folosi mie, care inot In mtjlocul valurilor, se mal cunosc acum
drumul, pe unde ar fi trebuit sS tree cu bare a mea» l
).
6. Insulele numite r&dsiqa (Gadira) de IdngA
Columnele lul Hercule.
In apropiere de Columnele lul Hercule, vechti geografi mal faceaii a-

mintire de ddue insule numite TdSsipa, Gadira s
amenddue situate In in-
),
teriorul acestei strimtorf 3

).
Una din aceste insule era considerate ca terminul estrem al navigatiunii

pe vechiul Oceanos, de unde mal departe vasele comerciale nu puteaii
strSbate *).
Dup5 informajiunile, ce le luase Herodot de la Grecil din Scythia, acestS
insula estremS numita Gadira se afla in riul eel mare numit Oceanos,
dincolo de Columnele M Hercule, in apropiere de insula Erythia 6
); ori cu
alte cuvinte, insula Gadira era cunoscuta si comercianfilor de langa Marea
negra. Ea se afla asa dar situata in parfile de nord-vest ale Thraciel.
Din punct de vedere al geografiel actuale, vechia insula Gadira co-

.
») Ovidii Pont. lib. II. 6. v. 9-12:
Quum poteram recto transire Ceraunia velo,

Ut fcra vitarem sax a, monendus eram.
Nunc mihi naufragio quid prodest discere facto,
Quam mea debuerit currere c y mba viam ?
CI audi an. in. poema sa De bello Getico (v. 237 seqq.) Inc5 amintesce de
Portile-de-fer, ce Gefilor (Ferrataeque Getis ultra se pandere
se deschideafl
portae), de s t a n c e cele inhospitale de la Cerna (inhospita Cyrni saxa,

i 1
$1 de strimt<5rea ce clocotia in spume (freto spumante) seu «Cazane»,

cum le numesce poporul. Ins5 situatiunea acestor locuri dificile pentru comunicatiunea
europearia, devenind obscura in timpurile din urm£ ale clasicitatiT, numele de C y rn u s,
sû Cyrnos, a fost aplicat la Corsica.
') Scylacis Periplus, §. 1: vyjooi .... 86o, $£; ovo(j.a PdSstpa. — Ibid. § 111.
s Dlonysil Orbis Descriptio,
) v. 450.
4
) PindariNem. IV. 69.— Sol in us o numesce extremum noti orbis terminum
(la Stephanus Byzantinus, Ed. 1688: v. Gadira). — PI iniu (V. 17. 2): Gadibus extra
orbem conditis.— La Eustathius (Commentarii in Dionysium, v. 451): vâo? Sarce-
plmtdTfj FdSetpa.
8
) Herodoti lib. IV. c. 8 : ?£<o too IIovtod . . . 'Epufreiav vtjaov, t4)v irpi? I\]8s£poi-
ai totoi %%ia 'HpaxXeujv or<]\4u>v irci xy 'Uxjavcp.

MIO. OSMSUJIANU. 27
respundea la insula numita adt Ogradina din clisura Dunarit, si care .
este situata la o departare de 9 J

/2 chilometri din sus de insula Rusavet.
Originea §i forma numelut «Ogradina» aparp'ne lexiconulut proto-latin,
scii vechii limbe pelasge 2

). In apropiere de Syracusa, dupa cum ne spune
Stephan Byzantinul, se ana insula numita 'A^paSivifl (Achradine). Este aceeasi
numire, pe care o are asta-di insula Ogradina de langa Porfile-de-fer.

Mai in sus de insula Gadira, spuneau vechile tradifiunt geografice, nu se
putea naviga. Aid parent stancilor eraii atat de apropiatt unit de alfit, in
cat dupa o nofifa, ce ne-o transmite Pliniu, un singur arbore putea sS
impedece cu ramurile 2
sale trecerea mat departe a vaselor de navigat ).
Tot ast-fel ni se presinta si asta-di faimdsa strimtdre a Dunarit din sus
de insula Ogradina. Aid munfil de o parte si de alta se inalfa in forma

unor pareft aprope verticall. Aid albia fluviulut este estrem de angusta
(113 metri), er partea navigabila de abia are o largime de patru metri 3
). Era
ast-fel o esactitate geogranca notifa, pe care ne-o comunica Pliniu, ca din
sus de insula Gadira, ramurile unui singur arbore puteau se impedice tre-
cerea mat departe a vaselor plutitdre.
Mat tardiu insa, cand adeverata posifiune a Columnelor lut Hercule de-
venise obscura, insula Gadira, intocma ca si insula Erythia seii Rusava, in-
tocma ca si Columnele lut Hercule, a fost dislocata si transferata in parp'le
de sud-vest ale Europet. Si fiind-ca in interiorul strimtorit dintre Europa
>) In limba romana: Ograda, septum, hortus, loc inchis cu gard.

s
) Plinii H.N. lib. IX. 3. 1: In Gaditano Oceano arbor in tantum vastis dispansa
ramis, ut ex ea causa fretum numquam intrasse credatur. — Ac£sta traditiune geogra-

nca nu se putea aplica la strimt(5rea Gibraltarulul, care la punctul seu eel mat
angust dupa cum scrie Strabo (II. 5. 19) era lata de circa 70 stadie, s6u 12 chilom.
390 m., luand de basa stadiul attic de 177 m., ori de 14 chilom. 700 m., daca vom pre-
supune, ca Strabo a avut in vedere stadiul ionic de 210 m.
3
) Mox, Gôgraphie militaire. IV. Autriche-Hongrie, p. 116: Le fleuve (Danube)
sort du bassin hongrois et descend dans le bassin roumain par une 6troite et longue
breche, qui commence a Bazias et se termine en aval d'Orsova. Ce sont les Portes
de fer, que Ton distingue en Portes sup^rieures et Portes inf6rieures . . .
Les Portes de fer supe'rieures commencent en aval de Goloubatz. Le fleuve, qui

s'dtalait sur une largeur de 2a 3 kilometres, s e r6tr£cit jusqu'a 113 metres, borde'
par des murailles de 600 metres de hauteur. La profondeur est 60 metres en certains
endroits; dans d'autres, au contraire, des rochers a fleur d'eau encombrent son lit,
produisent des rapides dangereux et g^nent la navigation; les canaux navigables

n'ont pas plus de 4 metres d'eau a. 1'l^tiage. Des bateaux a vapeur de construc-
tion spdeiale peuvent seuls remonter le courant. — Eeclus, Nouv. G<5ogr. univ., Tome XII,
p. 316: les canaux navigables ont a peine 4 metres de largeur dans cette
Petite Porte de Fer.

si Africa, nu esista nici o insula similara, vechia Gadira a fost localisata'

in apele cele deschise ale Oceanului estern, lang& Hispania Baetica, la o
departure de 25.000 pas* romani (apr6pe 37 chilometri) in afarS de strimtdrea
Gibraltarului 1
).
Situajiunea Gadirel ins£ in Oceanul estern era numai o simpla ficfiune.
Ea nu corespundea din nicl un punct de vedere cu vechile traditjunl geo-
grafice.
A doua insula, pe care geografil grecesci o numiati Gadira, era con-

siderate ca identica cu Erythia, insula cea renumita pentru vegetafiunea
sa exuberantS.
Erythia, scrie Apollodor, este o insula, care asta-dl se numesce Gadira,

in acesta" insula locuia Geryon, fiul lui Chrysaor 2
).
Insa dupa poema geografic& a lui Avien, nu insula Erythia, ci un loc
din apropiere, si o fortar^fa situatS pe verful unul munte, ce domina strim-

tdrea, purta numele de Gadir 3
).
') Flint I H. N. lib. IV. 36: In ipso vero capite Baeticae ab ostio freti passuura
XXV mill. Gadis. — fir dup5 Strabo(III. 1. 8) acesta insula era dcpartatS de promon-
toriul de la gura strimtorii cu 750—800 stadil, seu 157 J
/i
*4 168 chilometri.
2
) Apollodori Bibl. lib. II; 5. 10. l. — tr Priscian (v. 462-463) scrie:
Est igitur ponto tellus circumflua prima

Cui nomen Gadis. Statuas haec Herculis inter ....
LaStephan Byzantinul Tahsipo. este o insula an gust a si lungardjacao fasia, ast-fel
identica cu Erythia sdu insula Rusavei. Tot ast-fel la Eustathiu (in Dion. 64). Sub numele
de Gadira (Gadis) apare Erythia si la alti autorl al anticitStii (Strabo, III. 2. 11; 5. 4).
•) Rufi FestI ATieni Descriptio orbis terrae, v. 98-102:

In zephyrum tellus extenditur, oraque terae
ultima proceras subducit in astra columnas.
Hie modus est orbis, Gadir locus, hie tumet Atlas
arduus, hie duro torquetur car dine caelum,
hie circumfusis vestitur nubibus axis.
Idem v. 610:
Gadir prima fretum solida supereminet arce

attollitque caput geminis inserta columnis.
Haec Cotinusa prius fuerat sub nomine prisco.

Cca de antaiu insula de langa Columnele lui Hercule (Erythia sdu ins. Rusavei)
a fost, dupa cum ne spunc Avien in versurile de ma! sus (Pliniu, Dionysiu Pe-
riegetul si Priscian) numita in timpurile mai vechi Cotinusa. adeca insula oli-
vilor selbateci, de la xotivtx;, oleastru. De asemenea scrie Pindar (Ol. III. 13-14),
c5 Hercule cSletorind la Hyperborei, a luat de la fantanele cele umbrdse ale Istrului

(s£Q de la cataracte, de unde fluviul curgea sub acest nume) unoliv selbatec (Cf.
Pausania, V. 7. 7.), pe care l'a adus si l'a plantat langa templul lui Joe din Olympia, ca
Acest «locus» si «arx Gadir» corespunde din punct de vedere al
geografiei actuale la promontoriul meridional din fafa insulel Rusava, care
p6rta si asta-dl numele de Grad, si unde se gXsesc urmele unel vecht

fortificajiuni *).
Cuventul *grad» cu sensul de fortificatiune (-refyo<;), nu este de origine
slavona. El aparfine idiomel pelasge de la DunSre 2

). In literatura clasica
latina archaicul grad us mai avea inca sensul militar de «posifiune tare,
3
ocupata de combatanfi* ).
sS umbresca cu ramurile sale altarele deilor si se fie pentru Incoronarea omenilor, ce se
vor distinge prin faptele lor virtutfse. Oleastrul era asa dar la Hyperborei un
arbore sfant. De aceea vedem pe boariul lui Geryon, ci luase cu sine si stringea
langa piept un oleastru, cand Hercule venise se pradeze insula Erythia. Parerea ge-
nerate este, ca olivul a fost importat din Asia in Grecia, Africa, Italia si Ispania prin
poptfrcle, ce au emigrat din partile Orientulul in {inuturile acestea (Cf. Mo mm sen,

Rom. Gesch. I. 187). fnsa, dupa cele mai vechi traditiuni, olivul se afla in stare selbateca
pe termurele de nord al Istrulul inca. pe la inceputul istoriel omenescl, dup5 cum se
mai aflS si asta-di in mare abundentia vita de via selbateca. Reminiscenta maslinilor
(olivi'or, olea), smochinilor (ficus) si a arborilor de lamaie (citrus), plante, ce ad stat
o-data in strinsa legitura cu institutiunile religiose, mai resunS si asta-tjl in poesia popo-
rala a tuturor Romanilor, din Transilvania, Ungaria, 'Tera-romanesca si Moldova.
Peste del, peste colina Sufla ventul si-o clatina
Este-o cr^nga de maslina Din verf p4na la tulpina ....

Iamtk ?! Barsanu, Doine din Arddl, p. 25a.
Cf. Marian, Descantece p. 301-302. — AcelasI autor, Nunta la Roman!, p. 60.
In particular despre clima de la Mihadie, din regiunea Portilor-de-fer, se esprima
ast-fel D-rul PopovicI: Ca moderatS, dovedesce intregul

clima de aici este mai
tip al vegetatiunil; aici In jurul acestor b3i se afl5 plante Tauru-Caucasice,
precum si multe de Istria si cate unele dintre florile, ce cresc in partea de apus
a Franciei si in partea de rSsirit a Apeninilor si a Pireneilor. Aerul de
aicea este mai m61e si mai lin de cat in alte parti ale Banatulul s i ale Romaniel .... Aid
via sta liber espusa tuturor furtunelor de ierna si totusi pe la jumgtatea lui August produce
struguri frumosi si coptl. Smochinul sta aid t<5ta ie>na desvelit, espus frigulul, fara sa
aiba cea mai putina scadere in vegetatiunea sa (Baile lui Hercule, Pesta, 1872. p. 65-68).
l
j pentru apararea cailor de navigatiune
Usui de a intemeia fortificatiuni
pe anumite puncte mai importante a esistat si in anticitatea preistoricS. Dupa cum ne
spune Strabo in Geograficele sale (XVII. 1. 18) Milesienil ocupand gura Nilulul
numita Bolbitinon, au construit acolo o fortificatiune cu valuri si santurl, to Mi).Y]3i<oy
tstxo?, adeca Gradiscea Milesienilor.

2
) In nomenclatura topica rom^na s'a p3strat mai mult forma de «Gradisce», adeca
locul unde a fost construita o vechia fortificatiune. Dar mai aflam si grad (Bel-grad
seu Alba lulia), de asemenea Gradet, ruinele unei importante cetati preistorice din
jud. Mehedin{i.
») Livil lib. VI. 32: hostes gradu demoti. — Clceronls Off. lib. I. c. 23: tuinul-
I
-
- -
7. Columnele lul Hercule numite Tlvlai radsiqldeg

(Gherdapuri).
••
"
-
Columnele lul Hereule port! la poetul Pindar numele de IloXai TaSetpiSe? '),
adecS «Porj:ile Gadira*.

Inca din cele maJ depfirtate timpurf, fSim6sa strimtdre, pe unde DunSrea,
riul eel uries al lumil veeh!, str&bate din basinul Ungarid in basinul Ro-
manies, a avut o deosebitl important eomerciaia, politica si militarS.
In Iliada M Homer, ae^sta vestiti p6rta a Europe! este cunoscutS sub

numele de o&iipuat. imXeu, adeca PorJ:ile-de-f er, si can se aflau in fera
Arimilor, acolo unde a fost aruncat intr'o pescere adancS Typhon, le-
gendarul baiaur al theogoniei 8); er la poetul Claudian ele figureza sub numele
de Ferfatae portae ale Gefilor s

).
De aid inainte comunicafiunea pe vechiul Oceanos potamos, s&xl Istru, ne
apare estrem de dificila pentru vasele de comerciu ale tinuturilor meridionale.

Langa Columnele lut Hercule, spuneaii eel vechT, se afla o fasia lunga si
lata de stand coljurate (?p|J.a, Ipfiata [xsydXa), unele visibile, er altele ascunse
sub suprafafa apel, si carl se intindeau de-a curmezisut prin vechiul Oceanos
de la un fermure la altul *).
Aceste stand atat de periculdse navigafiunil pana in dilele ndstre, si pe

carl poetul Ovidiu le numesce fera saxa de langa munp'i Ceraunia
(s£u ai Cernd B
) mai purtaii in anticitate si numele de Kxxaâ.y.zM.
Suida"), pe basa unui autor necunoscut, le descrie ast-fel: «Cataractele
sunt stand (Ttsxpat) in fluviul Istrulul, ce se ridica ca un munte sub su-
prafata apd. Aid Istrul, precipitandu-se cu repediune asupra acestof stand,
tuantem de gradu dejici. — Cornell! Nepotis Themistocles, c. S: Interim (Xerxes)
ab eodem (Themistocle) gradu depulsus est. -- La vechiul terrain de grad seu gradus
este a se reduce si epitetul de Gradi vus al'lul Marte, ca deii al castrelor, citadelelor
si al tuturor fortificatiunilor. Conferesce la Silius Italicus (IV. 222): Gradivicolam

celso de colle Tudertem.
') Pindari Frag. 155 dupa Strabo, lib. III. 5. 5-6..
') Homeri Uias, VIII v. 15. — Cf. Ibid. II. v. 783. — ifesiodi Theog. v. 820 seqq.
') in poema despre resbelul in contra Getilor, v. 237.
*) Scylaris Periplus, §. 112.
*) (Mail Pont. II. 6. 10.
.
6
) SuI4as, v. Kata^dxmt. — Cf. Strabonis Geogr. VII, 3. 13.
422 MONUMENTEL E PREISTOR1CE ALE DACIEI
este isbit Inapol cu un sgomot enorm, apol valurile trecend peste ele cu
un vuiet asurditoriii formezS vertejuri repedT, fluxurt si refluxuri, intocma ca
nisce carybde, ast-fel cS fluviul in locurile aceste nu se deosibesce mult
de strimtdrea Siciliei».
Langa acesta bariera infricosata" dp stand, ce forma locul eel mai peri-
culos al Istrului, se afla pe fSrmurele de nord asa numita P6rt&-de-fer,

oiSijpeiat rc6Xat la Homer, IloXat Ta$st.pios.<; la Pindar, o strimtS potecS pentru
calgtoril pe uscat, de sigur inchisa o-data" cu o P6rt& de fer.
Care era insS originea numirii de IBXoci TaSetptSes?

Dup& usul limbel romane obstaculele naturale, de stand si petre mai
man, ce se intind de-a curmezisul prin. albia unui riti de la un mal la altul,
si unde apa in eursul sSii isbindu-se de ele formers o liniS. de talazurf,
pdrtS numele de tgard* 1

).
Tot ast-fel interpretau si vechii geografl numele locului Gadir, seu

T&tetpa, de langa" Columnele lul Hercule.
Dupa autorii romani, Gadir in limba punicS insemna «sepes», adedt

<g a rd» s
). AcestS numire insa, care la autorii grecesci ne apare sub forma
de TdSstps^ (la Eratosthene xd TdSetpa, la Steph. Byz. vj Tabzipa) nu apar-
finea idiomei feniciene din Libya 8
). Vechia populadune a Africei de nord,
supusa in mare parte Carthagend, era de origine pelasgS. Getulii, locui-
torii cei mat numerosl ai Libyd, emigrase acolo, dupS cum spuneau tra-
difiunile, din regiunea Gefilor europed 4

).
Guventul Gadir dupS forma si dupS sensul sSu de «sepes», ce i-1 daii
textele latine, nu este de cat o reproducere alteratS a terminuM poporal

pelasg de gard, pi. garduri. De aici numirea grecescS (in forma pluralS)
xa raSec'pa, de aid numele de LTuXat raSetpfSes, scu Pdrta de langa gardul
de stand, ce taia de-a curmezisul albia vechiuluT Oceanos.
Aceeasi interpretare a numelui TdSeipa, insa sub o aM formii, o aflam
si la vechii autori grecesci.
1
)
Conferesce mai sus. pag. 370, nota 1.
2
)
Plinii H. N. lib. IV. 36: Poeni Gadir (appellant), ita Punica lingua sepem sig-
nificante. — Ayieni Descriptio orbis, v. 614-615:

Poenus quippe locum Gadir vocat undique septum
aggere praeducto."
') Claudius Iulius seu Iolaus, care scrisese o istoria a Fenicienilor (<&oivixud)
cercase a deriva din limba feniciana cuvfintul TdZufia, insa densul nu a aflat pentru eti-
mologia ac6sta nici un cuvent mai aprupiat de cat fdiov, care insemna «mic> (Etym.
M. p. 219, 32 v. Fdfeipa).
4
) Isidori Hisp.il. lib. IX. 2. 118.
Hercule, ne spune Suida dupS un autor necunoscut, a aruncat petre

enormein gura Oceanulul, ca sS impedece intrarea bestielor seii monstrilor *),
El facuse asa dar dup& Iegende un gard de petre de-a curmezisul prin
albia fluviulul Oceanos. Er Apollodor scrie, ca deifa Junona trimefend o
strechia asupra ciredilor luate de la Geryon, ele se imprasciarS prin muntil
Thraciel. Hercule insa atribuind acesta calamitate riului Strymon (Istrului),
i umplu albia sa cu petre, si-1 prefacu ast-fel dintr'un riu navigabil in un

riu nenavigabil 2
).
^m
ssssF"- -' V
'
3mm
j^^SfS^B&P^-J
192. — Cataractele Dunarii din jos de Ruf ava (Orsova) langa Portile-de-f er, intre
Gura-Vaiel si Verciorova (Romania). Desemn dupa o fotografia, publicat de Reel us,

in Nouvelle Geographie universelle, III. p. 319.
Numele de raSeiptSec naXai al comercianfilor si navigatorilor grecesci de-,
venise o-data fdrte poporal in regiunea Por{ilor-de-fer. Locuitorii din Serbia
ma? numesc si asta-di cataractele &6u gardul de stand de langa Porfile-de-

fer Gherdapuri, o simplS forma alterata din vechia numire comerciala
ra&eipfSes rcoXac.
*) Suidas, v. "Ep[j.a.
2
) Apollodor! Bibl. lib. II. S. 10. 12. — La Eschyl (Supplices v. 254-255) Strymon
(Istrul) si Algos (probabil Oltul) ne apar ca doue riuri celebre ale marelul imperiu
pelasg Mai este de notat, cS strechea, de care face aici amintire Apollodor in
legatura cu insula Erythia si cu riul Strymon, este numal o reminiscent^ a tradi-
{iunilor grecessl despre muscele Columbace de lingi Istru.

8. Columna lui Hercule numitd Calpe l&ngA Porfile-de-fer.
Tyrienil, ne spune Strabo, aii fost cei de antaiu, carl c5utase Columnele
lui Hercule spre a intemeia acolo o colonia comerciaia.
intru adevSr celebra metropoia a Feniciel, avea in mare parte a-sl mul-
|:Smi opulenfia si prosperitatea sa, comerciulul celul viu cu regiunea Co-
lumnelor lui Hercule, avutS de aur si de alte metale, avuta de turme, de

ciredl magnifice, . de cereale si vin.
in templul eel mare al lui Hercule din Tyr erau representate cele ddue
Columne ale faimosului eroii pelasg.
Una din aceste columne, dupa cum ne spune Herodot, era de smaragd
(sen de o culdre frumdsa diafana, verde orl albastra). Ea representa ast-fel
navigafiunea comerciaia pe apele cele marl, in

particular pe divinul Oceanos potamos, pann-
tele tuturor apelor. Er a doua columna din
metropola Tyrului era de aur 1
). Ea infafisa asa
dar ceea-1-alta Columna a lui Hercule de langa
bStranul Oceanos, unde, dup3 cum ne spune
193. — O moneta romana a Me- Herodot, tdte marfurile feniciene se plateau
tropolel Tyrului representand { 2
*
''
cele doue Columne ale lui
Hercule, cu inscriptiunea Col- Cele doue Columne ale lui Hercule mal
(onia) Tyro Metr(opolis). De de- forrnau tot o-dati si emblema politic;! si co-
supt o conchilS, in care suna
merciala a Tyrienilor.
magistrul corabiei spre a anunta
sosirea sa in port. Dupa Rich, Pe o moneta din epoca romana figured ca
Diet. d. ant. rom. 1861, p. 181.
insemne ale metropolel Tyrului cele d6ue
Columne ale lui Hercule.
Pe acesta moneta, una din Columnele lui Hercule este infajisata langa
un vas cu o materia inflamata, s6ii langa un far, ceea ce ne indica, ca
prima Columna a lui Hercule era situata pe malul unel ape navigabile,
langa Oceanos potamos. Ac6sta era columna, pe care Tyrienil o reproduceaii
in smaragd, seii in coldre azuria.
Dupa vechii geograll, una din Columnele lui Hercule si in particular aceea,
care se afla pe fermurele de nord al strimtoril, purta numele de Kikm],
Calpe s
). In vechia limba grecesca cuventul xdXrcrj si xaXmc insemna vas de
f) Herodoti lib. II. c. 44.
') Strabonis Geogr. lib. II. 1. PlliiJl lib. III. Proem. Avienus v. 478. —
apa, urceor si urna, dupa cum tot langS un vas este indicata Columna
Calpe si pe moneta TyruM.
KdXiuc, dupS poema epidi, ce se atribue lui Orpheu, era una din Inalîmile
de la strimtdrea munfilor Rhipaei 1
),
vechia numire a Carpafilor, pe
langa cari curgea riul Oceanos.
Dupa vechile descrieri geografice acesta Columna numitS Calpe se afla pe
culmea unut munte, din jos de insula Erythia (Cerne sen Rusava), langa fasia
de stand, ce se intindeaii prin vechiul Oceanos, si langa un promentoriii, ce
fusese consecrat intr'o vechime depaYtata lui Saturn

2
). Ea se afla asa dar in
apropiere de cataractele Dunarif, s6u langS Porfile-de-fer. Aid mai esista si
asta-dl o comuna roman6sca, ce p6rta numele deVerciorova; aid esista in
evul de mijloc o fortare|a importanta strategics nurr.ita in documented Unga-

riet Vrchov ( = Urciow 8
), numirl, cart ne presinta o forma fdrte apropiata de
semnificafiunea originala a cuventului grecesc xc&Xro] si xaXmc, lat. urceus, rom.
urceor 4
). Aici in fine pe malut stang al Dunaril se inalja un frumos promon-
toriii pe verful caruia religiunea crestina a asedat «Crucea SflntulutPetru»,

unde se mai cundsce inca forma unui scaun taiat in petra (este scaunul
lui Geryon, cum i-1 numesce Pausania 5

), si unde mai esista si asta-dl si-
mulacrul eel archaic al lui Saturn (Zalmoxis) taiat in stanca via 6

). Acesta
Priscianus v. 335. — Charax Perganienus fragm. 16 in Frag. Hist, graec. III. p. 649).
l
) Orphel Argonautica (Ed. Schneider. Jenae, 1803) v. 1123-1124:
'Ev [lev fai; "Piitaiuv opo? %a\ KdXiHOc abyty

avioMaz BTpfooctv
Dupa Trog Pompeiii (Justini, lib. II. c. 2) Rhipaei erau muntii de apus al ScythieT.
La Avien (Descr. Orbis y. 455-6) Riphaei sunt in partea de nord a IstruM, tot acolo
si Agathyrsi. Er la Valeriu Flacc (Argon, v. 603-4) langa Rhipaei sunt amintitl
G e t i I.
s
) OrpUel Argonautica, y. 1167. — Scylacis Periplus, §. 112. — Dionysii Orbis Descrip-
tio, v. 451. — Bufi Avienl Descriptio orbis. v. 111. 739—740. — Prisciaiil Periegesis, v.
334. 462. — Promontoriu consecrat lui Saturn dupa Avien, Ora maritima, v. 215;
Cf. Strabo, III. 5. 3.
3
)
Fejer, Cod. dipl. V. 3. 157. 1283. — Ibid. X. 2. 444. 1396. — De asupra Vercio-
rovei se ma! cunosc si asta-di ruinele unei vechi fortificatiuni, numite C eta tea
Ore va»,
1
situata. pe vSrful unul munte de forma piramidala, fdrte greu de suit, si care
predomineza valea Dunaril (Spineanu, Diet, geogr., v. Oreava. — Tocilescu, Revista

p. istoria, I. 1. 165).
4
) Avieni Ora maritima, 348: Calpe .... in Graecia species cavi teretisque usu nun-
cupate urcei. — Schol. in Juvenal Sat. XIV. 279: Calpe urnae similis mons.
*) Descriptio Graeciae, lib. I. 35. 5.
e
j A 1
se vede mai sus p.

1 403.
este promontoriul eel sfant (tep&v axpwt7]piov), de care amintesce Scylax in
Periplul marilor si Orpheu in poema Argonaujilor.
In anticitatea grecescX se atribuiau lul Hercule mart merite pentru faci-
litarea navigajiunil pe diferite ape curg&tdre.

Cu deosebire Hercule ne apare ca una din divinitafile, ce veghia asupra
navigafiunil pe Istru.
Dupa cum scrie Trog Pompeiu : Filip II, regele Macedonia!, trimise o
legafiune la Athea, regele Scythilor, din nordul Dunaril de jos, prin care
i facea cunoscut, ca pe cand se ana ddnsul ocupat cu asediarea Byzanfului,
facuse vot, ca se ridice la gurile Istrulul o statua de arama lul

Hercule, probabil pentru succesul favorabil al transporturilor de victuale de
la Dunare. Insa Athea tem£ndu-se, ca sub acest pretext de religiune, regele

Filip p6te s6 ascunda ore-carl planuri ostile, ceru, ca sS-I trimeta densulul
statua, promifendu-I, ca va ingriji nu numal, ca acest monument sS fie a-
sedat, dar s6 remana si in viitoriu neviolat 1

).
fir istoricul grecesc Arrian din Nicodemia ne spune urmatorele: Alesandru

eel Mare trecand peste Istrul de jos, dupa ce batu pe Gej;T si distruse orasul
lor eel mare din apropiere, facu un sacrificiii pe fermurele Istrului lul Joe
Soter (matuitoriul), lul Hercule si chiar Istrului, «fiind-ca i se aratase
favorabill in trecerea ac£sta» -).
In fine impgratul Traian plecand cu resbel asupra Dacilor, Frafii Arvali
facura in diua de 25 Martie a. 101 un vot solemn de sacrificii §i lui
Hercules Victor, pentru ca imperatul sS se intorca, sanetos, fericit si
victorios din locurile si provinciele, la carl se va duce pe uscat si pe mare s

).
Posifiunea Columnelor lul Hercule in apropiere de cataractele Dunaril

seii de Porfile-de-fer o mai confirma si o vechia tradifiune poporala.
Dupa cum ne spune Pliniu, indigent de langa Columnele lui Hercule
povestiau, ca o-dafS in aceste locuri munfii din amendoue parfile eraii
impreunafi prin o catena neintrerupta, si ca Hercule taiand apol jugul acestor

inalfimi a ISsat sS curga oceanul, s6& marea, care era eschisa si in modul
acesta el a schimbat fafa nature! 4
).
Justini Historiarum Philippicarum ex Trogo Pompeio, lib. IX. c. 2.
3
) Arriani De expeditions Alexandri, lib. I. c. 4.
•) Henzen, Acta fratrum arvalium, p. CXLII. — in fine mai notam aid, ca tipul lui
Hercule ne apare adese on figurind pe monetele orayelor comerciale din apropierea

Dunaril, Tyras, Calatis $i Tomi.
4
)
Plinil H. N. III. Proem. : Proximis autem faucibus utrinque impositi montes coercent
claustra: Abila Africae, Europae Calpe, laborum Herculis metae. Quam ob causam
Campia Pannonica, dupa cum scim, a fost pan& tardiii in epoca neolitic3,
acoperitS de o mare de ap& dulce, care se intindea de la Alpil oriental!
pana langa Carpap'I Transilvaniel, si al cSreia nivel era mult mai ridicat de
cat al marii negre. Carpafil si Balcanil se aflau In aceste timpuri in o le-
gates directs unil cu alfii, si el desparfiau marea cea duke seu alb& de
marea negrS.
Locuitorii roman! de langS Porfile-de-fer mai povestesc si asti-dJ, cS o-
data munîi din partea de meda-ndpte si de medS-di a strimtorii formau o

linia orografica' neintrerupta, si c3 DunSrea in aceste timpuri i-?I avea cursul
seu prin Serbia pe la Milanovaj: si se intorcea pe valea Timoculul in albia
sa de astS-di 1
). O alta tradifiune din Banat ne mai spune, c3 impSratul
Adrian (seu dup£ altS varianta Troian), an taiat stancile de la Rusava, si au
facut ca apa, ce acoperia sesurile Banatulul, se se scurgS in Marea negra -).
indigenae columnas ejus dci vocant, creduntque perfossas exclusa antea

admisisse maria et rerum naturae mutasse facietn. — Melae lib. I. 5: hunc
Abilam, ilium Calpen vocant, columnas Herculis utrumque. Addit fama nominis
fabulam, Herculem ipsum junctos olim perpetuo jugo diretnisse colles, atque
ita exclusum antea mole montium Oceanum, ad quae hunc inundat, immissum. —
Cf.
Diodori Sicull lib. IV. 18. 4.— Pausania (VIII. 14. 3) inca amintesce de un vechiii
canal (sant) in Arcadia, lung de 50 stadil, ce a fost facut, dupa cum se spunea, de Hercule
pentru derivarea riului Olbios.
') Traditiune poporalS culesa. in satul Gura-VSil de langS Portile-de-fer.
2
) Ast-fel Lukas Ilic scrie (Mittheilungen der k. k Central-Commision zur Erfor-
schung und Erhaltung der Baudenkmaler. X Band p. XXXI V): Die National-Ueberlie-
ferungsagt: Kaiser Adrian (wahrsche'inlich nicht Hadrian) habe bei Reseve (Orsova)
die Felsen durchbrochen und das Wasser (als die Banater Ebene das weisse oder
siisse Meer ausmachte) in das schwarze Meer ausgelassen. —O altS. traditiune din
comuna Maidan in Banat: «Am audit din betrani, cS. pamfintul, care-I locuim noi ar fi
fost o mare de apa si numai la munti au locuit nisce c5menT s81bateci, pe can i-au
bStut stramosii nostri si ne-au asedat pe noi aid. Imperatul nostru Troian a slobodit
apa de aici la Babacaia (Aur. Iana si Sofr. Liuba). — Este de notat, ci. in legendele
poporale ale Slavilor meridionall si chiar ale poporului roman, Hercule figur^za adese
on sub numele de «Troian>. Ast-fel intr'o colindS. rominS., ce ni se comunica de inv.
I. Simionescu (com. Cidra-Radu-VodS, j. Braila) cetim urmatdrele versuri:

Ci Troian voinicul s'un venet soimel;
bun cal haranesce Joi de dimin^tS
bun cal si-un ogar, la venat, ca-ml 6s§. .
Aici «Troian voinicul*, dupa cum vom vedd mai tardiii si din alte legende romane,
este una si aceeasi personalitate preistoricS cu Iovan Iorgovan seu Hercule. Compa-
reza si variantele din capitulul urmStoriu XVII. — Un Hercule cu epitetul de 'ISaio?
(de la muntele Ida, seu Troian) era cunoscut si anticitStii (Pausania, V. 8. 1. VIII.
31. 3). — Dupa Iiiada lui Homer (XIV. 250) Hercule mai avuse si un r6sboiu cu Troia.
fntru adevSr strimtdrea numita ClisurS a Dunarii ne presinta §i astM-di
in diferite p&rfjt ale sale aspectul, nu al unei erosiunl naturale, ci al unei

tSier! de munf! sea opere grandidse a omulut preistoric l
).
In nidt un cas insa", vechia tradifiune despre tSiarea munfilor de langS

Columnele lul Hercule nu se p6te aplica.la strimtdrea Gibraltarului, dintre
Europa si Africa. Aici largimea canalulul chiar si la punctul s€u eel mai
angust este de 13 chilometri, ast-fel c& acest mare bosfor dintre Europa si
Africa, nu. pdte fi considerat ca o lucrare de demolare a geniulul si a

manilor omenesci.
9. A ddua ColumnA a lul Hercule numita Abyla (s. Abild)
in munfil de apus al Romdniel.
Pe moneta romana a metropolel Tyrulul 1
se mai vede representatS si
a ddua Columna a Jul Hercule (Fig. i93).

1 1
Pe cind prima Column^ e infap'sata' pe ac£st& moneta langa un far,
adecS langa o ap& navigabilS, posiîunea Columnel a ddua e indicate in

mod forte clar prin un frumos arbore de munte; este un stejariu, specia
caracteristicS a Europe! centrale. Ast-fel Columna a ddua a lul Hercule se

ana cevasi mai depSrtata" de Oceanos potamos, in interiorul unei p&durl
seculare.
DupS Herodot Columna a ddua a lul Hercule din templul eel magnific
de la Tyr era de aur a

). Prin ac^stS representare simbolica" Tyrienil voiau sS
esprime, cS. una din Columnele lui Hercule, seii de la emporiul eel mare
al prosperitStil lor comerciale, se afla situate in ore carl munfl celebril
pentru avufiele lor de aur.
') Traditiunile poporale romane, cu deosebire cele din Oltenia, mai amintesc de di-
ferite t Si eri de munti facute de Jidovil preistoricl, confunda$i adese orl cu uriesil,
pentru derivarea riurilor si scurgerea lacurilor mat marl. Urine de acest gen de lucrari
se afla in jud. Mehedinti de asupra comunei Isvernea, pentru derivarea Cernel pe

valea Cosustef, dupa cum se spune; la comuna Valea-BoerdscS pentru impreunarea
Topolnitei cu Cosustea; in judeful Gorj pe muntele Plesa la P<5tra-scobitS pentru
aducerea Jiulul din Transilvania ; la comuna Timisant pentru derivarea riului Tis-
mana in DunSre (in Jiltul mare ?). O alta tradifiune din comuna Vertop (j. Dolj) ne
spune, ca aceiasi Jidovl cercase se taie un munte, ca s£ abatS apa Oltului si s'o reverse
asupra Romanilor, ca se-i prapadescii.

2
) Herouoti lib. II. c. 44.
•
- '
—
Dupa vechile tradijiuni geografice Columna a doua a lui Hercule purta

numele de Abyla, Abila, Abyle s£u A bile 1
).
Este un cuv6nt de rad3cina pelasga, seu proto-latin3, ce nu avea alt in-
Jele's'de cat Albula !

) seu Alba s
) tn limba latina\ romanesce Alba, pi.
Albe si Albele; er in dialectul romano-istrian aba, pi. abe si abele*).

espresiune fdrte usitatS in nomenclatura topograficS romanS sub forma de
PStra-albS, Petrele-albe, seu Albele 6
).
DupS ce vechile nofiuni geografice despre adevSrata situafiune a Colum-

nelor lui Hercule se perduse si amintire despre ele se pastrase numal in
cSrfile cele sfinte ale unor timpuri departate; dup& ce vechiul Oceanos po-
tamos a fost confundat cu Oceanul estern, er Libya de la Istru cu Libya
din Africa 6
), autorii grecesct transferara pe fermuril Mauritaniei si Columna
lui Hercule numitS Abyla si muntele, pe care se afla ac6stS columnS, numit
de unii Abylix, eY de Pliniu promontorium Album.

InsS celebrul geograf Artemidor din Ephes (pe la a. 104 a. Chr.), care
visitase Jermurii AfriceT, Spaniei si Italiei, ne spune, c3 nu a esistat pe terito-

riul Libyei in apropiere de strimtdrea Mediteranei nici un munte cu numele
de Abilyx 7
), cum i-1 numesce Pliniu 8).
seu promontorium Album,
De altS parte Charax Pergamenul si Dionysiu Periegetul ne
») Abyla (Melae lib. — Avieni Descr. Orb.

I. S. v. 111. — Plinii lib. III. Proem, in
editiunile mai vechi). — Abila, variante la Pliniu si la Mela. — \A£16).-f] arfjXf) la Ptole-
meiii (IV. 1) si in Comentariele lui Eustathiu la Dionysiu Periegetul (Geogr. gr. min. II.
p. 228). — *AîXf] in codicil eel mai bum at lui Strabo. — 'AUp-r) la Charax Pergamenus,
fragm. 16. — 'A)-Py| cu u scris de asupra la Dionysiu Periegetul.
s Albula era numele vechifi a rtulul Tibru, a cSrui ap& tot-de-una turbure are
)
o coWre alba-galbuia (Livii lib. I. 3. — Plinii lib. III. 5. — Virgilii Aen. VIII. 330).
DupS cum ne spune Pliniu (III. Proem.) in&l{imea, pe care se afla columna nu-
»)'
mita Abyla se numia promontorium Album.

*) Maiorcscu, Itinerar in Istria, p. 83.
l
) Petra-alb5, catun in jud. MehedintT. — P6tra-albS, ddl in plaiul Closani.
Petrele-albe, o parte din culmea OlanuluT, de sub verful Tatilui. — Petrele-albe,

munte lii j. Buzefl. — Albele, munte in j. N6mtu. Diferite alte inaltimi cu aceste numirl
a se vede in
1
Marele Dictionariii geogr. al Romaniei ?i in Conventiunea

de delimitare. Ed. Bucuresci, 1887, p. 99. 107. 119 si 253.
0) La Apollodor (Bib!. II. 5. 11. 11; 5. 10. 9) Ai£ov) si AifiWj.— Despre Ligyi de
langa Istru a se vedd mai sus pag. 409. — Liber generationis (la Riese, Geogr. lat.
min. p. 162) incS presinti o variants de 1 i b i es in loc deligyes. — De asemenea amin-

tesce Li vi u (V. 35) de un trib pelasg (liguric) din Italia de sus sub numele de L i bu i.
1
)
Strabonig Geogr. III. 5. 5.
8
) riinil H. N. III. Proem.
spun cevast mal mult. Dupa" d£nsii columna numitS Abyla nu se afla in
Africa, ci pe teritoriul Europe! ). J
\vl Hercule, Abyla Abula trebuia

1
Acesta ColumnS a seii sS se afle asa dar
in aceeasl regiune a vechiuM Oceanos potamos, in apropiere de strimtorile

cele legendare ale acestuK fluviii, de unde malt departe calgtoria pe ap& si
pe uscat era impreunata" cu dificultSti atat de enorme.
Una din liniele principale de comunicafiune, care in epoca preistorica"
unia regiunea Porfilor-de-fer cu p5r{ile interi<5re ale Dacie! (Transilvania),

trecea din v&lea Jiulul pe valea TismaneT, de unde urmandu-si cursul
sSu pe plaiuri, seu pe culmea delurilor §i a munfilor, ajungea la Vfirful
Oslea si Ddlul-negru, 6r de -aid scoboria la Campul-lui-N6g in
valea JiuM din Transilvania.

Acest drum public, comercial si militar, care lega cele mal importante
\M ale Daciei, cu direcfiunea catre centrele cele marl politice si industriale,
Sarmizegetusa, Apulum si Alburnum, este ast^-dl cu totul distrus si in mare

parte acoperit cu arbori seculari. El mal servesce numai de comunicafiune
pSstorilor §i turmelor sale, a cSror patri3, dintr'o vechime departatS a fost
Oslea si Retezatul.
Un alt ram al acestei' linie preistorice de comunicafiune trecea de la Tis-
mana peste Baia-de-arama, de aci la Isvernea, la Cires si descindea

la Verciorova sea Porfile-de-fer.
In tradifiunile poporate romane acest vechiii drum de munte, deschis in
unele locuri prin mijlocul stancilor, porta numele de <drumul lui lor-
govan» 2
), s£ti al lui Hercule, sj una din cele mal importante urme ale a-
cestui drum este maiestosul Pod taiat in stanca via de la comuna Pon6re,
intre Baia-de-aramS si Isvernea, vechiii monument al lucr&rilor si al tim-
purilor, pe cari tradifiunile le atribue lui Hercule 8
).
>) Schol. ad Dionys. Perieg. 641, de columnis Herculis : "Ovojia 8s fj jasv Ei-
pumaia %a.tlt piv pap[3<£poos Kakiz-q, y.axa 8s "EXXfjva; 'AXfifJi] . . . &$ X«pa£ Satopet (in Frag.
III. p. 640). — Dionysii Orb. Descr. v.

Hist, graec. 334-336. Pe moneta romana a
metropolei Tyrulul, Columnele lul Hercule sunt representate avend aceeasl basa
comuni fara a fi separate prin albia, or! cursul vre unel ape, ceea ce ne arata, ca am£n-
d6ue aceste columne principale ale lul Hercule se aflaii pe aceeasT parte a continentului.
') Spineanu, Dicjionar geogr. al judetulul Mehedinti, p. 159: «Iorgovan: drum
roman, cunoscut sub acest nume in judetul Mehedinti, in plaiul Closani si plasa Dum-
brava*. — Autorul acestui Dictionar geografic considers asa numiti'l drum al lul Iorgovan,
ca roman, o erdre, de altmintrelea f<5rte scusabila in starea actuals a cunoscintelor pre-
istorice.
*) Acest pod se caracterisiSza prin acelasl arc frumos circular, ce-1 aflam si la
COLUMNELE LIU HERCULE 431
LangS linia principals a acestui drum Herculan, la o distanjS de 4 ore de

asupra Tismanel (s6n la o departare de 78 chilometri de la cataractele Dunarii)
se mal pdte vede si asta-dl o columna. gigantica de peHra" taiata (gresia cal-
carS cu mica) si care la lumina sdrelul presents o alb^fa stralucitdre 1

). Este
i^rkzj&S^'
'£55&i§&
194. — Pod archaic (pelasgic) taiat in stanca via, calcarS, lung de 30 m., larg de
3 m., inalt 12 m., la com. Pondre, jud. MehedinfT, pe drumul dintre Baia-de-
arama si Isvcrnea. Dupa o iotografia din a. 1899.
%§wn Mi | •
-J fit1
%WB
195. — Acelasi pod dupa schita publicata de Capitanul N. Filip (Studiu de geografie
militara asupra Olteniei, 1886 p. 116).
un monument obscur, cunoscut numal pastorilor si locuitorilor din apropiere,
si pe care tradijiunile popcrale i-1 aduc in legatura cu faptele lui Hercule.
vechile constructium romane, cum sunt d. e. Cloaca maxima, Pc5rta citadelel din
Faleria si Porta de la Volaterra (Duruy, Hist. d. Rom. I (Ed. 1877) p. 127, 237
si XXXIX.
') Este remarcabil, ca Herodot (II. 44) inca spune despre columna de smaragd din tem-
plu lui Hercule de la Tyr, ca stralucia noptea intr'un mod admirabil.
eterniseze
Asta-dl acesta columna monolita, ce a lost destinata'o-data s«
memoria unei mari lucrari a imperiuM pelasg, este caduta jos, dupa cum
de apus ale Europe* si
aii cadut la pament nenumerate menhire din ferile
obeliscurf ale oraselor egiptene.

sale enorme, acdsta columna archaica s'a rupt In
Din causa greutap'I
fragmentele el cele masive aii remas pana asta-dl ne-

trei bucafK, insa
dislocate.
monumental* petra, in anil 1899 si 1900.
Am visitat in d6ue rfinduri ac6sta
conica, de o grosime
Este o maiestdsa columna de petra taiata in forma
considerabila, cu fefele recurbate catre basa, intocma
ca si columnele din
Malta, ce au fost consecrate M Hercule de catre Abdosir si Osirsamar pe

l
la inceputul secululuT al doilea inainte de era crestina ).
este 4.90 m., er diametrul de la

Lungimea seii inalfimea acestei columne
basa de 2.3.1 m.
parple columneT,
Nicl un ornament, nicl o figura, nict o inscripfiune pe
dilet, daca nu cum-va timpul le-a facut se
dispara. Er
ce sunt la lumina
laturea, pe care acdsta columna este caduta la pament, a remas neesaminata,
disposipune mijlocele, spre a pute misca din loc acest colos

de
neavSnd la
petra. T6te aceste cercetarf si studil trebuind se le facem numai nostro Marte.
Acesta columna misteridsa din munplf Tismanei, nict in ce privesce figura
sa, nici in ce privesce arta cu care este taiatS, seii lucrata, nu presinta ca-
Din contra ea ne infafis<§za in t8te formele si

racterele epocelbr istorice.
tipul columnelor feniciene ale lui Hercule.
in tote dimensiunile sale
Cu deosebire acesta columna se caracteriseza prin dimensiunile cele e-
norme ale grosimil sale.
Aceleasi proporfiun? de inalfime si grosime le aveau si vechile imitajiunl
ale Columnelor lut Hercule.

ne comunica o importanta notifa estrasa din scrierile
Pliniu eel bStran
filosofuM grecesc Theophrast (sec. IV a. Chr.), dupii care columna cea
de smaragd a lul Hercule din templul de la Tyr se distingea prin amplitu-

8
dinea, seu circumferenfa sa considerabila ).
')Aceste columne avend partea de jos arondata in forma oval5, erau ascdate pe o
o basa circulara concava, dupa cum se vede din esemplarul, ce a fost reprodus de
Perrot si Chipiez (Ph£nicie-Cypre, p. 79).
») Pllnil lib. XXXVU. 19. 2. Se (Theophrasto) autem scribente, esse in Tyro Her-
culis templo stele n amp.lam e smaragdo, nisi potius pseudosmaragdus sit. — In tem-
Paphus Cypru inci se ana o columna conica, lata la basa si sub-

plul Vinerii din in
Jiindu-se catre verf (Taciti Hist. II. 3: contihuus orbis latiore initio tenuem
in ambitum, metae modo, exsurgens).
a
m
I
o
o
d
o
&"
9
S .S
•O wJ
g bo
3 °
10
If
a2 %
a
re
nl 3
-O-
xa vrt
4-» u
nt
•— I—
Tf
xS
«
BJ
l-t
<
4-»
RJ
CL,
c
"
>
XI)
05
ffl
B H
^ ri
xi
>
•4-1
a,
*4 «
o U
a
o
a
o
u
A
c
a
a
o
u
1
U5
O
NIC. D3NSUSIANU
434 MONUMENT EL E PREIS TORICE ALE DACIEI
Acelas! tip ni-1 presinta si Columnele lui Hercule, de pe moneta romana

a Tyrulul. Aici inalfimea ambelor columne este numa! cu pufin mai mare
de cat diametral indoit al base*.
In fine vom mai aminti aid de pseudo-columnele lui Hercule, ce se aflatt
in templul de la Gades (Cadix) in Hispania, simple imitafiun! ale columnelor

originale. DupS cum ne spune Strabo, aceste columne erau inalte numa! de
8 cof! a
), adecS cam de 5.09 m. 2
). Aveatt asa dar aceeasi inalfime, pe care
o are si columna din munp"! Tismanel, a care! lungime dupa mgsurarea
nostra este de 4.90 m.
Poporul roman numesce column^ cea archaica din plaiul Tismanei «Petra
taiatS*, si reduce istoria e! la timpurile eroice ale lui Hercule.
Tradip'unea este urmatdria : Iovan Iorgovan (Hercule al vechimii)
plecand sg se lupte cu balaurul eel gigantic, care se afla incol&cit pe langa

v£rful muntelui Oslea, si-a cercat mai antaitt palosul in petra acesta. Legenda
romana considera ast-fel rupturile naturale ale aceste! columne ca taiaturi
facute de palosul lui Iorgovan.

Fara indoiela, ca numirea de Petra-t3iatS avuse la inceput cu totul altS
semnificafiune. Era o p^tni, pe care mana omulu! o taiase, spre a i se da
o forma anumita.
Ni se presinta acum a ddua cestiune de interes istoric : care a fost in
vechime destinaplunea aceste! columne monumentale din munîi de apus al
Romaniei ?
Dup& vechile tradifiunl pastrate de autori! grecescT, Columnele lui Hercule
erau mete sett termini, nu numaT pentru navigafiunea pe riul Oceanos, dar
si pentru calStoria pe uscat 3

),
— laborum Herculis metae.
Inca in epoca pelasga se incepuse marea opera de desvoltare a activi-
t&tii economice ; un sistem intins de drumurT, care s£ lege Europa cu Asia

apusana. Una din liniele principale ale acestor ca! publice continentale trecea
pe la nordul MariK-negre prin pustiurile cele pastorale ale Scythiel, un alt
ram prin Thracia catre Helespont, si in fine al treilea drum se intindea
de la Carpati catre apus pe langa valea Dunarii, avend probabil o linii
laterals peste Alp! in Italia.
>) Strabonis Geogr. III. lib. 5 si 6.
') Lungimea cotulal grecesc (ic9jxu;) a fost forte variata (Cf. Herodot, II. 149;
I. 178). Luand insa de basS cotul moldovenesc, seu al comerciantilor de langa Marea-
negrS, cu 0.637 m., inaljimea pseudocolumnelor lui Hercule de la Gades era aproxi-
mativ de 5.A96 m.
') Findari Ncm. III. — Suidas, v. Tufeip't.
Aceste linii preistorice de comunicajiune purtau in traditiunile poporale
numele de drumurile lui Hercule 1

).
Tit Liviu ne spune in istoria sa romana, ca dupa legendele mitologice

esista prin «Alpi> un vechiu drum, a carui construe Jiune se atribuia M
Hercule.
O alta tradifiune o aflam la Diodor Sicul. Hercule, scrie densul, dupa

ce luase ciredile lui Geryon, voind sS treca din finuturile celtice peste Alpi
in Italia, a deschis si asternut cu petre drumurile cele rele si grele, ca sS
pdta trece pe acolo cu trupele si cu tote bagajiele, ce se aflau pe carele

sale de transport; si fiind-ca barbarii din finuturile aceste i atacase si jS.-
fuise trupele in strimtorile muntilor, Hercule a pedepsit cu mdrte pe cape-
teniile acestor fac&torl de rele, si a facut ca drumul acesta sS fie sigur
pentru posteritate 2
). Aceeasi tradifiune o repeta Siliu Italic cu urmatdrele
cuvinte: Cel de antaiu a fost Heroxile din Tirynth, care a trecut peste aceste
colfuri neaccesibile (ale Alpilor). Deii da sus l'au veclut urmandu-si calea
sa prin norT, frangand prapastiele muntilor si cu puterl estra-ordinare
deschidend prin stancile neatinse, un drum necunoscut seculelor ante-

s
ridre ).
In fine Ammian Marcellin ne spune, c& cea de antaiii cale prin Alpi
a fost construita de Hercule, cand acest eroii a mers, ca s£ nimicesca pe
Geryon *).
Dupa cum vedem, tradifiunile preistorice, pe carl ni le-au pSstrat autorii
grecesd, vorbiaij in particular despre un drum prin Alpi si pe care i-1 adu-
ceau in legatura cu espeditiunea lui Hercule asupra lui Geryon. Sub nu-
mele de Alpes, gr. "AXnuis, de la alb us (alM, seii acoperitl cu neua),
cei vechi infelegeaii ori-ce sistem de munft inalfi si intinsi.
Este posibil, ca Hercule se fi deschis un drum si prin Alpil central! al
4
) Livii lib. V. c. 34: Alpes inde oppositae erant .... nulla dum via (quod quidem
continens raemoria sit, nisi de Hercule, fabulis credere libet).
») Diodori Siculi lib. IV. 19. 3. — in scrierea, pe care unit o atribue lui Aristotele,
sub titlul de ITepl ftaopxaiov ixouajiaToov, §, 85, se amintesce de asemenea, c5 din Italia
conducea in Celtica, in Liguria si Iberia un drum, care se numia al lui Hercule

(G e n t h e, "Ober den etruskischen Handel nach dem Norden, p. 8).
3
) Silii Italici lib. III. v. 513 seqq:
adiit Tirynthius arces (Alpium):
Primus inexpertas
Scindentem nubes, frangentemque ardua montis
Spectarunt Superi, longisque ab origine seclis
Intemerata gradu magna vi saxa domantem.
') Ammiani lib. XV. 1. 10: Primam (viam) Thebaeus Hercules ad Gery-
on em exstinquendum ut relatum est . . . prope maritimas composuit alpes.
Europe!, desi Liviu ne spune fdrte precis, ca in acesta privinfa nu esista

nici o tradifiune poporala; ca despre drumul M Hercule prin AlpT vorbiaii
numal legendele mitologice — nulla dum via, quod quidem continens me-
moria sit, nisi . . . fabulis credere libet.
Insa faimosul drum al lui Hercule, construit cand luase ciredile Iul Ge-
ryon din insula Erythia, este acel din Alpii TransilvanieT, carl pe
Tabula Peutingeriana figureza sub numele de Alpes Bastarnice, er in
documentele medievale ale Ungariei Alpes Ultrasilvanae J

).
De asemenea mai vorbiau tradifiunile anticitafii si despre un drum con-
struit de Hercule langa lacul Avern, in acelasi timp cand pradase insula
Erythia 2
). Este aceeasl linia de comunicapune, ce duce de la Tismana pcste
Baia-de-aramS la Isvernea, o localitate forte celebra in tradifiunile vechi-
mii, dupa cum vom ave ocasiune a ne convinge mai tardiii, si pe care drum
s
se ana podul eel monumental pelasgic sapat cu multa arta in stanca nativa ).
Despre drumurile construite o-data de Iorgovan, seii Hercule, in ferile
aceste mai amintesc si asta-dl cantecele n6stre poporale *).
») Densufiann, Documente, Vol. I. p. 250-251 a. 1247: terrain de Zeurino cum al-

pibus ad ipsam pertinentibus.— Ibid. p. 251: a fluvio Olth et Alpibus ultras ilvanis
totam Cumaniam. — In aceleasi documente de peste CarpatT, Tera-rom&nesca' ne apare
sub numele de Terra transalpina, 6r Domnii rom&m sunt numiti Wayvodae
Trans alpini (Densusianu, Documente, I. 2. p. 92-93. a. 1365. — Ibid. p. 359
a. 1395; p.. 472. 476, a. 1411).
a) Diodori Sicull lib. IV. 22.

3
)
Acest pod sustinea comunicatiunea peste can a lul, ce se vede deschis acolo, si
care dupa cum spun traditiunile poporale, servia pentru scurgerea laculuT, ce aco-
peria intr'o epoca depSrtatS suprafata basinulul din apropiere. Tot pentru scopul acesta
a fost perforat si delul, ce se afla la capul canalului. Diodor Sicul (IV. 18. 6) inca amin-
tesce o traditiune, dup5 care campurile numite Tempe din Tesalia (ta xaXoojieva
Tsfj-TCYj tjjs it5?tdSo{ x^P^c) fiind acoperite cu ap& stagnantS, Hercule per fo rand delul
a derivat s i scurs acest lac in riul Peneu. Se pare a fi numai una si aceeasl traditiune, pe
care autorii grecesci au localisat'o in Tesalia. Te|.utea si Ts|j.jcvj ca apelativ in limba gre-
cesca insemna orl-ce vale frum6s&.
4
)
Ast-fel un cantec eroic romanesc despre Iovan Iorgovan confine urmatcjrele
versuri:
Ca-ci un proclet serpe Proclet se g&sesc,

Chiar in drum i-mi sede, Proclet se ucid,
Drumul inchidea! Drumul sS deschid,

I org a ce facea .... Lumea m'a vorbi
(EI) asa graia: Si m'a pomeni ....
Eu sg me pornesc, Burada, O caletorie In Dobrogea, p. i4s.
O amintire despre aceste drumuri vechl ale lui Iorgovan, o afl&m si in Doinele
:
In fine mai adaugem aid cate-va cuvinte cu privire la Columna Abyla.

Dupa cum ne spune Herodot columna a d6ua din templul lui Hercule de la
Tyr era din aurul eel mai curat 1

). O simpla simbolisare a regiunii, unde
se ana de fapt a ddua columna a lut Hercule. Ac6st& columna nu avea asa dar
nici un raport cu navigajiunea, ci numai cu munîl, seu caile continentale,
dupa cum tot ast-fel era representata si pe moneta romana a Tyrulul.

Dupa tradifiunile poporale romane regiunea Carpafilor din partea de nord
a Porjilor-de-fer purta o-data numele de Munfii-de-aur a

). Chiar si asta-dl
verful de sud-vest al RetezatuM este cunoscut sub numele de SI at a,

adeca Muntele-de-aur 3
).
Ast-fel acesta columna monumentala de langa drumul lui Iorgovan, ce trece
peste culmea Carpafilor in Transilvania, ne apare, atat dup£ tradifiunt, cat

si dupa tipul seu, ca una si aceeasi cu Columna a d6ua a lui Hercule,
numita Abyla s6a P6tra-alba *).
romane:
Taie lunca de din vale Tu se-mi tal aschia mare
Sj rechita din carare, S'o pui punte peste mare,
Casesedeschida cale Se trecS I o r g u calare.
Se tr^ca Iorgu calare. Tocilescu, Materialurf folkl. I. p. 275.
Sezatorea, (FalticenT) I. p. 13.
Aceste versuri din urma sunt satirice. Insa ele se esplicS. prin notita lui Diodor
Sicul (IV. 19. 4), ca Barbarii din tinuturile alpilor, pe unde i-si construise Hercule drumul
seu, i atacase si jafuise trupele in strimtorile muntilor; Hercule insS prinse si pedepsi
cu mdrte pe capeteniele acestora. Un alt fragment ironic, ins5 in formS alteratS, ni se
comunica de la Vascau. (comitatul Bihor)
Constantine Iorgovan,
Busdugan, sageti ne da . . .
Se-ti pSzim armadia . . .
») Herodoti lib. II. c. 44.
*) «Ca Iovan a venit din partea de la resarit, ca sS caute o fata din Munî! de
aur» (Inv. D. Petrescu, com. Samburesci, j. Olt.) — A se ved6 si capitulul urmatoriu
despre legenda Hercule si Echidna.

») Special-Karte d. oesterr.-ung. Monarchic, 1 : 75.000, Zone 24, Col. XXVII.
4
) Golumna lui Hercule numita Cynegetice. Despre numerul Columnelor
lui Hercule esistafi !n anticitate diferite parerl. Dupa cum scrie Hesychiu, unil vor-
biau de doue, altii de trei, de una, or! de patru columne ale lui Hercule. Scy ax 1 in
Periplul marilor (§ 1) inca se esprima ast-fel: «Voiu incepe de la Columnele lui

Hercule in Europa si voiu continua pana la Columnele lui Hercule, ce sunt in
Libya*. Resulta asa. dar din aceste cuvinte, ca in literatura geografica mai vechia se
vorbia intru adever de mai multe columne ale lui Hercule. Unul din istoricii grecescl,
Charax Pergamenul, care traise in timpurile lui Hadrian si ale Antoninilor, consi-
10. Argonaufii intorcandu-se in Elada pe Oceanos potamos (s. lstru)
tree pe langa Columnele lui Hercule.
Dupa Odyssea M Homer, espedifiunea eroilor Argonaufl se intorce In

Thesalia pe riul eel mare, Oceanos potamos, si renumita lor corabia, Argo,
trece pentru prima 6r3 cu deplin succes pe langa stancile cele periculdse
din albia acestm riii.
«De primejdia acestor stanci», scrie Homer, «nu a scapat nicl o corabia
omenesca din cate se au incercat sS treca pe aici. Tablele lor s'aii sfarimat
si valurile apei cu v£rtejurile lor cele violente le au inghifit dimpreuna cu
corpurile dmenilor. Numai o singura corabia de mare s'a stracurat pe aici,
Argo, cea mai ilustra dintre tote, cand s'a intors de la Aeta, si ea de sigur
ar fi fost isbita de petrele cele marl ([i4*faXa?g icozl it^tpac), insa deifa Junona
a ajutat'o ca s& treca, fiind-ca iubia pe Iason* l
).
Aceste stand atat funeste navigafiunil din asa numitul Oceanos potamos
erau cataractele Istrului.
dera columna numitS. Calpe ca identica cu Alybe (s. Abyle), er despre columna a ddua
v
densul ne spune, ca Grecil o numiau Kov^YeTiv.-f) si Barbarii A|3svv« (x«ta jjlev "E),Xy]-
v
va? KovTjYst'x-f], xata 81 (Japfiapooc A[3svva. Frag. Hist, graec. III. 640). In vechia limba
grecesca cuvdntul v.avr\êui insemna a vena; Auvfffb!;, vSnatorifl si xovsfetwr] venatdre.
Avem asa dar aici 6rasi o numire geografica alterata, spre a i se da o semnificatiune
grecesca. Positiunea acestei columne, numita Cynegetice era dupa Charax in Libya. Insa
de sigur, ca vechile isvdre vorbiau nu de Libya africana, ci de Libya de langa lstru

(Conf. pag. 409 nota 1), ale caret frontiere asta-di nu le mai putem cundsce. Este insa
de lipsa sa amintim aid un fapt important, ca la comuna numita Campul-lui-N6g din
valea Jiului in Transilvania, unde cobdra drumul eel de munte al lui Iorgovan, o parte
de hotar pdrta si astadi numele de «P6tra lui Iorgovan». Se pare asa dar, ca Kov/j-
Yexwr], ce desemna una din cele trei, on patru, Columne ale lui Hercule este numai o
forma corupta din numirea topografica. Campul-lui-Ndg. In fine in ce privesce nu-
v
mirea de 'Afkvva, seu dupa o variants Af3ivva, acesta este numai o simplS. traducere
posteridra a cuventului grecesc Kovq-fetw-i]. Insa Charax a intrebuintat pentru substan-
tivul grecesc KoveYexiitf), vfinatdre, infinitivul poporal: a vSna, ('A pevva seu "A fiivva).
Locuitorii barbari de langa Columnele lui Hercule, din a caror limba a luat Charax,
on predecesoril sST, cuventul *A fSswa, cu intelesul de xovefeu), erau asa dar un popor
de origine proto-latina seu pelasga. Se vorbia asa dar inca in timpurile lui Hadrian
langa lstru cu aceleasT forme gramaticale, cu carl se mat vorbesce ast5-dJ. Insa fdrte
probabil, ca acesta notita a lui Charax deriva din timpuri anteridre cuceriril Daciei.
3
) Homeri Odyss. v. 66-72.
.
InsS eroii Argonau^ continuandu-si navigafmnea pe riul Oceanos in sus,
ajung cu corabia lor cea sfantS si la Column el e lui Hercule de la
strimtdrea munfilor Rhipaei.

Dup& poema epica, ce se atribue lui Orpheu, Argonaufil intorcandu-se cu
lana de aur in Elada, tree mai antaiu cu corabia lor pe langa Scythii
areas 1 s,i pe langS p^storii Hyp eborel, apoi ei intra' in valea cea
lata a munfilor Rhipaei, ajung la strimtdrea acestor mun^T, unde se afla
in&lfimea numita Calpis, de aci cuprinsi de fricS si de fiort estreme, el tree
pe langS vultorile si stancile, ce se aflau in apropiere de insula Iernis

(Cerne), apoi ajung la gura riuM Ternesos si se abat in port langS fer-
murele, pe care se aflaii Columnele lui Hercule 1

).
Ternesos de langS Columnele lul Hercule, de care ne face aid amin-

tire poema orphic5, este in fond una si aceeasl numire geograficS, ce ne
apare si. in epoca romanS, sub forma de Tierna, statio Tsiernensis,

Dierna, Zernes, Zernensium colonia, un oras important o-datS pe
teritoriul Orsovei de asta-di a

). EsistS ins& o singurS deosebire, in ce privesce
*) Orpliei Argon, v. 1242—1243:
nS(j.a Staitp-fjooovts; &va ax6[j.a Tepvrjaoco
Sxojj.efl'a, ott,).«oi 8' Ixelaaiiev 'HpaxXyjo?.
Dupa. poetul Pindar (Pyth. IV v. 251) Argonautii tree din apele Oceanului in pontul
rosu (ev t' iuxsavou neXafEsat [nf £V xovz5> t' Ipuflpcji). Sub ac^sta numire insa, de pontul
rosu, este a se intelege cotul seu siniil eel lat al Dunarii de langa. insula Rusavel
(Erythia), 6r nu Marea-rosia dintre Arabia si Egipet. Pindar luase cuvintele de icovto;
epo&poc din o vechia colectiune de cantece eroice poporale, in carl «vadul Rusavel*.
(Popoviciu, Baile lui Hercule, p. 41) se numia «podul Rusaveu, dupa cum sub ace'sta
numire ne mat apare si asta-di intr'un cantec traditional romanesc :
Iovan Iorgovan, Si se prepurta
Brat de busdugan, La vadul Dunaril,

Si se preumbla La podul R u $ a v e I . .
Catana, Balade pop. p. 49.
Herodot inca amintesce de o vechia traditiune, ce i-o comunicase preotil egiptenl, ca

regele Sesostris plecand cu o flota compusa din corabli 1 u n g I, a supus pe locuitori! de
langa 'Epuftpa 8-dXaaaa, de unde mai departe nu a putut naviga din causa strimtorilor
(6iti ppayewv). Acest Sesostris este unul si acelasi cu Osiris, marele rege al Egiptenilor,
care strabatuse cu ostirile sale pana la isvdrele (cataractele) Istrului (Diodor I. 27. 5),
Poema orphica inca amintesce de strimtdrea Erythia (v. 1048) de langa muntii
Caucas, seu Carpatl. — - Pe cand la Homer si in poema orphica, Istrul, pe care se intorc
Argonaujii in Elada, figur6z2. sub numele de lixeayoe itotap-o? si li.v.r)Xnpooq cLxectvoe, acelasi Istru
la Apoliodor (I. 9. 24. 4) ne apare sub numele de Eridan, <§r la Diodor Sicul de Tanais
Danuvius al Romanilor (A se •vede' ma! sus pag. 117 nota 3, si pag. 386 nota 2).
2
) A se ved6 mai sus pag. 416, nota 5.
aplicajiunea acestel numirf. Sub numele de az6^(x Tspvrjoolb aid sunt a se

tnfelege numal gurile riulul Cerna, care se ve>s& In Dunare langS. Orsova.
Cu legenda despre cucerirea lanel de aur se ocupase in timpurile din
urma ale anticitMfil lnc5 dot poefl celebri, Apolloniu Rhodiu (sec. Ill
a. Chr.) si Valeriu Flacc.

Amendol acestit autorf se distingeaii prin erudiûnea lor miticS si geo-
graficS. si amendol recunosceau, c& riul eel mare al geografiei ante-home-
rice, Oceanos potamos, si care se vSrsa in Pontul euxin, nu era altul de

cat Istru.
Eroil ArgonaufI, dupS Apolloniu Rhodiu, se intorc in Elada cu Una de aur
pe apele IstruluT, numit "Iatpow \L£yas 'poo? si xspas 'Qxsavotb l

). EI tree mal
antaiti pe lang& p&storil cei sglbateci (rcotjiive? a-jfpauXot), pe langaThracii
mestecap* cu ScythI, si pe langS Sigynil a
), carl locuiau dup& Herodot in
pSrfile de nord ale Istrulul de jos.
Tot prin gurile cele vaste ale Istrulul se intorc Argonaufii in patria lor
si dupS poema epica a'lul Valeriu Flacc 3

).
Ast-fel Columnele M Hercule, pe cart poema orphica le pune la strim-
tdrea munplor Rhipaei si langa riul numit Ternesos, se aflaii in apropiere
de catataractele Istrului, langS Cerna.
O important^ notifa despre Columnele lui Hercule o mal aflam si la gra-
maticul roman Servius Maurus Honoratus din seculul al IV d. Chr., un

literat cu cunoscinfe estraordinare anticare, istorice si mitologice.
In comentariele, ce le scrisese Serviu asupra Eneidel lui Virgil, d6nsul
ne spune urmatdrele : «Dupa cum cetim, Columnele lui Hercule se
afla si in regiunea Pontului si in Hispania> i

).
Serviu, dupS cum vedem, mai adause aid cuvintele «si in Hispania»,
fiind-cS ac£sta ficpune devenise consecrate in curs de mat multe secule
pe tabulele geografice grecescl, cu tdte c£ Romanii, cart cucerise Iberia^si
Africa de nord, nu aflase acolo nici o urma, nici o tradifiune, despre Co-
lumnele lui Hercule.
l
) Apollonii Bhodll Argon, lib. IV. v. 302. 282.
•) Apolloiiii Rhodii Argon, lib IV. v. 316 seqq.
') Yaleril Flacci Argon. VIII. v. 189-191:

. . sequemur
Ipsius amnis (Istri) iter, donee nos flumine certo
Perferat, inque aliud reddat mare.
') SerTins in Virgilii Maronis opera (Ed. Venetiis, 1544 p. 455 verso): Nam Colum-
nas Herculis lejjimus et in Ponto et in Hispania.
11. Emporiele Tartessos (s. Tertessus) ft Cempsi

langi Columnele lui Hercule,
In apropiere de Columnele lul Hercule, vechii geogratl si istoricl mat

amintiau pe basa unor traditiuni anteri<5re, de d6ue emporil, seu tergurf,
msenmate din punct de vedere industrial si comercial, unul cu numele Tar-

tessos, seu Tertessus, si altul Cempsi 1
).
Aceste d6ue emporil tfadifionale tntogma ca si Columnele lui Hercule, ca
si insulele de langa aceste Columne, ail fost transportate in timpurile din
urm& ale anticitafii pe teritoriul Hispanie!, In apropiere de strimtdrea Gi-

braltaruluT. De fapt insa de la Pyrenet si pana la {eYmurtt meridional! al
Iberiel nu a esistat nici o localitate cu aceste numiri.
In lipsa de ori-ce urme positive istorice si de ori-ce tradifiuni locale,
unil din autorif grecesci presupuneau, ca vechiul Tartessos se ar fi aflat
in delta riului numit Baetis *). Alfil insa din contra susfineau ca Tartessul
preistoric ar fi fost identic cu orasul numit in epoca romanS Carteia
(ast5-dl San-Roque) de langa strimtorile Mediteranel s
).
Insa un Tartessos pe teritoriul Carteiel era numai o simpla ficfiune a
autorilor grecescl, careia administrafiunea publica romana si geografil ro-
raanl nu-i atribuiau nici o credinfa. Ast-fel Pliniii eel Mtran ne spune, ca
numai Grecii numiau Carteia Tartessos 4
). Er geograful Mela, care era nascut
langa Carteia, inca nu p<5te s& ne spuna nimic cu siguranâ in ac6sta privinfS,
ci sS mulfumesce numai sS reproduca parerile altora, insa cu un fel de
indoiela din partea sa. «Carteia>, dice dinsul, «care dupa cum socotesc
unil, a fost Tartessos* 6
).
Tartessos avuse un rol insemnat in istoria civilisafiuniJ. El fusese unul

din emporiele cele mai celebre ale lumii vechi. Cu deosebire el ajunsese
l
) Ruff Avienl Descr. orb. v. 478-480
tumet illic ardua Calpe . . . .
Tartessusque super sustollitur, indeque Cempsi

gens agit.
') Strabonis Geogr. III. 2. 11.
») Strabonis Geogr. Ill 2. 4.
<) PHnii H. N. III. 3. 2: Carteia Tartessos a Graecis dicta.

*) Melae lib. III. 6: Carteia, ut quidam putant, aliquando Tartessos. — Cicero
intr'o epistolS a sa catre Atticus (VII. 3) numesce inmod ironic pe senatorul Cornelius
Balbus, care era originar din Ispania dela Gades, Tartessium istum.
la o importanpS imensa pentru comerciul Fenicienilor 1

). Tinutul seu era
estrem de avut in mine de argint, de aur, de aramS, de cositoriu, si plumb 2
).
O interesanta notifa despre tesaurele sale cele man metalice o aflam la

Herodot. «Nisce comercianp* din insula Samos*, scrie densul, «aruncapv de
venturf in navigafiunea lor si rStacind, ajunsera pana la Tartessos dincolo
de Columnele lui Hercule, ca si cand i-ar fi dus in piirfile acele sortea
lor Gea buna. In timpurele acele, acest emporiii era inca intreg. De acolo
ei se intdrsera cu eel mal mare castig> ce l'au facut GrecH vre o-data,
dupS cum scim pana asta-di. Apoi Samienii separara a decea parte din
castigul lor, in valore de 6 talenfT, din care dispusera a se face un crater
de arama, dupa modelul ceM Argos, si in jurul caruia se ridicaii in sus

nisce capete de grifoni 8
). Ei apoi dedicara acest crater in templul
Junonei, unde-1 asedara pe trel colrjse de arama, inalte de cate 7 cop! si
ingenunchiato 4
).
Dupl. cum resulta din tdte aceste notife istorice si geografice, vechiul
emporiii Tartessos, celebru pentru avufiele sale metalice, a fost un oras de
proprietari si de lucratori de mine.

In Carpafii Transilvaniei, cu deosebire in regiunea munplor metalifen, noi
mal intimpinam si astS-dl o mulp'me de inalp'mi padurose, ce porta numele
enigmatic de Certes. Este un cuvent de origine pelasga, fiind-ca-1 aflam
in finuturile cele mal vechi ale Pelasgilor europenl; un cuvent insa, al carui
sens primitiv asta-di cu siguranfa nu-1 mat putem cun6sce.

In timpurile dominafiunil romane, un. oras din Pannonia inferiors, situat
in apropiere de Dunare, purta numele de C e r t i C e r t s a 6), Keptiaaa T).

s 5
), i i
Er in Transilvania o localitate cu numele de Certes este pana in dilele

-nostre renumita pentru minele sale de aur si de argint.
J
) In istoria Fenicienilor numele Tartessos ne apare sub forma de Tar sis.
a
) Productiunile metalifere ale TartesuluT erafi dupa profetii Ieremia (10. 9). si
Ezechiel (27. 12) argint ciocanit, fer, cositoriu si plumb ; dupa Scymnus (v. 165-166)
staniu, aur si arama forte multa. Dupa Stephan Byzantinul (v. Tapi-i]oao<; si 'JjJuXXa)
argint, staniu si aur. Er Jinuturile Eladei esportafi de aici arama (Herodot, IV. 152.
Pausania, VI 19. 2).
*) Acesti grifoni (-fpojtsc;), simbol al terei Hy perboreilor, indicau m mod f6rte clar
provenienfa metaluluT. Isidorl Orig. XII. 2. 7: Gryphes . . . ..hoc genus ferarum in
Hyperboreis nascitur montibus.

*) Herodoti lib. IV. 152.
") Tab. Peut. (Ed. Miller) Segm. VI. 2.
6
) Kavonnatis Cosmographia (Ed. Pinder et Parthey; p. 216.
i)
Ptoleraaei lib. II. 15. 4.
.
>
Faimosul Tartessos, ori mal corect Tertessus, dup5 cum ne apare el
in edifiunile cele mat vechl ale lui Priscian, aparfinea asa dar dup5 numele
seu, la regiunea Carpafilor, unde civilisafiunea metalurgica" luase o desvoltare
inca" din cele mal depaYtate timpuri. Numirea sa indigent se vede a fi fast
cu siguranfa" C e rte s
In ce privesce positiunea sa geografic3, «prea fericitul* Tartessos, cum

i-1 numesce Scymnus, se afla situat din sus de promontoriul Calpe *), insa"
mal dep3rtat de fermuril riulul Oceanos seu Istru s

).
PoetuI epic Siliu Italic ne presintS urm3t6rea icdna" a regiunil, in care se

afla orasul Tartessos.
«Tot ast-fel pSrintele Oceanos cu apa sa cea manidsa" bate promon-

toriul Calpe ale lul Hercule, tot ast-fel vSrtejurile sale cu undele lor ce urla,
se precipiteza cu violent in cavitaîle, ce se deschid in sinul acestul munte,
stancile din albia riului gem, er undele sale se bat si resfrang de cdstele
cele stancdse cu un sgomot asa de enorm, in cat l'aude si Tartessus, separat
de fgrmuri prin finuturi intinse s
).
DupS tdte fantanele istorice si geografice, Tartessos, orasul dmenilor celor
avuft se afla in apropiere de Cerna.

In paYfile de sud-vest ale Mihadiel, in apropiere de linia cea mare de
comunicatiune a Daciei, Dierna —Tibiscum, 1
o grupa insemnata" de munfl

porta numele de Certeg *). In aceeasi regiune, cam la jumStatea drumulul
intre Mihadia si Orsova, pe valea cea frumdsS a Cernel, not Intimpinam astSdi
un sat insemnat romanesc, al c3rui nume este Top left. Este o numire,
1
ce ni se presinta adese ori in finuturile metalifere din CarpafT. D6ue sate

din Transilvania, insemnate din punct de vedere al industriel metalurgice,
ne apar sub numele de Top Ufa, unul cu mine de aur si de argint, altul
1
)
Prisciani v. 335 337
. Calpen quae summam sustinet unam

. .
Herculis e statuis; quam supra dives et alta

Tartessus, Cempsique sedent . . .
Cf. Avieni Descr. Orb. v. 478-481.

2
) PoetuI Stesichor la Strabo, lib. III. 2. 11.
») Silii Italic! Pun. lib. V. v. 395 seqq.

Ceu pater Oceanus quum saeva Tethye Calpen
Herculeum ferit, atque exesa in viscera montis
Contortum pelagus latrantibus ingerit undis,
Dant gemitum scopuli; fractasque in rupibus undas
Tartessos latis distermina terris.
Audit
*) Special-Karte d. oesterr.-ung. Monarchic, 1: 75.000. Z. 26. C. XXVI.
cu mine de fer J
). Tot in apropiere Toplefi mat aflam
de incS alte ddue
inalp'mi numite «Rudina» si «Rudina-mare>. Un al treilea del cu numele

de «Rudina» se afla de asupra Orsovei. Sunt nisce vecht numirl topografice,
ce ne pun in evidenfa faptul, cS o-data in acesta regiune au esistat lucrSn
intinse de mine s
).
In parole de jos ale Cernet tradifiunile poporale romane despre Hercule

sunt cu deosebire localisate pe teritoriul satulut Toplep!.
Dupa cum ne spune gramaticul Apollodor din Athena, Hercule, rapind
3
ciredile lui Geryon din insula Erythia, a trecut cu ele la Tartessos ). In
aceste timpuri asa dar, localitatea cea mat important^ din apropiere de
Erythia seu de insula Rusavel era Tartessos.
inc& din o vechime f6rte depSrtat3 a esistat langi satul Tople{I un vad
principal de trecere peste riul eel selbatec si periculos Cerna.
Aid pe ambele maluri ale riulul caletoriul pdte observa nisce podisun
naturale din stand, din car! unele se intind aprdpe pan& in mijlocul albiet,
er pe aceste stand se mat pot cunosce pana asta-dl diferite forme sapate,
ce ne presinta o asemenare uimitdre cu urmele de om, de cat, de bolt, de
vifel si de cant. Am esaminat in doue renduri aceste vecht si curidse vestigii
de la ToplefT, si tot de una convicdunea nostra a fost, cS e forte greu
a decide, dac5 ele sunt formate de naturS, de mana omulut, orl dacS ele
sunt intru adever marturil ale unor timpuri geologice departate. Tradifiunile
poporale ne spun, c5 pe aid a trecut Iorgovan cu calul seii *). Fara in-
doielS, ca acesta traditiune despre urmele lui Hercule, ale calulul seu (si
pote ale ciredilor lui Geryon) imprimate in stancile de la Toplep* i-sl are
sorgintea sa in cultul eel vechiii al acestul eroii langa Cerna. Hercule, ne
spune istoricul lui Alesandru eel Mare, Arrian din Nicomedia, era adorat
in Tartessos 5
).
Mai aflam la satul ToplefJf de langa Cerna inca o alta importanta tradi-
J
) Fridwaldszty, Minero-logia (Claudiopoli, 1767) p. 83. - Bielz, Handbuch d. Landes-
kunde Siebenbfirgens (1857) p. 274.

a
) Diferite localitati metalifere din Transilvania si Ungaria porta astS-di numele Ruda,
Rudina si Rodna. in vechia limba latinS rudus, sû. raudus si rodus, insemna o
bucatS de mineral de arama si peste tot aram5 nelucrata (V a rro, L L. V. 34. - Festus,
v. Rodus). Probabil, ci in limba lucr&torilor de mine rudus seu rodus se aplica pentru
tdte frustele de metal. De aici in limba romana RudarT (Baiasi), culegatori de aur
din nisipul riurilor.
') Apollodorl Bibl. II 5. 10. 8.
*) Popovicin, B3ile lui Hercule (Pesta, 1872) p. 40.

5
) Arrianl De expeditione Alexandri, lib. II. 16. 4.
.
fiune poporalS, ce se pare a fi numat un rest din legenda vechiulul
Tartessos.
In timpul, pe cand luxul si tot genul de placeri fScuse o violentS irupfiune

in sinul societafil romane, unul din terminii eel ma! alest, ce caracterisaii
faimdsele cine ale aristocrafiet de la Tibru, era «muraena Tartessia* 1
),
s£u mr&ia de Tartes. espresiune mai mult legendarS de cat geograficS.
In aceste timpurf de decadenja a moravurilor vecht latine, insemn&tatea

industrials si comerciaia a Tartessulut dispiruse de mult, er posrfiunea sa
geograficS devenise obscurS.
Un fapt ins& destul de instructiv results din ac6sta tradifiune romanS, cS

mrenele cele lux6se de Tartessus i-sT avuse o-data legendele lor particulare,
ca ele erau socotite ca cele mat superiore in genul lor.
Intra adevgr pe o medalia autonomM, ce porta numele de TARTES !

),
insS a caret provenienja nu o cunoscem, ne apare, ca un fel de emblema

a acestm vestit oras, un spic si un pesce, de sigur o muraena Tartessia,
simbol espresiv al unei vechi legende.
Dup& tradifiunile poporulut roman, si cu deosebire dup& cele de la To-
pleft, mrenele cele legendare ale timpurilor eroice se aflau in riul C erna
Iovan Iorgovan urmarind balaurul eel uries, aude langa Toplefi glasul eel
melodios al unei fete ce canta. RSpit de frumusefea acestei cantSri si
uitandu-sl de baiaurul, pe eare-1 persecuta, el se adresezS Cernel cu ru-
garea, sS-si inceteze urletul, promifendu-J, cl-t va da o mrena de arami,

o mr6n3 arginfia, in fine o mr£na auria 3
). Acesta mrena de aur, dupa
cum ne spune poporul, se mat gSsesce si asta-dt in apele Cernet. Pescarit
adese-ort o prind, insa et o lasa eras! libera in Cerna, temendu-se de mania
acestet furiose ape *).
4
) Auli Gellii N. A. lib. VII. c. 17. — De TapTYjaEa fiupaiva amintia si poetul comic
Aristophane, nascut pe la a. 444 a. Chr. (Suidas, v. Taptvjooo?).
.
!
) MLoanet, Description d. m^dailles antiques, I p. 26. — Tartesul avuse o insem-
nState nu numa! industrials dar si politic! Ast-fel Herodot (I. 163) ne amintesce despre
un rege al Tartesienilor, de pe la mijlocul sec. VI a. Chr., al carul nume era Argan-

thonius (Sate cu numele de Argintdia, Argintoieni si Argitoieni esista in j. Dolj si
Romanati, er langa Tartessos se afla Muntele-de- argint. Cf. p. 446). Acest rege, celebru
pentru avutia sa estra-ordinara, a stat pe tron 80 anl. El trSise peste tot 120 ani si se
afla in relatiuni forte amicale cu Phocienil din Elada, pe al caror teritoriu, dupS cum
scim, se afla oraculul si templul de la Delphi, intemeiate de Hyperboreii de la Istru.
3
) Popoyicin, Baile lul Hercule, p. 36-37. — Spineann, Diet, geogr. Mehedinti, p. 161.—
Murienescn, Balade, II p. 13. — AlexicI, Texte, I. p. 110.
4
) Poporiciu, Baile lui Hercule, p. 40. — Mrenele de aramS, de argint si de aur, ce
ne apar in legendele Cernel, simbolisau tot o-data si avufiele metalice ale acestei regiuni.
in fine langi satul Topleft se mal vgd si astS-dl resturile unui vechiii ape-
duct, 11 arcurl magnifice, pe carl tnsS archeologil le consider^ de romane.
Vechiul oras Tartessos s'a aflat fdr& indoielS in apropiere de cataractele
Dunarii J
). In timpurile lul Hercule Iberia n'a avut nicl o important indu-
striala' si comercialS pentru civilisafiunea de la Pont si din pSrfile de rSsSrit
ale Mediteranei *).
>) Se pare, ca o-data numele de Certe$ se mal audia in cantecele poporale romane
despre Iovan Iorgovan. Ast-fel intr'o variants, ce ni se comunica din jud. Teieorman,
Iorgovan adresandu-se Cernei i dice :
C6rta-ti urletul, Er Cerna :
M6ie-ti talazii, Urletu-sl certa . . .
Arata-tl vadu. Vadul sl-arata . . .
Dupa cum vedem, intimpinam aici introduse intr'un mod cu totul anormal cuvintele
<C<§rta-ti» in loc de forma originate «tnc6ta-ti». Un cas analog i-1 aflam intr'un
cantec eroic despre Gruia, unde epitetul seu geografic de «Rufavanul>, a devenit un
calificativ al tipului seu fisic: «e cam. negru roscoban», (Sezatoarea, II. 34).
8
) Alte date geografice cu privire la positiunea celebrului oras Tartessos mai
avem urmatcrele. Dupa Stephan Byzantinul orasul (n6).i?) Tartessos se afla situat
langa riul, ce purta aceeasl numire si care curgea din Muntele-de-argint (arci to5
'Apfopou ftpouj). Acelasi munte in Argonauticele luT Apolloniu Rhodiu (IV. 323-324) ne
apare sub numele de Anguron ("AfYoopov opo;), si a carui positiune era langa strimto-
rile Istrului. Taptesoo; icoro.it.hz dupa poetul Stesichor (a. 630—550 a Chr.), care se ocu-
pase in special cu legendele lul Geryon, curgea cam in fata insulei Erythia (Rusava), si avea
nisce isv<5re imense, ce esiau din o pescere, care se afla in Muntele numit Radacini-
de-argint (o^sSov ivtucepai; vXeivaz 'Epu8-eia$ Tapvf]300U nototjxou rcapa itaf&i; aitsipovac
apYupopl{ou? iv xsuS-fiivt icltpaf. La Strabo, III. 2.. 11). Acest Tartessos potamos atat
dupa gurile sale, ce erafl cam in fata de insula RusaveT (Erythia), cum si dupa isvdrele
sale, ce-1 desemn<5za in mod asa de clar, era unul si acelasi cu Cerna. Riul «Cerna»,ne
spune Marele Dictionar geografic al RomanieT, «isvoresce in forma de bolboros dintr'o
pescere din pola muntelui Gardoman>. Acest Gardoman se pare a fi una si aceeasl
numire cu "Ap-ppov Spo?; er Radacinile, de carl amintesce Stesichor ne indica muntele

numit asta-di Radoceas (vecin cu Gardomanul) si din care curge un alt isvor al CerneT.
In nicl un cas insa orasul Tartessos nu se afla situat pe termUrile Istrului s6& pe
teritoriul Orsovel asfa-di. Itinerariul la Tartessos, dupa cum ni-1 presinta Scymnus in Des-
crierea sa geografica (v. 145-166), era urmatoriu! : Dupa promontoriul (eel slant), pe langa
care aveau sa trdca. vasele comerciale (asta-di Vf. St. Petru de langa cataracte) urma
insula Erythia (Rusava); in vecinatatea acestel insule se afla legendarul orasGa-
dira (adi *Grad» de pe teritoriul sfirbesc, seu vechia «Gradisce» a Orsovel). Apol la
o departare de ddue ori asa de mare, ca de la promontoriii pana \z Erythia, urma «prea
fericitul targ» si oras Tartessos. Ac<5sta indoita distanfa corespunde pe deplin la locul
de pe valea Cernei, unde se afla asta-di satul Topleti. Este insa de lipsa sS notam aid,
ca lungimea acestor distante, pe care o aflam la Scymnus calculate si in dile de navi-
Daca insi panft asta-dl nol nu cunoscem inca adeveratele ruine ale acestul
oras, atat de fecund in industria sa metalurgica, este destul sS amintim
aicT, ca nict din zidurile splendidului Tyr, a capitalel Fenicienilor, nu s'au

descoperit nimic panS in dilele ndstre 1
), asa ca" s'ati implinit cuvintele pro-
fetului : «OmeniI te vor cSuta si tu nu vel fi mat mult» 2

).
A d6ua piafa importanta de langS Columnele lul Hercule pentru co-

merciul cu metale, era in timpurile preistorice Cempsi.
Dupa Dionysiu Periegetul, dupS Avien si Priscian, tribul, ce purta nu-
mele de Cempsi, i si avea locuinfele sale din sus de Tartessus, pe nisce

coline mai mid 3
), la pdlele munfilor celorarsl, pe can Grecil in limba
lor i numiau Ifoprjvafa Spuj, Pyrrhene *).
gatiune, este cu totul neesactS, probabil o interpolare posteridra. O alta importanta
notify geografica, cu privire la Tartessos o aflam la Avien (Or. mar. v. 462). Dupa cum
ne spune densul, hotarele Tartessului se intindeau pani la orasul Herna (Hie [ad Theo-
dorum] terminus stetit Tartessiorum. Hie Herna civitas). O numire, ce corespunde la
Kspvt). Tierna, Dierna, asta-dl Orsova. In vechile descrierl geografice mai aflam amintite
si cate-va triburl, ce locuiau in apropiere de Tartessos. Ast-fel eraii dup5 istoricul
y
Herodor, care traise inainte de Herodot, asa numitii Elbysinii (Steph. Byz. v. JfJep£ac),
la Philist Elbesti, f(5rte probabil locuitorii de pe valea riului A pa- A lb a (s. Bela-reca),
care se vars& in Cerna, din sus de Topletl. Un alt trib erau Mastieni (la AvieD, Or.
mar. 416: Massieni), fSra indoidlS Mosteni, o clasa pastorals si agricola cu traditiuni
fdrte vechT, pe can i mai gasim si ast5-dT nu numal langa Cerna, dar si in alte pSrtl ale
Romaniel, constituind diferite cete si catune. In fine un alt trib de l&ngS Tartessos pdrt5
la Herodor numele de Rhodanos, de sigur un sat de baiasi, de pe valea Cernei,

on a Apei-Albe, unde diferite ddlurl si vS.1 mai au si asti-dj numele de Rudini si
R u d ar i a.
l
) Hengstenbefg, De rebus Tyriorum, p. 92. -Perrot et Chipiez, Phdnicie-Cypre, p. 325.
») Ezechiel, c. 26. 21.
3
) Prisoiani Periegesis, v. 335-337:
.... quam (C alp en) supra dives et alta

Tartessus, Cempsique sedent qui collibus imis
Pyrrhencs, caelum quae tangit vertice summo.
Cf. Dionysii Orb. Descr. v. 338.— Avieni Descr. orb. v. 480-481.
*) Cii privire la originea numiril de Pyrenel, Diodor Sicul (V. 35. 2) scrie: Si
fiind-cS muntil acestia eraii acoperitl cu pSdurl intinse si intuneedse din causa multimil
celei enorme a arborilor sel, se intemplase in timpurile vechl, dupa cum se spune, ca pastorii
punend foe a ars intregl regiunea acesta muntdsS. Focul continuand cu violent mai multe
dile a ars tot, ce se afla pe suprafata pamentulul, din care causa acesti muntl au fost
numiti Hup-qvala, adeca arsl. Tot o-datS incepu atuncl sS apara la suprafatS o mare
cantitate de argint, care topindu-se forma in unele pSrfi riuri de argint curat. InsS.
locuitorii de aici necunoscand usul acestui metal, Fenicienil indata ce aflarS, cumpfirau
Acesti Pyrenei ai timpurilor preistorice, a caror postyiune se afla langa

Columnele M Hercule, nu erau identicl cu Pyreneil, ce desparfiau Galia de
Iberia, si carl ne apar sub acesta numire numai in timpurile mai tardie ale
anticitafii.
Chiar si asta-dl una din inalfimile principale, ce formeza culmea cea

muntosS a MihadieT, pc5rtS numele de Arsana 1
).
LangS acest munte, Arsana, care prin numirea sa mai pastreza' inca me-
moria unel vechl arderl, esista la a, 1535 un insemnat sat romanesc, Ca-
nicia-de-sus si Canicia-de-jos (asta-dl simplu Canicia).
In apropiere de acest sat Canicia se afla o-data stabilit tribul, pe care
eel vechi i-1 numiaii Cem ps i *).
Cea de antaiu proba in acesti privinfa o afl5m la Strabo. Dupa cum

ne spune acest autor, una din grupele etnice, ce se aflau stabilite langa
Pyreneil din tradifiunile grecesci, s6u langa Cempsi, purta numele de
Con i s ci 5
). Acest? Conisci ai geografiel preistorice erau locuitortt eel
vechl ai satului de asta-dl Canicia. In o forma grecisata, el ne mat apar sj
sub numele de Cynete s *) si Cunetes 5

).
Insa cea mai importanta marturia despre locuinfele tribului Cempsi

in apropiere de strimtorile Dunarii o aflSm la istoricul byzantin Procopiu
(sec. VI).
In lista diferitelor ceta{I si fortificajiuni, pe carl le intemeiase ori le re-
parase imperatul Justinian, Procopiu amintesce langa strimtorile Dunarii
urmatdrele castele: Cantabazates (var. Cantabraza), Smornes, Campses,
argintul de la ddnsii in schimbul unor marfurf de putin pret, pe care apoi transportindu-1
in Grecia, in Asia si la t(5te pop<5rele, el castigarS avufil imense.
») Un alt munte cu numele de Arsana siu. Arsantil ne apare din sus de satul
Top 1 e 1 I.
s
) Pe teritoriul Canicei mai aflSm Inca o interesanta numire topografica, D61ul
Hamti (Special-Karte d. oesterr.-ung. Monarchic 1 : 75.000, Z. 25. C. XXVII).
3
) Strafoonis Geogr. lib. III. 12. 5. — Cu privire la acejtl Conisci se esprima ast-fel
Mullerus in Geographi graeci minores, II. p. 123: Ex Straboniana geographia Cemp-
sorum vicinos dixeris Coniscos, nisi fortasse Conisci cum ipsis Cempsis compo-
nendi sunt. — De altmintrelea in vechile isvc5re geografice se fScea amintire si de un
trib cu numele de Campsiani. Pe acestia Strabo (VII. 1. 3) neput6ndu-I localisa in
l.beria i-a aruncat pe termurile Oceanului septentrional.
4
) Ayienl Or. mar. (200): inde Cempsis adjacent populi Cynetum.
5
) Justin! lib XL1V. c. 4. Saltus vero Tartesiorum .... incoluere Cunetes.—
Cel mat vechiii rege al acestor Cuneti (autonomi) se numia Gargoris, dupa cum ne
spune Trog Pompeiu.
COLUMNELE LUI HERCULE
Tanatas (Tunata? Taliata?), Zernes (Tierna) si Ducepraton J

). Avem asa
dar aid un Campses nu departe de Zernes seu Orsova de astX-d*. Din

punct de vedere geografic una si aceeasjt localitate cu vechiul Cemp s i de
1
langa Columnele hi! Hercule.
Ce e drept, cS la istoricul Procopiu castelul Campses este amintit in sirul
fortifieafiunilor de pe termurele meridional al DunSril. InsX in epoca luf Justi-
nian ambele malurt ai DunSrii constituiau din punct de vedere militar si politic
una si aceeasi «Ripa» a

); de altl parte Procopiu a confundat forte adese
1
ori situap'unea geograficS a castelelor, despre can vorbesce, dupa cum el
fScuse chiar si cu Zernes (s. Orsova) in textul, ce l'am citat mal sus 8
).
') Procopii De aed. 4. 6. p. 2881: Meta Nipa? 8& fpoop'.a KwMc(5a{dtY)<; xal S(j.opvv)?
it *ai Kd(nji-r)4 xal Tavaxac y.al Zepvf]<; %a\ Aouxsitpatov, (probabil : Dup2-p6tr5, v6rf
de del de asupra Orsovei langS «Rudina»).

3
) In Novella a Xl-a Justinian se esprimS ast-fel catre Catellian, archiepiscopul
primej Justiniane: Cum

Deo auctore ita nostra respublica aucta est,
igitur in praesenti,
ut utraque ripa Danubiijam nostris civitatibus frequentaretur, et tarn

Viminacium, quam Recidua, et Literata, quae trans Danubium sunt, nostrae
iterura ditioni subiectae sunt, etc.
•) Un al treilea or as din regiunea Columnelor lul Hercule ne apare la Hecateu din

Milet sub numele de Calathe, la Ephor Calatfausa (Steph. Byz. v. KaXdlS-vj). Era una
si aceeasi localitate cu CI ad ova de asta-cji, punct insemnat comercial de pe $2rmurele
meridional al Dunarii, in fat£ de satul romanesc Schela Cladovei, ceeste spre apus de
Turnul-Severinului. Avion (Or. mar. v. 421) face numai amintire de sinus Calacticus,
adSugand tot o-dat5, ca pana aci se intindeau hotarele (politice) ale Tarte'sienilor (di-
vites Tartessios, qui porriguntur in Calacticum sinum).
!
XVII. BIH2 HPAKAHEIHS EIAQAON.-UK SIMULACRU PREISTORIC

AL LUl HERCULE IN ALBIA RlULUl CERNA.
Faima despre calStoriele si faptele Iut Hercule in parfile de nord ale
Istrulul mai traesce si asta-di in legendele poporuM roman.

Poetul Pindar in odele sale face amintire despre calStoriele M Hercule
la Hyperborei x
), despre persecutarea ccrbdicei cu cornele de aur pana in
f6ra numita Istria de langa Pontul euxin. Gramaticul Apollodor amim

tesce de asemenea despre venirea lui Hercule la muntele Atlas din fera
Hyperboreilor, unde el libergza pe Prometheu din catenele sale. Hercule
ia parte la espedidunea Argonautilor z

)
pentru a duce in JieYile meridionale un
vechiu paladiu al pastorilor pelasgi, lana de aur din padurea cea sfanta a
lui Marte. Herodot ne comunica tradidunea, dupa care Hercule apare ca
protoparintele Agathyrsilor, Scythilor si Gelonilor, si amintesce
de urma sa cea gigantica, lunga de doi cofi, imprimata in o stanca de pe

fermurele riului Tyras (Nistru).
In colindele poporale romane acest ilustru erou al timpurilor preistorice,
este celebrat ca junele, care se lupta cu leul (Nemeic); in baladele romane-
se canta invingerea si taiarea balaurulul celui gigantic al lumii, luptele sale
cu Marte (Marcociii = Mavors), relap'unile sale de amor cu Echidna, (Ser-

pdica), calStoria sa in pardle meridionale ale Dunaril de jos pentru cautarea
3 persecutarea
hergheliei de cat a regelm Diomede din Thracia (Dobrisanul ),
cea strasnica a cerb6icei cu cornele de aur (a ciutei galbidre) prin muntii

Jiulut si aT Oltulul. Peste tot in cantecele poporale romane, el este eroul
calgtoriu *), dupa cum tot ast-fel i-1 infatiseza si tradirtunile grecesci.
Numele, sub care Hercule, acest nemuritoriu erou al lumii pelasge, figured
in cantecele si legendete poporului roman este Iovan Iorgovan 6

), braf de
») Pindari Olymp. III. 14. 27.
a
) OrpUei Argon, v. 118.
') Cantec eroic din comuna Garla-mare, j. Mehedinti. Colectiunea ndstra.

«) Tocilescu, Materialun folkl. I. 34. 274. 1298.
s
) Hercule sub numele de Iovan era cunoscut si anticitafii clasice, insa autoril
grecesci si iatinl afl preferat se intrebuinteze osimpla forma tradusa in locul unei forme
poporale traditionale. Dupa teogonia pelasgo-grec^sca Hercule era fiul luT Joe. Ast-fel
la Homer (II. XIV. 250) si la Hesiod (Theog. v. 316) Hercule este numit numal simplu
Aio? olbs, adecS «fiul lui Joe», fara a i se mai adauge si numele particular de 'HpowAYjt,
cu tote ca Joe avuse dupa legende o multime infinita de fit. Tot ast-fel si la Virgil
SIMULACRUL LUI HERCULE
busdugan, mandru falnic capitan, Iovan eel tare si mare ; el este eroul, care
a cutrierat lumea in lung si in lat, si care a invins tdte halele sdu monstril
din Iume 1
).
Cu deosebire memoria faptelor lui Hercule este localisatS in Oltenia si
in p3rfile vecine ale Banatului, unde el ne apare in epoca romanS ca deul

. tutelar al regiunii Cernei, adorat ca Hercules invictus, Hercules sanctus,
Hercules salutiferus 2
), si unde se aii descoperit un numSr insemnat de
statue ale sale.
Aid in mijlocul Cernei, ne spun tradifiunile poporale romane, a esistat

o-data un chip colosal al lui Hercule, un vechiu monument, pe care
cantecele ndstre eroice i-1 aduc in legSturS cu legenda unet frumdse fecidre,
ce locuia intr'o pescere din munfil Cernei.
Vom reproduce mal antaiu traditiunea anticS despre relafiunile de amor

ale lui Hercule cu nimfa Echidna, ce locuia in o regiune muntdsS numitS
«P3durdsa» (Hylea) de lang& Scythia.
Grecil, carl loeuiese langa Pontul euxin, scrie Herodot, povestesc urm5t6-
rele despre originea Scythilor. Hercule intorcandu-se cu ciredile, celeluase
(Aen. VIII. 301), Hercule este numit numai simplu Iovis proles. O vechiS inscriptume
din tcritoriul Pelignilor (Abruzzo) este dedicata lui Herclo Iovio, si alta in Roma,
din timpul imperiulul, lui Herculi Iovio (Preller-Jordan, R. M. I. 1881 p. 187). Tdte
aceste diferite date grecesci si romane ne aratS, cS in traditiunile poporale Hercule se
numia Iovan. Al doilea nume poporal al lui Hercule in legendele romane este Iorgu,
Iorga si Iorgovan, o numire, ce corespunde la forma grec^scJ de Vsapfbs, adecS
aritoriul. Pe unele monete ale Imperatului Commod din a. 192, Hercule e infatisat tra-
gand brasda Romei cu un plug cu 2 bol (Eckhel, Doctr. num. VII. 131. — Tacit i Ann.
1. XII. 24). De asemenea esista in Italia o traditiune despre Hercule, ca el eel de antaiu,
a imp&rtit agril ostasilor, carl se luptase in espeditiunile sale (Dionys. I. 22). Er in
legendele romane «Brasda» cea mare a lui Novae mal este numitS si «Brasda lui
Iorgovan* (Spineanu, Diet, geogr. Mehc'dinti, 161). In ce privesce jnsS. numirea de
Iorgovan, acesta nu este de cat o forma compusa din Iorgu si Iovan, o repetare
finals a numelui precedent, f<5rte usitata de altmintrelca in colindele si cSntecele eroice
romane, ca: Novae Baba-Novac, Ion Sant-Ion, Hie Sint-IIie, spre a se da

ast-fel o stralucire mai eroica, mal religi6s3. personelor, carora vechimea le-a acordat o
deosebita celcbritate. In evul de mijloc parintii bisericii au cercat se ma! crceze si un

Hercule cresting pe S f. George, care se se luptc cu bSlaurul. f ns5 hagiologii critic! au
pus la indoi^la, nu numai patria SfantuluT, dar si esistenta sa. In Martirologiul roman
nu se amintesce nimic despre ac6stS lupt5. Peste tot lui Sf. George incepe a i se atribui
luptS cu b&laurul numai din seculul al XlV-lea incoce (A se ved6: Acta Sanctorum
Hungariae. Tyrnaviae, 1743, II. 231. — Farlati IUyricum sacrum, I. 649. 681).
') Densusianu Ar., Revista crit.-lit. An. V. p. ?.6.
s C.I. L. Ill, nr. 1566. 1569. 1570. 1571. 1573. 1573-a.

)
452 MONUMENT ELK PREISTORICE ALE DACIEI
de la Geryon, a venit si in {era acesta, pe care acum o locuiesc Scythit,

si care atunci era pustiS. fnsa ajungandu-1 o vreme grea si un ger, el se
acoperi cu pelea leulut si adormi. In acest timp epele de la carul seu, pe

cart le slobodise, ca sS pasca, disp&rura, ca si cand ar fi fost un destin
divin J
). Hercule desceptandu-se incepu s£-st caute epele, si cutrierand tote
finuturile din giur, sosi in urma in o regiune, al caret nume era Padurdsa
(Hylea). Aci locuia intr'o pescere nimfa Echidna (Vipera, Serpoica),
care avea o natura mixta. De la brau in sus era femeia", dr de la brau in
jos serpoica, si ea domnia peste Scythia intrega. Hercule ve"d£nd'o a remas
uimit, apot a intrebat'o dacX nu cum-va i-a ve"dut epele sale retacite. Ea i
rSspiinse, ca epele sunt la densa si i le va restitui, dacS mat antaiu se vor culca
amendoi. Hercule petrecu apot mat mult timp la Echidna si avu cu densa
tret fit, pe Agathyrsos 2
), pe Gelonos si pe Scythes *). In urm3. Echidna
restituindu-I epele, Hercule pleca mat departe. Cei tret fit at lut Hercule si at
Echidnet, aii fost, dupa traditiunea, ce ne-o comunica Herodot, intemeiStorit

dinastielor regale, a Agathyrsilor (din Transilvania de ast£-dt) a Gelonilor
(din pSrfile Podoliet) si a Scythilor din nordul Marii-negre.
Herodot crede, c3 regiunea numita Hylea s£u Padurdsa, patria nimfet

Echidna, se afla in apropiere de riul Borysthene (Nipru) in Scythia.
fnsS dupS tradip'unile anteridre epocet lut Herodot, resedinfa Echidnet,

a acestet femet legendare, nu se afla in finuturile Scythiet din nordul Marit-
negre, ci in finutul Arimilor de la nordul Istrulut.
«Echidna cea divina si cu inima neinfranta», scrie Hesiod, «era de ju-

mState nimfa cu ocht negrit si gene frumdse, er de jumState un serpe gi-
gantic. Deit i destinasera ca locuinfa o pescere celebra sub o standi din

o vale incunjurata de munft, departe de deit nemuritort si de dmenit mu-
ritort. Aict in p'nutul Arimilor se retr2sese sub pam£nt misera Echidna,
nimfa nemuritdre, si nesupusa b^tranefei in tdta viefa sa» *).
Vechia legenda despre intalnirea lut Hercule cu Echidna s'a mat pastrat
in parte pana asta-dt in cantecele eroice ale poporulut roman.
4
) Un rcsunet din vechia traditiune, pe care o amintesce aid Herodot, i-1 mai aflSm
In urmatoriul fragment din tinutul Suceveif:
Pe malul pJreuIm Murgul pasce si nechdza
Pasce murgul Iorgulul Iorgu ddrme si vis6z5.
$ez5toarea (FSlticeiiT) An. J. p. 12.
3
) Dupa alte traditiuni vechi, Echidna a fost fica lul Agathyrsos I si mama a lui
Agathyrsos II (Roscher, Lexicon d. gr. u. rora. Myth. I. 1214).

s
) Herodoti lib. IV. 8. 9.
4
) Hestodl Theog. v. 295 seqq.
' :
SIMULACRUL LUI HERCULE 453
Confinutul acestei tradiîuni este urm5toriul ')
Iorgovan, un vitez mare din parfile de rSsarit, vine s6 veneze cerbl si
capridre in munfil Carunfi

(al Cernel), or! dup& alte vari-
ante in munpi VergiJ, ori Co-

vergii, Sovergii, (Sarmafiei ?),
seii se caute o fata frumosa din
Munfii-de-aur. Sosind la
Cerna, Iorgovan pl6ca cajare
intr'o Jol de diminefa" pe malul

apel in sus, armat cu arc si sa-
gefi si avend cu sine soiml de

la Bogaz (de la gurile Dunarit)
si ogan din Provaz, e> inaintea
sa mergea luand sema cafeua

sa cea istefa' numitS Vija. In
aceste timpun insa Cerna era
un riu mare, sSlbatec si cu apa

negra. Talazurile sale erau inalte
ca manastirile si ea curgea cu
un urlet infiorStoriia. Cerna rSpu-
sese pe top! voinicii (eroii vechi),
caî s'au dus pe riu in sus. lor- 197. — Hercule, tip pelasg, dupa idealul
arti ? tilor romani din periodul din urma al anti-
govan negasind nici un vad, pe
citatii. Statueta de marmora alba, inalta
unde si potX trece pe eel alalt de q. 2 8m., aflata in a. 1876 la Alba-Regala,
mal al apeii, se adreseza Cernei vechia Herculia din Pannonia inferitfra. Eroul
cu rugarea,
se-si incete
„
se-si
urletul,
,.
moie
,
talazele,
se-i arate
,
^
tine in mana stangS merele luate de la Hcspe-
6r mana dr(5pt5 rac}ima pe un puternic

maia (maciuca). De pe bratul stang i atarna in
os P elea cea mare a leuM Nemeic Dupi
vadul, sg nu-1 rgpuna si intra J -
Arch.-Epigr. Mittheilungen aus Oester-

adever se-i spuna, pe unde reich. Jhg. III. p. 125.
pdte trece, fiind-ca densul a
purees si a venit, dup5 cum a fost ursit, ca s8 gasescM aci si sS iee cu

sine o fata sfilbateca mandri si voinica\ La rugarea lui, Cerna i re-
*) Ca fintane am intrebuinjat urmatcirele colectiuni: Alecsandri, Poesil poporale;
Teodorescu, Poesii populare; Tocilescu, Materialari folkloristice (I. 1. 2.); Den-

suîanu Ar., Revista critica-literara (An. V); Alexici, Texte (I); CatanS, Balade;
Burada, O caletorie in Dobrogea; §ezatoarea (Falticem); in fine Colectiunea

ndstrS inediti. '
spunde : sS merga pe riu in sus panS. se va osteni, pana la trei paltinei — la
delul rotat, la malul sapat — acolo trecand pe eel alalt fermure, d£nsul va
sS nimercsca" la o stan5 de petra cu muschiul de o schi6p5, unde este dus3,
si unde e ascunsa' fata selbateca, mandra si voinica\ Iorgovan pornesce

dupS. cum 1'
invefa Cerna, si urcand pe vale in sus ajunge la trel paltineT,
apoi trecand vadul sosesce in urniS la stana de petrS, cu muschiul de o

1
schiopa, in sus ridicatS '). Aci sub acesta stanca , la umbra adanca, plangea
ascunsa' frumdsa fecifjrii, cu fafa ca luna, cu per aurit, pe umerf leit, cu un
graiii frumos si glas mangaios 2
). Iorgovan indata, ce o vede, i spune, cS. dra-
gostea ei l'a pedepsit amar pe acest pament, cS el a cutrierat lumea in

lung si in lat, si n'a aflat pe alta, care se semene cu densa, si pe care s'o
iee de sotia\ Ea insa i respunde, cS. Iorgovan sS-si aduca" bine aminte, ca
o-datS au slujit amendoi in casS la o mandril craiesS 3
), ca el a sarutat'o si
a insarcinat'o ; insa. de fala M, de reul mamei si de rusinea taicil, ea s'a

1
pedepsit, s'a pustelnicit, s'a pribegit si aci a venit pe o vale adanca sub
lespedi de petra, de v6nt nebatutS, de nimeni veduta *) si unde s'a
selbatecit. Si fiind-ca tenSra feciora nu voia se esS din pescere, Iorgovan,

perdendu-sl minfile B
), asmuta asupra acestei nefericite fete, soimii, ogaril si
indemna pe Vija 6
), se sape sub petra, ca s'o scdtS.la lumina dileT. La voinfa
stapanului, soimii si canii se reped numai de cat in pescere, incep s£ sgarie
fafa cea alba, nebatuti de vent si nevSdutl de om, a fecidrei pribegite.
') Ac6sta este pescerea a sa numitS Gaura Fete! situatS pe linia frontierei dintre
Rominia si Banat in partea de nord-vest a comunel Costesci din judetul Mehedinti.
Am visitat acesta pescere in anul 1899 insotiti de preotul si primarul comunei Costesci.
Poiana paltinilor (in cantecele lui Iorgovan, La trei paltinel) se afla din jos de
ac6sta pescere, in partea despre Cerna.
2
)
In alta variants romana acesta fecitfra apare ca o nimfa frumos cantatdre. Ast-fel
cetim in Dictionarul geografic al judetului Mehedinti, de Spineanu (p. 161) urmatdrele: «AicI
(la Gaura Fete!) Iorgovan atras de cantecul unei dine s'a oprit putin spre a o asculta.
Dar fiind-ca apa Cernei urla prea tare, Iorgovan a dis catre apa Cernei urmatdrele cuvinte:
Inceta Cerna, inceta, s'aud glas de fata>, etc.
3
)
Legendele grecesci inca faceaii amintire, ca Hercule fusese in serviciul unei regine
numite Omphale din Lydia (Apollodori Bibl. II. 6. 3).
4
) La Hesiod (Theog. v. 302): «departe de deii nerriuritori si de Omenii muritorf*.
6
) Dupa traditiunile grecesci Hercule, persecutat de deita Junona, ajunsese de ddue
on in stare de furia (Apollodori Bibl. II. 4. 12; 6. 2).
") O statua antica, ce a fost descoperita in anul 1736 la Baile de la Mihadia inca ne
infStisdza pe Hercule avSnd langa sine un cine puternic, care-si indreptdzS cu atentiune
privirile sale asupra erouluT, gata in tot momentul sS esecute ordinele sale. Se afla re-
produsi la Popoviciu, Baile lui Hercule, Tab. III.

In zedar ea plange si r<5ga pe Iorgovan s2-sl chieme soimii si ogaril, carl o

pisca, o sgaria, si copilasul i plange. Insa Iorgovan infuriandu-se si mat mult
198. — Pescerea numita «Gaura Fetei» situati

in apropiere de riulCerna, (spre NV. de com.
Costesci, j. Mehedinti), identica, dupa vechile
traditiuni get grafice, si dupa legendele romane,
cu Pescerea nimfei Echidna. Dupa o foto-
grafia din a. 1899.
voiesce acum se o repuna cu totul. Atunci fata pribegitS si pustelnicitS in
suferinfele si desperarea el blestema ast-fel pe Iorgovan:

Iovane, Iovane,
Dare-ar Dumnedeu,
Tu ca mi-i plec'a, . .
Prin Cerna mi-i da,

Cerna-i apa rea.
Dare-ar Dumnedeii
La mijloc de Cerna
Cat sS poticn6scS,
Pe tin' te trantesca
Si sS mi te FacI
Steniulef de pi6tra
Cu muschiu de-o schiopa,
Caluselul tSfl
Rendurica n6gra,
Pe Cerna sS-ml umble,
Si sera se traga,
Pe tine sg-mt ddrma.
Blastemul de fata
E ca si al de tata;
Te ajunge indata.
El ca mi-si pleca
Prin Cerna ca da,
Calul poticnia,
Pe el mi-1 trantia,
Precum ea dicea;
Si el se face a
Steniulef de p£tra
Cu muschiul de-o s chid pa, .
Caluselul M
R^ndurica n6gr3,
Pe Cerna umbla,
Si s6ra tragea,
Pe el se culca,
Precum ea dicea 1
).
Ac6sta este tradifiunea romana despre «misera si nefericita* Echidna,

cum o numesce Hesiod, si care tn alte fragmente ale poesiel ndstre po-
porale ne mai apare si sub numele de «Serpdic5», acelas! cuvent cu

grecescul Echidna s
).
') Cantec eroic popular comunicat de inv. G. Vladescu, din com. Vrata, j. Mehedinti. Dupa
ce Iorgovan s'a inecat, ne spune o altS variants, tenSra fecitfrS a fost mSritatS cc'un f icior
de craiii tot de peste plaiu» (Teodorescu, p. 419). Este traditiunea de la Herodot,
care face din Echidna pe mama lui Agathyrsos.

J
) La Alecsandri (Poesii pop. p. 313) aflam urmatoriul fragment:
Capri(3ra codrului Pe serptfica cea de fata,
Du-me 'n valea Oltului, Care amar m'a inselat

Dor, oiu ma! zSri o-datS §i in codri m'a bSgat . . . ,
Alte urme despre originea mitului grecesc, ce ne in.fatis^za p^ ac6st£ nimfa ca o

semi-serp6ic5, le aflam in o balada despre Iorgovan:
Cosicidra ei De guri inclestafi
Doi balaurei Pe spate ISsati ....

-
Revista crit.-lit. 1897, p. 24.

Din punct de vedere istoric acesta figurS impetrita a lui Hercule nu

putea se fie de cat o statuS primitiva, sapata in stanca via 1
), ce in
epoca preistoricS. a fost dedicate acestui mare erou, al carul cult era o-
dat& atat de puternic in pardie Cernei si unde ast3-dl mai esista atatea
legende despre densul.

In dnuturile pelasge, Hercule, ca erou national, avea simulacre inca din
timpurile cele ma! departate.
Dupa cum ne spune Pliniu, cea mai vechia statu3 in Italia, a fost a lui
Hercule din Forum Boarium, consecrate de Evandru *). Er Pausania scrie, ca

in satul numit Hyett din Beop'a, locuit de Pelasgl, esista o statua primitive
a M Hercule si care de fapt nu era alt-ceva de cat un bolovan inform dup&

obiceiurile betranesd, Xtdo? ipyoq xaia to apyafov 3
).
Legenda romana despre statua cea colosaia a lui Hercule din Valea
Cernei! este tot o-data si legenda apoteosei acestui erou.
Despre ultimele evenimente din viefa lui Hercule, nicl Homer, nici Hesiod,
nu amintesc nimic. InsS, dupS naratiunile post-homerice culese de Apollodor,
adeverata causa a morp'I lui Hercule a fost trecerea peste un riu periculos de
munte. In fond este aceeasl traditiune, pe care ne-o infadseza si legendele
romane.
Hercule, scrie Apollodor, sosi cu frumdsa Deianira, fica lui Oeneu,
la riul Even, o apS selbatecS. Hercule trecu de a dreptul prin riii fara
frica, er pe Deianira o incredinfl ccntaurulul Nessus, care pentru senti-
mentele sale de dreptate obp'nuse de la del privilegiul, se treca pe caletorl
peste acesta apa fugatdre, firesce pe langa o remuneradune ore-care. In
timpul acestel trecerl, Nessus admirand frumscfele Deianirel, cercS se o

silesca, insa cand ajunse pe eel alalt mai, Hercule trase cu arcul asupra-I
si-I strapunse pieptul cu sageta. In ultimele sale momente Nessus, ca se-sl
resbune asupra lui Hercule, invSfa pe Deianira s£ pregatesca cu sangele

inveninat din rana sa o alifiS. de dragoste pentru Hercule. DupS un timp
ore-care, Hercule avend s& faci un sacrificiu lui Joe pe promontoriul Cenaeon
din Eubea, Deianira, ca sS-I castige si mai mult iubirea, i trimise pentru
4
acesta' ceremonia o camesa solemnft unsa cu alifia, ce o inverse Nessus ).
]
) T(5te variantele romane localiseza acesta metamorfosa. a lui Hercule in mijlocul
riului Cerna.
») Plinli H. N. lib. XXXIV c. 16.
») Pausaniae Descr. Gr. IX. 24. 3.

4
) Numele centauruluT Nessos este de asemenea o forma aiteraU grecescS. intr'un
fragment, ce ni se comunica din com. Parachioi, j. Constanta, despre mergerea lui Ior-
govan pe valea Cernei in sus, se amintesce de un <Nit£, fetul lui Mimit&>.

Se intempla insa, ca in timpul sacrificiului, Hercule apropiandu-se de foe,

cam6sa se incaldi si veninul de hydra, cu care a fost infectat sangele M
Nessus, pStrunse in corpul eroului i). Hercule vSdend acum, ca nu mai p6te
scapa cu viefa, i-sT construi singur, in mijlocul durerilor sale, un rog pe
muntele Oeta, se aseda pe acest pat de lemne si incepu sS rdge pe tre-
caton se se indure de densul si s6-i puna foe. Insa nimenT nu cuteza. Un

singur pastoriu cu numcle Poias, care-si cauta turmele sale retacite 2
),
cuprins de mila pentru suferinfele eroului, i facu acest ultim serviciu, er
Hercule drept mulfamita i darui arcul scu s

).
In fine ma! afiam la Herodot inca o alta tradifiune, dupa care riul Dyras,
din Thessalia, la vestea, ca Hercule arde via, esi din albia sa si alerga
repede, catre locul de suferinfa al erouluT, ca se-i salveze viefa cu apele sale,
s6-i stinga rogul *).
Amenddue aceste legende antice, aduc asa dar sfarsitul viefei lui Hercule
in legStura cu un riu ore ore-care repede curgetoriu.
Esaminand fondul acestor narafiunl cu privire la ultimele momente ale
eroului, tradifiunca romana ne apare ca fantana originala a mitulm grecesc,

anume ca riul Cerna este acela, care a causat mortea mareluT erou pelasg.
Nimfa Deianira, cu care voiesce Hercule sS treca peste un riu. sel-
batec, nu este alt-ceva de cat Dierna 5

), numele eel vechiii al Cernei;
6r numirea de Even (Eu-qvoz), pe care autorii grecesci o daii riului, peste
*) Legendara camdsa a lui Hercule mat este si asta-di amintita in unele frag-
mente ale poesiei n<5stre poporale, insa sub o forma mat putin mitica, ca o •cSme'sa
mandra flc5re, spelatS de fala mare, si uscata cu foe de la inimidra* (Sezatoarea,

Falticem, I. 13; III. 153).
2
) Ovidiu (Metam. IX. 233) numesce pe acest pastoriu «Poeante satum», adeca nascut
din Poeas. Numele de Poias, este fara indoidla un simplu epitet topic. In c&ntecele
poporale romane eel mai distinsi ciobani sunt de la Poienari, seii Poiana din Tran-
silvania (Pojana, eines der grossten rumanischen Dorfer mit 4030 Einwohnern, die be-
deutende Viehvvirthschaft treiben. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenburgens.
1857 p. 405).
Vin noua ciobani Ca nu sunt supusT,
De la Poienari, Nalte si motate

Tot prima-primarl, Pornite pe spate,
Cu caciuli de urs, Cata (a) strinatate . . .
Tocilescu, Matcialurl folkl. I. p. 3.

3
) Apollodori Bibl. II. 7. 6. 5. — Ibid. II. 7. 7. 14.
4 Herodoti.
)
lib. VII. 198.
5
)
Ptolemaei Geogr. III. 8. 4: AUpva. — Pe Tabula Peutingeriana Tierna; ^r pe o
inscriptiune de la Mlbadia (C. I. L. III. nr. 1568) Statio Tsiernensis.

care trece eroul, este numele poporal al lul Hercule din nordul IstruluT,
Ivan 3
) seu Io van a
).
Viefa sa ca pastoriu 8
), agricultoriu si lupt5toriu cu arcul sen sageta *), cu
5
busduganul ), maciuca 6
), sabia seu palosul, cu sulita, cu soimil si canil; calS-
toriele sale prin lume, mat mult pe uscat de cat pe mare ; un erou care
cutrierS muntii dupa lei, porci selbateci, cerbl, fete, balauri; epitetele sale
de Ramlean '), Roman 8
), Mocan 9
) si Craiovean, ce i se daii tn Ie-
gendele romane; tradifiunile, can i-1 pun ca protoparintele Agathyrsilor,
Gelonilor, Scythilor, si L at i nil or 10
); forfele sale corporale, tipul seu fisic,
cultul seu particular in Jinutul CerneT, — tote aceste ne presinta pe un erou

pelasg din nordul Istrulut de jos n).
.
') Tocilescu, Materialuri folk], I. 34. — De asemenea si in colectiunea n<5stra, j. Te-

Ieorman.
2
) Mai esista inca o traditiune romana, care pune de asemenea sfirsitul vietel lui
Iorgovan, seu Hercule, in terile aceste. •lorgovan intorcandu-se de la urmarirea ba-

laurului ajunge la inalul drept al Oltetului. De aci voind s£ sari cu calul pe eel
alalt mal a cadut si a murit, fiind-c5 se sleisc si puterile calului de atata gdnl» (fnv.
D. Dogariu, com. Canenf, j. Gorj). Dup5 alta legenda din com. DrSgoesci, j. Gorj, Ior-
govan a cadut la pescerea de la Polovragi langS Oltet, clnd a voit sS sara cu calul seu
dintr'un del in altul.
s
) Dupa' legendele grecescT, Hercule pan& la etateS de 18 am a fost pastoriu
(Pauly, R. E. v. Hercules, p. 1159. 1160.— Apollodori Bibl. II. 4. 9).
«) Hercule, dupS cum spuneaii eel vechi, a invetat arta de a trage cu arcul de la
un pSstoriu scyth, cu numele de Teutarus (Frag. Hist, graec. II, p. 29, frag. 5. 6).
6
) In cantecele eroice romane, arma principalS'a lui Hercule este busduganul, de
unde si epitetul seu de «Bra t-dc-busdugan>. Eroul Achilc incS avca busdugan, pe
care insa Homer i-1 numesce «sceptru strSpuns cu cuie de aur> (oxvjTtTpov y_po-
oeiois fjXoia; 7tE7tap[j.EVOv. Uias, I. 245-24 6).

9
) Poetul epic Pisandru din Rhodos, care traise, dupS unii inainte de Hesiod, dupa
altii in Olympiada a XXXIII-a (648—645 a. Chr.) si scrisese o poema despre faptele lul
Hercule, au fost eel de intaiu, ne spune S'jida (v. IfcssaySpo;), care atribuise lui Hercule
mSciuca, porcaXoy.
') «Ficior de Ramlean» (Alecsandri, p. 14. — Teodorescu, p. 420), adecS. din

natiunea Ramilor sdu Arlmilor. Un Hercoles Romanillianus era adorat si
In Roma (Fabretti Corpus Inscript. ital, p. 584).
8
) Ca «Roman vit£z> la Alexict (Texte, I. 105) si in Colectiunea ndstrS (B&lescT,
j. Dolj). Ca «vita de Ruman» intr'uti fragment de la Vasc&u (Bihor).
') In numerdse variante ale cantecelor n<5stre eroice, lorgovan apare ca «F i c i o r d e
mocan, mocan nasdr5van» etc., 6r dupi o traditiune din com. Galiciuica, j. Dolj,
el mal purta si chic 5 inodata.
10
; Dionysii Halic. lib. I.e. 43.
") Esista insS unele traditiunl poporale, carl ne spun, cS lorgovan era tnii de Imperat
Herodot in cSlStoriele sale prin Egipet si Fenicia, cercase cu deosebire
a se informa despre originea tradifiunilor si a cultulul lui Hercule. Insa,
dupa cum ne spune densul, nu a putut s& afle, nicl de la EgiptenT, nicl
de la Fenicieni, care a fost adeverata patria a lui Hercule, de cat numai

atat, ca cultul acestul eroii era f<5rte vechiii *).
Poetul Homer in Odyssea sa consacrS memoriei lui Hercule cate-va cu-

vinte, cart sunt de o valdre neprefuita pentru insemnatatea, ce o avuse
intr'o vechime forte departata monumentul eel legendar din valea Cernei.
Ast-fel densul amintesce de un curios simulacru a lui Hercule, de o
figura reala, ins& far& viefa a eroulul, pe care o numesce |3b]v 'HpaxXTjeajv,
s£SwXov, idolul puterii lui Hercule 2
).
Acesta forma farii de suflet a lui Hercule, si care nu era o statua cioplita
de mana omenesca, se afla dupa Homer In parfile estreme ale riulul Oceanos
potamos (s. Istru), acolo, unde la Plato ne apare patria Hyperboreilor
celor pil 3
), si unde dupS cum ne spune Hesiod, Joe aruncase in o pescere
adanca pe balaurul eel gigantic al lumil vechl 4

).
Este asa dar farS indoieia, cS idolul puterii lui Hercule, de care ne vor-
besce Homer, acesta statuS primitive de langa Oceanos potamos (s. Istru)
era unul si acelasl simulacru traditional cu figura cea impetrita' a eroulul
de pe valea Cernei, de care amintesc cantecele nostre eroice B

).
de la scSpatat* (Otana, Balade, p. 56), s<5£i cS «venise din pSrtile de resSrit*

(SamburescI j. Olt), on «de peste Dunare» (com. Ionesd, j. Dolj). insa Wte aceste
traditiiini diferite romane (precum si grecesci, feniciene, egiptene) i-si aveafi sorgintea
lor in imprejurarea, ca Iorgovan sefl Hercule a fost un erofl cSIetorifi.

») Herodoti lib. II. 43. 44.
»j Homeri Odyss. Xf. 601. — Conf. Hesiodi Theog. 950.

') Platonis Axiochus (Ed. Didot, Vol. II. p. 561).
*) Hesiodi Theog. v. 820-868.

5
) Este de notat, c3 soldatil romani, can lucrau la sparger! de stand, adorau pe un
Hercules Saxanus (Preller-Jordan, R6m. Myth. I. [1881] p. 1873), o numire.ee din
punct de vedere religios ?i traditional, nu putea sg aiba alt inteles de cat de «Hercule
eel prefacut in stanca».
-
- '
.
-- -
'
'
"
>
-
OBELISCUL DE LA POLOVRAGI.
XVIII. OBELISCUL DE LA POLOVRAGI.
Intre Jiu si Olt, in partea de nord-vest a Romaniei, sub pdlele Carpa{ilor,

se intinde sesul eel admirabi! al comunelor Polovragl si Baia-de-fer.
Kste o regiune, care in timpurl de-
partate i-si avuse o istoria a sa parti-
culars; unde noi intampin&m adi nume-

rose urme ale unel civilisaf iunT preistorice,
i
incepend de la cele de antaiu silinfe ale
omului de a esi din starea de barbariS,

de la olSria archaica si fabricate cu
mana, pana la instrumentcle cele fru-
mose de petra poleita" si in fine pan& la
estragerea feruluT din sinul pamentului
si prelucrarea acestui metal.
Ins3, o important deosebita archeo-

logica o presinta colina din stanga riului
Oltefu, ce domineza man3stirea si co-

muna Polovragilor J
).
Pe culmea de resarit a acestei coline,
pe o po6nS aplanata de mana omuluT

ni se infafiseza o intinsS necropola
preistorica, de unde am adunat noi
insi-ne numerdse fragmente de olaria
neolitica, scose la suprafafa de cautS-

torii de comori, dimpreun3 cu diferite
resturi de oseminte omenesci. 199. — Obeli scul de granit (coldre
Er in partea de apus a acestei vech! alba-cenusia), ce a fost ridicat pe co-

lina, ce domine'za sesul Polovragilor.
necropole, se ridica punctul culminant
Dupa un desemn din a. 1902.
al colinei, o posifiune fortificata de o
parte de natur3, cu parefi prapastiost de stand, 6r de alt& parte tncinsa de
mana omului cu valuri vechi de pament.

Pe v£rful acestui pise inalt, de unde se deschide un aspect magnific peste
sesul Polovragilor, se mat pote ved^ si ast3-di fragmentul unui monument
*) Conferesce Buletinul oficial al Ministeriulul instrucf iunii publice. An.

1897, p. 1121.
archaic, unic in genul seu intre monumentele preistorice ale Europe*, ce le
cun6scetn panS asta-dl.

Este o column^ monolitS de granit, tSiata In patru fefe si terminate la
verf prin o micS piramidS; un obelise fn o forma pufin phallicS, ce a

fost Infipt in o basS de lespedJ taiate si ingropate in pament. Tdte fefele
acestui important monument sunt frumos poleite, insS fara nici o in-
scriptiune x
).
Dupa calitatea petrel din care este taiat, dup3 arta cu care este lucrat
si dup& posifiunea maiestosS, pe care a fost asedat, acest obelise se vede c3
a fost ridicat pe tumulul unui vechiii si avut domnitoriu din acestS regiune,
sea c3 a fost destinat se eterniseze memoria unul insemnat eveniment.
Ast&-di acest obelise este rupt si scos din basa de catre c5ut3torii de
tesaure.
tnSlfimea parfii superi6re, ce o reproducem aid este de 1.09 m., 13fimea
de jos a fetelor principale de 0,45 m., er fragmentul al doilea, seii partea

inferior^ a acestut monolit, este perdut.
Vechimea acestui monument, ce formers un specimen unic intre monu-

mentele de p6tr3 tSiata si poleitS ale Europel, se reduce la timpuri forte
depSrtate.
Cu t6te c& granitul din care este t&iat acest obelise, presintS o mare
duritate, insS dungile sale pe unele locuri sunt tocite, n5se de ploi si de
ghefurf.
mai vechi obeliscuri, ce s'au

1
In Egipet, cele aflat asedate langa came-

rele funerare ale regilor, inca n'aii inaljime mai mare de cat de 1 pan&
la 4 metri.
Obeliscul de la Polovragl ins& aparfine in tot casul epocei preistorice a
metalelor.
In apropiere de acesta importanta stafiune preistoricS a Polovragilor se.
anS situata comuna numita Baia-de-fer, o localitate, care dup& cum ne

spune insusi numele sSii avuse o-datS o insemnata industria siderugidl.
In istoria ferilor romane incepa d din seculul al XHI-lea incoce nu aflam
nici o amintire de fabricajiunea ferului si ofelului in p&rp'le aceste *). Au peril
~~
-
J
) Dupa Pliniu (lib. XXXVf. 14. 1) obeliscurile egiptene erau consecrate Sdrelul
(Solis numini sacratos); ele erau o imagine a radelor sdrelut si tot acelasT sens i-1 avea
numele lor in vechia limba. egiptenS.
2
) Sub numele Baia-de-fer, ne apare acesta localitate si intr'un document de la
Constantin Brancoveanul din a. 1693. (Hasdeu, Dictionarul Umbel istorice si poporane

a Romanilor, v. Baia, p. 2346).
OBELISCUL DE LA POLOVRAGI. 463
chiar si tradifiunile, er urmele vechilor stabilimente de abia se mai pot

cundsce asta-di pe unele locuri 2
).
InsS, cand a inceput inferile de langS. Carpaj:i epoca asa numitX a feruluT ?
In Egipet acest metal ne apare cunoscut inc& in timpurile dinastielor

V si VI, seii cu 4200 —4650 an! inainte de era ndstra. InsS pe sesurile Nilulul
ferul era importat. Cea mai vechiS populafiune a Egipetulul, dup& cum scim,
era compusS din triburl pastorale si agricole, ce emigrase o-datM de la Car-
pati spre finuturile meridionale.
De alta parte, dupa vechile tradifium grecescT, eel de antaiu lucr&torf de

fer nc apar in tinuturile de apus ale Scytfiiel, orl cu alte cuvinte in p&rfile
Romaniei si ale Transilvaniei de asti-di.
Homer amintesce langS Oceanos potamos seii Istru de asa numitele

PorfT-de-fer, ai3-/jpsiai 7a>Xai 2
), ca de un vechiii si celebru monument al lumii
ante-elene.
Er Eschyl in poema sa dramatic;! despre incatenarea lui Prometheu ne

spune, ca intre muntele asa numit Pharanx (Parang) si intre «Riul eel
turbat* (Oltul) locuiaii «ChalybiI, faurii de fer» *), eel mai remarcabili
l
metalurrf ai lumii vechi ).
In aceeasi poemS a sa, Eschyl ne mai repeteza vechia tradifiune grecesc3,
dupa care regiunea cea muntdsa a Scythiei de apus, unde a fost crucificat
Prometheu, era numita «tera mama-ferului», acSyjpopjTtop afa 6

).
Vedem ast-fel, ca p'nuturile de langS Marea egea si cele de lang& Marea

mediterana localisase originea industriei ferului in regiunea cea muntdsa' a
Scythiei de apus, in Tera-romanesca si in Transilvania de astS-di.
La acestS epoca a renumifilor Chalybi, seii a lucrStorilor de fer §i de aramS din

Scyrhia de apus, se reduce etatea obelisculuT, pe care-1 reproducem mai sus 6
).
>) Vasiliu-Nitsturel, Dictionarul geogr. Gorj, p. 28.

2
) Honieri Ilias, VIII. v. 15.
a
) Aeschyll Prometheus vinctus, v. 714-715: oiSvjpotlxTOve? Xa\o[5es.
*) Scholiastul lui Apolloniu Rhodiu (Arg. II. 375) ne spune, ca Chalybii i-si reduceau
originea lor la Marte, adeca la deul national al Getilor.
•) Aescliyli Prom, vinct. v. 301.

6
) Carpatii Daciei formdza o regiune archeologica de o estrema impor-
tant;! pentru timpurile ante-istoricc. Afara de simulacrelc si altarele primitive ale
divinitatilor, sapate in stand, afara de columnele votive si comemorative de pe vdrfurile
piscurilor, mai esista in Carpati inca o multime infmita de alte sculpturi megalitice,
represented unele «Scaunele» divinitatilor, unele urmele unor eroT seii uriesl, altele
figurl si urme de animale (cu deosebire chipul <CaIului alb», consecrat Sc5relui), r6-
masite de sub imperiul religiunii urano-satumice. De asemenea regiunea Carparfilor se
mai caracterisdza prin o multime estra-ordinara de pesceri si caverne, ce ne presinta

MONUMENTEL E PREISTORICE ALE DACIEI
XIX, CONSTBUCJIUNIIE PELASGE iN DACIA.

OKIGINILE ARCHITECTURE! CTCLOPICE.
O altS clasS de monumente preistorice sunt construcfiunile cele

gigantice, ce aii fost intrebuinfatc pentru incunjurarea acropolelor si pra-
selor malvechlsi pe can autoril grecescile numesc cyelopice s6ii pelasge.

Cele mai vechl clSdirl de acest gen sunt formate din bolovanl poligo-
nall de stanca, mai mult on mai pup'n in stare bruta, asedap* unii peste
alfil, fSra ciment, ftirS. o ordine aparentS si fSrS nicl o Ieg5tur3.
Alte construcfiuul de acest gen ne apar in o formS mai regulate. Cu t6te

ca muril sunt formafl din bolovanl colosall, insa petrele aceste presinti 6re-
cari urme de lucrare omenesca. Aceste monumente insS aparp'n unel e-
poce mai tardie.
Resturi din aceste construcp'un! particulare, ce aii mai resistat panS astS-dl
timpurilor si 6menilor, se mai afla incS pe teritoriul Eladel la Mycena 1
),
Tirynth a
), Orchomen 3
), la acropola Athenel *), in diferite orase ale Crete!,
de ascmenea in Asia mica la Troia 6

) si in numer considerabil in orasele
cele mai vechl din Lafiu, din Etruria si de pe teritoriul Sabinilor 6

).
Ele sunt aceleast in Grecia, in Asia mica si in Italia. Tote ne arata aceeasl
destinafiune, aceleasi influence, si orl-unde ni se presinta remasifele acestut
gen de constmcîunl. istoria ne arata, el locurile acele au fost din cea mai
obscur& vechime in posesiunea triburilor pelasge. Ele aparp'n asa dar, f&rS
indoiela civilisap'unii acestui popor.
in partea din afara nisce admirabile portale circulare on colibate, lucrate de mina
omuluT, resturi ale epocei, cand aceste pesceri serviau de capele pentru ceremoniile cul-
tuluT, ori ca reêdinte ale oraculelor.
•) Euripidis Iphig. in Aul. v. 265: Mux-fjvac ... zaz Koy.).tuiuac.— Schliemnnu, Mycenes,
Paris, 1879. p. 81-82.
J
) Pnnsaniae lib. IT. 25. 8: T4 hi w.-/_os (a Thirynthului) RuxXiLikdv (ily isttv ep-(ov.—
Schliemann, Tirynthe. Paris 1885. — Perrot et Chiplez, Grece primitive, p. 258 seqq.—
Duruy, Hist. d. Grecs. Nouv. Ed. Tome I. 1887, p. 66.
a
) Perrot et Chipiez, Grece primitive, p. 434 seqq.
*) Pausaniae lib. I. 28. 3. - Strabonls lib. V. 2. 4; IX. 2. 3. — Boetticher, Die Akro-
polis von Athen. Berlin, 1888, p. 60.
') ScMicmaiin, Ilios. Paris 1885, p. 237.
•) Durny, Hist. d. Romains. Nouv. Ed. Tome I (1879), p. XXXIX. — L'Anthropologie

Tome X. 1899. Paris p. 342.
CONSTRUCTIUNILE PELASGK IN DACIA. 465
Pelasgii ne apar pcste tot locul, la Mycena, la Tirynth, la Orchomen, la
Athena, in Creta, in Samothracia x

), la Troia si in Italia ca constructor! de
opere cyclopice.
1
In vechia literature grecesca insa originea acestor construcfiuni gigantice
se atribuia unei clase de omeni numiji Cyclop!.

Sub numele de Cyclop! in timpurile primitive ale Eladei se infelegea
un anumit popor istoric, cu obiceiuri particulare, barbare.

Cele mai vechi notice cu privire la patria si caracterul etnic al Cyclppilor
le aflam la Homer.
un popor
1
Cyclopia au fost dup& poetul ionic prin escelenfa pastoral.

Ei locuiau pe munp'i ce! inalfi din nordul Thraciei, se distingeaii prin sta-
tura lor cea inalta, gigantica, aveaii turme numerdse de ol si de capre; {era
lor era estraordinar de fertila intru t6te, si ei nu fiiceau nici o intrebuinjare
de agricultural, nici de navigafiune.

Pentru clarificarea situafiunii vom estrage aid urm&tdrele din descrierea,
cc ne-o face Homer, in cartea IX a Odysseei, despre {era si modul de vie£5
2
al Cyclopilor ).
Dupa
-
ce Troia, puternicul oras al Pelasgilor de pe fermurii Asiel mid

a fost cucerit, jafuit si distrus de Ache!, Ulysse cu sofi! sel pl6ca cu 12 co-
rSbii incSrcate de o prada enorma spre a se intorce in patria, in insulele
Ithaca, Cephallenia, Zacynt, etc. Insa venturile i arunca la cdstele meridionale

1
ale Thraciei, langa Ciconi. Eroii rStacifi ataca" capitala Ciconilor, numitS
Ismaros, o pradeza, le mai rSpesc cate-va feme! si in fine, dupa ce perdura
malt multi omeni, in lupta ce o avura cu Ciconi!, ei c&letoresc mai departe.
Acum insa i cuprinde ventul nordului Boreas, care i arunca in marea, pe
care Homer o numesce in continu 7rovxo?. Dupa ce densii rStacesc mai
multe dile incdce si incolo, «ajung langa tera superbilor Cyclopi»
(KoxXiojtcov I? youav ujteptpidXwv), carl, dice Ulysse, «incredinjandu-se in buna-
natea deilor nemuritori, trSiesc farS nici o grija, fiirid-cS ei nici nu s&desc
cu manele lor vre-o planta si nici nu ar3, ci pamentul le produce
aci t6te de sine, fara sSmcnf3 si f&ra" aratura, graii, orz si
vite incarcate cu strugur! mari, pe cari singur numai ploia ceriului
le face se cr£sc&. Ei nu ail nici legi, nici adunari poporale, ci locuiesc prin
spelunci (colibe) impr&sciaji pe v£rfurile munj:ilor celor inalfl,
*) O parte a murilor pelasgl din insula Samothracia (Sajj.o? 0pmxljij la Homer,

Threicia Samus la Virgil) se pote vede" la Conze, Reise auf den Inseln des Thra-
kischen Meeres. Taf. XIV si p. 57.

2
) Homeri Odyss. IX. v. 39 seqq.
NIC. DENSUJIANU. 30
6<|n]Xu)V 6plwy vatooat xaprjva. In fafa de portul, pe unde se pdte intra despre
mare in fera Cyclopilor, se ana situata o insula mica si padurosS,

care nu e nici apr6pe, nici departe, er in insula acdsta se afl5 o mulfime
mare de capre s&lbatece, pe carl nimic nu le turbura aci, nici umbletul
dmenilor, nici ven&toril, ce cutrierS cu atAtea greut3j;I codril s,i verfurile
cele inalte ale munfilor. Nici nu este cineva, care s6 ingrij^sca' aci de ele.
NimenI nu arS in acestS insulS, ci ea stS veclnic nearata, nesemSnatS si
lipsita de 6menl, singur numal caprele pasc si balSesc pe aci. De altmin-

trelea insula acesta, continua Ulysse, nu e cu totul neproductiva. Pe langa fer-
muril mSril albe (aX6? TtoXiofo Trap' 6'xâ?) se intind pasunl umede si mol
si cresc vife de viS, cart nu per nici o-data. Ac6st5 insula mat are si un
port natural fdrte favorabil, in care se pote abate cine-va farS se aibS tre-
buinfa se arunce ancorele, ori s£ prinda corabiile cu otgone de fermurf.

CorSbieril rgman aci atat, cat le place si pana cand incep sS sufle erasl
venturile cele favorabile pentru navigafiune. La insula acesta am sosit noi
cu corabiile nostre, si intru adever, ca un deii ore-care ne-a condus aci intr'o
ndpte intunecdsS, cand eram incunjurap" de o c6\&. d6sX in cat nu puteam
se mai vedem nimic inaintea n6str3. A doua di, indatS ce s'a facut dimi-
nefa, noi am esit din corabil, ne-am preumblat prin insulS, pe care am ad-
mirat'o, apoi imparfindu-ne in trel cete am venat mai multe capre sSlbatece . .
Aid noi ne aflam in fa{a de {era Cyclopilor, can eraii aprdpe, de

unde vedeam ridicandu-se in sus fumul, audiam strigarile lor, balaitul oilor
si al caprelor. Apoi a doua di, indat3 ce s'a facut diminefa, eu am chiemat

pe top! prietenil mei la adunare, si le-am dis, cS o parte din el sS remana"
aci, er eii cu corabia mea si cu soji! mei me voiii duce, ca sS vSd, ce fel
de dmenl locuesc in {era aceea, daca el sunt violenfi si sSlbatecI, ori daca"
sunt iubitori de strain! si cu frica de del. Dicend aceste, noi ne suiram pe

corabia, so.tiI mei desftcura otgdnele si plecarSm vesland prin marea oea
alba. Cand am sosit insa in finutul acela, care era apr6pe, am observat
nu departe de {Srmurele marii o spclunca inalta (gk£q<; &<|)>jX<5v) acoperitS
cu crengl de dafin (coliba). Aci era locul, unde odihniaii turme mart de
ol fi de capre, er jur imprejur era construitS pentru ol si pentru capre o
tarla inaltS (a&Xvj u^Xyj) incunjurata' cu petril lungl implantate in pSment,
cu bradl si cu stejari. Aid locuia uriasul, care era eel mai puternic intre top!
Cyclopil si asemenea unul deii (Od. I. 70). El i-sl pascea singur turmele sale
departe de eel alaljl. Era un monstru infiorStoriu $i nici nu semena cu dmenil,
ce se nutresc cu pane. Se parea, ca este "jn pise inalt de munte cu crescetul
acoperit de pSdurl*. Ulysse $i cu sop'I se"f intrara' in stana Cyclopulul, pe

CONSTRUCTIUNILE PELASGE IN DACIA. 467
cand acesta se afla dus cu turmele sale la p3sune, si el rSmaserS incantaft

de escelenta economic pastorale a acestut cyclop. Aict tote se aflaii in cea
mat buna ordine, jur imprejur cosurt cu cas, staule pline cu miet si cu
-
iedl, insa" separatt, cei mat man la un loc, in alta parte cei mijlocit, si erXst
deosebift eel fetaft mat in urma. Tote vasele eraii pline cu zer; g&lefile si
scafele, lucrate din lemn, gata pentru muls. Desi neinvitajt, eroit se pregStirS
s£ iee prandul in stana Cyclopulut. EI aprinsera focul, sacrificarS deilor,
se infelege din mieii eel mat grast at Cyclopulut, apot incepurS sS iee si
sS mSnance din casul, pe care-1 admirase asa de mult. «Cand se facu seni,
Cyclopul se intorse cu turmele sale de la pasune, aducand tot o-datS in
spate, o sarcina mare de lemne uscate, ca sS-st g&tesca cina. Ajungand
inaintea colibet, el tranti sarcina la pament cu mare sgomot. Apot el mani£
in tarla sa cea larga (in strunga) tote oile si caprele cele grase, ca s5 le
1
mulga 1
), ISsand afara numat berbecit si fapit; inchise intrarea de la tarlS cu
un bolovan enorm, fdrte inalt, pe care nu l'ar fi putut misca din loc nict
22 de care, cu cate 4 rdte 2
); apot sedend, el incepu sS mulga' oile si caprele
asa dupS cum se cade, pun£nd la fie-care sS sugS mielul on iedul. Ter-
minand cu mulsul, Cyclopul inchiega laptele, er dupS ce laptele se strinse,

i-1 sc6se din vase si-1 puse in stracuratort \ esute.
In urma, dupii ce facu
tote aceste, Cyclopul aprinse focul si v£d£nd pe stramit indesuip! in fundul
tarlet, i intreba, daca et sunt negufatort, ort rStScesc inc6ce si incolo pe mare,
ca nisce talhart criminalt, cart fac rSutafl omenilor de alt nem», Audind glasul
eel ap£sat al Cyclopulut, cutremurul i cuprinse pe erot. Insa' Ulysse luandu-st
inima in dinft i spuse Cyclopulut, «c& densit sunt Achet rStSci|T[ de la Troia;
cSlStoresc spre casa, dar ventul i-a aruncat in alte parp*, cS et sunt dment
») Homer intrebuinteza cuvintele de ab\i\, oitso? si Svxpov, fara o distinctiune clar3,
atat pentru tarla, cat si pentru strunga, coliba si comarnicul Cyclopulut. Atat
insa results din descrierea Odysscei (IX. v. 237 seqq.), ca spelunca cea larga (s&pu onto?),
in care Cyclopul i-sl mulgea sera oile sale, fara sS aiba alta lumina de cat a ceriulut,
nu era o pescere.
2
) Tarla Cyclopulut de la gurile Dunarii formata din bolovan inalt t,
i' din bradi
si stejari, si pe care sera o tnchidea cu un alt bolovan enorm, inca este un fel de
constructiune cyclopica. Un staul intru adever cyclopic l'am vecjut not insi-ne
pe colina de rSsarit, ce domineza comuna Polovragilor, in apropiere de obeliscul, pe

care l'afi descris mat sus la pag. 461. Acest staul este sapat de mana omului in stand
naturale. Are aprc5pe forma unmparalelogram. Este lung de 18.10 m. si Iat de 12.10 m. P5-
retit set sunt destul de inalti, vertical! si fracturati. Poporul i-lnumesce «oborul jidovilor>,
adecS al uriesilor. Intrarea, care tot-o-data servia si pentru esire, fiind mat larga, s'a pus
la mijloc un bolovan enorm spre a o separa in doue parti, ast-fel ca staulul s6u oborul
cyclopic de la Polovragt era intrebuintat tot-o-dat& si ca strung!

din 6stea cea faimdsa a lui Agamemnon, a barbatulut celut ma! glorios astS-dl
pe pament, care a distrus un oras asa mare, si a nimicit atatea popdre;
ca ei aii venit la densul, ca sg le faca daruri, dupa cum este obiceiul, cand
vin strain! la cine-va, si in fine Ulysse amen'mta pe Cyclop cu mania si cu
resbunarea deilor», daca el ar refusa cum-va sS le faca daruri. Audind aceste,
situatiunea deveni clara inaintea Cyclopului, care nu cunoscea de cat doue
de strain!, negutatori si talhar! criminal!, ce cutriera marile si fac

clase
rSutate omenilor de alt nem ; ast-fel el tracta pe acesti ospefl pretenfiosi
ca piraft, er nu ca eroi rgtacift. Cundscem in fine scenele fabuldse, ce se
petrecura la stana Ciclopului. Ulysse si cafi-va din dmeni! se! nu putura
se scape din tarla cea incunjurata cu bolovani inalti a Cyclopului de cat
ascuns! sub lana berbecilor mat mart.

Acesta este descrierea, ce o aflam in Odyssea lut Homer despre <po-
porul eel superb si fara de lege* al Cyclopilor, si despre {era lor cea fe-
ricita, care producea fructe fara aratura *).
») O alta traditiune despre Ciclopio aflam la Hesiod (Theog. 139seqq.). La ddnsul
Cyclopil sunt titani, nil lui Uran si at Gaeei (aedsta numire din urma fiind numat o simpla
personificare geografica despre care vom vorbi mat tardiu). Intocma ca si Homer, Hesiod
numesce pe Cyclopi «cu inima superba* si tot-o-data ne mat spune, ca el dederi lut
Joe tunetul si-I fabricara fulgerele. Autorit posteriori desvoltara si mat departe ace"sta
traditiune a lui Hesiod si facura din Cyclopi pe lucratorii lut Vulcan, cart fabricau
arme pentru del si pent.ru eroi. Cu acest inteles, Cyclopi! lut Hesiod fura identificati cu
Chalybit. Acesta confusiune intre primii lucratort de metale si intre Cyclopil pastor!
se p6te esplica prin imprejurarea, ca unii si altit erau din aceeast regiune, din tera nu-
mita KuxXoieujv fsfa, ca locuinfele si ale unora si ale altora erau pe muntt, si in fine ca
in timpurile vechi lucratorii dc metale erau. mat mult in dependenta triburilor pastorale
pelasge, fdrte avute si resboinice. Etimologia cuvSntulut Cyclops este pana asta-d!
necunoscuta. Dupa Hesiod (Theog. v. 144) Cyclopi! se numiau ast-fel, fiind-c5 aveafiun
ochiu rotund in frunte, adeca de la xor.Xo? si wty. O simple interpretare mitologica. insS.
cu totul alta a trebuit se fie originea acestui' cuvdnt. Se-ar pare ma! mult, ca numirea
grecesca de Cyclops este a se reduce la cuvdntul barbar (pclasg) cucullus, rom. ciciula,
ce caracteriseza. in particular pe pastorit din Carpat! si de la DunSre. Ast-fel de esemplu
scrie Reclus (Nouv. G6ographie univ. I. 1875, p. 259): et mdme le berger valaque,
avec sa haute cachoula (caciula)ou bonnet de poil de mouton, la large ceinture
de cuir qui lui sert de poche, la peau de mouton jetde sur une dpaule, et ses calecons
qui rappellent la braie des Daces sculpted sur la colonne de Trajan, impose par la n o-
b e s s e de son attitude. In limba latina rustica esista un vechifi cuvent cu o forma
1 cam
analoga, codes, pe care-1 aflam in versurile lut Enniu (239—169 a. Chr.), unde ddnsul
amintesce de «rJ ece Coclitt, cart sapau in muntit eel mat inalti Rhipaei*
(Varro, L. L. VII. 71: Apud Ennium Decern Coclites, ques montibus summis Rhipaeis
fodere). tnsa autorit posteriori, representafl prin Varro, cart de altmintrelea aveau cu-
CONSTRUCTIUNILE PELASGE IN DACIA. 469
Din punct de vedere geografic, Ulysse tnvalmasit de ventul norduluT,.

Boreas, retacesce in apele Marii-negre, pe care Odyssea o numesce in re-
pefite rendurl itdvtoc *). Insula caprelor celor selbatece, unde furtuna arunci
pe Ulysse si pe sofil sSi intr'o nopte plinS de cefa, si care se afia in parole
Pontului, ce se numiaii Marea-alb.3 2

), este insula, care maT tardiu
ne apare sub numele de Leuce, seii insula lui Achile, pe care tot
ast-fel ne-o infap'seza si Arrian din Nicomedia, ca o insula lipsita de dmeni

3
si locuita numai de capre selbatece ).
In fafa acestel insulc se afla, dupa descrierea OdysseeT, \6ra. p&storilor cy-
clopi. Este regiunea cea clasica a timpurilor vechl pelasge, de la Carpap* si
Dun&re, caracterisata prin vai fertile si placute, prin sesuri vaste si frumose.
Cyclopii lui Homer, omera de o constitutiune vigurds3, ale cSror locuinte
se aflau pe verfurile «munfilor celor inalfi», sunt triburile pastorale de pe
culmile cele maiestose ale Carpap'lor, can pana in dilele nostre si-aii pastrat
inca in mare parte caracterul lor primitiv pelasg. O jumetate de an o pe-

trec cu turmele lor cele numerose pe alpii Transilvaniei, er alta jumState
lang& balfile Dunarii si pe malurile Marii-negre *).
Delta Dunarii a fost pana in timpurile nostre o regiune cautata si locuita
noscinte fdrte slabe de limba latina poporala, asimilara acest cuvfint cu grecescul Cy-
clops. Spre a opera acesta' transitiune, maiestrul etimologist Varro identifica mai antaiii
pe codes cu ocles (rom. oches), apol inca un pas si ajunse la gigantii cu un ochiii
(Codes ut ocles dictus, qui unum haberet oculum, Varro, L. L. VII. 71. Cf. Isidori
Hisp. Orig. lib. X. 163). Insa in timpul lui Plinkt eel bctran (H. N. XI. 55. 3) codes
nu mai avea infelesul, ce i-1 atribue Varro, $i este sigur, ca nu-1 avuse nicl o-datl
Faptul positiv este, ca la Enniu cuventul Co elites are intelesul de dmeni (s£fi perso-
nificari mitologice) «cari s<Spau», si ast-fel vechiul latin codes corespunde la roma-
nescul de asta-di cioclu (fossor).
») Strabo (Geogr. lib. I. 2. 10) constats de asemenea, ca la Grecl sub numele de

itovxo? se intelegea prin escelentS Pontul euxin.
') Sinul de nord-vest al Marii-negre s'a nutnit din cea mai departata vechime marea
alba (Reicherstorf, Moldaviae Chorographia, la Ilarianu, Tesaur, III. 135: qui quidem
fiuvius [Nester] in Mare album prope arcem Nester Fej^rwar munitissimam con-
tinuo suo cursu influit).
s
) Avriani Periplus Ponti euxini, c. 21. 2: 'II U vv]ao<; (Aeun-fj) &v3-pu>!ctuv jj.Iv ep-qfxv|
esxiv, vejisxa; S£ o/.iiv ou iroXWv — Conferesce mai sus p. 70 seqq.
4
) Caracterul de mandri (superbi, venusti) si voinici (valentes, corpore magni) i-1
au pastorii rom8.ni si in vechile nostre colinde:
Turme multe si barbate Care nu sunt de aici,
Venite tot de departe Ci veniti din lumea mare

Tocmai de la m6d5-ndpte (de la Carpati); Pe gorgane (deluri, munti) si pc vale...
Ciobani mandri si voinici, Colinda, s. Ungurent, j. Tecuciti. ColecJ. n. ined.
numa! de pastori! ardeleni. Apolloniu Rhodiu in Argonauticele sale amin-

tesce de asemenea langa gurile IstruM de pastori! eel selbatec!,
rcotuivsc dc-fpaoXot i), can sunt ast-fel identic! cu Cyclopi! de pe fSrmurele
Pontulu!, despre carl ne vorbesce Odyssea.
Tera Cyclopilor poseda, dupa Homer, o putere de rodire escepfionala.

Aid pamentul, fara se mai astepte grija lucratorilor, producea de sine graii,
orz si vite incarcate cu strugun, fecundat numa! de ploile cele manirSse ale
ceriuluT. Este acceas! regiune, care devenise legendara si in anticitatea clasica
pentru fertilitatea sa cea estra-ordinarS; este pamentul eel bine-cuvSntat al Hy-

perboreilor din nordul IstruluT, si pe care Hecateii Abderita i-1 descrie ast-fel:
tPamentul aceste! teri este forte bun, si fertil intru tote,
er clima are o temperatura escelenta, din care causS fructele se produc
aid de ddue or! pe an> 2
).
Er geograful Mela ne vorbesce despre regiunea Hyperboreilor, ca si
Homer despre fera Cyclopilor. El o numesce un «pament, care pro-

duce recoltele de sine* 3
), fara se ma! fie arat si semenat.
Pamentul Terei-romanescI si al Moldove! s'a bucurat pana in dilele nostre
de renumele unel regiun! protegiate de ceriii, in ce privesce puterea sa de
producfiune si abundenfa recoltelor sale.
In a. 1599 Michaiu Vitezul, marele Domn . al Ten! romanesc!, aflandu-se

pe campul de la Selimbru, declara nunjiulu! apostolic Malaspina, «ca densul
n'a intrat in Transilvania pentru pofta de domnia, or! ca sfi verse sangele
crestinilor, fiind-ca densul putea se traesca in deplina siguranfa si fericit pe
pamentul seu, in T£ra-rom anes ca, unde dac& ara cine-va o sin-
gura data si imprascia sfimenta, cresce graul» *).
Er cu cincl-dec! de an! ma! tardiii (1648), calugarul minorit Marcus
Bandinus, archiepiscopul Marcianopole!, sub a caru! administrafiune se aflati
si bisericele catolice din Moldova, descrie ast-fel calitafile cele escelente ale
aceste! tSr! : <=Cat de mare este bunatatea pamentulu! Moldovenesc

») Apollodori Argon. IV. 317.
a
) Hecataei Abderitae De Hyperboreis, fragm. 2 (ex Diodori Siculi lib. II. c. 4").
a
) Melae De situ Orbis, lib. III. c. 5: Hyperborei super Aquilonem Rhipaeosque
montes sub ipso siderum cardine jacent ... Terra angusta, aprica per se fertilis.
*) Egli (Michele) mi replico, che non per libidine di dominare, ne per sete che havesse
di sparger il sangue Christiano (avveniva in Transilvania) . . . . e che a lui bastava di
poter viver sicuro nella sua provincia di Valacchia, neila quale con una
sola aratura spargendosi il seme, nasceva il formento (Scrisdrea nunciulu! Ma-
laspina catre cardinalul San Georgio din 14 Nov. 1599. Hurmuzaki, Documente, III.
p. 511).
CONSTRUCTIUNILE PELASGE IN D A C I A. 471
nu va pute" sg o creda usor cine-va, patia nu vede cu ochilf. Aid pa-

m£ntul se ara numai o singura data, chiar dacan'a maifost cultivat
nici cand si chiar daca e plin cu maracini. Indata ce agricultorul a spin-
tecat cu plugul fafa pamentului si a semenat grau, orl alte semenfe, el
culege vesel un seceris imbelsugat. Ba inca se int£mpla une-orif, c& un pa-

mSnt arat o singura data se s6mSn& de d(5ue ori si produce
r 6de abundente . . . . Chiar si viile, dacS le sapa cine-va numat o
singura data intr'un an intreg si lega vifele incarcatc de strugurf, este o
munca prea de ajuns .... Turmele de 01 sunt asa de numerdse,
in cat sunt caji-va boieri, dintre can unul singur are cate 24 mil proprii
ale sale, er oile sunt asa de marl, in cat strainii privindu-le din departare,
cred, ca sunt boi seii vaci; singur numai c6da unel 01 moldovene are o
greutate cat o jumetate de die nemfesca» f).
Dupa cum vedem, fera cea faimdsa a Cyclopilor, aceea unde singur numai
ceriul facea s6 germineze si cresca recoltele, ni se presinta ca una si aceeasl
regiune cu pamentul eel atat de fecund al Terel-romanesci si MoldoveX.
Despre posifiunea geografica a ferel Cyclopilor mai avem inea un im-
portant document ante-istoric.
Dupa cum ne vorbesce Homer in alt loc al Odysseel sale, in vecinatate
cu pamentul Cyclopilor se ana fera numita Hyperea (Tirepsia) de la f«%

si cda, adeca «Tera-de-dincolo» a
), o vechia espresiune geografica, pe
care o mai intrebuinf<§za si astS-di poporul din TeYa-romanesca si Moldova,
cand vorbesce despre Arddl seu Transilvania.
Din cele espuse pana aid results asa dar, cS construcfiunile, pe carl
autorii grecesd le numiaii cyclopice, aparfin in ce privesce originea acestuT
*) Marci Bandini Visitatio generalis (Editiunea Academiei romane, BucurescI 1895),
p. 135: quanta vero sit bonitas Moldavici soli, nisi quis oculis conspiciat, non facile
sibi persvadebit. Hie semel aratur terra, etiam si nunquam culta, herbisque inutilibus
oppleta, modo findatur aratro, sive triticum, sive aliud quodcunque semen
terrae concredatur copiosam laetus agricola messem trahere solet. Quinimo
non semelaccidit, ut semel arata tellus bis semina recipiat, et fructus copiose
producat Adeo numerosae oves, ut nonnulli sint ex Baronibus, quorum unus vi-
. . .
ginti Oves vero tam grandes, ut Advenae

quatuor millia suarum ovium recenset.
remotius intuendo boves aut vaccas esse putent. Sola Cauda ovis Moldavicae
medietatem ovis Germanicae ponderat.— Er G. Reicherstorffer, care cunoscea fdrte
bine Moldova, caracteriseza ace'sta regiune in brosura sa Moldaviae Chorogra-
phia publicata la a. 1541 (Ilarianu, Tesaur, III, 152) prin versurile urmatdre:
Sponte sua multos geminata messe racemos,
Laetaque non cultus munera reddit ager.
») Homeri Odyss. VI. v. 4.
sistem de fortificatiune, populafiunilor pastorale de la nordul Istrului de jos.
liitru adevSr eel mat archaic gen de construcfiuni cyclopice, atat din
punct de vedere technic, cum si strategic, i-1 aflam la triburile pastorale
ale Carpafilor.
In apropiere de Sarmizegetusa, capitala Dacilor, Columna lul Traian ne
infaj:is6za pe o culme inalta

1
si prapastiosS, in sinul unor munfl greii de
strSbatut, o construe fiune cyclopicS de o enormS. estensiune 1

).
Murii acestei cetSti ne presinta trei sisteme de construcfiune, fie-care
2
sistem din o epoca diferita ).
Partea principals a acestei periferil murale este construita din petre po-
ligonale, mai mult orl mai pup'n brute si asedate unele langa altele farS o
linie orisontala aparentS. Acestia sunt murii primitivi ai acestei marl acro-
pole incontestabil anterior! murilor cyclopia de la
; Mycena si de la Tirynth 3
).
O a d6ua parte din murii acropolei Dace este construM din petre t&iate
in forma cubic 3. si asedate in linii regulate. Aceste petre, avend in
vedere proporuunile lor fata de inaltjmea Porp'i principale, ne apar de

aceeasi marime ca si petrele cubice din murii Mycenei. Chiar si Porta acro-
1
polei Dace ne presinta acelasi stil ca si Porta de la Mycena.

In fine ultima parte a circumferenfei murale este formata din petre t&iate in
l
) Froeliner, La Colonne Trajane, PI. 146-149.
3
j Murii acropolelor de la Mycena, Troia si Athena inca presintau diferite sisteme de
constructiune.
s
) Dupa cum vedem din specimenul, ce-1 publicSm la pag. 475, murii vechi! acropole
Dace erau format! din cate ddue sdu trei straturi de petre neregulate si cate un r 6nd
de trunchiuri grdise de arbori asedate in linii transversale. AcestS. combinafiune de
petre si de lemne in constructiunile cyclopice seu pelasge, era o procedare technica fdrte
vechil In ac^sta privintS. Perrot si Chipiez (Grece primitive, p. 479) scriu urmatdrele:
Enfin, et ceci est un des caract6res originaux de la construction mycenienne, le bo is

n'y £tait pas seulement appose ou superpose a y la muraille
il s'y . . . il pengtrait,
melait intimement. A Troie et a Tirynthe, lorsque Ton a examine ce qui reste du

mur ... on y a remarqu6 des vides qui sont aujourd'hui remplis des cendres et des
debris carbonises; on a reconnu que ces vides representaient des poutres horison-
tales. Insa murii primitivi ai Mycenei intocma ca si cei de la acropola Dacilor erau
format! din petre si trunchiuri transversale er nu orisontale, dupa cum ac^sta se
constats din pe"tra cea monumentala de la pdrta Mycenei (Fig. 168 p. 317), care ne in-
fatis£z5. un specimen din vechi! mur! a! aceste! cetati, sustinuti in mod simbolic de Co-
lumna ceriului. In fine mai vedem langa murii acropolei Dace si o galeria de lemn
acoperita, cum a esistat la Tirynth si la Athena, er pe crista murilor o serie de cre-
neluri, a caror origine de altmintrelea se reduce la primele inceputuri ale fortificatiunil
(Perrot et Chipiez, Grece primitive, p. 663-664>
forma parelelopedica, si acesta porfiune aparfine fara indoiela unor

timpurl preistorice mai tardie.
Pianul acestei cetSfl preistorice, ai carel murl ne InfafisdzX ast fel trei epoce
de architecture, ocupS jumetate din spirala Colutnnei. FarS indoiela cS. in-
tentiunea artistulul Apollodor din Damasc a fost se tnfajiseze lumil romane

o ic6na cat se pdte mai fidela a acestei puternice fortificajiunl cyclopice.
Din nefericire Commentariele lul Traian despre greutafile cele enorme
ale r£sboiului cu Dacil s'au perdut, insa noi aflam despre acesta formi-
dabila cetate a Daciel o notifa forte importanta in estrasele, ce ne-au rfimas
din istoria 1 u3C Dio Cassiu. « Traian*, ne spune acest autor, «i-si dede tdta
silinfa, ca se ajunga pe inSlfimile, de unde se aparau Dacil, el lua o
colinS dup& alta cu perderl imense, .... si ocup& mun£il lor eel
incunjuraft cu zidurl, unde afla armele, masinele de resboiu, captivil
si insemnele, ce le luase el de la Fuscus» *), in a. 86 d. Chr. 4
). Acestea
se petrec in cursul primuluT resboiu cu Dacit.
Esista asa dar in Dacia o grupa intinsa de fortificafiunl particulate pe
verfurile unor munpt stancost, si carl constituiaii punctul eel mai deficit
pentru cucerirea acestei fen.

Cetatea cea uriasa de pe Columna Jul Traian, representa asa dar tipul
caracteristic al munfilor fortificafi al Daciel, una din posifiunile sale stra-
tegice, cele mai puternice.

AcdstS. vastS. forttficafiune a Dacilor, ne presintS in partea sa mai archaic^
(Fig. 203, p. 475) acelasl sistem de construcfiune, din bolovanl poligonall,
pe care-1 aflim si la construcfiunile cele mai vechl cyclopice ale Troiel,
la o parte din zidurile Mycenel si la acropola Athene! 3

).
Prin posifiunea sa enorm de dificila, prin intinderea sa estraordinar de

mare, cum si prin stilul seii architectonic, ea este o adevSrata construcfiune
de giganfl, dupa cum tot «GiganfI» *) numesce Marfial pe DacI, cand

vorbesce despre resboiul lui Domifian.
*) Dion Cassius, Histoire romainc. (Ed. Gros ct Boissee), Tome IX, lib. LXVIII c. 8-9:
c
hi Tpa'iavic £p*| xe Ivtexn^ta^sva sXa[3s.
Corneliu Fuse, prefect al
s
) cohortelor pretoriane, fusese insarcinat de imp. Do-
mitian cu comanda gencrala. a trupelor in resboiul al doilea cu Dacii (Suetonii
T. Fl. Domitianus, c. 6. —
Jornandis De Getarum origine, c. 13. — Eutropii
lib. VII. 23: a Dacis Oppius Sabinus consularis, et Cornelius Fuscus prae-
fectus praetorio, cum magnis exercitibus occisi sunt).
*) Schliemanii, Mycenes, p. 81. — BDetticher, Die Akropolis von Athen, 1888, p. 60.
*) Martialis Epigr. VIII. 50.

-v-^Ss<«--^^w-•-, ' ~^J
200. — Fragment din murii primitivi aT acropolei de la

Bali-dag in Troada, presupusa de unil a fi Pergamul
lui Priam. Dupa Sc hliemann, Uios, p. 239. — Perrot et
C h p e z, La Grfece primitive, p. 236.

i i
201. —
O parte din murii acropolei de la Mycena, forma
din petre poligonale de mSrime neegalS. §i ajustate cu deosebit
artS. Alt-cum o simpla imitatiune a stilulul primitiv. Dup
Sc hliemann, Mycenes, fig. 18..
202. —O parte din murii asa numiti cyclopici al

citadelel de la Tirynth in Argolis. DupS. S ch He-
rn an n, Tirynthe, fig. 135.
mm o
v "°
E
-g.
.-T
u £3 =5 J3
o .2,-S 4)
C OS O
to 3
<,:,: , -y .: .
Wmf O. u
a
m!
b£ fa
XD
CU
s
Q
a - g
o e «a
u ;
h a
u 'a u
« a
Q S g
o S o *""*
•
j
cii .ti
o "* *s*
»h 3 So
o be c
ca « *"
» 5» c I5
> S> P.
s ,r (0
fe ml . a .a
.!i
* '53 5o£
O. ^ o.
1 u
Q.
O " 3
o. O.
g a
3
"3 >° k (S
CO
•
C c w
~ j t* •
^2 I
.-. w g
V
g k
.S
w" t:
•a«i o
il
p, <cd 3
>3
CO p +-
o
CN
4*76 MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI
Ruinele acestet superbe cetSft preistorice mat esistS in parte si astS-dt
si ele form£za una din cele mat curidse anticitap* ale Transilvaniel *).
In partea meridionals a acestet fgrT, pe masivul eel inalt si vast al Car-
patilor, ce se Intinde intre Turnul-rosu, Sibiu, Miercurea, Sebes, Orestie,
Hafeg si Vulcan, acold unde pe chartele geografice not nu vedem de cat
pMur! si munp" nestrabatuft, cutrierap" si astS-dt numat de pSstorit romant,

se ana cea mat important^ ruina de cetate a Transilvaniel. Este o intinsS
acropola in mijlocul unet pSdurt uriese de fag!, constants pe cresta unui
del inalt, numit GrSdisce, a carut lungime este de 3 ore, si a carut 1S-
time, unde poena se ISrgesce mai mult, este de 1 6r3. In partea de sud si
de nord, ac6stS inalfime este apSratS prin parett de stanct prapiistiost de

o adancime infioratdre. De ambele parti curg doue ape de munte, Riul-alb
la sud si Valea alba la nord. Er jur imprejur o altS seriS de inSltimt for-
tificate, si vat strimte, estrem de. dificile nu numai in timp de rSsboiu dar
si in timp de pace. Forma acestei cetap*, pe care poporul roman o numesce
«GrSdiscea de la Muncel», este circulars si ea are o periferiS de
1.200 past s6u 560 stanjini (1062.031 m.), er dupS alte date 1280—1290 past
(1141.68 mi);
DupS cum vedem, aria acropolet de la Muncel este cu mult mai vastS
de cat a acropolelor de la Troia, de la Tirynth, de la Athena si chiar de cat
a Mycenet, a cSret periferiS este numat de 925 metri 2
).
Masele zidurilor acestei! cetSft formezS astS-dt numat grSmedt enorme de

mine. Acestt murt, dupS cum ne spun archeologii Ackner si Neigebaur, eraii
construct din petre frumos taiate in forma cubica seu paralelopipeda, si ase-
date unele peste altele fSrS nici un ciment s
)> In unele locuri mat subsistaii
inca aceste ziduri, pe la a. 1838, in inSlp'me de un stanjin si mat bine in
vechia lor posip'une si construcdune. Insa trebue sS constatSm aict, cS nu
') Archiv des Vereines fur siebenb. Landeskunde, I (1844) 2. p. 17—33. — Ibid. N. F.
Band XIV, p. 108—112. — Neigebaur, Dacien aus den Ueberresten des klassischen AI-
terthums, p. 96-104. — Ackner, Die rom. Alterthumer und deutschen Burgen Sieben-
biirgens, 18S7, p. 11-12. — Gooss, Chronik d, arch. Funde Siebenbiirgens, 1876, p. 39-40.
2
) Perrot et Cliipiez, Grece primitive, p. 309: De toutes les acropoles dont les en-
ceintes datent de cet age recule\ deMycenes est done la plus spacieuse.
celle
3
) Cel dot archeologi at Transilvaniel, Ackner si Neigebaur, cart visitase pe la
a. 1838 si 1847 ruinele acestei GrSdisce, au avut dup& cum vedem mat multS atentiune
la aceea parte din murit fortaretet, ce era formata din petre tSiate cubice si para-
lelopipedice. Lucrul este esplicabil. In ochii densilor acest mod de constructiune in-
fatisa o stare mat inaintata de civilisatiune materials si morala, si crcdeau ast-fel, cS acestSl
parte a constructiunit presintS un interes mat inalt istoric.
»
intrega fortificajiunea acdsta era formats din petre taiate. O parte din muri!
aceste! acropole a fost construita din bolovan! bruf! de stancS, dupS
cum acesta se constats din ruinele, ce s'au aflat in interiorul si esteriorul
acestei cetafi x
). Esistau asa dar la cetatea de la Gradisce trel genuri de
constructiune intocma ca si la muri! acropole! Dace. Ele erau ast-fel identice
nu numai dupa posijiunea geografica, dupa tSria lor strategics dar si dupS
modul lor de constructiune !
).
Porta principals a acropole! de la Gradisce se ana in partea de m^dS-di.

Aic! se ma! vedea pe la a. 1838 o deschidSturS in zid, pe care poporul
roman o numia «La P6rt3», er in apropiere de acesta intrare se aflau
cadute jos d6ue columne de porfir syenitic, av6nd o forma cilindricS. Ele
erau lung! de 4' (1.264 m.), £r grosimea lor avea un diametru de 2 1 fi ' (0.79 m.).
Alte d6ue porff par a fi fost, una in partea de resant si alta in partea de
apus. In afara de periferia cetafi!, insS in apropiere de ziduri, se ma! ve-
deaii in partea de sud, rcsturile unu! templu antic de o forma ro-
tunda cu un diametru de 15 stanjen! (28.447 m.). Ma! subsistaii aid si
basele de porfir, pe car! ati fost asedate columnele templulu!, insS aceste
columne pe la a. 1838 erau disparute, or! p6te acoperite de ruine. Er la
o departare de 100 pas! de ruinele templulu! se ma! vedeau d6ue altare

frumose, insa forte simple, fara inscripfiun!, unul de porfir syenitic si altul
de marmora alba. Se ma! cunosceaii aic! resturile unu! vechiii apeduct,
format din tubur! de Iut ars, imbrScate pe din afara cu petre taiate si
scobite; de asemenea si rSmSsifele unu! circ (agora?) in afara de murf,
ce fusese incunjurat cu un zid gros de 2 %' (0.79 m.) format din petre taiate,
avend o periferia de 115 pas! (101.777 m.) si o iSfime de 90' (28.447 m.).
In fine s'au ma! aflat aic! urmele unu! stabiliment balnear, ce o-data fusese
pavat cu mosaic; precum si basinul unu! lac artificial, pe langa ale c3ru!
margin! se vedeau imprasciate petre mar! taiate.
i) Archiv d. Vereines fur siebenburgische Landeskunde, I. 2. (1844), p. 19: Der

inner der Burg und ausser derselben besteht aus einer mit Urfels-
Schutt
bruchstucken, Mortel, ganzen und zerbrochenen Backsteinen, Mauer- und Hohl-
ziegeln, Fragmenten von Urnen, irdenen Geschirren und Wasserrohren vermischten Erde.
>)Froehner (La Colonne Trajane, p. 21 nr. 90) face o confusiune intre Gradiscea
de la Muncel si Gradiscea de la Hajeg (VaYhely), ei acesta este causa, pentru
care densul crede, cS cetatea cea belrana de pe Columna lu! Traian ar fi insus! Sar-
mizegetusa, capitala Dacilor. Insa Sarmizegetusa romana era construita pe ses, si tn
jural satulu! numit astS-dl Gradisce (intre Hateg ?i Portile-de-fer ale Ardelulu!) nu se
aHa nici o inaltime cu ruine dace or! romane. Acropola de pe Columna lu! Traian este
Ca monumente de art a se-au descoperit in ruinele acestei acropole, un

relief, ce representa un cap cu barbS, acoperit cu coif, e> de asupra capului o
rosS, o sabiS Dac3, arc si sSgefT. Un al doilea relief infSfisa un barbat £in6nd
in mana stanga o lance si c&lcand pe un om mai mic, ambele aceste figuri
neimbracate. S'a mai descoperit aid un basin oval de porfir fdrte frumos
lucrat, lat de 3' (0.948 m.) si lung de 4'// (1.422 m.). S&paturf sistematice
ins& aici nu s'au fScut, si ast-fel suntem inc3 departe de a cundsce Intreg
materialul sculptural al acestei civilisafiuni. Acesti mun|:T ati ma! avut si o
epocS neoliticS. Se-au aflat la Gradiscea de la Muncel ddue securi de ser-
pentin si un ciocan de amfibol. Au mai esistat in ac£st3 regiune si o in-
dustria' siderugicS ante-romana\ Langa d£lul numit Sub-Cununi se-au desco-

perit urmele unei topitori de fer, s'au mai aflat in ruinele cetafii de la Muncel
o nicovaia de fer de forma cubic5, cu o greutate de 88 pfund! (49.280 chi-
logr.) si avend patru colfuri prelungite, ca s£ p6tS fi asedati pe ele. Ea
avea asa dar acelasi tip cum este figurat3 pe monumentele sculpurale antice
si nicovala lui Vulcan. Er un del in apropiere de «Gr3disce> mai p6rtS si
asta-dl numele de «Ruda», un cuvent, ce in vechia limM poporalX din Dacia

desemna Iocul, de unde se estrageau metalele *).
Acest oras disparut avuse asa dar o vie^S de prosperitate fecundS in curs de
o lungS serie de secule, si probabil ca acestS bStranS si puternica' cetate a
fost mama mai multor fortSrefe pastorale pelasge din £inuturile meridionale.
Vieâ acropole! de la GrSdisce incet£z& de o-datS cu cucerirea DacieL
Columna din forul lui Traian ne infap"seza trista ic6n5, cum soldafii romanl
dup& asaltul lor desperat, incep s£ demoleze, din ordinul si sub ochil im-
pgratulul, murii acestei superbe si gloridse cetSfT, ce a fost stalpul eel mai
puternic de aparare al Daciei. Proba ca ea n'a mai fost reconstruitS, este,
c& in ruinele sale nu s'au descoperit nici un obiect de arta romanS 2

).
Acropola de la Muncel nu era insa singurul munte fortificat din acest

vast masiv al Carpafilor.
In partea de nord a acestei maiestdse acropole se mai v£d si astX-di
un munte fortificat si Dio (lib. LXVIII, c. 8. 9) face anume deosebire intre axpa,
3pv] ivzexeiyîQîva si intre fiaatleia Dacilor.
*) La Gradiscea de la Muncel se-au mai descoperit pe la inceputul secululul
trecut (1800—1806) cam la o mia monete de aur cu inscriptiunea K0EQN, er in
apropiere, langa culmea Aniesului, un alt numer insemnat de monete de aur cu inscrip-
$iunea regelui Lysimach din Macedonia.
a
) Monetele romane, Ce se-au aflat aici, inca nu tree mai departe de timpul lui Traian
fara predicatul de Dacicus (Gooss, Chronik, p. 40).
CONSTRUCflUNILE PELASGE IN D A C I A. 479
ruinele und alte cetSfi antice, ce p6rta numele de Fe£ele-albe, amenddue

separate una de alta numai prin o prapastia adanca. O a treia fortificaîune
formata din bolovani bru^T de stanca (Bruchsteine) a fost, dupa cum ne

related archeologtf Ackner si Neigebaur, nu departe IaP6tra-rosU, unde
se-aii descoperit de asemenea resturile unui apeduct antic si petre taiate
risipite. In fine ruinele altor ceta$ din aceeasi regiune si infiinâte dupS
aceleasi principii strategice se mai v£d peinalfimile de la Ciata, LuncanI,
Ocolisul-mic si cari tote pdrti numele de Gradisce.
Vechimea acropold de la Muncel $i a fortificajiunilor dimprejur a in-
spirat un adevSrat respect archeologilor de peste Carpafi.
In ac6sta privinfa scrie Ackner: «Eii am visitat regiunea ac6sta, cu deo-
sebire masivul Carpafilor dintre Valea JiuM, valea Muresulul, Sibiu si Hafeg,
in repefite rendurf, dar mai in urma insofit de cavalerul Neigebaur, insa
am trebuit sS ne convingem indata, ca incepend de la V£rtope (s6u din

partea de nord-vest a Gradiscei Muncelulul) si pana la Maleia (langa Petrosani),
cu deosebire diferitele ruine de cetaf! si de orase, ce aii fost construite
aid pe piscurf inalte si ascunse prin paduri nestrabatute, precum si cele mai
multe obiecte antice descoperite aid ne presinta un caracter cu totul de-
osebit, de cum i-l aii anticitafile romane de pe locurile plane orf din alte
par£f ale TransilvanieT. Aid se-aii aflat mai multe monete grecesci cu de-
osebire de aur, mai multe fortareba cu o forma circulars, construite pe
culm! si pe piscurf inalte de munfi greu de urcat, er cSramidile, ce se aria"
in aceste ruine, sunt sdfi mai mart de cat cele romane, orf sunt de alta
formS, in fine resturile vechilor construcfiunT, ce mai subsists asta-dl ne

presinta in orf-ce privinfa un tip cu totul deosebit» 2
).
Acestea sunt faimosii «mun£i fortificad* s6u «incinsl cu zidurl»

ai Dacilor (5p7j lvzeTZ.i%ia\iha), a caror cucerire enorm de grea aduse o gloria
imensS espedifiunii lui Traian.
l
) Ackner, Die romischen Alterthiimer ... in Siebenbiirgen (Wien, 1857), p. 12: Da
ich diese Gegend .... mit dem Ritter Neigebauer besucht habe, so mussten wir uns
bald uberzeugen, das3 von Virtosz oder Vurtope bis Meleja, namentlich die in-
mittenauf den hohenBergkuppen imUrwalde verborgenenSchloss-und
Stadtruinen, und die meisten daselbst gefundenen Gegenstande aus der alten Zeit
einen ganz anderen Charakter habenals die im Flachlande und auch s onst
in Siebenbiirgen vorkommenden rSmischen Alterthumer. Hier sind meh-
rere griechische und besonders Goldmunzen gefunden worden, mehrere Festungen
auf hohen schwer ersteiglichen Bergrucken und Bergkuppen von abge-
rundeter Bauart, die Ziege.l entweder viel grosser oder von anderer Form;
die noch vorhandennen Obcrreste der alten Bauwerke haben in jeder Hinsicht einen
In acest vast complex de fortificap'uni muntdse posiîunea strategics cea
mai importanta era Gradiscea de la Muncel. Pentru ca acest centru prin-

cipal de aparare se pdt£ fi espus unui asalt, inimicul avea se lupte cu o
seria de alte inalfimJ fortificate si tot cu atatea pericule sS strabata prin
o muljime nenumerata de vai strirnte si infundate.
AcelasI sistem de aparare 1-1 aveaii si triburile pastorale ale Thraciel,
carl, dupa limba, dupa obiceiuri si rasa, constituiaii una si aceeasi naîune
cu Gepl si cu Dacil din nordul Istrulul.
In anul 26 d. Chr. «sub consulatul lui Lentul Getulicul si al lui Calvisiu»,
scrie Tacit, «se acordara ornamente de triumf lui Poppaeu, care supusese
triburile, c.e locuiau munfii eel inalti ai Thraciei .... Anume se
lafise faima intre locuitoril acestia, ca Romanii voiesc sS-I imprascia prin
fM departate si se-i amestece cu alte nafionalitap" .... EI insa declarara,

ca daca Romanii voiesc sS le impuna jugul sclaviet ca la nisce invinsT,
atuncl el au fer si tinerime de ajuns, cu inimi gata, si pentru libertate
si pentru mdrte. Tot o-data ei aratarS fort&refele lor ridicate pe

stancT, unde i-si retrasese parimpi si familiele lor, si ne ameninfcaii cu un
resboiu de munte teribil si sangeros» 1
). Capeteniele acestor Thraci munteni,
purtaii dupa Tacit numele de Dinis, Turesis si Tarsa, numiri pelasge

Dupa cum vedem caracterul munjilor fortificafi al Daciel, si in particular
al acropolel de la Muncel, era, cS aceste incinte de apSrare, prin inalfimea

si posip'unea lor cea tare, erau aprope inespugnabile, dificile nu numal la
asalt, dar dificultafile de apropiere eraii man chiar si in timp de pace.

Ele ne apar ca fortificafiunile unei grupe sedentare de paston, adapostip"
in dosul ParanguluT, departe de starea de barbaria, ajunsi pe un grad inaintat

de civilisaûne si constituip" aci in o vi££a urbanS plina de prosperitate.
Nicain pe teritoriul Eladei si al Troiel nu ni se presinta un sistem de aperare
in o forma atat de vasta si puternica ca in Dacia 2
). Incintele murale ale
ganz anderen Typus. — Conf. Neigebaur, Dacien, p. 97 seqq. — Gooss, Chronik d.cr
archaologischen Funde Siebenbiirgens, p. 39.

l
) Taciti Annal. lib. IV. c. 46-50.
!
) Nu numaimasivul eel putemicde la Parang, dar intrdga linia Carpatilor este plina
de fortificatiuni ridicate pe verfurile stancilor (apol reparate si folosite in diferite epoce),

si pe carl poporul rgman le numesce cetatile uriesilor. O vechia fortificatiune de
langa comuna numita Talmacifi in Transilvania, unde Oltul incepe se taie linia Car-
patilor, a fost construita, dupa cum ne spun traditiunile locale, de catre uriesi (M filler,
Siebenb. Sagen, p. 7), er gigantul, ce locuia in ac^sta cetate, se numia Tursan (Torre-
schong). Cu privire la ac^sta numire notam aici, ca in petitiunea Scaunelor Salisce si
Talmaciu inaintata in a. 1871 ministrulul ung. de interne V. Thot, ne apare intr'un act
—
Tirynthulul, ale Troiel si Athenei eraiS asedate pe ma]{imi mediocre *) si ele
ni se presinta din punctul de vedere strategic defensiv numai ca o copi5

slaba a munfilor fortificaff din Dacia.
Resumam :
Originea construcfiunilor de apgrare, pe cart autorii grecescl le numesc

cyclopice, a acelor fortificatiunl murale, ce incoronau costele stancdse ale
delurilor si muntilor *), se reduce atat dupa nume, dupa principiele de apgrare,
cum si dupa sistemul de construcfiune la yafa KuxXwtkdv, s6u la regiunea
pastorilor pelasgl din nordul Istrului de jos 8

).
de la 1823 (pag. 29) un martore din comuna Cacova cu numele de Iacob Turs. Un
caracter cyclopic se pare a-1 ave" si cetatea asa numitS, Zidina Dachilor,
construita pe verful unul pise inalt (Gradet) din j. MehedintI, despre care scrie Bolliac:
«Cu mar! greutatl am putut urea si nici o alta cetate DacS pini aci, cu asa intindere si
taria, pe o asa inaltime n'am intempinat . . . Aci pdtra este rupta din rauntil
vecin! si aruncata pre acest pise cu for{3 de titan, apoi asedata prin gram 5-
dire si inclestatS printr'un ciment ca si p£tra (Esc. arch, din 1869, p. 60-61).
Epoca neoliticS o aflSm representatS $i la Zidina Dachilor. in imprejurimile acestel cetSti
s'au aflat un topor s£u tarnacop de serpentin (Fig. 14, p. 35) si un ciocan-topor gaurit
A
1
fdrte elegant (Fig. 28, p. 37. se vede si Tromp. Carp., Nr. 1010 din 1872, p. 3).
*) Perrot et Chipiez, La Grece primitive, p. 660: les acropoles de Troie, de Ti-

rynthe et d'Athenes, n'ont, auregard de la plaine, qu'une tres faible e'le^vation.—
Singur numai acropola Mycenei avea o importanta strategics. Ea era strimtorata
intre munti si muril ei incoronau mai mult sdu'mal pufin c<5stele abrupte (Perrot et
Chipiez, Grece primitive, p. 661).
*) Studiele facute asupra murilor de la Mycena §i Tirynth aQ constatat, ca adeveratul

caracter al construcjiunilor numite cyclopice nu consists in marimea bolovanilor. Petrcle
poligonale din muril Mycenei nu au de loc proportiunT colosaie. Tot ast-fel si petrele
din muril de la Tirynth incS nu erau asa de masive cum le descric Pausania. £r Troianii la
Schliemann,
1
inceput construise cu materiale micl (A se vede Tirynthe, p. 166 seqq.
Perrot et Chipiez, Grece primitive, p. 474).

3
) Dupa Aristotele, Cyclopii (adeca pastorii cei violent! homerici) au fost ce! de
antaiu, car! au construit turnuri, sdu fortificatiunl de aparare pe inaltimi.
Plinii H.N. VII. 57: Turres, ut Aristoteles, Cyclopes (sc. primi aedificarunt).
NIC. DENSU?IANU. 31
MONUMENTELE PREISTORICE
ALE ARTEI TOREUTICE IN DACIA,
XX. OBIGINILE METALURGIEI.

-
In anticitatea grec6sca esistaii ddue tradifium principale despre inceputul

Industrie! minelor si amenddue aceste tradijiun! reduceati originea meta-
lurgiel la ferile din nordul Istrtilu! de jos.
DupS tradifiunea pelasga, si care este cea ma! vechiS, divinul Prometheu
a fost eel de antaiu, care a cunoscut valorea metalelor, a auruluT, argin-
tului, aramei, ferulu!, si el eel de antaiu a inventat arta de a pune aceste
elemente in serviciul omului.

«Cine pdte spune, ca" ar fi aflat ma! inainte de mine, arama, ferul, ar-
gintul si aurul, aceste lucruri folositdre ascunse in sinul pamSntulu!? Sciii
bine, ca nime nu va pute susfine acesta, dacfi nu cum-va ar voi se se
laude intr'un mod cutezatoriu* J

). Ast-fel se esprima' Prometheu in tradi-
fiunile, ce le culesese vechiul poet tragic Eschyl. Si acest Prometheu este
representantul prime! civilisafiun! europene, er patria sa dupa tdte legendele
meridionale ne apare in nordul Istrulu! de jos, in tSrile veche! Dacie (A se
vede ma! sus p. 295 seqq.).
O a ddua tradifiune o aflam la Hesiod. Dup& cum ne spune acest autor
in Theogonia sa, ce! de antaiu lucrator! de mine si de metale aii fost Cy-
clop i !, fii! lu! Uran si a! Gaeei. La inceput Cyclopi! lu! Hesiod locuiaii in
interiorul pamentului. In resbelul cu Titanii e! fabricara fulgerele lu! Joe si-V
dedera tunetul 8
); E! aveau asa dar ore-car! cunoscinfe inaintate de chimin
pyrotechnics, cunoscinte, car! ma! tardiu s'au perdut. Cyclopi! lu! Hesiod
eraii maestri! in diferite lucrar! de arta s

). Orasele resunavi departe de su-
netul ciocanelor sale *). Patria acestor Cyclop!, sen titan! de a doua ordine,
se afla in nordul orisontulu! grecesc, dincdee de riul eel mare si celebru,
numit Oceanos potamos (Istru), acolo unde era originea tuturor deilor.
Ma! tardiu Cyclopi! Iui Hesiod, ace?t! sap&tori si lucrator! de metale,
') Aeschyli Prometheus vinctus, v. 500—504.

•) Hesiodi Theog. v. 141. 504.
») Hesiodi Theog. v. 146.
*) Valerli Flacei Argon. IV. 286 seqq.

ORIGINILE METALURGIEI. 483
despre carl mal spuneau legendele, c5 aveaii un ochiu rotund in frunte *),
aii fost confundafT cu Arimaspii (Arimascii), un popor istoric, ce forma

un ram din nafiunea cea mare a Hyperboreilor. Arimaspii locuiau lang3
munfii Rhipaei % de langS Istru ), ce formau in timpurile mat tardie fron-
s
tiera de apus a ScythM *) si pe can Stephan Byzantinul numesce «munfiH i
Hyperboreilor* 5
). Poetul epic Aristea, care traise, dupa cum ne spun unil
autori, inainte de Homer, caracteris^za" ast-fel pe poporul eel legendar si vite^z
al Arimaspilor: «resboinicI nenumera$ si voinicl, avup* de herghelil de calf,
avufi de ol si vite, cu plete stufdse, eel mat puternicif din tofl omenil,
O
1
avend fie-carein fruntea cea frum6sS cate un ochiu> 8

). alusiune mitologica
la podobele de aur si de petre scumpe, ce le purtaii Arimaspii in pletele
lor, cu deosebire de asupra frunfil 7
).
Teja, in care se aflaii locuinfele Arimaspilor avuse in anticitatea preistorica

o celebritate estra-ordinara' pentru avufiele sale imense de aur. Aid, dupa
cum spuneau legendele grecescT, aurul i-1 scoteau din cunicule (ocne) gri-
fonil (^pora?), 6r Arimaspii se aflaii in resboiii continuii cu aceste pasM
mitologice, de la carl sciaii cum sS fure aurul 8
).
1
) Unil autori sunt de parere, ca sub acest ochiii mitologic este de a se intelege lampa,
ce o aveau legata pe frunte aceia, cari lucraii in suteranele intuneebse. Conf. Diodor
Sicul, lib. Ill, 12.
a
) Damastis Sinensis fragm. 1 in Fragm. Hist, graec. IF. 65. — Dupa geograful Mela
(lib. II, c. 1) muntii Rhipaei apartineau Europe!. In apropriere se afla o regiune forte
fertila (regio ditis admodum soli), apol urmau Scythii si Arimaspii.
*) Dupa Apolloniu Rhodiu (Argon. IV. 287) isvdrele cele murmuratdre ale
Istrului (cataractele) se aflau in muntii Rhipaei.

*) Justini Hist. Philipp. lib. II. c. 2.
6 Stcpliani Byz., v. 'Piitaia, 8poc Ticsp[3opeu>v.

)
e
) Aceste sunt versurile, ce ni le au conservat Tzetzes din poeraa lul Aristea nu-
mita Arimaspea. Vorbesc Issedonii:
•fjjnv I' avftpumol etolv xaJKnspfl'ev 8|ioopo'.
izpb<; j3op£u>, icoXXoi ts xal eo&Xol xipta |ia^7]Tal,
tttpvsifll "irrcoias, noûppfjvc?, tiolofiooTat — —

yixtfjjai Xaa'.o;, Tcavxwv OTtpapurtatot avSpuiv
6iy9-a),[i4v 8* sv' sfr.aaro<; %ye<. j(apUv« (iet(iico>.
Dupa Toraaschek, Sitzungsberichte d. kais. Acad. d. Wiss. CXVI BdT p. 758.
') A se vedg mat la vale capitulul despre tesaurul de la Petrdsa. — Cf. Isidori
Orig. 1. XIX. 30. 3: Athenienses enim cyclades (xunXa?, circulariti) aureas gerebant
partim in vertice, nonnulli in fronte.
a
) Plinil H. N. VII. 2. 1: Arimaspi, quos ut diximus uno oculo in fronte medio
insignes: quibus assidue bellum esse circum metalla cum grypis. — Grifonil erau
o specie de animale fabuldse ale anticitatii. ET au insa o istoriS reals, fiind-ca formafl o
In anticitatea grecdsca se mai pastrasc ore-carl amintiri istorice despre
finuturile, unde luase mai antaitt nascere industria metalelor.

Ast-fel dupi cea mai vechia traditiune aurul, aurum, XP" a °C> a fost
descoperit de Sol (S6re), fiul Oceanului J

), s6u al Istrulul.
Er arta de a topi si vSrsa arama (aes, aeramen, xa ^x<5«)> o inventase,

dupa cum ne spune o alta tradifiune cul6sa de Aristotele, Lydus (Lud)
din Scythia 2 adeca din regiunea cea muntdsa
), si fericita a Scythiei eu-
ropene, sett din CarpafT, flind-ca, dupa cum ne scrie Herodot, Scythil din
nordul Marilt-negre nu faceaii tntrebuinfare de arama 3
).
Lucrarea minelor de arama in fgrile Daciei se reduce la timpuri pre-
istorice fdrte departate. Aici se-att descoperit si se gasesc In continuu

adeverate tesaure, de obiecte, de arme si instrumente economice, lucrate din
arama pura, mai multe ca in orl-ce alta {era a Europe! *). Aid industria
acestui metal era indigena. Arama era unul din metalele prin escelenfa ale
Daciei. Aid a esistat o epoca preistoricS, numita din punct de vedere
credinta stabila a lucrStorilor din minele de aur. Dup5 cum audise naturalistul A el i an
(Hist. anim. IV. 27) grifonii aveau un corp ca de leii, ghiare puternice, pene negre pe
spate, pe pept rosie, er aripeie albe. Dupa Ctesias, ei aveau pe spate pene vinete,
cap de vultur si ochT fulgerStorf. Grifonii I-si faceaii cuiburile lor pe munti, de unde era
imposibil de a le lua. EI padiau aurul, i-1 sSpau singurl, si-si faceaii din aur cuiburile
lor (Seeburg, Die Sage von den Greifen bei den Alten, p. 20). Dupa Isidor-din
Sevilla (Grig. XII. 2. 17) grifonii se nSsceau in munfii Hyperboreilor (adeca Rhi-
paei s. Carpati). In traditiunile de ast5-di ale poporulul roman, vechiul grifon apare sub
numele de giinS. «VidreniT» din muntii de apus at TransilvanieT, scrie Francu si
Candrea (Motii, p. 67) «spun, ca in timpul c&nd si in muntii Biharei se lucraS b&ile,
o gaina de aur esia din bai spre a se aseda in verful muntelul pe cuibul
seu, in care eraii ouele sale de aur. Vidrcnii atraji de frumseta ne mai pome-
nita a gJLinei s'au incercat s'o prindg, ea insa a fugit in jurul minelor de aur de ia
Rosia (l^nga Abrud). De atuncl ne mai putendu-se gasi aur in bSile din acest tinut
al Bihirii, Motii au incetat de a le mai luera, fiind-c5 gaina din poveste era Valva
bailor (fiinta divinS, care supraveghidzS si distribue aurul. Ibid. p. 40) si ea a dus
aurul cu sine in partile unde a sburat». De aid numele de «G5ina», ce-1 are unul din
muntii eel mai inalti al Bihafii. —O alta tradiriune din Transilvania vorbesce de o co-
mdra' de la satul Vol can l&nga Sighisdra, si care e picjita' de o close a (gainj), ce
sede pe pul (MQIIer, Siebenb. Sagen. p. 67).
*) Plinii lib. VII. 57. 6: Auri metalla et conflaturam . . . ut alii (putant) Sol
Oceani filius (invenit).
*) PHnli lib. VII. 57. 6: Aes conflare et temperare, Aristoteles Lydum Scythen
monstrase, .... aerariam fabricam alii Chalybas, alii Cydopas.
3
*) Pulszky, Die Kupferzeit in Ungarn (B. Pest, 1884, p. 10): Ingwald Unstedt
archeologic, de aramS, pe care n'aii avut'o nicl fSrile rneridioaale, nict
cele de nord, n'cl cele din apusul Europe!.

De altS parte, ferul (ferrum, ai'S'/jpo?) este unul din metalele cSruia anti-
citatea grecdscS. i atribuise o originc scythica\ Cei de antaiQ lucratori.

cunoscuff ai ferului, au fost, dup& tradifiunile vechi grecesci, Chalybii 1)
Unul din centrele lor cele mai insemnate de fabricafiune, se afla, dupS cum
ne spune Eschyl, intre muntele Pharanx (Parang) din nordul Istrului si
intre «riul eel violent si greii de trecut* 2

), Oltul din tradifiunile popo-
ralc romane.
AcestI Chalybi maiestril renumifJC in fabricarea ferului, eraii considerap
in pSrfile meridionale, in Grecia, in insulele Manl-egee si in Asia mic&,
ca emigrafl si stabilijl acolo din (inuturile Scythiei a

). La poetul Eschyl,
regiunea cea muntdsa' a Scythiei, aceea unde a suferit divinul Prometheu,

porta numele de «Tera mama-ferului» *). Er dup5 Stephan Byzarrtinul
spricht sich in seinem Werke iiber das Bronzealter in Ungarn fiber die Kupferfrage
folgendermassen aus: «Was die aligemeine Aufmerksamkeit auf das Bronzealter in Ungarn
richtete, war der merkwiardige Umstand, dass hier (intelege Ungaria si Transilvania)
Gegenstande aus reinem Kupfer in grosserer Menge gefunden werden,

als in jedemanderenLandeEuropa's. — Ibid. p. 92: Kupfer gegenstande
kommen sporadisch in ganz Europa vor, in Frankreich, Italien, Deutschland und dem
skandinavischen Norden, ebenso wie in Irland und in den Pfahlbauten der Alpenseen;
diese sind aber .... in so geringer Zahl, dass in alien diesen Landern von einer be-
sonderer Kupferzeit kaum gesprochen werden kann. Hingegen kommen in Ungarn Kupfer-
gegenstande in soldier Menge vor .... von Pressburg und Kroatien bis nach Maros-
Vasarhely (Transilvania) flberall . . . dass wir daher vollberechtigt sind fur Ungarn
(intelege: und Siebcnbiirgen) ein besonderes Kupferzeitalter aufzustellen,
dessen Grenze nach Norden und Osten die Gebirgskette der Karpathen bestimmt. —
in Dacia», scrie Bolliac (Tromp. Carp. Nr. 1255 din 1876), «a esistat acesta epoca
a aramii judecand de pre diferitele obiecte, pe carl le posed eu din timpil
preistoricl*.
*) Ammiani 1. XXII. 8: Chalybes, per quos erutum et domitum est primum ferrum.
*) Aeschyli Prom, vinct. v. 714-715: ol ccS-fipoTsx-covsi; . . . XaXojBes.
3
) Aeschyli Septem. adv. Thebas, v. 729: XaXugo? Sxofruiv anocxo<;. — Am aretat mal
sus (p. 308) cS numele de Chalybi, pe care Grecii i-1 da fabricantilor de fer din parfile
Scythiei, deriv£ de la cuvfintul vechiu pelasg «colibS> (cabame), unie se reduce si
terminul metalurgic german de «Hfitte» (Anlage zur Erzeugung ©der Verarbeitung eines
Metalls). Despre sensul, ce l'a avut in Tera-romanesca cuvenlul «coliba», inca pe la
mijlocul secululul trecut, reproducem aici urnoatdrele cuvinte ale lut Moltke (Campagnes
des Russes, I. [1854] p. 34): Aujourd'hui encore ces villages (din Tera roraiiBesca) n'ont
ni jardins, ni arbres . . . . les habitations appellees kolibis 6tant pour la plus part
creusiees dans le sol, et couvertes seulement de branchages.
*) Aeschyli Prom, vinct. v. 301: x-r)v <5i8-rjpo(j.-f]topa . . . Ij alav. — Cf. Ibid. Prom. 2.
ferul avuse in anticitatea grecdsca atributul calificativ de scythic *).
Primele inceputuri ale istoriel argintulul (argentum, depYOpo?) se reduc

de asemenea la finuturile cele metalifere ale Scythiel.
DupS tradifiunile culese de Hyginus, eel de antaiii, care aflase impor-
tant metalica a argintuM a fost Indus (Sindus), un rege din Scythia,

er Erichtontu, fiul lul Vulcan, a fost eel de antaiii, care a dus de aici
argintul la Athena *).
Alte tradifiunl atribuiaii descoperirea acestul prejios metal, unul incendiu
estra-ordinar int^mplat in munfil cei clasicl Rhipaei 8

). Aid padurile cele
uriese si bStrane aprindendu-se $i focul luand estensiuni imense, argintul
din straturile superiore ale pam£ntului se topise si esind la suprafafa in-
cepuse a curge in forma de adevdrate riuri. Ac£st& tradipiune o aflam re-
produsa si la poetul didactic Lucrefiu, care reduce inceputul cunoscinjei

tuturor metalelor la «Mun(ii cei marl» (Montes magni, OQpea (ia/pa la
Hesiod), o numire, sub care in timpurile ante-herodotice se infelegeau cu
deosebire la Rhipaei seu CarpafiT.

«In resumat», dice Lucrefiu, «arama, aurul, ferul, masele de argint si
plumbul eel greu, aii fost descoperite in Munfilt cei mart, unde flacarile
focului distrusese padurile cele imense, fie, ca ele s'au aprins de fulgerele
ceriului, fie, ca omenii purtand resboiu prin p&durT unit cu alfil aii pus foe
la inimic ca se-i inspire tercre, fie, ca el atrasl de bunatatea pamdntului
voiau sS-si deschidS poeni noue pentru cultivare si se prefaca locurile
de pasune in campuri arate. In fine, orl-care va fi fost causa, flacarile fo-
») Stephanus Byz. v. Sx68-at: Ixu8-fis, 6 olSvjpoi;.— Eschyl (Septem c. Thebas v. 816 —

817) amintesce de fer scythic batut cu maiul, oôp-qXdtqi Sxia-j vMtfu. — Alte tradi-
tiunl atribue descoperirea si lucrarea ferului si peste tot a metalelor unor vechi co-
legiT semi-religic5se, ce purtau numele de Dactyli, Cureti', Corybanti si Cabirl.
Originea tuturor acestor societatl se reduse la partile din nordul Istrului de jos. Dupa
scholiastul lui Apolloniu Rhodiu, Dactylii erau de origine barbara seu scytha. Unul
din Dactyli si p6rt& numele de Scythes (Pauly, R. E. Idaei Dactyli, p. 55). Ca Iucratorl
maestri! de metale se mal amintesc si Telchinil. Numele acestora insemna dupa unit
«topitori», er alti autorl i-1 derivS de la yaht&i (Schrader, Sprachvergleichung, 236). Un

resunet de numele metalurgilor Telchini i-1 aflSm in Telki-banya din com. Aba-uj si in
localitatea numita Telci nu departe de Rodna-vechia in Transilvania. O alta loca-
litate din Zarand, unde esisti urme de lucrari vechi de mine, portl si asta-dl numele de
CiiretT, incontestabil un cuvent de aceeasT origine cu vechia numire Kouprj-usc.
2
) Hygini Fab. 274: Indus rex in Scythia argentum primus invenit, quod
Ericbtonius Athenas primum attulit.
s
)
Ast-fel graraaticul grecesc Athenaeus (lib. VI) scrie: Kal ia xs rcaXai piv 'PiitaTa
v
xaloupeva opi], f.%- Sotepov 01j3i9. itpooafopEu8 evta, vov Si
,
"Alma abxo\i.a.zuis 5Xf]; ejinpfja-
bsio-qt; apppep StsppiW] (Fragm. Hist. Graec. Ed. Didot, III, 273).
culul au consumat cu trosniturf infioratofe codril erf inalfl pana in radacinl, si
focul a copt pana in adancime pamentul, 6r vinele sale topindu-se, au in-
ceput sS curga pe suprafafa riurt de argint, de aur, de plumb si de arama,

can adunandu-se in cavitafile pamentului se-au inchiegat. £r mat tardiu
dmenil vSdend aceste mase sleite stralucind pe suprafafa pamentului, atrast
de colorea lor cea frumosa si vedend, ca aceste metale luase aceeasl figura
ca si cavitafile in carl se adunase, atund lor le veni idea, ca topind aceste
metale in foe sS pota forma din ele ori-ce vor voi» 1
).
Aceste sunt principalele tradifiunl ale lumii grecescl despre regiunile, unde
valdrea economica a metalelor a inceput se fie mal antaiu cunoscuta.
Tot in parfile de nord ale IstruluY de jos ne apar in timpurile preistorice

si centrele cele marl de fabricajiune a metalelor, cum au fost
Alybe, Temesa, Tartesos, si Chalcis seii Baia-de-arama.

In Iliada, poetul Homer face amintire de minele cele renumite insa de-
partate de la Alybe, din p'nutul Halizonilor, unde dupa cum dice
densul s'a nascut argintul *).
Halizonil lul Homer, 'popor pelasg, aliafil lul Priam, numifl la Herodot
Alazoni s
), locuiaii pe ambele fermurl ale riului Hypanis (Bug in guvernS-
mentul de adi Cherson). EI se intindeaii insa pana in regiunea Carpafilor
de sus al Trans ilvanirf *). Un centru insemnat al lor se pare a fi fost ora-sul,
ce porta numele de Halitz, langa Nistru. In aceste parfl de resarit ale

Carpafilor, sunt a se cauta celebrele mine de argint, Alybe, ale lul Homer.
Cuventul Alybe nu este grecesc, el aparfine idiomei pelasge vorbite in
parfile de nord ale Istrului. Forma originala a acestrf numirl a fost in tot
casul Albile seu Albiile.

In evul de mijloc cele mal productive mine de argint din zona Carpajilor
se aflau la Rodna-vechia in par file de nord-ost ale Transilvanirf 6
).
Tot in ac6sta regiune a CarpapUor de resarit, tradifiunile poporale din

seculul al XVIII-lea amintiau de un munte intreg de argint, de unde
') Lucretil De rer. nat. V. v. 1240 seqq.

») Hoineri Ilias, II. v. 857.
») Herodoti lib. IV. 17. 52.
*) La Valeriu Flacc (Argon. VI. v. 100— 104) Alazoni i apar ca vecinlcu Ba(s)ternii
si pc5rta scuturi aib-lucit<5re (albentes parmas), alusiune la minele lor de argint, Alybe.
s
) La Magister Rogerius (Carm. mis. A. 1241): diuitem Rodanam inter magnos
montes positam .... regis argenti fodinam, in qua morabatur innumera populi
multitudo. — fir oficiali <De Proventibus regiis in Transilvania».
in relatiunea
Fodinae Argenti omnium testimonio excel en tes apud Possessionem

A. 1552: Sunt
Rodna (Engel, Allg. Welthistorie, XLIX Th. 3. Bd., p. 7).
se puteau culege cantitap" enorme de cele ma! avute stufe de aur si de

argint; reminiscen(e ale unei epoce departate. Acest miraculos munte de
argint al Carpafilor se ana, dupS. istoricul Sulzer, In partea de apus a
judefulu! Nemfu, la frontiera dintre Moldova si Transilvania '). In actele
internafionale pentru delimitarea frontiere! dintre Moldova si Transilvania
din a. 1791, acesta important^ culme m,etalifeni a Carpafilor ne apare sub

numele de Albiele 2
), er de c£tre poporul roman ea se numesce asta-d!
Albia, Albele 3
), ma! corect Albiele (1597 m. *). In apropiere nemijlocita
de ac^sti culme, ce porta in general numele de Albiele, se afla pe teritoriul
Moldove! muntele numit «Piciorul Argintariel* si «Pareul Arginta-

6
riel* ); 6r inpartea de sud-vest, sen pe teritoriul Transilvaniei, o alt&inalt-ime cu
numele de asemenea caracteristic «Petra Argint5riei», din care isvoresce

si curge spre medS-di un alt riulef de munte numit «P&rSul Argintariel* 6
).
In fine la apus si la nord de acesta grupa intinsa" formats din munp'i Albiele,
Piciorul Argintarie!, Petra Argintariel si Pareiele ArgintSriei, se afla inalfimile,
ce porta numele de Arsif.a (doue), Delul Arsurilor, «Petra ars&» in
Transilvania, si Arsifa Siragulu! in Moldova, -numiri ce ne indica, c&

o-data nisce flacari vaste si puternice consumase codrii cei bStran!, ce aco-
periau acest! munji.
La acest important munte al Daciei vech! se raporta urm&toriul text al in-

vSfatulu! gramatic Athenaeu din sec. II d. Chr.: ca in muntele ce purta in
vechime numele de Rhipaea, ma! tardiu Olb i a, er acum Alpia, padurile
aprindendu-se din intemplare, au curs riuri de argint 7
j.
Acesta faimosS regiune de argint, unica in tradifiunile poporale, compusS

din mun£i! Albiele, Piciorul Argintariel, Petra Argintariel si Pareiele ArgintaYie?,
a
) Sulzer, Geschichte d. transalpinischen Daciens, I (1881) p. 143: Sobald mein Le-
ser und ich Baja verlassen, und unsem Weg in den Gebirgen hinter der Festung Niemts
hinunter f'ortsetzen: sogleich werden ihm die dort herumwohnenden Bauern, sowohl
Walachen als U.ngarn, vieles von einem ganz silbernen Berge in die Ohren
zischen, den sie, wo mir recht, auf ungarisch Alscho-Felscho (rom. Arsu), das ist, das
Obere-Untere nennen; sie werden ihm ganz leise erzahlen, dass man dort die reichsten
Gold- und Silberstufen auf dem Dache mit Metzen sammle.
a
) Espunere de motive la Conventiunea de delimitare, Bucurcsci, 1887, p. 246. 267.
») Marele Dictionar geografic al Romaniei. Vol. I. p. 36.
*} Acest masiv se compune din verfurile Albia si Albiufa.

s
) Charta Moldovei (Instit. geogr. al annate!) S. 1 : 50.000, si minutaorig. inedita.
°) Specialkarte d. oesterr. ung. Monarchic (1:75.000), foia Z. 17., C. XXXIII.

') Fragm. Hist, graec. III. (Ed. Didot) p. 273: Kal t<x ts rcalat [iiv Tiroua xaXou-
jj.sva opf) stS- oatspov "OX^'.a wpouaf opsuS-evT* vov ?s "AXju'x rtiiojiatw; &\f\$ ejiitp-fjofl-et'ovji;
lipfuptp Suppuf).
ORIGINILE METALURGIEI.
este incontestabil identicS. cu minele cele celebre de la Alybe, unde, dup&

cum ne spune Homer, se nascuse argintul, ori cu alte cuvinte, unde argintul
esise din sinul pSmentulut la suprafafa. Cu privire la Alybe maT adaugem

aici inca o circumstanfa geografica. In partea meridionals a acestui vast
masiv de munfi argentifen curge rtul numit BistricidrS, ce se versa in
Bistrifa MoldoveJ, o numire, care de asemenea o vedem reflectatS in
numele, ce-1 d& Homer erouM de la Alybe, Epistrophos.

Terile Daciel se caracterisezS panS in epoca romanS prin o mare abun-
denfa de argint, er de alt& parte Scythii din nordul Maril-negre, dupa cum
ne spune Herodot, nu faceaii nici o intrebuinfare de argint, lucru natural
1
fiind-cS sesurile Sarmafiei europene aii fost tot-de-una lipsite de mine ).
O a doua piefa insemnata pentru avufiele sale metalice a fost in tim-

purile ante-helene la Temesa (Teuia?]).
In Odyssea lul Homer, deifa Minerva se esprima ast-fel catre Telemach

fiul lul Ulysse: «Am fost cu corabia peste Marea negrS la Temesa dupa
aramS, insa aduc fer lucitoriu» *), adeca ofel.
Avem aici o indicafiune geografica forte prefiosa. Drumul comercianfilor
grecesd, car! navigau la Temesa, ca se cumpere arama si fer, era peste
Marea-negra seii Pontul euxin.
O a ddua notifS importanta despre situafiunea Temesel o aflam la poetul
Ovidiu. Dupa densul itinerariul celor ce navigau la Temesa, trecea prin

strimtdrea cea abrupta si dificilS navigafiunil, numita o-data Ceraunia
(munp'i de la Cerna), si pe langa un oras barbar asta-dj necunoscut numit
Romechium s
). Avem aici ddue numiri topografice, pe can poetul Ovidiu
le estrasese din vechile descried" geografice, fara ca densul, in timpurile
sale se-stf pdta da bine sema de adevgrata situafiune a Temesel homerice.

Fara indoiela, ca acestS faimdsa' pieâ de metale a timpurilor preistorice,
•) Bo Iliac, intemeiatoriul archeologiel preistorice romane, inca remane surprins de

cantitatile cele marl de argint, ce le posedau Dacii. «De undo, dice densul,
«scoteaii Dacii atata argint pentru atata numerariii si cum de numerariul lor nu era
nici aur, nici arama . . . . De unde vine ac^sta, ca monetele cele mai vechie ale Daciei
sunt de billon, argint, arami si putin aur, de multe orl si plumb? Cu cat inaintez&
remane argintul f<5rte l&murit si se gasesc multime de monete Dace, drachme,
didrachme si tetradrachme mai ales imitaîuni, dara localisate» (Tromp. Carp.
Nr. 846). — Despre minele de argint si de aur de la orasul Baia din Moldova a se vede
Cog&lniceano, Album istoric, p. 54,
>) Homeri Odyss. I. 187.

a
) Ovidil Met. XV. 520. —Despre positiunea geografica a muntilor si a strimtoril numita
Ceraunia ase vede mai sus p. 416.

490
de unde p'nuturile meridionale cumpgrau arama trebuincidsa pentru edifi-
ciele si obiectele destinate cultulul divin, se afla in regiunea cea abundentS

de metale din nordul Istrulul de jos, acolo unde erau concentrate cele mai
principale si cele mai productive mine ale lumil vechl 1
). Diferite locality de
langa pdlele Carpafilor (in Ungaria si Transilvania) aii purtat unele in tim-
purile trecute si altele mai porta si asta-dl numele de Timis (Temes).
Din aceste vom aminti aici singur ddue: Timis or a, cetate vechia si vestita,
orasul eel malt principal si mai comercial al Banatului, situat spre m6da-di
de riul Timis, care in documented mai vechl ale Ungariel figureza sub
numele de castrum Temes 2
), si un sat romanesc asta-dl disparut din
districtul Mihadiel, care pe la a. 1408 purta numele de Temes s
).
Un al treilea emporiu al timpurilor preistorice renumit pentru avufiele

sale minerale a fost la Tartesos (Certes), langa Columnele lui Hercule,
in apropiere de Cerna, isvorul eel imens de prosperitate comerciala a
Tyrienilor *),
In fine Stephan Byzantinul mai amintesce in regiunile Scythiel de o lo-
calitate cu numele Chalcis (XaXxk), adec& Baia-de-arama B

).
Numele de Chalcis i-1 avuse in nisce timpurl departate ale anticitafil di-
ferite localitSfi. In particular acest nume se atribuise unui oras important,

unde dupa anumite tradip'unl se lucrase mai antaiu arama. Dupa tote pro-
babilitafile, acest celebru oras, numit in forma grec^sca Chalcis, unde se in-
cepuse mai antaiu industria minelor de aram& se afla in regiunea cea abundenta
de metale a Scythiel, fiind-ca dupa vechile tradifiunl Lydus (Lud, nume
pelasg) din Scythia descoperise mai antaiu arta de a topi si veYsa arama 6
).
Originea aramil era in tot casul scythicS, dup£ cum aedsta o constats si
') Unii aa credut, ca Temes a (T?jjiq^) Jui Homer ar fi fost identica cu orasul din
Italia de jos numit in epoca romana Tempsa si Temsa (Plinii lib. XIV. 8; III.
10. 2. — Livii lib. XXXI V. 44). Insa nici numele, nici positiunea geograficS nu cores-
punde traditiunilor homerice, si nici nu s'aii constatat pana asta-dl pe teritoriul acestui
oras din Brutiu vre o urmS dre-care de lucrari archaice de mine.
Temes. - Pesty, Varispansagok,
s
) Fejcr Cod. dipl. III. 1. 124. 1212: castrum
p. 500-502: castrum Tymys, si castrum de Tymes. — Obiecte preistorice de arama
pe teritoriul Banatului, dupa cat cundscem, se-au gasit in comitatul Timisdrel si la
Segedin (Pulszky, Kupferzeit, p. 19. 22); vase si mat multe table man de arama la
Mai dan langa Oravita (Liuba si I ana, Topografia s. Maidan, p. 56).
») Pesty, A SzSr. Bansag. II. 543.
*) A se vede" mai sus pag. 441.
6
) StephaiiiJ8 Byz., v. XiW.;.
8
)
A se ved^ mai sus pag. 484, nota 2.
epoca asa numita a aramtf, ce caracteriseza Carpap'i Daciei l

). in particular
orasul Chalcis din Scythia, de care face amintire Stephan Byzantinul, nu

putea sa fie altul, de cat asa numita Baia-de-arama din parfile de apus ale
RomanieT, unde administraîunea austriacS constatase inca pe la a. 1719,
2
ca aceste mine lucrate inca din timpurile cele vechi erau aprdpe sleite ),
unde pe tote colinele si pe tote vaile dimprejur se mai pot cunosce si asta-cli
nenumSrate urme de ocne sdu escavarl dupa sistemul archaic, unde am v£dut
not insi-ne in anil 1892, 1899 si 1900 irugele unor vetuste apeducte sapate in
stanci si deposite grandiose de sgura topita, acoperite pe unele locuri cu un
strat aluvial de pament de un metru si mai bine.
Este un fapt positiv, ca industria minelor, acesta creafiune a geniului si a
culturei pelasge, avuse in timpurile ante-elene o imensa desvoltare in {erile
Daciel. Este singura regiune de pe continental Europe!, unde dupa t<5te datele
geografice si archeologice, dupa tote condifiunile geologice, a esistat o pu-
ternica civilisafiune metalurgica, o civilisatiune, care prin produsele si fabri-
catele sale metalice a dominat in timpurile cele sacre pelasge, nu numai!

3
terile meridionale, dar si cele de apus, de nord si in parte de rSsarit ).
') Unit auton, intre accstia Pliniu (IV. 21. 3) si Stephan Byzantinul au fost de parere,
ca betranul oras Chalcis, unde s'a descoperit mai antaiu arama, ar fi fost asa numitul
Chalcis din insula Eubea in Marea egea. Nu numai c5 nu avem nici o notita positivS
despre lucrarea aramii in Eubea, dar acdsta insula dupa pSrerile unora, nici nu confine
straturi metalice (Schrader, Sprachvergleichung u. Urgeschichte, p. 284).
a
) Instructiunile date in timpul ocupafiunii austriace (1719) cu privire la Baia-de-,
arama din jud. Mehedinti cuprind urmatdrele: Weillen das zu Dai a di arame befin-
dcntc Bergwcrkh von Alters hero zimlih ausgehauen, vorhin aber, wie auch
anjetzo, nicht von dem Landesfiirsten, sondern denen Inwohnern des Markts Baia di
arame auch umbliegenden Dorffleuthen cultivirt worden . . . hat es bei diesen alien
eben auch sein Verbleiben. (Wen z el, Magyarorsz, Banyaszatanak kritikai tortdnete,
p. 243). - Archidiaconul Paul de AleppQ, care a caletorit prin Moldova si fera-ro-
manescS intre a. 1650-1660, scrie despre aceste mine urmatdrele: cin'Tgra-romandsca

se ana o frumdsa baia de arama, din care metalul se estrage din puturi forte adancl
in forma uneT petre negre si apoi se manufacturers cu multa arta» (Hasdeu, Arch,
ist. Tom. I. P. 2. p. 105). — Er I. lonescu, (Agricultura jud. Mehedinti, p. 49) scrie:
•Multe minerale s'aii scos din aceste hrube (cunicule) judecand dupre sgure, dupre
resuflatorile si frlmSntaturile de p5m£nt, ce se ved pe aid .... Sgurele fi irugele

(sapate in p6tr5) ocnele si drumurile sunt setnne positive, ca aici s'au scos si topit
mine multe. Minele insa sunt vechl» etc. Pe teritoriul judejelor Mehedinti si Gcjrj
se gasesc in numer considerabil diferite obiecte si instrumente de arama, ceea ce pro-

bed, ca in timpurile preistorice a esistat in acesta regiune un centru, unde se estragea
si fabrica acest metal.
*) In a. 1580 un anumit Basilius Transalpensis in o petitiune adresata sul-

Aid nol afliim peste tot locul urme infinit de numerdse de lucrarl ar-
chaice de mine: spSlarf de aur, baK par5site, topitori de metale, campurl

de sgurS, table de arama, bucatf informe de plumb si de aur topit si diferite
instrumente necesare industries metalurgice 1

).
In timpurile homerice tcritoriul Eladel a fost cu totul Iipsit de mine.

Grecii cei vechl nu se ocupau cu estragerea metalelor din pament. Avem
numai esemple, ca el se ocupau cu schimbarea lor 8
).
In Sarma{ia europenS nu aii esistat mine nici de arama nici de

argint, precum nici de aur, on de fer.
Tot ast-fel si in Germania. «Daca deii eel bunh , scrie Tacit, «ori deil
eel nefavorabili le-au denegat Germanilor aurul si argintul nu pot spune,
tanului descrie ast-fei avufiele metalice ale Transit vaniei: esse regnum quoddam
sub imperio Seren'* V rM Transyluaniam
nuncupatum, regnum sane inaestimabile,
in quo quotcunque genera metallorum in mundc. sunt, omnium fodinae in-
ueniuntur, fodina auri et argenti, ferri et cupri, stanni et plumbi, calybis et viui ar-
genti, sulphuris et salis . . . et omnibus ad vitam humanam necessarys aburdantis-
simum, cuiusque vtilitatem et fertilitatem lingua humana effari et enumerare nequit
(Hurmuzaki, Documente 111, p. 57— 58). — Trei riuri insemnate, ce isvoresc din Car-
patil de apus ai Transilvaniei p<5rt5 numele de Cris (xpios-.o?), un altul Aries, cores-
puntletoriu cu latinul Aureus, e> Oltul (Alutus), care descinde din Carpatiide resarit
este dupS numele s6u de asemenea un riu de aur. Numele riulul Aries i-1 afiam inca
pe la a. 1075 tradus cu latinescul Aureus (Fejer, Cod. dipl. I. 437). Cadcrca lul u dup£ A
nu este un fenomen isolat. In limba latina vulgara inca se dicea Arelius in loc de
Aurelius si agustus in loc de augustus, & rom, Agustin in loc de Augustin.
In limba albanesa cuventul aur inca s'a prefacut in ar. Ariesul pare a ft acelasi riu,
care la Hcrodot (IV. 49) figur^zi sub numele de Auras. Cuventul Alutum ca termin
metalurgic insemna in timpurile vechi aur spglat, de la alluo. Dupa Pliniu (XXXIV. 47)
minele de aur din Lusitania si Gallaecia se numiau, alutia vulg. aluta; er aurul ce
se afla in stratul superior a! pamentuluT alutatium (ibid. XXXIII. 21).
») Cantecele traditionale romanesci mai amintesc de epoca, cand, pe langa turme si
ciredi de vite, omenil avuti mai posedau si morl de aur si morJ de argint:
si-si avca Tudor s'avea Ca-m5 dS. taica mie (zestre)
n.oua mori in riurel Bunatati o mie,

de macina a u re 1 Noue mori in vent,
nouS mori pSsu pSmerit Nou6 in pament

da macina la argint... Macina argint...
Secjatoarea (FallicenI), An. UI, p. 212. Negoescu, Balade, p. 19S.
') Jn acSsta privinta invgfatul italian E. Saglio inca se esprima ast-fel (Diet, des
antiquitees gr. et rom. v. Caelatura p. 784, nota 51): Nulle part il n'est question dans
les pofemes d'Homere de l'exploitation des mines (pe teritoriul Eladel): les mdtaux
que les Grecs possedent leur sont venus par le commerce ou par la rapine.
dar nid nu pot afirma, c5 nu ar fi in Germania vre-o v£n5 de aur s6n de

argint, cS-ci cine a esplorat p&mentul acesta. Fer incX este pufin la et, dupS
cum se pote judeca din armele Ior» *).
In Galia obiectele de metal aii fost In general importate prin comerciu,
nu insa prin comerciul maritim, ci pe drumul eel mare continental al mi-
grafiunilor etnice preistorice 2

). £r Br it anil dup£ cum ne spune Iuliu Cesar
se folosiau de aramS importata' 3

).
Din contra triburile pelasge de la Carp aft aii fost din cele mat depSrtate
timpurf ale civilisap'unil europene f&im6se nu numai pentru avuîele lor in
turme, ciredl, ergheltf, nu numai pentru campiele lor prodigios de mSn6se,
dar si pentru opulenâ lor metalicS.
Aid erau Arimaspii cellegendarf, de pe ale c&ror plete straluciaii poddbele
de aur si de petre scumpe *).
De aici c&letoria deul Apollo spre p'nuturile meridionale tncStecat pe un
grifon, simbol al avutielor de aur B

).
8
Aid eraft Agathyrsii cei luxosl cu costumele lor incaYcate de aur ).
Chiar si in timpurile lui Domifian si Traian avufiele metalice ale Daciel
avuse un renume estra-ordinar.
») Taciti Germania c. 5: Argentum et aurum propitii an irati dii negaverint,
dubito. Nee tamen affirmaverira nullam Germaniae venam argentum aurumve gignere:
quis enim scrutatus est. — in alt loc Tacit (Germ. 45) vorbind despre poporul Aesty-
ilor de langa Marea balticS, dice despre d6nsii: Rarus ferri, frequens fustium usus.
») Bcrtrand, La Gaule avant les Gaulois, p. 6: La m^tallurgie n'a point pris
naissance dans nos contrees. — Ibid. p. 195—196: une (Spoque existe, oil les
metaux, le bronze et l'or (exceptionellement l'argent et le fer) font leur apparition
chez nous, apportds par le commerce. Er in alt loc (p. 204): La grande civili-
sation n'a done pen6trd par mer ni en Gaule, ni en Espagne Le grand
mouvement, qui a transform^ le pays est venu par voie de terre, continuation du
mouyement, auquel nous avions du l'introduction dans le pays des monuments mdga-
litiques. —
Mai adiugem in fine aici, ca dupa Diodor Sicul (V. 27. 1) in Galia nu au
esistat mine de argint.
») Cacsarls B. G. V. 12: (Britanni) aerc utuntur importato.— Despre Africa, archeo-

logul Morgan se esprima ast-fel: que ce n'est pas en Afrique qu'il faut rcchercher
le foyer du fer (Congr. int. ant. et arch. pr<5h. Paris, 1889, p. 286). Er despre India
scrie Pliniu: India neque aes neque plumbum habet (H. N. XXXIV. 48. 3).
*) Lucani Phars. III. 278-279: auroque ligatas Substringens, Arimaspe, comas.

s
) A se vedd mai sus pag. 80.
») Herodoti lib. IV. c. 104.— Pana la finele secululul al XVI Boiaril romftni eraii
5nc& adeveraji chrysophori. Verantiu, fost locotenent regal al Ungariei (f 1573) scrie
despre Moldova ast-fel: Boiarii . . . se. irupodobesc cu inele multe, cu haine de
mgtase, aurite . . . apol cu catene de gat si cu alte asemenea ornamente, carl tdte
Regele Decebal, dupa cum ne spune Dio Cassiu, i-sl ascunse tesaurele
sale cele faimose de aur, argint si diferite lucrurt prep*6se sub albia riului
Sargetia, ce curgea pe langa capitala sa. Traian insS cu ajutoriul luT Bicile,
unul din amicii intimi al luT Decebal, descoperi secretul si ridicS aceste
J
imensc avufii ).
Columna lui Traian ne infiipsezS. de asemenea cate-va scene caracteristice,
cum soldatiJ romanf, dup& infrangerea putertf Dacilor, aduc Inaintea impS-
ratului Traian nisce cal robust! de munte tncarcafi cu vase prefidse de aur
si de argint.
Despre prada cea imensS in aur si argint, ce o ridicase impgratul Tra-

ian din Dacia, afiam o importantS notifa la istoricul Ion Laurentiu Lydus
din seculul al Vl-lea.
Imperatul Justinian, ne spune acest autor, gr&bindu-se s3 faca ceva fo-
lositoriu pentru stat, se hotSri sa infiinfeze demnitatea de prefect al Scy-

thiei; anume flind el un om infelept si studiind cele scrise, aflase, cS
regiunea Scythiei a fost in timpurile vecM fericita, nu numai pentru avu-
\\i\e sale, dar si pentru 6menii sSlt cei vitezT, si c3 tot ast-fel se ana" ea
acum precum fusese o-data. Acesta regiune o subjugase mal antaiu inal-
tul principe Traian, cand Decebal a fost rege al Gep'lor, de la cart densul
a luat ca prada de resboiu 5.000.000 libre de aur (5.071.400.000 fr.) si
10.000.000 libre de argint (897.354.684 fr. »), afarS de pahare si de vase, ce

erau ma! pe sus de ori ce pre}:, si afar& de turme, de arme si mat mult
ca 500.000 omenl, barbafii eel mal resboinicl dimpreuna cu armele lor,
dupa cum acesta a afirmat'o Crito, care a fost de fap\ in acest resboiu.
Ast-fel Justinian nevoind s& fie mal inferior de cat Traian in nicl o pri-
vinfa, se hotart sa p'na sub puterea sa si p3r£ile meda-nopte, carl o-data

se desfacuse de jugul Romanilor 4
).
se lasi in jos de la umerul sting peste pept sub bratul drept pana la cdpse (Dc situ
Transsylv. Mold. Transalp. la llarianu, Tesaur, III, p. 181).
Er in poesia nostra populara afiam urmStdrele amintirl:
La cosarul derimat ce te port! asa gatit

Sta boierul reciimat numa'n aur si argint
Numai aur imbracat. din crescet pana 'n pament?
Teodorescn, PoeslI pop., p. 326. Ibid., p. 326.
») Dion Cassias, Hist. rom. (Ed. Gros et Boissee) lib. LXVIII. c. 14.
>) Avend in vedere pondul librei romane cu 327,1873 grame si proportiunea dintre
argint si aur in timpul lui Domitian cu 11,303 : 1.
') Lydl De Magistr. II. C. 8: fy (xcipuy) ItpwTo; IXwv oov AexegaXio T <p Texuiv -?]ff]a«-
jiEVO) Tpaiavo? b itoXin; itmaxooia? (iupiaSa? xp°<"oo XttpiSv, SiitXaoiai; U apyupou Ixmo-
jiaTwv aveu Mal oxeoiiv V.tfyz 8poy IxPegfjx&uov a-feXuiv ts xal SnX(uv
....
Imperatul Traian ridicase asa dar din Dacia, afarS. de sumele enorme in
monete si in diferite mase de aur si de argint, inca si o mulfime prodigidsa"
de vase prep*<5se. Valdrea lor, dice Crito, era necalculabilS. Si fara indo-
iela, ca aceste obiecte de aur, de argint si de petre scumpe, lucrate in stilul
Hyperboreilor seij Arimaspilor, aveau in acesta epoca de opulenpi si de

lux a Romanilor, un pref ne mat pomenit *).
In fine, daca pe langa prada, ce a fost ridicata pentru erariul statuluT,
vom ave in vedere si jafurile imense comise de tribunT, de centurionl si
soldap", carl top* devenise dmeni avufi in urma acestui r£sboiu, si daca
vom socoti, ca intrega nap'unea DacS a fost spoliata de averile sale, atunci
vom put6 dice, cS prada de rgsboiii ridicata din Dacia in metale prefidse
s'a urcat la eel pufin la 10 bilidne (miliarde) de franci.
Ce valore representau aceste sume in epoca lui Traian, ne putem face

o idea din cele ce ne spune Pliniu, ca pan& in timpurile sale tesaurul pu-
blic al statului roman, ce se conserva in templul lul Saturn, nid o-data

2
nu a fost mai mare de 1.620.829 libre de aur ), ori cu alte cuvinte, visteria
metalica a imperiuluT roman, dupa atatea resb6ie fericite si dupa atatea

imposite asupra ferilor subjugate, nu facea nici chiar a treia parte din prada
de aur si de argint, ce se luase de la Dad.

Prada lui Traian din Dacia intrece prin avufia si magnificenpi tot ce
vSduse panS aci poporul roman. Era triumful eel mai mare al Rome!, nu
Bursa! asupra puteriT si vitejiei unui popor temut 3
), dar si asupra avufiilor
de aur si de argint ale uneT \M «fericite», avufil acumulate aid in curs de

atatea secule si mil de anl.
Din aceste spolie prodigiose construi imperatul Traian aria seu Forul
sSii eel vast 4
), decorat cu diferite statue si figuri de Dad, for, pe care se
afla arcul sSti de triumf, ce representa diferite scene din resboiul Dacic,
Basilica Ulpia, Columna lul Traian, cele doue Bibliotece Ulpia, si un tem-
pi u al imperatului, o construcfiune, pe care Marcellin o numesce unica in
') Homer (Iliad. XXIV, 234) inca amintesce de un pahar magnific de aur al
lui Priam, ce-1 primise ca dar de la Thraci, cand fusese in legatiune la el.— La eel
vechi sub numele de Thraci se intelegea intreg poporul Getilor din partea de sud si
de nord a Dunani de jos, dimpreuna cu Scythii (Steph. Byz. v. SxiSm, eftvo?
Qpav.ov. — Cf. Herodot, IV. 93; VII. 20.)
") I'linii H. N. lib. XXXIII. c. 17.
3
) Cf. LucaniPhars. II, 54: HincDacus premat, inde Getes. — Ibid. VIII. 423.
*) Dupa cum scrie Gellius (Noct. Attic. XIII. 24) pe langa" estremitStile Foruluf lui
Traian mai eraii asedate diferite simulacre si insemne militare a u r i t e, avend de desupt
inscriptiunea: Ex manubiis, adeca din sumele provenite din vendarea pradii.

univers si demnS chiar de admirafiunea (}eilor, care tntrecea orl-ce descrip-
fiune, si pe care nicl un muritoriu nu va mai fi in stare sa o reproduce l

).
Dar ceea ce presintS o caracteristica particulars al avufiel acestel \&r\
in obiecte prefidse de artM, este, cM pe langa t6te spoli3rile Romanilor si ale
Barbarilor, pimentul Daciei este si astadl o fantana nesecatX de auraril si
argint&ril preistorice, ast-fel ca tesaurele lul Priam, ale dinastielor din My-
cena si din Orchomen, ne apar ce e drept ca visteril prefidse familiare, ins&
In tot casul modeste fafa de comorile imense, ce s'aii descoperit pan3
asta-dl pe teritoriul Transilvaniel, Ungariel si al jSrilor romane, din cart
insa nicl a decea parte nu an fost colectate si conservate cu ingrijire.
Civilisafiunea metalurgica, care deschide o noua er3 de prosperitate in
istoria omenimiT, incepe, dup5 cum vedem, in nordul DunSrii de jos, pe

teritoriul Daciei.
Aid se aflaii in timpurile preistorice centrele cele mart de producfiunl
metalifere. Aici ne apare prima fasa a fabricafiuntf obiectelor de metal, a

armelor, instrumentelor si ornamentelor, o industria care face din ce in ce
progrese tot mai insemnate s
). De aid aceste fabricate, cu deosebire cele de
arama, de bronz si de fer iau o estensiune prodigi<Ssa. Transportate cu

migrafiunile preistorice, si rSspandite prin comerciu in tdte pSrfile Europe!,
in Asia si Africa de nord, ele ne presinta' prin formele, prin semnele sim-
bolice si une orl prin inscripfiunile lor, una si aceeasl origine 8
), unul si
4
acelasl tip caracteristic al industriet metalice de la Carpaft ).
») Amminni lib. XVI. c. 10.
*) Pulszky, Magyarorszag Archaeologidja, Unstedt Ingwald ily sze'p sza-

I. p. 141:
vakban fejezi ki lelkesedesdt a magyarorszigi Sskori emlekekrol (Etudes sur

l'age de bronze de la Hongrie. Christiania, 1880, p. 40 scqq.): Az orszag, mely a Kar-
pdtokt<51 delre terjed, ugy jelentkezik clottcm'mint a rdgdszeti csodak

orsziga, oly nagy a formak gasdagsdga, melyek itt megleptek, oly nyomatckos azon
eredradnyek siilya, melyekkel itt talSlkoztam, midon Europa prachistorikus civilisatidjdnak
tortdnelmet tanulmanyoztam.
3
) Bertranu, La Gaule avant lcs Gaulois, p. 222: Un fait important sur lequel on ne
saurait trop insister, est l'air de parents de tous ces bronzes en Europe, la certitude
qu'a l'origine des rapports commerciaux reliaient entre eux les pays aussi gloignes . . .
Les decouvertes faites dans ces diffdrents pays demontrent, sans doute possibille, que
les bronzes p ri m i ti fs, danois, lacustres, gaulois, italiens, avaient une origine
commune.
*\ Distinsul archeolog Montelius din Svedia constats de asemenea, ca obiectele pre-
istorice de aramS. purS aflate pe teritoriul Scandinaviei aQ fost importate acolo din
regiunea Austro-Ungariel (Correspondenzblatt d. deutsch. Gescllsch. f. Anthropo-

logie u. Urgeschichte, Jhg. 1894 p. 128-129). — Cf. Pulszky, Magyarorszdg Archaeolo-
gidja, I (Budapest, 1897, p. 137)
TABLELE ESCHATOLOGICE ALE HYPERBOREILOR. 497
XXI. TABLELE ESCHATOLOGICE ALE HYPERBOREILOR.
intre cele mai principale monumente ale metalurgiei preistorice din pSrfile
de nord ale Dunarii de jos se amintesc Tablele de arama ale Hy-

perboreilor, trimise prin virginele Opis si Hecaerge ca dar la templul
lui Apollo din insula Delos.
Despre aceste Table So crate vorbesce ast-fel la Plato:
«£ta si o alta narafiune, pe care mi-a comunicat'o magul Gobryas.

Dupa cum i-mi spunea d&isul, in timpul cand Xerxe trecuse cu armata sa
in Europa (an. 480 a. Chr.), mosul seu, care purta acelasi nume (de Go-
bryas) a fost insarcinat ca sS apere insula Delps, unde se nSscuse eel
dot dei (Apollo si Diana). Aici densul a luat cunoscinfa de confinutul unor
table de arama, pe cart le adusese (virginele) Opis si Hecaerge de

la Hyperborei »): cS. sufletul omului, dupa ce parasesce corpul, se duce
intr'un loc necunoscut, in o locuinf& suteranS, unde se afla resedinta regalS
a lui Pluto si care nu e mai mic& de cat palatul lui Joe. Porta, care ser-
vesce de intrare la drumul, ce duce la resedinfa lui Pluto, e inchisa cu

200 lacate si chiei ; er dup& ce se deschide acestS pdrtri, sufletul ajunge la
riul Acheron, apoi la riul Cocyt, si dupS ce trece peste aceste riuri, el trebue
se' fie dus la Minos si la Rhadamanth. Aid judec3torii fin sedintS si
intr6b& pe fie-care din eel cart vin, ca ce viefa au dus si cu ce fel'de'lu-

crari s'aii ocupat panS era in corp. Inaintea acestor judecatorf este peste
putinfa sS pota minti cine-va. Apoi aceia, cari au fost condusi de un geniii
bun panS cand au trS.it, capetS locuinfX in regiunea celor pii, unde
anutimpurile produc cu abundenfS tot feliul de fructe, unde curg isvdre cu
ap& limpede, unde campurile sunt acoperite cu tot feliul de flort de pri-
mavera, unde el asista" la convers3rt filosofice, la representafiuni teatrale de

ale poefilor, concerte de musicS, ospete cu cantece si musica, unde sunt
mese intinse cu bucate preg3tite de sine, petreceri inocente si o viefa" plS-
cuta. Aici nu e nici iern& aspra, nici calduri mart, ci o climi temperata,
indulcita de radele cele blande ale sdrelui. Aceia cari au fost inifiafi (in
aceste misterie) au un loc mal de frunte si el indeplinesc aici ceremoniele
') Platonis Axiochus: EQ. E! Be xol hipov $oo\zt\6-(ov, 5v Ijxoi vJY"f El ^ e r<u|3poY)?, &v?|p
[iti-fo; SfWj xatd c'tjv tou E£p£oo Sidfiaoiv x4y naTtreov aOtoS xal 6|iiuv0fA0V, ire(j.<f9-e'vTa ei<;
AijXov, Sirojs n)p-f)aetB tyjv vvjoov, h> ol Suo &io\ eyevovto, ex tiviLv yeikvim 8sltu>v, S«
-fl
ii 'Titspgopiaiv exojitaav '&«« te xal -'Exaepy*], exji.e(j.a8"fjxlval etc.
NIC. DSNSU5IANU. 32
religidse. Se spune, ca aict aii fost inifiap* Hercule si Bach (Osiris J

) inainte
de ce el ar fi descins in infem. Er aceia, cart aii petrecut viefa lor in fapte
rele, sunt dust de Furit prin Tartar la Ereb si Chaos, in regiunea celor
imp it, unde ficele M Dana us cerca necontenit sS umple vasul eel fMra
de fund, unde se vede Tantal, ce sufere de sete, unde vulturit (seu serpit)
sfasia ficatul lul Tit y us, unde Sisyp se trudesce in zSdar sS urce pe un
munte un bolovan enorm de p6tr3, er dupa ce ajunge la capSt, el trebue
sS inedpa de noii munca sa cea grea; unde monstrit ling jur imprejur cor-
purile facatorilor de rele; unde divinitafile pedepselor i ard cu faclit aprinse si
unde el sufere tot feliul de suplicii eterne. Aceste mi le-a comunicat Gobryas*.
Dupa cum vedem, aceste table de arama, a cSror forma era triunghiulara,
SsXtot !
), conp'neau doctrina teologica a Hyperboreilor despre destinele omuM
dupa morte s
).
Acdsta doctrina se intemeia, dupa cum vedem, pe principiul viefei eterne
a sufietulut, pe un judef suprem, pe o resplatS dincolo de morment, a

faptelor bune si a faptelor rele; idei anteritfre vechiulu! si noului Testament,
pe cari Hyperboreii, seu Pelasgii din nordul Istrului, le rSspandise departe
in tdta lumea antica, si cari ast-fel devenise basa fundamentals a religiunit
poporale din Elada, din Egipet, din parfile de apus ale Asiet si mat tardiii
din imperiul roman.
Aceste celebre table cpigrafice ne presinta tot-o-datS si o ic6nX despre
forma, cum erau organisate mistericle cele mart ale Hyperboreilor, misterii,
carl se celebrau intr'o locuinja suterana, unde erau infafisate curp'le lul
Pluto, judeful din urma in frunte cu marii legislator! Minos si Rhadamanth *),
regiunea celor pit, seu locurile fericirit eterne, si Tartarul cu tdte ororile sale.
Pelasgit si cu deosebire Hyperboreit, aii fost singurul popor al vechimit,
l
) Diodori Siculi lib. I. 11. 3; Twv U nap' "EXXtjai tcaXa'.uiv fiuftoXoYiuv v.viz x6v "Ootpiv
A:ivuaov itpocovojiaôuai. — Egiptcnii, dice Herodot (11.42) spun, cl Osiris este Bach.
a
) ii\zo<;, o:, tabla de scris, fiind-ca in vecbime aceste table aveau forma unui A (SeXta).
*) Dupa poetul Ovidiu (Met. XV. 809-810) in palatul Parcel or inca se aflaii nisce
table imense de arama si de fer, pc carl craii scrise destinele neschimbacWsc

ale omulul.
*) Minos si Rhadamanth apar dupa legendele vechl ca fiii lut Joe. Despre Minos,
se spunea, ca a fost un rege just, remarcabil prin inteligenta sa, un simbol al legisla-
tiunii anteridre civilisatiunii grecescl. El domnise dupa vechile traditiuni peste Creta
peste insulele din Marea egea si peste litoralul AsieT. Invidiand pe fratele seu Rhada-
manth pentru gloria sentimentelor de dreptate, i-1 lrimise in partile estreme ale
imperiulul sefl (els tac iayav.&z tvjc X">p«S- Diodor, V. 84. 2). Dupa morte amendoi aii
fost constituitl ca judecatorl in imperiul celel alalte lumT.

TABLELE ESCHATOLOGICE ALE H Y P E R B O R E I L O R. 499
carl au escelat prin sciinfa de a organisa misteriele si oraculele, mijldce
forte puternice pentru propagarea credinfel in o viefS viitdre si tot-o-datS
o scoIS de filosofia morale si religidsa.
Cele mal vechT sunt misteriele Hyperboreilor din nordul Istrului, carl
dup& cum ne spun Tablele trimise la Delos au esistat incS in timpurile lul
Hercule si Osiris, inip'afl si densii in aceste misterie, §i ast-fel transformafl
in fideli devotafi ai acestel religiuni. Si intru adevSr, cS paradisul si infernul
osiric, dup& cum vom vede mai tardiu, sunt localisate tot in ac6st& regiune
a Hyperboreilor de la Istru.
Templul lui Apollo din Delos, intocma ca si templul si oraculul de la

Delphi aii fost intemeiate de Hyperboreii din nordul Istrulul *). De aid pleca
Latona cea persecutata. si nasce in insula Delos pe Apollo si pe Diana.
Din aceste timpuri departate Hyperboreii se aflS in relafiuni continue
religiose cu sanctuarele din Delos, o insula, locuitS de triburi pelasge emi-
grate de la Carpap".
In fie-care an Hyperboreii, acest popor avut si pios, trimit la sanctuarele
din Delos daruri invSIuite in spice de grau. La inceput Hyperboreii, dupS

cum ne spune Herodot, trimiteau aceste daruri cu doue virgine, insofite
pentru siguranfa de cinci fruntasi Hyperborei 2
). In cea de antaiu misiune
sacrS la Delos au fost virginele Opis si Hecaerge 3
), carl au dus daruri pre-
fiose Ilityci, ce dase ajutoriii Latonei la nascerea celor doi del 4
).
DupS Socrate tot aceste doue virgine, Opis si Hecaerge, aii dus la Delos
si tablele legei despre judeful din urma. O notifS forte important^ despre
vechimea acestor table monumentale. Etatea lor se reducea ast-fel la tim-
purile Latonei, seu la cele de antaiu timpuri ale intemeianl sanctuarelor

din Delos.
Aceste table eschatologice ale Hyperboreilor, carl aii avut o influenfa'

imensS asupra religiunii din Delos si din insulele Marii-egee au fost ast-fel
fabricate si scrise in ferile din nordul Istrului, in Dacia.
Textul lor, a fost de sigur redactat in limba cea sacrS a Pelasgilor, dupS
cum tot in acesta limM aii fost scrise la inceput tote caYp'le cele sfinte
de pe teritoriul Eladei, dupa cum vom vede mai tardiu 5
).
J
) Despre intemeierea templului din Delos a se vede mai sus p. 81 si 122.
a
>) Herodoti lib. IV. c. 35.
») Darul facut Ilithyei pentru ajuloriul, ce-1 dase Latonei, a fost dupa traditiunile
vechi un lant magnific impletit din fire de aur (Preller, Gr. Myth. I, p. 154).
') Se pare, c5. locuitorii din partile de nord ale IstruluT, urmand obiceiul stramoscsc,
continuara de a trimite daruri la Delos cu 2 virgine pan& apr6pe in timpul, cand orasul
XXII. XAAKEIOS KIQN.-COLUMNA CEA INALTA DE ABAMA

DIN REGIUNEA MUNTILOB ATLAS (OLT).
Un al doilea monument important al metalurgiel din pSrfile de nord ale

Istrulut a fost in timpurile preistorice o column! inalta de aramU
ridicatct sub culmile munfilor Atlas.
Despre acdstS columna scrie Dionysiu Periegetul (sec. Ill — IV d. Chr.)
pe basa unor fantane geografice mal vechi.

«Lang& Oceanul espertc, in apropiere de Gadira cea din p&rfile
estreme, sub culmea munfilor Atlas, ce se intind departe, statt ca termine
columnele lui Hercule, un mare miracul. Tot aict se ridica la ceriii
o Columni inalta de arama acoperitS cu nori desi» *).
Dupa cum scim, Atlas, muntele ccl faimos din legendele vechimii, se
afla in fera Hy perboreilor s

). El representa cu deosebire catena meri-
3
dionals a Carpafilor, pe care riul Olt, numit Atlas la Herodot ), o taia si
6
separ£za in ddue grupe insemnate. Er Columnele lui Hercule *) si Gadira ),
punctele cele estreme, pan£ unde se putea naviga pe langa Atlas, in timpurile
preistorice, se aflau in parole de apus ale celebrului Oceanos potamos, sett
Istru, numit f6rte adese on numai simplu Oceanos 6

).
si templele de aci au fost jSfuite si distruse de Menophan, un general al lui Mithridate,
in a. 87 a. Chr. A se ved6 cele ddue table de marmurS din sec. II. a. Chr. reproduse la
Tocilescu, Monumente epigrafice (I. 436 seqq.) cu privire la virginile Martina si He-
raclea. Virgil (Aen. IV. 146) incS amintesce pe picti Agathyrsi la sSrbStorile din Delos.
•) Dionysii Orb. Descr. v. 63—68:

&sp* fcoixs'poo 'Qxsavoio*
evfl-a xe xal ottjX'x; rcspl •cspjj.aa'.v 'HpaxXô?

eaxaaty, [uya &oib\i.v., nap' loâxoouvxa TdSsipa,
|j.axpov uito rcpvjuiva mAuonepscuv 'AxXavxwv,

^yi xe xal âXxeio? i$ o&pavtv £8pap.e xttuv,
•jjXiâxoi;, noxivoTal y.«Xui:xsp.svo; vetpsscoiv.
*) Apollodori Bibl. II. 5. 11. 2: inl xoo 'AxW/xoc ev TicEppopsoi?. — Dupa Diodor
Sicul (V. 21. 32) langa vechiul Oceanos, care nu este de cat Istru, se afla si mun{il
Hercynici (x& 'Epxuvtov opo<;).
») Herodoti lib. IV. 49. — Cf. Gooss, Studien z. Geographie u. Geschichte d. Traj.
Daciens, p. 10: Im Atlas erkennen wir die griechische Form der Aluta.
*) A sc vede mai sus pag. 397 seqq.

1
6
) A se vede mal sus pag. 417 seqq.
e
) A se vedd mat sus pag. 91 seqq.
COLUMNA CEA INALTA DE ARAM A. 501
Acesta columna de aramS se afla asa dar in regiunea dc apus a Romaniel

de astX-dl In apropiere de Porp'le-de-fer.
Despre acdsti columna nu scim nimic mai mult. Nu scim la ce divinitate
era consecrata, daca ea a. fost versati din o singura masa de metal, orl
compusi din mai multe table, daca avea vre-o inscripfiune 1

), ori era deco-
rate cu figuri simbolice religiose.
In tot casul acestS columna ne apare ca un colos al metalurgiei Hy-

perboreilor, fiind-ca munp'i Atlas, erau prin escelenfa mun|ii Pclasgilor de
nord, numiti Hyperborei.
Asedata in apropiere de cataractele Istrului, ea se pare a fi fost opera
lucratorilor metalurgi de la Baia-de-arama 2

), un monument din epoca
de inflorire a acestor mine, destinat sS eterniseze memoria celor de antaiii
inceputuri ale fabricajiunii aramei in aceste parfl.

Un esemplu analog ni-1 ofera. in istoria insulel Rhodos. In timpurile
cele mai vechi acestS insula a fost locuita de faimosii lucratori de metale
numifi Telchini, can dupa cum ne spun autorii grecesci fabricaii aid
fer si arama 3
).
Numele de Rhodos, ce-1 ayea acesta insula pelasga *), precum si numele
grecesc al altei insule din apropiere, Chalcia 5
), ne spun de asemenea, ca
in timpurile vechi esistase aici o industria metalurgica infloritoriS. La
a. 300 — 285 a. Chr., acesti metalurgi ridica langa portul insulei Rhodos un
adevSrat colos metalic, o statua de arama, ce rcpresenta pe Helios (Sdrele),
inalta de 70 de cot! si care cu tot dreDtul a fost considerate ca una din

6
cele septe minuni ale lumii antice ).
Columna cea de arama. de langa, muntele Atlas avuse de asemenea di-
mensium. considerable, acesta o confirma si imprejurarea, ca ea devenise
celebra in lumea antica si capetase o insemnState geografica 6

).
') Istoria faptclor imperatuluT August inca a fost scrisa pe ddue columne de arama
(in duobus ahenis pilis, quae sunt Romae positae). C. I.L. III. Monumentum An-
cyranum, p. 774 si 788.
3
J
A se vede mat sus pag. 490.
») Strabouis Geogr. lib. XIV. 2. 7.
4
) in limba latina raudus si rodus, bucata de metal, in particular de arama. In jud.
Mehedinti (Romania) petra din care s'a scos arama se dice ruda (Hasdcu, Dictionar,
v. Arama, p. 1451).
») Plinii H. N. lib. XVII. 3. 6.
8
) riinii lib. XXXIV. 18. 3: Ante omnes antem in admiratione fuit Solis colossus
Rhodi, quem feccrat Chares .... Septuaginta cubitorum altitudinis
Lindius
fuit . . . Maiores sunt digiti, quam pleraeque statuae. — Dupa epitetul caracteristic de
XXIII. CRATERUL CEL ENORM DE TE COLUMNA CERIULUl

IN CARPATl.
!
Un vas antic descoperit in Sicilia ne infap'seza' ca decorap'une stalpul eel

fjaimos de stanch de care avea sa fie legat Promethcu. Este Columna ce-
riuluT din Carpafi, pe v&rful careia se vede figurat un crater enorm

(Fig. 181, pag. 350).
Acest crater *) dedicat si asedat pe cea mai religiosa columna a rasei pe-
lasge, a trebuit se aibjt o deosebitS insemnXtate istoricS.
O amintire despre un crater colosal de arama din parHle Scythiel o

aflSm la Herodot.
Dup& cum ne spune d6nsul, un rege al Scythilor, cu numele Ariantan 2

),
voind s6 cun6sc3 numSruI supusilor s£i a dat ordin, ca fie-care Scyth se-I
aduca cate un verf de sageta, ameninfand cu mcrte pe eel ce nu vor

asculta. Adunandu-se ast-fel o muljime imensa de verfuri de sSgefl, si
Ariantan voind se lase un monument pentru posteritate, a ingrijit s£ se faca
din aceste verfuri de sageti un crater de arama, pe care l'a dedicat in
Exampaeu, sdu in caile cele sfinte. Acest crater, dup3 cum ne spune Herodot,
3
avea o capacitate de 600 amfore (15,880 litre) si o grosime de 6 degete ).
Ins3, in care epoca a trait regele Ariantan si peste can ScythI anume ?
Herodot nu ne spune. Tot ce ne comunica" densul pare a av6 numal ca-
racterul unel simple tradip'uni orale, culese de la Grecii din Olbia.
Despre originea acestui crater aflam insi la Herodot urmStdrele cu-

vinte memorabile: Touto *(xak/.i$iQv) v iXe'foy ot €my$pv6i $jf ap8ia>v vevsaircci,
«acest crater, dupa cum spun indigenii a fost facut arc' ap8uov». DupS
ce premite aceste cuvinte, Herodot povestesce apoi traditiunea cu vdrfurile
de sageft. In limba grecesca" efyS:.? insemneza, ce e drept, verf de s3geta.
TjXtpafce?, ce-1 are, la Dionysiu, columna de arama de ISnga muntele Atlas, se-ar pSr6, ca
acest monument a fost de asemenea consecrat Sdrelui (Helios). Anume dupa unii eti-
mologia cuvdntului ^Xiputo?, s'ar reduce la •fjX.toc sdre si p& .vtu a trece peste, adeca
;
luminata de sore.
») La eel vechi vasele de o capacitate mai mare (de.lut, orl de metal), ce eraii destinate
pentru temple, on pentru locurile sfihte, de si aveau forme diferite, pdrta insa de regula
numele de- v.paf/]p, xpatvjpes.-
*) Herodot ne transmite acest nume numai in forma de acusativ grecesc.

3) Herofloti lib. IV, c. 81.
CRATERUL CEL ENORM DE PE COLUMNA CERIULUI. 503
Se pare insa, cS la inceput cuvintele An' SpSc'wv din tradifiunea lui Hcrodot
avuse numai o êmnificafiune topografica, anume, ca acest crater era facut
de locuitori! din Ardia l
) sdu Adria (Ardel), arc
5
'Ap&aiwv, o numire pe care
apoi Grecii din Olbia o confundase cu 3m* apSioov, s6u v6rfur! de sagefl.
Chiar si numele regelui Ariantan se pare a fi numat o forma corupta.

In tot casul, faptul ne apare positiv; pe Columna ceriului din Carpaf!
se afla asedat in timpurile ante-herodotice un crater enorm de metal, fie
ca acest crater este eel amintit de Herodot, fie c& a fost un altul.
Craterele avuse la poporul pelasg o deosebita' insemnatate religidsa. Ele
formau darurile cele ma! prefidse ale regilor si ale principilor, pentru temple
si pentru caile sfinte 2
). De regula ele erau asedate pe columne, or! piedestale,
si contineaii apa sfanta lustrala.
Unul din sanctuarele cele ma! vechi si mai insemnate ale Pelasgilor me-
ridional! era la Dodona in Epir, unde se afla templul.fi oraculul eel renumit
al lui Joe Pelasgicul. Aic! se afla de ascmenea un crater misterios asedat
pe o columna. Dupa cum ne spune Polemon Periegetul, un literat din
scola alesandrina, si care traise in sec. II. a. Chr., la Dodona se aflau ddue
columne paralele si aprope una de alta. Pe una se afla asedat un crater
de arama asemenea unul lebes (vas de metal cu margin! arondate). £r
pe alta columna era asedat un prune, ce p'nea in mana un sbiciii. In partea
dr6pta a acestu! prune se afla columna cu vasul. Cand sufla ventul, sforile
de arama ale sbiciulu!, can erau flexibile intogma ca cele naturale, se miscaii
si ele bateau faia intrerumpere vasul pana cand inceta ventul s
).
1
) Strabo amintesce dupa fantanele vechi de o rcgiune geografica muntosa numita
'ApSSa (lib. VII. 5. 2), pe care insa densul o confunda cu o parte a Dalmatiel. De ase-
menea dupa cum ne spune Strabo (XL 6. 2) vechil autori mai vorbiau de Sarmatil,
de Arimaspii seu Hyperboreil, ce locuiau de asupra Istrulu! si a Adriei, o re-
giune, care in tot casul nu putea se fie langa marea adriatica, undc nu se aflau nicl
Sarmati, nic! Arimaspl.
2
)
Horodoti lib. I. c. 14. 25. 51. 70.
3
) Steplianus Byz., v. AioSia.
>
504 MONUMENTELE PREIST-ORICE ALE DACIEI.
XXIY. JTHAH XPY2H M ETAAH. — COL UINi CEA MIRE DE AUK

CONSECRATA IUI URAN, SATURN §1 JOE.
1. Evhemer despre Columna de aur dedicate lul Uran, etc.
Un alt monument de o important capitals istoric5, ce a esistat in timpurile

vecM pe teritoriul locuit de DacY, a fost Columna cea mare de aur,
ridicata in onorea lui Uran, Saturn si Joe, despre care ne vorbesce istoricul
Evhemer din Mesena, Mrbat de o vasta erudifiune, care dupa Pliniu a trait
in epoca dupa Herodot 1

j, er dupa alfil pe la a. 316 a. Chr.
Acest Evhemer, un discipul al scolci filosofice Cyrenaice, scrisese o istoria
sacrS (ispd avaypa'fif) pe basa documentelor si inscripfiunilor, ce Ie culesese
in diferite calStorii ale sale.
fn literatura antica cartea lul Evhemer se bucurase de o mare ved5, si
dupa cum ne spune Varro, poetul Enniu facuse o traducere de pe ea 2

). Din
nefericire insa din acesta importanta istoria sacra a lul Evhemer nu ne-a
rSmas de cat pup'ne estrase, dar si aceste transformate si interpolate de eel
ce s'aii folosit de ele, fie, c5 nu cunosceau regiunile, de can vorbia Evhemer,

fie ca nu erau de ajuns familiarisap* cu numirile geografice obscure, ce le
intrebuinfa acest filosof.
In acesta scriere a sa, Evhemer vorbia de o columna de aur dedicata

lul Uran, lul Saturn, Joe, Apollo si Dianei, in o regiune numitS de
densul «Arabia de la Ocean*, seTi «Arabia fericita*, si locuitS de
Doi, de Scythi, Oceania si Panchei (PeucinI).
Vom reproduce ma! antaiu aic! o parte din pasagele lul Evhemer, ast-fel
dupa cum le aflam estrase si intercalate in istoria lui Diodor Sicul 8

). «In
acesta regiune» — autorul ne vorbesce de Arabia de la Ocean — «se ana

mat multe sate si orase insemnate, din cari o parte sunt asedate pe valuri
marl de pament (spre a fi apSrate de esundarl), er altele pe coline, orl pe
campii. Orasele cele mai man au palate magnifice, o mare mulfime de lo-
cuitori si abundanja de avert. Intreg finutul acesta (Tlaaa -q x<"P a) e plin de
») Plinii H. N. lib. XXXVI. 17. 2.
') Yarro, De agricultura, I. 43.

3
) Dlodori Siculi lib. V. c. 41—46.
COLUMNA CEA MARE D E AUR. 505
turme numerdse de diferite genurf. El produce o recolta copidsS,

dar tot-o-data este abundant in locurl de pasune pentru turme de 01
si ciredi de vite. Tinutul acesta este travcrsat de o muljime de riur!,

carl umedesc in un mod favorabil suprafapi p&mentului si contribue ast-fel
la o deplina desvoltare a fructelor. Acesta este causa, pentru care acestS
parte a Arabiel, care prin bunatatea sa intrece cele-1-alte parp!, se numesce
Fericita (s&Satjicov), o numire, ce i corespunde intru adevSr. La estre-
mitSfile acestui p'nut, din partea de jos a OceanuluT, se afla ma* multe insule,
din cart trel anume merita o descriere istoricS. Cea de antaiii se numesce
c
insula sfanta ( Ispi) si in care nu e permis de a inmormenta pe cei
decedatf. Alt5 insula (a ddua) e departata de cea de antaiii numal cu
7 stadie (1 chilom. 470 m.), si in acesta se transport! si inmormenteza cei
decedap! Afara de aceste (ddue insule) mat esista inca o insula

mare (a treia) departata la 30 stadie (6 chilom. 300 m.) de cea prece-
denta . . . Ea este situata in partea de resarit a Oceanului (elc. to jrpb? ew
\t.ipoc, toO 'QxsavoO xsiuivr;) si' are o lungime de mai multe stadie. De pe
promontoriul, ce se intinde spre resarit se dice, ca se vede regiunea In-
dica ('IvSi-/.7J) ca si cum ar fi inveiuita in cepl din causa departarii sale
celei man. In Panchea (acesta este numele insulei celei man si al regiunii
din apropiere) se afla mat multe lucrurf demne, ca se fie memorate in o
descriere istorica. Locuitorii din Panchea parte sunt autochtoni (aotifyfrovei;)
si acestia se numesc Panchei, parte sunt venifl acolo, anume Oceanirt,

Indienlf, Creteni si Scythi. In Panchea se afla un oras celebru numit
Panara si care in privinfa prosperitafii sale intrece pe tote cele-1-alte orase.
Locuitorii de aid se numesc rugatorii.lui Joe Trifyliu (too Acb? too Tpi-
(puXioD) si sunt singurii din tota populap'unea Pancheei, cart tmesc dupa
legile lor (abicvopoi) si f3r3 se'aiba vre un rege (apaaiXeoTcx) . . . . Pe o
campie deschis3, la o departare cam de 60 stadii (12 chilom. 600 m.) de
acest oras se afla templul luT Joe Trifyliu si care se bucura de o mare
veneratiune pentru anticitatea si constructiunea sa cea magnifica
Acest sanctuariii e construit din petra alba, are o lungime de doue pletre
(70 m.) si o lafime potrivita cu lungimea sa. El este asedat pe columne
inalte si mas.ive decorate cu sculpturt esecutate de maestri! celebril. Aci se
afla si statuele cele memorabile ale deilor, sculptate cu cea mai mare arta
si admirabile prin colosele lor De la templu se intinde un drum
asternut cu petre avend o lungime de 4 stadie (840 m.) si o lap'me de
un pletru (35 m.). Pe ambele margin! ale acestui drum sunt asedate vase
marl dc arama (xaXxeta pâXa) pe base patrate Dincolo de
506 MONUMENTELE PREISTORICE ALE D AC I EI.
campul acesta se afla un munte in alt consecrat deilor si care se nu-

mesce Scaunul Jul Uran si Olympul Trifyliu (OopavoO fl*ppe5 %cd
TpicpoXios "OXojiitoc). Anume se spune, c& Uran eel b£tran, in timpul cand
finuse densul imperiul lumit, petrecea cm placere in locurile aceste si ca din
verful eel mat inalt al acestul munte densul observa ceriul si stelele. Mai
tardiu insa acest munte a primit numele de Olympul Trifyliu, fiind-ca
locuitorii eraii compust din tret ginft, anume din Panchet, Oceanift si
Do I, carl mat tardiu au fost espulsap" de aict de Ammon. Anume se spune
ca acest Ammon, nu numal ca a alungat de aict pe poporul acesta, dar
a si distrus cu totul si asemenat cu pamdntul orasele lor Doia si Aste-
rusa. In fie-care an preop'I fac pe muntele acesta o festivitate 6re-care cu
multa sfinfeniS . . . . Se mat afli in acesta insula tret orase marl insemnate
anume Hyracia, Dalis si Oceanis. IntregS regiunea acesta (Ttjv Si y&pav

oXtjv) produce fructe in abundenfa. Cu deosebire se face aict vin mult de
tdte felurile. Barbap'I sunt resboinicl si se folosesc in lupta de care, dupa
obiceiul eel vechiii. IntregS organisarea lor social;! se compune din tret parft.
Clasa csa de antaiii este a preop'lor (cepei-) si tot de clasa acesta se fin
si meseriasit. Clasa a doua e compusa din agricultort (Yewpfoi), er in clasa
a treia sunt ostasit (otpaticotat) ; de ac^stii clasS se fin si pastoril (vopsr?).
ConducStorit tuturor sunt preop'I. Acestia desbat judecSfile asupra contro-

verselor, ce se ivesc si au putere peste tote lucrurile, ce se petrec in popor.
Agricultorit lucreza pamentul, insS fructele le adunS si pun in comun. Er
cand se impSrfesce recolta, acela care a lucrat pamentul mat bine capeta
partea cea mare (dupS judecata preofilor) . . . . De asemenea si pXstorit
daii in comun cu tot devotamentul victimele si cele-1-alte lucrurl destinate
pentru usul public .... In general nu e permis nimerut sS aibS ceva ca

proprietate particular!, afara numal de casa si de grXdinS. Preop'I primesc
tot ce fata dobit6cele, t6te productele, si densit distribue apoi fie-cSrut,
ce i se cuvine dupa drept . . . . Ca imbr3caminte locuitorii intrebuinpSza
vestminte mot, fiind-cS oile lor se disting prin o lana de calitate fina. Atat
Mrbap'I, cat si femeile, pdrtil ornamente de Anume i-st pun IanfUrt
aur.
impletite in jurul gatulut si brafare la man! ..... Ostasit primesc 16fa

pentru serviciile ordinare, ce le fac; et sunt imp'Srfifl in cete, ap3rl patria,
o intaresc cu castre si propugnacule . ; . Preop'I indeplinesc serviciul re-
ligios pentru del mat mult cu imne si encomil, laudand priri versurl faptele
s£v£rsite de et si bine-facerile lor pentru dment. Ndmul lor dup& cum po-
vestesc et, se trage din Crcta, de unde au fost adust de Joe in Panchea
pe cand acesta tr3ia intre dment si finea domnia pam^ntulut. Ca o proba
despre acesta el aduc modul lor de vorbire, aratand, ca in limba lor sunt
multe cuvinte rSmase de la Cretenl. Buna-voinfa si ospitalitatea, ce o au
fafa de acestia, spun ca le-a r&mas de la strSmosI, si ac^stS tradiîune s'a
propagat din generafiune in generaflune la urmasi. Et mat arata chiar si
inscriptiuni (avafpasac), dupa cum spun redactate chiar de Joe, in timpul
cand acesta traia cu muritorit si pusese fundamentul tempIuM de acolo.
Se mal afla in finutul acesta (x^?«) mine abundente de aur, de ar-
gint, de arama, de staniu si de fer, insa din aceste nu e permis de

a se esporta nimic afarS din insula . . . . Se mal afla in templul acela o
mare mulfime de daruri sfinte de aur s/i de argint consecrate in ondrea
deilor si can se conserva adunate in grXmedi din o vechime departatS. ....
Patul seii Scaunul deului (^ y.Xivij toO deoo) este lung de 6 coft, lat de
4 cofi; el este intreg de aur si fie-care parte a sa e lucrata cu multa arta.
LangS pat se afla asedata masa deului; tot ast-fel de magnified si sumptuosS
ca si cele-1-alte aparate. La mijlocul patului se aflS, asedata o column^
enorma de aur, scrisS cu litere, pe cart Egiptenil le numesc sacre. Cu
aceste litere sunt descrise faptele Jul Uran si ale lut Joe, si la acestS in-
1
scripfiune Mercur a adaus si descrierea faptelor Diane! si ale lui Apollo* ).
*) Diodori Siculi lib. V. c. 46. 7: Kv.ta 5s jjJctjv tyjv xX'.vv]v safrpre gttjXti Xpw-q \i.z-(6Xi\,
if pap.[i.aTa zyooca ta irr/p' A If ontiotc 'npa. xaXoijuva, %C <uv Yjaav ai irpa.|e;c O&pavoo ts xal
;
Alii; avafsf pajip-svi'., v.al tieta t«<Ha| al 'ApT£[u8o<; xai Atc6XXcdvo<; 6-f'
'Ep[j.oo itpoâvci-
fsfpo.[i|j.evai. — In alt loc Diodor Sicul resuma dc noii descrierea lui Evhemer despre
Arabia fericita, despre insula Panchea î Colurana lui Uran cu urmatdrele cuvinte: «Cei
vechl», dice Diodor, «au ISsat urmasilor sSi doue conceptiunl diferite despre del,
anume, ca unii sunt eterni, carl nu vor peri nici o-data, cum sunt sorele, luna
si cele-1-alte astre ale ceriului, de asemenea vSnturile si altele de nalura acesta,
de (5re-ce fie-care din acestea are o origine si durata eternS. fir alti del, ne spun densif,
sunt pSmenten!, cari au castigat cult si onori divine pentru bine-facerile aduse dmem'lor,
cum sunt Hercule, Bach, Aristeu si altii asemenea acestora .... Anume Evhemer,
amicul regelul Cassandru (din Macedonia), care avuse sS indeplin^scS. in interesul acestui
rege, <5re-cari legatium sise faci caletorii departate, spune, c5 imbarcandu-se din Arabia
fericita a navigat mal multe dile pe Ocean, si in fine a sosit la nisce insule incunjurate de
ape mari, din can una este mal insemnata si care se numesce Panchea. Acolo dSnsul a
vedut pe locuitorii numiti P a n c h e I, carl csceMza prin pietatea lor si vcner&S pe del cu
pregatiri si. sacrificil magnifice precum §i cu cele mal alese daruri de aur si de argint.
Acdsta insula este sfanta (&>'&) deilor si are mal multe lucruri demne de admirat,
atat pentru vechimea lor cat si pentru escelenta artei, lucrun pe can noi le-am descris
in particular in cartea nostra precedenta. Anume se afla in acesta insula up d(51 in alt,
6r pe vfirfuLsett templul lui Joe Trifyliu, construit de el insusi pe cand traia intre
dmeni si finea imperiul lumii pamentescl. In acel templu se vede o columna de aur,
Aceste sunt datele principale geografice si etnografice, ce ne-au rSmas

de la Evhemer cu privire la «Arabia fericitS» de langa Oceanos si la
regiunea orl insula numitS Panchea.

Istoria sacra a lui Evhemer avuse in anticitate mulfl adversarl din causa
tendinfelor, ce le urm2ria acest filosof cyrenaic, care voia sg esplice mi-
tologia prin istoria si cu deosebire voia s6 probeze, cS o parte din deil
cei mart ai religiunil vechl au fost simpli muritort, cart pentru meritele si
puterea lor castigase onori divine.

Acesti antagonisti ai sistemului, ce-1 introdusese Evhemer in istoria sfantS
a vechimil, declararS de mincinosS intrega descrierea, ce o ficuse d&nsul

despre regiunea numit3 Panchea, despre poporul eel fericit si model de
pietate, ce locuia in aceste estremitap ale lumiT vechi 2
). Motivele lor aveau
ore cari aparenfe convingatdre. Ca proba, acesti adversarl ai doctrinelor
cyrenaice aduceau imprejurarea, c& in Oceanul arabic, acolo unde cautafi
densii acest pument fericit al lui Evhemer, nu au esistat nici popdrele, nici
orasele, nici institutiunile, nici insulele, de cart vorbia acest filosof ateist,
care in definitiv nu voia nici mal mult, nici mal pufin, de cat sS rSstonie
vechia religiune grecesca.
No! vom esamina aici acesta' important;! relatare a lui Evhemer, din punct
de vedere istoric si geografic,- spre'a ne pute da semi de esistenfa si si-
tuatiunea adeverat3- a acestel memorabile regiunl.
care contine o descriere sumarS cu Iitere Pancesci a faptelor ilustre sevSrsite de

Uran, de Saturn fide Joe ('Bv tooto) tu> Upcj> 3T-fp,f)v elvai -^puar^v, iv •J
tot!;
Ilayyaioi; Yp&rl iaa 'V 6sapX"v va ? T * ? Te O&pavou %«i Kpovoo v/X A;o;
J Y E TP K (JI
'l
J-^ Kp<i£s'.s
xscpccXcaioSuis). Densul (Evhemer) mal adauge, ck Uran a domnit eel de antaiu dintre
top, fiind un bSrbat cu inalte sentimente de dreptate, cu o bunS-vointS f6rte mare $i
fdrte instruit in ce privesce cursul stelelor. El eel de antaiu a adorat divinitStile ce-
rescl cu victime si din aedsta causa a fost numit O&pavo;, Ceriu» (Diod. Sic. Ed.
Didot. lib. VI. c 2). — Pun6nd fata in fata aceste ddue estrase f&cute de Diodor
unul in cartea a V si altul in cartea a VI a istoriel sale, avem inaintea nostra o mica
imagine despre confusiunea, ce s'a introdus in textul original al lui Evhemer chiar si
numai din partea lui Diodor Sicul. In primul estras insula Sfanta este diferitS. de Pan-
chea, in al doilea ele sunt identice. In primul estras columna lui Uran era scrisa cu
Iitere, pe cari Egiptenii le numiafi sacre, in al doilea cu Iitere nationale Pan-

cesci. In cartea a V-a Diodor spune. c& templul lui Joe Trifyliu se afla pe o cam pi 3,
dr in cartea a Vl-a pe un ddl, confund&nd ast-fel magnificul sanctuariu cu muntele
dedicat deilor sdu cu Olympul Trifyliu,
') Polybii lib. XXXIV. 5. 9. — Strafoonis lib. II. 4. 2. — Plutarque, D'Isis et d'Osiris.
Citam traductiunea francesa din 1784, Tome XI, p. 309: qui seroit ouvrir de grandes
portes a la tourbe des mescreanls atheistes et donner manifeste ouverture et

.
2. Patria lul Uran in regiunea munfilor Atlas.

Arabia fericild a lul Evhemer langd riul Oceanos (s. Istru).
Dupa cum nc spune Evhemer, bStranul rege Uran, pe cand densul finea
imperiul lumiT, petrecca adese-ori In regiunea numita Panchea, ce forma

o parte din Arabia fericita.
Care era insa patria luT Uran? Este prima ccstiune, ce ni se presinta aici
spre a ne pute orienta asupra situajiunii geografice a ArabieT fericite.
Dupa cum ne spune Diodor, locuitoh! de langa muntele Atlas (Oltului),

stapanitoril «f e r i I fericite* (x&pa so5atu.tov), can escelau prin pietatea lor
deosebita si prin ospitaiitatea lor fata cu toft vecinil, sc glorificau, ca deii
lumil vechl s'ati n3scut la densil.

Anume ei spuneau, ca eel de antaiii rege al lor a fost Uran >), adeca
Ceriul in intelesul posterior al cuventulm, in realitate insa «Muntean» 2
),
ca acest Uran a adunat mai antaiii in societate- pe omenil r&slap'Ji si i-a
facut se constitue comune; ca el le-a dat leg! si i-a oprit s£ traiesca in
fara-de-legT, ori dupa modul ferelor selbatece; el i-a invSfat sS cultive fructele
bune si s5 le conserve; ca el a supus cea mai mare parte a lumiT, cu deo-
sebire p'nuturile despre apus si nord; ca el devotandu-se cu un zel parti-
cular in a observa cursul stelelor, ajunsese sS pota predice multe, ce se
puteau intempla in univcrs, ca el a stabilit legile anuhn dupa cursul sdreluT.
si le-a adus la cunoscinfa omenilor; densul a imparp't anul in luni dupa

cursul lunei si dupa anumite ore .... Numele lul apoi a fost aplicat la
ceriu, nunumaT din causa, ca el cunoscuse adanc resaritul si apusul stelelor
si alte fenomene cerescT, dar tot-o-data pentru a face cunoscute lumil
meritele sale*.
Domnia lul Uran in parpile de nord ale Istrulm ne apare nu numai in
tradip'unea Hyperboreilor de langa muntele Atlas, pe care ne-o comunica
grande licence aux impostures et tromperies de Evemerus le Messenien, lequel . . .
arespandu par le monde universe! toute impiete, transmuant et changeant tous

ceulx que nous estimons dieux, en noms d'admiraulx, grands capitains, et de roys . .
') DiodoK Siculi lib. III. 56: 'Axittytioi too? napo; -civ 'Rxeaviv xorcoo? xornxouvTes Stal
yrtuoav tSSa.iu.ova yeuofteyot . . . ty]V is Y^veotv xuiv 3-souv rcap' olutoTs f sv "^ ai f a0 ' • •
MofroXofoost al icpuJTOV wap' autoT? Oupavov (BasiXeuGat.
*) Numele cjeulul Uran (O&puvo?) deriva de la oupo; (in forma ionica) munte.
:
Diodor, dar ea form£za tot-o-data' fundamentul celor mai vechi legende

pelasge cuprinse in poemele lui Homer si Hesiod. Originea tuturor deilor,
ne spune Homer, era la Oceanos potamos J
).
Arabia cea fericita a lui Evhemer, traversata de o mulfimc de rluri, o

)6r&, ce se caracterisa prin recoltele sale abundente, avutS de turme, de
mine de aur, de argint, de arama si de staniii, cu dmenii sei eel pii si cu
organisarea sa cea patriarchal^, este una si aceeasi cu y_&pa eo8af|ia>v, sdii
cu regiunea cea fericita a locuitorilor de langX muntele Atlas, unde era

patria si resedinfa lui Uran, primul intemeiStoriii al marelui imperiu pelasg.
Ca o regiune geograficS, Arabia de la Istru, sen de la Pontul

euxin, o intenipinam adese ort amintita" la autorii anticitap'i.
Inca in cele ma! vechi legende grecescl Istrul, "Iaxpo?, ne apare ca un

flu al Egipetului si al Arabiei 2
). Esista asa dar o Arabia langa Istru incX
in timpurile mitologice.
De alta parte la poetul Eschyl, mulfimea cea belicdsa de langa muntele

Caucas, unde suferise Prometheu, si pe unde curgea riul Oceanos, este nu-
mita «florea marfiala a Arabiei» 3
).
Tot ast-fel poetul latin Plaut, care traise in seculul al Ill-lea a. Chr.
amintesce de o Arabia langa Pontul euxin, o fe"ra, dice densul, unde
cresce in abundenfa absintul seii pelinul 4
). Arabia Pontica a lui Plaut se
intindea de la muntele Hem pe langa tgrmurii marii negre in sus pana
catre apele riului Borysthene seii Nipru, o regiune despre care poetul Ovidiu
scrie: ca-I infidra, campurile el cele deserte acoperite numai cu absintul

eel trist, seceris amar, demn de pamentul, ce l'a produs 5
). Aceeasi Arabia
europeana a lui Plaut o mal aflam si in seculul al XVlI-lea tot ast-fel de-
scrisa de archidiaconul Paul din Alep'p. «In Moldova* dice densul, «in Tera-
romanescS si pana la Moscova, spafiul campiilor dintre t6te erburile e

acoperit mai ales cu absint* 6
).
».) Homer! Ilias, XIV. v. 201.

2
) ApoIIodori Bibl. lib. II. 1. 5. 4.
') Aoschyll Prom, vinct. v. 420: *Ap«p£a? t'opsiov £v3-o?.
*) riauti Comoediae, Trinumus. Actul Omnium primum in Pontum

al Ill-lea: Syc.
aduecti ad Arabiam terram sumus. Charm. Eho, An etiam in Ponto Arabiast. Sv.
Est: non ilia ubi tus gignitur. Set ubi apsinthuim fit ac cunila gallinacea.
E
) Ovidli Ep. ex Ponto. III. 1. 23-24
Tristia per vacuos horrent absinthia campos
Conveniensque suq messis amara loco.
8
) Hasdeu Arch. ist. I. 2. 79.
Afara de genealogia mitologica a Istrului, fiu al Arable!, si afara de notitele
geografice, ce nl le-a transmis Eschyl si Plaut, no! mai aflam unele amintiri
obscure despre Arabia din pSrJile de nord-vest ale mant-negre si la alp: autorT.
La geograful Ptolemeu litoralul Maril-ncgre tnccpand de la braful de

nord al Dunarii pana la gurile riulul Borysthene si marginit la apus cu riul
Hierasus seu Siret, era locuit de o populafiune, ce purta numele de Arpii 1

).
Er la Ammian Marcellin acelasi pinut ne apare sub numele de Arabia 2

).
In fine eruditul archeolog Bessonov din Rusia mai scrie urmatdrele :
«Tot ce se numesce din vechime, insa intr'o epoca deja istoricS Kara-
Vlachii in infeicsul eel mat larg al cuventului, pdrtS in poesia poporala a
Bulgarilor numele de Arab, cr poesia poporala a Serbilor este si mat es-
plicita*. D. Bessonov citezii mai multe legende serbe si bulgare, prin carl
i-si intaresce aserp'unea. Buna 6ra. Intr'o balad.a, faimosul craisor Marcu,
eroul favorit al eposuluT bulgaro-serb, si inimic inversunat al marelui Mircea,
este descris rapind de la Arabi tote orasele pana la Pont 3

).
La tote aceste fantani geografice vechl despre Arabia de langa. Istru, noi
vom adauge aici inca o imprejurare caracteristica, ca in evul de mijloc in-
semnele eraldice ale Terei-romanesci eraii trei capete negre, er ale Mol-
dovel ddue capete negre, adec£ arabe *).
Dup& cum vedem, numele de Arabia era aplicat la regiunea dintre Car-
pafi, Istru si Pontul euxin inc& din timpuri fdrte obscure. Partea principals
a acestel Arabic pontice oil oceanice (istricej, si anumc aceea de langa
muntele Atlas ne apare la Evhemer ca Arabia fericita ('/j eoSaificov 'Apaj3ia).
Conumele de «fericita» i se atribuise acestel regiun! favorisate de ceriii
inca din timpuri fdrte departatc B

). La acesta numire face alusiune Pliniu
cand scrie: gens felix, si crcdimus, quos Hyperboreos appellavere 6

), si
tot de acest titlu consecrat prin tradifiuni vechi t-si adusese aminte impSratul
Aurelian, cand batuse monetele cu inscriptiunea DACIA FELIX 7
).
') Ptolomaoi Geogr. lib. III. c. 10. §. 7.
2
) Amuiiani lib. XXXI c. 3: Athanaricus Thcrwingorum dux .... castris denique
prope Danasti (Nistru) margincs , . . metatis, Mundcrichum duccm limitis postca per
Arabiam . . . misit hostium (Hunnorum) speculaturos adventura.
') Hasdcu, 1st. crit. Vol. I (Ed. 2.) p. 08.
4
) La Homer Hyperboreii cei pii de langa Oceanos apar sub numele de Ethiopi
<Uias, I. 22.— Cf. Aeschyli Prom, vinct. v. 808).
(
) Odyss. IV. 563 seqq. IX. v. 109 seqq. — Aeschyli Choeph. v. 373—374: ^•jdl-rjc;
8 riinii lib. IV. 26. 11.

)
') Eckhcl, Doctr. numni. VII. 481.

Avem de a mulfami numat confusiunit, ce o fScuse autorit grecesct din

epoca de decadenfa' a geografiel, cS numele de «Arabia fericitS* a fost
atribuit unet pSrfi a Arabiet asiatice. Dar insust Pliniu eel bStran constats,
ca acest conume era fals 1

). Arabia asiaticS, acoperita de deserturt vaste,
cu o clima ardetdre, cu munft stincosl si sterpt, cu un pamdnt pufin pro-
ductiv chiar pe langa mare, lipsita chiar si de pasunt, unde nu esista nicl
un riu, care s6 aiba un curs continuii de ap3, de cat numat cand pk5ua,
lipsita de metale nobile, si peste tot regiunea cea mat seraca" a Asiet afarii
de Iranul oriental, o {erS, pe care nict Romanit nu avura ambifiunea s6 o

cuccresca, si care inca pana asta-dt este In mare parte un pSment necu-
noscut, nu a putut nicl o-data s& capete numele de Arabia «fericita».
3. Insjila nutnitd Panchea (Pence) in istoria sacri a lul Evhemer.
Langa regiunea, pe care Evhemer o numesce «Arabia fericitS» densul

mat face aminfire de un teritoriii cu orase insemnate, cu munft si campit
intinse numit Panchea (HayâCai) si care se afla in partea de res&rit
a apet Oceanos.
Textul lut Evhemer cu privire la acesta parte a Arabiet fericite nu este
destul de clar. Panchea figurdza la densul acum ca ^topot, seii ca regiune con-
tinentals, acum ca vvjcoc, seii insula. O probS ca Panchea lut Evhemer
forma de fapt numat o continuitate geografica a Arabiet fericite, si nu sc
afla situata in apele cele deschise ale marit mart.
Cet vecht, cu tote ca avuse inainte intrcg textul acestut istoric-filosof,

insa nu erau nict densit pe deplin orientaft in ce privesce caracterul geo-
grafic a accstct regiunt.
La Polybiu, Panchea lut Evhemer este numita regiune *), la Strabo f£ra ?),
<Sr la Diodor Sicul ea ne apare ca x^P* ?' ca vvjooc. In tot casul Panchea
lut Evhemer este o insula, insa nu maritima.
Delta DunSrit ne aparc in literatura geograficS grecesca, inc& incepSnd
») Plinti lib. XIT. c. 41: et tamen Felix appellatur Arabia, falsa et ingrata
cognominis.
*) Polybii Hist. lib. XXXIV. 5. 9: '0 (Eo-rjjiepo; MeoTrjvio;) juvrei ft ti? juav yuipav,
•>) Str.ibonis Geogr. lib. II. c. 4. 2: %u>pav t4)v tiny/alav. — Ibid. lib. VII. 3. 6: nap'
E&Yj|j.ep<;> Si XTjv lla'i^w.av f^jv ...

COLUMN A CEA' MARE DE AUR. 5l3
din seculul al Ill-lea a. Chr., sub numele de Peuce (Ileijxrj), o numire, pe
care Eratosthene o dcriva de la specia de arbori tcsoxyj (brad), ce crescea
in acesta insula 1
). in realitate insa Ileux?] era numai o forma grecisata a
unei numiri indigetie.

In poema epica despre ArgonaufT, ce se atribue lui Orpheu, se amintesce
langa gurile riuluY Oceanos seu ale Istrulul de locuitoril asa numifl Pacti 2
),
si pari nu erau altil de cfit Pane he it lui Evhemer.

Diferite numiri topograflce similare ni se presinta p^na in dilele ndstre
in parfile de jos ale Dunarii. Din aceste vom aminti aici urmatorele: Pan-
galia, unul din orasele cele mat insemnate ale Dobrogel in evul de mijloc,
situat spre sud de Constanja pe ruinele vechiulul Calatis 3);Panga, vale spre
nord de comuna DaienI; Pancesci, terg in judeful Roman; alte trei co-
mune numite Pancesci in judctcle Putna, Bacau, Roman; Panel u, o

comuna urbana in judeful Roman; Pancea, del in judepul Prahova.
Putem asa dar stabili cu o deplina convingere istorica, cS numirea de

Peuce, pe care geografil grecescl din timpurile din urma ale anticitap'I o
atribuise insulel formate de brafclc Dunarii, este una si aceeasl numire geo-
graficS cu Panchea lui Evhemer. Insa filosoful Cyrenaic estinde acdstM nu-
mire si la o parte insemnata din Scythia mica, seti Dobrogea *).
Se mai presinta aici inca o circumstanfa geografica, pe care nu putem

trece cu vederea. Dupa cum scrie Evhemer, regiunea, seu insula, numita
Panchea, se afla situata in apropiere de alta insula ma! mica, considerate insi
de sfantS, si care nu pote fi alta de cat insula Leuce, cSreia p&na in
timpurile din urma ale anticitatii i r.e atribuise epitetul de sacra 5

), divina
6
si luminosa ).
') Stephanas, Thesaurus gr. L. v. IIs'S-/.-f]. Nomen insulae ab arboris nomine derivat
Eratosth. ap. schol. Apoll. Rh.: Sia xb no)cl&4 "Iêiv itejSx^
!
— Cf. Scymnus, v. 785-790.
') Orplici Argonautica (Ed. Schneider, 1803) v. 1070-1073:

. . . 8ia otojiato? xi'sv 'Ap-fiu . . .
Xs;ivo(j.ev evfta xai Evfra ppoxwy Smrvfa tfijXa
Ilaxxiuv 'Apxxeiuiv te -[Evo^ AeXiwv x? afsauiymv.

xo|o'^>6po!>f; x£ Ytajdrj.!; ....
s
) Jireeek, Gesch. d. Bulg. 1876, p. 400. — In tin portulan manuscris din a. 1351 in
Biblioteca Laurcnciana din Florcntia: Pangalla.

4
)
Intr'o vechime fdrte departata gura principals a Dunarii se afla mult mai spre
sud. AsMcl Herodot (II. 34), care dupa cum sc vede avuse inaintea sa nisce fantani
geografice mult mai vechi, ne spunc, ca Istrul se versa in mare in fata de orasul
Sinope al Asiel micT. — Cf. Aristotele, Meteor, d. I. 13; si Do generat. anim. Vtir. 28.
5
) Scylacls Periplus c. 68: Aeoiqj, Up& tou 'ikfriXiim^
6
) A se vede mai sus p 97.
Regiunea, orf insula, Panchea, situata in apropiere de mare, intre Scyfi si
Gefci, ne apare inca din timpurile lul Evhemer ca un coif fericit de pament, unde
interesele economice si interesele comerciale faceau s£ se intalndsca si stabi-
lesca diferite grupe de locuitorlt din Jinuturile vecine si din insulele martf egee.
Populafiunea Pancheei, ne spune Evhemer, afara de locuitorii autochtoni,

cari se numiau Panchel, se mai compunea din urmatdrele triburl, ce
imigrase mai tardiii acolo, anume ScythI, Oceanijl (sen locuitorl din parfile
superidre ale Oceanului, Istrului), CretenT, Indienf si in fine Do I.
Acesti Do I, despre can ne spune Evhemer, ca locuisc o-data in numSr

considerabil in Panchea, de unde el au fost apol espulsafi, nu sunt de cat
Dail hit Strabo %, un nume, sub care eel vechi infelegeaii peDact, sen
triburile pastorale de la Carpaft. Tot ale lor aii fost dupa cum results din
Evhemer orasele Doia si Dal is, din cari eel de antaiu se pare a fi identic
2
cu Dausdava al lul Ptolemeii, situat intre brafele Dunarii ), er al doilea
a fost probabil comuna cea insemnata de pastor!, numita asta-dl Daient in
Dobrogea.
In ce privesce pe Cretenii imigrafl in Panchea, el nu sunt de cat pre-
mergatorii preistorici ai coionielor comerciale Milesiene de la Dunarea de
jos. Insust Miletul, acest oras infloritoriii si puternic de pe Jermurit Asiei
mici, a fost la inceput numal o colonia Cretena.

In fine Evhemer in descrierea Pancheei mai face amintire de o grupS
de locuitori imigrafi, pe cari densul i numesce Indi. Dupa Apolloniu Rhodiu,
pe campul eel vast si desert, ce se intindea de la gurile Istrului in sus,
locuiati in timpurile mat veclu asa uumi|il Sindi 3

). Indi luT Evhemer imi-
grati in insula Panchea si Sindi luT Apolloniu P.hodiu din sus de gurile
Dunarii ne apar ca unul si acelast popor de rasa pelasga. Dupa cum ne

spune Pliniu, riul eel mare al Asiei, Indus, era numit de locuitorii indigent
Sindu s *). De aid se esplica pentru ce geografiT vechi identificau numirea de

Sindi cu Indi. Despre locuitorii numifi Indi de la Istru mai avem si o tra-
*) StrallOllis lib. VII. 3. 12: Aaxo&s . . . ooc oTjmli Aaous xaXeto&tt'. to itaXaiov &<p' oo xal
•naoa to:; 'AttixoT; iKsr.6X'j.oz Ta tuiv oixstiiv ovojiaitt Fexat xal Aaot.
2) 'Ptolcniiici Gcogr. III. 10. 6: M^totju Ik too notajj-ou rcols'.c a%*' AaoucSaoa vf' Jio'
70"; Ihftem vs' •[".
8
) Apollonii Rhodii lib. IV. v. 322. — Dupa istoricul Timonax campul Sindilor
(tiiiv Llv5i»v usSiov) se intindea pftna la punctul, unde Istrul se despartia in ddue albiT
seu pan& la cataracte, dupa cum vom ved^ mai tardiu (Fragm. Hist, graec. IV. 522. 1).—
O alta grupa de Sindi locuia dup& Scylax (§. 72) langa lacul Meotic: Msta 8e Maiii-caS
.
XivSot efl-vo;. La acestia se refere pasagiul lui Evhemer, unde scrie, c£ dupi cum se
spune, din Panchea se pc5te vede' Indica ('IvoVat]), ca si inveluita in c<5ta.
«) riinit lib. VI. 23. 1: Indus incolis Sindus appellatur.

difiune geograficS. In o vechiS baladS s£rbesca teritoriul actual al Terel-
rorhanesci port? numele de India 1

).
Ga centre mat insemnate ale populafiunii din Panchea, afarS de Doia

si Dal is, Evhemer rrial amintesce orasele Hyracia, Oceanis si Panara.
Hyracia pare a fi vechiul oras incunjurat cu murf Heraclea, ce esistase
o-data in apropiere de gurile IstruluT, care insS in timpurile lui Pliniu era
dispSfut 5
). Er Oceanis este probabil vechiul Axium seu Axiopolis.de
pe tgrmurele drept al DunSrii, langS Rasova de asta-dl. In fond Oceanis si
Axium era una si aceeasi numire.
In ce privesce organisafiunea politick si socials a locuitonlor din Panchea,
ea ne presintS intru tote caracterele institufiunilor tradifionale ale Hyper-

boreilor si Dacilbf.
In tdte orasele Pancheei, dupa cum ne spune Evhemer, clasa orl casta
dominanta o formau preopX EI eraii nu numai ministrii altarelor, dar tot-
o-datS si carmuitorii poporuluT. Pe langa funcp'unile sacerdotale, preofiT din
Panchea mal concentiase in manile lor tdte puterile politice si juridice.
Aceeasi formS de guvernare a aflSm si la Hyperborel. DupS cum ne

spune Hecateu, descendenpi regelul Boreas aveau nu numai domnia po-
litics, peste insula cea sfantS a Hyperboreilor, dar eraii tot-o-datS si admi-
s
nistratoril templulul celul mare al lui Apollo ). Aceleasi institufiuni nafionale
teocratice le aveau si Dacii 4

).
In fine comuniunea de avert, ce o aflSm la triburile agricole si pastorale
din Panchea, are intre tote caracterul vechilor institufiuni pelasgo-gete.
') Hasdeu, Etymologicum magnum Romaniae. Tom. IV. Introducere, p. CXXXV.

») Plinii lib. IV. 18. 5: Jamquo Thracia altero latere a Pontico littorc incipiens,
ubi Ister amnis immergitur, vel pulcherrimas in eo parte urbes habct . . . . Hera-
cleam habuit, et Cizonen terrae hiatu raptam.— Acdsta Heraclea pare a fi fost situata
Ianga bratul de sud al Istrulul, numit asta-dl al Sf. George, er la Ptolemeu (III. 10.2)
Inariacion stoma, unde regele Filip II al Macedoniei voise se ridice o statua lui Hercule
(Justini lib. IX. 2: vovisse se [Philippum] statuam Herculi, ad quam in ostio Istri
ponendam se venire). Conferesce si notita lui Arrian despre sacrificiul, ce-1 face Ale-
sandru col Mare langa Delta Dunaril lui Joe Soteros, lui Hercule si IstruluT (Dc exp.
Alex. I. 4- 5). — Mai cste de notat aid, c5 una din gurile Nilului inca era conscciaU lui
Hercule si purta numele de stoma Heracleoticon (Taciti Ann. II. 60. — Strabo,
II. 1. 35.— Diodor, I. 3. 37).
5) Diodori Sicull lib. II. 47 : DacAsieiv Zi tvjC itoXeco? t«6t:y)<; xxi tou Tsjiivooc Hafafr.v
too; oyofn.aCoji.EVou? Bopsotâj.
<) Strnbonis lib. VII. 3. 11; XVI. 2. 39. — Jornandis De Get. orig. c. 5. —O consti-
tutiufte anaWgii o aflam si la triburile pelasgc ale Cappadociel (Strabo, XII. 2. 3).
Ne sunt cunoscute urmatorele versurf ale lui Horadu : Mai bine tr3esce
poporul eel rigid al Gefilor, ale c3ror mosii nehotarnicite produc recolte
1
pentru toft. Aict nime nu cultiva pSmentul ma! mult de un an ; 6r dupa.
ce unul si-a Indeplinit munca sa, pana cand el se odihnesce, vine altul si-1
inlocuiesce cu asemenea indatorire 1

). Er Criton, care tr&ise in timpul lu!
Traian si scrisese o istoria. a Gejilor, ne spune tntr'un fragment al sgfi, ce
a rSmas la Suida, c£ o parte din Gefl aveaii sa indeplin6sc& lucranle de
agricultural iar cet ce urmau pe rege in rSsboiu, adecS militant, ingrijiau
de castele !
).
Originea comuniunil de avert la poporul pelasg se reducea la timpurile

cele fericite ale lui Saturn.
In acestS privinta scrie Trog Pompeiu: dt Saturn a fost un rege cu

sentimente de dreptate asa de inalte, in cat in timpul, cand domnise d6nsul,
nime nu a servit unul altuia, si nicT nu a avut cine-va vre-o avere particulars,
ci tote erau comune si neimparfite, ca un singur patrimoniu al tuturor 8

).
4. Olympul Triphyliu din insula Pane heel.
In insula Panchea, dupa cum ne spune Evhemer, se afla un munte con-

secrat deilor, care ma! antaiii se numise Scaunul lui Uran, er mai tardiu.
Olympul Triphyliu.
Acest munte sfant al Pancheei purta dupa" Evhemer conumele de TptyoXwc,
fiind-cS locuitoriif acestei memorabile insule se compuneau din trel gin|i,
xpt'c si yuXv), trib. O etimologia vicidsS. Triphylul din insula Panchea nu putea
sS fie de cat un Trimonp'u seTi Tpt'f uXXov, de la tpk si ipXXov, fdia, in casul
de fafa v£rf seii pise, dup& cum in timpurile lui Pliniu un munte al
)) Horatii Od. lib. III. 24:
Campcstres melius Scythac ...

Vivunt ct rigidi Go tac;
1 mm c t a t a quibus j u g c r a liberas
Frugcs ct Ccrcrcm fcrunt ....

*) Suidns, V. Ooiotfai?.
8
) Justini Hist ex Trogo Pompcio, lib. XLIH. 1: rex Saturnus tantae justitiae fuisse
traditur, ut ncque servient sub illo quisquara,neque quicquam privatae rei ha-
buerit: sed omnia communia et indivisa omnibus fuerint, veluti unum cunctis
patrimonium csset.
Campaniel se numia Tri folium 1

) si dupa cum un munte cu numirea de
Trifoiti se afla in judeful Prahova (Romania) spre nord-vest de catunul
a
Scurtesci ).
Inca din cea mai obscura anticitate, credinfele poporale atribuise o pu-
tere mistica numSruluT combinat de trei. Trinitatea este o vechia dogma

religitfsa, pe care o aflam esprimata" in mod simbolic in formele rituale si
pe diferite monumente ale epocei pelasge. Marele deu din Panchea se nu-
mise TffVf&fa/Ki s6u mai corect TpispuXko?, nu dupa numSrul ginfilor din
Panchea, ci dupa cele trei inalfimi ale muntelul sfant, intocmai, dupS cum
la Grecl Joe avea conumele de 'OXofmoc, la Troiani Idaeus si la Roman!
Capitol in us, dupa munp'i, ce eraii consecrafi maiestap'I divine ca o re-
sedin{5 demna pe pament.
O reminiscenfa religiosa despre Olympul Triphylliu din parp'le de jos ale

IstruM, o aflam si asta-dl in tradijiunile locuitorilor romanl din Dobrogea.
Colindele romane din acesta parte a DunSril de jos celebr£za cu deosebita
pietate pe Maica DomnuluT, care luflnd in brafe pe fiul de curend nascut,

plecS sS urce eel trei munfl sfinfY, vechia resedinfa a divinitafilor ante-
crestine din acesta regiune.
Reproducem aid un specimen din aceste colinde particulare ale Dobrogel:
Er Maica sfant a Maria

Fiu la brafe ca-si lua,
CarSruia si-o lua,

Cararuia la trit mun{Y,
Urca-sT munte, urca-si doi,
Cand fuse la munte de trii
Puse jos se s'odihnescS,
Coconas sS-si premen^sca . . .
3
).
De asemenea mai afliim si asta-dl in aceste parfi ale IstruluT de jos unele
res-turi importante din vechiul cult al lul Zeu? TprpoXXw?. Tradifiunile popo-
rale de pe teritoriul Dobrogei, cum si din unele p5r(I ale judefelor vecine,
Braila si Covurlui, atribue o deosebita importanfa religidsa unuT sfant cu

numele de Trif seti Triful, ale carui caractere insa sunt cU totul ante-
crestinc. Acest sfant Trif seii Triful este dupa credinfele poporale romane
divinitatca, care da rod pamentuluT. El fructifica Jerinele seii campurile de
i) Plinii H. N. lib. XIV. 8. 9.
') Un oras cu numele de TptipooXov este amintit la Ptolemeu (III. 8) in Dacia, in re-
giunea de sus a PrutuluT.

») Comunicata de ;nv. I. Negiescu, com. ParachioT, jud. Constanta. O variants la B u-
rada (O caietoriS in Dobrogea, p. 51—53), 6r alte variante din acelasl judef in colec-
tiunea n<5stri inediti,

arStura, gradinile, pomiT, viile; le apara de distrugerea gadinilor si a fthrelor
selbatece; el este mat mare pesle turme si vite, favoris6za producfiunea li-
vedilor, peste tot el cstc protectorul intregei economil rurale si pastorale J

).
Cultul lui Trif s£u Triful intrece dupa cum vedem pe al tuturor celor-
alalfi sfinfi crestini. El este un fel de conducStoriu al naturei. El mai are
si asta-dl o parte din atributele divinitafii supreme, a lut Zsog eSp&orac, care
dupa Hesiod, face pamentul se produca cele trebuincidse pentru traiul

omenilor, face sS cresca in munte ghinda pe stejan, inmulfesce albinele,
face ca oile sS fie incarcate cu lana, si campurile se product recolte abun-
dente 2
). Atat dupa nume, cum si dupa caracterele cultului sSii, Trif sdu
Triful este identic cu marea divinitate, pe care Evhemer o numesce Zsu?
TpicpuXco?.
In fine in alte colinde romane, cari se ocupa cu lucrarile si bine-facerile
agriculture?, s'a mai conservat o important^ reminiscenfa despre un stalp

misterios de aur, unde se adunaii si tricraii recoltele de pe campurile arate:
Apoi carele pornia
La stalpul d e aur
Cu aria de argint,
Ca si care nu mai sunt;
Graul pe aria-1 intindea s
)
Sett in alta variants :
S'o dus la stalpul de aur,

La aria de argint,
Unde boierl nu mai sunt 4
)
. . .
Este afara de ori-ce indoiela, ca acest stalp de aur, de care fac amintire
colindele agrare romane, nu era o ficfiune poetica., ci o columna reala istorica

de o insemnatate particulars, ridicata in timpurile preistorice langa un templu
6re-care. Agricultoril din Panchea. ne spune Evhemer, lucreza pamentul,
6r fructele le aduc si pun in comun, pe carl apoi preofii le impaxfesc intre
agricultori dupS meritele si activitatea fie-carai. Insa daca acest stalp de
aur al tradifiunilor romane este identic cu columna de aur, de care ne
vorbesce Evhemer, nu putem sci. Noi ne marginim a constata aici numai
») Dupa respunsurile primite la Ccstionariul nostra istqric diu comunele Garliciu,

Gardanesci, Oltina, Seimenii-man, j. Constanta, si Garla-mare, Mehedinti.
j.
a
) Hesiodi Opera et Dies, v. 230 seqq.
3
) Mandrescu, LiteraturS si obiceiurf poporane, p. 220.
4
) Rcteganul, Colectiune inedita. Partea Datinele Craciunului,
I. p. 435, in Biblioteca
Academiei romane,
COLUMN A CEA MARE DE AUR. 519
faptul, cS in ferile romane mal esistS si asti-di reminiscenfa unui celebru
stalp de aur al timpurilor archaice, cantat in colindele plugarilor 1

).
Inscripfiunea de pe columna cea memorabilH de aur, de lang& riul Ocea-

nos, s6u Istru, consecrate marilor divinitSft pelasge, luT Uran, Saturn, Joe,
Apollo si DianeT, confinea, dupS Evhemer, o descriere sumarS a evenimen-

telor mart politice si religiose, ce se petrecuse in timpurile aceste! dinasttf
divinisate. Cu alte cuvinte acesta" inscriptiune cuprindea istoria intemeiSrtf
marelut imperiu pelasg, despre care vom vorbi mal tardiu; monument de
1
o estremS important pentru civilisajiunea vechici europena , si care f6rte

probabil a dispSrut pentru tot-de-una.
l
) In colindele romane, in carl se cunt& magnificenta ManSstirii albe, din insula
1
de langa gurile DunSriT, sc mal- face amintire, in uncle de un «jef de aur scris», in
care sede DumnedeQ, dr in altele de «jeturi de aur scrise»,in cari scd Bunul Dum-
nedeu si Mo? CrSciun. In Babilon, dupi cum ne spune Herodot (I. 183) inci se afla un
mare simulacru dc aur, ce representa pe Joe secJSnd. LangS deO sc afla ase4at& o
masS mare de aur, un sciunel pentru picidre si un tron, tot de aur.
••
XXT. XPYSEA MHAA -MEEELE DE AUK ALE GAEEI.
Dup& vechile tradifiuni grecesct a un-spre-decea lucrare, pe care regele
Eurystheu din Mycena o impusese lui Hercule a fost se-i aduca merele
de aur, y_pbasa pjXa, gradina deilor,
din ce se ana langS muntele
Atlas din {era Hyperboreilor.
Despre originea tradifionaI5 a acestor mere istoricul Pherecyde din
sec. V a. Chr. scrie urmat6rele: c£ la casatoria lui Joe cu Junona, Gaea,
seii Terra, adusese ca dar nisce mere de aur cu ramuri, pe can deifa Ju-
nona admirandu-le forte mult a dat ordin si le planteze in gradina

deilor 1
), numita si gradina Hesperidelor 2
), de langa muntele Atlas, in fera
Hyperboreilor, si fiind-ca. fetele lui Atlas culegeaii in continu merele acestea

pe furis, deifa Junona puse un balaur gigantic, ca p^ditoriu al grSdinei.
Hercule, dupS ce primesce de la Eurysteu insSrcinarea, ca se-I aduci

merele de aur de langa muntele Atlas, plecS din Argos, ciletoresce peste
Macedonia, Illyria, si vine in {era Hyperboreilor, unde libereza' mal antaiu
pe Prometheu din catenele sale. In semn de mulfumire Prometheu sfiituesce
pe Hercule, ca se nu merga in persona dupS mere, ci se r6ge pe Atlas,
ca se i le aduca. Hercule pleca la Atlas, i enareza insarcinarea, ce o pri-

mise de la Eurysteu si-1 rdgi se-i aduca. cele tret mere de la Hesperide.
Atlas i indeplinesce dorinfa, er Hercule ia merele si le duce la Eurystheu s
).
Acum insX incepe o noua fasa in istoria rSpirii acestor mere de aur.
Regele Eurystheu, se convinge in fine, ci s'a seversit un act de impietate

cu rSpirea acestor mere si le daruesce lui Hercule. Acesta la rendul sSu
av£nd aceleasi scrupule nu voicsce se fini merele pentru sine', ci le d& Mi-
nervei, care le aduce inapol la locul de unde aii fost luate, fiind-ca era
un sacrilegiii, dice Apollodor, ca acele mere se fie duse in alta parte.
Dup& alte tradifiuni Hercule plecX din Argos cu ostire numerdsS ca se

pdta lua de la Hyperborei aceste darurl prefidse si sfinte.
Era o espedifiune formala de resboiu, otpaiita *), intocma precum a fost
i) Phei'CCj'dis lib. I. frag. 33 a : el? toy t<J5v fl-suiv XYjitov, 3« yjv Ttopa to> "AxXavxi. —
Cf. ibid, fragm. 33 in Fragmenta Hist, grace. I. p. 78 — 79.
a
) Despre Hesperidele de langl riul Oceanos, on de lang3 Atlas si Rhipaei,
vom vorbi mai la vale, intr'un capitul special.
») Apollodori Bib!. II. 5. 11. — A se ved6 mai sus la pag. 453 figura lui Hercule
tinend merele luate de la Hesperide.
4 Strabonis Geogr.
) lib. III. 2. 14.
MERELE DE AUR ALE GAEEI. 521
espedip'unea pentru luarea ciredilor lul Geryon si a Argonau{ilor pentru
rapirea si transpoitarea in Thesalia a lanei de aur.
Acesta este pe scurt istoria legendara a merelor de aur din {era Hy-
perboreilor.
Dupa cum ne spune Pherecyde, aceste faimdse mere de aur, ce se pastrafi
intr'un loc sfant de langa muntele Atlas, constituiau un dar nuptial, ce-1
facuse Gaea la cSsatoria nepop'lor set, Joe cu Junona. Avem aid un act
caracteristic din vechile ceremonit ale casatoriet pelasge.
Datina de a se da miresei la incredinfare unul seii ddue mere s'a mat

pastrat pana in diua de astaVdt la poporul roman, cu deosebire in p'nuturile
de peste Carpap*.
In acesta privinfa panntele Fl. Marian din Bucovina scrie urmatdrele:
«In alte parft ale Transilvaniei, si anume despre Maramures, pep'torit (adecii
omenii de incredere a! tinerulul, care voiesce a se casatori) dupS ce mat

antaiii iaii pe departe pe parinp'I fetet si cunosc din vorbele acestora, ca
ar voi"se-st marite fata, unul scdte de sub suman o plosca de rachiii, er
eel alalt un mar si le pun pe masa. Plosca e ca tdte ploscele, insa marul
se deosibesce mult de alte mere. In el sunt bagap* de regula vreo dot, tret,
talert, vr'o cap"-va puisort (bant meruit de argint) si eel pup'n un galbin . .
si fie-care ban trebue sS fie hou. La vederea acestora toft eel din casa se
conving pe deplin, ca dspetit acestia sunt pefitort. Top" o sciu, ca marul

e semnul incredinfarit .... in aceste parft incredinfarea se face
printr'un mar. Pep" torit daii fetet in m ana un mar inzestrat cu bant 1
)*.
Se presinta acum cestiunea, daca aceste mere, carora vechimea le mat

atribuia si o putere fcrmecatoria, aii fost intru adever de aur, adeca obiecte
prefiose consecrate deilor, ort daca ele aii fost numat simple fructe naturale.
Chiar si istoria rapirit acestor tret mere, trimiterea unet espedifiunt, in
frunte cu eel mat celebru erou al vechimit; ca sS le pdta lua; ducerea lor in
parp'le meridionale ale Greciet si in fine aducerea lor eras! inapot, ne pun in
evident faptul, c5 aceste mere nu eraii nisce fructe naturale, supuse stri-
») Marlanti, Nunta la Roman!, p. 104.— in Bucovina acesta ceremonia se face cu
doue mere:
Constantino Balucele ! Si-1 adapa in covStele,
Legi calul de zebrele Si ia 'n mana d<5ue mere

Si-i di fen cu fioricele, Vin' la mama si m6 cere.
JtarianB, Nunta la Roman!, p. 152.
In alte p§rti ale Transilvaniei sub decursul ospetulul mat face nunul inc5 o cinste
fin el sale, predandu-I adeci un mir mare si chindisit cu crucert (Ibid, p; 753).
cSciuni!, c'i obiecte pretidse de artii cu tradifiunt veclii si cu o insemn&tate

religidsa' particulars J
).
In cantecele tradifionale romane se mat face si astS-di amintire de obi-

ceiul, ce era introdus la familiele princiare de a se da mireseT or! mi-
relui ca seran de incredinfare un mar intru adevSr de aur 2
).
Tot de aur aii fost ast-fel si merele, pe carl le daruise Gaea Junonei in
aceste timpurl vechi ale fericirii pelasge, numite alt-cum si vecul de aur.
Memoria acestor mere de aur, ca dar fScut din partea unel divinitap*,
s'a mat pSstrat incS pan& ast5-di in tradip'unile romane.
1
Ast-fel intr'o colinda poporalS romana, Hercule figurezS sub numele de

Troian, dupa" cum tot ast-fel figured si in alte tradip'unl de la Carpafi si
BalcanT 8
). Acest Hercule-Troian dupS ce se incbina dimineâ la icdnS, Dum-
nedeu i aruncS in pdli ddue mere de aur, intocma cum Jupiter Elicius, in
urma rugaciunilor lui Numa, face se"-i cada din ceriii scutul eel memorabil,
de care era legate sdrtea imperiului roman.
») Traditiunea despre ecle ddue on trei mere de aur din tdra Hyperboreilor nu
este identicS. cu legenda despre arborele mitologic, ce producea mere de aur; o con-
fusiune, care de altmintrelea se facuse si in anticitatea clasica.
i
a
) Marionescu, Balade II, p. 71—72:
Dara socrul mare vine Mar de aur 'mi scotea
Cu trii fete ca si dine Si pe masa i-1 punea;
Si la mire se uita P'urma sabia tragea,
Si din graiu i cuvfinta: CStre fete asa dicea:
— «Numa! una e miresa — «Care e din vol mirdsa
Pentru Raducan aldsS, Se ie marul de pe mas3,
Dac& vrea s'o dobfinddsca, Dara care nu mi fina
Trebuie sS si-o cun6sca>.! Se-si ia -sdma de a sa mana;
— RSducan in griji se baga, Si miresa mana intinde,
Ca nu-i lucru cam de saga . Marul be pe masa-1 prinde.
— Apol lancu Sibinian — Toti privia se minuna,
(Dascalul lui RSducan), Se trSdsca le striga,
Om vitez dar cam iclen, De ospet se apuca
Multe dile s'ospeta . . .
Din contra obiceiul, ca fetele se dee mere de aur celul ales, i-1 aflim amintit in
urmStoriul cantec traditional:
Stefan Voda ce-mi facea? Si el ca le 'nveta:

Fetele c5. le 'mbraca, — Care voue vi s'o p5rea
Tdte la un port era, Mer i s 6re le veti da . . .
Mere de aur le da Tocilescu, Mater, folk!. I. 180.
De asemenea mai afl5m intr'o colinda, ce ni s'a comunicat din com. Grind, j. Ialomita,
si refrenul: MSr de aur junilor.

-
°) A se vedd mai sus p. 427.

MERELE DE AUR ALE GAEEI. 523
Dar ma! an s'a sculat
BadicS Troian,
Pe ochl negri s'a sp31at,
La icona s'o Inchinat,

Dumnedefi c5 i-ajutat,
Doue mere de aur

in pola i-a aruncat . . . ')
Seu in alta varianti:
Bucurafi-ve boiert marl,

Cum s'a bucurat Troian imperat,
Cand cele trel mere de aur
In pdia la Sfantul George le-a aruncat . . . *)
DupS acestS variants din urm3 Troian primesce de la Dumnedeii merele

de aur, pe carl densul le dSruiesce apol Sfantulul George. DupS cum vedem,
sub numele de Sfantul George, ca protector al agriculture! (Fewf/f^s), fi-
gurezS in acestS colindS Eurystheu, celebrul rege al Mycenel.

in fine, in alte variante acelasl Eurystheu ne apare sub numele de Irod,
si el daruesce mexele de aur plugarilor:
Dar cand a inserat
Pe la Irod imperat am umblat,
El in odae ne-a chemat
Si mana in busnariu a bSgat,
Si a scos ddue mere de aur infundate,
Pe de o parte ne-a facut si noua dreptate
Ca se umbiam cu plugul pan' la mdrte . .
.
')
Ca aceste mere legendare de aur au fost o-data obiecte consecrate in un

templu ore-care, probabil al lul Apollo (Helios, Phoebus, Sdrele) din fera
Hyperboreilor, ma! results din urmatdrea colinda.
Maica DomnuM (Latona pelasga) dice c3tre fiul seu

Tad copile, nu mat plange,
Ca mama fie fi-a da
Doue mere intr'aurele,
Ca s& te tot joci cu ele . . .
4
)
') Comunicata dc inv. G. NastSsescu din com. PuicscI, j. Tutova.

') Coraunicati de inv. G. Urechia din com. Buda, j. Tecuciu.
») Comunicata de inv. Pr. I. Stefanescu, com. Havarna, j. Dorohoifi. — In alti variant*
primita din com. Radeni, j. BotosanI:
£r Irod impSrat s'a bucurat,
Plug5ra$il a numerat
Ddue mere de aur le-a aruncat. . .
*)BHrseann, Cinri-decl de colinde,p. 7.— Gazeta Transilvaniel.Nr. 268 din 1695.-

:
Faima despre merele de aur din fSrile Daciei strabatuse departe in epoca
preistorica, nu numal pana la Mycena din Pelopones, dar inca pana la Pe-
lasgu" de la Marea baltic3.
La Lit van 1, popor vechiii pelasg, se mai canta incS din prima jumState
a seculului trecut, si pote cS se mai cantS si astS-dl urmStorea doina
poporalS
Asta-di not bem alus (olavinS),
Er mane plecam de aic!
Si mergem in Tera-unguresc3,
Acolo riurile sunt de vin,
Acolo-s merele de aur
Si p5durile-s gradini *).
Dupa cum ni se comunica din com. Hingulesci (j. Rdmnicul-sarat) uncle colinde poporale
din tinutul de acolo sunt adresatc .MaruluT, mcrisor dc aur», cuvinte, sub can este
a se intelege, nu pomul, ci nn obicct consecrat de aur, in forma unui ma —
r. !n alte
colinde religiose romane se mai amintesce, cum Iuda biruind a intrat in raiiisiaiuat
luna, sdrele, crucea si bulzul, sdu mSrul, de aur, al junilor (Barseanu, Colinde p. 11. 3).
») Ehesa, Dainos, odcr Litthauische Volkslieder, Berlin, 1843, p. 57:

Heute trinkcn wir Alus; Wo die Strome Wein sind,
Morgen zieh'n jyir wandernd Wo die goldnen Aepfel

In das Land der Ungarn (Aukso Obolaczei;,
(I Wcngeruju timq); Und die Walder Garten.
L A N A DE AUR DIN COLCHIS. 525
XXYL XPY2EI0N KOA2.-LANA DE AUE

CONSECRATA PEULUl MARTE IN REGIUNEA MUNT6SA
HTJMITl COLCHIS (COLTl).
1. Legenda grec/scd despre Pkrixus si Helle.
Argonaufil plied spre Colchis.
Legenda Argonaup'lor se reduce la o vechime fdrte departati. InsusI
Homer amintesce de ac6sta espedifiunc ca de un eveniment archaic.

De legenda Argonaup'Ior sunt legate o mulfimc de cestiunT istorice, etnice
si geografice cu privire la fenle din partea de jos a IstruluT. Cu deosebire
se face amintire in legenda Argonauf ilor de o stare de culturX fdrte inaintata
a populap'unit de la Istru (Oceanos potamos), si de o serie de monumente

foYte remarcabile din punct de vederc al arteT, al religiunit si al moravurilor.
Confinutul acestel legende cste urmatoriul:

Athamas, un rege vechifi pelasg din Theba BeofieT, finuse mat antaiii In
c2satori5 pe Ino, flea lut Cadm. Ins2 dup3 un timp 6re-care d£nsul repu-
dieza pe Ino din ordinul oracululut, apot ia in c3s3toriS pe Nephele si are

cu densa un fiu cu numele Phrixus si o fica cu numele Helle. Ins5
Nephele mdre, er Ino, care njunge de noii sofia lut Athamas si la putere
in casa d£nsulut, incepe sS persecute pe copiii NcpheleT. In aceste timpurt
o seceta si fdmete mare intemplandu-se in Beofia, Ino sfStuesce pe Athamas

sS consulte oraculul din Delphi. Pe de alta parte insa, Ino Iucr6z5 pe sub
mana ca oraculul se" dee respunsul, pe care-1 doria densa, si anume c5 acdstS
calamitate, ce bantuie Beofia, nu va inceta de cat numat atunct, cand regele
Athamas va sacrifica pe unul din copiii sSI. Athamas, dupS ce primesce
rgspunsul oracululut, chidma de Ia camp pe fiiul. sSfi Phrixus, 6r pentru
forma i dice s£ aduca tot-o-datS si berbecele eel mat frumos din turm3.
Acest berbece ins3, dupa darul unei divinitaft, incepe se" vorbdsca si desco-
pcrc lul Phrixus si surorcT sale tdtc planurile insididse ale mamel lor ma-
scere, si apoT indemna pe copil se incalece pe densul, ca sS le scape vidfa
din pericul.
Dupa. alta variants a acestel vechl legende, regele Athamas silit de lucra-
toril campurilor, carl suferiau din causa acestel secete, ducc pe Phrixus la
altariii, insa Nephele trimite un berbece cu lana de aur, ce-1 primise ca
dar de la Mercuriu, ca sS-i transports copiii prin aer, peste pam£nt si mare,
pana in finutul numit Colchis. Helle cade in mare la strimt6rea dintre
Europa si Asia, care in urma acestei nefericiri primesce numele de Hel-

lespont, 6r Phrixus ajunge in p'nutul Colchilor. Aici densul in semn de
multamire penrru scaparea sa, sacrinc3 berbecele M Joe Phyxios, er pelea
o daruiesce regelu! Aiete, din fe>a numitS Aia, care apol o p'ntuesce in
Colchis pe un stejarifi din pSdurea consecrate deului Marte si unde era
pSditS de un b51aur neadormit >):
Ac&sta este pe scurt tradip'unea IegendarS, grecdsc&, despre originea

lane! sen pelcelei de aur din finutul Colchilor.
In timpurile aceste domnia peste Iolcus din partea de sud-ost a Thesaliei

regele Pelias, care usurpase corona acestui mic finut inlaturand pe fratelc
sSu vitreg Eson. Ca S& scape ins3 si de fiul acestuia Iason, Pelias i-1
trimite, ca sS-i aduca lana cea sfantX de aur din padurea cea umbrdsft a
deului Marte din Colchis.
Iason se adresezS c3tre cei mat celebri ero! a! epocei sale, ca se-1 in-
sofesca' in acesti calStoria. Dupa vechile legende luara parte la ac6st& espe-
dip'unc: Herculc, Castor si Pollux fiil lui Joe, Theseu fiul lul Egeu, Anceu
fiul lui Lycurg, Leit fiul M Alector, Orpheu marele cantaref, Zete si
2
Calais fiii lui Boreas din rcgiunea Gep'lor ) si in fine alp! eroi tineri din
Iolcus, din Orchomen si Pylos.

Top! acest! eroi doritori de gloria, 54 la numSr, numif! de altmintrelea
si Minyi 3
), se imbarca pe corabia numitS Argo, ce o construise spre
acest scop Iason cu ajutoriul Athene!, si in care deipa pusese o bucatS din
stejariul eel profetic al Pelasgilor de la Dodona.
Inainte de plecare eroi! argonaufi depun cu top'! jurSmentul de credinpl
si supunere fafa de Iason. In acest jurSment ei invoc2 mat antaiii divini-
tatea vechiulul Oceanos seii IstruluT, a Pontului si ale apei celet estreme
Thetys, apoi pe Proteu si Triton, divinitap! de o ordine secundarS de langa
acelasl Ocean homeric 4).
J
) Apolloiloil Bibl. I. cap. 9. — Apollonil Khodii Argonauticon. Ed. Didot. 1878. —
Orpliei Argonautica, Ed. Schneider, Jenae, 1803. -- Dlodori Sicnli lib. IV. c. 40 seqq: —
rhilostepliani Cyrcnaei fragm. 37 in Fragmenta Hist, grace. Vol. Ill (Ed. Didot). p. 34.
2
) Silii It.llici Punica, lib. VIII. v. 501—5.02.
Calais, Iioreae qucm rapta per auras
Orithyia vago Geticis nutrivit in antris.
') Cei ma! mult! Argonaut! i-s! rcduceau originea lor la Miriyas, un vechiii si
avut rege, care intemeiase orasul Orchomenos din Beotia, si a caru! mama a fost
Callirrhoe, ficaOceanului (Islrului).
*) Orphei Argonautica, v. 333.

LAN A DEAURDIN COLCHIS. 527'
2. Regiunea muntdsd numitft Colchis langd, Istrul de jos.
Evenimentul din timpurile eroice cunoscut sub numele de espedifiunea

Argonaup'lor pentru cucerirea lanet de aur avuse in lumea anticS un mare
resunet.
in fond acestS legends se referia la o fe>S miraculdsS, superiors in civi-
lisafiune Jinuturilor meridionale. Locuitorit regiunit, peste care domnia fai-
mosul rege Aiete, se bucurau de o escelentS buna-stare economics, pastorals

si agricola, precum si de avujit enorme metalice ').
Avuîelc de aur ale regelui Aiete, ce domnia peste Colchis, aii fost fa-
bul6se in totS anticitatea.

Pliniu amintesce de camerele de aur ale acestut rege, de grindile, de co-
lumnele si stalpit de argint at palatulut sSu 2

). In camerele sale de aur, dice
Mimnermus, eraii inchise radele sorelut 8
).
£r Argonautit, dupS cum ne spune poema orphicS, sosind la capitala
lut Aiete, remaserS uimijl, cand vSdurS pe acest rege preumblandu-se pe

malul riulut intr'un car de aur, pe care dfinsul strSlucia intocmat ca un sdre,
4
cS-ct hainele sale rev&rsau numal luminS ).
Vom esamina mat antaiii legenda argonautica din punct de vedere al
tradifiunilor geografice, pentru ca s£ putem pStrunde in secretele istorice
ale acestut eveniment legendar.

Inca in anticitatea grecescS se observase, cS cele mat vecht date geo-
grafice despre espeditiunea Argonaufilor nu corespundeaii la pSrtile de
rSsSrit ale MSrii-negre, seu la tinuturile de langS Caucasul- asiatic.
DupSvechile legende, mama regelut Aiete era fica marelut fluviu Oceanos,
B
seu a IstruluT. Insusi regele Aiete ia in cSsStoriS pe Idyia o ficS a Oceanulut );
6
6r splendida sa resedintS se afla tot langS riul Oceanos seu Istru ).
Phrixus, dupS cum ne spune Hesiod, fugind de persecup'unile mamel

sale mascere vine in Scythia 7
); er nict de cum in Colchis din pSrtile
meridionale a Caucasulut asiatic, care de fapt nu aparfinea nict Scythiet
europene, nict Scythiet asiatice.
i)
Strabonis Geogr. lib. I. 2. 39.
») Plinii II. N. lib. XXXIII. 15.
») Strabonis Gcogr. lib. I. 2. 40.
') Orpliei Argonautica, v. 811 seqq.
») Hesiodi Thcog. v. 956 seqq. — Apollodori Bibl. I. 9. 23. 6.
•) Hoinerl Odyss. X. 137. — Strabonls Gcogr. 2. I. 10.
') Hcsiodi Fragm. LIX.

:
In poema epica a lui Valeriu Flacc teatrul evenimentelor celor mai in-
semnate din legenda argonautica este Scythia europeana. Aiete este
un rege al Scythiel *), regatul sSii se afla sub Ursa cca mare, ort cu alte
cuvinte in aceeasl parte din regiunea nordulut 2

), pe care vechile geografii
o atribuiau Getilor.
In templul eel magnific al S6reluT, ce forma cu deosebire splend6rea
capitalei lul Aiete, Argonaup'I vSd statua robustuM Atlas, de al cam!

genuncM se frangeau undele OceanuluT, er pe porfile de aramS ale acestul
templu era representata invingerea, ce o reportase Gefil asupra regelui
egiptean Sesostris 3
). Capitala regelui Aiete se afla asa dar in {6ra popo-
rului celul vit£z al Getilor, de langa Istru.
Regiunea geografica, peste care domnia regele Aiete, pdrta la autorii
vechi numele de Afo, adeca «Terai> 4

). InsusT numele regelui AJTJnrjc- este
numai o forma ..derivata din Ala 6

), cu infelesul de «T&ran» fl
). Acesta
«) Valerii Flacci Arg. 1.2: Scythici . . . Phasidis oras.— Ibid. I. v. 43—44:

ferus Aeetes Scy t h iam Phasinque rigentem Qui colit. — Ibid. v. 345: scythicus
rex. — Ibid. v. 503.— Ibid. VIII. 185: ingens Scythici ruit exitus I s t r i.
2
) Valerii Fined Arg. lib. V. v. 318: Soligenam Aeetem media regnare sub A rcto.
') Valerii Flacci Argon, lib. V. v. 408 seqq.
. . . . ast illi propere monstrata capessunt
Limina
stat ferreus Atlas
Ocean o, ....
genibusquc tumens infringitur unda
Ad geminas fcrt ora fores, cunabula gentis
C o c h d o s hie ortusque tuens: ut prima Sesostris
1 i
Intulerat rex bella Getis;....

4
) Pauly-Wissowa, R. E. v. Aia. — Stephanas Byz., v. <t>ao:?: <f>6.z:<; noXi; x^z A'.az.
6) Stephanas Byz,, v. Ala.
«) CuventuI de «aian», pi. «aieni», cu intelesul de pamSnteni, autochtoni, ni 3e
rnai presintS si asta-dl in pocsicle eroice romane din Dobrogea:
Er aenii Chiustengii Carte mandi c5 scria:
Si boerii Dobrogii .... Dc-i gSsi oi aenesci

Haraciu mare cili-rm dedca .... SS le scrii imperatescT.
— Da 'mperatul ce CScca ? Burada, O caletoric in Dobrogea, p. 120-125.
In aita baladi, la fiurada p. 127 :
Carucer m'oiu face

Si pe drum oiu trece
Cu mSrfurl aenescT,
Aenesci si domnesci.
Cuventu! «aian» introdus probabil de coloniile comcrciale Milesiene, a trecut si in
limba turcescS. insS perdendu-si intelesul primitiv si avend numai semnificatiunea de

con
LANA DE AUR DIN COLCHIS. 529
Aia sen «Tera» renumita pentru avufiele sale fabulose este p'nta espedifiunn'
1
Argonaup'lor ).
Insa unde era Colchis?

in tradifiunile argonautice Colchis ne apare numaT ca o regiune muntdsa
dia regatul eel intins al lul Aiete, numit in particular Aia, s6& T6rS, si in
general Scythia").
Dupa poetul Ovidiu.poporul eel martial al Colchilor locuiain partea de nord
a Dunarii de jos. Numal acest fluviu mare, ne spune dfinsul, separX regiunea
orasulul To mis de regiunea Colchilor, unde o-data venise eroul eel legendar
Iason, ca sS rapesca lana de aur. «Aruncat in mijlocul unor populafiunl ostile,
scrie Ovidiu din esiliul seu, efi sufer aid cele mai estreme chinuri si nicJ
nu este vre un esilat mat departe de patria sa de cum sunt eu. Numal eii
singur sunt trimis la gurile IstruM celul cu septe braje, unde polul de
ghia{5 al nordului se radima pe umerii met. Apele Istrului de abia mat pot
sS formeze o bariera intre mine si intre Iasigi, ColchI, drdele Meteree
si Gep> s
).
«notabil>. CS acest termin esistase pe teritoriul Dobroge! incS. inaintc de invasiunea

turcesca, avem o proba la geograful Ptolemeu, care amintesce spre sud de gurile Du-
narii, sdu de insula Peuce, pe asa numitil Oirrivoto! (III. 10. 4), unde avem o forma
greco-latina a cuventulul romanesc pastrat in Dobrogea de Aieni (A .-r|«c). !
>) In legendele posteriore despre ArgonautI, teritoriul, unde se afia resedinfa Aiete,
mai porta si numele de Cytaea,adeca Cutaea (Kotaifc; f a ' c< - Apoli. Rh. IV. 511); Cytaea
terra (Val. Flac. VI. 693); Cytaeis (Kuxati?. Steph. Byz. v. Kuta). Aceeasi populatiune
este amintita la Ptolemeu (III. 8) sub numele de Kor}|voioi, avend locuintele sale pe teri-
toriul Daciei, in partile din jos ale Siretulul. Pe o inscriptiune romana (C. I. L. VI. nr.
2831) ne mai apar si Cives Cotini ex provincia Mommsen suplinesce : Moesia

superiore, in loc de inferiore, careia i se atribuise in timpuriledin urmS ale imperiului
si partile de resSrit ale Daciei. Chiar si asta-cpt mai intlmpinam in Moldova conumele de
Cotin(Sez5toarea, Falticeni, An. II. p. 14). — Se ma! presinta in regiunile Buzeului si
Siretulul inca o numire topografica analdga cu forma vechia de Kotatie. Ast-fel aflam in
apropiere de Coltl, pe teritoriul eomunel PaltinenI, un munte insemnat av6nd numirea
de Catias. Tot acolo un perau Catias si un sat Catias, catun al comunei Chiosd,
situat sprc S. V. de comuna Coltl; €t pe teritoriul com. Filesci langa gura Siretulul avem
balta Catusa. In fine Catieseni este numele unei cete de mosnenl din com, PaltinenI.
») Dupa poemaorphica (v. 821—824, 1006-1012) Aiete avea domnia peste te"ra Cytea,
KoTY|?3a f'j.lo.v, si peste tinutul Colchilor, Kjjk$m xpov. Numai ca un simplu finut
din regiunea Aia ne apare Colchis si la Stephan Byzantinul (v. <Mci;).
») Ovidil Trist. lib. II. 1. v. 191—192:

Iazyges, et Colchi, Metereaque turba, Getaeque
Danubii mediis vix prohibentur aquis.
Tot ast-fel, in partile de apus ale Maril-negre, sdu intre muntil Riphaei si
NIC. DBNSUJIANU. 81
Er in alt loc acelasi poet latin se esprima ast-fel : «Considera, ca in
parfile accste venise o-data fiul luT Eson, si cu ce laude marl

i-1 incSrcase posteritatea, cu tote cS greutap'Ie lul au fost mult mai usdre
1
si mat mici de cat ale ndstre> ).
In fine in alta poema a sa, Ovidiu ne infafiseza pe Medea rostind urmS-

tdrele cuvinte catrelason: «er tatal meii (Aiete) domnesce peste intrdga
regiunea din partea stanga a Pontului pana in Scythia cea aco-
perita de neua» s
).
Colchii poetului Ovidiu, can locuiau langa un alt trib resboinic numit
de densul Met ere a turba, eraii ast-fel identic! cu fdimosii Cole hi din
legendele argonautice.
Originea si infelesul numiriT topice de Colchis au rSmas .pana asta-di
neesplicate.
In regiunile superidre ale Carpaplor, locuite o-data de tnburi pastorale
pelasge, not intimpinam fdrte adese or! numirea orografica de Colfl, un

cuvent a carut semnificap'une este: verfurt de stand ascu{ite si proeminente.
Acelasi tnfeles i-1 avuse in timpurlle preistorice si numirea grec6sca de

s
Colchis, ce ne apare in legenda Argonautilor ).
Ceraunii (CerneT), tic apare positiunea geografica a Colchilor la Mela (I. 19) si la
Pliniu (VI. 11. 1). Insa fata de confusiunea enorma geografica, ce o facuse autoril gre-
cesci dela Herodot incdee, nicT Pliniu, nici Mela, nu mat sciau cu siguranta, in cc
parte a MariT-negre se aflau Riphaei si Ceraunii.
>) Ovidii Ep. ex Ponto. I. 4. v. 23—26.

Adspice, in has partes quod venerit Aesone natus,
Quam laudem a sera posteritate ierat.
At labor illius nostro leviorque mmorque.

a) Ovidii Heroid. XII. v. 27.
Scythia tenus ille (pater rneus Aeetes) nivosa

Omne tenet Ponti qua plaga laeva jacet.
La Ovidiu, ca si la ce! alalti geografi grecesci, partea stanga a Pontului euxin

era cea de apus. (Trist. I. 8. v. 3g. — I. 11. v. 31.).
3
) Limba greedsca ne avend sunetele pelasge, s6u barbare, de i si h, le esprima fdrte
adese on prin litera y. Ast-fel autorii grecesci scriau KoV/t^ un cuvfint, care in limba
romana se pronunta asta-di Colt! si care de sigur tot ast-fel se pronuntase de in Jigenl
si in vechime. Un alt esemplu analog i-1 aflam la isloricul Nicolae Damascenul din
timpul imperatuluT August. Pe langa legatiT, pe carl i trimesese regele Por (Pandion)
din India, ca se incheie un tractat de alianta cu RomaniT, se alia, dupa cum ne spune
acest autor, si un Indian, care ajungand la Athena si acum urindu-i-se se mai traidsca,
ridfind se desbraca in pelea gdla, se unse. apoi se urea pe rog si se arse, dr pe mor-
mfintul seu a fost pusa urmatdrea inscriptiune in limba greccsca: «SSrmanul ^fegan, In-
dian din Bargosa (Zopjjutvo? ynv'-v, MvSJ? aito B'/p-roi-fi?), care urmand obiceiul stramosesc
LANA DEAURDIN COLCHIS. 531
Dupa" Apolloniu Rhodiu, eruditul poet alexandrin, poporul eel resboinic

al Colchilor locuia pe col {virile, ag&icgl&L, muntelut Caucas 1
). ItiltmpinSm
204. — C ol tit (oxottsXoi), stand enormc cu forme piramidale in comuna Coltl (K6X.X01,
Cole hi) din jud. Buzeu in Romania. Dupa o fotografia din a. 1900. A sc vede pag. 532.
aid acelast Caucas, celebru in legendele si tradifiunile vechimiT. Este Cau-
casul de langa Istru, seti din parfile de nord ale Thraciel.
al Indienilor s'a trccut singur la Dumnede!» (Strabo, Ed. Didot, lib. XV. 1. 74 fine. Ct.
ibid. p. 1034). Dupa cum results din tc.xtul satiric al accstci inscriptiuni cuventul fegan
ori Cegan (x-rflw) nu este utl nunie propriu personal, ci un cuvent etnic, identic in
forma si in inteles cu numirea de fig an.

«} Apollonii Rhodil lib. III. v. 1275-6.
O deosebita importanfa economica si strategics o avuse in timpurile vechl
zona cea muntdsa a judefului BuzSu, in apropiere de gurile Dunarii si de

orasele comerciale ale Scythiei mici (Dobrogei). Pe valea riuluT BuzSii, care
taia in douS arcul de sud-ost al Carpafilor se afla vechia linia de comunicafiune
intre Marea-ndgra si intre parfile interidre ale Transilvaniei, ale acestei corone
faimdse de munfi, avuta de turme, de cereale, de vinurT escelente si metale.
In acesta regiune a BuzSuluT, acoperita de padurf seculare, cu pasunl esce-

lente, femaje si islasun intinse, cu stand prapastidse, piscuri inalte si ascufite,
se ana situata o comuna insemnata romanesca, ce porta numele de Colfi,
avend o populafiune de 2080 locuitori si 4 bisericT. Leganul acestei comune

i-1 formeza satul asa numit ColfT, asedat la picidrele unor stanci selbatece
cu formele de colfl (fig. 204) si carl de fapt porta acesta numire 1
). Un alt
catun al acestei comune Colff porta numele de Ma fere a, dr in partca de
sud a comunei Colti se afla muntele numit de asemenea Maferea acoperit
numai cu pup'na padure 2

).
Aceste ddue sate, Coif l si Ma fer ea, din plaiul BuzeuluT, sunt «Colchi,
Metereaque turba* aX Jul Ovidiu, triburl pastorale, carl trecand cu tur-
mele lor pe teritoriul Scythiei micT, inspiraii o-data atata terdre poetuluT
obicinuit sa traiesca numai in vidfa cea molesita a Rome! imperiale, de-
parte de populatiunile cele severe si belicdse ale munfilor.
Phasis. — Pe langa teritoriul Colcliilor, dupa cum ne spun legendele an-
ticitafii, curgea riul eel rcpede numit Phasis si care avea o deosebita
importanfa economica si comerciala. Langa Phasis, ne spune Suida, se pro-
ducea rasa cea frumdsa de caii s ), admiratS de GrecT. Langa Phasis se stabilise
inca din timpurl forte departate anumite colonii comerciale ioniene (Milesiene).
Dupa cum am avut ocasiunea a ne convinge mai adese on, o mulfime

infinita de numiri topografice, de "cursurl de apa, tribun, comune si orase de
pe teritoriul Barbarilor, au fost alterate in literatura geografica greedsca, unele

modificate numai in forma, er altele schirr.bate cu totul, vechil geograff,
istorici si poefi, intrebuinfand in locul numirilor originale numai simple
') Teritoriul comune! Colti ne apare locuit si inepoca n oolitic 5. Langa stancile
de la fig. 204 teranil gasesc adese on aschii de silex si harburl cu cenusJ. Un
monument, ce apartine de asemenea timpurilor primitive, se afla in catunul Alunis pen-
dente de comuna Colti. Este o bisericuta sapata din intregul in o stincS de
p^trS. DupS traditiunea poporalS, acest vechiu sanctuariu a fost sSpat in stanca de
catre un pecurariti (cioban).
') Iorgulescu, Dicf. geogr. jud. Buzeu, p. 317.

3 Snidas, v. $aaiavoi.
)
traduc(iuni grecesci, ceea ce a causat si va causa si in seculele viitore difi-
cultafi enorme sciinfei istorice.
AcelasI cas ni se presint5 si cu numirea riulul Phasis In geografia Argo-

naufilor. Phrixus sosind in Colchis, ne spun legendele vechl, sacrifica ber-
becele eel miraculos lui Zetxj <&o£tos (Phyxios, Phuxios *), adeca lui «Joe
protectorul fugei», cum ne esplici autorii grecesci acest epitet; er pelea
Phrixus o daruesce regelui Aiete, care o Jintuesce in templul, s6u. in pa-
durea consecrata' deulut Marte.

Acest epitet, ori conunie, de Phuxios, ce se atribuia luJ Joe, ne apare
pentru prima ora in legenda Argonauîlor. El este far& indoiela un epitet local
al marii divinitafT, pe care o adoraii Colchil, o numire dupX altarele, seu tem-
plul, unde Phrixus sacrificase berbecele. De fapt, originea cuventului Phuxios
se reduce, atat dupa formS cat si dupa circumstanfiele geografice, la aceeast
numire topicS indigenS, ce in literatura grecesca ni se presinta sub forma
de Phasis, fiind-ca, dupa cum ne spun vechtf geografi mai esista si un oras
cu numele Phasis, situat la punctul, unde riul Phasis esia din strimtorile
munfilor, oras intemeiat de Milesieni 2

). Grecii cei vecM schimbaii forte
adese on sunetul [3 cu <p, cu deosebire in cuvintele Pelasgilor din parole de

nord ale Eladel. Ast-fel el diceaii $pi>T£S in loc de Bptys? 3
),
Philippos in loc de
Bilippos, Phalacros in loc de Balacros, Pherenice in loc de Berenice, dupa cum

de fapt pronuntaii Macedonenil. E! mai diceau <&6aco<; in loc de Buato? la luna
i
seu timpul, in care era usul de a se consulta oracul hyperboreu de la Delphi ).
Numele adevSrat al riului Phasis, atat dupa situafiunea geografica a ten-

torium! Colchis, dupa posifiunea. orasulul Phasis, cum si dupa epitetul local
de Phuxios, ce se atribuia marelui deu de la Colchis, nu putea se fie in limba
grecesca de cat Buxios, ori mai corect Buzios, adecS Buzeul de

ast£-d!, riul eel important, ce trece din o {era in alta prin arcul de sud-ost
al Carpafilor.
Ac6sta identitate intre riul Phasis si Buzeu se mai confirm^ si prin poema
argonauticX a lui Apolloniu Rhodiu, care amintesce ca popor vecin cu
Colchii, seu langa Phasis, pe BuC'lpss (Buzeres B
), la Pliniu si Mela Buxeri «),
o numire fara indoidla formats dupa numele riulul Buzeti. Se mai confirma
i) Apollodori Dibl. lib. I. 9. 1. 6.
>) Melae lib. I. c. 19. — Stephanus Byz., v. <Mc.<;. — Dupa Scylax (Peripl. 81.)
Phasis era un oras grecesc.

») Herodoti lib. VII. 73.
«) Flutarque, Oeuvres. (Ed. 1784) Tome XIII. Demandes gr. p. 105.
s
) Apollouii Rliodii lib. II. v. 396. 1244.
«) Plintl lib. VI. 11. — Melae lib. I. 107. La Pauly-Wissowa, R. E. v. Buxeri.

si prin imprcjurarca, ca riul Phasis in regiunile sale superiore, avea numele

de Boas 1
), si in fine, ca orasul Phasis se ana situat la punctul unde riul
Phasis esia din strimtorile munjilor a

), adec3 acolo unde not avem astS-di
orasul Buzeu.
Sarange s. — Faimosul Phasis din geografia Argonaufilor mai avea si un

afluent important, care purta numele de Sarange s 3). Amendoue aceste riurt
ne apar aprope de aceeasl rri3rime, cu deosebire, ca Phasis era repede *), lat
si cu vultorl 6
), er Saranges domol.
Riul Saranges din poema orphicS ne apare la Pliniu sub numele de

Sur us i
8
), de fapt unul si acelasT cu S i re t u 1 de astS-dT, al carui curs se
impreunii cu BuzSul langS comuna MaxinenI, pe campia cea vasta de langS

Dunarea de jos.
Aceeasi fisionomia, pe care o avuse in vechime Phasis si Saranges,

ne o presinta asta-di Buzeul siSirctul. Panta, pe care curge riul Buzeu,
ne spune Dicp'onarul Societ3fii geografice romane, fiind f(5rte inclinatS, face
ca Buzeul sa fie unul din riurile cele mai repedi ale JeYel 7
). Albia sa fiind
acoperita cu bolovani mart face dificiia trecerea prin vad. Largimea albiel
sale atinge 300 si 400 metri 8). £r despre Siret, ne spune colonelul Iannescu
in Geografia sa militarX: Fundul riuluT Siret nisipos in partea -superiora,
devine namolos in partea inferior^ a cursulut seu. Inclinarea albiel este
mica, din care causa cursul riului este domol 9

).
Mai este de remarcat, c3 in judeful Buzeului noi ma! intimpin3m si asta-di

o comuna, ce porta numele de Saringa 10
). O proba destul de evidenta, ca
in nomenclatura geograrica din tinuturile aceste, Saranges era o forma usitata.
») Procopii Boll. Pcrs. II. 29. — Ibid. Bell. Goth. IV. 2. — Lcctiunea corecta se pare
a fi Bosa nu I3oas, dupa cum Ungun'I din Transilvania numesc si asta-di Bodza cursul
superior al acestui riu.
a
) riiuii lib. VI. 4. 4; (Oppidum babuit) in faucibus Phasin.
s
) Orphei Arg. v. 1052.
*) Ovidii Met. lib. VII. v. 6.

5
) Apollonii llhodii lib. II. v. 400—401. 1261. — Eustathii Comra. in Dionys. v. 689.
6 Plinii
)
lib. VI. 4. 5; II. 106. 5. -Riul numit de Pliniu Surius si care se varsa in
Phasis la punctul, de unde corabiile man nu puteau merge mai departe in sus, core-
spunde ast-fel numal la Siret si nu este in nici un cas de a se confunda cu Siriu, un
alt afluent al BuzSului in munti si in apropiere de isvdrele accstuia.
') Marele Diet, geogr. al Romanic!. Vol. II p. 130.
8 Iannescu, Geografia militara,
) I (1889), p. 126.
8 Iannescu, ibid. p.
) 162.
10
) Iorgulcscu, Diet. p. 477.
L A NA DE AUR DIN COLCHIS. 535
Langa Saranges, acest afluent considerabil al riulul Phasis, ne spune

poema orphica, sc afla stabilita si o grupa de Sindi 1
). Este aeeeasT po-
pulafiune numita si la Apolloniu Rhodiu Sindi, care i-sl avea locuinfele
sale din sus de gurile Dunarii 2
). j
In fine inca o circumstanf& hidrografica. Dupa Hecateu si Pindar, rlul
Phasis (impreunat cu Saranges) nu se versa de a dreptul in mare (sic rijv
frdXaaoav), ci in fluviul eel admirabil si gingantic al lumii vechi, Oceanos 3 ),
seu Istru. Tot in Dunare se varsa si apele Buzeului unite cu ale SiretuM.
Este insa de remarcat, ca Siretul eel domol, indata de la confluenta sa cu
Buzeul eel repede, i-st schimba direcfiunea sud-ostica si curge de aci inainte
spre resarit pe albia naturala a Buzeului. Acesta este causa, ca in anticitate
Phasis, seu Buzeul de asta-di, a fost considerat ca riii principal, er Saranges,
seu Siretul, numai ca un afluent 4

al seu ).
-
- -
») Orpliei Arg. v. .1046.

3
; Apollonii Khodii lib. IV. v. 322.
3
) Hecataei fragm. 187. 339 in Frag. Hist, graec. I. p. 13. 26. — Pindari Pyth. IV.
211. 251. — La Hesiod (Theog. v. 340) Phasis este un fiti al fiuviului Oceanos.
4
)
Alte date geografice cu privire la regiunea vechilor Colchi. Dupa
Apolloniu Rhodiu riul Phasis isvoria departe din muntil Amarantilor (IL v. 399-400:
'Anapa.v,Tuiv Tf])>o9'sv l| opecuv) Amaranti luT Apolloniu Rhodiu sunt un popor, un trib
Numele lor ni s'a conservat pana asta-di sub forma de Maruntis, comuna situata in sinul
Carpatilor pe ambelemalun aleriului BuzSu. Dupa Eratosthene insa, riul Phasis isvoria din
muntil asa numiti Mosci (Pliniu, VI. 4. 4: Phasis . . . Oritur in Moschis. La Strabo, XI.
14. 1: Mocr/oia Sp-f). La Mela, I. 19: Moschici). In partile superiore ale jud. Buzeu, langa
frontiera TransilvanieT, o grupa insemnata de munti pdrta si asta-di numirile de Musa

mare, Musa mica si Music a. Pe langa acesti muntil curge unuldin afluentii riului' BuzSii,
numlt Basca mica (Iorgulescu, Diet, geogr. BuzSu, p. 343—344). Dupa cum ne spune
Scylax (c. 82) dincolo de poporul Colchilor i-si avea locuintele sale tribul numit Buzeres,
la Pliniu si Mela Buxeri. Ei Iocuiau dupa Strabo (XII. 3. 18) pe muntele eel stancos
SxuStof];, ale cSrui ramificatiunl se impreunau cu muntil numiti Moschica, situati de asupra
Colchilor. Scudises din Geografia lui Strabo, dupa name si positiune, se vede a fi unul
si acelasi cu muntele eel vast din sus de Cheile Buzeului, numit Spedis. Dincolo de
Buzeres locuia, dupa cum ne spune tot Scylax (c. 83), un alt trib numit 'Exe^'P's'?
(Ekechiries). Avem aici o forma etnica dupa numele une! localitati. Intru adevfir din sus
de muntele Spedis, in partea stanga a rtului Buz£Q, apr6pe de frontiera Transilvaniel,
se atla muntele numit asta-di Tehereu (Charta Romaniel meridionale, 1856, scara: 57,600,
fdia 72). Un alt munte din. apropiere si care face parte din masivul Tatarului ne apare
pe Charta speciala a Statului major austriac cu numele de Chichereu. Locuitorii nu-
miti de Scylax Ekechiries sunt asa dar grupele pastorale de pe muntil Tehereu on
Chichereu, din partile superiore ale riului BuzSu. In poema luT Valeriu Flacc despre
Argonaut! (VI. 130. 155) sc mai face amintire dc triburile colchicc Ccssajw si Coastcs.
53G MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
3. Capitala $i re§edinfa regelui Aiete

(Dia, Dioscurias, Sevastopolis, astd-$i Tirighina).
Capitala si resedinfa regelui Aiete, se afla dupa cele mai esacte fantane
istorice, situata la gurile riulul Phasis 1
), al canii afluent important era
Saranges.
Poema orphicS ne descrie ast-fel splenddrea acestul memorabil .oras:
«Din aintea palatulul si a riulul. celui incantStoriu se ridica impresmuirea

neaccesibila a cetap'I, InaltS de 9 stanjeni, ap3rata de turnurl si mase pu-
terniee de petre tJtiate frumos, si incunjurata' cu 7 murf circular!. Trel porft
uriese de aramS se afl5 in zidurile cetafil, 6r murul, ce trece pe dea-
supra lor, e incoronat cu crenele aurite. De asupra pe grinda porfilor se
Acestia se par a fi vechii locuitori din comunele numite ast5-di TisSu si Chiosd,
situate in pSrtiie muntose ale BuzSuluT. Riul Phasis coborindu-se din munjii Amarantilor,
ne spune Apolloniu Rhodiu, trecea prin campul Circeu (rc»8iov Kipxaiov. II. 400—401).
Este o numire, ce ni se presinta adese-ori in regiunea, unde riul Buzeu ese din strimtorile
muntilor. O «po£na Carcea* se afla pe teritoriul comunei Viperesci de ttnga riul
Buzeului. «Chirculdsca» este numele unci mosil de pe teritoriul comunei Similgsca
situata pe malul drept al Buzeului. O altS. mosia «Chirculesca» in apropiere de cea
de antaiu se ana pe teritoriul comunei Costesci. Tot in aceste parti amintesce istoricul
Fotino de un riii numit Carcea, ce isvoria din plaiul Slanicului si se varsa in Buzeu
(Iorgulescu, Diet, geogr. Buzeu, 179. 162. 564). Pliniu (VI. 4. 5) si Stephan Byzantinul
(v. Ala) amintesc inc5 de ddue afluente ale riului Phasis, unul cu numele de. Hippos
si altul Cyaneos, si carl par a fi identice cu Valea Calului (probabil o albia vechia
a S15nicului) si C a 1 n 5 u, ce amendtfue se varsa in Buzeii. In apropiere de orasul
Phasis si de riul lVrjv&t (Cyaneos). Scylax (§. 81) mai notezS inc5 d<5ue ape curgatdre,
Xspo^to? nota}i.c«: si Xopoos TCotctpio;, ce par a corespunde la p&reiele de asta-dj Ru-
saveti si Ursde, de pe teritoriul satelor cu aceleasi numiri. Stephan Byzantinul mai
face amintire de o localitate, din regiunea Colchilor, numita Tuvjvt;. Este fSrii indoielS
aceeasi comunS, care ne apare asta-di sub numele de Tohan i in partea de sud-vest
a jud. Buzeu. La acesta localitate se pot aplica cuvintele lui Arrian (Peripl. 6), c5 Tyana
din Cappadocia (?) a fost o-datS numita Th oana. O alta localitate din tinutul Colchilor
avea dupa Stephan Byzantinul numele de IIovjvk;. In regiunea Carpatilor numirea topici
de PoienI este ftfrte usitata. Un citun al comunei Colti mai porta si asta-di numele
de Poi£n5, avend 35 case. Regiunea de jos a riulul Phasis ne apare la autori! vechl plinS
de mlastini si lacuri fluviale, intocma dupa cum este si asta-di campia Buzeului. Apolloniu
Rhodiu face amintire de unul din aceste lacuri prin cuvintele: $act8os ei«|j.svrji' "A|j.a-
pavtiou (III. 1220). F5ra indoiela, c3 fantanele geografice, de carl se folosise Apolloniu,
se referiau la eel mat considerabil lac de Iangi termurii riulul Phasis, seii Buzeu, un lac,
care mai pdrta si in timpurile ndstre numirea de «BaIta Amari>.

*) Apollonii Rhodii Argon, lib. II v. 402-403. 1267.— Orpliei Argon, v. 763-764.
LAN A DE AUR DIN COLCHIS. 537
afia asedata statua divinitafii, pe care Colchii o adoreza sub numele de

Diana (Artemis). Ea este deifa Portilor, calarefa cea sgomotdsa, afintita cu
privirile in departare si revSrsand o lumina tremuratdre intocma ca o vnpaia
dc foc» 1
). Cand Iason sosesce cu sofii sel la gurile riulut Phasis, Aiete cu
ficele sale, Chalciope, vSduva decedatuluT Phrixus si cu Medea inca nema-
ritata, esise la preumblare pe campul de langa riu «intr'un car de aur, pe
care Aiete stralucia intocma ca un sore, ca-cl aurul de pe hainele sale re-
versa numai lumina; pe cap el purta o corona de rade stralucitore, scep-

trul sSu lucea intocma ca un fulger, er de ambele sale laturi sedeau
ficele sale*. 2
).
Despre cetatea si palatul eel magnific al lul Aiete mal aflam inca urma-
torele notife la Apolloniu Rhodiu 3):
Iason, insop't de copiii lui Phrixus si de do! eroi ai trupei sale, intra in
orasul si in palatul lui Aiete. «EI se opresc mai antaiii in vestibul si Iason
admira aici muril lui Aiete, porp'le cele largi, columnele, ce se inalfau pe
langa parefil de petra al palatului decorat in partea superiors cu triglife de

arama (capete de grind!). Apo! el tree In tacere peste prag, de langa care
se ridicau in sus vife de via cu fol verdl si pline de flort, er de sub vife
curgeaii in continuu patru fantanl sapate si construite de Vulcan, una de

lapte, alta de vin, a treia de mir frumos mirositoriu si a patra de apa. Din
partea de apus a acestci fantani din urma curgea apa calda, in care se scaldau
figurele Pleiadelor, 6r din partea de resarit curgea din o stanca apa rece
ca ghiafa. Ast-fel de lucrun divine, sciuse se esecute maiestrul Vulcan in
palatul regelui Aiete* 4
).
In fine, in orasul lui Aiete, ne spune Valeriu Flacc, se aflaii si altarele
') Orphei Argon, v. 896.
2 Orpliei Argon, v. 798 seqq.

)
3
)
Apollonii Rhodii lib. III. v. 210 seqq.
*) In diferitc colinde religiose romane, ce ]e avem din pSrtile de jos ale Dunarii, cu
deosebire din judetele Buzeu, Braila si Constanta, se mai celebrdza si asta-di magnifi-
centa unor «curti<, unor «domnii», unor «inalte hnperatil», in carl erau facute
«trel riurT, trei pareuru, unui de vin, altul de mir, si al treilea de apa. limpe-
giora; in acest din urma se scalda si baieza Bunul Dumnedeu (Tcodorescu, Poesii
pop. p. 33. — Alte variante din judetele Braila si Constanta in colectiunea nostra inedita).
In o colinda romanesca din Bucovina ac6sta baii legendara este localisata langa Buzeu :
Colo'n vale Buzeu

la §i se scalda Dumnedeu,
Este un mandru feredeu Dumnedeu cu fiul seii...
Marianu, Scrbalorile la RouiauT, I. 21.
In fine mai esista si un cantec nuptial despre uncle curt! sumptudse, construite in
MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
Sorelul, er tcmplul acesta era atat de straiucitoriii, atat de inundat de lu-
minal in cat se putea crede, cS este insusi palatul Sorelui *).
Acesta era aspectul miraculos al capitaler lul Aiete, domn peste regiunea
numitS «Aia», seii «Terg» si peste finuturile cele munt&se ale Colchilor.
Ne putem acum intreba, in ce parte a vcchiuluT Oceanos potamos, sefi a
Istrului, se ana situate ac£st3 magnified capitals, ale cSrei fortificaJiunT, palate
si temple, prin modul lor de construcfiune si splendorea lor fabulosa, uimise

lumea eroic3, o resedinfa a unul rege atat de glorios, de avut si luxos,
in cat el capetase ilustrul titlu de «fiu al Sdrelul*.
Faimosa capitals a regelul Aiete se afla, dupa cum am amintit mat sus,
situata pe inaifimile, unde cele doue riurf memorabile, Phasis unit cu Saranges,
(adec3 Buzgul impreunat cu Siretul)se vSrsaii in Oceanos potamos seii Istru.
Y. 0.
205. — Charta imprejurimilor Tirighinei. Dup5.ChartaRoma.niei meridio-

nale din a. 1856, scara 1: 57,600. CoL XIII. Ser. 2.
Intr'adevCr pe fSrmurele stang al Siretului aprdpe de punctul, unde apele

sale se unesc cu ale DunSrii, se aflau inci panS in dilele nostre ruinele
unel vechi si puternice cet3{I, ce mai porta si asta-di numele de Tirighina.

In a. 1836 si 1837 profesorul Seulescul din IasY, unul dintre ceimai erudifl
barbaf ! romani ai epocei sale, studiase cu deosebit interes aceste ruine antice
acelasl gen ca si palatul regelul Aiete, numit si «Fiul Sdrelui»:

Unde sede nunul mare
Par'ci sdrcle rcsare . . .
De la pdrta nunulul De la pdrta finului
Pan' la pdrta finului Pan' la pdrta runului

Merge un riu de lapte dulce. Curge riu de vin rosu . . .
Maria nil, Numa Is Romani, p. 753.
'; Yulcrii Flaeci Argon lib. V. v. <to<i,

IU
ID
1)
rd
'u <
"rt '3
o
2 M
<L>
u ri
bD
)ri
"3
£2 "5.
rt
rt
CLi o
i
s©
o
M
de la gura Siretului si ddnsulut avem de a-I mulfumi prefidsele date, ce le
avem asta-dl despre resturile architectoiiice ale acestei cetaft atat de gloric5se l
).
Spre meda-di de GalafI, scrie densul, la o departare de o jumState de

mil de acest oras, se afla ruinele situate pe {ermurele stang al Siretului,
apr6pe de gura, unde accst rtu se varsa tn Dunare. Aceste ruine p6rta"
in dilele n6stre numele de Tiglina, sen Triclina (mal corect insa Tiri-
ghina). Acest oras prin posifiunea sa cea favorabila si prin lucrarile de
fortificafiune, ce-1 incunjurau, se pare, ca a fost capitala acestei provincie.
Abia numai in seculul al XVIII-lea au inceput a se ataca ruinele acestui
oras spre a se construi cu materialele de aci fortificafiunile dela Braila si
unele bisericl din GalafI; tot asemenea se au folosit omenil si tn dilele ndstre,
ca se estraga din aceste ruine petrcle trebuincidse pentru a pava stradele si
calea nafionala a acestui oras din urma. Lucrarl de construcfiune esecutate
intr'un gen cu totul particular incunjurau acest vechiu oras. Dupa temeliele
descoperite cu ocasiunea ultimelor sapaturl, vechia Tirighina se compunea

dintr'o cet3j:uia si oras, ce se impartia in orasul vechiu situat sub castel si tn
orasul nou, alaturea cu eel vechiu, in partea de apus. Cetafuia se afla pe o
movila (fig. 206, A), a carei inalfime, dupa cum se afla surpata pe la a. 1837
era cam de 40 stanjenl, er padina formats de ruinele cetajil presinta o esten-
siune cam de 35 stanjeni in diametru. Polele ca si zarea acestei movile au fost
tncunjurate si intarite cu zid. Movila, pe care se afla cetafuia, este esita spre
amedi ca un promontoriii catre sesul Siretulul si impreunata cu podisul
vecin prin un istm inchis tntre d6ue ziduri paralele. Pe culmea podisulul
din partea dnSpta si din partea stanga a istmulul (fig. 206, 2) se vedeaii de
asemenea temelil de ziduri si valurl. In partea de med5-ndpte, pe unde

apropiarea era mat indemanatica, cetSfuia Tirighinel era incunjurata cu
4 valuri scmi-cerculare (fig. 206, 13), De laiigS valul cercular al doilea se
intindea in partea de rSsarit, pe coboris in jos, un zid drept pana in apa
Siretului (fig. 206, 15). Un al doilea mur asemenea celul de antaiu incepea
in partea de apus din sprancena delului prelungindu-se si acesta pan& in
ripa Siretului (fig. 206, 4). £r la o departare cam de 100 stanjeni se aflau
construite alte ddue ziduri in direcfiunea celor precedente, unul la rgsant
si altul la apus, intind6ndu-se de la culmea delului pana in fgrmurele Si-
retului (fig. 206, 3. 16), ast-fel, ca orasul rSmanea inchis si aparat spre
') Seulcscul, Descrierea istorico-geografica a cetatil . . . Ghertina. (IasI) 1837. — Asaky,

Nouvelles historiques de la Moldo-Roumanie, I Partie, Iassy, 1859, p. 23. — Seulescul
era insa de parere, c3 aceste ruine ar representa vechiul oras al Daciel romane numit
Caput Bubali (Caput Bovis). O erdre de altmintrclca scusabila pentru timpurile sale.
meza-ndpte, spre resarit si apus de inalj:imea delurilor, a castelului si de

fortificap'unile pe uscat, er in partea de m6da-di se afla incins cu apa Si-
retului, care aici in marimea sa cea mai cumplita face un semi-cere si o
insula (fig. 206, 22) dinalntea Tirighinei. in interiorul castelului, ale carui
temelii pana la a. 1837 inca nu se sfarimase, s'a descoperit, dup5 cum ne
spune Seulescul, o cripta suterana alcatuita din catacombe (fig. 206, 10).
Forma acestei cripte era patrata, cu laturele de cate 2 stanjini, in care din
lipsa spaîului mormintele erau clidite rendun, unele peste altele, cum sunt
celulele fagurului. Insa pe la a. 1837 bolfile catacombelor erau surpate si
tote remasitele imprasciate. Baso-reliefuri, urne, 13mpT si alte ornamente

prefidse, aflate in catacombe, probeza, ca persdnele ale caror resturi fusese
depuse aici aparfineau claselor mai inalte ale societafii. In partea de apus
a orasului vechiu se mai vedeail incS pe la a. 1836 temeliele unui templu

(fig. 206, is), pe ale cXrui ruine zaceaii imprasciate trunchiuri de columne
si diferite bucaft de capitcluri, de ordine ionic3 si corintica. Se aii mai
descoperit aci o mica columna de marmura porfiria, o statueta de aramS
a Cybelei p'nend in mana stangii cornul abundenfei, si mai multe lespedi
dreptunghiulare de marmora (12 X 24 c m-) cu reliefuri, ce representaii
diferite scene din resbdiele, ce le avuse acest oras. Probabil. ca aceste table
servise o-data spre a decora parefii templului. Lustrul, maiestritatea si
marimea acestor clasice bucafi, continua Seulescul, dovedesc magnificenja

templului, ce infafisa dre cand maiestatea unei divinitSfT.
Alte notite, cu privire la construcp'unile si opulenta acestei cetSfY dis-

parate, ne comunicS invefatoriul G. A. Murgeanu din comuna Filesci,
pe al caret teritoriu. se afla aceste ruine. DupX cum scrie densul : «in jurul
cetSp'i Tirighina se afla un sanj: adanc, avend aceeasi forma ca si santul

numit Troian. Cetatea are conturnul rotund si ocupa capul unui del.
Betranii, de la cari am luat aceste informafiuni, ati sSpat insist de beilic
(din ordinul autoritapt) gasind aici bant vechi, petre cu inscripp'uni si alte
oddre, cart le-ati luat Rusii si in parte Parc&Iabia Galaplor. La cetatea
Tirighina poporul betran i-ar fi dis Cetatea uriesilor».
Am espus aici principalele resultate ale cercetanlor seridse fScute de
profesorul Seulescul la Tirighina in anii 1836 — 1837. Ele ne pxesinta' o va-
Idre realS neprefuita pentru sciinfa istorica, cu atat mai mult, ca aspectul
terenului de aici asta-di s'a schimbat cu desaversire, resturile acestor inte-
resante fortiflcap'uni aii disparut de pe suprafafa pamentului, chiar si riul
Siretului si-a schimbat aici cursul seu.
Prin descrierea sincere si fidela, ce o face Seulescul, se constata in mod

destul de clar, cS vechia cetate de langi gurile Siretuluf, incunjurata' cu

1 1
9 muri de diferite sisteme, representa rnetropola o-data fendta a regeluT

1
Aiete de langa gurile riulul Phasis, incins3, dup5 cum ne spune poema
orphicS, cu 7 rendurl de mur! circular!.
O deosebiti considerare in studiul acestor ruine o merits Imprejurarea,

cS vechile tradifiunl din poema orphicS, despre avufiele imense ale regelul
Aiete, mat resunS si ast5-dl in narap'unile locuitoriior
1
de langa Tirighina. «Am

audit de la mal mulfl locuitorf betranl, ne scrie invSpStoriul G. A. Murgeanu
din comuna Filesci, cS in partea de rSsant a cetap'l Tirighina, in fapl de
gara BSrbosI, se aflM un beciu cu porfi strasnice, c& in launtrul acestui beciii
ar fi statue de aur, infap'sand pe impeYatul sedend in trSsura si cai de aur» ').
RSmane acum a ne da s6mS despre numele vechiii al acestui important
oras de la confluenfa SiretuM cu DunSrea.
In tradifiunile poporale romane ruinele orasulut si ale cetap'i de langJl
gurile SiretuluT pdrtS numele de Tirighina (la Seulescul Terighina)

si Gherghina *). AdevSrata si singura esplicap'une a acestor numiri archaice
o afl3m numai in legenda Argonau{ilor.
Dupa
1
diferitele versiun! argonautice, asa cum le aflSm la Pindar, la

Apolloniu Rhodiu s
) si la gramaticul Apollodor, Iason sosind la riul Phasis
trage corabia in port si se duce la regele Aiete, ca sS-i espunS insSrcinarea,
ce o primise de !a Pelias, cerand lana de aur. Aiete promite lul Iason a

i-o da, daca" d£nsul va fi in stare se indeplin6scS anumite lucrSrl, ce i le va
impune. Ast-fel mat intaiii regele Aiete aduse un plug de ofel, fabricat de
Vulcan, si dol taurt renumif? pentru se1b3tacia si mSrimea lor, ce-I primise
ca dar de la Vulcan. AcestI taurt aveau unghiele de aramS si suflaii foe
pe nSrT. Aiete i prinse mal antaiti singur in jug si trase cate-va brasde
drepte, inalte de un stanjin pe suprafapa pSmdntului (o alusiune la brasda

cea uriasa dintre SerbescT si TulucescI, ce acopere spre apus si spre m6da-
ndpte cetatea TirighiniT, si care se considers ca o prelungire a brasdei lut
Novae din Tcra-roman6sc3). Apol Aiete rostesce urmXtrirele cuvinte: cand

conducStoriul corabieT va face aedsta, atunci pdte lua cu densul lana cea
de aur, care nici o-dat3 nu se strict. Iason, ajutat in secret de farmecele
MedeeT, supune tauri! in jug si ari 4 iugere din campul numit al lul Marte
>) Din R£spunsurile la Cestionariul nostru istoric.
») Cnntemlrll Dcscr. Mold. Ed. 1877, p. 13. — Seulescul, Descricrea istorico-geogra-

fici a Ghertinel p. 2. 4.
») rindnrl Pyth. IV. - Apollodorl Bib] lib. I, 9. 20.

UNA DE AUR DIN COLCHIS. 543
(rcsSuv 'Apijiov). Acum regele Aiete impune lut Iasoti o ndua lucrare, sS
semene peste brasdele arate dinfl de balaur, din aceia, pe carl i semgriase
Cadm ]a Theba. Medea insa aprinsa de iubire catre Iason, care i promisese,
c3 o va lua si duce ca sofia' in Thesalia, i descopere erouluT, c5 din dinp'i
de balaur, ce-i va semena peste brasde, vor r£s5ri din pam£nt dmenl
uriesT inarmat.!, carl vor cerca s£-l atace, insS densul sS arunce petre
intre omenii acestia, car! apoi vor incepe a se bate intre sine, si atuncl
densul s6 atace pe fie-care in parte, pana i va ucide pe top*. Lucrurile dupa
legende se si petrec ast-fel »); Acesti uriesi esitj din sinul pamentuluf, pe
campul de lang& capitala lui Aiete, sunt numifi in legenda argonautica
r-jjTEvisc 2
), er la autorii latinif Terrigenae 3 ), adeca 6meni n3scuj:T din pa-
m£nt. Numirea de Tirighina s6& Terighina, ce o ma! p6rt3 si asta-di ceta-
tea ruinata de langa gurile SiretuluT, este ast-fel numat o formS archaieS
poporaia a cuventului pelasgo-latin Terrigena *). In fine inc5 o circumstan(3.
In traditiunile poporale romane Tirighina se ma! numesce si «Cetatea urie-
silors., si tot cu epitetul de cetate a urieîlor, Tttavk 5
), ne apare capitala
lui Aiete si la Apolloniu Rhodiu.
Putem ast-fel stabili cu o deplina" convingere istorica, c5 faimosa capitala
si resedinta a lui Aiete se afla situata pe malul stang al SiretuluT, acolo
unde pana la a. 1837 se mat cunosceaii imprejmuirile orasului si ale cetSp'I
Tirighina, disparuta din istoria si despoiat3 de monumentele si de splen-

ddrea sa.
') O legenda analoga o aflSm in cantecul traditional roman despre Bad u (Prometheu): i
Turcit scrum ca se ficea . . d'aici pana'n Ianina (Epir),
scrum pe venturl se ducea . din Ianina 'n Tarigrad

pecampurl se semen a, si d'acolo la Bagdad,
in carduri ca rSsaria, ca Badiul l-a semenat
Turci la loc ca se facea . si pam&ntul i-a inviat . . .
De mergea si pomina Tcodortscu, Poesil pop. p. 549,
a
) Apollonii Rhodii Argon, lib. III. v. 799. 1338. 1342. 1355.
3
) Oyidil Met. lib. VII. v. 141: Terrigenae pereunt per mutua vulnera fratres. —
Ibid. Heroid. VI. v. 35: Terrigenas populos civili marte peremtos.
«) Prof. Vaillant (La Romanie. III. 1844. 456) inca deriva numele Tirighina de la
terrigena, insa fara a cundsce istoria legendara a acestei capitale de la DunSrea de jos.
Pliniu amintcsce langa Phasis de un oras celebru insa disparut Tyndarida (Tyndaris),
6r la Arrian, care a localisat in mod frivol intriga geografia Colchilor in Asia, acelasi
oras este numit Tyndaridae. Herodot (IV. 145; IX. 73) are ddue traditiuni despre
Tyndarida e. Dupa. una, el au fost aliati cu Argonautif. Dupa alta, el au navalit cu dste
mare in Attica, ca se cdra in apoi pe Helena, nesciind in care parte a fost dusa.
») Apollouil Rhodii lib. IV. v. 131.

Acesta cetate-regina de la gurile Siretulul prin posifiunea sa favorabila

prin fortificafiunile sale puternice intre Delta DunariT si CarpafT. dominase
o-dataintreg Pdntul occidental, de la Hem si pana in parjrile superidre
ale Moldovel de asta-dl 1

). Capitala unul stat puternic riveran, ea a fost in
timpurile eroice cheia marei miscarl comerciale pe Dunare; ea avuse chiar
si drepturi de suveranitate asupra PontuluT euxin.
Eruditul poet alexandrin, Apolloniu Rhodiu, amintesce de stalpil eel

vechi din orasul lui Aiete, pe cart se aflaii descrise drumurile si limitele
marilor si ale jSrilor pentru instruirea celor ce vor voi s6 calStOresca in ori-ce
parfl *). Acesta preponderant particular^ a cetafii Tirighina asupra naviga-
fiunil pe Pontul euxin o mal confirms si monumentele numismatice.

Pe o moneta de bronz, ce a fost descoperita in timpurile lui Seulescul
in ruinele acestel cetafT, se vede pe avers figurata o femeia calarefa apa-
randu-se cu sabia recurbata (nationals Daca) in contra unul eroil, ce o
persecute. Este lupta uriei Amazone cu Hercule. Langa capul femeiei ne
apare litera J^ y er in jur inscripfiunea
MIITPO. nONTOY TOY EYKS

Mvjt(>d(7to?>'.(;) TIovxou too Eu%a(si'voo.)
Din fericire, spre a ne pute da sema de valorea istorica a accsteT monete

s'a mai descoperit in derimaturile acestei cetafl inca un al doilea esemplar
de bronz, cu calificafiunea de Metropola a Pontului euxin. Acesta a d6ua

moneta ne infaftse^za pe avers bustul uriui impeYat roman cu inscripfiunea:
AYTKMAYP2E. AAESAN.
,
Atk(oxpsau>p) K(atoap) M(apxoc;) Aop(VjXioc) Es(p fjpo<;)'A?.i4av(Spo<;) [EsjJaatfc].
Er pe revers, figura unet divinitafl femenine, p'nend in mana stanga cornul

abundenfei, si in drepta o patera. Este Cybele, seii Dea Mater 3
). Sub
pici6rele deitel ne apare litera ^, £r in jur inscripfiunea:
MIITPO. nONTOY TO II EYE

MvjTpo(woXi;) II(5Vt6o too Eu^si'you 4
).
») Ovidii Heroid. XII. v. 27-28:
. . . . Scythia tenus ille (pater meus Aeetes) nivosa

Omne tenet Ponti qua plaga laeva jacet.
') Apollonii Rhodii Argon, lib. IV. v. 277 seqq.

s
) O inscriptiune descoperitS ]a Filesci (in Moldova, dar nu Fuzesd in Transilvania)
contine dedicatiunea: TERRaE MATRI (C. I L. III. nr. 1559). Iason, ne mai spune Apol-
loniu Rodiu (If. 1273), indata ce soscsce langa capitala lui Aiete, face libatiunl in
ondrea divinitatil Gaea (Terra), a cjeiior indigenl si a sufletelor eroilor decedatl.

*) A se ved£ figurile acestor ddue monete reproduse la Seulescul in Descrierea
Ghertinel. Tab. 3.
LANA DE AUK DIN COLCHIS. 545
Diferite orase autonome ale anticitatu, cu deosebire din provinciele Asiel
mici si ale Syriei, purtau numele, on titlul, de Metropolis, unele fiind-ca'
se aflau sub tutela particular^ a divinitafii Cybele, a Mamei deilor, altele
fiind-ca" eraii cetafi-mame ale colonielor, orl capitale ale provincielor.

Demnitatea de MHTPOLT. IIONTOY ne apare ma* &ntaiu pe monetele
impSratului Traian, insa fSra alta indicafiune locala. Mai tardiu acest titlu
de Metropola a Pontului si-1 atribuirS orasele Amasia si Neooaesarea din

Asia mica, precum si Tomis din Mesia :
). Nu trebue insa sS perdem din vedere,
cS nici unul din aceste orase, nici Tomis, nici Amasia, nici Neocaesarea, nu
se numesc Metropole ale Pontului euxin, ci simplu numai metropole
ale Pontului, adecS ale litoralulut seu Provinciei de langa Marea negr5
2
(Pontica terra ).
Cu totul alta semnificafiune o avea titlul de metropoli a Pontulut euxin

si pe care t-1 aflam esclusiv numai pe monumentele descoperite la Tirighina.
Aid avem un titlu de suveranitate maritima. Aiete ne apare ca eel mat

puternic rege al Scythiei vechi. El era in stare, dupS cum ni-1 descrie
Apolloniu Rhodiu, sS se ridice cu resboiu si asupra Greciet. Renumele seu

strSbatuse departe in apus panS la marea De alta parte, Pontul euxin
adriatica.
este adese-on numit de autorii anticitatii SeythicusPontus, Scythicum

si Sarmaticum mare 3
), adeca supus suveranitafii regilor ScythieT.
InsI cum se csplica litera isolate ,\ pe aceste monete descoperite in
ruinele Tirighinei. Ea este fara indoidla litera inip'ala din numele orasulul
autonom on suveran, care batuse aceste monete.
Gloriosa capitals a lul Aiete ne apare la geografii anticitatii sub numele de
Dia 4
), Dioscuri as 6
), Sebastopolis, adeca osâox-q TtoXtc, orasul venerabil,
l
) Eckhel, Doctr. num. Pars I, Vol. II. p. 344.
a
) Pe o inscriptiune romana din a. 161—168 d. Chr. Tomis ne apare ca Ci vitas
pontica Tomitanorum (C. I. L. Ill, nr. 753).
») Yalerii Flacci Argon. I. v. 331 : scythicum pontum polumque metuens. Ibid. II.
v. 576. — Statii Thebaid. XI. v. 436-437: Scytha Pontus. — Ovidii Ex Ponto. lib.
IV. 10. 39: Sarmaticum mare.
*) Stephaims Byz., v. Ala, icoXt? . . . Sxufl-ta? rcspl ti <MciSt. — Dia era o vechia
divinitate pelasga, deita protector! a campurilor, idcnticS cu Rhea (Cybele) seu Mama
deilor. La Roman! cultuj ei'cra administrat de colegiul Fratilor arvali. fnliteratura grecesca
ea ne apare sub numele de A-rji (Apoll. Rh, 111. 413; IV. 896), insa era considerate
ca identica cu Demeter (Ceres). Templul principal din orasul pustiit de la gurile Siretului
era dedicat Cybelel, adeca Die!.

6
) Steplianus Byz., v. Aioaxoootat?. — Plinii lib. VI. 5. 1: urbe Colchorum Dioscu-
riade. - Cf. Ibid. VI. 4. 6.
MIC. BSNSU?1ANU. 85
546 MONUMENTELEPREISTORICE ALE DACIEI.
sfant, s6u august. Acest oras ruinat de langS guriie Siretului ma! esista si
in epoca
roman3, insa" despre numele seu adeve'rat avem numaT simple
La Ptolemeu ne apare ca Dinogotia, Diogetia, Dinogenia,
variante.
Diogenia '); in itinerarul lul Antonin Diniguttia s), in Notitia Orientis

Dirigothia s
); la Ravennas Dinogessia 4
).
Putem presupune asa dar, cS litera $ de pe monetele descoperite la
Tirighina cu inscripp'unile de (JUjTpoaoXi; TTdvrou too Eoijecvoo, ne indica" numele
vechiu al acestui oras, Dia, pref3cut de geografil grecesclin Dioscurias,

£r in epoca romana" in Dinogetia, Dinogenia, Diniguttia, Dirigothia B
).
In fine mal avem inc3 un important monument numismatic cu privire la
capitala regelui Aiete. Este o moneta" autonoma" aflatS in fenle romane si
probabil in pSrfile TirighineT.
>) Ptoleraaei Geogr. (Ed. Didot) I p. 458.

s
) Itinerarium Antonini Aug. (Ed. Parthey et Pinder) p. 105.
») Notitia Orientis (Ed. Boccking) p. 79.
*) Eavcnnatis Cosmographia (Ed. Pinder et Parthey) p. 178.

5
) Intr'un cantec eroic romanesc mal aflSm si ast5-cjl un resunet despre sosirea la
guriie Siretulul a unci mici corabii, cu intenfiunl ostile. Se pare a fi numal un frag-
ment modificat din o vechia poema poporala despre Argonaut!. Chiarsi numgrul trupel
de 50 enicerl este aprdpe acelasl cu al eroilor argonaujl.
La gura Siretulul Cu cincl-4ecl de Enicerl,
Pin postul san PetruluT, Care p<5rt5 'n brai hangerl.

Ean, mari, ca s'a ivit ET venia incet, incet,
Un caic lung poleit (aunt), De la Dun are a 'n Siret,

Cu postav verde 'nvelit. Vadurile straMtftnd
Dar in el cine-mi era? Malurile cereetand . . .
Era Suliman Aga Alecsandri, PocsiT pop. p. 13 4.
O alt5 baladS poporala rom&nS amintesce de curtile marl bezadesci (princiare)
din partile de jos ale Moldovei, de la intorsatura garlei (sdu Cotul TirighineT):
Jos in tdra Moldovei Pal-spre-cjece morl de vfint
La intorsatura garlei Si noua pe sub pamSnt,

La curt! marl, curtl romanesc I, Care macinS argint . . .
La curtile bezedesci, Trei sute de mosidre

La curtea Jul Tudurel Si pe atatca sStisdrc . . .
MultS jale-I fi oftare . . . Si cincl mil deiepus^re

Si Tudur averi avea . . . Pe sub pdle rotogdle . . .
Avea turme, avea voinicl . . . Curtl de p<5tr5 intSrite

Avea ciredl si glotasi, Cupodele poleite (aurite) . . .
Avea l&dl de galbinasl, Marianu, Poesil pop. Tom. I, p. 30.
NotSm aid, c& in legendele argonautice ne apar renumitl caii de langi riul Phasis si
in particular caii lul Aiete, ce-I dSruise Sdrele.

Cesar Bolliac, distinsul archeolog si numismat roman, publicase in Nr.939

al «Trompete! Carpafilor* din a. 1871, o serie de monete Dace, din can
una de argint (fig. 43) ne presintS. un deosebit interes istoric.
Pe avers, acestS monetS ne infafiseza bustul unei divinitSf! femenine, pe
Cybele sett Dea Mater, o figura, ce ca tip presinta o mare asemenare

cu statueta Cybele! descoperita de Seulescul in ruinele Tirighinei. Er pe
reversul monete! se vede figurat un leu, atributul particular al deifei Cybele.
De asupra leului inscripp'unea mai mult de jume'tate stersS:
PASS
Er sub picidrele leului: AIHT
In tot casul acestS moneta nu este din timpul legendarulu! rege Aiete.
Ea insa se raporta la capitala si la teritoriul peste care domnise o data Aietc.
Primul sir confine fara indoiela numele particular al orasulu! si al doilea al
poporulu! sett confederaduni!. No! vom restitui si ceti acesta inscripp'une ast-fel:
'(KoaxoD)i>(i)<5£ S(epaa-rij) [r.6\i<;] Ah)x(u>v)
adecS: Dios curias, orasul venerabil al Aienilor.
4. La?ia de aur un paladin al triburilor pelasge

pastor ale si agricole.
Iason cu ajutorul Medeei, a celebre! fermecat6re, invinge si balaurul eel

teribil din padurea consecrata deului Marte si rapesce lana de aur.
Acesta lana avea dupa legende o origine divinS if. Ea avea o deosebitS
important religidsa, economics si politics, pentru vechile tribur! pelasge
de la Carpap* si pentru triburile, ce se stabilise pe pamentul Elade!.
DupS cum ne spune Pindar, oraculul pelasg din Castalia langS Delphi
ordonase lu! Pelias se pregatesca o espeditiune, ca se aduca inapoi lana de
aur a berbecelu!, cu care fugise Phrixus s
). Er Valeriu Flacc ne 5nfafis6zS
pe Pelias adresand urmatdrele cuvinte lui Iason : «Tu, care a! energia si
curagiul barbStesc, pleca scumpul men, si ada inapoi pentru cupdla templului
grecesc pielea cu lana oie! nephelee 8
)». In fine dupa un alt oracul, regele
Aiete avea sS-s! pierda domnia, cand i se va fura lana de aur 4
).
>) Menecratis Tyrii fragm. in Fragm. Hist, graec. II. p. 344.

3
) Pindari Pyth. IV. v. 164.
3
) Talerii Flacci Argon. I. 55 seqq.
*) I'auly-Wissowa, Real-Encyclopadie, v. Aietes. — Diodori Siculi lib. IV. 47. 6.
DupS cum vedem, diferite destine, de buna" stare economic^ x

) si politick
eraii legate de posesiunea acestel lane de aur.

Ne aflSm aid in fa{a unel cestiunT ehigmatice istorice, dacS acdstS lanS de-
dicate! deuM Marte in p5durile Colchilor era numaT o simplS pelcea naturals
de berbece 2
), ori un qbiect consecrat de metal si ast-fel nesupus stridiciuniT.
Aurul in cultul si in sacrificiele pelasge a fost tot de una materialul eel
mat prefios.
Gaeea, marea divinitate a poporuluT pelasg, presintS la nunta lui Joe cu
Junona merele tradifionale in aur.
Vulcan divinul mSiestru at anticitSfil dSruesce lut Joe, pSrintelut deilor si
al omenilor, o v\\& cu foi si cu strugurl de aur, lucrata' cu multS. arta de

densul 8
). Croesus renumitul rege al Lydiel daniesce templulut din Ephes
boi de aur *).
Paladiul protector al Scythilor agricolt a fost, dupS. cum ne spune He-

rodot, un plug, o secure cu d6ue tSisurf si o fial5 dc aur, obiecte, ce cS-
duse din ceriii 6
).
Din acest gen de obiecte prejidse de arta\ cu origine divinS, f&cea parte
1
si lana de aur dedicate deului Marte in f6ra cea avuta a regelui Aiete.
Poetul Pindar numesce acesta' lana" de aur a Colchilor Syfttwv oxpwtivav,
DupS Valeriu Flacc ea a fost un

1
adeca nesupusa stricSfiunil, neperitdre °).
monument, din metalul, seu aurul, ecl mal pur '). Er dupS alta tradiplune,
8
ce o afl3m la poetul Ovidiu, nu numal lana, dar si berbecele a fost de aur ).
Si'intru adever, valdrea neprefuita' a acestetlane o aflSm esprimatS. in forma
alegorica" prin cuvintele, cS. era p5dit3 de un Mlaur neadormit, intocmal ca

si f&im6sele mere de aur ale Gaeei.
l
) Marte (Mavors al poetilor latinf, Ares la Greci) carul i era consecrata lana de
aur, a fost in timpurile vechl divinitatea protectdre a pastoriel si agriculturel.
>) In cultul vechiu pelasg lana, ori pielea de die cu lana, au avut tot de una un rol
insemnat (Cf. Pausania, VIII. 43.11.— Polemonis Iliensis frag. 88 in Fragm.

Hist, grace. III. 144. — Servius in Aen. IV. 374). — La poporul roman mal esista si
asti-di usul religios, ca la pomana, ce se face dupa inmormfintarea celul decedat, si se

dee preotulul o piele de die sou de berbece (Marianu, inmormSntarea, p. 363).
s Houieri Uias parva, ed. Didot, fr. 3. p. 593.

)
— *) Heroioti lib. I. 92.
«) Hcrodotl lib. IV. c. 5.
«) Pindarl Pyth. IV. 23.
') Yalerii Placci Argon, lib. V. v. 231: ardenti quercum co.npIexametallo.

«) Ovidil Heroid. XII. 202. 203. Medea catre Iason:
Aureus ille aries villo spectabilis aureo

Dos mea..
.
In fine nu trebue sS perdem din vedere importanja estra-ordinara a acestel

lane: celebrul oracul pelasg de la Delphi orddna aducerea acestel lane si
pentru esecutarea acestel sentinfe se alieza tdte dinastiele pelasge de pe

s
teritoriul Eladei ).
Espedifiunea Argonaufilor in Colchis pentru aducerea land de aur face

parte din seria cea legendara de misiunl si acjiuni pentru luarea obiectelor
sacre din Jgrile de la nordul Istrulul de jos, cum a fost insarcinarea data
lui Hercule de Eurysteu, ca sa iee merele de aur de la Hyperboreil de
langa Atlas; se aduca din «Jera Istrian5>, s6u din «Istria», cerbdica
cu cornele de aur, pe care nimfa Taygeta o dedicase Dianel s
), si se iee
«) Lupta Argonaufilor cu baiaurul Colchic pentru lana de aur (A se ved6
pictura de vas de la pag. 549 dupa Monum. deli' Instit. archeol., V. tav. XH). — In mijlocul
scene! e InfStisat un arbore inalt si puternic de stejariu. Pe unul din raraurele sale, in partea
stangS, e suspendatS lana dc aur. Baiaurul, pacjitoriul lane!, v£<J£nd pe Argonaut! se

incolScesce furios pe langa trupina arborelul. in partea stanga Iason (HAEQN) avend in
fie-care mana cate o lance, ataca baiaurul. El pare insS obosit de lupta, infiorat fi desperat. In
partea dr^pta Hercule (HPA.LIV), avend o atitudine dispusa pentru retragere, ridica
maiul, ca sfi lovifsca baiaurul. Pe marginele scene!, in partea de jos, se vSd incS alt! tre! Argo-
naut!, unul isbit la pamSnt, eV do! cercS s6 ma! lupte din departare, insa cu putin curagiQ.
Lupta se pare aprdpe perdutS pentru eroi! Argonaut!. In acest moment critic se vede in
sccfiunea superidra Medea (MHAKIA) intr'un splendid costum istrian, alergand repede
pe culmea d61ulu! in jos in ajutoriu! Argonautilor. In mana stanga ea tine caseta cu farme-
cele, er cu mana dr^ptS. arunca ddue fo! descantate asupra bSlauruluI, ca se-1 addrmi. In
dn5 pta si in stanga Medee! sunt eroi! Get!, fiil lu! Boreas, purtand aripe in spate (pennas
genitoris. Ovid. Met. VI. 713). Calai s (K A A A IS) plin de resolutiune si cu o privire firma
aruncS asupra balaurului arma cea infricosatS nationals, pilul cu for lat. In dosul Medee! se
vede Zetes, (ratele lu! Calais, tinfind in mana stanga o oglindS magica (siinbolul luncl;
Suidas, v. 0sttaV>] fov-i}) si avfind pri virile atintite asupra vrSgitdrii. In partea inferiors,
estc infafisat un rlu mare si lin curgatoriu (Oceanos potamos) cu ornamcnte de

pesc! fluviatil! si marinl.
*) Figura berbecelu! lu! Phrixus a fost pusS, pe ceriu intre constelatiunile,

sub car! se fac semenSturile (Eratosthenis c. 19. — Hygini — Idem, Poet,
Fab. 138.
astron. II. 20. — Manilii Astron. III. v. 302; IV. v. 515; V. v. 33. — Columellae R. R.
lib. X. v. 155). — Dupa Dupuis (Origine de tous les cultes, VI. 271) berbecele lui
Phrixus numit la autorii latini: aries, princeps zodiaci, ductor exercitus zo-
diaci, dux gregis, princeps signorum, ovis aurea, Jupiter libycus,
este faimosul miel al religiuni! creatine si sub numcle de «mielul Pascilor> in re-
ligiunea Jidovilor. Ma! adSugcm, cS dupS Columella (XI. c. 2) in 16 ale Calendelor lu!
Aprilie (17 Martie) s<5rele intri in constelatiunea berbecelu!. Cf. Isidori Hisp. lib. III. 24:
in Martio mense, qui est 'anni principium, solem in eo signo (ari«tis) cursum suum
agere (Gentiles) dicunt.
») Pinaari Olymp. III. 27 seqq. — Schol. Pindari, Olymp. III. 52: Q-ijlr.av hi tin (tyjv
de la Hippolyta, regina Amazonelor, braul eel prefios (Ciootyjp), ce i-1 daruise

deul Marte, ca simbol al antaietatii *).
5. Argonaufil r&pind lana de aur se intorc spre Elada.

Cele done cursurl preistorice ale Istrulul,
unul spre Adria (Adrian), altul spre Ponlul euxin.
Iason rapesce lana de aur, ia cu densul si pe Medea, fica lul Aiete, apol
imbarcandu-se cu sop'I sel pe corabia Argo p!6ca spre Elada.
Despre intorcerea Argonaufilor spre parfile meridionale ale peninsuleT,
esistau in anttcitate mai multe versiuni.
Cea mai vechiS traditiune este, cS eroii ArgonaufI se intorc cu corabia
lor Argo, navigand spre apus, pe apele frumosuM riii Oceanos a

). EI cMIS-
toresc pe valea munfilor Rhipaei, tree pe lAnga stincile cele periculdse ale
fluviului Oceanos (cataracte), apol prin strimtdrea mundlor Rhipaei 3), si prin
Pontul erythreu (Podul Rusavel *); er din Oceanos, Argonaufil transports
pe umeri renumita lor corabia in timp de 12 dile trecend peste delurl pustil
pana cand ajung in apele marii interne (mediterane).
Dupa a doua versiune, pe care o afllm la Apolloniu Rhodiu si Ia Valeriu

Flacc, ArgonaufiI.se intorc cu corabia lor catre Elada pe apele Istrulul
in sus.
Este una si aceeasl tradifiune, numai cu numiri geografice mai moder-

nisate. Oceanos potamos din timpurile ante-homerice si Istrul din timpurile
istorice, erau unul si acelasl fluviu gigantic al Iumel vechi. Apele .si vaile
sale servise ca drum spre apus pentru triburile pelasge inca in epoca neo-
Iitica, anterior^ Argonaufilor 5
).
In legenda despre intdrcerea Argonaufilor pe Istru in sus ni se presinta
sWpov) xal ypuaov^fiuv ana 'IaTpiai' b yap 07]OY]tSa fP«']' a ? TOtautvjV abz^v \i~[U xal
IJEcoavSpo? o Kajj.e-.psii; y.'A <J?£p-y.u5-ri? (Hesiodi Carmina. Ed. Didot. p. 1).
!) Apollodori Bibl. lib. II. 5. 9.
') Piiidari Pyth. IV. -Schol. Apollonii Rhodii la IV. v. 259: 'ttwMc, 11 xal
IlivSfxpo; . . , xal 'AvtEp.ayos ev Ao§-jj 8ia too flxeavou <pT|Giv sAthlv abxohi; tl<; Aiû-tv
xal jBaSxaaavTa? tyjv 'Apftb, i\% to Yj|iiT=pov itsXaYoi; fEve^d-ai.
*) Orpliel Argon, v. 1079. 1123.
*) Pindari Pyth. IV. 251.— La Orphon (Arg. 1048):- ha custvrjc

r
EpuS-sia<;.
*) Dupa o alta versiune, pe care o aflara la Timaeu (in Diodor Sic. IV. 56) Ar-
gonautif ar fi navigat pe fluviul Tana is in sus. Tanais, este aici numai o alta numire,
sub care figureza Istrul in geografia vechia. —A se ved<$ mai sus p. 386 nota 2.
ddue cestiunt importante geografice, despre carl s'a scris mult, dar carl au
r&nas obscure pana in diua de astS-di.

Istrul, ne spune acestS versiurie din urm&, avea ddue ramurt, seii braj:e;
din carl unul se varsa in Pontul euxin, er altul curgea spre interiorul
Adriei, si fiind-ca' regele Aiete afland de rapirea fleet sale, ocupase indatii
gurile Pontulut, Iason aducandu-st aminte de invgf&turile preofilor din Theba

Egipetulut 1
), ca fluviul lstrulut se compune din ddue brafe, din cart unul
curge spre apus, densul a trecut cu corabia Argo din Pontul euxin dea-
dreptul in Marea adriaticS. Avem aict o simplS fabuli poetica.
Acesta ficfiune despre impreunarea Pontulut euxin cu Marea adriaticS
prin mijlocirea lstrului t-sl luase originea sa dintr'o simple netnfelegere a
vechilor fantane geografice. Vom reproduce aid cele mat autentice texte.
Istrul, ne spune geograful Scymnus, divisandu-se in ddue albit, un ram
al seii curge spre interiorul Adriet, eic tov 'ASplav a
), Aceleasi idei geo-
grafice le vedem esprimate si la istoricul. Theopomp din sec. IV a. Chr. 8
),
la geograful Hipparch din sec. II a. Chr. *) si la scholiastul lut Apolloniu
Rhodiu 6
), ca una din gurile, ort unul din cursurile Istrulut, se vSrsa spre
Adria, efc tov 'ASpiav.
Tote aceste texte au una si aceeast origine. Nict unul din geografit si literafit
amintift mat sus nu vorbesc despre 'ASpiatixov TrsXayo?, s6u de Marea adria-
tica, ci numat despre o regiune enigmaticS, nedefinita mat de aprdpe, elc
tov 'ASpiav, tot-de-una cu forma semnificativS de acusativ e

).
-
Ins5 in ce parte a lumit vecht se afla situatS acestS regiune, maritima ort
continentals, pe care autorit grecescl o numesc in mod constant numat

'ASpiav, tot-de-una cu un fel de nesiguranfa si precaufiune geografka ?
Vom cerca mat antaiii se cundscem in ce parte a vechiulut continent

european, fluviul eel mare, Dunarea, se desparfia in ddue ramurl.
Istrul, ne spune Apolloniu Rhodiu, indata ce intra pe hotarele Thracilor
') Apollonii Rhodil Arg. IV. v. 260. 282 seqq.

2
) Scymni Orb. Descr. v. 776: xal Soal Se Kspiay^Z6y.t\,oi (oloTpo?) xal el^ tov 'ASpiav pel.
') Strabonis lib. VII. 5. 9: tptpl Se 6 ©sonojiito; . . . xal to tov laTpov fevl wt Tto-
[laxuiv sli tov 'ASptav eji$aXXeiv.
*) Hipparch la Strabo lib. I. 2. 15.

5
) Schol. Apollonii Rhodii, IV. p. 321: KaTa Se to tJjv SivSuiv rceSiov ox.'?eTat 6
moTajiJi; "loTpo?, y.al to jisv a&Too £ed|j.a s!? tov 'ASpiav, to St tl? tov E'oêtvov tcovtov e!a-
paXXei (Frag. Hist Graec. IV. p. 522). — Diodori Siculi lib. IV. 56: Tootou? y«P & XP 0V0 ?
4]Xey5ev fiitoXapovTo.;, t6v ev tu> II6vT(p rcXeiooi oTojj-aatv l4epsoYoj.i.evov "Istpov xal tiv et? tov
ASptav ixfiaXXovTa tyjv pooiv eyetv &.nb tu>v aoTuiv ioku>v.

6
)
A se vede mat sus pag. 392 nota 4 si pag. 355 nota 8.
:
si ale Scythilor se diviseza in doue brafe, din carl unul se varsa in marea
Ionica 1
). Mai clar ne vorbesce Jornande istoricul Gefilor si al Gofilor. Mun-
tele Caucas, scrie densul, incepe de la Marea Tndica, se prelungesce catre
Syria, er din Syria intorcandu-se spre meda-nopte coborS la Pontul euxin,
trece peste Scythia, unde se numesce Taurus, si atinge apol si cursul Istrului
la punctul, unde riul acesta se desparfesce in doue ramurl s

),
Resulta aja dar din aceste date precise, ce le aflam la Apolloniu Rhodiu
si Jornande, ca regiunea geografica, unde Istrul se desparfia in d6ue cursurf
de apa, se afla la strimtorile Carpap'lor langa cataracte, si intru adever, ca
aici se incepeaii in timpurile vechl hotarele geografice, de o parte ale Thra-
ciei, de alta parte ale Scythiei vechl.
Chiar si braful al doilea al Dunaril, care «se arunca in launtru (on in afara)
spre Adrian? porta la geografii grecesci numele de Istru.

Ast-fel Hipparch scrie: «Esista un riu, ce porta acelasi nume cu Istru,
si care se arunca in afara spre Adrian s
)». Er Strabo se esprima ast-fel
«UniI cred, cS un riu 6re-care Istru, luandu-sl inceputul seu din Istrul
eel mare, curge in afara spre Adrian*)*.
Acest braf mitologic al Istrului, care curgea prin regiunea numita Adria,
seu Adrian, se intorcea iarasi, dupS un circuit (5re-care, in albia fluviulul
principal. «Dunarea, ne spune Cosmografia lul Juliii Honoriu, «isvoresce din

Alpi si urmandu-si cursul seu inainte se desparte in d6ue, apoi ambele
aceste cursuri se impreuna din nou formand un singur fluviii B
)».
Este asa dar evident: in vechile texte ale geografiei Istrului, ce se ocupau
numai cu litoralul si cu afluenjil acestul mare fluviii comercial, nu putea
fi vorba de Marea adriatica, seii de sinul Ionic, ci de o regiune ore-care

muntosa, numita Adria, seu Adrian, a carel positiune geografica se afla in
nemijlocita apropiere de hotarele Thraciei si ale Scythiei.
Intru adever din unul si acelasi masiv vast, seii nod orografic, unde catena
! L
») Apollonii Kliodii Arg. IV. v. 285.
2
) Joraaudis De Get. orig. c. 8: Caucasus ab Ind'tco mari surgens . . . ad Pontum
usque descendit : consertisque collibus, Histri quoque fluenta con ting it, quo
amnis scissus dehiscens.
3
) Hipparch la Strabo (I. 3. 15): etvav -uva ojicovujiov toj "loxpw iroxajiov sxpaXXovra el?
tov 'ASptay.
4
) Strahonis lib. I. 2. 39: oi Zk vjX tcot</.|j.ov "laxpov iv. too jje-faXot) "Inzpoa rriv
ctpX^v h/mxa. l-xpdXXetv sij; Toy 'A § p { a v yaai.

"') Julii Houorii' Cosmographia (in Riese, Geographi Iatini minores, p. 38): Fluvius
Danuvius nascitur ex Alpibus. procedens geminatur, hoc est, efficiuntur duo, [qui
intra se includunt Pannoniorum civitates]. redeunt ad unum qui fuerant facti duo, et
Carpafilor atinge Istrul, 1-st ia inceputul s«fi, un riu insemnat al ArdeluluT

(Transilvaniel) numit Streifl m.
(g. Strell, Sztrigy), de fapt numal o form*
diminutive din Istcr 1
). EI isvoresce In apropiere de basinul celor d<5ue
Jiuri ale Transilvaniel. De Ia comuna Petros cursul sgtt ia direcpunea spre
interiorul ArdeluluT, traverses fSra Hafeguhrf, se
-
versa tn Mures, cu
Muresul in Tisa si apoi cu Tisa impreuna in Dunarc.
1
Acesta este rtul eel enigmatic, numtt de geografil grecesci al do ilea

Istru, ce «se arunca in I3untru (ori in afara) spre Adrian* seu Ardel,
si despre care se mat spunea, di se intorcea erasi in Istrul eel mare.
Realitatea geografica" este asa dar evident! Regiunea cea muntdsa din
1
nordul IstruluT de jos, seTi Ard61ul, figurezi in tradifiunile argonautice

sub numele de Adrian, in tocmal dupii cum tot cu aedsta" numire Con-
stanta de «Adrian> ni se presinta Ardelul si in geografia lui Scymnus *) si
in istoria despre resbelul M Alesandru eel Mare cu Gep'i 3

).
AcestS confusiune geograncii despre cele doue brafe ale Dunani, unul cu
direcfiunea spre Adrian si altul spre Pontul euxin, s'a putut forma numai
pe basa unel vechi charte topografice a preop'lor din Theba EgipetuluT, o

charts pe care Streiul, seu Istrul eel mic din Ardel, era infSp'sat, din erdre,
numai ca o simple ramificatiune a Istrulul celul mare.
6. O mulpime enormti de locuitorl din Regatul lul Aiete

persecute, pe Argonaufl pand la Adtiaticd.
El rSman ft se stabilesc in Istria.
Originea si limba R'omanilor Istrienl.
Dupii tradifiunile, ce le aflSm la autorii grecescl si romanT, vechil locuitorl

al Istriel erati de origine din regatul lul Aiete. ET sc stabilise acolo in tim-
purile Argonaup'lor.
«Gintea Istri enilor», scrie Trog Pompeiu, «i-sl trage originea sa de
la Cole hi I, pe carl i trimisese regele Aiete, ca se persecute pe Argonaufi

si pe rapitorii fleet sale. Acesti Colchi trecur3 din Pont in apele Istrulul
per non parva solus procurrens efficitur in oblongam rutunditatem, quae rutunditas
oppidum Peuce includit.
') Ca si costeiu (1. castellum), albeiu, negreiu (1. nigellus din niger).
') A se ved<5 mal sus p. 389 nota 1.
*) Strnl)0nis lib. VII. 3. 8 : <pY)ol hi nToXejialo? o Aa-foo y-OLX& taorqv rijv otpatJiav
ao(j.|i.i|ai tu) 'A\e|dvSpw KeXtoi? xou? rcspl tov 'ASp'.av iptWai; xal |«vM? X"P tv>
-
apoi luand urmele Argonaufilor, eT inaintara pe albia riului Sava pan5 aprope
de isvdrele sale, it din Sava i-si transportarS corSbiele lor peste culmile
munfilor panX la fgrmuril M5rii adriatice, afland c& tot ast-fel fScuse mat
inainte si Argonaufil din causa corSbiei lor celel marT. InsS acesti Colcht
ne mai putSnd sS gSs^scS pe ArgonaujT, si fie, cS. le era fricS de mania

regelut Aiete, dacX se vor intorce inapoi fSrS resultat, fie, ca li se urise de
o c&lStoria atat de lunga si dificilS, ei se asedara langa Aquileia si aii fost
numifi Istri dupa numele riului, pe care navigase de la mare inc<5ce» ]

).
AceeasT tradip'une preistorica despre vechia populafiune a IstrieT o afl5m

reprodusS si la cronicariul Isidor din Sevilla (sec. VI — VII). «Gintea
Istrienilor», scrie densul, «i-sl trage originea sa de la Colchii, car! au
fost trimesi sS persecute pe Argonauff. EI, dupa ce esira din Pont, intrarS
in apele Istrului si dupa numele riuluf, pe care venise de la mare incoce,

9
au fost numip" Istri» ).
In aedsta tradifiune, asa dupa cum ne-o comunici acesti dot autorl latinf,
intimpin3m doue erorf principale.

Trog Pompeiu si Isidor din Sevilla, mal craii intru cat-va de pSrere,
ei vechile locuinfe ale Colchilor din regatul lui Aiete se-ar fi aflat In pSrJile
de rSsarit ale MSrii negre. Aceste eraii intru adev£r ideiie geografice cele
mat rSspandite in timpurile din urma ale anticitSp'T, cu privive la Colchii din
legenda argonautica. O neesactitate, pentru care nu putem face responsabili

nici pe Trog Pompeiu, nici pe Isidor din Sevilla, carl nu se ocupase in
special cu partea istorici a acestel legende.
O a doua erore, ce ni se presintS in tradip'unea M Trog Pompeiu, este,
ca Colchii stabilip" langa sinul maril Adriatice sear fi numit Istri dupa
fluviul IstruluT, pe care navigase dupa ce esise din Pont. Avem aid o simpia
ipotesa lipsita de ori-cc valore scientifica si care de sigur, ca nu mulfimea

nici pe invSfatut Trog Pompeiu.
4
) Justinl Hist. Philipp. ex Trogo Pompeio, lib. XXXII c. 3 : Istrorum gentem
fama est originem a Colchis ducere, missis ab Aeeta rege ad Argonautas, rap-
toresque filiae persequendos: qui ut a Ponto intraverunt Istrum, alveo Savi fluminis
penitus invecti, vestigia Argonautarum insequentes, naves suas humeris per juga montium
usque ad littus Adriatic! maris transtulerunt; cognito, quod Argonautae idem propter
magnitudinem navis priores fecissent: quos ut avectos Colchi non reperiunt, sive metu regis,
sive taedio longae navigationis, juxta Aquileiam consedere Istrique ex vocabulo ;
amnis, quo a mari concesserant, appellati. — Cf. Apollodori Bibl. lib. I. 9, 24. 25.
*) Isidori Origines, lib. IX. c. 83: Istrorum gens originem a Colchis ducit, qui
missi ad Argonautas persequendos uta ponto recesserunt intraverunt Istrum fluvium,
a vocabulo amnis, quo a mari recesserunt appellati sunt.

556 MONCMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
Numele de Istri ne apare, incX din o epoca forte depSrtatS, ca un ape-

lativ etnografic general pentru tcSte triburile pelasge, ce locuiau pe campiele,
vaile si In regiunile cele muntdse ale Istrulul de jos.
In vechile genealogii ale popdrelor preistorice se formase chiar un parinte
mitologic, sub numele de Istros 1

pentru Istrienii din p3rp"le de jos ale
),
Dunani. Thracii si Gep'I de la DunSrea de jos sunt numifi in poema geo-

grafica aM Scymnus, Istri 2); la Trog Pompeiu ei ne apar ca Istriani 3
J.
In fine la Mela sub numele de Istri ci figurezS locuitorii din parfile de jos
ale DunaViT pana langa riul Tyra seii Nistru «).
Trupele, ce le trimise regele Aiete cu vasele plutitdre, ca se persecute
pe Argonaup*, au fost, dupa cum ne spune Apolloniu Rhodiu, intr'un numer

atat de enorm, in cat de mul{:imea lor cea mare resunau t6te apele 6
).
Acesti locuitorl din regiunea cea muntdsa a Colchilor, ori mal bine dis
din regatul lui Aiete, ne mat putend sS aduca inapoi pe Medea, remasera
langa Adriatica. parte din el se stabili in peninsula Istriel si in cele d6ue
insule vecine numite in anticitate Apsoros 8
), asta-dl Cherso si Osserd 7
),
er alfii in insula cea fecundS si plScuta a Pheacilor, astS-di Veglia *),
si in insula din apropiere numita Arbe 9

). in fine o alta parte insemnata
*) Apollodori Bibl. lib. II. 1. 5. 4.
») Scymui Orb. Descr. v. 391 : GpSxs; "Uxpoi Xe Y o(ievo'.. — Cf. mal sus p. 389.
») Justini lib. IX. 2: Istrianorum rex.
*) Melae De situ Orbis, lib. II. c. 1.
6
) Apollonii Rhodii lib. IV. v. 236—241. 1001.
«) Ptolemaei Geogr. lib. II. 16. 8. — Orphei Argon, v. 1033: 'A<J<ofmSe?. — PHniu
(HI. 140): insulae
Absortium. Stephanus Byz.: 'Aiopti'Ses.—
Hygini Fab. XXIII: Colchi qui cum Absyrto venerant, timentes Aeetam illic
7
)
remanserunt, oppidumque condiderunt, quod Absyrti nomine Absorin appellaverunt.

DupS vechile traditium Apsyrtos a fost fiul regelui Aiete din nimfa Asterodea. Este
un nume familiar. In regiunea muntdsa a judetulul Buzeu mai esista si asta-dl in comu-
nele MSnesci si Sarulesci ddue cete si ddue catune de mosnent, numite Apostari.
La aceste triburl se reduce fara indoicla numele locuitorilor stabiliti in insulele A p-
sortides.
8
) In Odyssea Im Homer insula Pheacilor este numita S£epr»j (Scheria). La Apol-
loniu Rhodiu (IV. v. 984-990) ea porta numele de Apejtdvvj (Secere), Atjou; Spjrrj (Sc-
cerea Diet, Cybelei), Koopvjxis x&iv (Curetum terra). In inscriptiunile romane insula
Veglia este numita Curictae, la Strabo Ceryctice si Cyrictice. Lucan (IV. 406)
amintesce de populatiunea acestel insule sub numele de: belaci gente Curetum. Er
la Cesar (B. C. III. 10) ea ne apare sub numele de Corcyra.
9
) La Apolloniu Rhodiu ea figurdza sub numele de Aôo; apn-q; o confunda insa cu
insula Pheacilor (Veglia). In C. I. L. III. nr. 2931 este numita A r b a.
din trupele cele numerdse ale regelut Aiete i-st alese locuinfe pe feYmuril
IllyrieT, unil pe teritoriul ocupat.de Nestii *), lang& gurile riulut Naro,
asta-dt Narenta, alfil intemeiara orasele Oricum langS golful Avlonet *)
§i Cholchinium s6u 01 chin i urn, asta-dt Dulcigno tn regiunea Monte-

s
negrulut ).
In ce privesce vechimea acestor Istrient de langa Marea adriatica, faptul
este positiv, ca et ne apar stabilifl tn ac6sta regiune inc5 din timpurt fdrte
obscure.
Cea de antaiii amintire gebgraficS despre d6nsil o aflSm la istoricul He-
cateu din Milet nSscut pe la a. 549 a. Chr. *).
Mat esistS insX o tradifiune importanta despre vechimea lor tn parfile

aceste la istoricul Timaeu din Sicilia (sec. IV a. Chr.).
DupS caderea Troiet, ne spune acest autor, erbul Diomede (eel mat brav
dupS Achile si Aiax) Intorcandu-se la Argos, a scapat numat cu mare greu-
tate, ca sS nu fie ucis de sofia sa. Atunct el se inl.6rse spre Italia si avu
sS lupte in parole aceste cu bSlaurul Colchic, care devasta insula
Pheacilor 8
).
DupS istoricul Timaeu asa dar, migrafiunea si descSlecarea Istrienilor Sn

pXrp'Ie de sus ale Adriaticet aparp'nea timpurilor anteridre resboiulut troian.
Din accsta tradifiune, care de altmintrelea face parte din ciclul eroilor
homerict, mat resulta tot-o-data, ca bSlaurul eel legendar, care padia merele
de aur de la muntele Atlas in {era Hyperboreilor, balaurul, cu care avurS

sS lupte Argonaup'I pentru rapirea lanet de aur, balaurul, care urmarise pe
Argonau{i panii la Adriatica, si in contra ciruia avu sS lupte Diomede, ca
eroii mercenar in insula Pheacilor, a fost balaurul eel glorios, cu o falcS
in sus, cu alta in jos, de la Istru, stegul de rfcsboiu al triburilor Dace, in
contra cSruia trimisera' si Romanit atatea espedifiunt mart dincdee de
Dunare.
AfarS de tradifiunl si afara de numirea etnografica de Istri, ce s'a dat
acestor triburt pelasge de la Adriatic^, not mat afl5rn inca unele urme im-
») Apollonii Rhodll lib. IV. v. 1215.
») Apollonii Rhodii Argon. IV. 1214. — Plinii lib. III. 26. 4: Oppidum Oricum
a Colchis conditum.
») Plinii lib. III. 26. 3: Olchinium, quod antea Colchinium dictum est, a Col-
chis conditum.
y
*) Stephanas Byz. v. IoTpoi.
») Tiinaei fragm. 13 in Fragm. Hist, graec. (Ed. Didot) I. p. 19S: toy Kol.x'*'"' *pa-
xovta lujj.aiv6fi.tvoy t/jv OaiaxlBa £*«ive.

portante despre originca accstel populafiuni si in topografia istoricS a Istriei.

O vechia localitatc din paYp"le de rSsarit ale IstrieT, s6u din rcgiunile
AlboneT, porta la Pliniu numele de Alutae 1
). Un alt oras pe fermurele
Adriaticei, nu departe de Aquileia, era numit in epoca romanS Altinum 2
).
Sunt doue apelative etnice pentru cele de antaiii triburl, carl au intemeiat
aceste locality. Etimologia acestor numirl se reduce firS indoiela la Aluta
seu Alutus fluvius din Dacia.
O altS grupS stabilita in pSrfile de rSsSrit ale peninsulei pdrtS la Pliniu
numele de Men tores s

), adecS MuntenI «). Aici, in silaba din urma avem
un rotacism (r in loc de u), er cea lalta parte a cuventulul este o forma
corupta de autorii grecescl 6
J. insust Pliniu, atat de ilustru prin cunoscinfele
sale cele vaste, se plange, ca-i este rusine, ca dSnsul trebue sg se folos6sca
in descrierea Italiei cu datele grecesci 6

).
Afara de triburile numite la Pliniu Mentores in interiorul Istriei, navi-

gatoriul si geograful grecesc Scylax, care trSise in timpurile lui Dariu Hy-
staspe mai amintesce in golful Adriaticei si insulele Mentorides 7 adecS
),
Muntenescl.
Originea numirii etnografice de Mentores se reduce la Istrul de jos. In
poema geografka a lui Scymnus din sec. I a. Chr. figureza sub numele de
Mentores o populafkme, ale caret locuinfe se aflau de asupra «Thra-
cilor numifi Istri* 8
). Aid far* indoiela e vorba de locuitorii din «Mun-
tenia* geografica de la Istru (Tera muntenesca, Valachia rriontana, Trans-
alpina, Multany la autorii polont 9
).
') Pliaii lib. III. 25. — Un sat cu numele de A 1 1 i h i se afla astS-c}i in Istria' spre
nord-vest de valea Montonei (Special-Karte, f. Z. 24. C. IX).
•) Mai notam aid o curiosa conexiune. Altinum era asedat langa fluviul numit in
vechime S i 1 i s, ast£-dl Sil si Sille. AceeasI numire, or! mai bine dis aceeasl etimologia
istorica, o are Jiul (germ. S c h i 1
1, ung. Sill, Zsil), rlul principal din regiunea
centrala a 01 teniel de la Istru. Se pare, c5 triburile de O 1 1 e n I ascdate la A 1 1 i n u m,
au dus si localisat langa Adriatica si numele riului i u.
J
») Plinii lib. III. 25. 1.
<) O forma analog* de muntari o aflSm la Romanil din muntii apusenl ai Transil-
vaniel. Muntari, sunt eel msardnatl cu padirea vitelor munte (Francu,
la Romanil din
muntii apuseni, p. 25).
«) Ptolemeu (III. 14. 35) amintesce de muntele Minthe (MivS-rj Spo?) in Pelopones.
9 Pllnil lib. III. 20. 8: Pudet a Graecis Italiae rationem mutuari.
') Scylacis Periplus, §. 2t.
*) ScymnI Orb. Descr. v. 394.
•) O MunteniS in Dacia ne apare si la Strabo (VII. 3. l). J6ra Getilor, scrie densul.-
-
Terminul geografic de Munteni devenise in anticitate un apelativ etnic

pentru diferite triburi pelasge, Ligurf x
) si IstrienY, ce emigrase in timpuri
depSrtate de la CarpafI si se stabilise in regiunile de sus ale peninsulei italice.
In inscripfiunile romane mai aflSm si conumele familiare de Montanus
in Montana, Mont anus si Mo n tan i a in Aquileia, Muntana in Verona s
),
Montana in Senia in ffifa insulei Veglia, Montanus in Iader (Zara),
Muntana in Salona s
). Sunt apelative geografice ereditare, aplicate unor tri-
buri sen familii emigrate. Ele ne indica, ca originea primitiva a acestor familii
a fost intr'o regiune numita Montania, adecaMuntenia. Alaturea de Montanus
si Montana noi mai aflSm pe teritoriul Istriei si in regiunea vecina conumele
geografice de Messius in Piquentum, un alt Messius pe teritoriul Vene-
filor, un Messius, Dacco si Decia in Aquileia si o femeiS supranumita'
Dac i a in Verona *). Mai notam aid, cS un vechiti oras Istriei, situat in apro-
piere de Pinguente, porta asta-di numele de Montona. In fine, Slavii din
peninsula Istriei numcsc pana in dilele nostre Bresani, adecS Muntenl,

pe locuitorii din districtul Capodistria si pe eel din comunele vecine ale di-
strictulul Pinguente B
). O numire, pentru care literaf'u" Istriei nu pot sS afle nici
o esplicafiune, nici in configuratiunea terenulul, nicl in tradifiunile locale.
O a treia numire geografica' din regiunea Istriei, a ciirei origine se reduce
la Istrul de jos este Tergeste, cu variantele sale de Tregeste si Tre-

gesten 6
), seu Triestul de ast5-di. Tregeste a fost in epoca romanS unul
din orasele maritime cele mat importante ale Istriei, o mare piafa de deposite
pentru importul, ce se fdeca. din regiunile barbarilor si esportul c2tre finu-
turile meridionale.
Care era InsS originea istorica' a numelui de Tergeste, nicJ un autor nu

ne pdte spune.
care la inceput e angusta, intindendu-se pe langa. Istru cuprinde in partea sa meri-
dionals si o parte ore care a muntilor (fispoc xt tojv opwv), apoi incepe a se deschide
spre me'da-nopte.
') Plinil lib. III. 24. 3: Vagienni Ligures, et qui Montani vocantur. — Ciceronis
Agr. II. 35: Ligures, montani, duri atquc agrestcs. In o inscriptiune din re- —
giunea Milanuiui Montunates v c a n (C. I. L. V. nr. 5604). — Cf, L v u (XXVIII.
i i i i
46) si Tacit (Hist. II. 12).
2
) C. I. L. Vol. V. nr. 423. 1241. 1307. 3808.
3 L. Vol. in. nr. 3017. 2927. 2624.
) C. I.
*) C. I. L. Vol. V. nr. 449. 210. 1298. 1645. 1252. 3647.
5
) De-Franceschl, Sulle varie popolazioni dell' Istria (in diariul «L' I stria* a. 1852,
p. 225). — Numele de Berchini si Montanari se mai atribue si locuitorilor din
districtul Castelnuovo (L'l stria. 1851, p. 80; 1852, p. 231).

6
) RaVennatls Cosmographia. Ed. Finder, p. 255. 257.
MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
Geografil Strabo si Ptolemeu amintesc in partile de resarit ale Daciel o
grupa etnicS insemnata cu numele de Tyregetae (cu variantele de Tyri-
getae, Tyragetae, Tyrangitae, Tyrangotae 1

-
). Locuinfele acestor Tyregejl se

aflau dupa. Strabo mal departate de mare, £v tq (j.sao-faia, insa in apropiere
langS PeucinT, BritolagT 2
de gurile Istrului, ) si Harpi seu Carpi.
Apelativul de Tyregetae, dupa cum o probeza terminafiunea geogra-
fic3 de xrjc si ten, este o forma grecesca si care corcspunde la forma latina
Tyregenae. O avem
1
de proba decisive in acesta privinfa o in numele

orasulul de la gurile SiretuluT, care ne apare sub formele de Dinogetia
si Dinogenia, Diogctia si Diogeni a 3
). Ast-fel, ca dupS nume si dupa"
posifiunea lor geografica, Tyregetil (s. Tyrangotii) lui Strabo si at lui Pto-
lemeu, eraii locuitoril delangX gurile Sirctului, al caror centra politic a fost
Dinogetia, numitS in manuscriptele vcchl si Dirigothia, seu Tirighina, o-datS
capitala cea opulent;! si puternica a regelui Aicte *).
Orasul numit Tergeste, seu Tregeste, al Istrici ne apare ast-fel intemeiat
de anumite triburi de Tyregep*, ce emigrase in timpurile preistorice de la
Dunarea de jos.
O inscriptiune romanS din Pannonia inferiors amintesce de un Domatius

Tergitio (Tergitius) negotiator 6
) adeca un comerciant din Tergitia, seu
Tergeste. Un Trygetus libertus 6
) ne apare pe o inscriptiune de la Milan.
Un alt Trygetus este amintit pe o inscriptiune din Dyrrachium 7

), oras
situat irrtre Olchinium si Oricum, in regiunea, unde dupa Apolloniu Rhodiu

si dupa Pliniu se stabilise o parte din ColchiT, ce emigrase in timpurile
Argonautilor.
In fine not mai aflam pe teritoriul Istriei vechl o localitate ce porta numirea,
in formS grecesca de Peucetiae 8
), er in forma latina de Paucinum si
Pucinum 9
). Peuce era, dupi cum scim, numele insulel celei man din delta
DunariT, er Peucini se numiau locuitorii acestei insule.
Cestiunea istorica, ce ne ocupa in casul de fafa, devine ast-fel clara.

___
l
) Strnl)onis Geogr. (Ed. Didot) lib. II. 5. 12; III. 4. 17; VII. 4. 17. — Ptolemaci
Geogr. (Ed. Didot) lib. III. 10. 7.
J
) Britolagii locuiau «deasupra gurilor Dun3ril», probabil langa lacul Brates.
3 Ptolemaei Geogr. Ed. Didot. Vol.
) I. p. 45S.
4
) Numele Tyregetilor nu deriva de la riul Tyra (Nistru), $i niclnu erau stabiliti acolo.
«) C. I. L. Vol. III. nr. 4251.

6
) C. I. L. Vol. V. nr. 5891.
') C. I. L. Vol. III. nr. 619.

8 Plinii
) lib. III. 25. 1.
») Ptolemaei Geogr. (Ed. Didot) lib. III. 1. 24.

LAN A DE AUR-DIN COLCHIS. 561
Vechii locuiton ai Istriei erau originai'I de la Dunarea de jos nu numal dupa

tradifiunT, si dupa numele lor geografic de Istri, dar si dup5 topografia
a
istoricS a acestel peninsule ).
In ce privesce nafionalitatea sett filiap'unea etnicS a acestor Istrieni de la
Adriatica, ei ne apar inca in timpul republicei romane ca un ram al fa-
miliei latine, insX al familiei latine estra-italice.
In anul 221 a. Chr. Romanii cucerira peninsula IstrieT si cea de antaiu grija'
a lor a fost s& consolideze in parfile aceste autoritatea statulut roman si s§
asigure calea cea mare de comunicatiune pe uscat intre Italia, Illyria si
Pannonia. Pentru acest scop, senatul roman intemeia in a. 182 langS golful
Triestului orasul Aquilcia cu fortincafium puternice, care insa dupX numele
sett de 'AzuXr/a (Achillea) se vede, ca esistase si mai inainte ca un port
comercial al Adriaticei.
Ins5 acum se ivi in sinul senatulu! roman o cestiune important^ politica
daca e mai bine se trimitS la Aquileia o colonia latina, ori o colonia ro-
man a. In fine pSrinp'I conscrisi se hotarira pentru o colonia latina 2

). In cursul
timpului Romanii mai acordara apoi «drepturile poporului latin* locuitorilor
din Alutae si Flanates in Istria 8

), precum si oraselor Fertinates si
Curie tae din Veglia 4

).
Faptele in sine sunt destul de eloquente. Populafiunea indigent pe care

Romanii o aflase stability in regiunea AquileieT, in Istria si in insula Curictae,
asta-di Veglia, era, in ce privesce religiunea, institufiunile sale nafionale si
simpatiele politice, ma! aprope de pSstorii latin! de cat de elementele hete-
rogene insS latinisate ale Romei.

Vechile orase ale IstrieT, cu tote ca nu erau intemeiate de Roman!, porta
J
) Mainotam aici urmatoYele: Buzcres si Sapires, dupa cum scim, formau d6ue triburl
insemnate din regatul lul Aictc. Un sat numit Buzari si un c5tun Puzzeri se afiS. in
distr. Capodistriel (Special-Orts-Repertorium d. oesterr.-illyr. Kiistenlandes, 1894, p. 75. 80).
Er Anonimul din Ravena amintesce in Istria orasul Siparis, la Guido Sapara.

s
) Titi LiviiXXXIX. c. 55: Mud agitabant, uti colonia Aquilcia deduceretur;
lib.
nee satis constabat, utrum Latina m, an civium romanor um, deduci placeret.
Postremo a t n am potius coloniam deducendam Patres censucrunt.
1 i
3 Flan a t I sefl locuitorif din Flanona adorau pe deul vechiu latin I anus (C. I. L. III.
) i
nr. 3030).
<) Pllnil lib. III. 25. — Alte

capetara prerogativele cctSteniel
orase din Istria
romane. Oppida Istriae civium rom. Aegida, Parentium, colonia Pola. . .
quondam a Colchis condita (Pliniu, III. 23.2). De asemenea si colonia Tergeste

(Pliniu, III. 22. 2). Beneficiele cetateniel romane au mai fost acordate oraselor «intemeiate
de Colch!» in Dalmatia, Colchinium s. Olchinium (Pliniu, III. 26. 3) si Oricum.

NIC. DENSUÎANU. 36
insa aprope tote nume latine: Parcntium, Capris, Albona, Ruginum (Ru-
vigno, Ruigno), Ningum, Piranum, Flanona, Pola, Alutae, Silvum (Silvium)
Arsia etc.
In ce privesce numele vechiii national al Iocuitorilor indigenl din Istria,
acesta se pare a fi fost Rami cu diferitele sale variante de Ramni, Rem!,

Rimi, Rum?, Ramleni, Armani, Arimani.
Ast-fel not intempinam in inscriptiunile romane din regiunile aceste urma-
t6rele conume Romulus in Montona Romulus Bizegoni
personale: 3
), f.
in Aquileia 2 Romulus si Romulianus in Concordia spre apus de

),
Aquileia langa riul Romatinus Rominus pe teritoriul Mediolanului 3

),
4
),
Remus in Vicetia si Trident Remmius, Remmia in Patavium, Vicetia 6

),
si Verona Remmia in Arbe Rhome in Salona 8 Rumno, Rumia ilea

C
J,
7
), )
lui Tatuca Vervex, si Roma in Noric Armonia in Pola 10) si Ar- D

),
n
minu ) in Brixia 12
).
i) C. I. L. vol. V. nr. 423.

a
) C. I. L. vol. V. nr. 1045.
3
) C. I. L. vol. V. nr. 8669. 8662.
") C. I. L. vol. V. nr. 5662.
5) C. I. L. vol. V. nr. 3180. 5033.
») C. I. L. vol. V. nr. 2837. 8110, 2S5. 320. 321. 3701.
') C. I. L. vol. III. nr. 3125.
«) C. I. L. vol. 111. nr. 2083.
o)
C. I. L. vol. 111. nr. 4966. 5350. 5667.
10
) C. I. L. vol. V. nr. 41. — Armonia cste un nume familiar etnic intocma ca si
Histria mater, Hister libertus (C. I. L. vol. V. nr. 243. 1444).

11
)
C. I. L vol. V. nr. 4844. — Numele de Arimanni si A/emanni i-1 aflam intrebuintat
pentru populatiunea vechia romanica din Italia superidra pana in sdc. XII. Privil. Henr.
II. reg. Germ. ann. 1014: Cunctos Aremannos in civitate Mantuae (Du Cange, Gloss,
mod. latin, v. Herrimanni).
12
)
Teritoriul eel vast al Venetilor cu orasele Aquileia, Concordia, Patavium,
Vicetia, Verona si cu tinuturile alpine ale Carnilor, forma in epoca romana, dim-
preuna cu Istria, una si aceeasi regiune etnografica, er in cvul de mijloc una si
aceeasl provincia eclesiasti cS. Farlatus, Ulyrici sacri Tom. I. (1751) p. 128-129:
maritimamVenetiae partem, quae suberat Patriarchae Gradensi, olim denominatam

fuisse Istriam supra mare. Nee vero dubium est quin Istria etiam Aquilejam,
cum universa Carnia, Venetiamque omnem comprehenderct; id quod vetustissima
monumenta declarant etc. . . . Immo Hundius ex antiquis Chartophylaciis Veronam
nominat alpestrem Istriae urbem .... Ferdinandus Ughellus torn. V. Ital. sac.
de Patriarch. Aquil. Tridentum etiam Istriae attributum fuisse existimat. — Despre

numele Istriei estins si la Dalmatia, Farlatus (I. 129) se esprima ast-fel: Hoc tamen
interest, quod in aliquibus Catalogis Istria supra mare in ipsam Dalmatiam II-
L A N A D E A U R DIN COLCHIS. 563
Un vechiu ora.s din partile aceste, probabil in Istria, care insa disparuse
in timpurile Romanilor, porta !a Pliniu numele de Jramine 1

). De sigur, ca
forma vechia nationals a aceste! numiri a fost Arimini, insa o localitate diferita
de Ariniinium din Umbria. Un sat de langa Pola purta pe la a. 990 d. Chr.
numele de Rumianum ); alte diferite catune de pe teritoriul Istriel

2 ne apar
asta-dl sub numele de Rim (Roma), Rimnjak, RumafT, Romeo 8

).
Sunt numiri, can dupa cum vom vede mai tardiii, nu deriva nici de
la Roma, care cucerise cu armele tinuturile aceste, nic! de la vechiul trib
Ramnes de langa Tibru, ci de la un apelativ archaic al rase! pelasge,
ale caret centre puternice aii fost Arimi de la Istru 4

) si Aramaei (seii
Aramani in forma latina) de la nordul Marii negre 6

).
La acesta vechia populatiune pelasgh a Istriel se vede, ca a apartinut si
grupa de locuitori, care incepand de pe la finele sec. XVII-lea ne apare in
literatura etnografica' si linguistics sub numele de Romani! IstrienT.
Numeral acestor Roman! a fost o-data forte insemnat, nu numaT in pe-
ninsula Istrie!, dar si in regiunile vecine. Nu csista un district in partile
IstrieT, in care no! se nu intempinam, aprope la tot pasul, numiri romanesci
de locuri, de delurT, de muntl si de vaT, on urme de limba romanesca in
dialectele Slavilor de acolo, in fine traditiunT, ca o-data acesta populatiune
rustica pelasga a fost respandita peste intrega Istria. Asta-dl acest ram vechiu
al trupinei romane de la Istru este aprope disparut. Pe la a. 1887 cand not
am calgtorit o parte insemnatS a IstrieT, ma! vorbiau romancsce top locuitoril
din satele Berdo, Susnevifa, Gradine, Letai, Villanova, JeianI

6
(Zejane), si numai o parte din locuitoril de la Senovic si Posert ).
Cand au emigrat acest! Roman! din patria lor cea vechia de la Istrul de
jos, or! cu alte cuvinte, cand s'aa stabilit acest! Roman! langS Adriatica, nu
a flam nic! o amintire istorica, nic! in cronicele Tgrilor romanesci, nic! in do-
lyricam .... jus suum ac nomen protendat ... In ea quippe Notitia, cujus confectio
ad Pontificatum Caelestini tertii refertur, una cum Gradensi Patriarchatu, duo Archie-
piscopatus Dalmatici, Jadrensis et Spalatensis, in Istria supra mare
posid este dicuntur.
i) riinil H. N, lib. III.- 23. 4.
2
)
Codice diploraatico Istriano. Tom. 1. an. 990.
3
)
Special-Orts-Repertorium d. oesterr.-illyr. Kustenlandes, 1894, p. 89. 9CT. 92. 97.
*) Hcsiodi Theog. v. 304. — Horaori llias, II. v. 783. — Cf. mal sus pag. 139.
') Pliuii lib. VI. 19. 1: Ultra sunt Scytharum populi . . . illos . . . antiqui Ara-
maeos (appellavere).
6
) Pe la a. 1698 se ma! vorbia romanesce in satele Opchiena (Opcina). Tribi-
cliiano (Tribiciano) siGropada de langa Trie st (Irenco, Hist, di Trieste, p. 334).

cumentele Transilvaniei, Ungariei, Croafiel, IstrieT, Venefiei, nicT in actele

patriarch atulul din Aquileia.
Opiniunile, ce le avem pana asta-dl despre originca geografica si despre

vechimea acestor Romani din Istria — emigrafjf, dupa unii in sec. al XlV-lea,
6r dupa alfil in seculul al X-lea al erei nostre l

) — sunt absolut iipsite de
orf-ce fundament real. Ele nu se basez5 nicl pe cercetSri istorice, nicl pe
studiul individualitatii etnice a acestui popor la fa fa loculuT. Din contra,
pana unde putem strabate inapoz cu f&clia documente]or istorice, no? in-
tempin&m in continuu urme de esistenfa acesteT nafionalitaff vlachc pe teri-
toriul Istriei si in insulele vecine.
Inca in timpurile republicei romane esista in parfile de sus ale ItalieT,
cum si in insula Veglia, o vechia" populafiune bIac a.
Pe arcul de triumf de la Susa (Segusium), ridicat in onorca impgratului
August la a. 8 a. Chr., sc amintesce o grupa insemnata de locuitori din

Alpil CotticI, ce purtaii numele de B e 1 a c i
2
). Este fara indoiela una si
aceeasi numire etnografica cu forma de Blaci, ce ne apare si in cursul
evului de mijloc in diferite regiuni, in can o-data locuise nafiunea cea mare
si puternica a Pelasgilor.
Acelasi cuvent de «bellaci», insa cu un sens etnografic si etimologic
tot-o-data, i-1 aflam intrebuinfat de poctul epic Lucan spre a caracterisa
populafiunea cea rgsboinica din insula Cure til or seu Veglia:

Illic (Antonius) bellaci confisus gente Curetum,
Quos alit Adriatico tellus circumflua ponto . . . .
3
).
Prin acest epitet de bell ax, s6u in forma aplicata de bellaci gente
Curetum, poetul Lucan voiesce se esprime, ca populafiunea indigent din
insula Veglia era din nemul asa numit al Belacilor, seii c& eraii ei insist
B elacT, seu Blaci *).
l
) Dupa Miklosich din Major Vlachia, o regiune de langa frontierele Bosniei
si Corbavici (Wanderung d. Rum. p. 6). Dupi Hasdeu din Pan n on i a (Diet. 1.
ist. III. p. XXX), eV literatul istrian Kand 1 e r considers pe Romanil din Istria ca urmasl
al colonielor militare romane (L'Istria, An. I. nr. 11. 12. An. VII. 18. 19. 20).
J
) C. I. L. vol. V. nr. 7231.
») Lncani Phars. lib. IV. v. 406—407.

4
) O populafiune b 1 ac a. seu romana a esistat si in insula A r b e vecina cu Veglia.
In o scrisore cu data din Arbe, 10 luglio 1852, subsemnata' D. Spiridone Murvar, si
anexat2 la Statutum Arbensis Civitatis din Biblioteca Academiei de la Agram

(nr. II. d. 4.) citim urmatdrcle: Se vi sono traccie in quest' Isola della Popolazione
Valacca o Rumona, ci6 si potra deduire dal 1 i n guagg i o, comme anche dal
ve st i t o si di Maschi che di Femmine. Mai aflam in «Statutum Arbensis Civ i-

t a t i s» din a. 1331 — 1336 si unele dispositiuni, prin carl se interdice femeilor de pe teri-
- V
L A N A DE AUR DIN COLCHIS.
Numele national al locuitorilor romani din regiunile Triestulul si din Val-

darsa, a fost, dupa cum ne asigura literafil IstrienT, panS pe la finele secu-
lului al XVII-lea Rumeri (Rumari) si R a ml en I
J
). Asta-dl insa an disparut
si numirile aceste. S'a mal conservat insa apelativul de Rum&r numat ca un
simplu conume familiar.
Terminul de Romarius (Romar) incepe sa ne apara in parole de sus
ale Italiei incS din seculul al IX-lea incdce. O diploma imperials din a. 895
amintesce de satul numit Romariascum ca proprietate a manXstirii Bobbio
din provincia Paviel 2
). Lr in actele sinodulul de la Campostella in Campania
(a. 1114) se face amintire de «Mercato res Rom arii et peregrini» 5
). Fara
indoiela, ca acesti Mercatores Romarii eraii din partile de sus ale Adriaticei,
unde se aflau concentrate liniile cele marl comerciale ale Europe! centrale *).
In alt document de la a. 1102 locuitorii din pSrfile de rSsarit ale Istriei

sunt numiti Latin! 6
). In timpurile aceste sub numele de Latini se infelegea
in {inuturile Istriei si DalmajM o populafiune deosebita de Slav!, si care
vorbiao limba latini rustica. LatinilPresbyteruluIDiocleas sunt Vlachi 6
).
Slavii din Istria numesc pana in dilele ndstre Latini pe fostii Vlachi din
toriul orasuM: pro mortuo boccare.... et. . . . ad plangendum supra

monumentum mortuorum; plangerl funcbre caracteristice ale poporulul r o m a n.
') Ireneo della Croce, Historia della citta di Trieste. Venetia, 169S, p. 334: I nostri
Chichi (locuitorii de pe Carsul Istriei) addimandansi nel proprio linguaggio Rumeri. —
Antonio Coraz in Diariul L'l stria din 1846, p. 7: Nella Valdarsa . . ... . abita
un popolo, che se stesso altravolta R mg
i 1 i a n i (Romani) chiamava, e che oggi adot-
tando il nome, che gli estranei gli danno, si dice Vlahi. La lingua che parlava e che
ancora parla famigliarmente non e slava, non l'italiana, ma un latino rustico co-
munque frammisto a voci slave . . . . e che essi (Cicci) dicevansi Rumeri (Rumeni).
2
)Historiae patriae monument a. Chartarum t. I. col. 31 D, 82 A (la J u-
b a i n v i 1 1 e, Les premiers habitants de l'Europe, II. p. 62).

a
) Da Cange, Glossarium med. et inf. latinitatis, v. Romarius: Synodus Camposteil.
ann. 1114 can. 23: Mercatores Romarii et peregrini non pignorentur.

>) Forma de Rumarul in loc de Romanul o afiSm si in regiunile de la Carpati,
intr'un document al Moldovei din a. 1489 (Hasdeu, Arch. ist. 1. 1. 155). Mai notatn aid, ca.
un oras din pSrtile de nord-ost ale Daciei pdrti la Anonimul din Ravenna numele de E r-
merium (Ed. Pinder, p. 178). De sigur, ca forma poporala indigent a fost Armarl.
s
) Codice diplomatico Istriano, I. an. 1102. Comitele Wodalrico dSruiesce
Bisericei din Aquileia mosiele sale din Istria: castrum P nqu i e n t, . . . castrum Ba-
n i o 1 . . . et castrum Letai . . . et villa ubi dicitur c o r t a 1 b a inter latinos, castrum
Veneris, villam cuculi, et villam mimilliani . . . et villam petre albe.
) Presbyter Diocleas, Regn. Slav. c. 5: totam Provinciam Latinorum, qui illo
tempore Romani vocabantur, modo vero Mau r o-Vlach i, hoc est N gri Latini
i
Dignano si pe eel din Valle '), cr literap'I Istriei an considerat tot-de-una
dialectal Romanilor de la Adriatica ca o limba latina rustica 3

). In fine pe langa"
forma de Rurnar (Romarius) ni se mai presinta in documentcle Albonel de la
a. 1170, 1341, 1363 3

), si conumele de Rumin, Rumen, er in documcntele
insulei Vcglia Rom anus (a. 1248 4
J,
numirl ce sunt caracteristice pentru
populafiunea romana seii blacS din parple de r6sarit ale Europet meridionale.
Din cele espuse pana aid resulta asa dar, ca vechia populap'une a Istriei
era de origine estra-italicS, ca ea aparfinea la trupina cea puternica si estinsa
a Pelasgilor orientalT, la nap'onalitatea Arimilor de 5

la Istru ); in fine, c£ Ro-
manii asa numiti Istrieni sunt a se considera din punct de vedere istoric numai
ca descendenfi din vechile triburi, ce in timpuri departate emigrase de la
Carpap! si cucerise Istria cu insulele vecine.
Limba nap'onalX a acestor Roman! de la Adriatica este si astS-di in formele
sale fundamentale mult mat archaicS de cat cele mai vechi texte, ce le cu-
ndscem pana ast2-di din carfile bisericesci romane.

In particular dialectul Romanilor din Istria, se caractcriseza' prin rotacismul
consonantel n intre doue vocale. Esistenfa accstuT fcnomen pe teritoriul Istriei,
al Aquileei si al VenefieT, o putem urm&ri pana dcparte in timpurile romane.

in actele sinodulul de la Campostclla (a. 1114 d. Chr.) se face amintire,
dup.1 cum am vrMut, de Mcrcatores Romarii din regiunile superi6re ale

Adriaticei. Cu doue secule mai inainte, la a. 895, aflam satul numit Ro-
mariascum ca proprietate a m2nastirii Bobbio. O insula din golful Adria-
vocantur. — Ibid. c. 9: Igitur omnes congregati, tarn latina, quam et sclavonica

lingua qui loquebantur.
l
) Biondelli, Studii linguistici, Milano, 1856, p. 57-59: Reliquie d'una co Ionia va-
lacca sembrano ancora nell' Istria i 40S0 abitanti di Dignano, non che i 1130 di
Valle, i quali dagH Slavi che li circondano sono chiamati Latini.

') Kandler in L'l s tria (A. 1848, p. 220): lingua romanica o valacca, la quale
non e altra che !a 1 i n gu a romana rustica. — IJiotidelli, Studii linguistici, Milano
1856, p. 57- 59: in alcune valleto, distinte nel linguaggio dell' isola (Veglia) col norne
di Pog 1 i z z e . . . serbano tuttavia l'incerta tradizione, che un tempo gli avi loro par-
lassero un latino sermone. — Appunti storico-etnografici sull

isola di Vcglia. Trieste, 1882, p. 12: I Vegliani parlavano fino alio scorso secolo
un dialetto ladino o romancio.
») Codice d ipl. Istriano, Vol. I. An. 1275. 1363. — L'Archeografo Tric-
stino, N. S. vol. I. p. 6. An. 1341.
4
)
Kandler, Inscrizione romana del secolo IV. in Veglia. Trieste, 1862, p. 23.
5
)
A mai esistat in Istria si numirea etnica de Armani. Unul din satcle Istriei, in care
o-data se vorbia romanesce, pcrti si asta-di nurnele de Armani ( Burada, p. 63. — Orts-
Repertorium, 1894, p. 140) Er un catun si munte de langa Portole este numit A rm a g n a.
tied ne apare in Cosmographia lui Ravennas (sec. VII d. Chr.) sub numele
de Tenaria si Teraria *). O grupS din vechii locuitori al Istriel (probabil
Montanari de asta-di) ne apar in fantanele geografice grecescl si romane

sub numele de Men tor es, unde r din ultima silaba represintS de sigur
pe un 11 primitiv.
Inca in epoca romanS esista o disposifiune particulars a limbel latine din
Istria si din regiunile vecine pentru intrebuinfarea literei r.
In cele ma'i bune manuscripte ale geografiei lui Ptolemeiii si Mela, numele ora-
sului Tergeste ne apare sub formele de Tergestron si Tergrestum cu
intercalarea unui r inutil 2
). In inscripfiunile romane ale Veronel gSsim cu-
vintele cereberrimus in loc de celeberrimus 3
) si haustrum in loc de
haustum 4
), unde eras! avem un esemplu de influenza spiritulul dialectal.
Acest dialect, in care litera r substitue forte adese orl pe n, a fost o-datS
forte respandit in parp'le Moldovei si in regiunea superidra a Transilvaniel.
O proba in acesta privinta ne sunt vechile monumente de limbS: Faptele

Apostolilor de la Voronefi, Psaltirea ScheianS,- Psaltirea de la Voroneft si
fragmenlele de la MahacT.
Originea acestui fenomen limbistic aparfine epocei ante-romane. IncS. inainte
de cucerirea Daciei dialectul pelasg (infelegem daco-get) de la DunSrea de jos

se caracterisezS prin o intrebuinfare multiple a sunetului r. Litera r este
care da asprime cuvintelor, si desa ei intrebuinfare face ca o limbS sS fie dura.

La acesta particularitate a limbei vorbite in regiunile de nord ale Istrulul
se refer cuvintele lui Ovidiu, cand numesce limba Gefilor: vox fera, vox
ferina, barbara verba, murmur in ore 5
); cand el intrebuinfeza
pentru caracterisarea poporului Get espresiunile de rigidos Getas, :
duros Getas, diros Getas, ferox Getes, feros Getas, trux Getes, fera
gens, turba Getarum, barbara turba }, seu cand combineza la adresa
') ltaveniiatis Auonyini Cosmographia. Ed. Pinder, p. 408.

3
) rtolejiiaci Geogr. lib. ill. 1. 23 (Ed. Didot, p. 336).
3
)
C. I. L. vol. V. nr. 3332. — Un vechiu oras din Vcg 1 i a apare in codicil lui Pto-
lemeu (II. 16. 8. Ed. Didot) r.ub numele de Fulfinion si Furfinion.
4
)
C. I. L. vol. V. nr. 3683.
6) Ovldii Trist. V. 7. 17; V. 12. 55. — Ibid. Ex Ponto, IV. 13. 20. 36. — In acesta
privinta mai.sunt remarcabile urmatorele versuri ale lui Ovidiu:
Sarmatico cogor plurima more loqui (Trist. v. 56). 7.
Omnia barbariae loca sunt, vocisque ferina e,

Omnia sunt G e t c plena timore soni (Trist. v. 12. 55—56).
i i
") Ovidii Trist. lib. V. 1. 46; III. 10. 5; IV. 6. 47; III. 3. 48. — Ibid. Ex Ponto, lib. I.
5. 12; I. 2. S2; II. 1. 66; IV. 15. 40; I. 7. 12; II. 2. 38.
Geplor un vers plin de rotacisme : Vox fera, trux vultus, verissima

Mart is imago J
).
Substituirea lul r in locul literei nasale n era in us si in dialectul, ce se
vorbia in regatul preistoric al lul Aiete. Mai multe localitSji seti triburi si-
tuate in apropierea capitalel acestui rege, porta numiri evident rotacisate:

Philyres, Bee hires, Sapires, Buzeres 2
), unde litera r din terminap'unea
geografica corespunde la un n original.
Vechimea Romanilor din Istria se reduce insa, nu numai dupa documente,

dar si dupa caracterul lor etnografic, la timpuri f6rte obscure.
Intru adever, daca no! studiam la fafa locuM condifiunile fisice si morale
ale acestei grupe de RomanT, ne convingem fara multa greutate, ca el nu
mai au astS-di nimic specific romanesc, de cat dialectul lor archaic. Tipul
lor, in general romanic, a perdut asta-dt caracterul particular al Romanilor
de la Carpa}:!. Numele lor vechiu national este uitat. Reminiscenfele originii
perdute. Poesia lor eroica stinsa 3

). Din cantecele nupfiale si din bocete numai
pufine resturi. Melodiele nafionale apr6pe disparate. Ritmul lor in invorbire
atat de alterat, in cat conversafiunea lor nu semSna a fi romanicS, nicl
chiar atuncT, cand t6te elementele vorbirii sunt romanesci. Portul lor de
asemenea schimbat. Din economia domestica a Romanelor Istriene aii dis-
parut fesaturele si cusaturele cele frumdse cu riuri si altife, ce capStase o-data
in literatura grecesca renumele de «Tstriene» seu din parfile Scythiel *).
Tdte aceste circumstance reale ne probeza, cS separafiunea acestor Roman!

de trunchiul lor original de la Istru se reduce la timpuri forte vechT.
Dacft insa limba Romanilor din Istria a remas aprope stap'onara, daci filia-
p'unea acestui dialect fata cu limba romanS de la Carpaff este si asta-dl atat
de strinsa, singura esplicafiune o aflSm in istoria particulars a limbei romane.
Limba rornana, ast-fel cum se vorbesce la Dunarea de jos si in Istria, nu

este o limba formata in momentul cuceririi romane, nici in cursul evului
de mijloc. Ea nu este o modificare a limbei latine italice, nu este nSscuta
din amestecul limbeT latine rustice cu o limba dre care indigena si eterogena,
si nici nu este compus3 din diferite dialecte ale unor trupe schimb5tore.
i) Ovidil Trist. V. 7. 17.
*) Apoilonil Khodil lib. II. v. 393—395.

3
)
Traditiunea despre Novae eel betran se pare, ca au avut'o si Romanii din
Istria. Un catun al comunci Montona porta numele Sella di Novaco (Special Orts-
Repertorium, p. 147).
4
)
Dupa Hesychiu: 'Istpiav.â; vocari xc/.c, £%<)'#{-/.&<; smXa; (H.-Stephanus, Thes. gr.
I, ad v. "lzx
? K
r
).
Limba romanesca de la Istru si Carpafi a esit de mult din periodul seu
de formafiune. Ea a ajuns la forme regulate, la un grad de consolidare si
stabilitate, cu mult mai inainte de limbile romanice apusene, carl fa{5 de

limba romanS sunt intru adever limbe noue. O probS in acesti privinfS ne
este, c& pe teritoriul vechii Dacie, incepand de la sesurile cele mai deschise
invasiunilor si pana" in sinurile cele mat nestrabatute ale Carpafilor, noi nu
aflam nicT o variafiune de limbS roman6sc5. Ea ne apare uniforma in tote
regiunile, de la Morava si din pustele Ungariei pana departe prin stepele meri-
dionale ale Rusiei europene, insX cu un dialect rotacisat al aceleiasT limbe.
Peste tot in ce privesce originea istoricS si formafiunea limbe! romane, ea

nu este o limb 3 neolatina, oriun dialect al limbe! italice de la Tibru;
din contra ea este in fond numal o continuare a limbel pelasge de la CarpafT,
de unde aii emigrat in diferite timpurl preistorice o mulfime de triburi unele

spre apus, er altele spre finuturile meridionale.
Ast-fel se esplica, pentru ce diferite forme ale limbel romane, chiar si cele
cu articulul postpus, le afl3m si in anticitatea grecesca, dupii cum vom vede

mai tardiii ;
pentru ce in limba romanS de la CarpafT esistS si astfl-di o
mulfime de cuvinte cu un sens mult mai primitiv de cum i-1 aii aceleasi cu-
vinte in limba latinS clasica, ori in limba rustica a Lafiulul, pe cat acesta
ne este cunoscuta.
Limba romana de la CarpafT a putut in cursul seculelor s£ schimbe unele
vocale, sS moie on sS elimineze unele consonante, s£ scurteze terminafiunile,
se perda unele cuvinte si sS adopteze altele, s£ modifice unele forme ale

verbelor, acesta este o revolutiune normals, prin care trece fie-care limb3.
Si daca in limba Romanilor din Istria nol aflam astS-di particularitafi, din car!
unele sunt comune limbel daco-romane, altele dialectului macedo-roman,
acesta este numai o proba directa, cS separatiunea acestor triburi, stabilite
langa Adriatica, a urmat intr'o epoca, cand deosebirea intre limba vorbitS la
Carpafi si cea de la Pind nu era atat de mare.

Mai r£mane inca o ccstiune de esplicat.
Limba Romanilor din Istria si-a conservat aprope nealterat caracterul

seu archaic oriental, seii romanesc. La acesta a contribuit in prima lini&
imprejurarea, ca o-datS intrega' Istria si finuturile vecine ale Aquileel, Ve-
J
ronet si ale Carnilor ) eraii locuite in mase compacte de una si aceeasi po-
pulafiune omogenS si omoglota; a contribuit mat departe isolarea geografica'
l Carni locuiau in partile muntdse de asupra Triestului. De

) la dentil deriva î nu-
mele Carinthiei (Karnthen). Pe o inscriptiune din timpul lul Adrian ei se numesc
Carni c v e s R o m a n (C. I. L. III. nr. 2915).
i i
a acestor Roman! in peninsula Istriei si in insulele vecine, in fine ocupajiunile
lor pastorale, carl i faceau s£ duca mal mult o vidfa restrinsa de triburi J
).
l
) Din (Jramatica dialectulul istro-roinan. Reproducem aid cate-va forme din
gramatica limbei istro-romane, ast-fel dupi cum le-am studiat si cutes noi insi-nc
in Istria la a. 18S7.
Declinatiunea I- a.
Fara articul : Sing. n. a. feta (fata); g. d. fete. Plur. n. g. d. a. fete.
Cu articul: Sing. n. feta; g. a fcte-lel j-. a lu feta, de feta; d. fcte-le! s. lu feta,
lu fete; v. fet'o ! Plur. n. fete-le; g. a fete-lor s. de fete-lc; d. fete-lor s. lu fete, lu
fete-le, lu fete-lor; v. fete-lor !
Declinatiunea a II- a.
Genul masculin. Fara articul: Sing. n. g. d. a. filiu. Plur. n. g. d. a. fill.
Cuarticul: Sing. n. a. filiu (cu u intreg fara I); g. a filiu-lul, j\ de filiu, a lu filiu; d. filiu-
lul s. lu filiu; v. filiu-le. Plur. n. fili-i g. a fili-lor s. de fili-i, d. fili-lor j-. lu fili-i ; v. fili-lor !
;
Genul neutru: cap, pi. capete, er capure, cand se vorbesce de vite.

Declinatiunea a III- a.
Genul masculin. Fara articul: Sing. n. g. d. a. sarpe, Plur. n. g. d. a. sarpi s. serpi.
Cu articul: Sing. n. a. sarpe-le; g. a sarpe-lui s. de sarpc-le; d. sarpe-lui s. lu sarpe.
Plur. n. sarpi-i s. serpi-i; g. a sarpi-lor s. de sarpi-i, lu sarpi; d. sarpi-lor s. lu sarpi-i.
In monumentelc, ce. ne au remas despre limba romani vorbita in insula Veglia, atlam
si forma: nume-lu in loc de nume-le.

Verhe au si Hare.
A»i.—Pres. S i n g. ioam, tual, ie a s. au, av. Plur. noi am, vol atl, ieli (eale) aQ s. av.
/«</..•
Pres. opt.: Sing, io rasT s. resT, tu rasi s. resT, ral, ie ra j. re. Plur. noi ram
s. rem,
vol rati j\ retT, ieli ra j-. re.
V ot — Pres. ind.: Sing, io vol, tu veri, ie va. Plur. noi 'rem, vol vreti, ieli vor.
S am.— Pres. ind.: Sing, io sum s. escu, tu esci, sti, -stT, -sT; ie ie, iaste, i, -1. Plur.
noi smo s. esmo, vol ste, ieli scu s. i-su (nu esista forma sunt).
Iniperfectul si Perfectul simplu lipscsc.
Per/eclul compus: am fost s. fost-am.
F'uturul I: vol fi s. fi-vol. Futurul II: vol fi fost.
Pres. couj.: Sing, neca fiu io, fil tu. fie ie. Plur. neca fim noi, fieti vol, fie ieli.
Pres. opt.: Sing, se rasi fi, ral fi, ra fi, ram fi, rati fi, ra fi.
Per/. II opt.: Sing, se fusera io, fuserl tu, fusera ie. Plur. se fuseram noi, fuseratl vol,
fusera ieli.
In limba romana din Istria esista patru clase de verbe, sdu 4 conjugatiunl, cu infinitivele
in a, 6, e si i intocma ca si in limba romana de la Carpatl. Spre a nu ne estinde insS
cu formele gramatice! prea departe, ne marginim aici numai la cate-va esemple
Din Conjugatiunta I-a.
Ind. Pres.: Sing, lucru, lucri, lucre j-. lucra. Plur. lucram, lucratl. lucru s. lucra.
Imper/.: Sing, lucraiam, lucraiai, lucraia. Plur. lucraiam, lucraiatl, lucraia.
Perfectul simplu lipsesce la t(5te conjugatiunile.
Per/ectul compus : am lucrat s. lucrat-am. Mai usitati forma a doua.

LANADEAUR DIN COLCHIS. 571
Limba Romanilor din Istria mat are tot-o-data" si o important capitals spre
a ne pute da serna de archaismul si locul, ce se cuvine limbei romane in
genealogia lirabelor romanice. Ea este un monument antic, intre grupele
latine ale apusulul si intre trunchiul eel vechiii al rasei pelasge de la Istm J
).
Din limba Romanilor de la Istrianoi nu avem pana asta-di de cat un mic num6r
de cuvinte isolate si forte pu fine texte, dar si aceste reu audite si reu transcrise i).
Ca se putem insa aprep'a si mai bine caracterele istorice ale acestel limbe,
not reproducem aici urmatorele specimine comparative din «Parabola fiuluT

perdut», texte, pe can le-am cules noi insine d.in graiul viu al pbporului
tn trei locality ale Istriei.
Prea-perfectiil si7>ipln. in sen lipsesce. Prea-perfectul compus: am fost lucrat.
Futurul I: vol lucra s. lucra-vol. Futurul III: vol fi fost lucrat.
Imperativ : Sing, lucra tu, lucre s. lucra is. Plur. lucrati voi, lucre iell.
Pres. conj.: che io lucru; in cele-lalte ca Presentele indicativ.

. Pres. opt.: Sing, io rasi lucrd, tu raji lucrd, ie ra lucra, not ram lucra, vol rati lucra,
ieli ra lucra. Esista si forma: io rasi vre lucra.

Gcrundiu: lucrandu si lucrandu. Infinitival in re lipsesce la tdte cdnjugatiunile
Pronumele personate: Sing. n. io, tu, ie, ea; g. — — a lui, lief; d. mie, me,
mi, ml, -m, tie, ti, a lui, lui, lieT, li, II, 1 ; a. me, mire, te, tire, ie, 10, se, sire, ea, o (vo).
Plur. n. noi, voi, ieli, eale ;

g. a lor ; d. noue, a no;, ne, ni, ni; vouc, a voJ, ve, vi;
lor, le, li, IT ; a. noT, ne, voi, ve, iell, eale, i, le, se.
Pronumele posesive Sing. : m. men, teu, seu (s. mev, tev, sev ; a mevo, a tcvo f&rS
substantiv); f. me, te s. ta, se s. sa; nostru, vostru, nostra, vdstra. Plur. m. mell, telT, selT;
f. mele, tele, sele ; g. d. melora s. melor<§, selora s. selore; nostri, vostri, nostre, vostre.
Numerate. Card, ur, doT, treT, patru, cincf, sase (s. sose), sapte (s. srjpte), opt (s. osan),
nuc (s. devet), dece (s. deset). Ord.: cela m'ancele, doile, treile, patrule, cincile, sasele, etc.
*) Studiele facute panS asta-dt cu privire la ctimologiele cuvintelor romanesci sunt
in mare parte lipsite de valdre scientificS. Vom aminti aici un esemplu. D<5ue catune de
pe teritoritoriul Istriei, apartinend la com. Antignana si Valle, porta numelc de Ciobani

si Ciubani, er in comuna romanesca Berdo esista si familia numita Ciubtfn (Cioban).
Insa dupa pSrerile unor literati, carl se au ocupat cu originea cuvintelor romanesci, ter-
minul de cioban (berger) ar fi de Origine turcescj (C i h a c, Diet. II. p. 565). Se ar
pute presupune ast-fel, ca Romanii din Istria ar fi descSIecat acolo dup5 invasiunea Tur-
cilor in Europa. Insa cuventul cioban aparttne timpurilor archaice ale limbei romane.
El a emigrat de la CarpatI spre Italia inca cu mai multe sute de am inainte de era
crestina. Pliniu amintesce de casul ciobanesc, tacut mai cu soma din lapte de oi,
ce venia in Roma de la Ligurii din Italia de sus. Coebanum (caseum) hie e
Liguria mittit ovium maxime lactis (IX. 97. 1).
a
) Miuorescu (I.), Itinerar in Istria. IasI, 1874. — Miklosicli, Ueber die Wanderungen
der Rumunen (Denkschr. Akad. d. Wiss.-Band. XXX). De acelasi autor : Istro- und
macedo-rumunische Spachdenkmiiler (Ibid. Band. XXXII). — "Wclgand, Istrisches (Erstes
Jabresbericht d. Instituts f. rum. Sprache, Leipzig, p. 122 scqq.)
PARABOLA
(din
TRADUCERE IN DIALECTUL ROMAnILOR DIN ISTRIA

Dupa graiul romanesc Dupa graiul romanesc
din Berdo. din §u$neviia.
11. §i cjis'a. Un (s. ur) om avut-a do! fill. 11. Si dis'a. Ur om avut do! filT^^r. do! fill avut).
12. §i dis'a cela mat tire>u de iel! lu ciace: 12. Si cela ma! tireru dis-a lui ciace: Ciacio,
Ciacio, da-mi portionu de tot a tev da-m me' parat ce mere, si ie res-
(s. paretu de t6 av<5; de t6 imanie), ce partit (s. respartit-a) lu sell fill.
mie mere (s. ce mie cade). Si spartit-a

lor a sa ave\
13. Si nu dupa ciuda ') dile poverit-a cela 13. Dupa. zalic dile cela tireru filiu ') tot a sev
mat tireru filiu tot a sev, si tness-a in pohitSit, si mess-a largo in loc si tot a
at loc largo (s. in atS provincia largo), sev poidit-a cia % si jivit-a cu curbele.
si co!6 (s. colo) spendit-a tot a sev,
viiundu grumbo in pecat! a

).
14. Si dup£ cea ce a consumeit, facut-s'a 14. Cand a tot poidit, mare fome fost-a in
mare fome in cela loc, si ie ins poci- cela loc.
nit-a pati.
15. Si mess-a, si s'a pus con un de cell ce in 15. Si mess-a, si s'a legat cu ur om din cela
cela loc stale (s. con ur din cetate de loc (s. slujit-s'a cu ur om), si trimes-1'a
cela loc); si l'a trimis in se vilache ra porchele pasce.
pasce porcii (s. neca pasce porcii).
16. Si ie jelit-a sev fole avd plir de me- 16. Si ie jelit-a cu mechine satura sev tar-
chine, ce porcii muncaia (s. si ie je- buch (s. folele 3

), ce porci! muncat (s. av
lit-a satura-se de mechine etc.) si nici muncat), si nici ur nu li-a dat.
a
ur nu-H ) daia.
4
1 7. Can a pac ) in sire verit dis-a : Cat! tejat! 17. Atunce resmislit-a si dis-a: Cat! tejat! a
(s. cate slughe) in casa lu ciace men a- lu mev ciace aru ciuda pare, io crep
bundescu pare, io pac ancimoru de fome de fome.
(s. poghinescu 5 de fome, s. de home).
18. Scula-me-voi si vol mere la meu ciace 18. Scula-me-voi §i vol mere (s. vo! i) catr'a
(s. la ciace meu), si vol dice a lui: mev ciace, si vo! dice a lui: Ciacio, io
ciace, pecat-am e
) in cer si in tire am zagresit contra de cer si tru'n tire
(s. la tire, intru tire); (s. de tire);
1} multe. *) sing, pec at. 3) IT = i j. lui. *) ins£. *) In limba istrlana positiunea atliectivelor este de
s) a suferi lipsa de lucrurile necesare; germ, darben. regula inaintea substantivclor. Er la verbe fonnele mat
•) io pecu, tu pechf, ie peca, no! pecam, vol usitate pentru Perfectul compus si Futurul I sunt cele
pecutT, ielt peca. cu ausiliariul la urmii. *) acolo. ') In $usnevita cu-
vcntul fole se lntrebuint^za" numaT pentru animate,

tSr pentru 6menl tarbijch.
3
E R D U T
I. XV).
JNE CU TEXTUL ROMANESC DE LA A. 1561 — 1562.

Dupa graiul romancsc Dupa Evangeliariul rom&nesc
din Jeiani (Visjane l
). tiparit de Diaconul Cortsi in a. is6oj6i.
11. Si av !
) dis. Ur om av avut dol fill. '
11. pise . . . UnQ omu avea dot feciori
12. Si cela mai tireru av dis a Iu cioia: 12. si dise celu maT tineru parinteluT • Pa-
Da- mi cioio, ce ie a. me parte de pri- rinte, d5-mi ce mi se cade partea dein
mojenie (s. ce ie a mev), si cela av avutie • si inparti lor avutia •
raspartit s a lor parte.

)
13. Dupa *iarva *) dile a sberit cela tireru 13. si nu dupa multe dile aduna totu celu
filiu tot, si mers-au in departe dejela 8
), fecioru micQ • se duse intru o parte
si and a rastresit tdta a sa primojenie, departe si acolo risipi avutia lul •
jivit-a po stertarit cu curbeie 6

). vim cu curvele •
14. Dupa ce av tot zapravit, fost-a mare 14. resipi alu lul totu • fu foamete tare In-
fdme ') pre cea dejelS, si ie a pocinit traceea parte • si acesta incepu a fla-
stradaT. mfirjcji •
15. Si mcrs-a, si ie s'a legat cu ur om din 15. si merse lipi-se de unulu ce lacuia in-
cea dejela, si ie trimes-1'a a sale in traceea parte • si tremese elu la satulii

8
polle ) porchele ») pasce. luT se pasca porcil •
16. Si ie au jelit "), che sev naponi ») fd- 16. si jehiia se-si sature matele lui de r&-
Iele cu posil 12
), ciale ce porchele av dacinile ce minca porcil • si nemici
muncat "), ali ii ) nici ur nu 11-av dat. nu d^de lut •
17. Dupa ce s'a promislit dis-au: cati a mev 17. intru el merse • dise cati naemnici la
ci6ie are tejati, carli aru ciuda pare, io tatalu rnieu mSnancS paine • eu pieri
de fdme moru. de foame •
1R. Io me vol scula si vol i

15
) la mev cidie, 18, scula-mg-voiu de me void duce catre
rlice: Cidie, io am gresit sub parintele mieu • si dice-voiu lul • p<U
• '• rinte gresii la ceri si naintea ta •
*_! JSuinele satulul Jeiani deriva fara indoie'la de la e

) curvele. ') Forma fomete nu esista\ 8
) camp.
1 mimit S e i i, forte respandit in epoca romana pe s)ura pore a, o scrofS. ">) dorit.") imple\ ") terite. ») In
--•-al AdriaticeT. Conumele de Seius, Jeiani nu aQ forma imperfectulul, care de altmintreiea
--orl in inscrippunile latine de
esista in Berdo. ") insg. 15) Infinitivul istrian al ver-
U"-- •"n(C.I.L.vol.V).
bulul ire (a merge); io
.
vol i, tu verl i, etc. Per-
a In tote trel comunele, Berdo, ipujm-Tija $i Jeiani,
)
fectul insa este format cu mers. ls
) ceriG.
esistSo oscilafiune intre a v $i aG chiar ^1 in graiul a-
celeiasl persone. 3) v. io raspartez. ') pup*ne. 5

)
$e"ra.
DuJ>d grainl romanesc Dupa graiul romanesc

din Berdo. din $ufnevifa.
19. Cmo *) nu sum vreden clemd-mo tcv 19. Si nu sum vreden clcmd a tcv filiu vechi *),
filiu, fe-me ca si ur de tell tejati (s. de (s. nu sum rentie destoien a tev
tell slughe). film fi), fc-me ca si un tejac a tev.
20. Scul&ndu-se verit-ala ciace seu. Can a !

) 20. Ie sculat-s'a si pac a mess catre a sev
inca largo fost vedut-1'a ciace luT, si ciace, si cand a fost largo de casa l'a
dc railina ganit-s'a '), si t&rlinda *) zagledit a lui ciace, si durut-a irima
cadut-a pre gutu luT (s. pre ccrbice a ciacelm de ie ('.r. 1-a durut irima), si
lui) si busnit-1'a. a terlit catre ie, pac l'a catat (s. l'a
acatat >) pe dupa gut fi busnit-1'a.
21. Si dis-a luT filiu: Ciace, pecat-arn in ceru 21. Si filiu dis-a lu ciace: Ciacio, io am za-
$i in tire, cmo nu sum vreden (s. de- gresit contra de cer si tru'n tire, si nu
niu) clemd-me filiu teu (s, tev). sum vreden clemd a tev filiii vechi.
22. Dis-a pac ciace lu scu slughe : vred 5

) 22. Atunce ciace dis-a lu scle slughe: Du-
duceti (s. purtatl) cela mai bur ve- ceti (s. Aduceti 3
) ocia *) cea mai bura
stitu (s. cela mal musat vestitu), si rr5ba, si investiti-1, si pureti perstenu
investiti-1, si daieti perstenu in mara pre a lui geget, si incatati a Jul pi-
lui, si incStati piciorele lut. cidre.
23. Si dopeleiti •) graso vitelu, si ucidetl, 23. Si ucideti ur gras vite 5

), che rem triuncd
si mucam si se veselimu. si veseli.
24. Can (s. che) av cesta filiu meu mortu 24. Ca 8

) cesta filiu a mev mort a fost, si
fost, si verit-a viiu (s. viiu s'a facut); pac i viiu; si plierdut a fost, si pac s'a
;
plierdut-s'a si aflat-s'a, si poclnit-a ) aflat.
veseli-se.
25. Fost-a pac a lui filiu cela mai beteru in 25. Filiu cela beteru fost-a in polie, si cand
campania, si can a vcrit si mai aprope vcrit si prdpe de casa a fost, a avdit
de casaaudit-amujicasichoru (">.jocu). mujica si juca ').
26. Si clemat-a un de slughele fi intrebat-a 26. Si clemat-a ur de hlapeti si intrebat-a,
ie, ce ra cesta ft. ca ce-I cea.
27. Si cela li a dis: Fratele tev verit-a, si 27. §i cela dis'a: A tev frate verit-a, si tev
ciace teu ucis-a vitelu grasu, che l'a ciace ur gras vitel ucis-a, ca-1 are sar.
8
sar ) primit.
28. Maniat-s'a 9
) si n'a vrut mere in nutru. 28. Ie s'a maniat pac, si n'a vrut in luntru i.
Ciace pac a lui mess-a fara si pocinit-a Ciace a lui iese fara (s. afarS) ?i
ruga-1 (s. pocinit l'a ruga). roga-Iu.
i) Prescurtare din acmoce. 2) a, auxiliariii la fost. i) vechi, adv. mat mult. 2) rentie, adv. ina-
') io me ganesc, lit. moveor. «) terlinda, ge- inte, de aci inainte. ') EsistS in Sjuisnevita tendinja de
rundiu adverbial, aler'gand inainte. 5) Vred, adv. re- a elimina pe a initial, ast-fel de esemple avem aid
pede. 6 Jdopelei, v.aaduce, germ, fiihren. ") poclni, in cuvintele: acata, afla, aduce, afa:?.. *) ocfa,
v. a Sncepe. 8) sSnatos. 9
) ConstatSm aid, ca esistS fi aicT. ») vitg, sell vi[el, m., art. vi|elu; vitea f.
in dialectul Romunilor din Istria vocalele intunecate d si e) Se observS in graiii oscilatiunca tture che si c A.
& (0, precum si vocalele diftongice e (ea) si o (on). 1) jnca, ca substantiv.

Dupa graiul romduesc Dupa Evaugeli'arhil romanesc
din Jeiant (Zejane). tipan't de Diaconul Coresi hi a. 1560/61.
19. Si nu sum vise ') vreden, che io me 19. ?i de acmu nu sQntQ destoinrcu se me
clemu a tev filiu, f£-me ur tejac a tcv- chemu fiiulu teu • fa-mc ca unulfl de
in naemnicii tei •
20. Ie s'av scolat si mers-au la sev cidie, si 20. si sc scula duse-se catra parintele lul •
cand afl fost cole dcparte l'au vedut inca elu departe era vedu-Iu elu pa-
cidie a lul, si l'av durut irima, si au rintele lui si-i fu mila dinsul (d'insul) •
t&iit z
) catre ie, si l'au acatat de dupa si curse cadu pre cerbicea lui si sa-
cap, si atunce l'au sutcat (s. sutcat- ruta elu •
1'au *).
21. Nego filiu i-li dice: Cidie, io am gresit 21. dise Iui fiiulu parinte gresii la ccrl si
sub nebo si intre tire, si nu sum vise inaintea ta • si de acmu nu suntti de-
vreden, che io me clemu a tev filiu. stoinicu a me chema fiiulu teu •
22. Nego cioie dis-au a selord hlapti 4

): a- 22. dise parintele catre robii lul • aduceti
duceti cea mat musata roba si inve- vesmSntulu de antaiil • si imbracaji
stiti-1, si dati-i-li arelu pre g^get, si elu si dati inelulu la mana lui • si
postdle 5
) pre picidre. caltum la picidre
23. Si dopel6itI pitait e

) yite (s. gras vite), si za- 23. si aduceti vitelulu hranitu de-lu jun-
coliti-1 si muncanda ') na rem veseli 8

)
ghietT • si se rnancamu s6 rie veselimu
24. Ca cesta filiu a mev a fost mort, si 24. ca fiiulu mieu acesta mortu era si in-
viiu 9
) s'a facut ; si plierdut a fost, si vise • si pierdutu era si se afla si in-
pac' s'au aflat, si se pocinez veseli cepura a se veseli •
(s. si s'a pocinit veseli).
25. Nego lu
) cela mal betSru filiu a fost in 25. era fiiulu lui cela mal marele la sate
polie, si cand era aprdpe de casa a- si ca vine apropie-se catre casa audi
tunce avdit-au canta «) si jocu. cantSri si glasuri •
26. Si ie clemat-av ur hlapet a lui, si in- 26. si chema unulu de in feciori intreba ce
trebat-au, ce ra cea fi. silntu accstea •
27. Ie i-lT pac dice, a tcv frate av verit, si 27. elu dise lui •
ca fratele teu au venit • si
zacolit-au a tev cidie ur pitait vite, junghe parintele teu vitelul hranitu •
che Tare inca sar. ca sanatosu elu priimi •
28. Si atunce a fost manios, si n'a vrut i 28. manie-se si nu vrea sS intre • parintele
in nuntru. Atuncea a verit a lui cidie lui esi ruga cl
afara si l'au rugat.
i) v i 5 e, mat, mal mult. ") fugit. ty ?utca, a
sSruta. *) a selori (s. selora) hlaptT, a hlaptilor
sel. HlapSt, muncitorifi en diua,pl. h 1 ap {!. 5) sing,
germ. Schuh. 6 ingrasat.

po s t o 1 5, inciltSminte, )
') muncanda, gerundiu adverbial. *) na cores-
punde la n e pron. pers. a

) v i i it, cu dot »'. io) p. pac,
ins2. ll
) substantiv format din infinitiv, d. e, o mu-
$ a t a c an t a, o frumosa' cantare.
.
Ditjid grain/ romauesc Dupa graiul romdnesc

din B crdo din ûsnevita.
29. Si respundendo (s. respundendo) dis-a 29. Si ie odgovoria (s. ie odgovorit-a) lui
lu ciace sev: Vcdl eata am slujescu sev ciace: Cavta, cat! am te slujcz, si
tie, si n'am nic dar pritrecut tev man- nic dar n'am a tele zapovite falit, si
dat (s. zapovet), si nic dar ») nu mi-al nu mi-ai vrut da ur ied, se rasi io cu
iedu dat, de rasi (s. che rasi) cu prietelil a mell priatell veself.
mell me veseli.
3C. Ma dupa cea acesta tev filiu, carle a 30. Ma zaci ') a verit a tev filiu, carle a
poidit a
) tot a seu av6 cu curvele tot poidit cu curbele, li ucis-ai gras
verit, ucis-ai a Jul vitelu grasu (s. I-al vite.
ucis).
31. Ma ie ins dis-a lui filiu: tu 'sti 3

) cu mire 31. Ma ciace dis-a lu filiu: Tu sti in tota
in tota vreme, si tot a mev ie a tev. vrema (s. va vec) cu mire.
32. Bire ie acmoce juca si veseli-se, ca av 32. Bire ie, ca no! ne veselin (= veselim),
cesta fratele tev mortu fost si viiu s'a si cS. smo *) de bura volia, che a mev
fScut, plierdut fost, si aflat-s'a. filiu fost-a mort si viiu-I acmo, plierdut
a fost, si fiat-s'a (s. aflat-s'a).
(ScrisS de nol in a. 18S7 dupS traducerea, ce ne-a (Traducere fa'cuta' in a. 1887 cu dol (granl romanl
facut'o din textul Vulgatel, PSiintele An M t. i c e t i c I,

din comuna $usnevi|a. — Atat in fûsuevita cat si in
JeianI ne-am folosit la acesta traducere numal de textul

preot in Rozzo, roman din comuna Derdo).
german al Societa'til bibl. britanice).
DIN PLANGERILE I
Dupa graiul roma it esc din Derdo ').
1. Ada tie (s. aduce tie) la minte, Ddmne, 8. Hlaptii nostril s'a pus preste m I, si n'a
ce a pre nol verit. Caut5 si vedt fost carle ra na cumpera de lor
nostra rusire. marl ....

2. Nostra ave de ciacil nostril dat-s'au lu 15. Finit-a (s. smincheit-a) burS volia de
casele nostre la J
ailtii, si celii din ate ) irima nostra, si jocu nostru s'a tornat
locure .... in planctu (s. in jale).
4. Apa nostra beiem cu pinezil; lemnele 16. Cadut-a cruna de capu nostru, si vai a
nostre cu draghinia a
) amo cumperat. nol che am pecat.
5. Pre cerbicea nostra vor iaramu 4

)
pure, 17. Din cea s'a irima nostra rejalit, si oclii
si la cell ce lucrat-au, nu s'a dat o- nostril s'au inclis.

'."'
li . . . .
Ciacil nostril pecat-au si nu 'sci 5

), si 21. Torna-ne, Domne, la tire, si nol 'rem
„i a lor man pecati portat-amo. turna la tire; fe nove dilele nostre
ca si cum m'antTe 6
) fost.
l) nicTo-datS. ») T. poidesc. 3
) sti, 'sti, 'si — est!.
»; Traducere de PSr. Ant. MiceticI din Rozzo. *) zact, dupa* ce, insu. *} suntem, s8 fiin.
s) alte. ») pref mare. *) jugul. s) sunt. *) j. m'anche, mal inainte.

Dupa graiul romanesc Dupa Evatigeliariicl romanesc

din Jeianz (Lejane). tiparit de Diaconul Coresi in a. rjdo/di,
29. Ie odgovore si dice a lui cidie : Vectf 29. el respunse dise' parinte •
eta cat! anl
a cata anl i-tT slujez, nic dar n'am pri- lucra! tie •
si nemica djsa ta calca? •
si
lomit Jnca a tev zapovit, mie n'ai inca m ; e nec e dinioara mi dedest o capra
nic dar iedu dat, se me resi cu a mell de cu sotil miei se m£ veselescu •
(s. c'a mell) priateli veseli.
30. De cea ce a verit a tev filiu, carle av 30. e cand fiiulu teu acesta de la curvie
a sa primojenie (s. parte) cu curbele vine • junghiesl lui vitelulfl hranitu •
prapadit, tu li-ai zacolit pitait vitc.
31. Ie av a lui dis : Filiu a mev, tu-sl in 31. el dise lui • fii tu pururea estl cu
tota vrema (s. va vac) la mire, si tot mine • si toate ale mele ale tale suntu
ce ie a mevo ie a tevo.
32. Ie bire (s. treba) s'a veseli si de bura 32. se te veselesci si se te bucuri cade-
volia fi, che a tev frate a fost mort ti-se • ca fratele teu acesta, mortu era
si viiu s'au facut, si ie au *) fost si invise • si pierdutu era si se aflS •
plierdut, si pac s'au aflat 2),
(Traducere facutit in a. 1S87 cu patru $2ranl romanT afia publicatS de Monti, in VocaboJario del dia-
din COnluna Jeiani). Parabola fiulul perdut, tradnsiin letti deila citta e dioecesi di Como (MHauo, 1845)
12 dialccte poporale italiane din diecesa Co mo, se p. 410—423.
I ERE MIA, CAP. V.

Dupa Biblia tiparita la Blas-iu in a. 1795.
1. Adu-ti aminte Ddmne ce s'au fScutu 8. Robii ne au stSpanit pre not, mantuit
ndua, privesce si vedi ocara ndstra. riu este din mainile loru.
2. Moscenirea nostra s'au mutatu la strain?, 15. Stricatu-s'aii bucuria inimii ndstre, ,in-
casele nostre la cei din afara. torsu-s'afl intru plangere jocul nostru.
4. Apa ndstrS cu argint o am beut, lem- 16. C5dut-au cununa capulm nostru, si vai
nele ndstre cu schimbu au venitu. noua ca am pecatuitu.

5. Preste cerbicea nostra ne amu gonitu, 17. Pentru aedsta s'au facutu durere, in-
ostenit'am, nu ne am odihnit. tristata este inima ndstra, pentru a-

cesta s'au intunecat ochii nostril.
7. Parintii nostril au pecStuitu. si nu suntu, 21. Intdrce-ne pre noi Ddmne catre tine si
noi far-de-legile lor amu purtatu. ne vomu intdrce, si innoiesce dilele

ndstre, ca si real inainte.
*) Oscilatiune tntre a, a Q sefl a v, din a 3-a per- Singura deosebire, ce se observS

rietatTf. este, c2 uneie
sona sing, a perfectulul compus. 3) Dup3 cum vedem, cuvinte romanescl si forme de verbe au dispSrut din
dialectul din Istria este u n u 1 singur, el nu are va- o comuna, pe cand cle se afla in graiul altel comune.
NIC. DENSUSIANUi 37
7. Legenda despre rdpirea lanel de aur

in cdntecele eroice romdne.
In anticitate, dupa cum ne spune gramaticul Apollodor, mat esistase inca
o tradijiune cu privire la Argonaup*, dupa care, conducXtoriul espedijiunii

ar fi fost Hercule 1
), insa nu Iason.
Sub acesta forma not mat aflam si astS-di unele resturi importante din
legenda Argonauplor la poporul roman. In tradifiunile romane, Hercule,

acest mare eroii al timpurilor pelasge, ne apare de regula sub numele de
Iovan Iorgovan, bra£ de busdugan, mandru fabric capitan. Forte adese
orl insa el este numit in colinde si In cantecele b&tranesci Iorgu, Gheorghe,
GheorghifS, Gheorghelas 3
). Cu deosebire sub aceste numiri din urma
se canta caletoricle, aventurile si viteziele sale in partile de jos ale Moldovei.
Confinutul versiunii romane este urmatoriul:
Capitan Gheorghifa, voinic t£ner si gingas, inarmat la breii cu iatagan,
in stanga cu busdugan si in drepta cu o maciucufa, nici hangup! nici scur-
tufa, nestrujitS, necioplita si numal din topor facuta (arma de predilecfiune

a lui Hercule), urea in timpul mifuituM pe muntele Istrifa in sus, si de aid
pe plaiul Buzeului, umbland din stanS in stana, din perdea in perdea s
) sS-si
alega o pelcea, s£-si faca cusma din ea, cusmulipl {urcanesca, ca nime sS
nu-1 cundsca. Capitan Gheorghifa ajunge in urma la pasunea lui Macoveiii
de la «Fantana bradului* (pe teritoriul comunel Nehoias de langa Colfl),
unde afia pe Mos Radu Barba-sura, pastoriul lui Macoveiii i

). Capitan
Gheorghita se plange lui Mos Radu Barba-sur5, ca a servit septe ant ca
argat lui Macoveiii B
), in urma insa Macoveiii l'a despoiat de totii averea, ce
o agonisise, si acum e silit sS umble din perdea in perdea, sS adune la pel-
cele, se se negustoresca cu ele, insa daca ar prinde pe Macoveiii, se scie
4
)
Apollodori Bibl. lib I. 9. 19. 7.
5
)
A se vedd mai sus pag, 450, nota 5.
s
)
perdea, adapost pentru of, f&cut din barne s6u scandurl.
*) Diferite variante ale acestu! cantec eroic sunt publicate la: Teodorescu, Poesii pop.
p. 591. 594; Bibicescu, Poesii poporale din Transilvania, p. 335; Tocilesca, Revista p.
istoria, Vol. VII. 420; Tocilescn, Materialun folk!. Vol. I. 155; Negoescu, Balade, p. 172.
Altele inedite in colectiunea ndstri.
») Vieta lui Hercule ca eroii se caractcrisdza prin servit utile sale. Din ordinul
oracululut de la Delphi el servesce 12 ani regelut Eurysteu din Mycena, care i impune
cele 12 lucrari grele; apol tref am ca sclav la regina Omphale din Lydia.
ca ar fi dus dintre cei vil Apoi capitan Gheorghita' tot cere lui Mos Radu sS-i
aducS la pelcele s pe cele mSrunte le arunca, pe cele man le alege, cand 6t&,
cS z&resce in fundul stanel pe Macoveiu, incepe sS-1 judece, i-1 prinde de

chic5, i-1 invertesce prin stan5, U lovesce cu mSciuca, grea de dece ocale,
si-1 silesce se-I tnapoieze tota averea luata, in urma i rapesce si turmele de ol 1
).
Avem aid o parte din legenda Argonaufilor, insa in o formS acomodata"
timpurilor moderne, si din care aii disparut t6te elementele paganismulul.
Pelea berbecelui cu lana de aur, xo )(puo6u.aXXov Sepa?, este aid inlocuita cu

simple pelcele naturale de miei, ori de berbeci. Din top* eroil Argonauj:!, este
amintit in ac6sta poemS rapsodica romana numal capitanul Hercule sub

numele de Gheorghita. s6u Gheorghelas, 6r deul Marte figured aid
sub numele de Macoveiu 2
). Balaurul eel legendar, La do seii La don,
') Reproducem aici urmatoriul estras din varianta publicata la Teodorescu, p. 594seqq.:
Fc5i5 verde si-o crSitS, Mana p'un berbec punea,
cine- ml urea la Istrit£? numa 'n frunte ca-1 tundea:
Seval, .capitan Gheorghita i-1 tundea, ori nu-1 tundea .
si volnicul tot silia i-mi zaria pe Macoveiu,

la Istrifa de-mi suia . . . feciorul lui Mos Mateiii
la fantana bradulul, de la verful lui Urseiu . . .
la pasunea Radulul, Gheorghelas, d6cS. vedea

Radulu! mocanulul, tot pelcele ca-I cerea,
Radulul pandariulu! . . . si mos Radu 1'asculta,
Radul, mare, ca-ml pleca la gramadi ca-1 ducea,
cu Gheorghita alaturea. Gheorghelas se tot uita,
Mult pe munte nu suia p i e i merunte c'arunca,

pan' la st&na c'ajungea . . . P'ale man le alegea . . .
turme de berbeci scotea p£nS bine c5-I venia
lui Gheorghita le-arata . . . la Macoveiu alerga . . .
6t Gheorghita ce-mi fScea?
Caracterul archaic al cantecelor ndstre eroice a fost pana asta-cli cu totul ignorat.
Teodorescu, bum culegatorl al poesiel n<5stre poporale, era de parere,

unul din cei mal
ca eroul (voinicul) Gheorghija din acesta poema poporala ar trait in prima jume- fi
tate a secululu! al XlX-lea. Teodorescu, caduse in ac<5st5. erdre, fiind-ca nu-s! putea da
s6ma de vechimea poesiel ndstre eroice, si nici nu se ocupase, ca se aduca intr'o sintesS
eel putin rapsodica, dac5 nu istoricS, intreg ciclul eroic roman despre Iorgu, Gheorghe
si Gheorghita. Mai multa pStrundere avuse Anton Pan (O se4atdre la {era. P. II.
p. 72), care publicand o varianta despre Ghita Catanuta face urmatdrea introducere:
«Ast cantec nu e d'acuma, copilaresc, d'ale noi, ci este din alte vdcuri, remas de
la eel bStranl, cantecele pe atuncea ast-fel erau la Roman!*.
*) In traditiunile romane Macoveiu este numele deiilu! Marte. «Lun! e Luneiu,
Marf! e Macoveiu» seu «Marcoveiii> (Marianu, Nunta la Roman!, p. 256. — §eza-
care padia merele de aur, probabil unul si acelasi cu balaurul, ce padia si
lana de aur, ne apare in acesta serie de cantece tradifionale sub numele

de Mos Radu Barba-sura J
). La do si Radu este una si aceeasi numire
din acelasi ciclu eroic 2

).
Reminiscenfele geografice inca sunt identice. Scena se petrece in regiunile

superiore ale riulul Buz&ii, seii ale vechiului Phasis, si in apropiere de co-
rnuna Colji. (Colchi seti Colchis). Eroul lason calStoresce pe Istru
in sus. Capitan Gheorghita urcS pe Istrifa in sus, er de la stana lui Maco-
veiu el i-si urmeza drumul pe poteca muntilor catre Ardel (Adria din le-
gcndele grecesci).
8. Medea in cantecele tradition-ale romdne.
In o seria de cantece eroice ale poporului roman, Medea, fica luT Aiete,
ne apare sub numele de Nedea.

Dupa legendele grecesci, Medea a fost cea mai faimdsa fermec&tdre dintre
femei 3
). Mama-sa Idyia (s. Hecate) o instruise in tote secretele sciinfelor
magice 4
).
In tradifiunile romanesci, Medea esceleza nu numai prin frumuseta sa
neintrecuta, si prin costumul seu «numai aur si argint, din crescet pana
in pament*, dar ea ne apare tot-o-data ca cea mai renumita cintSrefa
B
a timpurilor vechl ).
La cantecele el se ivesce mandra luna, resar stelele si tota natura se misca.
t(5rca, Falticeni, An. V. 80).— Dup3. calendariul poporal, Macoveiu este si «cap de
post» in mezul paresimilor, adeca in luna lui Marte (Codrescu, Uricarul, Vol. XII. 437).
Etimologia numelm deriva de

1
la ;j.cty-fj (p&yfipai) si ptoc, adeca eel ce traiesce din lupte.
') In pictura de vas, pe care am reprodus'o mat sus la pag. 549, bSlauruI Col-
chic inca e infatifat cu un fel de barb a sura. Putem presupune ast-fel, ca acest
cantec poporal despre Mos Radu Barba-sura, era cunoscut si anticitatil grecesci.
s
) Dupa Pisandru (fragm. 16) La do a fost nascut &r.b tyjs yvji; o espresiune geo-
grafica, al carei inteles primitiv a fost «din tera>. T^ (poet. TaTa) era numele regiunii
dintre Istruldejos si CarpatT. Sensul geografic mai tardiu disparand, autorii grecesci sub
cuvintele o.rA v'qz Y^? intelegeau «din pament».

Sllida V. M'JjSslfi: (pap|ia};:3iarr)
')
Y yva ' xt*' v '
*) IModori Sicull lib. IV. c. 46. 1.
5
) Marienescu, Balade I, p. 12. — Alecsimdri, Poesii pop., p. 24. - Teodorescu, Poesiii
pop., p. 627. 632. — Bibicescu, Poesii poporale din Transilvania, p. 320. 323. — Toci-
lescu, Materialuri folkl. I. p. 137. 108. 171. 173. 199. 207. 1065. 1247. — Burada, O ca-
letoria in Dobrogea, p. 195. — Marinnu, Poesii pop. I. p. 161. — Mandrescu, Literatura
Nedea, in poesiele poporale romane, este o «copilifl», o «dalbS mandrufa*

a eroulut tener si frumos, GhifaCatanufa, aim Hercule din timpurile
legendare, primul cSpitan argonautice, dupS cum ne spun unele
al espedifiunii
J
tradifiunl ).
Eroul Ghija Qtanufa' se plimba cu Nedea, frumosa lui mandrufa, pe

-
culmita deluluT, delului Ardelului, si o rdg& sS-i cante un cantecel, s£ treca
codrul cu el. Ea ins3. i respunde, cS. are un glas femeiesc, puternic la cantat,
se aude 'ndepartat, cS de va prinde a canta :
Ceriu 'n lacremi s'a scalda,

V&i adanci mi-or rSsuna,
Munp'i s'or cutremura,
Maluri mart s'or surupa,
Ripele s'or risipi,
Petrile s'or despica,
Ape mart s'or turbura,
Fantam reel s'or astupa,

Vadurile or seca,
Copacii s'or despica,
Padurile s'or clatina, •
'
Livedile s'or cuka,

Vulturii s'or aduna,
Stelele or esi,
Mandra lun2 s'a ivi,
Talharii s'or descepta
Si pe densa o va lua Paunasul codrilor, voinicul voinicilor, on Gruia

Capitan, Gruia Pazavan Codrean.
In fine Nedea la rugamintele lui Ghi|:a Catanufa cedeza si cand ea incepe

a canta cu glasul ei de foe
Codrii verdi se scutura,
Vai adanci c3 rSsuna,
Munp'i se cutremura,
si obiceiuri pop., p. 181. — Cataii&, Balade pop., p. 100. — Biignarifi, Musa Somesana, I.
Bajade, p. 32. — Raduleseu-Codiu, Din Muscel. Cantece, p. 274. — Alte variante din jud.
Covurlui, Dimbovita, Prahova si Valcea in Respunsurile, ce ni s'au trimis la Cestionariul
nostra istoric. — In unele variante ale acestui cantec, eroul Ghita Cat an u t& ne apare
sub numele de Petrea on Stoian. Sunt numiri fara indoiela formate din vechi epi-
tete ale lui Hcrcule. Asa d. e. mippos (la Paus. IV. 8. 2); Hercules i
n p e t r a(bilis)
(C. I. L. vol. V, nr. 5768, 5769).
i) In cantecele romane, Nedea ne mai apare si ca o tenerS «nevasta» a lui Ghitii
CSt&nuta. Istoricul Timonax in cartea I despre Scythi inca ne spune, ca Iason, pe
cand se afla in t£ra Colchilor, luase in casatoria pe Medea, pe care i-o logodise insusi
regele Aiete (Fragm. Hist, graec. IV, 522).

Malurt mart cS se surpa,

Ape man se turbura,
Ventu 'n cale se opria,
Copacii se sdruncina,
Petrele se despica,
Isvdre se turbura,
Livedjt se infiora,
T6ta frunda tremura,
Florf la florf se aduna,
Erba verde se parlia,
Ceriu 'n lacrerm se scalda,

Tote stelele-au esit,
Mandra luna s'a ivit.
Dar eta ca Paunasul Codrilor, seu dupa alta versiune, Gruia Capitan, aude
cantecul eel dulce si fermecatoriu ral Nedel, codril si vaile resunand. El ese
inaintea lui Ghifa Gttanufa, ca se-i rapescS pe acesta seducatdre femeia
ce-i turburase inima tnca de cand era micufa. In lupta dintre acesti do! eroi,
Nedea insa se arata viclena fa fa de Ghi|a Catanuja. Insa acesta reusesce
se invinga pe rivalul seu, si apoi pedepsesce cu morte pe Nedea pentru
necredinfa ei. In urma Ghita Catanufa pldca pe culmea ardelenesca, pe

cararea voinicesca, catre {era unguresca, ca acolo s& haiduc^sca.
Despre Medea, ca o maidstra cantarefa, nu aflam nid o amintire in tdta
literatura mitologica si poetica a anticitatii de cat numai la Ovidiu.
In cartea a VII-a a Metamorfoselor sale, poetul roman esilat la Tomi ne

infafiseza pe Medea rostind urmatdrele cuvinte :
«VoI stelelor, cart dimpreuna cu luna cea auria liniscifi focul eel ardStoriii
at dilel, vol cantece si maiestrii magice, tu pament.ee product erburile
cele puternice pentru vrajitore, vol adierl dulcT si v£nturi, riuri si lacuri,
vol t<5te divinitap'le codrilor si ale nopfii, fi-fi langa mine; cu ajutoriul vostru
cand voiii voi, eu fac ca riurile sS se intdrca la isvdrele lor, in cat malurile
s6 se uim<SscS ; cu cantecele mele eii liniscesc vadurile cele agitate, si
pun in miscare apele statatdre; eu risipesc si adun noriT, man si intorc Inapol
venturile, misc st&ncile cele viT, smulg din radacinl copacii, fac s6 se cu-
tremure munfii, pamentul sg mugdsca si mosii sS 6sa din morminte> 1

).
») Oridii Metam. lib. VII. v. 191-204.
quaeque, diurnis
Aurea cum Luna succeditis ignibus, astra,
cantusque artesque magarum, . .
Dique omnes noctis adeste:
Quorum ope, quum volui, ripis mirantibus, aranes

T6te ideile, tdte imaginile, ce le esprima in versurile aceste poetul Ovidiu,

aii un caracter original poporal. Ele sunt versuri naturale, instinctive, pline
de vi6fa si de armonia, insa nu versuri artificiale. Ele ne oglindeza mora-

vurile si viefa rustica a gintil pelasge, scene, ce ni se presinta si asta-dl in re-
giunea Carpafilor, cand tardiu in amurgul serei, la lumina lunel, vaile si codrii
resuna pana in departare de cantecele cele dulct, sentimentale, ale fetelor
si nevestelor, ce se intorc in grupe catre casele lor, de la munca campului.

Versurile lui Ovidiu despre Medea, care prin cantecele sale liniscesce
vadurile agitate, turbura apele statat6re, mana si intorce norih miscS stancile,
desradacineza copacii, cutremura munfii, sunt in fond numai simple estrase

din poesiile eroice de la Istrul de jos. La Ovidiu insa. ele sunt intercalate
numai in mod fragmentar in legenda Medeei, fara raport cu episodele, ce le
preced, seii le urm6za, fara legatura naturala in text, fara nicT o esplicafiune
logica, ast-fel cS reman numai simple figuri poetice, frumdse, dar neinfelese.
Ovidiu, dupa cum scim, fScuse in esilul seii de la Tomi ultima revisiune
a Metamorfoselor sale si aici densul a profitat de cantecele poporale ale
Gefilor, ca se completeze tradifiunile mitologice grecescl 1
).
Nedea, faimosa cantiire{a din poesiele eroice romane este Medea ferme-
2
catdrea timpurilor argonautice ).
In fontcs rodiero suos; concussaque sisto,
Slantia concutio cantu freta; nubila pello,
Nubilaque induco; ventos abigoque, vocoque, . . .
Vivaque sax a, sua convulsaque robora terra,

Et silvas moveo; jubeoque tremiscere montes;
Et mugire solum, manesque exire sepulchris.
In aceste versuri cuventul cant us are intelesul sSii propria, originar, dc can tec,
cantece, dr nu dc formule magice. Tot ast-fel si in Heroidele lui Ovidiu (XII, v. 167).—
In unele variante romane, Medea ne apare sub numele de V i d a (Vidra, Vidrusca). O
confusiune cu numele mamei sale Idyia ('ISoTa, Iduia), o fica a OceanuluT seii Istrului.
l
) Dupa pomelnicul Mitropoliei din Bucuresci erau o-data in. us la poporul roman si
numele femeiescT de Ma id a si Ned a (Hasdeu, Arch. ist. I. 90).

a
) In cantecele traditionale despre Nedea mai aflam si o reminiscenta geo-
grafica din vcchia legenda a Argonautilor. Dupa Diodor Sicul (IV. 48) codrii s6\i pa-
sunile cele renumite ale deulul Marte, unde se afla suspendata lana de aur, nu eraQ
departe de resedinta regala numiti Sybaris Un Sabar, s<Su Sy-
din tinutul Colchilor.
baris, ne apare si in rapsodiele romane. Eroul Ghita CitSnuta, dupi cum ne spune
una din aceste variante, trece cu Nedea, ddlul Ard6luluT, valea Sabarulul si campul
Severinului (Tocilescu, Mat. folkl. I, p. 169). Sybaris si Sabarul din aceste fragmente
epice cstc una si aceeasi numire geografica. La Diodor insa ca oras si resedin{a regala
(k6X'.?, postXe'sos), er in balada romana numai simplu ca o vale. Sabarul din traditiunea
romana este fara indoidla apa cea repede, care isvoresce din judetul Dambovitei, curge
:
9. reminiscenfti despre numele eroilor Argonautl

in ctintecele tradifionale romane.
Continuum cu tradifiunile romanesci despre Medea.

Dupa" legendele vechT, Medea a fost rapita din palatul eel splendid al
lui Aiete, din care curgeau patru isvdre admirabile, sapate si construite de
Vulcan, un isvor de lapte, altul de vin, al treilea de mir frumos mirositoriu
si al patrulea de apS calda si rece a
).
AceeasI tradifiune despre Medea o aflam in o seriM de colinde romanesci,

1
carT, dupa cat cunoscem noi, se canta numai in pSrtile de jos ale Dun3rii.
Conp'nutul acestei legende este urmatoriul
fn nisce curfi domnesci inalte, din can curg in jos la \6r& trei isvdre,
sede in legSn de argint una din cele mai frumdse eroine ale cantecelor
poporale. Ea cdsS, cliindisesce si impletesce fir de aur, cand eta, cS in
partea de jos a riului se ivesce un caic, cu postav verde invelit, pe de

asupra poleit faurit). Este o ceta de erol strSini. El vin de peste man sS
rSpdiscS pe frumdsa fetifa, sS o treca peste munp", la alte curfi, la alfl p&-
rinjl Si pe cand ea v£rsa Iacreml duidse pentru despSrfirea ei de casa p&-
rintesca si de sortea, ce are s'o astepte in o ferS. "necunoscutS, ei o con-
solezS c& nu o due, ca roba s6 le fie, ci nora buna
-
parinjilor, Domni
Ddmnelor si stapana' argatilor 2
).
prin judetul Ilfov, spre SV. de BucurescI, si se varsa in Arges langa satul Ghimpati.
*) Apollonii Rhodii Argon, lib. III. v. 322 seqq.

J
) Reproducem aici o variants din comunele Dragoslaveni si Hangulesci (jud.
Ramnicul-Sarat):
Sus in vftrf la ceste curti Pe de-asupra poleit.
Trei isvdre curg spre jur, Ala vine sS me ia,
Se scobdra jos la terS . . . Se me ia din ceste curti,
Dar in legan cine-mi sade ? Ceste curti, de l'astl parintT . . .
Tot (cutare) D'ochii-si-negri, Ia taci Ddmna nu mai plange!

'Mi cosia si-mi chindisia . . . Nu te iafl rdba se-mT fit,
la uitati-ve la vale Si te iaQ Diimna s5-ml fii,
Pe sub zare, pe sub s<5re! Ddmna mie, curtilor,
Si-mi vedura d'un caic Nor' buna parintilor,
Cu postav verde 'nvelit . . . Stapana argatilor.

Seu in altS variants din com. BrSdeanu (jud. Buzeti):
Se fie D 6 m n a D6mnelor
Stapana argatilor.
Frumosa eroina, pe care o celebreza acesta serie de colinde, pdrta diferite numiri.
Stapana arga|ilor?
Acesti espresiun.-j ni se repeti in continuu, in mod nevariabil, in tote
cantecele tradifionale rotnane, ce se refer la rapirea acestel incant3t6re prin-
cipese din curple inalte domnesci de langS vadul Br&ileT.
Inca in timpurile clasice, etimologia terminului epic de 'Apfovautai a-
junsese s£ fie cu totul neintelesM. Iason si eel ala!|i soft ai set, ne spun
autoril vechi, s'au numit Argonaut, fiind-ca el caletorise cu corabia Argo *).
Insa. de unde deriva numele corabiei Argo? A remas o enigma 2
).
Cu totul altS semnincap'une si alta forma a trebuit s8 albS la inceput

in poesia poporala cuventul 'Ap-pvaOrai.
. Dupa cum scim, inip'ativa espedip'unii asupra Colchilor si a capitalel lui
Aiete o luase Pelasgii din Thessalia.
In epoca homerica Thessalia, renumita pentru campiile si pSsunile

sale fertile, ne apare sub numele de Argos, 'Ar/(oz ITsXaaYixov. Mai mult
incS, Elada intrega a fost o-datS numita Argos 3
). In Iliada lui Homer, lo-
cuitorii Eladei ne apar sub numele de 'Ap-(£lo<., er intr'o epoc3 mat dep&rtata
ei erau numitt 'ArÊiaScu, Argeadae.
Dupa geograful Strabo, "Apfoj era un cuvent de origine macedonicS si
thessalica, adeca pelasga. Infelesul s£u in timpurile din urmS ale anticitStil
era camp (~=3!ov), er dupa Stephan Byzantinul tote campurile situate langS
mare se numiaii Sfr/oc i

).
In limba romana argafi (sing, argat) se nuraesc lucratorii mosielor seii

campului 5
); un cuvent, insa, pe care-1 aflam intrebuinfat numai in pSrple
de langS Marea negra si Dunare.
Ea mat are si epitctul de «OchiI-sI negriis. Regele Aiete avuse ddue fice. Cea mai
mare maritata dupa Phrixus, ptfrta in poemele grecesci numele de Chalciope a-
deca «OchI-albastri». Dcspre o eroina cu acclasi epitet de «Och!-albastri» amintesc

si poesiele ndstre poporale (Teodorescu, p. 83—87). A doua fica a regelui Aiete a
fost M e d e a. Tipul el, dupa cum results din vechile traditiuni, a fost neg r i c i o s.
Ast-fel dupa. cum scrie Pliniu, m e e cele ma!

una din g e 1 pretidse ale anticitath" era
negra si purta numele de Medea (Medea nigra est a Medea ilia fabulosa in-
venta. Pliniu, "XXXVII. 63). In anticitate adeverata valore a gemelor consists in stra-
lucirea lor. Este ast-fel probabil, ca Medea, care dase nume unci geme negre scanteie-
tc5re, se fi avut in rapsodiele vechi si epitetul de Ochi-negri, dupa cum de alta parte
sora sa era numita Chalciope seu Ochi-albastri.

') Suidae Lex. v. 'AprovaStai.
2
) Diodori Siculi lib. IV. 41.
3 Strabonis Geogr.
; lib. VIII. 6. 5.
4
) Strabonis Geogr. lib. VIII. 6. 9.- Pausaniae lib. VII. 7. 1. — Steplianus Byz. v. "Ap-foc
5
) Lanrianu si Massimu, Dictionariulu 1. rom. v. Argatu.
Esista faYS indoielS un raport de filiafiune intre «arga|:ii» din cantecele

eroice romane si intre «Argonaufii» vechilor legende. SupusiY, peste carf
are sS domndsca frumosa eroinS nipita din curfile de langa vadul Brailei,
sunt numifi arga|i. Eroul, care vine se rapdsca pelcele de berbecT din munfh
Buz6ului, ne spune, ca a fost septe ani argat '). Putem ast-fel presupune cu
t6ta probabilitatea, ca sub numirea de *arga{I», asta-di modificata in forma
si in infeles, se infelegeau o-data Argonaufii ceT legendari, originari din
Argos, seu din Thessallia si Elada, can venise s§ pradeze ferile cele fericite
de la Istrul de jos.
10. Nephele seii. Nebula in tradifiunile romane.
A ddua sojia a regelui Athamas purtala poefii grecesct numele de Nephele,

un cuvent, care in limba romana insemneza. nor seu negura si pe care
autorii latin! i-1 traduceaii cu Nebula 2
).
Care a fost insa patria Nephele! seii Negurei, cine au fost parinfi! eT, nic!
un autor nu ne spune. Atat insa pare a fi cert, ca Nephele seu Nebula,

nu-sl tragea originea din familiele thessalice.
Imprejurarea, ca Phrixus si Helle persecutap! de Ino, mama lor mascera,
fug in finutul Colchilor seu in nordul Istrului de jos, ne face a presupune, ca

e! i-si cautase un asil sigur, nu intr'o {era cu totul straina, ci la rudele mamei
lor, ca regiunea Colchis, unde se afla depusa lana de aur a berbecelu! legendar,
a fost tot-o-data si patria natala a Nephele! seu Nebulei, un nume personal,
care in limba poporulm de la Istrul de jos nu putea sS fie de cat Nega.
In zona cea muntdsa a judefulu! Buzeii, cu deosebire in apropiere de co-
muna «Col|:i» mai esista si asta-di o tradifiune despre o «D6mna> le-
gendara, despre o *imperatesa» din timpuri f6rte depSrtate, numitS N6ga.

Ins£ despre soful e! nic! o amintire.
Ddmna Nega, dupa tradifiunile locale, traise in timpurile Tatarilor, insa a
TStarilor celor vcch!, a Titanilor preistoricT. Dupa mortea parintelu! sSu, Ddmna
N6ga remase singura stapanitdre pe {era acesta. Pe langa aureola «imp£-
rat£sca», pe langa renume, avufia, pietate, se ma! atribue Ddmnei Nega o
mare mulfime de diferite construcfiun! sumptudse, palate luxdse, gradin!,
drumurf, aleie etc.
*) A se vedd pag. 578.

a
) Uygini Fab. 1: Athamas Aeoli filius, habuit ex Nebula uxore filium Phrixum
et filiam Hellcn.
Pe teritoriul comund Cislau, In apropiere de cStunul Buda, si in mijlocul

unel pSdurf seculare, se mat cunosc si ast5-dl ruinele unui palat fortificat,
numit adese on cetatea Ddmnel Nega, de unde ffranil scoteaii pana in dilele
208. — Stejariul eel betran de langa ruinele palatului

Domnei Nega in catunul Buda, comuna Cislau.
Dupa o fotografia din a. 1900 l
).
nostre petre cioplite pentru trebuinfele lor; er langS ruinele acoperite de

muschiu ale acestui palat se in&tya" maiestos un gorun de o vechime, ce nu
se pdte calcula. Acest palat, dup& cum ne spun tradifiunile poporale, servia
D6mnei Nega ca loc de scapare in timpuri de retriste.
l
) Acest gorun uries, cunoscut si respectat in tot plaiul Buzeului pentru vechimea sa
traditional, are o periferia cam de 5 metri si un diametru de 2 metri (Iorgulescu, Diet,
geogr. Buzeii, p, 349. — Respunsurile la Cestionariul nostru istoric, c. Glodeanu,
jud. Buzefl). Dac5 acest arbore stravechifi, crescut, on plantat, langS porta unui palat
legendar, a avut la inceput vre o destinatiune, ori vre o istoria a sa particulars, nu
putera
Despre personalitatea istorica a acestei faimdse Ddmne nu aflam nirf o

urm& in documentele romane. Din contra, totul pare a confirma, cS ruinele
cele vechi ale palatelor sale din munfii Buzeulul construite din petre cioplite,
ca dmmurile Ddmnei Nega taiate prin stanci inalte, grSdinele si aleiele sale
cele legendare, se reduc la o epoc2 forte dep3rtatS de opulenfa si de linisce 1

).
Leganul familiar al Ddmnei N6ga pare a fi fost in apropiere de Colfi in
sci. insa dup& aspectul s£u, el sdmena forte mult cu stejariul din pictura de vas, cc ne
infatisfSza lupta Argonautilor cu balaurul Colchic (A se veda" pag. 549). La poporul pelasg
si chiar la Roman! stejarii au fost tot-de-una f<5rte onorati. Plantati inaintea unui templu,
langa pdrta unei cetatf, a unui palat, on langa un mormSnt, el eraii considerati de re-
HgiofT. fnca in anticitate se atribuia stejarilor o etate estra-ordinara. Iliada lui Homer
(VII. 60; XI. 170) ne spune, ca langa Porta Schea de la Troia se afla un gorun
inalt (<f]fik, cu intelesul de stejariu), consecrat «parintelui Joe, tinatoriului de egida».
Naturalistul Theophrast (Hist. Plant. IV, 14) nascut in seculul al IV-lea a. Chr. amintesce
intre arborii Celebris pentru vechimea lor si despre gorunii (f vjf ot) plantafi pe mormentul
lui Ilus de la Troia, despre carl vorbiau si mitologii. Pliniu ccl betran scrie de asemenea
(XVI. 88), ca. langa orasul Ilium, seii vechia cetate a Troiei, mai esistau inca in timpul
seii gorunii (quercus), carl, dupa cum spuneau traditiunile, au fost saditt pe mormentul lui
llus atunci, cand orasul acesta a inceput se se numdsca Ilium. Pausania (VIII. 23. 5) amin-
tesce, ca in timpul seQ (sec. II. d. Chr.) mat traia incS stejariul eel profetic al Pelasgilor
de la Do dona, a carui vechime devenise mitologica. La Heraelea, din Pontul Thraciel,

dupS cum scrie Pliniu (XVI. 89. 1), Hercule plantase doi goruni (quercus) langa altarele,
ce eraii consecrate lui Jupiter Stratius. In tinutul Colchilor lana de aur se afla suspendata
de un stejariu (g>fqx6s% pe care poema orphica i-I numesce sacru (v. 890). Gorunul (quercus)
de la M a m b r a, sub care locuise patriarchul Avram, a esistat, dupa cum scrie Isidor
din Sevilla (Orig. XVII. 7. 38) pana in timpurile Tmperatului Constans. In fine mai notam
aici, ca in curtea bisericei celei vechi dela Pociovalisce in jud. Gorj, am vedut noi
insi-ne la a. 1892 dol goruni forte betranl, unui langa altariu, altul langa usa bisericei, cu
un diametru de cate 1.50 m. Acesti goruni erau considerati de religiosi. Dupa credinta
poporului", acela care ar cerca se-I taie se inbolnavesce indata si in scurt timp more. (Cf.
Vasiliu-Nasturel, Diet, geogr. Gorj, p. 275). Sciinta nu a putut pana asta-di se stabilises
cu ore carecertitudine, care pdte se fie etatea cea mai indclungata a stejarilor seu gorunilor.
Tot ce se scie este, ca acest gen de arborl cresce incet si are o vieta forte vigurdsa
P6te ca in scurt timp gorunul eel stravechiu de langa palatul distrus al Ddmnei Nega,
va dispare" si dSnsul. Am credut ast-fel necesar, se-I conservam aici figura pentru tim-
purile viitdre. El este un represcntant al unor vechi idei si usuri religiose.
') Unii din scriitorii mai noi s'au incercat se rcduca vechimea istorica a Ddmnei
N 6 g a la seculul al XVI-lea al erei ndstre, un secul plin de miserii, politice si sociale,
care nu pdte -s£ corespunda la palatele si gradinile cele magnifice, atribuite Ddmnei N6ga.
In lot casul daca in seculul al XVI-lea a esistat vre-o DdmnS, on jupane"s5, numita Nega,
ea nu este identica cu Ndga cea legendara, al carei vast domeniu familiar, infrumsetat
cu palate strSIucite a fost plain! Buzeului.
comuna Nehoias, seu Negoias l

), o localitate, care o-data se bucurase de o
escelenta bunS stare materials. Ea are si astS-di 3030 locuitorT, 4 biserici
si 4 tergurl anuale. Aici, dupa tradifium, i-sl cSutase Domna Nega scaparea,
cand o urmariau Tataril, ca sS-T iee {era; aici se aflau omenil sei ceT mai
incredufi, rudele sale 2
).
Originea etimologicX a numelm de Nehoias se reduce la una din cele

mai vecM, mat numerdse si mai distinse familil din plaiul Buzeulul, N6g
seu Negul, de unde formele derivate de Negoiu, Negoias, Negoifa, Nego-
sina etc. 3
). NehoicnT mai este si asta-di numele unel cete de mosnenT, din
comuna Paltinenl in apropiere de Nehoias; alte doue cete de mosnenT nu-
mite Negosani, esista, una in comuna Canesci si alta in comuna Policiori *).
Fuga lu! Phrixus in parfile din nordul IstruluT si espedip'unea cea sfantS
a Pelasgilor meridionali pentru luarea laneT de aur, o espeditiune, in fruntea
careia se aflaii Thessalienii, ne pun in evidenfj comunitatea de rasa, de re-
ligiune si legSturilele vechi familiare, ce au esistat o-datS intre Pelasgii de

la Pind si intre Pelasgii de la CarpatT.
Eroul lason, dupa cum results chiar din Homer, nu era de nafionalitate
grec, dar nicT numele sSii nu era grecesc. Mama lui lason, dupS istoricul
Pherechyde, a fost fica unut asa numit <I'6Xaxo« (Phulacos B

). Era ast-fel din
tribul eel estins al Pelasgilor thessaliem, numit Fulaci, un cuvent care

dupa cum vora vede in capitulele urmatore, este identic in forma si in in-
teles cu terminul etnic de Viae! seu VlachT.

In fine spre a completa, pe cat ne este asta-di posibil, aceste amintirl
vechi despre Ddmna Nega, no! reproducem aici in nota o tradijiune romanS,
prin care se constata, cS acesta remarcabila Domnitore, retrasa in plaiul
BuzguluT, a fost una si aceeas! personalitate preistorica cu Nephele seii
Nebula, mama lui Phrixus din legenda Argonaufilor 6

).
') Sub aedsta forma ne apare la Sulzer, Gosch. d. transalp. Daciens I (1781) p. 311.
2
)
Mai notSm aici, ca la poetul Lucan (IX. v. 956) He lie porta conumcle de Ne-
phele as (adccS i fica Nephelei), un epitet cu o forma forte apropiata de numele co-
munei Nehoias.
3
)
Pe tcritoriul accstel comune se afla muntele N e g o i u I, apa Neg o i u I si pareul
N e h o i a ? (Negoias), numiri a caror etimologia' se reduce la conumcle unel vechi cete

de mosnenT, N^gu seû Negul.
4
)
Iorgnloscu, Diet, geogr. Euzeu, p. 559.
») Fragm. Hist. gr. Vol. I. 87. 59.
6
) Acesta important!! traditiunc este publicata de Odobescu in scrierea sa intitulata
VsuSo-KuvYifstiy.o; (Ed. 1887, p. 175 seqq.) «in vremca de demult», ne spune aedsta
naratiune, «pe cand dmenii de pe lumea asta sciau si puteau mai mult tr&ia in
11. Phrixus (Qiqlôg), un nume vechiit patronimic

in nordul Dundrii de j'os.
Dupa cum numele de Nephele era numai o simpla traducfiune grec6sca,
tot ast-fel autorii grecesci alterase si numele lui <&pti;oc.
Grecil cei vechi, dupS. cum scim, schimbau adese ori pe B al Pelasgilor
in O dicand: <5pi>7£c in loc de Bpi-fec, <KXmcttoc in loc de BiXi:nroc, epevtxi]
1
in loc de Bspsvbcr], #&fco$ in loc de B6?coc etc. ).
Tot ast-fel ei au modificat si numele pelasg al lui Phrixus.

In comuna Nehoias din plaiul Buzeului mai esista pana asta-di o cdta de
MosnenI, ce p6rta un nume vechiii stramosesc de Briciii 2
). Mosnenii
din parfile muntose ale T£reI-romanescI si ale Moldovei formeza din punct
de vedere istoric cele mai vechi familii nobile, autochtone ale acestor \M.
EI mai pastreza pana asta-di institufiunea caracteristica a devalmasiei daco-
gete cu privire la proprietatea imobiliara rSmasa de la stramosi 8
).
plaiul Buzeului o impSrStdsa tare si mare, pe care o chiema D<5mna N£ga. Ea i-si
avea palatele ei tocma colo, in codrii Cislaulul, unde se ved si ast8.-dl pe o magurii
mare .... temeliele de zid, ale cetatii ei . . . . Din toti copii, cat! D-deu i dase
si-i luuse inapol la sine, Ddmna N£ga remSsese in veduvie cu un ficior, pe care-1
iubia ca lumina ochilor .... El intelegea si graiurile tainuite ale pasSrilor si fi6relor . . .
Mama sa i-1 trimite s£ colinde lumea. El cu boierii mari apuca pe apa Buzeului in sus . . .
Cand sosira la infurcitura Based, el dede.pinteni calului sefi fugar, trecu in sbor cu
fugariul spumegand . . . peste stanci si ape, calul sbura ca nebun cu coma
si narea in vent, &r calaretul se simtia dus ca vfintul si ca gandul peste stanci, peste
verddta, peste gol si erba cr6t5 ... El este un copil retScitoriu prin padurl. etc. —
Ca un retacitoriu prin pSduri ne apare Phrixus s i in traditiunea lui Hyginus (Fab. 3):
Phrixus et Helle insania a Libero obiecta cum in silva errarent. — Despre Ndga
cea legendara mai esista si unelc cantece traditionale romane. In unul din aceste ea
este numita «imperatdsa» intocma ca si in traditiunea culdsa si publicata de Odobescu:
Asta-di esti imperSt^sa
Mane te ved fara casS ....
(T c i 1 c 5 c u, Mat. folk!. 46).
*) A se vcde" mai sus pag. 533.

J
) lorgulescu, Diet, gcogr. BuzeQ, p. 554.
3
) Cetele cele numerrjse de MosnenI (Mosteni, Mosinasi) stabilite in regiunea
superiors a riului BuzeQ (Phasis) eraii cunoscute si in geografia antica sub numele de
Moscheni, Mossyni si Mossynoeci (Pliniu, lib. VI. 10. 3; 4. 2; 4. 4; V. 33.
4. — Scylax, §. 86. — Steph. Byz. v. Moooovowot). Dupa Strabo (XII. 3. 18), ei
locuiafi in regiunea muntelui Scud is es, asta-di Spedis in plaiul BuzSuluI, si faceau
parte din o populatiune de munteni, oi Sps-.ot. La Apolloniu Rhodiu (II. v. 379) Mos-
synoeci stint amintiti in apropiere de Amaz6ne si de Colchi. Locuintele lor se
Dupa tradifiunile poporale din plaiul BuzSului, esista intre Ddmna Nega
cea legendara si tntre familia B r i c i u din comuna Nehoias 6re-cari leg&turl
vecht de inrudire 1
). De fapt insa, noi avem aid numal una si aceeasi familia
mare Negoiesca.
209.— Phrixu's, fiul regelui Athamas si al Nephelel, incalecat pe ble^becele

cu lana de aur, trece peste valurile cele agitate ale maril si pe'ste campil
intinse sprc a-sl cauta siguranta vietei in Colchis. Pictura de vas dupS
Gerhard, Phrixos der Herold, Berlin, 1842 *)„
aflau tntr'un tinut paduros in partea de jos a unei regiuni muntdsc (M.-f]so3«v Itfet^s f*fe«»j
uituipeitt^ te vs(iovTat). Avem aid erisl numal o perifrasa a numelui vechiu geografic de
«Muntenia». Casele acestor Mossynoeci eraG de lemn, insade o architecture particulars.
Ele erau inalte si construite in forma turnurilor, seu cum se numesc astS-di c u 1 e. Acestl
MosnenI (Moscheni, Mossynoeci) intocma ca si Colchii, vecinil lor, ca si Amazdnele,
ca si ChalybiT, au fost dislocati in epoca de decadenta a geografiei grecesci si trans-
portafi pe termurele de sud-ost al Marii negre, unde numele lor a fost aplicat la nisce
triburi obscure de langS frontierele de nord ale Armeniel. O alta grupS de Mosteni
este amintita in geografia vechia langa Columnele lui Hercule, seu cataractele IstruluJ
(Maati-f)vo :- la Stephan Byzantinul si Massieni la Avienus, Or. marit. v. 421 seqq.).
4
) Ddmna Nega, ne spune o traditiune poporala, urmaritS de Tatar! fuge in Ne-
hoias la familia Vlidoian, din care i-si trage originea sa familia Briciu.
») AcestS pictura de vas, in stil etrusc, ne infatiseza una din cele mat frumrjse re-
Putem ast-fel susp'ne cu tota probabilitatea, ca din punct de vedere istoric
si etimologic numele Phrixus din legenda ' argonautici este identic cu

numele cetel de mosnenT, Briciu din comuna Nehoias.
12. Legenda Hellel in versiunea romand.
Despre Helle legenda grecdscS ne spune numat forte pufin. Totul se re-
duce aid la o simpia. amintire, c& tSnera prince^ cercand sS fugX cu fra-
tele seu Phrixus de persecufiunea mamel sale mascere, Ino, a cSdut de pe

berbecele cu lana de aur la strimtorea dintre marea egeS si marea de Marmara,
care tn urma acestel nefericirl s'a numit Hellespont, adecS Marea Hellet.
Helle in legenda argonautidt, nu are absolut nici un rol, dar cu tote

acestea ea a trebuit sH fie o figurS forte interesantl poporalS, fiind-ciS, dup&
cum ne spun mitologii, ea a dat numele unel mXrf.
In cantecele istorice ale poporulul roman mal esista si astS-dl o tradiriune
despre o tenSrS fedora. numitS II en a, care se aruncS in mare. InsS aid
sdrtea eroincl miscS mai adanc inimile de cat in legenda grec^sca. Ilena
este o frumusefa' idealS a cantSrefilor rominl si figura el se distinge tot-
o-data prin un caracter nobil, moral 1

).
presentSri a legendei lui Phrixus. Tip nobil pelasg, figurS svelta, Phrixus ne apare
aid incins pe cap cu o diademS (panglicS albS), ca emblems a desccndenjel sale din
o familia regala. Perul seu buclat, ce-i ajunge p&na pe umeri, i dS. figure! sale o deose-
bit5 gratia. Acelasi tip ne mal apare si asta-di la pSstorii romani din Valea HateguluT,
de pe Retezat-Parangu si din muntii Moldovel. Cu mana stangS, Phrixus se tine de gfttul
berbeceluf, er cu mana dreptS ridici in sus cSciuia nationals DacS $i varga cea legendara
de aur (t-y-y XPogyjv ?A$Zov. Apollod. Bibl. III. 10. 2. 8), sirabol magic al p5storieT, al
prosperitatii si al pScii. Ca vestment Phrixus are cu sine numal o hainS u$o>5 cu vSrgl
ncgre pe margine, in forma unui paliu seu toge primitive. Este un fel de suman fara
manecT, cum se mal porta si asta-cji in pSrfile muntdse ale Oltcniel si Moldovef. Fai-
mosul berbece Co I chic, ast-fel cum ne apare representat in pictura de vas, ce o
reproducem mai sus, apartine la rasa oilor cu cdrnele belciugate din regiunea Car-
patilor. Este rasa oilor Dace, ce le vedem figurate si pe rcliefurile Columnei lui Traian
(Froehner, PI. 35. 54. 76 si 133),
J
) Mmicncscu, Balade I. (1859) p. 6. 45. — Teodorescu, Poesil pop., p. 635. — Catana,
Balade pop., p. 140. — Alexicf, Texte. I. p. 70. — Inrnik-Barseanu, Doine, p. 491. —
Mariaun, Pocsii pop., Tom. I. (1873) p. 86. — BiMccscu, Poesii poporale din Transilvania,
p. 261. 267. 271. 273. — Tocilescu, Materiale folk]. I. 35. 1248. 1269. 1273. — Den-
susianu Ar., Revista criticS-!iterar5 r An. 1895, p. 24. — Bngnariu, Musa Somesianl I.
Balade, p. 57. 65. — Popp, Lira Bihorului, p. 19. — Gazeta Transilvaniei, Nr. 37
din 1888; Nr. 96 din 1895. — §ez3toarea (Falticeni) An. 43. 76. An. 137. An. I. II. III. 211.
Confinutul variante! romane este urmatoriul:

Il£na (Ilinca, Lenca, Lina) fica Sandulul, o nepdta de ImpSrat,
era intocma ca un sore de vederdsa, si de cat ea mai mandrufa flore pe
camp nu era. Despre farmecul frumuse£el sale vestea mersese departe pesre
fgrl si man si chipul ei sagetase multa lume. Intr'o Joi de dimin6fa, tfi-
nSra fecidra, cu ochi negri, se duce la Dunare, cu cofele ca florile, si pri-
vind spre resarit ea vede inspaimantata venind pe apa in sus un caic cu

postav rosu invelit, cu covore impodobit, pe din afara poleit si de arme
stralucind. Eraii Turcii Tarigradeni cu feciorul de impgrat. EI veniaii sa o
rapesca. La inceput Ilena, cea vestita de frumdsa, nu scia, daca langa fSr-
murii Dunarii sunt macil inflorifT, orl sunt Turcii inveli}:!, tot cu rosu im-
podobifi. Apol infricosata ea arunca vedrele la pament si alergand la paring
le dice plangand si suspinand. Matca, mSIculipa mea, ascundefi-me' unde-va,
ca vin Turcii sfi me" ia! Turcii sosind se due indata la casele cele frumdse
ale Sandului si gasesc pe tengra Ilincufa ascunsa in gradinifa sub o tufa de ro-
manipa. EI o smulg din sinul familiel, o pun in caic si pl6ca cu densa pe apele
Dunarii in jos. Desperata de o desparp're atat de violenta de langa *sinul
mamei sale, si de sdrtea, ce are s'o ascepte in casa rapitoriului seu, nobila
fetifa se arunca in Dunare, on dupa alte versiuni in mare, ca-cl de cat
roba Turcilor si Ddmna paganilor, mat bine hrana pescilor si rugina petrelor.
Patria adeverata a acestei frumdse eroine a fost, dupa cele mai multe
variante romane, langa Dunare, acolo unde sosesce caicul eel faimos, 6r
curfile Sandrulul, ale parintelul sSu, se par a fi fost la Tirighina. Comuna

Filesci, unde se mai v£d ruinele acestei avute acropole preistorice, mat pdrta
si asta-dt numele vechiia de Sandrenl.
Acesta interesanta rapsodia de la Istrul de jos era cunoscuta si anticitap'I.
Dupa cum Ovidiu intercalase in legenda Medeei cele mai frumdse versuri
din cantecele poporale despre Nedea, cantareâ cea vestita, tot ast-fel facuse
§i poetul epic Valeriu Flacc din sec. I d. Chr., care in Argonauticele sale
reproduce episode intregl din poema tradifionala a Ilcnel celel frumdse de

la Istru.
Iason, dupa cum ne spune Valeriu Flacc, sosind cu corabia la gurile
riulul Phasis orddna eroilor Argonaup" sS iee armele, apol in dimin6fa ur-
matore deusul cu 9 sofi al sel parasesce corabia spre a se duce in orasul
lul Aiete. In aceeasl di dimin6pa, pe cand rSsaria sdrele, Medea merge la
fermurele riulul Phasis si privind in departare ea vede de o-data pe acesti Ar-
gonaup" inaintand incet pe langa fermure in sus. Se opresce indata. Apol in-
tristatS si cuprinsa de frica dice catre crescatdrea sa : ce trupa este acesta
NIC. DBNSUÎANU. „„
m3Iculi^? de sigur ei vin ca sS mS c6rS, eii n'am mat vSdut nicT arme,
nicl imbr3cSminte, cum ail omentf acestia, te rog, vin3 s6 fugim, s£ ne
ascundem unde-va in tufe, ca sS nu ne g3sesc3.
Er b£trana Henioche i dice: nu te infricosa, nu te insp5Tm6nta, el nu sunt
dusmanl, cart sS te ameninfe, or! sS-fl fac& vre-un rSii; dup& cum v£d, el au
haine rosiY ca flacSra, el p6rta\ panglice si frunde de olive, el sunt GrecY,
asemenea intru t6te lul Phrixus, care incS venise din Grecia 1
).
Ce e drept legenda Ilenet celei frumdse, ins£ nefericite, de la Dun5rea de jos,

o mare asemSnare cu legenda epicS a Medeei. Mat
1
ne presintS In partea antaia
mult, ea este o eroinS din aceeasT cetate preistoricS, de unde era si Medea *).
InsX In tot casul Il£na, cea «faYS de s£mSn in lume», fica SanduluT, pe
care o celebr6z& cantecele poporale romane, nu este Medea, fermec&tdrea
cea fSimdsa' a anticitSfil. Avem aid un alt tip, si un alt ciclu epic, ce ne
apare in legendele grecesd, numai in forma' fragmentary sub numele de
Helle.
Este probabil, c& in cele mat vecH variante grecescT, Helle nicl nu figura
ca sora lul Phrixus. Ac6sta o confirms si pictura de vas, ce o reproducem
mal sus (pag. 591), unde ne apare numai Phrixus^ f3r5 sS aib& 14ng5 densul
si pe Helle.
•) Yaleril Flaccl Argonauticon, V. v. 342 seqq.:

fluvios ripamque (Medea) petebat
Phasidis ....
Ut procul extremi gclidis a fluminis undis
Prima viros tacito vidit procedure passu,

Substitit, et moesto nutricem affata timore est:
Quae manus haec, certo ceu me petat agmine, mater,

Advenit haud armis, haud unquam cognita cultu ?
Quaere fugam, precor, et tutos circumspice saltus...

Non tibi ab hoste minae, nee vis, ait (Henioche), ulla propinquat,
Nee metus; externo jam flammea muricecerno

Tegmina, jam vittas frondemque imbellis olivae.
Graius adest
*) Dupj alta variants, 1 1 6 n a cea frumdsa, «cum nu mat era in lume», se lasa de buna,
voia, ca se fie rapita, fiind-cS mama-sa murise, tat51-s£u imbStrfinise, si el rgu o necSjia.
Avem aici aceeasl traditiune legendara, ca si despre Nephele si Athamas. Eroul, care r3-
pesce pe 116na, o pune langa dfinsul pe cal, si intocma ca Phrixus cu sora-sa Helle, el
aldrgS de nicT nu mal atinge p&mentul.

Si trecuri peste va u n t e . . .
Si trecura peste ape

Ca de tatai seu sS scape ...
Mtricneicu, Balade, I. p. 8.
VULCAN SI OPERELE SALE CELEBRE. 595
xxvii.- h*ai2tos. volcanus.-patria §1 operele sale celebre

In traditiunile romane.
DupS tradiîunile homerice, istoria artel vechi metalice era incorporate in
eel mai genial technic al timpurilor eroice, numit de Greci Hephaistos,

dc Egipteni Op as '), er de Roman! Vole an us si Vulcanus.
Patria lut Vulcan a fost in regiunea cea fericita* din nordul peninsulei
thracice, acolo unde se nascuse toti deii, langa Oceanos potamos, numit
2
si parintele deilor ).
Vulcan, dupa cum ne spune Homer, precipitat din Olymp de mamS-sa

Junona, fiind-cii se nSscuse diform, petrecuse 9 anl intr'o spelunca, s6u fau-
risce, de langii fluviul OceanuluT, acolo unde riul murmur^ si spumega' cu
un vuiet imens, adeca langa cataractele IstruluT. Aici el se ocupa lucrand

3
agrafe, inele, brafare, cercei si colane ).
210. — Fauraria lui Vulcan. Baso-relief din Museul Capitolin. Vulcan bate cu cio-
canul o bucatS de metal. Langa densul doi cyclop! (Bronte si Sterope) i dau ajutorifi,
un al treilea (Arges) sufla cu foil. Dupa Mtiller, Manuel d'archeologie, PI. 32, fig. CV.
Pe monumentele de sculpture ale epocei romane, Vulcan este inf&fisat
cu o caciula Dadi pe cap. Aspectul faurariei sale este in general acelasl din
nordul Istrului de jos. El lucrS cu aceleasl instrumente simple, pe cart le
mai vedem si asta-d! la ferarii din regiunea Carpatilor, doi fol, clesce, cio-
cane si o nicovaia in forma celei descoperite la Gradiscea MunceluluT, a-
scdatS pe un butuc de lemn nelucrat.
i) Ciceronis Nat. Deor. lib. III. c. 22.
2
) Homeri Ilias, XIV. v. 201.
«) Homeri llias, XVIII. v. 400.

596 MONUMENTELEPREISTORICE ALE DACIEI.
Cu privire la patria M Vulcan, nol mai aflam o important! notifa la Pindar
si la autorul poemd epice Danais. Dupa cum ne spun densil, Vulcan esise
la lumina din JerS, ix. y^s *). Avem aid 6rad numele poporal geografic al
regiunil dintre Carpafil meridional! si Istru: T£ra.

Regiunea de la Dunarea de jos au format in tote timpurile pamentul eel
clasic al productiunilor metalifere. Aid incepe metalurgia, aicT arta de a

fabrica metalele. Aid, mai mult intemplarile, de cat cercetarile archeologice,
au facut si fac a se descoperi nenumerate tesaure de obiecte de arama,
de bronz, aur si argint, ecle mar multe de o technics admirabila, m2rturii ale
unei puternice civilisafiuni disparate, ale unei arte, care nu era nicl grec<Ssca,
nici etrusca. De alta parte pamentul EladeY si al Asiel mid a fost tot-de-una
seYac de mine si serac de faurl. Chalybil, Dactylii, Curefii si TelchiniT, ma-
iestrii in topirea si in lucrarea metalelor, ne apar la dSnsii numal ca colonil
seu migrafiuni scythe, de multe ori ca un fel de alchimisti si vrajitorii.
Un fill al lul Vulcan era cunoscut in vechile tradifiunt grecesd sub nu-
mele de Ardalos (Ardalus 2
). Avem aici o numire etnica, care dupS cum
vom vedd mat la vale, corespunde la eponimul de Ardelean, seu din Ar-
del 3
). Eponimele erau in timpurile vechl grecescT f<5rte usitate. Ast-fel
avem: Aegyptos, Thessallos, Istros etc.
Despre fiul lul Vulcan, numit Ardalus, se mai spunea, ca densul a fost
acela, care aflase fluera (aOXov);
Fluera ne apare ca eel mai vechiii si mat plXcut instrument de musica

al Pelasgilor. La poporul latin si la Roman! fluera era prescrisa la tdte
ceremoniele religiose si politice, la sacrificiT, la procesiunl, la jocurile publice,

la ospefe, la resboie, la triumfun, la nunjl si la immormentart i
). Cu fluera
•) Harpocr. v. Ab-.6-/_frow<;: '0 Si IlivSapo? m\ & rrjv Aavai8a TtEitoivjxal; tcasiv 'Epix-
a-iiviov xal "H-fa-.otov b -[i]; p&y5jv«t (Homeri Carmina, Ed. Didot. p. 586).
•) Pausaniae lib. II. 31. 3.
*) Numele poporal de Ard61, ce-1 are Transilvania s6& regiunea centraia a' Daciel
vechl, este, dupl cum am vedut ma! sus, forte vechiu. Un vicus Ardilenus este
amintit in epoca romana langa Filipopole (C. I. L. VI. nr. 2799), probabil o colonia de
p&storl ardelenl. De asemenea se pare a fi fost o colonic ArdelenI si in Roma,
de '
despre carl amintesce Phaedru, fabulistul nascut in Thracia: Est ardelionum quaedam
Romae natio (lib. II. fab. 5), si Martial in epigrameie sale (I. 80. II. 7); <5meni de alt-
mintrelea forte activl, dintre carl unii se ocupau cu arta declamatiunii, cu advocatura,
istoria, poesia, gramatica, astrologia. fns5, dupa cum ne spune Phaedru, el eraii tot-
de-una nemultamiti si fdrte urgisiti in Roma.

<) Mommsen, Rom. Gesch. I. 220: Auch sie (die Flotenblaser) fehlten bei keinem
Opfer, bei keiner Hochzeit und bei keinem Begrabniss; und neben der uralten
offenthlichen Priesterschaft der Springer stent gleich ait, obwohl im Range bei weitem
VULCAN §1 OPERELESALE CELEB RE. 597
se acompaniau dupa terminarea festinelor cantecele pentru lauda deilor, a

J
eroilor si a barbafilor ilustri ).
Si asta-di culmile si vaile Carpaplor mai resuna intocma ca in timpurile

peiasge de cantecul eel dulce al fluerelor pastorale. Fluera este, care da si
asta-di solemnitate ospefelor, nedeilor si petrecerilor poporale in parole cele
muntdse ale fgrilor locuite de Romanl. Cu fluera se insotesc cantecele vi-
tezesci despre Novae, Gruia si Iorgovan, ce daui meselor poporale un ca-
racter festiv traditional. In fine cu fluera se acompanieza bocetele femeilor
pentru eel ce tree in alta lutne s

).
Intre operele cele mai renumite de arta ale lui Vulcan, cei vechl amin-
teau o vifa de aur incarcata cu foi si cu strugun, pe care o fabricase
Vulcan pentru parintele seu Joe, si pe care acesta o daruise apoi lui Lao-
medon, regelui Troiei 3
). Vulcan, dupa cum ne spune Iliada lui Homer, mai
lucrase, cu deosebita maiestria, scaune poleite pentru deii din Olymp 4
),
si un tron de aur pentru Junona 5

).
Mat esista insa o legenda. important?! religiosa despre unele obiecte sacre
niedriger, die Pfeifergilde (collegium tibicinum). — Moininsen, ibid. p. 230: Die ein-
heimische F 1 o t e licss man sich gefallen, aber die Lyra blieb geachtet.
') Ciceronis Tusc. IV. c. 2: gravissimus auctor in Originibus dixit Cato, morem
apud majores hunc epularum fuisse, ut deinceps qui accubarent, canerent ad
tibiam clarorum virorum laudes atque virtutes.
a
) Iubirea traditional, ce o au pastorii romanl pentru fluera, oatiara esprimata,
in mod admirabil, in urmatdrele versurl poporale:
fir la cap se-mi pui Mult dice cu foe !
Flueras de fag, V6ntul cand o bate

Mult dice cu drag ! Prin ele-a rgsbate
Flueras de os, §'oile s'or stringe
Mult dice doios Pe mine m'or plange

Flueras de soc, Cu lacremi de singe. ,
Alecsandri, Poesit pop., p. 2.
Dupa legendele romane fluera e «blagoslovita». Ea este facuta de DumnedeS,

cand a pascut oile pe pamfint (Sezatoarea. FalticenT, An. I. 156). Intelege aicT pe Apollo
seu Sdrele. Figura Sdrelul o mai vedeni si asta-di representata pe fluerele pastorilor
romanf, ca ornament atiune sub formS de discuri cerculare.

») llias parva, frag. 3. — Ac6st& vita de aur a trecut mai tardiu in posesiunea
regilor Persiei, la Cyr si la Dariu Hystaspe (Cf. Pliniu; lib. XXXIII. c. 15; Herodot,
lib. VII. c. 27;.
*) Honieri Uias, XX. v. 11. — Dupa Diodor Sicul (V. 74) Vulcan a aflat nu numai
modul cum se pc5te lucra ferul, arama, aurul si argintul, dar el este autorul technic al
tuturor operatiunilor industriale, la can focul j6ca un rol principal.

5
) Homeri llias, XVII, v. 238-239.
ale Scythilor, o tradip'une, ce sta in raport forte strins cu lucrarile mira-

cul6se, pe cart anticitatea le atribuia lui Vulcan.
In timpurilc primitive, ne spune acesta legenda, pe cand domniaii la ScythI

regii Lipoxais, Arpoxais si Colaxais, aii cadut din ccriu pe pSmentul Scythiel
urmStdrele obiecte de aur: un plug, un jug, o secure cu ddue taisuri si
o paterS *). Aceste obiecte prefidse formau aurul eel sacru al Scythilor, pe
care, dupa cum scrie Herodot, i-1 conservaii insusi regit cu cea ma)t mare
pietate si tngrijire. In fie-care an s& faceati intrunirf publice si sacrificii mart
la locul, unde se aflau depuse aceste daruri sfinte. Aceste obiecte sacre
cSdute din ceriu ni se presintS ast-fel ca nisce vechi paladil naîonale ale Scy-
thilor. Ele aveau o insemnatate nu numai religidsa, dar tot-o-datS politics
si economics. Plugul eel sfant simbolisa de sigur introducerea binefacatdre
a agriculture!, gloria cea vechia a nafiunii pelasge; jugul, domesticirea ani-
malelor trebuincidse la cultura pamentului; securea de resboiu, apSrarea in

contra inimicilor, e> patera, sacrifjciT si libafiuni deilor.
In ce privesce plugul eel miraculos de aur al Scythilor mal e de lipsa
se amintim aid inca o vechia tradifiune, pe care o aflam la Apolloniu Rhodiu.

Vulcan, dupa cum ne spune acest erudit poet alexandrin, fabricase pentru
regele Aiete, domnul Scytiei, si al parfilor de apus ale Pontulul, un plug de

adamant, seu de otel, si do! tauri cu picidrele de arama. Cu acest plug, regele
Aiete trase cate-va brasde inalte de cate un stanjin pe campul eel infelenit de
langa resedinfa sa 2
). Este una si aceeasl tradifiune la Herodot si la Apolloniu
Rhodiu, insa sub forme deosebite. Vulcan este autorul technic al plugului celul
sfant al Scythilor. Lui Vulcan, dupa cum ne spune Suida, i atribuiaii vechile
tradifiuni, fabricarea celor de antaiu instrumente agricole, fewpYixa kp'(aktfa.
Despre vifa si despre plugul de aur mal esista si asta-dT la poporul roman
3
diferite reminiscence ).
l
) Herodoti lib. IV. c. 5. 1. —O traditiune analoga despre un clopot lasat din ceriu,
o aflam intr'o «Urare> romanesca «cu plugul» din comuna Ancesci, jud. Tecuwiu:
Bucurati-ve boieri, bucurati-ve De clopot versat
Cum s'a bucurat Troian imperat Drept de la Dumnedeu lasat.
Aici sub numele de «Troian imp6rat» nu este a se intelege *Traian» cuceritoriul
Daciei, ci Novae Troian seu Hercule eel legendar (Cf. p. 427, nota 2, si p. 599).
>) Apollonii Rhodii lib. III. v. 230-233. — Pindari Pyth. IV.

3
) O vita de aur era trasa pe fasia Domnului sfant:
Dumnedeu e mititel Cu fasuta de metasa

mititel si infasatel Co vita de aur trasa.
SezStoarea (FSlticenl), An. I, p. 148.
Despre v6rga de aur, aflam diferite notite la autoril de peste Carpatl. Ea se gasia
VULCAN SI OPERELE SALE CELEBRE. 599
Cu deosebire se spune despre plugul de aur, cS eroul mitic Novae Troian

a fost acela, care a tras de-alungul {SreT de la apus spre rSsant o brasdS
uriasS cu un plug de aur si pe care densul l'a terit cu manele sale farS
ajutoriul boilor 1
). Un principe al Transilvaniel, ne spune alta tradifiune, a
inceput sS are cu un plug de aur, insi venind inimicil si trebuind sS pS-
riSsesc5 lucrul, densul a ingropat plugul de aur in pament si a fugit 2

). In
comuna Romos din Transilvania, dupa cum ne spune poporul, se ar fi de-
scoperit un plug de aur si diferite obiectein forma instrumentelor de agri-
culture s
); in comuna Cufoia si In Sardul-unguresc doue plugurf de aur in
miniatura *), er in comuna Gostovefl din judeful Romanaft un plug de itur
B
si diferite obiecte antice ). -
Aruncand acum o privire generals asupra acestor diferite tradifiuni po-

porale, noi vom put6 considera ca un fapt istoric, ca la Scythil din regiunile
agricole a esistat intru adevSr un plug de aur, ca obiect sacru de venera-

fiune, ca un paladiu national al esistenfei lor politice si economice.
prin viile, ce se cultiva in regiunile aurifere ale Transilvaniel si Ungariei. — Petri Kanzanl
Epit. rer. Hung. Index II. Ed. Floriani, p. 154: Et quod mirabile in vinetis in aurifero
loco satis, aureae virgunculae . . . . quandoque leguntur. Cuius generis complures

nos vidisse fatemur. La acest text Florianus face urmSto'rea notita: In Transilvania
aureae virgulae in vinetis nascuntur. De asemenea scrie Frldwalszky, Minero-logia
Transilvaniae (1767) p. 26: videre mihi datum est, in Augustissimo Domus Austriacae
Cymeliarcho virgam auream e montibus Tokaj erutam, v i t i adnatam implexamque,
longam si distendatur, facile unius et medii pedum. Conferesce in acesta privinta si
Benko, Transilvania, I (1778) pag. 95. FarS indoiela, noi avem aici numal simple cre-
dinte poporale, ce nu se pot prin nimic justifica; insa aceste credinte se reduc la timpurl
forte departate. Despre varga de aur se face amintire si intr'o colinda poporala romana.
Pare-ca era Si 'nprejur de lac
Ici in curtea mea V(5rgS ca de aur,
Un lac chiserac Cu ochl de balaur.
Marienescu, Colinde, p. 152.
») Cestionariul istoric. Respunsurl din com. Samburesci, jud. Olt.

') Miiller, Siebenbiirgische Sagen, p. 75: Bei Neudorf (linga Sighisdra) pflugte . . .
einmal Furst Apafi und zwar mit goldenem Pfluge. Da kamen die Kurutzen und
zwangen ihn die Arbeit aufzulassen Zuvor aber vergrub er den goldenen Pflug.
. . .
3
) Ackner, Die romischen Alterthiimer in Siebenbiirgen, p. 13: Von Romos oder
Rams, ostlich von Broos gelegen, wird erzahlt, dass daselbst schwer golden e,
einem Pfluge und Ackerwerkzeugen ahnliche Gegenstande gefunden und von dort
weggefuhrt worden seien.

*) Cestionariul istoric. Respunsurl din comuna Geaca in Transilvania.
*) Frundescn, Dictionariul topogr. al Romaniei, p. 221. — O alta tradifiune la Lehoczky

(Beregvarmegye, III. 276).
Insa de o parte, nume"rul eel mare de tradidunT, ce le aflam, despre plugul
de aur in jenle locuite de RomanT, de alta parte importanfa, ce se atribue
acestui simbol al agriculture! In reminiscenfele poporulu! nostru, ne fac a pre-

supune, c5 tradidunea lul Herodot se referia la ferile Daciel.
Ce e drept, Scythii din Olbia povestiaii lui Herodot, ca fera, unde se aflaii
depuse aceste obiecte sacre se afla situatS in pardle despre meda-ndpte.
insa dupa ideile si dupa cunoscinfele geografice vecH, regiunea Daciei, cu

mtindi sei cei inalfi, dupi car! se ascundea sdrele, era considerate ca cea
ma! nordicS; ea se afla situata tocmai sub Ursa cea mare; pe ea se redima
polul boreal al ceriului, Geticus polus J
). Ma! mult, in poesia poporala ro-
mana din Moldova se mat spune si asti-di, £& turmele cele frumdse ale
pastorilor ardelen! vin tocmai de la «meda-ndpte» *).
Insa cea ma! importanta tradidune despre operele cele faimdse ale lui
Vulcan o aflam in o colinda romana din munfii apuseni a! Transilvaniei.
LucrStorii minelor de aur din aceste parfi, o-data atat de fericite, ale Tran-
silvaniei, ma! celebreza si asta-di in colindele lor pe faurul eel maiestru al
anticitadi, caruia densil i atribue gasirea vifei de aur, fabricarea plugulu!
de aur, a fluerulul de aur si a scaunelor pentru ceta cea alesa a sfindlor.
Textul aceste! memorabile colinde este in parfile sale esenfiale urmatoriul:
Fence de est Domn bun,

De tre! fi! ce-o d'avut ....
Unul d'umbla cu plugul,
Unul pasce oile,
Unul sapS viile.
Tot sapand si ingropand
Gasi vifa de d'aur ,
Si se 'nvSfa bun faur,

De mi-si lucra la d'aur.
Si do el, mi-si mai facea
La eel frate plugarel
Tot un pluguf de d'aur
In catr'o cu plug pornia
Tote costele resturna . . .
Si do el,, mi-si mai fScea
La eel frate pecurar
') Martialis Epigr. lib. IX. 46. v. 2.
*) turme multe si barbate ca<e nu sunt de aici,
venite tot de departe ci veniti din lume? mare

tocmai de la rndda-ndpte; pe gorgane si pe vale
c i oban i mandri si voinici, pan5 la curtile tale.
(Citunul Ungurenl, jud. Tecucia).

VULCAN §1 OPERELE SALE CELEBRE. 601
Tot un fluer de d'aur,

In catro cu ol pornia
Tote hdncile rcsuna,
De codri! se legana ...').
Si do el mi-si ma! facea
Tot j il fur J (jefur!) parinfilor
Si scaune sfinfilor,
De do el se-mi hodinesca
La Pasci si la dile marl
La sfintele Dumineci
La dalbele biseric! . . .
2
).
In acesta colind3, dupa cum vedem, se face amintire despre obiectele cele
ma! miraculose de arta ale anticitafi! preistorice, despre vita de aur, pe care
Vulcan o daruise lui Joe, despre plugul de aur din tradidunilc lui Hcrodot
si Apolloniu Rhodiu, despre fluerul de aur, a carui invenjiune se atribuia
lui Ardalus, unui fiu al lui Vulcan, despre tronurile (jilfurile) si scaunele
cele minunate, pe carl acest neintrecut maiestru al artel pelasge, le facuse
parintilor sSI si deilor din Olymp 3

).
In acesta colinda din regiunea minelor celor ma! avute de aur, Vulcan
ne apare numa! sub numele de «faur» (fa.ber), ce «lucra la d'aur*, insi
el este cantat ca un «bun» faur. Este acelasi epitet, pe care-1 da Homer

lui Vulcan sub forma de v.\ozox$yyr c, t
adeca maiestru celebru.
Avem ast-fel aici un fragment forte pretios dintr'un cantec religios in
onorea lui Vulcan, un imn poporal, ce vedem c3. a resunat in continuu,

din noptea timpurilor pana in allele ndstre, despre patria si operele celebre
ale acestu! nemuritoriu parinte al artelor.
') In traditiunile romane fluerul de aur este atributul *Bunului Dumnedeu» (Apollo),
ca pastoriu de oi:
Der, dupa oi cine umbla ? Cu fluer de aurel . . .
Umbia bunul Dumnedeu B&rseanu, Colinde, p. 18.
Cf. Daul, Colindi, p. 8.
s
) Francu-Candrea, Romanil din muntii apuseni, p. 188. — Dupa cum scrie Pliniu
(VI. 35. 8) un fiu al lui Vulcan se numia A e th io p s. Forte probabil, el este unu
si acelasi cu Ardalus. Locuitorii minelor din muntii apuseni ai Transilvaniei se mat
numesc si fopi. Despre Aethiopii de langa fluviul Oceanului, langS vaile Cernei
amintesce Dionysiu PeriegetuI (v. 219). Aceiasi Aethiopi dupa Priscian (v. 570) lo-
cuiau in Erythia langa muntele Atlas. Ne intrebam insa dc care Erythia p6te s5 fie
vorba aici ? De Rusava s£u O r s o v a, ori de minele cele avute de aur de la Ros i a
(Verespatak) langa Abrud ?
3
) Homer nu ne spune, daca. scaunele cele poleite din porticele Olympulul erau de
pe'trJ orl de metal. InsJ colindele romane fac o deosebire. In dalbele manastir! erau
XXYIII- TBSAURUL ARIMASPIC SEU HYPERBOREIC

J)E LA PETRtiSA.
1. Comuna Petrdsa $d importanfa sa archeologicA.

D e scoperirea, iesaurulul.
In judeful BuzeuluT, acolo, unde catena meridional^ a Carpafilor incepe

a se recurba spre med3-ndpte, se ridica tn forma unui vast amfiteatru, mun-
tele Istrifa cu stancile sale cele abrupte si cu padurile sale seculare, er
pe o mica terasa' de sub pdlele acestul munte, se ana situata comuna
Petrdsa.
Muntele Istrita, care domineza pan& in departare linia cea vechia de co-
municafiune dintre Moldova si Tera-romanescS, formezS o posifiune stra-
tegics de prima ordine, si de sigur, cS acest punct escelent de observafiune

si de apSrare a fost utilisat inca de cele de antaiu triburi resboinice pelasge,
ce se asedase tn valea cea frumdsa a Dunarii de jos.
Pe verful eel mal inalt al acestul munte se ma! cunosceaii Inca inainte
de a. 1847 urmele unui val cercular, cu un diametru de 20" (6 m. 32), care
purta numele enigmatic de «Sura de aur»,
Cu ocasiunea sapaturilor, ce se f3cuse aici in seculul trecut, s'aii desco-
perit, in launtrul acestui val, un pavagiu de petr3, er imprejur fundamente

de edificii, table subp'ri de marmorS si fragmente de sticlan'3. Probabil, ca
not avem aid ruinele unui vechiii templu si care la trebuinfa servia si de
fortaYeâ"
%
O stancS de pe muntele Istrija mai pSstreza' inca pana in dilele ndstre
forma unui cal alb, 6r culmea, pe care se ridica ac6st£ figura simbolicS,
se numesce de popor <Piscul Calului alb*. Fara indoielS, ca avem aid

un monument votiv consecrat divinitafii Sdrelui, lui Apollo, deului hyper-
boreu, incS din timpurile cand simulacrele si atributele divinitafilor se taiau
in stanc3 via pe verfurile muntilor, adese orl in proportiunl colosale.
ddue feluri de scaune: «jeturl stoborite pentru sfint! mat mSrunter, si «jeturl de
aur scrise» pentru bunul Dumnedefl, pentru Mos Craciun, Ion Sant-Ion, Maica Pre-
cesta etc. (Marian, Serbatorile, I. 48— 49. — Cestionariul istoric. Respunsuri din
com. GSvanesci, jud. BuzeQ).
*) Neigebaur, Dacien. Aus den Ueberresten des klassischen Alterthums. Kronstadt,
1851, p. 122.
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PET R 6 S A. 603
Alte ddue stand de pe muntele Istrifa porta fie-care numele de «Petra

Soimului*. In una din acesteseafla sapati o casufa «din vremile de demult»,
s6u «de uriesi*, cum dice poporul, inalta si larga de cate un stanjin (1 m. 89).
lir in apropiere se ana o «urma mare de uries» J
).
O alta inalp'me de pe muntele Istrifa se numesce «Cuibul Corbulul*,

un isvor de acolo «Fantana Vulturulul*, er in apropiere se afla «Lacul
Vulturului».
Resturile unel alte construcfiunl antice de aparare se afla sub polele mun-
telul Istriâ, insa fundamentele sale sunt asta-dl in mare parte acoperite de
casele sStenilor din Petrosa. Forma acestei fortificafiuhi este patrunghiulara, 6r
lungimea laturelor sale este de 226 m. si 180 m. 2

). Distinsul archeolog Bock,
care visitase pe la anul 1861 acesta localitate, ne spune, ca murii acestei
putcrnice fortificafiunl de la Petrosa, aveau o grosime cyclopicS. 3
), si ca laturile
acestei cetafui era.il ap^rate cu 4 turnuri uriese. Pe la a. 1866 insa, aceste
turnur! erau distruse si in locul lor se vedeau numai movile enorme de ruine.
Un deosebit interes archeologic ne ptesinta si campiile de aid.
De sub polele muntelui Istrifa se intind intocma ca nisce rade, lungi si-
ruri de movile, unele catre parfile de jos ale MoldoveT, altele spre Dunare,
e> de la Dunare ele se prelungesc pe eel alalt fSrmure catre peninsula bal-
canica. Avem aid in mare parte tumule funerare ale epocei preistorice,
ridicate pe langS caile de comunicafiune ale Pelasgilor de la CarpafT.
Insa nil numai munfele Istrifa cu colinele, cu vaile st campiile sale, dar.
intr6ga regiunea Buzeului formeza un district forte important pentru studiele
archeologice. * , .
Aprope nu esista o comuna in acest interesant judef al Romaniel, unde

sS nu se gasesca o mulfime enorma de fragmente de ceramics primitiva,
bucafl marf si grdse de vase stricate, urne cu cenusa, olane pentru adu-
cereaaperde pe edstele munp'lor, arme de metal, ornamente de bronz* verigide
gut, cercet, margele, catene, in fine urine de fortificaîunl si de edificii antice,
») Respunsuri la Cestionariul archeologic, jud. Buzeu, p. 344, 367, 536 (13ibJ.
Acad. rom. Ms.).

a
) PI anul acestei fortificatium ridicat in a. 1866 se afla reprodus la Odobesco
(Le Tresor de P<5trossa, III. p. 20). Originalul in Biblioteca Academic! romane in volumul
tVederi din Buzeu» (nr. cat. A. 28). Pe acest plan grosimea zidurilor este indicata
cu 2 metri. La Iorgulescu (Diet. jud. Buzeu, p. 390) r.u 2.20 m.
s
)
Die Fundamente eines ....
«Tatarensch!osses in ihrer cyclopischen Dicke
(Mittheilungen der k. k. Central-Commission zur Erhaltung der Baudenkmale.
XII. Jhrgg. 1868, p. 128). .
mai tote, dupa cum ne spune poporul, din vremile Tatarilor celor marl,
seu ale uriesilor J
). Pretiose resturi archeologice din timpuri dep&rtate, carora
pan5 ast&-dl nu li s'a dat atenfiunea
cuvenitS, dar carl ne fac a medita cu

mult3 seriositate asupra trecutuluT de-
p&rtat al ferilor de la DunSrea de jos.
Intre cele mai interesante anticitafT,
ce caracteriseza acestS regiune, noi
vom reproduce aici o mica statueta de

1
bronz, ce a fost descoperitain comuna

NSienT, aprope de Petrosa, si care se
distinge prin formele ei intru adever
remarcabile. AcestS statueta repre-

sents pe Cybele seu Mama mare,
incalecata' pe un leu, er langa densa
se vede in partea drepta, stand in
piciore tenerul Attis, fiul lui Calaus,

numit in tradifiunile romane Caloian.
Fara" indoiela, ca din aceste mine
de fortificatiunl de diferite sisteme,
din acesta mulfime enorma de resturi

-
ale unei industril antice, variata in
technics si variata in forme, se reflec-
teza doue epoce diferite de civilisa-
211. — Mama mare (Cybele) incalecata |iune, una preistorica' seu pelasgS,
pe un Alaturea cu deita, ttoerul Attis
^ leu.
''.'„, si
. .
alta, care corespunde

,
timpunlor
r
. .,
(fiullui
,
Calaus) s6u Caloian m

legendele
, ,
•
l
romane. Statueta de bronz descoperitS pe romane.

teritoriul comunei Naieni langa Petrosa.
inSltimea 15 cm., lungimea 12 cm. (Museul
Venim acum la cestiunea fiiimoselor
a
national de anticitati in Bucuresci ). obiecte de aur, ce ail fost descope-
rite in seculul trecut pe cdstele de resarit ale muntelui Istrifa si cari asta-di
») Respunsurile la Cestionariul nos'tru istoric: «Se mai gSsesc in mosia
Aliceni la un loc, ce-i dice «Podul Tat5rani», nisce bucStl marl ?i mici de vase
stricate si harburi grease, mat ales sunt de mirare nisce tdrte man de vase, grdse ca
man a unui om si de lungime ca de 3 si 4 decimetri si late aprdpe un decimetru,
(se trimite desemnul), 6r harburile sunt grdse ca de d6ue degete si se ved, ca fac parte
din vase destul de mar! Sunt unele acoperite cu fel de fel de figuri si lit ere.
Omenii se mira, cS nu pot ara locul din pricina acestor cioburi» (InvStatorul
I. Voiculescu din com. Zilist^hca).

l
) Acesta statueta ne infatis£za pe Mama mare sou Cybele ca o divinitate ares-
-
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PETROSA 605
sunt cunoscute tn literatura archeologica sub numele de «Tesaurul de la

Petrosa*, obiecte a caYor epoca, provenienbi si importanfa istorica a rgmas
pana asta-di obscura J
).
In a. 1837 dot fSram romani din comuna Petrosa, cu numele Ion Lemnariul
si Stan Avram, ce lucraii pe costele muntelul Istrifa, ca se estraga petrele
trebuinci6se pentru construirea unui pod, descoperira sub un bolovan de
pctra, la o micft adancime in stnul pamSntuluI, o colectiune fdrte prefidsS
de diferite vase si ornamente de aur.
La inceput cei do! Jerani cercarS sS ascunda obiectele gSsite, ins5 mat
tardiu partea cea mai insemnata din acest tesaur trecu in manile unul spe-
culant albanes, numit Anastase Verussi, care franse cu ciocanul si cu securea

1
aprope tdte aceste neprefuite obiecte, ca ast-fel se le deformeze si sS scape

de prescripfiunile legilor romane cu privire la tesaure.
Unele diri aceste obiecte erau ornate cu petre fine si cristale, de diferite
colorl, rosii, albastre, verdi, galbine si albe; ins3. fiind-ca gemele aceste erau
considerate de pufina valore, ele au fost in mare parte sc6se din obiectele,
pe can le ornau.
Abia in a. 1838 guvernul Jgrei informat despre descoperirea acestui im-
portant tesaur, ordona o cercetare. Insa pe.langa tote perquisifiunile, si pe
boiului. Deita porta pe cap un coif §i este inbracata cu o tunica strins2 pe corp si itari
barbStesci. Coiful avuse la inceput o cresta de asupra. Cu mana stangS deita se tine de
cdma, er cu mana drepta prinde edda leulut aruncata pe spate spre a-1 guverna. T£nerul
Attis, favoritul deitei, se tine cu mana dr6pt3.de cdma leului, er cu mana stanga im-
bratisezS pe la spate corpul deitei. El porta ddue chici lungi pe umere si una pe spate..
Acoperementul capuluT nu se pote bine distinge, figura fiind in partea acesta cam tocita. Se
pare insa, ca a fost figurat cuocaciula plecata spre stanga. Pe vechile monumente
de soulpturS. si pictura, Attis era tot-de-una representat cu o ciciula (frigian3) pecap.
O alt a figura se afia in partea stanga a statuetei. Ea a fost insa rupta ori separata,
probabil de preotii ortodoxi a! Cybelel. Se mai cundsce numal un fragment din palma
si degetele manei drepte, cu caie se tinea de edda leului.
') Dintre publicatiunile mat de valdre, carl s'aii ocupat cu descrierea si studiul tesau-
rului de la Petrosa, vom aminti aici: Spicuitoriul Moldo-Roman sub directiunea

lu! G. Assaky, An. 1841, p. 60 — 67 cu ddue stampe. — Arueth, Die antiken Gold- und
Silber-Monumente des k. k. Miinz- und Antiken-Cabinettes in Wien, 1850, Abth. II. Ill,
p. 83. — Charles de Linas, Histoire du travail a l'exposition universelle de 1867. Paris,
1868, p. 183—197. — Notice sur la Roumanie. Paris, 1868, p. 359—404. — Canonicus

Dr. Fr. Bock in Mittheilungen der k. k. Central-Commission zur Erforschung und Er-
haltung der Baudenkmale. Wien, 1868. XIII. Jhrgg., p. 105—124. — Charles (le Linas, Les
origines de I'orfevrerie cloisonnes. Arras et Paris. 1877 — 1887. Tome I. III. — Odobesco,
Le tresor de Petrossa. Tom I. II. III. in un singur volum. Paris, 1889—1900.
langa tdte mSsurile intru adevgr severe, ce se luarS, de abia se mat putu
salva numal o parte din acgsta monumentaia comdra archeologica. Aprdpe
jumgtate daca nu mat mult din aceste obiecte antice dispSruse.
Procesul In contra M Ion Lemnariul si Stan Avram, carl descoperise,
imp3r{:ise si venduse tesaurul, precum si in contra Albanesulut Anastase Ve-
russi si a complicilor sgt, cart voiau sg ascunda, sg deformeze si instraineze
obiectele cumpgrate, se continua pana la a. 1842.
Din diferitele deposipunl ale inculpafilor si ale martorilor, ce se afla consem-
nate intr'un voluminos dosariia, depus in archivele statulul din BucurescI, re-
sulta, ca tesaurul de la Petrdsa in momentul descoperirilsale se compunea

din eel puîn 22 obiecte de aur, de marime si de forme diferite.
Insa pe langa tot zelul comisiunil, ce se instituise, si pe langa tdte mgsurile

estrem de rigurdse, ce se luase, nu se mat putu constata cu esactitate locul,
unde se descoperise aceste obiecte. Tot ce s'a putut stabili in acSsta pri-
vinfa a fost, ca tesaurul de la Petrdsa a fost descoperit pe edstele de rg-
sarit ale muntelut Istrifa, la colful de sud-vest al locului numit pe atunct

«Via Ardelenilor*.
In fine la a. 1842 principele M. Ghica, pe atunct mare vornic, s£u mi-
nistru de interne, al fgrei, depuse in museul nafional din BucurescI 12 bucSfl
din acest tesaur, atat se constatase prin actele procesulut, ca s'au mat
putut regasi din aceste prefidse reliquil ale timpurilor trecute.
Not vom specifica aici aceste obiecte, nu dupa aspectul lor esterior — din
aur simplu si din aur cu petre prep!dse — dupa cum s'a facut pana acum,
ci dupa valdrea, ce se pdte atribui asta-dt acestor anticitajt ca monumente
istorice.
Ele sunt urmatdrele:

I. Un disc (discus sive lanx) in forma unet strachine mar! rotunde, av&nd
un diametru aprdpe de 56 cm.
II. O patera ciselata (patera, ecuelle circulaire), av£nd o statueta la mijloc,
er pe margin! o serie de figurl §i simbdle, representand sgrbatdrea Hyper-

boreilor in ondrea divinitap'i Mamei mart. Diametru 257 mm.
III. O fibula seii agrafa mare (fibula major) in forma pasSrei sacre
phoenix, ornata pe suprafafa cu diferite petre prefidse de diferite colon.
Lungimea fara pendeloce Om 27, er largimea corpului m 105.
IV. V. Ddue fibule m i j 1 o c it (fibulae utriusque humeri), ornate cu gre-

nate, si representind figura unet pasgrt sacre, necunoscu'-e. Dimensiunile:
lungimea corpului fara pendeloce m 25 m 235, 6r largimea m 080 si

m 065.
si
VI. O fibula s£u agrafa mai mica (fibula minor), av£nd forma pasgril
TESAURUL HYPERBOREIC DE LA PETROSA. 607
sacre ibis, sidecoratS cu petre prep'dse de diferite color!. Lungimea O m 175,

largimea m 055.
VII. O veriga mare simpla de aur raasiv (torques); avend si o in-
scripp'une. Diametru m 153.
VIII. O veriga mare simple (torques) mult mai subfire ca cea pre-
cedents, far& inscripp'une si cu un' diametru de 170 mm.
IX. Un urcioras sett can 3 (capis) pentru usul templelor antice, de-
corata pe partea din mijloc cu linii undulante de sus in jos si imitand in
forma sa figura unci columne. Inalj:imea 36 cm., er diametru in partea mal
largS de 10 cm.
X. Un co Ian sett ornament de gut (collare), decorat cu petre pre£idse.

Diametrele ra
20 si
m 15.
XL XII. Ddue corfife cu cate ddue t6rte (calathus), una cu 8 laturT,
alta analoga" cu 12 iatun x

). Cea de antaiu avend diametrul mare m 185, dia-
metrul mic m 165. A doua: diametrul m 175 2

).
Noi vom esamina acum aici vechimea, provenienfa si valorea istoricS a

celor mal importante obiecte din acest tesaur.
*) Odobesco in publicatiunea sa «Le tremor de P<5trossa» caracterisezii aceste corfite
cu numele de cantharos. InsS cantharele vechi erau cupe de beut pentru ûsul
barbatilor, pe cand cele ddue obiecte din tesaurul de la Petrdsa afl forma de corfije
pentru lucrarile femeiesci, ort pentru fructe. Mai notam aici, ca aceste obiecte, cu laturile*
lor strapunse, de si gaurile erafl implute cu petre pretidse, nu puteaix in nici un cas
se fie destinate, ca sa contina liquide.
2
) Obiectele dispSrute din tesaurul de la Petrdsa. DupS. cum results din
m5rturisirile, ce le.facuse Ion Lemnariul, precum si din alte acte ale procesului, tesaurul
descoperit la Petrdsa se compunea la inceput din 22—26 obiecte de aur. Din aceste
urmatdrele au remas pentru tot-de-una instrainate:
XIII. O veriga simplS de aur (torques), avend marimea cat un fund de palSriS si
grosimea ca ddue pene de gasca" (PSrechea la cea de sub nr. VIII).
XIV. O veriga simpla (torques), avend grosimea ca de ddue degcte si pe care se

aflau litere, ce nu se puteau citi (Parechia la nr. VII).
XV. O veriga simplS (torques) cu un diametru ca un fund de pSlSriS, la mijloc mai
grdsa si la estremitSti mal subtire.
XVI. XVII. Ddue verigi (torques) de m&rimea unui fund de palariS, una avend o
latime ca de ddue degete, alta tot asemenea de grdsa insi rptunda, sutyiindu-se cStre
mijloc. Amenddue ornate la estremitati cu petre pretidse fdrte mici. ,
XVIII. XIX. Ddue bratare pentru mana (armillae), avSnd in centru o proeminenti
rotunda destinata pentru o petr5. pretidsa, er in jural acestei proeminente se aflau ase-
date petre mici rosiT de marimea unut grSunte de meiu.
XX. Un urcioras seu carta (capis), avend o capacitate cam de 2 ocale de ap&
(Parechia la nr. IX).
2. Discul eel mare din tesaurul de la Petrosa.

(I. Discus sive lanx),
Acest disc masiv de aur ne infa£isez3 dup2 technica si decorafiunile sale,

caracterul eel mat archaic din tote obiectele descoperite la Petrdsa, dr prin
dimensiunile sale el formeza' cea mat grandidsa reliquiS din acest neprejuit
tesaur. Diametrul seu este aprdpe de 56 centimetri, greutatea sa de 7 chi-
lograme 1540, er valdrea sa in aur pur de 24.000 fr.
Intrega decorap'unea acestui vas este formata din ddue grupe de motive,
una pe marginea interidra' si alta la mijloc.
Decorafiunea de pe marginea interidra' se compune din ddue siruri de

perle formate din corpul vasuluT, er in ISuntrul acestor siruri serpentez3 jur
imprejur o liniS dupia, ale cSret unghiuri ascufite sunt acoperite cu linii
paralele verticale.
Este un gen archaic de ornamentafiune, ce ne apare si pe ceramica neo-

litici din {inuturile pelasge.
Cu deosebire aedsta forma de ornamentare ne presintS o perfects ase-
XXI. O fibula in forma unel paserl raai mici (fibula minor), ornati cu petre
pretidse (Pirechia la nr. VI).
XXII. O pateri si m pi a (patera), seu strachina rotunda, de marimea celei de sub nr. II.
XXIII. O catena de aur lunga cam de ddue palme si putin mat grdsa ca o pena
de gasca. Ion Lemnariul, descoperitoriul tesauruluf, declarase in cursul procesulut, ca cele
ddue fibule mijlocii au lost legate cu o catena de aur. Se pare a fl aceeasi. Din aedsta
catena insa, dupa cum scrie Odobesco, nu mai esista asta-di de cat o mica bucata
cam de 11 cm.
Dupa raportul logofgtului Kyr Iacov, arendasul manastirii St. George-nofi din Bu-
curescl, adresat in 12 Iulie 1838, se mat aflau intre obiectele, ce compuneau tesaurul de
)a Petrdsa:
XXIV. XXV. Ddue strachine de aur (patellae) de forma unor farfurii de cosi-
toriu, si
XXVI. Un al treilea urcioras (capis) de aceeasi marime ca cele de sub nr. IX. XX.
Daca vom face acum o comparatiune intre obiectele, ce s'au putut regasi si intre acelea,
cart ail rSmas instrainate, afat in ce privesce numSrul cat si feliul lor, se pare a resulta,
ca importantul tesaur de. la Petrdsa, a fost imparfit in ddue jumetatt aprdpe egale, din
carl numai o parte s'a putut reafla in cursul procesulut, er ceea lalta jumfitate a rdmas
pentru tot-de-una instrainata. Tot ast-fel scrie silorgulescu (Diet. jud. Buzeu, p. 389):
• Arendasul mosiel, Frun da- Verde, afland, vinesi imparte cu gasitorii obiec-
tele, ce i s'au presentat .... apot vinde repede unele obiecte, ascundend ceea ce i
s'a cuveniu.
TESAURUL HYPERliOREIC DE LA PETROSA 609
menare cu desemnul de pe un vas de kit descoperit de Schliemann in prima
cetate preistorica de pe colina dc la Hissarlik (Troia).
213. — Fragment de
ceramica din ruinele
prime! cetati preisto-
rice de la Hissarlik
2I2 - — Decoratiunea de pe marginea interidra. (Troia). Dupa Schlie-
a discului celui mare de la mann, Ilios, p. 266,
Petrdsa. fig. 33.
Am put6 presupune, asa dar, c;t din punct de vedere al decorului si al arteT,
aceste doue obiecte aparp'n la una si aceeasi epoca preistorica de civilisafiune.
In ac£sta privinfa ma! avem si un alt specimen important de comparafiune.

O vechia picturi de vas ne infatis^za' p*e Apollo fin£nd in mana drepta
o patera, decorata pe margin! cu aceleas! forme de liniT. simple dar ele-
gante, ce le prcsinta si discul eel grandios de la Petrosa.
214. — Decoratiune pe marginea esteridra a unel pate re apollinice.

Forma miritS. Dupa Lenormant, Elite de mon. cdr. II. pi. XXXVI.
Avem aicf asa dar o decorafiune esecutata dupa regulele hieratice ale
timpurilor eroice, s6ii vechi pelasge.
Acest desemn se ma! bucura pana in dilele nostre de favorea poporulu!

roman ca un vechiii simbol traditional. El face parte din ornamentica na-
tionals a populafiunii pastorale de la Carpaff.
Pe scdrfele de casa lucrate de feranele romane din comuna MoroienI

(judejul Ddmbovifa) am vSdut no! insinc in anul 1903 urmatdrele decorur!.
Fig. 215.
Fig. 216.
215. 216. — Specimine de ornamentatiune pe tesaturele teranelor romane din

comuna MoroienI, jud. Dambovita in Romania.
Idea fundamental^ a acestui desemn cercular, ce decorezS marginile vasulul

sacru de la Petrdsa, i-si are originea sa in sistemul de architecture al popo-
ruluT pelasg. Este numaT o simple imitafiune a formelor esteridre, ce le presintS
murii cerculari al vechilor cet3ji pelasge seii
cyclopice (A se vede pag. 475).
.
Un caracter archaic i-1 are si decorap'unea
de la mijlocul discului. Ea este formats din
ddue rosete concentrice. Roseta mat micS, re-
presents un vechiii simbol al sdrelul. Ea se

compune din 24 foT de petale, si este, dupS
stilul seu intru t<5te asemenea rosetelor de pe
217. — Roseta din central vec' i'e monumente de architecture si aurSria
disculul celui mare de la
Petrdsa. ale Mycenel, OrchomenuluT si Troiei.
219. — Roseta sculptata 220. — Roseta unei agrafe

pe plafondul unei camere
218. — Roseta in o dia-
funerarc
de aur din ruincle acro-
dema de aur descoperita
pieistorice din polei preistorice de la H i s-
in riiinele acropolei din Orchomen in Beotia. sarlik (Troia). Dupa

Mycena. Dupa Perrot Dupa Perrot ctChi- Schliemann, Ilios,
et C h p e z, La Grccc
i i p e z, La Grece primi-
i
p. 616.
primitive, p. 969, fig. 539. tive, p. 543, fig. 220.
Er roseta cea mal mare e format* din o linia duplS, ce se recurbeza" ca

un rifl in dr<§pta si in stanga in jurul rosetei celei mal micl.
Acelasi model de ornamentatiune ni se presinta forte adese orl pe armele
de bronz, cc s'au descoperit pc teritoriul Daciei (Fig. 221. 222).
222. —
Decoratiune pe maneriul unci
221. — Decoratiune pe maneriul unei sabie de bronz descoperite in Tran.-
sabie de bronz descoperite in comitatul silvania pe teritoriul districtulut Rupea
Haiducilor pe teritoriul Ungariel din (Reps), in apropiere de Olt. Dupa Archiv
coce de Tisa. Dupa Hampel, Alterth. de Vereincs f. siebenb. Lndskunde, N. F.
d. Bronzzeit. PI. XXIV, fig. 5. Xin. PI. II. l-a.
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PETROSA. 611
Discul eel mare de la Petrdsa nu are earacterul unuT vas de lux, pentru
usurile domesiice. Dupa forma si .ornamentafiunea sa, el era destinat ser-
viciului religios si aparp'nea fara indoiela unuT vechiu templu pelasg din
nordul Dunarii de jos ').
Asta-di aeest disc este taiat in patru bucaff, de maiime aprope egala, inca
din timpul, cand el ajunse In 'manile destructoruluT Anastase Verussi.
Patera decoratd cu figurt din tesatirul de la Petrosa

3.
representand serb&torea Hyperboreilor in onorea Mamei mart.

amm.es vindemia. M
lanus ('I&iov, "lav) figurat pe patera de la Petrosa
ca primul rege al Hyperboreilor.
(II. Patera. ic'<Xr]J.
Acesta patera formeza una din ecle mat venerabile reliquie ale tesauruluT
din Petrosa, nu numai prin arta, cu ca:e este Iucrata, dar tot-o-data si prin
subiectul, ce-1 represents ornamentele sale.
Din tote obiectele, ce constitue inventariui
tesaurului de la Petrosa, aedsta patera a suferit
mai pufin de peripetiele, prin carl a trecut
acest pretios tesaur. Ea se afla si asta-dt in
o stare aprope perfects de conservap'une.
Sc ar par6, ca si destructor!! acestei monu-

mentale comori au avut ore-care respect reli-
gios de frumsefa deosebitS a acestui vas.
Forma paterei e circulara. Inaltimea sa dim-

ra
preuna cu suportul este de 112, er dia-
ra
metrul de 257.
IntregS decorafiunea acestui vas ne infafi-
seza o mare sgrbatdre religiosa in onorea dt-
vinitap'i Gaea, Terra Mater, ce da rode

pamentuluf.
223. —
Statueta de aur represen-
Figura principals in acesta decorafiunc o tand pe Gaea s£uTerra Mater
formeza o statueta de aur a divinitap'i Gaea, tronand in mijlocul paterei de
la Petrosa. Marime originala,
ra
inalta de 075, ce se ridica in mijlocul acestei
frumose patere. Deita e infap'sata sedfind. Ea porta o tunica lunga fara manecT,
e incinsa peste mijloc si fine cu amenddue manile langa pept un pahar de
') O patcr.t dc bronz descopcrita la Pompcji cu asemenea motive de ornamen-

formS conica. Tronul sSu este rotund, farS spate, si ornat cu o vifa de aur,
incarcatS cu foi si cu struguri. Peifa se distinge prin o figura nobilS, ma-
iestdsS si plina de bunatate. Tipul ei nu este nicl grecesc, nici gotic. DupS
trasurile sale caracteristice el represents o fisionomia de la Istrul de jos.
In jurul acestel statuete se vSd sculptate in corpul paterel o serie de figur!
simbolice: un pSstoriu, care fiind culcatpepament.se desteptS inaintea maiestafii
divine si redimandu-se pe manl, cdrca s£ se ridicein sus; langa pSstoriu un cane,

urmezS apoi un mans de asin, un leu, dol asin! fafS in fa{S ]
) si un leopard.
In cultul eel vecliiu al rasei pelasge, Gaea seu Terra Mater, Magna deum
Mater, era tot-o-datS divinitatea particulars a munfilor, pljvtfp fyvja, mama
pSstorilor, [tôtjp vcp.=ia, si stapana feYelor selbatece, Mater ferarum 2
).
Acest caracter primitiv al divinitSfil Gaea ni-1 pune in evidenfS si meda-

lionul, ce incunjurS statueta.
Pe cele ma! vechi monumente de sculpturS si picturS, Gaea era repre-
sentata sedend, ca matrdnS, ca d<5mnS si stapana, s6ii dupS cum se esprimS
Varro: «ea era infSp'satt seddnd, fiind-ca, pe cand tote se miscS in jurul
ei, singurS stS nemiscata* s
).
Pe teritoriul Daciel vechi, Gaea seii Terra Mater ne apare in teogonil,

in legende, precum si in cult, ca o divinitate primordialS. Patria el era langa
Oceanos potamos, sen Istru. In timpurile romane, Gaea era adoratS

in Dacia ca o divinitate principals, sub numele de TERRA MATER *). Aici
ea mal portS si numele de TERRA DACIA si locul ei de onore este imediat

dupS Jupiter Optimus Maximus si inainte de Genius Populi Romani B
).
tatiune, se afti reprodusS la Rich, Diet. d. antiq. rom. et grecq. 1861, pag. 461.
l
) Eroul Perseu ealetorind pela HyperboreT, dup& cum ne spune poetul Pindar
(Pyth. X. 30), i aflase pe aceftia sacrificed dû'ui Apollo hecatomfae de asini.
£r Clemens Alexandrinus (Protrept. p. 23, edit. Oxon.) scrie: tf>ol$o<; 'Tnefgopsototv
ovuiv gRtxiXWai tpo!?. — Pistoril romini de la Carpaji ma! {in si asta-c}I pe langi
turmele lor cele man un anunait numfir de as inf. Acest animal remSne tot-de-una ne-
desp&rtit de turme si este intrebuintat de pastorl pentru transportul obiectelor necesarl
In timpul dilel.
') F6rele selbatice, scrie Apoiloniu Rhodiu (I. v. 1144), se umiliau pe langS pi-
cidrele Mamei mart.
)
Yarro, la Augustin, De civitate Dei, VI. 24: quod sedens fingatur,
3
circa earn
cum omnia moveantur, ipsam non moveri.

4
) C. I. L. vol. Ill, nr. 996. 1284. 1285. 1364. 1152. 1154. — Cf. ibid. nr. 1063. 1100. 1101.
«) C. !. L. vol. Ill, nr. 1351:
^J O • M
TERR. AE • DAC
ET • GENIO • P R
' , 1' ( i
U V 3
•43 rJ
u
i-.
u, OT
O (tf
S
»3
Ix
H
•"*
2 s ex u
a £-> J 'J —
;
c ri g
"3
> ft)
5
,s"
»— j-»
G 22 rt
^ s
"«3 s
p u to
5 "3
o 3 n
~5 o
5
'n
Jo o
n• u to
*~
H
"2
6' —
U u
.-3
*tJ5 *w »rt
> V) u
.-3
o w*
13 ri
O w* —; o
O "v >ri _. ,o
E o 3 u rj
ri CJ
*W- \* e C—
3 ,3; i —
ri ti"
3
O
w a4) CO
"" 5 s >fS „
tfi" 'j — O. e
3 3 o
'5 •3
~
z «
m O
i
i
g,
(3 si
3 c 'a
a
V)
u
"" — en «
'".- «? o
3. 2 ri
4-*
o"
,_-
U 3
«M ?» '^3. u. u u-
o o jj a
o u
o. tf)
j
< IS| 5 09 u
3
«W
-/"
a J- CO
•3 «
rt 14
03 jrf c~. o
*o M _o u.
3
Ui fli
u
a
U 2 s 4-i
^ i* g In
rr
rf
-H
o GO pt _
# 2
4)
rj
3 a
k±;
u en 01
ri ri a
RJ
© u.
_j
g
V S3 ~S
rt
H ^ >ri
SO
rt
»_. a «r* o
1§
irt"
o J o
4-i
> 5
'J G
5o
3
ri
13
rS
to j? a 9
'—
eq
- ri
1
5 'J c;
,£ rf
:
Reminiscenfe din cultul ei eel vecliiu le mai aflam si ast3-dl in finuturile
de la Istru si la Carpafi. In descantecele traditionale ale poporuluT roman,

vechia Mam5 a deilor este adoratS ca Maica Domnulul. Ea sede pe
un scaun (tron) de aur, d£ ajutoriu ceior suferindl si are acelasl atribut, un
pahar de aur, on dc argint '), dupH cum ne-o infap'sezS si statueta de pe
patera de la Petrdsa.
A doua parte a ornamentadunii, ce decoreza patera de la Petrdsa, se

compune din o serie de 16 figuri, de del si deife, ce formeza un cere so-
lemn pe mareinea interidra a vasului, aducand omagiele lor supreme! di-
vinitap! pelasge Gaea, ce troneza in mijlocul paterel. Er de asupra acestei
frumose serie de figuri se intind pe marginea vasului, ca un decor, patru vife
de via, incarcate cu fol si cu struguri, in cea mai frumdsX desvoltare a lor.
O parte din aceste divinitafl archaice se mat pot usor recundsce, dupft
tipul, dupa atitudinea, dupa locul si simbolele lor, si not putem chiar se
precisam insemnatatea lor religidsa la Dunarea de jos.
Cea de antaiu figura, ce domin6za in acesta decorap'une sacramentalS. e

Apollo. Locul sSii de onore este in fafa divinit3p'i Gaea. El este Infajisat
sedend, imbracat in forma anticS cu un vestment larg, ce-i acopere numal

partea din jos a corpuluT. In mana stanga acest deu national al Hyperboreilor
fine lira Getica 8

) redimata pe genuche, er in mana dreptS o mica vergea,
plectrum, destinat a face s5 vibreze cordele instrumentuluT. La picidrele
marelul deu al luminii se vede figurat un grifon culcat, insa vigiland. El
simbolisezS munp'i de aur al Arimaspilor si Hyperboreilor, si caracteriseza
in particular pe Apollo Hyperboreul.
Religiunea lul Apollo, ca deu al luminii fisice si intelectuale, este originals
a gintii pelasge. Primul centru al cultului s£u a fost la Hyperboreif de
la Carpafi si Dunare 3
).
Aid langa marea negra se afla templul seii eel mat ilustru. De aid, dupa
cum ne spun tradiyiunile vechi religiose, plecase Latona persecutata de
Junona, si dupi ce rStaci mai mult timp prin lume neprimita de nime, in
») Ast-fel intr'un descantec publicat de Teodorescu (Poesil pop. p. 386):
este un scaun de aur Ibid. p. 384
dar pe scaun cine sede ?

Irodita cea ma! mare
sedeMaica Domnului . . .
C'un pahar de-argint In pole . .
Cu pahar in mana stang§.

») Statii Silv. Iff. l. 17.
a
) Diodori Sicnli lib. II. c. 47, — .Dcspre adorarea lul Phoebus langa Pontul euxin
amintcscc si poctul Maniliu (Astronomicon. lib. IV. v. 753).
TESAURUL nYPERBOREIC DE LA PETROSA. 615
urma fecidra hyperborea aflS un asil In insula cea pustia Delos, unde n3scu
pe Apollo si pe Diana. In fie-care an, sen dupa alte legende, la fie-care
nouS-spre-(iece anl, Apollo venia la Hyperboret, la adoratorit s^t favorifl.
Er dupS alta legends, Apollo supSrandu-se pe Joe a parSsit Olympul si a
venit la «gintea cea sfanta a Hyperboreilor* ]

).
De la Carpaft si de la Istru religiunea lut Apollo, dusS de triburile pa-
storale pelasge se propagS si estinse peste Elada, Asia mica si Egipet.
Apollo este un deu tutelar al regiunit de la Carpaft si DunSrea de jos.
Pe o multimc de monete batute in Dacia inainte de cucerirea Romanilor,

Apollo este figurat ca deul luminil incalecatpe calul SdreluT 2
), s6Q, dupa cum
i-1 numesc colindele ndstre, este «S6re te.ner calare* 8
). Pe una din aceste
monete el porta numele de AIIAYS (Aplus) in limba nafionaia a Pelasgilor
4
hyperborei ).
In epoca romanS, Apollo are in Dacia epitetul de «Deus Bonus* 6

), dupa
cum sub numele de «Bunul Dumnedeu* ma! este cantat si asta-di in co-
lindele, ce ne reamintesc vechiul cult apollinic al poporulut roman.

A ddua divinitate, ce se pote bine recunosce in acesta seria de figuri (nr. 6),
6
este Ops seii Op is, ort Apia, dupa cum o numiau Pelasgit din Scythia ).
Ea este representata ca o matrdna venerabili sedend pe un tron cu spate
si invelita pe cap. Simbolul puteret sale este un sceptru scurt ')cuo fldre
in yerf. Opis, in religiunea cea vechia a Pelasgilor din Italia, era o divinitate
forte apropiata de F 1 o r a 8
). Ea representa consiviaTerra, pam^ntul, care
primesce seminfe si le restitue cu fructe.

A opta divinitate figuratS pe marginile vasulut de la Petrdsa, este deul
Marte, un tip robust, fincnd in mana o diademS regaia.
Langa densul ne apare Venus, cea mat tenera si cea mat frumdsa dintre
tote deifele representate pe acesta patera. Este un tip cu o espresiune atat
de via si atrSgatore, in cat ne face se contemplam lung acesta figura si
») Apollouii Eliodii Argon lib. IV. v. 612.
») Archiv d-Vereines f. siebenb. Landcskunde, N. F. XIII Band, Taf. XIV.—

Trompetta Carpatilor, nr. 939 (din 1871) pag. 4.
3
) Cestionariul nostru istoric! Rcspunsurl din com Cidra-Radu-Vod5, j. Braila.
l
) A se vcde mat sus pag. 127, nota 1.
s
) C. I. L. vol. Ill, nr. 1133: Deo bono puero Posphoro Apollini Pythio.—
Ibid. vol. VIII, nr. 2665: Deus bonus puer.
«) Herodoti lib. IV. c. 59.
') MacroMi Sat. I. 12: Sunt qui dicanthanc deam (Op em) potcntiam habere Ju-
nonis, ideoque sceptrum regale in sinistra manu ei additum.
«) Ovidii Fast. lib. V. v. 263 seqq. - Cf, Varro. L. L. lib. V. 74,

616 MONUMENT.ELE PREISTORICE ALE DACIEI.
admiram, cat de maiestru a fost artistul, care a esecutat decorafiunea acestei
patere sacre.
A 11-a figurl este Hercule. El sede pc capul vSrului erymantic si fine
in mana dreptS busduganul.
Urmeza apoi Castor si Pollux (nr. 13. 14) avend fie-care in mana
1
cate
un sbiciu, simbol al domesticiril cailor selbaticl :
).
FSrS indoiela c& si cele-lalte 9 figurl intermediare representau ore-carl

divinitSfl vecht pelasge. Dup& ideile severe religiose ale poporulul pelasg nicl
nu se putea se aiba loc pe o patera de sacrificiu alte figurl de cat ale deilor.
Insa nol aflam aid un alt sistem de divinit3{l, de cum i-1 formase mito-
logia grecescS. Formele lor iconografice si atributele lor difer. De aceea ca-
racterisarea acestor divinitajl din urmS presinta mal multe dificultSp*.
DupS cum scim, o mare parte din vechile divinit&Jl ale rasel pelasge eraii
ex ordine avorum, stramos! vechl, c3rora pentru binefacerile si gloria
lor neperitore li se acordase un cult religios.
Intre aceste figurl de del si deife, ce decorczS patera cea sfantft de la

Petrdsa, se distinge prin tipul s£u eroic, prin costumul seii resboinic si prin
atitudinea sa maiestdsii un rege hyperboreu. Locul seii de ondre este

imediat dupS Apollo. Ne apare. asa dar, intr'un rang mal inalt si cu o pu-
tere mal mare de cat tdte cele-lalte divinitafl representate pe patera de la
Petrosa, cum sunt Opis, Marte, Venus, Hercule, Dioscurii etc., cu escepfiune
ins5 de Gaea si de Apollo.
In ce privesce imaginea sa, acest rege venerat al Hyperboreilor, e figurat
ca un om cu barba, imbracat intr'o tunicS frumosa' de zale, de formX Getic2,

si incins peste mijloc; peste tunica, el pdrtS o chlamid3 flotantS, ce-1 acopere
numal spatele; are pantalonl strimp*, seii ifarl, si un fel de calfunl de formS
Dac5, ce-1 acopere numal partea din jos a piciorelor. Er jos langS piciorele
sale se vede figurat un delfin. Ca simbol principal, regele hyperboreu are
in mana stanga un arc puternic, a c3rul cdrda e infSsurata pe langa lemn,
er in mana drepti fine diadema sa regain, de sigur in semn de venera-
p'une cStre Gaea si Apollo. La stanga- langa regele hyperboreu se vede
figurat un mic baiat (puer), neavend alte haine pe densul de cat un mic
suman pe spate, er pe cap el porta un cos cu un spic mare de grau, si in
mana stanga o palmX.
Fara indoiela, ca acest glorios rege, figurat pe patera cea sacrS de la
Pe monetele orasulul lstros se ved adese on representate d6ue capete tinere, ce

')
se cred a fi Dioscurii. Ei ail avut un cult particular in orasele

PontuluT (Eckhel,
Doctr. num. P. I. vol. IT, pag. 14.)
TESAURUL HYPERBOREIC DE LA PETROSA 617
Petrdsa, represintS pe un strSmos al ginfit hyperboree, caruia pentru meritele
sale'i se acordase onorile unet apoteose si o antaietate fafS de cele mat

multe divinitaî nafionale ale Hyperboreilor.
Tradifiunile istorice, ce ne au remas despre eel mat distinst regl al nafiunit
pelasge, er de altS. parte, reminiscenfele religiunit archaice, ce mat resunS si
ast£-dt in colindele romane, ne usurers sarcina, ca sS putem recundsce si
acesta figurS. enigmatic^.
Unul dintre cet ilustrit str5most at gintet pelasge, contemporan cu Saturn,

a fost Ianus, primul rege al Italiet. DupS originea sa, acest Ianus era din
{era Hyperboreilor. Urmand curentul eel vechiii de migrap'une al semin-

tiilor pelasge, Ianus trecuse cu o parte din Hyperboret in Italia incS inainte
de Saturn.
Despre densul scrie Plutarch: «Dup& cum ne spun istoricii, Ianus venise
din Perrhaebia si trecand in Italia el se aseda intre barbarit de acolo,

le schimba' limba si modul de vi£fa, i invafi si aduse, ca sS trSi^scJi im-
preuna in mod onest si se lucreze p3mentul» 1

). Perrhaebia, despre care vorbiau
in anticitate fantanele istorice, la cart se provoca' Plutarch, nu este alta de
cat regiunea Hyperboreilor de la Carpaji si DunSre. Asa numifil Perrhaebt,

ce locuiau in partea de nord a Thessaliet erau numat triburt emigrate,
jisTavaaxai 2
), din munfit si campiele Hyperboreilor.
In acesta privinja' mat avem si alte date importante istorice. Unul din
vechit PontincI romant, Praetextatus, care luase parte cu Constantin eel Mare
la intemeierea Constantinopolulut, spunea, dupS cum scrie Lydus, c& imperiul
divin al lut Ianus se aflase in regiunea celor d d u e Ur s e 3

). Dup3 ideile vecht
geografice, sub constelafiunea celor ddue Urse se aflau locuinfele Geîlor

si ale Dacilor. Tot in regiunea nordicS a ceriulut era localisat Ianus si
la Marcianus Capella.
Ianus, dupX Fastele lut Ovidiu, inveYtesce polul nordic al ceriulut *),
numit de al^t autort Geticus polus, Geticum plaustrum 6

). Er Roscher,
unul din eel mat distinst mitologt modcrnt, constata cu muItS dreptate, c3
este o imprejurare forte remarcabili, ca sanctuariul lut Ianus din
-
Roma se
ana situat in partea de nord-ost a forulul.
') Pluttirchi Quaest. Rom. c. 22.

3
) Strabonis Geogr. lib. IX. 5. 12.
s
) Lydi De mensibus lib. IV. 2: SuvajJiiv abzbv sivac «ya gooXeta: lg£ £xatsf>a<; apiou
TSTaY(J.sV|V.
') A se vede pag. 618, nota 6.
s
) Martiulis Epigr. IX. 46. 1-2. — Claudiaui Bell. Get. v. 263.
618 MONUMENTELE FREISTORICE ALE DACIEI.
In ce privesce genealogia sa, Ianus era dupa vechile tradifiunl un fiu

al lui Apollo 1
),
al deulul prin escelenfJ hyperboreu, de langS Istru.
Venim acum la istoria religidsa a lui Ianus.
Dupa cum scrie Macrobiu, in timpul dornnie! lui Ianus tdte casele eraii
cuprinse de religiune si vertuflf, —o epoca cu moravuri fericite, — pentru cart
i se decretase onorf divine. Ianus a fost eel de antaiu, care a intemeiat temple
in Italia si a introdus riturt pentru serviciele divine 2

). Din acesta causa, la
ceremoniile religiose, Ianus era invocat tot-de-una eel de antaiu in rug&ciuni,
ca prin densul s§ se pdta apropia de divinitatca, careia i se aducea sacrificiu.

Sunt unit, continua Macrobiu, cart spun, cS Ianus este unul si acelasi cu Apollo
si Diana, si c3 sub numele lui se esprimS amenddue aceste divinitafi. In
cantecele cele mal vechT ale Salilor, el era celebrat ca deorum deus si era
invocat in ceremoniele sacre romane ca Ianus pater, adecS parintele deilor
si al dmenilor.
Peste tot Ianus era consideratsiadorat ca eel maTvechiu dintre del, anti-
quissimus divum s
), vetustissimus deorum 4
).
Ianus era paditoriul porfilor ceriuluT, el inchidea si deschidea mSrile, el
era parintele isvdrelor si al riurilor B ). Poetul Ovidiu, in Fastele sale, ne infa-

fiseza pe Ianus rostind urmatdrele cuvinte : «Tot ce vcdT, ceriul, marea,
norii si pamentul stau sub manile ndstre, sS le Inchidem si deschidem. Eu
unul singur am dreptul se invertesc polul ceriului. Eu veghiez la porfile
ceriulul . . . insusl Joe nu pdte se intre si sg 6sa fara voia mea» 8
).
') Daruy, Histoire des Romains, I (1870) p. 83: Au commencement regnait, sur les
Aborigenes <fu Latium, un roi Stranger, un fils d'Apollon, Janus, dont la de-
meure s'^levait sur le Janicule.
3
) Macrobii Sat. I. 9: Janum in Italia prirnum diis templa fecisse, ct rit.us insti-
tuisse sacrorum .... sunt, qui Janum eundem esse, atque Apollinem ct Dianam,
dicant.
3
)
Javenalis Sat. VI. 393.
4
) Angnstiui De civ. Dei (Ed. 1569. p. 242): vetustissimus hie (Janus) esset
omnium deorum, ideo initijs praeesse creditus est.
s
) Ovidil Fast. I. v. 269.— C I. L. I. p. 399: Janus pater fuit Tiberini. — Dupa
Arnobiu (III. 9) tatSl lui Fontus.
6
) Ovidli Fast. I, p. 116—117:
Quidquid ubique vides, coelum, mare, nubila, terras,
Omnia sunt nostra clausa patentque manu.
Me penes est unum vasti custodia mundi:

Etjus vertendi cardinis omne meum est . . .
Praesidio foribus coeli cum mitibus Horis;
It, reddit officio Jupiter ipse meo.

Simbolul principal al regelui pelasg Ianus era arcul, dupa cum tot arcul
este si atributui regelui figurat pe patera de la Petrdsa. Pe un medalion al
imperatului Commod, Ianus. este figurat finend in mana dreptS un arc, pe

sub care tree patru Iiore, personificafiunile celor patru anutimpuri 1 ). Pe acelasi
medalion in partea stanga a deului Ianus este infap'sat un bSiat (puer), fSra"
haine pe el, purtand pe cap un cos plin cu fructe. Avem aid o simbolisare
a anulul noil, pe care o an" am representatS in acelasi mod si pe patera
de la Petrdsa.
Un alt simbol al regelui Ianus era delfinul 2

). Ianus era o divinitate pri-
mordiala a marilor, Delfinul este un atribut principal si al regelui hyper-
boreii representat pe patera de la Petrdsa, o alegoria, a cSrei semnificafiune
este, ca imperiul acestui rege divinisat se estindea si asupra marilor.
Ianus era tot-o-data si dcul resbdielor fericite. Templul seu din Roma,
dupa tradifiunile vech! religiose ale Latinilor, era deschis in timp de resbdie
si inchis in timp de pace. Despre acest templu scrie Suetoniu, ca de la fun-
dafiunea Rome! si pana in timpul lul August a fost numai de ddue or!
inchis 3
), o-data sub Numa, si a ddua dra dupS primul resboifi cu CartagineniT,
Romanii in curs de 700 de an! aflandu-se aprdpe continuu tn resbdie.
In ondrea lui Ianus, Romanii consecrarS luna lui Ianuariii. Sfirbatdrea sa

principals era stability pe diua de 7 Ianuarie *). fir dupS introducerea reli-
giunii crcstine, parinfii bisericei substituira in locul festivitap'i celei poporale

a lui Ianus adorajiunea Sfantulul Ion «Bo teza toriul».
Resulta asa dar din vechile tradifium si dinlegendele religiose ale Romanilor,
c3 Ianus, primul rege al Italiei, avea o origine pelasga orientals ; el era un
fiu al lui Apollo, al deului luminii, pe care-1 adora cu deosebita pietate sj
cu un cult magnific, gintea cea sfantS a Hyperboreilor; cS acest Ianus emi-

grate in Italia din regiunea situatS sub cele ddue Urse, unde dupa ideile
vechl geografice si astronomice se invertia polul ceriului, adeca din {era

Hyperboreilor sett a Getilor; cS Ianus era considerat de triburile latine ca
parinte al deilor si strSmos al intregei rase umane (pelasge), el era invocat
i) ltoscher, Lexicon d. griech. u. rom. Mythologie, v. Janus, p. 51. — Dcecke, Etr.

Forschungen, II :
Er ( J a n u s) sei dcr G o 1 1 des B o g e n s (Preller-Jordan, Rom.
Myth. I. 1885, p. 169.)— Janus in liraba clasica latinS are si sensul de arc, area d 5,
b ol t i t ur a.
2
) Eckhel, Doctr. num. vet,. Pars I. Vol. I, p. 94.
1
-
) Suetonii Oct. Augustus, c. 22.

4
)
In Fastele lui Phil oca! diua de 7 Ianuarie aparc consccrata lui Iano patri
(C. I. L. I. p. 334).
in rug^crum eel de antaiu Intre divinitafile romane, chiar si inaintea lui Joe;
c& Ianus era o personifica{iune a sdrelui, a anutimpurilor si tot-o-datS un deu

resboinic; atributele sale principale eraii arcul.si delfinul; cS in vechile sale
imagini era figurat langS densul un copil purtand un cos cu fructe pe cap,
simbol al anulul nou cu tote darurile sale, pe cart le aducea Ianus. Tot
ast-fel ne apare representat regele Hyperboreilor si pe patera de la Petrdsa.
Am vorbit pana aid de legendele si cultul religios al lui Ianus la semin-
fiele pelasge, ce imigrase in Italia.
Insa Ianus era nu numai o divinitate italica, el este tot o-datS si un rege
divinisat al Pelasgilor oriental!.
Aici el ne apare ca un strSmos venerat al unor triburt de HyperboreT,

ce emigrase de la Carpatf spre Elada. Stabilitf.mai antaiu in Thessalia, ei tre-
curS din Thessalia in Attica, din Attica in Pelopones, er din Pelopones in

Delos, Naxos si in insulele vecine. Numele lui Ianus la aceste seminfil pelasge
:
emigrate de la Carpatf si Istru era Twv s6u. Idu)v. DupS genealogia sa, acest
v
Iwv era un fiu al lui Apollo si al aceleiasi mame Creusa, intocma ca si
Ianus. El invSfase pe AthenienI riturile religiose, intocma dupa cum se
spunea despre Ianus in Italia, ca el introdusese acolo cele de antaiu cere-

monii pentru serviciele divine.
Acesti Pelasgt hyperboreT stabilitf in insulele meridionale ale Marii egee, cart
v
considerau pe Icov *), s6ii 'Iawv 2
), ca un stramos si patron divin al lor, porta
la autorii grecesci numele natfonal-religios de "lovs?, 'laove? 3

) si 'lavs? 4).
SSrbatdrea cea mare nationals a acestor Ion! seii Iaoni maritimi se
celebra in timpurile vechi in insula Delos.

Despre acesta' festivitate in ondrea marelui deii Apollo, se esprim3 ast-fel
Homer intr'un imn al seTi: «Tu (Apollo) al multe temple si grSdinl imfrum-
sefate cu arbori .... insa tu te desffitezi ma! mult in Delos, unde se aduna"
Iaonil imbracatf in talare (haine lung!) aducand cu densi! pe copii si ne-

vestele lor cele caste, si unde acestia te sSrbStoresc cu lupte, chore si cantece.
Cand se adunii acolo Iaoni! ar pute dice cine-va, ca intalnesce numai figurt
divine, dmenl, ce nu imbetranesc. nicI-o-datS, ca-ci i vede pe tort plin! de
») Herodoti lib. VII. 94; VIII. 44.
') f n comentariele lui E'u s t a t h u asupra

i lui Dionysiu Pericgetul (v. 92) Ianus apare
sub numele de 'Idwv, om din Italia, carele ar fi avut un fiu cu numele Adrias. Scim, cS
sub numele Adria in geografia timpurilor preistorice figureza cu deosebire Arddlul
(Transilvania).
*) Homerl llias, XIII. v. 685. — Acscliyli Pers. v. 178. 563.
*) Aeschyli Pers. v. 949. — In Italia Janus mal era numit si Janes (Tertullianus, Adv.
gent. c. 10).
grap'a, In cat sufletul si inima omulul se desfSteza privind pe barbaft si ne-

vestele lor cele fiumos incinse* ]
).
Dupa Virgil la aceste sSrbaton Ioniene din Delos luau parte si Aga-
thyrsii de la CarpatT, imbracati in haine cusute cu flori 2
).
Sub numele de Ion sen Iuon se vede, ca a fost adorat Ianus si in Italia.
Macrobiu ne spune, cS in cSrp'Ie cele sacre Ianus era invocat si cu epitetul

de Iunonius 3
), unde no! avem de sigur numai o forma latinisata sin co-
rupta a numeM de Iuon. .
Venim acum la reminiscence istorice despre Ianus seu "Iuv in patria sa

natala de la CarpafI si Istrul de jos.
La poporul roman cultul lui Ianus se reduce la timpurf forte departate.

In colindele poporale romane, ce aparp'n ciclului apollinic, vechiul Ianus
ne mai apare si ast5-dl ca una din cele mai sacre, si mat populare figuri,
investit cu tote caracterele sale cele vechL In aceste cantece rcligidse el
este celebrat sub numele de Ion S ant- 1 on. Locul s£u de ondre in unele
din aceste cantece este inainte de «Bunul Dumnedeu* *), seft de deul lu-
minii (Apollo), ei in altele langa « Bunul Dumnedeu > s

). Atributul s6ii este
arcul, dupa cum e figurat Ianus si pe patera de la Petrosa. El mai are
si epitetul de «arcas mare» 6
).
*) Homerl Hymn, in Apoll. v. 134 seqq.

•) Virgilii Aen. lib. IV. v. 152 seqq.:
Qualis, ubi . :
Delummaternam in visit Apollo

Instauratque choros, mixtique altaria circum
Cretesque, Dryopesque fremunt pictiquc Agathyrsi . . .
s
) Mncrobil Saturn, lib. I. c. 9.
*) Ast-fel intr'o colindS. la Bibicescu, Pocsii populare din Transilvania, p. 234:

Supt pdlele ceriulul . . . Sedc Ion Sf. Ion
frumosa masa e intinsS. si cu bunul Dumnedeu
Dar la masS cine sede ? si judecS pe Adam.
!
) Secjatoarea (Falticeni) An. IV. 1896, p. 1:
LangS bunul Dumnedeu (Apollo) Sade betranul CrSciun (Saturn).

Sade Sfintele Ion (Ianus). Langi betranul Craciun
LangS Sfintele Ion §ade Maica Prdcesta (Ops) . .
Dupa traditiunile romane Ion S a n t - 1 o n a fost frate vitreg ori frate de crucc cu Mos-
Craciun.
8
) Din mai multe variante vom cita aid urmatorcle:
O Ioane areas mare Cu D'luon, cu Sant-Iuon
Trage arcu cam napoi, Lu5-sl d'arcul incordat
C5 nu-su eu ce tie-ti pare . . , Pe eel ddl indelungat . . .
Reteganul.DalineleCrflciumilur, p. 201 (Ms. Acad r.) Da ul, ColindT, p. 35.— Cf. ibid. 24.
Despre Ion Sant-Ion, la poporul roman, tradifiunile religiose sunt identice
cu acelea, ce le aveaii vcchil Latin! despre Janus pater si Janus Junonius.

Anume se spune si se canta despre Ion Sant-Ion: ca pan3 a trait pe pament
a invSfat pe omen! numat la bine, er dupa ce s'a urcat in ceriu, seu dupa
apoteosS, el pune cuvinte pe langS Dumnedeu se ierte pScatele dmenilor 3
); cX
el este de un mare ajutoriii lui Dumnedeu pentru buna sporire a rodurilor
pitmentulul 2
), ca el a zidit jos la fcY2 o m2nastt're cu 9 altare spre rfis&rit de
sore, c2 el fine in manS cheile manastirilor 3
), el inchide si deschide ceriul, el
este acela, care vcghieza pe ape, aseda venturile si alind m3rile 4

). In fine el
este patronul pruncilor 5

j.
Cu privire la Ianus, figura cea marefa a nafiuni! pelasge s'a pSstrat la po-
porul roman de la Dunarea de jos importante tradifiuni istorice si religiose.
DupX cum vcchiie tribur! pelasge, stabilite in insulele marii egee si pe

fgrmurii Asiei micT, considerau pe *Iwv, ca pe un stramos ilustru al lor
si purtau cu pietate numele de Ion en i if, tot ast-fel s'a pSstrat cu religio-
sitate numele de "Iwv pana in dilele n6stre in titlele oficiale ale Domnilor
Terei-romanescI si MoldoveT, drept simbot al uneT succesiunt ereditare, le-
gitime, din dinastia cea vechia, gloridsa si sfanta a luT "Iwv.
*) Cestionariul nostru istoric. Respunsuri din com. Suchareu, j. Dorohoiu.

') Cestionariul istoric. Respunsuri din com. Rasleti-Vierosifl.
s
) Marian, Serbatorile la Roman!, I. p. 223. 224:
Jos la teVa-a coborit Jos la terS ducc-m'oiu
Si-o manastirc-a zidit Che? in mana prinde-voiu

C3tre resSrit de sore Man&stiri deschide-voiii
Cu noua usT, cu noua altare .... Slujbe sante face-voiu .
Avem aici aceeasi icdna despre Ion Sant-Ion, pe care o aflim si la A lb eric us,
De deorum imaginibus, De Jano: Hie autem taiiter figurabatur . . . Iuxta ilium quoque
erat tcmplum. et in manu ei dextra habebat clavem, qua templum ipsum a p e r i rc
se monstrab at.
*) Maica Domnului catre Ion Sant-Ion. dupa o colinda din Zarand:
I u a n e, I u an e, EI mine-or rugat
De ce n'ai venit, V e n t u se-1 ased.
1
Cand ti-am poruncit. M a r e a s'o alin,

De ce n'am putut, Vent'am asedat,
Ca eu mi-am vedut Ma re-am. a ii n a t,
Trei abrudarei (luntrasi) La margin! i-am tipat (aruncat) . . .
Pe mare perind . . .
Rctegan ul, Datinile CrSciunuIuI (Ms. Acad, rom.)
6
) Marian, Serbatorile. I. p. 221. — Mai notam aid, in epoca romana se aduceau ca
darurl, sgu sacrificif, lui Ianus si ban! vechi de aramS (aera vetusta. Ovid. Fast.
IV. 216), tot ast-fel arunca Romanil si asta-di catl-va bani'de arama in caldarusa cu apa
sfintita, cand preotul umbla cu crucea In ajunul Bobotezel.
tnsemnatatea politics si religiosi a acestuf nume devenise in tradifiunile

romane atat do mare, in cat predicatul de «Ion», ca un titlu sacramental
si nume genealogic, se punea tot-de-una inaintea numelor proprii ale ma-
rilor voivodl. Ast-fel in T£ra-romanesc3: Ion Dan Voevod (1385), Ion Mircea
mare Voevod (1399), Ion Mtchail Voevod (1599) etc., in Moldova: Ion Roman
Voevod (1392), Ion Alexandru Voevod (1428), Ion <5tefan Voevod (1485) etc.
Principele Cantemir scrie in ace'sta' privin^: Esista' o tradifiune constants
la not, ca Dragos i-sl tragea originea sa din dinastia regalS a Moldovei,
de la Bogdan, fiul M Ion, de la care top! principil se indatin£za a se numi
tot-de-una Ion in titlele lor» J).
Cantemir ins5 comite aid o erdre, de altmintrelea scusabila pentru timpurile

sale. Dfinsul, era de credinfS, c£ tradifionalul Ion, capul eel venerat al
dinastiel regale din Moldova ar fi fost Ion, tat&l lul Bogdan. Cantemir ins5
uitase, on creduse cS nu mal e de lipsi sg amintescX, c£ afara" de Domnii
Moldovei mat purtaii si Domnii TgreT-romanescI numele de «Ion» in titlele
2
lor oficiale ).
O tradip'une analogs se pare a fi esistat si la triburile pelasge din Italia.
ImpSrafil romani, dup& cum scim, se au numit cu tofiT Cesarl, dup£

numele lui Iuliu Caesar, care puse nouele fundamente ale monarchic! romane.
De alta parte Suetoniu ne spune, c& atuncl, cand senatul roman conferi
impeYatului Octavian titlul sacramental de Augustus, au fost unil, carl
susfineau, c& Octavian trebue sS se numesca Romulus, de (5re-ce si densul
pote fi considerat ca un intemeiStoriu al Romel 3
).
Dup& cum numele lui Ianus sSti Ion, al acestui rege divinisat de la Du-
narea de jos, a fost eternisat in titlele oficiale ale Domnilor TSrei-roma-
nescl si Moldovei, tot ast-fel s'aii pastrat in Jerile aceste usuri particulare
tradifionale din cultul religios, cu care o-data vechile t.riburi pelasge de la
v
DunSre adorau pe Ianus, seii Iwv.
Cea mat solemnS sgrb&tore nationals a TSrei-romanesci si a Mol-

dovei a fost pan* pe la anil 1830 diua de 6 Ianuarie, numitS
in c3rfile b'i-
>j Cantemlrii Descr. Mold. Ed. 1872, p. 40: Dragoss, licet ejus genealogiam nostri
annates non deducant, e regia tamen veterum Moldaviae stirpe, patre Bog-
dan o, Ioannis filio, a quo principes omnes semper Ioanncs suis in titulis scribi
solent, ortum constans apud nos est traditio.
fuisse,
2
) Seyvert, Von dem walachischen Wappen (TJngrischcs Magazin, I. Band, 1781, p. 370).
Den Namen Johann fuhren alle Walachische und Moldavische Fursten, die
Ursache aber ist mir unbekannt.
») Suctonii Oct. Augustus, c. 7: quibusdam censentibus, (Octavianum) Romulum
appollari oportere, quasi et ipsum conditorem Urbis praevaluisset.
: -
sericesd «Botezul Domnului prin Ion», o festivitate, care dupX ideile vechi
religiose ale poporului roman era numal o serbatore intru amintirea si lauda
Jul Ion ?).,
Archidiaconul Paul din Aleppo, care pe la mijlocul seculului al XVII-lea
Insofise pe patriarchul Macarie din Antiochia in caletoria sa prin Moldova

si Tcra-romanescS, ne descrie cu un fel de admirafiune magnificenfa cere-
monielor religiose, oficiale, militare si poporale, ce se obicinuiau la ac6sta
serbatdre in Teirgovisce, in vechia capitals a MuntenieT.
«La BobotezS* — scrie densul — «se aduna aci, din tdte parfile TSret-
romanescl si din fenle limitrofe mil de egumenl, preof:!, c&lugSrT,

diaconi, cu mitropolitul din Ternova, carele servesce in ac6stS
ocasiune si cu alfi mitropolifl... Ceremonia se face asa: Sera dupS ru-

gSciunea asupra apei, clericii i-sT umplu urciorele si caldSrusele dintr'insa
si imbriicandu-se in tpsXdvta iaii crucile in manl si merg mat antaiii la pa-

latul principelui, pe care-1 stropesc fie-care la rendul seii si separat . . .
apoT merg la mitropolitul local si de acolo pe la casele tuturor ministrilor
si ale cetifenilor mai avup" pentru a-I stropi . . . Tot in acest mod banda
musicanfilor cu tobe, cu fluere, cu torfe aprinse, cutrier3 oras,ul in cursul
nopp'i si in noptea urmatdre, facand serenade boierilor ... Mulfimea
si bucuria gl<5telor in Tera-romandsca la Boboteza intrece
tot, ce se petrece la cur|ile celor mai mari principi ai cre-
st in&tS J:
ii . . . In diminefa serbatori! . . . plecaram (la liturghia) cu mare
pompS, trupele fiind insirate la drepta si la st&nga de la manastire pana
la palat . . . falfaind stegurile lor cele cu cruel. De cate on descSrcati
muschetele lor, fumul se ridica de asupra capetelor. Numerul total al tru-
pelor, dupa cum ne-am informat mai in urm3, fu cam la 100.000 ....
Apol intraram in biserica' .... Cand principele s&ruta crucea, se dede
semn trupelor si ele aii descarcat tote muschetele lor de bubuia prin aer,
si not ne temeam s£ nu cadS pe noi biserica si urechile ndstre asurdira
de tot etc.* 2
).
Tot in acelasl timp, un alt superior bisericesc, Marcus Bandinus, ar-
chiepiscopul Marcianopolei, intreprinse si densul o cSletoriS prin Moldova —

un. fel de visitafiune canonica pe la bisericile catolice din acest principat —
>) Ast-fel results, din o seria de colinde romane, ce se canta la Boboteza:
Apol toti se ne-adunam Toti s£ ne rugam asa:
Si pe loan sfi-I lSudam, — Oh! cerescale 'mperate
LfingS apa cand vom sta •Spala sj-a nostre pecate . . .
Marian, SSrhatorile, I. p. 198.

*) Hasdeu, Arch. ist. II. 92 seqq.
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PET ROSA. 6^5
si eta cum ne descrie densul solemnitatea serbatori! de 6 Ianuarie, ce se
celebra in capitala Moldovel.
<Dupa un us si obiceiii tradifional se aduna in ajunul Boboteze! la las!,
in capitala si resedinfa Voivodulul, toft viadici! scu episcopi! schismatic!

din fera acesta, patru la numer dimpreuna cu Mitropolitul, facand voivo-
dulu! serviciu divin, cu t5mai5, cu apa sfinfitS, cu serutarea cruci! si cu alte
ceremoni! si urandu-i prin cantar!: domnia fericit2, an! fericifl, prosperitate

si succese fericite in tote lucrurile* J
).
Caracterul adanc religios, al acestel festivitap* solemne, care prin stra-

lucirea ceremonielor sale, bisericesci, oficiale si militare, intrecea tdte usu-
rile religidse de la Nascerea si Invierea DomnuluT, fara indoiela, ca nu apaf-
finea riturilor si tradipAinilor 'crestine. Miile de egumeni, de preojl, calugar!
si diaconl cu mitropolitul de la Ternova si cu alp! mitropolip, precum si
mulfimea glotelor din tdta Tera-romanesca, ce se adunau la Tergovisce in

diua de 6 Ianuarie, in fine acelas! caracter imposant al acestel sSrbator!
la las!, in ceea lalta capitala romanesca, ne revoca in memoria intrunirile si
solemnitatile man anuale ale Ionienilor, si ale Hyperboreilor la templele lu!

Apollo.
Dupa splenddrea estra-ordinara, cu care se celebra acesta di in amendoue

Principatele romane, dupa felicitarile oficiale, ce se adresati cu acesta ocasiune
Domnilor — numifl Ion — pentru un an bun favorabil, fericit si norocos, diua
de 6 Ianuarie ne apare la poporul roman ca o solcmnitate religidsS si politica
pentru inceputulanuluinou, cao serbatore mare tradiHonala in ondrea
lui Ianus sen Icdv, care deschide anul noil, care aduce prosperitate si abun-
denfa in t6te, si fericirea la top* 2
j.
Vechimea acestel sSrbatori nationalc in Dacia o putem urmari pana in

epoca romana.
Martirologiul roman consacra. diua de 7 Ianuarie pentru Dacia, episco-
pulu! Niceta al Daciei (a. 398. 402 d. Chr.), care dupa" cum se esprima
') Marci Iiandini Visitatio generalis a. 1647: Ex usu et recepta consvetudine

in Vigilia Epiphaniae omnes Vladicao, sive Episcopi Schismatici hujus Provinciae
(qui sunt quatuor cum Metropolita) Iassium ad Sedem Metropolitanam Vaj-
vodae conveniunt, thure, aqua benedicta, osculo crucis et aliis ceremoniis eidem so-
lemnizantes, et.felix regimen, felices annos, fortunatos rerum progressus,
decantantes (Codex Band inus. Ed. Acad, rom., BucurescI, 1895 p. 141).
*) Diua de 7 Ianuarie (septimo Idus Ianuarii) avuse si la Roman! o insemnatate
traditional. Era o di de bun auguriu, adeveratul inceput al anului nou politic.
In aceea di, consecrata lui Ianus, luase Cesar fascele puterii, si tot in <Jiua de 7 Ia-
nuarie luase nepotul seu Oct avian carma imperiului roman. (C. I. L. I. p. 383).
NIC. DENSUJIANU,
40
textul acestui martirologiu a imblandit si adus la ascultare ginple sSlbatice

predicandu-le cuvintcle evangeliel ').
Se atribuia asa dar SfantuluT Niceta in Dacia acelast rol civilisatoriu,
pe care M avuse Jntr'o vechime dep&rtata" Ianus seu "low, veneratul stramos
2
al natiunii pelasge ).
SSrMtorile crestine au inlocuit, dupa cum scim, pe altele mai vechL lns&
caracterul poporal al festivitafilor au rSmas peste tot locul aceleast, numai
numirile s'aii schimbat. Diua de 7 Ianuarie, avuse asa dar la CarpatT si la
Dunarea de jos o insemnatate particular^ religidsa inc3 in epoca romana\
Dupa cSlindariul oficial al imperiulul roman, diua de 7 Ianuarie, era diua

festiva' a lut Ianus, er in menologiele biscriccT crestine orientale ea este
consecrata memoriei lui Ion Botezatoriul.
De numele lui Ianus, dupa cum vedem, sunt legate inceputurile politice ale
rasei pelasge nu numai in parplle de apus, dar si in parple de r£s3rit ale Europe!.
Revenim acum la patera de la Petrosa.
Acesta importanta reliquia deschide inaintea nostra un camp vast de vederi,

de cercetari si meditap'unl.
Vom csamina acum acest prep'os document si din punct de vedere al

particularitafilor sale etnografi.ce.
Costumele divini tailor, representate pe ac6sta frumdsa' patera, nu sunt

nic! grecesc! nicT asiatice. Ele au din contra un caracter archaic pelasg, insS
pelasg nordic. Acelas! caracter i-1 aii si atributele divinitatilor: arcul, bus-
duganul, sbicele, corbul, ficliele, paterele si cosurile cu fructe.
Cu deosebire, ne atrage atentiunea, imprejurarea, ca regele hyperboreii, Ianus,
precum si alte sese divinitatifiguratc pe acestS patera, porta ornamente preddse

in p£r, unele de asupra frunp'i, altele pe veYful capuluT. Tot ast-fel, cu o decora-
pome rotunda de asupra fruntii, e infap'sat Ianus pe un vechiii as s6ii libra romana.
Fara indoiela, no! avem aid ornamentele caracteristice ale Hyperbo-
reilor si Arimaspilor.
Hyperboreii, dupa cum i numiaii GreciT, constituiau un popor pelasg fdrte
estins in parp'le de nord ale peninsule! Thracice 8
). parte din acesti Hyper-
bore!, aceia, car! escclaii cu deosebire prin pietatea si viefa lor paclnica, i-s!
J
) Martyr, rom. SeptimoIdusJanuarii(7): In Dacia sancti Nicdtae Epi scopi, etc.
2
) Pe un relief descoperit la Turda (Potaissa) in Transilvania, si reprodus in Archaeo-
logisch-epigraphische Mittheilungen, XVIT, p. 16, Esculap, fiul lui Apollo, re
apare figurat in acelas! costum, $i apr6pe in aceeasT atitudine ca deul Marte pe patera
de la Petrosa.
8
) Apollouii Rhodii Argon. II. v. 675.
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PETROSA. 62*7
aveaii locuinfele sale langa gurile Dunarii; er in partea de apus, langa acesti Hy-
perborei legendari se aflaii stabilifi Arimaspii eel belicosi. Locuinfele acestor
Arimaspi, ne spun cele mai vechi fantanl geografice, se aflaii langa Oceanos
potamos, pooc 'QxeavoJb, s6i\ Istru *), er de asupra lor se intindea catena mun-
filor Ripaei seu Carpafi 2
). La Dionysiu Periegetul, acesti Arimaspi de langS
Oceanos potamos sunt amintifi cu epitetul caracteristic de <ipsiu.avioi 3
). In fond
acest epitet, de Arimanii, este numai un termin sinonim cu Arimaspi,
o forma alterata de autorii grecesci in loc de Arimasci *) si care corespunde
din punct de vedere geografic si etnografic la Arimi din Iliada lui Homer 6
)
si din Theogonia lui Hesiod e

).
Din punct de vedere etnic, Arimaspii formaii cu vecinii lor Hyperboreii

numai una si aceeasi nationalitate mare pelasga. Arimaspii, ne spune
l
) Dionysii Orb. Descr. v. 27— 33 — in Argonauticele lui Orpheu (v. 1063) Arimaspii
sunt amintitl in apropiere de Getl si ei locuiau langa Maeotis (intelege aici Matoas,
numele vechiu al'IstruluT. Stephanus Byz., v. Aavouptc).
*) Damastes din Sigeion, un contemporan al lui Herodot, in cartea itepl efl-vuiv:
Sviu 5'
'Apip.acuu>v xa 'Pisaw opv], i| iv tov foplav itvEiv. — P e s c e r il e lui Boreas
din muntii Ripaei se aflaii, dupa cum scim, in tinutul Getilor. Silii Italic i Pun.
VIII. 501 seqq.:
.... Calais, B o r e a e quern rapta per auras
Orythia vago Get i c i s nutrivit in a n t r i s.
Cu privire la locuintele Arimaspilor in partite de nord ale Istrului mai aflam ur-
mattfrele date in geografia lui Strabo: «Cei de antaiu, carl au descris regiunile, spuneau,
cade asupra Pontului euxin, a Istrului siaAdriei (Arde'Iului) locuiau Hyper-

boreii, Sauromatii si Arimaspii (ol 8' ea rcpotjpnv StsXivtsc too? fiiv 6ir;p too Eu-
£e !.voo xod 'laxpou xal too "Aoptou xotTOixouvtaj 'Tic;p,SopEouc sXeyov y.ctl laupopdta? xal
\Api}ia3jto5<;. Strabonis lib. XI 6.2). — Mela (II. 1) inca amintesce pe Arimaspi intre
cele de antaiu popdre ale Scythiei europene, er dupa Arimaspi urmaii Essedonii
pana la Meotida: Scythia Europaea. Hominum primi sunt Scythae, Scytharumque, quis
singuli oculi esse dicuntur, Arimaspae. Abeis Essedones usque ad Moeotida.—

Tomaschck insa netinSnd sema de vechile isvdre geografice si voind a aduce o lu-
mina in etnografia preistoricS numai pe basa unor etimologie cu totul arbitrare retacesce
cautand pe Hyperborei si pe Arimaspi pana prin regiunile cele mat depSrtate ale
Asiei centrale (Sitzungsberichte, Akad, d. Wiss. hist.-phil. Classe, CXVI B. pag. 757 seqq.).
a
) Dionysii Orb. Descr. v. 31: repo? j2ops-rjv, iva ttai^s? ipsifiavsiuv (&ps'.p.av!<ov) 'A pi-
|A'aS*SV. — Cf. Eustathii Commentarium v. 31.
4
) Sufixul antic pelasg in ascus, asci, ce corespunde la romancscul escu, esc I,
mai esista si in epoca romana la Ligurii din Italia superiors, si el s'a mai pSstrat
pana asta-di la o multime de localitati din tinuturile de acolo. D. e. Rimasco, Ro-
magnasco etc. (Cf. Jubainville, Les premiers habitants, II. 46).
») Homed Ilias, II. v. 783.

e
) Hcsiodi Theog. v. 304.
Stephan Byzantinul, eraii un popor din ginteaHyperboreilor 1

). lnsa
domnia politics peste Hyperboreil eel paclnici de la Istrul de jos o aveaii

vecinii lor de apus Arimaspil eel rSsboiniel.
Poetul epic Pherenicos din Heraclea, ne descrie ast-fel pe Hyperborel:
«HyperboreiI loeuese in parfile estreme (ia laâta), sub templul lul
Apollo. El sunt cu totul nedeprinsl la rSsbotii, si se trag, dupa cum spun

tradifiunile, din nemul Titanilor celor vechl 2
); el sunt stabilijl sub cursul
eel rece al lul Boreas si ador^zS pe un rege din n£mul Arimaspilor a
)».
Atat Hyperboreil de langa gurile Istrulul, cat si Arimaspil vecinii lor, de-
venise faimosl inaintea Grecilor pentru avufiele lor cele enorme, in turme,
in ciredi de vite si in metale prefidse, dar cu deosebire in aur.

Dupa poetul Pindar, Hyperboreil purtau pe cap cordne aurite de laurl *), <§r
Arimaspil i-sl Iegaii pletele lor cu sireturl de aur 6

) si purtau de asupra frunfii
ornamente stralucitdre in forma de stele seii florT.
Acest lux national, prin care se distingeau cu deosebire Arimaspil eel avup!
de aur, facuse pe poefil grecesci s6 caracteriseze pe Arimaspi intr'un mod
satiric seii mitologic, dicand despre densii, c3 pdrta un ochiu in frunte.
Ast-fel poetul si istoricul Aristea, care tr3ise inainte de Herodot, ne de-
scrie pe Arimaspi in modul unMtoriu: «r£sboinicI mulfl si puternicl, avufl
de erghelil, de turme si ciredi de vite, barbafl cu plete stufdse, ce falfaie
in aer, eel mal robustl din tofl dmenil, avend fie-care cate un ochiu in
fruntea sa cea frumdsa* 6
).
•) Stephanns Byz., v. 'Apinaoitol, f*vos 'Titsppopsiuv.
*) In traditiunile poporale romane vechii T i t an I ne apar sub numele de T5tar i I
ce i marl, sdfl ur i e s i. Despre el se vorbesce, ca ar fi locuit o-daf.5 si pe teritoriul

comunei P e t r 6 s a. «Betrani! spun, ca in acesta localitate (Petrdsa) ar fi locuit altS data
Tatari, si ca-si aveau chiar si biserica lor in mijlocul satului, unde asta-di se
ana construit un zid de pdtrS, un han, unde, cand s'a sapat beciul s'a gSsit o multime
de oseminte, mai marl de cat mariraea naturala a omuluT, si care se die, ca sunt 6se de
T atari* (Respunsuri la Cestionariul istoric). De regula in tote locurile aceste, unde
poporul ne spune, ca ail locuit o-data Tatari, se gSsesc resturi vechi de constructiuni,
arme de bronz, fragmente de ceramics preistorica, si instrumente de petra.
3 Pherenicos
) la Boeckhius Pindari opera, I. 1. 96.
4
) Pindari Pyth. X. 30.— Vedi si Eckhel despre Ianus, in Doctr.num. vet. Vol. V. p. 215.
s
) Lucani Phars. lib. III. v. 295: auroque ligatas substringens Arimaspe, comas.
6
) Tzetzes la Tomaschek in Kritik d. altesten Nachrichten fiber den scythischen
Norden (Sitzungsb. d. Acad. d. Wiss. Phil.-hist. CI. Wien, CXVI B. 758.)— A then i e-
nil, carl se considerau ca o vechia coloniS a s6u Ianus (Plato,
lui "Iu>v Euthy-
demus, Ed. Didot, vol. I. p. 227. 24. -S t e ph a n u s By z., v. >W.«), incS purtau pe
verful capulul, sdu pe frunte, ornamente de forma circulars, cyclade (Isidori
TESAURUL nYPERBOREIC DE LA PET R 6 S A. 629
Pe vechile monumente de art3, Arimaspil erau infjtfisaÎ ca un popor cu

caracter eroic, ins5 violent. Et p6rt& pe cap o cSciula furc5nesc& cu verful
plccat inainte; au o cSmesS lunga, ce le trece pana peste genunchi si un fel
de ismene seil pantaloni ma! strimfl (anaxyrides, bracae *). Nici o-datii insa,
pe aceste monumente vechl, Arimaspii nu sunt figurafi cu un ochiu in frunte.
In fine mai amintim aici, c& in colindele apolinice romane s'aii pSstrat inc&
pana ast£-di unele reminiscence, c& o-data in finuturile de la Carpafi si de
la Istrul de jos se purtaii ornamente arimaspice pe cap, on de asupra
frunfii 2
).
DupS cum'am vSdut mal sus, patera de la Petrosa ne infafiseza' prin de-
corajiunile sale hieratice sSrbatdrea cea mare a Hyperboreilor si a Arimas-
pilor in ondrea .divinitaîl Terra Mater, a pamentulul productiv, mama
cea fecundS a tuturor fiinfelor.
Timpul acestel importante festivitSfi anuale se vede indicat pe patera in
mod destul de espresiv. O vifa frumosa de via cu struguri decorezii tronul

de aur al Mamei man; alte patru vife de vIS, incarcate cu struguri ajunsi la
maturitate, incing jur imprejur patera cea sfanta; in fine langS. regele Ianus
este infafisat un mic prune, ce aduce ca dar un spic de grau de o m&rime

estraordinarS.
Avem asa dar aici o mare festivitate anual& intru lauda si pream&rirea
Etymologiarum lib. XIX. 30. 3). —D i o s c u r i i, fii lui Tyndareu s, pe carl i vedem
figurati si pe patera de la Petrosa, pdrta ornamente pretidse, seu stele, pe verful capuluT.
La Valeriu Flacc el sunt riumiti Astrocomantes Tyndaridae (Argon, lib. V. v.
367 — 368). Dioscurii, dupa cum se spune, intemeiase vechia capitals a regelui Aiete, nu-
mit3 si Dioscurias, aceeasi unde asta-di se afla ruinele Tirighinel (Cf. Pliniu, V. 5).—
In cantecele eroice romane Tyndareus, parintele Dioscurilor ne apare sub numele de
Tudor Tudorel. Despre cyclul epic al Tyndaridilor la poporul roman vom vorbi
mal tardiu.
') Darembcrg, Dictionnaire des antiquites, v. Arimaspi.

!
) SezStoarea (Falticem) An. I. p. 148:
in cap are o scufie este o petrS despicati
si scufia-i de scumpie de se vede lumea tdta . . .
si de desupt de scumpie
In alia variants, de la Teodorescu, Poesii pop., p. 21:
.... o petra nestimatci.

de pe fruntea-i coronatS.
Ornamente in forma de stelute de asupra fruntif se ved si la unele tipuri re-
presentate pe monetele vechl ale Daciel (Bolliac, Trompetta Carpitilor, nr 939,
an. 1871, fig. 49. — Vechii Domni al Teril-romanescT inca purtau pe c&ciulS, de
asupra fruntii on in partea drdpta, medalidne rotunde, ornate cu petre pretidse.
630 MONTJMENTELEPREISTORICE ALE DACIEI.
divinitafii Terra Mater, dupa" ce se terming secerisul campurilor si cand in-
cepe culesul viilor.
In Fastele lui Philocal (d. Ch. 354), ce ne inftifiseza calindariul oficial din
timpurile din urmS ale imperiului, diua de 5 Septembre (Nonis Septembris) ne
apare consecratS prin cuvintele MAMMES VINDEMIA •
(serbatdrea Mamei.
Culesul viilor 1
). «Mammes» este aid un cuvent eminamente pelasg, insa
in forma grecisata. Dupa. Stephan Byzantinul, Rhea identificata cu Terra
Mater era numita si Ma *), de sigur un simplu vocativ (Mam' I), dupa cum
acelasi cuvfint i-1 aflam si la Eschyl : Ma Tct (Mater Terra !
3
).
Imprejurarea, ca serbStdrea principals religidsa a Hyperboreilor, in onorea
divinitafii Terra Mater, se celebra in luna lui Septembre, dupS stringerea

recoltelor, si cS intre divinitafile, ce iau parte la acestS mare solemnltate
vedem si personificarea anulut noti, ne face a presupune, ca Hyperboreii
si Arimaspii, ce adoraii pe Terra Mater si pe Apollo, ca o divinitate a so-
reluT, aveau un calindariii agricolsi pastoral; ca la densii anul nou

incepea in luna lui Septembre, intocmal dupa cum in Septembre incepea
anul nou la HyperboreiT de la Delphi, la triburile pelasge din Creta, din
Cypru, din Asia mica, si intr'o epoca departata la Roman! si Volsini 4
).
Terminand aici acesta esaminare a paterei de la Petrosa, care prin figurile
sale hieratice ne infap'seza o vechiS serbatdre pelasgS numita in cSlindariul
imperiului roman «Mammes vindemia*, ne intrebam, daca acest vas de

sacrificiu a putut av6, din punct de vedere al festivitadlor agricole, vre un
raport ore care cu regiunea de la Carpafi si Istru.
In parp'le de apus ale Marii negre, cultura vitei de via se reduce la tim-
puri forte depSrtate. Centrul eel puternic al cultului lui Liber Pater (Bac-
chus) era in finuturile locuite de Gefi. O moneta romana diii timpul lui
Traian represents pe DACIA personificata sedSnd pe o stanca, avend pe cap

o caciula nafionala Daca si finend in mana drepta spice de graii, er langa
d6nsa se ved fiigurafi doi copii, dintre cari unul i ofere un manunchiii de
spice, er eel alalt un strugure 5

).
Tot ast-fel si in timpurile istorice mai noue, fgrile romane de la Istru aii
fost tot de una renumite pentru calitatea cea escelenta a cerealelor si a vi-
nurilor sale. Vechiul judef numit Sacuieni, asta-di desfiinfat, pe al carui teri-
*) C. I. L. vol. I. p. 401. — !n calindariul crestin: 8 Sept. Nascerea Maicii Domnului.

s
) Steplianus Byz. v. MdcKaopa: 'ExaUrto 5s xal tj 'Pia Ma. — Cf. Ctrabo, lib. XII 2. 3.
») Aeschyli Suppl. v. 890.

4 Livii R. R.
)
lib. VIII. 3.
5
)
Eckhel, Doctr. ni'-. vet. Vol, VI, p. 428.
TESAURUL HYPERBOREIC DE LA PETROSA.
toriu se afla comuna Petrdsa, a purtat ca emblem^ o ciorchina' de strugurt 1

).
Putem ast-fel presupune, c5 acestS paterS magnified a fost de la inceput

destinata ca un vas sacru, pentru un templu ore-care, din regiunea cea viticolS
si agricola a Gefilor, seii a vechilor HyperboreT, de la Dunarea de jos.
4. Fibula in formd, de phoenix din tesaurul de la Petrdsa.

(III. Fibula maior).
Vom vorbi aid despre un al treilea obiect din tesaurul de la Petrdsa, despre
o fibula, ce represents figura uneT paseYT sacre de marimea unuT soim.
Intrega' suprafafa acestei pasen de aur se afla in momentul descoperirii
tesaurului decorata in mod stralucit cu diferite petre fine si cristale, de co-

lore rosiS, verde, albastra si galbena\
De asupra, pe cap, acesta pasere avea ca mof un granat rosu, ochil erau
format! din petre rosie, er de cdd5, se cflau suspendate cu lanfusdre fine de
aur, patru globule de petre albe in forma de ousdre.

Intreg aspectul acestei paseri era de o frumseja estra-ordinara. Ea repre-
senta in tot casul o pasere miraculdsa' a religiunii antice.
PasSrile au avut in credintele si superstifiunile poporulul pelasg un rol

forte important,, cu deosebire la Etrusci si Latin!. Din aceste paseri unele
erau considerate de bun auguriu er altele de reu auguriu seu omindse.
Aparifiunea, cantecul si sborul lor in anumite timpuri si locuri erau semne,
ce prevestiau intentiunea bun5, ori rea, a divinitaîlor.

In ritualele etrusce, se aflau depinse mal multe specii de paseri, pe cart,
dupa cum scrie Pliniu, nime nu le-a vedut, si carf e mirare dicea densul,
ca lipsesc, cand vedem, ca sunt in abunden^X chiar si acele, pe cart le
1
distruge in continuu gura omenesca 2

).
RSmane insa afara de ort-ce indoiela, ca ornamentarea paserei celei mart
de aur din tesaurul de la Petrdsa nu se datoresce nicl de cum spiritului de

imaginafiune al artistului.
La poporul pelasg, cu deosebire in cultul religios, tote i-si aveau formele

sale tipice, tradifionale, dc la cart nu era permis nimenul a se abate. Putem
») Greclanu, Eraldica romana, p. 149.— fir Iorgulescu in Diet, geogr. Buzgu, p. 89,
scrie: Viile in acest judet (al BuzSului) se cultiva din timpuri depSrtate si reputatiunea
lor e stability din vechime, ceea ce a facut pe Domnul f erel, Constantin Brancoveanu
se-si aiba via sa Domndsca in dclul Durabravii*.
») Pliuit H. N lib. X. c. 17.

632 MONTIMENTELE FREISTORICE ALE DACIEI.
ast-fel presupune, ca not avem aici figura unel paseri, c3reia artistul i-a dat
fiinfa dupa un model traditional.
O particularitate insa atrage cu deosebire atentiunea archeologului si isto-
ricului. Pe pieptul acestei paseri misteridse se vede figurat un lectulum, un

pat, ori 16g5n, format din lamine subfiri de aur, er cavitSfile intermediare ale
acestui legan se aflau implute cu petre pretidse, cand tesaurul a fost scos la
lutninS din s'mul p&mentulul ]

). In mijlocul acestui legan se vedea asedatS o
p6tra mare albastra de forma unui ou 2
). In fine pasSrea e figuratS cu aripele
strinse sub piept si cu cdda intinsa, s6u in atitudinea descinderii sale din sbor.
Ce fel de pasSre religiosa' era acesta, vom cerca se aflam cu ajutoriul de-
scrierilor, ce ni le-aii transmis autorii greet si romant.
Cea mat nobilS, si tot-o-data cca mat fenomenala pasere a traditiunilor
vecM, a fost phoenixul.

Ac6stS pasere, dupa cum spunea teologia antica, era numai una singuri
in tdta lumea (unica semper avis). Ea era consecrata sdrelui (Solis avis) si
traia, dupa cum scriaii unit, 700 ant, dupa altit 509 an!. Cand se apropia de
sfarsitul lungei sale vSfe'ft,; ea i-si construia din ramuri si plante frumos miro-
sitdre un pat seii cuib, se aseda pe acest cuib, si ast-fel 1-st termina viefa; apot
din mgdua sa se forma indata un oil si din care se nascea un noii phoenix.
Vom reproduce aici principalele date, ce le aflam menfionate la autorii
') Descrierea canoniculul Dr. Fr. Bock: gerade dieses Objekt ehemals eine ausserst
reiche Ausstattung besass Namentlich bemerkt man auf der Brust ein grosses
rechteckiges lectulum, welches von einem Kranze von kleineren, unregelmassig poly-
gonen Fassungen umgeben ist.
2
) Odobesco, Le Tresor de Petrossa, I. 16: Deposition des paysans Nicolas Baciu,
Georges, son fils, Ion Lemnar et Achim, fis de Nicolas, faite le 10 juillet 1838: un oi-
seau, grand comme un epervier, ou plus grand qu'un merle, couvert de pierres
bleues, rouges et vertes. — Interrogatoire de l'Albanais Anastase V6russi: Le
grand oiseau avait un bee, sur lequel ou reconnaissait la trace des pierres qui avaient
disparu. — Raport du logothete Kyr-Iacov . . . . adressd le 12 juillet 1838: Cinq
oiseaux, dont l'un, grand comme un pigeon, portait sur le dos (ventre) un gros rubis
balais, de forme ovale et dela grosseurd'unoeuf, tandis que son corps etait
recouvert dex diverses pierres, rouges, bleues, vertes, jaunes et blanches.
— D6position de Ion Lemnar (16 juillet 1838): Un oiseau de la grosseur d'un
merle, sans ailes ni piedes, sa tete etait recourbee vers la voussure du dos, qui etait
ornee de trois rangdes de pierres rouges, vertes et bleues, les unes grosses comme
des noisettes et les autres plus grosses encore . . . et sur le jabot se trouvait une
pierre bleue ovale, de la grosseur de deux noisettes. Cet oiseau dtait creux a l'in-
terieur, et par toutes les cavitds d'oii les pierres etaient tombdes il s'dchappait une pous-
siere noire. Aux yeux, il avait des pierres rouges de la dimension d'une lentille.
:
vechi cu privire la acesta pasere fabulos3; ele ne vor servi spre a ne pute
da sem3 de caracterul si important istorica a acestui obiect unic, in tote te-
saurele archeologice, cate ne sunt cunoscute pana asta-dl.
Vom incepe mai antaiu cu Hero dot. Densul scrie:
«MaI esista si alta phoenix, pe care eu ce e drept

pasere sacra, numita
nu am vgdut'o, de gat numat depins3. Ea visitdza forte rar Egipetul, numai
la cate un interval de 500 ani, dupa cum spun Heliopolitanil. Ea vine, dup&
cum se spune, numai atuncT, cand a murit tatal el. Marimea si forma eT,
daca pictura o represents esact, sunt ast-fel: unele din penele sale aii col6re
auria, altele rosia, er dupa forma si dupa marime, ea s6mena fdrte mult cu
aquila. Acest phoenix, dupa cum se spune pleca din Arabia, trans-
porteza in tempi ul sorelui corpul pSrintelui s£u invSluit in smirn3 si-1 in-
mormenteza in templul sorelui. Transportarea o face in modul urm&toriu:

mai antaiu alc2tuesce din smirna o form3 de ou, de o greutate, cat pote s§
o duc3, apol se incerca mai antaiu, daca e in stare s£ transporte greutatea
acesta, si dupa ce a facut esperimentul acesta, ea escaveza oul, pune in launtru
resturile parintelul seii, er partea escavata a oului pe unde a pus in launtru
remasifele pSrintelui sSu, o astupa'eiasi cu aha smirna. Ast-fel, c8 greutatea
parintelul seu inveluit in smirna este aceeasi cu a oului. Apol lipind acest
oii jur imprejur, ea i-1 transporta in templul sorelui )». l
Er la Pliniu aflam urmatorele

«Cea mat nobiia pasere este phoenixul din Arabia, insa nu sciu, daca nu
cum-va e numai o fabuia, ca ea ar fi una singura in tdta lumea, si ca
numai rar se pote ved6. Dupa cum se spune, ea este de marimea unci
aquile, gatul jur imprejur i strSlucesce ca aurul, eV pe cea lalta parte a
corpulul este rosia, coda e albastra intrefesuta cu pene rosil, sub gat are
bSrbii si pe cap un mof. Cel de antaiu dintre RomanI, care a vorbit despre
acesta pasere este Maniliu, un senator distins prin cunoscinjele sale, ce singur
si le-a castigat. Densul spune, Ca in Arabia acesta pasere e consecrata So-

relui, ca traesce 509 ant, 6r cand imbetranesce i-sl construescc un cuib cu
ramurl de canele si de tamaia, i-1 umple cu mirosuri, se aseda pe acest cuib
si more. Apol din dsele si din meduva sa se nasce mat antaiu un verme,
din care se desvolta un puiii, si cea de antaiu grija a acestui noii phoenix
este, se indeplin£sca onorile funerare pentru eel de antaiu. El transporta
cuibul intreg in apropiere de Panchea in orasul Sorelui si-1 depune
aci pe altariu. AcelasI Maniliu ne mai spune, ca de-o-data cu vie|a acestel
paserl se termina si revolufiunea anului celul mare, si c3 atuncl incepe un
•3 Herodoti lib. II. c. 73.

noii period cu aceleast caractere pentru anu-timpurt si pentru constelafiunt.

Gorneliu Valerian scrie de asemenea, ca sub consulit Q. Plautiu si Sex. Papiniu
(a. R. 789, d. Chr. 36) phoenixul a sburat in jos spre Egipet. Acesta pasere a
fost adusa in Roma, pe cand principele Claudiu era censor, in anul 800 al
Romel (47 d. Chr.), ea a fost ar3tat5 in comifii si s'a incheiat un proces-verbal
asupra acestut cas, insa nimenea nu se indoia, cS era numat un phoenix fals ')».
Alte importante notife le afiSm la Tacit, care scrie:

«Sub consulatul luT Fabiu si al luY L. Viteliu (a. R. 788; d. Chr. 34),
dupS un lung period de secule, a sosit in Egipet pascrea phoenix. Venirea
1
ei aici a servit ca materia pentru eel mat invefafl Mrbafi din {era acesta si din
Grecia, ca se discute acest miracul. Eii voiii raporta aid faptelc, despre cart
in general pSrerile sunt uniforme, precum si alte date mat putin sigure, cart
insa presintS un interes, ca se fie cunoscute. Acesta pasSre este consecrate
sdrelui, si toft caft au descris forma et spun, ca are o figura si pene deo-
sebite de cele lalte pasert. Despre lungimea viefet sale parerile variezS. Dupa
cum spun cet mat mulff, ea traesce 500 ant, sunt insS unit cart afirma, ca
ea are o viefa pana la 1461. Cel de antaiii phoenix s'a aratat, dup& cum se
spune, in timpul hit Sesostre, al doilea in timpul lut Amasis. al treilea sub
Ptolemeu Macedonianul, ce a domnit peste Egipet; c3 acesta pasSre a sburat
in orasul, al carut nume este Heliopolis, insotita de mat multe carduri de
alte pasert, uimite si ele de acesta forma necunoscutM. Ins3. vechimea este
intunecata. Intre Ptolemeu si Tiberiu au fost mat pup"n de 250 ant, din cart
causft unit cred, ca acesta pasSre nu a fost phoenixul eel adeverat si ca

nict nu a venit din terile Arabilor, de 6re-ce nu avea nict unul din carac-
terele confirmate de tradifiunile vecht. Acesta pasere, cand se implinesce
numerul de ant al viefet sale si cand i se apropia mdrtea, i-st construesce
1
in ferile sale un cuib, pe care i-1 fecundcza cu puterea generatore, din care
apot se nasce un puiu, care indata, ce a crescut mare, mat antaiii se ingri-
gesce se inmormenteze pe tatal seu, si acesta o face nu faâ o consciinfa
ore-care, ci ea ridica mat antaiii greutatea cu smirna, si incerca' o cale mat

lungS, daca pdte se duca sarcina si s§ faca acesta caletoria, apot ia corpul
tatalui seu si-1 duce la altariul sdrelut, unde-1 arde. Dar datele aceste sunt
nesigure si pline de fabule. Cu tdte acestea in Egipet dmenil nu se indoesc,
ca acesta pasere se vede cite o-datX pe acolo* 2

).
De asemenea scrie poetul Ov i d i u, care se ocupase in particular cu vechile

tradifiunt religiose ale timpurilor preistorice.
>) Tlinii H. N. lib. X. c. 2.
a
) Taciti Annal. lib. VI. c. 28.
«Phoenixub, dice densul, «dupa ce a implitit cele cine! sute de ani ale
viefei sale, i-si construesce cu unghiele si cu ciocul un cuib format din cojl
aromatice, din canele frumos mirositdre, din spice de nard, din smirni
galbena si din cinam, se culca pe acest pat si-si termini vi6£a in mijlocul
parfumelor; apoi din corpul sSu, dup£ cum se spune, se nasce un alt phoenix
-
tener, destinat sfi trS^sca tot atitea sute de aaT, si dupl ce etatea i-a dat
puterT de ajuns, ca sS pota transporta o greutate, el ridiea de pe arborele

eel inalt cuibul de siircele cu greutatea sa, si apoi luandu-fi avent cu un
sbor usor transporta cu pietate l%Snul scii si cosciugul pfirintelui sefi, si-1
depune in templul Iui Hyperion, inaintea usilor celor sacre* 1

).
In fine poetul Claudian, care traise in seculul al IV-lea d. Chr. descrie
acesta pasSre ast-fel:
«Ochii sSI scanteia de o lumina' secrets, in jurul gatuluT penele i stralucesc
ca fiacSra, de asupra capului are o crdsti rosia, al c2ret veif lucesce ca o

stea si revarsS in intunerecul noptiT o luminS senina, pici6rele sale sunt rosil
ca purpura de Tyr, un cere azur trece peste aripele sale, er partea supe-
riora' i este decorata cu pene audit* 2

).
D6ue cestiuni importante de geogranS se presinta acum inaintea nostra.
Cea de antaiu este: in ce p2rfl ale lumil vecM trSia ac.6st& pasfcre mira-
culosa? Si a d6ua: unde transporta, dupa legendele vechT, acdstS pasfire
cuibul, orl patul cu osemintele parintelul s£u ?
DupS Suida, care avuse inaintea sa un numer considerabil de isv6re
mitologice si istorice, astJt-dT insi perdute, phoenixul venia in figipet «dintr'un

loc necunoscut* *).
Dupa poetul Claudian, phoenixul trSia intr'o pSdure incunjurata de apele

cele curgStdre ale Oceanului (Oceanos potamos 4
). AcelasI Claudian mal nu-
mesce phoenixul «pasSre TitanicS* (Titanius ales), ori cu alte cuvinte
phoenixul figura la autoril vechl ca o pasSre din finuturile Titamilor celor

legendarl.
Dup& geograful Mela, patria phoenlxulul era in Panchea, langa" —

Oceanos potamos, — in apropiere de m until Ceraunici seu ai Cernei
de astX-di 6
).
') Ovidil Metam. lib. XV. v. 397. seqq.
>) ClandlanI Phoenix.

•) Snidas, v. <fcoivi4.
*) Claudian i Fhoenix, v. 1.
») Melae Descr. Orb. lib. III. c. 8. Extra sinum verum in flexu tamen non modico,
Rubri maris . . . partem Panchaei habitant . . . De volucribus praecipuc praeferenda
Dupa poetul Ovidiu, phoenixul trSia pe o colina din locurile cele fru-
mose ale Elysiului l

), una si aceeasi regiune geografica a timpurilor pre-
istorice cu Valea cea admirabila a Jalesului din Romania, care incepe din
sus de Arcani, si despre care vom vorbi ma! tiirdiu.
Results asa dar din tradifiunile geografice, ce le avem, ca phoenixul, pa-

serea cea faimosa a religiunii ante creatine, traia in regiunea cea legendary
din emisfera nordic3, sub orisonul eel pur si senin al Istrului, in apropiere
de munfil CeraunicT, seu ai Cernei, in parfile cele apSrate de venturile reel
si violente ale nordului.
Ne intrebam acum unde-s! transporta acesta pasere maiestra cuibul si
cosciugul cu resturile parintelui seu.
DupaPliniu, phoenixul se ducea in orasulSorelui, ce era situat in

apropiere de Panchaea (prope Panchaeam in Solis urbe 2
). Acelasi oras,
urbs Solis, se afla dup2 geografia lui Mela chiar pe teritoriul Pancheei in
apropiere de munfii Ceraunici. Er dupS Tacit, phoenixul transporta corpul
parintelui seu la He 1 i o p o 1 e (orasul Sorelui). Insa Tacit ca un istoric precaut,

se feresce se afirme, ca phoenixul se ducea la Heliopole din Egipet,
hind c3 esistau, in diferite parp* ale lumii, mai multe orase, pe cart Grecil
le numiaii Heliopolis. Dupa Ovidiu, phoenixul se ducea la templul lui
phoenix, semper unica . . . . Ipsum promontorium quo id mare clauditur, a Cerau-

niis saltibus invium est. — Aid Rubrum mare cste numai o simpla confusiune
geografica_cu hovto? spu&poc; si spflpa i'H.la.z-si. de la cotul Istrului, numit in cantecele
eroice romane tpodul Ru.savei». A se vede" mat sus pag. 404—417 si 439 nota 2.
') Ovidii Amor. lib. II. 6. v. 49 scqq.
Co lie sub Ely si o nigra netnus iilice frondet,
Udaque perpctuo gramine terra viret.
Si qua fides dubiis, volucrum locus ille piarum

Dicitur, obscenae quo prohibentur aves.
lllic innocui late pascuntur olores
Et vivax Phoenix, unica semper avis.
Numele de phoenix, ce se atribuia acestei paserl, nu este nid egiptean, nici
grecesc; el nu putea fi de cat din limba Pelasgilor, la carl paseriie sacre au avut un rol
atat de insemnat. Intru adever, dupa cum ne spune Ovidiu, la Assyrieni, seu pdte la
un alt popor ascus sub acest nume, phoenixul era numit ph >enica (Metam. lib. XV.
v. 393: Assyrii Phoenica vocant). Fara indoidla, ca noi avem aicT numai o numire, ce
apartine la trupina vechia a limbelor romanice. In realitate «phoenica» este una si a-
ceeasi numire cu forma romandsca de «p Sunica», genul femenin al pSunului. Figura cea
nobila a phoenixuluT, capul seu elegant (cu mot), ce se sdmena cu al paunului, varietatea si
frumseta estra-ordinara a penelor sale, cu deosebire stralucirea lor in aur, ti5te aceste
au putut face pe cei vechi se considere phoenixul ca o specia mai mica a pSunilor.
») Plinii H. N. lib. X. 2.
TESAURUL HYPERBOREIC DE LA PET R6 S A. 637
Hyperion (al Sorelui-Tatal. Insa unde se afla acest sanctuariu, d£nsul

tace i
). fir dup£ poetul Claudian, phoenixul transporta corpul parintelui
seu in urbe Titana s6u in orasul Titanilor 8
). Dupa cum vedem, orasul
Heliopole din legenda phoenixului este cu totul deosebit de eel din Egipet.
Pentru clarificarea acestei cestiuni este de lipsa sa mat adaugem aid, ca
insusi Herodot, care visitase Egipetul, nu amintesce cu un singur cuvdnt,
ca preofii din Heliopolis i-ar fi spus, c£ acesta paseYe strSina numita phoenix
se ar fi aritat vre-o-data la templul de acolo. Templul eel mai ilustru al lui
Apollo, ca divinitate a SdreluT, se afla, dupa cum scim, nu in Egipet, ci in
parfile de nord a lumil vechl, in regiunea Hyperboreilor celor pif.
E evident asa dar, cS paserea, care prin escelenja era consecrata SdreluT,
seu lui Apollo, nu putea dupa credinfele celor vechi, s& caletoreasca la alt
templu, de cat la sanctuariul eel mai renumit al timpurilor preistorice, din

regiunea fericita a Hyperboreilor celor sfinfl. acolo unde calgtoria insusi
deul Apollo 8
).
Despre templul si orasul Sorelui de la Dun3rea de jos mat avem si alte
date importante. Dupa tradifiunile argonautice, sanctuariul eel miraculos al
Sorelui se afla in orasul regelut Aiete, care domnia peste ColchT, adeca pe
teritoriul asa numiîlor Hyperborei. In camerile cele aurite ale lui Aiete se
aflau, dupa poetul Mimnermus, radele cele stralucitdre ale Sdrelul *). Insusi
capitala acestui rege avut p6rta numele de «Solis urbs> 6
). Ea se mai
numesce si Titania (Tixrjvic Ala <>), 6r poetul Claudian ne spune, ca
phoenixul transporta resturile parintelui sen in orasul Titana. Mai notam
ca langa Istrul de jos se afla teritoriul numit Panchaea si regiunea cea
fSimosa pentru bunatSfile sale, Arabia felix 7
).
In fine e de lipsa sS amintim aid inca un fapt important. Judeful BuzSuluT,

din Romania, pe al carui teritoriu s'a descoperit tesaurul de la Petrosa, porta
ca emblema un templu in stilul architecture! religiose a Dacilor, 6r pe fron-
tispiciul acestui templu se vede figurata o pasSre in momentul descinderii
<) Ovidii Metam. lib- XV. v. 405 scqq.:

Fertque pius cunasque saas, patriuraque sepulcrum
Perque leves auras Hyperionis urbe potitus,
Ante fores sacras Hyperionis aede reponit.
2
) Claudianl Phoenix, v. 92.
s
) Diodori Slculi lib. II. c. 47.
«) Yalerii Flaeci Argon, lib. V. v. 409—416.— Mimnermus la Strabo, Geogr. lib. I. c.2. 40.
6
) Yalerii Tlacci Argon, lib. V. v. 225.
8
) Apollonii Rhodii Argon. lib. IV. 131.
') A se vede mai sus pag. 509.

seu sosiril sale acolo. Dupa veehile idet religidse pe un locas sfjint nu putea
sS fie figurat5 de cat o pasere sfantS.
In alte specimene ale sale, acesta emblema ne infSfiseza o biserlca cu

-
trei turnurT, 6r jos dinaintea acestei catedrale se vede figurata o pase"re
intorsa cu fafa spre usa principals, si avend legat de picidre un obiect de

form! rotunda 1
).
FlrS indoi£la, c3 elementele acestei embleme

sunt antice, dupS cum sunt fdrte vecM insemnele
mai multor judefe din fera-romancscsl ?i Moldova 2
).
Marca judefuluT Buzeu ne infajisdzS asa dar, dupa

cum vedem, legenda vechiulul phoenix, care sbu-
rand se asdzS pe frontispiciul unuT templu de forma
225.— Marca Tudetului

ante-crestinS, seu care dupi cum ne spune Ovidiu,
BuzSil (Romania) repre- depunea inaintea usilor celor sacre resturile pSrin-
sentand un templu, pe
care descmde opasere
Âm sga invg)uite }ntr
vorbit panS aid despre legendele

.
un o{i de smirnS *
patria
(phoenix). Dupa sigilulju- si
decatonel jud. Buzeu dm misteridsa a paseril phoenix, pe care autoril latinl

a. 1831. Colect. nostra.
o mai numiau si solis avis, ignea ales, unica
semper avis, vivax phoenix, aeterna avis.
Rgmane sS stabilim acum care este caracterul adeverat al fibulei celel
man de la Petrdsa.
Dupa forma si ornamentatiunea sa, acestS pasgre de aur, figurata' cu un

lectulum pe piept, si avend in acest legSn o petra prefiosa de forma unul
ou galbuiu on albastru, ne infafisezS tipul unui phoenix teneY, ce transpdrta

la altariul sdrelui, cuibul si rgmSsiêle pSrinteluT seii inveluite intr'un ou de
smirna, dupS cum spuneaii eel vechi ').
') Grecinnn, Eraldica romanS, p. 147.

2
) Orafele autonome i-sl avcau incS in anticitatca preistorici insemnele lor
religiose.
3
)
Mai notam aid, ca celor vecbl le era cunoscut si un Apollo cu epitetul de <J>6£toi;
(Pauly-Wissowa, v. Apollo), o numire, ce ne indicS un cult deosebit al lui Apollo langa
apa BuzSuM. Cf. mai sus pag. 533.

Charles de Linas era de parere, ca aedsta fibula represents, o a qui la, ori un
4
)
soim (fibiile en forme d'aigle ou d'epervier), fara se aibi in vedere ddue lmprejurari
decisive, c& dacS artistul ar fi voit intru adevSr se represente pe una din aceste paseri,
atunci de sigur, ca. dfinsul, ca un technic celebru in lucrarea metalelor si pctrelor preti6se,
ar fi fost in stare s5 dee acestei pasfirl o formi mai ascme'nata cu aquila, ori cu soimul,
si in acest cas de sigur, ca nu si-ar fi decorat lucrarea sa cu petre rosii, albastrc
si verdT. — In fine mai e de lipsa se facem aici amintire de o particularitate impor-
tanta. Ion Lemnariul, descoperitoriul tesaurulul, ne spune, cS interiorul acestei pascri

In timpurile din urma s'a discutat forte mult, daca emblema Teret-
romanesct represinta in scutul seu un corb seu o a qui IS.
Faptul insa e positiv, ca figura acesteT paseri eraldice, varieza pe scutul

Teret-romanesci inca incepand din seculul al XlV-lea. Amintim acest secul,
fiind-ca numaT de atunct incep sS ne fie cunoscute cele mat vecht specimine
ale acestet embleme. Intra adever pe unele steme si peceft domnescl, ne apare
un corb, insa pe altele not vedem figurata o pasere, care dupS formele si
atitudinea sa nu este nici corb, nici aquila, cum aii credut in timpul din
urma mat mulfl literaft rotnant, de sigur sub influenta ideilor nafionale, ca
poporul roman fiind format din colonii romane, nu putea sS aibS alte insemne
politice si militare de cat aquila.
Insa mat antaiii e de lipsa sa stabilim aict, care este in general caractcrul
istoric al emblemelor nationalc romane.

Atat simbolele Tercl-romanesci cat si ale MoldoveT, Transilvaniel si Ba^
natului J
) sunt apolinice. In tote aceste ne apare figurat sorele si luna
noua. Insa cate o-data, pe lang3 sore si pe langa luna, not mat vedem in
emblemele Teret romanesci representata Ursa mare (apxxoc) cu 9 ort si
6 stele. Ea simboliseza asa numitul Geticum polum, Hyperboream

Ursam, Geticum plaustrum ), cardinem mundi ), care dupa'vechile 2 3
idet geografice si astronomice se radima pe munjit cet inalft at Daciet,

1
pe columna cea legendara a muntelut celut imens Atlas seu Oltulut ).
Vom vorbi acum in particular despre cele doue paseri diferite, ce ne

apar figurate, cand una, cand alta, in emblemele Tcrei-romanesct.
Corbul in legendele vecht era de asemenea un simbol al lut Apollo B
).
era gol, 6r in cavitatile din carl cSdusc petrile se afla un fcl de prav negru, care, dup3.
cum ne spune Verussi, cand cadea pe foe producca un miros ca de puciisa; fiSrte pro-
babil, ca eraii substante aromatice decompuse.
') Sulzer, Geschichte d. Transalp. Daciens, III. 680—681: Will man aber mit dem In-
genieur Friedrich Schwanz . . . glauben: der Seweriner Banat habe im Anfang nur
Sonn und Mond im Wappen gefuhrt.
») Marlialis Epigr. lib. IX. 46 v. 1—2. — Lucani Phars. lib. V. 23. — Claudiani, Bell.
Get. v. 268. — Statii Thebaid. XII. v. 650. — Er in poema lul Paulin catre Kiceta: Ibis
Arctoos procul usque Dacos.
3
) riinii lib. IV. 26: gens felix, quos Hypcrboreos appellavere . . . Ibi creduntur
esse cardines mundi.
') Yh-gilii Aen. IV. 4S2: maxumus Atlas axem humcro torquet stcllis ardentibus
aptum.
B
) Eratostlieiiis Catast. 41. — Herodoti lib. IV. 15. — Statii Silv. II. 4. 17: Phoc-
beius ales.
El insofia pe deul luminei in caletoriele sale 1

). Herodot amintesce de tradi-
fiunea, ca poetul Aristea din Proconnes, care compuse o poema epica despre
Arimaspi, urmase pe Apollo in forma de corb pana. la Metapontion in
Italia de jos *). Corbul este paseYca cea sfanta a deului Mithra adorat asa de
mult in regiunile Daciei s
). Corbul ne apare figurat si pe patera cea sacra
de la Petr6sa; peste tot el este un simbol al divinitafilor hyperboree, seu
din nordul peninsulei thracice 4
).
Ne intrebam acum, ce represinta in emblema Terei-romanesci a ddua fi-
gura de pasere, cu un aspect bland si nobil, care nu semena nicl cu forma

cea vulgara a corbuluT, nici nu are caractcrcle unel paserl rcpitore, cum
este aquila. Ea nu are nici dimensiunt puternice, nicl forme masive, nici
ghiare robuste si desvoltate, nicl cioc brusc carligat, nici piciore acoperite
cu pene pana la ghiare, carl sunt caracterele particulare si bine marcate ale
genului aquilel.
In Pravila tiparita la Govora in a. 1640, acesta pasSre sc vcdc figurata
in momentul, cand ea i-sl depune cuibul de asupra unor flacarf. Se p6te
chiar distinge, in mijlocul cuibului si intre ghiarele paserii, forma unui ou alb
(Fig. 226, p. 641).
Acesta pasere eraldica e figurata si in Liturgia romanesca tiparita la
BucurescI in a. 1680, stand aict pe verful unui arbore (phoenix), er langa

acest arbore se ved trei altare pagane (Fig. 227, p. 641). Pe un alt spe-
cimen din 1682 se v£d de asemenea figurate trei altare pagane c
) si phoenixul
depunendu-sl cuibul pe altariul eel mare din fafa, care arde (Fig. 228,
p. 641).
Putem asa dar stabili aid cu o deplina siguranta, ca a doua pasere sim^
bolica din emblemele cele vechi ale Terei-romanesci ne infafiseza aceleasi
caractere, pe carl cei vechi le atribuiau phoenixului, si ca ca represcnta

intru adever un phoenix. Inca o proba asa dar, ca patria adeverata a acestel
pas£ri consecrate sorelui a fost in tCrile de la DunSrea de jos, dupa cum

acesta o confirma si tradifiunile, pe cari le-am esaminat mat sus.
') Dupi legendele romane, corbul a fost alb la inceput si pencle sale s'au incgrit
de arsita stfrelui (Marian, Ornit. II. 5).
») Cf. mai sus pag. 373.

4
) Bolliac, Trompetta Carpatilor, Nr. 939 (a 1871): *CorbI de bronz se gasesc . . .
desi in Dacia .... Observ ins5, ca corbii nu sunt facutl in dimensium spre a servi
drept alt-ceva de cat ca amuletl seu ornament e».
5
) A se vede cele trei altare cyclopice de la pag. 277 in acest volum.
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PET ROSA. 641
226. —
Phoenixul, ca pasere eraldica, in 227. — Phoenixul ca cmblema a 'Tc'rei-
insemnele Terei-romanesci, represcntat in romanesci, representat pe un palmier
momentul, cand i-si depune cuibul de (phoenix), langa care se ved trei altare
asupra unor flacari. In partea de asupra
de forma an tic 3. Dupa Ly tu r gia ti-
sdrele, luna si Ursa mare compusa din 9
parita la BucurescT in a. 1680. Cf. Bianu
stele *). Dupa Pravila tiparita la Govora
in a. 1640. Cf. Bianu si Hodos, Biblio-
si Hodos Bibliografia romanescS vechiS,
grafia romandsca vechia, Tom. I, 231.
I,'p. 110.
•=y
228.— Insemnele Terei-romanesci de la a. 1682, infatisand trei altare de forma antica

siphoenixul depunSnd cuibul seti pe altariul eel mare din fata, care arde. Dupa
Evangelia tiparita la Bucuresciin 1682. Cf. Bianu si Hodos, Bibliografia rom. v., I. 247.
') Semiluna incunjurata de 7 stele ale Ursel marl e representata si pe un denariu

roman, din timpul republicei, purtand numele L. Lucretius Trio. Duruy, Hist. d.
Grecs, 1(1887) p. 24. — Mai notam aicT, ca scutul din armele Terei-romanesci, cum este
figurat in Pravila de la Govora, are forma place! de bronz descoperite Dodona, ce re-
la
presents disputa lui Hercule cu Apollo pentru tripedul de la Delphi (Carapanos,

Dodone, pi. XVI. 1).
NIC. DENSUJIANU. 41
In fine incil o particularitate.
Paserea cea eraldica a Te'rel-romanesci este figuratS transported In plisc

o cruce, une orl simpla, alte on dupla.
In Octoichul slavoncsc tipSrit la a. 1575, acesta' cruce are in partea supe-
riors forma unel svastice vechl pelasge "T" 1

, simbol al sdreM ren3scut, seu
al sorelui de primavara. Tot ast-fel in Psaltirea slavo-romana de la a. 1577 ').
Phoenixul in religiunea cea vechia era simbolul nemuririi, al eternitatil i).
Poetul Claudian o si numcsce aeteriia avis. Tot ast-fel in religiunea

cresting crucea este simbolul reinviereT, seu al viefei eterne.
5. Veriga cti ins criptiune din tesaurul de la Petrdsa.
(VII. Torques 3
).
In tesaurul descoperit pe cdstele muntelui Istrifa, la a. 1838, se aflaii si
ddue verigT mari de aur (colane), avend fic-care cate o inscriptlune.

Din aceste ddue verigT, una a fost instrSinata incS inainte de ce autori-
tatile romane ar fi inceput ccrcetarile lor. Despre natura inscriptiunii sale
nu avem alte date, de cat o simpla declaratiune a teranului Ion Lemnariul,

care descoperise tesaurul, ca amfinddue verigele eraii gravate cu litere, ce
nu se puteau ceti.
A ddua veriga cu inscripfiune, al carei diametru era de O m 153, a scapat

neve'tamata din primejdiele, prin care trecuse acest tesaur in a. 1838; insa
') Bianu si Hoilos, Bibliografia rom. Tom. I. 61 (1575), 67 (1577).

2
) Northeote ct Bi'ownlow, Rome souterraine, Paris 1S72, pag. 302: II ne faut pas croire,
du reste, quo tous les oiseaux que Ton voit represents dans les peintures et les inscrip-
tions des catacombes soient de colombes . . . D'autres reprdsent peut-etre phdnix. le
Les actes de sainte Cdcile racontent qu'elle fi sculpterun phdnix comme symbole dc la
resurrection, sur le sarcophage du martyr Maximus . . . On le sculptait sur les tombeaux
paiens . . . on le voit, dc meme, souvent represents debout sur le palmier symbolique
(<potk|, en grcc, veut dire en mtmo temps palmier et phenix) . . . Peut-etre faut-il voir une
image du phdnix dans ceux des oiseaux des catacombes qui portent dans leur bee non
un branche d'olivier, mais un branche de palmier.
a
)Secchi o numcsce colana d'oro ; M ic ali torques, v.pt*o<; ; Arneth torques;
Charles de Linas armilla s£u torques; Soden-Smi th Neckring; argintariul Telge
din Berlin Halsring, Odobescu o considers ca armilla (bratarS), insS avend in vedere
dimensiunile cele mari ale largimii, ac6sta veriga nu putea fi intrebuintati nicl chiar
pentru partea superiors a bratuluT.

643
U^ J
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PET ROSA.
din fatalitate, ea a avut sS sufere mat mult, dupa ce a intrat in museul
national din Bucuresct.
In ndptea din 20 Nov. 1875, acesta veriga dimpreuna cu ccle-1-alte obiecte,
ce aparfineaii tesaurulut de la Petrosa, ail disparut din museul national,

furate de un individ pervers si indrasnef, cu numele de Pantazescu.
Cercetarile se incep indata si autoritap'lor romane le succede sS descopere
pe acest facatoriii de rele, si se readune eras! in museu aceste propose
anticitafi, insa de asta-data in o stare mult mat deterioratS, de cum ele sca-
pase la 1838 din manele destructorului Verussi. Sceleratul Pantazescu predase

veriga cu inscripfiune unut complice al seii, argintariii din BucurescT, care
a taiat'o in mat multe bucafi si a frant'o chiar pe la mijlocul inscripfiunit.
Asta-dt din acesta monumentala veriga nu mat esista de cat doue mici bu-
caji, — ce porta inscripfiunea, — un fragment in lungime de m 10, altul de
m 185; 6r cele ddue estremitaft ale veriget au disparut.
Prin mutilarea, la care a fost espusa acesta veriga in a. 1875, a fost distrusa
numai o singura litera de la mijloc £, precum si partea de asupra a literei

a treia de la fine. Din fericire insa forma acestor doue caractere ne este asta-dt
pe deplin cunoscuta. Inca inainte de a. 1875 se publicase atat in fera, cat si
in strainatate, mai multe facsimile de pe acesta inscripjiune, er pentru museul

din Berlin se facuse de pe originalul verigei si o reproducere galvanoplastica.
Not vom reproduce aict mat antaiii acesta inscripfiune dupa urmatdrele
tret facsimile, relativ cele mat bune, din cate s'au publicat pana la a. 1875.
(A se ved6 p. 644).
dificultatea
In ce privesce interpretarea adeverata a acestet inscripp'unt,
caracterul ctnografic al elemen-
cea mat mare era in a cunosce si a fixa
telor, ce formau textul inscripfiunit, de dre-ce de la natura acestut alfabet
depinde si valdrea, ce este a se atribui fie-carei litere in parte.
Cet de antaiii, cart au esaminat in mod mat obiectiv, inscripp'unea verigei
de la Petrdsa, si-aii avut vedert mat clare, in ce privesce forma paleograficX
a literelor, au fost invefafit italient.
In anul 1843 Parintele iesuit Sccchi facuse o comunicare Institutulut
Roma asupra descoperirit tesaurulut de la Petrosa. Densul

archeologic din
numcscc acesta veriga un colan de aur, si considers caracterele mscrip|tinii
ca liters clare si neindoidse eugane J

).
Corri spondenza archeologica per l'anno 1843,

•) Bolletino dell' Instituto di
(Roma), p. 92: collana d'oro trovata in Vallachia su cui leggesi una chiara ed
indubita iscrizione euganea.
644 MONUMENTELE P KEISTORICE ALE DACIEI.
In anul urmatoriu, 1844, se ocupa cu acesta veriga un alt distins ar-
cheolog din Italia, Micali. D£nsul declara, ca acest colan, sdu torques
in ce privesce forma sa, nu presinti ceva rar, insS ceea ce-1 face estrem
t mi»n
229. — Inscriptiunea de pe veriga de la Petrdsa, ast-fel cum a fost publicata de

Micali in Monumenti inediti (Fircnze, 1844. Tav. 53) si reprodusa de Fabretti in
Corpus inscr. ital. (1867) nr. 62.
230. — Inscriptiunea de pe veriga de la Petrdsa, dupa. reproducerea galvano-

plastica, facuta pentru museul din Berlin in a. 1853—56. Dupa Hennin g, Die deutschen
Runendenkmaler, 1889. Taf. II. 3.
231.— Inscriptiunea de pe veriga de la Petrdsa reprodusa de C. Bolliac

in Trompetta Carpatilor, nr. 939 din 1871.
de rar este inscriptiunea gravata, a caret lectura e obscurS, desi caracterele

prin forma lor sunt f<5rte apropiate de ecle eugane ]
).
In anul 1850 Ioseph Arneth, directorul musculut imperial de antichafi
din Viena, face si densul o descriere a monumentelor de aur descoperite

la Petrosa, si reproduce in facsimile inscriptiunea acestei verige. Arneth
adopteza intru t6te parerile invetafilor italieni, ca caracterele acestei inscrip-
fium sunt asemSnatc intru tote cu cele pelasgc si chiar cu cele eugane 2
).
]
) Micali, Monumenti inediti. Firenze, 1844; 2 vol., Nr. 337 si Tav Lilt. 3.
') Arneth, Die antiken Gold- und Silber-Monumente des k. u. k. Miinz- und Antiken-
InsS. cu totul alte parerl aveaii literafil din Germania.

SedusI prin asemenarea unor caractere cu asa numitele rune angle -ssaeQin®,
densiierau de credinfa, ca inscripfiunea de pe veriga de la Petrdsa este r iyj*«a»
si c& ea confine cuvinte gotice, on eel pufin germane posteridre epocei Gofilor.
Cel de antaiu, care emise ac^stS parere, a fost Iuliu Zacher din Halle
la a. 1855. DupS dSnsul caracterele, ce formdza inscripfiunea de pe veriga
de la Petrdsa, ar fi numai o variafiune a runelor anglo-saxone, pe carl
densul le calificS ca adeverate rune gotice 2
). Basat pe aceste vederi, Zacher
era de parere, cS. inscripfiunea se pdte citi ast-fel
G . . aniov thai lag.

De aid se incepe apoi o lunga generafiune de erorl, cu privire la textul
inscripfiunii si la provenienfa tesaurului de la Petrdsa, erori, carora a c^dut
jertfa in timp de o jumetate secul un mare numer de literafT, unii mat ilustrit,
si alfii ma! obscurl.
In anul 1856 filologul german Wilhelm Grimm face asupra tesaurului

de la Petrdsa o comunicare Academiel din Berlin. In oposifiune cu teoria
lui Zacher, Grimm susfine, ca ceva gotic in inscripfiunea verigei nu se pdte
afla, din contra, dice densul, se pare mai mult, ca acesta inscripfiune confine
cuvinte, ce aparfin dialectulut teuton (altdeutsche Worte 8

). Grimm considers
inscripfiunea ca runic3, declara cele ddue caractere estreme X — X ca simple
cruci, orl semne decorative, si citesce inscripfiunea ast-fel:
+ titan nothi haila +

Pe care o traduce in limba germana prin cuvintele
Gluck, frei yon Bedrangniss.
In anul 1857 un alt distins literat, Massmann, citesce inscripfiunea:
Gut annom ha Hag...

si o esplica prin cuvintele :
Den gothischen Jahrgeldern heilig,

seu
Der Gothen Jahrgeld unverletzt s
).
Cabinettes in Wien. Wien, 1850, p. 86: Ein Goldring ... mit nachstehender, schon
etwas schwer zu unterscheidender Schrift (urmeza' facsimilul litorclor), welche den pe-
lasgischen oder auch den euganischen Charakteren gleichen.
>) Zacher, Das gothische Alphabet Vulfilas und das Runcnalphabet. Leipzig, 1855, p. 44-50.
*) Grimm in Monatsberichte der k. Preuss. Akad. d. Wiss. 1856, p. 602: Etwas gothi-
sches ist hier nicht zu finden, vielmehr sind es ganz cntschieden altdeutsche
Worte.
3
) Massmann, Der Bukarester Runenring (in Germania, Vierteljahrsschrift fur deutsche
Alterthumskunde, II Jahrgang. Stuttgart, 1857), p. 209— 218.
: :
646
ut MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI.
In acelast an (1857) Lauth e de parere, ca acesta inscripfiune confine

1
cuvintele
Gutani od hat lag

Wo dan's heiliges Gut *).
In 1861 Dietrich propune o noua interpretare:
Gut a niothi hailag

Divino cultui sacer 2
).
Insa in a. 1866 densul considera veriga a fi de provenienja' gotic3, i-sl
modifica parerea, ce avuse mai inainte cu privire la sensul cuvintelor de

tnai sus, i.pe carl acum le traduce
Dem Gothenbedilrfniss heilig s
).
La a. 1867 un alt invefat, Dr. Georg Stephens, profesor de limba

si literatura englesa la universitatea din Copenhaga, esprima" parerea, ca
inscripfiunea este a se citi
Gutanio wi hailag
La al Gofilor templu consecrat.
InsS la anul 1884 Stephens face o nou2 imp&rfire a cuvintelor
Gut a nio wi hailag 4

),
pe carl acum le traduce :
Dedicat noului templu al Gotilor.
La a. 1878 P. I. Cosijn public;! asupra tesaurulul de la Petrosa o notifa

in Memoriele Academic! de sciinfe din Amsterdam si esplica textul presupus
de Gutanio wi hailag prin cuvintele:
Heilig wijgeschenk van gotische vrouwen 6

),
Dar consecrat din partea femeilor gote.
In anii 1884 — 1889 profesorul Henning de la universitatea germane

din Strassburg se ocupa si densul cu studiul verigel de la Petrosa, pe care
la a. 1884 o numesce «unicul monument runic german» 6

), 6r la
*} Lauth, Das germanische Runenfuthark. Munchen, 1857, p. 76 — 81.

a
) Dietrich, De inscriptionibus duabusrunicisadGothorum gentemrelatis. Marburg, 1861.
a) Germania de Pfeiffer, XI. 1866, p. 202.
*) Stephens, The Old-Northern Runic Monuments of Scandinavia and England. London,

1867—1884; Tom. II, p. 567 — 573. Tom. Ill, p. 265—266.
5
) Cosijn, De Runeniscriptie van den Bucharester Ring (in Verslagen en Mededcclingen
der k. Akademie van Wetenschapen. 2 de Reeks. Amsterdam, 1878, p. 354—364.1
6
)
Henning, in scrisdrea sa cStre Telge: Strassburg, 23 Juli, 1884. Wie oft hatte ich
danach verlangt, diess einzige deutsche Runendenkmal, welches ich nicht
mit eigenen Augen gesehen, im Original kennen zu lernen ! (Telge, Prahistorische
Goldfunde, p. 24).
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PETROSA ^47
a. mat vechiii obiect. principal din mo-

1889 o consider! ca «cel
numentele runice germane* x)i
Henning adoptdza" lectura lut Stephens:
Gutanio wi hailag
al cSret infeles ar fi dupS densul
Das gothische heilige (unverletzliche) Gottereigen (Tempelgut *).
In fine mat e de lipsS sfi amintim aid si pSrerile preotului lutheran Rudolf
Neumeister din Bucuresct (1861 — 1866).
Densul propunea tret interpretSrl diferite pentru textul acestet inscripfiunt,
care dacS se ar citi
Gittaniowi hailag
ar insemna
Dem Wodan heilig.
Separand ins£ cuvintele In forma de :
Gutani o-wi hailag

si av6nd In vedere cii Gofit numiau Scythia «Ovim», atunct tnfelesul ar fi
Dem guten Scythenland heilig.
Cetindu-se ins!
Gutani o wi hailag
atunct ar Insemna
Dem guten Vaterlande vvie heilig (gewidmet 8
).
Ipotesa, ca inscripfiunea de la Petrdsa ar fi In limba goticS, orf in limba

1
germani vechia (teutonics), nu a putut da panS astS-dt nici o interpretare sa-
tisfScStdre.
«Cuventul hailag*, scrie Bock, «nu se gUsesce In limba goticS (tn traduc-
fiunea bibliet fScutS de Ulphila) si acest cuv'ent aparfine de sigur dialectulul
german teuton si nict nu pdte s§ corespunda" acelul secul dep&rtat (al in-
vasiunit Gofilor). Glnd not am trimis un facsimil de pe acestS inscripfiune

distinsulut linguist Dr. Parmct, docent privat de filologiS la Academia din
Mtinster, si i-am esprimat dorinfa sS ne comunice p&rerea sa cu privire la
cetirea acestet inscripfiunt, ddnsul dupa un studiu aprofundat ne-a declarat,
ca aict nu avem de a face curune, ci cu litere vecht grecesct, cart pe

langS tdte, cS gravorul neindemanatic (?) nu scia s£ facS de cat Unit drepte,
totusl au perdut numat forte pufin din forma lor adevSrata originals* *).
l
) Henning, Die deutschen Runendenkmaler. Strassburg, 1889, p. 27: Der Ring von
Pietroassa, das alteste Hauptstiick unserer Runendenkmaler.
?) Henning, Die d. Runendenkmaler, p. 43.
s
) Mittheilungen d. Central-Commission (Wien). XIII (1868) p. 115—117.
*) Hock, Der Schatz d. Westgothenkonigs Athanarik (Mitth. d. Central-Commission
XIII. 1868), p. 117: Als wir nahmlich diesem anerkannt tiichtigen Sprachforscher (Dr.
:
De altS parte Lab arte, distinsul archeolog frances, vorbind despre carac-
terul artistic si originea etnografica a tesaurului de la Petrdsa se esprimi

ast-fel
«ln nici un cas nu se pdte presupune, ca aceste obiecte pretidse ar fi
fost fabricate de industriasi GoJI. Gotil eraii cultivator! de pSment, si soldafT,
si peste tot jafuitori desfrena^T. Aceste calitafl bune si rele ale lor nu se
unesc in nici un cas cu artele, si nu e posibil sS fi esistat vre o-datii in
colibele lor din mijlocul padurilor ateliere, can se pdtS fabrica obiecte asa
elegante de aur si de un pref atat de mare» 1
).
Revenim acum la textul acestei interesante inscripfiunl.
In esaminarea criticS a caracterelor grafice, ce Ie presenta acesta veriga,
nu trebue sa perdem din vedere, ca aceleasi forme de litere le afl3m in

inscripfiunile vechl grecescT, in ccle italice si peste tot locul, pe unde s'a
estins o-data poporul pelasg. Alfab'etul asa numit runic nu confine de cat
numai o parte din elementele vechiului alfabet pelasg, a poporulul celut
mare, puternic si inaintat in civilisafiune, care in epoca neoliticS si in epoca

de bronz a fost reslStit nu numai peste p3rtile meridionale ale Europe!, dar
si peste {inuturile GermanieT, Galiei, Svediei, Norvegiel si Britaniel 2

).
Par met) ein Facsimile dcr Inschrift mit dem Wunsche vorlegten, uns seine Ansicht
fiber ihre Lesung mitzutheilen, erklarte derselbe nach eingehenden Studien, dass wir
hier nicht mit Runen sondern mit altgriechischen Buchstaben zu thun
hatten.
*) Labarte, Histoire d. arts industries. I. p. 332 — 333: On ne peut d'ailleurs supposer, en
aucun cas, que tous ces beaux bijoux aient 616 fabrique's par des ouvriers goths . . . Les
Goths dtaient cultivateurs et soldats et surtout pillars effrdnds. Ces bonnes et mauvaises
qualitds ne s'allient pas avec les arts, et il n'est pas possible que des ateliers
pouvant fabriquer des bijoux d'or d'un tel prix aient jamais pu exister
dans ieurs cabanes au millieu des forets.
*) Cuvfintul «runa> sdu <rhuna», dupS cum results, din vechii autorl, era la inceput
numai o numire generala pentru caracterele grafice, ce se intrebuintau in tinuturile lo-
cuite de Celt!, de German! si de Pelasgii din nordul DunSril. Originea si intelesul acestui
cuvtot nu se pdte esplica, nici din limba celta, nici din limba germana. Din contra se
pare mal mult, ca acest termin are un caracter etnografic, dupa numele vechiului
popor pelasg, numit Rim f, Arimi, s6u Ramni. in partile Asiel, dupa cum scrie Berger
(Hist, de l'ecriture, p. 205), alfabetul a fost propagat sub forma si sub numele A ram il or,
dupa originea lor, o vechia populatiune pelasga, stabilitS in muntii si in vaile SirieT si ale Me-
sopotamiei. Arch.eologul danes, Olaus Wormius (f 1654) ne spune de alta parte, c5 asa
numitele rune se mai numiau si Ram runer (Du Cange, Gloss, med. et inf. lat. ad
vocem Alyrumnae); probabil avem aici o espresiune danes5 formata dupa numele de
Ramleni. Episcopul Venantiu Fortunat din Gallia (sec. al Vl-lea) numesce aceste
Inca in timpurile Iui Cesar, in parfile meridionale ale Germaniei si in Galia,
nu eraii in us de cat Iiterele vechi pelasge *), pe cari insa autorii romani,
cu un termin general si mat usor de infeles, le numiafi litere grecesci.

Vom reproduce aid urmatdrele cuvinte ale lul Iuliu Cesar.
«In castrele Helvefienilor*, scrie densul, «se au aflat dre-cart tabule
(registre) scrise cu litere grecesci si cart au fost aduse la Cesar*.

]£r in ce privesce pe GalT, acelasi Cesar scrie, ca Druidii invefaii de rost
o mulfime mare de versuri (psalmi) si densii eraii de credinfa, c& nu e

bine se punS acele versuri in scris; insS in cele-lalte afaceri publice ale lor
si in socotelile private ei se folosiaii de Iiterele grecesci 2

).
In acesta privinfa' no! aflam si la Tacit urmatdrea notifa :
«In confiniele Germaniei si ale RhefieT, dupa cum se spune, mal

esistS si acuma dre carl monumente si tumule scrise cu litere grecesci* 3
).
Usui literelor vechi pelasge in parfile de nord ale EladeT, sen in tinutu-
rile asa numite ale Barbarilor, se reduce la timpuri forte dep&rtate. «Io-
nienil,» dupa cum scrie Herodot, «numiau inc& din vechime carfile scrise
4
(yccr pt'pXoo; )
pei rase, din causa, c& lipsindu-le papirul, el intrebuinfaii pentru
caractere «barbara rhuna» (Carm. lib. VII. 18. 19), adeca litere ale Barbarilor, <Sr nu
ale Germanilor, si dupa cum scim, sub numele de Barbari, se intelegea cu deosebire
populatiunea indigena din partile de nord ale Eladei. In fine raal este de lipsa se amintim
aid, ci Ungurii inca in sec. al XHI-lea numiau Iiterele cirilice, literae Blackorum,
seu romanesci (K e z a, Gesta Hung. I. 4. 15), cu tote ca in timpurile aceste se scria cu
asa numitele cirilice mal mult in limba slavona de cat romanesca. Chiar si in seculul al
XVIII- lea si al XlX-lea Iiterele cirilice erau numite de Unguri olah betiik si de Ro-
man! slove romanesci.
>) Plinii H. N. VII. 57. 3: In Latium eas (literas) attulerunt Pelasgi.
') Caesaris Bell. Gall. I. 2-9: Helvetiorum tabulae repertae sunt Uteris
In castris
graeeis confectae et ad Caesarem relatae. — Ibid. lib. VI. c. 14: Magnum ibi numerum
versuum (Druides) ediscere dicuntur . . . "Neque fas est esse existimant, ea litteris
mandare, quum in reliquis fere rebus pubticis, privatisque rationibus, graeeis utantur
litteri s. — Cu privire la accst pasagiu, istoricul H. Martin (Histoire de France, I, 1860,
p. 67) scrie: Cette ecriture, qu'on retrouve sur quelques monnaies gauloises et dans
quelques inscriptions . . . se rapproe=he beaucoup de la grecque, mais de la grecque
primitive, e'est-a-dire p^lasgique: eile appartient a cette famille d'alphabets an-
tiques qiori ©©ap-e®B&, mm 1© pdlasgique, l'<Hrtisq!flja, le samraite, l'osque, le
latin ftsefvik, le eeitibdrien et 1'ombrien. — Tot ast-fel scrie Pliniu (VII. 58. 1):
Veteres graecas (literas) fuisse easdem paene quae nunc sunt latinae.
3
) Taciti Germania, c. 3: monumentaque et tumulos quosdam Graeeis Uteris in-
scriptos, in confinio Geimaniae Rhaetiaeque adhuc extare.

4
)
Acest cuvent deriva fara indoiCla, de la adiectivul pelasgo-latin bubulus, d. e.
coria bubula, piei de vita, de unde apoi s'a format grecescul gigXo? carte, ^.pXtov,
650 MONU MEN TELE PREISTORICE ALE DACIEI.
serfs pel de capre si de ol. Chiar si acum in etatea mea, mulfi din Bar-
bari scriu pe ast-fel de pei» 1
).
Insa cu stingcrea elementului pelasg de pe teritoriul Germaniei ajunge

in desvetudine in paxfile acestea si usul scrieril.
Diferitele populafiunl de ras5 celt5 si germana, ce ocupara, dupS PelasgT, te-
ritoriul Germaniei si al ScandinavieT, nu avuse nici un fel de scris6re, nid

particular^, nici comuna. Tot ast-fel results si din cuvintele lul Tacit despre
German! : literarum secreta viri pariter ac feminae ignorant 2
).
Er in alt loc acelasl Tacit scrie :
«DacS deii cei bum, on deit eel re% le-aii denegat Germanilor ar-
gintul si aurul, nu sciu. Dar nici nu pot sS afirm, ca nu ar esista in Ger-
mania vre o vena de aur, seii de argint, fiind-ca cine a scrutat pamentul
acesta ? Dar el nici nu arata vre un interes, ca s6 aiba si sS intrebuinfeze
aceste metale. Vasele de argint, ce se vSd la el, sunt date ca da-

ruri la ambasadorii si principii lor, dar el nu le prejuesc mai mult
de cat vasele de pament* s
).
DupS cum am vedut malt sus, pentru literafil germani, cuventul «hailag»
presenta cea mai mare garanfia, c& inscripjiunea de pe veriga de la Petrosa
are un caracter si inêles german.
Dorind cu ori-ce pref a scote la lumina cuvinte gotice din inscripfiunea
de la Petrosa, literati! germani se aii perdut, in timp aprope de 50 anl, numai
in etimologii arbitrare asupra unor cuvinte intru adevSr imaginare, fdra se
aiba in vedere, ca cele mai vechi inscripfiun! de pe monumentele si obiectele
de arts nu confin formule de consecrare, ci de regula ele ne aratS numele ma-

iestrilor, can aii esecutat aceste lucrSn, cum aflam d. e. Duenos med feced
pe cea mai vechia inscripfiune latina" 4
), Novios Piautios med Romai
feced pe o lamina de arama din Roma B
), C. Ovio(s) Ou(fentina) fecit 6
)
pe un bust de arama a Medusei din Roma, seu pe monumentele grecescl:

Mir/vo'favTOy iitoiu; 'ETiafaras egoist; X'.spo'v stoisosv etc.
pi. fUgXict carticica. Acelasl inteles M avuse la inceput si cuvintele charta bibula
(juptfzi $:fi\iuiv). Mai tarcjiu Grecil aplicara numele de pij&oi;, piipXo?, {iuj&ov, PopXiov la
scdrta plantei numite papyrus, pe care scriau Egiptenii.
•j Hcrodotl lib. V. 58: Kal xa? piplou<; 8np8-|p«4 xaXsusl onto too 7t'/.Xa'.oo oi *l(ovs?. .,
t-.i oh *ai to v-ut" ip.k tcoXXoI tiov P'ipJJapuiv i$ to'-aurae oi'f 9-eptc Ipayoov..
s
) Taciti Germ. c. 19.
3 Taciti Germ.
) c. 5.
*) Brenl, La plus ancienne inscription latine (Revue arch, aout 1882) p. 16.
5
) C. I. L. vol. I. nr. 54.
•) C. I. L. vol. I. nr. 24.

TESAURUL IIYPERBOREIC BE LA PETROSA. 651
la fate daca interprep'i germaiii ar fi SMgNM la im csarnen serios iasusi
Cffig*iaalul acestei verigl; dacS diasti am $'&sr § ratuifimk mamal cu simple copil
f&eute de omeni neversap* la punctete <&al# delicate ale archeologiei si pa-

leografrei; cu deosebire insa, daca am ar I m^gtigiat comparadunea literelor
de pe veriga cu alte inscripdun!, atuncl ar fi putut usor sS ajungS la coavia-
gerea, ca ultimele litere ale imscripduniT de la Petrdsa au au putut, in nici un

cas, sS conp'na cuvenful «hailag>.
No* am esaminat in museul din Bucuresci in diferite r&ndurf originalul
acestei verige. Gravura literelor e in general uniforma fi bine esecutata, er
sgarieturile superficiale si percusiunile int^mplatdre, la care a fost supusa
acesta veriga de la 1838 incdce, se pot usor deosebi de trasurile drepte si
adand ale literelor, facute cu un instrument ascufit.
No! reproducem aid un desemn' de pe acesta inscripdune, ast-fel dupa

cum ni se presinta ea asta-dl.
232. — Inscripjiunea de pe veriga de la Petrdsa,

in starea *a actuals.
Ultimele cincl litere ale acestei inscripfiunl (10 — 14) le vedem figurate
aprdpe in aceeasl forma si pe alte ddue monumente, ce au fost considerate
de runice, anume, pe o fibula descoperita la Osthofen intre .Worms si Mainz
m pe o alta fibula, ce se conserva in museul dela Mainz (Fig. 233).
233. — Inscriptiunea gravata pe fibula descoptrita la K e r 1 i c h, astS-dJ

in museul de la Mainz, avfind la fine aceleasi caractere grafice, ce ni
ni se presinta. si pe veriga de la Petrdsa. Dupa Henning, Die
deutsehen Runendenkmaler, p. 156 >).
») Helming, Die deutsehen Runendenkmaler, p. 70 si Taf. H. 5.

s
) Henning, care in ce privesce descifrarea inscriptiunilor runice, se afli intr'un
labirint de erorT, declara fibula din museul de la Mainz ca falsificata, ins3. f5r5 nici un
motiv serios.
Cele cinci litere finale constitue asa dar un cuvent de sine statatorifi si
ele vor trebui sS fie separate, din punct de vedere al interpretarii, de ceea
lalta parte a textului. De altmintrelea putem observa chiar pe corpul verigei
o separafiune marcantS intre litera H si intre ultima grupS formata de cinci
litere.
Cea de antaiti literS in acest cuvent final, N IP A., are sus in partea
drSpta ddue linil paralele orisontale. Ea representa asa dar pe un F din
alfabetul Volscilor si al Latinilor.
A ddua litera este un I etrusc si latin.
A treia litera a suferit in anul 1875 o deteriorare. In partea de asupra

ea a fost rdsa, de clescele argintariuluT, complice cu Pantazescu, care pilise
si taiase veriga pe la mijlocul inscrippiunil.

Insa acesta litera asta-di pe jumetate stersS ne apare sub forma de T
s6u V in tote facsimilele, cate s'au publicat de la 1841 pana la 1875. Ea
representa in vechiul alfabet ionic si eolo-doric litera y, careia Etruscii si
Volscii i-aii dat valdrea de C (K x

).
A patra litera este formata din un trunchiu drept, are sus in partea drepta
ddue linii inclinate, er mai jos alte ddue linidre scurte in forma de puncte
ovale, pe carl insa le-aii trecut cu vederea, on le-au desconsiderat, tofi
aceia, cart au copiat pana asta-df acestS inscripfiune. Singur numai in fac-
similul publicat de Micali in a. 1844, cele doue linidre mid apar sub forma
unui singur punct (pag. 644). Avem aid asa dar un E, care sub forma acesta
de ^ ni se presinta sj pe inscripfiunea pelasga din Lemnos 2
).
») In facsimilul, ce ni-1 presinta Henn i n g, dupa reproductiunea luT Telge, se mai'
234. — Inscripfiunea verigei de la Petrosa dupa" reproducfiunea lul Telge,

la Henning, Die d. Runendenkmaler, p. 29.
vede llng.a trunchiiil acestei litere, esprimata o peta, ca si cand acesta litera ar ave
doue picidre sub forma de r (L), insa dupa cum se p<5te convinge ori-cine, care va
esamina originalul, acest semn, nu fortndza o linidrS gravati, ci este numai urma unel
simple loviri intemplatdre, ds carl se afla mat multe pe corpul acestei verige, chiar si
in partile acele, unde nu esista nici o literl

2
) Bulletin de Correspondance hellenique, X. p. 1. — Un E cuun punct de
desupt ne apare si pe o inscriptiune din Italia superior! (Fabretti, Corp. inscr. ital.,
nr. 31.)
Ultima litera X represinta pe un T din epigrafia Italiel superidre. Cu

deosebire T ne apare ca X in alfabetul asa numit cadmic, in inscripfiunile
Umbrilor, Salasilor si Rhefilor J

),
Results asa dar^ cii ultimul cuvent din textul inscripfiunil de la Petrdsa
corespunde la literele latine
FICET,
adeca fecit. '-",
v.
Tot FICET este ultimul cuvent si pe cele doue fibule de la Osthofen

si Kerlich (pag. 651), considerate din nesciinfa ca runice.
In fine not mai cundscem inca ddue inscripfiuni presupuse de runice, in
car! ultimul cuvent FICET, orl FECIT, ne apare sub forma prescurtata,
inversa, de FO (Fig. 235. 236, pag. 659).
«fn loc de FECIT», scrie Fabretti, «cel vechi scriaii cate o data FC
in forma abreviata, er pe titlele greco-romane se citesce <£HKIT si rar
OIKIT* %
Daca asa dar ultimul cuvent din inscripfiunea verigel de la Petrdsa este
un FICET (fecit) — si acest adever nu se mat pdte contesta, — atuncl

de sigur, ca cea-lalta parte a textului confinea numele maiestrulul, care a
fabricat veriga.
Vom esamina acum si restul de 9 Iitere, ce formeza inceputul si partea

de mijloc a inscripfiunil.
Cele mat multe caractere din acesta parte a textului nu presinta aprdpe
nicl o dificultate in ce privesce val6rea lor adevSrata.
A doua litera de la inceput este un A (L), pe care-1 aflam intrebuinfat

sub forma acesta in alfabetul pelasgo-grec, in particular insa la FaliscI, la
Etrusci si pe monetele vechi ale DacieT.
A treia litera este un 1

s
= x = cn i Pe care-1 aflam si in alfabetul din
partea de nord-ost a Etruriel 3

). Forma acestei Iitere ne mai apare si pe in-
scrip|iunea pelasga din Lemnos *).
>) Daremberg, Diction, d. ant. gr. et rom. v. Alphabetum, p. 199, 212, 214, 218. —
Fabretti, Corp. inscr. ital. p. CCCXV. — Mommscn, Die nordetruskischen Alphabete.
Taf. Ill" (in Mitth. d. antiquar. Gesellschaft in Zurich, VI. Band., 1853, p. 199 seqq.).
2
) Fabretti, Corpus inscr. ital p. 458: Pro fecit aliquando FC per compendium scribe-
bant veteres. In titulis graeco-romanis Iegitur $11 KIT, rar© ÎKIT. — Forma de ficet
si ficit o intimpinim adese on in limba latina vulgara (Schuhardt, Vokal. I. 3li).
a
) Berger, Hist, de l'tkriture, p. 149. — Lenormant, Etude sur l'origine et la formation
de l'alphabet grec. 49. — Pnuly-Wissowa, R. E. v. Alphabet, p. 1618.

*) Bulletin de Correspondance helldnique, X. p. 2, 3.
A patra litera cu bratul superior ma! lung de cat eel de desupt repre-
sents pe un F , adeca A, din alfabetul Rhetilor si Salasilor J

).
A cincea litera este un T de forma eugubina. A s£sea un I etrusc si latin.
A septea un O format din patru Unil drepte, cum ne apare si pe inscrip-
fiunile din Italia superiors, pe monumentele vechl latine, si pe cele din Tomi,
cu singura deosebire, ca. pe veriga de la Petrdsa ac6sta litera are ddue linil
prelungite in jos, dupa tipul ionic.
A opta litera este un 2 (S) in forma archaica de M cum ni se pre-
sinta in alfabetul eolo-doric, etrusc si vechiu roman 2

).
O singura dificultate se pare a o presenta inifiala X. Insa daca observam
cu atenfiunea cuvenita modul cum artistul a gravat acest semn grafic, atuncl
faptul ne apare evident, ca nol avem aicT o litera combinata, un V con-

sonants cu un V vocala.
Usui de a lega impreuna ddue, orl mat multe litere, este anterior epigra-
fiei latine.
Proba ne este si numeralul X compus din ddue semne V, unul av£nd

linidrele in sus, altul in jos. In fine un V sub forma de X, avend partea
de asupra mai deschisa, ne apare si pe un grafit, ce a fost descoperit in
ruinele vechiului Aquincum din Pannonia 3
). Avem asa dar aici urmatdrele
litere
VULCHATIOS FIGET . <).
Terminafiunea in os in loc de us la substantive, nume proprii si adiective,
este o caracteristica a timpurilor archaice. In limba umbrica noi aflam :
cerfos (servus), manos (manus), alfos (albus) salvos (salvus), 6r in in-
scripfiunile vecln latine: Volcanos 5

), Duenos, Novios, Plautios etc.
Imprejurarea, ca pe inscripfiunea de la Petrdsa, litera M (S) din Vul-
cbatios ne apare mai departata de literele precedente, nu form6za nicT de

cum un cas isolat. In epigrafia latina avem o mulfime infinita de esemple,
unde S final, la numele proprii, este aruncat la o parte, ca si cum ar fi fost o
litera, care de mult nu se mai pronunfa. D. e. VRSV S, VIBIANV S etc. °).
•) Dareuiberg, Diet. d. antiquitds, v. Alphabetum, p. 214. — Fabretti, Corp. inscr. ital.
Tab. 1.
') Diiremberg ,
)
ibid. v. Alphabetum, p. 196—198.— Lenormant, Etudes sur l'origine de
l'alphabet grec, p. 55. — Fabretti, Corp. inscr. ital. p. CCCXV. — C. I. L. vol. I, p. 255.
s
) Romer, Kiadatlan R6mai feliratok. Budapest, 1875, p. 30.
4
) Volcatius, ca nume familiar, ne apare atat in istoria Etruscilor cat si a Romanilor.
Forma este archaica, pelasgl
6j C I. L. vol. I. 20.
6
) C. I. L. vol. ill. nr. 4778. — CF. ibid. nr. 4785.
:
Remane acum sS esaminam valorea si infelesul literei H, a c&rei posip'une,

1
dupa cum vedem, este isolate intre cele d6ue cuvinte Vulchatios si ficet.
Care era, in inscripp'unea de la Petrosa, caracterul fonetic al acestei litere,
ne-o spun alte doue inscripfiuni pelasge, considerate in mod unilateral de

runice germane. Pe una din aceste inscripfiuni litera, ce preced6z3 cuventul
FICET ne apare sub forma ^ (/f^lf rX Fig. 233, p. 651). Acest semn
grafic in alfabetul Pelasgilor din Lycia )1(, represents pe un O '). Ca" intru
adever litera H, pe veriga de la Petrdsa, are val6rea unel vocale, a unui O,

si c5 nu este o abreviafiune, o confirma inscriptiunea de pe fibula de la
Osthofen, ce am reprodus'o la pag. 651, unde acest H este inlocuit cu a (O)
inainte de FICET, sub forma de Xfl iNA

Ca se putem insS ajunge la o conclusiune pe deplin sigurX cu privire la
acest H, e de lipsa se esaminam aici valorea fonetica a acestei litere si in
alfabetul Pelasgilor meridional!, de pe teritoriul Eladei si al Asiei mici.

In vechiul alfabet cadmic litera H se intrebuinfa atat ca aspirap*une cat
si ca vocala. Insa in alfabetul ionic-attic H era o litera pentru sunetul ionic
e si care corespundea la grecescul primitiv a 8

).
Results asa dar, c3. acest H isolat, care in alfabetul ionic-attic corespundea
unui e sen a, er in alfabetul Pelasgilor de nord este inlocuit prin £ (O), avea
intru adevSr valorea unei vocale, a unui O, si probabil, c& era un o aspirat.
Avem asa dar determinate tdte caracterele acestui text. Intrega legenda
inscripfiunii de pe veriga de la Petrosa este

VULCHATIOS O FICET').
DupS cum vedem, no! avem aici un text epigrafic — priscis literis verbisque
scriptum — si care ne presintS o particularitate linguistics, demna de aten-
Jiunea filologilor nostri. Ne intrebSm acum, care este rolul gramatical al
acestuT o, identic, in ce privesce derivatiunea sa, cu primitivul grecesc a.
Este el un verb ausiliar la FICET, persona a treia sing, de la verbul am

(habeo), ca in limba romanesca : o facut seii a facut? Ori este acusativul
femenin al pronumelui personal III, un o nascut din la, cu infelesul de Warn
>) Daremberg, Diet. d. antiques, v. Alphabetum, p. 209.
J
) Ca in acest cuvent a doua litera de la fine representa pe un E este cert (Cf. Hen-
ning, p. 151).
s
) PauIy-WIssowa, R. E. v. Alphabet, p. 1615. — Lenormant, p. 14.
4
) Legenda inscriptiunii de pe veriga dela Petrdsa: VULCHANOS O FICET.
Invetatul german Wilhelra Grimm in comunicareaj ce o facuse la anul 1856, Aca-
demiei de sciinte din Berlin, cu privire la textul inscriptiunii de pe veriga de la Petrosa.
v. ollam (fecit) ? Noi inclinSm pentru ace"sta posibilitate din urm2, av£nd
cu deosebire in vedere formulele analoge de pe inscripfiunile vechl latine si
declara, ca singur numai litcra a sesea din inscriptiune, T, nu este destul de sigurS, de 6re-ce
se p<5te observa o linia transversals peste mijlocul acestei litere (Henn in g, Die deutschen
Runendenkmaler, p, 29.: Auf ein deutliches N L "V runic] folgt sodann an sechster
Stelle ein Buchstabe, von dem Wilh. Grimm bemerkte, es sei der einzige nicht gan2 si-
chere, doch lasse sich ein Querstrich in der Mitte des Hauptstabes noch erkennen).
Massmann intocmal ca si Grimm considers pe acest I ca un r Noi am esaminat

. la di-
ferite ocasiuni ac£sta litera din punct de vedere palcografic pe originalul verigei si tot
ce am putut constata, este mimai o linicra fdrte subtire, aprdpe imperceptibilS, ce se
intinde, nu peste mijlocul, ci spre partea din jos a lui I, avfind aceeasi direcfiune cu linia
transversals de pe litera precedents. InsS convingerea nostra este, cS acestS linidrS mi-
croscopies nu este fScutS din partea artistului, care a gravat in mod uniform si destul de
adanc tote cele-lalte litere ale inscriptiunii. Dar presupunend, cS acdstS linidrS, aprdpe invi-
sibilS, ar fi intru adevgr o parte integrants a lui I, atunci cele ddue caractere j> J (5 si 6) ar
constitui numal o singurS litera si atunci am av6 aid acelasi tip, pe care-1 aflam si intre
semnele de proprietate, s6fi in alfabetu) plutasilor din Moldova, sub forma de N = N.
fn acest cas, citirea inscripjiunii de pe veriga de la Petrdsa ar fi: VULCHANOS O

FICET. — Numele de Vulcan ne apare sub forme analoge si pe alte monumente.
Velchanu pe o inscriptiune etruscS, Felchanos peo inscripjiune din Creta |i Vol-
cano s pe un ban din Aesernia. DupS Iliada lui Homer, Vulcan (Hephaistos) petrecuse
timp de 9 ani intr'o spelunca de langa marele riu Oceanos (Istru), lucrand agrafe, inele,
brStare, cercel si colane. In particular se spunea despre Vulcan, ca dSnsul fabricase un
colan de aur pentru sotia lui Cadm, c

numita Ap(iovia, dupS legende o ficS a lui Marte
si nepdtaaluT Atlas. Cuvintele lui A poll odor (Bibl. lib. III. cap. 4.2) sunt: «§i Cadm
i dede, Harmoniei, colanul eel de Vulcan-fScut> (ISo%s U &&rg KdS|i°« * al xbv
'IltpaioTotsoxTov Sp(i.ov). In traditiunile vechi acest ornament de gat are o istoriS parti-
cularS, sinistra. De la Harmonia colanul eel de «Vulcan-f5cut» a trecut la Polynice,

carel'adaruit Eriphylei, ca se induplece pe bSrbatul seii Amphiaraus sS iee parte
laresboiul celor sdpte capitani asupra ThebeT din Beotia, si Amphiaraus a trebuit se piece,
cu t6te, cS scia, ca are se pdra acolo. Pentru resbunarea mortii lui Amphiaraus, Eriphyle
a fost ucisa de un nil al seu, apol acest colan funest a trecut la Arsinoe sojia
acestuia, de la Arsinoe la Phegeus si la sotia sa Callirrhoe, causSnd peste tot locul
discordii, certe si omoruri. In urmS, dupS ce Phegeus a fost ucis de fil sei, colanul
Harmoniei a fost consecrat lui Apollo si depus In templul de la Delphi (Apoll. Bibl. III.
4—7. — Diod. IV. 64—65). insa acest curios ornament nu incetS sS causeze nefericiri
si de aci inainte. Tiranul Paylus, fiind induplecat de o amanta a sa, rSpi colanul din
templul lui Apollo, insa indata copilul seii incbuni si-I aprinse casa. DacS veriga de aur,
descoperita la Petrfjsa si care dimpreunS cu alte obiecte pretidse a fost consecratS unui
templu al lui Apollo, ar fi intru adever identicS cu veriga, sdu colanul, eel de «Vulcan-
fScut», daruit lui Cadm fi Harmoniei (amendol inmormdntati dupS traditiuni langS
Portile-de-fer), atunci dmenii superstitiosi ar pute sustine\ cS acest colan a continuat

TESATJRUL nYPERBOREIC DE LA PETROSA. 657
grecesci: Duenos med feced; Novios Plautios med Romai fecid;

Xdpt? p,' eypa'Jje; Tcu/ovtSac. p.' gypa'fs etc.
1
Resulta asa dar, ca ipotesa runelor germane, pe care se intemeiezS textul

imaginar de *gutani owi hailagi>, este, si nu pote sS fie de cat c&duta".
1
Nu esista o singura litera pe veriga de la Petrdsa, care sS nu fie archaica
pelasga, insusi confinutul textului este pelasg, sû ca se fim bine infelesl
pelasgo-latin. ATem aici formele unor elemente grafice, ce aparp'n alfabe-
tulut barbar, seu nordic pelasg, care a format veriga de. unire intre alfabetul
din Archipelag, numit ionic, si intre caracterele rhetice, salassice si ale Italiel
superidre.
Usui acestor litere a fost general in timpurile archaice, Cesar si Tacit le
numesc litere grecesci; Liviu litere bStranesd (priscae literae); Pliniu
litere ionice si litere grecesci *).
se aiba consecinte fatale pentru posesorii seT, si dupa ce a fost dcscoperit pe cdstele
muntelui Istrita. fita ce scrie Odobescu pe basa actelor oficiale: Les poursuites vio-
lent es exercees, lors du proces, contre toutes les personnes qui avaient et.6 plus ou
moins impliquees dans l'affaire, ont laisse chez les habitants de la locality des sou-
venirs si terrifiants, qu'aujourd'hui encore les paysans hesitent, semble-t-il, a parler
des jours neTastes, oil le mauvais esprit pous.sa quelques-uns des leurs a ceder aux
tentations de la fortune. Le veillard Stan'Avram et son gendre Ion Le-mnar sont
morts tous les deux en prison, avant la fin meme du proces, qui dura jusqu'en
1842. Tous leurs compartageants, paysans ou citadins, furent reduits a la misere
et perirent en peu de temps (Le Trdsor, I. 12). Pantazescu, care in 1875 furase acesta ve-
riga din museul de la BucurescI dimpreuna cu cele-lalte obiecte ale tesaurului depuse
acolo, dupa ce a fost condemnat la 6 ani reclusiune, fu in urma u c i s de o senti-
nels, pe cand cercase sfi fuga din inchisdrea de la Cozia. — Vulcan era cunoscut si ve-
chilor locuitori din partile de nord ale Istrului, ca eel mai renumit maiestru in lucrarea
metalelor, cu deosebire a obiectelor de aur. In colindele romane el este cantat ca un bun

faur, ce lucreza la d'aur. In traditiunile eroice germane (Grimm, Die deutsche Helden-
sage, v. Wieland) el figureza sub numele de Way land, Walland, We land, Wie-
land, Wielant, Valland, Volund, Velint: el mai apare si ca un nepot al regelui
Vilkinus; 6r fauraria sa se afia in muntele Glogensachsen seu Gokelsass (womit

wohl der Koukesas gemeint wird. Grimm, Heldensage, p. 196). Sub numele de Caucas,
dupa. cum scim, figureza in timpurile preistorice Carpatil Daciel. Dupa aceleasi traditiunt
germane, el lucreza diferif.e obiecte de aur, sculpteza geme si pahare pretidse intr'un oras
nccunoscut Germanilor, in «urbe Sigeni» (Grimm, Heldensage, p. 41). Notam aici, ca
intr'o colinda romanesca de anul-nou (urare cu plugul) eel mai renumit faur este din
tergul Sibiulul (Colectiunea ndstra). Urbs Sigeni si Tergul Sibiului, numit in
alte parti ale Transilvaniel Sighiu si Sibiniu, se pare a fi numa! una si aceeasi loca-
litate din istoria legendara a celui ma! mare faur al vechimii.
') Plinii lib. VII. c. 58. 1: Gentium consensus tacitus primus omnium conspiravit, ut
Ionum litteris uterentur, Veteres graecas fuisse easdem paene quae nunc sunt Iatinae.
NIC. DENSUf IANU. 42

Cu deos-ebire in parfile Daciei used acestai waefoii alfabet pdasg se re-

duce la timpuri f6rte obscure.
Plutasil romani de pe malul Bktrlf©i in Moldova mm mtrebuinfeza si
asta-dlt in mod tradiftonal aceleasi litere, insa fara vsri-dre fonetica, numai
ca semne distinctive pentru cherestelele, sen lemaele de construcfiune, ce le
transports 1
).
.Reproducem aid o parte din aceste semne al caror caracter pelasgo-latin

este evident. Tote aceste semne sunt formate din limit drepte. Dupa aspectul
lor, atat In general cat si in particular, ele sunt caractere grafice, cart pe langa
t6te ca asta-dl si-au perdut valorea lor fonetica, aii insa o origine istorica; ele
nu sunt nicl de cum semne voluntare, inventate de fie-care plutas in parte.
<VXrMj nNFN<ÎWH^r'NYHM
XI<TZMA<nKlv^ L i^>H<Sx>lxl^h
*K & ^ 3 D
Nu esisti in acest alfabet archaic al plutasilor Rotaim din mum;ii Mokk>?ei
aprdpe nici un caracter, pe care se" nu-1 aflam tot-o-data in runele scan-
dinave, in cele anglo-saxone si in alfabetele Rhep'lor si Salassilor.
Inainte de a incheia acest capitul asupra veriget de la Petrdsa, noi vom re-
produce aici inca d<5ue inscripfiuni. Ele ne vor pune si ma! mult in evidenfa
faptul, ca asa numitele rune scandinave si anglo-saxone nu sunt de cat

resturile archaice ale alfabetului nordic pelasg.
Una din aceste inscripfiuni ni se presinta pe un verf de lance, fabricat
de bronz, ce a fost descoperit laTorcello langa Venefia. Literele sunt for-
mate din stelufe si din cercuri micT, stampate in linii gravate (Fig. 235, pag. 659).
Archeologil italieni afi considerat acesta insoripfiune ca etrusca.
A doua inscripp'une e gravata pe un alt verf de lance, material de fer,
ce a fost descoperit la Miincheberg, in marohionatul Brand ejabutrg (Fig. 236,

pag. 659).
Am£nddue aceste v£rfurT de lancl porta decorafiuni simbolice, o sva-

stica si un triquetru.
4
) B-urada, Despre cresatof© f$ate§Qo.r p.e eherestefe. la?i, tip. Goldner, 1880.
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PET R 6 S A. 659
Svastica, sub cele ddue forme, ale sale, >fi % , represents in timpurile ar-
chaice, sdrele de primSvarS si s6rele de t<5mna\ Aceste semne ieratice ne
235. — Inscriptiunea de pe vert'ul de lance de la Torcello.

Henning, Die d. Runendenkmaler, pag. 22.
236. — Verful de lance de la Munchebcrg. Henning, Die d. Runendenkmaler,

Taf. I. 2.
apar in diferite p3rj:i ale lumii vechT, pe unde se estinsese o-data rasa pelasgS,
in Europa, Asia si Africa de nord.
Cultul svasticei esista in ferae Daciel si in epoca romana. Un monument

votiv descoperit in Turda §i dedicat Dianei (sorei luT Apollo) p<5rr4 de asupra
.
semnul rV *). Esilafil Dad duserS cu sine in Britannia acest simbol al cre-
dinfelor sale religidse, Pe o inscripfiune a Cohortei I Aelia Dacorum din Am-

boglanna, langS valul lui Hadrian 3
), aflam semnul crucil incunjurat de un
cere si semnul svasticeT cu brafele spre resSrit, vP j"" ^7

Ca un simbol traditional amendoue aceste forme ale svasticeT mai sunt
si ast3-di intrebuintate la poporul roman, pe crucile de la morminte s
) si pe
cusaturile femeilor JeYane din Transilvania *).
O deosebita important archeologica o presintS in fine faptul, c5 pe cele

doue verfuri de land figureza ca embleme ale stabilimentulut, fulgerele, ce
le fabricase in anticitate Cyclopil pentru Joe. Forma lor este archaicS B

).
Amdndoue inscripfiunile, de pe cele d6ue verfuri de land, sunt de la drepta

spre stanga, un mod de scriere, ce era comun Umbrilor, Etruscilor, Oscilor,
vechilor Latini, si care ni se presintS si pe monumentele archaice grecesd.
Ultimele ddue litere suntFC, si lectura intregd inscripfiuni ar fi:
OLETOS F(e)C(zt «),
*) Archaeologisch-epigraphische Mi tt heilun gen, II, p. 81.

>) C. I. L. vol. VII. nr. 825.
') Comuna Garla-mare, jud. Mehedinti. — Svastica si diferite alte caractere grafice de
forma antica figureza cu miile pe petrele cioplite, din carl e construitS monumentala bise-
rica cTrisfetitele* din Iasl. Ele se afia reproduse la Tocilescu, Revista pentru istorie,
I (1883), p. 242.
4
) Swastica si alte semne accadic.e in revista «Tinerimea romana». N. S. Bucuresci,
1898. Vol. I, p. 418.
6
) Semnele simbolice, fulgerele lui Joe si svastica, le aflam une-orl intrebuin-
tate ca chrismuri la inceputul chrisdvelor s6a diplomelor domnesci din fe'ra-roma-
n£sca in sec. al. XVI-lea si al XVII-lea, de sigur pe basa unor traditiuni, pe carl asta-di
nu le mai cundscem. Ast-fel pe un chrisov al lui Michaiu Vitezul din a. 7104 (1596),
al card original se afla in biblioteca Academiel, chrismul ne apare sub forma unui fu 1 men
archaic K .Pe alte ddue chrisdve, unul de la Radul Serban din a. 7115(1607),
altul de la Radul, fiul luIMichnea, din a. 7120 (1612), ambele in biblioteca Academiel
romane, chrismul este inlocuit cu svastica in spirale avend urmatdrele forme:
e
)
In ce privesce descifrarea acestui cuvent mai
^^ notam aid, ca un E sub forma de F se
afla si pc inscriptiunea pelasga din Lemnos (Bull. d. Corresp. hell. X. 3). Erin Corpus
inscr. lat. Ill, nr. 14799* gasim un F = E. — Polybiu (X. 10. 11) amintesce de un
Aletes, despre care spuneaii traditiunile vechT, ca ar fi descoperit minele de argint, si din
care causa i se acordasc onori divine, in legendele antice, un Oletis figurdza ca demon
TESAURUL IIYPERBOREIC DE LA PET ROSA. 661
Terminam aid cu acest studiu asupra verigei de la Petrdsa.
Noi am esaminat si esplicat acesta inscripfiune pe basa fantanilor istorice.
Tot-o-datS am reprodus ca auxiliare tnca alte 3—4 inscripfiunT, ce pdrtS
un caracter evident pelasg, insa pe carl invefatii germanl le-ati declarat de
runice, fara se se intereseze, daca sensul interpretarii, ce l'au dat, pote sS
stee in fafa unel judecafi critice on nu.
ResumSm :
Tesaurul de la Petrdsa nu este nici gotic, nici byzantin, nici dupa forma,
nici dupa genul de ornamentare al obiectelor, nici dupa figurile mitologice, ce

le represinta; in fine nici dup& inscripfiunea de pe veriga cea masiva de aur 1
).
.
al lutnii inferidre (Roscher, Lexikon, v. Oletis), — Conferesce si inscriptiunea Aletios

de pe un alt verf de lance descoperit la Suszyczno in Volhinia si reprodus la Henning
(Die d. Runendenkmaler, Taf. I. Fig. 1). — Henning insa spre a put<5 scdte un cu v6n t
german in rune din inscriptiunile de la Fig. 237 — 8, declara literele O si r~\ de la Ince-
put si de la fine ca simple semne de ornamenta|iune, si ast-fel dfinsul citesce prima

inscriptiune RNNNGA, 6r a ddua RANNGA. Un adeverat non-sens.
l
) Ipotesa despre provenienta goticS. a tesaurului de la Petr<5sa. Aceia,
cari sustineau, ca inscriptiunea de pe veriga de la Petrdsa e formata din rune gotlce,
si cS acesta inscriptiune contine un text german (gutani owi hailag), spre a da mai multi
credintS acestei ipotese se vedura siliti se declare, ca si figurile, ce decordza patera de la
Petrdsa nu represents alt-ceva de cat divinitatile panteonului german Walhalla. Apollo

deul pelasg, primi in noul botez numele de Balder, fiul lui Odin, deita Opis fu numitS
Verdandri, Venus Freya, Hercule Thor, 6r Ianus, fiul lui Apollo, parintele gintil
pelasge, fu identificat cu spiritul eel r£u Aegir, caruia i se mai conferi si demnitatea
de Neptun al Gotilor etc. (Notice sur la Roumanie, 1868, p. 382). Spre a ne convinge
cat de superficial si nepotrivite erau aceste caracterisan, noi vom reproduce aici ur-
matdrea icdn5, ce ne-o face eruditul Grimm despre asa numitul Aegir. Autorul scric :
In einer altn. saga findet sich ein damon Grimr aegir genannt, weil er im
wasser wie auf dem lande gehen kann, er speit gift und feuer, trinkt das blut aus
menschen und thieren (Deutsche Mythologie. II, 1854, p. 969). Si acest Grimr Aegir,
care scuipa venin si foe, care bea sangele rjmenilor si al animalelor, capetii din gratia
acestor invapaiatl runisti un loc de ondre pe o patera de sacrificiu, imediat langa Apollo,
deul luminei binefacatdre, si in fata marii divinitatf Terra Mater, isvorul eel abundent
al tuturor bunatatilor. — Credem tot-o-data, ca e locul aid se amintim in putine cuvinte
si despre continutul ultimei publicatiunl a lui Odobescu, intitulata «Le Tr^sor de

P6trossa» (Paris, 1900). Odobescu nu s'a distins nici o-data prin studiele sale istorice
si archeologice. Pentru densul istoria antica, istoria artelor, archeologia, epigrafia, au fost
tot-de-una numai simple ocupatiuni de distractiune. Lipsit de cunoscinte mai intensive,

si peste tot lipsit de darul de a pute" petrunde in misteriele sciintelor istorice si archeo-
logice, asupra sa facuse o deosebiU impresiune parerile pastoriulul evangelic din Bu-
curescl, Neumeister, ca textul inscriptiunii de pe veriga de la Petrdsa ar fi «gutani
owi hailag», §i al cSrei sens ar fi «dem guten Scythenland heilig*; o ipotesa, pe care
.
Acest important monument de aurariS, unic in lume, aparfine unel alte civi-
lisatiunl, unor altor idei religidse. Totul ne apare aici archaic, tncepand de la
apoi Odobescu in tdte scricrile sale a cercat, dupS.cum singur marturisesce, numal se o
desvolte si s'o completeze (une nouvelle interpretation proposde par M. R. Neumeister . .
que nous de"ve!opperons et compieterons. Notice sur la Roumanie, 1868, p. 371). DupS
ce diferitele articule si notice, ce le publicase Odobescu asupra tesaurulul de la Petrdsa
in cursul anilor 1863 -1877, aQ r&nas firS nicl un resunet in lumea sciin{ific5, densul in
ultimil anl al vietei sale, scdse la Paris in limba francesS o lucrare volumindsS, in forme
mat mult luxdse, de cat sciintifice, sub titlul de: «Le T re's or de Petrossa>, un aglo-
merat incoherent de compilafiunl despre diferite obiecte de artS, din diferite epoce, fSr5
nicl un fond de erudifiune, fara nicl o sintesS critica si ce este mal elementar, fara ca
autorul sg-sl pdtS da semi de caracterul distinctiv al fie-c5rel epoce in parte; o lucrare
in care densul propunea urmaWrele trel interpretiSrI capricidse pentru textul tot asa de
imaginar «gutani ocwi hailag>: 1° «A Odin la Scythie consacree*; 2° «Le (peuple) Goth
n'(a-t-il) pas consacre la Scythie f» 3° Pour un Goth la Scythie n'(est-elle) pas consacr6e ?
(Le Tr£sor de PStrossa. Tome I. p. 414—415). Pentru acestS interpretare fantasticS scri-
sese Odobescu un volum atat de mare, fir in ce privesce conclusiunea finals a operei sale,
densul o formuldzS ast-fel : Les pieces qui constituent le trdsor trouvd a Petrossa
-
peuple germanique,
proviennent d'un professant Ic paganismc, ct tres'proba -
blement des Goths, qui habiterent la Dacie du III au V-e siecle de l'ere chr£-
tienne (!?) (Tom. Ill, p. 6). — Tot o-data spre a da o aparenta de veritate acestel teoril
cronate, Odobescu ne InfStiseza figurile de pe patera de la Petrdsa sub un aspect

barbar (Tom. II. 33), atat din punct de vcdere al arteT, cat si al tipurilor, pe cand dc alta
parte invefatul Dr. Bock constatase inci la a. 1868, c3 ac£sta patera e opera unui maiestru
de mare merit (erkennen wir hier auf den ersten Blick dasWerk eines geschulten
Kunstlers und der es namentlich in technischer Beziehung zu einer vollen-
. . .
deten Meisterschaft gcbracht hatte. (Mitth. d. k. k. Central-Commission, XIII. 109).

Odobescu mal creS ?i o liters noua neesistenta in textul verigel, pe <, pe care
in facsimilele sale formate ad-hoc o infatisa in forme fdrte marcante; si spre a da mal multa
credinta alegatiunil sale cu privire la ac£stft Uteri itnaginara, dfinsul afirma, ca veriga a fost
rupta in a. 1875 tocmai asupra literelor X si < (Le Tresor de Petrossa, I, p. 358, 376,
397, 398 ?i PL II) pe cind in realitate fractura a fost numal asupra litcrei X. In fine
ca s£ obscureze pe cat e posibil caracterul pelasg, on grecesc, al patcrel, Odobescu asecja
pe Apollo ca eel din urma intre divinitaîle fjgurate pe patera (Le Tre-
sor de Pelrossa, II, p. 39). Atlt credem, ca este de ajuns pentru caracterisarea operei
lui Odobescu. — Ipotesa, ca tesaurul de la Petrdsa ar fi. de origine gotica, a fost in timpul
din urma abandonata chiar si de archeologul frances De Linas, care in publicatiunea
de la 1887, «Origines de l'orfevrerie cloisonn6e>, declara, ca diferitele figurl

•sa
grupate in interiorul paterei de la Petrdsa nu au nicl un raport cu mito-

logia Gofilor. — AceeasI parere o esprimase inca pe la a. 1868 canonicul Dr. Fr. Bock:
Das jedoch mochte wohl keines besonderen Beweises bediirfen, dass wir hier nicht mit
nordischen, sondern der griechischen Oder viberhaupt clas-

Gestalten der
sisch-antiken Gotterwclt zu thun haben (Mitth. d. Central-Commiss. XIII, p. 110).
TESAURUL IIYl'ERBOREIC DE LA PET ROSA. 663
discul eel grandios. de aur cu ornamente apollinice, de la patera cu figurf,
intre can Terra Mater si Apollo Hyperboreul aii rolul principal, de la
fibula-phoenix si pana la veriga seii colanul cu caractere grafice pelasge.
FSr& indoiela, c3 nol avem aid resturile unul tesaur religios, compus din
diferite obiecte prefidse, ce aii fost consecrate in timpuri departate unul tem-
plu ilustru, al Mamei-marl, orl al M Apollo Hyperboreul, in ferile de la
Dunarea de jos.
Nu suntem cei de antaiii, carl avem aceste convingerl
Inca la a. 1870 Cesar Bo Iliac, inifiatoriul studiilor archeologice In Ro-
mania, esprimase urmatdrea parere: «dica cine on-ce va dice, svercolescS-se

orl cat vor pute archeologil nostri, vasele de la Petrdsa sunt vase Dace,
cu.stil Dacic, pentru un cult din Dacia» J
).
lir in alt loc densul scrie: «Sunt multe caractere pe cSramidile si petrele
dc la Slon, can ar ave analogia cu caracterele de pe brafara (veriga) din

auraria (de la Petrdsa), pe care de la aflarea el si pana asta-dl eu am credut'o
s'o crcd inca Daca> i

).
Bolliac, esplorase din punct de vedere archeologic, diferite Jinuturl ale
fSrei. D6nsul vedea numal un sir neintrerupt in civilisafiunea preistorica a
Daciei, incepand din epoca petret lustruite si pan& in timpurile romane.

AcestS civilisafiune Bolliac o atribuia Dae i lor, pe cart i considera ca popu-
lap'unea aborigenS, seu de obersiS, a acestor f&rT.
l
) Bolliac, Trompetta Carpatilor, An. 1870, nr. 876, pag. 3.
a
) Bolliac, Trompetta Carpafilor. An. 1871, ne. 939, p. 3 si 4.
664 MONUMENTELE PRE IS TO RICE ALE DACIEI.
XXIX. ZIAHPEIAI nYAAI. PORTILE DE FER.
Usui dc a tn chide cu porfl de fer pasurile munp'Ior mai inalfT a esistat
si in timpurile preistorice. Aceste porfT, ce erau tot-o-data aparate si de ca-

stele situate pe verfurile stancilor, aveau destinafiunea sS impedece incursiu-
nile gldtelor inimice.
Despre cea mai vechia Porta de fer face amintire Homer '). Ea
se afla langa Oceanos potamos, seu Istru, acolo, unde dupa Hesiod a fost
aruncat intr'o caverna adanca, balaurul eel legendar, care inspaimentase si
pe dcil Olympului 2
).
Acesta porta de fer forma, dupa" cum resulta din Homer si Hesiod, nu
numal o bariera- puternica, dar era tot-o-data, si o lucrare demna de admira-
pune. Ea era cunoscuta comercianp'lor meridionali din Elada si Asia mica.
Ea devenise un punct geografic important.
Locul, unde se aflaii Porfilc de fer ale luT Homer, este identic cu strimtd-
rea cea faimdsa de langa cataractele Dunarii, numita si asta-dl Porf ile de fer.
La Pindar aceleasi Porfi porta numele de r#8eipt&c TibXcti 3
), asta-di
GherdapurT in limba locuitorilor din vecinatate.

In timpurile romane, aceste Porti de fer eraii cunoscute sub numele de
Portae Caucasia e, de 6re-ce, Carpattf meridionali dupa cum scim, purtau
numele de Caucas, nu numaT in tradifiunile vechT, dar si in geografia mi-
litara a Romanilor 4
).
Pliniu eel bStran, ne descrie Porfile de fer seu Caucasice ca «o opera

gigantica a nature!. Aid catena muntilor se intrerumpea de-o-data. Porp'le
eraii formate din grindi imbracate cu fer, er pe sub ele curgea un pereu, din
care exhala un miros fdrte greti. Dincdce (in partea de apus), aceste Porp*
eraia aparate de un castel asedat pe verful stancilor spre a impedeca trecerea
l Hoiueri Ilias. VIII. v. 13: vl-qpzw. iruXat.

)
5
) Hesiodi Theog. v. 746, 790 (695), 811 seqq., 864.— La Hesiod (Theog. v. 811)
aceleasi Port! monumentale figurdza sub numele de (tapjldgsat ituXat. Se pare, c5 Hesiod
face aid o confusiune geograncS cu Portilc de fer dintre Banat si fera Hategulul,
carl in limba poporulul roman de acolo se numesc «La Marmore» (ung. Vaskapu).
») Pindari fragm. 25 (la Strabo, III. 5. 5).
*) Joraandis De Getar. orig. c. 7: Caucasus . . . Histri quoque fiuenta contingit.—
Flori H. R. lib. III. 5: Piso Rhodopen Caucasumque penetravit. — Inscriptiunea osta-

sului Mansuetus din Leg. I Minervia: ad Alutum fiumen secus raontis Caucasi
(Froehner, Col. Trajane, p. 156).
PORTILE DE FER. 665
ginfilor nenume'rate*. Ele se aflau asa dar situate in drumul eel mare al mi-
grafiunii ginfilor barbare catre parp'le de apus ale Europe!. De langi Porfile
Caucasice se incepeau munfiT Gordyaei, locuifi de populafiunT nesupuss^
Valli sj Suarni, carl se ocupau cu lucrarea minelor de aur; 6r de langS
triburile aceste si panS la PontuI euxin, se intindeau malt multe seminp'I de
HeniocM. «Ac6sta, ne spune Pliniu, «este fisionomia acestui sin de pam£nt,
unul din cele mal celebre» J
).
Tot-o-dati Pliniu mai face aici urmatorea rectificare. MulfT, dice densul,
numiau acesta trecatdre Portilc Caspice (Portae Caspiae), ceea ce este
o mare erdre geografica.

Porfile de fer de la Istru aveaii in epoca romana o indoita insemnatate.
Ele formau o desparfire geografica. Pentru apus, ele erau porfile orientulul,
6r pentru rSsarit eraii porfile apusuluT.
In istoria romana cea de antaiu amintire despre aceste Porfi o aflam in
timpul lui Nero.

Nero, cum ne spun autoril romanT, decretase o espedifiune asupra Sar-
mafilor, s6u Scytilor europeni, can devenise o calamitate permanent!
pentru statul roman inca din timpurile republicei. Pentru scopul acesta, densul
strinse o mare multime de dste, din Britannia, Germania si Illyria, pe care
2
o trimise la strimtorile Caucasice ). InsS legatul pro-pretor al Mesiei Plaufiu
Elian (a. 57 d. Chr.) termina repede aedsta espedijiune asupra Sarmafilor,
mat inainte de ce impcratul ar fi sosit cu legiunile sale la Porple de fer.
Inscriptiunea, ce formezi epitaful acestui brav general, ne spune, ca densul
sili pe cati-va regi, panS aci nccunoscutj, sS trdcS. pe eel alalt fSrmure al
Dunarii si s5 inchine inaintea stegurilor romane, apoi el puse in libertate pe fiii
regilor, ce domniau peste BastarnT, peste Roxolani si pe fratele regelui

Dae, asigurand si estindend in modul acesta pacea si liniscea provinciel s
).
') Flinii lib. VI. 12. 1: portae Caucasiae, magno errore multis Caspiae dictae,
ingens naturae opus montibus intcrruptis repente, ubi fores obditae ferratis
trabibus, subter medias amne diri odoris fluente, citraque in rupe castello com-
munito ad arcendas transitu gentes innumeras ... A portis Caucasus per montes
Gordyaeos, Valli, Suarni indomitae gentes, auri tamen metalla fodiunt. Ab iis ad
Pontum usque Heniochorum plura genera ... Ita se habet terrarrum sinus e claris-
simis. — Heniochii, carl ne apar si in legendele argonautice, sunt din punct de vedere
geografic si etnografic unul fi acelasi popor cu Ariraaspii, eel cu un ochiu.
s Suetonii Nero Claudius,
) c. 19: Parabat et ad Caspias portas expeditionem.— Cf.Ta-
citi Hist. I. 6. — Plinil lib. VI. 15. 6: Et Neronis principis comminatio, ad Caspias
portas tendere dicebatur, quum peteret illas (Caucasias) quae... in Sarmatis tendunr.
') C. I. L. vol. XIV nr. 3608.
Tot langa Istru se aflau Porfile Caspice si dupa poetul Papiniu Stadu *).
Aceste porfi, ce formaii basa de operafiune a trupelor de apus asupra

Sarmafilor, se aflau, dupa cum scrie Pliniu, in masivul de munfi numit
Ceraunius 2
), adeca al Cernel.
A ddua grupS de munfl, Gordyaei, can dupa descrierea lui Pliniu tn-
cepcafi.de langa Porple de fer, sunt identic); cu munfil districtului Gorjfi,

din parfile de nord-vest ale TSrel-romanescI. 3
). De asemcnea s'a mai pastrat
in toponimia romani si nuraele triburilor Valli si Suarni, de cart face
amintire Pliniu. Cea de antaiu localitate de langa PorHle de fer porta nurnele
de Gura V3ii, adecS a ValiT celei mari, seu a clisurei Dunarii. Er numele
Suarnilor s'a conservat panS astX-di in numele comunelor romanesci
So varna-de-jos, si Sovarna-de-sus din plaiul Closanilor, o regiune, unde
se lucrafi minele inca din timpurile ante-romane 4
).
Aceleasi Porfi dc fer mai sunt amintite si in seculul al IV-lea al erei
crestine sub numele de Ferratae Portae, si ele serviau, dupa cum ne

spune Claudian, ca basa de operadune pentru incursiunile Gefilor in
parfile de apus ale imperiului roman 6

).
») Statii Silv. lib. IV. 4. v. 56 seqq.
At tu si longi cursum dabit Atropos aevi

Forsitan Ausonias ibis frenare cohortes,
Aut Rheni pupulos, aut nigrae litora Thules,

Aut Istrum servare latus, metuendaque portae
Limina Caspiacae.
2
) Pliiiii lib. V. 27. 3. — Cf. mai sus pag. 416.
s
) Confusiunea intre Portile Caspice din Asia si intre Portile Caucasice de
la Istru mai produse o noua retScire in geografia antica. Muntil Gordyaei furS trans-
portati si localisati in partile meridionale ale ArmenieT, in apropriere de Tigru. —

De altmintrelea o expcditiune a Romanilor asupra Sarmatilor din Europa, cu trupe
din Britania, din Germania si Illyria prin Caucasul asiatic, ar fi fost in contra celor rnal
elementare principil de strategic.

4
) Langa Sovarna-de-jos se afla d£lul numit Rud i n a (adeca, din care se estrageaii
metale). — Pirfiul, pe care Pliniu i-1 numesce amnis diri odoris, porta, asta-di numele
de Slatinic, adecS. pereu cu apS seratS, sdu mocirlos ; el curgc in Dun&re tocmal prin
acelasi loc, unde se aflau in vechime Portile de fer.
B
) Claudiiini Bell. Get. v. 235 seqq:
Nonne videbantur, quamvis adamante rigentes,
Turribus invalidis fragiles procumbere muri,
Ferrataeque Getis ultro se pandere p©rtae ?
INELE CU GEME DIN STANCALUI PROMET1IEU. 667
XXX. INELE CU GEME DIN STANCA LUI I'KOHETHEU.
Pliniu in istoria sa naturals vorbind despre originea gemelor, si cum au

ajuns ele la o admirafiune asa de mare, ne spune urmat6rele :
«Dupa povestirile poporale, primul us, ce s'a facut cu geinelc, incepe de

la stanca din Caucas (a M Prometheu). Omenii voind s£ simboliseze in-
catenarea si suferirrfele lut Prometheu aia inceput s& lege jur imprejur cu
fer cate un fragment din stanca acdsta si se-1 porte in dcget. Acesta este
inceputul inelului si acesta a fost petra prefidsa seu gema» 1

).
Despre aceeast tradifiune scrie si Hygin: «Joe, ca se nu-st calce jura-
mentul, ce-I facuse, ca nu va libera nicl o-data pe Prometheu din catenele
sale, i puse in mana un inel, din acelasi metal ca si catenele, si in care,
densul a mat pus si un fragment din stanca Caucasului* 8

).
Stanca lut Prometheu, care formeza si asta-dt eel mat important monu-
ment al Carpafilor, se bucurase in anticitatea prerstoricS de o mare vene-
rafiune. Ea era emblema Panteonului pelasg. Ac6sta stanca era figuratS de
asupra porfilor cyclopice ale Mycenei; ea era representata ca un simbol

sfant al eternitafit pe stelele funerare ale Siciliet, Cartagenet si chiar in
catacombele creatine ale Romel 3

).
O alta steli funerarS, ce a fost descoperita in necropola preistorica de la

Bologna, ne inKfiscza de asemenea o imitafiune a formet, ce o are acesta
legendara stancS din Carpatt 4

).
J
) Plinii H. N. lib. XXXVII. 1: Quae fuerit origo gemmarum Fabulae pri-
mordium a rupe Caucasca tradunt: Promethei vinculorum interpretatione fatali:
primumque saxi hujus fragmentum inclasum fcrro, ac digito circumdatum, hoc fuisse
anulum, ct hoc gemmaai.

2
) Hyg-inl Astronom. II. 15. — Cf. Servius in Eclog. VI. 42.
s
) O pictura din crypta Lucinei (sec. I— II) in catacombele Romel ne inf&tiseza
acesta stanca in aceeasi forma, on cu alte cuvinte in aceleasi fete, cum se aflii repro-
dusa mat sus la pag. 350. (A se vede Northcote et Brownlow, Rome souterraine,
1877, p. 325).
4
) Bertrand et Reinaeh, Les Celtes, p. 165—166.
y v
PELASGII SEU PROTO-LATINII
(ARIMII).
XXXI. INCEPUTUE1LE POPORULUI PJ5LASG.
1. Vechimea rasei pelasge.
IncS inaintc de imigrafiunea Grecilor, Celfilor si a Germanilor in finuturile

Europel, cea mai mare parte a acestui continent, era ocupata de o rasa
de omeni venijl din Asia, pe can autorii grecesci i numiau in general Pe-
1 as g 1 si Turseni.
Acesti Pelasgi formase in timpurile ante-elene, eel mai intins, mat pu-
ternic, si mai remarcabil popor, o nafiune, care din punct de vedere moral
si material a schimbat fafa Europe! archaice.
Pelasgii ne apar in fruntea tuturor tradifiunilor istorice, nu numai in Elada

si in Italia, dar si in regiunile din nordul Dunarii si ale Maril negre, in
Asia mica, in Asyria si in Egipet. Ei represents tipul originar al popdrelor
asa numite arice, care a introdus in Europa cele de antaiti beneficil ale
civilisafiunii.
Unnele estensiunii lor etnografice, precum si ale activitafir lor industriale,

le mai aMm si ast^-dl pe cele trei continente ale lumii vechT; incepand din
muntil Norvegiei pana in pustiurile Saharei, de la isvdrele riurilor Araxe si
Oxus pana la Oceanul atlantic.
Ins3 istoria lor politica si istoria civilisafiunii lor sunt acoperite de intu-
nerecul vechimii.
INCEPUTURILE POPORULUI PELASG. 669
Pirjinele date, ce ne-au rSmas asupra Pelasgilor, ne infafis^zS pe accst

mare si admirabil popor numal In ultimul period al istoriel sale, atuncl
cand independent sa politica era distrust aprdpe peste tot locul si cand
numele seii incepe sS disparS. Din nefericire insa, chiar si aceste pufine date,
fragmentare, ce ne-au remas despre PelasgT, ne sunt transmise de ceT, carl i-aii
cucerit, i-aii distrus, i-aii persecutat, i-aii imprasciat, si in urmS i-ati calum-
niat, Ast-fel ca istoria epocei lor de inflorire, de putere si estensiune teri-
toriala, in Europa, Asia si Africa, istoria imperielor si institufiunilor sale, a

artelor si industriel lor, a remas inmormentata. Cu deosebire istoria politick
a Pelasgilor meridional! se incheia" cu caderea Troiei. De aict incolo tot ce

mai aflam despre acest! Pelasgl din jurul Mara egee, sunt numal simple
amintiri de resturi micT si imprasciate, silite de inimicii lor sS emigreze din
o {era in alta, spre a-si cauta o noua patria.
Pentru poporul grecesc, Pelasgii eraii cei mat vechi 6mem de pe pament.
Rasa lor li se parea atat de archaica, atat de superiora in concepfiuni, pu-
ternica in voinja si in fapte, atat de nobila in moravuri, in cat tradifiunile si
poemele grecesc! atribuiaii tuturor Pelasgilor epitetul de «divinJ», Slot, *)
adecS dmenl cu calitap: supranaturale, asemenea deilor, un nume, ce ei intru
adeveY l'aii meritat prin darurile lor fisice si morale.
Grecii! i-si perduse de mult tradifiunea, cand, cum, si de unde aii venit
el in finuturile Eladel; insa ei aveaii o tradifiune, c3 inainte de densil a

domnit peste pSmentul ocupat de ei un alt popor, care a desecat mlastinile,
a scurs lacurile, a dat cursurt ndue riurilor, a taiat munfii, a impreunat

mSrile, a arat sesurile, a intemeiat orase, sate si cctafi, a avut o religiune
inalf&tdre, a ridicat altare si temple deilor, si c& acestia aii fost Pelasgii.
Dupa vechile tradifiuni grecescT, Pelasgii locuise in parfile Greciei inca
inainte de cele ddue diluvii legendare, ce se vSrsase peste Attica, Beofia

si Thessalia, unul in timpul regelui Ogyges 2
) si altul in timpurtle luT Deu-
3
calion ). EI domnise asa dar peste continentul grecesc inca inainte de tim-
purile lui Noe.
Un ram al poporuluT pelasg, Arcadii, ce locuiau pe culmile si vaile din
centrul Peloponesului, aveaii tradifiunea, ca dfinsi! aii fost pe p3ment inca
») Homori Ilias, X. v. 429 ; Odys. XIX. v. 177 : Stot x«. T\e\ao-(oi. — Aeschyli Suppl.
v. 967: Sis IlsXaofcuv. — Dupa Dionysiu din Halicarnas (1. 18) Pelasgii de langa Do-
dona erau considcrati ca sfinti (tepol), c&rora nime nu cuteza a le face resboiu.
') In timpul diluviulm luT Ogyges domnia peste Argos Phoroneu, tatal lui Pelasg
(Eusebius, Praep. Evang. X. 10. p. 489, in Fragm. Hist. gr. I. 385. 8).
s
) Herodotl lib. I. c. 56. - Apollodori Bibl. lib. VIII. 2.
670 l'ELASGII SEU VRO TO-LATIN II.
inainte de ce luna ar fi aparut pe ceriii *). Cu privire la acesta. important^
tradiHune, scholiastul lui Apolloniu Rhodiu se esprima ast-fel : «Se pare,

cS. Arcadil au esistat inca inainte de luna, dupa cum scrie Eudoxus in
scrierea sa ITepcoSos. Er Theodor scrie, ca luna a aparut pe ceriii cu pufin

inainte de resboiul lui Hercule cu Giganfii. Tot ast-fel ne spun Aristo din
Chios si Dionysiu din Chalcida in carfile lor despre Originu 2
).
In fine Ephor, unul din scrutator!! eel mai diligcnjT at anticitafii si
istoric iubitoriii de adever, care traise in seculul al IV-lea a. Chr. scrie :
«Tradifiunea ne spune, ca Pelasgii au fost cei maT stravech'i, can au

domnit pestc Grecian s
).
2. Civilisatiunea preistoricit a rasel pelasge.
Cand Pelasgii aparura pentru prima ora pe pamentul Eladel, el nu aflara
aci, dupa cum nc spun tradip'unile, de cat o populap'une rara si selbatecS,

risipita prin munji si paduri, traind-in caverne, fara societate, fara leg!, f3ra
religiune si fara cunoscinfe utile.
Arcadii, popor pastoral si vitez, cei mat vcchl locuitori in Elada, po-
vestiau, dupa cum ne spune Pausania, ca eel de antaiti om nascut pe

pament a fost Pelasg, un barbat, care sc distingea prin marimea, prin
putcrea si frumsefa figure! sale si care intrecea pe toft ce! alalp" muritor!
prin facultafile spiritului sSii; ca acest Pelasg, dupa ce a inceput sc domnesca,

a fost eel de antaiii, care a invfifat pe dmeni s2-si construiesca colibe (xaXuâ?)
spre a se apara de incomoditatile friguluT, ale ploilor si caldurilor; ca el a
invefat pe dmeni sS-si faca haine din pie! de die, le-a interdis, ca s2 se
nutresca si mai departe cu frunde, cu burueni si radacini, din carl unele

crau periculdse sanatafii; ca el a invSfat pe dmeni, ca s2 nu mai manance
tot feliul de ghinda, ci numai ghinda de fag 4
).
Er vechiul poet epic Asiu scrie despre acest Pelasg, c3 el a fost nascut
') AjiOlIouii Ithoilii Argon, lib. IV. v. 263—265. — Ovidii Fast. lib. II. v. 289—290:
Ante Jovcm genitum terras habuisse feruntur
Arcades, et luna gens prior ilia fuit.
a
) Schol. Apoll. Rh. IV. 264 (in Fragm. Hist. Graec. III. 325, frag. 4.)
5 Epliori fragm. 54:
) Oi t\ IlsXacfol tuiv raspl zr\v 'EXlaSa Sovaatsocavcuiv ip-âioTaTot
U-S o-nai. — Herodoti lib. I. c. 56 : ™ ipxcuov ti jxiv IleXaof ixov . . . s*vo?. — Cf. ibid,
lib. VII. 161. VIII. 44.
*) Pan9anlae Graeciae Descr. lib. VIII. 1.

-
INCEPUTURILE POPORULUI PELASG. 671
din «P&m6ntul eel negru», pe culmile cele inalte ale munfilor, ca sfi fie ince-
2
patoriu genului muritoriu ).
Un alt representatit al vechiT civilisaîuni pelasge a fost divinul Prometheu,

fiul lui Iapet, fiul Gaeei.
Poetul Eschyl, in una din cele mat frumose lucran ale sale, ne infap'seza
pe Prometheu espunSnd singur beneficiile, ce le-a adus densul omenimil.
«AcestI 6menl,» dice Prometheu, cnu cunosceau nici arta cum se constru-
i£sc& case de cSrSmidi la lumina sdrelul, nici modul cum sfi lucreze lemnele,
ci locuiaii pe sub pamfint tn ascunsurile cele intunecose ale cavernelor, in-
tocmai ca furnicile cele agile ; ei nu aveau nici un semn sigur, ca sS cu-

nosca, cand are s6 fie erna, cand are se sosesca primavara, anutimpul flo-
rilor, cand are sh fie vara, anutimpul fructelor, ci duceau o vi6fa de pe o

di pe alta, lipsip* cu desavarsire de orf-ce cunoscinfe, paniS cand eii i-am
inve"pat s& cundscS rSsaritul stelelor si apusul lor, lucruri de altmintrelea
greti de insemnat. Afara de acestea, eii i-am invefat sistemul tuturor sciin-
felor utile; eu am aflat modul de scriere, si cum omeniT, pot sg p'na in
minte tote sciinfele; eii eel de antaiii am prins in jug animalele, ce pot servi
la transportun. Nime altul, de cat eii singur am inventat corabiile cu panze,
ca <5menii se pota trece peste mare Mai inainte, daca se int^mpla, ca

cine-va s& se bolnavesca, el muria din lipsa mijldcelor de vindecare, pan!
c&nd eii le-am aratat, cum aii sS compuna medicamentele si cum se pot
vindeca de tote bolele; eii am introdus diferite modurl de a cun<5sce viito-

riul si. in fine cine pote se afirme, ca ar fi aflat mat inainte de mine
lucrurile cele folositore ascunse sub pament, cum sunt arama, ferul, argintul
si aurul* ? s
).
Pelasg si Prometheu sunt personificarea vechil cultun pelasge, si tot ce
ne spun tradifiunile, ca a inventat, orT creat spiritul lor, aparfine geniuluT
intregului popor.
De asemenea esista in Creta o vechia tradifiune, ca Dactylil si Co-

rybanfil, triburt pelasge, aii fost eel de antaiii in acesta insula, cart au
invSfat pe 6meni sS formeze turme de of, s§ domesticesca si alte genuri
de animale, porci, capre, vite, cai; ca e! aii invefat pe dmeni maiestria de
a arunca cu lancea (arma nafionala pelasgS) si de a tr&i in societate co-
rn una; ca ei cu deosebirc au fost autoril bunei infelegeri, a viefii regulate

8
si cumpe'tatc ).
») Paasanlae lib. VIII. 1. 4.
*) Aeschyli Prometheus vinctus, v. 450 seqq.

») Dlodori Sicnli lib. V. c. 64.
:
672 PELASGII SEU PROTO-LATINII.
Datele, ce le avem despre istoria vechiS a Pelasgilor, corespund pe deplin

cu faptele, ce ni le procure archeologia din epoca neolitica.
PelasgiT ne apar dupa vechile tradifiunl istorice ca una si aceeasl popu-
lafiune cu neoliticii, car! introduc in Europa cele de antaiii elemente
ale civilisafiunil, animalele domestice, cultura cerealelor si o arts industrial3
mat progresatS. Chiar si olaria neoliticS, p6rt3 semne de ornamentafiune si
simbole mistice pelasge.

Tot ast-fel tradifiunile grecesci atribue Pelasgilor eel de antaiii cult al
deilor in Europa.
Cu deosebire se spunea despre Arcadi, c3. densii aii fost eel de antaiii,
can aii fa cut sacrificii si ceremonii religiose deilor x

).
Grecii de altS parte, dupa cum scim, imprumutase principalele lor divi-
nitSfi de la Pelasgt 2
).
Joe eel vechiii al Rpmanilor purta in manS o petrS in loc de fulgere 8

),
si pe acest Jupiter Lapis Romanii fliceau cele mai obligatdre si mai

solemne jurSminte ale lor 4
). Chiar si in ritul juramintelor, Romanii pSstrarS
pana tardiii usul petrilor sfinte de silex e
).
Din punct de vedere istoric asa dar faptul este positiv:

Inainte de civilisafiunea grecS si egiptenS, o civilisaUune mult mai vechiS
se reversase asupra Europe!. Ac6sta a fost civilisafiunea moral & $ materials
a rasei pelasge, si care a deschis un vast camp de activitate genuluT ome-
nesc. Influence acestei cultun pelasge au fost decisive pentru s6rtea mu-
ritorilor pe acest pam£nt.
Pelasgii aii fost adeverap'I fundatorjf a! staril ndstre actuale.
J
)
Hygini Fab. 274: Arcades res divinas primi Diis fecerunt.— llerodott lib. N. c 52:
>
Rfl'uov Ss Jtavra rtpotEpov o\ ITsXac-fot *soioi snso;(6|ievot.
') Herodoti lib. II. c. 51 si 53. — Platonis Cratylus (Ed. Didot, vol. II. p. 293). —
Romanii inci atribuiau Pelasgilor riturile lor religidse. Ov i di i Fast. lib. II. v. 281 — 282
Inde Deum colimus, devectaque sacra Pelasgis
Flamen adhuc prisco more Dialis agit.
3
) ArnoMi lib. IV. 25. — Augustini De civit. Dei, II. 29.
. *) Festns, v. Lapidem. — Ciceronls Fam. 7. 12. — Gcllii lib. I. 21. — §i ast5-di in

unele parti locuite de Roman!, teranil j(5ra cu o pdtra in mina, ori punfind mana pe petri
(jud. Covurlui, com. Cavadinesd si Mcstecani).
*) Livil lib. I. 24; IX. 5; XXX. 43. — Polybii lib. III. 26.
-
PELASGII MERIDIONAL!. 673
XXXII. PELASGII MERIDIONALS.
1. Pelasgii in peninsula Hemulul.
Pelasgii, poporul eel estitis al lumli vechi, domnise in timpurile ante-istorice,
Hemulul.
1
nu numai peste continentul Eladel, dar peste inti-ega peninsula
Noi vom resuma aici diferitele date, ce le afiim in acestS privin^S la autoril
grecescl.
Thessalia, teritoriul eel mai fertil si mai frumos al Greciel vechl, situat
intre munfii Olymp, Ossa, Pelion si Pind, purta odatS numele de Pelasgicon
Argos 1
), Pelasgicon pedion «), adec& campia Pelasgilor, si Pelasgia s
).
Epirul, {era lut Pyrrhus, o regiune cu vai adanci, selbatece §i in parte
fertile, a fost o-data locuit de Pelasgi 4

). Aici se afla Do dona, metropola'
religidsa a Pelasgilor din epoca homericS 8
), unde suprema divinitate, ce
guverna pamentul si ceriul, era adorata sub numele national de «Joe al

Pelasgilor*, Zsu? IIsXaaYa&? 8
).
Intreg Peloponesul, o fera acoperita' cu paduri vaste, brasdate de

riurl si paraie numerdse, si in eondifiuni fdrte favorabile pentru o viefS
pastoral^, se numise in vechime Pelasgia, dupa cum ne spun istoricil
Acusilau 7
) si Ephor 8
).
Arcadia, o regiune incunjurata de tdte partile cu munfi si locuita de

un popor pastoral, cu moravurl simple si patriarchale, avuse o-data numele
de «Pclasgia» 9
).
l
) Homeri Ilias. II. v. 681: rbXaoftxov
v
ApYo?. — Strabonis Geogr. VIII. 6. 5.
a
) Strabonis Geogr. IX. 5. 22:-JIsXaoYw4v rcsolov.
C
3
) Hecataei Fragm. 334: JEE GsaaaXla 8s IIsXaoYia IxocXsIto fciro TltXasyoU xou firawXeo-
oavxo? (Fragm. Hist, graec. I. Ed. Didot p. 25. — Cf. ibid. vol. IV. p. 501. — Eustathii
Comm. in Dionysium v. 427.)
l Strabonis V.
) lib. 2. 4: tcoXXol Ss xal za 'IIitsipiuTtxa sfl-vqllsXaaYtxa e'.p-Jjxascv.
6
) Strabonis lib. VII. 7. 10.
«) Homeri Ilias XVI. 233.

') Acusilai fragm. 11: IleXaafi? ..... &'f' ou •<] neXoirovvv)<:ot)
x^P 01 ;
'h
xa ^ *A«{« Xe-
YOfJie-A), pixP- âpoaXia? **i Aaptoa-rji:, IJsXasYiss ixk-'q&t] (Frag. Hist, graee. I. p. Wl'.)
").Epherl fragm. 54: Krcl tvjv IIsXorovvtjsov 8i Hsla-zfMv <pvplv "Etpopo; ssXfjS-rjvat (Ibid,
p. 248). — Plinii lib. IV. 5. 1: Peloponnesus appellata et Pelasgia.

*) Stoph. Byz. : 'Apxaoia- exaXsT-co 8e nsXaoyiY], il? NcxoXctos irsjiitfj. — Herodotl lib.
I. 146: 'ApxaSs? IIsXaa*fol. — Conferesce cu privire la Pelasgii din Elada si Bruck, Quae
KIC. DENSUflANU. ,o
674 PELASGII SEU PROTO-LATINIL
Argosul, regatul IuT Agamemnon, celebru prin orasele sale Mycena si
Tirynt, unde s'aii descoperit in timpurile nostre tesaure neprefuite ale unel
civilisafiuni inmormentate pelasge, a fost de asemcnca o patriS a Pelasgilor.

La Escbyl si Euripide, Argosul porta numele de Pelasgi a J
).
Beofia de asemenea, o \€va. avut& de turme de of, de ciredi de vite,
si erghelil de cal, unde se afiaia fS.»@fiI tnunfi Parnas si Helicon cu vaile

lor cele frumose dedicate divmitafilor, a fost in vechime locuita de Pelasgi 2
).
Tot ast-fcl si Attica, o simple provincia agricold, ne apare la inceputul

istoriel sale ca o regiune locuita de Pelasgi 3
). Athena, centrul viefei inle-
lectualc si politice a Greciei vechi a fost intemeiata de Pelasgi. In timpul

cand Pelasgii domnise peste Grecia, scrie Herodot, Athenienil aii fost
Pelasgi *). Zidul eel puternic, ce incunjura o-data acropola Athenel, era con-
struit de Pelasgi, rtsXaoyty-iv izlyos 5

). Chiar si in timpurile imperiulul roman
o parte din orasul Athenel purta numele de Palasgicon 6
).
Macedonia intrega, o £era cu ideale marl politice, si stSpana lumil in

timpurile lul Alesandru eel Mare, avuse in vechime o populafiune pelasga ').
Macedo, patriarchul national al Macedoniel, ne apare in vechia genealogiS

a popdrelor din peninsula Hemului, ca un descendent al lul Pelasg 8
).
De asemenea scrie Herodot, ca Pelasgii, ce locuiau in regiunea Pindulul, se

numiau Macedoni °).
Vechile populajium ale Illy r i el, erau de aceeasi najionalitate cu Mace-

donenil 10
). Diferitele ginfl ale acestel regiunl, Liburnil, Dalmafil, Iapodii,
veteres de Pelasgis tradiderint. Dissertatio inaugwalis historica, Vratislaviae, 1834.
') Aeschyll Prom. v. 860; Suppl. v. 250 seqq. — Enripidis 'OpisTTj? 675. 849. 1611; v.
'i'fi.-li'jtia. 'q iv Abliv., v. 1494; 'ITp-xxXf]? ueuvap.svo<;, 462. — Enstatllii Comm. in Dio-
v.
nysinm, 347: Ei)p;ii ;.o-r]c; Se y.'v. too:; 'Apfjiou; neXao-foos oloev r'.ni* IlaXai IleXaa-foc, A*vat2r»t
l\ Ssotspov. — Strabonis lib. VIII. 6. 9.

a
) Strabouis lib. IX. 2. 25: ecp-r]Ta'. o" in xVjv Bauauav taorrjv tKttiXfjgiv sots ©pfssc,
P'.a<:a|isyot too<; Bouuxooi;, xal lJeXttc/rel y.&i SXXoi fapfiape'.. — Ibid. IX. 2. 3.
Bsl®9-(i%bv. —
3
) Herodoti lib. I. c. 57 : xl 'AxTtxov I*v<h Ibv Cf. ibid. lib. VI. 137;
VII. 94.
«) Herodoti lib. VIII. 24.
«) Herodoti lib. V. 64.— Fragrn. Hist, graec. II. 111. 17; IV. 457. 3.
«) Strabonis lib. IX. 2. 3. — Cf. ibid. V. 2. 3; V. 2. 8.
') Justini lib. VII. 1. 1: Macedonia . . . Emathia cognominata est. . Populus

Pelasgi.
8
) Apollodorl Bibl. lib. III. 8. 1.
») Herodoti lib. I. 56: olase iv Iliv3(p MaxtSyoy (s^vo?) xaXtujitvov.

10
) Appiaui Bell. Mithr. 55.
-
PELASGII MERIDIONAL! 675
Dindarii, BrygiT, ByllioniT, Taulanp !, Dasarefil, Ardieil, Dardaniietc. au numc,

moravurl si tradlfiunl pelasge.
Illyria asa numita «barbara» purta din timpul M August, numele de

Illyris Romana.
In fine intreg teritoriul Thraciei, care intr'o vechime departata cuprindea
si populatiunile omoglote din nordul Dunaril de jos a fost de asemenea o
fer5 pelasga *). Troianii si Mysienil, ne spune Herodot, fdcuse in timpurile
preistorice o mare espedifiune !n Europa, si densil supusese intrega Thracia

pana la Marea ionica 2
). O proba asa dar, ca" Thracii constituiaii in aceeasl
epoca una si aceeasl nafionalitate etnica cu PelasgiT din Asia mica.
In fine poetul Eschyl ne infafisdza urm3tdrea icdna despre estensiunea do-
minafiunil pelasge in parfile de sud-ost ale Europel. Regele Pelasg din Argos
se esprima' ast-fel catre Danaos: «Eu sunt Pelasg Domnul acestel tgrf.
Gintea Pelasgilor, numita" ast-fel cu tot dreptul dupa numele mieu, regele lor,
stapanesce acestS ferS. Efi domnesc peste tot pamentul, din care se scobdrS
riul Algos (Altos?) si Strymonul, ce curge din partea de unde apune
sdrele. Intre hotarele imperSfiel mele se afla si JeYa Perrhebilor (din
nordul Tliessallei) si tinuturile dincolo de Pindlanga PaeonI si munfil
Dodonel (Epirul). Marea intrerupe, ce e drept, hotarele feYe! mele, ins a
domnia mea se estinde si dincolo de mare, er numele {6rel ace-
steia este Apia* 3
). Riul eel important, de care ne vorbesce aid Pelasg,
ce curgea de la marginea lumil, de unde apune sdrele, care inghefa in
timpul ierneT *) si care se afla in zona de unde sufla venturile cele red B
),
nu este nid de cum Strymonul Thraciei, ci Istrul eel fa.imos al Europel 6

).
') In (impurile mal tardii se mal amintesc in peninsula muntelui A t ho s unele rcsturi
ale vechilor Pelasg! (Herodot, I. 57. — St rabo, VII. 35.— Thucydidcs, IV. 309).—
Scymnus din Chio (Orb. Descr. v. 585) inca vorbesce de Pelasgiotii emigratl
din Thracia in insulele Scyros si Schiathos. — Cf. Giseke, Thrakisch-Pelasglsche
Stamrae der Balkanhalbinsel, pag. 25. 31. — Gooss (Skizzen zur vorromischen Cultur-
geschiclite der mittleren Dunaugegonden, in Archiv d. Ver. f. sicbenb. Lndskunde, N. F.
XIV, p. 118): welche (lllyrier, Thraker) mit den Pelasgern Griechenlands und den
Siculern Italiens identisch sind.
2
; Hcrodoti lib. VII. 20. — St rabo (XIII. 1. 31) de alia parte constats, ca multe nume
propiii sunt comune la Thraci si la TroianT.— Mysienil (Mu;o!), cc emigrase din
Thracia in Asia mica, erau de acecasl origine si limba cu Moesi sdu Mysii dintre
Dunare si Hem. (Strabo, XII. 3. 3; VII. 3. 2; XIII. 1. 8).
a
) Aeschyll Suppl. v. 250.
*) Aescliyli Persaeus, v. 497.
•) Aescliyli Agamemnon, v. 192.
') Pindnrl Olymp. III. 18.

In timpurile vechi riurile cele marl, cu deosebire Istrul eel slant, (caruia
i sacrifica si Alesandru ecl Marc), scrviau in locufiunile oficiale spre a infafisa
marimca, puterea si trainicia unul imperii!.

Regii cei vechi, dupS cum ne spune Din on, da ordin sg aduca apa din
Istru si din Nil, pe care o conservau in tesaurul lor, ca sS probeze marimea
imperielor, si in consecinfa, ca ci sunt domnil tuturor *). AceleasI cugetari
voiesce sS le esprime Pelasg, si acesta este adevSratul infelcs al tradifiuniT,
pe care ne-a transmis'o Eschyl 2
).
2. Pelasgii in insulele M&ril egee.
De la Carpap* si din peninsula HemuluT, Pelasgii se respandise incS in
cele mai departate timpun preistorice prin tote insulele principalc ale Ar-
chipelagului.
Insula Lemnos consecrate deulul pelasg Vulcan, cum si insula vecinS
Imbros, amendoue situate in apropiere de Dardanele, au fost locuite dc

PelasgT, din o vechime forte obscura 8
).
Insula Samothrace din aceleasl parft ale maril egee, celebra prin cultul
Cabirilor seu Corybantilor, si unde descalecase mai antaiii Dardan, al doilea
patriarch al poporului troian, avuse la inceput o populafiune pelasga *).
*) Dinonis fragm. 16 (in Fragm. Hist. gr. II. 92).
?) Parerea lui Niebuhr despre Pelasgii din Europa (Romische Geschichte, I
Theil. Berlin, Verlag Reimer, 1833 p. 56): Ich stehe an dem Ziel, von wo aus sich der
Kreis iiberschaut, worin ich pelasgische Volker... als fest angesessene, mach-
tige, ehrenvolle Nationen, in jener Zeit gefunden und erwiesen habe, die gros-
stentheils, vor unsrer hellenischen Geschichte liegt. Nicht als Hypothese, sondern mit
voller historischer Uberzeugung, sage ich, dass eine Zeit war wo die Pelasger,
vielleicht damals das ausgedehnteste aller Volker in Europa, vom Padus und
Arnus bis gegen Bosphorus wohntcn . . . dass die nordlichen Inseln im agaischen
Meer die Kette zwischtm den Tyrrhenern Asiens, und dem pelasgischen Argos er-
hielten. — Niebuhr este singurul dintre istoricii germanT, care incepuse se aiba vederi
mai clare asupra epocei pelasgc. InsS icdna etnograficS, ce ne-o presinta dSnsul, nu e
completa. In cercetarile si studiele sale asupra vechilor PelasgT, d£nsul avuse in vedere
numai peninsula italica si balcanicl Atat i se parea de ajuns pentru istoria sa romana.
s
) Herodoti lib. VI. 140: M3&jck£8>*}c b KijAtoyo? . . . v-jjc xamvooa? e? 'EXatoovxo? tod iv
Xsp3ovf|^co e; A^[j.vov wpovjYopeus elisyai cv. v~q<; v'qaoo toTot TIslaafoTai. — Strabonis lib.
v
V. 2. 4: 'Avtty.XsioYjs Ss Ttpditou? <pYjol» Imxobs (UsXacfoot;) toi nspl Ay)u.vov irat I|J.£5pov
%nzai. — Herodoti lib. v. 26. — Strabonis lib. VII. frag. 35: 5>xf|oav 8^ x-rjv x E
PP° v 'n cov
v
TauTf)V (tou A0ujvo?) tujv ex Ay)|J.voo lh\a^Siv Tiveq, si; rcfvxs Si-gpf]fJ.EV0t itoXiajxata.
<) Herodoti lib. II. 51. — Strabonis lib. VII. fragm. 49. 50.
PELASGII MERIDIONALI. 677
Tot ast-fel si Delos, insula cea sfantS a anticitSp'I grecesci, unde Latona,
pelasga, persecutata de junona, nascuse pe deul eel poporal al lumil vecH,
se numise o-datS Pelasgia, dupS cum scrie Nicanor Alexandrinul l

).
Insula Creta, regatul lm Minos, a celui mai mare legislator din epoca
ante-troiana, patria adoptiva. a Curefilor seu Corybanfilor, ni se presinta de
asemenea locuita de Pelasgl 3
).
Insula Samos, patria filosofului Pythagora, a fost in vechime pelasga 3

).
Dionysiu Periegetul numesce acesta insuM resedinfa Junonei pelasge 4

).
Insula Lesbos, patria mai multor barbati erudifi si escelenfi, de unde

erau filosofii Pittac, Theophrast, Phanias, istoricii Hellanic si Theophane,
cantarefil Arion si Terpander, poetul Alceu si poetesa Sapho, inca se nu-
mise o-data Pelasgia 6
).
Chiar si insula Rhodos, unde se afla una din cele septe minuni ale
lumii vechT, statua cea colosala" de arama consecrata Sdrelui (Solis colossus),
a fost la inceput pelasga 6

).
De asemenea au fost locuite de PelasgT, insula Scyros 7

) si insula
Chio 8
), al careT locuitorl se glorificau, cS betranul cantare^ Homer a
fost unul din cetafenii lor.
In fine o insula pelasga a fost si Eubea. Aid, dupa cum ne spun tra-
difiunile, descalecase Hellops, un flu al lul Ion seti Ianus, si de la acest
Hellops insula Eubea a fost numita mai antaiii Hellopia 9

).
3. Pelasgii in Asia micd, in Syria, Mesopotamia si Arabia.
Inca din timpurile primitive ale istorieT, rasa pelasga se estinsese departe
nu numai in continentul Europe! dar si in regiunile Asiei mid, pe campiile
*) Ntcanorls Fragra. 11: AyjXo; imtXs&a *w Hiluxaym- (P^- Fragm. Hist.
graec. III. 633).
') Homed Odys. XIX. 179; — Herodoti lib. 1. 173.— Diodori Siculi lib. V. 64. 80. 81.—
Dioniysii Halle, lib. I. 18. 1.
>) Herodoti lib. I. 142. — Cf. ibid. lib. VII. 94.
4
)
Dionysii Orb. Descr. v. 534.
5
) Strabonls lib. V. 2. 4: xal yap ty}V Maffcv IliXaafiav eip-fpiaoi. llerodoti lib. V. 26.
«) Diodori Siculi lib. V. 55 seqq. — Strabonis lib. X. 3. 7; XIV. 2. 7.
%) Diodori Siculi lib. XI. 60.

8
) Strabonis lib. XIII. 3. 3.
<>) Stephauus Byz., v. 'EXXoitia.

t —
cele fertile ale Tigrului si EufratuluT si pe fermurclc oriental al McditeraneT 1

).
In ce privesce Asia mica, geograful Strabo, nascut in Cappadocia, scrie

urmatdrele: «ca Pel as git aii fost un popor mare, se pote documenta si
cu alte isvore. Anume Menecrat Elaita, in cartea sa despre «Originile ora-

selor* ne spune, c2 intreaga regiunea maritima, ce se numesce acum
Ionia, inccpend de la Mycale si de la insulele vecine a format o-data lo-
cuinjele Pelasgilor* 2
). Tot ast-fel ne scrie Hcrodot, ca Ionienii, cart
trecuse din Achaia si din Pelopones pe {Srmurele Asiet rnicl (in Lydia si in
Caria) erau de nafionalitatc Pelasgi.
intrc orasele cele mat renumite ale Pelasgilor IonienI au fost Efesul si
Miletul.
In Efes se afia templul eel magnific al DiancI Efesene, una din minunile
lumii vecM, unde aedsta divinitate era inuifisalS, nu ca o virgina, ci dupa
ideile religiose pclasge, ca o mama nutritore a tuturor' fiinfelor vil; av&nd
peptul s£u acoperit cu un mare numSr de fife
5
).
Cu deosebire Miletul ajunsese la un grad inalt dc prosperitate. Incurs
de ma! multe sccule, Miletul figured ca primal oras maritim si comercial
al lumii vechl, rival al Fenicienilor, Cartagcnienilor si al Etruscilor. Inca inainte
de timpurile argonautice, Milesienii devenise intermedial-! intre porturile Me-

diteranel si intre {inuturile cele avute dc turme, de cereale, de vin si de
metale, din nordul Marii negre si al Dunarit de jos. Cu deosebire in parjile
despre Dacia, Milesienii intemeiase o muljime de agenfil, de stabilimente

comerciale si tergun permanente.
Din Milct eraThales, unul din eel 7infe]epfiaTlumii'vechTsi istoricul Hecatcu.
') Dlefoiibach, Origincs europacae, p. ?8: Zuniichst hintcr dicscm thrakischen

St am me, wohnt, jenseits an Iranier und Semiten grenzend, der pelas-
gische, d. i. der (damals noch cinheitliche) griechisch-italische Stamm.
') Strfilionis lib. XIII. c. 3. 3: or. o' <A IlcXacf ol p.if& r^v eftvoz, *«* Ik tyj<; £).).t)<;
Istoplac ootoi? £xji.ipTup:ia9-ai 'faai: Mswxpai-i); KS p^

'
° '-EXs&inS y.t'.osioy fvjcl
f°'* y
i'' cc'-'»
xtjv 7tapa)i'/.v t^v vuv 'I u> v v.

v\
v iiaoav, aiti MoxaXf)? d.^/.^k^-qv, 6uo flsXaaYuiv oixsiofl-at
irpoTspov v.'A x&c nXfp.ov v-rjaou;. — Cf; ibid, lib., XIV. 2. 27. — llcrodoti lib. VII. c. 94:
y
Iiuvs? 3b Sscv p.iV ^(p6vov sv IlsJ.oicowrjauj ousov sv.-Atuvro [WXaofol AtfiaXse<;.
Brack, Quae vcteres de Pelasgis tmdiderint, Vratislaviae, 18S4, p. 49: Jam vero in Asia
minore Pelasgi magnum atque continuum spatium obtincbant. Nam tota fere ora
ad occasum vergens quondam Pelasgis impleta fuisse putabatur: In
Caria ante Cares Pdasgos et Leleges habitasse; totam orara Ioniam Pe- . ... . .
lasgorum fuisse etc. Despre Pelasgi! din Caria amintcsce si Mela (I. 16). Dupa
Steph. Byz. v. Nivifj, Lelegil (carl locuiau in Pisidia fi Caria) crau de nationalitate
Pelasgi.
s
) Paiisaaiao lib. IV. 31. 6; VII. 5. 2.
O altS grupS insemnata' de Pelasgt stabilift pe litoralul Asiet mict, din sus
de Ionient, o formau Eolit *). EI erati respandift prin tdta regiunea Troiet de
]a Cyzic pana in apropiere de riul Hermus in Lydia 2
) si aveati aceeast
1
limba ca si Pelasgit din Lesbos si din Arcadia. Dup& tradifiunt Eolit eraii
insa" de origine din Thessalia. Cel mat avut, si mat puternic oras pe teritoriul
acestor Eolt a fost Troia, cetate pelasgt incunjurata' cu zidurt vecht cyclo-
1
pice, construite dupa legendele grecesct de Apollo si Neptun 3

).
Alte seminal vecht pelasge pe teritoriul Asiet mict erati Mysienil 4

),
Bithynit 6
), Phrygienil 6
) si Cauconit '), populafiunt pastorale, cart
incX din timpurt forte obscure emigrase acolo, unit din Mesia de la Dunare,
alfit din Scythia, din Thracia si din Macedonia.
De aceeast origine cu Mysienit si Carit eraii Lydienit 8

), o populafiune
avuta, intins3 si viteza\ stabilita pe fermurele de apus al Asiet mict °) O
parte din acestt Lydient, dupS cum ne spune Herodot, trecuse in Italia sub
numele de Tursent 10
).
Urme numerose despre estensiunea etnicS a Pelasgilor pe teritoriul Asiet
mict mat aflam in Lycia u ), Paphlagonia 12

), Pisidia 13
) Lycaonia,
Cilicia si Cappadocia u).
.
l
) Hei-Odoti lib. VII. 95: AlgXixi ...... * r A jo 7td).a'. x«Xe6jj.svoi ntXarsôl.
') Strabonis lib. XIII. 1. 3. — Cf. Pausnnia lib. X. 24. 1.
a
) Jubain ville, Les pr. habit., I. p. 93. seqq.— Flor, Ethn. UntersucTiung ii. d. Pelasger. p. 14.
*) Strabonis lib. VIII. 3. 2; XIII. 8. l.-Plinii lib. V. 32.
*) Herodot lib. VII. 75. — Strabonis lib. XII. 3. 3.
») Herodoti lib. VII. 73; V. 49; II. 2.
') Strabonis lib. VIII. 3. 17; XII. 3. 5.

8
) Herodoti lib. I. 171.
8
) Numele etnic de AuSo;, .Au ;
io[ (intocmai ca fi Supo?, Suso; etc., corespunde, in ce
privesce vechia pronuntare, la forma Ludos, Ludi. Vechia patria a Lydienilor inainte
1
de stabilirea lor in Asia mica se pare a fi fost in nordul DunanI de jos. Aristotele amintia^
ca un Scit cu numele Lydus aflase arta de a topi arama (Plinii VII. 57. 6: Aes
conflare et temperare, Aristoteles Lydum Scythen monstrasse). In tdra Fagarasului
numele familiar de Lud mat esista si asta-cji forte rgspandit. fn districtul Saliscii fi
TSlmaciuluI se amintesce la a. 1383 un «K n e z Lud* (Fejer, X. 1. 134),
»») Herodoti lib. I. 94.
»') Diadori Siculi lib. V. 81. 2.
«) Strabonis lib. VIII. 3. 17.
") Lelegil, carl locuiau in Pisidia erau de nationalitate Pelasgl intocmai ca fi
L elegit din regiunile Troiet si Cariei. Cf. Steph. Byz. v. N-.votj. — Strabonis lib.
XIII. 1. 59. — In Iliada (X. 426) Lelegil sunt amintiti langS Cauconi fi «divinil Pelasgi>.
14
) DjpS vechii autori, Cappadocii efaQ numai un ram din aceeajt trupinS etnica cu
680 l'ELASGII SEU PROTO-LATINII.
Traditiunea, c3 locuitoril din Lycaonia erau inrudi{i de aprdpe cu Ro-

manil o aflam esprimata' si in Novela 25 a imperatulul Justinian: Lycaonum
gentem . . . tradiderunt nobis qui vetera conscripserunt et naraverunt, quo-
niatn est cognatissima Romanorum 1

).
Ma! not3m aici cS istoricul Ephor din Eolia 2

) amintesce in Asia mica ca
populafiuni barbare (s<Su emigrate din pirfile de nord ale Eladeii) pe CilicI,
Lycii, Pamphyll 8
), Bithynt, PaphlagonI, Mariandyni, TroienT,
Carl, Pisidl, Mysieni, ChalyM, Phrygient si Milyenl *).
Vechii locuiton al Armeniel erau, dupS cum ne spune Herodot, descen-

6
denti ai Phrygienilor ). msa" dup& Strabo originea Armenilor era din Thessalia.
Un anumit Armenus, originar din orasul Armenium in Thessalia, luase
parte la espedifiunea Argonauf ilor. Acest Armenus colonisa apol pe dmenii, ce-T
luase cu sine, in p3rfile de sus ale EufratuluK si Tigrului si de aici numele
de Armenia °).
In Syria si in Mesopotamia intempinam de asemenea o mulfime de

localitafT, ce porta numirl vechi pelasge. Ast-fel aflim in Syria: orasele Ba-
laneae, Deba, Chaonia, Arimara, Larissa, Mamuga, Chalybon, Barbarissus;
munfii Amanus, Casius si Libanus 7
). In Mesopotamia 8
)
orasele: Deba,
Ombrca, Dorbeta si Nisibis °).
Frigienii (Diefenbach, Orig. 44). — Unul din orasele Cappadociei dcspre Ar-
menia era Dacusa Euphratis (Riese, Geogr. lat. min. 92). — O alta vechia localitate
a Cappadociei purta numele de Rimnena, sdu Romnena (Strabo, XII. 1. 4. Ed.
Didot). — Ei adorau pe Mama-mare sub numele de Ma si pe Joe sub numele de Zs6j
Aaxtfj (Strabo, XII. 2. 3, si S. 1).
9 OsenDrttggen, Corpus Iur. civ. P. III. 177. Nov. 25. — fn vechile genealogii ale po-
poVelor, Lycaonii erau considerati ca descendenti din L yea on, fiul lui Pelasg,—
Numele vechiii a! Lycaonilor a trebuit sS fie in formi pelasgS Lucaoni si Lucani.
ActSsta results nu numai din modul cum scriau Grecii numele Lycaonilor cu y = u, dar
se confirms si prin inrudirea lor cu locuitoril din Lucania (Oenotrii), carl inca se con-
siderau ca descendenti din Lycaon (Pherecydis fragm. 85).
») Ephorl fragm. 80 in Frag. Hist, graec. I. p. 258.
s
) Pamphylil dupS Herodot (VII. 91) eraQ remasite ale Troianilor.
*) La Pliniu (V. 25. 1): Thracum soboles, Milyae.

s
) Herodotl lib. VIL 73. — Steph. Byz. v. v. 'Apjuvi'a.
e
) Strabouis lib. XI. 4. 8.
') Ptolcmaei lib. V. c. 14.

8
) Ptolemael lib. V. c. 17.
B
) Nisibis, la Philo Nasibis, la Uranius Ncsibis, ar fi insemnat in limba Fenicienilor
«petre adunate si gramadite> (Steph. Byz. v. NEoig't?). fnsS mai mult e de credit, c5 in
limba propria a Pelasgilor acest cuvent avea aceeasi insemnare, pe care o are si asta-di
in limba romana: nSsip, nesip, s<«u nisip (arena), adeca p5m6nt arid, nSsipos.
-
Locuitorii primitivl ai Palestine* tnainte de invasiunea Ebreilor sunt de-
scristin vechiul Testament ca omen! rSsboinic! si av6nd o statura gigantica *).
O parte insemnata din vechile localitafi ale Palestine* porta nume pelasge.
Din aceste citam aici urmatdrele: In Samaria: Scythopolis, Thirza, s6ii
Tharsae; in Judea: Lydda, Rama sdu Arimathia; in Perea, seu in p'nutul
dincolo de Jordan: Raphana si Scythopolis, despre care ne spune Pliniu,
ca era o colonia de Scifi 2

).
In Arabia vechile numin topografice inca au in mare parte un caracter

pelasg. Ptolemeu amintesce aici oraselc: Istriana, Satula; Rhadu (sat), Lugana,
Carna, Sata, Dcmana, Baeba, Latha, Albana, Amara, Draga, Saraca, Deva,
Dela, Lysa, Petra, Medana, Lydia, Suratha, Gavara, Aurana, Sora etc. 3
).
£r la Pliniu mat aflam si orasele: Thatice, Sandura, Nasaudum si Rhemnia *).
Dupa cum vedem Pelasgil intr'o epoca departata, dupa ce coplesira cu

triburile si cu turmele lor intreg teritoriul Asiei mici, facura o. miscare de
espansiune mai departe. Din Asia mica ei strabatura in Syria, Assyria, Pa-
lestina, pana in regiunile cele mai fertile ale Arabiei de langa oceanul meri-
dional, intemeiand peste tot locul diferite centre marlf ale viefei lor pastorale,
agricole si comerciale.
4. Pelasgil in Egipet si Libya.
Curentul migrafiunii pelasge catre purple de sud se estinse si peste re-

giunea de nord a Africel.
Inca din primele timpurl neolitice, am pute dice, chiar din ultimele tim-
B
puri ale epocei paleolitice ) numerdse triburi pastorale pelasge trecura de
pe continentul Europe! si al Asiei anteridre pe campiile cele fertile ale
Nilului si de aici in regiunile cele vaste ale LibyeT.
In Libya inca aflam un trib numit Nisibes si o Jocalitate Arina; cr pe teritoriul Ro-
manies de asta-di intampinam cinci sate numite NisipT, Nisiptfsa si Nisipuri.
l
) Deuteron. Cap. 2. 10-20; Cap. 3. 3— 11. — Iosua, 12 4.
«) Plinil lib. V. 16.

a
) rtolcmaei lib. VII. 7; V. 16 si 18.
*) rilnii lib. VI. 35. 1.
s
) Silexe paleolitice admirabil frumos taiate, avend tipul Saint-Acheul, au fost
descoperite nu de mult in Algeria langa satul Remchi(L' Anthropologic, Ann.
XI, 1900, p. 1 scqq.).
682 PELASGII SEU PROTO-LATINII
Aceste triburl pastorale si rSsboinice tot-o-datM, insS dotate cu calitajt

man civilisatorc, intemeiarX cea d'antaiu domniS politick peste Egipet.
Cea mat vechiS dinastia egipt^nS, asa numita a «deilor» era de natio-
nalitate pelasgS *). GreciT, dupa cum scim, incS. atribuiaii epitetul de Sioi,
seu «divini», n urn at Pelasgilor 2

).
Saturn, unul din strSmosit cet mat ilustri at rasct pelasge, domnise, dupa
cum ne spun tradifiunile istorice, nu numat in Europa dar si peste Egipet
si Libya J).
Theba cea mat vechii si mat grandidsa capitals a Egipetulut pdrta un
nume pelasg. Homer o numesce cetatea cu avert imense si cu 100 de
porft «). Mat esista inca tradifiunea, cS. orasul Theba din Egipet a fost
intcmeiat de un rege pelasg, Ogygus din Beofia 6
), care trSise inaintc de
diluviul eel mare al 1st Deucalion (Noe). In fine Thebanit, dup5 cum scrie
Diodor, aveau aceeast tradifiune ca si Pelasgftdin Europa, cS et sunt cet mat
vecht dment de pe pSmfint 6
).
Religiunea cea vechia a Egiptenilor inca pdrta caracterul nafionalitatit pelasge.
Egiptenit, dupa cum ne spune Diodor, adorau la inceput ceriul si pa-

in e"ntul, seu pe Uran si Gaea, pe care o numiau Mama 7
). De asemenea
mat aflam in Egipet si cultul Jul Saturn, al lut Amon, al Latonet, al lut
Apollo, Dianet si Ilithyiet, divinitafi pelasge 8

j.
In vechile papyre, pe cart preofit egiptent le depuneau langa corpul mu-

mielor, se face adese-ort amintire de {era cea fericita si divina din parfile
de nord ale lumit vecht, situata langa riul eel mare si sfant, unde se au
n3scut deit si unde migreza sufletele celor decedafl 9
).
Vechit locuitort at Egipetulut aveaii aceeast credinta a viefet dupa mdrte,

pe care o aveau si Pelasgit din Europa, cu deosebire Hypexboreit. Columna
Ceriulut de pe Carpaft figurdza si pe cutiele mumielor egiptene ca simbol
al viefet eterne si fericite 10).
») Cf. Manetlionis Fragmcnta in Fiag. Hist, grace. II. p. 526 scqq. — Diodori lib. T. c. 13.
8
) Vedi pag. 669.
») Diodori Siculi lib. I. 13.
*) Homeri Ilias IX. v. 381—383.

5
) Tzctzes in Lycophron v. 1206.
«) Diodori Siculi lib. I. 50.
') Diodori Siculi lib. I. 12.

8
J Herodoti lib. II. 155. 156. — Diodori Siculi lib. II. 12-13. — Ptolomaci lib. IV. 5.—
riinil lib. V. 11. 1.
8
) Pierrot, Le livre des morts des anciens figyptiens. Paris, Lcroux, 1882.
>•; Ve<}f mat sus pag. 329.
In aceleast texte religiose ale papyrelor egiptene ni se presinta numerdse

cuvintc dc origine pelasg;*, despre can vom vorbi mai tardiu.
Primul period al istoriel egiptene este pelasg. Acest period se distinge
prin caractere bine determinate, religiose, etnice si politice, de epocele ur-
mat6re. Pe langi vechile tradifiunT, ce ne-aii rSmas la scriitorii antichaftf,
documentelc noue archeologice confirma pc fie-care di, ca inainte dc Egt-

petul faraonic a esistat un Egipet pelasg ').
Suntem in timpurile espansiunii teritoriale a Pelasgilor.
Venim acum la teritoriul eel vast al LibyeT, care se intindea din piirfile
de apus ale Egipetulul pana la marea atlanticS.
Cea mai vechia si mat numcrosa populafiune a acestei regiuni o formau

Getulii. Locuinfele lor se aflaii in parfile de nord ale dcscrtului african,
spre sud de Mauritania, de Numidia si Cyrenaica.
Getulii erau infdfisafT de catre autorii vechT ca un popor barbar si violent.
ImpaYfip" in mai multe triburi si imbracaft in pieT, seii coj6ce, el cutrierau
cu- turmele lor oasele desertului celui imens; er unele scminjii traiau din
venat si rap inf. CalSrcfi escelenfT, ei nu intrebuinjaii fr6u la cal.
O cronicS. africanX scrisS, dupa cum ne spune Salustiu, de Hiempsal re-
gele Numidiei conjinca despre Getuli urmatdrele : «Africa aii finut'o mai
antaiii Getulii si Libyenu, popdre dure si neculte, ce se nutriau cu
carne de.fere sSlbatice si cu ierburi intocmai ca si turmele lor. ET nu se
guvernau nici prin moravurl, nici prin legT, nici prin autoritatea cuT-va. Tot-
de-una migrator! si firt locuinfe stabile, el se culcaii acolo, unde-i cuprindea

i
noptea* ).
Dupa tradip'uni, Getulii emigrase in Africa din pSrfile DunSrii de jos.
Isidor din Sevila scrie: «Desprc Getuli se spune, c3 aii fost Gejl, carl
in num2r fdrte mare aii plecat cu corabiile din locurile lor si aii ocupat
Syrtele din Lybia, si fiind-ca venise din p'nuturile Gefilor li s'a aplicat nu-
s
mele derivat de Getuli ).
») Cantu, Hist. univ. I, (1865) 631: II laut dire cependant, que la civilisation p<5-
lasgique, commune a l'Asie occidentale et a la Thrace, aux lies et a

l'l talie, 6tait ant eri cure a l'infl uence egyptienne. — Ibid. p. 399: Malgrd
l'antiquite priStendue des £gypticns, tout ddmontre que leur pays recut du dehors
ses habitants et.sa civilisation.
2
)Salnstii B. Jug. c. 17: Africam initio habuere Gaetuli et Libyes, asperi, inculti, etc.
s
) Isldori Orig. lib. IX. 2. 118: Getuli Gctae dicuntur fuisse, qui ingenti agmine
a locis suis navibus conscendentes, loca Syrtium in Libya occupaverunr, et quia ex Get is
venerunt, dcrivato nomine Getuli cognominati sunt.
684 PELASGII SEU I'KOTO-LATINII.
De origine europena' erau si asa numifil Libyeni. Ei trecuse in Africa
din regiunile Maril negre probabil tot in aceleasi timpurl obscure cu Getulii.
In partea de resarit a riului Triton, scrie Herodot, se aflS Libyenii

agricoii, can au locuinfe stabile si porta numele de Maxii. Ei i-st lasi
plete in partea drepta a capului, er in partea stanga le tund si sustin, ca
se trag din Troieni '). Femeile Libyene purtau peptare de piele si He-
rodot crede, ca de la aceste femei Libyene i-sT are originea bocitul,
dXokoffl 2
)- ^- r Hecateu spunea, cS ele purtau stergare pe cap s
).
Dupa alte texte insil, Libyenii locuise intr'o epoca forte departata langa
Dun2rea de jos.
Odyssea luT Homer amintesce de Libya care se afla situate langa
Erembi (Arimii de la Istru 4

).
Er dupa genealogia vechia a popdrelor preistorice, Libya personificata
era o fiica a riului Oceanos, adeca a Istrului 6

).
In Tera FMgSrasului precum si in regiunile vechi ale Terei romancsci,
numele familiar Lebu este si asta-di forte usitat 6

).
Aceste populafiuni pastorale si agricole ale Libyei transmarine adorau
cu deosebire pe Saturn, marele deii pelasg. Cel mat usitat epitet al seii era
«dominus» si «dom-nus» 7
), un termin a carat csplicafiune o aflain in
traditiunile vechi, ca Saturn domnisc o-data si peste Libya, unde stabilise
s
mai multe colonii ).
Urme numerdse istorice, ca pe teritoriul Libyei locuise o populafiune in-

1
9
tinsa pelasga ni se presinta in numirile topografice ale acestel regiuni ).
') Herodoti lib. IV. 191. — Pindar (Pyth. V. v. 82-86) inca sustinc, ca faimosul oras
Cyrcne din Africa a fost intemeiat de Troiani.

a
3
) Hccataei fragm. 329 in. Fragm. Hist, grace. I. 25.
*) Homori Odyss. IV. v. 85.
6
) Andronis Halicarnassensis fragm. 1 in Frag. Hist. Graec. II, p. 349.
s
) In vechia inscriptiune egiptena de la Karnak, Libyenii sunt numiti Rebu, adec5
Lebu (De Rouge, Les attaques dirigees contre ligyptc par les peuples de la mddi-
terranee p. 6). In judetul Olt din Romania cundscem numele familiar de Liba. In Ba-
x
natul Severinului se amintesce la a. 1404 satul Liban, 6r la a. 1447 un chines cu nu-
mele Lyuban (Pcsty, A Szor. Bdnsag, II. 295).
') C. I. L. VIII. nr. 9329 et passim. — Bertholon, Les premiers colons de souche eu-
ropeenne dans l'Afrique du Nord, p. 22: le souvenir de Chronos demeura religieuse-
ment grave dans

1
le coeur des Libyens. — Cf. Bulletin arch, du Comitd 1889 p. 207,-

Tutain, De Saturni Dei in Africa Romano cultu.
s
) Polemoiiis Iliensis fragm. 102 in Fraym. H. gr. III. 148. — Cf. Diodori lib. III. 61.
»; A se vede: C. I. L. vol. VIII. — Ptoleraaei lib. IV. — Pliiiii lib. V. — Kiwennntis

PELASGII MERIDIONALL 685
Vom aminti aid urmatorele esemple din geografia epocei romane.
Orase si sate: Aquis Dacicis, Amuncla, Arimantis vicus, Arina, Aripa,

Armonaca (Armoniacum), Arsinna, Baba (Babba), Badea, Banasa, Bcscera,
Boballica, Bobisciani, Bunobora, Burca,- Calefacelenses, Capsa, Caputvada
(Kt'foX-q Jfydôos, adeca Capul vadulut *), Ccrbica, Cotuza (Cotuzani 2
), Floria,
Galybe, Gelanus, Geva, Magura, Mansat, Masclianis 3

), Musol (Musula), Ni-
gira, Colonia Oea (s. Oaca), Orbita, Oviscae (Ovisce), Pisciana, Ruscada
(Rusicade), Rusconia, Rusuccuru (Rusucurrus, Rusucurium 4
), Scythopolis B
),
Setrenses, Silice, Siur (portus), Sudava, Thabba, Themisua, Thieba, Thibinis,
Thimisa, Turza, Urbara, Uzycath, Vacca, Velisci (Vclesci), Vala, Zaratha,

Zurmentum etc Mai multe numiri de localitafT sunt compuse cu Casae, d. e.
Casae Aniciorum, Casae Silvanae, Casae Calanenses, Casae nigrae. MuntI:

Albus, Aurasius, Buzara, Cirna, Cotes promontorium, Durdus, Mandrus, mons
Pastorianensis, Salthi, Septem Fratres, Stoborrum promontorium. Fluvii:
Alba, Agna, Ardalio, Armua, Asarath, Salathus °), Chulchul, Cosenus,- Ger,
Lathon, Malva (Malba), Nigris, Sala, Savus, Tusca, Valo(n), Vior 7

), Zilia.
Lacuri: Laccos, Marea, Ad oculum marinum. Insule: Cercina, Gaia, Lo-

padusa. TriburT: Asaracae, Babii, Banturarii, Buzenses, Zyges 8
), Caletae,
Cauni, Cirtesii, Dauchitae, Dolopes, Eropaei, Gongalae, Iobacchi, Masices,
Miaedii, Mideni.Misulani, Musuni (Musonii, Mussini), Myceni, Nisibes (Nisives),
Salassii, Sittiani, Sorae, regio Scythiaca (var. Sciathica), Verveces, Zegrenses 9

).
Cosmographia, Ed. Pidner, — Itiner'arium

p. 139. Ant. Augusti. — Tab. Peutingeria-
na. — Cacsarls Bell. Gall.. — Melae Dcscr. orbis, lib. I si III. — Uiese, Geogr. minores. lat.
') Procopii B. V. lib. I. 14.
J
) Dup5 cum ne spune Pliniu (IV. IS. 6), Barbara de la Dunare numiau «Cattuzi»
pe pygmeii seii piticn, ce locuiau spre sud de gurile Dunarii (Cf. Strabo, VII. 5.12).
Asta-cji in limba romana esista numai conumele «Cotutu».

3
) O numire ornonima, <Masclianis» o aflam si pe tcritoriul Daciei, in Banatul de
asta-di (Tab. Peut.).
*) In judetul Prahova din Romania inca se afl5 un munte si stani cu numele de
Curu-rosu (Frundescu, Diet. top. 153).
5
) Alexandri Polrhistoris fragm. 119—132 in Fragm. Hist, graec. Ill, p. 238.
•J Conferesce Riese (Geogr. lat. min., p. 5): flumen sal sum si flumen salat.
') In poesiele poporale romane diferite riurl sunt numite adese-ori «apa vidra»,
adeca albastra, vinctia. §ezatoarca (Falticeni) An. I. 47: Prutule, apa vidra, face-te-ai
ndgra cerntfla!
8 Dionysiu Periegetul numesce pe Heniochi si pe Zygii de l&ngS ColchI:

)
po-
steritate a rasel pelasge (v. 687: 'HvSoj(oi Zo-fioi tj, IIs).aa-[t3o<; sxfovot aXrfi.)
9
) FarS indoi£la ca autoril greet si romani nu ne aS transmis forma esact5 a acestor
numiri. fnsusi Pliniu marturisesce (lib. V. 1) ca numele populatiunilor si al oraselor din
Libya aprdpe nu sc pot pronunta, de cat numai in limba acestor popdre.

686 I'ELASGII SEU PROTO-LATINII.
De asemenea ailum pe tcritoriul Libyei urmele une! limbe rustice de

origine latina, ce nu arc insX caracter italic. Citam urmat6rcle esemple:
annu, berbex si bcrbccc, camara, casae, cerbus, coniiuga, santus,
sepellita, serbus, silban, socra, vetranus 1
)
mamma, tata *). La
aceste vom adauge si cuvintcle din nomcnclatura topograficS: asarath si
zaratha, baba, bescera, inandrus, oca, stoborrum, zurmentum,

vacca, vior.
In fine o inscripp'une votiva din Numidia ne presintK urmaloriul text:
C. C. Primus, sac(erdos) Saturni, agnu tauro domino, ovicla Te-
luri, berbece Iovo edu Merc(urio), aedua Veneri 3
).
Mai notam aid inca" urmatdrele particularitafi caracteristice. Sibilarea lui

c, d si / inainte de i, cand raai urma si alta vocalS. In limba plebeia a Libyei
sunetul v trecea forte adese-on in b, d. e. berbece, / intre do! i aprope
dispXrea. Ast-fel aflam de trei on f ius = filius in codicele palatin al Evan-
gelielor, scris in Africa in seculul al IV-lea seii V-lea. Sunetul e, cand urma
itnediat, on in a doua silaba, un a, se pronunfa ca un diftong, ae=ea, d. e.
edu, aedua, rom. ed, edX — eada, seu ied, ieda. Limba africanX forma
cate o-data femeninele numelor proprii in tea (d. e. Colonica, Matronica),
mai avea diminutive in ic si omitea pe s final in cuvintele flexibile (d. e.
veteranu, maritu, agnu tauru, edu 4

). O asemenare uimitore cu limba romana
vorbita la Carpaf! si Dunarea de jos. Urme neindoidse, ca elementul latin
din Africa cstc anterior dominatiunii romane in pSrfile aceste; c3. pastoril
de pe teritoriul Libyei vorbiaii o limba archaica de familia latina, ce nu de-
riva din sermo plebeius al Italic! si al caret caracter era barbar-oriental, seii
thraco-danubian 5
).
>) C. I. L. vol. VIII, pag. 1108 scqq.

2
) Jnvenalis Epigr. hi). I. 101 1: Mammas atquc tatas Iiabct Afra.
s C. I. L. vol. VIII, nr. S247.
;
4
) Confercscc C. I. L. vol. VIII. pag. 1108 scqq. — Sucliliai'dt, Der Vokalismus des
Viilgarlatcins. I. 98. 99; II. 279.
*) Dr. Bcrtholon (Les premiers color.s dc souche curopcenne dans l'AIriquc du Nord.
Paris, 1899) csaminand toponimia gcografica a AfriccI de nord din pimct de vedcre al
originil vechilor populatiuni stabilite aci, inca vine la urmat<5rea conclusiune: qu'au
temps d'Herodotc, et meme a celui de Ptolemee, la Province Afrique (Afrique du Nord)
<Sta it un pays thraco-phrygien (pag. 110 si 9-1).
--
5. Pelasgii in Italia.
-
Italia, care a lasat dc moscenire lumit noue o civilisafiune si direcfiune
politick neperitore, a fost la inceput pelasga.

fncS cu rail de ant tnainte de caderea Troiei o mare parte din Pelasgii
dc la Carpaft si Dunarea de jos, din peninsula Hemulut, cum si din regiu-
nile de apus ale Asiet micT, trecuse, unit peste Alpt, er alfit peste mare,
in Italia, unit manap" de necesitap'le viefet pastorale, alpt din instinctul inerent
de espansiune al rasei pelasge, si alp'i in fine persecutafi si alungaft din
Jerile, in cari locuise si peste cart el domnise o-data.

Stabilirea triburilor pelasge in Italia se intempla in diferite epoce. Tradi-
tiunile istorice, atat ale Grecilor cat si ale Romanilor, amintcsc de o lunga serie
de migrafiunt pelasge in Italia, unelc din parfile de r&Srit ale Europel, altele
de pe litoralul Asiei mici: a Oenotrilor, Peucefilor si Iapygilor,

condusi de Oenotriu, Peucedu ') si Iapyx 2
), toft tret nepott at lul Pclasg,
a lul Tursen, care trecu din Lydia in Italia cu numerdse cete de Pelasgt
TursenT si se stabili pe teritoriul Etruriei vecbt 3
); a lul Ianus, care din
imprejurart necunoscute emigra din {era Hyperboreilor in Italia; a lui Saturn,

care dup£ o luptS de 10 ant fu detronat si alungat din imperiu de catre
flit set; a puterniculut Typhon din {era Arimilor, invins intr'o lupta
formidabila de Joe noul stSpanitoriu al lumii vechi *); a Iui Hercule, care
dupa ce a luat ciredile cele admirabile de vite ale lui Geryon, trecu in Italia
in fruntea unet ostirt numerdse si ititemeia aci mat multe colonit agricole B
);
a lul Evandru, care se aseda cu o parte din Pelasgii Arcadiet pe p*rmuril
Tibrulut; a Istrilor, cart persecuted pe ArgonautI i-st formara o noua

patria langS golful Adriaticet, si in fine a lut Enea, care se stabili in Lafiu
cu o parte din nobilimea troiana.
») I'lioreryrtis fragm. 85 in Fragm. Hist, grace. I. 92. — Apollodori Bibl. lib. III. 8. 1.—
Strabonis lib. VI I. 4.
») Anton, lib. XXXt (la Pauly, R. E. v. Japyx).

») Herodoti lib. I. 94.— Hellanicl fragm. l in Fragm. Hist, graec. I. 45. — Strabonis
lib. V. 2. 2. — Ptobabil, ca o parte din coloniele tursene se fi trecut in Italia de pe li-
toralul Asiei mici, insa curentul eel mare al migratiunii Tursenilor a fost din partile
Istrulul (Despre TursenT, TyrrhenT seii EtruscI vom vorbi in special in capitulele
urmSttfre).
*) Plicrccydis fragm. 14.

5 Dionysii Halic.
) lib. 1. 39-42.
Intre t6te aceste seminp'I pelasge, ce formeza' primele colonil istorice ale
peninsuM italice, Ligurii ne apar ca eel mat vecM. Piiniu atribue Ligurilor
mele de antiqua stirps x
). Patria lor primitiva, inainte de a se stabili pe
teritoriul ItalieT, a fost langa Carpati si Dunarea de jos.
Hesiod face amintire de Ligurii (At-foe;), ce locuiau in apropiere de Scip't

hipomolgt 2
). Archiepiscopul Eustathiu din Thessalonica in comentariele sale
asupra geografieT lul Dionysiu ne spune, cS se aflau Liguri si in finutul
Colchilor 3
). Aristotele in sec. Ill ne vorbesce de o populatiune numitJL
Ligyrei pe teritoriul Thraciei vechl *), in fine o parte din Ligurii emigrant
se aflau in Asia micS langa CappadocI 5

).
In ce privesce pe Ligurii din parfile de apus ale Alpilor, unul din celc
mai resboinice tribun ale lor eraii asa numifil Deciates 6

), o numire grecisatS,
ce corespunde la forma latina vulgara Deciani 7

). Acestt DeciafT ocupaii
o regiune intrfSga' a Alpilor maritimi 8

). Unul din orasele lor principale era An-
10
tipolis 9
), caruia RomaniJ i acordarS dreptul cetiifeniei latine ).
Alte tribun ligure stabilite in AlpT ne apar sub Uumele de Montani 11

),
Stoeni 13
), Belaci 13
), Comati seia Capilati. Acestora imperatul Nero le
conferi de asemenea privilegiul dreptului latin 14 ).
Acestt Ligurt, inainte de migrafiunea lor spre parp'Ie de apus ale EuropeT,
») riinii lib. III. 21. 1: (Colonia) Augusta Taurinorura, antiqua Ligurum stirpe.
2
) Heslodt fragra. CXXXH.
J)
Eustatliins in Dionys. Perieg. v. 76.
4
) Macrobii Sat. I. 18: Nam Aristoteles scripsit . . . etiam apud Ligyreos .-. . in
Thracia esse adytum Libero consecratum.
«) Herodoti lib. VII. 72.
•) Plinii lib. III. 7. 1.
') La Ravennas D i c e i. Insa o localitate din Hispania Tarraconensis, latiga Pyrenei,
pe unde se estinsese de asemenea Ligurii, p6rta numele Deciana (Rav. Cosm.
p. 339—341). Dacia sub forma de Dicia ne apare si Jntr'un manuscript al lul Ulpian
(C. I. L. vol. III. p. 169).
8
) Plinii lib. III. 5. 5: Regio Deciatium (in partile, unde se afla asta-di orasul Nice,
in timpurile romane N i c a e a).
e
) Plolemaei lib. II. 10. 5.
10 Plinii
) lib. III. 5. 5.
") Plinii lib. III. 24. 2: Ligures ... qui Montani vocantur. — Aici Montani este un
apelativ etnic. Cf. C. I. L. vol. VII. nr. 3808. Iulie Muntane.
") C. I. L. vol. I. Acta Triumphorum,.pag. 460 a. 637: De Liguribus Stoeneis.

Acestia se aflau in apropiere de Euganl.
13
) A se vede mat sus pag. 564.
«*) Plinii lib. Ill, 24. 2.
formase o parte din populafiunea cea intinsS si resboinica a Arimilor de

la Carpap! si DunSrea de jos. Un vechiu oras intemeiat de Liguri, pe cand
acestia locuiaii in centrul Italiel mai purta si in epoca romanS numele de
Ariminium (adi Arimini).
Vechia populafiune rustics de pe teritoriul Liguriel p6rta In legile lon-

gobarde numele de Arimani J
). Avem aid o numire, a c3rd origine istorica
este arch'aica. Dupa. cum ne spune Strabo, nascut pe la a. 50 a. Chr., di-
feritele semintii ligure din valea Padului, mai purtaii pe langa numirile lor
etnice particulate, si numele comun de Romani (T(0[iafoi 2
), in realitate
insa de Arimani, dupa cum resulta cu deplina certitudine din monumentele

evulm de mijloc. In fine o localitate pe teritoriul acestor Liguri din Alpi
ne apare in epoca romana sub numele de Rama 3
).
Din vechia limba nationals a Ligurilor, stabilip" intre Alpi si Apenini, ne-a
rSm'as numal fdrte putine urme; dar si aceste resturf ne sunt suficiente spre
a ne forma convingerea, eft idioma acestor Liguri aparfinea ramurel orientale a
Pelasgilor, si in particular celei de la Dunarea de jos.
Geograful grecesc Metrodor Scepsius spunea, ca riul Padus in limba Li-

gurilor se numia Bodincus; un cuvent a c&rul semnificatiune In limba la-
tina era «fundo carens* 4
). Avem aid un termin aprope sinonim in forma si
infeles cu romanescul «adanc» seii «afund» (profundus). Dupa cum ne

spune Pliniu, Liguria trimetea la Roma casul anumit ciobanesc (coe-
banum caseum) facut mai cu sema din lapte de 01 5
). Un vechiu, oras al
Ligurilor purta numele de Luna 6
). Alte doue orase erau numite Alba;
e> numele eel vechiu al Alpilor, dup& cum ne spune Strabo, a fost Albia 7).
') Du Cangc, Gloss, med. et inf. lat. v. Herimanni, Arimani: Ita dicebatur apud
Longobardos certus hominum genus, quos humilioris fuisse conditionis quidam rentur.
Baliizii Capitularia, T. II. 899: neque Sculdasius ab arimanis suis aliquid per vim
exigat praeter quod constitutum legibus est, sed neque per suam fortunam in mansione
arimani se applicet etc.
2
) Strabonls lib. V. 1. 10.
3
)
Itin. Hierosolym. 269.
4
)
Plinii lib. III. 20. 8: Ligurum quidem lingua amnem ipsum (Padum) Bodincum
vocari, quod significet fundo carentem. La Polybiu gasim forma Bgrtiencus. In
ce privesce pronuntarea acestui cuvSnt vedem aid o oscilatiune intre * si e. Liguril
aveau asa dar un sunet obscur nasal, cand vocala era urmatS. de n cu alti consonants.
5
) Plinii lib. XI. 97. 1: Coebanum (caseum) hie e Liguria mittit, ovium maxime
lactis.
") Frontinl Stratag. III. 21: Lunam Ligurum oppidum.

y
') Strabonis lib. IV. 6. 1: xa.
f&P "AXitta xatacaS-cu npotepov A\$ia.
NIC. OBMSUJIANU. 41
Mai aflam pe teritoriul vechilor Liguri unVadum Sabatium si un munte

numit Mancelus, sdu Manncelus 2
), rom. muncel.
la obiceiurile lor najionale, Ligurii eraii forte tenaci. O parte din el mat
purta si Jn timpul lul August chice si plete ; de unde si numele lor de
Comati si Capillati.
Diodor Sicul, vorbind despre moravurile Ligurilor din Alpt si Apenint, scrie
despre densii: «EI locuesc un pament aspru si steril. Ocupaft tot-de-una cu

munca si avend s& supdrte in continuii greutafile lucr&rilor publice, ei due
o viefS grea si plina de necasliri. Regiunea aedsta este acoperitS de arbori.
Unit din ei tai& totS diua la lemne, cu securi puternice si grele; er cei, carl
se ocupS cu agricultura, ati se lupte mai mult cu spargerea petrelor. Pa-
mentul aici e atat de sSlbatic, in cat el nu pot sa sedta nici chiar o gliS
cu instrumentele lor, de cat numai petra La suportarea acestor greut3j:I,
ei au de pSrtasi pe femeile lor, deprinse si ele la lucr&ri intocma ca bar-

2
bafit lor» ).
Cu t6te c& Ligurii, pe acest pament ingrat, erau supusi la o viefa atat de durS,
laboridsa' si obositdre, literatul Nigidiu Figul, contemporan cu Cicero, le
atribue epitetul de fallaces*, inselatori 3

). De sigur, ca avem aici numai o
alusiune satirical la numele de BeTaci, ce-1 purtati uniidintre acesti Ligurt i
).
Un resunet de numele Ligurilor pe teritoriul de la Carpafi i-1 mai aflam

inca in documentele medievale ale Ungariei. Un sat, ast3-di disparut, din comi-
tatul C&rasului, situat in apropiere de Dunare, purta pe la anul 1421 numele
de Ligoroci (lygoroch °). Alte ddue locality! de pe teritoriul Ungariei
sunt numite: una Ligyr 6

) la a. 1311, si alta Igor si Igol 7
) la 1193.
3
) C, I. L. vol. V. nr. 7749.
*) Dlodori Siculi lib. V. 39.

s
) La Micali, L'ltalia avanti i! dominio dei Romani, I (1826), p. 89.
4
)
A se vede mai sus pag. 564.
5
) Pesty Krass<5 vSrmegye, III, p. 296 a. 1421: (possesionem) lygoroch cum pisca-
turis fiuuy danoby,

e
) Knauz, Monum. Eccl. Strig. II. 1311, p. 651: Iohannes et Paulus filij Ligyr de
eadem. — De asemenea ne apare la a. 1219 in Transilvania langa Mures Liquj
villa
(Ibid. pag. 223). Aid forma adeveratS a numelui nu pdte sS fie de cat Liguj (== Liguri).
') Kuauz, Mon. Eccl, Strig. I. 1193, p. I42. 145. — Se pare, ca in timpurile vechi I
urmat de 1, in numele Ligur si Ligus, se pronunta muiat, de <5re-ce o parte din
Liguri se numiau I gaun I (Mela, II. 4, Albigaunum). Un oras de pe teritoriul Umbrilor,
o-data locuit de Liguri, se numia I guv i u m. — Numele familiar delgu, Igul silga
mai esista si asta-dj la poporul roman, atat in Transilvania cat si in Romania. Eroul lc-
gendar al Rusiel meridionale, Igor, are tot un nume ligur.

In ce privesce pe vechit Aborigent, at ItalieY, el formase numai unul

si acelast popor cu Latinit. Dupa alfl autort insa, Aborigenit ar fi fost
colonit de ale Ligurilor 1

).
Tot din regiunile, ce aparfin Carpajilor, emigrase in Italia si asa numifit
Umbri, un trib vechiii si faimos pelasg 2

). Ptolemeii face amintire de o
populap'une, din Sarmafia europeana, numitS Ombrones 3
), ale caret lo-
cuinfe se aflau intre isvorele Vistulet si muntele Carpathos (Tatra). FarS tn-
doiela, c& not avem aict numal resturi din familia cea vechia a Umbrilor, ce
emigrase spre Italia 4 ). Din punct de vedere al genealogiet etnice, Scymnus

pune pe Latinus ca protop&rinte al Umbrilor B
); dr istoricul Ze-
nodot spunea, ca Umbri ar fi numele eel vechiii al Sabinilor 6

).
Ast-fel Pelasgit ocupara succesiv, sub diferite numirt, si m curs de mat
multe mil de am, t6te regiunile Italiet de la Alpt si panS in estremitafile de

sud ale peninsulet: Istria, Liguria, Venep'a, Umbria, Etruria, teritoriul Sabin,
Lajiu, Campania, Apulia, Iapygia, Lucania, Brujiu si insulele vecine Corsica,
Sardinia si Sicilia.
Tdte aceste populafiunt, carl pun fundamental celet de antaiu viep* politice
pe pam6ntul Italiet, unele mat dure, mat rSsboinice si mat faimdse, altele mat
pacinice si mat labori<5se, cum eraii Aborigenit, Ligurit, Istrit, Venefit, Umbrit,
Tursenit (Etruscit), Sabinit, Latinit, Ramnit, Oenotrit, Peucetit, Iapygit, Siculit,
Sicanit, aparfineau, dupa cele mat vecht tradifiunt ale Grecilor si Romanilor, la
familia cea mare a raset pelasge.
In aceste timpurt departate, peninsula italica pe langa unitatea sa etno-

grafica, ne mat presenta si o unitate de civilisatiune, de limbS si religiune 7
).
') Dionysii Halic. lib. I. 9—10.

) Plinii lib. III. 19. 1: Umbrorum gens antiquissima Italiae existimatur.
3
)
Ptolemaei lib. III. 5. 8. — Scriitorii grecescl nuraiau Umbria 4j '0|i{3pwr].
4
)
In inscriptiunile romane referitdre la Dacia not aflam pe un Cocceius Umbrianus,
pontifex civitatis Paralisensium Provinciae Da ci ae, si pe un Aur. Umbrianus
(G. I. L. III. nr. 2866 si 864). Daca acestia eraii originari din Dacia nu putem sci.
5
)
Scymni Orb. Descr. v. 225. — Cel mai important document despre limba um-
brica sunt Tablele dc arama asa numite eugubine (Tabulae Iguvinae) desco-
perite la a. 1444 in o suterana a orasulul Gubbio (Iguvium). Cu tdte ca aceste Table
nu represents idioma populara a Umbrilor, ci o limba corupta urbanS, earn de pe la
a. 400 a. Chr., ele insa ne arata, ca Umbrii eraii de aceeast origine cu Latinit. —
Bertrand et Reinach, Les Celtes dans les vallees du P6 et du Danube, p. 7: La lingui-
stique a etabli que la langue de ces tables (eugubines) appartient a la meme famille
que l'osque et le latin. — Cf. Breal, Les Tables eugubines, I (1875.) p. XXVIII.
«) Dionysii Halic. lib. Hi 49.
') Helbig (la Bertrand, Les Celtes, p. 70): Au-dessous de la civilisation etrusco-
6. Pelasgil in Gallia de sud si in Iberia.
IncX cu mult inainte de invasiunea Celfilor in Europa, tntreg teritoriul Galliei

era ocupat de un numer insemnat de triburi, ce vorbiau una si aceeas* limba,
aveaii aceleas* institufiun* si moravuri, si aparfineaii la una si aceeas* rasa
pelasgS.
In acest capitul, no* ne vom ocupa numa* cu teritoriul eel vast al Galliei
meridionale, cuprins intre Alp*, Mediterana", Pyrenei, Ocean si rlul Loire.

Un ram al Ligurilor ocupase, dupa cum am vgdut, inci cu mult inainte
de timpurile troiane, o parte insemnata a peninsule* italice; er alte triburi li-
gure, pSrSsind regiunile Alpilor, se revarsa, in cursul seculelor, cu turmele lor
cele numerdse peste campiile Galliei meridionale x

); si in fine, unele seminfi*
trecura chiar dincolo de Pyrene*.
La Eratosthene (sec. Ill a. Chr.) intr6g& peninsula occidentals a Europe*

portS numele de Liguria, ^ AqoaTW?) 2
); er Marea mediterana din p&rfile de
sud ale Galiei era numita la autoril grecesc* Aquoxa&v rcsXafos 3
) si de autori*
romanl Ligusticum mare 4
).
In fine, riul eel mare al Galiei, care asta-dl curge pe langa Orleans, Tours
si Nantes, purta in vechime numele de Liger (Loire). Era asa dar un riu
al Ligurilor.
De o-datS cu stabilirea Ligurilor in parfile meridionale ale Gallieise estinse

peste regiunile aceste si numele lor eel vechiii national de Arimani.
Dupa cum ne spune Pliniu, A qui t an i a, provincia cea ma* insemnata' a
Galiei meridionale, care se intindea de la Liger pana la Pyrenei, era numitft
lainceput Aremorica 6
). Avem aici numa* o numire geograficS derivatS din
heltenique existc, en Italie, un couche antdrieure uniforme. — Duruy se

ana asa dar pe cai retacite, cand vorbind de timpurile primitive ale Italiei sustine: L'ltalie
a 6t6 de tous les points de l'Europe celui, ou se sont rencontrês le plus de races
^trangeres (Hist. d. Rom. I. 1870, p. 17).
») Arbois de Jubainville, distinsul istoric frances, care s'a ocupat in special cu

timpurile preistorice ale Europe!, estinde dominatiunea Ligurilor in epoca ante-celtica
peste intreg teritoriul Galliei. «Apres les Iberes, avant les Celtes, ils (les Ligures) ont
doming dans le pays, qu'on a plus tard appelld Gaule* (Les premiers ha-
bitants, I. pag. 382).
2 Strabonis
) lib. II. 1. 40.
s
) Strabonis lib. II. 4. 4; 5. 19. — Ptolemaei lib. III. 1.
4
) Columellae R. R. lib. VIII. 2. - Plinii lib. II. 46. 4.
E
) Plinii IV. 31. 1: Aquitania Aremorica antea dicta.— La Cesar Armorica (Bell.
terminul etnic de Arimari i)

= Arimani, dup5 cum erau numi{i vechil
locuitori al Liguriei si in legile Longobardilor.
Limba vulgarS, ce se vorbia in pSrfile meridionale ale Galliei, era numita,
pani tardiii in evul de mijloc, lingua romana 2

). Originea aceste! numirl
aparfine unei vechimi departate. Ea nu se datoresce civilisafiunil, or! ac-
fiuni! de asimilare a Romanilor.
Ac6sta limba romana, care domnise o-data peste trite parfile meridionale
ale Galliei pana la Liger, era fdrte apropiata de limba latinS.
O marturisire important^ avem in ace^sta privinfa la Cicero. In dialogul
seu despre cei ma! celebri orator! romani, densul amintesce, ca\ limba, ce
se vorbia pe teritoriul Galliei, diferia, numai in ce privesce lipsa de urba-
nitate, de limba, ce se vorbia in Roma. «Cand tu Brute, vet merge in Gallia»,
dice Cicero, «vei audi acolo unele cuvinte, carl nu sunt usitate la Roma,
insa aceste se pot schimba si se pot desvefa* 3
).
Romani!, dupa cum scim, cucerise parp'le meridionale ale Gallie! pana la
Rhodan numai cu 75 an! inainte de timput, cand Cicero scria cuvintele

aceste, Faptul este asa dar evident, ca limba vulgara latinS, ce se vorbia
in Gallia meridionals, nu era o limba importatS, or! formata sub imperiul

dominafiuni! romane 4
).
Gall. lib. VII. 75: universis civitatibus, quae Oceanum attingunt, quaeque eorum con-
svetudine Armoricae appellantur (quo sunt in nuraero Curiosolites, Rhedones, Ambi-
bari, Caletes, Osismii, Lemovices, Veneti, Unelli) etc.
*) A 1
se vede mai sus (p. 565) formele de Romarii si Romariascum. Predilec-

tiunea, ce o avea dialectul ligur de a schimba pe n in r, intre doue vocale, se estinsese
si in partile meridionale ale Galiei. Varro (R. R. I. 32): quae alii legumina, alii (ut
Gallicani quidam) leg aria appellant.

2
) Canonul al XVII-lea al Conciliului de la Tours (sec. VII) cuprinde urmSWrele:
Easdem homilias quisque episcopus aperte transferre studeat in romanam msticam
lin guam aut theotiscam, quo facilius cuncti possint intelligere quae dicuntur (Labbe,
Concilia. T. IX. 351). — In evul de mijloc acest teritorifl meridional al Galliei, unde se
vorbia limba vulgari romana, ne apare adese-ori sub numele de Languedoc. Cei
mat multi literati francesi considera acest terrain geografic numai ca o caracterisare a
populatiunii din partile meridionale ale Franciei, care intrebuinta cuvSntul oc in loc de oui.
Insa originea numirii este mai vechia. Unul din triburile ligure, ce trecuse din Gallia peste
Pyrenei, pdrtS in inscriptiunile romane ale Hispaniei numele de Longeidoci. Ac^sta

populatiune, o-dat& forte estinsa in Gallia meridionaia, cu deosebire in regiunile locuite
de Volcl, a dat ast-fel nume teritoriului Languedoc.

s
) Cicero, Brut. 46: Id tu, Brute, iam intelliges, cum in G alii am veneris. Audies tu
quidemetiam verba quaedam non trita Romae, sed haec mutari dedisci que possunt.
4
) De fapt esista pe i ntreg t er i t ori u1 Ga 1 1 i e! , in epoca ante-celticS, una si aceeasi
Geograful Strabo, care traise in acelasl secul cu Cicero, constats de asemenea,

ca populafiunea rustics, stabilita in timpurile sale pe ferrnurele de rSsSrit al
Rhodanului, era romana, nu numai prin limbS si moravurl, dar si prin tipul
seu fisic x
).
Se presintl insS acum cestiunea, care "era vechia origine geograficX a acestei
populap'uni ligure de pe teritoriul Galliel meridionale, care incS inainte de

timpurile cuceririi romane vorbia o limba latinS rustics.
NoT vom resuma aid datele principale, ce le putem ave in ac6sta pri-
vinpa pana ast&-di.
Unul din triburile, ce locuiau pe teritoriul AquitanieT, seti in vechia Are-

morica, purta numele de Datii (ed. Rom. Dacii 3
). fn apropiere de acestl
Datii, noi mai aflam in pXrfile de sud, langS de Tolosa, o localitate nu-
mita Sarmati 3
); er ca vecini in pXrp'le despre nord figureza' asa numifii
Petrucorii, probabil o populafiune de aceeasT origine si limba cu Daci

Petoporiani din regiunile de resSrit ale Dacid traiane.
O altS grupS de Daci, numitl de geografil grecesci Deciates, seu in

formS latina Deciani 4 i-si
) avea locuinfele sale langa Alpil maritiml. Deciafii
era un trib resboinic si iubitoriii de independents. El incepuse cele de
antaiu lupte cu Romanii in Gallia, si Pliniu eel bStran i numSrS intre cele
R
mai celebre popdre ligurice ).
De ceea lalta parte a Rhodanului se intindea pe langa edstele MSrit me-

diterane pana\la Pyrenei o populatfune numita Volcae Arecomici.
Fara. indoiela, cS noi avem aid numai o numire alterata de Grecii din Massilia
in loc de Volcae Aremorici, dupS. cum Aremorica se numia intrega
Aquitania si dupa cum Romanii panS in timpurile lui August numise «Pro-
vincia romana» costele meridionale ale GallicT. Volcil Arecomici se bu-
curaii de o autonomia nafionala chiar si in timpul dominafiunil romane. El se

administrau singun, dupa legile lor propriT, fara se fie supud guvernulul
provincial °). Orasul lor principal era Narbo, ast&-di Narbonne.
La periodul ante-celtic avem sS reducem si originea numirilor Ardelay,
limba latina barbara. Insa in partile de nord ale Galliel, acesta limbS, in urma contac.
tulul cu Celtil si Germanii, se corupse mai repede si se divisa in o multime de dialecte-
!) Strabonis Geogr. lib. IV. 1. 12.
2
) Plinii lib. IV. 109. — Mullerus, Ptolemaei Geogr. I. 206.
s) Tab. Peut. Segm. II. 1. 2.
*} In unele traditiuni poporale romane vechil Daci sunt numitl Decieni. Compara
numele DeceneusiDecebal.
6
) Plinii lib. III. 7. 1: Ligurum celeberrimi ultra Alpes Salluvii, Deciates, Oxubii.
6
) Strabonis lib. IV. 6. 4.
-PELASGII MERIDIONALI. 695
Ardelles, Ardelu, Ardeuil, Ardtilats, Ardilleux, Ardillieres $ ce l e ma* P<5rt3
si asta-di diferite comune de pe teritoriul meridional al Franciel.
Lucrarea minelor se incepuse pe teritoriul Galliel meridionale inc5 din

timpuri forte obscure, cu deosebire in parfile de apus ale Alpilor.
Unul din centrele cele mai importante ale acestor lucratorl de mine a
fost in timpurile ante-celtice orasul Rhoda o numire de origine pelasgS,
2
),
de la care derivS numele Rhodanului. O altii localitate situatS in apropiere de

Rhodan purta in epoca romana numele de Boxs(ani 3
), adecS C&rbunarl (rom.
bocsS, carbunariX). Un alt oras din pSrîle de jos ale RhodanuluT este numit
la geografii vechl Taruscon seu Tarasco *).' In aceeasi regiune muntdsS

a Alpilor mai aflta langa Deciaf! un trib cu numele Albioeci °); 6r de ceea
laltS. parte a Rhodanului langa Volcae Arecomici eraii asa numifii Helvii .
Este important, ca omonimele acestor localitafi ni se presintS in regiunile
cele avute de metale ale Ardelului seu Transilvaniei: Ruda, Rodna (mine
celebre de argint numite in evul de mijloc si Rhodana), Bocsa, Bocsani,
TrSscau (ung. Toroczko), Albac (AlbacenI) si Ilva-mare delangS Rodna.
Din vechia idioma, ce o vorbiaii seminfiile pelasge ale Galliel meridionale,
ne aii remas numai pufine cuvinte, cu deosebire in numirile topografice. Ele-
mente din acdstS limba aremorica ne presenta localit&{ile: Alba, Boxsani,

Piscenae, Raurica s6u Raurici, Rhoda, Ursulae, Vadum Sabatium 6
),
Vesuna; fluviele : Arauris,' Argenteus amnis, Druentia ), Oltis, 7
Varus; munfii: Albia 8

), Gaura 9), Mancelus, Matrona, Stura 10) si
Vesulus u ). Un trib din Aquitania stabilit langa riul Oltis (adILot) ne apare
sub numele de Cocosates 12
).
l
; Jatrin, Diet. d. communes de France. 1851, p. 19. —O comuna ca numele de Ar-
dauli se afla si in Sardinia (pr. Cagliari-Oristano).
5
) Flinii lib. III. 5. 2: Rhoda... unde dictus Rhodanus amnis.
») C. I. L. vol. XII. nr. 1783.
*) Strabonis lib. IV. 1. 12.
5
6
) Se ar p5ri5, ca avem aid o forma corupta. Intr'un manuscris al lul Strabo (Ed.
Didot, p. 965) acesta localitate e numitS Sa^dtou OoaSa. Pe teritoriul Romaniel se afl5
o comuna numita Vadul-sapat.
') In Romania: Drince, sat si pSrefi.
8
o) Itin. Hierosol., p. 555.
">) Plinii lib. III. 20. 4.
") Vesulus, muntele din care isvoresce riul Padus (Plinii lib. III. 20.3).
") Omonirae pe teritoriul locuit de Roman!: Alba, Bocsani, Peseta, Ruda,
Vechile populafiunt ale Galliei, intocmai ca Romanit de la Carpaft, diceati
marga x
) la pamentul calcaros si lutos, ce se intrebuint6zapentruingrasarea
araturilor sifenafelor. Pentru legume (legumina) el aveaii cuventul legaria 2

).
Er pe o inscripfiune descoperita pe teritoriul Volcilor ArecomicT, scrisa cu
litere grecesci (pelasge), se p6te ceti fdrte clar cuventul AEAE = dedit. 3
)
Tdte aceste cuvinte aparfin, dupa cum vedem, la acelasi dialect archaic,
pe care-1 mat vorbesce si asta-dt (se infelege cu transformarile normale) po-
porul roman de la Carpajt.
Ca o conclusiune istorica putem ast-fcl stabili, ca originea geograficS a

celor mat multe triburt de pe teritoriul Galliei meridionale se reduce la
munfit si la sesurile Daciet vecht.
Venim acum la peninsula iberica.

Inainte de Liguri, o alta grupa insemnata pelasga locuia pe teritoriul
Galliei meridionale, incepend de la Rhodan si pana la Pyrcnel. Acestia erau

Iberii.
UrmezainvasiuneaCelfilor. O parte dinLiguriTde la Alpisi de la Rhodan,

strimtorajt de acest popor pana aci necunoscut, ocupa locurile Iberilor
din Gallia meridionals si-I alunga pe acestia dincolo de PyreneT.

Iberil din parfilc de apus ale Europe!, formau, dupa cum ne spune
gramaticul Apollodor, unul si acelasi popor cu Iberii de langa Caucasul
asiatic *).
Despre acest! din urma scrie Tacit in Analele sale : «I be r i I si A 1 b aniI

(din parfile de rgsarit ale Mari! negre) locuesc p'nuturl muntdse si ei s'au
obicinuit cu greutafile si cu suferinfele. El spun, ca sunt de origine Thes-

salient» 6
). Resulta asa dar, ca IberiT de rSsarit si Iberii de apus apar-
Jineaii la una si aceeas! generafiune a raset pelasge.
Tot ast-fel si vechile genealogii etnice considerau pe Iberii de apus ca
fraft bunt cu locuitorit primitivt at Italiet °).
Ursdie, Gaura, Muncel, Stura, CocosatI si Vesul. Arauris este acelasi cu-
ventcu romanescul Riur! avSnd prostesa luT a inainte de r, ca in Arimani.

M Plinii lib. XVII. 4. 1.
J
) Yarronis R. R. lib. I. 32.
s
) Monin, Monuments d. anciens idiomes gaulois. Paris, 1861, p. 17.
*) Apollodori fragm. 123 si 161. DupS acest autor Iberii de la Caucas ar fi fost un
popor emigrat din Iberia de Varro la Pliniu, lib. III. 3.
la Pyrenei. — Cf. 3.
5
) Taciti Annal. lib. VI. 34: Nam Iberi Albanique saltuosos locos incolentes,
duritiae patientiaeque magis insuevere. Feruntque seThessalis ortos.
«) IsidoriOrig.lib.IX. 2. 26— 29: Filii igitur Iaphet Iuvan a quo Iones . . . . . . Tubal
a quo Iberi qui et Hispani, licet quidam ex eo et Italos suspicentur.
In timpurile romane insS numele Iberilor din peninsula pyreneicS dispS-
rusc aprope cu tctul.

Cand legiunile romane pasesc pentru prima 6r5 pe pSmentul HispanieY,
majoritatea populafiunil de aci, o formau alte seminp'i, alte colonil de pastori,
de agricultorl si lucratori de mine, can de fapt nu ma! f5ceau parte din familia
cea vechi5 a Iberilor.
La ac6sta nouS serie de migrafiuni pelasge aparfineau urmatorele tri-
burf si ginfi: Albocenses, Ambirodaci, Ablaidaci, Arevaci, Argeli,

Aurienses, Barbarii (Barbarium promont.), Berones, Bibali, Bursao-
nenses, Calnici, Comanesciqi, Cosetani, Dagences, Deciani, Er-
gavicenses, Gruii, Iiergetes (Ilergetae, Ilaraugatae), Indigetes, Laee-
tani s6u Letani, Longeidoci, Lunarii (Lunarium promont.), Pel en done s,
Ossigi, Orienses (Aurienses), Turdetani, Turduli, Tarraconenses,
Vaccaei, Vascones, Virvesci si Vloqi.
Intre tote aceste seminfii, rangul principal, ca numer si ca stare sociala, i-1
aveau Turd etan i 1. Ei se aflau stabilifi in pSrfile meridionale ale Hispaniei,
in regiunile de astS-di ale Seville! si GranadeT. Turdetani! se ocupau in mare

parte cu lucrarea minelor de aur, de argint, de fer si de staniu *), si formaii
unul si acelasT popor cu asa numifii Turduli, la Pliniu Turduli ve-

teres din Lusitania (Portugalia 2
).
Turdetani!, scrie Strabo, sunt cei mat invefaf! dintre top! Hispanii. EI se
folosesc de gramatica; au o descriere a tradip'unilor sale istorice; au poeme

si leg! scrise in versurT, vech!, dupa cum spun densiT, de 6000 anl 3
).
DupS nume, moravuri, ocupafiun! si particularitafile idiome! lor, Turde-

tanii se vSd a fi fost originari din parfile de rSsSrit ale Europe!, de la Carpafi.
Urme de vechile lor locuinfe, si restur! de numele lor, ma! afl5m si asti-dl
in Transilvania si Ungaria.
Turd a (ung. Torda) este unul din cele ma! vecht orase ale Transil-
vaniei *). Situata langa pdlcle munfilor de aur a! Transilvaniei si pe malurile

riului Aries (Aureus), Turda a fost in curs de trei secule (XIV — XVII)
capitala legislative a Transilvaniei; o prerogative, care a treb'uit far& indoi&a'
sS aiba drept fundament o tradifiune vechia istorica. SS nu perdem aici din
») Strabonls lib. III. 2. 3; 2. 8; 2. 9.
*) Plinii lib. IV. 35. 1.

;
3 Strnbonis lib. III. 1. 6 : cofiutaxoi 8' s£st«£ov:a'. xtuv l&T|piuv outoi (o! ToopSfitavof),
)
Xal J pa[iji?>.Ttx-g ^piSvcai, Mil Ofi rcaXaia? jjlvtj[j.-^c tycoon zoffpapono. v.a). noi4)(J.ata xai vo-
[iooc ejju[j.sTpou? i|c»xiîXtcov etuiv, a>? tpac.
4
)
In jurul orasului Turda se gasesc adese-ori diferite obiecte, ce apartin epocei de
p^tra.
PEL ASCII SEU PROTO-LATINII.
vedere o coincident caracteristicii, ca TurdetaniT, eel mal civilisat popor

al Hfspaniel, se glorificau a ave un codice de legi, vechi de 6000 am J
).
La aceeasl origine se reduc si numirile altor localit&fl din regiunile interidre

ale Carpafilor. Doue sate situate pe valea MuresuluT, pdrtS numele de Turdas,
unul langa Orestie, si altul in apropiere de Aiud. Turdasul de lang& Orestie
formed tot-o-datS si una din cele mal insemnate stafiunl neolitice ale Tran-
silvaniei 2
). Un al treilea sat, Turda, se afla pe valea Somesului in parjile
de nord ale Transilvaniei. Alte trel sate cu numele Turda in comitatele
Bihor, Beches si ZabolfT. £r al septelea sat, Tordat ,

pe teritoriul de r£-
sSrit al Transilvaniei, in Secuime 3

). In fine, numele de familia Turdea se
afla pan& asta-di respandit pe valea cea frumos5 a riului de aur (Aries) din
Transilvania 4
).
B
Intreg teritoriul Hispanic!, era fdrte abundent de metale ).
In parfile de nord ale peninsulel, cele mai celebre mine figurau in epoca
rotnana sub numele de metalla Alboc(ensia 6
); o numire, ce nc pre-
sinta o deoscbiti important, cand cercetam originea geografici a triburilor
metalurgice din Hispania. Pe teritoriul Transilvaniei, Albac este numele
unei insemnate comune romanesci. Locuitorii se% Albaceni, sc ocupa din
timpurl, ce tree peste tote memoriele omcnilor, cu lucrarea minelor de aur.
De aici isvoresce si riul numit Aries.
Intre tote populafiunile hispanice, ce locuiaii sub pdlele Pyreneilor, eel
mai vigurosi, cei mat iubitori de independents, si mai bine organisafi din
') Numele de TurdetanI, forma dcrivata din Turd i, este numai o simpli imitatiune
grecesca, dup£ cum Volci din Italia erau numit! si Volcentani (Arch.-epigr. Mitth.
XI. 104). Turdctanii se mai numiau si Turti si Turtutani (Steph. Byz. v. Toup-
Sixo.via). Mela, intocmal ca si Pliniu, intrebuinteza numai forma de Turduli. Mai
notSm aid, ca in Hispania esista si o regiune numita Turta: Turtam regionem dicit
Cato apud Charisium, 2. p. 190 (Miillerus, Ptolemaei Geogr. I. 107).

s
) Gooss, Chronik d. arch. Funde Siebenburgens, pag. 56 — 59.
3
)
De ascmenea mai afiam asta-di satele numite Tor da (com. Torontal), Tordincze,
(Syrmiu), Torda (com. Iaurin), Tordacs (com. Alba regain), Turdanitsch (Carintia),
ceea-ce ne indica, c<i linia de migratiune a Turdilor s6u Turdetanilor a fost peste Pan-
nonia catre Alpl.

4
) La a. 1213 se face amintire 14ng5 Tisa de un locus cum populo, numit Tordi
(Wenzel, Cod. dipl. Arpad. cont. I. 131).
») Strabonis lib. III. 2. 8-9. — Jastlni lib. XLIV. 1. - Tlinli lib. IV. 34.
6
) C. I. L. vol. II. nr. 2598: procurator metallorum Alboc(ensium). Hubner
crede Alboc(olensium). insa Albocola, in.Itin. Ant. Albocela, este in tot casul
numai o formS diminutive, ce presupune o localitate mama, sub numele de Albocum.

Pelendones
1
1
puriGt de vedere militar, erau asa numifil ). Stabiliff langa
isvdrele riului Durius (Duero), ei susdnurS, impreuna cu

-
vecinii lor Arevacii,

un resboiii eroic de 20 anl cu Romanii. Numanfia forma centrul lor eel
puternic de apSrare, pe care o distrusera Romanii in a. 133. a. Chr.
DupS nume, Pelendonii Hispanic! se ved a fi fost unul si acelasl popor

cu Pelendonii Daciel 2). O localitate cu numele Pelendoua, s6u mai
corect Pelendona, o aflam amintita" pe Tabula PeutingerianS. Ea se afla
situate in Dacia Malvensa, pe drumul, ce ducea de la A m u tr i a (Gura Motrului)
c&tre Romula (Resca).
!n apropiere de Pelendonii cei energici ai Hispaniei se afla orasul numit
in inscripdunile romane «Uxama». Despre vechil intern ei5torf ai Uxamel

mai esista inca in timpurile romane tradidunea, ca el ail fost originari din
pardle de resaYit ale Europe!, de pe teritoriul Sarmafilor.

S i 1 1 u Italic numesce Uxama un oras incunjurat cu muriSarmatict;
3
tot-o-data ne mai spune, c& acestl locuiton aveaii si obiceiurl sarmate ).
Acelasi oras figureza" la Ptolemeu sub numele de Uxama Argelae 4

),
er pe o. inscripfiune latinS din Lusitania se face amintire de o femeia
cu epitetul local de Uxame(n)sis Argelorum 5

), adecS din Uxama
Argelorum. In fine o alta inscripdune din Tarraconia ne vorbesce despre
un magister Larum din Uxama, ca era din gintea Ambirodacilor 6

).
Dupa cum vedem, locuitorii Uxamei sunt numiff in timpurile romane, acum
1
Sarmad, acum Argeli, acum Ambirodaci. FaYa indoiela, c3 ei con-
stituiau un trib emigrat de pe teritoriul Sarmadel europene. Numele de

Sarmafl, ce li se da in general, si numele de Argeli, cum se numiail
el singurl, ne arat3, ca acest trib a fost o-datS emigrat din regiunea scy-
thic3, numita si ast5-dl de poporul roman Ardel seu Transilvania 7

).
Acesti locuiton din Uxama i-si conservarit pana tardiu caracterul lor pri-
mitiv. In inscripfiunile romane, ce se refer la Uxama, noi aflSm o serie de
i)
Plinii lib. III. 4. 10. — Ptolemaei lib. II. 6. 53 si 55.
s) Tab. Peut. Segm. VII. 4..

'"'»)
Silil ItaliciPun. lib. III. v. 384 seqq.: Sarmaticos adtollens Uxama muros.
4
) I'tolemaei lib. II. c. 6. 55. (Ed. Didot). Variante: Uxama Argaela s. Argaelae.
8) C. I. L. vol. II. nr. 696: Cornelia . . . Uxame(n)sis Argelorum.
«) C. I. L. vol. II. nr. 4306: C. Titius) magister Lar(um) Uxamens(is) Ambirodacus.
Uxamenil adorau cu deosebire pe Hercule (C. I. L. Vol. II, p. 387).
') Cu privire la numele Ard61, Wolff in articulul seu *Die Landesnamen Sieben-
burgens* (in Korresp.-Blatt d. Vereines f. sieb. Landeskunde, X. 50) se esprima ast-fel.
Das rumanische Ardial, Ardeal, ist der uralte Landname Dakiens.. . und
das magyarische Erdel ist eine blosse Nachbildung des Ardeal. — Cf. mai sus p. 695.
nume barbare cu totul singulare. Numele personale sunt de regulS terminate

In o cum sunt: Arraedo,Atto,Crastuno,Doci1ico,Eburaneo,
Magulio, Ranto, Urcico e> ca numirf de gin|:i s6ii n6murf se amintesc ;
urmatorele catune: Calnici, Coronici, Corovesci, si Comenesciqi 1

).
Aceleasi numirf de cStune si comune ni se presinta si asta-dt pe teritoriul
de apus al TeYei-romanesci sub formele de Calnic, ComescI, Coro-

b esc I, si Cominescl. Tot in parfile de apus ale RomanieT, de unde se re-
versal atatea colonic pelasge catre Apeninl si Pyrenel, mal esistS chiar tn tim-
purile ndstre satul Erghevifa, omonim cuErcavica(Ergavicenses,

Ergevicenses) din Tarraconia 2
). Putem presupune ast-fel cu o deplinS
siguranâ, c5 triburile hispanice, ce purtaii numele de Pelendones, Calnici,
Coronici, Corovesci, Comenesciqi si Ergevicenses, eraii emigrate din regiu-

nile de apus ale Daciel vechi, de pe teritoriul Olteniel de asta-dl.
Afara de Numanfia, acropola cea renumita' a Pelendonilor, o alt& cetate
puternica §i avutS a Hispaniel Tarraconense a fost Saguntul, situat in
apropiere de fermurii ManI mediterane. Locuitoril din Sagunt aveaii si d^nsii
o traditiune, cS p&rinfil lor emigrase in timpurt departate din pSrJile de r&-

sarit ale Europel, din Ardea. Liviu presupune Ardea din Lafiu 8
). In
realitate insS era aceeasi Ardia, s6u Adria, din parfile de nord ale
Istrulul, de care se face amintire $i in istoria lut Alesandru eel Mare *); aceeasi
Ardea, de unde-si trSgeau originea lor si locuitoril din Uxama Ar-
gelae s6u Argelorum D
). Tradip'unile geografice la eel emigrap" se pa.-
str6z5 de reguia dup3 numele fenlor seu al tinuturilor 6

J.
») C. I. L. vol. II. p. 387.
*) C. I. L. vol II. 4203. - Plinii lib. III. 4. 8.
3 XXI.
) Lirit lib. 7: (Saguntini) oriundi a Zacyntho insula dicuntur, mixtique ejiam
ab Ardea Rutulorum quidarn generis. — Fabula cu insula Zacynth deriva din forma gre-
c6sc5 Zixavftoi; a numelui de Sagunt.
*) A 1
se vede mai sus pag. 393.

5
) Este locul se amintim aid, cS in numele de Uxama noi avem numai un simplu termin
geografic celtisat. Pe o inscriptiune latina din Hispania mal aflSm si forma de Uxe-
nensis inlocde Uxamensis (C. I. L. vol. II. nr. 3125), ceea ce ne aratS, ca mal esista
si numirea de Uxena
Uxana, La Appian (Hisp, 17) aflam intru adever 'A£eivia.
sdu
Tot ast-fel si locuitoril din Sagunt originari din una si aceeasi Ardea s6H Argela cu
Uxenil, ma! eraii numiti si Ausonii (Ausonia Saguntus la Liviu, XXI. 7. 14.—
Siliu Ital. I. 291. 332). fn pirfile Daciei numele de Ausoni i-1 aveaii locuitoril din
comitatul Sat-raaruluT, asta-<JI OsenI (A se ved6 mat sus pag. 343).
«) Aurelius Victor (Caes. c. 13) face amintire de Saci, adecS Sacani, din Dacia. Pe
teritoriul {Srilor romane aflam asta-dj localitStile numite Zagon, Zagan m., ZSgance, Zagaia
(etim. Zagania).
La aceeas! familia cu locuitorii eel vecht al UxameT si ai Saguntulul apar-

tineaii si nemurile seu ginfile numite in inscripp'unile Ambirodaci,
romane
Ablaidaci, Longeidoci, Arronidaeci si Couneidoqi *). Incon-
testabil, ca nol avcm aicif numai nisce seminfii liguro-dace (Deciates, Decii,
Datii, Deciani, Daci), ce trecuse din regiunile Alpilor si ale Galliei meridionale
in peninsula iberica.
Ambirodacii 2
), dupa cum i arata numele, se par afi fost numai o
fractiune din Deciafcii seti Decii, cart traise o-data in vecinatate, orl
comunitate cu Ambaril de langa Rhodan 3

). De aceeas! origine erau pro-
babil si Ablaidacil 4
), un trib pastoral de Decii seu Deciafl, ce parSsise
verfurile cole stancose ale Alpilor (t<x "AX^ta la Strabo). Longeidoci B
)
din Hispania aparfineaii fara indoiela la populafiunea cea numerosa a Volcilor

din Gallia meridionals, unde numele geografic de Languedocia ni se pre-
sinta pani tardiu in evul de mijloc 6
). Despre Couneidoqi putem 7
) pre-
supune, ca formau numai o mica grupa din populajiunea, ce a dat nurae
muntelui Caunus in regiunea Pelendonilor; er Arronidaeci 8
) sunt
probabil un fel de DacT Arimi seu Aramni °).
Faptul este positiv, ca pe teritoriul Hispanic! esista o vechia populafiune de

origine daco-getica si illyrica. Acesta o probeza si numele ora-
suluiDeciana de langa polele Pyreneilor, numele familiare Decianus,

Davus si Docius 10 din inscripfiunile hispane, si m fine un alt trib cu
)
numele Dagences s6u Dagenses 11 forma identica cu D a g a e numele ), ,
Dacilor oriental! de pe Tabula Peutingeriana 12

).
4
)
Sunt nurairi etnice compuse dupa acelasi sistem ca si numirile de Celt oligures,
Celtiberi, Gallograeci, Galatosarmatae, Massagetae, Carpodacae etc.
2
) C. I. L. vol. II. nr. 4306.
») Livii lib. V. 34. — Caesaris Bell. Gall. I. 2.
*) C. I. L. vol II. nr. 2710. 5731
5
)
C. I. L, vol. II. nr. 3121; (D)ru(ttius) Sat ullus, Druttia Festiva, Longei docura .
6
)
A se vede mai sus pag. 693 nota 2.
') C. I. L. vol, II. nr. 5779.
8
) C. I. L. vol. II. nr. 2697.
°) Rhyndacus, comandantul trupelor din Uxama 5n rcsboiele cu Romanii (Sil.
Ital. III.v. 390),Tnci£ pdrta un nume de ginte. Probabil avem aici un Rhym-Dacus. (A se
vedd mat la vale capitulul despre Arimi).
») C. I. L. vol. II. nr. 941. 4970 ,cs , 2623.
11 nr. 3082.
)
C. I. L. vol. II.
12
)
In poema epic! germana «Rabenschlacht» se face amintire de Tubal, patriarchul
legendar al populatiunilor primitive hispane, sub numele de «Tibalt von Sieben-

biirgen* (Grimm, D. Heldensage, 104. 212).
702 PELASCII SEU PROTO-LATINII.
La aceeasl origine geograficS aparfineau si triburile numite Ilergetes

(Ilergetae, Ilaraugatae *), Indigetes 2
) si Misgetes 3
). Probabil, c& Iler-
getil constituiau o populap'une formats din Gefi si IllyrI emigrajl c3tre paxfile
de apus. D<5ue orase din Hispania, unul in Baetica, altul in Tarraconia,
pdrta" numele de 1 1 u r o . Un al treilea oras 1 1 u r o se aria peste Pyrenel in

Aquitania, cam in fafa" de Ilergetae sdu Ilaraugatae 4
). De la Dunarea de jos
se par a fi si Indigetes (Sindi-getae) si Misgetes (Myso-getae). Ilergefil si
Indigetll, se aflau stabilift in vecinState unii cu alfii, sub pdlele Pyreneilor,

si constituiau numai una si aceeasl nafionalitate omogenS. fn luptele lor cu
Romanii, el au una si aceeasl istoriM si aceeasl sorte comuna. Orasul prin-
cipal a Indigefilor purta numele de Deciana 6

).
Originari de la Carpafi se vSd a fi fost si asa numifil TarraconI (Tarra-
conenses). Mai multe sate cu numele de Tarkany ni se presint5 in co-
mitatele Bihor, Heves, Zemplin, Borsod, si chiar pan3 dincolo de DunSre in
comitatele Iaurin si Tolna 6

), ceea ce ne indicS, ca in regiunea acesta a format
o-data locuinfele unul trib insemnat, ce purta numele de Tar can! 7
).
In fine mai aflam pe teritoriul Hispaniei si urmele unel ginfi pelasgc, ce
p4rtS numele caracteristic de Vlo qi — Vloci. Pe o inscripfiune sepulcrala

din Tarraconia, descoperita' in apropiere de Madrid, se face amintire de un
Britto, fiul lul Daticus, din gintca Vloqilor 8
).
Vechia populafiune a Hispaniei se aria in timpurile ante-romane divisatS

in o multime de seminfil si triburi indepcndente, intocmal ca si rasa pelasgS
din Galia, Thracia, Illyria si din peninsula italics.
») La Pliniu si Liviu Ilergetes, la Strabo si Ptolemeu Ilergetae, la Hecateu

(frag. 15) Ilaraugatae.
2
)
La Pliniu Indigetes, la Ptolemeu Indigetae.
3
) Hecataei fragm. 12.
4
) O populatiune emigratS. din Illyria se vSd a fi fost si a$a numitil Ilercaones, la
Liviu Ilercaonenses, la Caesar Illurgavonenses. Caunil, la geografii grecescl
Chaones, forniau in vechime unul din principalelc popdre pelasge ale EpiruluT. Ast-fel
ca dupa tdte probabilitatilc II ercaonii constituiau numai un trib emigrat de Illyro-

Chaoni. Nu departe de Ilercaoni se aria muntele Caunus, din care isvoria riul Durius.
La gintea Chaonilor apartineau si Couneidoqi seii Caun o-Dacil. O monetS barbarS

din regiunile inferidre ale DunSrii pdrti inscriptiunea COVNV, un alt esemplar COVNVS
(Archiv. d. Ver. f. siebenb. Lndskunde, N. F. XIV. 85).
5
) Ptolemaei lib. II. 6. 72. — La Ravennas Deciana si Diciana.
e
) Lipazky, Rep. loc. Hungariae, p. 672. — Hornyansky, Geogr. Lex. d. K. Ungarn, p. 371.
') In particular satul T£rkdny din districtul Beiusulul este numit astS-di in limba
romanii TSrcaia, ce presupune forma vechia de TSrcanta.

8
) C. I. L. vol. II. nr. 6311.
Istoria politica a acestor triburi hispanice not nu o cunoscem. Insa dupa

moravurl, dupa institujiunl si religiune, ele aparfineau la una si aceeasl ci-
vilisajiune, la una si aceeasl rasa. Caracterul lor etnic era in general «barbar»,
insS barbar in sensul geografilor grecescT; adecS faceaii parte din familia cea
mare a populapiunilor stabilite in parfile de nord ale Eladel, in Thracia, in
Illyria si in Scythia. Cu deosebire populafiunile cele resboinice din pSrfile de
nord ale peninsulei, aveau, dupa cum ne spune Strabo, obiceiuri comune cu
GaliT, cu Scypi si cuThracil x
). Un promontoriu al Hipaniel din pSrfile de m6dS-
nopte p6rta in geografia vechia numele de Scythicum 2

), de sigur dupX
racterul etnic al triburilor, ce locuiau in acesta regiune. Un oras al Can-
tab r i 1 o r era numit in epoca romanS Dec i u m 3
) adi Dax. Asa numifil
Concani, can formau de pe teritoriul Cahtabriei un trib independent, erafi,
dupa cum nc spune Siliu Italic, de origine Massage fi 4

), adeca Scyji.
In fine nol mat aflam la Cantabrii un obiceiu particular hyperboreu. Cand
dmenii acestia ajungeati la o etate ma! inaintata, el se precipitau de pc
vcrfurile stancelor, ca ast-fel se evite slabiciunile bctranefelor 5

). Instrumentul
principal de musica al acestor populatiunt barbare de pe teritoriul Hispaniel
era fluera pastorala a Pelasgilor. Strabo scrie: «Pe cand unii is! petrec bend,
a1|ii joca in horc la sunetul flueril si al trambifel 6

) Altit, din cei carl
locuesc din parfile de nord, se aduna sera cu familiele lor inaintea porfilor
si aicT intind la hore pana noptea tardiu* 7
). In particular, in ce privesce pe
Callaecii din parfile de apus ale Pyreneilor, ei aveau in jocurile lor na-
fionale strig&turl in versun, si sSltaii batcnd pam£ntul, acum cu un picior,
acum cu altul 8
); usuri si petreceri sociale, pe car! le aflam si asta-dT la
poporul roman de la CarpajT. iCr femeile hispane purtaii tot-de-una haine
cu florT si aveau vSlurl pe cap °).
'
') Straboiiis Geogr. lib. III. 4. 17.
2
)
Melae Orb. Descr. lib. III. 1: ad scptentriones toto latere terra (Hispaniae) con-
vertitur a Celtico promontorio ad Scythicum usque.
3
) Melae Orb. Descr. lib III. 1.
') Silii Ital. III. v. 360— 61: (Con can us) Mas sageten monstrans feritate parentem.
5) Silii Italic! I. III. v. 325. — Despre Hyperborei Mela (III. 5).
«) Straboiiis lib. III. 3. 7.
') Strabonis lib. III. 4. 16.
8) Silii Italic! lib. III. v. 345 seqq:
misit dives Callaecia pubem,

Barbara nunc patriis ululantem carmina Unguis
Nunc, pedis alterno percussa verbere terra.
») Strabonis lib. III. 3. 7; 4. 17.

Vechile populafiuni ale Hispaniei, vorbiau una si aceeast idioma na-

tionals. InsS in timpurile cucerirn romane limba primitivS hispanica era
in mare parte coruptS prin amestecul de diferite cuvinte si forme celtice,
grecesci si asiatice.
Acesta limba rustica barbara, ce se vorbia pe teritoriul Hispaniei, apar-
finea la familia limbei latine vulgare.
Limba Turdetanilor, cu deosebire a celor de langa riul Baetis, devenise in
timpurile lui Strabo (sec. I a. Chr.), apr6pe o limbS latinS italic^ J

). Tacit face a-
mintire in Analele sale, ca in timpul lui Tiberiu un f£ran din Tarraconia vorbise
inaintea tribunalulut roman in limba panntilor self, sermone patrio 2
).
£r Tit Liviu ne related despre doue convcrsarT, ce le avuse in a. 209

a. Chr. Scipio Africanul in Hispania: una cu sop"a lui Mandoniu, un frate
cu regele Ilergefilor, si alta cu un principe celtiber, Alluciu, a cSrui logodnicS,
de o frumsefa estraordinara, a fost adusa captiva la Scipio 3

). DupS cum re-
sults din espunerea, ce ne o face Liviu, aceste conversSri sc urmase f&rS

ajutoriul vre unu! interpret; ast-fel cM, Scipio Africanul putea forte bine sS
infelegS idioma Ilergedlor, 6r de altS parte si acestia puteaii fara multa greu-
tate se pricepa idioma latina vulgara, in care de sigur le vorbise Scipio.

Ca elemente din ac£sta limba nafionala a triburilor hispanice avem ur-
matoril termini de localitSp*: Alba, Argenteola, Arsa si Arsi, Baniana,

Banienses, Blanda s. Blandae, Ceresus, Ceret 4
), Lancia, Plumbarii
si Plumbaria ins., Rhode
Ursaone 5), (Rhoda), Turbula, Urson s.
Vacca, Varna si Vesperies; munfi: Argenteus mons, Cuneus prom. 6)

si Lunarium prom.; fluvil: Alba, Florius, Pisoraca 7 ) si Vacca ).
8
In ce privesce terminologia metalurgica a triburilor hispanice, sunt
caracteristice numirile de localitafi: Argenteola, Argenteus mons, Ba-

niana, Banienses 9
), Plumbarii, Plumbaria, Rhodes. Rhoda.
») Strabonis Geogr. lib. III. 2. 15.
2 Taciti Anna!, lib. IV. 45.

)
3) Livil lib. XXVI. c. 49—50.

*) Eckhel, Doctr. num. I. 60.
5) C. I. L. vol. II. p. 191.

6
)
Pllnli lib. IV. 35. 4. — Strabonis lib. III. 1. 4.
') C. I. L. vol. II. nr. 4883.
s) A so ved<5 nomenclature geografica a Hispaniei la PHniu (III. IV), Strabo (III) si
Ptolemcu (II. c. 4—6).

«) Baniana din Turdetania (Ptol. II. 4. 9) si Banienses din Lusitania (tit. nr. 760)
ni se presinta numal ca simple derivatium din forma radicals Bania (la Romatiil din
Transilvania bania si baii, locul de unde se estrag metalele). in Lusitania mat esista
Alte resturt din idioma lucratorilor de mine in Hispania, le aflam la Pliniu.

Din acestea estragem urmatorele:
alutatium, aur aflat pe suprafafa pSmentului, adeca adus de aluviunt 1
);
alutia, minele, in cart se intrebuinfa apa pentru spelarca si alegerea
aurulut din substance de alt& natura; aceleast cuvinte au esistat o-data si
in Dacia 2
); probS este numcle riului Alutus (Olt), din care o-data se spela
aurul eel mai bun;
balucem (balux s. baluca), grSunfe mat mid de aur aflat in nisipul riu-
rilor,rom. be Ufa, petrica alba adusS de curentul apclor;

palacras (paiacra), bucap* mat mart dc aur masiv tn limba lucr5to- 3
).
rilor de mine in Transilvania paraclau, ciocan pentru spargerea petrelor,
si pSracluire,spargereapetrelor 4
); cuvinte, ce presupun forma de paracla
pentru petrele sparte cu par5cl3ul;
galena, sulfura de plumb 5
), rom. galifa, oxyd de fer.
Mai ad5ugem aict cuventul

cuni cuius, galeria suteranS pentru estragerea metalelor 6
), rom.
culcus 7
), inclinafiunea venet 8
).
La fondul primitiv al limbct hispanice mat aparfin inc3 urm3tdrele cuvinte:

cas a 9
), rom. cas a,
catare = videre 10
), rom. a cata seu a cSuta;
si un riu cu numele Baenis (Strabo, III. 3. 4). Despre un alt oras al Hispanic! Baenae
face amintire Ukert (Iher. 464) dupa o inscrjptiune la Muratori. Acelasi cuvfint sub forma
dc Valebanae ni se presintS si pe teritoriul Galliei (Ausonii Epigr. 69. 1).
') Plinii lib. XXXIH. 21: (aurum inventum) in summo cespite alutatium vocant.
») Plinii lib. XXXIV. 47: Invcnitur (plumbum) ct in aurariis metallis, quae alutia
vocant, aqua immissa eluente calculos nigros.

3
)
Plinii lib. XXXIII c. 21: Inveniuntur ita massae (aureae) . . . Palacras Hispani,
alii palacranas; item quod minutum est balucem vocant.

4
) Frnncu si Cnndrcn, Romanil din muntil apusenl, pag. 43.
'-) Plinii lib. XXXIII. c. 21.
«j Plinii lib. XXXIV. 47.
') Franca si Candrea, ibid. p. 42.
8
) Cuniculus avea in limba latinii literara dCSue intelesuri : galeria sutcrana si
iepure de casa. Cu sensul din urma, cuventul era dupa. Varro (R. R. III. 12. 6) de origine
hispanica, fiind-ca iepuril de casa, dice densul, fac gropi in pament. in carl se ascund.
Etimologia cuventului cuniculus. sub amenddue intelesurile, cste dc la cunae, ldgan, seu
culcus, ast-fel ca terminul de culcusul vfinei la metalurgii romim ne apare ca unul si
acelasi cuvfint cu forma latini si hispanicS cuniculus, galeriS suterana, pentru estra-
gerea metalelor.
») Isidori Orig. lib. XV. 12. 1.
10
) Isidnri Orig. XII. 2. 38.
NIC. DENSUJIANO, 45
cu s i r e 1
), rom. a c 6 s e ;
domno 2
), rom. domnulul;
e s ca 3
), rom. e" s c a ;
1 an c i a, rom. lance; dupa Varro acest cuv6nt nu este latin, ci hispanic *).
porca r>
), brasda, seu pament scos de ferul plugului, rom. pdrca, gro-
pita in pament in jocul copiilor de-a porca;

tubracus °), rom. turec;
Lucem dubian, ast-fel numiau, dupa Strabo, locuitorii din Hispania
meridionals un sanctuariu dedicat Lunei luminatdre ). Orientalistul 7
Movers presupune Lucem divinam 8 Insa, in mitologia vechia Lux divina

).
este mal mult un termin literar si teologic de cat poporal. Daca cuvintele
Lucem dubian, ar fi avut o forma curat latina, de sigur ca Strabo nu le
aducea ca o particularitate dialectala a Hispanilor. Nol inclinSm mal mult

a crede: Lucem du bia(n 9
), adecaLuna, care lumineza calea calStorilor 10 ),
dupa cum tot ast-fel este invocata luna si in poesiele tradifionale romane ").
Mai adaugem aid numele personate: Domnina si Florica 12

).
Din cele espuse vedem, c3 vechia limba hispanicS avea aceeasi sorginte
originara cu limba latina rustica a Italiel »), cu o singura deosebire, dar
forte importanta, ca era mat apr6pe de limba, ce se vorbesce si asta-dl la
CarpaJI si Dunare.
In ce privesce originea limbel hispanice mat not5m aid, cS alfabetul na-
tional al populafiunilor din Tarraconia ") era unul si acelasl cu vechiul al-
«) Isidori Orig. la Dicz, Etym. Worterbuch (1853) p. 119.

z
) C. I. L. vol. II. nr. 4442: Iovi Domno; nr. 6273. Domno.
s)
Isidori Orig. XVII. 10. 18.
*) Gellii Noct. Alt. lib. XV. 30.
5
)
Isidori Orig. lib. XV. 15.6: sed porca quod in arando extat, quod defosum est.
Cf. Varro, L. L. V. 39: quo ea terra jacta id est projecta, porca.

6
)
Isidori Orig. lib. XIX. 22. 30.
') Str.ibouUlib.III. 1.9.— Diana s6fl Luna cuepitetuldeLuciferalaCicero.N.D.III.17.

e Phoeniz. II. 652.
)
°) Finalul -it este numal forma acusativulul grccesc.

10
) In inscriptiunile latine ale Hispaniei aflam biator pentru viator (C. I. L. II, nr.
5418), de unde results, ca esista si forma de bia pentru via; e"r particula du cores-
punde la do = de din limba hispanica de asta-dl.
") Intre versurile, ce le recit^za copii romanl de la t6ra aflam si urmatdrele : Luna,
luna, verga-luna, esl in cale cu lumina etc.
") C. I. L. vol. II. nr. 1836. 4994.

13
) D i e f e n b a c h (Orig. 115) inca se espriraa ast-fel : Unter den von den Alten aufbewahrten
hispanischen Wortern sind die moisten nur lateinische Idiotismen.
«j C. I. L. vol. II. nr. 4424, 4318".
•
PELASGII MERIDIONAL I. 707
fabet al Daciei, ale c3rm urme se afi mat pSstrat pan& ast&-dl la plutasil
romani de pe malarile BistrifeT 1

).
In fine incS un fapt demn de remarcat. Sistemul admin istrafiunii interiore,
ce-1 aplicara' Romanii in Hispania, inc& ne pune In evidenfX, cS populafiunile
vechi ale acestel provincie aparfineafi familiel latine. in timpurile lul Pliniu
eel b£tran, 50 de orase ale Hispaniel aveau dreptul cetSfenil vechi latine, jus
Latii antiqui s6\x veteris 2
); er In a. 75 d. Chr. impgratul Vespasian
acordS Hispaniei intregi privilegiul dreptului latin 3

).
Result^ asa dar, c£ institufiunile politice, civile si religidse ale populafiu-
nilor hispane, erati in general identice cu ale vechilor Latinl. Peninsula ibericS
confinea o populafiune de rasa latinS preesistentS cuceririi romane.

Stabilim ast-fel din punct de vedere istoric, cS PelasgiT, emigrant in mare
parte de la CarpafT, au fost eel de antaiii importatori a* civilisa{iunil in Gallia
4
meridionals si in Hispania ).
») A se vede" mal sus pag. 658.

a
) Pllnli lib. III. 3. l; 4. 1; IV. 35; 5.
3
) Pliniilib.lII. 4. 15: un vers ae His pan iae Vespasianus imperator... Latium
i tribuit.
*) AfarS de numirile de ginÎ amintite mai sus, toponimia peninsulei iberice ne presintS
o multime de omonime cu localitatile si riurile de la Carpati si de la Dunarea de jos.
Din aceste noi reproducem aid urmatdrcle:
In Transilvania si In Transilvania si
In Hispania: fn Hispania:
Rom&nia : Romdnia :
Acinipo . . . . , Asinip Ergavicenses (Er- Erghevita
Alba . Alba cavica) ....
Alboc(um) . . . , Albac Gerunda .... Grind
Areva fl Or<5va fl. Gruii Gruia
Argenteus m. . . . Argintariu m. Ieso Icsf, last
Arsa, Arsi . . . . Arsa, Arsi Laelia Lelesci

Balsa. Balsa Laminium . . Lemniu, Lemna
Bania, Banienscs . , BaniS, BaiS. Lunarium prom. Luna
Barca Barca, BSrc5nescI Murgi (Murgis) . , Murgas, Murgesci,
Batorensis (Balora) Bator (com, Bihor, MurgenI
Heves, Zaboltl) Ossigi ..... Osica, Gura Usicei
Brana Bran Rhode (Rhoda) . Ruda
Bursaonenses . . Bursan, Bursani Sacili (Sacilis) . . S5celc
Burum Buru Salacia SalasI (SSlagiu)
Cauca (adi Coca) Coca Snmus fl Some?, iyomuz fl.
Caunus m. . , . Caun Tuati Tuhat

Ccresus .... Circ? Turbula Turbura, Turburea
Cefet Ceret Turta Turda
Decium ..... Decia Ucia ...... Ucea
Deciana .... Deciani Ursaone .... UrsdSia
Deva fl. . . . Deva Vama ... Vama
1
In tot casul, numgrul acestor omonime ar fi mult mal mare, dacS noi am ave o topo-
—
XXXIII— PELASGII DIN PART1LE DE NORD

ALE DUNARII SI MARII NEGRE.
1. Titanii (Titaveg, Titijveg).
Cei mat vechi, si cei mai gloriosi, intre tote triburile pelasge au fost
Tit an it. Ei sunt numip* la autoril vechi genus antiquum Terrae si
Terrae filii *).
Dupa theogonia lui Hesiod, cei de antaiu copiT, pe carl i-a n2scut Terra, seii
Gaea, cu Uran, au fost Titanii, dof-spre-dece la numer, s6se b3rbafT

si sese femei; &r numele lor erau urmatdrele : Oceanos, Coeos, Crios,
Hyperion, Iapetos, Cronos (Saturn), Rhea, Tethys, Themis,
Thia, Mnemosyne si Phoebe 2
).
De fapt, cele maT multe din aceste numiri represintS numai simple per-
sonifican de regiuni geografice, de riuri si de muntt 3
). Vechia familiS a
nimia mat autentica si mai completa a Hispanie! vechi. InsS literaîl roraanl, adoptarS
in general nomenclatura localitatilor din Hispania ast-fel cum o aflase la autoril grecesd,
apol administratiunea roraana la rfindul seu altera si dfinsa o mare parte din vechile
numiri. Sunt memorabile cuvintele lui Pliniu. fn descrierea geografica a provinciei Baetica,
densul ne spune, ca va aminti numai localitatile raal insemnate si pe acelea, al caror

nume se pdte pronunta mai usor in limba latina; €i Mela (III. 15) scrie, ca
se ana la Cantabrii mai multe populatiunl si riuri, ale caror nume nu pot
pronunta in gura Latinilor.

») Yirgilii Aen. lib. VI. v. 580. — Serving ibid.
s) Hesiodi Theog. v. 133—136.

3
) Hyperion, un cuvent, al carm inteles este lOtade dincolo, representa regiunea
de peste munte, Transilvania de asta-di, s£u «t6ra de dincolo*, cum o numesce
poporul din Romania (La Anonymus Belae reg. notarius, cap. 24 si 26: terra
ultrasilvana si Ultra siluas). Odyssea (VI. 4) inca face amintire de Hyperia, sû
«T«5ra de dincolo*, situata. in apropiere de CyclopT, side unde emigrase Pheacii.
Tethys (Tf)A-u(;), in ce privesce vechia pronuntare, corespunde la fonnele de Tetsys

si Tezys. fn vechia limba greedsca litera ft avea un sunet sueratoriu; pe langci / se
mai audia si un s; 6r une-orl ac^sta litera representa pe z, ast-fel cS Zsi? era in
rcalitate unul si acelasi cuvdnt cu fteo?. Dupa legendele vechi, Tethys a fost mi-
ritata cu Oceanos potamos, seii Istru, si ast-fel au dat nascere la o multime de nu-
miri de riuri mar! si insemnate, pe langa carl se aflaQ stabilite diferite populatiunl pe-
lasge (Hesiodi Theog. v. 337). Atat dupa nume, cat si dupa geografia legendelor teo-
gonice, Tethys (Tetsys seu Tezys) este numa! o personificare a riulul celul mare, care
curge in pSrtile de apus ale Daciei vechi si se varsa in DunSre, numit la Jornande
Tysia, la Ravennas Tisia, la Constantin Porphyrogenitul TitC« (Adm. imp. c. 40),
er in documentele si cronicele medievale ale UngarieT Titia, Tisza, Tiza, Tyscia,

PELASGII DE NORD. 709
Titanilor se compunea ast-fel din 12 ginjT. Patria Titanilor a fost, dup& tote
tradifiunile istorice, in pSrtile de nord ale Thraciei, lang& rhil Oceanos

potamos. Cel de antaiu Titan si p6rta numele de Oceanos, adeca Istru.
Ca descendenfl din genul Titanilor erau considerafi HyperboreiT, cart
locuiau, dupS cum scim, in nordul Dun^rii de jos x
). Atlas, regele eel
puternic al Hyperboreilor, care mai tardiu a fost preftcut intr'un munte
imens, era si densul un Titan ; or! cu alte cuvinte, tribul dominant in re-
gatul seu i-1 formau Titanii. Latona, virgina hyperborea, care fiind per-
secutata de Junona pribegesce in lume, si apol nasce in insula Delos pe
Apollo si pe Diana, era si densa fica unui titan.
Titanii aii avut in istoria primului imperiu pelasg un rol forte insemnat.
Ei formeza cea mai vechia, cea mai nobila" si mai energica clasii in hie-
rarchia sociala din timpul lui Uran si Saturn. Cel de antaiu regi ai statului
pelasg erau din familia Titanilor. Titanii administrezS tdte functiunile publice.
Ei sunt tot-o-data si capeteniile religiose ale statului pelasg, din care causS
eraii numip! si deii Titan! 2

). Titanii formeza pe langS regii vech! pe-
lasg! un consiliii patriarchal de stat, intemeiat de. o parte pe dreptul divin,

de alta parte pe vechimea familielor. Titanii detroneza pe Uran si dau im-
periul lul Saturn; apo! sustin o lupta grea de dece an! cu Saturn in contra
lui Joe. Insa Saturn e invins si Joe ocupa tronul lui Uran.
Thiscia. Epitctele deitei Tethys de «cana, Candida, fecunda, si magna* inca

sunt numai calificative ale aceluiasi rlu. — Themis. Patria acestei deite se afla in partile
de nord ale Illyriei (Apollod. II. 5. 11. 4), langa isvdrele riulul Oceanus(Pindarus ap.
Clem. Str. VI. p. 731) sea Istru. Din punct de vedere geografic Themis personifica in vechime
riul numit ast5-di Timi.?, Ttjx-'iar,? la Const. Porfyrogentul (Adm. imp. 40), ce isvoresce
din Carpatii de sud-vest al Transilvanie! si se varsa in Dunare. Una din ficele deifei
Themis era numita Dice, deita dreptatil. Ea representa, dupa nume si atributiunile sale,
regiunea numita Dacia(Diciala Ulpian). Getil, seu Dacii, eraii dupa Herodot (V. 93)
cci mai justl, Swatixatot, dintre Thraci; er dupa Homer (II. HI. 3) locuitorii din nordul
Thraciei erau cei mai justl dintre omeni, §wj.io-mz<ji Svfrpconot. — Thia (SsU,
pronuntS Ts i a , Z i a) ne apare in vechile teogonii ca sotia lui Hyperion (Hesiodi Theog.
374), seu a «Terei de dincolo*. De fapt Thia este numai o personificare a riului numit
asta-dl Jiu, ce curge din partile de sud-vest ale Transilvaniei, strabate Carpatii pe langa
pasul Vulcanulul, traversez<t Oltenia si se varsa in Dunare. — Phoebe are la Hesiod
(Fragm. 177) si epitetul de ;j.a)j.;xa (bunici, m<5sa). Dupi forma numelul si dupa interpre-
tarea, ce vedem, ca i-o dS Hesiod, Phoebe se pare a fi numat personificarea unui munte,
ce in vechia limba. pelasga purta numele de «Baba» sdii «Babe».
') Dupa scholiastul lui Pindar la Olymp. III. 28: Hyperboreii erau aith too Tita-
v.xoo f f/ooz (Frag. Hist, graec. II. 387. 3). La Hyperborei se n5scuse si deii. Cf. Diod. III. 56.
2
) Homed Hymn, in Apoll. v. 335: Titles «-so>. — Hesiodi Theog. v. 630. 668.
Nemulfamifl cu acestfi schimbare, Titanil se ridica" de nou sub condu-

cerea M Atlas, ca se alunge pe Joe din imperiii si se restitue in domniS
1
pe Saturn. Insa dcstinul le este nefavorabil. EI sunt invinsl a ddua dra ]

),
si acum clasa lor intrega e esterminata. Unil sunt inchisl intr'o pescerS
adanca si vasta, numitX Tairtaros 2

); er alpK pSrasesc regiunile de langS. Istru,
emigreza si se risipesc prin diferite finuturl pelasge.
Lupta Titanilor cu Joe se intempla'

in padurilc de la Tartes i u 3
), langa
Cerna, adeca pe teritoriul vechii Dacie»
-•*««* m
'
aceeasl regiune, care la Homer fi-
c o<* ^?i gur6zS sub numele de ccS^peiai jroXai 4

),
T^*^^ seu in munjil de langS cataractele
Dunaril.
De asemenea aflSm la Dio Cassiu

urmStdrea tradifiune : «Generalul ro-
man Crassus in lupta, ce o avuse cu
Gefil (a. 29 — 28 a. Chr.), prinse pe
237.— Figuraunul Titan dupS planisferul fratele regelui D apyx (Dabigia), apol
eeiptean al lui Kircher: la Dupuis, Ori- ,„ , , v .„
. , .
'
,,, ', densul pleca
L
pesceni numite
asupra r
ginc dc tous les cultes, Atlas PI. 6. .
Cira, o caverna vasta si puternicS,
unde se retrSsese un mare numer din locuitoril acestui Jinut, luand cu densii
obiectele lor cele mat prejidse si turmele lor; in aceastS pescere, dupS cum
ne spun legendele, i-sl cXutase refugiu Titan ii, cand aii fost invinsl de
6
del* ).
Etimologia si forma numel'ui de Tixfiv nu e grecescS. In ce privesce ve-
chiul infeles al acestui cuvent, Homer ne spune, c3 Titanil eraii «proto-
*) Hygini Fab. 150: Titanosque (Iuno) hortatur, Iouem ut regno pellant, et Sa-
turno restituant. Hi cum conarentur in coelum ascendere eos Iouis praecipites in
Tartarum deiecit. Atlanti autem, qui dux eorum fuit, coeli forniccm super hu-
meros imposuit.
') Hesiodi Theog. v. 717.
s
) Jnstlni lib. XLIV
Tartesiorum in quibus Titanas bellum
c. 4; S.altus
adversus deos gessisse proditur, incoluere Cunetes: quorum rex vetustissimus Gar-
goris, mellis colligendi usus primus invenit. Marca judetulul Mehedinti, pe al
cSru! teritorifi se anS Portile de fer, mal are si ast5-dt o albini ca emblcir.a. F-r He-
rod ot (V. 10) scrie: «Thracii spun, c£ pSmentul dincolo de Istru e ocupat de al-
bine, si din causa acdsta dmenil nu pot cSlStori mal departe*.
*) Homeri Ilias, VIII. 15. — Hesiodi Theog. v. 814.
5
) Dion Cassius, Histoire rom. (Ed. Didot) lib. LI. 26.
parinfii deilorsi at 6 m en i lor distinsl *); er in imnulorfic al 37-lea,
Titanit sunt numifl protoparinf it parinfilor nostri, fn&xipw upo-

foVSt sarsf/tov 2
). Avem asa dar esplicatiunea cuventulut TiTave; cu infelesul
de patres si progenitores. Etimologia acestet numirt se reduce ast-fel,
dupa forma si dupS semnificafiunea sa, la radicalul rata s6u dtta, tat&
s6ii pSrinte. Result^ asa dar, c3 terminul de Tixavss, dupa originea si
infelesul 'seu, este identic cu forma roman^sca t&tant (pluralul de la tata).
Cu alungarea lut Saturn din imperiii incetfSza si rolul politic al asa nu-
mitllor Titant. Clasa lor cea numerosa, avutl, puternica si superb^ este stinsS
cu desav£rsire. Unit sunt nimicitt in marele resboiu civil, care se termina
cu catastrofa de la Tartesiu, alt.it sunt inchist in pescert intunecose (Tartaros),
er aceia cart puturS se scape de mania invingatorilor, sunt silijt sc-sl caute
o noua patria. Unit se refugi6z& in Italia, alfit se risipesc prin Elada, Asia
mica, Hispania si prin parole de nord ale Europe! (Germanie.i).
Intre cele mat vecht triburt ale RomeT, traditiunile istorice ne amintesc
pe asa numifit Tatienses (Taties, Titienses si Tities).
Acestt Tatieni formaii dimpreunS cu alte doue triburT, numite Ramnes

si Luceres, ceamatavuta, cea mat nobila si mat inalta clasa sociala a Romet
vecht 3
). Et pdrta numele de patres, mat tardiu patricii, si sunt consi-
deraft ca antiquissimi cives 4

). T<5te afacerile publice ale statulut roman erau
pe mana acestor patres. El singurt administriza in curs de mat multe secule
tote demnitap'le preojesct, civile si militare. La inceput et se consideraii
ca singurit mijlocitort intre del si stat; eraii un fel de Tittjvec &soi. EI formaii
in statul roman un consiliii permanent de guvern&m&nt. EI aveau dreptul se

desemneze pe succesorul regelut. Lor li se cuvenia decisiunea asupra res-
boiulut si pScit. Superb! pe gloria lor cea vechia, et se considerau in fine
ca o clasa de alt n6m si de un alt sange, de cat cet alaltt cetafent seYact, ne-
culft si de origine obscurX 5

), pe carl i numiaii plebs. Numele lor tra-
ditional si privilegiat de patres este amintit si in cele XII Tabule : Ne

patribus cum plebe connubium sit B
).
i) Homeri Hymn, in Apoll. v. 335— 337: Ttxfjve? ts 8-soi . . . tuiv e£ avopei; tj fl-eol.
Cf. ibid. Ilias, XIV. v. 201: 'Qx=ay6v is fteuiv y^vsoiv.
!
) Pauly, Real-Encycl. v. Titanes, p. 2003.
3
) Yarroiiis L. L. lib. V. 55: Ager Romanus primum divisus in partcis tris, a quo
tribus appellata Tatiensium, Ramnium, Lucerum etc. Tities si Taties sunt
num.ai simple forme literare.

4
)
Cicero pro Caecina c. 35.
*) LiTii lib. IV. 4; VI. 42; IX. 26; X. 15.
«) Tab. XI. frag. 1.

Originea aceste! institufiun! patriarchale, a acestu! senat compus din repre-

sentanfil unor anumite famili! vechl, era fara indoiela anteriora epoce! lul
Romul. Ea aparfinea organisari! primitive a societatii pelasge. On cu alte
cuvinte, constitufiunea fundamentals a Rome! era aceea, pe care o avuse

Pelasgi! in timpul Titanilor.
Poetul Persiu numesce pe patrici! ingentes Titos 1

), o alusiune evidenta
la vechii Tatienses, Taties seii Tities si la originea lor din genul eel pu-
ternia si ilustru al Titanilor.
Poporul roman, ne spune Suetoniu, ma! numia pe acestT patres si Orcini 2

),
adeca carl au fost o-data inchis! in Orcus seii Tartaros; er Plutarch scrie,
ca li se atribuia si epitetul satiric de Charonitae 3
), adeca car! trecuse
o-data cu barca lul Charon in Tartaros seii infern. in fine, poetul Juvenal
face o alusiune ironica la ace! Roman!, de sigur patricienl, carl i-si reduceaii
originea lor la vechii Titan! *). Mai notam aid, ca Pisa, unul din cele mai
vechi orase etrusce, inca a fost intemeiat de o colonia de emigrafT din parfile
orientale ale Europe!, numif! Teutani 5

).
Ne aflam asa dar in fafa unu! fapt istoric positiv. Vechiul trib roman cu-
noscut sub numele de Tatienses (Taties, Tities si Titienses) constituia numa! o
mica grupa din gintea cea puternica si gloriosa a timpurilor pelasge, numita Ti-
tanes seii Titenes, o comunitate de famili!, car! scapand din resboiul eel ne-
fericit de la CarpafI trecuse in peninsula italic^ si se stabilise acolo langa un alt
fragment de Ramn! seii ArimI, emigraf! si acestia dela Dunarea de jos.
Alte restur! din tribul eel nobil si faimos al Titanilor le aflam risipite in
jurul Mari! egee.
Dupa cum ne spune Philochor, unul din vechii Titan! se asedase in Attica 6
).
Un urias puternic, cu numele de Tityus, fiu al Gaee!, este amintit ca

7
rege al Eubee! ).
i) Persii Sat. I. 20.
2
) Suetonii Oct. Aug. c. 35: quos (Senatores) Orcinos vulgus vocabat.
s
) Plutarque Oeuvres, (Paris, 1784) T. VII. c. 15, p. 131.— Suetoniu si Plutarch
sunt de p&rere, ca originea acestor numiri satirice deriva din epoca lul Iuliu Cesar; o espli-
catiune fira nici un fundament istoric.
*) Juvenalis Sat. lib. VIII. v. 131—133:

altaque si te
Nomina delectant, omnem Titanida pugnam

Inter majores ponas.
5
) riinii lib. III. 8. 2: Pisae ortae a Teutanis, graeca gente.
e
) Phllocliori fragm. 157: <5ra6 Tityjvioo, evoc tujv TtTdvoiv (Fragm. Hist. gr. I. p. 410).
') Apollodori Bibl. lib. I. 4. 1. 3. — Odyss. VII. v. 324; XI. v. 576-81.

Un frate al regelui Priam de la Troia porta numele de Tithonus *).
In Gallia aflam pe un principe barbar Tatinos 2

).
In fine un trib cu numele de Titti (Dittani) ne apare pe teritoriul His-

panic! inca in limpul, cand acesta peninsula nu era cucerita de Roman!.
1
EI aveaii o deosebita simpatia pentru poporul roman; tot ast-fel si pSrintii
Romelpentru e! 3
). Legafi! lor sunt admisi in senat, si cu tdte ca eraii barbari,
li se permite sS vorbesca in limba lor nafionala.
Reminiscence despre numele vechilor Titan! de la Dunarea de jos ni s'au pa-

strat si in documentele medievale ale UngarieT; un sat cu numele de Tathen
este amintit la 1295 in apropiere de Buda, adit Teteny. Un alt sat Tathun
se ana pe la a. 1279 in comitatul Simigiu 4
). familia avuti si puternica'
de comitl, ale c3rei posesiun! se aflau intre riurile Drava si Sava, este amin-
tita. in documentele Ungariei sub numele de genus The then 5
); er
unul din membril aceste! famili!" p6rta numele de Deschen (Decian ?).
In fine un Tetenius fl
) ne apare pe o inscripdune romana din Dalmafia 7
).
Venim acum la patria cea legendary a Titanilor, la teritoriul Daciei.
In tradidunile poporale romane vechii Titani figureza' sub numele de Ta-

tar!. Despre acesti Tatar! se spune, c5 formase o-datii un popor puternic.
E! locuise pe pamentul Terei-romanesci dupii uriesi, si inainte de Roman!;
er Daci!, car! se aflau la munte, eraii numa! un fel de Tatar! 8
).
Acestor Tatar! vech! li se atribue diferitele restur! de olari3. primitiva
(neolotica), ce se gasesc pe teritoriul fere!; mormintele cu petre mar!, ne-

lucrate; chiliile sapate prin stand; cetadle vech! de p^ment si de zid; fan-
1
tanile si conductele de apa ce se descoper prin ruinele acestor

, fortincafiunl;
caramidile grose, pe carl le scot f&ranii cu plugurile de pe campurile de
aratur3; caldarimurile seu drumurile impetrite ; movilele, ceie marl, ce se
intind in siruri lung! catre Dun3re si catre paYfile de jos ale Moldovei; in fine
un numer insemnat de sate pustiite, pe unde se g3sesc restur! de constructiuni

antice, si car! se numesc selisc! tataresci.
») Homeri Ilias, XX. v. 237.
2
) Mionnet, Description des medailles antiques. Suppl. Tome I. 161.
a) PolyMi lib. XXXV. 2.
*) Jerney, Thesauri 1. hung. I. p. 137. 140,
"-) "ffcnczel, Cod. dipl. Arp. cont. vol. VI. 457. a. 1228. — Alta familia nobila cu numele
de Teten la Fejer, Cod. dipl. X. 4. 419.
«) Lucii Inscriptiones Dalmaticae. Venetiis, 1673, p. 25.
') Doue sate din Stiria pdrtS asta-di numele de Tettenhengst (Sp.-Ortsrcpcr-
torium f. Steiermark, 1893, 430). De sigur o etimologia gresita in loc de Tetenest
8
) RespunsurilaCestionariul nostru istoric (j. Gorj,Dolj, Olt.Prahova si Buzgu).
Este evident, c& acesti TStan, cSrora tradifiunile romane Ie atribue re-
sturile civilisafiuntf primitive ale acestor }erl, nu au de a face nimic cu <5r-
dele cele vagabunde ale Cumanilor din nordul MMl negre (sec. XII — XIII)
si cu Mongolii lux Gingischan (1241 — 43).
Terminul de «TatarI» in tradifiiinile istorice romane, este numai o simplS
forma dialectaia a cuventulul tStani.
Inca din cele mai departate timpuri esista la CarpafT si la Dun3rea de jos
o idioma pelasga particulars, care se caracterisa prin trecerea lut it in r intre
doue vocale 1
).
Acesta particularitate fonetica s'a pastrat pe teritoriul Daciel vechi, pan&

tardiii in evul de mijloc. Vom cita cate-va escmple. In codicele Voronejian,
scris pe la inceputul seculuM al XVI-lea, aflam urmatdrele forme ale cu-
ventului tStan :
Pag. 18: «Dumereca 7 a santfilor tatari», adeca a sanfilor pSrinfT.

Pag. 38: Lege a tataresca = legea pXrinfesca.
Pag. 102: «obicniteloru tataresci* = obiceiurilor parinfesci 2
).
In fine mai notSm aicT, cS intr'o vechia baladS poporalX romani pan'nfil,
sen senatori! orasulul Brasov din Transilvania, sunt numifl «TartoriI ter-
gului* 3
) si este de notat, ca acesta numire li se atribue intr'un sens tra-
ditional bun, dar nicT de cum ironic.
In nordul Dunani de jos terminul de Tatar are o vechime forte departata\

Istoricul grecesc Herodor ne spune, ci Hercule a invSfat arta de a trage
cu arcul de la un Scyth cu numele de Teutarus 4
). Acest pSstoriu, din
nordul Dunarii de jos, era asa dar din genul vechilor Titan!.
In teogoniile grecesci, Saturn mai are si epitetul de Tartaros °), adeca"
tatal seii t3tan. La Egiptenl insa Saturn era numit ceva mai corect, Ta-
tunen 6
), si era invocat in urmatorii termini: «PSrintele pSrinfilor,
mare de la prima data» etc.
*) Vedi mai sus pag. 567.

2
) Sbiera, Codicele Voronetean (Ed. Acad. Rom.) 1885. — Ibid. p. 74: upovainta
(speranta) ceea ce e catrS tatarl giuruita.
3
) Tocilescn, Materialuri folkl. I. p. 1238:
Frumo'sa masa e intinsa, Tot bunii Brasovului
De multi boeri e cuprinsa §i tartorii tergului.
Dar la masa cine sede ?
Aid bunii axi intelesul de mosl si tartoril de parinti.

4
) Fragm. Hist, graec. Vol. II. 29, fr. 5.
5
)
Vedi pag. 208.
c
) Pierret, Le Fanthdon dgyptien, p. 6. 55.
PEL ASCII DE NORD. 715
In fine, Apollo, deul soreluT, care mai avea si epitetul de Titan, era
adorat in unele p&rft ale Rome! sub numele de Tor tor, dup& cum ne
spunc Suetoniu 1
).
Din punct de vedere etnic, Titanit aparfineau la familia rasci pelasge. In
gcnealogia poporelor preistorice, Titan, protoparintele Titanilor, figureza
ca un nepot al regelui Pelasg 2

).
2. Gig anlil (I'lyavieg).
O alta generafiune titanica, de care fac amintire vcchile teogonii grecescT,

au fost Giganfii (Ti[7.VTzc). Ei erau nascufi din Terra seii Gaea si din
Uranus ca si TitaniT ; on cu alte cuvintc, amendouc triburile erau din

aceeasi {era si din acelast popor.
La epicii grecescT, Giganp'i sunt infap'sap* ca un gen de 6meni superb?,

1
violenfi si impii, fiind-ca nu aveau credinja in del 3

). Statura lor era de o
marime uimitore. Ei aveau arme lucitore, si lanci lungi in man! 4

).
«Gaea seii Terra, «scrie gramatieul Apollodor*, superandu-se pentru s6rtea
nefericita a Titanilor, nSscu din Uran pe Giganf!, can se distingeaii prin
rmlrimea corpului si prin enormitatea puteril lor; el aveau o fa}5 teribila si
plete lungT le cadeau in jos de pe cap si de pe barba; aveaii pe piciore

5
soldi ca de balauri si aruncaii asupra ceriuluif cu petre si cu lemne aprinse ).
Giganp'i formau prin escelenfa" un popor de munte. In resboiul ce-1 avura
cu Joe, noul carmuitoriu al imperiuluT pelasg, ei ridicara munfi peste munp",

ca sa se urce in Olymp; imensul Atlas se cutremura la asaltul lor; si pe
lang3 tote c5. Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale, deii n'aii fost in stare
sS-i invingS, de cat numaT dupa ce aii cerut ajutoriul unui om muritoriii, al
lui Hercule.
Patria lor se afla pe teritoriul Daciei, langa Oceanos potamos, in aceeast

regiune, unde se niscuse si frarii lor mat man, Titanii.
In epoca romanS, Daci! erau consideraft ca o posteritate a vechilor

Titam si Giganfi.
') Snctonii Oct. Aug. c. 70: Apollinem . . . Tortorcm, quo cognominc is dcus
quadam in parte Urbis coiebatur.
! Apollodori Bibl. lib. III. 8. 1.

)
3
J Maerobii Gigantes autem quid aliud
Sat. I. 20: fuisso crcdendum est, quam ho-
minum quandam impiam gent em, Deos ncgantcm.
*) Heslodi Theog. v. 186. — Batrachomyomachia, v. 170—171.
5
) Apollodori Bibl. lib. I. 6. 1.
]
Impe'ratul August face amintire in testamentul sgfi (Monumentum An-
cyranum), ca a condus insusi in persdnil o espedip'une asupra Dacilor; ca
dupX ce a invins si respins invasiunea, ce o ftcuse acest popor pe teri-
toriul roman, ostirile sale aii trecut dincoce de DunSre si a silit pe Dae! sS
fie supusi la ordinele poporului roman x
). In urma acestor succese, Horatiu
cclcbrcza pe August ca al doilea inving&toriu al Titanilor 2
).
Dupa resboiul cu DaciT, imperatul August ridica in forul sen un templu

magnific dedicat M Marte rSsbunatoriul, Mars Ultor. Despre acest
templu scrie poetul Ovidiu in Fastele sale : «Grandios e monumentul,
grandiosa e statua deului si demne de trofcele luate de la Giganft* 3
).
ImpSratul Domitian intreprinse si densul, dupa cum scim, o mare espe-

dip'une asupra Dacilor. Marfial, unul din poefil sSi favorifT, i-1 celebrezS
capeun invingStorifi al Giganjilor 4
); er poetul Arruntiu Stella,
care poseda o avere insemnata, dede un banchet magnific, prin care so-
lemnisa invingerea Jul Domip'an asupra Dacilor ca un triumf asupra
Giganfilor 5
).
Locuinfele Giganfilor, dupa cum ne spun logografiigrecesd, se aflau in regiu-

nile munteluT Phlegra 6
), unde se intemplase si lupta lor cea eroicS cu deii.
Poetul roman Staf iu 7

), care se ocupa adesc-ori cu triumful lul Domifian
asupra Dacilor, confirma si densul, cS memorabila Phlegra, unde se lup-
tase Giganfii cu deii, se ana pe teritoriul Daciei 8

).
») Monumentum Ancyranum (C. I. L. Ill, p. 796): Quod Dacorum transgressus

e.xercitus meis auspiciis profligatus victusque est, et postea trans Danuvium ductus
exercitus meus Dacorum gentes impcria populi romani pcrferre coegit.
-) Horatii Od. III. 4.
s) Oyiuii Fast. lib. V. v. 552 seqq.:

Et deus est ingens, et opus (templum): debebat in urbe
Non aliter nati Mars habitare sui.
Digna Giganteis haec sunt delubra tropaeis.

4 Murlialis Epigr. lib. VIII. 50:
)
Quanta Gigantei memoratur mensa triumph i . . .
Tanta tuas, Caesar, celebrant convivia laurus;
Exhilarant ipsos gaudia nostra Deos . . .
5
)
Martialls Epigr. lib. VIII. 78. v. 1—3:
Quos cuperet Phlegraea suos victoria ludos . .
Fecit Hyperborei celebrator Stella t r u m p h i i
e
7
) Statii Thebaidos lib. 595: Geticae si fas est credere Phlegrae.
III. v.
8
)
Dupa Argonauticele lul Orpbeu(v. 1125) muntele Phlegra se ana in apropiere de
strimWrea muntilor Rhipaei (Clisura Dunarii, Portile de fer).
Acesta regiune muntdsa, care devenise atat de celebra in legendele grecesci,

si-a pastrat inc& panii asta-di numele seu eel vechiii.
Pe teritoriul TereT-romanescI, in apropiere de Cerna, se afia muntele asa

numit Pregleda. Lipsit de padure, din causa unor evenimente depSrtate,
suprafafa sa este acoperitS numai cu stand calcarose si arse. Este vechia

PhlegrS din istoria Gigantilor, care, dupa cum ne spun autorii grecesci,
primise numele acesta, fiind-ca a fost arsM de fulgerele lm Joe 1
).
Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegra din legenda Giganfilor o con-
firms tdte datele geografice, ce le avem in acesta privinpl.

LangS Phlegra Giganp'lor se afla pescerea cea renumita a vechimii numita
Avernus, gr. "Aopvo?, 'Aousjivi's. LangS pdlele muntelui Pregleda se afla
asta-di o comuna romanesca de mosnenf numita Isvernea, cu o pescera -
imensa, estrem de complicata si intuneedsa, despre care vom vorbi in spe-

cial mai tardiii. LangS Phlegra din geografia timpurilor eroice, aii fost acoperijl
cu stanci si munji, Gigantii eel invinsT 2
), numifi Avernii 3
); er in edstele
muntelui numit Pregleda de la Isvernia se mai vede si astS-dT o surpStura,
estraordinarS, seu o taietura gigantica si uimitdre, unicS in felul seu, ce se
spune, ca a fost facuta de un uries *).
>) Diodori Sic. 1. V. 75. — Dupa alte traditiuni, lupta Gigantilor cu deii s'ar fi intftmplat
in p o i a n a de la Phlegra (to <PXs-(pa T.ov xtoiov), siSu la Pa 1 1 e ne on B a 1 1 ene , de alt-
mintrelea identica cu Phlegra. Probabil, ca acest camp deschis in pSdurilc de la Phlegra

este asa numita Poiana Beletin de langS muntele Pregleda, unde se mai cunosc si
asta-di urmele unor vechi fortificatium de pament.

2
) Strahonis 1. VI. 3. 5.— Yal. Flaccl Argon. II. 16. — Silii Italic! lib. XII. v. 151.
s
) In geografia lui Strabo (VI. 3. 5; Ed. Didot) Gigantii, carl se luptase la Phlegra
cu deii, mai sunt numiti si Asotspviot, in codicele Venetian Aeoepvi'oi (ibid. p. 980), forma
corupta in loc de 'Aoospvi'oi (VecJI Diodor, IV. 22).
4
) Gramaticii Apollodor (Bibl. I. 6. 2) si Hygin (Fab. 1) ne comunica numele mai
multor Giganti, carl s'au distins in luptelc lor cu deii. Intre acestia afiam pe Coemse
Pallas, Phorcus, Ienios, Alemone, Gration si Poliboetcs. Sunt nume, ce
le mai afiam si asta-di la poporul roman sub formele de: Co rasa, Bala, Porcu,
lanes, Ale man siCraciun. Polyboetes (adeca eel cu ciredi marl de vile) este o
forma grecisata. Boetiu, ca nume familiar, ni sc presinta si asta-di in regiunea Gu ga-

rni or din plaiul Closani. S-tul Paulin in poema sa catre Nice t a, episcopul Daciel,
inca amintesce de locuitoril cei avuti de ciredi de vite de la Dunarea de jos:
Te patrem dicit plaga tota Boreac;
Ad tuos fatus Scytha mitigatur . . .
Et Getae currunt, et uterque Dacus:

Qui colit terrae medio, vel ille
Divitis multo bove pilcatus

A ceo la ripae.
Ne aflam asa dar in regiunea geografica a vechilor GiganjI.

-
De la Pregleda spre nord incepe masivul eel maiestos al RetezatuluT, un

vast labirint de piscuri inalte si cu adanciml prapSstiose, de pSdurl seculare
cu vSi inchise si intunecose ; o cetate naturala puternica, care remSsese
aprdpe necucerita si in epoca romana" *).
In acelasT masiv, in partea de sud-vest a RetezatuluT se afla muntele asa
numit Gugu, care in casul de fafa ne presinta un deosebit interes. fn jurul
238. —Lupta intre Neptun si gigantul Polyboetes. Pictura esecutata cu multa

ingrijire de artistul Aristophane pe o cupa din fabrica lu! Erginos. Gigantul Polyboetes,
o figura nobili martialS, e infatisat avend pe cap un coif cu cresta; el pdrti peste
camesa un peptariu cusut cu flori si cu dbue stelute la umeri; langa laturea stanga
are 6 sabia suspendata cu o incingato're peste pept, si tine in mana stanga un scut
rotund si o lance. La spatele deuluT apare Terra scu Gaca; espresiunea fetei
si gesturile arata adanca sa durere si infiorare. Dupa Gerhard, Trinkschalen u. Gefas'se
d. k. Museums zu Berlin (Trinkschalen, Taf. II. III).
acestul munte trSesce din cele mat depSrtate timpuri o populatiune de

pastori, dmenT robust!, barbaÎ si feme! de o statura" inalta, adese-orl uimi-
tdria, cu tip, cu port si cu tradifiunl particulare. EI sunt numifl Guganl.
O parte insemnata' din acestl pSstori GuganT, se afla rSspandifi, incS din
timpuri dep2rtate, prin regiunile muntose ale judefelor Mehedinjl si Gorj.

Aici ei formezS catunele si comunele lor propril, ducand o vieâ mai mult
isolata de trib, ca si cand el se ar considera mai vecW, mai de nem, si cu
alt trecut istoric. de c£t eel alalfi locuiton ai acestel \£r\. Tradifiunile poporale
spun despre acestl GuganI, ca el sunt originan din fera guganescS,
care se aflS peste munte.
») C. I. L. vol. III. nr. 1579. 1585.
L mba i acestel populafiuni de Guganl se distinge prin unele particular!

fonetice caracteristice, ce se reduc la o epoca forte vechia. Gugantf nu au
pe s si j, in locul carora ei intrebuinfeza numat pe J- si z. Ast-fel el es-
prima si, sede, septe, zoc, zos. EI pronunta pe z format din d ca dz: dzcce.
Er sunetul ce<j\ ci are o suerare mole, dupa cum se pronunfa dc poporul roman
de la Hafeg, din Banat si de locuitoril din Trasteverc in Roma x
).
239. —
Dc5ue figurl de GigantI (anguipedi), un tener si
un betran. Indignati si plinl dc incredere in drepturile lor,
ei ameninta cu crengl de arborl puterile ncverlute ale
=). Relief pe un sarcofag din Vatican. Dupa Stark,

cjeilor
Gigantomachie auf antiken Reliefs. Heidelberg, 1869.
Numele de Guganl, ce se aplica la acesti locuitorl muntenl, era cu-

noscut si anticitatil grecesci. O localitate din regiunea, unde se luptase Gi-
ganfii cu deil, purta numele de Gigonus 3
). Hercule, ale carul legende
sub numele de Iorgovan sunt strins legate de munfil Mehedinfilor, mai avea
la Egipteni si epitctul de Gigon 4
). fn tradifiunile romanc el este numit
«(icior de mocan* 5
), seu de pastoriii de pe culmile Carpafilor.
') Sa t e 1 e de pe teritoriul Roraanie?, in carl se mai intrebuinteza acest dialect, sunt
urmatdrele: Baraiac, Sipot, Cracul-mun t elui, ClosanJ, Ob6rsa, lsvernia,

Selisce, Gornovita, Presna, Costesci, Gornen tl, Podcni, Cires,Marga,
Godean, Bala si Cernavfirf, t6te situate in plaiul Closanilor din jud. Mehedintl.
2
)
Cele mai vechl opere de arta ne infatiscza pe GigantI ca figurl umane (eroice,
robuste) fara nicl un amestec cu altc caractere; insa mai tarejiu el se ved represcntati cu
pickkeletransformateinserpl, de unde si epitetele lor de anguipedessiserpentipedes,

3
)
Steplianus Byz. (Ed. Berkelius, 1688, p. 273), v. B%ft«es.
4 Hesyclilus v. rVfvouv.
)
E
j Teodorcscii, Poesil pop., p. 415: Iovan Iorgovan, ficior de mo can.
De asemenea era cunoscut numele de Gugan! si in epoca romana. O lo-
calitate a Daciei vechl, situata pe drumul dintre Ad Mediam (Meadie) si
Tiuisco (Caransebes), porta pe Tabula Peutingeriana numele de Gaganis,

adeca Gagani x
). Ligurii (emigrant dela Carpart), ce locuiaii in Italia pe un
teren stancos, aveau un fel de cat si catarl numift yu-Yifjvioi (adecS gugancsc!,
s6ti de munte), dupa cum ne spun ccle ma! vecln manuscrise ale lu! Strabo 2
).
Stabilind ast-fel rcgiunea geografica, unde i-s! avea locuinfele sale acest
trib de omen! inalrt, superb! si violent!, putem acum se ne dam s6ma si
despre originea numelui grecesc de Tqaytts.

Cei mai multi din poep'i, gramaticii si istoricii grecescT, derivau acesta
numire de la cuvfintul y^'fsvalc, adeca nascurt din pament 3

); un epitet, care
de altmintrelea se aplica in vechime la intreg poporul pelasg. Acesta eti-
mologia insa nu este esacta. Cuventul yiyac, yiyavse?, nu este de origine

grecdsca.
Numele personal (si familiar) de Gyges, adeca Guges, era forte usitat
in timpurile primitive pelasge.
Unul din vechi! Giganrt (hecatonchir) pdrta numele de Gyges, adec&

Guges 4
).
Un alt urias al lumff vechi a fost asa numitul Ogyges ('0 Tb^<-), rege
al Beotie!, or! dupa alte tradip'un! un rege al deilor 8
).
Un Gyges, SS al lu! Dascylos, este amintit ca rege al Lydienilor °).
Acesta ridicase favorite! sale, dupa cum ne spune Hcrodot, o movila fune-
rara de o marime estra-ordinara, ca s£ o pot5 vede tort LydieniT.
Dupa Iliada lu! Homer, eroul eel ma! teribil din tort' muritori! a fost ori-
ginar de langa lacul Gygaea in Meonia 7

).
In fine o localitate din Africa romana numita Gigantes o ma! aflam

scrisS si in forma de Gygantes 8
), adeca Gugantes.
Terminul de KyavTi?, ce-I intempinam in legendele vechi grecesc!, este
>) Tab. Pcut. Segm. VII. 4. —O comunS. cu numele de Gogani se ana ast5-dl in
Transilvania in muntiT despre Moldova.
=) Strabouls Geogr. (Ed. Didot) lib. IV, 6, 2, si pag. 965.

s
) Isidori Orig. lib. XI. 3. 13: Gigantes dictos iuxta graeci scrmonis etymologiam,
qui eos fr^svH? existimant, id est terrigenas. — Timael fragra. 10, in Fragm. Hist,
graec. I. 195. — Diodori lib. IV. 21. 7.
*) Suidae Lex, v. Tp-.toirarapF;.
s
) Schol. Hesiod. Theog. 806.
6
) Herodoti lib. I. 14. — Clearclii fragm. 34, in Fragm. Hist. gr. II. 314.
T
) Honieri Ilias, XX. 390.
8
) Ravennatis Cosmogr. Ed. Parthey, p. 162.
•
PELA S G 1 1 D E N O R D. 721
numaT o simple nuraire etnica din nordul DunaYiT de jos. Forma originals a
acestul cuv6nt a fost in tot casul Gugani, de la radicalul Gugu, gr. Tiyyzs *)•
Gigantil, carl in timpurile primitive pelasge ajunsese la o celebritate asa
de mare, sunt amintifT si in tradifiunile ebraice. Aici eT figurezS sub

numele de Gog si Magog. Cea mai vechia legenda cu privire la Gog si
Magog o aflSm la Ezechiel.
240. —
Ddue statue colosale, cunoscute sub numele de Gog si Magog, ce
decor£z5 sa!a cea mare a palatului municipal (Guildhall) din Londra. Ve-
chimea lor se reduce la timpurl departate. Figura din st4nga, probabil un
rege-pontifice, pdrtS pe cap o cordna, ce pare a infatisa un phoenix in
mijlocul flacarilor 2
), er in mana drepta \'me o lance cu trei vfirfuri dispuse
in formJ de cruce 3). A ddua figura, cu o cordna de lauri pe cap, pdrti
imbr5c5minte si arme scythice. Dup& Bert helot, La Grande Encycl.
vol. XVIH, p. 1168.
In una din profefiile sale, Ezechiel ameninfS pe Ebrel, ca Iehova va aduce

asupra teVei lor pe regele Gog din {era Magog, cu ostea sa cea frumosa
de cal si cal&refi, inarmafT cu scuturi, coifurf, sabil, lanci, pilurT, arcuri
si sagep*. Acestia venind din fundul m6da-nopdi, insofif! de alte po-

p6re multe, cSlannd pe caT, vor navali ca o furtuna asupra j:SreT lu! Israel,
') Numele de Gugu, Guga, Goga si Gogan sunt si asta-di in us la teranil ro-
m&ni, mai cu semi la eel de la munte.

s
) Phoenixul, paserea cea rara si miracuMsa a anticitatil, era venerati si in nordul
Dunaril de jos. A se ved6 pag. 640.
») Vechil regi romanl inca aveaii o lance (hasta) ca emblem^ a puteril suverane. —
Justin i lib. XLIII. 3: Per eadem tempora (Romani) reges hastas pro diademate
habebant, quas Graeci sceptra dixere.
NIC. DKNaUSIANO, 46
ca s6 o pradeze si devasteze. EI, vor cutriera pSmentul in triumf, vor duce

pe Ebrel In captivitate, apol implinindu-sl misiunea lor, vor fi distrusl
cu tojil de mania ceriulul x

).
Profep'a lui Ezechiel avea, fara indoidla, in vedere tradip'unile vechi despre
infricosatul rSsboiu al Giganfilor, cand acestia urmarind pe del i alungase

pana in Egipet.
Profetul I e r i m i a , care traise cu pudn inainte de Ezechiel, vorbesce despre
acelasi popor 2
), pe care-1 numesce numal simplu, predatoriul ginfilor
(praedo gentium), care va veni din o {era departata din parfile de meda-
nopte, de la capgtul pamelitulul; popor de calareji si arcasl, vitez, puternic
si vechiu 3
), vorbind o limba, pe care Ebreii nu o injeleg. El sunt un
popor mare, crudl si fara mila; vocea lor mugesce ca marea, si vin pe cat
mat iufl de cat vulturil, top* in sirurl, ca omenl de rSsboiii. Ef vor im-
presura cetatea IerusalimuluT, vor distruge tote cetafile cele intarite ale lui
Iuda si vor preface tera Ebreilor intr'o pustietate, in cat nu va mai remane
om Ebreii vor ajunge se

in Ierusalim ;
6r fie sclavl strainilor
intr'un pament, care nu este al lor 4 ).
Cu sese secule in urma lui Ezechiel, face amintire de Gog si Magog
Apocalipsul lui loan Theologul.
Vorbind despre timpurile cele din urma ale lumil, autorul Apocalipsulul
ne spune, ca atunci cand se vor implini o mia. de anl, de cand a fost inchis
intr'un adanc balaurul eel vechiu (Typhon, diavolul, satana), atunci acesta
va fi deslegat si esind din inchisorea sa va aduna pe langa sine si va con-
duce la rSsboiu pe pop6rele Gog si Magog, ce sunt respandite in cele
patru colour! ale lumiT, si al caror numer este cat nasipul maril B
). Acestia
se vor revSrsa peste suprafaâ parnentuluT, vor asedia cetatea cea iubita a
IerusalimuluT; in urma insa, focul ceresc va cade asupra lor si-I va nimici 6
).
In Apocalips, dupa cum vedem, not avem numal o simpla variants din
tradip'unile, de carl ne vorbesce Ierimia si Ezechiel, orl cu alte cuvinte din
legenda cea vechia a Giganfilor, seu a Pelasgilor de la Carpaff.
Sub numele de Gog si Magog, eel vechi infelegeau cu deosebire pe Gefl
si Mas sage {I.
*) Cartea lut Ezechiel, c. 38. 39.

2
) Cartea lui Icremia, c. A — 6.
3
j Cf. Virgiliu, Aen. VI. 580: Hie genus antiquum Terrae, Titania pubes.
*) Despre captivitatea Ebreilor la Gog si Magog, vom vorbi mai tirdiu.
5
)
Dnpa cum vedern, Apocalipsul considers pe Gog si Magog ca poporele mame,
din carl descindeaii tdte gintile pelasge, respandite in diferite parti ale lumii vechi.
6
)
Apocalipsul S. loan Teologul, c. 20, 7—10.
Insa Santul Augustin, rnai mult teolog de cat istoric, a cercat sg inter-
preteze pasagele Apocalipsului, cu privire la Gog si Magog, mal in mult

sens eclesiastic. Insa cu tdte acestea, cuvintele sale sunt remarcabile; ele
constata un adever istoric, ca o parte din autorii vechimii, credinciosT tra-
difiunilor moscenite, infelegeatt, sub Gog si Magog, pe Ge{I si Massage^!.

«GinpiIe acestea*, scrie densul, «pe carl Apocalipsul le numesce Gog si
Magog, nu sunt a se infelege ast-fel, ca si cum ar esista in unele parfi

ale pamentului ore-carl barbarT constituifi sub numele acesta, seu precum
i numesc unii Gefi si Massagefi» 1
).
Tot ast-fel resulta din oraculele sibylline, ca feYile, in carl locuiau popdrele
Gog si Magog, se aflau situate la nordul Thraciet 2
).
Tradidunea despre Gog si Magog ni se presinta si in legendete epice

despre Alesandru eel Mare 3
).
T6ra popdrelor numite Gog si Magog e descrisa in naradunile acestea,

ca neospitala, selbatica si sterila; ea este espusS venturilor, ploilor $i geruluT
de meda-nopte; insa cate o-data dnuturile aceste sunt infadsate ca un pSment

fecund si av£nd o clima forte blandS.
Gindle Gog si Magog, ne spun aceste legende epice, facuse o in-
vasiune catre pSrtile meridionale. Ele inchisera pe Alesandru in Macedonia

si-1 facura prisoneriii. insa Alesandru scapS, apoT stringand o ostire nenu-
meratS plecS si cuceri f£ra acestor popdre, care se ana situata langa strim-
torile Caucasului *). Cei invinsi se retrasera intre doue catene de munji,
can se inalfau pana la ceriu. Alesandru insa, ca sS impedice pe viitoriu
incursiunile acestor popdre, inchise pasul acesta cu o pdrtS inalta, lata si
puternica de bronz, on de fer D

). De aicT aceste gin{I vor esi numat la ca-
pgtul lumiT spre a face invasiune asupra ferei luT Israel.
Dimpreuna cu Gog si Magog, Alesandru eel Mare inchise cu porfiie sale
de bronz, seii de fer, inca alte 37—40 popdre, ale caror nume le aflXm in mare
parte, in aceeasi regiune geografica, unde locuiau vechii GiganfT, sdii Gu-
gam de asta-di.
') Augnstini De civit. Dei, lib. XX. c. 11: Gentes quippe istae, quas appellat Gog
et Magog, non sic sunt accipiendae, taraquam sint aliqui in aliqua parte terrarum bar-
bari constituti, sive quos quidam suspicantur Getas et Massagetas etc.
-) Friedlieb, Oracula Sibyllina, lib. III. v. 508-513. — Ibid., p. XXXIII.

') La legenda di Gog e Magog, la Graf, Roma nella memoria e nelle immagi-
nazioni del medio evo. Torino, 1883. Vol. II. p. 507—563.
*) Vedi mat sus pag. 664.
5
) De fapt, numai o simpla variants ebrea din legenda Titanilor, carl au fost inchisl
sub pamfint cu un Eid puternic si cu port! de arama (Hesiodi Theog. v. 715 — 735).
No! reproducem aid numete acestor popdre dupS versiunea intitulata'
Revelationes din sec. VIII — IX, ce se atribue lut Metodiu; adaugem

unele variante din narafiunea lul Pseudo-Callisthene, anteri6ra sec. VIII d. Chr.,
si punem tot-o-data in comparatiune numirile actuale ale mal multor lo-
calitafl din Romania, ce ni se par, a fi maT mult or! maT pufin, identice cu
cele din legendele sus amintite.
Lista popdrelor din familia Gog si Numiri actuale de localit&ii

Magog dupd legenda epical, a lul in parfile de apus ale
Alesandru eel Mare. Romdniei.
1. Gog si Magog ') 1.
2. Marson *) 2. Marsani (jud. Dolj).

3. Mosach 3. Mozacen; (Arges si Teleorman).
4. Thubal s
)
4.
5. Anog (Anugi, Nunii Ps. Gal.) 5.
6. Ageg (Egi Ps. Cal. *). 6. Ogean (Dolj).

7. Athenal 7. Antina (Romanaî); Oltenl (Valcea).
8. Cephar 8. Cepari (Romanaji si Arges).
9. Pothim (Photinaei Ps. Cal.) 9. Putinei (Mehedinti si Dolj).
10. Hei 10. (Hau, nume familiar 6 ).
11. Libii 11. Libicesci (Mehedinti).
12. Cumei 12. Camuesci (Mehedinti).
13. Pharilei (Pharizaei Ps. Cal.) 13. FaurescI (Valcea).
14. Ceblei 14. Ceple (Dolj).
15. Lamarchiani(ZarmantianiPs. Cal.) 15.
16. Charchanii 16. Gorgani (Olt).

17. Amathartae 17. Amarade, riu, vale, plasa (Gorj).
18. Agrinardi (Agrimardi Ps. Cal.) 18. AtarnaJI (Mehedinti, Dolj).
19. Alan (Alani Ps. Cal.) 19. Olan (Mehedinti), Olanesei (Valcea).
20. Anufagi seu Cynocephali 20. Afumafi ? (Olt, Dolj), Caneni (Valcea).
') Done sate cu numele de Mocod se afla in regiunea de nord a Carpatilor, unulln
districtul Nasaudului si altul in comitatul Zaboiji.

2
)
Numai in Oraculele sibylline (Ed. Ffiedlieb) lib. III. v. 512. — Acesti Marsoni, s6u
Marsani, auconstituit probabil in vechime poporul nedivisat,din care faceau parte triburile,
ce le afl&m risipite maitardiu: Marsi in Apeninf, Marsi de Ianga p&durea tcutoburgidl

si Marsigni, ce locuiau langi Riesengebirge in Silesia de ast5-di. ,
3
)
Mosach (Mesech, Mesoc, Mosoc) si Tubal ne apar si in traditiunile biblice.
AmSndoi eraii fiil lui Iapet, care domnia peste muntil Scythiei si regiunile de nord
(Chronicon pict. Vindob. cap. 1). Din Mosach descindeafi Cappadocii (Ibid. c. 1). DupS
alte traditiuni Illyrii si Mossynil (Riese, Geogr. lat. min. 161. 165). — Patria lul Tubal
era, dupS legendele germane, Transilvania (Tibalt von Siebenburgen. Grimm,
Deutsche Heldensage, p. 104. 212). Din Tubal descindeau Hispanif (Chron. pict. Vindob. c. 1).
*) In Oraculele sibylline Aggon (=AgonI), in Liber generations Aggei langa Gangini

(Riese, 164, XLVIII). Se pare, ca numele de Agathyrsi ne indica pe Aggei Tyrseni.
Un rege vechiu al Scyfilor purta numele de AgaStes (Steph. Byz. v. iTsvutxaitacov).
s
) Jipescu, Opincaru, (BucurescT, 1881), p. 21.
21. Caribei 21. Corobai (Mehedinti), Corobesci

(Gorj).
22. Tbasbei (Tarbaei Ps. Cat.) 22. Tfirbosci (Romanafi).
23. Phisoloraici (Phlsolonicaei.fi?-. Cat.)
23. Fiscalia (Fiscfileni)? (Valcea).
24. Arceni
24. Arcanl (Gorj).
25. Saltarei (Saltarii Fs. Gal.) 25. SWtarei (Valcea); Slatarl (Dolj).
La acestea mai adaugem inca urmatorele triburl dinPseudo-Callisthene 1
):
26. Phonocerati 20. Pangarap (nuraal in Moldova).
27. Syriasori 27. Silisciora (Gorj, Romanati).
28 -
Ionii 28. IonescI (Gorj, Olt, Valcea).
29. Catamorgori (De sub inaguri?) 29. —
30. Campani 30 . Campenl (Romanati, Olt).
31. Samandri 31. §umandra (Mehedinti).
32 -
I PP ii 32. Calarasi (Dolj).
33. Epambori 33. iepurani (Olt).
34. Diphar 34. Dervari (Mehedinti, Dolj).
35. Caloni, var. Chalonii 35.Caloiu(Mehedinti),Caluiu(RornanatI).
36. Exenach 36. —
37. Imantopodi ( =i Car! au piciorele 37. —
incinse cu curelc).
-
Dupa cum vedem diferitele triburf aliate cu Gog si Magog i-st aveaii
locuinfele lor pe teritoriul Olteniel de ast3-di; eraii asa dicand vecine cu
Guganil 2
).
In fine mat amintim aid inca doue variante cu privire la legenda despre
Gog si Magog.
In una din aceste, de origine germana, al caret fond este f6rte vechiu, po-
pulafiunile Gog si Magog ne apar sub numele de Rimtursi 3) adeca
Arimii Tursenl.
La Homer si Hesiod, GiganfiT, cart se luptau cu Typhon in contra deilor,
incS sunt din {era numita' Arimi *), situata in partea de nord a Dunaril
de jos. Tot ast-fel si la poetul Claudian patria Giganfilor porta numele de
Inarime 5
), o simpla imitafiune a formel grecesd eEv 'Aptjxois.
*) Pseudo-Callisthenes (Ed. Mullerus), lib. Ill, c. 26. 29.

J
) Dupa Cosmographia M
Aethicus Istricus (Graf, Roma, II. p. 534), aceste popu-
latiuni aveaii metropola vastS. si putemica, ce purta numele de Tareconta (var.
Taracont). Ea se afla situati in o insula a Oceanului (s6u a Istrulul, din timpurile
pelasge), care curgea pe langi terile Gog si Magog. Alesandru eel Mare, in cursul res-
boiuluT cu Gog si Magog, a venit panS la distanta de 20 miliare de acestS metropola.

Am pute" crede, ca sub numele de Tareconta este a se intelege vechia Tirighina
de langa gurile Siretului. in partile acestea a trecut Alesandru eel Mare DunSrea, cand
a avut resbel cu Gejil. Tot in regiunea ace"sta, de la mare pana la Siret, locuia poporul
numit Tyragetae. var. Tyrangottae (Ptolemaei lib. III. 10. 7. Ed. Didot).
») Graf, Roma nella memoria del medio evo. II. 560.
4
) Homeri Iiias II v. 783. — Hesiodi Theog. v. 304.
5
) Claudlanus, Panegiricul despre consulatul VI al lui Honoriu. Praef. v. 18.
726 PELASGII SEU PRO TO -LATIN 1 1.
DupS. alta legenda, ginfile Gog si Magog se aflati sub dominafiunea luT
P o p a Ion (presbyter Johannes, prest Ian), un principe, a cam! putere se
estindea si peste o parte mare a Asiei ]
).
F&ra indoelX, no! avem aici numai o reminiscenfa despre regele atat de
onorat in istoria jpoporulu! pelasg, lanus, care inainte de a trece in Italia,
domnise peste Arim! 2

), si al carui tip ni se presinta si pe monetele Daciel.
l
3. Hecatonchirii ( E%a% oy%slqeg, Centimani).
La familia Giganfilor aparfineau dupa tradifiunile grecesci si asa numifii
Hecatonchiri, 'E%iiQYfzir>zz, o generafiune superba, omen!, de o staturi

colosala, ce! ma! puternici din top* fai pamentulul.
Hecatonchiri! erau numai trei la numer. Numele lor era Cottus 3
),
Br i a reus si Gyas seu Gyges 4

). EI dau ajutoriii lu! Joe in contra Ti-
tanilor 5
|; dr dupa terminarea acestui resboiu nefericit pentru rasa pelasgS, ei
sunt insarcinaf! se padesca pe Titanil invinsi ininchisorea numita Tartaros 6

).
Hecatonchirii, dupa cum resulta din Hesiod, nu formau un trib seu ginte
deosebita. EI erau numai representanfil seu capeteniile puterii militare a
StatuM pelasg, «cei mai puternici din tofl fii pamentulul » ?).
Pe lahgS atribufiunile lor militare, Hecatonchirii mai aveaii tot-o-data si
funcp'unl judecatorescl. Ei erau chiemap! se judece ca arbitri in procesele
cele mai insemnate 8

). Inchisorile publice erau sub autoritatea lor. Originea
numelul de Hecatonchiri, dupa infelesul cuventului sxoaov, si dupa esplica-
fiunea, ce ne-o da Hesiod, se reduce la numerul de 100.
*) Graf, ibid. vol. I, p. 258; H, p. 548—557.

2
) A se vede ma! sus pag. 617.
s
) O familia regala a Getilor din Thracia purta numele Cotys = Cotus. Un Cotiso
este rege al Dacilor in timpul resboiului civil dintre Octavian si Antoniu. La Ptolemeu
un trib al Daciel are numele de Cotenscs. Numele familiare de Cotu seu Cotul si
Co tea sunt respa"ndite si asta-di la poporul roman.

4
) Uu-rj? la gramaticul Apollodor, Gyas la Horatiu, Gyges la Ovidiu si Hygin.—
Guiul, ca nume personal la poporul roman ne ma! apare si in documented istorice
(Hasdeu, Cuvente, I. 131).
s
6
) Hesiodi Theog. v. 734— 5. — Apollodori Bibl. I. 1. 4.
') Hesiodi Theog. v. 154—155. — Caracteru! militar al Hecatonchirilor resulta si din

Eneida lu! Virgil, 1. X. v. 565.
8
) Dupa cum ne spune Pausania (II. 1. 6), hecatonchirul Briareus a fost luat ca
judecatoriu-arbitru in procesul, ce l'a avut Neptun cu Sorele pentru istmul CorintuluT.
No! avem aic! numai urmele unei institufium vechi pelasge, care se in-
temeia pe centurii, seii pe numerul de 100 familii, si care ni se pre-
sinti in o lumini ceva malt clara in istoria primelor secule ale poporului
roman.
Cea mai vechiX constitujiune militara si politica a Romei a fost inte-
meiata pe centurii, seu pe numerul de 100 familii 1

).
La inceput fie-care trib, seii comunitate de familii stabilite pe teritoriul
Romei, avea se dee cate o centuria, seu 100 de cSlarasT, celeres 2

). In
fruntea fie-carei centurie miiitare se afla cate un centurio s

) seii c en-
ten ari us 4
); la Dionysiu sxaiovapy;/)? 5
).
Pe langS. acesti centurioni seii xapitani de centurii, ni se mai presinta

in organisafiunea vechia a poporului roman inca o alta clasa de demnitari,
sub numele de Centumviri. Membrii acestui colegiu eraii alesi dupa triburi,
cate trei pentru fie-care trib.
Caracterul primitiv al acestel instttup'uni antiquissime era militar, intocma
ca at centurionilor seii capitanilor de centurii.
Centumvirii constituiau la inceput un inalt tribunal militar, numit judi-

cium hastae (de sigur cu infelesul de judecatoria dstei). Insemnele
demnitatii Centumvirilor eraii h a s t a seu lancea. Inaintea tribunalului cen-
tumviral era implantata o hasta. Martial numesce colegiul Centumvirilor,

« gravis hasta* «ej, adecS tribunal (ost&sesc) de o inalta autoritate; Silviu
Stafiu i da numele de mioderatrix hasta* ?), adeca tribunal (osta-
sesc), care guverneza.
Insa in timpurile din urma ale republicei, colegiul eel ponderos al Cen-
tunvirilor ajunse a fi numai o umbra a insemnStap'I sale de o-dat2; un simplu
tribunal de arbitrii, chiemat si judece mai cu semi in cestiunile de ereditate,
unde se tracta de originea familiara a averilor.
Centuriele, seii comunitafile miiitare administrative de cate o 100 de fa-
milii, aii format basa dreptului public in tote tinuturile pelasge, inca din cea
mai obscura vechime.
•) Mommseit, Rom. Gesch. I. 65.

s
) LiTii lib. I. 13.
3
) Yarronis L. L. lib. V. 35: Centuriae qui sub uno centurione sunt, quorum
centenarius Justus numerus.
4
)
Yegetii lib. II. 8: Erant etiam centuriones, qui singulas centurias curabant: qui
nunc centenarii nominantur.
5
) Diouysii lib. II. 13.
e
) Martialis Epigr. VII. 63. 7: miratur adhuc centum gravis hasta virorum.
') Statii Silv. IV. 4. 43: Cessat centeni modcratrix judicis hasta.
In Hi span i a, comunitap'le nap'onalesubnumele de centuriae, aiicontinuat

se subsiste chiar si in timpul dominaifiunil romane; aid fie-care centuriS cores-
pundea din punct de vedere al organisafiunii politice unui pagus roman ').
La a. 415 d. Chr. impSratul Honoriu promulgX o lege, prin care des-
fiinj:6za pentru tot-de-una in imperiul de apus institufiunea cea nelegala' a
centenarilor, carl, dupS cum ne spune textul acestel Iegi, i-ssl atribuiaii
dreptul sS ImpSrf^sca poporul pagan in centurii 2

). in Gallia, in provin-
ciele germane de langX Ren si pe teritoriul Ligurilor, ni se presintS de

asemenea cent en a s6& centuria, ca cea din urma subdivisible admini-
strative. In fruntea unei centene se afla un centenariii, cu atribufiunile
unuT judec3toriii mat mic, s6u jude de sat s
).
Acelasi sistem de administrafiune comunala i-l avuse si Rom anil din

peninsula balcanica. Aici centenele ne apar sub numele de xatoovotdma '),
intocma dup3 cum pe teritoriul Romaniei se numesc si ast5-dl cStune

subdivisiunile administrative ale unei comunitSfl rurale.
La populafiunea de origine pelasga din Dalmafia autoritatea civilX si mi-

litarS a comunclor era constituita' in evul de mijloc tot pe basa centenelor 5
).
Pe teritoriul Transilvaniel §i al Ungariei, Romanit au format incS

din timpurt dep3rtate o milifia stabilS pentru apararea castrelor si frontie-
relor, juxta antiquam et laudabilem consuetudinem. Aceste comu-

nitafi miiitare si-au avut centurionii, seu centenaril sSI, pana in seculul
al Xlll-lea ").
») C. I. L, vol. II. nr. 1064.
Codex Theodosianus
') (Ed. Godofredi, a. 1665) Tom. VI, 291. an. 415: Impp.
Honorius et Theodosius AA Chiliarchas insuper, et Centonarios, vel qui
sibi plebia distributionem vsurpare dicuntur, censuimus removendos.

!
) Bftluzii Capitularia reg. Franc. Tom. I (Ed, 1677) p. 19: «Decretio Childeberti regis
data circa annum 595: Si quis Centenarium aut quemlibet judicem nolucrit super
malefactorem ad prindendum adjuvare, etc.— Cf. Ibid. Tom. I. p. 690. — Du Cange, Gloss,
rned. et inf. Centena: singuli comitatus,
lat. v. pagi seu territoria et regiones divide-
bantur in Centenas, quibus praeerant minores j
udices . . . qui a Centena Cente-
narii appellabantur . . . Dicta vero Centena a centum familiis quibus constabat.
*) Nicetas in Alexium III. 2, dupS un anumit codice (Vedi Da Cange Gloss, med. et
inf. graecitatis v. xatoBva). — Tomnschek, Zur Kunde der Hamus-Halbinsel (Sitz.-Ber.
Akad. d. Wiss. Phil. hist. Classe, XCIX B. 486): Unter Isaakios II Angclos (1185 fg.)
bargen doch noch immer die Schluchten des Haemus und der Rhodope zahlreiche wla-
chische xatoovo-roitia.
8
) Lncio, Hist, di Dalmatia (Venetia, 1674) p. 212: Vengono anco iui nominati alcuni
Setnici, il che in Croato si dice Satnitk, e significa capo di 100, huomini, e e il rae-
desimo che Centurio, in Latino, e di questi ve n'erano anticamente molti.
") Regestr. Varad. § 44. An. 12.: quod praenominatus Vaiavoda... cum esset
O tradifiune important^ istorica despre institufiunea centenarilor, seii
catunarilor, la populafiunca romana de ia Carpaft o aflam in cea mat
vechiS cronica medievalS a Raguset.

Reproducem aici partea privitore la aceste cipetenil vecht ale triburilor
pastorale romane :
tin an. 743 a venit si s'a stabilit (pe teritoriul RaguseT) popor fdrte mult
din Bosnia .. . si au mat venit -si Murlact din pSdurile de asupra Na-
rentet, mai mulft Catunart, dintre can unul era cap peste toft, si ve-
nise cu o mare mulfime de animale domestice de diferite rase An. 744.

£r dupS ce au venit dmenit ValachT din D ogiu 1
), eiincepura se puna la
cale ca sS separeze pe fie-care generafiune pentru sine insast, fund dmenl

cu avert mari, de aur, argint, vite si alte lucrurt, intre can eraii mulfi C£-
tunarf, si fie-care din acestia se considera ca un comite, avend fie-care
directoril set. Unul era mat mare peste caT, altul peste vitele cele mart,
altul pentru animalele mai mici, altul peste porci; unul pentru rendu^la
case!, si altul, care se dee ordine la supusil amintift mat sus. Apot era unul
peste toft, care se chiema Mar el e Catunariij si acesta era din n6mul
Pastorilor, fiind-ca ast-fel se numiau et, considerandu-se ca nobilt,
atat erau el de avuft de vite, si mat cu sema de ot. Acesti Catunart
amintift mat sus facura un sbor (consiliii general) si imparfira poporul in
tret clase, dupa starea fie-caruia. In o parte se aflau omenit de nem (no-
bilit), in alta omenit din popor, iar in a treia servitorimea, fiind-ca venise
din Valachia atatca slug! pentru vite, incat formaii o mulfime mare
de dment» 2
).
eorura centurio et ipsi castrcnses. — Ibid. § 254. a. 1216: Castrenscs de Clusdc

centurionatu Agad.
') Aici sub numele Dogiu, inlocuit raai la vale prin terminul de Vulachia, avem
a intelege teritoriul DacieT vechi.
2
) Cronica la piu antica di Ragusa, scritta, per quanto pare, nel XII1I secolo,
ricopiata da un Ms. molto antico, e consumato. Manuscris in Bibliotera Academiei
jugo-slave din Agram sub Nr. II. d. 160: (An.) 743. Vensero asai gente de Bosna. ..
et eziam vensero de Murlachi da bosco sopra Narenta, piu Catunari, fra Ii quali
era uno capo sopra tuti, e vensero con grande multitudrae de bestiarac de diverse
raxon .. . (An. 744). Et dopo che sono venuti horneni de Dogiu Valasi, de queli
tora (hora) comenzarno far modo di spartir ogni generazion per si (se). Perche parici
Valasi esendo richi de averc, d'oro, d'argento, bestiame, et altre cosse;

fra li quali erano molti Chatunari, che ognuno se stimava come Conte, et ogni
uno aveva soi Naredbenizi (direttori). Chi era governator di cavali, chi alo bestiame
grande, chi alo menuto, chi ah porzi, chi servia a la ordinazion df; la casa, chi stava
per comandar ali diti subjecti. Pur era uno sopra tuti, qual si cjamava Chatunar
DupS cum vedem, Analele cele vecht ale Raguset fac amintire de tret
grupe de migrafiunt pastorale, can se stabilise pe teritoriul acestut district.
O grupS de pastorl venise din Bosnia, alta din pSdurile de asupra Na-
rentet; er a treia, cea mat numerosa, mat avuta' si mat bine organisatS, era
compusa din p^stori! valachT, cart venise din Dogiu, seu din Valachia,
de la Dunarea de jos.
AcdstS migrap'une din urmS este in tot casul anterior^ erel crestine. Not avem
aid numaf un resunet al unor evenimente din tiinpurt departate, o tradi-
p'une despre miscarea cea mare a triburilor pclasge de la Carpaft catre
pirfile de apus ale Europe!.

Ca nume si ca institup'une, Hecatonchirit lui Hesiod corespund la
Centumvirit din timpurile vecht ale Romei si la marii C&tunart at
triburilor pastorale de la Carpaft 1

).
•;'... .] j
'
4. Arimi (Artmani, Kami, Arimaspi, Arimp haei)

in Dacia.
Cea mat estinsa, mat civilisata si mat rSsboinica' populajiune pelasga in
pSrJile de nord ale Duniirit si ale M£rit negre, au format'o in timpurile pri-
mitive ale istoriet asa numipt Arimt.

Arimit ridicara' la cea mat inalta gloria puterea military si politics a Pe-
lasgilor.
Teritoriul ocupat o-data de acesta* nafiune in Europa, Asia si Africa, a
fost forte vast, si numele Arimilor, Arimanilor, Ramilor seii Ramnilor, cum
se mat numiaii et, a rSmas prin tradifiunt, prin legende si prin numirt de
localitaft, in memoria diferitelor populafiunt din ccle tret continente.
Cea mat vechiS amintire despre Arimit de la Carpap! si Istru, not o aMm
grande, et era della stirpe Perorale (Pecorale); p.erchesi cjamavano cusci (cuxi) per no-
bilta, tanto erano richi de bestiame macxime pecore. Quali diti Catunari fezero fare
un sboro (consiglio gencrale) et per suo chasa (chaso) fezero spartia de populacio in
tre parti: in una parte gentiloraeni, in altra populi, in terza servidori; perchc tanti servidori
erano venuti de Vulachia con bestiame, che erano gran quantita de horaini (A se
ved& si Cronica publicata de Makusev in H3C.ifcAonairiji o6i> iieTopiwecKHXt naMimiiix-L
u jibiToniicaTcnHXT. HyOpoiiiimca. St.-Peterburg, 1867, p. 305—315).
') O legiune romani avea in timpurile vecht 55 de centurionT s6& centenari (Ve-
getiu, II. 8). Cand Hesiod ne spune asa dar, c& Hecatonchiril aveau fie-care cate 50
dc capete, este afara de ori-ce indoiela, ca densul voiesce prin acesta espresiune figurata
se indice, ca fie-care Hecatonchir avea sub ordinele sale alti 50 hecatonchirl sou cen-
tenari mat mici.

la Homer ]
), care ne spune, ca teribilul gigant Typhon, — care ajungea
cu o manS la resarit, cu alta la apus 2

)
— care se luptase cu Titanil si cu
Giganfii in contra coalifiunii deilor, —a fost din {era Arimilor.
Acest Typhon, un adversar violent si netmpacat al populafiunilor de alta
rasa, umpluse de terore, prin incursiunile si resbdiele sale, tote regiunile
AsieT anteridre si ale Egipetului.
In tradifiunile nafionale ale Grecilor, el este infafisat ca un monstru in-
fiorStoriii, care dupa ce cucerise lumea de la resarit pana la apus, voia se

domnesca si peste ceriu 3
). In religiunea osiricS, el este representafiunea
idealists a spiritului rSu 4
); er la poporele dintre Euphrat si Indus, seii in
religiunea lui Zoroastru, Typhon e demonul inimic al genului uman, prin-
cipiul rSului si al intunerecului, anticristul paganiitap'i ; si aici el este de-
sernnat sub numele seii national de A rim an, 'Ap$t|j.dv'.oc, Agsqjtdyvjg 6

).
Un alt eroii al anticitap'i pelasge era adorat pe teritoriul Panonniei si in
suburbele Rome! sub numele de Arimanius °). Acesta era Prometheu,

regele martir al Scythiei de la Carpap", representantul civilisafiunii pelasge
din epoca de petrS, numit in limba religiosa' Mithras.

La Umbrii, pe al c&ror teritoriii no! aflam un vechiii oras numit Ari-
minum, Joe, parintele deilor si al omenilor, mai avea si epitetul de
Armunus 7
), adeca Jupiter al Arimilor, iniocmai dupa cum la vechii Romani
divinitatea suprema a ceriului era numita si Jupiter Ruminus; er la Capa-
doci Ziij? &y.%kq 8
).
In fine, Marte, puternicul deu al r£sboielor, a carui resedin{X se afla pe
teritoriul Getilor 9
), incS purta epitetul de Arimanios )0
); er o ficS a sa era
numita 'Apjxovia.
La familia etnica a Arimilor de la DunSre aparp'nca si populafiunea cea

avuta de aur din regiunile centrale ale Carpap'lor.
J
) Hoilieri II. v. 783: elv "Apiu.oi{, oth tpaai TofiuEo; ?jif*s:«at sinaz-
2
3
) Hesiodi Theog. v. 836 seqq — Apollodori Bibl. lib. I. 6 3.
4
) Lepsius, Uber den ersten agypt. Gotterkreis, p. 48 — Pliilnrclins, De Isid. c, 41.
'-) Plutarch us, De Isid. c. 46.
?) C. I. L. vol. III. nr. 3414. 3415. — Ibid. vol. VI. nr. 47.— Ct. mai sus pag. 370.
') Husclike, Die Iguvischen Tafeln. II-a. 7. pag. 20. 322.

8
j Stmljonis lib. XII. c. 2. 5. — Cu epitete nationale, Joe era adoiat la Dodona ca Zeu?
l[=).aaY'.xoc, pe vdrful muntelui Alban ca Jupiter Latialis si in Caria ca Zeus K<Jp:os.
9
) Val. Flacci Argon. VI. v. 619: Ecce autera Geticis veniens Gradivus ab antris.
1
") Plutarchus, Themist. c. 28 fine.— Dcul Marte sub numele de Hirmin estcamintit si
in cronica medievalS a lui Witechind: quia Hirmin graece Mars dicitur (Grimm,
D. Myth. I. 1854, p. 327).
DupS tradifiunile culese de Herodot de la Grecit de langa Marea n£gr&,

Agathyrsus, protopSrintele Agathyrsilor de langX riul Mdptc (adl Mures), a
fost un fiu al Echidnel x

) ; er dupa Hesiod Echidna era din fdra Ar m i i I o r »)'.
In Odyssea lui Homer, Arimil de la Dunare sunt amintifl sub nume'.e de

Erembi 3
), seii Arambi, dupa cum rectified acesta numire Posidoniu, filo-
soful stoic din sec. II a. Chr. 4

). Aici litera b represents un sunet nasal,
pe n, Arambi = Aramni 8
).
Aceiasi Erembi ne apar la Dionysiu Periegetul
cu epitetul de munteni, opeaxijioc Tot-o-data Dio-

nysiu mat face in poema sa geograficS. o alusiune
destul dc evidenfa, ca Erembil Iocuiau langf munfil
Rhipaei 6
) si cii erau din genul Titanilor 7
).
In tradifiunile epice ale anticitafil, no! maT aflam

si alte amintiri importante despre {era Arimilor din
nordul Thraciei.
241.— Figuraunui Ariman,
dupax planisferul
f |
.
,
egiptean
-, .
T
La TT
Hesiod, regiunea
°
.
de lanea
,
& muntele Atlas

'
. ,
. . ,.
—
al lui Kirch er. — Dupuis, s£ii {era Hyperboreilor — aceea, unde se afla b5-
Origine de tous les cultes,
i auru care pa dia merele de aur.este numita ipsavii
i
''"
'
Atlas PL 6. ...
7 a la 8 ).
Sub numele de eps|ivTj ialcc ne apare in Odyssea lui Homer 9

) si teritoriul
eel legendar al Hyperboreilor, unde se retrageaii sufietele eroilor decedaf!
spre a se bucura de o vietS eterna si fericita 10

).
Aid terminul de ips.\vrq aplicat la -fata, este — in ce privesce originea si
semnificafiunea sa — numal un simplu epitet geografic, format din numele

etnic al Arimilor, Arimanilor seu Aramnilor.
Autoril grecescl au cercat in tote tirapurile s5 reproduce in scrierile sale
'). HcrodoM lib. IV. 9. Echidna mai apare si ca fica lui Agathyrsos I si mama lui
Agathyrsos II (Roscher, Lex. d. gr. u. rom. Myth. I. 1214).
I) Hoineri Odyss. IV. 84.
*) Strabonis lib. XVI. 4. 27. — Dupa Avienus (Descr. Orb. v. 271) nigri Erembi
Iocuiau in apropiere de Gades. Cf. mai sus pag. 417.
5
) Sehuchai'dt (Vokal.d. Vulgarlat. III. 93— 4): Samnium = sabniurn; somnus = sobnus;
scammim — scabnum.
e
) Dlonysit Per. v. 962—3: iipi? &vt£c£p«&ni oitat ptifSjs Cs-fipoio |
Xoitp&v ipscxiumv feapw-
') Dlonysii Per. v. 180: xtxSiviita ouSa? Eps|ipiuv. — Hesiodi Theog. v. 209.
8
») Homed Odyss. XXIV. v. 106.

,0 Platoiils Axiochus, la fine.
)
PELASGIIDENORD. 733
numirile etnice si geografice ale Barbarilor sub o form3, care sg aibS ddue
infelesuri, unul originar grecesc si altul derivat barbar 1

). 'Epeiivrj -fata cu
infclesul sSCi geografic este J^ra Eremnilor s<Su Aramnilor; &r cu tn-
telesul etimologief grecescT, eps|tv/j -fata este fe>a cea negurdsS, n£grfi
si infiorStore 2
).
AcelasT epitet geografic, insa sub forma de epuiivoc,, ni se presintS si in Argo-
nauticele M Orpheu. Aid cetatea cea puternica a lul Aiete, care domnia si peste,
regiunea Colchilor, este numita xtl-ftx; spupiv 3
). In aceeasT poemS, riul Phasis,
4
s<§u Buzeul de asta-dT, este numit <&&&.z lpyp% si Oaat? sopou-sv^c ). Ca-
racterul geografic al acestui epitet i-1 afl&m si mal bine precisat la Dionysiu
Periegetul, care ne spune pe basa unor fantant vechl, dar ast3-dl disparate, ca
riul Phasis isvoresce din muntele Armenios, arc' oSpso? 'Apjisvfoio 6
).
Arimil, sub forma de Armenl, ni se presinta si la Pliniu. fntr'o notifS
geografica, estrasa nu scim din ce autor vechiu, d£nsul amintesce tn apro-
piere de munfit Ceraunid, seii de munfii Cernel, pe Armenochalybes *),'
seu pe fauriJ de fer din f6ra Arimilor. Sunt aceeasl maiestril celebrit tn lu-
crarea metalelor, pe can Eschyl i numesce tn o formS alteratS cu inten-
tiune, XaXups? hr$p.?pw 7

), dand ast-fel cuventuM de Armenl s£u Ariment
tnfelesul grecesc de avij^spot, adedi barbarl, inhuman?.
Arimil de la Dunarea de jos ni se presinta in fantanile geografice vechl
si sub numele de Rami.

Dupa Ptolemeu, unul din orasele ccle mat insemnate ale Daciel meridionale
purta numele de Ramidava 8

), adeca cetatea Ramilor seu Rami lor.
Dup& distanfele de longitudine si latitudine, ce le aflam la Ptolemeu, orasul
•) Micali, L'ltalia avanti il dominio dei Roman! (Ed. 1826) I. 40: i Greci . . . ebbero
mai sempre vaghezza far convenire al proprio idioma le voci straniere die
dinotavan l'origine e i costumi delle nazioni . . . ne solamente le citta. e le province, ma
i mari, i flumi e gli uomeni etc.— Platonis Critias (Ed. Didot, Vol. II. 254).
2
) Schimbarea lu! a in e in numele Arimanilor ni se presinta si in pSrtile de apus
ale EuropeT; ast-fel in o diploma a imp. Conrad din 1039 in loc de ariraanos si ari-
manas aflSm erimanos si erimanas (Baluzii Capit. II. 899).
'>) Orphei Arg. v. 764.
*) Orphei Arg. v. 85. 1052.

5
) Dionysii Per. v. 694. — Tot ast-fel ne spune Procopiu (Bell. Fers. II. 29), cS riul
Phasis, care in partile sale de sus se numia Boas (Bosa) isvoresce Iv 'Appevioii.
Cf. ibid. Bell. Goth. IV. 2.
«) Pllnii lib. VI. 11. 1: Ultra sunt Colchicae solitudines, quarum a latere ad Cerau-
nios verso, Armenochalybes habitant.
') Aeschyll Prom, vinct. v. 715—716.

s
) Ptolemaei Geogr. lib. III. 8. 4.
Ramidava se vede a fi foat asedat in regiunea de ast3-dt a BuzSulut si a Si-
retulul de jos.
O alta grupa de Rami i-st avea locuinfele sale in apropiere de catenele

Caucasulul *). AcestS notita o aflam la Pliniu. Insa nu putem sci, dac3 fan-
tanile gcografice grecesct, de can s'a folosit autorul roman, nu intelegeati
cum-va aici Caucasul Daciet.

O populatiune cu numcle de Ryndaci, infelege Rym-Daci 2
), era
stability langa Colcht, in apropiere de riul Phasis 8

), seu cu alte cu-
vinte in aceeast regiune geografica, unde se aflau vechii Arimt.
In Argonauticele lut Orpheu afl&m un oras numit 'Efijitovta, situat in apro-

piere de strimtorea munfilor Rhipaei si unde locuiau dmenii cei mai drepft,
4
Sixraozaxoi av&pwjtot ), epitet istoric cunoscut al Gefilor si al Hyperboreilor.
'Epjjuovia din Argonauticele luT Orpheu se pare a fi una si aceeast localitate cu
orasul amintit de Ovidiu sub numele de Romcchium 5

), a c3rut positiunc
geografica se aflS tot langa strimtorea munjilor CeraunicT, sdu at Cernei.
In fine un oras din pSrtile meridionale ale Daciet, purtatn timpurile admi-
nistrafiunit romane numele de Romula. Avem aid de sigur numat o formii

latinisatS. O parte din ruinele acestui municipiu infloritoriu, unde se intalniaii
patru drumuri importante romane, se mat cunosc si asta-di pe teritoriul sa-
tulut Rasjca (=Ramsca) din judeful Romanajt. Originea numirit este fara
indoiela anteriora epocet romane.
Vechit Arimt din nordul Thraciet, contemporant cu deit eel mart at po-
porulut pelasg, Uran, Ianus, Saturn, Marte si Apollo, mat figurezS in fan-
tanile posteriore grecesct si sub numele de Arimaspt, adeca Arimasct °),
o simple forma dialectala a numelut de Arimt.
') Plinii lib. VI. 7. 2: Sunt qui circa Maeotin ad Ceraunios montes has tradant
gentes... et ad juga Caucasi Icatalas, Imaduchos, Ramos.
2
) Inlocuirea lui m cu n inaintea unuT d ni se presinta adese-ori in limba latin.l, ast-fel:
eundem, quendam, quorundam.

8
) Riese, Geogr. lat. min. p. 45. Pentru forma vedi Ermingaulo (ibid. p. 33). — In
Hispania aflam pe un Rhyndacus comandant al locuitorilor din Uxama Argelorum,
carl emigrase in timpurile preistorice de pc teritoriul Daciet. Cf. mai sus pag. 699.
<) Orphei Arg. v. 1136.
5
) Ovidli Met. lib XV. v. 705.
e
) Sufixul antic pelasg In ascus, asca, s'a mat pastrat panii asta-di in {inuturile
ligurice ale Italiet, unde afl3m localitatile numite Rimasco, Romagnasco (Vedi mat
sus p. 627). Pe o moneta a Carnutilor, din Gallia, carl apartineau la nationalitatea
Arimilor, aflam numele de Arimacios (La Grande Encycl. v. Gaule, p. 611). La poporul
roman sufixul ascu s'a pastrat in numele familiar!: lonascu, Dumitrascu, Lupascu etc.
PELASCII DE NORD. 735
Dupa Stephan Byzantinul, Arimaspii aparfineaii la -gintea Hyperboreilor,

1
'Aptu-aarco!, Idvoc TffsfPoplaiv ).
Aristea din Proconnes, celebrul
poet si profet al M Apollo, care
traise dupS. unit in timpurile lui
Homer, caracterisezl ast-fel pe Ari-
maspi: «R£sboinict mulft si forte
puternicl, avufideergheliT,deturme
si ciredt de vite; barbatt cu pletele

stufdse, ce falfae in aer ; eel mat
robustl din toft omeniT, avend fie-
care cate un ochiu in ffuntea sa 242. — Un Arimasp in lupta cu grifonul

2
paditoriu de aur. Artistul ne infatiseâ tipul
cea frumosSj' ).
Arimaspului ca o figuri inaltS, svelta si titanicS,
Arimaspii locuiaii in parfile me- plinS. de energie si seriositate, cu pletele 1J-
ridionale ale munfilor Rhipaei, seii sate pe umerl, purtand pe cap o cSciula tur-
c5nesc3 plecati cu vfirful inainte, imbrScat cu
Carpaft, dupa cum ne spune isto-
o camesa lunga pani la gcnuncht, incins peste
ricul Damaste din Sigeu 3
), care mijloc si tinfend cu mana stangS un scut ro-
4 tund 5
). Desemn de pe o teracotS. din mu-
tralse in timpurile luT Hcrodot ).
seul de la Louvre. Daremberg et Saglio,
De asemenea scrie Pliniu: Ari- Diet. d. antiq. Tome I, 424.
maspii, dupa cum ne spun unit, sunt
vecint cu popdrele din p5rfile de rndd2-n6pte ; el locuesc in apropiere de
») Steplinni liyz., v. 'Ap'.^zKoX.

2
)
Sitzungsb. d. k. Akad. d. Wiss. Phil.-Hist. CI., CXVI Band, p. 758.
3
)
Danuistls Sinensis frag. 1, in Fragm. Hist gr.II. 65.— Eustathli Comm. in Dionys. v. 32.
4
Orpheu (Arg. v. 1063), Arimaspii sunt vecint cu Sauromatii
)
La si cu Getil.—
Dupa poctul Lucan (Phars. HI. v. 295) Arimaspii locuiaii intre Pontul euxin si Colum-
nele luT Hercule,-Cf. Strabo, XI. 6. 2.
6
) Dupa Pliniu, Arimaspii au fost numiti mai inainte Cacidari (IV. 19: Arimaspi
antea Cacidari [appellati]); o numire, care nu este nici greciSscS, nici latinisata, si care
apartine idiomel, ce se vorbia in regiunilelocuite de Arimaspi. DupSDioCassiu (LXVIU. 8)
si dupi Jornande (Get. 10), Dacii erau impSrtiti in doue clase sociale. Ce! mai de nem
si mai avuti erau pilophori s£u pileati, adeci accia, cart purtaii caciule, dupi cum
i vedem representati pe monumentele de arta ale Romanilor; er a d(5ua clasi o forma
poporul de jos, Capillati, Comati, nojtTjxai. Arimaspi?, carl purtau caciule pe cap
si-si legau pletele lor cu fire de aur, apartineau in mare parte la clasa cea nobila a pi-
lophorilor. Terminul de Cacidari, cum i-1 aflftm in editiunile lui Pliniu, nu ne este
transmis esact. Vechii copiatori atmanuscriselor auconsiderat pe ol—d, cetind Cacidari
in loc de Caciolari. Cuventul grecesc ndoipopoi este numat o simplS traducere a
numelut vechiu indigen Caciolari. Chiar si asta-di poporul roman numesce CSciuIari,
pe cei ce p6rti caciule inalte turc&nesct.
pescerea din care suflft aquilonul (Boreas, s6ii ventul de nord), si care loc se
numesce Gesclitos (probabil un cuvent corupt in loc de Desclitos, deschis).
Acesti Arimaspl sunt in rSsboiu continuii pe langa mine, cu grifonil, un gen

de animale sburatore, can dupa cum ne spun legende'e, estrag aurul din
cavitajile pamentuluf, si-1 apara cu o nespusa inversunare in contra Ari-
maspilor, carl c6rca sS-1 rap^sca 1
).
Pescerea lui Boreas, langa care locuiaia Arimaspil, se afla dupa Iliada Iut
Homer in munjii Rhipaei a

); dupS Siliu Italic pe teritoriul Gejilor 3
).
La Dionysiu Periegetul 4
), Arimaspil mat au si epitetul caracteristic de
arimani si arimanii (af/£tjj.avef? s. ape-.âvioi); un cuvent, care, dupa ter-
minajiunea si dupa forma sa radicala, nu aparjine limbei grecescl.

Prin terminul de arimani seu arimanii, Dionysiu ne pune in luminS
numele vechiii national al Arimaspilor; de alta parte ins3, d6nsul voiesce,
ca ac6sta numire sS aiba si un sens etimologic grecesc: ca Arimaspil eraii
a rim ant, adec& 6menl resboinicT, seu inspirafl de deul Marte 5

).
AcelasT epitet de arimani i-1 aplica Appian si Colchilor 6

), celor fai-
mosi pentru lana lor de aur, ale c2ror locuinje se aflati, dupa cum scim,
in regiunea geografica a Carpajilor, s£ii a vechilor Arimi.
Istoricul evreti Flavius Josephus, care traise In sec. I d. Chr., numesce

arimani pe Lusitani si pe Cantabril 7
). In alt loc d£nsul ne spune,
ca Iberii cei vechi, "ip-qpes 01 7idXa'., adeca populajiunile barbare ale
HispanieT, se numiau Tco;j.afoc, adeca Roman? 8
), cu tdte ca dupa cum scim,
Hispania, de abia in timpul lui August, a fost pe deplin cucerita. Avem aid
aceeasl numire etnica de arimani, insa sub o forma mat nou2.
Numele de Arimani, ce se atribuia in general populajiunilor pelasge
din peninsula iberica, ne pune in Iumina faptul, ca ele apartincau la fa-
milia cea mare a Anmilor sdu Arimanilor, din parfile.de resaYit ale Europel,
de unde emigrase in timpurile preistorice 9

).
>) Pliuii lib. VII. 2. 2.

!
j Homeri Ilias XV. 171; XIX. 356.
3
)
Silii Hal. Pun. lib. VIII. 500—501:
Calais, Boreae quem rapta per auras
Orithyia, vago Geticis nutrivit in antris.

4
)
Orbis Descr. v. 31: *itt8t{ apeijt'xvfojv (Var. ap=ijj.c<vuuv) *JV'plf^9*iS^.
s
) Eustathii Comm. in Dionys. v. 31.
") Appian 1 Mithr. c. 15: Ko^x "?, fdvoc &pstj*©fef.
') Fl. Joscplli Bell. Jud. II. c. 16. 4: fuXa tj Aoattavuiv xal Kcvxa$ptov apsip.avsca.
B
) Fl. Joseph! c. Apionem lib. II. 4: "lipifeti fouv <& naXat %'A Tuppijvol xal Saîvoi
'Pu>|j.aTot xaXouvtot.
8
) A se vedd maT sus p. 692 seqq.
Arimil de la DunSrea de jos ne mai apar la auto'ril romanl si sub nu-

mele de Arimphaei; la Herodot 'OpYisjjxaioi.
Despre acestia scrie Pliniu: Acolo, unde se termini catena munfilor Rhipaei
(adec&in apropiere de Marea negra), aflilm, ca locuesc <5re-carl Arimphaei J

),
un popor, ce hu se deosebesce de HyperboreL Arimphaei locuesc prin pa-

duri; se nutresc cu Fructele arborilor, si au moravurT blande. Din care causa,
ei sunt considerafl ca sfinfi chiar si de triburile barbare ale populafiunilor
vecine, carl nu le fac nicl un reu, nici lor, nicl acelora, carl vin sS-sT caute
un asil la densil. Er dincolo de Arimphaei, pe campii deschise, locuesc

ScypK si Cimeril 2
).
Inacestanotifa etnografica, terminulde Arimphaei estenumaiosimplXtrans-

formare fonetic5 In loc de Arimnaei. Un sat romanesc din Banat, Ramn a,
ne apare in documented istorice si sub forma de Rampna si Rafna 8
).
In fine, Arimil, vechil locuitori alt DacieT, mai erau numifl RumonI si
Ruraunl. Acesta results din numele principelul dac Rumon *) si din numele
localitap'T Sclavinum Rumunnense 5
), astS-dl Slaveni in jud. Romanafl.
Originea acestor forme este in tot casul anteriora ocupafiunil romane 6
).
Venim acum la tradifiunile poporuluT roman cu privire la faimosil
ArimI, ce locuise o-data pe teritoriul Daciei vechi.

Unele din aceste tradifiunl ne infafiseza pe Romanii de asta-dl ca au-
tochtoni la Carpatl si la DunSrea de jos, ca descendenft at unui popor
vechiu, numit Ramie nT si RamnI, carl locuise o-datS In regiunile acestea.
«Romanii», ne spun aceste tradifiunl, «nu au venit de nicairl, ci s'au po-
menit aici» 7
) — «Romanii, de cand sunt elf, au stat tot pe aceste locurl* 8
)
') O
1
cela de mosnem din (j. Buzeu) mai porta si adl numele de RimbeT (Iorgu-
Iescu, Diet, geogr. 150. 561.
2
)
riinii lib. VI. 14. 2: Ibique (ubi Rhipaeorum montium Arimphaeos
deficiunt juga)
quosdam accepimus, haud dissimilem Hyperboreis gentem. Sedes illnemora, ali-

is
menta baccae, capillus juxta feminis virisque in probro existimaturiritus clementes.

Itaque sacros haberi narrant, inviolatos esse etiam feris accolarum populis: nee ipsos
modo, sed illos quoque qui ad eos profugerint. Ultra eos plane jam Scythae, Cimmerii etc.
3
) Pcsty, A Szor. Bansag. II. p. 470.
*) Ammianl lib. XVII. c. 12: Duxcrat (Zizais) ..... cum ceteris Sarmatis etiam Ru-
mon em et Zinafrum, et Fragiledum subregulos (a. 358 d. Chr.)
6
) Jornandis De Get. orig. c. 5: a Civitate nova et Sclavino Rumunnensi, et
lacu qui appellatur Musianus, usque ad Danastrum.

e
) A se ved6 capitulele urmatdre.
') Densu$iann, Cest. ist. Respunsun. Com. Michaesci (Muscel).

8
) Ibid. com. JorescI (Covurlui). -
NIC. DENSUJIANU. il
— ml sunt aici de la inceputul lumii* i),-~ ca ssemenfa nostra este de la

uriesi* 3
) — si in fine, c& «Romanii de astS-di s'aii numit mai inainte Ramni
si Ramlenu 3
).
Sub numele de Ram 1 c n i ne apar Romanii de la Cat-pap; si in fragmentele,

ce ne au mai remas din poesia nostra vechia eroica. In oratiunile, ce se fin la
nunp'le feranesci — dupa un rit vechiu, numit «lege romanesca*, — colScerii

mirelui, ne spun in dialoguri rimate, ca ei sunt voinici de calarime, ca vin
pe cat mai iutT ca smei, cu capete de lei (grifoni), si ca sunt osteni, carl se
chiema' Ramleni *).
In cantecele bStranescT, Iovan Iorgovan, unul si acelasi cu Hercule din

timpurile pelasge, este numit «ficior de Ramlean* B
) si ^cSpitan Ram-
lean* °). In alte variante, epitetul seii de Ramlean este tnlocuit prin cuvintele
mai usor de infeles «Roman» 7

) si «mocan».
Acesti Ramleni, din tradifiunile poporale romane, nu au de a face nimic, cu
vechil locuitori ai RomeT, nici cu vechii cetSfeni. ai imperiului roman; eT re-

presinta dupa ideile poporului roman numaT o nadonalitate stravechia si au-
tochtona a acestor Jen.
Cuventul Ramlean din punctul de vedere al etimologiei sale, este numai o
transformare foneticd a terminului vechiu de Ramnean.
Trecerea lui n in / si a lul I in n este unul din fenomencle vechi ale
limbelor romanice 8
). O localitate din Banat, numitS adi Radimna, ne apare
in documentele istorice si sub forma de Radumlya 9
).
Terminul de Ramlean era cunoscut in imperiul roman inca inainte . de

invasiunea Slavilor.
Pe o vechia inscripfiune din museul Capitolin ne apare un Her coles

Romanillianus 10
). Este acelasi epitet de Ramlean, pe care i-1 are Iovan
Iorgovan, seu Hercule, si in cantecele eroice ale poporuM roman. loca-
1
)
Ibid. com. Cosmesci (Tecuciu).
2
)
Ibid. com. Bordeiul-verde (Braila), Podem (Prahova).
'>)
Densusiami, Cest. ist. Respunsurl. Com. Drajna de sus (Prahova).
*) Marianu, Nunta la Romini, pag. 476. 480.— Teodorescu, Poesii pop. 177.
5
) Teodorescu, Poesii pop., p. 419.
°) Alecsandri, Poesii pop., p. 14.
') Gazeta Transil vaniel, Nr. 140 din 1894.

8
) Schuchardt, Vokal. d. Vulgarlat, I. 143: Uebertritt des / in n und des n in I ist
in den romaniscken Sprachen haufig.

9
) Pesty, Krassdvarmegye, Tom. II. 15.
10
) Gnnsco Mus. Capit. I. 60. nr. 30 (Orell. nr. 1607).— FabrettI, Corp. inscr. ital. p. 584.
litate numita Romulianum ]) esista in Dacia ripensa si alta cu numele

de Ram 1 u m in Thracia.
Arimil de la Dunare, dupa cum am vSdut, au fost numiti in anticitatea

grec6sca si Armeni.
Forma acestei numiri ni s'au mat pastrat inca pana asta-dt. Cu deosebire
in Moldova, numele de Armani si Armeni este aplicat la locuitoril «dintre
barfi», seii din delta Dunarit 2

).
In unele traditiunt si legends, faimosit Arimi de la Dunarea de jos ne mat

apar si sub numele de Rohmani, Rocmant, Rogmantsi Rachmant.
Acesti Rohmani, dupa cum ne spun tradidunile fSranilor din Bucovina si
Moldova, RomanI, ca aii fost si not. Ei au avut o-data Jera lor numita
T6ra Rohmanilor, care era situata spre mieda-di de Moldova 3
), si riu
tocmal departeEi au fost omenii din vechime, pe cari

4
). i-aii
inlocuit Romanii de asta-dl 6).

Un anumit trib din acesti Rohmani forma o clasa sociala deosebita. Ducand
o viefa ascetica, el credeaii, ca vor ajunge la o viefa eterna. Acesti Rohmani
sunt infatisari ca un fel de eremitt, dmenl de o pietate si bunatate deosebita,
venerabill si sfinft, carl mat traesc inca si. asta-dl. In memoria lor, Jeranil
romanl din Moldova, din Besarabia si Bucovina serbeza a septea di dupa

Pasci, sub numele de Pascile Rohmanilor 6
). EI locuiesc langa gurile
riurilor, ce curg din Moldova — langa - apele cele marl, in carl se versa tdte
riurile — in ostrovele marilor — seu in o pustietate de pe fermurit marit;
el nu aii case, ci traesc sub umbra arborilor, se nutresc cu pdmele pu-

stiulm, se intalnesc cu femeile lor numal o singura data pe an, atuncT petrec
9 dile impreuna, apot erasl se desparjesc si traesc deosebip", barbap'I in o
») Aur. Tictor, Epit. 40.

s
> Tocilescn, Materialun folkl, I. 1319:
Ved o fata di armdnca.
Nu-I armdnca-i Moldovdnca,
Moldovdnca dintre balti.
O traditiune analogs ni se comunica din jud. Constanta, com.. DSienlr «Se spune de
betranT, ca aici (in DaienI) erau ma! inainte nisce (5mem numiti ArmenTj (Cest. ist.Resp.)
Numele de Arman sinonim cu Roman i-1 afiam si intr'un cantec epic din Moldova:
La cr&smuta de sub del Cu trel fete dearman
Bea Bugcan si Vargan Si una de Moldovan.
Sevastos, Cantece mold. 1888. p. 3SS.
a
) Dcnswjianu, Cest, ist. Resp. com. BogdancscI (Tutova).
4
) Ibid. com. Christesci (Suciva).
6
) Ibid. com. GolSescI (las!).
e
) Marianu, Serb, la Rom., vol. Ill, p. 171 seqq. — Miklosicli, Wand. d. Rum. 18.
740 PELASGII SEU PRO TO -LA TIN I I.
parte, femeile in altS. parte. AcestI Rohmani anachorefi i-sT petrec viefa lor
mai mult in devotiunt religidse; sunt dmem forte bunt, si cu moravuri blande,
din care causa se numesc tBunli 1
) si <Blajinlt»; et sunt feri ft de orl-ce
pScat, nu fac stricScium nimSnuT, dar nicl pe el nu-I supeYa nimenT; si fiind-ca
sunt sfinti, el merg dupa morte de a dreptul in raiii si se numesc <Fericiftf
B!ajini». RohmaniT aveau o presimfire de cesul morfil; se pregatiafi singuri
pentru ultimul moment al vietel lor; se imbr&cau in haine de morte, veniafi

preofii, rudele si pretiniT, se facea ceremonia de desparp're; apol acela,
ca"rul i-a sosit cesul, trecea singur dupa un del cu trup cu tot, er eel alalfi
se intorceau acasa 2
).
AcestS legends, confine dupi cum vedem, elemente importante istorice.
Robmanii eel buni, evlaviosl si sfinp*, pentru can feranil romani din Moldova,
din Besarabia si Bucovina mai aii si asta-dl un respect religios, se v£d a fi unul
si acelasi popor cu Arimphaei lul Pliniu 3
) si Mela 4
), carl locuiaii prin pa-
durT, se nutriau cu fructele arborilor; carl ist petreceaii viefa numaT In ru-
gaciuni si in adorarea deilor, si eraii considerafi ca snnfT, chiar si de triburile
barbare ale popdrelor vecine; sunt aceiasi cu Hyperboreii religiosl de langa

munfii Rhipaei, can traiau un lung v£c de anT, si cand viepa li se parea
o sarcina grea, el faceau ultimul ospSf, se imbracau intr'un lux bStranesc
si apoi se aruncau de pe stand in mare B

).
Dupa alte legende locuinfele Rohmanilor se aflaii la Macarele 6

), in-
Jelege Maxapwv vrpoi, insuleie Fericifilor.

fntre tote insuleie «fericite» ale anticitafil, cea mai sfanta si cea mai celebra
a fost, dupa cum scim, insula Leuce, de langa gurile Dunaril, asta-dl insula
Serpilor 7
). Leuce a fost insula consecrata eroilor pelasgi 8
). Aici petreceaii,
sufletele fericite ale luT Achile, Patroclu, Aiax s. a.
Alte urmc despre locuintele Arimilor la Carpap* si Dunarea de jos ni se
presinta" in terminologia topograficS. Din aceste notam aiclnumai urmatdrele:
*) Cf. Buonomae (Orph. Arg. v. 1045) fi Euergetae (Facaton de bine) la Steph. Byz.
2
)
Ibid. com. Bolesci (Roman).
3
) Plinii lib. VI. 14. 2.
*) Melae Orb. Descr. lib. I. 2. 19.
5
) Plinii lib. XXVI. 11. 12. — Melao lib. III. 5.
«) Densusianu, Cest. ist. RespunsurT. Com. Dolhescii marl (Sucdva).

') Plinii lib. IV. 27. 1: eadem Leuce et Macaron appellata. — Rufl Descr. Orb. v.
723: Leuce sedes animarum.

s
; Dlonysii Orb. Descr. v. 543. - Cf. Diod. Sic. lib. II. 47. - Prisclanl Periegesis
v. 557-561.
R&ma (Rima), sat (Valce). Rumno, s. (Rudki, Galijia).

Rama, pSreii (Gorj). Rumno, mosia (ibid.).
Ramna, 2 sate (Ramnieul-sarat). Aram e sol, 3 sate in Moldova.
Ramna a. 1475, 2 sate (Banat). OromescI, catun (Arges).
RamescI, 2 comune (Valce). Haram (Arami), a fost in see. XIV

Rama, cStun (Braila). orasul principal al unui districtus
valachicalis din Banat In apro-
Ry m n a localitate, 1274 (Gomor, Ung.)
,
*).
Rima-Szombat, seu Rim an ska piere pe ^firmurele Serbiel se afla
Sobota, oras langa riul Rima ruinele unui oastel numit Ram *).
(Gomor, Ungaria). Arimanesa, loc (Braila).

RigmanI, s. (Transilvania). Armenia (Armenys), s. (Banat).
Roma, catun (Buzeu). Ormenis, s. (Transilvania).
Romlia, etim, Romnia, s. (Transilv.) Ra?ca, etim. Ramsca, mal multe
Rom os, in documentola medievale sate in Transilvania si Romania.
Rams l
), s. (ibid). Langa satul Rasca din jud. Ro-
Romosz siWoIczek, 2 oatuneapro- manaÎ se afla ruinele vechiulul oras
piate (Sokal, Galifia). dacic, numit Roniula in geografia

Rum, oras (Vasvar, Ungaria). oficiala romanfi.
Ruma, orasel (Sirmiu, Ungaria). Rascani, 4 sate in Moldova*).
Diferinfele de forme sunt numal simple dialectale 6

).
Legendele sj tradifiunile Germanilor ne spun de asemenea, c& locuinfele
uriesilor vechi se aflau in tinuturile Rimlo (Rim-land) si

numite Runtalo,
Rimis «); er Hrimnir, Hrimgrimr, Hrimgerdr, sunt nume propril

de GigantI ').
>) Numirile cu j- seu f final (Romos, Armenia, Ormenis) sunt forme remase
din timpuri antice, cand se pronuntafi de regula cu o propositiune, ad Romos, in
Armenis, cain Tarquinios (Italia), Remis in loc de Remi (Gallia), Petris (Dacia).
»; In idiomcle vulgare ale limbel latinc iuca aflSm aspirajiunea vocalclor la
inceputul cuvintelor, mat cu semi sub influenta lul r, p. e.: harena, harida, harundo,
haruspex, hircus, honerare etc.

AramsiArim, numele unui erou national in poesia poporalS romanS (Teodorescu,
»)
P. p. 627. — Hasdeu, Diet. II. 1660).

in aceleaji cantece vechi, voiniciT, carl lupta
sub ordinele eroului, sunt numiti Haramini («VoT vitejilor, Haram inilor»; «VoI
voinicilor, Haraminilor». Alecsandri, Poesil pop. 64 -69). Acest termin desemna

la inceput nationalitatea dmenilor.ee devenise renumiti prin virtutile lor ostisescl;
insa de la finele evulul de mijloc incdee sub numele de haramini (serb. haramija) se
intelegeau cetele de haiducl din peninsula balcanica, carl faceaii incursiunT si luptau
pe socotela lor propria.
<) Pc o inscriptiune romana de la Iglita T. Rascanius Fortunatus (C. I. L. III. nr. 6203).
») AcelasT caracter etnici-1 au si numirile dc jocuri tgranescl: Romnia in Tera-roman6sca
(Jipescu,Opincaru,52),Armanescasi A rminesca in Moldova (Se vast os, Nunta, 280).
•) Mitth. d. C.-Commission z. Erforsch. d. Baudenkm, XV. Wien, (1870), 143.
>) Grimin, D. Myth. 1. (1854), 498: heissen alle riesen hrimthursar (Rami-turseni).
Monetele arc ha ice ale Daciei. Seria Armis.
A. Moneiele cu legenda APMII si IAPMIX BAIIA(ev ? ).
Esistcnta unor monete vechi cu legendele APM1S si SAPMIE a fost cunoscuta ar-
cheologilor si istoricilor Transilvaniei inca pe la finele sec. al XVI-lea. Eseraplarele, de
can fac amintire autorii de pestc CarpafI, sunt urmatorele:
1. O moneta de argint, despre care raport<5z£ archeologul transil van Steph. Zamosius
(sec. XVI-lea), ca din causa vechimi? era atat de stdrsa, incat se cunosceaQ numai purine
litere, dar si acelca rdse (numisma argenteum, annis ab hinc plus quam 160 Zamosio in
Dacia visum, ita lamen vetustate dctritum, ut paucas literas graecas, easque abrasas haberet:
APMIE E1A.E. — Benko , Transsilvania, Ed. 1778, pag. 10). Se pare, ci despre aceeasl
monetascrie Troester (Dacia, Nuernberg, 1666, 129): <Da auch dieses K5niges
Sarmitz MUntz noch gefunden wird, mit der Uberschrift: SAPMIS RAEIAETS. Auf der
andern Seiten ist eines wilden Schweins Kopff gepraget, der in dem Riissel einen Pfeil
halt. Zamosius*. Soterius (sec. XVIII) inca amintesce, ca moneta lul Sarmis avea ca
emblema un pore selbatic cu o sage^ta in gura (Schmidt, Die Geten und Daken, p. 60).
2. O moneta de aur, descoperita in 1826 pe campurile de aratura de la Turda (Fig. 243).
Av. Un tip cu barbS; legenda APMII BASlA(siu). — Rev. Perspectiva unci vaste cetati
cu muri construiti din p^tra t3iatS; inaintea portii semnul svasticei, dupSL cum se vede
adese on pe teracotele de la Troia; in drc"pta figura de jumetate a unui boii cu capul
ridicat in sus.
243. —O vechiS. moneta de aur

24 4.— AU5 moneta antic J de aur cu legenda
cu legenda APMIS BASIA des-
Turda
SAP1MS BASIA descoperita in a. 1826
coperita in a. 1826 la in
Transilvania. Dupa Hene, Bey- la Turda in Transilvania. Dupa Hene,

trage z. dacischen Geschichte. ibid. Tab. 1.
Tab. 1.
3. O moneta de aur descoperita in a. 1826 la Turda (Fig. 244).
Av. Un tip cu dtfue fete, fara epigrafa. Rev. O brcSsca testdsa, ale carei picicjre dinainte
se confunda in parte cu ddue litere din legenda SAP1ME BASrA(5u<;).
4. O medalia, aur (calitate transilvana), care pe la a. 1848 se afla in colectiunile con-
telul Eszterhazy din Viena, descoperita, dupa cum ne spune archeologul Neigebaur, la
Gradisce (Sarmizegetusa) in Transilvania. Despre acesta medalia, Neigebaur a facut o

comunicare in sedinta Institutului archeologic din Roma la 4 Febr. 1848 (Bulletino dell'
Istituto di coresp. arch. a. 1848, p. 50). Acesta medalia" avea legenda. SAPMIS BASIA
si ca simbol o brdsca testdsa. Diametrul era de 1 deget (1 Zoll) si grosimea de 1
ji deget
(Neigebaur, Dacien, p. 39).
5. moneta de aur in greutate cam de trei ducati represented; Av. Un cap cu le-
genda SAPM1S BAIIAEQS. Rev. Un templu avfind in launtru un altar, pe care arde focul;
de o parte o figura umana, de alta un asin, jos d(5ue cufite (Arneth, Sitz.-Ber. Akad.
d. Wiss. Phil.-hist. CI. VI B. 307).
6. O moneta de Un cap cu ddue fete, cam in forma cum cste representat

argint. At/.
lanus. Rev. EAPM1E BAEIA. O brdsca testdsa, pe care se vede un scut si pe scut o
lance. De ambele latun 5 (Arneth, Sitz.-Ber. ibid.).
7. O alta moneta, care face parte din acest5 grupa, se aflS asta-di in colectiunile mu-
seulul de la Gotha si represinta' ca tip un cap cu ddue fete, er pe avers porta o mono-
grama, ce pare a fi A (Kenner, Wien. Num. Zeitschr., XXVII B., 71). Acdsta monograma
1
ar confine ast-fel Hterele AP. AT. ('Ap|j/7]? <if -rjxujp = rfi-'rpusp). Ultimul cuvent, cu intelesul
de dux, este epitetul Homeric al lul Hermes seti Armes (Hymn, in Merc. v. 14. — Cf.
Paus. VIII. 31. 7).
Dupa cum vedem din aceste date, pc cari le aflam la autorii de peste Carpati, monetele
cu legenda APMIS BASIA se deosebesc prin tipurile, prin legendcle, prin mctalul din
carl sunt fabricate, si prin greutatea lor, de monetele cu inscriptiunea SAPIMS, ori
S APMIS BASIA; ast-fel, ca nol avem aici ddue varietati de monete, cu tipuri si legende
diferite, ce se refer la unul si acelasi rege. Din punct de vedere onomastic, Armis si
Sarmis este acelasi nume, 6" de la inceput fund numa! o simple aspiratiune dialectala.
Archeologil si istoricii transilvanl, Zamosius, Soterius, Hene si Neigebaur, au consi-
derat esemplarele, pe carl le veduse, ca autentice, atribuindu-le lul Sarmis, intemeia-
toriul presupus al Sarmizegetusei, identic cu Syrmus, regele Triballilor si al Getilor, care
avuse un resboiu cu Alesandru eel Mare langa Dunare.

in a. 1851 consiliarul Arneth face o comunicare Academiel de sciinte din Viena despre
monetele cu legenda SAPMIS, pe cari d£nsul le considera de false; insa fSra sS ne indice
urmele reale ale unci falsificarf, fie in ce privesce technica fabricatiunii, calitatea meta-
lelor, ori forma tipurilor si caracterul literelor. Singurul motiv, pe care-1 vedem esprimat
la Arneth, ci nu cundscem pana asta-di nici un rege dac cu numele Sarmis, nu se pdte
considera ca decisiv. Cate monete antice, cu nume de regi si de principi necunoscutt, nu
s'au descoperit panS asta-di in diferite parti ale lumiT, fara ca se putem sustine' din
punct de vedere istoric, ci tdte aceste esemplare sunt apocrife.
In ce privesce cestiunea autenticitStii acestor monete, mai este de lipsa s£ relevam
aici, cl in Transilvania, eel putin pan5 la mijlocul seculului trecut, nu a esistat nici un
1
comerciu cu monete false antice, fiind-cS, dupa cum observa forte just Troester, in
regiunile aceste, se descoper in continuu asa de multe monete antice, prin ruinele ce-
tStilor, pe campurile de araturS si prin vii, incat le scot din pament, nu numai dmenil
cu plugurile, dar si porcii cand rimeza.
Despre monetele cu numele APMIS, cari incep se ne fie cunoscute incS de pc la finele
sec. XVI-lea, Arneth nu face nici o amintire.
Monetele cu Iegendele APMIS si 2APMIS BASIA(suc) nu constitue o grupS isolata in
numismatica vechia a Daciei; din contra ele formeza numai o veriga important^ din o
lunga serie de monete ante-romane ale acestci tSri, carl ne infatis^zS sub diferite forme
tipul si atributele regelm divinisat Armis.
744 PELASCII SEU PROTO-LATINII.
In deosebl tipul cu ddue fete i-I aflSm reprodus si pe alte monete vechl ale Daciet si
Galliei; 6r brdsca (estdsS si verul erymantic sunt simple simb<5Ie astronemiee, ce ni

se presinta si in numismatics altor tribnri pelasge stabilite in Gallia, Italia si Pelopones.
Numele Armis, ce-1 afiam pe d6ue esemplare din monetele specificate mal sus, mal
este si asta-cji usitat la tgranii romani de pe teritoriul vechii Sarmizcgetuse, sub forma
de Armie ca nume personal si Armioniu ca nume familiar (in particular in comunele
GrSdisce, Rea, Ostrov, PSucinescT, Ciula, Ciulis6ra).
Din punct de vedere istoric, csistenta unui vechiu rege al DacicI cu numele de
Arimus, s6u Armes, este afarS de orl-ce indoidia. Logograful Xantos, care trSise pe
la a. 500 a. Chr. ne spune, ca pcstc rcgiunilc, unde

Typhon purtase resboiii cu deil, domnise un rege cu nu-
mele de Arimus (A rimun) (Fragm. Hist. gr. 1. 37. fr.4).
Dupa cum scim, luptele cele seridse ale Titanilor si Gi-

gantilor cu nou! st5p£nitoriu al Olympului se intemplase
pe teritoriul din nordul Thraciel, in apropiere de oiS-rjpsiai
rSh*:, sdu Portile de fer (II. VIII. 15). in ac<5sta parte a
lumii vecht domnise asa dar regele Arimus. Despre

acelasi rege ne vorbesce si Valcriu Flac, unul din
preotii insarcinati cu pSzirea c8rtilor sibyline. !n Argo-
nauticele sale, Valcriu Flac amintesce de un Armes
din Scytia, adorat ca deu de populatiunile pastorale ale
acestor tinutun, si care devenise faimos prin actele sale
de violenta si prin deprinderile sale frauduWse de a r3pi
ciredile si turmele de oi ale altora (Arg. VI. v. 530).
Acdsta traditiune, o aflim mal pe larg desvoltata in li-
teratura epica grecescS, ce se rcfere la Hermes, (Jeul eel
vechiu al pastorilbr pelasgt, numit in poemele homerice si
Hermias, Hermeas, e"r la Hesiod Hermaon. Imnul

lui Homer in onorca lui Hermes ne infatisdza accstl le-
genda sub forma urmaWre. Hermes, mesagerul dcilor

si autorul lucrurilor folositdre, a lost fiul nimfei Mai a,
un copil astut, inselatoria cu vorbe dulcT, prSdatoriu,
lotru de boT, spionatoriu in timnul noptii si pSnditoriu pe
la portT. Hermes nSscut dimin<5ta, se ridici in aceeasT di
245. — StatuetS
de bronz infa- sdra din IrjgSn, merge in ascuns la pSsunile lut Apollo
tisand pe tdnerul Hermes . .
e , . ... , . . ... , '
(Armes) cu br<5sca testdsa * l;J furi clre<J lle cele admirabile de boi cu capetele
in manS. Marime originate »). ridicate in sus. tntorcandu-se inapoi la mama sa,
Dupi Arch.-epigr. Mitth. II. „', .
Taf. V. Hermcsafiainainteapcscerii,incarescn5scuse,o brdsca

testdsa de munte (xfto,? op 33 ' Ccuooca). Tfinfirul deu
considers ac^sta intemplare, ca un bun auguriu, ridicS de jos brdsca, o despoia de tcstul,
seu de scutul sSu, din care apoi face o lira frumos sunatdre.
>) Acesta statueta a Cost descoperitS la O-Szony langa Komorn (Brigctio), in pSrjile de sus ale Fannoniel,
peste cart domnise Dacil tn timpurile lul Boereblsta. In templul lul Apollo din Argos, inc2 se alia o status, ce
represents pe Hermes, meditand s{ facS o lira din brosca pstosl (Pausania, II. 19. 7).
Results asa dar din legenda, ce o aflSm la Homer, ca deul Hermes, care avuse un rol
asa de insemnat in cultul Pelasgilor din p5r{ile de rSsant ale EuropeT, este unul si acelasi
cu Armes, deul populatiunilor pastorale. ale ScyfieT, despre care ne face amintire Valeriu
Flac; cS este unul si acelasi cu Armis, sdu Sarmis, figural pe monetele. despre carf
am vorbit mai sus, si carl ne presinta atributele caracteristice ale cj eului Hermes, un boiS
1
cu capul ridicat, o brdscS {estdsa si un pore sSIbatec.
Patria deului Hermes, adorat de Pelasgii meridional), a fost, dupS legendele ecle mai vechl
in nordul Thraciei langS Oceanos potasnos, unde se nSscuse toj.1 <JeiT (Horn. 11. XIV. 201).
Mama sa este nimfa Maia, fica titanulul Atlas, a puterniculul rege hyperboreu ; 6r tatil
s5u a fost Zsoc a'-Y'ioxoi;, marele deii al DacieT, de3pre care am vorbit mai sus (pag. 226),
unul si acelasi cu I. O. M. Despre Hermes ne mai spune Homer, c£ dcnsul canta si glo-
rifica cu o voce placutS. pe feda Ips^vfj, in care se nSscuse deii; c5 in urmi. impacandu-se
cu Apollo pentru boil, ce-I furase, acesta i dSrui o vargS de aur cu trei foT, simbol al
prosperitatil si al tuturor succeselor. Din acesta caus3, Homer i mai atribue lul Hermes
si cpitetul de xpjO<j$£aiM$ (ctim. de la xpowz aur si buffioz vargS), un termin, care dupS
forma sa si dupa modul, cum eel vechl sciau se f£urdsc& epitetele, se pare a ascunde
numele dinastiel dace, Zarabi (Torn. Get. c. 5). In vechia literature epicg, Hermes mai
are epitetele caracteristice de ^ptoovio;, aducatoriu de bine; Sixaioc, fScStoriu de dreptate.
El mat este numit 6p(j.atvu)v 86Xov, care meditdza la insela'ciuni ; -fjffjtujp Ivupiuv condu-
c&toriul viselor, de fapt ins3 Y,fi]tu)p 'Ovsiptov, Ducele Onirilor (intelege Arimilor). DupS
Argonauticele IuJ Orpheu, poporul Onirilor, b Stîoi; 'Ovjipuiv, i-si avea locuintele sale In
apropiere de orasul eel intant cu murl 'Ep|j.tov!a (Hermionia), situat langS munjil Riphel
(Orph. Arg. v. 1142. — Cf.. Odyss. XXIV. v. 12. — Dionys. Per. v. V14).
Urme despre un cult fdrte vechiu in oncrea divinitatil Arm in mai esistS si ast3-cjf
la Carpati. Prima di a lunel lut Maiu este una din cole mai solemne sSrbitori poporale
ale pastorilor si teranilor romani din Transilvania si BSnat. Ea se celebrdzS cu rituri
traditionale ante-crestine si are numele de Arminden. Cuvfintul se vede a fi compus

din Armin si den, fdrte probabil cu intelesul de aniversarea m or til lul Armin
(Cf. lat. feriae denicales; gr. *«vfi, mt5rte). PSrintii bisericei creatine consecrarS
aedsta di profetului IeremiS. Pe teritoriul SarmizegetuseT, s£rb5tdrca cea mare a Armin-

denului se celebrdzi la Densus, unde mai esisti pan3 astS-di eel mai vechiu monument
architectonic al Transilvaniei, un mausoleu de formS ante-crestinS, a c£rul istorii nu
cundscem, dar care se vede, cS a fi fost restaurat in cursul evului de mijloc tot in stilul antic.
In ajunul acestei serbStori se infige in pS.mSnt langi pdrta fie-c5.rei case romanesci o prSjinJ
lunga de fag, sdu de stejariii, cu crengT si frunrje la vfirf, numitS de asemenca arminden.
Ea rSmane langS. stalpul portil pana clnd se secera graul, sdu se face cea de antaiu pane
nou5; atuncl de regula, femeile rom&ne, in semn de multamitS luT D-deu, fac o pogace ccJptS
in test, ars cu lemne din arminden. In Attica si Arcadia, unde elementul pelasg rfimase
mult timp preponderant, serbStorile poporale in on<5rea lui Hermes se numiau 'Epjicua;
la portile edificielor publice si ale caselor private se puneaii stalpi sdu armindenl, numitl
e
Ep|idt ('Ep|J.f|C oTooipaio;, 'Epp-fjC b TCp6<; fjj 7io)i5c). Mai notam aid, cS numele de
arminden pentru stalpii lui Hermes era cunoscut si in anticitate. Autorii grecesci insi
transformarS acest cuvfint in 'Epâ^-rivr;, cu intelesul de statua seii pilastru, ce infStisa
langS o-laltS, capul lui Hermes si al Athene! (Cf. Cic. ad Att. I. 9). In ce privesce vechile
representSrl ale lui Hermes, el ne apare adese on figurat cu barba, une or! cu ddue, trel
si patru capetc. In cultul roman serbatdrea cea mare in ondrea lui Hermes (Mercuriu)
era in diua de IS Maiu; er pentru Mai a, mama lui Hermes, sacrificiile se faceau in prima
di a lui Maiu, adec5 la Arminden (Macrob. Sat. I. 12).
Despre Amies, seu Hermes, sc pastrase unele traditiuni istorice si la triburile arimice,
ce erhigrase de la Carpatiin Italia. Faun us, vechiul rege al Latinilor, a carui resc-
dinta se aflase pe muntele Aventin din Roma, mai avea, dupa cum ne spune Diodor
Sicul (VI. 5. 2), si numcle de 'E^^z I'EprjiYjv), de sigur insa in dialectele italice sub forma
de Armes si Armen. Sofia lui Faun a fost o fata din tera Hyperboreilor
(Dionys. I. 43), si el are, in mare parte, aspectele traditionale ale lui Aimes ')• Unele
din monetele vechl ale Romel pdrta pe o fat& tipul lui Ianus, pe alta tipul lui Hermes.
Probabil, c5 Armes seu Hermes, este deul ocult, sub a carui protectiune specials se afla
cetatea Romei (Macrob. Sat. III. 9). La Faun, seu la Hermes, cum i-1 mai numesce
Diodor, apeldzS Numa, cand voesce se induplece mania lui Joe (Ovid. Fast. III. 491).
Dup5 cuceriiea Daciei, Hermes, seu Armes, remase si mai departe o divinitate pro-
tectdra a Sarmizegetusei si a intregei provincie. In inscriptiunile latine insS, numele seu
eel vechiu national, este tot-dc-una inlocuit cu numele altor divinitiitl similare romane.
Cea de antiiu alusiune la vechiu! fundator si patron al Sarmizegetusei o aflam in
inscriptiunea monumentala a legatului imperial M. Scaurianus, despre intemeiarea
coloniei Sarmizegetusa. Tcxtul acestel memorabile inscriptiuni, ast fel cum a fost copiat
inainte de a. 1465, cand momentul era aprdpe intreg, si cum se afla transcris in cele mai
vechl codice epigrafice, are urmatdrca cuprindcre
I • O m
ROMVLO • PARENTI
MARTI • AVXIUATORI
1'ELICIBVS-AVSPICIIS-CAE
5 bARlS • DIVI • NERVAE

TRAIANI • AVGVSTI
CONDITA - COLON1A
DACICA
SARMIZ
10 PER
JA • SCAVRIANVM p. Chr. 110.
2
EIVS • PRO PR •
)
In acesta inscriptiune, Romulus cu epitetul de <Parens> figurcza ca o divinitate

protectdre a coloniei Sarmizegetusa, imediat dupi Jupiter Optimus Maximus; 6r
Marte, o divinitate superidra olympicS, unul din eel 12 Consentes, este amintit numal
in locul al treilea, in urma unui simplu erou, sou semidcu, si numai cu epitetul modest
*) Armes ca deil al pustorilor si protector al turmelor avea ca simbol carncteristic doue c 6 r n e pe cap. Tot
ast-lel era representat si Faun us (Val. Flacci Arg. VI. v. 530—533: illglorius Armes frontem cum
cornibus auxit. —Ov i d i i Fast. 111. v. 312: quatiens c o r n u a Founus).— Una din monetele vechl ale Daciei
(Fig. 246, nr. 11) ne inultiscza de asemenea pe Armis cu douc cornite de asupra frunfil.
2) C. I. L. vol. III. nr. 1+43. — Am omis aid rectificarile si suplinirile lui Mommsen In linia 4: ex auclo-
ritaU itnj'., si in linia 11: leg(ionem) V. M(acedonicam) t de 6re-ce conjecturile sale adese orl nu afi fost satis-
fecaiore. De. altmintrclea insust recunosce, cS intrcgirea, ce o propune, cu privire la linia 11, nu are o basa
destul de sigura.
PELASGII DE NORD. 74^
de«auxiliator»Sear p£re, c£ vechia hierarchia dogmatics este resturnata' in actSstS in-

scriptiune; si ne intrebSm, se pdte dre, ca teologia roman5, atat de severS 5*1 consequents
111 forme, sS degradeze o divinitate olympica?
Romul, in calitate de conditor urbis (Romae), era, ce e drept, venerat cu numele
«Quirinus» pe cele s6pte coline de langa Tibru. Insa nu putea s£ esiste nici un motiv
religios, ca Romul se fie decretat in cultul public al Dacia, ca « Parens* al colonic!
Sarmizegetusa, care nu purta nici eel putin numele adoptiv de «Romula», on «Romulea».
Este asa dar afari de ori-ce indoieMS, ca numele de « Romulus Parens* din aedsta
inscriptiune se refera la alta divinitate, nu insa la « Romulus Quirinus*.
Esplicatiunea acestei misteridse inscriptiuni o putem afla numai in traditiunile religidse
si istorice ale Daciei. Sarmiz-egetusa purta de fapt numele lui Arm is seu Sarmis,
care avea un cult religios vechiu nu numai in Dacia, dar si in Scytia, in Thracia etc.
La a. 110 d. Chr. se pune fundamentul nouei colonil. Senatul roman hot5resce a se pastra
numele istoric al acestei capitale, si ast-fel noua colonia este consecrata sub numele de
Sarmiz-egetusa. O-data numele eel vechiu al cetStii fund adoptat, era o condifiune
indispensabila a dreptuluT public sacral se se respecteze si drepturile vechilor divinitSti
tutelare, cu atat mai mult, c& in rugaciunile de evocare, se facea acestor divinitSti o
promisiune solemna, ci ele vor remane" si pe viitoriu protectdre ale poporului si ale osta-
silor romant ( Macrob. Sat. III. 9).
Legatul imperial Scaurian face in inscriptiunea de inaugurare a coloniei numai o schimbare

de forma. Numele lui Armis seii Sarmiz, al vechiului intemeiatoriu si patron al Sarmiz-
egetuseT, a fost substituit in ac^sta inscriptiune prin divinitatea equivoca aluT iRomulus
Parens*, un nume, care din punct de vedere istoric si dogmatic se referia la Armis,
er din punct de vedere politic onora pe Romul, numit de altmintrelea in legendele
evului de mijloc si Arm el us (Graf, Roma nella memoria del medio evo, I. p. 107).
Cele-lalte divinitati protectore ale Coloniei Sarmizegetusa, aveau de asemenea traditiunl
religiose la Dunarea de jos. Jupiter Optimus Maximus representa de fapt pe Zsu?
%otoc py;-:toc, tbpixnta, divinitatea cea vechia tutelara a Daciei (Vedi mai sus p. 226).
O proba in acesta privinta ne sunt cele 24 inscriptiuni ale Cohorteif' Aelia Dacorum din
Britannia, din carl 21 se ved dedicate lui I. O. M. (C. I. L. vol. VII, nr. 806—826, 975).
In fine Marte, era d±ul protector al campiilor getice (Virgiliu, Aen. III. 35: Gradivum
patrem Geticis qui praesidet arvis).
Hermes, pe care Romanii i-1 asimilara mai tardiu cu Mercuriu, ne mai apare a
divinitate protectee a coloniei Sarmizegetusa si pe un stalp tetragon, scu pe un arminden
antic (hermathene), ce a esistat in sec. XVI-lea in biserica romancsca din Hateg cu inscrip-
tiunea; Mercurio et Minervae dis tutelaribus (Neigebaur, Dacien, p. 88, 1; 29,48).
Despre Hermes, ca parinte al rasei romanc si despre raporturile sale filiale fata cu Dacia
mai avem inca o inscriptiune de o importanta deosebita, al carei injeles insa pana asta-di
a remas cu totul obscur. Ace-sta inscriptiune pusa pe un altar votiv, s'a pastrat intrega
pana in clilele ndstre (C. I. L. vol. Ill, nr. 1351, 7853).
') Chipul traditional al lui Romul se vede a fi fost rcpresemat in aci-easl forinfi, ca si al lui Hermes,
d 6 ue p e n a s e pe cap. Virgil, Aen. VI. v. 779— SO:
Romulus,* Assaraci quern sanguinis Ilia mater
Educet: viden* ut geminae slant Venice Cristae?.
74S PELASGII SEU PROTO-LATINII.
Textul dedicatiunif este urmStoriul:
I • o • M
TERRAE •
DAC
ET • GENIO •
P • R.
ET • COMMERC
PEL1X • CMS • f5 • SEr
VIL • SXtO POlT NC
PRoM'SEXSTMIC
EX • VI ///////
I(ovi) O(ptimo) M(aximo), Terrae Dac(iae) et Genio I'(opuli) R(omarri) et commerci(i)
Felix Caes(aris) n(ostri) se[r](vus) vil(icus) statio(?iis) font (is) Aug(usti) promot(us)
ex si(attcne) Mic(ia) ex vi
In acdsta inscripjiune Terra Dacia, Mama cea mare a timpurilor preistorice.
(Cf. p. 251), identicS tot-o-data cu Maia, mama lui Hermes (Macrob. Sat. I. 12), ocupa
locul vechimii si al demnitatii inainte de Genius Populi Romani et commercii.
Ne intrebam insa, cine este acest mare Geniu tutelar, fiind-ca sub numele acesta dupa
cum vedem, se vorbesce aici, numai de o singura divinitate, insa cu ddue calitatt principale,
una ca Parinte al Poporulul Roman si alta ca PSrinte al comerciulul. De fapt, noi avem
aici o simpla perifrasa. Geniul, seu di vinitatea, la care se refer aceste cuvinte, este Hermes
(Hermias), unul si acelasi cu Armes al Scytiel si cu Armis al Sarmizegetusel, numit si
Romulus Parens in inscripfiunea legatulul imperial Scaurian. Ne aflam asa dar aici in
fata unor traditiunl cu forme oficiale si religidse, carl atribue vechiulul Hermes, sdu lui
Armis al Daciei, ondrea de Parinte alPoporulul Roman.

Monstele cu inscriptiunile APM1S ?i
SAPMIE BASIA au fost, fara indoielS, batute in
timpurile mal tardii ale Daciei, cand Armis devenise o personalitate legendara si avea
un cult religios. Tipul sgfl pe aceste monele ne infatisdza numal efigia unel divinitatl
protectdre a Daciei, a unui Domn glorios, ce a ilustrat acdsta Jdra.
B. Moneleh cu legenda k(rmi)$ \Q(n).
alta grupa de monete archaice ale Daciei, ce se descoper adese-orlin partile de

sud-vest ale Transilvanici, sunt fabricate din aramS mestecata cu argint si putin aur.
Aceste monete se caracteriseza prin forma lor scufata, se2 fdite concava; au un dia-
metru de 30— 36">m-, o grosime de 1— 2'™- si presinta o colore galbena-cenusia (Fig. 246).
Cele mat multe din aceste monete ne infatisdza pe re vers, seu pe partea concava,
figura unul cal cu picidre de pas ere. Calaretul este indicat in mod simbolic priri
o simpla car j a, seu prin un batiu avend un caduceu in partea de asupra, atributul prin-
cipal al deulul Hermes. La inceput, varga cea de aur a lui Hermes avuse forma unel
simple nuiele cu trel fof, fagSo;
X'/^^'l TpiitkT,Xo; (Hymn, in Merc. v. 529). Mai tardiu
insa, acesta varga ne apare sub forma unei carje pastorale (ceryx). Cele doua fol
superidre fura apropiate mal mult una de alta si in urma transformate in serpi; o alu-
siune la fabula, ca Hermes vedend do! serpi batendu-se i-a despartit cu varga sa. Sub
forma acdsta, dupa cum ne spune Pliniu (1. XXIX. 12. 2), varga lui Hermes era usilata
la popdrele barbare, ca simbol al reconciliarif, al concordiel si al pacil. Pe unele din
246. — Vechile monete ale Daciel. Grupa Armis-Ion ')•
<) Dupl Archiv i. VereSoes I. slebenb. I andeskunde. N. F. XV. Bd. Taf. 1— III. V.— Denlsschrlftco d. Wiener
Aludemis. TMl.-hisl. CI. IX. Bd., p. 402. 9. —
Alte vaildS)! tin acisU cnlcgoriS se pot vodo la Bolllac,
Trompelta Cnrpajilor, Nr. 939 din 1871, ji la Froehner, La CiAonne Trajiine, t. I, p. VIII.
aceste moncte, in locul caduceulut figureza o lira archaicS cu trei ctirde, atributul
musical al lut Hermes. Cdma calului e formats de reguIS din s^pte globule seu stelute,
numerul Pleiadelor, din carl fScea parte Maia, mama lut Hermes. Une on aceste
stelute se ved grupate lingS o-laltS in forma constelatiunil Pleiadelor >).
Adese on pe reversul acestor monete ni se presintasi unele monogram e, sou inscrip-

tiunl abreviate. Literele insS au de regula o forma simbolicS. Ast-fel, cS una din varie-
tatile aceste (Fig. 246, 1) ne inf3tis6zS pe revers un patrat lungSret divisat de a lungul
in d6ue sectiuni DJ. De fapt, noi avem aid o literal archaicS, si fiind-cS reversul acestei
'
monete pdrta ca simbol un caduceu, va trebui sS consideram mai ant&iu acest semn
grafic ca un B , litera initials din numele lui Hermes, dupa cum ce! vechl scriau
MA^^B" "Ef[*«S s), p e un alt revers (Fig. 246, 7) vedem imprimata litera ,
care sub forma acesta corespunde in prima liniS la 0(eo?).
Remane se esaminam acum aversul, scSfi partea convexa a acestor monete.
Pe ac6sta fata se vede imprimat tipul principal, un cap viril, care la primul aspect se ar
par6, cS a fost desemnat si gravat in un stil cu totul capricios si barbar. InsS forma acesta
singulars a capuluT, nu se datoresce in nici un cas barbarie! artei, ci noi avem aici un tip
hieratic traditional, compus ast-fel din mai multe semne si figuri simbolice, dupa nisce
doctrine vecht metafisice.
in partea de jos a capulu! se vede litera fi seu t\ = A, ornatS cu globule seu ste-
lute (Fig. 246, 3, 8). Din aintea fruntif este litera S avend forma de la drepta spre stanga,
ori vice-versa. Pe un alt specimen, litera A ne apare sub o formS mat archaica t ,
ce co-
respunde la un A latin. Ast-fel ca avem aici d6ue litere isolate, una initials si alta finals,
ce ne indicS numele regelui k(rmitf, dupa cum acelasi nume ne apare indicat si pe
revers prin semnul grafic El [HfermesJ). Mai esista inca o varietate din aceste monete
(Fig. 246, 3), unde inaintea lui A se ved(5 ?i litera V (dfeusj), ce corespunde la (0so?) de
pe reversul de sub nr. 1.
Despre Hermes mai spuneau legendele vechT, ca densul a fost autorul Umbel
vorbite; cS el a dat voce celor de intaiii <5menT, sdu facultatea de a-sl esprima gan-
dirile prin cuvinte 5

), din care causS, mai avea si epitetele de Xby.ot; si epi^vsu?. ActSstS
legends teologica, care ne infatiseza pe Hermes ca verbum, seu ca inteligentS divinS

a anticitStii, o vedem esprimatS in un mod fdrte clar pe aversul acestei grupe de monete.
Capul regeluT Armis, sdu Hermes, este figurat aid cu buzele deschise sub forma unul
V (verbum) sû A (Xoyot;), ca si cum el ar inveta pe cineva prirriele elemente ale esprimSrii
cuvintelor.
DupS cum vedem, cele mai multe din aceste monete vechl ale Dacie?, ne presinta
pe avers capul hieratic al regelui Armis, sub forma lui 'EpjrTjc Ipixfjvsui, eY pe revers
aflam atributele lui Hermes ca nuntiu al deilor, carja pastorala, ori carja cu formS de
i) Un caracter simbolic 1-1 are si forma particulars c o n c a v a a acestor monete. Avem aid o emblema" teo-
logica a broscet festose din legenda Jul Hermes, si intr'un sens mat vast a boltil ceriuluT (Serviua, Vivg.
Aen. I. 50S).
'>) Lenormilnt, L'origine et la formation de l'alph. gr., pag. 13. 25.

3
) Hestixli Opera et dies v. 78. — Horatii Od: I. 10. — Ovldii Fast. V. v. 669. — Mnerobii Sat. 1. 19.
m
PELASGII DE NORD. ?5f
caduceu ?i calul seu ceresc, usor si repede, nuroit si equus ales, Arion, Scythius,
(Dupuis, Orig. d. tous les cultes, VI. 480—83).
Hermes intocmai ca si alte divinitSti avea in anticitate diferite numiri *). Ast-fel unele
din aceste monete concave ale Daciei pdrta pe avers numele lui A(rmi)S, er pe re-
vers numele lui 10(n) s6fi I an us a
). La ac<5sta categoria apartine specimenul dela
(Fig. 246, 6) unde monograma Q] ne apare sub forma de I D= I O. Pe un alt specimen (nr. 2)
aflam literele ID I. Este acelasi nume de ID(v), insa sub o forma mistica de !io-f), =
vox, verbum, clamor, flatus »). De altmintrelea chiar si monograma (©eo;), de la
Fig. 246, 7, nc infatisdza sub acdsta formS si o combinafiune din 10 =* IO(v). in alfabetul
plutasilor romani de la Rucar (j. Muscel) monograma ® se folosesce spre a indica numele
personale, ce Incep cu lo (Ion, Iosif).
In fine, mal e de lipsS. sa notlm aicT, ca numele de Iffl ("Itnv) se mal vede indicat pe
aceste monete prin semnul astronomic al cumpenel £* i
?' P rm forma caduceului V ?i CjP.
AfarS de tipurile si afara de legendele abreviate, despre carl am vorbit pana aid, mal
aflam pe aceste monete diferite si bole astronomice, carl ne probers in mod pe
deplin cert, cS acest Armis, representat pe monetele concave ale Daciei, era una si
aceeasl personalitate preistoricS cu lanus sdfl *Iu>v,
Ast-fel vedem, ci cele mal multe varietafi din aceste monete ne prasinta pe revers un
atribut cu totul particular, trel globule s6u stelute, impregnate prin o linie drepta si avfind
forma unel maciuce cu trel noduri o— o—o. De asemenea se ved si pe avers mal multe
globule s£fi stelute, ce incunjurS tipul lui Armis in formS cercularS, sû semicerculara.
Una din constelatiunile boreale ecle mai frumdse, a fost consecrate in anticitate lui
lanus §i purta numele s6Q. Ac^stS constelatiune compusa din 25 stele visibile, se
caracterisezS cu deosebire prin trel stele frumtfse de mSrime secundarS, aêcjate in linia
drepta si num te in era crestina bastonul lui Iacob.
Arabil, carl ne-au transmis in evul de mijloc cunoscintele astronomice, ce le primise
in diferite timpuri de la Grecl si de la triburile pelasge ale Asiei, numiau intr^gi conste-
la|iunea acesta Aramech. Cu deosebire se da acest nume stelel celei mai strSluciWre
'
din cele tre! aseâte In linia drepta (Dupuis, t. VI. 411). Ast-fel sub forma de Aramech,
Arabil ne au pSstrat numele lui Armis, s6u Armes, pentru constelatiunea atribuita
lui lanus *).
Numele lui lanus, sub forma de Ionos, ne mai apare si pe alt5 moneta din acesta
serie.
Una din aceste varietatl, pe care o reproducem aid sub Fig. 246, 12, ne mfafifeza pe
avers tipul lui Armis cu buzele deschise (ipp.Y)veu;). Pe revers vedem representat pe
acelasi Armis in calitate de Fatuus, seu profet al pastorilor (Hymn. v. 566), §eoJSnd
pe un tron decorat cu stele, si avend in mana stanga un sceptru de globule s6u stelufe,
*) Ciecro, H. D. 1, 30: In Poatificum libris Deorum non magnus Humerus, norainum magna s.
s
) Archeologul Kenner din Viena, vorbind despre o serie de monete barb are, ce aparfin in mare parte
Daciei, constats' de asemenea acelast fenomen, doue nume pe una si aceeast moneta (Wiener Num.
Zeltschr. XXVII B. p. 71).
*) Constelap'unea lui lanus se mal numia si damans, clam a tor, voci fera tor (Dupuis, VI. 411).
*) tn antieitatea greco-latinS numitS si Bootes (Boariul), la Hesychiu Orion.

t5r in mana drepta tinend o paseVe, pe care o privesce in fa{£ (avem aspiciens). In partea
dinainte a figuref legenda

" ZWFA'fd, e> in dos A MI I0N0W
. >), adecS doue nume
unul A(0Ml(s) ?i al doilea fdrte clar IONOS.

DupS cum vedem, no! ne aflam aici in fata unor date positive, cS In timpul cAnd se
batuse aceste monete, tradifiunile teologice ale Daciei identificaii pe Armis, vechiul rege
al acestel {Sri; seu pe Hetmes al Pelasgilor meridional!, cu Ion s6u Ianus, numit de Ju-
venal antiquissimus divum, si despre care spuneau tradijiunile italice, c5 domnise
mat antaiu in pSrtiie de resSrit ale Europei *). De altmintrelea aii esistat si in teologia
greco-rotnani raporturi fdrte apropiate Tntre Ianus si Hermes. AmfindoT sunt rectores
viarura; amfindoi pSiJitorii portilor ; amSndol mijlocitori intre dmeni si <JeI ; amSndoi aveau
ca atribut cirja &£$. varga; am&ndoi erau considerati ca una si aceeast divinitate a sdrehri
(Macrobii Saturnal. I. 9. 19); amfindoi infafisati cu ddue fete, Hermes in pSrfile de

resarit ale Europei si Ianus in p&rt/ile de apus. In fine mal notam aid, cS uneleemisiunl-
ale. asilor romanl purtau pe o fafS tipul Jul Ianus si pe alta tipul lui Hermes s60 Mercuriu s
).
Aceste monete concave ale Daciei, ne inf5tis£zS ast-fel, cea mai archaicS formS oficialS
a numelul, seii conumeluJ, de 10(»), ce-1 avuse primul rege divinisat al acestei {Sri, un
nume glorios, pe care l'au pastrar, ca un titlu sfant si traditional, Domnii romani pinS in
djlele ndstre; insa de sigur fSrS sS-si pdtS da sema de originea, de vechimea si strS-
lucirea estraordinarS a acestui nume adoptiv. -
Pe unele din aceste monete (nr. 6) ne mai apare ca simbol si figura unui cane
//(ft\
desemnat in acelasT mod elementar archaic ca si figurile de animale pe pristenele des-
coperite la Troia. Canele era animalul sacru al lui Hermes s€H Mercuriu, simbol al
vigilantei si fidelitStil. Un vechiii as libra], ce a fost atribuit orasului Hadria din Picenum,
ne tnfatis^zS. pe avers tipul lui Ianus, incins peste frunte cu o diaderaa de trei stele o —o— o,
alaturi se vede legenda HAT, 6r pe revers un cane culcat. DupS cum ne spune Ovidiu
(Fast. V. 129 seqq.), vechil $ei tutelarl ai Romei, numitl Lares praestites, a cSror
serbStdre religidsS era in 1-a <Ji a lunel Maiu (s6u la Arminden), incS aveaQ ca simbol
un cine langS picidre, de dre-ce, dupS cum scrie Ovidiu, Larii acesria, dimpreuna cu canele,
veghdzS pentru siguranta poporului reman si a murilor cetSJil.
Acest atribut al cj eulul Hermes representa de fapt constelatiunea australS, numita xuiuv,
canis, seu canele ceresc, compusS din 20 stele, intre carl se aflS Sirius, steua cea
mai fruradsS si mai strSlucitdre a ceriuluT, consecratS in particular lui Hermes, si pe care
Arabil o numiau aliemini si aliaminio (Dupuis, VI. 509). Rolul, ce l'a avut in teo-
logia vechii a Daciei, ace5st5 constelatiune (cuius sideris effectus amplissimi in terra sen-
tiuntur. Pliniu. II. 40.) se constats prin figura simbolicS, ce o reproducer!! aid (Fig. 247).
1) Acestfi moneta face parte din colectiunea Prokesch-Osten. Desemnul s'a publicat mai antaiu In Denkschr.
d. Wien. Akad., IX. Bd., p. 402, nr. 9. Neavend la in demSnS publicaiiunea vienesa, nol leproducem lap. 749,
nr. 12 tipul acestel monete dupa Tocilescu, Dacia inainte de Romanl (Ed, Acad, roin.) Tab. 7, nr. 9.
t) La B u 1 g ft r i I de asta-df, carl represents In mare parte numnl populafiunea slavisatA a Mesiel vecht, afiam
multime de cantece beti&nescl despre uneroo mltic, numit Iancul voivod v a 1 a c h si lancula
1 u na c (vittfiul), a carul atribute sunt uncal n&sdravan sets fugaciQ, oslea de sert si o pasere
male's tra (^titoarea, Fllticenl, 1896, p. 142.209.)
a
) Se pare, eft teologia romana cunoscea numele de Armis a lui Ianus. Diferite alusiunl la acest Hume aflflm
la autorfl rechl Cf. Llviu (1.19): (Ianus) apertus ut in armis esse civitatem significaret. — Oridiu, Fast.
I. 2«4; V. 665.
. —
P X L A S G I 1 DE NOR I.)
In partea din ainte, sub piciorul sting al canelui, sc observa o mica cavitate de forma, cir-
culars, destinata pentiu o petra lucitore, seu steluta emblematic! Tot ast-fel era reprc-
sentata constelatiunea Sirius si dupa invetatui ebreii Aben Ezra: Figura Canis, in cuius
sinistro pede anteriore luccrna (Dupuis.VII. 53). Arcul, pe care sc radima figura,
247. — Canis sidereus, simbolul constelatiunii australe

Sirius. Figura de bronz descoperita in Romania. Marime
originals. Colectiunea nostra.
este perforat la ambele capcte, de unde results., ca. acest simboi astronomic a fost destinat
se fie tintuit pe un obiect de forma emisferica.

Monetele cu tipul tat I a n u s erau cunoscute inca din cea mat departata anticipate,
Dupa traditiunile istorice ale Romanilor si ale Grecilor, Ianus a fost eel de antaiu, care
a batut monete de arama; er poetul Lucan (Pilars, VI. 405) scrie, ca I ton (intelege Ion),
care domnise peste pamSntul thessalic (seu al Pelasgilor), a fost eel de antaiu, care a pus
argintul in fiacan, care a batut monete de aur si a topit arama in cuptorele sale
cele imense '),
Cele maT vechT monete, ce apartin accstci grupe, au fost batute. fara indoicla, in timpurile,
cfind traditiunile si doclrinolc tcologice ale DacicI forrnase din Armis o pcrsonalitatc divina,
cand misteriele religiose de la Carpal! ajunscse in deosebita (lore, si c;md influenta lor
condusa de proselitism — incepusc a sc cslinde si la Pelasgii meridionali :
). Acesta
cpoca cste in lot casul anteriora ultimelor niigratiuni arimice catre apus si meda-di.
In Gallia Kelgie'a. undo emigrasc din timpuri departate diferite triburi arimice. noi
vedern imitata forma concava a monctelor dace. Langa Sequana si Rhodan se reproduc
in mod arbitral' tipurilc. simbolcle, une-ori si litcra S de pe monetele lui Armis, fara
a se tine soma de valorca particular^ istorica. ce o aveau aceste semne pe monetele ori-
ginale. Gallia vechia nu a avut, dupa cum scim, o creatiune propria de tipuri monetare.
Caracterul esential al monetelor sale a fost. pana la inceputul ciominatiunii romane. co-
piarea si imitatiunea tipurilor italiene, siciliene si hispanice, si chiar a monetelor din
Thracia si Macedonia.
In Italia, ceie mal vechi monete de arama purtau numele de A'tj un cuvent a carus
origine a remas pana ast&-dT obscura. De asemenea nu putem sci cu sigurants, nici
pana astadr, in care parte a Italiei de mijloc au inceput a se bate cele de antaiu mo-
nete numite asi. Un fapt insa, ce rnerita ttfta atentiunea nostra, este. ca asii cei vech!
ai Italiei cent rale ne presinta forte muite forme simbolice si chiar litere imitate, ori
]
) Rom. — Macro)). Sal. 1. /.
l'lnl-arch. Qitaest. — AtitoMaeus. lib. XV.
-) Ct. Platonis Axiochup la fine. — 3-Jermes era jic.r.soiialiiater. principalis si in r.iihul mistic al Same.'
ihiaciol {Prellcr, Gr. Wvtli. I. 241).
NIC, DEKSU=.IANU. ,|ij

754 V E L A S G 1 1 S.E U PR0T0-LAT1NII.
copiate, de pe monetele lui Armis-Ianus din Dacia. Ast-fcl uncle cmisiuni ale asilor romani
pdrta pe avers efigia lui Iamis si po revers a lui Hermes. O alia scrie de asj cu tipul
lui Hermes apartin orasului Ardea. O moncta autonoma a Albei din Latiu are pe avers
capul lui Hermes sj pe revers figura Pegasului fugind de la drepta spre stanga.
Pe un alt as italic cu legenda HAT vcdem reproduse cele trei stele simbolice ale
Daciei o—o— o, dccorand ca o diadcma capul lul lanus. In fine, pe un as roman, de
sistem libral. aflam literele combinate M, o simp'a imitatiune a monogramei M (Maia)

de pe monetele de la Carpati ').
Dupa cum vedcm, cele mal vechi monete ale Daciei si Italiei porta tipurile si atri-
butele aceleiasi divinitati, a lul Ianus-Armis ; insa, in cc privescc vechimea si concep-
tiunea simbolica.'prioritatea o au monetele Daciei.
C. Monelele dace, lipul Maia.

Uncle speciminc aveiul pe revers figura mcsagcrului calarc
si legenda IANVAUS) AR1M (t/s).
La ac<§sta grupa de monete apartin ddue catagorii.

Unele sunt fabricate din acelasi metal, ca si cele precedente, din aramS mestccatfi
248. — Diferite monete concave ale Daciei. Tipul Maia -).
') A se veiK- pafj. '"'-'.

f'K* 2TA
-j Dupfi Arcliiv (). N'ereiiH'S f. sielirnn. I.r.njc^kiindt. K. F. >Î 1M. T:tf. JV — VI.
,
cu argint. Forma lor este concavj sj apartin la clasa drachrnelor si tetradrachmelor

dace (Fig. 246): Gr*utatea efectiva varidza intre 15/32—18/32 dupa lotul vienes.
Aceste monete, descoperite in Transilvania, ne presinta pe avers tipul nimfei

Maia, une ori cu o grupa de 6—8 globule se"u stelute, simbolul constelatiunii Ple-
iadelor, intre carl locul vechimii si al onorii i-1 avea Maia, fica Iui Atlas. Pe una din
aceste monete, nimfa Maia este figurata cu fata in forma de pa sere (Fig. 248, 3), o alu-
siune la numele poporal al constelatiunii Pleiadelor: gallina cum pullis suis.
Pe re vers se vede imprimata figura
calului ceresc cu diferite simbole, carja

pastorals a lul Hermes, cele trei stele siSu
globule din constelatiunea lui Ianus im-

preunate cu o lini6ra drdpta, grupa de
stele a Pleiadelor, carl une-ori formers,
coma calului, sunt asedate in

alte ori
249. — Moneta dac5, tipul
cere in jural altei stele centrale 1
). Maia, a vend pe revers legenda
IANVM(S) ARlMfus). Dupa
A doua categoria din aedsta grupa
Archiv d. Vereines f. siebenb.
de monete se caracterisezS prin o arta Ldskde, 1877. Taf. XIV. 10 2 ).
mai progresata, in ce privesce desem-
narea si imprimarea tipurilor. Aceste mo-
nete sunt de argint si au o greutate
efectiva intre 16.685 — 17 gr.
Pe avers se vede imprimat un bust

de femeie, tip nobil si inteligent, cu perul
frumos inelat. De ambele laturi ale ti-
250.— Moneta dacS. 251.— Moneta daca,
pultil cate o foie de ma 1 i n . Este Ma i a Av. Tipul Maia cu a- tipul Maia. Revers
mama «gloriosului» Hermes, carcia Ho- tributul foilordemilin IAN VA\(S)
cu legenda
Agenda f£ (Maia). ARIU(us). Cabinetul
mer (Hymn, in Merc. v. 4) i da epitetul ?'
numism. imp. din
... v , - Dupa Wi.cn. Num.
de s&i:Xona[j.o-, cu perul irumos buclat
, ,
Viena, nr. 26724.
Zeitschr 1895. Taf.
(Fig. 249). III.'l5.
Reversul acestor monete ne infatisdzS de regula figura unui calaret in fu'ga mare, tinfind
in mana un ram de malin cu tret frunde 3
). Este Hermes, mesagerul deilor, cu varga sa
homericS *).
>) Pe aceste monete, une ori calul ceresc e represents f3ra cap st farS gat. Cf. Ara t u s : exoriems virgo ....
occidit.... Equinum caput, occidit etiam collum (D u p u i s , VII. 4). La picidrele Virgine! se aflS
steua nuniitu Ianus (Ibid. VI. 317).
2) ImprumutSm desemn din Archivul de peste CarpatT; insa dupa cum amintim in text, nu tote li-
acest
terele legendel sunt reproduse exact, cu deosebire ultima liters din grupa de jos.
3) La Horatiu (Od. II. 7. 13) Mercuriu, se"a Hermes, are si epitetul de «ccler»; un cuvent, care in
timpurile vechl avuse intelesul de c£l5ras (eques). Cf. Fulgentii Myth. lib. I. — Vechile monumente de arts —
ale Greciet infatijau pe Hermes cu a r i p I ]a pahtrie, ori la piciore, ca ast-fel sS pota trece nu numat peste uscat,
dar §i peste marl. Insa la Pelasgil de nord, cum dupa" se constats din monumentele numismalice si din orna-
mentele urneior ftinerare, Hermes aldrgS calare.
J) MSlinul, numit in unele p5r(I scumpiS si 1 iliac (syringa vulgaris), este un gen de arbustl, cu florl
de colore lila (venata-rosietica) si albe, ce decorezS primavara in luna lul Main, nu numal gradlnele cele mo-
deste dar si parcurileceleluxose. Originea geografica a acestul arborel se reduce dupS nouele cercetarf la
Carpafil de resSrit (Transilvania si Ungaria). In datinele religiose ale poporulut reman, mSlinul are un
rol particular; e'l este (lorea Ar ill i nd e nil i uT, sitl a sSrbatoril celel marl poporale din diua de 1 Main (Hasdeu,
Diet. I, p. 1710).
Mai multe esemplare din acesta specie de monete se afla in colectiunile cabinetulul
imperial din Viena. Unele au fost descoperite in anul 1776 la Poson (Pressburg) in Un-
garia; altele in anul 1855 la Deutsch-Jahrendorf in comitatul Moson l&ng5 termurele
drept al DunSrii (Pannonia de sus); in fine alte esemplare au fost aflate in anul 1880 ')
la Simmering m Viena.
Distinsii archeologi Seidl si Kenner din Viena. carl s'au ocupat cu descrierea
acestor
monete, au trecut cu vederea importanta istprici a tipurilor numismatice, pe carl densii le
caractcris£za numai prin cuvintele, *un cap de femeie* si «un c51aret». fn ce privesce
insS legenda de pe revers, densii erau de parere, ca acesta contine numele
unul principe
barbar necunoscut de pe teritoriul Pannoniei superidre, IANTVMARVS. Acesta descifrare
a Iegendei, sub forma de IANTVMARVS, noua ni s'a parut inca de la primul aspect al de-
semnuluT, ce se publicase, ca nesatisfacatdre. Din acdsta causa am credut, ca e neccsar se
avem informatiunl mat positive despre tdte esemplarele acestor monete, cite se pastreza
asta-di in colectiunile cabinetulul numismatic imperial din Viena. DupS comunicarile, ce a
bine-voit a ni le face in acesta privintS, Direcfiunea museuluT imperial, legenda este uniforma
pe tdte esemplarele acestel monete, compusa din ddue grupe de litere, una in partea de
sus, la drepta, si alta in partea de jos, fie-care grupa continend aceleasl litere. Tot-o-dat5
Directiunea museuluT imperial a bine-voit a ne pune la dispositiune si o copia in ipsos de
pe reversul escmplariului celui mal bine conservat, si al caret desemn no! i-1 repro-
ducem aici sub Fig. 251.
Intru adever, indoielile, ce le avusem inca de la inceput, despre esactitatea descifraril
accstei epigrafe, au fost pe deplin intemeiate. IANTVMARVS, ca legenda numismatica,
este o simpia erdre.
Insa mai inainte de a esamina continutul acestel legende, este de lips3 se facem aid o
constatare. Monetele dace i-sT au particularitatile lor nationale, in ce privesce forma ti-
purilor si a simbdlclor, forma alfabetuluT si esecutiunea epigrafica a legendelor. Adese-ori,

literele imprimate pe aceste monete au forma simbolica, ca sS corespunda mal mult,
on mal putin, caracterelor dogmatice ale divinitatilor tutelarl. Ast-fel vedem, ca pe mo-
netele din grupa Armis-Ion atat simbdlele, cat si literele, au caractere astronomice; tote
sunt ornate cu stelute s«Su globule, fiiind-ca globul era forma primitiva dogmatica, din
care se nascuse lanus (Ovid., Fast. I, v. 110: Tunc ego [Ianus] qui fueram globus). Pe
alte monete, literele sunt formate din linidre neimpreunate, mai grdse la basS si mal
subtiri la v£rf, avfind aspectul unor cornite simbolice ; adese-ori alfabetul legendelor
este compus din litere de forma latinS, mestecate cu caractere archaice pelasge ; in
fine, se mai intfimplS, c3 unele parti ale literelor sunt asa de slab imprimate, inclt pot
s5 remana neobservate si de ochii eel mai deprinsi cu cetirea legendelor numismatice.

T6te aceste particularitati epigrafice ale vechilor monete dace, produc dificultatT seridse
si adese-ori retacin in descifrarea esacta a legendelor.
Rcvcnim acum in particular la inscriptiunea, cc o vedem imprimata pe reversul acestor

monete (Fig. 249. 251).
In ce privesce prima grupa de lilere, j/WM , vom face aici o constatare de fapt.
Scidl, Beitruge za ciner Qironik dcr arch. Funde der

') oesterr. Monarcliie, in Archiv f. Kundo d. ocsterr.
Gcschichtsquellen, XV(1856) p. 303.— licmior, Der Miinzfund v. Simmering, in Wiener Num. Zeilschiift. XXVII B.
p. 57 setjq.
Dupa esaminarile, ce a bine-voit a le face distinsu! archeolog d-1 W. Kubitschek din Viena,
nu esista nici cea mai mica urma de vre un T legat cu N pe nici unul din cele cine!
esemplare ale museulul imperial ;
$i ac£sta se confirma ?i prin copia in ipsos, ce ni s'a
trimis (Fig. 251). A ddua cestiune paleografica este, ca Iitera /Vl, prin care termina aedsta
prima parte a lcgendeT, nu are nici de cum valdrea unul M latin, ci cste una din literele
caracteristice ale alfabetului cadmic pelasg, dacic, elrusc, ?i retic, representand pe oav (=2);
ast-fel, ci prima parte a legcndei de la Fig. 249 si 251 contine numele de invm= ianvs j
).
A ddua grupS de litere, ce se vede in partea dejos a reversului, are pc esemplarul eel
mai bine conservat aL museum! din Viena (Fig. 251) forma de f\M, unde Iitera R cste
insemnata dc asupra cu un globulet, ast-fel c& represents aici valdrea unul RI. tn ce pri-
vesce insa ultima literS. AA, acesta nu este un VS, dupa cum au presupus archeologii
Seidl si Kenner, ci avem aici numai un simplu M in gen archaic, cu piciorul dinainte fdrte
subtire. (care a remas neobservat). Spre a punc mai bine in cvidenta aedsta impre-
jurare, noi vom reproduce aici cateva specimine despre forma accstei litere in al-
fabetul cadmic-fenician, cadmic -grecesc, si din manuscrisele ce apartin prime! peridde
a evulul de mijloc: vA SV\ l/&\ M- V*V AA. <p\- ; ele vor servi spre a lumina
si mai bine cestiunea, ci acest caracter epigrafic, ce a lost considerat intr'un mod eronat
ca VS, nu este de cat un simplu M.
Ultima grupS de litere de pe monctele Fig. 249. 251 ne presinta asa dar numele de ARIM(«.rJ.
Istoricul Xantus (fr. 4) inca amintesce despre un rege cu numele Arimus (Arimiin),
care domnise peste tinuturile, unde Typhon purtase

resboiu cu deii.
Pe monetele de aur ale Daciei, mai aflam forma

de APMIV. s).
O vechia moneta de bronz, pe care numismaticii o
atribue orasulul Ariminum din Italia, ne presintS pe

r
25 ~°
n on e
J- Hispama,
?
a Ilergetilor
^
la Osca,
* ,
din batuta
avers un cap cu barba si cSciula conica, er pe revers representand pe revers tipul
numele ARIM (Mionnet, Descr. d. *M Suppl.
$/$$$ £^XVI.
&,&§*!
T. I, p. 208). Gr. Encycl. t. 354.
O moneta a Ilergetilor din peninsula iberica, ne in-
fatiseza pe revers figura cal&retuluT clacic cu legenda XPMAN (Or man), 6r pe avers
tipul lui Ianus cu globule pe cap si pe barba.
J) In cantecele eroice traditionale ale poporulu* roman, vechiul Hermes, mesagerul d,eiIor din Olymp, incS
porta numele de I u an as. Gazeta Trans. Nr. 160 din 1905;
Colop m 3. n rf r u ins trufat, Pe murg negru calSrind ? . . .
In jos cStre B£lgarad, Da se duce I u 3 n a s
Cine fuge si se duce Voinic mandru din Milas.

Aid primul vers ne indlca pc Hermes, al cSruI atribut in inUologia grece'sca era o p£l ari a cu a ipl scu
cu pene.
2) Mai esista inca unele monete dace, ce porta pe revers figura calaretulul (Hermes) cu monograma M\ $i cu
Iegendele EICCAIO, ECCAIO, HCCAIC si SVICCA (Arch. d. Ver, a. 1877, p. 85-86). Notam aici, ca mono-
graina fY o mat aflam si pe unele monete ale regelul Filip II din Macedonia si a fiuluT sea Alesandru eel Mare
insutita de tipul, orl atributele, lut Hermes (Mionnet, Planches, LXX. 2. 4,-Prokesch-Osten, Wien.
numism. Zeitschr. 1869. nr. 115). InsS pe tote aceste monete, monogramele mv si rv ce staO in raport hnediat cu ,
numele principilor, au numat un sens genealogic. Regit Thracld, ne spune Herodot, considerau pe Hermes ca
— r
protopariniele lor. Arcacjit adorau pe o vechiii divinitate sub numele de Ltbc, Xdouwv (Paus. VIII. 12. 1).
B
) Cu o sulita in milna, in loc de varga slmbolica, cste hgurat calSretul si pe diferite monete ale DacieT. Cf.
Archiv tl. Veremes, a. 1S77, p. S3; si Fig. nr. 253, pag. 758.
Intrega legends de po reversul acestor monete de arjjint (Fig. 249. 251) contine asa
dar numele de IANVS ARlM(us), dupa cum amSnddue aceste nume ne apar si pe mo-
netele concave ale Daciei sub forma de A(rmi)S 10(n) >).
Aceste monete, cu legenda IANVM(S) ARIM^wj^, cu tdte c5 au fost descoperite langa

frontierele Pannoniel de sus, apartin tnsa, dup5 divinitStile si dupa simbolele, ce Ie infa{is^z5,
la clasa monetelor vechi nationale a Daciei 2

). Dominatiunea- Dacilor se estinsese in timpurile
din urm5. ale republicei romane si peste Pannonia de sus. In act5sta privinfa vom aminti
aid de espedifiunea lui Boerebista, contemporanul lul Cesar, care cucerise teritoriul Boilor
din Pannonia de sus si al Tauriscilor din pSrtile de rgsSrit ale Noriculul a
).
Mai remane se amintim aid inca de o varietate a monetelor dace, ce face parte din grupa
Maia (Fig. 253). Acesta moneta ne tnfatiscza pe revers
tipul calaretulul dac, avend de desupt o legends, ce a
remus pana asta-dl nedescifrata. Unele parjl din litercle,
ce compun legenda, se ved a fi fost sterse, orl ma! slab

imprimate, ast-fel ca desemnui, ce-1 reproducem aid dupa
Archivul din Transilvauia, este intru cat-va defectuos.
IfaTa'^pTêvers^fiS
caliretulul dac si legenda InsS daca facem o comparatiune cu monetele IANVM(S)
ARIM^j-;, descoperite Poson,
SfvwSiw fS. Ltfckde* la Deutsch-Jahrendorf si la
1877. Taf. XIV. 12. putem usor recundsce, ca legenda de pe revers este iNvm,
adeca Ian us *).
In resumat, tdte aceste monete antice ale Daciei, cu legendele APM1E BASIA(tu?);
APfeJc) Ar(-rito)p), A(rm)S 10(n) t A(q)MI(s) IONOS si IANVM(S) ARm(us), glorifici, dupii
cum vedem pe marele pSrinte al gintil arimice de la Carpati, pe Armis, sdu Hermes,
interpretul deilor, dascalul ecl genial al lumii vechi, autorul alfabetulul fi al astrondmiel,
desprc care vom vorbi si mal tardiu 5

).
l) In tesaurul descoperit la Deutsch-Jahrendorf, pe langa monetele cu legenda IANUA\(S) ARIM(«jr) fi'a allat
si doue esemplare cu inscrippunea A1NORIX (Wiener Num. Zeitschr. a. 1895, p. 5S). AicT, priinele doue litere
sunt transpuse. Forma originals a numelul este IANORIX (lano rix). Tot ast-fel ne spune Suida, ca
'Iavouap'.o? ca divinitate era numit si Alajvapto;,. La Eschyl (Suppl. 574) este invocat Zso? cuuivoc, xpittiv
(Jupiter aetcrne regnans).

a) Eckliel, Doctr. num. I. 2. 4: verisimiUter tamen in hoc tractu (Daciae) signati sunt numi tetradrachini
fabricae rudis qui illinc (pe revers) e q u i t e m sistunt . . . quorum magna in htinc diem copiam in
Tr a nsil van ia, quae vetcris Daciae nobiliorem partem constituit, eruitur; quorsum et pertinent numi Biatec,
Busu Nonnos, Suicca,
, aliique, — Despre monetele Biatec descoperite in Transilvania icrie Hene (Bey-
triige zur dacischen Geschichte. Hermannstadt, 1836, p. 82): Vor einigen Jahren habo ich Gelegenheit gehabt ei-
nlge in Fel-Gyogy (Transilvauia) ausgegrabene Biastecks oder Bia- theirs zu sehen, welche fiir pa-
triotiscke Miinzen gehalten wurden: Allein aus 30—40 Stiicken, Wonnte ich mit Mfihe entziflern, dass die convexe
Form eine Miinze, und in der Concaven eine Jcleine Erhohung, die aufgehende Sonne
bedeuten soil.
3) Strukoills lib. VII. 3. 11.— DupS Tacit (Germ. 1) teritoriul Dacilor era vecin cu al Germanilor, —
Couf. ibid. Hist. IV. 54.
*) Pe aversul aceste! monete, vedem figurat tipul nimfel Mala, sub furma de Terra mater (Macrob. 1. 12).,
avend pe cap un coif craticulat si de asupra legenda DVTEVTE. Nu putem sci, daca legenda de pe acesta fa{£
este esact reprodusa, si ast-fel nu ne putem pronunfa, daca avem aid un nume al divinitapt, orf numele mo"
netet, siSci pote o devisa in llmba naiionala a Arimilor din Dacia.
6) Un relief de marmura descoperit pe la inceputul secululul trecut la Gradisce, in ruinele Sarmizegetusel,

reprcsintfl figura unut c a 1 a r e \ in aceca^T positiunc, cum ne opnre si pe monetele DncieT. Desemnui nccstul
PELASGII DE NORD.
Inainte de a incheia acest studiu asupra vechilor monete ale Daciei, credem, c£ presinta
un deosebit interes sS reproducem aid uncle date istorice despre varga de aur a lul
Hermes, ca emblema a puteri! suverane a Domnilor romani.
In ac6sta privinta Fotino ('Icrcbpt'a rrj? K&a". Aaxia;, II. (3) scrie: DupS ce Negru Vod& si-a
cstins domnia sa peste tdta J6n muntendsca, a venir la dSnsul Banul Craiovei (din familia
Basarabilor), i s'a inchinat si supus de buna, voia, er Negru VodS a lasat pe Banul Craiovei
autonom in carmuirea celor cinci judefe si i-a conferit varga de argint (apfopav
c
pa£5ov).
Fotino estrage ac6sta notita din o vechia cronica serbdscS. De aici results asa dar, ca
varga de aur era in timpurile aceste simbolul autoritatii superiore a Domnilor romani.
In afara de cronica s6rb(Ssca, pe care o citeza Fotino, mal avem in acdsta privinta si alta
fantana istorica.
Un manuscris latin din sec. XVII intitulat «Historica relatio de statu Valachiae,
1679-1688., publicat de J. C. Engel in Geschichte
d. Walachey. p. 109, ne infatisdza palosul si varga
lul Hermes (Fig. 254) ca insemnele nationale ale pu-
terii si demnitatif suverane a Domnilor Jerel roma-
nesci. Despre atributele lul Hermes scrie Albericus
(De deorum imaginibus): sua laeva virgam tenebat...

254. — Atributele lul Hermes
ca insemne ale Domnilor
quae erat scrpentibus circumsepta, et g 1 ad i u m Terel romanesci.
curvum, quem harpen homo vocabat.
Results asa dar, ca varga de aur a fost in timpurile mai vechi sceptrul traditional al
Domnilor romanl.
monument este publicat in revista ungurtJsca «T u d o m a n y a a Gyujtemdny* (Pest, 1836, t. IV, p. 114) sub
titlul: A' Viirlielyi r£gi I o v a g (Vechiul calaret de la Gradisce). Este personalitatca cca legendara a lul
Hermes, si probabil ca acest relief forma o icona sfanta pentru un templu orl sanctuariti de penatY.
'
'
760 PELASGII SEU l'ROTO-LATINIL
5. Arimil (Aramaei Sarmatae, Sauromatae),
in Scyfia etirop eana.
Numele eel vechiu national al Scyplor a fost, dupa cum ne spune Pliniu,
Aramaei' 1
), o numire modificatS dupa usul limbel grecesct, ce corespunde
la o formS latinS de Aramani, dup3 cum GreciJ diceau Twjjiarot in loc de
Romani.
In alt5 notifa geografica, acelasi Pliniu vorbind despre regiunile Europel
dincolo de munfii Rhipaei, ne spune, ca" o parte a Scyfict europene se

numia Raunonia 2
), adec5 Ramnonia, cu m prefScut in v =u s
).
255. —
Figuri de Scytl p5stori. Scena representatS. pe un vas de argint descoperit
in un tumul de langa Nicopol, pc termurele de apus al Niprulul de jos (Eremitagiul
imp. din St. Petersburg).
256.— Figuri de Scyfi regal! (Sxiiftai pao'.Xfjtpi). Scene gravate pe un vas de electru
descoperit la Cherci (Panticapaeum s. Bosphorus) in Crimea. In stanga doi resboinici
conversezS; unul radimat pe lance are arcul legat de breQ, al doilea se radima pe scut
si pe lance. Urmeza apoT un alt Scyt, care pune o ccSrdi la arc. Spre a se apera in
contra intemperiilor, el pdrta c&ciule (cucullos) pe cap. Vestmintele lor au ornamentatiuni
pelasge (Eremitagiul imp. din St. Petersburg).
O alta numire analogs, o aflam la Eustathiu, invSfatul archiepiscop al Thes-

salonicei. tn comentariele sale asupra lul Dionysiu Periegetul, densul scrie,
») Pllnii lib. VI. 19. 1: Persae illos (Scytharum populos) Sacas in universum ap-
pellavere a proxima gente, antiqui Aramaeos.
') Plinil lib. IV. 27. 3: Insulae complures sine nominibus (in Oceano septentrionali)
Ex quibus ante Scythiam, quae vocatur Raunonia, unam abesse diei cursu.
:l
) Ca la Romani Mayors in loc dc Marnors, si in Bfinat Rafna in loc dc Ramna.
ca ScyHI au fost un popor de origine thraca, can s'aii numit si Ar^yato'. 1

).
Aici A este numal o schimbare fonetica. in loc de P 2

); A^jivaloi = T^var&t,
seu Rhemnaei, dupa cum resulta si din fantanile geografice, pe can ni le
comunica Pliniu 3
).
La autorii grecesci, vechii locuiton a! ScyfieT, mat eraii numip* si Sauro-

matae, er de Roman! Sarmatae *).
Originea acestel numiri se reduce de asemenea la poporul Arimilor

seu Arameilor.
In cuventul Sauromatae, S de la inceput este numai o simpla aspi-
radune usitata in timpurile vechi la popdrele, ce aparfineau rasei pelasge 5
).
In cosmografia lui Iuliu Honoriu mat afISm pentru terminul de Sarmatae si
variantele de Auroma t a e si. R u in a t e 8

). La Stephan Byzantinul, Sarmafia
este numita si Armatia 7
). La acelasi geograf, sub numele de Xaptjiatai
figureza o populafiune stabilita langa Pontul euxin, probabil una si aceeast
cu vechii Arimaspt. Aict inifialul X fine numat locul unet aspirafiunl mat
aspre de cat h.
In ce privesce silaba finala tae din numirile de Sauromatae, Auromatae,
Rumate si Xapi\sAvai, ea corespunde sufixulut latin ani; ast-fel cS din punct

de vedere istoric si file-logic cuventul Sauromatae, ort Sarmatae, este numal
o formS. dialectala grecisata a terminului deSauromani seii Sarmani.
Alte urme etnografice despre Arimil s6ii Armanit din Scyfia le aflam in
numirile de triburt si localitajii,
Pliniu amintesce intre populafiunile, ce locuiau in partea meridionals a
Scyfiei, pe Rhymozoli si pe Rami 8

).
La Ptolemeu aflam pe Tu|i,;j.ot, seu 'Epoô;, cu locuinfele de asupra M5rit

caspice »).
]
) Eustatllii Comm. in Dionys. v. 728 : ^llzay It Sv-uftat pd ©pixtov sfl-vo?, o? Wnf. Atjji-
valoi h.aloavxo (Ed. Didot. Cod. Paris. L, 2708). Cf. Ephorus, fr. 78; Scymnus, v. 350.
a
) Ca si la Romani Lemuria in loc do Rcmuria (Ovid. Fast. V. 421. 483).
3
)
Un 'Aptjivcuo; ne apare ca vechiii rege al Cappadociei (Diod. lib. XXXI. 19. 2).
4
) Pliuii lib. IV. 25. 1. Sarmatae, Graecis Sauromatae.
5
)
S se adaugea inaintea cuvintelor, cart incepeau cu un spiritus asper, d. e.: 5c === ao;
(eol.) = sus, fiX; s= sal, S{ = sex, Hxr/. = septem, spmo = serpo. — In limba italiana s ca
aspiratiane se aiide si inaintea luj r, D. e. sradicare (Vocab. d. Crusca, Ed. 1738, lit. R).
8
) Eiese, Geogr. lat. min. p. 45.
') Stephaims Byz., v. 'AXavoc, Spoc 'Apuattac — La Eusthatiu in Dionys. v. 305:
'AXavoc, opo- Sctpfiatiac.
«) Pllnli lib. VI. 7. 2.
») Ptolcmaci lib. VI. c. 14.

Ammian Marcellin (sec. IV) ne spunc, cS. cea mat feroce si ma)f neumanS
populafiune din peninsula taurica o formau Arin chi 1
).
Jornande atnintesce despre dre-carf feme! vrajitdre scyte, nuraite Alio-

rumnae 2
), probabil Ario-Rumnae. Dupa Tacit, Arii constituiaii un
trib resboinic si barbar stabilit langa Vistula de mijloc (tn Polonia rusdsca).
Trupele lor aveaii un aspect infioratoriii si lugubru. Scuturile lor eraii negre,
corpurile vapsite cu negru, si ei i-st alegeaii nopple intunecdse, ca sS atace pe
inimict 3
). Acestt Aril faceaii parte din familia etnica a Herminonilor, seu
Arimilor din Germania *).
O localitate de langa gurile riuM Tyras (Nistru) purta numeie de 'Erjp&-

c
vohwo; /.wjj.yj '>). Langa Bosphorul cimmeric esista orasul Epjj.u)vaooa, intemeiat
de o femeia cu acelastnume •>); er pe costele de rgsarit ale peninsulet taurice se
ana Herm i s i um 7
), asti-dt Armiansky.
In fine un vechiu oras de langa Nipru (Borysthene) ne apare la Ptolemeu
sub numeie de Serimon 8
), unde prima literS este numat o simpla aspi-
rafiune, ca in Sapji.atta (/Ataxia); Mfyt4 C'^Pf^) A. in Scyfia; UeppXta

('EppXca), localitate in Thracia; Sarminium, oras in Pannonia B
); Sar-
diaei (Ardiaei), populafiune din Dalmap'a.
Venim acum la etimologia numelui de Xy.Wh]s, Xxo&ai. Herodot ne spune,
ca numeie de }$*&&& l'au dat Grecit 10
).
Rasa pelasga, popor numeros si puternic, care cucerise prin civilisatiunea
si prin armele sale cea mat mare parte a lurmt vecht, a avut inca in timpurile
eroice o organisatiune militara escelenta n). Toft eraii deprinst in arme, toft
eraii obligaft la servicit militare, fie pentru ap&rare, fie pentru cucerire. Insa
fie-care popor seu trib i-st avea usurile sale particulare de luptS. Unit eraii
J
) Ammiani lib. XXII c. 8: Tauri inter quos immani diritate terribiles Arin chi,
et Sinchi, et Napaei.
2
) .Tornandis Get. c. 24: Filimer rex Gothorum qui et terras Scythicas cum sua
gente introisset reperit in populo suo quasdam magas mulieres, quas patrio ser-
mone Aliorumnas is ipse (Orosius) cognominat.
') Taciti Germ. c. 43.
*) Melae Descr. orb. III. 3. — Plinil lib. IV. 28.
») Strabonis Geogr. lib. VII. 4. 16.
6
) Eustathii Comm. in Dionys. 553.
') Melae lib. II. 12.
8) Ptoleiuaci lib. 111. 5.
a
) Ravennatis Cosmogr. p. 218.
") Herodotl lib. IV. 6: &&*« B> "M.irpss; u>v6|Aa«aav.

'») In traditiunile germane (Vilkitiasaga, c. 328, 329) mai aflam inc& o reminisccnta de
aceste trupe formidabile numite Ostacia seu Ostansia (Grimm, D. M. p. 1008).
mat deprinsi a se bate din departare, alp'i din apropiere. Unii eraii armatl cu
arcuri si scuturi, alp'i cu lanci on sulife, unii luptau pedestri al fix calare. De aid.
numirile de arcarii (ap7.7-TOt.med.), scutarii, scutati, sagittarii,

lancearii,hastati, pedites, celeres (equites) *), la Egipteni xaXaaE(H£? 2
),
Scutul a fost una din armele cele sfinte ale popdrelor de la Dunare si Marea
negra. Marele deu de la Carpafi este Zs6? aqx'oô?, Joe purtatoriul de scut 3
).
4
Juno Sospita ) si Juno Curulis 5
) eraii representate cu scuturi in man a.
Paladiul nafional al Romei a fost un scut divin 6
).
Intrega" calarimea de resboiii a Latinilor vechi purta scuturi, equites

scutati omnes 7
j. Er Lydus ne spune, ca Romul separS din armata 300 de
scutati (czouratot), pentru pada personei sale 8
). Avem asa dar aid un fel
de scuta si re gall.
Samnitii aveau scuturi elegante, ornate cu aur si argint; Ligurii scuturi
de aramS ; Mar s i 1 o specie de scuturi mart »)'. Bru f

i 1 , Lu can i f si Etru-
sc-ii, tofi purtauin resbotu scuturi, cu forme mai mult on mai pup'n identice.
Scutul a fost arma permanenta defensiva a legionariulul roman.
Trupele nafionale ale Celtiberilor — emigrant in timpurile vechi de la
Carpafl — erati compuse mai mult din scut a si 10

).
In general, scutul a fost o vechia arm! nafionala a poporelor arimice.

Homer numesce scutul marelui Zsu?, epsprjV cu-fioa "), adec& scut iniioratoriu,
dupa etimologia grecesca, seii scut arimic, cu intelesul etnic.barbar.
Scytii aii fost la inceput un popor de scutasi 12

). Etimologia numelui de-
riva de la scut (lat. scutum ; gr. g'/.oto?, pelea de animal, cu care se aco-
periau scuturile).
Vechii Arcadiinca aii fost un popor de areas! 13

).
!) Festns p. 42: Celeres antiqui dixerunt, quos nunc equites dicimus.

2
)
Herodoti lib. II. 166. 168.
3
)
Vedi mai sus p. 226.
*) Ciceronis De Nat. Deor. I. 29.

5
) Servius; I. 17.
8
) Livii lib. I. 20.
') Yirgilii Aen. IX. 370.

8
) Lrdi De magistr. I. 9.
9
)
Livii lib. IX. 40. — Straboiiis lib. IV. 140. — Festtis v. Albesia scuta.
10
) Livii lib, XXVIII. 2: Erant autem in Celtibero exercitu quatuor millia scu-
tatorum et ducenti equites.
") Homori II. IV. 167.

12
) Despre scuturile Scytilor amintesce Aelianus, De nat. anim. II. 16.
") Dupa. Suida (v. 'A pnaSac), Arcadii aii fost cei mai belicosi dintre poptfrele Eladei.
Numele gintir, dupa cum results din Stephan Byz., a fost Areas. Numele vechifi patro-
764 l'ELASGII SEU PROTO-LATINII.
Samn i
\ i I i-sl aveau numele lor dupa s u1i\e1e (gr. aaiiv.a), ce le purtau l
).
Sabinil, unul din cele mat vechi popdre ale Italiel, aii fost numifi Curites
(Quirites), adeca hastati, dupa arma nafionala curis (quids) = h as ta 2
).
Intre tote populafiunile scyte, cei mai bravi, mat puternici si mai distinsi
ad fost Scyfu regali, IvMd-y.i fk™Xr/cbi, de carl amintesce Herodot 3

). Intocmai
ca si s c u t a ti lui Romul, Scyfii regali constituiau un fel de milifia permanenta,
a caror plata consista in anumite porfiuni de pament; aceeasi organisafiune,
pe care o aveaii si asa numifii xaAaaipie? din Egipet 4

).
Semnificafiunea numelui Scythes o mai aflam si intr'o notifa etnografica

a lui Herodot.
Persil, ne spune densul, numiau pe Scyfi Sacae 5

). In limba vechia gre-
cesca, gc/.xoq insemna scut; probabil ca si in limba Medilor; ast-fel ca in fond
cuvintele Scythes si Saces aveau unul si acelasi infeles de scutas 6
).
Dupa tradifiuni si moravuri, Scyfii aparfineau la unitatea etnica pelasga.

EI se consideraii, ca cei mai vechi dmeni de pe pament 7
), intocmai ca si
Pelasgii din Grecia, din insulele Maril egee, din Asia si Egipet. In deosebi,
Scytii erau de aprdpe inrudifi cu Thracii si cu Ge.fil de la Dunarea de jos 8

).
Dupa o tradip'une culesa de Herodot, Scythes, vechiul representant al
poporului scyt, a fost un fiu al Echidnei 9

) din fera Arimilor 10
), frate
bun cu Agathyrsus, primul rege al Agathyrsilor de langa riul Maris.
Popor cu rituri simple, dar caste, si cu sentimente inalte de dreptate,

Scytii avuse la inceput aceleasi doctrine religidse ca si Romanii.
Dupa cum ne spune Herodot, Scyfii nu aveau usul sS ridice deilor nici
statue, nici temple, nici altare 11

).
nimic era Arcasidae in loc de Arcadides si feraeninul Arcasis. Pe un ban vechiQ din
tesaurul regilor Franciel se afla, dupa cum spune Spanhemius, legenda: TOIC APKACI
(Steph. Byz. Ed. Berkelius, 1688 v. 'Apxd?).
*j Festus in Samnites: Saranites ab hastis appellati sunt, quas Graeci saov.a ap-
pellant, has enim ferre assueti erant.

2
) Virgllii Aen.VII.v. 710.— OvidiiFast.il. 477:hasta curis (var. quiris) est dicta Sabinis.
3
*) Herodoti lib. II. 168.

5
)
Herodoti lib. VII. 64. . -
6
) Enstathii Comm. in Dionys. 749: Sacas illos quidam aiunt inventores fuisse aaxsmv,
scutorum (Trad. Mullerus).
') Justinl lib. II. 1: Scytharumgensantiquissima semper habita.— Anuuiani lib. XXII. 15.2.
8 Steplianus Byz., 2sc£fct,
) sS-vo; 0pay.:ov.
9
10
") Herodoti lib. IV. 59.

,
Tot ast-fel ne spune Varro, ca Romanii, aii adorat pe del mat mult d e
150 de am firi simulacre seu idol! 1

).
Un singur simbol era in deosebita onore la

Scyti: sabia de fer a lui Marte 2
), deul
national al poporulu! getic.
Acelasi cult simbolic t-1 aflam si la RomanT.

Istoricul Trog Pompeiu, care traise in timpul
l.ui August, ne spune, ca Romanii au adorat

la inceput lancile (hastele), ca simulacre
ale divinitafilor 3
). Cu deosebire insa, Romanii
aveaii un cult traditional religios pentru hast a
lui Marte *).
In fruntea divinitap'lor scyte aflam pe Vesta

('lov.rj), o deitate prin escelenta pelasga. Vesta
avea si la Roman! un cult principal. Ea sim-

bolisa atotputernicia nature!, focul si pSmentul.
Scytii adorau pe Terra sub numele Ap i a
la Roman! Ops, seu Opis mater; si pe

Apollo, marele deu al Hyperboreilor, de langa
Dunare.
, T .
vin ere a ne apare la

„
Scyp sub numele
,
257. — Terra mater. Fieura co-
i osa 5 de p <$tra (Baba), cum se
|
pe tu m ul le din
orI
de 'Apv.ur.aooa,
ri '
tfMjuuta.
r-i
****««*«
r i !
B
n
), $£j$$& £
Kusia: in parcul ora?ului Novo-
, ,
-
o forma dialectala, or! corupte, in loc de Cerkask, langa estremitatea de

nord a lacului Meotic. Costumul
Arimnassa, unde aooa cste numa! un simplu s e caracteriseza prin vclul de pe
cap ?i prin catrinta din ainte cu
sufix femenin. La Greci, Marte era numit si ornamente particiilare ale por-
A ,« ,, tuluiromanesc. DupaTh.Schie-
Arimanios .
. . .
«) si Venus era considerate ca

,
mann.Russland.Polenu.Livland.
P-
sop'a lu! Marte al Gefilor "); de aic! conumele '
• •
8 de Artimpassa, ce de fapt corespunde

el de 'Apeicc ), er la Scyp: la Arimnassa.
h Augustini De civ. Dei, IV. 31: Dicit etiam Varro antiquos Romanos plus quam
annos centum et quinquaginta deos sine simulacris coluisse.
) La Herodot (IV. 62} aiiva-trfc oiZfyiios; la Q. Curtiu (VII. 8) hasta
2
a
) Justin! lib. XLIII. 3: Nam et ab origine rerum pro diis immortalibus (Romani)
hast as coluere.
4
) Servius in Virg. Aen. VIII. 3: Nam is qui belli susceperat curam, sacrarium
Martis ancilia commovebat, post hastam simulacri ipsius,
ingressus, primo
dicens: Mars vigila. —
Dupa Juvenal (XIII. 79) Romanii jurau (per) Martis frameam.
In o poesia eroica romana: Dar Badu mi s'a culcat (si) Pe sabia s'a jurat (Tocilescu,
Mater, folkl. I. 1245).
,
8
) Herod, lib. IV. 59.— Cf. 'Opfup.izaio'., ApY t
c-
na '<" yttyffisw&tii in loc de Arimphaei.
?) A se. ved6 mal sus p. 731.
') Stiitil Silv. I. 2. 53: Getici . . . mariti (Veneris).
8
) Preller, Gr. Myth. I (1854) 215.
6. Arimii (Herminones, Art7ttani, Alamanni, Alevtanni)

in Germania.
Cea mai vechia populafiune a Germaniel marT, s6u barbare, care se intindea
de la Rhen pana la Vistula si cuprindea tot-o-data peninsulele numite asta-dl

Danimarca, Suedia si Norvegia, au format'o Arimii.
In timpurile lui Tacit, intrega populafiunea Germaniel mart se ana divisata
in trei grupe principale.
In ce privesce originea istorica a acestor semint.il, Tacit scrie:
«Germanii celebr6za prin cantece vechl pe Tuisto, deii nascut din Terra,
si pe fiul seu Mannus, autorul si intemeiatorii ginfii lor. EI atribue lui Mannus
trei ET, si dupa numele acestora, locuitorii eel mai apropiap de mare s'aii
numitIngaevones, cei din parfile interidre Herminones, er eel alalfl
Istaevones» 1 ).
Din cuvintele lui Tacit, «e quorum nominibus — Ingaevones —Herminones —
Istaevones vocentur», resulta, ca cei trei fil al lui Mannus, Intemeiatorii ve-
chilor seminp'I Ingaevo, Hermino si Istaevo.
germane s'au numit
La familia Ingevonilor aparfineau, dupa Pliniu, Cimbri, Teutoni
si Cauci, stabilifl pe litoralul Oceanulul, de la Rhen si pana la Elba. La
familia Hermi(n)onilor, cari formau eel mai estins si mai puternic popor
al Germaniel marl, apartineau Suevi, Hermunduri, Chatti si Cher us ci;
€v din seminp'a Istevonilor, carl locuiaii in Westphalia, Nassau si Hessen,
Pliniu amintesce nurhal pe Sigambri 2

).
») Tnciti Germ. c. 2: (Germani) Celebrant carminibus antiquis (quod unura apud illos
memoriae et annalium genus) Tuistonem deum, Terra editum, et filium Mannum,

originem gentis conditoresque. Manno tres filios assignant, e quorum nominibus pro-
ximi Oceano Ingaevones, medii Herminones, ceteri Istaevones vo-
centur. — Istevonii din Germania se par a fi fost numal o fractiune dintr'un trib
mai numeros pelasg. Pliniu (VI. 19. 1) amintesce intrc populatiunile scyte din Asia pe
Histi. In Samniu aHam un oras numit Histonium (Pliniu, III. 17. 1), sdQ Istonii in
Liber coloniarum. In Eubea esista un vechiu oras numit Hestiaea si o parte a Thes-
saliei se numise Hestiaeotis.
2
) Plinii lib. IV. 28. 2: Germanorum genera quinque: Vindili: quorum pars
Burgundiones, Varini, Carini, Guttones. Alterum genus, Ingaevones: quorum pars
Cimbri, Teutoni ac Chaucarum gentes. Proximi autem Kheno, Istaevones: quorum pars
Cimbri (Sigambri). Mediterranei Hermi ones, quorum Suevi, Hermunduri, Chatti, Cherusci.
QuintaparsPeucini, Basternae, supradictis contermini Dacis. —Pliniu, dupa cum vedem

face aid amintire inca de dclue familii etnice ale Germanilor: a patra sub numele de Vindili
(Vandali), subdivisati in Burgundiones, Varini, Carini si Guttones. Ins5 aceste triburi ne
AceeasI tradifiune istoricS, pe care ne-o transmite Tacit, ne apare mat

tardiu sub o forma mat desvoltata si acomodata imprejurarilor etnografice
din timpul migrap'unil celel marl a poporelor.
Este tabela numita' «Generatio regum*, redactatS probabil in timpul

celor de antaiu Merovingi, cam pe la a. 520 d. Chr. Ea confine pe langa
numele regilor tradifionali si o grupare etnici a populap'unilor germane de
pe la inceputul secululul al Vl-lea.
Dup3 acesta' tabela genealogies, eel de antaiu om, care a venit in Europa,
seu mai corect in Germania, a fost un asa numit Alanus, primul rege al
Rom anil or, tnfelege al Rornanilor (s. Arimilor) de pe teritoriul GermanieT.
Acest Alanus din genealogia de la a. 520 este unul si acelasT cu Mannus

din varianta lui Tacit x
). Insa forma cea mai vechia a numelui e Man us, er
Alanus un simplu conume seii epitet etnic.
La Tacit, Manus, on Mannus, este fiul lui Tuisto (deus terra editus).
Etimologiasi infelesul cuventulul Tuisto a remas panS asta-dt obscur3 pentru

literap germanl.
Din acelasi pSrinte cu Mannus, descinde si Alanus. In tabela genealogica
din timpul Merovingilor, Alanus este fiul lui Fetuir, Fetebir seu Fadir =
1
Vater, o simpla traducere a cuventului pelasg Tuisto, rom. tufiii seii tat& ).
Acest Alanus, intocma ca si Mannus din varianta lui Tacit, a avut trei fit.
Numele lor sunt aceleasT. La Tacit Hermino, Ingaevo, Istaevo;

in Er minus, Inguo, Istio. Mai notSm aid, cS in
tabela merovingica
cele mat multe manuscrise ale tabelel medievale, Er minus este numit
Armen,Armeno,Armenon, Armenio, Armenion cuînlocde.g';

apar ca Sucvi, si ast-fel se pot considera ca ftcand parte din familia Hcrminonilor ;
si
a cincia familia cuprindea pe Bastarnil din Carpatii de nord si pe tribul Peucinilor

de la gurile Dunarii. insa Bastarnil erau Get! (Appiani De reb. Mac. IX. 16). O parte
din Bastarni, dupa. cum ne spune Strabo (VII. 3), purtau numele de Atmoni, probabil
o forma corupta in loc de Armoni; er Peucini, seu locuitorii din delta Dunarii, sunt
numiti in traditiunile romane Armani. Confusiunea a urmat ast-fel din causa numelui.
Vechii Herminom al Germaniei. au format, ce e drept, una si aceeasi familia cu Arimil
de la Carpatl. Insa Germanii din timpurile lui Pliniu constituiaii un popor cu totul
transformat.
') Mannus (Manus) din notita etnografica a lui Tacit nu este un cuvent de ori-
gine teutonic! Pelasgii din Lydia aveau si ei o traditiune analdga, cS in timpurile unui
vechitt rege al lor, Atys fiul lui Manes (aw; = tata. Fragm. Hist gr. III. 592), o parte
din poporul Lydiel emigrand au descalecat in Umbria, unde numit apoi Tur sent
s'au
(Herodot I. 94). Un alt Manus ne apare ca intemeiatoriul orasului Manesion din Frigia
(Fragm. Hist. gr. III. 233). Romanii inca aveau un Deus Manus seu Manes. Vedt
maT sus -p- 207—208.
.
768 PELASGII StV PROTO-LATINII.
erInguo ne apare mat mult in forma de Negue, Nigueo, Negno,

Neugio, Neguio si Neugrio, adeca cu Ne in loc de In 1).
Reproducem aici textul acestei memorabile tabele etnografice, ast-fel cum
a fost publicat de K. Mullenhoff in Memoriele Academiet de sciinfe din
Berlin si punem tot-o-data in paralelS variantele din Historia Britonum a
Kit Nennius (sec. VII), precum si din alte manuscrise ale evuluT de mijloc, in
cart aflam unele forme mat corecte ale numelor proprit.
Ta 1» e 1 a Merov i u g i c a
Dupa Mommstn fi Mullenhoff, Varianle dupa Nennius, Historia
Verzeichniss d. rom. Provinzen um 297 2

).
Briionum, c. If; etc.
1. Incipit Generatio regum

Romanorum B
(Item de regibus s
).
2. Primus Rex Romanorum Ala- Primus homo venit ad Europara de ge-

neus (Allanius B) dictus est. nere Iafeth A Ian us
3. Alaneus genuit Papulo (Pabolum B *).
4. Papulus (Pabolus B) genuit Ege-
tium 6 ).
5. Egetius genuit Egegium.
6. Egegius genuit Siagrium e ) (Padiru A).
7. per quern Romani regnum perdide-
runt (et ipsum Romani perdide-
runt A).
8. TREsfueruntfratresundesuntgentes: cum tribus filiis suis, quorum nomina

sunt 7
)
>) In, ca particula negativS, se prcfacea in limba latina une-ort in ne: infandus, ne-
fandus; infaustus, nefastus; inscius, nescius; dr in limba romana negativul in are tot-
de-una forma de ne.
2 )In Abhandlungen d. konigl. Akad. d.Wissenschaften zu Berlin, 1862.
s
) Siglele manuscriselor:^, Sangall 732 din sec. IX.— B, Paris 4628 din sec. X, si
Ottobonian 3081 sec. XV.— C, Vatican 5001, Legile Longobarde sec. XIII/XIV. — D, Paris
609, sec. IX. — E, ms. La Cava. Legile Longobarde, sec. XI. — F, Reichenau 229 in
Karlsruhe, sec. VIII/IX; bcdefgki = Ms. Stevenson la San-Marte BGKLNPRa,
*) Dup& Diodor (II. 43), Scythes, parintele legendar al Scyfilor, a avut dot fit, pe
Palus si Napes.— La Romani Pales, divinitatea protectdre a pastorilor, a turmelor si
a pSsunilor, mat avea si caracter masculin.

5
) Un rcge vechiii al Scytilor, contemporan cu Aiete, care domnia peste Colchf, purta
numele de Agaetes (Steph. Byz. v. IlavTtxaicaiov).
e
) Aici textul este evident alterat. Syagrius a fost comandantul trupelor romane din
Gallia dupa caderealui Romulus Augustulus. Cugetimla Agrius, fratele lui Latinus dupa
Hesiod.
') La Nennius, fm lui Alanus sunt amintitT in ordinea; Hessitio, Armeno, Negue.
No! insa reproducem aceste variante In paralela cu textul publicat de MullenhofT.
9. Erminus (Ermenius #, Ermenus D, Arm en o (Armenio b, Armenon ehi, Ar-

Arm en E, Ermenone F). menion gf)
I n g u o (ingo B, Igngus D, Tingus E, N e g u e (Negno e, Neguo fgh, Neugio i,
Kigueo F). Neugrio Flavigny)
et Istio (Escio B, Scius D, Os- Hessitio (Hessicio b, Hisicion ei, Ysi-
tjus E, Hisisionei^ frater eorura. cion g, Usicion h).
10. Erminus (ErmeniusJSC, Ermenus Armenon autem habuit quinque filios:

D, Armen E)
genuit
11. Gotos [Walagotos] Wandalus, Gi- Gothus Valagotus Gebidus Burgondus
pedes et Saxones. Longobardus
12. haec sunt gentes V *).
13. Inguo (Ingo BC, Tingus E, Ni- Neugo autem habuit tres filios:
guoo F) frater eorum genuit
14. Burgundiones Thoringus Lango- Wandalus Saxo Boguarus (Boguarus
bardus Baioarius Targus cdefgi)
15. haec sunt gentes IV.
16. Istio (Escio 5Q SciutD, Hostjus J^ II i s s i ti o autem habuit filios quattuor:

frater eorum genuit
17. Romanos Brittones Prancus Ala- hi sunt Francus Romanus Britto Al-
niannus banus (Romanus Allemannus et
18. haec sunt gentes IV. Brito a quo primo Brittannia ha-
bitata est ce).
Alanus autem ut aiunt fuit filius Fetebir
(«Fetuyr».Mon.hist.Germ.SSVIII.
314) filii Ougomun filii Thoi ! ) etc.
hanc peritiam inveni ex traditione
veterum, qui incolae in primo fue-
runt Britanniae.
J
) Avem aici o vechia traditiune pelasgS.. Hermes ('Epfivji;, 'Epâujv, 'Ep|xov), era
considerat in timpurile preistorice ca un stramos divin al multor semintii arimice. Pe o
inscriptiune romana de la Mannheim langa Rhen, Hermes, numit de Roman! Mercurius,
maT are î epitetul etnic de Alaunius sdu Alaunus (Genio Mercur/Y*"/ Alauni.
La Pauly- Wissowa, R. E. v. Alaunius). Forma de Alaunus corespunde aici la Ala-
nus, ca in limba reto-romana christiaun la christianus (Cf. Schuchardt, Vulgar-
lat. II. 318). Este ast-fel clar, ca Erminus s6u Armen, fiul lu! Alanus orl Alaneus
din traditiunile germane, este una si aceeasi personalitate legendara cu Hermes, s6u
Mercurius Alaunus din inscriptiunea de la Mannheim. Dupa Val. Flac, care murise
inainte de cucerirea Daciei (c. a. 87 d. Chr.), Alanii locuiau in timpurile argonautice
langa Istrul de jos (per saevos Ister descendit Alanos. Argon. VIII. 219). Langa Istru
pune pe Alani si poetul Seneca (Thyeste). Cf. Dionys. Per. v. 305. — Getii de la Istru avuse
asa dar in timpurile preistorice si numele de Alani. Results ast-fel, ca Armen, fiul lul
Alanus, este unul si acelasT cu Hermes al Pelasgilor meridionall, care ne apare tot-o-datS.
ca un rege glorios si divinisat al Daciei (p. 742 seqq.), ca intemeiatoriu al dinastiilor
thrace (Herodot, V. 7) si ca un rege plin de merite al Aborigenilor (Diod. VI. 5. 2).
-) Zru? (mit. germ. Zio) ma! avea î epitetul de 'Op-ovdio; (C. I. Gr. 3S69). — Cf. mai
sus p. 221.
K1C. DBNSUJ1ANU. 49
770 PELASGII SET} PROTO-LATINII.
Dupa cum vedem, accsta tabela reduce originea triburilor germane la
aceias! stramosT, de cari ne vorbesce si Tacit: la Er minus seii Armen

(Hermino), Inguo (Ingaevo) si Istio (Istaevo).
Tabela merovingica maT stabilesce tot-o-data ca principal, ca vechia popula-

tiune a Germaniei a fost de origine arimicS. Ea vorbesce numai «De regibus
Roman arum »,intre cari Alaneu (Alanusseu Mannus) figureza ca primus
rex Romanorum. Aid terminul de «Romani», aplicat la primele se-
minfii germane, este numai o forma latinisata a numelui de Herminones,

seii a vechilor ArimanI; un popor, care a lasat reminiscence adanci in
traditiunile germane x
).
Dupa acesta genealogia, de la Er minus sett Armen i-sitrageau originea

lor GofiT, WalagojiJ, Wandalii, Gepidiisi Saxonii 2
); din Inguo seu Neguo
descindeau Burgundii, Thuringii, Langobardii si Bavarii; er Istio este pa-
rintele comun al Romanilor de langS Rhen, al Britonilor, Francilor si Ala-
manilor.
Gofii, dupa cum scim, emigrase din Scandinavia; si ei sunt consideraft

in tabela merovingica ca facand parte din familia lui Armen s6u a Her-
minonil or.
Tot la familia Herminonilor aparfineaii populatiunile scandinave si dupa
autorii romanT.
Germania mare seii barbara, a lui Tacit, malt cuprindea, si teritoriul eel
vast al Suediet si Norvegiei, considerat in timpurile aceste numai ca o insula

mare in sinul Oceanului 3
).
]
) In traditiunile si legendele germane mai aflSm amintir! si despre altl regT, asa numitl
al «RomaniIor>, cum sunt: Diet wart, romischer Konig; Diet mar, care domnesce
peste Romisch Iant si Romismarc; Di ether, der junge kiinic von Rocmisch lant; Otnit,
Romischer keiser; Kiinic Lwdwig von Ormanie, 51 Ermanaricus (Airmanareiks),
imperat la Romaborg (Grimm, D. Heldensage, p. 113. 133. 168. 185. 189. 190. 290. 329).
Faril indoiela. ca sub numele de «R6misch lant», «R6misch marc> si «Ormanie»,

vechile cantece seii traditiuni poporale nu intelegeaii impcriul eel istoric'al Romanilor, ci
difcritele regate rationale ale Herminonilor s6Q Arimilor de pe teritoriul Germaniei.

-) AcelasT Er minus ne apare in unele manuscrise ale bibliotecelor din Cambrigia si
Paris sub numele de Boerinus. El ar fi avut 9 fii pe: Cinrincius, Gothus, Jutus,
Suethedus, Dacus, Wandalus, Ehecius (seii Gethus) Fresus si Geathus.
O nota marginals adauge, ci de la acesti fii descind cele nouS popdre nordice, carl au
ocupat Britannia, anume Saxonii, Anglii, liitii, Dacii (Danesil >) Norvegil, Gotil, Vandalil,
Geatil si Frisii, (Bessell, Ueber Pytheas von Massilien. Gottingen, 1858, p. 213):
3
) Taciti Germ. c. 1: Germania omnis a Gallis Rhaetisque et Pannoniis, Rheno
et Danubio fluminibus, a SarmatisDacisque mutuo metu aut montibus separatur.
Cetera Oceanus ambit, latos sinus et insularum immensa spatia complectens.
PELASGI1 DE NOBD. 771
In particular Tacit ne vorbesce de o populafiune numitS Suiones din

Oceanul nordic, seTi Scandia ]
). Acesti Suioni formaii msS numaTomica ramuri
din seminfia Suevilor; ast-fel, cM f3ceau parte din familia Herminonilor. Mela
estinde de asemenea pe Hermi(n)onT si in Scandinavia 2
); er Jornande amin-
tesce Intre populap'unile Scanziei pe Raumaricae si pe Raugnaricii 3

),
triburi, can, dupX cum vedem, constituiau unul si acelasi popor de R o m ar i ci *).
258. Germania magna.
DupS tdte aceste tradifiunlf, al c5ror fond de altmintrelea se reduce la.
timpurf f6rte departate, tabela genealogies a vechilor populafiuni ale Ger-
manic! ni se presinta' sub urmatdrea forma.
') Taciti Germ. c. 44: Suionum hinc civitate's, ipso in oceano.

2
) Melae lib. III. c. 3: In eo (Codano sinu) sunt Cimbri et Teutoni: ultra, ultimj
Germaniae Hermiones. — Ibid. lib. III. c. 6: In illo sinu, quem Codanum diximus, ex
insulis Scandinovia, quam adhuc Teutoni tenent. Mela pune asa dar pe Teutoni
in Scandinavia si pe HermionT dincolo de Teuton! in aceeasi insula (peninsula).
s
) Jornandes, Get. c. 3: Sequuntur deinde (in Scanzia) diversarum turba nationum . . .
Sunt ex his exteriores Ostrogothae, Raumaricae, Ra u g n a r i c i i , Finni mitissimi.

4
J Forma acestei numiri ni se presinta si pe teritoriul FrancieT la a. 870: Romerici
mons (Baluzii Capit. II. 223).
a
S8
&
»
to
a
H
©
a.
hi
s < ©"2
!-< =
S-52S3-
— vlU u.
o UJ
3a
UJ uu
D (-
ill
Ml
9
to
Herminonil constituiaii in timpurile romane cea mai numer6s& si mat pu-

ternica populafiune de pe teritoriul GermanieT. EI se intindeaii de la isvdrele
Rhenului si ale Dunarii peste Wiirttemberg, Bavaria, Boemia, Saxonia, Prusia 1

),
Moravia, Silesia, Polonia, Litvania si Danimarca; er dincolo de Ocean seu de

Marea baltica, el erau respandifl in triburi numerdse prin Suedia si Norvegia.
Forma cea vechia a numelui Herminones a fost in tot casul Armini
Aramani) fiSra aspirafiune dupS cum fara aspirap'une este
-
(Armani si ;
numele lui Erminus, seti Armen 2 precum si alte nume familiare, de ),
origine etnica, ce le aflam in regiunile aceste.
Faimosul liberatoriu al GermanieT, care invinse pe Varrus in padurea

teutoburgica, este numit de autorii romanl Armini us, la Strabo si la Dio
Armenios 3
). El era din gintea Cheruscilor; er Cheruscii formau, dupS cum
ne spune Pliniu, numai un ram din familia cea mare a Herminonilor 4
).
In None, unde locuise o-data o mare parte de Herminont, afl3m de ase-

menea numele personale Ariomanus, Arimanus si Armianus 6
).
Dionysiu Periegetul numesce pe tojt locuitorii Germaniei apstjiavee? 6

); un
epitet, ce ne indicS in mod forte clar, cS numele nafional al acestor populafiuni
a fost in vechime Arimani.

Sub numele de Arimani, Eremani si Erimani, ne apar vechii lo-
cuitori al Alpilor si in legile Francilor si ale Longobardilor 7

).
Un port al man! nordice, situat in apropiere de Rhen, port5 la Ptolemeu

numele de Mapapjiavic Xi^tjv (Mar armanis portus), adecS al Marii ar-
manice 8
). AceeasI regiune maritima se numesce la Pliniu in form2 latinisati
Germanicum mare 9
).
Herminonii din Prusia ne apar mai tardiu sub numele de Hermini (Die-
fenbach, Orig. europ. p. 192).
2
) In acest nume propriu, A neintonat din prima silaba a trecut sub influenta lui r
in e si ast-fel s'au nSscut formele de Eremani, Erimani, Ermani, Ermeni si
Ermini. A se vede pag. 733 nota 3.
3
) Strabonis lib. VII. 1. 4. — Dionis Cnssii vol. VIII (1866 p. 52).
4
) O princesa a Cheruscilor pdrta numele de Rhamis (Strabo, VII. 1. 4).
5
) C. I. L. III. nr. 4880: Ariomanus Terti et Qvarta Mascli f(ilia); nr. 11502 Arimanus
films Arionis; 5289: Armianus; nr. 5350: Adiatullus Tatucae Verveci filiae uxori
et Rumae f(iliae); nr. 4966: Rumno; in Pannonia, nr. 4594: Arionvanus Iliati f(iliiis).
e
) Dionj'sii Orb. Descr. v. 285: tpula &psi[j.avs«)v Tepjiavuiv.
') A se vede pag. 689, nota 1. — Despre cet&tenii din Mantua, Muratori, Antiquit.
IV. p. 15: praedictos cives, videlicet eremanos.

8
) Ptolemaei (Ed. Didot) lib. II. c. 11. 1. (var. in mai multl codicl din Paris, Vatican
si Florentia).
s
) Pllnli lib. IV. 30. 2.
Arimanii seu Aramanii din paYfile de sus ale Rhcnului si ale Dunarii incep
se ne aparS In seculul al Ill-lea al erei crestine sub numele de Alamanni

siAlemanni O simpla transformaplune fonetica: Alamani
3
). si Alemani
in loc de Aramani si Aremani prin schimbarea lui r in /.
Forma acestei numiri e forte vechia. Unul din Giganfii cei faimosT de la
munfii Rhipel, can se ridicase s£ restabil^sca in domnia pe Saturn, porta

la Hygin numele de Alemone. Acesta lupta se intemplase, dupa cum
scim, pe teritoriul Arimilor; si Neviu, poetul epic roman, pune in fruntea
legiunil Gigantilor pe un asa numit Runcus (Rumcus), probabil unul si
acelasl cu Alemone.
In fine, numele de Aliman, ca o remSsifX din timpuri vecht, s'a maT pS-
strat pSnS asta-di in onomastica feranilor romam si in terminologia topo-
grafica a acestor fen 2
).
Venim acum la originea si la forma numelui de «Germani».

Numele de Germania, scrie Tacit, este noii si introdus numaT de curend;
fiind-ca' cei de antaiu, can au trecut Rhenul si aii alungat pe Gal! din locu-
infele lor au fost Tungril de asta-di, numit! atunci German!, . . . in urma
acest nume national s'a estins la tote populafiunile Germanie! 3
). fir Strabo
scrie: Romanii aii fost cei de antaiu, can aii dat numele de German! la
4
populafiunile, ce locuiaii in parfile de resarit ale Rhenulu! ).
Faptul rgmane insa positiv, ca pe teritoriul Germanie! nu a esistat nici
un trib, nici o populafiune, care sS fi avut numele de German I

B
).
Acest termin este numal o simpla latinisare a numelui etnic de Heri-

mani seti Hermani, unde Romanii din anumite considerafiuni politice
aii preiacut pe H in G, numind populafiunile dintre Rhen si Vistula Ger-

mani, adeca omenl de acelasT nem, seu frafi, -[rqaioi, a5sX<poi, dupa cum ne
*) Steph. Byz.: 'AX.a|j.avol, I'vl-vo; rsf|BSVe% npoaxiupov. — Dupa c;im la Pliniu Suevi
sunt Hermioni, la Ravennas (p. 230) Suavi sunt Alamani.
Aliman com. (Constanta), Aliman del (R.-Saratl, Aliman del (Valcea), Aliman
2
)
mosie (Teleorman), Aliman plaiu (Gorj), AlimanescI com. (Olt si Arges).

Tiiclti Germ. c. 2: ceterum Germaniae vocabulum recens et nuper additum. —
3
)
Numele Germaneis (Germanis) ne apare mai antaiu in Fast. Capit. la a. 222 a. Chr.
4
) Strabonis Geogr. lib. VII. 1. 2.
5
) Pauly's Real-Encyclopadie d. kl. Alterth. v. German!, p. 773—774. Der Name Ger-
manen, dessen Sinn wir mit den Mitteln unserer heutigen Sprachkenntnisse nicht be-
stimmen konnen, ist kein Appellativum, sondern ein Nomen propnum Es findet
sich in den Mundarten'des jetzigen Deutschlands keine Spur, dass irgend ein deutscher
Stamm, oder das deutsche Volk sich jemals den Namen Germanen als
Eigenname beigelegt hatte.

esplica cct vechi infelesul acestei numirf etnice 1

). Intr'un codice parisian al lul
Eustathiu din Thessalonica se maispune, ca Germanil se numiau si her men 2

).
In timpurile lui Cesar, locuitoril Germaniei constituiau un popor mai mult

pastoral de catagricol. ETnu aveau orase, darnici case in vecinatate unil cu altiT,
ci locuiau mai mult respanditT pe langa fantani, pc langa padurl si pe campil.

Anna lor nationals era sulifa seu lancea pelasga, pe care o numiaii frame a.
Pe un ban al imperatuluT Domifian, «Germania invinsa» e personificatS se-
3
dend trista pe un scut lung, er jos langa piciorele sale se vedc o lance franta ).
In timp de r&sboiu fie-care sat avea s6 dee cate 100 luptaton; ceea ce ne arata,
4
ca esista si la densii institufiunea centenelor cao vechiamoscenirepelasgS ).
Credinfele si tradifiunile lor religiose eraii de asemenea pelasge. Ei nu aveaii

nicl idoll, nicl alte imagini, carl se represinte divinitafile sub forme sensibile.
Tuisto. (cu infelesul de «tufii» seu «tata») era deul suprem si parintele
populap'unilor germane. Dupa traditiunile vectu naUonale, el era deus Terra

editus &
), adeca nascut din aceeasi mama, ca si divinitSple cele man pelasge.
Germanil vechi adorau pe Terra mater (Hertha), Sorele si Luna.

El veneraii pe Saturn, Mercur (Hermes), Hercule, Castor, Pollux,
si aveau un cult particular pentru Mart.e, pe care i-1 numiau Guodan
Wo dan 6
Geat ); Mars. Get icus la Romani 8).
) si 7
Vechii Saxoni (popor din familia Herminonilor), can pe la inceputul

secululuT al Vl-lea ocupase Britannia sub conducerea luT Hengist si Horsa,
adorau cu deosebire pe stramosul lor divin, Hermes seu Arm en, sub
nutnele de Irmin seu Hirmin.
») Straboiiis lib. VII. 1. 2.
2
)
Enstathii Comm. in Dionys. Ed. Didot (Cod. Paris. 2723), v. 285: LVSptpt Ze xaia
'Pui|iauuv îaiosay ol Pspjiavol ovojiafovtat vj epjj.Y|v.
3
)
Eckhcl, Doctr. num. VI. 379.
4
)
Taciti Germ. c. 6: ex omni juventute delectos ante aciem sistunt. Definitur et nu-
merus: centeni ex singulis pagis.

5
)
Cuvintele lui Tacit despre Tuisto, «deus Terra editus», corespund la cpitetul
grecesc prfev^s. La inceput, acesta espresiune avuse un sens curat geografic si nicl de cum
iabulos. Sub T-ij, Tata seu Terra, din genealogiile pelasge, se Intelegea o rcgiune
anumita geografici, dar nicl de cum pamentul intreg.
«) W6dan, nicl dupa nume, nicl dupa caracterele sale speciale, nu represents o
divinitate national^ teutonica. Ac<5sta o confirm^ §i Paul Diaconul, cand scrie:
Wo dan sane, quem adiecta litera Gwbdan dixerunt longe anterius, uec in Ger-
mania, sed in Graecia fuisse perliibetur (Grimm D. M. I. 123). Diferiti munfi din
regiunile Carpatilor mat p6rta si asti-di numele de God can.
') Grimm, D. M. I. (1854) p. 149.
*) Statii Silv. I. 2. 53.
In onoarea lut Irmin se ana la Erisburg in Westphalia ridicata o columna
de lemn, numita Irminsul, Ermensul si Ormensul (sulul lul Irmin),
s6u cu alte cuvinte un vechiiji arminden pelasg *). Acesta columna a fost arsa
in a. 772 de Carol eel Mare, cand invinse pe Saxont 2
). Din timpul acesta
cultul lul Irmin (s. Armen) a fost interdis.
Despre locuinfele Arimilor pe teritoriul Gcrmaniel vechl ni s'aii mat pastrat

inca pana asta-di numerdse amintin in terminologia topografica a acestor
regiunT.
Din aceste citam aici urmatdrele:
Armansberg Ramlingen Ramsbach Rimau (Rimov)

Harmening Ramma-Gau Ramschen Rimbergcus. Her-
Ram (Ramm) Rammelsberg Ramshausen manetz 3
)
Rambach Rammenau Ramsthal Rimowitz in distr.
Ramberg Rammingen Rains to rf Vlasim, Boemia

Ramels Rammisperc Rems Ruhmland
Ramelsen Eammo Remesen Romsdal, Norvegia.
Ramelslob Ramolt Remesin Rumburg
Ramesbaoh Rams Remse Rumelant
Raming Ramsau Rimai Rumlingen *).
Dup£ cum vedem, Germania de asta-di, cu terile sale surorl, porta inca
urmele numerdse ale unei rase preistorice, anteriore rasei teutone, care a
br&sdat pentru prima ora pamentul dintre Vistula si Rhen, si care si-a
inscris numele sSti pe munfiT, pe colinele si pe vaile acestei regiunl 6

).
Resumam:
Forma primitiva a poporuluif germ an a fost cu totul alta, de cum ne-o
presinta fisionomia timpurilor actuale si dupa cum ne apare in timpurile
lul Cesar.
Cel mat vechi locuitori ai Germaniei au fost din rasa pelasga, in
mare parte Rami sdu Arimi.

J
) Eudolf von Fuld (ap. Grimm, D. M. I. 106): frondosis arboribus . . . . .
venerationem exhibebant truncum quoque ligni in altum ercctum sub

divo colebant, patria eum lingua Irminsul appellantes.
s
) (Jrimitt, D. M. (Ed. 1854) p. 105—106. 116. 324—328.
a
) In Bohemia sunt cu deosebire numerdse localitatile formate cu numele Herman!
(Ermani = Armani), cum sunt: Herman, Herman, Hefmane, Hermanetz, Hermanice,
Hefmanitz Hermanov, Hermann, Hefmanovice etc.
*) Pott, Die Personennamcn unter Berticksichtigung d. Ortsnamen, Leipzig, 1859. —

Bacmeister, Alemannische Wanderungen, Stuttgart, 1867, I. 96. — Special-Orts-
Repertorium von Bohmen, Wien, 1893. — Special-Orts-Repertorium von
Schlesien, Wien, 1894.
5
) Despre vici Romanise! din Bavaria vedi Jung, Rom. Landsch p. 460.
Accsta o probeza tradifiunile istorice, credinfele religi6se, numirile de lo-
calitafT, in fine urmele materiale ale civilisaîunii preistorice, ce le afl3m

respandite pe teritoriul Germaniei de la Rhen si pana la Vistula si chiar dincolo
de Ocean, in peninsula scandinavica\
Insa, o fatalitate nemilosS urmSresce si pe Arimii din Germania, intocmai ca

pe cele lalte populafiunl pelasge din Scypia, din Asia, din peninsula Hemului
si din Egipet.
Pe la finele epocel eroice, in tot casul inainte de resboiul troian, o nouS

invasiune de popore, venite, dup3 cum spuneau eel vecht, de la ultimele
margin! ale pamentulul, se revarsS peste regiunile dintre Tanais si Oceanul

atlantic, peste Scyfia, Germania, Gallia si Britannia.
Fafa Europei pelasge incepe a se schimba.

Cei de antaiu, carl apar in fruntea acestei migratiun! in mase, sunt Cel f ii
popor panX aci nevSdut si necunoscut In Europ3. Miscap! si impinsi de eve-
nimente, ce nu le putem intreved£, acesti barbarl navalitorl, resboinid si
aventurieri — carl nu se ocupaii nicT cu pastoria, nicl cu agricultura — pS-

rSsesc regiunile cele depXrtate ale AsieT, apoJ indreptandu-se pe drumul eel
mare al lumii vechi cStre apus, ei se opresc cat-va timp pe campiile Scyfiei,
unde due o viefa necunoscuta istoriei; de aci tree peste Vistula, pStrund pe
teritoriul Arimilor si produc aici o nou3. dislocare a triburilor pelasge.
Cu cate-va secule mai tardiu in urma invasiunii Celp'lor, f6rte probabil
dupi resboiul troian, un alt ram al familiei indo-europene se ivesce la fron-
tierele de nord-ost ale Germaniei. Acestia erau predecesorii Germanilor de

asta-di. Daca acesti dmenl veniaii din Asia, seii din nordul Europei, nu scim.
InsS tipul, tradifiunile si limba lor, ni-t infap'sezS ca o ginte, care tr&ise mult
timp sub o dimS boreala. Ei erau din aceeasi familiS etnicS cu Celfii. Se
deosebiaii insa de Celff, dupa cum ne spune Strabo, c5 eraii mai barbarT, aveaii
corpuri mai inalte, si pSr galbin-rosietic; in tdte cele lalte insX, in formS si
in moravuri, erau asemenea Celfilor.
Acest nou popor, impetuos, violent si resboinic, obicinuit se traesca

numai din venat si pradS, str2bate pe teritoriul Germaniei, arunca triburile
pelasge si celte unele peste altele, restdrna vechia stare de lucrurt si devine
stapan peste o mare estensiune din teritoriul Germaniei vechf ; apot meet,
incet, se substitue populap'unii pastorale si agricole a Arimilor, adoptand
civilisafiunea, religiunea, institup'unile, o parte insemnata din tesaurul de
limba si tradifiuni ale poporuluT supus.
Vechile triburi pelasge espulsate din locuinfele lor, sunt impinse mereii
catre meda-di si apus; unele tree peste Alplin Italia, altele peste Rhen in Gallia,
on pcste Ocean in Britannia, er aceia, carl mai rgmasera, fur£ deposedafi

asimilaft on aserviti, si numele de Arimani deveni acum in Germania sinonim
cu terminul de clacasi seu ferani feudall (Herimani).
Inc& pan3 taYdiu in epoca romana, diferitele triburi ale Germanier, cele
vechi si cele noue, se aflau in lupte si in resbdie necontenite unele cu

altele; locuintele lor se schimba mereii, si migratiunea de pe teritoriul Ger-
maniel, cu deosebire catre Gallia, se continua far3 intrerupere.
Cicero, in memorabilul sSu discurs despre Provinciele consulare, caracte-
riseza ast-fel poporele Germaniei si ale Galliei din timpurile sale: «Cesar
a purtat resbdie fericite cu poporele cele mai violente si mat temute prin
curagiul si prin numeral lor, cu Germanii si cu Helvcfti; er pe cele
lalte Ie-a strivit, le-a invins, le-a subjugat si le-a obicmuit s£ asculte de
ordinele poporuM roman; acest imperat al armatel ndstre a strSbatut cu
legiunile si cu.armele poporului roman regiuni si popdre, despre can
pana aci nu ajunsese la n'oT nici o scire, nici in scris, nici prin vorba.via,
dar nici eel pufin prin svonul public. Intra adever, Pannfl conscrisl, tot ce
stapaniam noi panS in timpurile aceste in Gallia, era numai o mica poteca;
er cele lalte p3rp; eraii cuprinse de nafiunT, seu inimice, seT; necredinciose,
seu necunoscute, ori eel pufin teribile prin figurile lor cele marl, barbare
si resboinice, in cat nu era nime, care sS nu donSsca, ca aceste popdre se
fie infrante si supuse Este o bunatate nemarginita a providence!, cS.
natura a fortificat Italia in partile de nord cu AIpiT, cSci dac& acesta in-
trare ar fi fost deschisa la mulfimea cea.nenumeratS si ingrozitdre de barbari
ai nordului, nici o-data Roma nu ar fl fost in stare, ca se fie ccntrul si
resedinta acestui mare imperiii al lumii» *).
Acesta invasiune succesiva si violenta, a ddue popdre noue si barbare, in

pardle de nord ale Europel, transforms din fundament vechia stare de )u-
cruri in Germania. IncS pe la inceputul ere! actuale, elementul pelasg din
Germania era in mare parte espulsat, er restul descompus. Independenfa
politick si personalitatea etnica a vechilor Arimi de pe teritoriul Germanic!
inceteza, si tipul lor se stinge.
In timpurile pe cand Marcu Ulpiu Traian guverna provinciele romane de

la Rhenul de jos, putini mai eraii din Arimii Germaniei, cari se vorbesca
limba lor nafionala, si putinT, cari s6 mai aiba consciinfa despre inrudirea
lor cu Romanii.
Singurul popor din pSrJile de nord ale Dunarii de sus, care i-sl pastrase
timp mai indelungat caracterul arimic, se v6d a fi fost Hermundurit 8
).
i) Ciceronis De proyinciis consuiaribus, c. 13—14.

2
) Pe tabula PeutingerianS, Hermunduri ne apar sub numele de Armalausi, o
Despre acestia scrie Tacit:
«Daca vom urma acum cursul Dunari!, eel mat aprope de no! sunt Her-
munduril, popor credincios Romanilor. Din acesta causa, el sunt singuri!
dintre German!, car! au dreptul sS faca comerciii cu no!, nu numa! pe \&r-
murii Dunari!, dar si in parfile interiore, precum si in coloniile cele splendide

ale provinciei Refia. El tree la no! pe unde le place si fara sa fie padift,
si pe cand comandanfi! nostrii arata celor alalte ginfi germane armele si
castrele ndstre, no! deschidem Hermundurilor cascle si vilele nostre, fara
ca el se aiba dorinfa se ni le iee» ]

).
7. Migraînnile Arimilor in Gallia

(Aremorici, Re mi).
Migrafiunile triburi'.or pelasge catre apus incepuse inca in timpurile primitive
ale istorie!, cu mult inainte de invasiunea Celfilor.
O proba in acesta privinfa ne sunt diferite fabricate ale industrie! neo-

Ktice descoperite pe teritoriul Galliei, carl, dupa forma, dupa technica si
ornamentafiunea lor, aparfin civilisafiuni! archaice pelasge.
In timpul, cand senatul roman insarcinase pe Iuliu Cesar, cu apararea fron-

tierelor de nord ale Italiei, cele ma! vechi tribur! pelasge ale Galliei se aflaii
dislocate si impinse inainte de migraîunile posteriore pana in parfile cstreme

de langa Oceanul eel mare.
Aceste regiun! de apus si de nord ale Galliei purtaii in geografia oficiala
romana numele de Aremorica; un termin, ce ne indica tot-o-data numele

de Aremori pentru cea ma! vechia naîonalitate pelasga de pe pamentul
Galliei. Din punct de vedere al etimologiei, numele de Aremori este
numa! un simplu rotacism archaic in loc de Aremoni.

Sub acesta forma terminul este fdrte vechiu.
Un 'ApyejAOfjo? (unde x represinrit numa! o aspirap'une guturala) ne apare

in legendele epice despre resboiul celor 7 in contra Thebei ca un flu al
principelu! Lycurg din Nemea 2

).
In Roma ma! esistau in seculul al IV-lea unele parf! ale orasulu! vechiu, ce
forma, ce presupune numele de Armalausa pentru teritoriul locuit de acest popor.

Sufisul topic usa ni se presinta adese ori in numirile de localitati ale Retiei (Steub,
tlber d. Urbewohner Ratiens, 161 seqq.) In Cosmografia lui Aethicus, Armalausi sunt
numiti Armolai (Riese, Geogr. lat. bin. 40. 84). Un munte din regiunca vecina a
Bohcmici pdrtS numele Hromolan.
') Tacili Germ. c. 41.
=) Apollodori Bibl. lib. III. 6. 1.

purtatf numele de vicus Archemonium sett Archemorium si fo r u m

Archemorium :
).
Remora si Rcmona 2
)
s
), seu Remoria 4
si Remonia 3
), se ma!
)
numia pe la inceputul crci creatine partea cea mat innlta a muntelut Aventin,
unde, duptt cum spuneau tradifiunile, Rem, fratclc lui Romul, voise se fie
construita cetatea RomeT.
Remores, ne spune Aurcliu Victor, se numise in vechime un gen ore-

care de oment ").
259. — Gallia.
Remuria sett Remoria 7
), era o vechia serbatore nationals a Roma-
nilor in ondrea stramosilor bum si ilustrii. Acceasi solemnitate, cu rituri
nocturne, se mat serbeza si asta-di la Carpati, sub numele de Alimon,

cu deosebire in Banat si in regiunile de apus ale Transilvaniei 8
); er in Bu-
covina si Moldova aceeasl stramosi din vechime (Remori sett AlimorT) sunt
numifT Rahman! si Rohm an! '').
J
) Sexti Rufi, De reg. urb. Romae. Regio VII.
a
) Ciceronis De div. c. 4: Certabant (Roraulus et Remus) urbem Romam Remo-
ramne vocarcnt.
3
) Fabrelti Gioss. ital. p. 1158.
4 Dionysii
) lib. I. 86: )Jj'$nr. A.bzvz\vo$ xaisOjUvoi, (!»,; 3; t'.ve? 'ioTOBaSotv, -fj 'i'sjiojiitt,
3
) I*Iutur(]ue, Oeuvrcs, Romulus.
°) Aur. Yictor, Orig. gent. rom. 21: homines ab antiquis Remores dicti.
7
) Ovidii Fast. lib. V. 480—481.
8
) Hasden Etym. magn. Rom. v. Alimori.
9
) Miklosich, Cber d. Wand. d. Rumunen, p. 18. — Marian, Serbatorile.III. p. 171.
.
In Gallia, cea mai insemnata' grupa de Aremorl o formau locuitorii din

Aquitania, seu din Aremorica vechia
1
*); o regiune, care din punct de

vedere al elementulul etnic, al idiomei si al administrajiuniT, cuprindea teri-
toriul de apus al Galliei de la Pyrenei pan& la riul Liger (Loir). In acestS

parte de sud-vest a Galliei domnise, in tot cursul evului de mijloc, o idioma
-
latina poporala, numitX lingua romana (la langue romane).

In ce privesce originea geografica a acestor AremoricI stabiliji intre
Pyrenei ?i Liger, S. Ieronim tn comentariele sale asupra epistolei S. Paul

catre Galateni, ne spune, ca Aquitanii (s£u Aremoricil) se glorificaii a fi
de origine grecdsca' 2
); adecS din pSrfile de rSsant ale Europel, ce se aflaii
tn timpurile aceste in sfera de influen^ a civilisapiunil grecesct.
O alta grupa considerabila de Aremorl sdu AremoricI se afla sta-

bility in partile de nord-vest ale Galliel, in apropiere de Ocean, intre riurile
Liger si Samara 3
). Cesar numesce districtele aceste Armoricae civi-
tates. La Jornande, ei sunt numifi Armori tiani *) si la Procopiu Ar-
borychi 5
). Intre acesti AremoricT, cei mai estremi erau asa numifii Os-
tiones seu Ostiaei, er insulele din apropiere purtaii numele de Oest-
rymnicae «).
Armorica din parfile de nord-vest ale Galliei cuprindea 5n deosebl

peninsula numitl asta-di Bretagne, o regiune importanta archeologica,
unde ni se presinta' cele mai grandiose si mai frumcjse monumente me-
galitice ale Galliei: menhire, peulvane, alinieri, dolmene si cromlechuri 7
).
*) Pliuii IV. 17: Aquitanica, Aremorica antea dicta. — Etimologia celticS din ar
( = ad s£u ante) si mSr ( = mare) e lipsita de orl-ce fundament istoric. — La Ausoniu
(Epist. 9. 35) aflam siAremoricus pontus. — Sclinalieiiburjr, Idiomes populaires
de la France, p. 40: dans l'Auvergne (pe teritoriul vechil Aquitanie s<5fl Aremorice) . .
On remarque de fortes aspirations guturalles; le r remplace souvent / et la lettre a a la
fin des mots prend un son sourd et inarticule qui resscmble a Xai.
2
) S. Hicronymi Comment, in epist. ad Galatos, lib. II. c. 3: maxime cum Aquitania
Graeca se jactet origine.
3
) Caesarls B. G. lib. VII. 75: universis civitatibus, quae Oceanum attingunt, quaeque
eorum consuetudine Armoricae appellantur (quo sunt in numcro Curiosolites,
Rhedones, Ambibari, Caletes, Osismii, Lemovices, Veneti, Unelli).—
Cf. Ibid. B. G. lib. V. 53— Entropii lib. IX. 21. per tractum Belgicae et Armoricae.
4
)
Jornandls Dc reb. Get. c. 36.
s
) JProcopii Bell. Goth. I. 12.
6
) AvienI Or. mar. v. 130.
') Cartailhac, La France preVistorique (Ed. 1889) p. 201: Les monuments m6-
galitiques, de la vieille Armorique ne sont pas seulement les plus grandioses; il
y
sont accumutes sous toutes leurs formes. — Cf. Bertrand, La Gaule, p. 124.
782 PELASGII SEU l'ROTO-LATINIL
O alta populafiune pelasgS a GallieT, care facea parte din fainiiia Arimilor, se
afla stability intre cursurile superiore ale riurilor Liger si Arar (Saone). Acest
trib figureza in actele oficiale ale republicei romane sub numele de Aedui.
EduiT, ne spune Cesar, aii avut tot-de-una primul rang intre poporele
GallieT 1
). Senatul roman recunoscuse la diferite ocasiunT tn mod oficial, cS
EduiT formaii un popor din vechia familiS latina, din care causS le-a si
conferit titlul onorific de «fratres et consanguine i» 2

), frap* si popor
deacelasi sange cu Romanii; er Cicero i numesce: fratr es no stri Aedui 3
).
A patra grupa numerdsa de Arimi se afla stabilita in Gallia Belgica,

langa riurile numite Axona (Aisne) si Matrona (Marne).
In timpur.ile lul Cesar, seminp'ile arimice ale BelgieT se aflau unite intre
densele prin confederatiuni si clientele particulare, insa preponderant po-

litick o aveau asa numitil Re mi. Cand Cesar se apropia cu legiunile
romane de frontierele Galliel Belgice, Re mil au fost cei de antaiii, carl
i trimisera o deputafiune si-i facura cunoscut, cS densil se predaii cu tote
ale lor in credinja si in puterea poporuluT roman i

).
Rem if, scrie Cesar, s'au bucurat tot-de-una de o ondre principals inaintea
sa 5
), cS eT se aflau pe gradul al doilea al demnitafii intre poporele GallieT,
er rangul antaiii i-1 aveati Eduil °). Strabo numesce pe Rem!, ceT mat nobilT,
intre poporele de nord ale GallieT 7
); er senatul roman le acorda titlul de
foederati, cu alte cuvinte, o autonomia administrativa, stabilita, prin tractate
speciale.
Orasul lor principal se numia Durocorter si Remi. Aid se afla re-
sedinfa legatulm imperial al GallieT Belgice.
•) Caesaris B. G. lib. I. 43: omni tempore Galliae principatum Aedui tenu-

is sent, prius etiam quam nostram amicitiam appetissent.
2
)
Caesaris B. G. I. 33: Aeduos, fratres consanguineosque saepenumero ab
Senatu appellatos.
3
)
Cicero ad Atticum, I. 19. — La Edui, dupa cum ne spune Cesar (B. G. I. 16), eel
mai inalt magistrat se numia vergobretus. Etimologia propusa de unit, de la cymr.
guerg (efficax) si braut (judicium), nu are nicT o basS in terminologia institutiunilor
vechi. Din contra, noi credem, ea. avem aici numai o forma corupta, dialectala, a unui
cuvent vechiu pelasg, ce corespunde terminulul latin de rector (civitatis), rom. dere-
gatoriii.
*) Caesaris B. G. II. 3.
5
)
Caesaris B. G. lib, V. 54: quos (Remos) praccipuo semper honore Caesar
habuit.
6
)
Oaesaris B. G, VI. 12: Eo turn statu res erat, ut longe principes haberentur
A edni, secundum locum dignitatis Remi obtinerent.
') Strabouls lib. IV. c. 3. 5.

Remit, intocmat ca si Eduit, avuse incX inainte dc cuccrirea Galliei tra-
difiunT nafionale vechi, ca et, in ce privesce originea lor, ar fi din aceeasi
familiS etnicS cu poporul roman.

In timpul dominafiunii romane, o pdrtS a orasulut era consecrata deului
Marte. Acesta pdrtS mai subsists in parte si astS-di. Prima ar.cadS, numitS
a lm Rem, represinta' pe Rem si pe Rorriul sub lupoica; la drepta se vede
Faustul, la stanga Acca Laurentia. Este un monument, care, dup3 cum vedem,
consecrase o vechia tradifiune, ca Remit erau frajl din acelasi sange
cu Romanii.
In evul de mijloc mat aflam, desprc originea Remilor, inca o legends
forte respandita in apus, care spunea, ca Rem, separandu-se de fratele seii
R'omul, a trecut in Gallia, unde a intemeiat orasul Re mi, care prin
avufia si frumsefa sa mtrecuse cu mult cetatea luT Romul de langa Tibru J

).
Se pare insa, ca Remil mat aveau si alte reminiscenfe istorice, cS originea

lor geografica se reducea la pSrfile de resarit ale EuropeT, dupS cum aceeasi
tradifiune o aflam la Aremoricii din Aquitania si la diferite triburi pelasge,
ce se stabilise pe teritoriul HispanieT. Faptul ce ni se presinta este urmStoriul.

In catedrala de la Reims (Remi), ce avuse un rol fdrte insemnat in
istoria religidsa si politica a FrancieT, se pastrase incX pana" in seculul al
XVIII-lea un evangeliar scris in limba slavonS, pe care regit Franciet de-

puneaii jurimentul lor la ceremonia incoronarit, si care din causa acdsta
capetase numele de evange.lia consecraYif, Le texte du sac re" 2
). Acest
compunea
1
evangeliar se din doue parft, una scrisa cu litere cirilice, si alta
cu litere glagolitice s6u dalmatine. Porp'unea scrisS cu caractere cirilice era
de fapt numat o copia f£cuta in Tera romanesca pe la inceputul secululut

al XlV-lea (1300 — 1310) de pe un alt esemplar scris in Moldova pe la finele
secululut al XII-lea (1180 — 1200). Acest manuscris a trecut apot din T£ra
romanesca in Dalmatia, unde a fost legat cu un alt fragment evangelic scris
cu litere glagolitice. Evangeliarul ast-fel legat ajunse apot in posesiunea

imperatulut Carol IV (1348 — 1378), care-1 darui mSnastirii Emmaus din Praga,
de unde dupa a. 1390 manuscrisul trecu in Francia, nu scim cum; unde

s'a pastrat cu religiositate in catedrala de la Reims si ajunse la atata ve-
neratiune, in cat ddue dinastit succesive regale, a Valesilor si Burbonilor,
juraii la ceremonia incoronarit pe acest evangeliar, scris in parte pe teri-
') Legenda Athis et Prophilias (la Graf, Romanella memoria del medio evp. 1. 101):
Et Remus s'en ala en. France
Une cite (Rains) fist par poissance . . .
2
) Hasdcu, Textul sacrulm de la Reims (in diariul «Traian», a. 1869, Nr. 64—69).
784 PELASGII SEU FROTO-LATINII.
toriul terilor romane, cu litcrc bStranesci seu cirilc si cu unele particularitafi
ale limbei romanesci :

).
Vecint cu Remi din Gallia Belgica eraii in timpul lut Cesar asa numifii
Viromandui seu Veromandui. Orasul lor principal era Augusta

Viromandprum, numita de Ptolemeu toXic Auvotjara Toij-dvSwv 2
). Forma
mat corecta a numelui era asa dar Roman di, nu Veromandui, unde ini-
£ialul V substitue numai pe un H ca aspirafiune, IntocmaT ca in Veneti

('Evstoi), Vesta (
?
Ectia).
Un alt trib din Gallia Belgica i-1 formau asa numip't Oromansaci 3
);
un termin, pe care geografia romana ni l'a transmis de sigur numai in forma

barbarisatS.
La aceeasi unitate de rasa si la aceeasi confederal une politica aparp'neaii
in Gallia Belgica' si Suessionil, pe carl vecinii lor, Remii, i numiaii «frafi

i
si popor de acelasi sange» ).
In fine, vecini cu Remii, eraii asa numiaii Be 1 1 ovac i , carl, dupa cum ne
spune Cesar, formau in Gallia BelgicS poporul eel ma! puternic, prin cu-
ragiul, prin autoritatea si numSrul lor. Ei' puteaii se puna in arme 100.000
dmenl luptatorl 3
). DupS nume si dupa caracterul lor, BellovaciT, se pare, ca
formau unul si acelasi popor cu Belaci, un alt trib resboinic pelasg, ce-sl
avea Iocuinjele sale in Alpi °).
Diodor Sicul, care tr&ise in timpul lui Cesar si August, ne spune c& esista
intre Gall si RomanI o inrudire etnicS, din timpuri forte departate 7

);
er Strabo numesce pe tofi Gallii popor arimanic s

).
») Ac6sta importanta deosebita, ce s'a acordat in Reims unui evangeliar scris in parte
cu litere betranesci si in o limba neinteldsa pentru clerul, de altmintrelea destul de instruit,
al Franciei, nu se pote esplica de cat prin o vechiS. traditiune. Probabil, ca evangeliarul

din sec. XIV a substituit numai pe un altul mat vechiu, scris cu caractere pclasge
(seu grecesci, cum le numia Tacit), insa perdut orl distrus din causa evenimentelor.
2
) Ptolemaei (Ed. Didot) lib. II. 9. 6 (var. in diferiti codicl).
3
)
Plinii lib. IV. 31.
*) Caesaris B. G. II. 3 : Remi, qui proximi Galiiae ex Belgis sunt, ad eum (Caesarem)
legatos miserunt, qui dicerent ne Suessiones quidem, fratres consan-
guineosque suos, qui eodem jure et eisdem legibus utantur, unum imperiurn, unumque
magistratum cum ipsis habeant, deterrere potuerunt, quin cum his (reliqitis Belgis) con-
sentirent. — Un oras vechiu cu numele Suessa se alia in Latiu.

R
) Caesaris B. G. II. 4. — Cf. Strabo, lib. IV. 4. 3.
6
) C. I. L. vol. V. nr. 7231.
') Diodori Siculi lib. V. 25: ilv ftcSyi Ti/'Kv.-uiv) ssx'.y lv npo<; 'Vui^'j.i.ov; r/ov an-ff evjiav
it aka <. h v xal (piMolV t^v jj-s/p'. ta>v xa8'' T jia?
1
yjpovuiv oiajisvousav.
8
) Strabonis lib. IV. c. 4. 2: Ti 31 oujj.iw.v tpuXov, v3v PoiXXixoy te *ot FaXtj.w/tbv xfcXoooiv
aps;|j,avi6v eoTi xal fl'ufj.ty.&v.
fn fine, la vechia populafiune a Ari'milbr se reduce originea mat multor

numirf de locality! de pe teritoriul Franciel de ast3-dl.
Din acestea insemnSm aid urmatdrele
Aramon Ramecourt RemSreville Remeray

Arembecourt Ramicourt Remering Rimay
Armancourt Ramonchamp Rem'gny Rimancourt
Armenonville Ramous Reminiac Rimogne
Erraenonville Ramousies Remiremont Rimon
Harmonville Ramville Remois Roumens
Ormancey Remeling Remoncourt Rumigny
Ormenans Remenoville Remonville Rumont *)•
8. Migrafiunile Arimilor in peninsula ibericd.
Din regiunile Alpilor si din Gallia de sud, o parte din triburile arimice
tree si se estind in peninsula iberica.
Istoricul Flaviu Ioseph, care traise in timpurile lui Vespasian, numesce
pe Cantabrii din Pyrenel, si pe Lu si tan ii de langa marea de apus
(pe vechil locuitorl ai Portugaliei) triburl arimanice 2

); un termin, care,
dupii cum am vedut mai sus, avea la autorii grecesci d6ue intelesurl, unul
indica rasa, seu familia etnicS, a acestor popore, si altul moravurile lor
re'sboinice barbare.
Acelasi autor ne mai spune, c& Iberii eel vechl, "Ifrqpss ol xaXat 3
),
intocmal ca Etruscii si Sabinil, se numiaii Twaatot. Aid Flaviu Ioseph, dupa
cum vedem, intrebuin£eza si pentru Arimanii din Iberia terminul general,
politic, de Roman!.
Despre esistenfa unei vechl populafiuni arimice pe teritoriul HispanieT
mai avem inca urmatorele date.
Un trib, seii ginte, din Pyrenei p6rta in inscripfiunile romane numele de
') Janiu, Diet. d. com. d. France. Paris, 1851.— Ca nume personale de origirie
arimica notam aid: Ariamnes, un Gal avut emigrat in Asia (Phylarcus in Fragm.
Hist. gr. I. 334); IIROMIIAOS (Eromelos), numele unui principe pe o moneta a Senonilor
(Monin, Mon. d. anc. idiomes gaul. 36); in o vechia legenda francesa, Romul inca este
numit Heromulus (Graf, Roma, I. 223); Ramellenus seii Chramullenus, ex

genere romano, unul din duci? lui Dagobert I (Mon. hist. Germ. SS. II. 160); Chramnus
(D a h n, Urgesch. d. rom. u. germ. V6lk. III. 92. 4); Ramn o (s. Ramnus) episcopus Hele-
nensis, a. 876 (Baluzii Capit. II. 1497); Ramnulfus, dux Aquitaniae, a. 889.
') Flarl! Joseph! Bell. Jud. lib. II. 16. 4.
3
) Flavii Joseph! c. Appion. lib II. 4.
NIC. DHNSUJIAHU. 50
Viromenici a ); de sigur, o simple formX dialectala in Toe de Romenici,

sen (H) Romenici, dupa cum Romandi din Gallia eraii numifi Viro-
mandui geografia in. oficiala romanS.
Argamonici (mai corect ins& Aramonici) este numelc unei alte ginft din
Tarraconia 2
). Probabil, ca aparfineaxi la aceeasi familia cu Viromenici.
Un oras de pe teritoriul Vacceilor se numia in epoca romana Her-
mandica 8
); un termin, ce corespunde la o forma mai vechia de (H)Ar-
mantica; in itinerariul lui Antonin Salmantica, asta-di Salamanca
(cu 6" ca aspirafiune si cu un / format din r).
Catena principals a munfilor din partile de sus ale Lusitaniei purta in epoca
romana numele de Herminius mons 4
), in evul de mijloc Arminna.
Dupa cum vedem, triburile pastorale arimice ocupase inca din timpuri.
forte depiirtate acestS regiune muntosa.
Ruinele unei vechi cetaji din munp'I Lusitaniei se mat numesc si asta-di
Aramanha sdu Aramenha 6

).
Pe d6ue inscripp'uni redactate in idioma nationals a unui trib din Lusi-

tania aflam cuvintele Arimo siArimom; probabil numele unei locality! 6
).
In parfile de sud-ost ale Pyreneilor esista un vechiii oras al Ilergefilor,
numit Osca, unde sc b3tuse cele de antaiii monete nationale ale Hispaniei,
cunoscute sub numele de argentum Oscense. Unul din acesti denari
ne infatiseza pe revers figura lui Armis al Daciei, ca mesnger al deilor, si
avend de desupt inscripp'unea XPMAN (Orman) (v. pag. 757, fig. 252). Altc
ddue monete din Tarraconia, de asemenea anteri6re cuceririi romane, ne

presinta numele unor principi nationall, scrise cu litere vechi pelasge
PTMf^p (Ramescyus) si |>4nMI. ')•
In fine, mai aflSm la vechil locuitorl ai Hispaniei numele personale de

Armonicus si Harmonicus, Armonia, Harmonia si Ramnia,
dupa cum ni le au transmis inscripjiunile romane 8
); unde noi vedem aceeasi
vaccilare intre formele aspirate si neaspirate, intocmai ca in numirile de tri-
burl si localitap", despre cari am vorbit mai sus.
>) C. I. L. vol. II. nr. 5741.
J C. I L. vol. II. nr. 2856.

)
») LlYii lib. XXI. 5.
4
) Snetonii Caes. c. 54.
s
) C. I. L. vol. II, p. 21.
o)
C. I. L. vol. II. nr. 738. 739.
») Mioimet, Dcscr. d. mdd. ant. Suppl. I. PI. IV. nr. 71. 72.
8
) C. I. L. vol. II. nr. 3892. 4. 4008. 4373797. 920.
9. Mig-raftunile Arimilor in Italia.
Cel mai vechiu trib pelasg, pe care-1 afl2tm stabilit langX cele s6pte coline
ale Rome!, porta. In tradifiunile istorice ale Etruscilor numele dc Ramnes
si Ramnenses *).
DupS Dionysiu din Halicarnas, partea superior^ a muntclul Aventin se
numise o-datS Remoria s

), la Plutarch Remonium si Remonia *).
AceeasI tradifiune o aflSm si in epopea nap'onala a lui Enniu: Romul si
Rem se certafl, cum se num6scS noua cetate de langa Tibru, Roma sen
1
Re mora *).
Remores, scrie Aureliu Victor, era in vechime numcle unul gen ore-
care de dmeni 8
).
AcelasI termin ne mai apare Archemores si Arche- si sub forma de

mones, dup£ cum results din numi rile de Vicus Archemorium sdii
Archemonium, si Forum Archemorium 6), ce le aveau unele pSrÎ
mai vechl ale RomeT.
Rom i 1 i a ,
probabil insi c£ la inceput Rom i r i a , era numele unul vechiu
trib roman, care avea primul rang al demnit3fil intre triburile asa numite
rustice "). Teritoriul acestut trib incepea de langa muril Rome* si se in-
tindea panS la mare.

1
Inca cu mult inainte de intemeierea Romei, intr^ga regiune centrals

a I tali el se vede a fi fost locuita" de triburl arimice.
Tibru 1, care despaYfia teritoriul Etruscilor de al Umbrilor, de al Sabinilor
si Latinilor, era numit in dirp'le vecht religiose Rum on 8

), seii Rumor
in formS rotacisatS, dupa cum
1
results din Eneida lui Virgiliu 8

). Ac6stS
1
numire archaica , de origine etnicS, ne pune in evidenfS faptul, c5 in tim-
") Varronis L. L. lib. V. 55: Sed omnia haec vocabula Tusca (Tatienscs, Ramnenses,
Luceres), ut Volnius, qai tragoedias Tuscas scripsit, dicebat.
2
) Dlonysil Halle, lib. I. c. 85—87. — Festus (v. Remurinus ager) : sed et locus in
summo Aventino Remoria dicitur, ubi Remus dc urbe condenda fuerat auspicatus.
») Plntarqne, Oeuvres, vol. I. (Ed. 1784) Romulus, p. 79. 81.
<) Enniu (la Cicero De div. I. 48): Certabant (Romulus et Remus) urbcm Romam
Remoramne vocarent.
») Anr. Victor, Orig. gent. Rom. c. 21: homines ab antiquis Remores dicti. —O vechla
divinitate nationals a Romanilor purta numele de Remureina (C. I. L. vol. I. nr. 812).
e
) Sextus Rufus, De reg. urb. Romae. Regio VII.
') Tarro, L. L. lib. V. 1.
B SeiTlus ad Aen. VIII. 63.

)
>) VirgiHi Aen. VIII. 90.

7SS PELASGII SEU PROTO-LATINII.
purile primitive ale istoriel italice amenddue fermurile Tibrului erau locuite
de o populafiune arimica, pastorals si agricola'.
Unuldin cele mai vechi orase de pe teritoriul Umbrilor purta numele de

Ariminum. moneta anticS de bronz a acestui oras ne infafiseza pe avers
un cap cu barba si caciulS conica, er pe revers legenda ARM. Alte d6ue mo-
nete ne presinta acelasT tip, er pe revers inscriptiunea ARMI si ARMNO x
).
In vechia religiune a Umbrilor, Jupiter mai era adorat si cu epitetul de

a r muno s s6u a r mun 1 s 2
).
Fadurile cele vaste ale Apeninilor, cari despSrfiau pc Umbri, pe Sabini,
si pe EtruscT, purtau inca din timpuri obscure numele de montes Ro-

man i
s
). Din acesti munji isvoria Tibrul, numit in vechime Rum on si
Rumor. In acesti munfi locuise o-data poporul primitiv al ItalieT, asa nu-
mitiiAborigines ); un termin etnic alterat, probabil in loc de Are-
4
mo rici, sen Aremoricenses, ca la Procopiu Arborychi in loc de

Armorici. Faunus, regele eel infelept si plin de merite al Aborigenilor,
se mai numise, dupa cum ne spune Diodor Sicul 5
), si 'Epitfjs ('Eppjv).
In fine, mai notam aid, ca intreg teritoriul Umbriei, dimpreuna cu pSrp"le
de nord, pana langa fermurii de jos ai Padului, purta in evul de mijloc

numele de Romania si Romaniola °). Fiira indoiela, ca originea acestei
numin este anteridra dominafiunii romane, dupa cum acesta se prob6za

si din numele eel vechiu al orasului «Ari milium* ').
In Latiu, triburile arimice se aflau, inca din timpuri forte departate,
respandite prin diferite parfi ale acestei rcgiunT, incepdnd dc la mare si panS
langa ApeninT.
Cu deosebire, Rutulii, a caror capitals era Ardea, ni se presintS in.
traditiunile nationale ale Latinilor, ca un popor de origine arimica.

Virgiliu amintesce pe un Rhamnes, ca rege si augur al Rutulilor 8
),
J
) Mioiinet, Descr, d. med. Suppl. Tome I, p. 208.— C. I. L, vol. I, nr. 23.
2
) Huschke, Die Iguv. Taf. IJ-a 7. p. 322—323.
3
)
Sienli Flacci, De condit. agr. (Grom. vet. Ed. Lachraann, p. 137): In Piceno et
in regione Reatina montes Romani appellantur. — Liber Coloniarum I
(Campania), ibid. 239: priuati possident montes nomine Romanos.
4
)
Diouysii Hal. lib. I. 9: 'A'oopiyivi<; . .... o'i to uiv xpoupov in\ ".o'.q ofsaiv wxouv aveo
zv.ywv v.»)|j.-f]56v «'ari crcopaSst;.
6
) Diodori Siculi lib. VI. 5. 2.
°) Mnratorli, Scriptores, Tom. X. p. 381.
') Despre Arimani, seu Aremani, din partile superidre ale Italiei am vorbit mai sus.
8
) VirgrHII Aen. IX. v. 325—327: superbum Rhamnetem aggreditur . .. . Rex idem
et fegi Turno gratissimus augur.
si pe un alt erou Iegendac al acestul popor cu numele de Remus 1

).
Orasul Tibur, situat la colful de rSsaYit al LatiuluT, care devenise o

cetate puternicS, infloritdre si «superb£», cu mult inainte de intemeierea
Romei, era de asemenea o coloniS arimicJL Unul din vechil representanfl
ai acestul municipiu porta la Virgiliu numele de Remulus 2
).
In istoria LafiuluT, elemental arimic ne apare dominant inca inainte de

intemeierea Romei. Unul din regii eel vecM at Lap'uluT este numit la Liviu
Romulus Sylvius 3
), la Orosiu Aremulus *) si la Plutarch Romis 5
).
In regiunile cele muntdse ale Apeninilor, vecini cu Latinii si Campariii

locuiau Samnifii, un popor pastoral si agricol, iubitoriu de gloriS. si inde-
pendents, Ei faceau parte din una si aceiasT seminfi& arimicS cu SabiniT
si Oscil. Cea mat vechia si mai puternica' cetate a lor se chiema Ro-
mulea, dupa cum o numesce Liyiu 6
), situata pe un v&rf de munte, pe
care insS Romanii b asemSnara' cu pamentul.
In Enptria, sdu in paxfile inferidre ale peninsiilel italice, domnise o-datS,

dupS cum ne spun tradifiunile, regele numit I talus, un principe glorios
din familia arimica. Un fiu al lui Italus purta numele de Romus 7

), si o ficS
a sa se chiama' Roma 8
), Hecateu (sec. VI. a. Chr.) mat amintesce aici
si un oras cu numele de Erimon 9

).
La familia Arimilor aparfineati si vechile triburl ale Siciliei. Sicanil

seii Siculii, popor de origine barbara, locuise in timpurile mai vechT in
Umbria, apoi in Lafiu. Din Lafiu espulsati de Aborigeni si de alte triburi
pelasge, ei trecura' in Lucania, er din Lucania in Sicilia, cam cu 80 de ani
inainte de resboiul troian 10

).
In timpurile lui Antoniu, dupa cum ne spune Cicero, Sicilienil au fost
declarafi de cives Rom ani "). FSr3 indoielX, ca acesta lege avea de basS
o tradifiune vechia nationals, ca am^nddue aceste popdre, Romanii si Siculii,
J
) Virgilii Aen. IX. v. 330.
a
) Tirgilit Aen. lib. IX. v. 360.
3
) Livii lib. I. c. 3.
*) Oro'sil Hist. lib. I. 20.
5
) Plntnrqne, Oeuvres, vol. I, Romulus, p. 62.
') Livii lib. X. 17.
') Dionysli Hal. lib. I. 72.
8
) Plutarque, Oeuvres I (1784), Romulus.
8
) Stephaims Byz. v. "Kftôv.
") Dtonysii Hal. lib. I. 9, 22. - Pliniilib. Ill 19. -Dupa Thucydide (VI. 2), Siculii au
trecut in Sicilia, cam cu 300 am inainte de prima imigrare a Grecilor in acesta insula,
adeca cu vre o 1000 ani a. Chr.

H) Cieeronis Epist. ad Att.XIV: Antonius fixit legem qua Siculi cives Romahi.
avuse o-datil aceeasi origine, aceeasi limbS, aceleasl locuinfe si acelasl
nume comun.
In paYfile meridionale aie insulei, Pliniu amintesce rful numit Hirmi-
nium J
), la Philist Tpjuvbe; 2
), de sigur o vale locuita ia timpurile pre-
istorice de o grupS insemnatS de pSstort arimi.

Dupa cum vedcm, triburile arimice ale peninsulei italice ne apar la autoril
vechi sub diferite numir! dialectale.

Pe basa elementelor, de carl am vorbit mal sus, no? resum2m si recon-
stituim aici aceste numiri sub urmatorele forme:
In Etruria, vechii Arimt eraii numifi Ramnes; in Umbria, Arimini si

Armuni; in parfile de sus ale Tibruluf, Rumones si Ru mores; pe
cele septe coline ale Romei, Remones, Remores, Archemones si
Archemores; in Lafiu Ramnes, Re mi ), Romi si Rumi; in Lu- 3
cania, Erimones (Arimones); 6r in Sicilia, Hirmini Hurmini.

seti
In fine mai esista in Italia de mijloc si forma archaicS de Rumini, dup£

cum. acesta resulta din numirile divinit&Jilor Jupiter Ruminus '), Dea
Rumina 8
), precum si din numele locurilor vicus Ruminalis 6
), ficus
Ruminalis 7
) seu Rumina ficus 8
).
10. Migratiunile Arimilor in Thracia.
Thracia, in timpurile primitive aleistoriei, cuprindea din punct.de vedere

etnografic intreg nbrdul Europe! de asupra Thessaliei si Epirului.
Macedonia era considerate numai ca o parte a Thraciei 9

); er Herodot
scrie, ca TroianiT, in timpurile lor de putere si mSrire, cucerise Thracia intrega'
10
pana langa stnul ionic ).
i) FHuit lib. III. 14. 4.
2) Fragm. Hist, graec. I. 186. fr. 8.
») Cf. C. I. L. vol. I: M. Ramnius (nr. 571) si C. Remis = Remius (nr. 946).
*) Augustinl Civ. Dei, lib. VII. 11.
6
) Angustini Civ. Dei, lib IV*. 11.— Ynrro.L. L. lib. II. 11. 5: divae Ruminae sacellum. —
Cf. Cicero, N. D. lib. I. 29: Romana Juno, h. e. quae ab Romanis et Romano
ritu colebatur.
») Sextl Eufi De reg. urb Romae. VII.
') LiTii lib. I. 4.— La Tacit, Ann. XIII. 58: Ruminalis arbor.
8 Ovidii Fast. II. v. 411.
)
») Hecatael fragm. 115.

«) Herodoti lib. VII. 20.
In pSrjile de nord, Scyfii eraii considerafT de asemenea ca un popor

de origine thracica" l
).
«Nafiunea Thracilor*, scrie Herodot, «este, dupS IndienT, cea mal mare
dintre t6te najiunile lumft, si daca" acestf ThracT ar fi sub domnia unui singur
om, seu dac& se ar pute tnfclege intre d£nsiT, el ar fi neinvinsl si eel mat
puternicl dintre tote popdrele. InsS acest lucru e imposibil sS se intdmple
vre o-data, din care causS el sunt slab!. Dup3 diversitatea regiunilor, in carlf
locuesc, ei p6rt3 nume diferite, insS cu tofii aii aceleasT moravurl si accleasf
2
institufiuni» ).
Din punct de vedere al originiK etnice, vechile populafiuni ale ThracieK
aparfineaii aprope in total familiei arimice.
Rigmus
1
Homer amintesce in Iliada pe un (Tfyxov), care alergase in

ajutoiiul Troianilor, sx ©p^xyj? §pi(3d)Xaxo-;, adecX din Thracia, unde plugul
scote glii mari si grase de pSment 3
). In alt loc Homer caracteris^za regiunea,
numita \ ©ftp"] MP&MI ca [nfjryjp |j.vjX(ov, mama oilor *), — cuvinte cart in
nicl un cas nu se pot aplica la Thracia de langS Marea ege5, ci numai la
basinul eel vast, fertil si avut de turme al Dunanl de jos.
Un alt rege din timpurile luT Alesandru eel Mare, care domnise peste
Triballii din parfile de apus ale Mesiei, porta la istoricul Arrian numele de
Sirmus 6
); un nume, care, din punct de vedere al etimologiel, este identic
cu Rim us, ins£ cu transposifiunea lul R ( = Irmus) si cu 3"lainceput ca

aspirafiune dialectala.
PausaniamaT amintesce pe un fege alTursenilor, cu numele Arimnestus,

care eel de antaiii dintre barbarl, a trimis darurT pidse luT Joe din Olympia 6
).
DacS. acest Arimnestus domnise peste Tyrseni! din pSrfile de rSsSrit ale Ma-
cedonia (Herod. I. 57), ori peste Trausi! seti AgathyrsiT de la CarpafT, nu
putem sci. Probabil, cS nicT Pausania nu putea s2 ne spuna mai mult.

De asemenea aflim la Suida o amintire despre un "Ep[j.cov 6 rTeXaofcov
P«aiXe6c 7
), care tr&ise in timpul lul Dariu si domnia peste insula Lemnos
situatS langa Jgrmurii de sud a! ThracieK 8
).
*) Stephanus Byz : Xv.uS-ai, eS-vos Opaxiov.

») Horodoti lib. V. 3.
s
) Homcrl II. XXV. 485, — In timpurile romane un centurion din Mesia inferidrS
pdrta numele de L. Messius Rim us (C. I. L. III. nr. 7420).
*) Humeri U., XI. v. 222.

5
) Ari'lani De cxp. Alex. I. 4. 6.
6 Piiusauiae
)
lib. V. 12. 5.
') Suidae Lex., v. 'Epjj.iovio<; y&pis.
») Diod, lib. X. 19. 6. — Fragm. Hist. gr. III. 643. 30.

Ua Roemetalces este rege al Thracilor in timpul lui August si un

alt Roemetalces in timpul lui Caligula.
Dupa cum vedem, diferit! regi ai Thraciei, unii din paYfile de sud, alp'i
din p&rfile de nord ale Hemului, porta nume arimice, incepdnd inca din
timpurile antchomerice.
1
Faptul in sine e des'tul de remarcabil si are drept fundament o vechia

tradip'une istorica.
Regii Thraciei, dup5 cum ne spune Herodot, adoraii intre top! deii ma!
r e
mult pe Ep\s.fi<; ( Epij.vjv), pe care-l cosiderau tot-o-datS ca incepatoriul dinastiei
lor 1
). Este acelasi Hermes, numit si Hermias, Hermaon, Herman si Armis, pe
care-l vedem representat pe monetele SarmizegetuseT, identic cu Armen,
parintele divin al Herminonilor din Germania, cu 'Epji^? ('Epij/^v) numit si
Faunus, regele eel mitic al Aborigenilor, si cu Or man, ce figureza pe

monetele Ilergefilor din Hispania.
Ca descendenfi din Hermes se mat considerau Filip II al Macedoniei si
fiul seu Alesandru eel Mare. Amendoi acesti regi 5ntrebuin|ez3, pe unele
monete ale lor, monograma /?, une-ori cu efigia, alte on cu atributele lui
Hermes 2
).
1
AceleasI tradip'unigenealogice se pare cS le avuse si familia cea puternica
romanS din Tarnova, care infiinfase si reinfiinfase imperiul romano-bulgar.

O cronicS armendsca pretind^, c& imperatul romano-bulgar Samuil
(a. 976 — 1014) ar fi fost de origine Armean 3
). Hasdeu crede, cu tot
dreptul, ca n'a fost Armean, ci Arman, cum se numesc Macedo-Romanii.

No! insa mai adaugem aid, ca un fiii al lui Samuil numit «Armenul» se
chiema Roman (a. 1015), ca un ver al acestui Samuil are numele de Ar-
monius *), si un flu al iraperatulut Petru I, se chiema de asemenea Roman 5
)
(976—1002).
In numirile de localitafi aflSm de asemenea urme importante despre esten-
siunea triburilor arimice pe teritoriul Thraciei.
Intrega regiunea cea fertila dintre Hem si Adrianopol porta pe tabula Peu-
tingerianS numele de Rimesica °); o numire geograficS de origine etnica,
ca si Aremorica, Belgica etc.
*) Herodoti lib. V. 7.
*) Mionnct Descrip. d. med. : Tom. VI. pi. LXX. nr. 2. 4. 9.
3) Mateiu de Edessa, ap. Hilferding, Gesch. d. Serben und Bulgarcn, Bautzen,
1864, p. 61. (Hasdeu, Etym. magn. II. 1705).

<) Wenzel, Cod. dipl. Arpad. cont. VI. 29.
5
) Wcrtner, A koz^pkori delszlav uralkoddk, p. 132, 145.
«) Tab. Peut. Segra, VIII. 3.

Pe drumul eel mare al Thraciel de la Filipopol catre Adrianopol afl5m

tn timpurile romane ddue localitafi cu nume arimice, una Ramlum x
)
si alta Rhamae (mutatio Rhamis), asta-di Harmanli 2

). In apropiere de
muntele Athos esista un vechiu oras numit SspjiuXia si 'EpuuXia, amintit
inca de Hecateu in sec. VI. a. Chr. »), er pe edstele meridionale ale Thraciel
se amintesce Rumbodunum, situat intre riurile Nestus si Strymon *).
Dupa cum vedem, regiunile din pSrp'le meridionale ale HemuluT, unde
domnise o-data Odrysiif, poporul eel mai civilisat si ma! putcrnic al ThracieT,
ne presinta un strat forte vechiu arimic, nu numaT pe vaile Marifci (Hebrului)
si ale Tungel (Tonzus), numite in timpurile romane Rimesica, dar si pe
grupele cele muntdse de langa Marea egeS.
Venim acum la o cestiune important^ a geografieT preistorice.
Inca" incepend din sec. V, intreg imperiul roman oriental se maT numia
si Romania, gr. Tcou.avca 5
); un termin geografic, ce-1 aflam intrebuinfat
pentru imperiul constantinopolitan in tot cursul evulu! de mijloc, la cronicarT,
in bulele Papilor, cum si in actele oficiale ale statelor de apus 8

).
Originea acestet numiri este in tot casul poporala, insa fdrte vechia. Ea nu
este nici politica, nicT literara.
O prejidsa indicafiune In acesta privinfa o aflam la Virgiliu. in Eneida

sa, care se ocupa cu primele timpuri ale istoriel romane, densul amintesce
doue regiuni mart geografice, ce erati destinate ca moscenire pentru des-
cendenp'i lui Enea, una sub numele de regnum Italiae si alta sub nu-
mele de Romana tellus ').
Numele de {era rumica (Rum seii Rum-ili) a remas, prin tradifiune,

la populafiunile Asiei anteriore, ca o numire geografici pentru peninsula
balcanica chiar si dup5 caderea imperiului byzantin. Inca in primele timpuri

ale domniei turcescT dincoce de Helespont, Thracia, Macedonia si Mcsia aveaij
numele comun de Rumili, s€u. Rumelia; £r in sec. XlX-lea, marele gu-
*) Tab. Peut. Segno. VIII. 2.
3
) Itin.Hierosol. p. 269: mutatio Rurabodona.
») Steph. Byz., v. 2*pjioX(>i — Tomaschfek in Sitz.-Ber. XCIX Bd. 475.
*) Itin. Hierosol. p. 284.
5
) Chron. Idatii a. 295: Carporum gens univcrsa in Romania se tradidit.
Jornandls Get. c. 25: Vesegothae Iegatos ad Roman iam direxcre, ad Valentem
imperatorem . . . ut partem T h r a c a e sive M o e s ae

i , si illis traderet ad colendum etc.
i , . .
— Malalae Chronogr. lib. XVI p. 378. — I)n Cange, Gloss, med. lat. v. Romania: Broroptonus
in Richardo I: Caput Rumaniae est civitas Constantinopolis.
6
) Fejer, Cod. dipl. III. 1. 204. 1217. — Mon. Germ. SS. XIV. 660.
') Tirgilii Aen. IV. 274—276: Ascanium surgentem, et spes hercdis juli Rcspice, cui
regnum Italiae Romanaque tellus Debentur,

vernam£nt al Rumeliel mat cuprindea si regiunile de sus si de mijloc -ale
Albaniet de ast£-di 1
).
In parole de resarit ale Thraciet, vechia populafiune arimici i-st pSstrase
caracterul s£ii national pana pe la inceputul sec. XlV-lea.

In timpurile impSratulut Andronic Paleologul (1282 — 1328), dupS cum
scrie Pachymer, Blachii din Thracia se intindeau de la suburbiele Con-
stantinopolulut pana la Byzia si mat departe. Acestl Blacht locuiaii mat mult
tn tinuturt muntdse; eraii omen! deprinst in arme, avuft de turme si ciredt
de vite si se inmulfise in numer atat de considerabil, incat inspiraii ingrijirl se-
riose, cS se vor alia in contra imperiului cu Scytil de la DunSre (Romanit lut
Basarab eel Mare), avend acelast mod de vie^S si probabil aceeasl origine.
Spre a intempina un ast-fel de pericul, impSratul Andronic a credut, ca
lucrul eel mat nimerit este, s£ stramute pe acest popor, de pe continentul
de apus in eel de resSrit, dincolo de Helespont, pe fermurit Asiei, dar tot-
o-data' sS le slei£sca si puterile materiale, prin diferite extorsiunt, ca nu
cum-va cunoscandu-st forfele, de carl dispun, el se devina prea audacl.
Amendoue aceste lucruri, ne spune Pachymer, s'aii si esecutat apol cu o ri-
gore estrema; s'aii aruncat asupra lor tributun imense, cart s'aii si incasat cu o
severitate ne mai audits. Sateli Jit administraf iunii grecesci silira pe acestl Blacht
intr'un mod nemilos sS piece numai decat dincolo de Helespont; ast-fel ca el
ail perdut o mare parte din averile, pe cart nu le puteau transporta ; s'a mat
intemplat, ca acesti stramutare a lor se esecutS sub asprimile iernet, in cat
a perit o mare parte din dment si din turmele lor 2

).
Pachymer numesce pe acestl vecht locuitori at Thraciet Blacht; insa
numele lor national a fost Rami, Ramnl si Armani. Acesta results si
din descrierea geografulut arab Idrisi (finele sec. XII), care amintesce intre
Sumla si Sliven un oras insemnat cu numele de A Ye r mint si o alta lo-
calitate, situata intre §umla si Anchial, cu numele de Fremniac 3

).
Mat results, In fine, din imprejurarea, cS diferitele grupe romanc din
J
) La Arab! si la alte popc5re orientale, terminul gcografic de Rum sdu Rum-ili
(tdra Rum), avea, in ce privesce partile Europel, doue semnificatium. Ca numire generals,
Rum cuprindea in regiunile Europel: tcritoriul Spaniel, Franciet, Italiel, Ger-

man ief, Poloniei, Bohemi el. AnglieT, Ungariei siintrega peninsula balcanica.
In particular insa, sub numele de Rum, siu Rum-ili, se intelegeau provinciele europene
supuse dominatiuniT turcesci. In fine, in sens mai restrins, Rum, scu Rum-ili,
era numele, ce se aplica la Thracia si Grecia (Cantemiru, 1st. imp. otom. Vol. I
(Bucuresct 1876), p. 27. 45. 101.
2
) Pacliymevis De Andronico Palaeologo (Ed. Bonnae) lib. I. 106.
8
) Toniaschck in Sitzungsberichte, CXI1I Bd. p. 301—317.
PELASGII DE NORD. -
795
.
Macedonia, Thessalia, Epir si Albania de mijloc se mat numesc si astii-di
Arm an!, ArStnant si ArimenI *).
Dupa tradifiunile vechi grecesci, originea geografica' a populatiunilor thrace
era din p2rfile de nord ale peninsulel HemuM. In genealogiile popdrelor
antice, Thracia ne apare ca o fic& a riulut Oceanos, seii a Istrului.
11. Migrafittnile Arimilor in Illyria vechiA (Rascia, Rama).
Rascia. — In evul de mijloc, mtreg teritoriul Mesiei de sus, aprdpe acelasT

cu al Serbiei de astS-dT, porta numele de Rascia 2
), Rasia, Raxia, Rassa,
Rasa, terra Racy 8
), ung. Racz-orszag.
Vechimea acester numiri geografice, o putem urmari pana in epoca romanii.

Unul din cele mai insemnate orase ale Mesiei superidre, situat pe t&r-
murele drept al Dunartf, in fafS. cu Calafatul de astS-di al Romaniel, purta

numele de Raetiaria, Retiaria, Reciaria, TaCapia *), mai tSrdiu Colonia
Ulpia Ratiaria.
Dupa parSsirea DacieT traiane, orasul Retiaria devine capitala Daciei ripense,
care din punct de vedere al administrafiunii politice, se intindea de langa
Cuppae (Golubafi) pana langa riul Utus (Vid), er spie medi-di panS langa
Balcanii de apus.
Tocmai acesta important^ regiune a Daciei aureliane — unde Ratiaria

avuse o egemoniS politics si religidsi, unde elementul romanesc formeza
si astX-di majoritatea — ne apare pe charta lut Sebastian Miinster din 1550
cu numele particular de Rascia.
Ca estensiune geografica, Rascia din evul de mijloc cuprindea intreg
teritoriul Mesiei de sus si o parte a Illyriei pana langS frontierele DalmapleT.
In aceste timpun esista intre Rascia si Serbia o deosebire geografica
si
t
etnica.
Serbia vechiS nu era Serbia de astS-dl.
Adeverata Serbia cuprindea numai tin mic teritoriu situat in piirfile meri-
dionale ale Bosniei si care constituia din punct de vedere politic o simple
dependent a Rasciel.
') Weigand, Die Aromunen, II. pag. VIII.

2
) Deiisusianu, Documente, II. 5.522. 1563. Ep.Verantiu: Servia olim nunc Rascia,—
Thurocz, P. IV. 35: Seruiae regnum, quod communi vocabulo Rasciam vocant.
3
) Densasiami, Doc. I. 2. 268. 1379. — Presbyter Diocleas, c. 9. 15. — Pliilippl de
Diversis Situs Ragusii, p. 131. — Anon. Belae reg. notarius, c. 45. — Fejer, Cod.
dipl. Hung, passim. — Wcnzel, Cod. Arpad. cont. T. V. 187. 1298 et passim.
4
)
Ptolemaei (Ed. Didot), III, 9. 3. — Hierocles p. 655. — C. I. L. vol. Ill, p. 1020.
La a. 1298 Papa Bonifaciu VIII face anume deosebire intre Serbia, Rascia,
Dalmafia, Croafia si Bosnia *) ; er la anul 1443, Stefan Toma se intitulezS:
Nos Stephanus D. G. Rasciae, Serviae, Bosnensium seu Illyricorum, Pri-
mordiae, partium Dalmatiae, Corbaviae etc. rex 2
).
In ce privesce populatiunea Rasciei vechT, acesta ne apare, in cronicele
si in actele oficiale ale apusuM, pana" pe la mijlocul sec. XlX-lea, sub nu-
mele traditional de: Rascii, Rasciani, Rasceni, Rassiani, Rasseny »),
germ. Razen, Razen, Raitzen, Ratzen, Raizen si Rascier.

Din punct de vedere istoric, noi avem aid aceeasT numire etnicS, sub
care figureza in timpurile romane Raeti s6u Rhaeti din Elvefia, at cSror
descendenfT sunt astl-dl Romancil din districtul Graubunden in Tyrol si
din Lombardia de nord 4

).
La aceeasi familiS cu Refil din AlpV aparfineau si vechil EtruscT, carl,
dupa cum ne spune Dionysiu din Halicarnas, se numise in primele timpuri

ale istoriei italice Rasennae 6
).
Din punct de vedere al etimologiei, terminul geografic de Rascia este

numai o simpla forma dialectala in loc de Ramscia, dup5 cum diferite
localitati de pe teritoriul Daciei vechi mai p6rta si asta-di numele de R a s c a,
o simpla abreviafiune in loc de Rams c a 6
).
Pe o inscripfiune romani din Iglifa aflam numele patronimice de Ra-

scanius si Rascania 7
), si care ne indica pe un Rascanus ca autor
al acestei familie.
Un rege al Thraciei din timpul

lui August purta numele deRhescuporis
si Rascuporis; un nume ce corespunde din punct de vedere al etimologiei

si al infelesulm la forma latina" Rasci-puer, adecS fiul lui Rascu. Un
frate al acestui Rascuporis se numia chiar Rascu s 8
).
») Wenzel, Cod. Arp. cont. Tom. V. 187: 1298: Bonifacius etc in partibus
Servie, Rasie, Dalmatie etc.
2
) Pcsty, Az eltunt varm. II. 343. 1443:
3
) Prcsl). Dioclcas, c. 45.— Mon. Hung.(epoca rcgclui Mathia) 1.49— SO. — Cod. dipl.
Andeg.I.639.1311.-Chron. Dubnicense,c.207.— Hasfleu.Etym. magn. IV. p. CCXXX.
4
)
Retii erau considerati ?i de Roman: ca popor illyric. Cf. Appiani Du reb. Illyr.c.29.
5
)
Ca termini! de Rksc i a n i (RiscianT) si Ar manI
i erau omogent si a vcau la eel vcchl
acelasi inteles, o probeza ddue manuscrise ale lui Dionysiu Per (Ed. Didot) v. 285, unde in
loc de Spgi|jiavetuv Ts(,\i.mihv ne apare varianta de episSsvscuv Tspjiavuiv. Aici epitetul de

i[it.3&tvktz, cu sensul de valde robusti, ne indica prin forma sa si pe German! ca un
popor r i sc a
i n .
») Dionysil Hnllc. lib. I. 30.
') C. I. L. vol. Ill, nr. 6203.
8
) Appiani De bell. civ. lib. IV, 87.
deosebita importanfa, in ce privesce originea ;
. I'storicS a acestei numiri,
o presinta faptu', c£ in peninsula balcanica, terminul de Risciani a fost
tot-de-una sinonim cu terminul de Vlasi *). In chrisovul imperatului Dusan

din a. 1348, ypni]J4HH este un sat romanesc de langa Prizren s
), vechia
resedinfa a farului Dusan.
O parte insemnata a comitatului Posega din Croap'a, asa numita <Va-

lachia mica* mai purta in evul de mijloc si numele particular de Rascia 3
).
O alta Rascia se afia lang'S frontariele de sud-vest ale Serbiei de asta-di,

si se caracterisdiza' in particular prin grupa de munfi numita si asta-di Rasca,
prin riul, valea si terguleful Rasca, la Constantin Porphyrogenitul Rasa. Ac£sta
regiune frumdsa a Serbiei vechi purta in evul de mijloc numele de Stara-

VI a ska. In acesta Rascia seu «Valachia-vechia», esista dupa cum ne spun
poemele serbescT, una din cele mai piose si mai monumentale bisericT nu-
mita Iania *). Asta-di Valachia-vechia formeza un sangiac administrativ al

TurcieT; ea porta insa si numele traditional de Rascia. Capitala acestui
district este Novibasar s6u Ienipasar. -.,. -. -
Diferite localitaf! ale Mesiei de sus ne apar si in ep.oca romana cu nume

vechi arimice. ...
In Dacia mediterana" se alia Romesiana (Tab. Peut.), numita in Itine-
rari.ul Antonin Remesiana, la Procopiu Rumisiana, In timpurile lui
Justinian, orasul Remesiana (situat, unde se ana asta-di Ak-Palanca) formase

capitala unui important district militar, «Regi o R em esiensi s», avend
29 castele si turnuri de aparare. Langa S erdiea. (astS-di Sofia), capitala.
Daciei mediterane, Procopiu amintesce castelul Romania. Pe valea Timo-

cului se mai afla in timpurile romane si castelul Romulianum (Romyliana),
unde a fost nascut si inmorm£ntat imperatul Galeriu; er langa DunSre in

fafk de Palanca-noua mat subsista si astS-di ruinele unui vechiu castel, numit
in cursul evului de mijloc Ram 5
), in timpurile ndstre Rama.
In fine, in apropiere de.vechiul Sirmiu (Mitrovift), unde se nSscuse impeYap'i
Aurelian, Prob si Gratian esista si asta-di un or3sel, ce porta numele de R um a.

Resumam:
Intreg- teritoriul Mesiei de sus ne presintS si in cursul evului de mijloc
....J) Kaziiaclc, Bosnia (Zara,;1862) p. 20—21: e'sistono in Bosnia tre nazionalita
i Turchi i Latini (denominati anche Kdrstjani) ciofe i cattolici; ed i Serbiani

(detti Riseani e- dispregievolmente Via si.'), clo£ i "greco.-orientali. ',
2
) Chrisovul imp, Dusan, a. 1348 (Hasdeu, Arch. ist. III. 94.95).
8
) Pest J", Az eltiint.yarm, II. 206—207.
4
) Talvi, Volkslieder der Serben, II (1826), p; 192.
5
)
Jireoek, Die Hecresstrasse v. Belgrad nach Constantir,,>pel,. p. 17.
resturile unel populafiunl vechl pelasge, robuste, rgsboinice, cu moravurl
simple, cu superstifiunl si credinfe religiose antecrestine, cutrierand munfil si
vaile cu turmele si cu ergheliile sale intocmat ca in timpurile archaice, sj traind
dupa anumite legl tradifionale, ce nu eraft nicl romane, nicT grecescY, nicl
slave. Acestia sunt asa numip'I Rascl s6ft Viae hi, pe carl i-au rarit
resboiele romane, si in urma i-au cutropit si sufocat valurile invasiunil slave.
Rama. — In evul de mijloc, Bosnia ji o mare parte a Herfegovinel

purtaii numele de Rama J
); un termin geografic, ce ne indica, ca acest
teritoriu al IIIyrieT «romane» s6u «barbare», a fost in timpurf departate
locuit de o populafiune arimica.

Hecateu, care traise cu 70—80 ani inainte de Herodot, amintesce in parjile
Illyriel un oras cu numele de r go menae 2

).
O traditjune poporala" din Bosnia ne vorbesce de asemenea despre un

faimos oras din parfile acestea, numit Ermenia 3
), care ar fi avut
18.000 case si se ana situat spre sud de Saraievo, pe fermuril Drinel, unde
este asta-di Gorazda.
Langa frontierele de nord-vest ale Bosniei se afla in timpurile romane o

vechia Iocalitate numita in geografia oficiali Romula (Tab. Peut.).
Spre rSsarit de Saraievo, se ridica muntele eel legendar al Bosniei Romania
Planina, unde, dupa cum ne spun cantecele vechl serbescl, petrecea o-data
eroul roman Novae eel b6tran cu fiul sSil Gruifa si cu fratele s6u Radivoiu 4
).
Un alt munte al Bosniei, de langa Costainija, este numit de Romanobreg,

6r in parfile de sud ale Montenegrului, in apropiere dc Dulcigno, se inatya
figura cea imposanta a muntelul Rumia, care in geografia Jul Vibiu Se-
quester (sec. V — VII) ne apare sub numele de Rhamnusium B
).
In fine, in parfile de sus ale Herfegovinel, valea cea mal frumdsa, si mat
fertila se numesce si
>
asta-di t
Rama.
Triburile arimice aft imprimat, dup3 cum vedem, in timpurile preistorice
numele lor la diferitl munfl, riurl si val, pe unde necesitafile viefel pastorale
le-a facut sS se asede cu casele, cu salasele, colibele si turmele lor.
Vlachil pastorl al Bosniei si al Rasciel ne apar adese-orl amintijl in do-
cumented medievale ale Ragusel sub numele de Vlachi regis Bossine,

Vlachi domini imperatoris (Sclavoniae), 6r eel din Herfegovina sub
') Dcnsusialux, Documente. Vol.11. 5. 1563, p. 522: Rama est quae nunc Bosna dicitur.
2
) Hccntaei fragm. 152.
a) Sitzungsber. d. Wien. Akad. Phil.-hist. CI. XCIX Bd. p. 884.
4
) Gerhard's Gesange der Serben (1877), p. 160.
6
> Riese, Geogr. lat. min. p. 157.
799
numele de Vlachi de terra Chelmo, si Vlachi Sandali Voivodae etc. ]

).
Numele ceil vechiu al populafiunu pastorale din Bosnia si Herfegovina se

vede a fi fost Rami, Rumt si Armani, dupS. cum results din numirile
topografice deOrgomenae,Ermenia,Rama,Rumiasi"Op u.oc 1
2
), s6u
Vr&m in documentele serbesci 3
), o localitate situata spre rgsant de Trebinie.
Ac6sta o confirma si cronicariul dalmatin din sec. XII, Presbiterul din
Dioclea, ca in timpul invasiunii Bulgarilor, asa numifi Morlaci din munfit
Bosniel, al Dalmaîei si Croafiel, se numiaiS Roman! 4
); de sigur numal o
formS latinisalS, a unui nume poporal mai vechiii.
12. Migr atiunile Arimilor in Elada.
Diferite localitafi ale Thessaliei, ale Eladei propriu dise, si Peloponesului

p6rta" incS din tinipuri forte depSrtate nume arimice.
In Iliada, Homer face amintire de un oras cu numele "Oppivtov, situat in
Thessalia langS verfurile cele inalte ale muntelui Titan 5

).
La Hecateu aflam in Thessalia o localitate cu numele grecisat de Eiipo-

uivai 6
). Pliniu vorbesce de doue orase ale Thessaliei, cu nume arimice,
unui Orchomenus si altul Hormenium '); er Strabo amintesce in

Thessalia un 'Opuiviov seu 'Opjuviov 8
) langS sinul Pegasetic, un 'Apjjivtov pe
drumul dintre Pherae si Larisa si al trcilea oras cu numele de 'Epo|_tvc.£ langa
marc s
), probabil unui si acelasi cu Eijpuuivai, din geografia lui Hecateu.
J
) Archiva Ragusei, An. 1361. 1403. — Cf. Jirecek, Die Wlachen in d. Denkm.
v. Ragusa, p. 3 seqq.
2
) Coustantini Porphyr. Do adm. imp. c. 31.
s) Cf. Danicic, Rje6iik.
*) Presbyter Dioeleas, c. 5: totam provinciam Latinorura, qui i!Io tempore Romani

vocabantur, modo vero Moroulachi, hoc est Nigri Latini vocantur.— Lucio, Hist,
di Dalra. (Venetia 1674), p. 279: Erano detti Vlachi, oMorlacc hi in quel tempo (1362)
li Pastori delie montagne, che diuidono la Bosna dalla Croatia. — Felix Petantius
(Schwandtner, SS. rer. hung. I. 868): Valachi montana (incolunt), genus agteste ho-
minum, hi gregibus tantum pollent et armentis. — Mai notSm aicT, cS pe teritoriul vecin
al Pannoniei se vorbia o limba poporala" romana, s(Su latina vulgarS, inca in tim-
purile lui August, s6u inainte de subjugarea definitivS a acestei provincie. Cf. Yelleii
Patera II. 110: In omnibus autem Pannoniis linguae quoque notitia Romanae.
6
) Homer! II. II. 2. 734.
e
) Hecataei fragm. ill.
') Plinii lib. IV. 15. 1; 16. 1.
s Strabonis IX.
) lib. 5. 18; XI. 4. 8.
») Strabonis lib. IX. 5. 22.

Un alt Or cho men os ('Op/oasvo;) se aflain timpurile troiane in Beofia,

situat pe fgrmurele lacuM Copais J
), intemeiat, dupa cum se spunea de un
rege cu numele de Orchomenos 2
). Acest Orchomenos al Beofiel devenise in
timpurile pelasge unul din cele mai avute si mat celebre orase ale Eladel.
Cand Agamemnon trimite pe Ulysse si pe Aiax in tabSra lul Achile, ca
sg-1 induplece a lua parte activS la resboiu in contra Troianilor, acesta le

rgspunde, cS nu va renunfa la mania sa, nici chiar daca Agamemnon i va
da tote averile Orchomenulul din Beojia si ale Thebei din Egipet 3
).
Afara" de Orchomenul, eel avut de aur al BeofieT, Homer maT amintesce

1
r
aid inca o alta localitate cu numele de 'Apjj.a; probabil in forma poporalS
e
pelasga Ap|iivr) (Armeni), dup3 cum resulta din cuvintele luT Homer: oE T'ajxcp
5
"Apa' £vsij.ovto 4 ).
Un comandant al cetSfenilor din Platea Beofiel, in luptele cu Mardoniu,

(479 a. Chr.) are numele de 'Apipeaxos 6
).
Un al treilea oras stravechiu cu numele Orchomenos se aflS in Ar-

cadia, construit si fortificat pe verful unul munte 6
). Acest Orchomenos
are la Homer epitetul caracteristic de tcoXdutjXo?, adeca avut in turme de ol 7
).
O alta localitate din Arcadia ne apare la Stephan Byzantinul sub numele

de Rham nus 8
).
Pelasgii din Arcadia adoraii pe un Zsu? xapptov 9

probabil una si aceeast
),
divinitate cu Jupiter Ruminus al Romanilor si cu Jupiter armunos

din religiunea vechia a Umbrilor.
In fine, un al patrulea oras numit Orchomenos se aria in Eubea,
si despre care face amintire Strabo 10
).
In Argos , afara" de cele ddue cetatf fSimose cyclopice, Mycena si Tirynth,

mai esista inca un oras stravechiii situat langa mare, numit 'Epjudvq, inte-
meiat, dupa cum ne spune Pausania, in timpurile mitice de un asa numit

'Epjxiwv. Intr£ga partea meridionals a acestel provincii, se numia 'EpjAcdvy],
er sinul man! din apropiere r.6\r.o<; 6 'Epiv.ovr/.o? 1J

),
>) Homeri Ilias II. v. 511.
?) ApoIIonii Eh. 11.654. 1093. —In genealogiiie antice, Orchomenos apare ca un

nepot allul Pelasg (Apollodori Bibl. III. 8. 1).
s
) Homeri Ilias IX. v. 381.
*) Homeri Ilias, II. v. 499.
*) Pausaniae lib. IX, 4. 2. — Herodoti lib. IX. 72.

«) Pausaniae lib. VIII. 3. 8.— Apollodori Bibl. lib. III. 8. 1.— Fr a g m. H i a t. g r. II. 475. fr. 26.
') Homeri Ilias II. 605.
8 Stephanas Byz. EpivoDj.

) v.
°) Pausaniae lib. VIII. 12. 1.
10
) Strabouis lib. IX. 2. 42.
") Pausaiiiac lib. II. 34. 5. — Strahonis lib. VIII. 6. 3.

PELASGI1 DE NORD. 801
Ep eii, carl locuiati in pSrfile de nord-vest ale Peloponesului, in provincia
E 1 i s , ma? aveati si numele de "Opfnvat i

). Homer amintesce aid orasul numit
TpjxtvYj 2
). In timpurile Jul Strabo acesta localitate nu mai esista, JnsS munfii
din apropiere mai purtati inca numele de '0p[iiva si 'Tpjuva 8
). Mai notSm aicT,
cS in parp'Je de rSsarit ale provinciei Elis incepea culmea cea faimosS de munfT,
numita Erymanthus, ce desparp'a Arcadia de Achaia.
Un frate al betranului Nestor din Pylos (in Messenia) are la Homer nu-
mele de Xpoj-ico? 4
).
Pe teritoriul A tt i ce 1 se afla oraselul numit Rhamnus, cu templul

eel renumit al NemeseT, care, dup& cum spuneaii traditiunile, a fost o fica
1
a bStr&nului Oceanos potamos seu IstruM 6

). O 1
alta localitate a Atticei ne

r
apare la Stephan Byzantinul sub numele de "Apjia, la Suida 'Epjioc «).
c
Formele de 'Opjjiwov, 'Opuivwv, 'Opixwai, 'Opyo^woQ, E'jp6u.svat, Ep;xtiy/) si
TpjjuV/}, ce ni se presinta in topografia istorica a EladeT, sunt de fapt numai

simple variatiunl de pronunfare si de ortografia. Ele se reduc, in ce privesce
derivatiunea etimol.ogicS, la numirile etnice mai vechT, insa si mai corecte,

de Armeni, Armini, Aromeni, Arumeni si Armiooes.
Turcii, dupa cucerirea peninsulei balcanice, intrebuin|ara terminul de Rum
ca o numire particular^ geografica pentru teritoriul Eladei 7
).
De fapt, avem aici numai o tradifiune vechia etnografica.
Romanii considerau si densiiprovinciele Eladei ca un pSment al rasei latine.

Timp indelungat, Iegatii Greciei au trebuit S& vorbescS in senatul roman
numai in limba latinX; er in a. 198 a. Chr., comisiunea de organisare, tri-
misa din Roma, se presents la festivitatea cea mare a jocurilor isthmice,

si fScu aid publicafiunea numai in limba latina: ca senatul roman si generalul
T. Quincfiu acdrda" deplina libertate tuturor popdrelor, ce aii fost mat inainte
supuse regelut Filip din Macedonia 8

).
Limba grecescS a fost ast-fel ignorata si tot-o-datii ignorata si individuali-
tatea politica a unui stat grecesc.
«) Stepliaiius Byz. v. "Ypjiirq

2
)
Homeri II. II. v. 616.
3
) Strabonls lib. VIII. 3. 10.
*) Homeri II. IV. 295. — Odyss. XI. v. 286.
'-) riinii lib. IV. 11. 2. — Pans/mine lib. I. 33. 2— 3. — In Creta, locuita in vechime de
Pelasgl,incaseafiaun oras si port cu numele de Rhamnus (PI in. IV. 20. 3; Ptol. III. 15).
e
) Stcph. Byz. v. "Ap|xa. — Snldas ad voc.
') Cantemini, 1st. imp. ottom. (Ed. 1876) p. 101, nota 16.
e) Livil lib. XXXIII. c. 32.
NIC. DENSUJIANU. 5t
13. Migr atittnile Ari?nilor in Asia micH si Armenia.
Troia, capitals cea avutS a Pelasgilor din Asia micS, situatX langX \6t-
murii Helespontulul, ni se presinta" in vechile tradifiunl ale Eladei si Italiel
ca o cetate arimicX.
Un fiu al M Priam Homer numele de Xpouios l );
p6rta" la probabil este
unul si acelasi cu fiul luT Priam numit Arom achus, de care face amintire
Hygin (Fab. 90).
Un alt eroii troian are de asemenea numele de Xpojiioc 2

).
La Homer mat afliim doi eroT troianT cu numele de "Opfisvc;, unul pe

care-1 ucide eroul grec Teucros, si altul, care cade invins de Polypoete din
s
Thessalia ).
Enea, dupS cum ne spune unul din cei ma! vechl istorici grecescT, avuse
patru fit, pe Ascaniu, Euryleonte, Romul (TtojiuXo?) si Rom ('Pd>|j.oc 4
).
O altS tradifiune o afl3m la Hellanic (sec. V. a. Chr.), c& Roma i-sT primise
numele sSu dela o femeiS troiana (Twu.tj), care venise cu Enea in Lap"u 5
).
Virgiliu reduce de asemenea originea Romanilor la Troia: Pater Aeneas

Romanae stirpis origo 6
). Este o simpla fabulS grecfiscS, pe care
Romanii o adoptara" din motive politice spre a se Infdfisa inaintea popula-
fiunilor Asiei micf, ca succesori legitimi at Troianilor 7

). AcestS fabuia cap&tS
cum
1
mai tirdiu o forma oficiala. Impexatul Claudiu, dupa scrie Suetoniu,
acordase pentru tot-de-una cetajenilor din Iliul-nou libertatea de imposite,

in considerare, c3. ei aii fost autorii gintii romane 8
).
Un duce al Mysienilor din" Asia micS, aliat cu Troianii in resboiul

cu Grecii, avea de asemenea un nume arimic, Xpoij-t; 9
).
Adramyttion, unul din cele mai vechi orase ale Mysiel, a fost intemeiat,
dupi cum se spunea, de un asa numit "Epjuoy, s6ii Adramyn, cum se pro-
nunfa acest nume in limba frigiana l0

).
') Homerl Ilias, V. v. 160.
-) Homeri Ilias, VIII. v. 275.

3
) Homeri Ilias, VIII. v. 274; XII. v. 187.
*) Dionysii Halic. lib. I. c. 72.

5
) Hcllanici frag. 53.
«) Tirgilii Aen. XII. v. 168. — Cf- I. v. 234.

') Cf. Cauer, Die rom. Aeneassage, Leipzig, 1886, p. 98.
8
) Snetonii Claudius, 25: Iliensibus quasi Romanae gentis auctoribus in per-
petuum tributa remisit.

s
) Homeri Ilias, II. v. 858.
10
) Stephanl Byz. v. 'ABpaprtsiov.
PEL ASCII BE NORD. 803
Un eras ai Lyciei era numit 'EpQjj.vai *). Un principe al Lyciei aliat cu

Troianii avea numele de Xpojiioc, si un alt erou din Lycia este numit de
asemenea Xpo|.tioc si cu epitetul de «figura divin3» 2
). In aceste nume
propriT, guturala x este numai o simpla aspirafiune asprS a lui p, dupS cum
aceleasi nume ni se presinta la autorn grecesci din epoca romanS sub for-
mele de ToouuXo; si Twiloj.
In paip'le de r&arit ale B-'thyniei, Ptolemeu amintesce muntele Or-

minius, sub care locuii un trib pastoral pelasg, numit Caucones 3
).
Pe langa muntele Olym^ al Asiei mici, care desparp'a Bithynia de Mysia,

curgea riul numit Ryndacus. Un afluent al sen purta numele de Rymus *).
Unul din regii eel mai vecbT ai Lydief avuse numele de "Epu-wv, Adramyn
la Stephan Byzantinul, Adramon la Hesychiu.
Regatul Lydiel — de unde o parte insemnata' a populafiunil trecuse in
Umbria sub numele de Turseni, cum scrie Homer — se formase langa
1
riul numit Her m us. Acelasl rtu are la geografi! romani numele de Er-
munas si Hermunas 6
).
Un rege cu numele de "Epp.wv este amintit si pe o monetS a Ephesulut.

Acelasi nume de "Epjiwv ne mai apare si pe o monetS a orasului Erythrae,
situat pe êrmurele marrt in fapl de insula Chios 6
).
In fine mai esista in Lydia un oras cu numele de Eopujiva 7

).
Vechia dinastia a Cappadociei, dupa cum amintesce Diodor Sicul, a

fost intemeiata de un rege cu numele de Arimnaeus 8
).
O provinci3 a Cappadociei, dupi cum ne spune Strabo, se numia Ri m-

nena s6u Romnena 9
), inca in timpurile regilor, ce domnise inainte de
Archelau (sec. I d. Chr.).
In Pont, langa frontiera de nord a Cappadociei, ne apare localitatea nu-
mita Rogmi 10
). Un portal Ciliciei avea de asemenea numele de Rogmi 11
),
probabil identic cu Rhegma, despre care ne vorbesce Strabo 12

).
*J
Stepli. Byz. v. 'Epop-vM.
2
) Homeri Ilias V. v. 677; XVII. v. 218. 534.
s
) Ptolcmaei lib. V. 1.
4
) Hccataei fr. 202.
') Eiese, Geogr. lat. min., p. 44. 86. 87. 101.

e) Mlonnet, Descr. d. mid. Suppl. VI. 129.
') Steph. Byz , v. TpdU-.c.
a
) DIodori Sicall lib. XXXI. c. 19.
») Strabonis Geogr. (Ed. Didot) lib. XII. 1. 4.
10
) Tab. Peut. Segra. X. 1: Rogmorum.
J1
) Steplianus Byz. v. IPiaôt,
'*) Strabonis lib. XIV. 10. 10.
InPaphlagonia, sifuata intre Bithynia si Pont, se afla un sat cu nu-
mele de Arm en e 1
).
Armenia, una din cele mat importante {Sn ale AsieT, a fost colonisatS,
dupg cum scrie Strabo, de un asa numit Ar menus din Thessalia, care
2
luase parte la espedifiunea Argonaup'lor ).
RomaniY din Thessalia, din Epir si Macedonia mat pdrtS si astH-dT, dup3
cum scim, numele de Armani si Arm en I.
O tradifiune analogS. despre inceputurile Armeniei o aflam la Flaviu
Ioseph. Armenia, scrie d6nsul, a fost intemeiata' de un fiii al lui Aram 3

),
fiu al lui Sem, fiii al lui Noe.

Erzerum, capitala Armeniei, situatS langii isvdrele rtului Euphrat, a fost
IncS din cele mat departate timpurt, unul din cele mat importante centre
industriale si comerciale intre Persia si Europa. In limba araba, Erz tn-
semn^za' \6r&; asa ca Erzerum are infelesul de fera Rumilor *).
In fine mat notSm aid, cS inscripfiunile egiptene din timpul lui Tudmes 111
1
(sec. XVI a. Chr.) fac amintire de o \6r& muntdsS, situata pe continentul

nordic si numita' Rem en s
). Brandes crede, cS aict e vorba de Armenia.
Se pare insa, c& acesta numire geografica" preistorica' se raporta mai mult la
teritoriul din nordul Thracie?, numit la Homer eiy 'Apt'iiots.
14. Migrafiunile Arimilor in Syria ji Palestina.
Una din provinciele cele mat importante ale Romanilor in Asia a fost
Syria, ce constituia de fapt o frontiers militara intinsa a imperiulut in
parjile despre Orient, cu deosebire in contra Parfilor.

Limitele acestet provincie erau: la nord muntele Taurus, la r£s5rit Eu-
phratul.la sud Arabia siEgipetul. Palestina si Fenicia aii fost une-ort anexate
la Syria, alte on separate.
Greciinumiaii pe locuitorit acestet vaste regiunt Syrt (Zupoi). Ins3 numele

lor national, dup3 cum ne spune Strabo 6
) si Flaviu Ioseph 7
), a fost Aramaei.
') Stephanns Byz. v. 'Apphi).
») Strabonis Geogr. lib. XI. 14. 13.
») Flavii Joscphi Ant. Jud. I. 6. 4.
*) Cantemlru, 1st. imp. ottom. (Ed. 1876) p. 101.

6
) Brandes, fiber d. geogr. Kenntnisse d. alten Aegypter, p. 46 : Nur ausnahmsweise
reichte die Macht Aegyptens bis nach Rem en en (Armenien) mit seinen Gebirgen.
Tauudmes III. zahlt unter den tributpflichtigen Landern im Nordosten Remenen auf.
e
) Strabonis lib. I. 2. 34: tous 'jap btp' •Jjjiuiy Sopou? X'Aoo(i?voo; in* ahxtbv Tiiuv Eupuiv
'Apajijicuoui; xaXsiafl-at. — Cf. ibid. lib. XVI. 4. 27.
') Flavii Joseph! Antiq. Jud. lib. 1. 6. 4.

In tradifiunile cele sacre ale Ebreilor pam£ntul Syriet figureza sub numele
de Aram.
Dupa. genealogia mosaica, Aram a fost un fiu al lut Sem, fiul lut Noe 1
).
Descendenfil lut Aram se au estins apot in cursul timpurilor peste Syria,
Armenia, Mesopotamia si Arabia, ast-fel ca t6te semin{iile aceste constituise
la inceput numai unul si acelast popor numit Aramei si Arimi 2

).
O parte din Arameii Syriet ne apar in epoca romana sub numele de

Rhamaeenses 3
).
Nomadii de langa. Euphrat, ne spune Strabo, se mat numiaii si Rhambaei 4

);
de sigur o variafiune de pronunfare in loc de Ramnae i
Un ostas din regiunile Palmyret este amintit pe o inscripfiune romana

din Dacia cu numele de Sal mas Rami 5
), adeca fiul lut Ram. De ase-
menea trebue sS consideram ca Syrian si pe Abillahas Rummei miles
coh. II Sardorum 6
).
In fine Laodicea, unul din orasele principale ale SyrieT, se numise mat
inainte Ramitha si Ramanthas, dupa cum spune Stephan Byzantinul 7
).
In timpul dominafiunit romane, unele triburt ale Syriei mat aveaii drl-cart
tradijiuni vecW, ca ele faceau parte din una si aceeasT familia etnica cu Romanii.
Zen obia , fica unuT principe cu numele Amru de langa Euphrat, faimdsa
regina a Palmyrei si a Orientului, vorbia si densa o limba poporala romana;
spunea insa, ca i rusine se converseze in limba literara latina. Ea dede fiilor
se% Timolau, Herennian si Balbat (Vaballath) o educafiune romana, si le im-
puse sS vorbescS numai in limba latina 8

). Ea insasl se presenta in adunarile
poporului in costumul imperafilor romani. Ea voia se faca din Palmyra o
rivala a Rome! in Orient, si spunea, ca dupa origine, descinde din regit cei
vechi ai Macedoniei.
Cat de puternic a fost o-data elementul arimic in Asia mica si in regiunile
Euphratului resulta si din imprejurarea, ca in timpurile mat vecht sub numele

de Aramei si Arimi se infelegeau t6te poporele Asiet de la Tigru pana la
J
) Genes a, c. 10.
2
) Stral). 1. XIII. c. 4. 6: oi Se zoqz Supou? *Api|iou? Ssyovxii, ou? vSv "j\pa|j.aioyc Xifoiysi.
a
) Brarab, 1236 si 895 la Harster, Die Nationen d. Roraerreiches, p. 45. — Una din
provincielo PersieT, dincolo de Tigru (sec. IV. d. Chr.) purta numele dc Rhemene
(Zosim, III. 31) seu Rehiraena (Ammian, XXV. 7).
4
) Strabouis lib. XVI. 2. 10.
6 L. vol. III. nr. 837.

) C. I.
») C. I. L. vol. VIII. nr. 9198.
') Sleph. Kyz., v. Aa(u!!xsia.

8
) Treb. rollionis XXX tyr. 26. 27. 29. — FI. Yopisci Aurel. c. 38.
Mediterana; 6r in evul de mijloc se numia Romania, in particular, intreg
teritoriul Asiei supus imperiulut byzantin J

); un termin geografic de o formS
mai nouS, ce.substituia in realitate pe un aitul mai vechiu.
Dup& vechile traditiunt grecesci, originea populap*unii arimice din Asia se
reducea la pSrfile de rgs&rit ale Europet, in particular la DunSrea de jos.
DupS teogonia Iu! Hesiod, Asia era o ficl a riuluT Oceanos seu a Istrulut
celut bgtran »).
Tot ast-fel dupa istoricul Andron din Halicarnas: Thracia, Europa, Libya
si Asia 3
), ail fost fice ale riulul Oceanos.
Palestine — Pan& la invasiunea Ebreilor in sec. XVI a. Chr., regiuntle

de rcs5rit si de apus ale Iordanului, acoperite in mare parte cu p5durl si
pasum intinse, avuse o populafiune arirnidi. In vechiul testament se face

amintire de ma* multe cetafT si orase intSrite, ale populafiunii indigene a
CanaanuluT, pe cart le ocupase Ebrei? venip* din Egipet 4
).
Din aceste insemnSm aid urmXtdrele.

fn regiunea dincolo de Iordan
In Galead. — Ramoth, Ramath-Haram, Ramatha (Aramatha s6u
Arimanus), Armatha (Ramatha, Ramatho, Aramatho).
Dinc6ce de Iordan
fn tribul Naphtali. — Rama (Ruma), Horem.
In tribul Zabulon. — Rem on.
In tribul Beniamin. — Rama (Ruma s. Arimathia).
In tribul Dan. — Gat-Rimon.
In tribul Iuda. — Rimon Remon) (s.Horma. si
In tribul Simeon. — Remon, Arma seu Horma.

Un ram al Anti-LibanuluT, ce se intindea in pSrfile de nord ale Palestine!,
porta in cSrp'le cele sacre ale Ebreilor numele de Ermon seu Hermon.
De la Ermon cStre Euphrat incepea regiunea BasanuluT, unde in timpurile
lui Moise si Iosua domnia regele eel faimos, Og, din rSmSsifa uriesilor 6
).
Un alt munte din regiunea Moabilor, in parfile de resSrit ale MSrii mdrte,
unde domnise, in timpurile lui Moise, regele Balac, purta numele de
l
) Du Cange, Gloss, med. lat. v. Romania: Romania appellata etiam ea Asiae pars,
quae Graecis Byzantinis parebat. — Ibid. Apud Tudebodumlib. 7. p. 781: Nicaea Bithyniae
urbs Romaniae caput appellatur.

>) Hesiodi Theog. v. 359.
>) Fragm. Hist. gr. II. pag. 349. 1. — Apollodorl Bibl. I. 2. 2.
*) Cf. Cartea lui Iosua, cap. 12. 13. 15 si 24. — Flavins Josephns, Antiq. Jud.
5
) Ibid. cap. 12: Og, regele Basanulul, din rgmasita uriesilor, domnind in
muntcle Ermon, in Salca $i in tot Basanul.

Abarim l
). Pe muntele acesta, dupS cum ne spun tradifiunile cele sacre ale
Ebreilor, a murit Moise, inainte de a trece cu poporul lut Israil in {era promisa 2
).
Dup5 cum vedem, topografia istoricS a CanaanuluT ne aratS, cat de vechia
este forma numeluT Remon si Rimon, intrebuinfat de EbreiT din Egipet

ca o denurnire etnica pentru PelasgiT arimi.
AcelasT nume ni se presinta si in inscripfiunile egiptene din sec. XVMea

a. Chr, sub forma de Rem en; erin carfile cele sfinte ale Romanilor sub forma
de Rumon si Ruminus.
Populafiunea cea mai numerdsa si mai r6sboinica a Palestinei, o formau
in timpurile invasiuni! Ebreilor, asa numifii Amorraei ('Au-oppafoi); un termin
etnograflc transformat din Aromaei = Aramaei s
), dupa cum se numise o data in
general tote populafiunile Syriel, Assyriei, MesopotamieT, BabylonieT si ArabieT.

O intcresanta iconS despre starea etnograficS a Palestine!, in tirnpul in-
vasiunii Ebreilor ne o presinta Cartea lul Iosua, care formcza, asa dicand,
epopea cuceririi CanaanuluT.
In capitulul 24 al acesteT c2rJT aflam urmatdrea cuventare a lui Iosua,

cStre bStraniT, capcteniile si judec2toriT Ebreilor :
«Ast-fel vorbesce Iehova catre poporul lul Israel: Si v'am scos pe vol ?i pe
parinj: iT vostril din Egipet si e& v'am adus in p&mentul Amore i 1 o r , cart
locuiaii dincolo de Iordan si ei sc luptarS cu vol, si eu i-am dat in manile

vdstre si vol aft stSpanit pXmentul lor si Ba 1 ac regele Moabulul
(din pSrfile de sud-ost ale maril Iordanulut) s'a sculat si s'a luptat contra lut
Israel ?i v'am scSpat din m&nile sale. §i treeurSft lordanul fl venira|I
la Ierichon ft so JuptarH eu nol loeuitoril leriehonulut, Amoreil etc
fi eu i-am dat in manile vdstrc si am gonit dinaintea vdstrS pe cet
do! regl al Amoreilor; dara nu cu sabia vdstrS si nict cu arcul vostru; si
eft v'am dat un pSment, pentru care vol nu v'afi oslenit, si cetSfl, pe carl
nu le-afT zidit, si vol locuift in ele; si vit si olive, pe cart nu le-afl plantat,
vol le mancaft alegefi-vS ast3-c3I cut voift a servi : seu cjeilor, cSrora
aft scrvit pannfil vos tri dincolo de riu, sett 4eilor in al cSror pament
locuifT?».
La acSsta cuventare a lul Iosua, poporul rgspunse; «Departe de noT de a
pSrSsi pe Iehova spre a servi altor d, el Iehova a gonit pe tdte popdrelc

dinaintea ndstr3, pe Amorel, loeuitoril pamentulul».
') Despre Abarimoni scu Arimi albl, a se vedd pag. 810 I seqq.
•) Deuteron, c. 32. 49.
3
) Un esemplu analog de transpuncrea consonanlelor 1-1 aftSm In cuventul latin forma,
gr. |J.op<fT|.
15. Migratiunile Arimilor in Arabia.
In anticitate, Arabia eraii considerafi ca un popor, ce facea parte din

rasa Arameilor T
).
Pliniu estinde numele Arabiel si in parfile de sus ale EuphratuluT, pana

langa Armenia 2
), adeca, si peste regiunile de resarit ale SyrieT, ce eraii lo-
cuite de Aramei. Er Strabo scrie, ca numele de « Arabia este asemenea
numelui de « Arame 1 » si pote, c5 o-data Grecii au numit Arab! pe Aramei 3
).
Dupa Hesiod 4
), Arab us a fost un fiii al lui 'Epftacov,
c
Ej?ji-^ (Hermes seu
Armis al Daciel). De la acest Arabus, crede Strabo, ca deriva numele Arabiel 6
).
De fapt, terminologia etnica si topografica a Arabiel vechT ne presinta'
diferite numin arimice.
Un trib arab, ce locuia in coif til de sud-vest al peninsulel, pdrta la Strabo

numele de Rhammanitae 6
). Un alt trib al Arabiel fericite avea numele de
Hamirei. Ei locuiaii langa asa numifii Homeritae 7
). Probabil, ca amen-
ddue aceste triburi autonome, formau riumai una si aceeasi familia, unul si
acelasl popor, dupa cum resulta din numele si din vecinatatea lor.
Pliniu mat face amintire de doue triburi, unul cu numele de Charmaei %

),
si altul cu numele de Ram is i

9
); locuinfele acestor din urma se aflaii in
descrturile Arabiel. Un alt trib, seu eras, al Arabiei, porta la Ravennas numele
de Coromanis, in unele manuscrise Romanis 10
).
Pe fermurii de resarit ai ArabieT, langa sinul persic, se afla orasul Regma u ),
probabil una si aceeasT localitate cu Raama de asta-di.

Tot in acestS regiune a Arabiel de sud-ost se afla si orasul Istriana 12
),
intemeiat, dupa cum se vede, de o coloniS comerciala, de la Dun3rea de jos 13

).
*) Plinii lib. VI. 32. 1.
2
) Chronographus, a. p. Cbr. 354 (Riese, Geogr.lat. min.): Aram ex quo Arabes.
3 Strabonis
)
lib. I. 2. 34.
*) Hcsiorti fragm. XXX1T.

5
)
Strabonis lib. I. 2. 34.
6
)
Strabonis lib. XVI. 4. 24.
') Plinii lib. VI. 32. 15.

s) Plinii lib. VI. 32. 14.
>) Plinii lib. VI. 32. 1.
I0
) Rayennatis Cosm. p. 57.
«) Ptolemaci lib. VI. 7. 14.
") Ptolomaei lib. V. 7.
13
) Despre Arimil din Egipet si Ethiopia vom vorbi mat tardiu.
.
PELASGIIDENORD. 809
16. Migratiunile Arimilor albi (Abiilor seu Abarimonilor)

din Sarmatia asiaticd in Europa.
3
Munfii asa numiji Urali, can se intind in linia continua pani la Oceanul
eel inghefat si desparfesc continentul Asiel de al Europe?, au fost locuift in
timpurile stravechT de o populafiune pelasga.
in timpurile romane, intrega partea meridional.! a acestor munfT, aco-

perifi cu pSduri si cu pasunl escelente, purta numcle de m P6[j.[j.ixa 5p-q *),
seii Munfit r u rr. i c I
Din ac£sta grup5 de munft isvoresce riul numit 'Pianos la Ptolemeu 8

),
'Pqij.oc la Eustathiu 3
) si Tupos la Agathemer *), asta-dlinsa Ural ;
si care
se varsa in Marea caspica.
In p2rfile de jos ale acestul fluviu Iocuia in vechime poporul numit la

t
Ptolemeu P6jj. u.ot
l
si 'Ep6;x[j.o'. 5 ), ia Pliniu Rbymnici 6
) si pe Tabula Peu-
tingeriana Rumi Scythae 7
).
In regiunile aceste maT aflam incS pana tarditi in evul de mijloc restu-
rile unei populap'unT autochtone, de rasa romanica.
Calugarul minorit Wilhelm de Rubruquis, trimis in a. 1253 de Ludovic IX,
regele Franciei la TStaru seti Mongolil din Asia, carl devastase in anil 1241
o mare parte din ferile Europei, ne relatez.1 urmatdrele: «Am sosit in fine
la Etilia (Volga), un fluviu fdrte mare... er a doua di, dupa serbatorea

Sfintei Cruci, am continuat mat departe caletoria, calare, si am mers in con-
tinuu, spre resarit, pana la serbatorea numita Toti Sfinp'T. In tot cuprinsul
acestel fen, dar si mal departe, loeuiese asa numip'i Cangle, un popor
inrudit cu Rom a nil 8
). In partea de nord se afla situata Bulgaria mare
(de unde curge riul Volga), er in partea de meda-di Marea caspica. DupS
ce am caletorit ast-fel, timp de 12 dile, dela Etilia spre resant, am ajuns
la un riu mare, pe care locuitoril de acolo i-1 numesc Iagag (Iaik). Acest
riu curge din pSrfile de meda-nopte din {era Pascatir (Baschiria), si se vars&
») Ptolemaei lib. VI. 1.4. — Unul din punctelc cele mai inalte ale Uralilor de mijloc
porta ?i asta-cjt rmmele de Iremel, forma corupta din Arameni.
2
)
Ptolemaei lib. VI. 14.
3
) Eustiithins ad Odyss. XXIV, p. 843 seu 1967.
4
)
Agathemeri lib. II. 10.
6
) Ptolemaei lib. VI. 14.
«) PliiiH lib. VI. 14. 10.
') Tab. Peut. Segm. XII. 1. 2.
8
) La Ascelin (a. 1246), acelaÎ popor este numit Kangitae.
inMarea caspica. Langi {era Pascatir locuiesce poporul Ilak,

un nume identic cu Blac, insa Tatari! nu pot s5 pronunfe pe B. De la
acest! Ilac aii venit aceia, car! locuesc in {era lu! Asan. Amenddue popdrele
aceste se numesc Ilac *) Ast-fel am calgtorit prin {era Cangle de la
serbatdrea Sfintei Cruel pana la sSrbatdrea Tuturor Sfinjilor, facand pe fie-
care di un drum, cam asa de lung cum este de la Paris pana la Orlean . . .
In fine in ajunul serbatori! Tuturor Sfinp'lor am pSr&sit drumul de resXrit
si am caletorit timp de 8 dile spre m6d&-di, trecand prin nisce munft inalfl.
Aiciam intrebat de cetatea numita Thalas, in care locuiau si German! . . .*
Cand am sosit insa la cetatea lui Mangu Cham, am aflat ca Mangu trans- i
ferase pe acestia de la Thalas spre resarit la un sat numit Bo lac, departe

de aci cale de o lunS de dile, si unde ei lucnSzS la minele de aur.
O altX grupS insemnata din familia Scyfilor seu Arameilor asiatic! porta
la autoriT vechimii numele de Abii, 01 "Afiioi Sxo&ai 2
).
Locuinfele acestei populafiun! pelasge se aflaii, dupa cum ne spune Pto-

lemeu, in pSrfile de meda-ndpte ale Asiet de rSsant, dincolo de isvdrele
riulu! Iaxarte in Scythia extra Imaum.
Muntele Imaus, dupa credinfele celor vechl, se intindea in linii meri-
dians prin parfile interidre ale Asiel si forma numal o ramura din masivul
eel vast si puternic al Himalaie!, numit de Greet si Roman! Emodus.
Abii locuiau asa dar, dupa Ptolemeu, in pSrfile de fSsaTit ale muntelul
Imaus seu In regiunile de apus ale ThibetuluT, ale Turchestanulul-oriental,
Mongolie! si in Siberia orientala.

Pe Tabula PeutingerianS, Abii ne apar sub numele de Aby o scy thae 3
)
si ei ne infap'sdza aici eel ma! nordic popor din parfile cunoscute ale Asie! 4
).
») Deiisusiaini, Documente, Vol. I, a. p. 272— 279: Venimus tandem ad Etiliam ma-

ximum fiumen Et secunda die, post exaltationem sanctae Crucis, incepimus equi-
tare. . . Omnium sanctorum; per totam illam. terram
versus orientem vsque ad festum ,
et adhuc amplius habitabant Cangle, quaedam pare n tela Romanorum.

Ad aquilonem habebamus maiorem Bulgariam, et ad meridiem praedictum mare
Caspium. Postquam iveramus duodecim diebus ab Etilia, inuenimus magnum flumen,
quod vocant Iagag, et venit ab aquilone de terra Pascatir descendens in praedictum
mare et iuxta Pascatir sunt Ilac, quod idem est quod lilac, sed B nesciunt
Tartari sonare; a quibus venerunt illi qui sunt in terra Assani. Vtrosque cnim vocant
Ilac — Cf. Fejer, C. dip]. IV. 2. 261 seqq. — Despre Vlachii de langS. Baschirii si
Madsarii din Asia amintesce si Abulgasi (Hist genial, d.' Tatares. Leyde, 1726) p. 45.
2
) Ptolcmaei lib. VI. 15.
») Tab. Peut. Segm. XII. 3.
Avienus (Descr. Orb. v. 937) amintesce

4
) in Asia orientala, dincolo de Serl, pe
Epctrimi (Ultima Epetrimos tellus habet).
Abii constituiau, dupX Arrian din Nicomedia (sec. II. d. Chr.), un popor
autonom. ET se guvernafi dupS legile lor naj:ionale, nu erau supust nimerul,
erau dment seract, insa drepft 3
).
La geograOr anticitap"!, Abii mat porta numele de Barbari albi si
Leucofirirnanae 2
) (citesce Leucoarimanae, adeca Arimanil albi).
Din punct de vedere al infelesulut si al etimologicT, terminul de Abii —

dupa cum results de altmintrelea si din sinonimele de sus — este numat o
simple formS dialectalS in loc de Albi, dupa cum Romanil din Istria mat
die si asta-dl abl in loc de albi 3
).
In timpurile lui Alesandru eel Mare, Abii de langS muntele Imaus ne

mat apar si sub numele de Abarimon, adeca Arimonii albi. Seminp'ile
scyte, scrie Pliniu, at&t cele din Asia, precum si cele din Europa, aii avut
in vechime numele comun de Aramaei, adeca AramamT.
Abarimonii s6u Aramonii albi, locuiau, dup3 cum raportase Beton ingi-
nerul militar al Jul Alesandru eel Mare, in o vale intinsa' a muntelui Imaus,
unde el duceau o viepl nomada, cu totul primitivS •).
Aceste triburt pelasge, din nordul munfilor Himalaia, aii fost numite Abii,
Barbari albi, Leucoarimanae, .si Abarimones, de sigur numat
in antitesa cu populafiunile scyte scii arimice, din pSrtile meridionale, carl
se deosebiaii prin un colorit mat negricios 6

).
In regiunile meridionale ale Gangulut, scrie Pliniu, dmenil sunt mat atinst
de sdre, ins5 et nu sunt asa de arst ca Ethiopenil. Dar cu cat triburile
aceste sunt mat aprdpe de riul Indulut, cu atat coldrea negricidsS se mani-
fests mal mult 6

).
Cu migrafiunile triburilor pelasge din regiunile Asiet c&tre apus, numele

Abiilor s6u Abarimonilor trece si se estinde si pe continentul Europel.
Homer amintesce pe Abii, ce locuiau in vecinatate cu Thracil si cu Mysil
de la DunSrea de jos 7
).
Arrlaiii Exp. lib. IV. I. 1. - Cf. Curtii Rufi lib. VII. 6.
*) Riese, Geogr. lat. min. p. 87—88: Oceanus seplcntrionalis habct gentcs barbaros
albos ..... Scythei Cumi Leucofirimanas.
3
) De asemenea si in dialectul ionic litera ). cSdea adese ori.
4
)
Pliniilib. VII.3.3: Super alios autem AnthropophagosScythas, in quadara con-
valle Imai montis, rcgio est quae vocatur Abarimon, in qua silvestres vivunt ho-
mines passim cum feris vagantes Baeton itincrum ejus (Alex. Magni) prodidit.
s
) Conferesce terminul turcesc Kara If lac (Romani negri), mediogrccescul (laopo-
fikazoi;, la SSrM karavlah si in docum entele la tine ale Dalmatiei morovlachi, moro-
blachi, ital. morlacchi.
«) Pllnii lib. XXn. 6.
'J Homeri II. XVI. v. 5— 6. — Cf. Aeschyli Prom. fr. 72. — Albent si Albesci
Eroii eel mai distinsl al ginfil pelasge, ale cSror suflete petreceau in in-
sula cea fericitS de langa gurile Dunartf, ne apar la Hesiod cu epitetul de

SXfkoi x
), cu in{elesul de «ferici{;i» in limba grecescS, insa tot-o-datS cu
indicap'unea de albi, in ce privesce rasa sen familia lor etnica.
Marcellin amintesce pe Abit, ce locuiau in parfile de rlsMt ale Martf

2
caspice ). InsS, Abil ocupase un teriloriu vast si dincoce de Marea caspica.
VVilhelm de Rubruquis, calugXrul minorit, trimis de regele Franciel in
legap'une la Tataril din Asia, scria pe la a. 1254: cS intrega regiunea, ce
se marginea la r&arit cu Marea caspica, la apus cu Lacul nicotic si la nord
cu Oceanul, se numise o-data Albania 3
).
Ac6sta important^ notifa geograficS a hit Rubruquis se intemeia pe date

positive etnografice.
In evul de mijloc intrega" partea de nord a Rusiel europene era locuita'

de un popor numit Biarmi. O simpla forma abreviata a numeM de Ab-
arimoni seii Arimanii albi, despre cari am vorbit mai sus. Locuitorii Islandiel
'
numiaii Biarmaland 4
)
intreg teritoriul Rusiel de nord, incep&id de la fer-
murii Marii albe si ai Marii inghefate pan3 la gurile riulul Dvina si panS la Urali.
Acesti Biarmi (numiti si ParmiT) au format o-datS nafiunea dominants in nord-

ostul Europei. Teritoriul lor mai cuprindea si Uralii de nord, seu peste tot
guvernamentele numite astS-di Perm, Vologda si Archangel. La cronicaril
evului de mijloc, Biarmii ne apar ca un popor avut, puternic si civilisat,
care cunoscea agricultura si artele industriale, Pe fgrmurit riului Visera din

regiunea central! a Uralilor se mat gSsesc si astM-dl urmele unor localitSft
intarite, ale unor construcfium" de aperare, f5cute de acest popor, care, dupS
cum se vede, avuse o vecniS organisafiune socials, politica si militara.
Biarmii, dup& cum ne spune Nestor, nu vorbiaii limba slava D

). Asti-dl
insa, ei sunt cu totul desnafionalisafi si tipul lor apr6pe stins.
In vechile tradifiuni ale Polonilor si Rutenilor, acestl Biarmi ne apar sub

numele de Olbrimi. Seminfiile slave din parfile de nord ale Europei au
sunt numele mai multor comune din Romania. Alba cste o numire caracteristicl pentru
femeile romane de la munte (A 1 ecsandr i , P. p. p. 267).— Cantem i r i i Descr. Mold. c. 1
Turcae enim . .
.
Moldavis primo Ak Ulach (Ak Iflak, Roman! albi) nomen indiderunt.
>) Hesiodi Op. v. 170.
2
) Marcellini lib. XXIII. 25.
3
) Densusianu Documente I. 271. 1254: Tota ilia regio a latere istius maris (Caspii)
occidentali usque ad oceatium aquilonarcm ct paludes Maeotidis, vbi mergitur Tanais,
solebat did Albania.
*) Schlozer, Hecropi,. Russ. Annalen, 1802, p. 44.
5
) HeoTop-L (Ed. Schlozer) c. 17.
PELASGIIDENORD. 813
fost o-data supuse Olbrimilor. In Iegendele polonc, el sunt inf3{isa(T ca

nisce uriesT inspSimSntXtor! pentru triburile slave ; domnia lor se intinsese
la apus panS in Gallia, er la nord fdrte departe *).
Acdsta" tradifiune o confirms si vechile descrier! geografice.
Dionysiu Periegetul, care trSise in sec. I d. Chr., numesce populafiunile

germane de langS oceanul de nord: Xeoxsfc 'fuXa apstjiavsiov Tspnavcov
2
), adecft
triburile albe ale Germanilor arimanT, orT cu alte cuvinte ale
Arimanilor albT.
In Cosmografia lut Ravennas, p3r{ile de nord ale GermanieT, situate in

apropiere de Danimarca sunt numite A lb is p atria 3
); er la Other, navi-
gatorul norvegian din sec. X, teritoriul Prusiel ne apare sub numele de
Witland, adecS terra alba 4
).
De pe continentul Europe! Abii seii Arimonii albT tree incS in timpurile

preistorice in Britannia mare, care, dupM cum ne spune Pliniu, se numise
la inceput Albion 6
), adecS \6va Albilor.
Din Britannia si probabil din parp'le de nord ale Rusiei europene, ArimiT
albT se estind peste Is I an di a, de unde apoT unele grupe tree si mai de-
parte peste mare c3tre apus in insulele vecinc ale Groenlandiel.
Cantecele epice ale IslandieT celebrez;! pe un vechiu eroii al acestei in-
svile Arimarsson; un nume, pe care

numit autorii modernT l'au tradus
cu Arius Maris filius; insS forma corecta a numcluT se vede a fi Ari-
mars-son, adecS Arimari filius.
Acest fiii al lul Arimar emigres din Islandia si ajunge dup3 o naviga-
Jiune de 6 dile clttre apus in insula, sdii \6ra, numitS Hvitramanalandia =
terra alborum hominum 6
), maT corect ins& {era Ar&manilor albT.
') Lelcwel (ap. Ossolinski, Vincent Kadtubek. Warschau, 1822, p. 513 seqq.) :
Die Slawen wurden von den Olbrimen bedruckt . . . Bey den Lachen wurde dieser
furchtbare Name zur Bezeichnung der Riesen gebraucht, der im AHpolnischen Obrzym
jetzt Olbrzym heisst. — Cf. Mickiewicz, Les prcra. siecles de l'hist. de Pologne,
(Paris, 1868) p. 34.
2
)
Dionysil Descr. Orb. v. 285.— La Theophanes (555 d. Chr.) simplu '%1/^toWs.
3
) Ravennatls lib. I. c. 11: (Daniae) ad frontem . . . patria Albis.
*) Scliliteer, Gesch. v. Littauen (Allg. Weltgeschichte, L Theil, p. 10). — Sclilpzer,
Heeropt, p. 55.
') Pliiiii lib. IV. 30. 1 : Albion ipsi Britanniae nomen fuit. — Suetoniu (Caligula c. 44)
amintesce de un rege al Britanilor cu nuroele Ad mini us (= Arminius). Despre schim-
barea lul r in d vedi Schuchardt, Vulgarlat. 1. 142.— Cea mai vechi5 dinastiS a
Irlandiei a fost a Heremonilor.
6
) Rafu, Antiquitates Americanae (Hafniae, 1837) p. 208—215.
In poemele epice germane inc3 se vorbesce de un eroii celebru din parole
dc nord cu numele de Ramunc von Islande 1

).
Poetul Juvenal, amintesce de asemenea un fapt forte caracteristic pentru
condifiunile etnografice ale Islandiei vecht, numite in geografia greca si ro-
mana Thule. Se vorbesce, dice dSnsul, ca locuitorit din Thule voiesc se

dnca la densii un profesor 2
), care se-t invefe a vorbi corect si frumos
limba latina.
In fine mat notam aict, ca Islandia se numia tn limba vechia germana

V all and, intocmat ca Francia si Italia 3
).
Dupa cum vedem, ne aflam aict in fafa unut noii capitul din etnografia
si civilisafiunea lumit vecht. Ne oprim de asta-data aict, lasand pentru alte

timpurt, ort pote pentru alfit, urmarirea migratiunilor pelasge dincolo de
Marea atlantica.
Acum insa vom pute pricepe adev&rata importanfa a tabelet etnografice

a lut Ephor din sec. IV a. regiunea de nord a
Chr., c3 intrega
lumit vecht, a fost ocupatS de Scytt, numi{t o-data, dupa cum ne
spune Pliniu, Aramet 4
).
17. Migrafiunile Arimilor in peninsula cea mare a Indiei.
Arimil aii format inca din o vechime forte depMrtata elementul dominant
si civilisatoriii si in cele d6ue peninsule mart ale Asiet meridionale, in India
dincoce si in India dincolo de riul Gang.
Cea mat vechia' poemS epica a Indiet glorific3 pe un asa numit Rama,
(sec. XV a. Chr.), in care se intrupase Visnu, spiritul eel bun, ce strabate
intreg universul.
Dupa legendele indicne, Rama a fost un fiii al regelut indian Dasaratha
(al caruT stramos era Sorele), si el purtase resbdie fcricite in contra popo-
relor conduse de spiritul eel rSu, numit Ravana.
IstOricul si geograful grecesc Megasthene, care traise in sec. Ill a. Chr.
ne spune, c2 in timpurile sale esistau in India tret gintt seii popdre mat
insemnate, ce traiau dupa anumite precepte filosofice si religiose. Numele
lor era Brachmanes, Garmanes si Pramnae 8
). Intre aceste popdre
1
) Grimm, D. Heldensage, p. 140. 197.
2
)
Jayenalis Sat. XV. 111—112: De conducendo loquitur jam rhetore Thyle.
s
) SchlSzer, Hccropi,, p. 57.
4
)
Epliorl fragm. 38, in Fragm. Hist. gr. I, p. 243.
5
) Straboiiis lib. XV. 1. 59 seqq.
PELASGIIDENORD. 815
cei mai religiosi erau Brachmanii 1

). EI duceau o viiSta frugal;!, tnliau numal
cu fructe si cu ap2, erau omenl devotati filosofiel, adoraii cu deosebire
sorele, petreceau tota vi6fa lor sub ceriul liber si consideraii mdrtea ca o
nascere pentru o viefa mat fericita.
Brachmanii au avut din cele mai departate timpurl supremafia sociala si
superioritatea religiosa in cele ddue peninsule marl ale Asiel meridionale.
Brachmanii nu formau o simpla cast3, on sects religiosa, ci constituiau un

popor forte numeros divisat in mai multe seminal 3
). De la ei deriva con-
strucfiunile cele prodigidse ale Indiei si templele talate in stancS via. Orasul
lor principal se numia, dupa Diodor, Harmatelia °).
Din punct de vedere al etimologiel, numele de BrachmanI, Garmani si
PramnI se vede a n numai o forma corupta a terminuluT mai vechiii de

fi7)Armani, RahmanT si Ramnl. La cronicariul rusesc Nestor, Brach-
manii ne apar sub numele de Rachmane 4

), it Clemente Alexandrinul
numesce pe Garmani Sarin an ae 5
)
(cu S ca. aspirajiune).
Ptolemeu, care traise in seculul II d. Chr., amintescc in pSrfile de apus

ale Indului un popor cu numele de Ramnae 6
). Un alt trib cu acelasl
nume de Ramnae i-si avea locuinfele sale in regiunile centrale ale Indiei,
langa muntele Vindius 7

).
Pliniu mai face amintire inca de un alt munte al Indiei cu numele de

Oromenus, renumit pentru minele sale de sare 8
); probabil, ca aci se
afla si un trib cu numele de Oromeni.

In parfile meridionale ale Indiei, in fafa de insula Ceylan, se aria" tinutul
Ramnad, care formase o-dati un principat puternic; er partea de langa"
mare, peninsula Ramnad se termina in forma unul verf de lance in pro-

montoriul numit si asta-dl Ram en °).
In limba cea vechi'3 a Indiei, numita sanscrita, ce representa limba cca

sacra vorbit2 de BrachmanI, ni s'aii pastrat inca o parte din formele pre-
istorice ale mai multor cuvinte latine. Ac£st& limba ins3, asa cum ne-o
presintX vechile monumente literare ale Indiei, se vede a fi fost alteratS de
J
) sing. B(i«*(|iav si Bpay_(J.-f|V, pi. Bpayfmvsc, Rpayu.-qvss-
2
)
Tlinii lib. VI. 21. 9: multarum gentium cognomen Brachmanae.
3
)
Modori lib. XVII. 102.
4
)
HeoTopi (Ed. Schlozer) c. 13.
6
) Clemens Alex. (Ed. Potter) p. 359.
6
) Ptoleilliici lib. VI. 21: ta Tzpbc. to) 'IvSiIi wtiyoaz'. 'Vap/o: (var. TajAva:)
') Ptolemaci lib. VII. l. 65.
») Plinii lib. XXXI. 39. 3.

9
) Rcclns, Nouv. Gdogr. univ. VIII. 575.
PELASGII SEU PROTO-LATINII.
influenfele altor idiome strSine, can au distrus si aid societatca pelasg5,

precum aft distrus'o si in alte p&rfY.
Limba sanscrita, cum ne-o infafis^zS caYfile cele sfinte ale Indie!, nu este
nici mama, dar nicl sora, limbei latine; ea InsS confine eleniente suficiente
spre a cundsce, ca cele mat vechi triburf ale Brachmanilor au format la
inceput un popor arimic.

Noi estragem aici din ac6st5 idioma urm3torele cuvinte de origine lalinS ').
Ele ne vor pune in vedere, cum erau formele acestel limbe, in momentul
cand o nouS invasiune de diferite popdre se reveYsS asupra Indiilor si limba
cea vechia a Brachmanilor, Rachmanilor, seu Ramnilor se stinse.
Aceste specimine sunt:
Sanscrita Latina Romana

unas unus unu
dvi duo doi
tri tres treT, tri I
<5atur (ciatur) quatuor patru
panean (pancian) cinque cinci
sas sex sasa
saptan septem septe islr. sapte
;
a stan octo opt istr. osan

;
navan novem noua

dacan decern dece
catan centum suta
tatas pater, tata tata
ma, matar '
mater mama
vidhava vidua vfiduva
priyas, prayat amicus, amator prietin
suris sol sore
ap aqua apa
udan udum, aqua unda, apa
var, varsas, t\ vars aqua pluvialis apa de ploie; a versa
dhara terra {era, Jara
Qikha cacumen cioca
masa niensis luna
nas, nasil nasus nas
jiva, v. jiv. vita,vivere viefa, v. islr. jivi
sarpas serpens serpe, sarpe
saras serum zer, zara
svanas sonus sunet, svon
manyus gr. jjLYjvt; mania
dharsas trux, audax darz
vid video ved
da dare a da
mri mori a muri
martis mors morte
martas mortuus mort
») Eichhoff, Parallele des langues de l'Europe et de l'lnde. Paris, 1836.

Sanscrita Latina Romdnd

asmi sum sunt, Js, 'su.
asti est este, ieste

smas sumus (sam) suntom; istr. smo, esmo
santi sunt sunt, sant
ady hodie adi
hyas heri ieri
^•upa post; gr. 6it6 dupa. 1 ,....,,
Riul InduluT, ce isvoresce in pSrfile de nord ale Himalaiel, si are un

curs forte lung, se numia in limba indigenilor Sindus x
). Alesandru eel
Mare, dupa cum spuneau istoricii sSI, de abia a putut termina navigafiunea
pe Ind in curs de cinci lunt si cate-va dile, cu tote cS facea pe fie-care
di o calStorie de 600 stadii (110 chilom.).
De alungul acestui fluviu locuiaii pe amendoue fermurile sale o mulfime
de populafiuni scyte; si intr£ga ac6sta regiune vasta se numise o-datS Indo-

scythia 2
).
Din aceste parfl ale Indiei se vSd a fi emigrat Sindi de langa" Lacul
meotic 3
), Sindi de la Istru 4
), Sinti din Thracia 5
), si asa numifii
Sinties, adoratoril M Vulcan, din insula Lemnos, despre cart ne vorbesce

inca Homer °).
In p&rtile de jos ale Indului mai locuiaii si popdrele asa numite Umbrae,
Umbrittae si Mesae 7
), dintre carl unele grupe puternice, dup5 cum ne
arata numele, trecuse in timpurile migrafiunii pelasge si se stabilise pe con-
tinental EuropeT, sub numele de Umbri si Mesl.
Dac& vechile populafiuni arimice din cele d<5ue Indii au fost pamentene,
orl imigrate din alte parfl ale Asiel, cu siguranfi nu putem sci. Diodor
Sicul ne spune, ca India av6nd o estensiune fdrte mare si fiind locuita de
diferile popore, tote aceste ginp" se considerau ca autochtone, si cS nici una
din ele nu era venita din alta parte, dar nici nu trimisese colonii in afara de
India 8
). Insa valorea istoricS a acestor tradifiuni se reduce numai la un
*) Plinil lib. VI. 23. 1: Indus incolis Sindus appellatus.
8
) Ptolemaei 1. VII 1. — Dionysii Per. v. 1088. — Eustathius ad Dionys. ibid. — Cf. Av i e -
nus, Descr. Orb. v. 1287— 8: at flumen ad Indum auroraeque latus Scytha . . . accolit.
») Hellanici ffagm. 92.— Strabonis lib. XI. 2. 11.

4
) Apollonii Eh. IV. 322.
') Strabonis lib. XII. 3. 19; VII. fr. 36.
8
) Honieri II. I. v. 590; Odyss VIII. 294. — Hellanici fr. 112. 113. — In Transilvania,
Banat si Romania mai aflam si asta-dl nurairile de comune: Sint (Turda) cu morminte
presupuse preistorice, Sintesci (Caras), Sintesci (lalomita) si Sintesci (Ilfov).
') Plinil lib. VI. 23. 6—7.

8
) Diodori lib. II. 38. — Arriani Indica c. 9. — Plinii lib. VI. 6. 17.
NIC. DSNSUJIANU. 52
singur fapt positiv, cS tote aceste diferite populafiunl ale Indiei se aflau
stabilite acolo inca din timpurile cele ma* archaice. Forte probabil ins5, cS.
Brachmanil seu Ramnil din cele ddue peninsule ale Indiei ati fost numal
o simple migrafiune, insa fdrte vechi5, din Sarmatia asiatic3.
Cand legiunile romane trecurS Euphratul si cutrierarS victoricse Armenia,

Assyria si Mesopotamia, Brachmanii si regil IndieT se declararS de aliafl na-
turall al. Romanilor, intocmat cum f&cuse si RemiT din Gallia in timpurile
lul Cesar.
Imperatul August in testamentul seQ amintesce, ca" regit IndieT i-aii trimis
adese-orl legafiuni J
); er istoricul grecesc Nicolae Damascenul ne spune, c£
densul a intalnit in Antiochia o legafiune, pe care o trimisese Indienil la
August, tn epistola scrisX pe pergamen in limba grecdsc3, Por dicea, cS desi

densul domnesce peste 600 de regT, totusT prefuesce fdrte mult amicip'a imp er-
ratum! si este gata sS-I concede intrare in {6ra sa, orf pe unde ar voi, si s£-l
ajutein t6te lucrurile bune si cuviincidse. Intre diferitele daruri, pe cari le
trimesese Por impSratului August, se afla si un Herman (

c
Ep[i.dv) cu brafele
t&iateinca de cand a fost mic; ac6sta" legafiune mai era insojita' si de un filosof
indian, numit Sarmanus 2

), adecS din gintea Sarmanilor s6£i Garmanilor
Expedijiunile lui Bach, Hercule si Alesandru eel Mare c3tre acest5 {era"
depiirtatS din regiunile de rSs3rit ale AsieT, renumitS pentru moravurile, le-
gile, institu{iunile si civilisafiunea sa, se par c£ aii fost numal resultatul unor
sentimente nafionale, de a uni, dac& se pdte sub un singur guvern tdte
grupele etnice pelasge.
La India cugeta si imperatul Traian.
DupS ce invinse pe ParfT, el navigS pe Tigru in jos pana la Ocean, si aid
vedSnd o corabia" trecand pe dinaintea sa c3tre India esclama: «0! dac3 asl fi
mat tener, asl merge si in India 3

).
Si intru adever, dupS cum ne spune Eutropiu, el dede ordin s& i se con-
structed o flota in sinul persic, ca s5 piece, sS devasteze (cucerescS) India *).
Insi primind scire, cS provinciile, pe cart le supusese mat inainte, aii inceput
a se revolta, el se intdrse la Babylon.
>) Monura. Ancyr. (C. I. L. Ill, p. 796) c. 31.
') Strabonls lib. XV? it 4 ?i 74~
') Diouis Cassii lib. LXVIIJ. c. 29.
<) Eutropil lib. VIII. 2.

"
PELASGII DE NORD. 819;
18. Latinil. Vechia genealogid a triburilor latine.
Triburile latine din Italia constituiau la inceput numai o mica ramura' din
familia cea mare a ginp'i latine, respanditS in timpurile preistorice prin di-
ferite regiuni ale Asiei si Europei.
DupS cele m.ai vechi tradifiuni, pe carl le afl3m la autorii greci si latini, origi-
nea geografica a Latinilor din Italia se reducea la partite de rfisSrit ale Europei.
Una din aceste tradjjiuni, care de altmintrelea se pare a fi cea mai vechiS,
rie este transmisS de Dionysiu din Halicarnas: ca Hercule, dupa expe-
difiunea sa asupra lui Geryon, a tr.ecut in Italia si aid a avut un.fiu cu
numele Latinus, nascut din o fatS hyperborea, pe care o luase ca
ostatecS de la p&rinp'i sei 1
).
In ace^ta tradifiune etnografica, Latinus figurdza ca patriarchul eponim

al ginjii latine. Genealogia sa este genealogia poporului latin din timpurile
ante-romane. Hercule, dup3 cum scim, este eroul eel mare nafional al Pe-
lasgilor de la DunSrea de jos. Aid se aflaii si locuinfele Hyperboreilor
celor legendari, can avuse un rol asa de insemnat in cultul lui Apollo
(sdrelui). De aici, de la Dunarea de jos, luase Hercule asa dar pe fecidra
hyperboreS, cu care trecuse in Italia.
altl tradifiune ne infafis^za pe Latinus ca fiu al lui Hercule, insa nSscut
din sofia 2
), ori din fica 3
), regelui Faunus. Ac6stS legenda insa este de
fapt numal o simpla variant^ a celei de antaiu. Sofia lui Faunus, care a
nascut pe Latinus, a fost, dup3 Dionysiu din Halicarnas una si aceeasi cu
«fata» {xopi}) hyperborea, de care am vorbit mat sus.
A treia tradijiune despre originea Latinilor o aflam la Suida, al carei con-

finut este: cri Hercule a avut un flu cu numele Telephus, suprariumit
Latinus, care domnise peste Cetii (K-qxioi), si ca din timpul domniei lui
Latinus, Cetii au inceput a se numi Latini i
).
') Dlonysil Halic. lib. I, 43: Ai-joaa: Se tivs? aotov ('HpaxXea) y.al ku%xz ev ztdc, y>-
piots tooto'.c ex 860 jovo.iy.Siv yevofjiv&ui; xataXticeTv" IiaXXayira fj.lv ex t-rj? EuavSpou
8-o-fatpbi; "(J
Aaovav ovopi. yaa'.v sivat" Aaxlvov S" sx tivo? 6-!tep(3opi3o? xop-f]? ;q-J natpo? &z
^rifplloS Sovtoc; en-f)Y»'° &# Ste Syj' krcatpr.v si? "Ap-fo? ejuXX'e, tip fiaoiXst tiSv 'A$o-
5
pif '-vtuv 3>auvu> yoveuxa TtocfjoasBai SiSiog'. -
3c -"qv mtt'ciy too? icoXXoi?' -civ Aaxivov to'otoo ut&v
voijifCecv, oox 'HpaxXeoo?.
2
) Dionis Cassil lib. I— XXXVI fr. 8. — *) Justin. XLIII. 1 : Fauno fuit uxor nomine
Fatua . . ... Ex filia Fauni et Hercule . . . Latinus procreatur.
*) SnidttS, v. Aailvot; T-f)Xe<po? yap °'-bi 'HpaxXeoo?, t> eiuxX'rj&st; Aauvot;, [is'cuivop.aae too?
itiXai KyjtIou? Xsyo|jJvoo? Aattvou?.
:
Prima cestiune, ce ni se presinta In esaminarea acestet tradip"unt, este
cine a fost in timpurile preistorice Telephus-Latinus, si cart sunt

{inuturile, peste carl domnise el?
In vechile poeme si legende epice, Telephus ne apare ca un rege al
Mysiei. Telephus si fiul sSii luase parte activa la re'sboiul troian ca alia}! ai
lui Priam. Unit din autorit vecht au credut, ca aict e vorba de regiunea Mysiei
din Asia micS, insa Dio Chrysostomul din Bithynia, care, in timpurile Jul
Domifian, se retrSsese la Gefit de la DunSrea de jos si scrisese o istoria

a Dacilor sub numele de Tszixa, ne spune, ca acest Telephus a fost un
rege al Gefilor ; ca regatul sSu avuse o estensiune forte mare ; c5 el
domnise peste intreg teritoriul numit Mesia, care se marginea la rgsaYit
cu gurile Dunarit, ]a apus cu Istria, la sud cu Macedonia si la nord cu

DunaYea *) ; ort, cu alte cuvinte, c& Telephus-Latinus din timpurile troiane
domnise peste Mesia, Illyria, Dalmafia, Pannonia si Noric.
Tote aceste traditiunt vecht, ce ne infap'sdza pe Hercule ca eel de antaiu
str3mos al Latinilor, sunt in realitate numai un simplu fragment din o ta-
belS genealogica a unel grupe mat mart de popore, si in care Hercule, eroul
national al Pelasgilor din nordul Eladet, figureza tot-o-datS ca parinte al
Agathyrsilor, Gelonilor si Scyp'lor.
Acesta a doua parte a tradifiunit istorice, de care ne ocupXm aict, o

afiam la Herodot (IV. 9—10).
Grecii de la Marea negrX, ne spune Herodot, povestesc urmStorele despre
originea Scyfilor: ca Hercule, dupa ce luase ciredile de vite ale lut Geryon,
a venit in Scyfia, unde perdendu-st cait, i-a aflat in fine dupa multe si in-
delungate cercetart la virgina Echidna, ce domnia peste J6ra acesta.
Hercule a petrecut mat mult timp la Echidna si a avut cu densa tret fit:
pe Aga thyrsus, Gel on us si Scythes; de la cart dupa tradifiunile
vecht, i-st trageaii originea lor dinastiile Agathyrsilor, Gelonilor si Scyfilor.
Patria Echidnet, dupa cum ne spune Hesiod, a fost {era A ri mil or 2

).
DupS Herodot insa, Echidna era din o regiune a Scyfiet, numitli Hylea
(Silvosa), un termin geografic tradus, ort grecisat, care, dupS cum resulta
din infelesul numirit, se vede a indica una din regiunile cele muntose ale
Daciet vecht, Transilvania (ung. Erdely, adecS Padurosa), ort T6ra roma-
nesca (Muntenia, Transalpina, ung. Havasalfold).
») Jornandls De Get. orig. II. c. 9: hie Dio regem illis (Getis) . . . commemorat, no-
mine Telephum . . . Huius (Telephi, filii Herculis) . . . regnum Moesiam appellavere
majores. Quae provincia ab oriente ostia fluminis Danubii, a meridie Macedonian!,

ab occasu Histriam, a septentrione Danubium habct.
v
s
) Heslodi Theog. v. 304: 'JT o' fpui' sly 'Apipoiatv br.b yjiow. Ai>YPî Rx'3va.
i Dupa tote aceste tradifiunf etnografice, doue italice, si ddue pontice,

genealogia celor patru popdre vechi, de can ne ocupam aid, ni se presinta
sub urmatorea forma
03
ECHIDNA HERCULE FATA
din tera HYPERBOREA
Arimilor. (oitippOplC V.OpYj).
AGATHYRSUS GELONUS SCYTHES LATINUS
(TELEPHUS-LATINUS)
Daca vom esamina acum mai de aprope aceste versiunl — carl t6te fac
parte din unul si acelasi ciclu epic, Hercule-Geryon — legenda genealo-

gica a Latinilor devine mai clara si acordul primitiv intre diferitele ver-
siuni se restabilesce usor : ca virgina hyperborea este una si aceeast cu

Echidna din J6ra Arimilor si ca forma vechia a acestei tabele etnografice era
urmatorea:
HERCULE 1 1 - , 1 ECHIDNA
(fata
I I
^ P&T te
AGATHYRSUS GELONUS SCYTHES LATINUS ° '.'
Dupa aceste tradifiunl genealogice, AgathyrsiK din Transilvania, Scy-

Jii de langa Marea negra, Gelonii, ce locuiau dincolo de Borysthene
pana langa UrdlT, si in fine Latinii din peninsula italica au constituit
in timpurile preistorice patru ramuri ale unei si aceleiasT familit pelasge,
1
arimice ).
Venim acum la legenda crestina despre originea populafiunilor asa nu-
mite latine.
Dupa cap. X al Genesei: din Iavan, fiul lui Iaphet, fiu al luT Noc, s'aii
nascut Elisa, Tharsis si Dodanim.

Tradiîunea mosaica insa, avea dupa cum scim, in vedere numai popu-
lafiunile de langa basinul de rSsarit al Mediteranei si din jurul MariJ negre.
Cunoscinfele geografice ale lut Moise erau inca forte restrinse.
Dupa o lunga serie de secule insa, cand crestinismul cu doctrinele si
tradifiunile ebraice se estinse peste intrega lumea greco-romana, genea-

logia biblica despre originea poporelor nu mai corespundea imprejurarilor
etnografice. Din ac6sta causa, cronicarii evului de mijloc se vSdura silifT,
ca se completeze tradifiunea biblica despre descendenfa si inrudirca po-
') Horatiu, in una din odele sale (II. 20), amintesce ca popdre de limba latina
pe locuitoril de la Bosphor, pe Getulii din Africa, pe Hyperborei, pe Colchi,
Daci, Gel on!, Iberl, pe Volcii si Ligurii de la Rhodan. — Ca Hyperboreil au fost
un popor latin, results si din nuraele deitei hyperboree Latona, gr, A-^tiu, dor. &ax&.
porelor cu alte date noue, pe cart le oferiau, de o parte tradijiunile vechT,

de alt5 parte cunoscinfele lor istorice.
In modul acesta, tradijiunea biblicS despre popdrele, al cSror protoparinte
era Iuvan (sdQ Hercule at Pelasgilor) capSta" in evui de mijloc ]

) urm5td-
rea forma:
IUVAN
]
ELISAN ») THARSIS CYTHH DODANIM

inde ex quo de quo ex quo
SICULI HIBERI ROMANI PRIAMI.
et TYRREN1 qui «
LATINI
Tradifiunile crestine ne infiifisdza asa dar pe Iuvan (seu Hercule al tim-
purilor eroice, rom. Iovan) ca protoparinte al intregel ginte latine meridionale:
al Siculilor, Iberilor, Tursenilor, Romanilor, Latinilor si Troianilor.
DupS acdstS tabeli etnograrka, Romanii si Latinil sunt numal descendenjil

unui popor mai vechiii, ce porta in tradifiunile ebraice numele de Cythii
(Cuthii).
Tot ast-fel ne spune si tradifiunea, ce ne o transmite Suida : cS Cetil aii
inceput a se numi LatinI numal din timpurile regelul Telephus-Latinus 8

).
Ne intrebam insS, in ce parte a lumiT vechi se aflau locuinfele Cetiilor,

carl, dupX cum se vede, aii trcbuit s6 fie un popor celebru in timpurile
ante-mosaice.
In tradifiunile argonautice, sub numele de Cytaei figurdza locuitoril din
regatul eel vast al lul Aiete, care domnise peste ColchI si peste o mare
1
parte a Scyjtel de langa Marea ncgrM.

La Apolloniu Rhodiu, regiunea Scyfiei, peste care domnia Aiete, mai are
si numele de Kurat? yar*, Cytaea terra s
); insusl regele Aiete are epi-
tetele de KutateO; si KutaFo? *), £r capitala sa °) se afla, dupS cum scim,

langa DunSrea de jos 8
).
In OdysseaM Homer '), locuitoril MesieT, peste cart domnia Telephus, iuci
>) Rlese, Geogr. lat. min., Liber generations, p. 161, 168.
«) Sub numele de Elisa din tabula etnograFicS a lul Moise, se injelegeafl, in primele
timpurl ale crestinismulul, locuitoril primitivi al Eladel (Pclasgil) si triburile pelasge emi-
grate din parfile aceste in Italia si Sicilia. - Cf. Isidori Orig. lib, IX. 2. 34.— Dlugoasl
Hist. Polon. I (1871) p, 4.
») Apolloull Bil. IV. 811.
<) Apollonll Rh. II. 403. 1094; III. 228.
s) O tradiîune analdgS. o aflam la Hesiod (Theog. v. 1013), dupa care Latinus a fost
un fiu al nimfel Circe, nepdta a lul Oceanos potamos (Istru) si sorS a regelul Aiete.
«) A se ved£ mai sus p. 836.
') Odyss. XI. v. 521.

PELASGII DE NORD. 823;
sunt numipT Getei (Kvjxstot), er dupa Dio Chrysostomul, Telephus a fost
regele Gefilor si imperiul sSu se iritinSea peste regiunea de la gurile DunariT

pana la Istria.
Latinil vechi erau asa dar, dupa tradip'unile crestine, un popor din re-
gatul eel mare de la DunSrea de jos, peste care domnise in timpurile Ar-
gonaufilor Aiete, 6r in timpurile troiane Telephus.
O altS- variants a tradip'unil crestine despre originea poporulu! latin o

aflam la istoricul polon Dlugos (f 1480). Acesta versiune, al carei funda-
ment M formeza genealogia biblica, ni se presinta sub urmatorea forma:
1APHET
I
GOMER
I
ASCENAS
I
SARMATAE
quos Graeci REGINOS vocant
CALABRI
.I SICULI
'
APPULI LATINI
qui Latium
l
habitant >).
Dupa acestS tabela, ce ne-o comunicS Dlugos, originea triburilor latine
din Italia, a Calabrilor (Enotrilor), Siculilor (Sicanilor), Apulilor si Latinilor
din Lafiu se reducea la ScypT seTi Sarmap'i din Europa, si anume la acea
parte din populajiunea Scyjilor, pe carl Grecil i numiaii Regini.
Ne intrebam insa, cine erau Sarmafil, pe cart Grecil i numiaii Regini ?
O impqrtanta amintire despre acest popor misterios o aflSm in notijele

istorice relative la vi6pa sf. Dumitru, ce au fost descoperite in manSstirea
Castamonitu.
Pasagiul respectiv din aceste manuscrise are urmatoriul cuprins: «in dilele
imperafilor iconomachi (726 — 780), poporele, can locuiau in regiunile de
langa DunSre, asa numip'I R echini seu mal bine dis Blacho-Rechini
si Sagudafii, profitand de anarchia, ce urmase din causS, cS nepiosil
impSraft ai Romaniior fScuse resboiu icdnelor sfinte, dupa ce supuserS Bulgaria,

se estinsera puîn cate pufin si in diferite alte p?.r{T, cuprinsera Macedonia
si in fine venira pana la muntele Athos* 2
).
>) Dlugossi Hist. Polon. T. I. (1711) p. 4: Porro tres filii Gomer (filii laphet): Primus
Ascenas, a quo Sarmatae seu Sauromatae, quos Graeci Reginos vocant, ex quibus
processerunt Calabri, Siculi, Appuli, et Latini, qui Latium habitant.
3
) UspensMI, 1st. Athona, III. 311 (Sitz.-Ber. XCIX, p. 476): wza tot; •fjfiepai tAv slxo-
vojid^wy fJctatXeuuv xh e'3-yr), &ito it< rcapexSoDVajSia ftipY] . . . oi Xs-pi1 =voi 'Pyj^Tvoi xctt &n)>ou-
.
Asa dar Blacho-Rechini! din notifele istorice ale man3stiri! Casta-
monitu eraii un popor, ce locuia langS-Dunarea de jos. DupS nume, dup5

locuinfe si traditiun!, ei sunt identic! cu Sarmafii Regini, de carl ne
vorbesce Dlugos J
).
Din tote aceste tradifiun! results asa dar, ca Latini! din Italia eraii numal
o ramura a poporulu! pelasg din pSrtile de rSsant ale Europe!, a Hyper-
boreilor de la Dunarea de jos; ca el formau una si aceeasi familii etnicS
cu Agathyrsi! din Transilvania, cuScyfi! ce! vech! de la Marea negra si
cu Geloni!,ce locuiaii dincolo de Borysthene si chiar dincolo de Tanais.
19. Traditiunile poporale romane despre Latinii

de la Istru.
La poporul roman — cu deosebire in regiunile de langS Dunare — ma!

esista si ast3-dl unele tradifiuni despre Latinii preistorici.
Acesti Latin!, din parole de resarit ale Europe!, ne apar in poesiS popo-
ral& eroica din Banat sub numele de «Latan!, de ce! b£tran!» 2
). Este
de fapt acelas! nume, pe care-1 afl5m si in tradifiunile vech! italice, sub
forma de «Prisci Latini* 3
).
O alta tradifiune poporala, ce o aflarn in judeful Teleorman din Romania,

ne spune, cS Latini! ce! vech! aii locuit in regiunile aceste ma! inainte
de venirea Romanilor 4
).
In judeful Mehedinf!, din p&rfile de apus ale Romanie!, ma! esista si
ast5-d! urmele unor vech! fortificajiun! de p3ment, ce porta numele de

«Cetatea Latinilor». Este o stafiune importanta preistorica, unde, dup5
cum ne spune Bolliacu, unul din ce! ma! distins! archeolog! a! nostri, abundeza
ceramica daca, si unde nu se gasesce nimic roman, or! daco-roman fi
).
xat' 6V.-fOV el? Staif opa jiepi) t exupieoaav xai trjv MaxsSovcav, te).o? yjX8-<5v eij to "A-f'-ov Kpoc.
Sub numirea de Sagudatei figurdza aid locuitorii din partile meridionale ale Transi!-
vanieT, unde se mar afla si asta-dl langS Olt satul romanesc numit Sacadate,
J
) Forma mai corectS. a numehu de Rechini si Regini se vede a fi fost in tot
casul Re mini seii Remni. Cf. la Homer Rigmon in loc de Rimon si numele locali-
tStilor din Asia mica Rogmi si Regma.

2
) Corcea, Balade poporale; Caransebes, 1899, p. 81:
Prin oras, prin Tirigrad Trei feciorasi de LStani,
Prop6rta-se, umblase, DeLatanI, de eel be t r an l
») Paulus ex Festo, p. 226: Prisci Latini appellati sunt ii, qui prius quam con-
deretur Roma, fuerunt.
*) Densusiauu, Cest. ist. Respunsuri, P. IT; com. Voivoda, j. Teleorman.

6
) Bolliacu, Trompeta Carpatilor, Nr. 1137, a. 1874, p. 1.
in p3rfile de jos ale DunSril, in Dobrogea actuaia, se vorbesce de ase-

menea, c& in finuturile de acolo au locuit, inainte de Romant, Latin il sen
Letinil, un popor puternic; si cS tdte cetSfile vechl din regiunile acele aii
fost construite de LalinT *); insa ce fel de dmenl aii fost, nu se scie 2
).
Venim acum la una din cele mai importante tradifiunl poporale romane
despre Latinii de la DunSrea de jos. Acesta tradifiune ni s'a pSstrat intr'o
rapsodiS poporala despre Iancul Voda si Letinul bogat, respandita"
in o mulfime de variante prin diferite parff ale Romaniei de astS-dl 3

).
iancul Voda din Bucuresci, a carui personalitate istorica nu o putem fixa,
voesce s6 se casatoresca ; densul se pregatesce de nunta si plec3 cu o

mandrS dste de cSiarast si pedestrime (seii cu o suta de nuntasT), ca se iee
fata Letinului bogat, ale c3rui curfi intarite cu septe zidurl se aflau dincolo
de Dunare, in Dobrogea, la Rasova, on la Harsova. Iancul VodS trece cu
ostea sa dincolo de Dunare. InsS cand se apropia de curfile Letinului bogat,

acesta inchide si zavoresce porfile; apoi se urea in foisor si de aci strigi
lul Iancu Voda, sS-si alega din nuntasf, din nuntasT din calarasT, ca se sarS
zidurile s8 deschida porfile. Iancul Voda audind aceste se ingrijesce si intrist6za.
Greutajile, ce avea sS le invinga, eraii marl; in fine zidurile sunt sarite si
porfile descuiate. Dar. Letinul bogat nu se muljamesce; el cere de la mire

si de la ostea sa noue probe de curagiii, noue fapte de vitejie.
intreg confinutul acestel poeme poporale ne presinta o asemenare uimi-
tore cu legenda italica despre cSsatoria lul Enea cu fica regelui Latinus.
In Eneida lul Virgiliu, intreg rSsboiul lui Enea cu regele Latinus este de
fapt numai o simpia afacere de casStoria.
Latinus, dupa cum ne spune acesta epopea nafionaia a Romanilor, avea

numai o singurS ficS de miritat, si pe care o pefiaii mulfT din «Lafiul
eel mare» si din «t(5ta Ausonia* *). Cand regele Latinus aude, c3 TroianiT
, ») Densusiauu, Cest. ist. Respunsuri. P. I, j. Tulcea, com. Greci si Vacareni; j. Con-

stanta, com. Beilic.
2
) Unele localitStl de pe teritoriul Romaniei mai pdrta si adi numele de : Latent
s- (Ialomita), L2tai s. (Botosam), Latin c. (Braila), Liteni s. (Suciiva), LetescI
s. (Nemtu). — In Bucovina: Liteni s. — in Banat : Letenita, sat disparut (Pcsty,
A Szor. Bans. II. 295). — In Ungaria de sus: Letbn sdfl Latina villa in com. Zips
(Fejer, V. 2. 128, 582); Lythene si Lethene in com. Saros, an. 1411. 1430 (Fejer,
X. 7. 230).
3
) Tcodorescu, Poesii pop., p. 653. 656. — Alecsandri, Poesii pop. (Ed. 1866) p. 175.—
Burada.O caietoria in Dobrogea, p. 211-217.— Colectiunea ndstra (Cest. ist. Respun-
suri, P. II, j. Constanta, c. Turctfia) — Tocilescu, Mat. folkl. I, p. 110. 112. 1260. 1268.
4
) Virg-iliL Acn. VII, v. 52 seqq.
-
826 PELASG1I SfiU PROTO-L AT1NI1.
ad sosit la Tibru si au debarcat pe teritoriul Latiulul, el nu cugeta de cat

la c3satoria ficei sale *}, Enea, indata dup5 debarcarea sa pe Jermurii La-
fiului, trimite 100 de orator!, cu panglici si naTrami in man!, ca sS duca" darurl
regelul Latinus si sS incheie cu densul un tractat de alianfa' 3
). Regele La-
tinus primesce darurile, aduce tnsS indata pe tapet cestiunea mMritarii ficei
sale ; densul respunde oratorilor lui Enea, c5 are o singur& ficS, pe care
insa nu o pote mSrita dup5 un barbat din gintea sa, fiind-ca oraculele si
semnele ceresci nu-i permit; crede insa, c5 Enea este acela, pe care sortea i l'a
destinat S&-I fie ginere 3

). La acestS c2satorii insa se opune Amata, sofia regelul
Latinus; densa crede, c& numal Turnus, regele Rutulilor din Ardea, este demn
de fica sa. Intreg Lap'ul se revolteza si luptele Incep intre TroianT si Latinl.
1
Intocmai dupa cum in rapsodia romana , Iancul Voda este supus la trci
incercarT grele de vitejie, tot ast-fel si Enea are sS susfinS trel lupte, pana in
fine i succede se cuceresca" cetatea lui Latinus si se iee in c2s3tori3 pe fica
acestuia, pe tengra Lavinia.
In poema romana, Iancul VodS se intristeza' si incremenesce, cand aude,

c& Letinul bogat i striga din foisorul curfilor sale se-si aldga din nuntasi,
din nuntasi din cSlarasT, sS sarS zidurile si s6 descuie porfile.
Tot ast-fel ne infatis^za si poema lui Virgiliu pe Enea, cuprins de in-
tristare, de frica si desperare, cand vede st6gul de rSsboiti inilfat pe ce-

tatea regelui Latinus 4
).
') Yirgilii Aen. VII. v. 253.

a
) Yirgilii Aen. VII. v. 153, 237.
3 Virgilli Aen. VII. v. 272.
)
4
)
Virgilii Aen. VIII. v. 1 si IS— 19. — Aici vcrsurile lui Virgiliu sunt numai osimpla pa-
rafrasa a textultii, ce-1 aflatn in rapsodiile poporale. Ca proba citam aiciurmatcSrele rdnduri:
Variantele romane. Eneida, VIII v. l£> segq.

Iancu VodS de audia, Cuncta videns, magno curarum
Iancu VodS incremenia . . .
fluctuat aestu ;
D'ale fine Iancule, Atque animum nunc hue celerem,

la tine-tl inima nunc dividit illuc . .
Si nu te mai intrista..
De altmintrelea mai aflam in Eneida introdus inca un alt fragment din rapsodia po-
poralS de la Dunarea de jos:

varianta romana. Eueida, VII v. 107 seqq.
O bucata asa mergand, Corpora sub ramis deponunt
La mijlocul loculut, arboris altae;
La putul porumbului, Instituuntque dapes, et adorea

/PVlOCllA
Si mare, poposia, liba per neroam
Frum<5s3. masa 'ntindea. Subjiciunt epulis . . .
Acest popas ne apare in poema romana cu totul natural si bine intercalat ; Virgiliu
insa c6rca se dee acestei mese un caracter profetic, ce nu apare de loc justificat.
Pe Iancul Voda i-1 incuragidzS nasul sgu Michnea Vod3; er pe Enea !-J
imb5rb5t6za figura cea maiestdsa a lui Tiberinus. ua vechiu rege divinisat

al Lap'ulul.
Iancu Voda se apropia cu dstea sa de c&15rasl si pcdestrasl de curfile

Letinulut bogat; apoi insusi Iancul Voda, orl Michnea Voda, t-st repede
calul, sare zidurile si descuiS porp'le.
Tot ast-fel ni se presinta decursulactiunil in poema lui Virgiliu. Enea

merge cu trupele sale de cavalerie si pedestrime asupra cetSfil regelui Latinus.
Cetele Troianilor, in frunte cu Enea, dau asalt asupra porfilor, Enea insusi
este eel de antaiu, care se urea pe v£rfurile zidurilor. In fine cetatea este
cucerita si Enea ia in cSslitoria pe fica regelui Latinus 1

).
In poema nupjiaia romana, socrul lui Iancul Voda este numit in mod
constant < Letinul bogat* seii «de blaga bogat*. Acelasl epitet ca-
racteristic, sub forma de « praedives*, M are si regele Latinus in Eneida
Jul Virgiliu ?).
In poema romana, Letinul bogat mai este numit Sava s) si Savalat

(Sava-Lat). La Virgiliu insa, Sab in us 4
), la Siliu Italic Sab us, este unul
din stramosil regelui Latinus.
In cantecele romane, Letinul bogat este numit «de lege lapSdat*.

La Virgiliu acelasl epitet, sub forma de « contemptor deom», se da lui
Mezentius, regelui etrusc, aliat cu Rutuli! si cu Latinii in contra lui Enea B

).
Dupa cum vedem, tradifiunea din cantecele epice romane si tradifiuliea si
din poema. eroic3 a lui Virgiliu au acelasl fond comun. Chiar si numele
eroilor principal!, Aeneas si Latinus praedives, Iancul Voda si Letinul bogat,
sunt aceleasT.
Virgiliu, dup3 cum scim, intrebuinfase pentru compunerea epopeii sale
nafionale diferite legende si tradifiunl. Cucerirea Troiel si retacirea lui Enea

pe mare este luata dupa isvdrele grecescl °). In ce privesce insa partea a doua
a poemei sale, debarcarea lui Enea in Lafiu si luptele acestuia cu regele
1
)
Virgilll Aen. XI, 17, 304, 381, 621; XII, 577, 595, 597, 698.
2
)
Yirgllii Aen. XI, v. 213.
3
) Acest nume are o origine istorica. Un vechiu popor din Thracia purta numele de
Sabi (Eustathii Comrn. ad Dionys. v. 1069: 'Iloav 8s vM e&vo? ©p'r/.ixov laSol),
*) Ylrgilil Aen. VII. v. 178.
!
) Virgilii Aen. VIII. v. 7. — Despre vechia deosebire religidsi intre Albani (LatinJ)
si Roman! comparS Liviu, I. 31.
?) Macrobiu (Saturn. V. c. 17) despre imitSrile lui Virgiliu: quia non de unius ra-
cemis vindemiam sibi fecit, sed bene in rem suam vertit quidquid ubicumque
invenit imitandum. — Cf. Cauer, Die rom. Aencassage (Leipzig, 1886) p. 176.
828 PELASGII SEU FROTO-LATINIL
Latinus, peste tot desfSsurarea acp'uniT, ac6sta se intemeieza' esclusiv pe

rapsodiile poporale, ce le aflSm si asta-dl la Duniirea de jos. Se pote, c5
acesta vechiS rapsodia de la Istru sS fi trecut in cursul seculelor, cu migra-
{iunile triburilor pelasge, si in Italia, dup& cum au trecut si s'au rSspandit

in regiunile de sud ale Galliel si in peninsula ibericS multe cantece poporale
de la Dunarea de jos 1
).
InsS Virgiliu, in poema sa nap'onalS, a schimbat caracterul primitiv tradi-

tional al legended krf Latinus praedives. Dintr'un rit stravechiii nuptial,
dintr'un simplu simulacru de lupte eroice, ce se faceau o-dat3 la DunSrea de
jos cu ocasiunea solemnitafilor de casatoriS 2
), poetul roman a faurit si pus
la cale un rSsboiu epic, inversunat, intre cele ddue ginft, Troianl si Latin!;
Letinul bogat, dupa tradifiunile poporale romane, a fost un domnitoriu

peste o vechia (erS roman^sca, situate la sud de gurile Dunarii 3
). El ne
apare aici identic cu regele Telephus Latinus, care, dup& cum spuneau
poejil eyelid si Dio Chrysostomul, domnise peste Mysia cea vechia seu peste
nordul peninsulei balcanice incepend de la gurile Dunarii si pana la Istria *).
O infiuenfa a legendelor lui Telephus o af!2m si in poema epicS a lui Virgiliu.

Telephus, scrie gramaticul Apollodor, a fost espus, dupS nascerea sa, in
un munte, unde din grafia providenfei divine a fost laptat de o cerboica

(eXa'fog), er pSstorii aflandu-1 i-au pus numele Telephos *).
Urmele acestei legende le aflSm si in poema epicS a lui Virgiliu.

!
) Acest cantec poporal roman a trecut §i la Serb!. In colectiunea lui Karadzic se
afla o varianta sub titlul Insuratdrea lui Dusan> (Cf.Hasdeu, Magn. Etym. Rom. IV
p. CXVII). O traductiune germana e publicata in Gerhard's Gesange der Serben, 2' e
Aufl. Leipzig, 1877.
3
)
Principele Cantemir (Dcscr. Mold. Ed. 1872 p. 132—133) descrie ast-fel acest frumos
rit nuptial : Die dominica ad accersendam sponsam legatos . . . praeraittunt sponsi
adventum nunciaturos. His insidias in via struunt ad sponsam convocati, eosque, ante-
quam ad illius aedes pervenerint, intercipere student, ut caveant, legati celerrimis uti
solent equis. Si autem capti fuerint . . . quasi sub custodia ad illius (sponsae) usque
domum ducuntur. Eo cum pervenerint, interrogati, quid sibi vellent, respondent se missos
esse ad bellum indicendum, militem autem expugnandae arci sufficientem.
statim adfuturum .... Tandem cum in sponsae domo utrinque convocati convenerint,
equorum instituitur certamen, et praemium proponitur.
s
) Densusiaun, Cest. ist. P. II. Respunsuri, j. RomanatI, com. Margaritesci : «Terile
romanesci, de carl vorbesc betranii sunt: Tdra-Romane'sca, Moldovenesca si
Dobrogendsca, peste care domnia Let in bogat, eel de lege lapedat» — Hasdeu
(Etym. magn. Rom. Tom. IV, p. CHI seqq.) confunda pe « Letinul bogat », perso-
nalitate preistorica, al cirul regat se afla dincolo de Dunare, cu Lythen Woyvoda,

care domnise dupa a. 1272 in Je>a romanesca (ultra alpes).
4
) Apollodori Uibl. lib. II, 7, 4; III, 9. 1.
In cartea a VH-a a Eneidel, Virgiliu face amintire de un cerb de o frum-
sepl admirabila, ce se afla in turmele regelu! Latinus. T£nerul Ascaniu

(lulus), ambland intr'o di la venatdre, trage cu sageta asupra blandulul
animal, ce pascea pe langS fgrmuril Tibrulul, si-1 rSnesce. P3storii regelui
Latinus se infuriez3, se inarmeza' cu bate nodurdse si cu mSciuci parlite in
foe si daii, din tdte pSrfile, semnalul de rgsboiu asupra Troianilor. Ac6sta,
dice Virgiliu, a fost cea de antaiu causa a calamitajilor, ce au devastat

Lap'ul si au aprins flacara rSsboiulu! in inimile Jeranilor latinl 1
).
20. Latinii in peninsula balcanicA.
Regele Telephus 2
), supranumit Latinus , domnise, dupX cumnespune
Dio Chrysostomul, peste parfile de nord ale peninsulei balcanice. Mesia,
Thracia, Illyria de nord, Pannonia si Noricul formase asa dar in fcimpurile

troiane un regat al rasei latine.
Urme vecM, despre locuinfele Latinilor in peninsula balcanicS, ni se pre-

sinta si in epoca roman3.
Regiunea cea fertile, dintre Hem si Adrianopol, ne apare pe tabula Peu-
tingeriana' sub numele de Letica 3
).
DouS localitatT, una cu numele de'Mutatio Latin a si alta Trans-

litae *), le aflam in Mesia de sus, in apropiere de Remesiana, pe linia cea
mare de comunicafiune dintre Naissus si Sardica (Nis-Sofia).
Lete era numele unui vechiu oras din Macedonia.

Un popor, ce aparfinea conventulut (jurisdicp'unil) din Scardona, purta in
timpurile lul Pliniu numele de Lacinienses 6
).
In fine, tradip'unile poporale din Serbia si Bulgaria mai atribue si ast2-dl
Latinilor si Rumilor tote ruinele de castele vechi, construite pe d^luri,
ort pe verfurf de stand, precum si mormintele vechi formate din lespedl

mart de p6tr2 necioplit3. Acesti Latinl, dupa cum ne spun legendele de
peste DunaYe, au fost o generap'une de dmeni uriasi, inalti de 6' 6
).
») Yirgilii Aen. VII, v. 483 seqq.

s
) La Serviu (Aen. VIII. 478): Tele sus.
3
) Dupa un cantec poporal eroic (Revista crit.-lit. IV. 27), resedinta Letinulul bo gat
era in Odriu seu Adrianopol.
*) Itin. Hierpsol. p. 266.
6
) Plinii lib. III. 25. 1. — Un trib disparut din Latiu ne apare sub numele de Lati-
nienses (ibid. III. 9. 16).
e
) Kanitz, Donau-Bulgarien, I, p. 51: In seinem (Belogradcik's) holier gelegenen Theile,
Poetul Virgiliu, in prima carte a Georgicelor sale, ne infap'seza acdsta

vechia legenda din peninsula balcanicS sub urmatoarea forma pro fetica: «De
doue ori am vSdut ostirile romane luptandu-se unele in contra altora pe
campurile de la Philippi cu aceleast arme ; de dou6 ori deil de sus au su-

ferit, ca Tliessalia, Macedonia si campurile cele late ale HemuluT (et latos
Haemi campos) sS se ingrase cu sangele nostru; insa va veni un timp, cand
fSranul, brazdand cu plugul seu pam&ntul din p"nuturile aceste, va ana bucafi
de arme mancate de rugina ; se va lovi cu grapa de coifurile cele grele si gole
va admira dsele cele mari dmeni scose din morminte* 1

si ale acestor ).
Poetul Virgiliu intrebuinjeza aid cuvintele de latos Haemi campos

ca o numire geografica\ Probabil, ca sub acesta espresiune, densul infelegea
una si aceeasl regiune, care, pe Tabula Peutingeriana, ne apare sub numele
de Leti ca.
Venim acum la amintirile, ce ne-au remas, despre Latinii din Elada con-
tinentals si insulara. Aici aflam orasele Litae in Laconica 2

), Ledon in
Phocis 3
), Lato in Creta *) si insulele numite Letoia langa Creta B
), Le-
toia langa Epir 6
) si Lade (Laden) s6u Late, situata langa {Srmurtf AsieT
7
mici, in fata cu Miletul ).
Unul din principii cei vecM al Pelasgilor meridionali pdrta la Homer nu-
mele de Let h us Pelasgus 8

).
Ins2, o mare parte din numele proprii pelasge, ce indicau originea seal
famila latina a personelor, a suferit in vechea literatura grecesca o com-

plete metamorfosa. Aceste nume proprii etnice au fost pur si simplu tra-
duse prin cuvdntul grecesc supug, lat, adaugandu-se la fine un al doilea
nume, ori o terminafiune corSspundetdre limbei grecesci. Ast-fel, fiul JuT
Telephus-Latinusne apare la Homer sub numele deEurypylos adeca

fiul lul Lat(in) ; Eurymedon este regele giganfilor din Epir; Eurytion,
. . . fand ich Substructionen von Thiirmen und Mauern, die jedenfalls einer weit zuriick-
liegenden Vergangenheit angehoren. Nach der Meinung der uns begleitenden tiirkischcn
Orts-Notabeln sollen sie von den «Latinski» herriihren Tizrken und Slaven
bezeichnen gewohnlich mit diesem Namen alle Bauten, dcrcn Ursprung sie nicht
kennen. -— Cf. ibid. III. 67 si 91. — Kan it z, Rejse in Siid-Serbien, p. 33.
») VIrgllii Georg. I. v. 493 seqq.
*) Apollod. fragm. 168 (Fragm. Hist. gr. I. 457).

3
) Pnusaniae lib. X, 33. 1.
*) Frag. Hist. gr. IV. 528. 7.
f) Ptolemaei lib. III. 15. 8.
6
) Ptolemaei lib. Ill 13. — Plinii lib. V. 19. 3.
') Plinii lib. V. 37. 1.
8) Homorl II. II. 843.

:
PELASGII DE NORD. 831:
Eur yt ion, pSstoriuI ciredilor luf Geryon; Eu-

un centaur din Thessalia;
rydamas,. un principe troian; Eurymachos, ducele Phlegienilor din
Thessalia; Eurynome, o fica a Oceanulul s6u a vechiulul Istru; Eury-
dice, nevasta legendariului Nestor, al cSruT frate se chiema Xpojuo?.
Cu deosebire, insula Ithaca, din marea ionica.se vede a fi fost locuita
in timpurile strSvechl de un trib latin, ce se bucura de un renume particular.
In tradip'unile posthomerice, Ulysse, regele eel viclean din Ithaca si
nimfa cea faimrisS, Circe, sora regelui Aiete de langi Pontul euxin, figu-
reza ca pSrinft ai regelui Lat i nus J

). De sigur, c& autorii grecesdf, voiau
s& indice prin acesta genealogia, c3 LatiniT din Italia constituiaii un popor
format din dou6 ramurt pelasge, unul meridional si altul nordic.

1
fn acesta privinja merits o deosebitS atenfiune numele proprtt ale nobi-
bilimtf din Ithaca, pe cart ni le-a transmis Odyssea lut Homer. Eurylochus
Eurybates, un
este cumnatul Jul Ulysse ; aprod al Eurymachos,
s£u;
Eurydam as.Euryades, Eurynomos sunt pefitorf ai Penelope!; Eu-
ryclia este crescXtorea lui Ulysse siEurynome, economa sa.
Analisa istoric3 a acestor nume personale formate cu supu?, de alta aparte
genealogia anticS, ce ne infajiseza pe Ulysse ca pannte al regelui La tin us,

ne indicS in mod destul de clar, cS populafiunea primitivS a insuleT Ithaca
aparp'nea familiel latine.
In fine, mai notSm aid, ca in aceeasT regiune maritime cu Ithaca, se afla
si insula numita Letoia.
21. Latinii in regiunile M Aril baltice.
Diferite triburi latine se afiaii rSspandite prin regiunile de nord ale

Europe*, inca din timpuri forte depSrtate.
Cea mai insemnata grupS. a Latinilor de langa Marea baltica o formau po-
pulapunile asa numite letice: Litvanii, Livonii, Iaftvingii si Pru-
sii cei vecM, asta-dl desnap'onalisafl.
Despre aceste populap'uni scrie istoricul polon DIugos 1480), care cu-
(f
noscea fc5rte bine relap'unile etnografice, nu numai ale patriel sale, dar si
ale fenlor vecine
«Cum, cand si in ce calitate, a venit gintea Litvanii or si a Samo-

gifilor in Jinuturile aceste de nord, unde locuiesce asta-dl, si din ce felitt
*) Heslodi Theog. v. 1011.

de trunchiu i- s trage originea sa, forte pufin se scie, fiind-ca nici un

autor nu a scris nimic in acdsta privinjia. Esista insa o presumfiune pro-
babila si pe care o confirma forma limbeT, modul lor de vorbire si con-

clusiunile, ce resulta din alte imprejurar! si fapte, ca Litvanil si Samogip'I
sunt un popor de n6m latin, si daca cu tdte acestea, originea lor nu

deriva de-a dreptul dela Roman!, el se trag insa din un popor latin; si
ca aii parasit pSmentul stramosesc al Italie! si vechile lor locuinje in timpul

resboielor civile, ce s'au intemplat ma! antaiii intre Mariu si Sulla, apo!
intre Iuliu Cesar si Pompeiii eel Mare si urmatori! acestora. Din
causa acestor calamit&f! civile, ei tem£ndu-se, ca intr^ga populatiunea Italiei
sS va pustii, ati venit cu femeile, cu turmele si cu familiile lor in regiu-
nile aceste de nord, vaste, pustii, si strabatute numai de fere selbatece.
. . . Litvanil si Samogip'T, inainte de primirea crestinismulu!, aveaii acceas!
religiune, aceleas! divinitafl, aceleas! ritur! religiose si aceleas! ceremonil,
pe can le-au avut si Romanii eel pagan! ; anume, el adoraii focul eel sfant,
pe care in credinfa lor desert^ M considerau etern, dupa cum si in Roma

focul eel sfant era pSzit de virginele Vestale, car! eraii pedepsite cu mdrte,
cand focul se stingea din negligenfa lor. Litvani! si Samogifii ma! aveaii
si padur! numite sfinte si credeau, ca nu numai e pScat, daca cine-va le atinge
cu ferul, dar ca faptul acesta aduce si pericul de morte. . . . E! adorau vipe-

rele si serpil, ceea ce ne arata, ca aveati cultul deulu! Esculapiu, sub forma
de seVpe. Si cu tdte c& prin credinfele si datinele aceste religiose, e! nu

infap'sau in mod destul de clar pe Roman! si pe Italienl, insa imitau, in
mare parte cultul acestora. Pe cand Litvanil, eraii inca dominaf! de ne-
gura paganismulu! si ma! tineau la obiceiurile lor parinfesci, e! se adunail in
fie care an, pe la inceputul lune! lu! Octobre, cu femeile si cu familiele lor
in nisce padur!, ce le credeau sfinte, si aic! in curs de tre! dile faceaix sa-
crificii deilor se! parinfescl, ardendu-le victime intreg!, bo!, vi^c!, berbec! si
alte animale, er dupa ce indepliniau sacrificiul acesta, i-s! petreceau in ospefe,

in jocuri si hore. Acest sacrificiu era considerat ca festivitatea cea ma! prin-
cipals si ma! solemna a lor, de la care nu era permis nimeru! sS absenteze.
— InsS de o parte, pamentul, pe care loeuiese el si natura clime!, sub care

traiesc, de alta parte viefuirea lor la un loc cu Ruteni! si amestecul lor
cu acestia, le-au schimbat in multe privinfe natura cea antica, insa nu le-a
stins'o cu totul Litvani!, Samogifi! si Ia|!vingi!, cu tote ceI au numir!
etnice deosebite si cu tote ca sunt divisaj! in ma! multe familii, au format
insa o-data un singur popor, care-si tragea originea sa dela Roman! si din
Italia, constituind ast-fel o nafiune, ce a remas timp indelungat necunoscuta
si obscura La inceput, e! traiaii dupa bunul lor plac, si fiind-ca vecini!

lor nu le puneau nicT o pedeca", el se sporira si inmulfindu-se in continuu

impoporara si {era de jos despre Prusia, pe care, dupS natura limbei lor,
o numirS Samogithia, ceea ce insemneza" \6ra. de jos; in urma el
ocuparS si {era vecinci cu Polonia, pe care o numira. Iaraczones. Limba

lor este latinS, si se deosebesce de acesta numal prin o mica" varietate,
fiind-cS. din causa comerciulul, ce-1 aveau cu pop6rele vecine, el au adoptat

in idioma lor si cuvinte slavone. Ostea lor e compusS in cea mai mare parte
din sclavL Pe acestia i fin in edificiile lor, i
1
intrebuinfcza la serviciile de
casa si apol i dau ca zestre ginerilor seT. Adese ori ajung in sclavia lor
si omeni liberl, unit pentru datoriile, ce le-aii contractat insist, alfii pentru
1
ca au dat garanp'a , si in urma au fost condamnaft de justifiS s6 fie sclavi,
fiind-ca n'au fost in stare se facS plap'le *).
Pana aict Dlugos.

La aceeast familia etnicS cu Litvanil, Samogitil si Iattvingii apar{ineau, dupa
Cromer (+ 1591), si Livonii seii Letil, ce locuesc pe fSrmuril de rSsan't
al sinulul Riga.
«Livonii, Samogip'I, Litvanii si Prusil, dice Cromer, sS folosesc aprdpe de

una si aceeasi limba poporalS, diferita cu totul de limba slava si in care se
afl5 nu pup'ne cuv.inte de origine latina, insa in mare parte corupte

si avend un caracter mai mult italic si hispanic de cat latin. InsS., cand
s'a amestecat limba latina cu idioma poporala' a Prusienilor, Litvanilor si
Livonilor, nu putem sci» 2

).
>) Dlugossi Hist. Pol. (Ed. 1711) lib. X col. 113—118: Lithuanos et Samogithas
Latini generis esse, etsi non a Romanis. saltern ab aliqua gente Latini nominis
descendisse, et sub tempore bellorum civilium, quaeprimum inter Marium et Sullam,
deinde inter luliura Caesarem et magnum Pompeium eorumque successoribus
efferbuerant, sedibus veteris, et solo patrio . . . ...ad plagam septem-
derelictis
trionalem cum coniugibus, pecore, et familiis venisse ...Sermo his latinus

modica varietate distinctus. Qui etiam ex commercio gentilium vicinorum, ad proprietatem
vocabulorum Sclauonicorum defluxit. — Pruthenorum gens. . . . speciale habens (saec.
X-o) idioma, a Latino tamen aliquantulum derivatum, et quod cum Lithuanico
habet concordantiam aliquam, eosdemque paene ritus, deos et sacra eadcm colentes, unum
et eundem sacrorum Pontificem apud ciuitatem eorum pro metropoli habitam Romoue
vocatam, residentem, a Roma intitulatam, venerabantur .... Vnius et moris et linguae,
cognationisque Prutheni etLithuani, Samogitaeque fuisse dinoscuntur. — Cf.
Taciti Germ. 43 seqq. — Limba vechia prusiana a disparut pe la finele sec. XVII-lea,
e> a Iativingilor (din voiv. Bielsk s6u Podlachia) si mai inainte (Diefenbach, Orig.
europ. 203).
2
) Cromeri De orig. et reb. gest. Pol. lib. III. p. 42: Liuones, Samagitae, Lit-
uani etPrussi .... eadem pene se lingua vulg6 adhuc vtentes, Slauicae prorsus dissimili,
NIC. DENSUJIANU. 53
Dupa cum vedem, DIugos era de parere, ca Litvanii, Samogijil si Iaft-
vingiT, erau popore de origine latina, emigrate de pe leritoriul Italiei in cursul

calamitafilor celor marl civile din ultimele timpurl ale republicei romane x
).
Intru adever, este un fapt pe deplin cunoscut, ca in timp de o jumState

de secul, dela Mariu si pana la Octavian, populafiunea agricola a Italiei a
fost preschimbata cu totul. Proscrierile lui Sylla si ale urmatorilor sî se

estinsera asupra peninsulei intregl. Poporul Italiei fu imprasciat pana in cele
mai departate regiunl. In timpurile aceste, t6te drumurile peninsulei erau

pline de emigranfi ; unii fugiau spre sud si alfil spre nord. Pamenturile £S-
ranilor le ocupara veteranii si bandele de mercenari, adunafl din tdte pro-

vinciele si din t6te nemurile. Atunci se stinse rasa cea vechia a Italiei, atuncT
peri natiunea Etruscilor cu sciinfa si cu literatura sa, atunci disparu si vechia
idioma a Laîulul.
Poetul Virgiliu, in una din eclogele sale, compusa pe la finele resbdielor
civile, ne infatiseza pe un {gran din Italia rostind urmatorele cuvinte mi-

scatore
t
:
«Alunga}I de pe mosiile nostre parinjescl, de pe campiile ndstre cele fru-

mdse, not trebue s& parasim ac6sta patria .... Uni! ne vom duce in finu-
turile cele lipsite de apa ale Africel, alfil in Scyjia, unii pe {grmuril riulul
celui torenfial Oaxe din Creta, al{il in Jera Britanilor desparfi£f cu totul de
lumea acesta Soldatul fara de lege va stapani in viitoriu campurile ce
le-am lucrat nol si barbarul va culege semenaturile nostre ! £ta, unde dis-
cordia a adus pe nefericifil cetateni* 2

).
Insa, cu tote ca unele grupe italice au fost silite in timpurile acestor sgu-
duiri politice sg-sl caute o noua patria in pustiet3file cele vaste ale Scyfiel,
sed quae non paucas habeat admixtas Latinas voces, corruptas fere etc. — La Pto-
lemeu (H. 11. 16), Levoni apar ca un trib din Scandia.
») Litvanii, atat barbatT, cat si feme!, formdza o rasa frumosa de dmenl. In timpurile
mat vechj, pana nu erau inca asa mestecati cu diferite triburi slave, ei aveafi o statura
mai inalta si se aflau intre el chiar si figuri uriese. Litvanii sunt aprdpe cu totii
blondl si in anumitS mesura albi In tinerete, insa cu cat inaintez5 in etate, perul lor
devine mai inchis. Ochii sunt albastrii. Nasul areoforma anticasi presinta cufruntea
oliniadrdpta. Barbatii pdrta mai mult per lung retezat dcasupra fruntii (Brennsohn,
Zur Anthrop. d. Litauer. Dorpat, 1883 p. 18—19. — Pauly, Descr. etnogr. des peuples
de la Russie. St.-Petersb. 1867, p. 123).
2
) Yirgilii Bucolicon, Eel. 1, v. 3 seqq.:
Nos patriae fines et dulcia linquimus arva.
Nos patriam fugimus

At nos hinc alii sitientis ibimus Afros ;
Pars Scythiam . . . ,
stratul primitiv al populap'unii din Litvania si din regiunile vecine aparfine
unor timpuri muU mai departate 1

).
Acesta o probeza conditiunile morale si sociale ale poporulul litvan, o
probeza elementele si formele Umbel litvane, ce aparp'n, farS indoieia, unui

fond primitiv latin, insa extraitalic.
Noi reproducem aid 2

) urmatorele element© latine din idioma actuals a
Litvanilor.
Litvand Latinti, Roman a

venas, f. vena (vi a nas, vi a na) unus, -a nnu, -a
du, f. dvi duo, duae doi, doue
trys (triis) tres trei, trii
?e?i sex sesa, sasa

septyni septem septe
desimtis si desimt decern dece
simtas centum suta
pirmas, f. pirma primus, -a prima (comp.)
antras, i. antra seeundus, alter al doilea, alt
alejus (=ali a ius) oleum oleiu
angelas (angi a Ias) angelus anger
ariu arare ara
augstas, f. augsta altus, augustus —
ausis auris, auricula ureelria
ausa aurora zori
avis ovis oie
bernas verna servitoriu, sclav
daina cantilena daina, doina
dena (di na) fl
dies di
devas (de a vas) deus deft, dumnedeii
drasus trux darz
edu (e a du) edere manca
iaunas, iauna
f. juvenis june, juna
iauna-marte, nutaka nova nupta de curend maritata
kada quando cand
lanka pratum lunca
laukas locus, campus loe
marti nupta maritata, nevasta
mama mater, mamma mama
melzu mulgere mulge
) Litvania (litv. Letuva, lat. med. Litava si Lithvania) ne apare Ja cronicarii
J
romam sub numele de Litva. La poporul rom&n, cuvfintul t f 5 este sinonim cu ter- 1 i
minul de latin sdu letin si insemn^za: ora pagan, seu" care nu este de o lege cu nol.
Sub forma de litfS, cuvSntul e fc5rtc vechiu. Sotia lul Hercule, dupS cum ne spune
Cedrenus (I. p. 245), s'a numit A!>-.?ji\ (adeca Latina). In timpul lui Diocletian aflam pe
un Aur. Litva ca praeses Prov. Mauritaniae Caesariensis (C. I, L., vol. VIII, nr. 8924,
9041 si 9324),
J
) Dupa Schleicher, Litauische Grammatik (Glossar). Prag, 1856—1857. — In locul
ortografiei, cu semne particulare ale autorulul, not transcriem aici cuvintele litvane cu or-
tografia romSna.
Litvana Latino, Romano,

menesis (me&nesis) mensis luna
inidus mulsum mied
mundras, f. mu mlra animosus mandru
laetus,
murmu murmurarc murinura
naktis nox nopte
nosis nasus nas
oras aura aer
ratas rota rota
rona vulnus rana
saule sol sore
sedzu (se»dzu) sedere sede
semens (se a mens) satus semenatura
senia senex betran
smertis mors morle
ugnis ignis foe
vynas vinum vin
viras vir barbat
iakas (jakas) saccus sac ').
22. Ve chile triburl latine din Cermania ft Gallia.
Pe teritoriul Germaniet marl, de asemenea In parfile de rgsarit si de nord

ale Galliet.ni se presintii inert din timpurl forte departate, douS ramurf mart
ale familiei pelasge, asa numifii Arimant (Herminones, Alamanni), carl
avuse la inceput o supremap'a politica, si diferite triburl latine, ma!
pup'n numerose, ce ne apar la autorit romant si greet sub numcle general
de Laeti si Leti.
Cu invasiunea cea mare a Celfilor si a Teutonilor, condifiunea politica si
sociala a Arimanilor si Letilor, de pe teritoriul Gcrmaniei §i a! Gallict, in-
cepe a sc schimba ihcetul cu incetul.

Pana in sec. VI al ere! crestine, Lefii din Germania si Gallia i-s! mat
pastrase inca individualitatea lor etnica. Ei eraii consideraft ca un popor,
ca o nap'onalitatc cu tradip'un! si obiceiun particularc. Acesti Left locuiaii

in mase, mat mult ort mat putin compacte, in anumite regiunt si fie care
trib forma pentru sine o societate deosebita.
Eumeniu in panegiricul, ce-1 rostise in onorea lui Constanfiu pe la a. 297
d. Chr. amintesce, ca in urma disposifiunilor sale, Lefit desmoscenift de pe
teritoriul Nerviilor si al Trevirilor aii fost restabilift de nou in posesiunea
*) Diferite localitatt din Litvania, Curlandia, Samogitia si Prusia orientals porta pana
in dilele n6stre numelc de:Laten, Laden, Lade.Ladenghof, Lutu, Leteniski,
Ledence, Lediken.
mosiilor sale parinfesct J

). Acestt Left din Gallia Belgica eraii vecint cu Remi
si cu Romandi seii Viromandui.
Legea IuT Honoriu din a 400 d. Chr. atnintesce de Lacti Alamanni 2
),
carl faceaii imperiulul roman servicit militare voluntare.
Grupe insemnate de Left se aflau stabilite in sec. IV d. Chr. pe amendoue

parfile Rhenului de mijloc si ale Rhenulut de jos.
Ammian numesce pe Lep'I de pe teritoriul Germaniet Laeti barbari 3
),
er pe eel, can se aflau pe fSrmurele de apus al Rhenului Laeti barbaro-

rum progenies 4
). O importanta notifi despre Lefil din Gallia o. af!3m
la istoricul grecesc Zosim, care ne spune, ca imperatul Magnenfiu (350—353)
era de origine barbar, si ca el primise o educap'une si instrucfiune latina la
Lefit, ce formau un popor in Gallia 5

). Dupa Zosim asa dar, Lefil din
Gallia constituiau o populafiune barbar2 de rasa latina.
Notitia Dignitatum utriusque imperii amintesce in Gallia: un

Praefectus Laetorum Teutonicianorum, un Praefectus La e to rum
Batavorum, un Praefectus Laetorum Francorum,un Praefectus Lae-
torum Lingonensium, un Praefectus Laetorum Nerviorum.un
Praefectus Laetorum Lagensium etc. 6 ).
Generalul roman, Aefiu, nascut la Dorostena (Silistria) in Mesia de jos,
preg3tindu-se s& respinga drdele cele infricosate ale IuT Attila din Gallia, ma!
adunasc pe langX trupele romane, dupe" cum scrie Iornande, si o fjste ausi-
liara compusa din Franc!, Sarmafi, Armorifiant si LitianI 7

), adeca Left.
Un oras din Gallia Belgica, situat in apropriere de Bellovaci, he apare in itine-
8
rarul hit Antonin sub numele de Litanobriga, adeca cetatea Litanilor ).
Armorica, regiunea din partea de nord-vest a Gallic!, asta-d! Bretagne,
mat avea in evul de mijloc si numele de Letavia 9

).
') Eumeuii Pancgyricus Constantio Caesari dictus, c. 21: tuo, Maximiane. Augustc nutu,
Nerviorum et Trcverorum arva iacentia Laetus postliminio restitutus .. cxcoluit. . .
2
) Codex Theodos. lib. IV. tit. 20. 12. (Ed. I. Gothofredi), Tom. II (L665), p. 434.
a) Aramiani lib. XVI. 11.
<) Ainiuiani lib. XX. 8.
5 Zosiini Hist. II. c. 54: (Mafvlvx'.o';) fiwi [iiv IXxtov aito p&f$<£pa!si juxoiv.rjsa; Sj si?
)
Astous, sDvo; PaXattX&v, itai5=ia? te tv)<; Aativcuv psxasyiuv.
6
)
Booking, Not. Dign. II p. 119* seqq.
') Jornandis De reb. Get. c. 36.
s) In partile de nord-ost ale Franciel mat exists si asta-di unele localitati cu numele
de: Latainville, Ledingshem, Lethuin, Letang-la-ville, Letanne,

Lit-
tenheim (Janin, Diet. d. comm. de France, Paris. 1852).

») Din viefa Sf. Gilda (Acta SS. Jan. 2. 961): Cum dei jussu
pervenisset in Armo-
Lep'I (LUianii, Litanil) de pe teritoriul Germaniet si al Galliel se estinserS
in cursul timpurilor si in Britannia mare. Ravennas amintesce aici localitSîle
numite Litana, Ledone si Litinomago 1

).
Du Cange, care traise in sec. XVII-lea, considera pe Leti s6u Laeti ca
populi septentrionales, ca popore nordice, si densul era de parere,

ca Letii impreuna cu Francii si cu alte nafiuni barbare, strabatend pe te-
ritoriul Germaniel si al Galliel, au primit in urma de la imperatii romani pa-

2
menturl, pentru asedare si cultivare, insa cu obligamentul serviciulul militar ).
Acesta parere din urma a lul Du Cange este insa, din punct de vedere
al cronologiei si al istoriel, eronata.
Lefil, Litianlseii Litavil ne apar stability pe teritoriul Gallic! barbare inc2

inainte de timpurile lul Cesar.
Unul din conducatorii Gallilor din Aquitania porta la Cesar numele de

Litavicus s
); era asa dar originar din Litavia. Pe unele monete gallice,
anteridre dominafiunii romane, ne apare numele de L1TA si LITAV 4

). Si
in fine, o populafiune de langa Rhen p6rt& la Cesar numele de Latobrigi,

mat corect ins& Latovici B
).
Numele de Laetus seu Letus,- care, dupa cum am vedut, avuse la inceput
numai un simplu caracter et'ridgrafic, cu infelesul de Latin us, ajunge in

cursul evulut de mijloc, sub formele de letus, litus, ledus, lidus °), un
termin feudal cu infelesul de colon, arendas de pament, om semi-liber, clicas.
Leti! devin acum o clas£ sociala subjugate, desmostenita si tributara; un

fel de cetafent imperfecta, din punct de vedere al drepturilor civile. ET aveaii
se platesca Francilor, Frisilor 7
si Saxonilor, a treia parte din recoltele lor ).
ricam, quondam Galliae regionem, tuncautem a Britannis, a quibus possidcbatur, Let a via
dicebatur. — Cf. Du Cange, Gloss, med. lat. v. Leti. — Gliick, Die Keltischen Naraen.
Munchen, p. 121.
Ejj Uavennatls Cosm. p. 435— 6. — Un trib cu numele de Laeetani s6a Letani se
afla si in provincia Tarraconiei din Hispania (Ptol. II. 6. 8).
2
)
Dn Cange, Gloss, med. et inf. lat: v. Leti, sive Laeti. Populi septentrio-
nales, qui cum Francis aliisque nationibus barbaris in Gallias et Germaniam irrumpentes,
ibi tandem imperatorum concessione consederunt, acceptis ad excolendum agris, ita ut
delectibus et servitio militari obnoxii essent.
3) J. Caesaris B. G. lib. VII. 37. 38. — Dion. Cassii lib. XL. 37.
*) Duchalals, Descr. d. med. gaul. p. 115. 354—357.

6
) J. Caesaris B. G. I. 5. 28. — Cf. Gliick, Kelt. Namen, p. 112.
•) in legea salica e scris lidus, ledus, litus, letus, laetus, 6r in traductiunea
latinl a codicelul Speculum Saxonum, Latin us. (B6cking, Not. Dign. II. p. 1050*).
') In Legea salica dela a. 798, terminul de lidus ne mat apare inca ca o numire
PanS in timpurile lui August, o parte 6re-care din triburile latino, ce lo-
cuiau in regiunile Germaniei de langa Elba, mai vorbiaii inca un fel de limba
latina poporala ; dup& cum ac6sta o constat! si istoricul polon Dlugos, cS.
idioma nafionala a Litvanilor din parfile de resSrit ale Vistulet, mat era si
in sec. al XV-lea un fel de sermo la tin us.

Despre limba latina, ce se vorbia in Germania de nord, Suetoniu ne re-
latezS urmStoriul cas: «Drusus .... comandantul trupelor romane in resboiul
cu Germanit, a fost eel de antaiu general, care a navigat in Oceanul de

nord .... apoi trecend peste Rhen a bStut in repetite renduri si a respins
pe inimic pana in fundul pustiet&filor, si n'a incetat se-1 urmSresca de cat
in momentul, cand i esi inainte o femeia barbarS de o marime extraordi-
nary si care adresandu-i-se in limba latina, opri pe acest comandant vitez
s§ inainteze mat departe» 1

).
Aceeasi intemplare o relateza si Dio Cassius 2

) sub urmatdrea formS:
«Drusus dorind se estinda si mat departe puterea Romanilor in Germania
de nord, strSbStu pana la Elba. Cand voi insa se treca cu dstea sa dincolo
de riii, i est inainte o femeia de marime estraordinara, care-t dise : Unde

mergt in ruptul capulut nesaturatule Druse? Sdrtea ta nu-fl permite sS vedt
{era acesta intrega. tntdrce-te inapot, fiind-ca at ajuns la capetul faptelor si al
viefet tale I. Drusus se intdrse inapot, dar incM inainte de a sosi la Rhen,
el se imbolnSvi si inceta din viefa» (a. 9 a. Chr.) 3
).
nationals seu etnica: Si hominem Francum occiderit. — Ibid.: Si vero Romanus vel
1 i du s . . . . occisus faerit, huius compositionis medietas solvatur. — De asemenea in Capitu-

lariele dela a. 813: Qui hominem Francum occiderit .... pro fredo solidos ducentos com-
ponat qui lidum occiderit solidos centum componat. (Baluzii Capit. I. 310, 311, 511).
J
) Suetonii T. Claudius, c. 1: Drusus .. . dux Raetici deinde Germaniei belli, Ocea-
num septemtrionalem primus romanorum ducum navigavit: trans Rhenum . . . hostem
etiam frequenter caesum, ac penitus in intimas solitudines actum, non prius destitit in-
quam species barbarae mulieris, humana

sequi, amplior, victorem tendcre ultra,
sermone latino prohibuisset.
z
) Dionls Cassii lib. LV. 1.
a
) Riul Elba (Albis) isvoresce din muntil numiti Riesengebirge (SudetT), ce despart
Boemia de Silesia ; curge prin Boemia/ Saxonia prusianS, Ilanovera si sc varsa in Marea de
nord. In regiunile BoemieT, elementul latin se vede a fi fost o-data fdrte estins, dup5 cum
acesta resulta din urmatdrele numiri de localitati (Spec.-Orts-Repertorium v. Bohtnen):
Ladung Ledec" Letiian Letti
Latschen Ledetz Letnik Lety
Latschnau Ledska Letow LittB
Lattenhausel Letin Letowy Litensky Mlyn
Ledenitz Letiny Lettendorf Litefimuhle.
Cf. Pic (Zur rum.-ung. Streitfrage. Leipzig, 1886, p. 92): unterhalb des Riesengeb irges ,
In acesta privin{3 merits atenfiune si urmStdrele cuvinte ale lui Seneca.

«Livia», scrie densul, «a perdut pe fiul seu Drusus, care promitea a fi
un principe mare in viitoriu, si care ajunsese inc& de acum, sfi fie un co-
mandant mare. El strabStu pana

1
in fundurile Germanic! si planta insemnele

1
romane (tropeiele) pe Ibcurile, unde de abia se mat scia, ca exista dre cari
Romant ]
).
In fine, incii un alt exemplu despre cunoscinfa limbel latine in parfile de

nord ale Germanic!.
La a. 16 d. Chr., Germanicus str&bate cu legiunile romane pe teritoriul
Cheruscilor panS langX Veser, si aseda aci castrele sale. Peste nopte, scrie
Tacit, unul din inimici, care scia limba latina (unus hostium, latinae lin-
guae sciens) se repede cu calul seu pana langi fortificafiunile romane si
incepe a striga in gur& mare, ca Ariminiu promite fie c3rul ostas roman,
care va trece la densul, c3-I va da fern el, pSmentun de cultivat si cate 100
sesterfi (20 let) pe fie-care di in tot timpul cat va fine rSsboiul 2

).
23. Latinii, un ram din familia Arimilor albi.
Latinil ce-f vechT, numifi in tradifiunile poporale romane LatanI de eel

bStranl, er in Italia Prisci Latini, formau din punct de vedere etnografic
numai un ram din familia cea mare si estinsa" a Arimilor.
Dup5 locuinfele si migrafiunile lor, dupS tipul lor fisic si viefa lor mai
mult p3storalS, Latinii cei vechi aparp'neau grupel arimice celel ma! de nord
seu Arimilor albi.
In Europa, afar&de Italia, esistaii in timpurile primitive, doue grupe mai
insemnate de Latint.
Una din aceste grupe o formau populafiunile letice de lang5 Baltic^ si
Marea de nord: Biarmii, Olbrimii si «triburile cele albe al Germanilor ari-
mani» ; er grupa a doua, cea mai important^, o afiam in parfile de nord ale
peninsulei balcanice, lang3 DunXrea de jos, peste care domnise in timpurile
troiane Telephus, supranumit Latinus.
in der Umgegend von Hochstadt (Boemia nord-ostica) wurden noch in der neuester
Zeit walachische Weihnach tslicdcr gesungen.
') Seneca in Consolatio ad Marcianam, c. 3; Intravcrat (Drusus) penitus Germaniam
et ibi signa Romana fixerat, ubi vix ullos esse Romanos noturn crat.
2
) Taclti Ann. lib. II c. 13.
AcestI Latin! de la Dunarea de jos, intocma ca §i populafiunile letice de

langi Baltica si Marea de nord, faceau parte din familia cea numerosa' a
Abiilor, pe car'f Homer i amintesce in vecinatate cu Mysii si cu Scyfii
crescatori de cai ]
). Abii, scrie Stephan Byzantinul, s6 estinsese in timpurile
vechi si peste Thracia 2

).
Dupa tipul lor fisic, Latinii din pSrfile de nord ale Europe!, ne apar in
general ca o rasa de 6menT de o statura" inalta, vigurdsii si aprope gigantica.

Femeia, care dupa cum ne spune Suetoniu, esise inaintea lui Drusus langa
riul Elba (Albis) si-i vorbise in limba lacing, era de o marime supraome-
nesca; tot ast-fel ne apar si Litvani! eel vechi, figur! inalte, une on uriase,
cu piele alba, peY blond, in tinereja ma! mult alb.
Ca un popor de uriesi ne apar in tradifiunile Serbilor si Bulgarilor si
vecbii Letini din peninsula balcanica 3

).
Aceleasi caractere fisice si morale le aveau si Latinii din Italia.

Virgiliu neinfajiseza pe eroii latin! din timpurile lui Enea ca omen! de o sta-
ture inalta si grozava*), er pe tineri.mea latina cu per si cu barba blonda 5
).
Unele triburi din Lafiu au numele de Albani, Alb ens es, Bolani, Abo-
Ian i 6
) De multe or! autori! vechi infeleg sub termini! de Albani si Albanenses
intreg poporul latin. La Virgiliu, tote orasele Lafiului sunt urbes Albanae 7
),
In cele ma! vechi inscripp'un! ale Lafiulu! ni s& presinta adese-or! numele
familiar de Albus si Albius 8
). Alba era un vechiu rege al Lafiului;
dupa Liviu, flu al regelui Latinus Silvius 9
).
In fine ma! notam aid, ca religiunea nafionaia a Latinilor din Italia se

numia lex Alb an a 10
), de sigur in antitesa cu lex Rom ana si cu mos
Romanus.
') Homerl II. XIII v. 6.
2
) Steph. Dp:, v. "Agio:.
s
) Formele de Laetinus, Letinius, Laetina si Letina le afi&m si in inscriptiu-
nilc romane ale HispanieT, Daciel, Dalmatiei si Latiului (C. I. L. vol. II, nr. 1067,2342;
III, nr. 811, 1866, 2618; VI, nr. 141; XIV, nr. 723) - Cicero (Verr. Ill, 43) amintesce
de o Iocalitate Letini in Sicilia.
<•) Yirgilii Aen. VIII. 330; X. v. 312. 318.

5
) Yirgilli Aen. X, 324; XII. 605.
«) Pllull lib. III. 9. 16. — ') Virgilii Aen. VII. 601—602.

8
) C. I. L. vol. I. nr. 122. 129.468. 830. — Alban'ii de langa Caucas se consideraQ
a fl de aceeast origine cu triburile din Latiu (Justini lib. XLII. c. 3. — Taciti Ann.
VI. c. 34. — Strabonis lib. XI. 4. 4). — Cf. Isidori Orig. XIX. 23. 7: Nitent Albani
albentibus crinibus.
") LIvii lib. I. 3. - Dionys. Hal. I. 71.

10
) C. I. L. vol. I. nr. 807: (A)ara leege Aibana dicata.
PELASGII SEU PROTO-LATINII.
24. Tursenil, Etruscil §i Agathyr§ii.
Vechii Etrusci, numift de greet Tupactvoi, Tuparjvoc, Tupprjvo:, de RomanI

Etrusci si Tusc i ,
— popor de origine pelasg ') — formase la inceput nu-
mat un ram din familia cea mare, puternica si civilisata a Arimilor.
Etruscitj ne spune Flaviu Ioseph, intocmat ca si vechit locuitort at Ibe-
riet (Hispaniet) si ca Sabinii, se numiaii RomanI 2

); infelege insa, sub
acesta denumire politics, numele eel vechiii si general de ArimT, Aramant
si Arimanl.
Roma, scrie Dionysiu din Halicarnas, a fost la inceput un oras etrusc 3
).
Tibrul, numit in cele mat vecht carft sfinte ale Italiet Rumon, ne apare
la Virgiliu ca un riu etrusc "). Un alt riu al Etruriet, ce curge pe langS
Vulci, se numia Armina sdu Armine in forma grecisata.
Un vechiu rege al Tursenilor barbart — nu putem sci cu siguranfa, al Tur-
senilor din Italia, ort al Tursenilor din pSrp'le de r6sarit ale Europet— avuse
numele de Arimnestus B
).
Insust Romul, dupa" cum ne spune o tradifiune italic3, a fost un im-

perat etrusc 6
).
-
Amendoue aceste pop6re posedati aceleast caractere ale civilisatiunit pri-
mitive. Intre Etrusct si Romant au existat inca" din cele mat vecht timpurt
o unitate de religiune si o mare afinitate de rasa.
Romanit au considerat tot de una religiunea etruscS, ca cea mat anticS
si mat ortodoxa religiune nationals. Riturile si ceremoniile religiose ale Etru-
scilor erau recunoscute ca cele mat sfinte; templele romane tot-de-una pline
de ornamente etrusce ; leturgia romanX etrusca ; si preofit etrusci veneraft
ca cet mat invSfaft in secretele cele mart ale religiunit antice. La tote fe-
nomenele estraordinare, ce ingrijiau pe poporul eel superstip'os al Romet,

erau chemajt profep't si preop'i etrusct, ca sS le interpreteze si espieze. Nu-
mat et singurt aveau sciinfa s& esplice avertismentele deilor si se induplece
mania lor. Nici un act mare de stat nu se putea intrcprinde, nict un r6s-
M Hellnnici fragm. 1 in Fragm. Hist. gr. I p. 44.
s
) Fl. Joscplius c. Apion. II. 4.
s
) Dionysil Halic. lib. I. 29.
4
) Virgilii Aen. VII. v. 242. — Ibid. Georg. I. v. 499.
') Pausaniae Descr. Gr. lib. VI. 3.
•) Senilis, Virg. Georg. II. 530: Etrusci bellicosissimi, apud quos Romuli impe-
rium fuit.
boiii nu se putea declara, nic! o pace nu se putea incheia, fara de a con-

sulta pe preop'I etrusci.
Ca popor de origine arimic3, ne apar Tursenii si in tradifiunjle etno-

grafice ale Germanilor. Uriasil, genul eel vechiii si puternic de omen! dm
timpurile primitive ale istoriel, figur£za in legendele si in tradifiunile Germa-
nilor sub numele de hrimthurs, hrimthursar, hrimthurse 2
), adeca
ArimT tursani.
Despre originea geografica a Etruscilor sefi Turscnilor din Italia, au esistat
in anticitatea greedsci douS tradifiuni.

Una din aceste versiun! o aflam la Herodot (I. 94), ca un asa numit Tyr-
senos, fiul regelui Atys din Lydia, emigrand cu o parte din locuitorii
aceste! fgri a debarcat pe fSrmuri! Italiei si s'a stabilit in Umbria, unde,

dupa numele regelui conducatoriii, el au inceput a se numi TursenT.
Lydia formase, dupa cum scim, inca din cele ma! vechi timpuri un teri-
toriu arimic (pag. 803); ast-fel, ca Tursenii din Italia ne apar si dupS tra-
difiunea lui Herodot, numai ca un ram al familie! arimice,
O alta tradip'une, despre originea geograficS a Etruscilor, o aflam la Dio-

nysiu din Halicarnas (I. 28), cS Tyrrhenus, primul rege al Tursenilor,
cari au desc&lecat in Italia, a fost un fiu al regelui Telephus.
Dupa acestS versiune din urma, locuinfele cele vechi ale Etruscilor se
par a fi fost in parfile de m6d3-nopte ale peninsuleT balcanice, in acea regiune,

peste care domnise o-data Telephus, supranumit Latinus.
Amendou^ aceste versiuni, dupa cum resulta din ocupafiunile, din formele
civilisafiunii si din moravurile Etruscilor, se vSd a fl avut. un fundament istoric.
Cu tdte, cS din punct de vedere al rasei, Etrusci! eel vechi formau un

popor omogen, ei ne apar insa in istoria italica sub doue" aspecte diferite.
O parte din vechi! locuitor! a! EtrurieT, si anume triburile tursene stabilite
pe langa litoralul de apus, ni se presinta, incS din timpuri forte departate,
ca un popor faimos de navigator!, comercianf! si piraf! 2

).
Intrega regiunea Mediterane!, cuprinsa intre Italia, Corsica, Sardinia si
Sicilia, avea in vechime numele de Marea tursenica, Toparjv's. •ftaXaaaa, Tyr-

rhenum Mare, Mare Tuscum. F6rte probabil ast-fel, ca acesta populafiune
de comercianf si navigator! indrasnefi, din parfile de apus ale Etruriei, sa fi
fost o emigrajiune din Lydia si din insulele Archipelagulul, fiind-ca Lydienii,

dupa cum he spune Diodor Sicul (VII. 13), au fost cei de antaiu, car! aii
domnit peste mare, dupa rSsboiul troian.
') Grimm, D. Myth. (1854) p. 487 seqq.

*) Livil lib. V. 33.
In ce privesce tnsS. regiuaile continental ale EtrurieT, elementele ctnice
difer. In loc de triburl, can sS se ocupe cu marea, not aflam aid un popor
viguros de pastor! si fSranf, av6nd o civilisafiune anticX, o organisare pu-
tcrnica militara si o forfa estrema de resistenp3; putem dice un popor cu
alta origine geografica, cu alta istoria.
Aceste triburl ctrusce se par a fi intra adevSr numa! o emigrap'une din

parfile de rSsarit ale Europe!, de langa Hem si CarpafI, or! cu alte cuvinte
din regatul eel vechiii al lut Telephus, dupa cum ne indica numele lor eel
archaic de Rasennae seu Rasenni *), remas ca moscenire in peninsula

balcanica, si dupa cum de alta parte rcsuha din o notifa istorica a lui Pliniu,
ca Rett! din AlpT aii fost un popor etrusc, seu Turseni, can se retrasese
acolo sub conducerea unu! asa numit Rhae t us 2
).
Mai notam aid, ca Romanil eel vechl, dupa cum ne spune Cicero, aii
considerat tot-de-una pe Etrusc! ca un popor barbar 3

); o numire, pe care
autorii grecesc! o aplicatt de regula la populajiunilc pelasge, ce aparfineaii
civilisafiuni! nordice.
Diferite restur! din o vechiri popula|iune tursena ne ma! apar in peninsula
balcanica pana tardiu in timpurile romane.
O grupa insemnata de Pelasg!-Turscn! se ma! afla inca pe la a. 435—400

a. Chr. in peninsula muntelu! Athos 4
).
Un popor de origine getica, cu numele de Trausi 5

), la Nic. Damascenul
Trausiani, i-s! avea locuinfele sale in regiunile centrale ale munp'Ior
Rhodope (Despoto-dag), unde dupa legende petrecuse Orphcu.

Pe la a. 26 d. Chr., dupa cum scrie Tacit, Romanil avura un rgsboiu inversiu-
nat cu populafiunile cele ferocc din munp'! eel inalj! a! Thraciel, unde aveau
pentru apararea lor un numer Insemnat de castele construite pe verfur! de stand
prapSstidse. Do! comandanf! a! aceste! populafiun! muntene, energice si iubi-
tdre de independent, purtau nume tursene, unul Turesis si altul Tarsa B

).
Pe fermuri! Mari! negre, intre Tomis si Dionysopolis, se afla pe verful unu!

promontoriu un castel puternic T i r i z i s , la Ravennas T i r i s a (var. Tr i s s a
si Turisia). In geografia lu! Hecateu, Trizi figureza ca un p'opor din-
7
parfile meridionaie ale Istrului ).
>) Diouysii Hal. lib. I. 33.

2
) PliniJ Rhaetos Tuscorum prolan
1. III. 24. 1 : arbitrantur, a Gallis pulsos duco Rhaeto.
)
Ciceronis Nat. Deor. II, 4: At vos Tusci,
3 ac barbari, auspiciorum populi Ro-
mani jus tenetis? — Cf. ibid, De republ. II. 4.
<) Thucydidis lib. IV. 109. — Herodoti lib. I. 57.
*) Livii lib. XXKVIII. c. 41. 6.
•) Taciti Annal. lib. IV. 46—50.

') Steph. Byz. v. Tp:{oi.
In Macedonia, dup5 cum ne spune gramaticul Stephan Byzantinul, esista
orasul Tirsae, numit ast-fel dupa Tirse, o femeia macedoneana.

In Attica, in Argos si in Lemnos aflto de asemenea resturt din o vechia
1
populap'une pelasgS, ce aparp'nea la familia Tursenilor 3

).
Homer amintesce pe Tursenil, carl se ocupaii cu pirateria pe marea

negr5 2
). In fine, TurseniT din regiunile de r£s5rit ale Mediteranei sunt amintif!
si pe o inscripfiune egipteana din sec. XIV a. Chr., sub numele de Tursa

si Turisa 3
).
Am vorbit pana aid de migrafiunile tursene in Italia si de resturile acestel

populafiunt in peninsula balcanica si in insulele maril egee.
A esistat insa un strat considerabil din o vechia. populap!une tursena in

parfile de nord ale Dunaril de jos si ale M3rii negre.
In acesta regiunc, faim6s5 in timpurile preistorice, grupa cea mat impor-

tantS si mat civilisata o formau asa numip'I Agathyrsi de langS rlul Maris
(Mures) in Transilvania, numifT de Stephan Byzantinul Trausi *). Agathyrsi,
Ie diceau autorii grecescl 5
).
Din ac£sta familiS, o-datS forte numerdsa, a Trausilor seu Agathyrsilor

de la Carpap*, se vede, ca fSceau parte si Trausii din munfii Rhodope, nu-
mijT de Hesychiu, SSvog IxuQixov. Rasa dacica, scrie Dio Cassiu (1. 51. 22)
stabilise o-data colonii in munp'I Rhodope.

Agathyrsii si Etruscii ne apar, de altmintrelea, in multe privinfe, ca doue"
1
pop6re, ce avuse o-data aceeast civilisafiune comun3.
In timpurile romane, Etruscii s£u Tursenil din Italia eraii considerap* ca
cei mai perfect maiestrii in architectura militara. Locuintele lor aveaii forma
9
de turnurf, ttjp<KS=turris ).
Ca intemeietorl de cet3p" ne apar si Agathyrsii dela Carpaft.
Cetatea cea vechia dela Talmaciii (Landscron), situata in fapi cu pasul

dela Turnui rosu, se aflase o-data, dupa cum ne spune o tradifiune popo-
ral5 T
), in posesiunea unul urias cu numele Toresan — Tursan 8
).
*) Tliucydidis lib. IV. 109. — Dionysil Hal. lib. I. 25.

2
)
Humeri Hymn. VI. 8.
3
) Rouge, Les attaques dirigges contre 1'Iigypte, XlV-e s., p. 25.
4
) Stepli. Byz. v. Tptozoi. — Trausanf, un sat din j. Arges. (Lahovari, Diet. 71).
5
)
In Banat, langa Oravita, se amintesce la a. 1690—1700 satul A gat is, adi Aga-
dici. Pesty (Krass<5 varm. II. 4) observa, cl aprope jumState din locuitorii acesteT co-
mune pdrta conumele Turc. (A se ved6 pag. urm.).

6
)
Dionysii Halic. lib. I. 26.
') Mttller, Siebenb. Sagen, p. 8. :

•
8
) Turs, ca nume de familiS, ne aparc in districtul vecin al Saliscei.
846 I'ELASGII SEU PROTO-LATINII.
Un oras vechiu al DacieT, situat in partile tneridionale ale TransilvanieT,
porta la Ptolemeu numele de Tiriscum (Tilisca de langS Saliscc, or!
p(5te Cetatea de la Muncel?).

Mai multe castre seu cetati preistorice din Transilvania si Ungaria aii
purtat in evul de mijloc, si unele ruine mal porta pana in adi, numiri tursene.
Turch (=TurcI), Theurch, Torcsvar, Tiirtzburg (cetatea Tares), estc in

documentele istorice ale Ungariei si Transilvaniei numele eel vechiu al caste-
lulul, ce inchidea pasul Branulu! in pSrfile de sud-ost ale Transilvaniei. fn
tablele eugubine, Turscc==Turce este forma dativului dela Turscos=

Tuscus 1
).
Turuskou castrum, Toroczkovar si Troskovar (cetatea Trusculm,

Trascaului) este numele istoric al unu! vechiu castel din munfii Ariesulul
in peirtile de apus ale Transilvaniei. In tablele eugubine forma de Turs-

kum corespunde la Tuscum 2
).
Un alt castel straVechiii cu numele de Thursch (Turucz. si Turocz) se

afla in Carpafi! de apus a! Ungariei si forma cetatea principals pentru ap&rarea
comitatului Thurocz.
In fine, Turschan lapis 3
) (petra sen cetatea Tursanului) era, pe la
a. 1263, numele unu! munte din Carpafii de nord ai Ungariei.

Agathyrsi! cunosccau metalurgia si eraii renumiti pentru costumele lor
cele fine, frumose, si cusute cu flon. Dup2 cum scrie Herodot, el erati forte
luxosi si purtaii in mare parte ornamente de aur, xpoaoyopoi *). O probX

evidenta despre gradul de civilisafiune a acestei nafiunl.
Tot ast-fel ne apar si Etruscil ce! vech! seu Tursenil din Italia : un gen
de omeni, ce iubia fastul si magnificenfa, dupa cum scrie Dionysiu din Ha-
5
licarnas ).
Etruscii, carl in timpurile mai vechi, purtaii plete lung!, ma! aveaii in us
si coronele de aur ca recompense civile si militare °); er tineri! nobil! elrusc!
purtaii la gat ornamente de aur (Hetruscum aurum).
Isidor din Sevilla scrie, ca Greci! si Etruscil aii fost ce! de antaiii, car!
aii scris pe table cerate 7

).
*) Huschkc, Die Iguv. Taf. VII a. 12. p. 267.

2
) Huschke, Die Iguv. Taf. I b 17. p. 23S.
3
) Wcnzcl, Codex dipl. Arpad. cont. III. 41.
4
) Herodoti lib. IV 104: 'A-fdOupGOt l\ ufobwzo: Syfps- zlol y.at ypo-o-fopo-. ia fi&uMi
— Avienus, Orb. Descr. v. 447: Praecintique sagis semper pictis Agathyrsi.
6
) Dionysii lib. IX. 16: 'APpoSiattov •(«? %'q *ol noXtnsU? t-i t'ibv TuppT,vuiv e'Ovoc.
6
) Plinii lib. XXI. 4. 1; XXXIII. 4. 4; XXXVI. 19. 7. - Juvenalis Sat V. 164.
') MI. Orig. VI. 9. 1: Graeci autem et Tusci primum ferro in ceris scripserunt.
: :
Ca material de scris, tablele cerate le afl3m inlrebuinfate, in timpul do-
minafiunil romane, si la minele de aur ale Daciel x

) ; un us, care pare, ca s'a
continuat aici incM din timpurile Agathyrsilor.

Pe monetele cele vechl ale Tursenilor din Italia figureza adese on tipul
lul Hermes (Armis al Daciel, Armes al Scyp'ci), precum si atributele sale:
brdsca festosS, caduceul, calul eel miraculos al timpurilor mitice pelasge,
boul si verul sSlbatec.
Musica nationals a Etruscilor era pastorala. Se canta cu flaera si tinerii
etrusct esecutau saltarT grafidse insofite de strigM in versurT, intocmal dup3

cum este si ast£-di usul la poporul roman dela Carpafi.
Acesti jucatori, car* i-si castigase o mare reputafiune in Italia, eraii nu-
mifT de RomanI histriones -), un termin etnic, ce reducea originea acestor

jocurl etrusce la populap'unile de la Dun2rea de jos, Istri sea Istriani,
cum se numiau in timpurile eroice s
).
In Transilvania si in regiunile vecine ale Carpap'lor mai intimpinam panii

asta-di o mulfime de nume familiar!, ce ne indicS, ca o-datS esistase in parfile
aceste o populap'une de familia tursena\ Din aceste notam aici urmatdrele:
In Transilvania si Banat
Turs Turfa Tarsu Tusea
Tursa Tursan Tarsa Tuscan
Tursea Tursan Tarsea Triscii
Turzea Tars Tarsean Truf.
In Romania
Tarsu Tarsan Tarziman Trusca
Tarsa, Tarsea Tarsean Tarzoman 4
) Truscoiu.
In documentele istorice ale Transilvaniei si Ungariet:
Tarsa Turs Turzo Turuzo Ters
Torsa Torsol Tu rzol Tusk 5 ) Tyrch=Tirei «).
>) C. I. L. vol. II, p. 921 seqq.
') Livii lib. VII. 2.
') DupS cum artistil si meseriasii din Phrygia erau nuraiti phrygiones.
4
) Cf. Lacus Trasimenus in Etruria, cu injelesul de lac tursenic la Sil. Ital. IX. 11.
6
) Numele de Tusct a trecut cu migratiunile pelasge din Asia in Europa. Seneca (Cons,
ad Helv. 6): Tuscos Asia sibi vindicat.
e
) Notam aici urmatdrele locaiitati Tar-
cu numiri tursenice: Tarseni s. (Muscel);
seni s. (MehedintI); Tarsesci
Tarsu catun (Roman); Tresesci s6u
s. (Arges);
Trisescis. (Banat); TrusculescI s. (Valcea); TrusenI s. (Basarabia); Grindul Tur-
sanulul mov. (Romanatf); Tuscia s. (Hateg); TuscurescI pichet (BrSila); Turtu
s. (Ugocea); Turzin6sca m. (Gorj); Selimbru s. (Sibiu); Salembrum op. la Guido
(Etruria); Selymbria op. (Thracia, langS Propontis); Tarquinii, Tarcynia, Tarconia
op. (Etruria); in timpurile preistorice Tarcynaei, popor hyperboreu (Steph. Byz.);
Locul, unde se afla vechiul oras Tarquinii din Etruria, are astS-di numele Turchina
:
Cu deosebire in Tera FagaYasuluf si in fostul Ducat al Amlasulul mat

esistl pana ast&-dl o mulfime de nume familiar! tursene, cum sunt
In Transilvania In Elruria
Barsan, Borzan, Bursan (orig. Porsena
din \. Barsei, terra Borza),
Calin Calenus
CIus, Closa (Cloja) Clausus (Claudius)
Hersu, Herza, Hersan Hersenna
Lehu, Lehul Lechu (Lichas. Virg.)
Ludu Lydius
Maican Maecenas
Mfimulea Mamraula
Mania Mantus
Marciu Marcius
Melernea Mastarna (numelo etr. al reg. Ser-
viu Tuliu)
Metea Metas
Mosoiii, Mu?ina Musonius
Olia Olenus
Onia Annius, Aunus
Pepelea Porperna
Picu '»), Pica Picus (rex Tyrrheniac. Lact.)
Popanecl, Popenecl Cupenci (Sabinorum saeerdotes)
Sinea Sena (opp.)
Tarcea Tarco
Terhenu, Tirhenia Tyrrhenus
Tosga, Tocsa Tuscus
Togan Tages
Turia Turianus
Valsan; Volso, Volzan (doc. ist.) Volsinii, Vulsinii (opp.)
Volcan, Vulcan Volcanus, Vulcanus
Vulcu Vulci (opp.)
Din vechia idiomS tursenS s'a mal pristrat in colindele religiose ale Ro-
manilor din Transilvania cuventul lariu (lar), cu infelesul de «pastoriu-
stapan», dupa cum acelasT caracter i-1 avuse cuvdntul lar si in cultul eel
vechiu al regiunil etrusco-romane 2

).
1
) Florent, Szelistyei fiokszcSk kozsegei, 9. Csatolm. p. 24.
2
j Colinde din c. Ciubanca, comit. Dobacei (Colectiunea ndstra):
Sus in plaiu muntelui Se-i invete-un murg din steva.
Sunt trei larl, pecurari Fara freu, fara capestru,
Fara lee de sea pe dcnsul,

Striga 'n lume, striga 'n {era
Nime 'n lume nu s'afla
Striga D'Ana D'Argheliana. . .
Num' on lariu, un pecurariu

Din cetatea mohoritS,
Cum veni, pe murg sari . . .
Cine 'n lume s'a d'afla,
Col in da din c. Bora, j. Ialomija (Romania):

E un lar de pecurar Cand in fluerc dicea
Cu iluere de lucre, T6te oile pISngea . . .

260. —
Pictura simbolica etruscS, desco- 261.— Calaretul din doctrinele tursene, fi-
perita in camerele sepulcrale dela Tar- gurat pe o urma funerara, descoperita la
quinii (Corneto),' represented caleto- Zimnicea "(Romania), simbol al caletoriei
ria sufletului dupa morte. (Museui din pe ceea lalta lume >).— Bolliacu,
sufletului
Vatican). Trompetta Carpatiloru, nr. 1137.
gr*""ni'rr"^-'Tn:gTit 'îniiaiiMiiHI
j
262.— Pictura etrusca din necropola suterana dela Tarquinii, infatisand o devotiune
inaintea urnelor funerare parintesci, intre carl se vede asedat un crater mare. (Museui
din Vatican).
') Acesl simbol insfl are o dualitate; el represintg mi numal sufielul celul decedat, dar si imaginea lu! Her-
mes, domnul si conducatoriul sufleteior pe ceca Ults Iume fieurat ca mesager calare. AcelasI simbol ni se
;
prcsmlfi si pe uncle monumentc funerare din Serbia. (A r c h .-e p i g r . Mitth. X. 213— E. — K a n i ( z , Rom.
Stud, in Scrbicn. 139).
NIC. DISNSUSIANU.
Larii, ca deit tutelar! at satetor, oraselor si campurilor, eraii adoraft in
padurt. Frafii Arval! sacrificau Larilor 2 berbect si Mamel Larilor 2 oi 1

).
Sirnbolu! Larilor era un cane dinaintea pici6relor.
Cuventul lar mat era tot-o-data si un titlu onorific la Etrusct, d. e. Lar

Porsena, Lar Tolumnius, Lar Herminius.
O altS populatiune numer6sa din familia tursena o formau asa numip't
Thyrsagetae 2
). Locuintele lor se aflau langfi riul Tanais, in vecinState
cu Budinit si Gelonit. Arma lor nafionala de resboiu era lancca (hasta), er

ca instrumente de musica, fluera (tibia) si timpanele.
in fine, mat notam aict, ca regele eel infelept a ScypMor din nordul Istru-
lut, in contra caruia venise cu resboiu Darie, regele Persilor, porta, la Herodot
numele de I dan thyrsus, adeca Munteanul tursan 3
).
25. Placi, *Blaci, Belacl, Belce (Belcae), Feaci etc.
Diferite triburt si populafiunt pastorale pelasge ne apar inca din timpurt
f6rte dep&rate cu numirile etnice de Placi, Blaci, Belact, Belce etc.
m In acestS privinfa vom reproduce aict urmatorele date.
O localitate pelasga din Asia mica, situata langa muntele Olymp din
Bithynia, era numM IlXaxca *).
Acestt Placi, dup& cum ne spune Herodct (I. 57), emigrase o-dat5 de
pe teritoriul Athene!, a cSret populap'une o formase in vechime Pelasgit.

1
DupS. Artemidor ins3, care trSise pe la a. 100 a. Chr., locuitorit de langa

muntele Olymp in Bithynia aii fost o colonia a Mysienilor (Ge|ilor) din nordul
Dunani de jos 6
). Suida mat amintesce pe teritoriul Atticet o localitate, nu-
mita in forma literara greccsca, IIXax:a2c«.

Placit de langa muntele Olymp, in Bithynia, adoraii cu deosebita pietate
') Hcnzcn, Acta fr. Arv. p. 145.
2) Yal. Flacci Argon. VI. 134.

s
) Heiodoli lib. IV. 76. — "15a, ion. i3-rj, munte paduros.
*) Melae lib. I. 19: Placi a et Scylace, parvae Pelasgorum coloniae, quibus a tergo
imminet mons Olympus. — Scylacis Pcripl. c. 94. — Pliiili lib. V. 40. 2. — liurada,
O c31etorie la Romanil din Bithinia (IasT, 1893), p. 3 seqq.: audind . . . ci s'ar afla mat
multi Rom9.ni in Asia mica si anume in Bithinia la p61ele muntelui Olimp in apro-
pierc de orasul Brusa .... am ajuns la Brusa .... Aict .... mi-au spus cS (acei pSstorl
din muntele Olimp) se numesc Armani, ca" eraii fdrte multi. , . . dar de vre-o dece
ani incdee nu se mai ved cu oile prin munte.
«) La Strabo, libr. XII. 8. 1.
PELASGIIDENORD. 85
pe Mama mare seii Mama deilor (Terra Mater), suprema divinitate a
lumil vechl pelasge, venerata in particular ca stapana munfilor, padurilor si
pasunilor, d6mna turmelor si a pastorilor (nifjxvjp bpeia). Sanctuariul MameT

man din Placia, numit MVjtyjp IlXaxtavij, ajunsese in anticitate la o dcosebita
celebritate.
O importanta grupa pelasga de Placi locuia in timpurile preistorice lang3
muntele Ida, ce domina campiile cele frumose ale TroieT.

Dupa Homer, partea meridionals a munteluT Ida se numia ITAdxos. Orasul
principal al populafiuniT pastorale de aid era Theba, numita la Homer

Theba de sub muntele Placos, 0rjpyj unonXaxi-q ; Theba cea sfanta, 0jjj3rj
teprj 1
); la Dicearch Thebe Placia 2
).
Inceputurile istorice ale acestei cetap! «sfinte» si cu «por{i inalte» se redu-

ceau asa dar la timpurile cele mitice ale ginfii pelasge.
Din Theba, de sub muntele Placos, era originara Andromache, admirabila

sofia a luT Hector, a primului erou troian, a card devojiune familiara, Homer
ne-o infap'sgza ast-fel:
<Si cind Hector ajunse la Porta Schea, i alerga inainte sop'a sa Andro-
mache, care i adusese o zestre mare. Ea era fica lul Ietion, care locuia sub
codrul, numit Placos, in Theba de sub muntele Placos, un principe ce
domnia peste vitejiT din Cilicia. Anume, fica acestuia se maYitase dupa Hector,
eel cu armele de bronz. Andromache, urmata de o servitdre, i alerga in-
ainte finend in brafe pe micul s8u flu, intocmai ca o stea de frumos...

Ea se apropia de Hector vgrsand lacrimi, si pe cand acesta o finea de mana,
ea i dise aceste cuvinte : O, barbat minunat, pe tine te va perde virtutea
ta, si Jie nu-Ji este mila de fiul teu eel mic si de mine amarita, care acusi
voiij rSmane vSduva, fiind-ca pe tine te vor ucide GreciT, can navalesc cu
top'i asupra ndstra; er eu, lipsita de tine, mai bine ar fi se intru de via in
pament, ca-d nu voiu av^ mai mult nicT o mangaicre, dacS tu ve.i muri, ci
numai intiist5ri. Eii asta-dT nu mai am nici tat3, nici mama iubita, fiind-ca
pe tatSl meu 1-a ucis divinul Achille, cand a devastat Theba cea cu porji
inalte si plina de popor ; atunci el a ucis si pe tatal mieu Ietion, insa nu

l'a despoiat de armele sale, ci avend un sentiment de pietate pentru densul,
l'a ars dimpreuna cu armele, ce i le facuse faurii, . . . 6r pe mama mea, care
domnia peste codrul Placos, Achille a luat'o captiva, a dus'o cu tdta averea
ei si nu a liberat'o, de cat dupa ce i s'a platit un pref de rescumperare enorm
de mare; insa Diana, care trimite sagep! asupra omenilor, a lovit'o, si ea a
') Ilomerl II. I. 366 seqq.; VI. v. 397.

2 Dicenrclii
) fr. 11, in Frag. Hist. gr. II. 238.
852 PELASGII SEU l'KOTO-LATINII.
incetat din viefa in casele tatalui meu ; ast-fel, ca tu est! asta-dl pentru mine
tata, mama si frate si tot-o-data barbatul mieii in florea viefet sale. Dar
fie-ft acum mila si rSmani in casele tale cele inalte, ca se nu last pe copilul
teu orfan si pe nevasta ta vSduva* *).
Presimfirea tristS, ce o avea Andromache se iniplinescc indata. Hector este
ucis de Achille, si cand Andromache primesce acdsta durerosa scire, ca sS

lamenteza ast-fel:
«0 I Hectore, o I nefericita de mine, in ce ces rSti ne-am nascut amendoi,

tu in Tro.ia, in casele lut Priam, er eii in Theba sub codrul Placului, in casa
lui Ietion, care m'a crescut pe cand eram mica, nefericitul pe o flinfa neferi-
cita. O I de nu m'ar fi nascut. Acum tu te due! in ascunsele pamentulut si pe

mine mc last ve'duva in casa, in jelea cea mat mare ; er flul ten, pe care l'am
nascut not amendoi nefericifit, este numai un copil de tot mic; si el nu va mat
ave nicl un ajutoriu de la tine si nicl tu dela el, flind-ca desi va scapa din rds-
boiul acest funest al Grecilor, el va avea tot-de-una se sufere numai calami-
tafi si rele. Acesta di nefericita va lipsi pe acest copil de tofi eel asemenea lui;
fata M va fi tot-de-una intristata si ochii lui plini de lacrimi . . . Lipsit se va
duce copilul acesta la sopl parintelui sSu; insa pe el i-1 va alunga de la masa
un alt copil, at carul parinti traesc; il va imbranci si-1 va persecuta cu in-
jurii strigandu-i: «du-te de aici, ca tatal tSu nu e la masa cu noT» 2
).
Andromache 3
), a caret mama se numia Laothoe *), ne apare ca una din
cele mat nobile figurt ale Iliadei. Model de iubire conjugala si maternala, ea
este tipulfemeiei blace de langa Troia, religidsa, superstifidsa, presimjitdre,
si neincredStore in straint. Plangerile et se par a fi numai lamentarile funebre

ale unet feme! romane din dilele n6stre 5
).
Homeri 11. VI. 390 seqq.

2
) Homeri II. XXII v. 477 scqq.
s
) Andromache, numc grecisat. Forma rnai corecta sc vede a fi fost Aromache,
dupa cum un fiu al lui Priam sc numia Aromachus (Mygini Fab. 90).
4
) Homeri I!. XXL 85.
5
) Reproducem aid catcva estrase din b<5cetele fcmeilor romane dela Carpati (dupa
Marian, Inmormentarea la Roman!, p. 123, 505 seqq.):
La p(3rta la tintirim Ca noi de asta-di incolca
Noi asta-di ne despSrtim, Tatuta. n'om mai av6 ;
SS stam dar se mai vorbim, Nicl tituta, nicl miluta,

Unde se ne intalnim. Nici pe mine cu priinta.
Mult iubitul mieu bSrbat, Cine mi te-o sfituit,

De cum de te-al indurat, Pe asta cale de ai pornit,
Cbpilasii de al ISsat, Se mi te duel in pament.
Pe mine m'ai vedanit.
Un alt teritoriu cu nutnele de BAaxeca se afla, dupa cum ne spune Ari-

stotele !), pe JeYmurii Asiei mici, in apropriere de orasul Cyme, patria lui
Homer, spre nord de gurile riulul Hermus seu Hermuna.

Mama lui Priam, a ultimulul rege al Troiei, are la Apollodor numele de
Placia 2
). Ea a fost fica regelui Atreu din Mycena, orasul eel stravechiu,
cyclopic, avut de aur si faimos al Peloponesulut, capitala lui Agamemnon.

Pelasgii formase, dupa cum am vSdut (pag. 681), in timpurile preistorice
populafiunea primitiva a Egipetulul.

In prefectura AlexandrieT, langa gurile Nilulul, se afla introdus, dupa cum
ne spune Suida, un imposit — de sigur din timpurl forte vecht — numit
Blachennomium, pe care aveau se-1 platesca rcgilor egiptent astrologil,
ca se p6ta profep" poporulul de jos evenimentele, ce li se vor intempla

1
in cursul viet,el s
). Mat notam aid, ca langS delta Nilulul se aflau stabilite inca
din timpurl forte obscure diferite triburl pastorale pelasge. (Cf. BouxoXwcov
otojicc la Herod. II 17. 164).
Blachennomium era asa dar un imposit consuetudinar asupra vcniturilor,
ce le aveaii astrologii dela pastoril si feranil pelasgT, tot-de-una curiosT sa
cunosca succesiunea evenimentelor si destinele sortii lor.
Numele de «Blachi» se pare, ca a fost o-dati o numire generals pentru
locuitoril de pe sesurile Nilulul.
Clasele de jos ale populap'unii egiptene, de la ferS cat si de la orase, cu

deosebire lucrStoril de pftment, ne mat apar si asta-dl sub numele de Felahl
si Fu la hi; un termin, pe care Turcil M intrebuinfeza ca expresiune de des-
considerare pentru Egiptent.
Felahii formez3 din punct de vedere etnografic, cea mat vechia ras& a
populafiunil din Egipet ; el sunt descendenfil locuitorilor primitivl a! acestet
Cum de mi te-ai indurat, Daca nu-i fi dumnia-ta,
Si copii ti-al lasat
Strainil cS ne or mustrS
Mititet si neinvefatt,
Da de cum tc-ai indurat
In s£ma nimerui dati?
Si prin strSini ne-al lasat,
Ca el s'or tredi o-data,
CS. n'au mils de la tat5. Tot de chin si de necaz
Si cu lacrimi pe obraz ;
De or esi din casa afara
La
Ca noi cat om mat trai
toti le-or fi de ocara,
De or intra de afara in casi Nime nu ne-a milui ;
La tot! le-or fi de probazS. Tot cu «du-te» si cu vinii,

C5 la nime n'avem mila.
') Saidas, v. BXaxa: ot 8' avo too itpi; tjj Kojaij xcup'oo t^« BXmpioc (BXania?, Etym.
M.) oh \fy-fykovs6si xal 'ApietoxsXî;.
2
) Apollodori Bibl. III. 12. 3. 11 ; III. 12. 5. 1.
s
) Suidas v. BXcixu.: y.ciX sv 'AXeâvSpei'a 5i tlXo? xi JJXaxsvvon'.ov, 8 ol l&xpoid-fo'. csXouo:,
otic to toij [Mjipobi si;csvat irpos all-toot;.

{en. Calitafile lor fisice sunt remarcabile: un cap frumos dolichocefal cu o

frurite lata esitS inainte, ochl negrl strftlucitorl si o gurS bine formats, in
fine, numele de FelahT se mai aplicS pana in di'ele nostre si la vechil Io-
cuitorl ai Syriel de langa c6stele Mediteranet.
In Palestjna, care inainte de invasiunea Ebreilor, era locuitS de Pe-
lasgil Amorel, c3rfile testamentului vechiu ne amintesc pe un Balac seii
Balacus, ca rege al Moabilor, de langa muntele Abarimon (al Arimoni-

lor albi). O insula de langa colful de sud al IndieT are la Petolemeu numele
de Balac a 1
).
Polybiu amintesce in paYjile de apus ale PeloponesuluT, in Trifylia, un

orasel cu numele de Bolax 2
), formS identica cu Balaci, sate in Romania.
La Homer, numele de IIAaxos ne mai apare si sub forma de "I'Aaxos 3
),
unde sunetul u represents pe un digama eolic si care se inlocuia une or!

cu [3, ou si o i
).
Adese on, numele de "J'Aaxoj ne apare sub forma de d>u/.axos 5

), ce co-
rcspunde din punct de vedere al etimologiel la Vulacos. LocalitXfi, cu
numele grecisat de 4>uX«xrj, ni se presintS in diferite tinuturl locuite in
vechime de Pelasgi: in Thessalia, in Epir, in Arcadia etc.
In Chersonesul tauric (Crimea) exista de asemenea, inca inainte de
timpurile lul Traian, un district cu numele de Placia 6

), Un rege scyt din
acesta localitate, contemporan al lui Mithridate eel Mare (131 — 63 a. Chr.),
ne apare la autorii grecesci Palacos cu numele de 7

).
Formele grecesci de Placos, Placia si Palacos corespund din punct

de vedere al etimologieT la Blacos, Blacia si Bala cos. Grecii cei vechi
schimbau adese on sunetul [5 cu iz. Ei diceau: n&XXziv in loc de paXXeiv
(a jace), TcaxeTv in loc de §axs:v 'A^paxc'a 8
(a urea), in loc de 'Au-ppaxca )
etc. Ptolemeu numesce insulele britanice Ilpsitavr/.ac vfpo'., er istoricul by-
zantin Chalcocondyla afectand si densul usul eel vechiu grecesc, scrie n6y-
Savo$ in loc de BdySavo;.
Scy |ii, popor cu moravuri, cu institudum si credinfe religidse pelasge, ne

apar la autotil anticitafii sub doue numiri etnice generale. «Cei vechi», scrie
•) Ptolcmael lib. VII. 4. 12.
*) Polybii lib. IV. 77 si 80.
») Cf. Odyss. XIV. 204.

4
) Un munte din Bithynia se numia Olachas (Plin. XXX. 18).
5
)
Homeri 11. II. 705. — HerodotI 1. VIII. 85. — Apollod. Bibl. I. 9. 4.
6
)
riinii lib. IV. 26. 7: Taurorum ci vitas Placia.
') Strabonis lib. VII. 4. 3.
8
) CL Pherecydis fragm. 101. — Steph. Byz. v. 'Ajiôuy.la.
PELASGIIDENORD. 855
Pliniu, «au numit pe Scyfl Aramel>, adecft AramanT; faral indoielS, acesta era
numele lor national; drgeograful Mela ne spune, c3 aprope tdte populafiunile

Scyfiel aii fost numite in general Belcae 1
); o numire de origine strSini si
care corespunde la forma de «Belacae», ori «Balacae».
Despre asa numifil Arimphaei, carl locuiaii «sub polele munfilor celor
inalfl al Scyfiei* (langa CarpafK), mai aflam la Herodot o important^ notifa
etnografica, ca dmenil acestia, dup& cum spuneaii Grecii, eraii cpaXaxpot 2

);
un termin, care de fapt ne indicS rasa seii famiiia acestui popor, dar care
sub forma acesta mai avea in limba grecescS si infelesul de : dmenl farS
per pe cap, adecX plesugT.

Un locuitoriii din Dacia este amintit pe o inscripfiune din Delos cu nu-
mele de Balacros s
).
Un fiu al regelui Amynta III din Macedonia (392—368 a. Chr.) are
de asemenea numele Balacros. Un alt Balacros, Macedonean.se ana

in garda lui Alesandru eel Mare, si in fine un al treilea Balacros era
comandantul trupelor sale usdre i
).
•
Pe arcul triumfal dela Susa, una din populafiunile ligure, ce locuia in A 1 p i I
de apus, in regatul lui Cottius, ne apare sub numele de Belaci 6

). Pe in-
scripfiunile dela Nicaea (Nizza), unde locuiaii Deciafii s6u Decianil,

ma! aflam numele de Veil a ceo si Velacus Blaisici us 6
); identice de
altmintrelea cu Be1acus .
Aprdpe tdte populafiunile Galliel meridionale eraii cunoscute inc5

din timpurl forte obscure sub numele general de Volcae.
Pliniu amrntesce langa gurile RhodanuluT, insula Blascorum 7
),
adecS
a Blascilor, numita de Ptolemeu in formS grecescS BXaaxSv 8
).
In Hispania, o vechia ginte din provincia Tarraconiel purta numele de
') Melae lib. III. 5: Scythici populi fere omnes in unutn Belcae appellati. Cf. Pauly-
Wissowa Real-Encycl. v. Belcae. — in regiunile Germaniei de langa Scytia, Cesar amin-
tesce pe Volcae, aceeasT nutnire cu Belcae. (B. G. VI. 24: loca, circum Hercyniam
silvam, Volcae Tectosages occupaverunt, atque ibi consederunt).
2
) Herodoti lib. IV c. 23: olr.sooai 67i(iipD«v oipstov 6'.}»v]XuSv avSpionoi Xsf°|AevtK elvai navies
<paXaxpol . . . . Oovojia it o<fi eox; 'OpyiejjuraTo'..
») Piiuly-Wlssowa, Real-Encycl. v. Dacia.

4
)
Cf. Arriani De exp. lib. I. 29. 3, II. 12. 2; III. 12. 3.
5
) C. I. L. vol. V. 7231. — Numirile de Baiaciu si Balaci le mai aflam si asta-cji pe
teritoriul Daciel vechi: Baiaciu n. p. (Gorj), Balaci c. (Teleorman), Balaci cat.
(Valcea).
«) C. I. L. vol. V. 7845. 7888. 7897.
') Plinil lib. III. 79.
8 Ptoleiuaei lib.
) II. 10. 9.
.
Vloqui). In Baetica aflam o femeia cu numele de Cornelia Vallata, er

in Asturia un Blecaenus alaturea cu un Docius 1
).
Numele Belacilor sett Blacilor ne mai apare sub diferite forme dialectale
in parfile de nord ale German iei si ale G alii elf
In timpurile lui Carol eel Mare (797), Intrega regiunea cuprinsa intre Rhenul
de jos si Elba forma dou£ provincii: una in partea de apus, numita Vest-
fulahi, alta in partea de resant, Oostfalahi -), adecS Falahii de apus
si de resarit.
O insult de langa gurile RhenuM era numita in evul de mijloc Walacra.

tn Gallia Belgica, cuprinsa intre riurile Sena, Rhen si Marea de nord,
populatiunea cea mat numerosa si malt puternicS o formaii in timpurile lui
Cesar asa numifil Bellovaci, la Strabo in douS manuscrise Balloaci 8

).
FarS indqiela, ca acestlf Bellovaci sett Balloaci aparfineatt la aceeasl familia cu

Belacii din Alpi si cu Falahii din pSrfile de resarit ale Rhenului de jos.
In fine, mai este de lipsX se amintim aici, ca pe unele monete, anteridre
dominafiunu romane, ce au fost descoperite in regiunile ArmoriceT, seu ale
Galliei de nord-vest, aflam numele Vlatos B
) si care in tot casul este
identic cu Vlacos.
In peninsula italica, numele Blacilor ne apare sub diferite forme,
inca" din timpuri forte vechi. Unele din numirile aceste se reduc la timpurile
migrafiunilor pelasge, altele ins5 sunt introduse prin scrierile geografice ale
autorilor grecesci. In acesta privinfa sunt memorabile cuvintele lui Pliniu : c&
simfesce o adevgrata rusine se fac5 descrierea geograficS si etnografica a
Italiel. dupS autoril grecescl B
).
La Dionysiu din Halicarnas, Oblacus este numele unui Etrusc din Vol-
sinii sett Vulsinii; un comandant vitez, care se distinsesein resboiul cu Pyrrhus,
fiimosul rege al Epirului 6
)>
Divus pater Falacer era o vechia divinitate romana, cu un cult parti-
cular. Marele preot se numia Flamen Falacer. Etimologia numelul se reduce

in tot casul la cpaAaxpoJ, de langa" munfil eel inalfl al Scyfiei, despre carl
ne vorbesce Herodot, si la numele propril de origine etnica, Balacros, ce
le aflam in Dacia si in Macedonia.
') C. I. L. vol. II, nr. 6311. 1798. 2633.
2) Balnzii Capitularia, Tom. I (Ed. 1685) p. 27S.

s
) Strab. Geogr. (Ed. Didot) p. 173.
*) Revue celtique, t. XII, 404. — Cf. ibid. t. XIV, 179.

s
) Plinil lib. III. 20. 8: Pudet a Graecis Italiae rationcra mutuari.
«) Diouysii Hal, lib. XIX. 12.

Un vechiu oras etrusc se numia Felathri. O alta localitate numita" Fa-

lacrinum, in formS grecisata" Palacrinis (Tab. Peut), se afla pe teri-
toriul Sabinilor.
Diferite alte triburl italice, ce aparfineau familiel vechl pelasge, purtaii nu-
mele de : Volci inLucania, Volsci inLap'u J

) Volci Vulci, Volsinii
si Falisci in Etruria. Este o linie etnograficS, care trecea din Italia de jos
peste Lafiu si Etruria; de aci se prelungia la Belacii sen Velacil din Alp*, la
Blascii de langX gurile RhodanuM, la asa numitil Volcae din Gallia meri-
dionaia, la Falahii de langa Rhen si la Bellovacil seîl Balloacil de langi
Marea de nord.
Mai rSmane acum sS ne ocup3m aici cu originea si semnificafiunea etnica"

a numelui familiar Flaccus, pe care-1 int^mpinSm adese orl, in Italia si
in diferite provincil ale imperiulul roman.

De Flaccus, ca nume de familia, este numaT o simplS formS literarS
fapt,
in loc de Vlacus. In vechia limba latiniS, sunetul v se schimba adese on

1
cu f; ast-fel aflta Folcatius si Volcatius, falvae si valvae, Fe-

lathri la Etrusci siVolaterrae la Romani, patria natala a celebrulul poet
satiric Aulus Persius Flaccus.
In nici un cas, etimologia acestul nume familiar nu se p6te reduce la cu-
ventul latin flaccus, «om cu urechile blegosate* (auribus flaccis), cum au
cercat se ni-1 esplice o parte din autorii romani.
Una din familiele cele malnumerose simalilustre ale Romcl a fost gin tea
numitS Cornelia, din care a esit un numeY insemnat de bSrbafl marl, carl
ail inSlfat gloria poporulul roman si intre carl eel mal celebril au fost Sci-
pionil. Unele ramurl ale acestei familie purtau conumele de Blasio,
Flaccus, Balbus, Barbatus, Dolabella, Lentuius, Lupus, Mam-
mula, Maluginensis, Merula, Niger, Cethegus, Corculus, Crus,
Rufus, Rufinus, Sisenna, Sylla, Vatia etc. Numele de Blasio si
Flaccus sunt am6ndouS sinonime si am^ndouS identicecu Vlacus 2

). Multe
1
secule, Cornelii patrician! JinurS serba torile lor particulare tradijionale ; el mal
*) In limba Volscilor, numiti o-dat& Volosci si Volusci, aflam formele: vinu in loc
de vino (abl.) si fasia in loc de faciat, unde guturalul c(k) a trecut in consonants
sibilants si finalul t, litera caracteristicS a personnel a treiaj a disparut. (Corssen, De
Volscorum lingua, p. 1. 48. 50).
*) In limba Siavilor din peninsula balcanicS, Romanii sunt numiti Vlasi. — La Ano-
nym us Belae reg. notarius, Blacil din Transilvania incS sunt numifl Biasii (cap.. 25.:'
terre illius fultrasilvane] . . . . homines essent . . . . biasii et sclavi). — Cf. Parcid, Voc.
illir.-ital. (Zara, 1858): Vlasfi, giovine vallaco.
858 PELASGII SEU FROTO-LATINII.
p3strase inca panX in timpurile lut Cicero ritul eel vechiu de imormentarc,
ca sS asede in sinul pamentul, s6u se inhumeze, corpurile celor decedap",
punend dinaintea mormintelor inscripfiunea: «Hic situs est* (Aid odih-

nesce). Dictatorul Sylla a fost eel de antaiii din acesta familia, care, dup&
cum scrie Cicero, a dispus, ca corpul seii se fie ars in foe, temendu-se ca ini-
micii sS nu-I desmormenteze si risip^sca osemintele, dupa cum facuse densul

cu remasifele lul Caiu Mariu. In ce privesce pe Cornelii CethegT,
acestia au aretat tot-de-una uri despref pentru tunica greco-romanS, pe care nu
a purtat'o nici un membru al acesteif familii. In tera Filgarasului mal esistS si
ast3-cjl vechile familii boierescT, ce porta numele : Cornea, Balbu, Barbu,

Barbat, Lencul, Lupul, Mamulea, Marginean, Negrea, Co-
tiga, Cocora, Carsa (Carja) 1 ), Rosu, Sesarma, Silea, Bafia 2).
In comuna BotenI de langa Campulung aflSm si familia Dolbea, er in
munp'I de apus al Transilvaniel, familia MSlSgeanu 3

); aceleasi nume cu
Dolabclla si Maluginensis. .
Gintea Cornelia, care fdeca parte din minores gentes, seii din cele
asedate mat tardiu in Roma *), a fost considerata si in timpul imperiulu! ca
un nem strain, care nu se asimilase incS cu moravurile, cu obiceiurile si
credinfele religiose ale celor alalte familii vechl romane.
Poetul Juvenal, care tralse in timpul lui Domitian, ne inf5p'sezS pe Cor-

nelia, mama Gracchilor, ca o femeiS superbS, ce desprefuia pe LatinI,
asemenand'o cu Niobe, care se considera mal nobila de cat gintea Latonel
») Cel vechi derivau numele familiel Scipio de la cuventul sci pi o (ay. !.r:<uv), baston lung
al unei perstfne insemnate, sceptru (Isid. Orig. XVIII. 2. 5). Cu intclesul acesta, numele
de Scipio este sinonim cu numele lamiliel boiercscl din fdra Figarasului Carsa=Carj£
(in 1. rom. carjS, baston alunul om avut, s6a irialt demnitariu: ctim. %poz*iOM [oxYjictgoy] la
Homer). Se pote, c& aceeasl insemnare a avut-o la inceput numele familiel Crus (din gin-
tea Cornelia), pe care eel vechi nu l'au putut esplica. in limba francesa, crosse, carja
2
) Despre familiel e boieresciale Figarasului a se vede publicatiunea nostra, Monu-
mente p. ist. T. Figarasului, BucurescI, 1885, si Revista crit.-l.it. I. p. 477 scqq.
.
3
) Cf. Alessandrescu, Diet, geogr. Muscel. p. 43.— Francu, Motil, p. 118.
4
) Gintea Cornelia, forma, dupi cum vedem, o grupi sociala compusa din mal
multe familit patriciene si plebeie, carl nu derivau de la unul si acelas? stri-
mos comun; carl erau insa unite intre dfinsele prin traditiuni, prin moravuri, prin
obiceiuri, prin credinte reiigidse si origine geografici comuna, si carl t6te rccunosceau
superioritatea, 6r la inceput, do sigur, si autoritatea miiitara a familiel Cornelia/ — Cu
gintea Cornelia se mal afla in relatiuni familiare apropiate si gintea A em ilia, din care
un ram purta conumele de Barbula. Notam aici, ca in "T6ra Jagarasului, in comuna

IlenI, unde se afla IdgSnul familiel boiercscl Cornea, mal esista si asti-di familia boie-.
r<5sca Mi lea, si care pe la a. 1711 avea un ram cu numele de Barbu Milea.

:
si-i dice : sS-si iee pe Annibal al seu, s6 iee pe Syphax, rcgele eel invins
al Numidiei, pe care Scipio l'a dus ca prisoneriii la Roma, s§-sT iee in fine
tota Carthagena (infelege aicT familia sa) si sS migreze ]

).
In altcl satirS a sa, in contra nobilimii istorice, Juvenal face alusiune la
familiele patriciane din Roma, can i-si reduceaii originea lor la triburile cele
resboinice ale Titanilor din regatul lui Atlas si la fratele acestuia Prometheu.
Putem ast-fel presupune, ca gintea Cornelia cu ramurile sale Flaccus si
Blasio — mai ales ins3 dupa gruparea familielor din carl era compusa — apar-
finea la trunchiul eel vechiu pelasg, din nordul Dunarii de jos, si in particular,
nobilimii din Dacia.
Cu aceasta ocasiune vom face aici amintire si de un Publiu Corneliu,

originar din Dacia.
La a. 260, imperatul Valerian cade in captivitatea Persilor. In difcrite
parti ale imperatului se ridica o mulfime de concurenfT, can voiau se dis-
pute fiuluT sfcu, lui Gallien, purpura, tronul si imperiul. Unul din acesti com-
petitor! a fost Regal an i (s. Regillian), nascut in Dacia traiana, si care pre-
tindea, ca se trage din familia regala a Daciei 2

).
In timpul domniei lui Valerian, Regalian fusese comandant general (duce)

peste trupele romane din Illyria; el batuse in repep'te renduri pe Sarmafil
Iazygi si recucerise aprope de nou Illyria pentru imperiul roman. Esistci o
scrisore, pe care imperatul Claudiu, pe cand se afla in viefa private, o adresase
lui Regalian si in care i dice: ca este ofericire pentru imperiul roman,

ca are un bSrbat atat de espert in lucrurile militare, cum este densul, si
ca ar fi demn de triumf, daca ar mai esista timpurile vechi. In general,
Regalian era considerat in armata imperiului ca un barbat cu talente esce-

lente militari si demn pentru tronul imperiului. Trupele din Mesia, la care
aparfineau in timpurile aceste si parfile de sud-ost ale Daciei, proclamara
pe la a. 263 pe Regalian ca imperat; ins3 el a fost ucis dc Roxolani in in-
felegere cu trupele romane, cari se temcau de crudimile lui Gallien.
De la acest Regalian esista cate-va monete de argint, ce ne infafiseza pe
avers tipul imperatului cu corona de rade pe cap si cu inscripp'unea

lM?(erator). C. 3
) VfubUiis) C(ornelius) REG ALT AN VS Is, REGALIAN V)
AVG(ustus)*).
>) Juvcnnlis Sat. VI. 169—170: Tolle (Cornelia, mater Gracchorura) tuum An-
nibale.m, victumque Syphacem In castris, et cum tota Carthagine migra.
•) T. Tollio, XXX tyr. 9: Regillianus . . , gentis Daciae, Decebali ipsius, ut fcrtur,
affinis. — La Campulung (mah. Marcujea) esista pe la a. 1850 familia Reghiloiu.

3
)
Aici lit. C pdte avd difcrite semnificatiuni, de Caesar, Caius si Cnaeus.
4
) Eckhel, Doctr. num. VII. 461. — Arch.- epigr. Mitth. XVI. 239.
.
Unele esemplare din aceste monete ne infStiseza pe revers figura deului

Apollo-Sdrele cu legenda : ORIENS AVGfasius); de unde vederri, ca Re-
galian voia sS formeze din provinciele romane de rSsarit, dela Adriatica si
panS. la frontierele Persief, dela Carpaft pan5 la cataractele Nilului i)j un im-
periu deosebit al OrientuM, alaturea cu imperiul provincielor de apus, unde
se ridicase alfi pretendenp*. Gallien insX, dupa ce invinse pe top* compe-
p'toril sei, batu unele monete, pe can puse inscripfiunea : restitutor
Orient is (recuceritoriul Orientului).
Regalian este in tot casul un nume latinisat, Ihsa'j remane in mare parte
o enigmS istorica, pentru ce Regalian, acest representant al vechii familii
regale din Dacia, se asociase la gintea Cornelia din Roma.

In tot casul, nu se pdte contesta, c3 esistaii in Dacia ore car! tradifiuni
vechi si credinfe nou&, c3. imperiul roman i-si datoresce in mare parte succe-
sele sale stralucite, pdte chiar si inceputurile sale, elementului ce.M energic dac.
Cu 42 ani dupa proclamarea lui Regalian ca impSrat al Orientului, tronul
imperiulul roman trece la Galeriu Maxim ian, un barbat escelent in
arta militara, plin de curagiii si superb. Mama sa a fost original din parfile
de dincoce ale Dunarii. Cand Carpii incepura se devasteze {inuturile Da-

ciei vecW, densa trecu peste Dunare si fugi in Dacia nou5 -).
Galeriu distingandu-se in continuii prin virtufile sale militare, trecu repcde
prin tote gradele. ImpeYatul Dioclefian i confer! titlul de Cesar si-i dede co-
mandamentul general peste trupele din Ulyria si Thracia, apo! i-1 facu ginere
al sSii. In a. 296, Galeriu fu insarcinat cu rSsboiul in contra Persilor ;

densul
strinse o armata puternica din Illyria si Mesia, intempin& pe Narse, regele
Persilor, in Armenia mare, i-1 respinse dincolo de frontierele imperiului si-i
lua o pradS imensS. Dupa ce invinse insa pe Narse, scrie Lactanpiu, el de-
venise si mai ambifios ; el voia acum s6 fie considerat si numit pe faf& ca
fiu al lui Marte si ca un alt Romul 3

). ApoT, indatS ce lu£ titlul de imperat
(dupa abdicarea lui Dioclep'an), el se declara pe fafa de inimic al numeluT

roman si voia se schimbe si titlul oficial, ca s£ nu s£ mat numescS
imperiu roman, ci imperiu dacic 4
).
»5 Regalianu era considerat ca unul: qui a rep. defecit. (Pollio, Claudiu, c. 7).
2
) Lactantius, De morte pers. c. 9: Mater eius Transdanubiana infestantibus Carpis
in Daciam novam transjecto amne confugeiat. .
s) Lactaiitlus, ibid. c. 9: Exinde insolentissime agere coepit, ut ex Marte se pro-
creatum et vederi et dici veliet, tamquam alterum Romulum.

4
) Lactantins, ibid. c. 27: Olim quidem ille (GaleriusMaximianus) ut nomen
imperatoris acceperat, hostem se Romani nominis crat professus, cuius titulum
immutari volebat, ut non Romanum imperium, sed Daciscum cognominaretur.

Continuam a ne ocupa aid cu terminul etnic Flaccus in loc Vlacus.

Cruciatii din a doua jumgtate a sec. XIMea laudM avufiile regiunii numite
Flachia, care nu era departe de ThessalonicM *).
Dominicus Marius Niger numesce pe pSstorii vlachl, din peninsula muntelu!

Athos, Flacci 2
); intr'un document latin al jud. din Brasov, de la a. 1534,
mai aflSm si forma de «flaccice» in loc de «vlachicc» 3
); urme evidente despre
unusvechiu, ce a esistat in limba latin3, de a scrie Flaccus in loc de Vlacus.
In tradifiunile preistorice, Flacci! seii Vlaci! din nordul Dunari! de jos
ne ma! apar si sub numele de Feaci (at'ay.ss, 4>a£jjx£g).
Homer in Odyssea sa 4
) ne vorbesce despre un popor numit Feaci, car!
locuiaii in o insula departata, Scheria; una si acecasi cu insula cea frumdsa'
din Adriatica, Veglia, numita in timpurile romane Curicte si Corcyra 6
).
Acesti Feaci, ne spune autorul Odysseei, locuise mat inainte Iv zbpr/op($
Tto|§% in f£ra cea lata Hyperia(s.De dincolo), langa Cyclopii ce!

superb! °). InsS neliniscij:! in continuu din partea acestora, el emigrara si sc
stabilira in insula Scheria, unde devenirX apo! navigator! celebri.y- „
Dupa tipul, dupS moravurile si obiceiurile lor, Feaci! apardneau familie!

pelasge din pXrfile de resarit ale Europe!. Homer ne infafiseza' pe Feac! ca
un popor de ero!. Ei aveaii doispredece due! (^yrjxopc;, voivodl), peste car! era
ma! mare regele Alcinou (Altinou ?) ; e! aveau un for, seii loc comun de adunare
(ayopd); consiliul intim al regelu! i-1 formaii ce! ma! de frunte din bStran!
(yepovxss); e! adorau cu deosebire pe Hermes si credeau in sdrtea omulul,
cum i-au destinat-o ursitele; aveaii o aversiune in contra strainilor, eraii insa
milosi ; compatimeau pe ce! nefericif!, pe car! valurile mSril i aruncati la
ffirmuri! lor si le da tot ajutoriul spre a se intdrce eras! in patria lor. Femeile
lor eraii maiestre in arta de fesut si de cusut. In sala de consiliu a lu! Alcinou,
') Ansberti Expcdit. Friderici I imp. (ed. Tauschinski et Pangcrl): Fridericus Advo-
catus de Berge — invasit regionem opulent am, Flachiam dictam, non multum a
Thessalonica distaiitern.
3
) Dominicus Marias Niger, Comm. Geographiac (Ed. 1557) lib. 11: item Antigonea
Psaphara cognomine, cuius nunc agcr a pastoribus vicatim habitatus, quos Morias,
stve Flaccos appellant (Tomaschck, Zur Kunde d. Haemus-Halbinsel, c. 4).
3
) Densusianu, Documcnte p. ist. Romanilor Vol. II. 4, 65.
*) Hoiucri Odyss. VI v. 4 seqq.
5
) Caesarls B. C. lib. III. 10. — Cf. C. I. L. vol. Ill, p. 398.
e
) J6ra Cyclopilor era Dacia. (A se vede pag. 464). — Imp. Maximin eel be-
tran (a. 235), a! carui p&rintl au fost originarl din Dacia traiana — un om aspru, su-
perb, despretuitoriu si, dupS cum scrie J. Capitolin, iubit numai de Getl, ca concetatian
al lor — mai era numit in mod ironic si Cyclop, Typhon si Gyges, adecS omdin nemul
Cyclopilor si al Titanilor (J. Capitolinus, Maximini duo, c. 1—8).
jur imprejurul paVeJilor, se aflaii suspendate diterite Jesaturi s j haine de cere-

monie (culmi). In palatul regelui Alcinou, putea on cine sg intre, fSra s& ascepte
la usa\ Regina Feacilor sedea de regula langi vatra focului depanfind la tor-
turl de lana rosiS. Un strain, care intra in cas3, lua loc langa vatra focului;
£r daca era din eel mat de frunte, era invitat sS seda pe scaun. La ospefele
Feacilor se cantaii laudele barbap'lor renumifi. Petrecerile tinerimiT eraii lap-
tele, jocul si alergarile. Feacil aveau langS curtile lor gradinl man cu pen,
cu men, smochim, olivT, vife de via si cu tot felul de fructe; 6r in partca es-
trema a gnidinilor eratt straturile pentru legume. Este aceeasl civilisatiune,

acelasi mod de viefS domestic^, aceeasl organisare politica si militara, care
a esistat, si in parte mai esist.l si asta-dl la poporul roman de la Carpap:.
Numele de Feaci (Oataxe?) este identic cu Flacci sett Flaci; derivii
ins& din formele de Balaci = F alaci cu trecerea sufisuluT ac in iac 1

) si
2
cu disparifiunea lul. / ).
In epoca fomana, populap'unile din pSrp'le meridionale ale Daciei ne mai

apar si sub numele de Bastarnae si Basternae.
Pentru prima dr&, numele acesta se ivesce in istoria pe la a. 182 a. Chr.
Locuinfele Bastarnilor se aflaii pe fSrmurele de nord al Dun&riT. Liviu ne
spune, ca Bastarnii eraii vecini cu Thracii si cu Scordiscii 3

), adeca se in-
tindeaii pe langa cursul Dunaril, dela Marea n6gr3. pani in regiunile Pan-
noniei de sud. De asemenea ne spune Dio, ca Bastarnii se aflaii in fafa" cu
provincia Mesiei *). Langa Dunarea de jos i amintesce si Ovidiu 5
).
Bastarnii formatt un popor numeros si rSsboinic ; el dispuneaii de o forj3
mare in calarime si pedestrime.
Pe la a. 182 a. Chr., Filip din Macedonia ceruse ajutoriul Bastarnilor in
contra Romanilor si planul s£ii era : ca dupa ce va estermina pe DardanI,
inimicii Macedonenilor, se trimiti pe BastarnI ca sS devasteze Italia °).
Pe tabula PeutingerianS, Bastarnii ne apar sub numele de B a 1 s t a r n i

7
). In
cosmogralia lui Iuliu Honoriu, el sunt numiÎ si Uasternae —Vasternac 8

).
»] Ca in rom. Poliac, ital. Polacco, germ. Palak.

-) Ca in limba italiana: bestemmia, lat. blasphemia;mai pensieri, tai cose,
in loc de mali.tali; rom. aiu, lat. alium.

s) Livii iib. XLI. 19. - Cf. Strabo, VI I. 3. 2.
4
) DIonis Cassii lib. LI. c. 23. — La Steph. Byz.iv. Bastdpva/., Slvoi; urcsp tivlstpov olxoov.
») Ovidli Trist. II. 1. 197.
«) LiTli lib. XL. 57.
') La Tacit si Pliniu ne apar sub numele de Bastarni si locuitoril Daciei din
pSrtile despre Germ an ia.
8 Riese, Geogr.
) lat. min. p. 40. 84,
PEL AS Gil DE NORD. 863
Sunt forme dialectale, mai mult sett mai pufin alterate, ale numelul «BlacI> 1
).
Terminul de Blast ami — orl Blasterni, cu e in silaba a doua, dupa

analogia Basternae — este variants cea malputin coruptS, si care corespunde
la forma de Blasca(n)ni, Blasce(n)ni (rom. VISscani, Vl&sccnl\

dupa cum corespunde Blachernae
1
la Blachennae = Blacenae 2
).
In limba populafiunilor slave din peninsula balcanica\ Tera romanesc5 se
numesce Via ska zemlia; un district al Romaniel, din pirfile de langii

Dunare mai are si astX-dl numele de Vlasca; er o traditiune romanS ne
spune, ca omenil de la munte diceau celor de la vale VlascenI 3
).
Mama mare a deilor, M^-urjp IIX«x:scvr] sou f ex UXzvJ.xq

t
4
), mai era nu-
mit3, dupa cum scrie Pausania, si LTXaaT^vr] (i^xrjp 6
)(
adeca Mater Pla-
stena = Blastena, nume identic cu Blascena sett Via seen a.
Inainte de a indicia acesta recensiune, despre formele numelul «Blac»
1
in anticitate, mai este de lipsa se facem amintire aid de epitetele de bell ax

si bellaces, pe carl unil autorl latinl, le att intrebuinfat cu intenfiune anu-
mitS, spre a indica caracterele etnice ale unor populafiunil barbare de ori-
gine pelasgS.
Ast-fel afl3m la Priscian numirile de : Sarmata bellax, Germani

bellaces si Pannonii bellaces 6
). Acelasi termin i-1 intrebuinfeza po-
etul epic Lucan pentru locuitoril din insula Curicte (Veglia), sub forma de
«bellaci genti Curictum 7
).
In anticitate, aprdpe tdte populap'unile scyte, dupii cum ne spune Mela, eratt
cunoscute sub numele de Belcae. Acecasi numire ne apare la Priscian
sub forma de Sarmata bellax. Pe teritoriul Germaniel intrc Rhen si Elba

esistatt douS grupe insemnate de Falahi. La Priscian aflSm pe Germani
bellaces. Cele mai vechi cronicl ale Ungariel fac amintire de Blacil din
Pannonia 8
) er Priscian vorbesce de Pannonii bellaces. FarS indoida", c2
epitetele de «bellax» si «bel!aces>, in textele de mai sus, ne indica", nu numal
') Despre nationalitatea Bastarnilor a so vede mai sus. p. 766.

2
) Blachernae, partea ConstantinopoluluTde langa Cornul de aur, unde se afla un palat
luxos ai imperatilor byzantim. — Forma analogs, rotacisata, Perpennasi Perperna

3
)
Cest. ist. Respunsuri. Comuna Prejba, jud. Vlasca.
*) C. I. G. 3657.
6
) Pausaniae Dcscr. Gr. lib. V. 13. 7.
6
) Prisciani Dcscr. Orb. v. 274. 294. 314.
') Lucani Phars. IV. 406. — Despre Vlachii s6\i Romanii din ins. Veglia vedi
Miklosich, Wand. d. Rum. p. 4.

8
) Anonym. Belae reg. not. c. 9. — Simon de Keza, Chron. Hung. 3. 4.
caracterul martial al Sarmatilor, al Germanilor (Herminonilor) si Pannonilor,

dar tot-o-dati si rasa s6u nationalitatea lor antica.
O alusiune la numele de Valaci al Ligurilor, din Italia de sus, o aflSm
la poligraful roman Nigidiu Figul, care traise pe la a. 59 a. Chr.

Ligurii din AIpi si din ApeninI, can pana in timpurile lui August ma!
purtau plete lungt si eraii numifi Capillati si Comati, ne apar la Nigidiu
Figul cu epitetul de fall aces *), cu tote di acesti Liguri, dupS cum scrie
Diodor Sicul, duceau o vidfa forte grea; eraii omen! sdracT, insi laboriosi.
Este afara de on ce indoielS, ci prin terminul de «fallaces», aplicat la
Liguri, Nigidiu Figul ne indica, sub o forma muscStdre, numele lor etnic de
Belaci 2), care, nu scim cum, ajunsese inca din timpun forte obscure sS
fie o espresiune de dispref pentru populafiunile pastorale pelasge.
26. Leges Bellagines, Lex antiqua Valachorum,
Ne-am ocupat in capitulul precedent cu vechimea si cu estensiunea geo-

grafica a numelui Blac panX in timpurile homerice.
Rdmane acum se vorbim de o colectiune vechia de leg! ale Dacieif, cu-
noscuta in sec. Vl-lea al ere! crestine sub numele de Leges Bellagines;

o denumire, care, sub forma acesta, ne indica numele Belacilor seii
Blacilor din Dacia.
Dupa
1
tote tradifiunile istorice, ce ne-au rdmas, legile cele mal vecM, carl
aii guvernat societatea omendsca, au fost de origine pelasg3.

In particular insa, primele inceputur! ale istorie! dreptulu! si legislatiuni!
se reduc la regiunile de nord ale Dun&ri! de jos.
Homer ne infatisdza populatiunile pelasge din partile de nord ale Thracie!,
pe My si, pe Scyfi si pe Abii, ca cei mat drep{! omen! de pe fafa pa-

mentuluT, SixacoTcrcoc ccvOpwrco'. 3
).
Acelas! caracter moral i-1 atribue popula{iunilorbarbare din pSrp'le de mdda-

ndpte si geograful Strabo, cand ne spune, ca Grecii, carl aii trait inainte de
timpurile sale, aii judecat pe Scytii cei vechi tot ast-fel, dupS cum i infdfisdza'
si Homer ; ca in timpurile vech! era o eroding general:!, ca Nomadii, car!
1
) Kig. Figulus: Ligures.... fallaces. (Micali, Italia av. il dom. d. Romani, t. 1
[1826] p. 89).
A
1
*) se vede pag. 855.

3
) Homori II. XIII. v. 6— 7.
locuiau mat depaYtaft de cet alalft dment, erau cet mat drepft dintre toft *).
Plato (sec. V— IV a. Chr.) amintesce de legea Scyfilor, 5 xwv XxuO&v

2 or
vojios, care conp'nea disposifiunt cu privire la instructiunea militarS );
Clearch din Solos ne spune, c& Scyfit au fost cei de antaiii, cart se art
folosit de legt comune 3

).
In fine Herodot scrie, ca Gefit erau dmenit cet mat vitejt, dar tot-o-data
si cei mat jus ft dintre toft locuitorit Thraciet 4

).
Codificatiunea cea mat vecniX de legt a lumit ante-homerice, despre care

ne vorbesc tradifiunile greco-romane, a esistat tn p&rfile de nord ale DunSril
de jos; in o regiune, care incepend din timpurile primitive ale istoriet ne
apare succesiv sub diferite numirt geografice, ca: Gaea (Terra) in legendele
5
Titanilor; f£ra Arimilor (elv Api|iois, Inarime), fera Hyperboreilor (svT~sp6o-
psoii;); t6ra, peste care domnise titanul Atlas ;
regiunile dincolo de Oceanos
potamos (Istru); parfile estreme ale lumit vecht (xk ib^s.xh% Hyperia (tera
de dincolo), Hesperia, fera Cyclopilor (KuxXcImiov yoclx), Aetheria, Munfit cet
inalft (Oupea u-axpa), Munfit Ripet (xa Tcirafa Sprj); in fine Scytia si Scyfia
«mama ferului», fiind-cS populafiunile din nordul DunSrii dc jos adese ori
au fost considerate numat ca un ram din familia cea mare a Scyfilor.

In regatul lut Atlas, care domnise peste Hyperboreit din nordul Thraciet,
au esistat, dupa cum scrie Plato, cele mat vecht legt de origine divin3, scrisc
cu litere pe o column^ de aramS 5
).
Insa o mare parte din autorit vechimit atribuiaii redactarea acestor leg!
lut Hermes (Armis al Daciet, s<Su Amies al Scyfiet), care finuse in cXs5-
toria pe Maia, fica lut Atlas.
Hermes, dup3 tradifiunile anticitap'T, a fost secretarial deilor din Olympul

eel vechiii, in particular secretariul lut Saturn, si era considerat ca inteme-
iatorul tuturor institufiunilor sociale, politice si religiose, ca dascalul si mS-

iestrul tuturor sciinfelor si al artelor. In deosebt se spunea despre Hermes, cS
dfinsul a sen's din ordinul divinitSfit supreme legile, ce au fost destinate se
') Slrabonis Geogr. 1. VII. 3. 8—9. — Cf. Pliniu (IV, 26, 11; VI, 14, 2— 3). — Bessel,
De reb. Get. p. 40: inde a primis historiae temporibus gentes septentrionales
sanctas, justas, pacificas esse habitas.
2
)
Platonis Leges VII. (ed. Didot, vol. II. 370).
3
)
Clearchi Sol. fragm. 8: Moyov &k viiion; xo'vots Kpco-cav e'Jvo; iyj>-'y;ax(> to SxJQujv
(Fragm. Hist. gr. II. 306).
*) Herodoti lib. IV. 93: ol §s Fetou . . . 0p'r)tv.cuy eovtsc; CcvSpiouTa-ioi %oX S'.v.ai&xato;.
6
) Platouls Critias (ed. Didot, II. 259): <&<: 6 vo|J.os a&xoiz (IlocsiStuyj Tcaplou-/.: xj4'fg4{*"
\i.'j.~m &5ii twv rpii-cuiv sv crrijVj Y 5 TP a W ^ va

J bpz:y_a)>Y.ivr]. — Cf. ibid. p. 201.
NIC. DENSUglANU. 55
conduca guvernul tuturor fiinfelor vil, Carfile lul Hermes confineaii o serie
vastS de precepte morale, religiose, politice si civile; se mat ocupau cu astro-
nomia, cosmografia, geografia, medicina si cu tote invenfiunile sciinfelor J

).
In timpurile aceste, dominafiunea rasei pelasge se estinsese departe, si
legile din regatul luT Atlas, sdu legile luT Hermes, emanate in numele di-
vinitap'Y, devenise universale pentru tote finuturile locuite de PelasgT.

Acesta codificafiune, dupa care se conducea guvernarea lumilt vechl, pdrta
la Hesiod numele de lege archaic a, v<5jio; &gyjxZo$ 8); la Sophocle leg!
archaice, bpyaXot. vouct 3 );la Eschyl «lege divina», v6|io; dswv 4
); 6r
la Ovidiu sacrata jura parentum si jura sacerrima 5

).
Despre legile cele vechl ale Daciet face amintire si Aristotele (sec. IV a. Chr).
Agathyrsil — car! locuiaii langa riul Maris in Transilvania — scrie Ari-

stotele, aveaii obiceiul sS cante legile lor; si densul sS intreba' cu acdsta
ocasiune, daca nu cumva usul acesta particular al Agathyrsilor a fost introdus )
pentru ca legile sS nu fie uitate ? °).
Acesta datina, de a canta legile divine ca imne, are caracterele vietel re-
ligidse archaice.
Dupa cum scrie Hesiod, musele seu cantSrefele cele vestite, ce locuiaii
pe Olympul de langa Oceanos potamos, cantaii cu voce placuta la palatul
lul Joe si la ospefele deilor faptele omenilor vitejl, luptele Giganjilor si
legile tuturor poporelor, jjiAirovxcu rcavxcov vojxou; 7

).
Cu migratiunile triburilor pelasge catre parfile de apus ale Europel, legile
cele divine din nordul Dunaril de jos trecurS si in peninsula Apeninilor si a
Pyreneilor.
Saturn, fratele lul Atlas — care dupa Hesiod

8
), si Diodor, domnise la ince-
put langa Oceanos potamos, —seii Istru ") fiind alungat din imperiul seu,
trecu in Italia si aici introduse aceleasi leg! si institufiuni, carl esistase si in
patria sa cea vechiS 10

).
') Diodori lib. I. 16; 43, 6; V. 75, 1. — Plillonis Byblll fr. 2.
») Hesiodi fragm. 193.

») Sophoclis Oed. Col. v. 1382.
t) Aeschyli Eum. 172.
») Ovldii Heroid. 9. 159; Met. X. 340.
e
) Aristotelis Probl. Sect. XIX. 28: A;a ti vou.o'. xoAouvw. oor aoousiv; . .. <Sio-sp ev
'AY«0afo<3i^ rr! siouOascv?
8
) Diodori Sic. III. 60.
8
) Hesiodi Op. v. 169. Idem, Theog. v. 695. — Diodori lib. Ill 56. 60.
,0
) Tirg. Aen. VIII. 319 seqq.: Primus ab aetherio venit Saturhus Oiympo, Is genus
indocile ac dispersummontibus altis Composuit legesque dedit. — Macrob. Sat. VII. 17.
:
In Hispania, aflXm de asemenea urmele acestei legislatiunt archaice. Tur-

ditanii seii Turdulit, carl cmigrase in timpurt departate, din regiunile
de apus ale Transilvaniet (p. 697), aveaii, dupa cum scrie Strabo, o colec-
fiunede legi scrise in versurt, vecht dupa cum spuneaii densii,
de 6000 ant *). AcestX data, care se intemeia, farS indoicla, pe o vechia cro-
nologiS a preofilor ibcrict, corespunde aproximativ la epoca, in care trîse
Saturn, Atlas si Hermes.

Legile Turditanilor eraii in tot casul tradifionale, si ele nu puteau fi di-
ferite de legile cele sfinte ale anticitapl pelasge, pe cart Hesiod le numesce
«universale» si «archaice».
Despre colecfiunea cea vechia de legi a Daciei amintesce si episcopul

got, Iornande, din sec. VI, nascut si crescut in Mesia de jos.
Istoricul got insS atribue redacfiunea acestui codice de legi lut Deceneu
(Decianul), care pusese basa institufiunilor politice si religidse ale Daciei,
si care in tot casul se vede a fi identic cu Dokius filius Caeli 2

), adecS
Saturn.
Reproducem aid cuvintele lut Iornande
«Acest Deceneu, fiind un bSrbat forte invefat in sciinfele filosoflce intro-
duse la Gep* o disciplina morals, ca ast-fel sS imblandesca moravurile lor

cele barbare; el i invefa se cuntfscS regulele cele nestramutate ale lumit
fisice, facandu-S sS traiesca amSsurat ordinii de lucruri stabilite de naturS,

si dupa legile lor proprit, pe car! le aii scrise pknS. in dilele nostre si
le numesc Leges Bellagines; el i-a invStat sg p6t$ deosebi lucrurile

adeverate de cele neadeverate (logica), si ast-fel i-a facut superior): altor po-
pdre in privinfa judecan'S lucrurilor, indemnandu-t tot-o-datS sl'fl petreca"
viefa in fapte bune ; el i-a 13cut s£ cunoscS secretele astronomies, le a es-
plicat cele 12 semne ale zodiaculuT, si in particular, cum tree planetele prin
semnele aceste, cum cresce si scade luna, cum se numesc cele 344 stele
si prin ce semne anume tree ele, cand resar si cand apun ; apoi el alese
din tinerii eel mat nobili, pe cet mat descepfi, i invSfa teologia, riturile si
ceremoniile cum sS venereze anumite divinitSft si cum $3 fac3 serviciul re-

ligios in temple; din acestia apoi le form! preoji, cSrora le dede numele de
pileafi* 3).
') Stl'abonis fi III 1. 6: ooto; (ToupSouXo'.) . . . xal rrj? tcaW.Ss jj.vfjjr(jc Ixoos*. <3t>',"fp«[i-
jj.axa v.a\ Koir.ji.aTa xal yijiou? e[i.|j.Etpou; kiayMjikluM kuiv, (ua ifmu
2
) Plinii lib. VII. 57. 4.
3
) Jornandis Get. orig. c. 11: Qui (Diceneus) omnem pene philosophiam
....
eos instruxit; erat enim huius rei magister peritus. Nam ethicam eos erudivit, ut bar-
baricos mores ab eis compesceret : physicam tradeiis naturaliter propriis Iegibus
86S PELASGII SEU PROT O-L ATIN II.
DupS cum vedem, Iornande, ne vorbesce aid despre acelasi sistem vast
de sciinte umane si divine, despre acelasi complex de leg! morale, religiose,
politice si civile din nordul Dunarii de jos, pe car! cu mult inainte de den-
sul, autorii greet si romani le atribuiaii M Hermes.

Mat not3m in fine, c5 Stephan Byzantinul *) si Eustathiu din Thessalo-
nica 2
) fac de asemenea amintire de legile matrimoniale si fefiale
ale Gep'lor (Noftot rsxSv, N6j-ios IYaxog).
II
Pe acestft codificafiune archaic:! de leg! din nordul ThracieT, care in dife-
rite epoce figureza' ca legi ale Atlanfilor seu Hyperboreilor, ale Scyfilor,
Agathyrsilor si Geplor, s'a intemeiat si vechia legislafiune grecesca 3

).
Cea de antaiii compilafiune de legi a Eladei a fost a orasulm Sparta din
Pelopones, facuta de Lycurg in sec. IX a. Chr.
SpartaniT, scrie Herodot, au fost singuril din topt locuitorii GrecieT, cart
aveaii legile cele mal rele; din care causa Lycurg, membru al familiei regale,
se hotari sS introduce in patria sa un sistem de leg! ma! bune. Pentru scopul

acesta, densul consulta oraculul dela Delphi, fiind-ca in timpurile mal vechT,
on ce legislafiune avea trebuinfS de scutul religiunii. Pythia seu preotesa mi
Apollo dela Delphi, dupa cum spuneaii unil din istoricii vechT, a comunicat
apoi lui Lycurg legile si institutiunile de organisare, de can
se folosiau Spartanii si in timpurile luT Herodot 4
).
In acesta privint2, filosoful crestin Clemente Alexandrinul scrie, ca Lycurg

mergand adese on la oraculul lui Apollo dela Delphi a invetat dela acesta
legile; acelasi fapt H menfionezS Plato, Aristotele si Ephor 5
).
Oraculul de la Delphi, dupa cum scim, a fost intemeiat de Hyperborei "),
viyere fecit, quas usque nunc conscriptas Bellagines nuncupant: logicam instruens,
eosque rationis supra caeteras gcntes fecit expertos .... omnemquc astronoraiam
contemplari edocuit .... Elegit et eis tunc nobilissimos prudentiores viros, quos theo-
logiam instruens .... fecitque sacerdotes nomen illis Pileatorum contradens.
J
) Stcplmni Byz. v. rs«V..
2
) Eustathii Comm. ad Dionys. 304.
3
)
Legislatiunea lui Minos, care dupa traditiunilo vechT, domnisc peste Creta, inca
avea un caracter hyperboreu. Cf. Plato, Axiochus ; Diodor. V. 84. 2.
4
) Horodoti lib. I. 65. — Pausaiiiae 2.4. lib. III.
5
)
Clemeus Alex., Stromat. 26. — Arlstotelis Respubl.
I. fr. 156.
") Pausaniac lib. X. 5. 7 seqq.

si mult timp acest sanctuariu renumit al lui Apollo s'a aflat esclusiv sub admi-
nistrafiunea si conducerea preofilor si profefilor hyperborel.
Pe aceleasi principil vechl, cuprinse in dreptul public al Scyfilor, si al
Agathyrsilor, s'au intemeiat in mare parte si legile Athenienilor, pe carl le
compilase Solon (sec. VII a. Chr.).
Pe cand Solon, scrie Plutarch, era ocupat cu redactarea legilor sale, densul
face cunoscinfS in Athena cu Anacharsis, celebrul filosof al Scyfilor pSstori
si unul din cei 7 infelepp! al lumii vechl. Solon, admirand infelepciunea lu!
Anacharsis, i-1 finu catva timp la sine in casft, si cu acesta ocasiune discutS
cu densul proiectul seu de leg! 2
).
AcestS cestiune presinti un deosebit interes pentru vechia civilisafiune

si organisare a ferilor de la nordul Dunarii de jos. Noi vom esamina aid
textele, ce le avem despre patria si nafionalitatea lul Anacharsis, ca sS
putem ajunge in acestS privinfa' la mai multS Iumin3, de cum o avem pan5
asta-dt.
Anacharsis, dupS datele ce le avem despre viefa si operele sale, ne apare
ca unul din eel mat invSfafi omeni de leg! din p&rfile de nord ale IstruluT.
Ephor, care tr&ise in sec. al IV-lea a. Chr., ne spune in unul din fragmen-
tele sale, ca Anacharsis, in ce privesce patria si nafionalitatea sa, a fost din
Scy £-11 pastorl 2

).
Dupa Homer, Scytji paston, Hippomolgiisi Galactophagii 3

), eraii
vecini cu MysiT din. nordul. Thraciel. Tot ast-fel si dupS Eschyl 4

),. locu-
infele Scytilor pastorl se afiau in regiunile din nordul Thraciel: langX Cau-
casul de langa Istru (Oceanos patamos), in Scyfia, numicS «mama ferulul»,
si in apropiere de riul eel violent si greti de trecut, ce curge din munfii

cei i naif I (Atlas, Alutus, Olt).
Scyfii p&stort al lui Homer si Eschyl, formaii asa dar o populafiune cu
totul deosebitS de Scyfil nomad! a! lui Herodot, respandif! prin regiunile

din nordul Lacului meotic, lang3 porfile cele deschise ale Asiei man, unde
nime nu ara, nime nu semana, unde nu erau nici sate nic! orase 5
).
') Plutarquc, Oeuvrcs,. Tom. I (1784), Solon, p. 280,

2
) Ephori fragm. 78.
a) Homerl II. XIII. 5.
4
) Acscbyli Prom. v. 709.
5
)
De altmintrelea results chiar si cspunerile lui Herodot (VI. 84; IV. 99. 125), c5 lo-
cuintele Scytilor pSstorf, asupra carora venise cu rSsboiu Darie, regele Pernor, incepeau
de langS Dunare si Carpatl. — Mai adaugSm, ci Scytil de langS Pontul euxin, spuneau,
dupa cum scrie Herodot (IV. 76), c| el nu sciu cine a fost Anacharsis.
Numele lut Anacharsis, sub aspectul, cum ni-1 presinta autorii grecescT.
nu corespunde formelor onomastice din nordul Dunarit de jos. In tot casul,
no! nu avem aid un singur nume, ci o numire compusa: Ana Ch arsis.

Sub forma acesta, numele lut Anacharsis aparfine onomasticet poporale din
nordul Dunarit de jos.
OnS a
) si Carsa (s. Carja) sunt nume de botez si de familia forte r£s-
pandite in parfile meridionale ale Transilvaniet. In Tera FagSrasulut, Carsa

(gr. Chryses) este numele unei vechT familit boieresct, care pe la anul 1862
cuprindea 7 parinf! de familia. Cu deosebire, in familia boieresca Carsa,
numele Ona se vede a fi remas pana in seculul al XVIII ca o moscenire
din timpuri departate. In documentele mosncnilor din Campulung, can
constitue de fapt numai o vechia emigratiune din Tera Fagarasului, no!
aflSmin anit 1792/93 pe dot mosnent cu acelasi nume de «Oncea Carsa*,
unde «Oncea» este un simplu 'diminutiv din OnS, ca la Roman! Ancus din
Anus.
In ce privesce familia lui Anacharsis, aflSm la autorii grecesct mat multe
date genealogice, ce ne presinta un deosebit interes, pentru istoria politica si
istoria civilisaîunit Daciei, inainte de cucerirea Romanilor.

Dupa scholiastul lut Plato, Anacharsis a fost fiul lut Tvoupou (l\o6po$) —
adecft al lui Niuru — un rege al Scyfilor 2
),
intelege pastor!.
Dupa Diogeniu Laerfiu, care traise pe la a. 190 d. Chr., Anacharsis a

fost fiul lui Tvoopou (Niuru) si Irate cu regele Scyfilor Cathuidos 3
). Suida
insS, care se folosise de alte fantan! istorice, probabil mat vecht, ne spune,
ca Anacharsis a fost fiul lui Pv6pou si frate cu Caduias , regele Scyplor 4

).
Dupa cum vedem, tatal lut Anacharsis este numit Tvoupou sen Tvoupos la
scholiastul lui Plato si la Diogeniu Laerfiu, Suida insa scrie, Pvupcj (Pvupoj).
cu o mica variafiune de ortografia.
4
) In forma latina: Annus, Annius, Anius, Ania (C. I. L. v. I. 78), etr. Annaeus.
In muntii de apus mai exists si asta-di amendoue formele, Ana si Ona, ca nume dc
familia (Prancu, Motii, p. 116). In Moldova Ona Ureacli la 1445 (Uric. IX. 137).
!
) Scholiastul lui Plato, ed. Didot III, p. 333: 'Avaâî? rV.o5poo u'cic. xou pao .- 1
Xstuj 2xi>9uiv.
3
) Diogenis Laertii lib. I. c. 8 : 'Ava/apaij, b LxM-^c, Tvoupou p.hv vjv ulo<;, oMX-fhi 11
KaOooiSoy (var. KaoooiSa) too Zy.oOwv fJc.a'.Xscuc. . . . oStoc iizoH-qtss tiBv r.apa toic. Sv.oOaic.
vo|j.!j).U)V xal xajy icapa toi? "EX),-i]3'.v, els; sutsXtay pioo %oi tv. v.a.-a xbv s&siak] %tti\ &y.ta-
v.6aia. — Cf. Suidae Lex., ed. Bernhardy, v. AifXtuooo;.

4 Suidas 'Ava/apstc, Pvopou Sv.oO-rji, y.Xozov os, ulzXyhc, KaZoolo. XO a IxuQuiv
)
: . .
$?.-
<3:\kia<;, "E-jpatye N6f"p.a Sv.uOina ?k~ erctijv. Ibid. v. AiyXcuooo;.

Numele Niuru seu cu terminatjunea grecescS Niuros are In tot casul

o formS latina barbarM.
In dialectul neapolitan niro, calabru niguru si in eel Sicilian niuru

insemneza «negru» x
).
Tatai lui Anacharsis avea asa dar numele de Niuru s6u Negru, on
cu alte cuvinte, era din familia numitS « Negru*; el mal era tot-o-data un
rege al Scyfilor, dupa cum ne spune scholiastul lui Plato. Ne af!3m asa dar
in fafa unor prefidse documente pentru istoria fSrilor dela DunSrea de jos
inainte de timpurile lui Traian.
Negru este familia cea vechia si legendara a voivodilor romanl din fera
Fagarasulm. Afara de Negru Voda, despre care ne spun cronicele roma-
nescl c& i-st strSmutase scaunul domniei dela Fagaras la Campulung (a. 1290),
documentele
manl din aceeasT
pe la a.
Un Negru
si
tit
tradifiunile istorice
familia
1232 dupa vechile acte de posesiune

VodS
si
ne mal vorbesc
cu acelasl nume. Un Negru
ale
o
si despre
Voda domnise
comunel Resinari de langS
alfl voivodi ro-
Sibiu 2
). construiesce pe la a. 1215 biserica cea mare
domnescS de la Campulung. Uu Negru V o d a trSise pe la a. 1185, dupa
cum ne spune genealogia familieT Monea din Vinefia FagSrasuluI. fn can-
tecele epice ale poporului roman se mal face amintire de un Negru Voda,
din epoca cand domnise peste Dobrogea Letinul bogat (Telephus, supranumit
Latinus) 3
). Un alt Negru V o d a traise in timpurile mitice. El construesce
manastirea cea renumita de la Arges, dupa un rit paganesc; pe care apol o
dedica deulul Marte, dupa cum resulta din textul unel rapsodii poporale 4
).
Acesta vechia familia a voivodilor romanl din Tcra F3garasulul mat exista si
asta-di ca familia boieresca in comuna Posorta, cu numele de Negrea,

si cuprindea pe la a. 1862 doue deel si opt parinfl de familia D
). Pe terito-
riul aceleiasi comune, in apropiere de satul numit Breza, se mal vSd si asta-di,
pe o stanca inalta, ruinele unei fortificafiunl din timpuri obscure, pe care po-
porul o numesce Cetatea lui Negru Voda 9

).
*) Mortillaro, Nuovo Diz. siciliano-italiano, Palermo (1876) p. 747: Niuru .... opposto
al bianco, nero.
2
) Hasdeu, Etym. Magn. Tom. IV. p. C1I.
») Tocilescu, Mater, folkl. I. p. 1268.
*) Tocilescu, Mater, folkl. I. p. 18. 20. 25.
') Forma femenina a conumelor, cum sunt d. e.: Bunea, Cornea, Codrea, Lupea, Puia
Mamulea, Negrea, BSsaraba etc., se refere la familia seu la trupina, din care f&ceau
parte personele respective, ca la Roman!: ex gente seu ex tribu Cornelia.

6
) Herodot (IV. 76) scrie, c5. Anacharsis intorcandu-se din Grecia, sS ar fi retras
ii -ctjv xe),soh£vy;v TXatriv. O comuna boieriscS, numitS Ileni, se afti in Tera FSgSrasuluI
nu departe de Posorta, legSnul familiel Negru.

.
In ce privesce patria lui Anacharsis,' mat aflam o noti{a istorica impor-
tanta la Lucian din sec. II d. Chr., care numesce pe Anacharsis fiul lui
Dauketes 1 adeca al Daci'anului, dupa cum Strabo

), si Iornande nu-
mesc Deceneu {Ammivgbg) pe unul din maril civilisatori a! Daciei vechi.
Se presinta acum o interesanta cestiune din istoria vechia a limbet ro-
mane: daca cuvSntul «niuru» aparfine limbei poporale, ce sc vorbia o-data
in Dacia; sen daca in sec. VI a. Chr., se dicea in T6ra Fagarasului, «niuru»,
in loc de «negru», dupa cum vorbesc asta-di Sicilienii.
Tot ce aflam in acesta privinfa este, ca intr'o epoca forte departata se
dicca, atat in Banat cat si in Tera Hafegului, neru, f. nera (s. nera) in
loc de «negru, -a». Ast-fel, in vechile ndstre cantece poporale despre Iovan
lorgovan, apa Cerna, care curge pe la Mehadia, este numita nera 2

), adeca
«negra». Un alt riii, ce isvoresce din munfii de apus ai Mehadiei, mai porta
si adi numele de Nera. Doue sate romanesci din Banat, asta-di disparate,
porta in documentele istorice dela 1598 si 1636, unul numele de Ner si
altul Neresci 3
). In fine, Nera se numise o-data si apa Cernei, care
curge in Transilvania pe langa Hinedora 4
).
Remane insa deschisa intrebarea, daca nu cum-va datele, de can s'aii
folosit autorii grecescl pentru biografia lui Anacharsis, se fl fost imprumu-

tate dela Pelasgii, ce locuiau pe langa fSrmurii Maril mediterane si can pro-
nunfaii, pdte, niuru in loc de «negru».
Fratele lui Anacharsis, dupa fantanile istorice, de cart s'a folosit Suida, se
numia Caduias ; si el ne apare ca rege al Scyfilor. Caduias devenise asa

dar succesor al tatalui seu Gnuru.
In Tera Fagarasului mai esista si asta-di (in comuna Sercaifa) familia nu-
mita Codaia. Aflam asa dar, in una si aceeasi regiune : familia Negru
(Niuru), familia Cars a (Charsis) si familia Codaia (Caduias).
Daca a mai existat vre-o familia cu numele «Codaia» si in alte pan;! ale
Transilvaniei, on ale Romaniei, noi pana asta-di nu avem nici o cunoscinfa 6

).
') Luciani lib. XXIV (Scytha), c. 4.
2
) Alecsandrx, Poesil pop. (ed. 1866), p. 14:
Pe mai se opresce, Nera, limpedie,

Cu Cerna graesce, Stai de-mi spune mie . .
3
) Pesty, A Szor. Bans. II. p. 376. 377.
,
4
J Dupa cum results din numele comunei Meriasdu Mneria de langa isvdrele accstui
riu. Pe charta lui Lipszky de la 1806, valea CerneT, din aceeasi regiune, ne apare cu
numele de Valle Miria; er doue sate romanesci (Lunca Cernei de sus si de jos) din
aceeasi vale, se mat numesc si asta-di ungurescc Nyires-falva.
5
) Dupa Diog. Laertiu (I. 101), fratele lui Anacharsis se chiema ,Cathuidos (var.
Am£ndoI fii lni Gnuru (Niuru), dup2 cum vederri din datele, pe carl le-am
esaminat pan& aid, pdrta nume familiare, unul Car-si si altul Codaia.
In timpurile vechl esistase la tote populafiunile barbare de rasa pelasgS,
cu deosebire insS la Gefi, la Thraci si la Scyf! o lege nafionala, licenfirisa'
de cSsatorie: ca bSrba|iI s6 pdt& ave in acelasl timp mai multe femel seu
sofil ]
). Copii nSscutl din aceste cSs&toril simultane cu mat multe femeT,
1
purtau, pe langa numele propriu, ce-1 avea fie-care, si nimele de familia al

mamelor sale 2
).
Resulta asa dar, ca regele Gnuru din seculul al VII— VI a. Ch. avuse si
dfinsul, dupa obiceiul Gefilor si al Scyfilor, mat multe femet; ca mama lul
Anacharsis a fost din familia numita Cars 5, er mama fratelu! sû din familia
Codaia.
DupS t<5te aceste date, de cart ne-am ocupat pani aid, genealogia a lui
Anacharsis ni se presinta sub urmatdrea formS:
GNURU (GNUROS).
CAUKETKS
fern. d. familia M <Niuru * Ne u ^ - Oacianul) ^ fem d< fami|ia
CADUIAS _____ regele Scytilor CHARSIS
(Codaia). (Car?d).
CADUIAS , ANACHARSIS s. ANA CHARSIS

(Codaia) (Ana s. Ona Cdrfd)
regele Scytilor. filosof.
La Herodot ins&, care traise cu o sutS. de ani in urma lul Anacharsis,

ma! aflam incS. unele notife importante despre familia lui Anacharsis, si cart
tot-o-datS ne revarsS o deosebitS lumin_ in ce privesce istoria dinastiei regale
a Agathyrsilor din Dacia.
Ca tat5 al lui Anacharsis, Herodot amintesce pe Gnuru (Niuru), ca mos

pe Lykos (Lupul), ca stramos pe Spargapithes, regele Agathyrsilor de
langX Maris in Transilvania, ca irate pe Saulios, rege al Scyjilor, si ca
nepot pe Idan thyrsus 3
), regele Scyfilor, din timpurile, cand Darie, fiul
lui Hystaspe, venise cu resboiu asupra Scyfilor pSstorl.
Caduidas). Este de notat insa, c5 in aceeasi comunS a Terei FSgSrasuIuI, unde noi aflam
familia Codaia, mai exista,
1
dupa documentele ce Ie avem, si familia vechiS Candit.

Se pare a fi acelasl nume cu Cathuidos.
') A se vedo mai la vale Lex Valachorum, p. 888.
s
) Diodori Sic. lib. III. 57. — Micali, L'ltalia, II. (1826), 92: II nome materno....
per antichissima usanza de' Toscani era costantemente incluso nella nomenclatura de'
figli.
3 Herodoti lib. IV. 76.
)
Numele Spargapithes ne apare numai la Herodot. Din punct de ve-

dere etnic insa, are un caracter agathyrsic si getic.
Un Spargapithes este un rege al Agathyrsilor, din sec. VII. a. Chr.,
stramosul lui Anacharsis. Un alt Spargapithes este regele Agathyrsilor
din seculul al V-lea a. Chr. 1

); in fine un al treilea Spargapizes (aici cu
z in loc de tli) este fiul reginei Tomyris, care domnise peste Masageti in
timpurile lui Cyr 2

).
Numele Spargapithes, in forma, cum ne-o presintS Herodot, ne apare
cu totul alterat de pronunfarea si de ortografia grecesca; mat mult insa de

mania, ce o aveaii autorii grecesci, de a helenisa numele barbarilor; in cat
putem dice, ca not avem aici numai un mod de scriere al acestui name, insa
nici de cum forma sa adeverata originala.
In acest nume, care, dupa cum am vSdut, aparfine populafiunii agathyrse,
litera 7t din silaba antaia si a treia fine locul lui (3, dupa cum in accsta privin|a
avem exemple numerdse la autorii grecesci, chiar si la Herodot; er litera y

este o numai simpla aspirafiune guturala grecesca, provenita din causa lui p
din silaba precedents, cain 'OpYie|j,nafot=Arimphaei=Arimbaei, cain Regma
in loc de Rema, Rogmi in loc de Romi, Rogmani in loc de Romani. In fine
siGr]5 esteun simplusufix nominal grecesc, ce corespunde pentru regiunile dela
Dunareade joslaterminatiunile escus si isms, ce le afiam in diferite nume per-
sonale, etnice si topice, cum sunt: Andriscus, Daciscus, Jhreciscus )
Teurisci, Scordisci, Ardescos, Securisca, Trans marisca.

Rectific?nd ast-fel ortografia grecesca a lui Herodot, vom ave urmatorele
forme de reconstruire ale acestui nume: Spar gap the i s=Sb ar(g)abi-
thes=Sbar abithes, unde forma radicala seii patronimica este Sbarab.
In fine inlocuind terminafiunea ec'Oss (ithes) cu sufisul greco-latin ita, seii cu
terminal unea iscus ori escus din regiunile Carpafilor, vom capeta formele de
Sbarabita, Sbarabiscus si Sbarabescus 3

).
!) Herodoti lib. IV. c. 78.
2
)
Herodoti lib. I. 211.
3
) Justin (II. 4) amintcsce, dupa fanlanile grecesci, de un Scolopitus din familia
regala a Scytilor, care emigrand se stabilise in Cappadocia inca inainte de timpurile
Amazonelor. Scolopitus corespunde la forma romanesca Scorobetiu, numele unci

familii teranesd din com. Streja-Cartisora in J6ra. FagSrasuluI. Numele regelui scyt
Ariapithes, care avuse in casatoria. o femeia Istriana (Herod. IV. 70), se pare a fi
identic cu numele vechil familii boicresri Ar apesci=ArabescI din Moldova (Cante-

mirii Descr. Mold. P. II. c. IS). — Despre Boerebistas (Byrebistas, Birebystas, Byr-
bistas, Boroista, Buruista, Burvista), din causa formelor sale multiple si nesigure, nu ne
putem pronunta; in tot casul sufisul istas, ista, corespunde patronimiculul iscus, escus.
Avem asa dar aici 6re-cart urme mat positive despre forma cum se pro-
nunfa numele acesta.

Spargapithes, dupa cum resulta din datele, ce le aflam la Herodot, nu
este un nume individual, ci un nume de familia seu de nem al dinastiet
regale din fdra Agathyrsilor.
Cestiunea, ce ni se presinta acum este, daca mat intimpinam si la alfi au-
tort at anticitafit vre-o amintire ore-care despre numele acestet dinastit regale ?
Istoricul got Iornande ne comunica un pasagiu din scrierea perduta a lut
Dio Chrysostomul t« Teuxa, in care acest autor ne spune, ca tort regit Da-
cilor erau din familia seu nemul asa numit al Zarabilor x
). Avem aici o
forma f<5rte apropiata de numele familiar al regilor agathyrst: Spargapithes
(Sbarabita, Sbarabiscus) dela patronimicul Sbarab.

Este insa de observat, ca nict Dio Chrysostomul, nict Iornande, nu re-
produc destul de esact numele dinastiel dace.
In textul lut Dio si Iornande, numele de Zarabi ne apare numat ca

o simple formS trunchiata in loc de Bazarabi, intocmat dupa cum in istoria
byzantini a lut Chalcocondyla, Dan, voivodul Teret romanesct de la a. 1444,
mat era numit «fiul lut Saraba» (lapajirca), in loc de Basaraba 2
).
Spre a pune si mat mult in lumin3 cestiunea, cS autoril grecesct au alterat

aprdpe cu totul forma acestui nume, este de lipsa se amintim, ca pe teri-
toriul Daciei nu aflam nict cea mat mica urma positiva, despre Zarabit lut
Dio si Spargapifit lut Herodot. Daca aceste forme onomastice ar fi esistat
intru adever, atunct ar fi trebuit, ca eel pufin un ram ore-care din acesta
familiS intinsS, o localitate, un munte, o ruina de cetate, in fine o tradifiune
<3re-care, sS ne fi pastrat vre-o slaba amintire despre numele Zarabilor si
al Spargapifilor. Insa, nict un resunet mat mult, nict in numele de familia,
nict in terminologia topicS.
In istoria poporulut roman de la Dunarea de jos, n6mul eel mat nobil,
mat vechiu si mat puternic a fost al Basarabilor.

Din acestS trupinS, care pe la finele evulut de mijloc era respandita din-
colo si dincdee de Carpafi in o mulp'me de ramurt de chinest, boiert, mosnent
si nobilt, se alegeau vechit bant at Severinulut, at Craiovet si domnit Teret
romanesct. In cronice, in biograiil si in diferite alte lucrart istorice, familia
') Jornnndis De reb. Get, c. 5: Qui (Dio) dixit primum Zarabos Tereos, deinde
vocitatos Pileatos hos, qui inter eos generosi exstabant: ex quibus eis (Getis) et reges,
et sacerdotes ordinabantur.
s
) Stritterus, Memoriae pop. II. 918 nota e.
domnit6re a Basarabilor ne mat apare cu numele de n6mulBasarabesc

s6ii Basa.rabescii 1
). T6ra romanesca, peste care domniaii Basarabii, este
numita in fantanile istorice italiane, serbesci si polone Bessarabia si
Besserabia; 6r locuitorii fSrei sunt: Bessarabeni 2

), Bessarabitae 3
)
si Bessarabisci *).
Numele Basarabilor, ca familia domnitdre, s€ intinde cu multe vecuri in-
apoi in istoria ferilor de la Dunarea de jos.

Diodor Sicul amintesce pe un rege, numit Barsaban (ac), care domnise
pe la a. 149 a. Chr. peste parfile de nord ale Thraciel 5
). in acest pasagiti,
forma de «Barsaban» corespunde la «Basraban» — aceeasf numire cu Ba-

saraba — litera p in dialectele grecescT i-sl schimba adese ori locul sSu.
Un rSsunet departat despre o «Bessarabia» preistorica, ni se reflecteza
in toponimia italica.
Pliniu amintesce intre vechile populafiuni ale Calabriei pe Deciani,

Aletini si Basterbini 6
); farS indoiela, ca noi avem aid o grupa de
triburi emigrate in timpuii fdrte obscure din alte regiunl geografice, unde
putem intrevede f(5rte usor numele Decienilor, al Oltenilor seTi al
locuitorilor de langa Olt (Alutus) si al Basarabenilor, originarl din
Besserabia seu Bessarabia, cum se numia Tera romandsca in fanta-
nele italiene si polone, in cele din urma secule ale evuluT de mijloc.
In fine geograful Ravennas, pe basa isvorelor grecesci, face amintire de
douS popore invecinate: Bassarini si Melanglini 7

), ale caror locuinje
se aflau in parfile de nord ale Scyfiel mart. Dupa ideile geografice ale au-
torilor mat vechl, regiunile Daciei s& aflau situate de-a drcptul sub polul
nordic, numit si «poIus Geticus»; ast-fel ca Bassarinii luT Ravennas ne
apar din punct de vedere al geografiei si al numelul ca acelasu popor cu
») Hasdcu, Etyra. Magn. III. 2541. 2555.
*) Sommersbcrg, Siles. rer. script. II. 82: MCCLIX. Thartari subiugatis Bessara-
benis (ap. Hasdeu, E. M. III. 2544).
a
) scrisdre a marelul duce litvan Vitold din a. 1429: Walachi Bessarabite
attulerunt nobis quandam descriptionem granicierum et Iocorum per woyewodam Mold-
wanutn uti asserunt occupatorura et a Bessarabitis abstractorum (Ulianitzkil,
Maxepiaati, in Uricarul, vol. XL 39).
*) Instructiunea data ambasadorilor poloni trimisi la imp. Sigismund, a. 1430: woye-

woda Dan Bessarabie, adunatis sibi exercitibus gentium Bessarabicorum ct nonnul-
lorum, Turcorum (Ibid. Uricarul, vol. XI p. 41.)
s
) Dlodori Sic. libr. XXX— XL fr. 16: B«p%«|£y '-ov Gpaxfiv gasi/.ja.
•) riinli lib. III. 16. 7.
') ISaveimatls Cosmogr. ed. Pinder, p. 174.

locuitori! din nor.dul Thracie!, peste car! domnia dinastia Basarabilor. In ce
privesce pe Melanglin!, e! sunt Melanchlaeni autorilor grecescT, 6men! cu

haine negre; tribur! pastorale, respandite in timpurile vech! prin diferite re-
giunl ale Scyfie! meridionale. In deosebi insa, Melanglini! lu! Ravennas — ve-
cin! cu Bassarini! — se par a fl identic! cu asa numifii MSrginenl, car! i-s!
avuse in evul de mijloc un ducat al lor propriu (al Omlasulu!) si can mat p3s-
treza incS pana asta-di acelas! port caracteristic de haine negre, or! inchise ]
).
Am vedut in cele precedente, cat de vechiu este numele Basarabilor,

nu numai in istoria politics, dar si in terminologla geografica', a fSrilor dela
Carpap" si dela DunSrea de jos.
Resulta asa dar, cS din punct de vedere istoric, Spargapifi! lu! Herodot —
regi! Agathyrsilor — sunt identic!, ca familia si ca dinastiS, cu Barsabani! lu!
Diodor, cu Zarabi! lu! Dio si cu Basarabi! seii Basarabesci! din evul de mijloc,
car! domnesc in Tera Hafegulu! ca chines!, in B&nat si Oltenia ca ban!, in
Tdra romandsca ca voivod!, e> peste F3g3ras si Omlas ca domn! si ca due! 2
).
In fine inca o notifa" din istoria dinastie! Agathyrsilor.
Herodot amintesce pe do! reg! a! Agathyrsilor; amendotcu numele de S p ar-

gapithes, care se vede a fi fost un flume de familiS, ereditar si istoric.
Aceleas! esemple le aflam si in istoria Basarabilor roman!.
Pe inscripfiunea de la Campulung din 1364, Alesandru Basarab este numit

«fiul marelu!Basaraba' voivod». Ma! tardiu, fiul lu! Vladislav (III) Basarab
se numesce numai «tenSrul Basarabi voivod, fiulbunulu! Basaraba 1
voi-
vod*. Tot ast-fel si Negoe, din ramura Danescilor, indata ce ajunge domn Ja
1512, incepe a se scrie pretutindinea «BasarabS voivod, fiul prea bunulu!

Basarabi voivod* 3
), ca §i cand «Basarab» s6u «Basaraba» ar fi fost, nu
numai un nume dar si un titlu sacru pentru domnitori! aceste! feYI. Insa!
ne oprim aid, nu ne putem estinde ma! departe 4

).
') Diaconovlch, Encicl. rom. III. 204: MSrgineni, se numesc in Ardeal locuitorii din
Salisce si satele din jur . . . . Marginenii mat inainte se ocupau in mesura mare cu
oieritul, cutrierand cu turmele lor campiile Roraaniel, Basarabie! si Rusiel

sudice.
2
) Cf. Pauli Iovii Hist. lib. XL p. 210: In primis Valacchiae regulos antiquis-
simae stirpis ferunt repetita origine. — Uri il NSsturel in stichurile sale din Pravila
tipiritS la Govora in a. 1640 incS numesce dinastia Basarabilor: «casS prea luminatl si
preantic5».
*) H.isileu, Etym. Magn. III. p. 2546. — Yenelin, E.uj(*-K«Ar,ipcKiia Piuamtu, p. 111. a
1472. — Archiva ist. I. 1. 142.
*) Cf. formele: Baojapso?, Baesdpot, Baas'/piSs?; in doc. ung. Basaras, Bazar as,
Bazarad, Basarath, Bassaratus.
Despre familia lui Anacharsis avem asa dar dupa datele, ce le culesese
Herodot, urmat<5rea tabelS genealogies
SPARGAPITHES (spargapizes)
(Sbarab — Sbarabita, Sbarabiscus, Basarabescu)
-,
rege al Agathyrsilor,
c. 694 a. C.
LYKOS (Lvj>u)
c. 660. a. C. »).
GNURU s. GNUROS (Niun/.=Ncgru)'

c. 627 a. C. *).
Saulios (Saulea). ANACHARSIS s. ANA CHARSIS

rege al Scytilor. (Ana s. d>ua C&rsd)
c. 594 a. C. filosof.
594 3
c. a. C. ).
SPARGAPITHES IDANTHYRSUS
(Sbarab—, Basarabescu) (Munteanul tursan)
rege al Agathyrsilor. 508—506 a. C.
Avem asa dar dupS notifele lut Herodot, un Gnuru (Niuru) sMNegru
(rege al Scyfilor pSstorl), care traise pe la a. 627 a. Chr., si avem un S par-
gapithes, adecS un Sbarab, Basarab sea Basarabescu, ca rege
al Agathyrsilor, s6u al pSrfilor de apus ale Transilvaniel, care domnise pe
la a. 694 a. Chr., in aceleasl timpurl cu Numa Pompiliu al RomeT.

Anacharsis, dupS cum ne spun fantanele grecescT, mai compuse si o lu-
crare in versurl despre legile Scyfilor pastorl.

Despre legile Agathyrsilor, scrise in versuri, am vedut, ca amintesce si
Aristotele.
In tot casul redacfiunea legilor scyte seii agatbyrse, ce se atribue lui Ana-
charsis, era cu mult mai vechia.
Turdulii sen Turditanil din peninsula iberica, carl emigrase in timpuri forte
J
) La acesta genealogia apartine si notita ce o aflam la Apollodor (III. 10. 1), ca o
fica a titanului Atlas, numita Celaeno (Negra), a Cost mama unul asa numit Lykos
(rege?), trecut la vietS nemuritrire in insulele Fericitilor (dcla gurile DimSrii).
!
) Negru Voda, descalecatoriul ferel rom&nescT, inc5 era din familia Basara-
bilor, dupa cum resulta din un chrisov al lui Mateiu Basarab de la a. 1636 si din in-
scripfiunile mSnastirii de la Campulung.
s
) Suida ne spune, c& Anacharsis ar fi fost contemporan al lui Croesus, care a trS.it
in timpul de la a. 595—525 a. Chr. No! am luat ins3 pentru vidta lui Anarcharsis ca
data mai sigurS a. 594, cand Solon a fost ales ca archont, cu misiunea s& compileze si
redacteze legi noue pentru Athenieni, in care timp, densul primise -'isita lui Anacharsis.
in ce privesce cronologia ascendentilor lui Anacharsis, nol am avut in vedere legea
stabilita de Herodot (If, 142; VI, 98) si de alt! autorl modernl, ca trei generatium fac
o suta de anl.
.
obscure din p3rp'Ie de apus ale Transilvaniel, inca" cum ne co-

aveau, dupli
munica Strabo, un codice de legi scris in versurl, vecM, dup3 cum spuneaii
densil, de 6000 am".
Putem ast-fel considera ca un fapt positiv, cS legile lui Solon au fost

•in mare parte o compilafiune si imitafiune dupa" legile politice si civile ale
Scyjilor de la Carpafi si DunSrea de jos; institujiuni, carl aveau din o

1
vechime depSrtatS auctoritatea unor legi divine, carl tot-o-data mal erau si
legi stnimosescl pentru concetatenil lui Solon, fiind-ca" dup& cum scrie Plato,
Athenienii i-sl reduceaii originea lor la Atlantis, seii la regatul eel vechiu
al lui Atlas din nordul Istrului.
Ill
Venim acum in particular la colecfiunea cea vechiS de leg! a Daciel, nu-

mita la Iornande Leges Bellagines, cart se mal aflau incct scrise pe la
jum&tatea seculului al Vl-lea d. Chr.

In documentele istorice ale Transilvaniei, Ungariel, Poloniei, TeYel roma-
nesci si MoldoveT, se face adese ori amintire de o lege particulars a Ro-

manilor dela Carpafi, numita:
In Banat: antiqua
approbata lex districtuum volahica-
et
lium universorum x); jus Wolachie 2); lex et approbata consuetudo ); s
antiqua consuetudo 4
); doctrina nobis a deo data B
);
In T6ra. FSgarasuluI: lex Valachorum ); antiqua lex huius terre 7

);
vetus huius terre consuetudo; jus et consuetudo vetus; a videknek r6gi t3r-
venyek, legile cele vechi ale {inutulul 8

);
») Pesty, Olah keriiletek, 82. 1478: Nos .... vice Bani Zewrinienses . . . Quod ipse pre-
fatus Georgius duodecimo se personis sacramentum deponere teneatur juxta antiquam
et approbatam legem districtuum volahicalium universorum.
2
) Pesty, A Szor. Bans. III. 134—5. 1500. Nos .... Bani Zewrinienses .... quod nullo
ampliori documento edem partes sua allegata: Jure volachie requirente coram
nobis probare potuerunt. — Ibid. 1500. 136: omnes dotes ab eodem Nobili Georgio
. . . .
Gaman .... Jure wolachie requirente rehabere et recipere sperarent.

3
) Pesty, A Szor. Bansdg. III. 253. 1548.
*) Pesty, A Szor. Bans. III. 273. 1555.

6
) Pesty, A SzSr. Bins. 1.16. 1494.
e
) Kolozsv&ri ^sKelemen, Monum. Hung, juridico-historica, 1.173.1508: quia in lege
Valachorum hereditate3 sexum femineum non concernunt.
') Bensusanu, Monumente p. ist. f. Fagarasului (1885), p. 74.
8
) Densusanu, Monum. p. ist. f • FSgSrasului, p. 17.. 21. 76. 80.
In Ungaria: antiqua Valachorum lex et consuetudo J); mos Vala-

chorum ;
In Polonia: jus valachicum 2

); jus et consuetudo Valachorum 3
);
In Tera romanesca intr'un document de la 1591: lege DumnedeescS 4

);
<5r in prefafa Legiuirii lui Ion Caragea de la 1818: «pravilniccsca condicS

scrisa», ce aii avut'o Tera romanesca «din ve chime* 5
), cu totiil deo-
sebita de pravilele impSratesci ale Romanilor ;
In Moldova: lege betrana );
In Serbia: aAKOHk Haa^wa\k, legea Romanilor 7

), si CT,\pkiii sakohz, legea
8
vechia ).
Acesta lege, dupa cum rcsulta din textele oficiale ale documentelor, con-
p'nea diferite disposifium din domeniul dreptului public: cu privire la orga-
nisarea politick, judiciara, fiscala si military a banatelor, voivodatelor, pro-
vincielor, districtelor, chinesiatelor si comunelor romanesci ; regule cu privire

la drepturile si obligamintele diferitelor clase ale societafil, ale preoplor,
voivodilor, chinesilor, boierilor si militarilor, insarcina|i cu apararea cetafilor
seii castrelor, a frontierelor, vadurilor si drumurilor, de asemenea cu pri-
vire la condifiunea teranilor (vecinilor, iobagilor, clacasilor) fafa de clasele

privilegiate. Mai aflam in acesta lege un sistem de disposifiuni din dome-
niul dreptului privat: cu privire la proprietate si posesiune, la obligap'unl,
succesiunT, drept matrimonial si procedure inaintea instanfelor judecatorescl.
') Pio, Abstammung d. Rumanen, 142. 1493: eisdemque (Valachis pertinentiarum

Krayna) more sol it o . , . Vojvodam, quern maluerint pro se eligere permittatis ....
Praeterea antiqua eorum lego vitulum trium annorum .... ab eisdem .... exigatis.
2
) Hasdeu, Arch. ist. II. 117. 1569 : Sigismundus (concede intemeiarea unui sat rom. in
cSpit, Zambor) ad ea onera dacias et tributa pendenda quae aliae Villae
nostrae...in eodem jure Wal.ichico locatao nobis penderc consueverunt. — Has-
deu, Ist. Coloniilor rom. in Galifia, p. 79 a. 1532: Nos Sigismundus .... pollicemur quod
incolae villae ejusdem (in dislr. Sanoca) non alio jure nisi ipso Valachico a
nobis et successoribus nostris judicabuntur. — Ibid. p. 98 a, 1572: Nos Sigismundus ....
rex Poloniae .... damus et concedimus facultatem .... in omnibus et singulis causis
parvis et magnis tam ratione fundi, injuriarum, quam ratione criminis cujus-
cumque jure Valachico, judicandi, sententiandique poenisque . . . . afficiendi.
3
) Pic, Abst. d. Rum. p. 142. 1493.
*) EAax'^-fi^^ripcKiia rpxauThj, p. 232 (ap. Hasdeu, Arch. ist. III. 147).

5
) Legiuirea lu! Io loan George Caragea VV. din 1818. (Prefata $i pitacul c3.tre ispr5v-
nicil judetelor).
c
) Chrisov de la Stefan al V-lea, eel Tener (Uricarul, 1. 139).
') Chrisovul "Taruluf Dusan, a, 1348 (Hasdeu, Archiva ist. III. 120):
s
) Hasden, Archiva ist. IIL 143.
. n
in fine unele disposifiuni se referiau la penalitafile, ce aveau sg se aplice

facatorilor de rele. Cu deosebire, ac^sta lege era f6rte severS faf& cu cei ce
distrugeau recoltele si carl furau vitele dela pasune, orl din turme.
Din acestji codificafiune imemoriaia, numita «Lex antiqua Valachorutru, ni
s'aii p&strat unele importante fragmente in asa numitele Statute si Con-

stitujiuni ale Teref FagSrasuluT din sec. XVI si XVII, carl prin disposi-
{iunile, ce le confin, si prin forma lor de redacfiune, se deosebesc de statutele,
constitufiunile si legile particulare ale celor alalte nap'onalitSti din Transil-

vania, Ungaria si Polonia.
Noi vom reproduce aid cate-va dispositiuni din acest3 «Lex antiqua Va-
1
lachorum*-, punendu-le tot-o-data in paralela cu unele fragmente din legile
celor XII tabule romane, cum si cu alte percepte din legile vechl ale po-
poruluT pelasg.
Leges XII labularum Lex antiqua Yalachorum J

).
si diferite alte dispositiunl din dreptul

consuetudinar antic.
1.
Baca boieriul inceiezd din vie'fd fdrd se aibd moscenitorX in linie bdrbdtescd, mosiile
sale ereditarl vor trece la frafil condivisionatt ; in lipsa acestora, succesiunea in averea
imobiliara se cuvine domnulul pdmentesc, fiind-cd duj>a legea romdne'scd, mosiile

nu tree la sexul femeiesc.
Tab. V: Statuta Distr. Fogaras (173):
Si intestato moritur cuius suus heres Quando Boyaronera mori contigerit et
nee (escit), agnatus proximus familiam heredes non habuerit mas- — — Si
habeto. 8 culo caruerit: et filiam habuerit .... fra-

)
Si agnatus nee escit, gentilis familiam tres d i u si onal es puellam (cum
i
nancitor. quarta parte puellari) contentant et here-

ditates ad se redimant. Casu vero quod
Lex Romana Utmensis: ,;„ .... -
fratnbus diuisionahbus denceret
... ,
,.;:
_,
1J om i
.
-
Ille homo qui sic moritur, qui testa- nus terrestris puellam de talibus
raentum non faciat sua ercditas hereditatibus excludere valeat . . . . Quia i
si filii non sunt, ad suos propincos qui lege Valachorum hereditates sexum
de patre sunt (debet pervenire) . . . nam femineum non concernunt.
ipsa hereditas ad feminas venire non potest AceeasT ordine de succesiune la nobili-
(Schupfer, L. R. U. p. 96). mea rom&nS din B&nat si Maramures.
Delegitima patron i hereditate. (Digest. (Cf. Pesty, A Sz6r. BAns£g. III. IV —
1. XXXVIII. 16. 3). Mihalyi, Dipl. Maram. p. 257. 1421 et
passim).
') O parte din disposijiunile legale, a urmczS aid, sunt luate din Statutele Terel F3gara;ulul
(FogarasvideVi Statutumok) din a. 1508 si din C o n s t i t u ( i u n i 1 e Districtulul "Jit el FSgSrajulut
(Const'uutiones Districts Terrae Fogaras), compilate in sec. XVI—XVII si publicate in Monumenta Hun-
gariae juridico-historica de Dr. Kolozsvari Sandor si Dr. 6vari Kelemen, (Tom. 1, Budapest, 1S85).
Paginele Statutelor si Constitutiunilor indicate mat sus se refer la acestX colectiune.
2) A se vedtS Goodwin, Le XII Tavole dell' antica Roma (CHti di Castello, 18S7) si Dirk sen, Ueber-
sicht d. bisherigen Versuche zur Critik u. Herstellung d. Zwblftafel-Fragmente (1824).
NIC. DENSUflANU. E>6

2.
Despre dreptul teranilor la ghindd din padurile dommlor pdmenlesct si ale boierilor.
Plinii lib. XVI. 6: Statuta Distr. Fogaras (p 175):

Cautum est practerea, lego XII tabula- dum glandines fcrtiles erunt . . . . nee
rum, ut glandem in alienum fiindum pro- domini Terrestres, ncc Boyarones a colonis
cidentem Iiceret coliigcre. exigere waleant quicquam.
3.
Pedepse judiciare in contra celor ce dislrug valul orasuluX si mormintcle.
Tab. X: Constit. T. Fogaras (p. 321):
Ne forum sepulcri bustumque usuca- Contra V all i circa Oppidurn jacentis et

piatur. (Cf. Cicero, Leg. II. 24). Sepulcri diruptores poena declaratur.
Cicero, De Leg. II. 9:
Deorum Manium jura sacra sunto. Hos

teto datos, divos habento (Leg. sacr.).
Herodot, IV. 127 : Idantbyrsus, regele
Scy{ilor pastorl, catre Darie, regele Persilor:
«Daca tu voesci se ajungi cat ma! in graba
la o lupti cu not, atunc! se scii, cS. avem
morminte pirin tescl; vedfde !e cautS
1
si daca le vei gasi, cerca s6 le distrug! si
atunci vel ved6, dacii not ne vom lupta cu

vol pentru morminte,, on nu ?>
4.
Despre eel ce ocupa in mod ilegal casa seii curtea altuia dela sate, ori dela mosil.
Tab. VII: Statuta Distr. Fogaras (171):

Hortus. — Haeredium. — Tugurium. Qui domum vel curiam vel hortum
in aliqua villa, vel terris, agris, siue
pratis eiusdem . . . . absque Juris ordine
potentialiter occupauerint etc.
Despre limitaria pamenturilor vecitie.
Virgilii Aen. XI L 897: Constit. T. Fogaras (p. 323):
S a x u m antiquum ingens... .Limes quicumque . . , . runcatas Terras habent,

agro positus, litem ut disccrneret arvis. cum vicinis et commetaneis suis in bona
(Cf. Homeri II. XXI. 405;. harmonia signent, magnis et praestan-
tibus lapidibus. (Cf. ibid. p. 323).
6.
Controverssle de hotare inlre mosiile vecine se regulezd prin arbitril.
In controversele «de finibus regundis», Pesty, Krasso varm. tort. Ill, 25. 1347:
XII tabule dispuneau a se da
legile celor
trei arbitri ca judecStorT.
Ita ereccionem ipsarum metarum
ordinassent.... quod partes adducent com-
Cicero, De leg. I. 21:
muniter quatuor probos viros....
Controversia nata est de finibus: in qua Quiquidem. . . . iusticiam inter ipsas partes
(ex XII tabulis) tres arbitri fines observent, vadant et videant illas veras
regemus. et rectas metaserectas exantiquo.
In actione finium regundorum, illud (Cf. Pesty, A Szor. Bans. III. 55. 1448). '
observandum esse, quod ad exemplum quo- Pesty, A Szor. Bansag, III. 145. 1503:
dammodo eius legis (XII tab.) scriplurn est
Banus Zcwrin ien S s .... vtrasque partes
i
3 ;-
' '& • • • amonuimus, vt certos probos nobiles
viros ad id sufficientes iuxta ritum (le-
gem) Volahie eligant et adoptent etc.
Despre reambulacio et metarum
ereccio iuxta modum Olachorum
in Maramures, se face amintire intf'un do-
cument publicat de Mihalyi, Dipl. Ma-
ram. 31. 1353.
7.
Despre eel ce insulla J>e cine-va inaintea tribunaluhtt.

Tab. VIII: Statuta Distr. Fogaras (p. 174):
Si injuriam faxit alteri viginti quin- In sede Judiciaria alter alteri verba de-
que aeris poenae sunto. honestatoria dixerit, tunc ille conuin-
catur in floreno vno. (Cf. Constit. T. Fo-
garas, p. 305).
8.
Despre boieril, cart se substrag dela pldtirea eontrihitiunilor si in modul acesta

pagubesc pe tlrauil lor.
Tab. VIII: Constit. T. Fogaras (p. 326):
Patronus si clienti fraudem fecerit . . . . quicunque inter Boerones in
sacer esto. dolo deprehensi (quod in miserae
fuerint
Plebis maximam ruinam contributionem sub-
terfugiant) eorum domos .... occupare pos-
sint illi qui pro talibus fraudulent (i)s i
tributum deposuerint.
9.
Cand vitele cui-va, marl ori mid, fae stricdciunl pe locurile altuia.
Si quadrupes paupcriem fecisse dica- Constit. T. Fogaras (p. 317):

tur, actio ex lege duodecim tabularum de- Si pecora de die aliqua Loca invaserint
scendit (Dig. 1. IX. 1. 1). intcrdicta, ncc adeo notabilem damnum in-
tulerint, singulum Tecus redimatur Den, 1.
(Cf. Statuta, p. 171).
Ibid. p. 317:
Si (pecora) vero n octu intraverint, neque

adeo magnum damnum feccrint, pariter a
singulo pecore solvantur den. 2.
10.
Despre eel ce pasc cu vitele lor semenaiurih si livedile altuia, orl furd de pe
campurl ie'rbd, ovis si bucate.
Plinii H. N. lib. XVIII. 3. 4: Constit. T. Fogaras (p. 317):

Frugem quidem aratro quaesitam fur- Si quis potentiose .... sua pecora in
tim noctu pavisse, ac secuisse, puberi XII vetita aliorum Loca videlicet segetes, pra-
tabulis capitale erat: suspensumque turn, impelleret in tali casu ipse et
Cereri necari jubebant, gravius quam in ho- pecora ejus capiantur et se redimat fl.
micidio convictum: impubem Praetorisarbi- 12. insuper damnum juxta aestimationem

tratu verberari, noxiamque duplione decerni. solvaf.
884 PELASGII SEU PROTO-LATINU
Constit. T. Fogaras (p. 320):

.... qui Herbara, Avenam,ac cuius-
cunque generis, et spccici frumentum ex
campis invehunt ac qui suspicioni
. . . .
obnoxiantur, (Portarii) cos significent. (Cf.

ibid. p. 318).
11.
Des/re furul, care sparge casele, ori intra J>e feristrd.
Tab. VIII: Statuta Distr. Fogaras, (p. 175):
Si nox furtum factum sit si im occisit Qui domos aliorum fodcrint, wel de fe-
iure caesus esto. (Cf. Macrob. Saturn. nestra intrauerint, capite priuentur.
I. 4).
12.
Des/re furul, care se ridica asupra celor ce voiesc si- 1 prindd.
Cicero pro M. Tullio, fragm. 10: Constit. T. Fogaras (p. 318):
Atque ille legem mihi de XII tabulis re- Si quis vero insurgeret, et se capi,
citavit, quae permittit ut furem noctu aut pecora sua ex loco vetito impelli non
liceat occidere, et luci si se telo dcfendat. sineret, eotum contumax in fl. 24. convin-
catur.
Cicero pro Milone, c. 3:
Indreptarea lege! (ed. 1652), c. 247:
Quod .duodecim tabulae noctu r-
. .
num furem, quoquo modojdiurnum au- Cela ce va ucide furul, candu-1 va

tem, si se telo defenderit, interfici impune gasi furandu-Ibucatele, acela nu se va certa
voluerunt. . . . . de se va afla, ca au sarit asupra sta-
panuhu cu bucatele.
13.
Pede'psd de mdrle fentru eel ce fura oi, porci seii alle vite, mart orl mid.
Gaius, Comment. III. §. 189: Statuta Distr. Fogaras (p. 174):
Poena manifesti furti ex lege XII ta- Ex parte furum observetur antiquis
bularum capi talis erat. modis, ita videlicet, quod si vnum ouem
vel porcum, sive alias pecudes et
Justini Jib. II. 2:
pecora furauerit duodecies tamen soluat,
Nullum scelus apud eos (Scythas) furfo
et sic caput suum reditnat a pati-
gravius quippe : sine tecto munimctitoque
bulo, sicuti hucusque consuetum fuit in
pecora et armenta inter syluas haben-
talibus. <)
tibus, quid silvum csset, si furari liceret?
Un document din a. 1509:
Quod agiles Mussatt et Komsa coram
nobis (Capitaneo T. Fogaras) sunt con-
fessi in hunc modum, quomodo . . . fratrem
ipsorum carnalem Man vocatum quoddam in
furti cinium, pro quo dejure suspendi
debebat, incidisse etc. (Colect. ndstrS ine-
dita).
1) In Zaconicul lut ^tclan Dusan din a. 1349 aflSm de aseinenea unele precepts imprumutate din Lex
antiqua Valachor u m. Aceste dispositiunl ale legit vecM ror.ianescT, trscute in Zaconicul lul Dusan, sunt
de regula" reTi traduse, alterate si defectuose, dupS cum results tn particular din cor»parat.iunea articulelor 37
52, 55, CD si 87 cu textul Statutelor si al Constitutinnilor Jite\ FSgirasuluT. O traducere germanS a codiceluT lut
Dusan se alia la En gel in Allg. Welthistorie, XLIX Tli. 3 Bd. p. 293, si alta frances3 la Ami B o u e in La
Turqule d'Europe, T. IV. (Ed. 1S+0) p. 426.
—
.
14.
Despre eel ce pun foe la casele, finul, ovesul orl paiele altuia.
Gaius, 1. IV. ad legem XII. tabularum: Constit. T. Fogaras (p. 322):
Qui aedes.acervumvc frumenti in Protocollo de praecautione eorundem

iuxta domum positum combusscrit, vinctus, (incendiorum) nonnulli insert! habeantur ar-
verberatus igni necari iubetur (Dig. I. liculi.. . . 1° Nemo versus Platcam in ordine
XLVII. 9. 9). Domorum, Faenum, aut Avenam,
stramen .... collocet.
Statuta Distr. Fogaras (173):

Incediary Ignis Inccndio con-
buran tur.
15.
Despre raniri.
Tab. VIII: Statuta Distr. Fogaras (p: 171):
Si membrum rupsit, ni cum eo pacit Prius erat consuetudo, quod pro effu-
talio esto (Festus). sione sanguinis florenos 13 pro birsa-
Propter os vero fractum aut collisum gio exigebant.
trecentorumassium poena (ex lege XII tab.)
Constit. Distr. T. Fogaras (p. 316. 330):
erut (Gaii Comm. III. 223).— Cf. Instit. D.
.... si ... . rusticum Nobilis incruenta-
lustiniani, 1. IV. 4.
verit (mulctctur) fl. 3.
16.
Despre eel ce vor ucide pe alfit cu anna, veniu, orl cu vrajl.
Si quis riominem liberum dolo sciens StatutumComitatusHunyadiensis, a. 1773.

morti duit paricidas csto. (Leges regiae). (p. 494):
Tab. VIII: Quicunque e praedestinata malitia

— ....aliquem quocunque telo, pharmaco,
Qui malum carmen incantasset
aut arte magica Occident ... capitis
Malum venenum.
.
amputatione punietur.
17.
Despre eel ce inirebuinte'zd farmece, ca se iee mana din simina'turtle altuia.
Tab. VIII: Teodorescu, Poesil pop. (p. 384):
Qui fruges excantassit- •Neve Descantec pentru desfacutul farmecelor:

alienam segetem pellexeris. <Fapt cu Iuatul manii vacilor si a oilor
.... fapt cu Iuatul ma nil graului si
a papusoiului 51 a tdte semenatu-
rile.... Luna luminatS, se vii se iei faptul
din tarina mea, din gradina mca etc.»
Credinta, despre luarea manei din s2-
mgnaturT cu vraji, a existat, dup5 cum
vedem, si la poporul roman ; a trebuit ast-
fel, ca vechia lege romanesca se contina o
dispositiune penala §i in privinta acesta,
dupS cum era cuprinsi in cele XII tabule
si in Lex Baiuvariorum, tit. XII: si quis
messes alterius initiaverit maleficis arti-
bus etc.
:
18.
Despre trdddtorl si cei ce se ridicd in contra autorttdtil.
Lex duodecim tabularum iubet, eum qui Statuta Distr. Fogaras (p,? 170):
hostem concitaverit, quivecivem hosti tra- Proditores, infideles Caslfi, capite pri-
diderit, capite puniri (Dig. 1. XLVIII. 4. 3). ventur.
Cicero pro M. Tullio, fragm. 10: Ibid. (p. 175):
rccitavit . . . 1 ege m
an ti quam de legi- Qui.... contra Castcllanos vel Officialcs
bus sacratis, quae jubeat impune occidi et homines eorum insurgere auderent ex
eum, qui tribunurn plebis pulsaverit. tunc capite priventur.
19.
Despre cei carl fug din luptd in limpid rhboiului.
Livii 1. XXIV, 20 : Schard, Script, rer. Germ. (Ed. 1574),

et recepti perfugae trecenti septua- p. 1276:
ginta ;
quos cum Romam mislsset consul, Haec est Valachorum consuetudo,
virgis in comitio caesi omnes, ac de saxo ut eos omnes qui ex pugna evadentes do-
dej ecti. mum revertuntur suppliciis gravio-
Ibid. XXX, ribus, quam si in beilo cecidis-
1. c. 43
sent afficiant.
De perfugis gravius, quam de fugi-
tivis, consultum; nominis latini qui erant,
securi percussi, Romani in crucem

sublati. (Cf. Dionys. VII. 40).
20.
hi (era Fd.ndrasuiuH, pedepsa pentru perderea capulul se putca pronunta numal de

tribuualul stiperior al aceshil tinut.
Tab. IX: Constit. T. Fogaras (p. 328):

Dc capite ci vis nisi per maximum Quod hoc Districtu Terrae Fogaras
in
comitiatum..., ne ferunto (Cic. Leg. III. non aliud Forum
sit, quod Jus Gladii
4 si 19). habcret (quam Fogarasiensis Sedes Su-
perior, quae etiam Sedes Capitaneatus
appellari solet).
21.
Legea vechid intertiice lesinarea in bisericd peste corpul celul decedat.
Tab. X: Statutum Arbensis civ. (sec. XIV), 1. IV. 12:

Mulieres neve lessum funcris quodUmulieres non possint pro aliquo
wgy liauciuu, "MoTftfo boccare: nisi illo die quo morietur
homo audeat se pro-
.... Insuper nullus
ji cere supra aliquem mortuum in
ecclesia. (Bibl. Acad, din Agram. Ms. Nr. II.
d. 4). <)
i) In scrisorea anexati la acest manuscris, D. Spiridone Murvan scrie : Se ui sono trauie in que si'
Isola (Arbe) delta Popolazione Valacca o Ruroena.
22.
Esiliul, ca f>edej>sd judiciard, pcntru cct ce au comis anumite furlttrt, orl au devastat
mosiile altora cu dmenl arma/l straint.
Esiliul, sub forma dc «aquae et ignis O sentin\a a tribunalulul din FagarSs

interdiction a esistat la Romani inca dela a, 1500:
inainte de ccieXII tabule. (Cf. Dionys. Hal. quod cura ... in opp ido Fogaras iudi-
"• *")• cium faccre conscdissemus... nostrum in- in
dicium cxtitit inducta (sic), quod filius quon-
dam Juga de Berivvoy nomine Man per fur-
ticinium suum amisisset Boierona- . . . .
tum suum .... idem fuisset in exilium po-

silus vt mos predecessoru m fuit
etc. (Col. ndstrS inedita).
In Maramures, sentinta pentru trimi-
terea cul-va in esiliu se pronunta in adu-
narea generala a intregei nobiliml si a frun-
tasilor comitatulul.
Mihalyi, Dipl. Maram. p. 363. 1453):

Nos .... Comes . . . . et universi nobiles Co-
mitatus Maramarosiensis .... nobiles viros
Michaelem et Gcorgium Ficze dictos . . . ratio-
no et prctextu quorundam latronum
alicnorum... . et depopulacionis
possessionis nobilis Petri Gcrhes ....
cum univcrsis proceribus prescripti Comi-
tatus .... (in) exilium duximus ponen-
dos ipsos.... cxul es captivare ct pos-
scssiones eorum depopularc commiseramus.
23.
Pcde.J>se iudiciare pcntru femeile belivc.
Lactantii Div. Inst. lib. 1: Constit. T. Fogaras (p. 333):

Clodius.... refert, Fauni hanc uxorcm Faemina ebria inventa prima vice fl. 1.,
(Fatuam Faunam) fuisse: quae quia contra secundo vero in Cippum inclusa verberi-
morem.... clam vini ollarn ebiberat, et bus aflicialur.
ebria facta erat; virgis myrtcis a viro
usque ad mortem caesa.
Plinii lib. XIV. 14. 2:
Non licebat id (vinum) feminis Romae

bibere .... Egnatii Mecenii uxorem, quod
vinum bibissct e dolio, interfectam fusti
a marito.
24.
Legea vecliia interdict casatoria intre toicrX si tcranl.
Tab. XI: In Tera F5garasuluT, casStoril intre
No patribus cum plebe connubium sit. boicrl si terani nu se faccau.

Legile cele vechi tradifionale (nescrise) &> Romania, casatorii inlre rcdasi si
ale Brachmanilor din India contineau de clacasi nu se fac (Hasdeu, Columna,

asemenea dispositiunea, canu se putea ^- 178).
lua in casStoriaofemeiadinalttrib.
(Diodor. II. 41. — Strabo, XV. 1. 49).
:
25.
Dupd legea vechia romdne'sca, casatoria simultanea cu douS orl mal mulle femtl
era permisd.
Scopul suprera al casatorieT, din punct de In unele pSr^T ale Transilvaniel, a

vedere al legislatiuniT, a fost In timpurile mal esistat inca pana in sec. XVI, obiceiul
archaice inmultirea nemului si conservarea de a ave mai multe femei. Dela a. 1543
statului. incdee insa, legislatiunea Transilvaniel in-
Uranos (Munteanul), ccl mai vechiu rego cepe a lua mesurl severe in contra acestor
de langi muntele Atlas side
al locuitorilor moravurl.
langa Oceanos potamos (Istru), avuse 45
Mon. Hung, jur.-hist. I. 513 :
copii cu mai multe femei (Diod. IN. 57).

Priam, ultimul rege al Troiel, povestescc
Ex communi tocius Vniversitatis Saxo-
lui Achille, ca. a avut 50 copii, din carl 19
num congregatione (a. 1543): Conclusum
est, quod .... Valachi vxores legitimas
de la o singura feraeiS, ex pe eel alalti cu
habentes, et alias superinde ducentes ca-
femeile din casa (Homer, II. XXIV. 495).
Regit Scytilor aveau ma! multe femei
pitis poena plecti debent.
(Herod. IV.' 78). Statutum Com. Hunyad, a. 1773 (p. 494):

La Thraci si Getl csista un vechiu obi- Quicunque (Valachus) Criminc .Bi- . . .
ceiu, ca fie-care barbat se aiba cate 2—12 gamiae, aut Polygamiae semct conta-
fi chiar mat multe feme! (Strabo, VII. 3. minaverit, ac pplluerit, gladio ferietur,
4.- Herod. V. 5).
Decisiunea dietel Transilvaniel din a. 1554
Acest obiceiu aprope ge-
a fost o-data
(In terra Fogaras) viri duas uxores ha-
neral la tote populatiunile de rasa
pclasgS. Tacit (Germ. 18) scrie nam
bentes .... solita poena puniantur (Den-
:
susianu, Doc. priv. ist. Rom. II. 5. 168).

(Germani) prope soli barbarorum sin-
gulis uxoribus contcnti sunt, exceptis ad- Verancii Exp. Solimani (ap. Ilarianu, Te-
sauru, III. 160):
modum paucis, qui . . . . ob nobilitatem plu-
rimis nuptiis ambiuntur. SRedAba * 2C " 2
Licet enim eis (Valachis) omnibus com-
AceleasI moravurf esistau de fapt si in a r - muniter ct duas et tres uxores ha-
ma t a r o m a n a, recrutata din provincii, dupa bere, nobilibus ac potioribus etiam plu-
cum resulta din privilegiile date veterani- res; vaivodis vero quot volunt, liberum est;
lor, prin carl li se conferesce jus connu- ....illarum quoqueliberi, nihil obstante quod
bii numal cu o femeia: dedit et connu- concubinarum speciem prae se ferant ....
bium cum uxoribus, dum taxat singuli pro legitimis habentur, successionesque
singulas; sou: dum taxat singulis ct dominalionis sortiuntur. (Cf. ibid. p. 179).
primis uxoribus (C. I, L. vol. III). Anon. Belae reg. not. c. 11:
Menumorout (dux byhoriensis) ....

p1uri mas habebat arnicas.
Mircea eel Mare, Domnul Terei ro-
manescT, inca a avut copii de la mai multe
femei (En gel, Geschichte d. Walachey,
p. 162).
26.
Legea vechia. romdne'sca permitea desfacerea casatoricl legitime prin repudiare.
Plutarch, Romul. c. 22: Statuta Distr. Fogaras (p. 172):
O ordonanta a lui Romul permitea barba- Boyarones siue rustici valachi

tulul despSrtirea de femeiS $i fJra causi vxoribus proprys matrimonialiter Juncti, si
legitima, sub cohditiune, ca jumetate din maritus wel uxor verum matrimo-
averea barbatului s2 fie adjudecata femeie!, nium non obseruaret; Extunc talis
6r ceea lalta jumState deitel Ceres. pars non obseruans, portionem suamhe- in
Grecia, bar'uatul putea ori cand
In sS reditatibus, quam in rebus amittat, portio
repudieze femeia, sub conditiune, ca vero pars (partis) obsoruantis vna cum he-
se-i restitue lucrurile ce le adusese, ori se-i reditatibus suis sola (salva) remaneat.
platesca lunar cate 9 oboli ca intercse pentru
Statuta Distr. Eogaras (p. 172):
fic-care minagrecesca. (Pauly, Real-Encycl.
II [1842] v. Divortium).
Boyarones more et lege ipsorum
Ccle XII tabule, pcrmiteau de asernenea
vxores a se abycere vcllent et cum
easdem (sic) amplius manere nollent, pars
repudiarea, sub condifiune, de a se da
femeiei lucrurile, ce le adusese. (C i c Phil.
separans, castellano .... soluat pro birsa-
.
II. 28: suas res sibi habere jussit ex duo-

gio fiorenum vnum. Rusticus Valachus
decim tabulis. Claves ademit; exegit).
similiter, uxorem abycerevoluit .... bo-
yaroni suo .... soluat asporas noucm.
Gratiani De I. Ileraclide Despota (Ed.

1759) p. 21:
Matrimonia viri (Valachi) vel minimis de
causissaepesolvunt remisso uxori nun-
cio pensisque fisco duodecim denariis.
Wrancii De situ Transsylvaniae, Molda-

viae etc. (ap. Ilarianu, Tesauru, III. p. 179):
matrimonia ... dato repudii libello,
et pecunia quadam admodum modica, in
signum dissolutac desponsationis uxori rcd-
dita, dirimere nullum nefas est.
27.
Dupa legea vechid romdnesca, cdsdloriile stidiuilor at femel romane, in uifi/iusul

teritoriulul romdn, erau prohibite. ast-fel de cdsdlorU nelegitimd ntt putea sc confe-
re'scd strdiuulul si copiilor set nicl drepturl politice, nicl civile, pe pdmeniul romanesc.
Seneca, De Benef. IV. 35: Revista noua, An. III. 302. Chrisovul lul
Promisi matrimonium; postea

tibi filiam in Ion Stefan Michaiu Racovita din a. 1764:
peregrinus apparuisti; non est mihi De vreme ce strainif, caril vin aici in
cum externo connubium. Eadcm res tdra. .... se si insora, e'e iau femel de
me defendit, quae vetat. (Cf, Liviu, lib. aicidepament sifetedeboiarlsii
XLIII. 3. cu multc fclurl de mijlociri intra si in rdndul
boiarilor cu diregatorii .... obiceiu, ce
reu s'a inradacinat aici inpamfin-
tul terei, hotSrim Domnia mea, ca de
acum inninte nimenl din strain! se nu
se mal Insdrc aici In pamentul te-
rei si se ia fata de pamentean si
pamentenii iarasi sa nu indras-
ndsca a-si da pe fia sa sau alte
rudenii dupa strain!, macar or! cine
ar pentru ca ori care de acum inainte va
fi,
face peste porunca si hotarirea aedsta a

Domnie! mele se scie, ca cei insurat! se
vor isgoni din pamentul terei impreuna cu
femeia, si tota averea lorse valua
pe sema Domniei etc.
28.
DuJ>d vidua lege romanc'sca, strainil erau incafabill de a castiga si siapaili avcre
imobiliara pt ieritoriul dislriclelor, or! al terilor romanescl.
Tab. Ill % VI): Pcsty, A Szorcny varmegyei olah kcriile-

Adversus host em aeterna auctoritas. tek, p. 73 — 74. a. 1457:
Cicero, De off. I. 12: Nos Ladislaus Dei gr. Hungarie .... Rex
Ho st is enim apud majorcs nostros is .... omnia et singula eorundem Vala-
dicebatur, quem nunc peregri num dici- chorum et Keni zioru m priuilegia . . .
mus. Indicant duodecim Tabulae: «ut status perpetuo valitura, roboramus .... Et . . . .
dies cum hoste», itemque: «adversus hos- decrcuimus a modo

posterum in prefatis
in
tem aeterna auctoritas». octo districtibus (Valachorum) nullo un-

Ast-fel strSinul (hostis), dup& ecle XII quam tempore alicuio extraneo
tabule, nu avea nici drepturile publice, nicl possessiones ct villas donare.
drepturile civile ale cetatianulut roman. In Pesty, A Szor. Bansag. III. 300. 1561:
particular, nu avea dreptul de
el a cum-
Nicohus pobora in vniversitatis dominorum
pera, de a poseda si dc a vinde in mod
nobilium Comitatus Zewriniensis (nomine)
legitim (jus commercii).
asscrens: habere ipsam vnivcrsitatem nobi-
In contra strainuluT, dreptul dc pro-
lium efficacia priuilegia, ne vide-
prietate side posesiune, al cetStianului si al
statului roman, nu so prescria in veci.

licet maiestas Rcgia cuipiam in
Comitatu ipso Zewriniensi Bona
non habenti Bona conferrc possit.
Acesta dispositiunc a Iegii romanescl este
archaica. O romana din a. 201
inscriptiune
.d. Chr. amintesce de legile antice ale
locuitorilor din Tyra (Cetate alba, Ak-hcr-
man), dupa. carl singurl numai rcprescn-
tantil municipiuluT Tyra, nu imperatul, pu-
teau se confei<Ssca unui strain dreptul de
cetatian in acesta localitate.
'
C. I. L. vol. III. nr. 7S1
Epistula imp. Scveri ct Caracallae ad He-

raclitum: quod attinet ad ipsos T.yranos
quique ab iis secundum leges eorum
in numerura civium adsumpti sunt, ex
pristino more nihil mutarc volumus.
. In a. 1525, bctranii tfirguluf Vasl ui u ccr

de la Voda eel tener se
Stefan le faca drep-
tate pe legea betrana, se iee din ma-
nile Armenilor, Jidovilor si Grecilor locu-
rilede casa, fenatele si prisecile, fiind-ca,
dupa legea betrana, strainil nu au drept
se cumperc ocim, locuri de casa, de Innate,
de prised. Er Domnul holaresce: <ma ocini
nimenl, vcri care strain, fire-ar si Grec,
n'are volnicie in pSmentul nostru
moldovenesc a tine verl a birui>
(Uricariul, I. 139).
i
PELASGII DE NORD. 89]
29.
DuJ>d legea vechid romdnescd, Sdmbita era (fiua lega/d deslinald j>e;itru audic/i/e
inapt tea tribunalului.
Lex Alamannorum, XXXVI: tit. Constit. Distr. T. Fogaras (p. 304):

1. Con vcntus autem secundum consve- Juxta antiquum et in praesens usque
tudinem antiquam fiat in omni cen- retentum modum acconsvetudinem
tena coram Comite . . . et coram Centenario. terminus Celebrationis Sedis Judiciariae
2. Ipsum placitum fiat de sabbato in praefixus est dies Sabbathi.
sabbatum.
Inca inainte de introducerea crestinismului esista la poporul roman un ciclu calendari-

stic de 7 dile, despre care insa vechil autorl nu fac apropc nici o amintire. A septca cj
din acest ciclu se numia sabbatum.

In acesta privinta, Suida (v. Saratov) scrie: Sambeta era a seplea di din ciclul
de septe dile, pe care o veneraii Romanii*.
Filosoful Seneca, nascut in Hispania la a. 3 d Chr., amintesce de asemenea (Epist. 95),
ca esista un obiceiu vechiu la Roman! se aprincla candelele in diua dc Sambeta (Accen-
dere aliquem lucernam sabbatis).
DupS Ovidiu (R. Am. 219) insa, Samb e tele eravi venerate do calre peregrin! (pc-
regrina sabbata);'o numire gencrala, care dupa cum vedem se raporta la tot! strain!!, nu
numal la Ebre!.
Un vechiO oras cu numele Sabata se afla situat pe teritoriul Etruriei, langi un lac
frumos, in apropiere de Roma (Strabo, V. 2. 9). Liviu (XXVI 33) amintesce dc o grupa de
locuitor! numit! Saba tin i de pe teritoriul Campaniei.
Este afari de or! ce indoiela, ca la populatiunile de rasa pclasga, numele dile! septema-
nale «SambStS» este anterior crestinismuluT. si ca prin urmare nu estc biblic.
Sabini! si Umbriiadoraii pe o vechia divinitate nationala, sub numele de Sab us (Dio-
nys. II. 49. — Si!. Ital. VII. 424). Acelasi Sabus, numit dc Virgiliu Sabinus, ne ma!
apare ca un straroos al rcgelul Latinus (Aen. VII. 178).
In Thracia, dupa cum ne spunc Macrobiu (Sat. I. 18), Liber pater scu Bacchus era
adorat ca divinitate a sdrclu! sub numele de Sebazius, Sabazius, Sabadius,
(un cuvent compus din Saba(s) si dius, Saba deul); undc ma! avea si un templu de
forma, rotunda pe o colina, numita Zilmissus.
Acest Sabadius seQ Sabazius al Thracilor, or! cu alte cuvinte al populatiunilor gete,
ne apare ca una si aceeas! divinitate cu Sabus al Umbrilor, Sabinilorsi Latinilor. Aceste!
divinitat! sola re se vede, ca a fost consecrata la semintile vech! pelasge diua a jeptea
din s2pteman5, sabbatum, rom. Sambeta.
In dialectul Venetian, Samb£ta se numesce si asta-dl Sab o (Boerio, Diz. d. dial, venez.
1861, p. 590), adeca diua consecrata lu! Sabus. In provincia Neapolulu! se ma! aude si
in timpurile nostre espresiunca caracteristica pentru acesta <Ji: nun e'e sabetto
senza sole, «nu e Sambeti fara sore* (Andreoli, Voc. napol.-ital. p. 578).
In Transilvania ma! aflam inca unele urmc importante despre cultul divinitajii Sabus.
Una din manastirile cele ma! vech! si ma! celebre ale fere! Fagarasulu! a fost cea de
la Sambeta, o localitate, al care! nume deriva fara indoiela dela un vechiu sanctuariu
al divinitStil adorate o-data acolo,
In dialectele medievale ale Galliei (FrancieT), cjiua Sambetei se numia sambba-di

(Littrd, Diet. v. Samedi), un terrain, in care vechia divinitate Sabus ne apare sub numcle
de Sambba.
In Transilvania, se mai audia pe la inccputul sec. XlX-Iea cuventul Sam be a si sfan-
tul Sambean, ca o formula de intarire scu dejuramfint (Lexicon valach.-lat., Budac,
1825, v. Simbe).
Cele 9 nimfe (muse), carl insofiau pe Sabizius in caletoriile sale (Diod. IV. 4. 1) se nu-
mesc in descantecele rom&ne «noui sambe albe» (Schmidt, Das Jahr u. s. Tage, p.
15). Probe evidente, ca Saba-zius al Thraco-Getilor era identic cu Sabus sicuSam-

bea, de la care deriva numcle dilei Sambeta.
Vechiul us, de a tine judecatile in diua do Sambeta, i-1 aflam conservat si in Lex
Alamannorum.
In fine aceeast consuctudine a esistat o data si in partile de sus ale Italiei. In provincia
Boloniel se mai aude si asta-dl cspresiunea: «mancar un sabet a on» (i lipsesce cul-va
Sambeta), cu intelesul de : «non aver tuto il suo giudizio*, adeca. «a remand scurtat in
drepturile sale» (Berti, Voc. bologn.-ital. II. 275).
Din aedsta disposijiune a legil vechi resulta a.sa dar, ca Sabus seu Saba-zius a fost o
divinitate principals a triburilor pelasge din nordul Dunarii de jos.
Nume personale si de familie Savu, Savul si Saulea sunt pana asta-dT forte res-
pandite in tera FagSrasului si in judctul Muscelului din Romania. Pe la a. 1679 aflam

pe un Sava Basarab (Hasdefl, Etym. magn. Ill, 2543).
Fratele lui Anacharsis (594 a. C.) p6rta la Herodot numele de Saulios (Saulea).
Sfantul crestin Sava (Sabas), inecat in apa Buzeulul (Musaeus), inca a fost originar din
Dacia (Acta S. Sabae martyr, in Acta Sanct. Hung. I. p. 199).
IV
DupS cum vedem, acesta legiuire vechia a poporului roman, numita «Lex
antiqua Valachorum>, «antiqua et approbata lex districtuum volahicalium uni-
versorum*, «Jus Volahie» si «Jus valahicum*, ce continea disposijiunt din
tote ramurile dreptulai public si privat, se reduce la o vechime forte de-

partata.
Fara indoiela, ca acesta constitufiune tradip'onala a poporului roman este

In fond una si aceeasi cu asa numitele Leges Bellagines din sec. VI,
despre can ne face amintire Jornande 1
).
x
) Statutele Jerei FagarasuluT (Fogarasviddki Statutumok) din 1508, ne apar, in
cc privesce particularitatile limbcT, numai ca o simpla traducere latina de pe un text r o -
man esc mai vechiu, dupa cum acesta resulta din espresiunile: grauitates Boyaro-
num (grcutatile boierilor); filiam pre fa cere haeredem masculinum; fur iste solito more
vocatur Induspes (fur, care intra pe din dos); proditionc domus (pradaciunea casei);
humanitatem amittant (se pcrda omenia), unapinta vini (o pinta sdu cupa de vin).
Aici cuv6ntul Bellagines are insS o semnificafiune ctnicS '); este o

espresiune identic^ cu Bellacenae seu Bella corum, adcca Legile B el-
lac lor, cum se mai numiaii in epoca romana unele
i triburi barbare ale
familiel pelasge.
Terminul geografic de Blacena ni se p'resinta la DunaY-ea de jos incS
cu 200 an! mai inainte de timpurile lui Jornande.

In actclc conciliului Jinut la Sardica (Sofia) in a. 343, afiam pe lang& al^t
episcopl ai DacieT aureliane si pe un Athenodorus a Dacia de Bla-

cena 2
). Aici «Blacena» pdte s& fie numele orasului de resedinfi al episcopulul
Athenodor; insa pdte sS fie si numele eparchiei sale. !n tot casul, «Blacena»
este o numire topografica' dela Dunarea de jos, si care ne indicS cS acest
oras, ori tinut, a fost locuit de Bla ceni inca" inainte timpurile lui Jornande.
Acelasi infeles cu numele de Leges Bellagines si Lex Valacho-

r u m i-1 avea in sec. Ill a. Chr. si terminul grecesc de Blacennomion
(leloz, vectiga!), derivat din Blaconnomos, o lege traditional^, dupS care
se guvernau Blachir stabilifi in paYfile de jos ale NiluluT 3
).
In ce privesce manuscrisul al doilea, sub numele de Constitutlones Districtus
Terrae Fogaras, acesta continea in mare parte numai simple estrase din o con-
dica mai vechiS de articule si edicte (Protocollares articuli et edicta. Tit. XIX.
art. 9), si care se pistra la CSpitanatul "T/erel Fag&rasului. Unele dispositiunl din Con-
stitutiunile aceste p6rt5 datele de 1635 si 1690; altele insa amintesc de Dux sû Du-
celc FagSrafului (Tit. XIX, art. 4), si de vajvodales homines, un fel de comisari
judec&toresci al voivodului; o numire ce se vede a fi remas din timpurl vechl, de <5re ce
Capitanul T. FSgarasului, care tinea mai tardiu locul Voivodului de o-dinidr5, avea dreptul
sa pedeps6sc<L pe acesti comisari; erau asa dar insarcinatii sei (quos [vajvodales homi-
nes] Dominus Capitaneus, legaliter puniat. Tit. VII, art. 2). Results asa dar, ca o parte
din articulele acestor Constitutiuni avuse putere de lege si in timpurile, cand FagSrasul
constituia un Ducat s£u Voivodat.
') Esemple analdge sunt: Lex Salica, Lex Burgundiorum, Lex Alamannorum, etc.
s
) Migue, Patroiogiae cursus. Ser. lat. T. LVI. p. 54. — Binii Sevcritil Concilia generalia.
Lutetiae. 1636. I. 523—524. — Mai notam, ca Blacaenus, ca nume familiar, adeca de
origine din o Blacaena 6>e-care, ne apare si pe o inscriptiune romanS din Asturia
(C. 1. L. II, 2633), unde dupa cum am vedut mai sus, se aiiafi triburi emigrate din regiunile
Scyfiel incS. inainte de cucerirea peninsulei iberice de catre Roman?.

3
) Un cuvdnt compus, in care ultima parte ne apare ca un adiectiv neregulat format
din vo[j.o?, lege. Impositu! fiscal din Alexandria era basat, pe 6 tdiv U).a%i»v v6jj.o?, dupS
cum dSrile fi scale ale Romanilor din Transilvania, Ungaria, Polonia si Serbia inca' se
intemeiafi pe Lex antiqua Valachorum. Cf. Henr. Stephanus, Thesaurus 1.
gr. v. BXotusvvoii'.ov: Quoniam scilicet in legibus erat ut t<Tjv Bla-xiov nomine id pendercnt
qui sciscitatum eos adibant (Etym. Magn. p. 199. 10. Sch. B).ay.uiw6|j.iov).— Pic, Abst. d.
Rum. 142. 1493: antiqua eorum (Valachorum) lege . . . vitulum trium annorum exN
894 PELASGII SEU PROTO-LATIN1I.
V
-
In ce privesce istoria legislafiuniT vechi pelasge ne prcsinta un deosebit
intercs asemenarea cea mare, ce esislft intre Lex antiqua Valac rio-
rum si intre fragmentele, ce ne-au mat r£mas din cele XII Tabule ale
Decemvirilor romanT. ;
Ambele legislatiunl se baseza pe aceleasi principii juridice. Ele se refer
la aceleasi timpurt archaice, la aceeasi constitup'une a societatii, In fine la
acelasT mod de vief3 si la aceleasi trebuinfe.
Istoricul Paul Joviu, nSscut pe la finele sec. al XV-lea, avuse drc-can cu-
noscinte desprc acest vechiu codice de legT al Romanilor, fiind ca densul
a rSmas surprins de caracterul antic al accstor IcgT, pe carl lc crcdca c3

sunt in realitate numal leg! vechl romane 1
).
Desprc cele XII tabule ale Decemvirilor se credea in general, ca ele aii
fost imprumutate din Grecia, in particular din legile Athenienilor !

).
Polybiu insa, n3scut pe la a. 204 a. Chr., ne spunc cu totul alt ceva: ca
vechia constitup'une si administrafiune a Athene! nu se asemena, nici in

fond, nici in forma, cu institup'unile RomeL Poporul Athene*, dice densul,
a fost tot-de-una asemenea unor corabii fara guvernatori 3
). De asemene scrie
si Dionysiu din Halicarnas : cS legile celor XII tabule eraii cu mult

mat escelentesi mai bune de cat legile Grecilor 4
);er Tacit, la
rendul seu, scrie, c2 Decemvirii insarcinati se presinte un proiect de leg! pentru

Romani, air cules din t6te pSrtile, unde afl putut sS afle ceva bun 5
).
In fine, mat aflam la Serviu o important^ notifa istorica, ca Faliscii din
gatis.— Hasdeu, Coloniilc romane din Galitia, p. 43, 1541: census, omnem daciam,
more aliarum villarum Valachicarum dabit quolibet anno.
') Pftuli Jovii Hist. libr. XL (ed. Basiliae, 1567, torn. II. p. 310): A pud Valachos
enim, non Romanae modo disciplinae certi mores et leges viirenr, sed ipsa quoque
Latinae linguae vocabula seruantur.
2
) Livii 1. III. 31: missi legati . .. jussique inclutas leges Solonis describcre, et aliarum
Graeciae civitatium instituta, mores, juraque noscere. — Ibid. Ill 33: De-
cemviri creati .... His proximi habiti legati tres, qui Athenas ierant .... simul peri-
tos legum peregrinarum ad condenda nova jura usui fore credebant.
») Polybii lib. VI. 43—51.
<) Dionysii lib. XI. 44.
6
) Tacltl Ann. III. 27: creatique decemviri, et, accitis quae usquam egregia,
compoSitae Duodccim Tabulae.— Kruoger, Histoire des sources du droit romain (Paris,
1894) p, 17: il faut se garder d'attribuer une origine grecque a la plus

grande partie des dispositions des Douze Tables .... Ics fragments que nous pos-
sedons ne laissent pas de doute a cet egard.
PEL AS Gil DE NORD. 395
Etruria aii fdst numifi dmeni «drep£i», fiind-ca Romanii au trimes la densii
pe Decemviri, si. acestia au copiat de aid multe disposip'unl legal! si au

ma! luat si uftele suplimente la cele XII tabule 1
).
Faliscil, scrie Strabo, aveafl o idiomd particular^, ci aveaii ciredile si tur-
mele cele ma! frumose si campuri forte bune de pasune 2

). Probabil, c3 acesti
Falisci, popor mal mult pastoral, car! mai aveaii si un renume tradifional
de dmenl «drepfi» (epitet particular al Gefilor), s6 fi fost numai o grupS
de Blaci seu Vlasci 3
), emigrant din regiunile Carpafilor si ale Istrului
de jos.
Faptul insS remane positiv, ca cele XII tabule ale Romei nu confineau
nimic original; ele erau numai o simplX opera de compilafiune din legile si
consvetudinile cele vechi ale triburilor pelasge, carT, dupS credinta general^,
ma! aveaii si autoritatea unor leg! «sfinte», rSmase din b£trani.

Populatiunile de rasft pelasgS aii avut tot-de-una o deosebita veneratiune
pentru institufiunile lor vechi, seii stramosesci (vetus mos).
Romul, scrie Dionysiu din Halicarnas, dupa ce a pus primele fundamente
ale Romei, dupa ce a fortificat'o cu sanfuri si muri, a convocat la adunare
pe cetHteni! noului oras, si punendu-le in vedere, ca liniscea si fericirea fie-
carui stat depinde de la forma guvernulul, a cerut sS-si dea pSrerea: cS

dupa ce fel de constitujiune voesc sS fie guvernati: dacS voiesc sS asculte
numai de unul, ori de mai putini, sdii daca voiesc sS incredinfeze p3direa
legilor intregului popor; er ei respunserS: No! nu avem trebuinfa s<5 fim
1
guvernati dupS forme noue, ci voim sS fim guvernafi in modul, dupa cum
str3mosii nostril aii aflat ca e mai bine, si modul acesta, care ne-a remas
de la b£trani, noi nu-1 vom schimba, nici nu ne vom departa de asedSmin-
tele lor, cari credem, ca aii lost stabilite cu multS infelepciune 4
).
In Roma, mai vedem, c3 legile Decemvirilor se promulga cu aceleasi for-

mality! traditional ca si in Dacia.
In regatul lui Atlas — din parfile meridionale ale Dacici — cele mai vechi
legi din timpurile prcistorice aii fost gravatc pe o columna de aramS
galbina 5
).
Tot ast-fel ne spune Dionysiu, c& legile Decemvirilor, la inceput numai

1
) Servius, Aen. VII. 695: Justos (Fa lis cos) autem dicit, quia populus Romanus
missis decern viris, inde multa jura collegit, et nonnulla supplementa duodecim ta-
bularum accepit.
2
)
StraLonis Gcogr. lib. V. 2. 9.
8
) Cf. pag. ?63.
*) Dionysii Hal. lib. II. 3—4.

s
) Platonis Critias (Ed. Didor, vol. If. p. 259).
896 PELASGII SET) P ROT O-L ATINI I.
10 tabule, corectate, primite de senat si votate de popor, an fost gravate

pe columne de aramS, expuse in for si aduse ast-fel la cunoscinfa
1
publicii ).
In fine, ma! afi&m la Roman! inca un alt obiceiii juridic, imprumutat fara
indoielS. din Dacia.
Agathyrsi!, de lang r!ul Maris (Mures), aveau obiceiul, cum scric Aris-
totcle, s£ cante legile lor 2

), fie din causS, c&le considerate ca leg! sfinte,
on p6te numa! din motivul, dupX cum presupune Aristotele, ca legile sS nu

fie uitate.
Acelasi mod de venerap'une i-1 vedem introdus si la Roman! pentru legile
celor XII tabule. Tineri! Roman!, scrie Cicero, tnvfifau, pana in timpurile sale,
s2 c&nte legile celor XII tabule: discebamus enim pueri XII (tabulas),
ut carmen necessarium 3
); un obiceiu, care de sigur a fost imprumutat
de la Agathyrsi, singurul popor, care in timpurile vech! i-s! canta legile sale.
VI
O parte din legile cele sacre ale Romanilor, anteridre celor XII tabule,
o formaii, dupa cum spune Dionysiu, legile female (jura fetialia), ce
conp"neau prescripfiunile cele sacre: cum s§ cera satisfactiune dela inimic!,
cum s& declare rSsbdiele si cum s§ incheie tractatele de pace.
Romani! imprumutase aceste leg! in timpurile lu! Numa, or! ale lu! Ancu
Marciu, dela alte seminal pelasge; insS pe la finele republice! nu se ma!
sciacu deplina" siguranfa' de la car! pop6re anume. Tradip'unile vech! aminteau
numa! de douS popore, de Falisc! (Aequicoli) si de locuitori! din Ardea,
de la car! se credea, ca au. fost copiate aceste leg! *).
In acesta privinp5, Dionysiu scrie:
Faliscii si Fescenii ma! pastreza inca pana asta-d! uncle urme purine
ale origini! lor pelasge. In orasele aceste aii esistat timp indelungat multe
institutiun! archaice; ast-fel, de cate or! aceste orase aveaii trebuinta se pdrte
1
rSsboiii cu alfi! si sS respinga agresiunile lor dincoio de hotarele sale, el
trimeteau in fruntea trupelor sale 6re-care preotj fefial! fSrS. arme 6

).
Acestf fetiali aveaii sS ingrijesca, ca poporul roman s6 nu facS un r&boiu

pe nedrept cu alt popor federat, si in cas dac& un alt popor a violat le-
') Dionysii Hal. lib. X. 57.

2
) Aristotells Probl. Sect. XIX. 28.
5
) Clceronis Leg. II. 23.
<) Dionysii Hal. lib. II. 72.
<0 Dionysii Hal. lib. I. 21.-Livii lib. I. 32.

gaturile Internationale, poporul roman s£ trimita legafl, carl sS cerS prin
graiu viii repararea nedreptafiT, si numal in cas daca cererile aceste rema-
neau nesatisfacute atunci poporul roman sS le declare rSsboiu.
Modul, cum i-sl indepliniaii fetialii misiunea lor, era urmStoriul: Unul,
dol, trel ort patru fetiall, imbr&cap: in vestminte de ceremoniS si Iuand cu
densii insemnele cele sfinte, mergeau la orasul celor ce au ftcut nedrep-
tate poporului roman. Ajungand la hotarul inimicuM, unul din fefiall, pu-
nfind pe cap un vSl de lana, incepea se strige: «AudI Joe, audift vol ho-
tarelor, audi}T vol (aci rostia numele orasulul si al poporului inimic), audi
si tu Dreptate, eu sunt trimisul public al poporului roman si vin la vol cu
o misiune dreptS si sS credent in cuvintcle mele»; apoi fiScea expunerea
cererii, si invoca de nou pe Joe si pe cei-alalj! del ca mSrturiS. DupS ce
rostia aceste cuvinte, fetialul pleca inainte cStre orasul poporului inimic, si
repeta din nou aceleasl juraminte si declaratiuni catre eel de intaiu cet&fean,
orl Jeran, pe care-1 intalnia in drumul seu pe teritoriul inimicuM; ajungand

apoi la p<5rta orasulul, el invoca de nou pe del si repeta aceleasl cererl c&tre
portariu, orl catre acela, pe care-1 intalnia aci; in fine se ducea in forul ora-
sulul strain si aci aducea la cunoscinfa magistratilor causa vcniril sale, re-
petand tot de una aceleasl juraminte, aceleasi cereri si blesteme.Jn cas, dadi
cererea sa se indeplinia, fetialul se retragea ca amic de la un popor amic,
er daca poporul inimic cerea timp pentru deliberare, atunci i se concedeau
30 eel mult 33 dile, si in fine dac3 trecea si acest interval fXra resultat, fe-
tialul invoca de nou pe deii de sus si de sub pament ca m3rturil pentru

nedreptatea ce s'a f5cut poporului roman, se intorcea la Roma si raporta
senatulul, cS s'au indeplinit tdte cele prescrise de legile sfinte, si dacS acum
senatul voiesce s£ declare r£sboiu, deii i permit ac6sta. DacS in urma acestor
formalit2):i sacre, senatul hot^ria declararea rSsboiulut, atunci se trimitea un
fecial, ca se anunfe inimicului in mod solemn, c& poporul roman i declani
rSsboiu. Fetialul lua cu sine o hastii (lance) ferecat3, seu o hasta sangeratS si
partita" in flacarl, mergea la hotarul inimicului si aid rostia urm&torele cu-

vinte: «De 6re-ce poporul si 6menil (indica numele orasulul seu natiunil
inimice) au lucrat in contra poporului roman, poporul roman a hotSrit se"
faca rSsboiu cu poporul si cu omenii (numele inimicului), er senatul po-
porului roman a consimtit si a aprobat se" se faca rSsboiii cu poporul si
cu omenii (numele); din ac£st& causa" eu si poporul roman declar si fac rSs-
boiu poporului si dmenilor (numele orasulul orl al poporului)*, si dupa" ce

1
rostia aceste cuvinte, el arunca lancea sangeratS. pe hotarul inimicilor ).
') Dionysli Hal. lib. II. 12— Ltyii lib. I. 32.
KIC. DENSUJIANU. 51
;
898 PELASGII SJTJ PROTO-LATINII.
Aceste formalitajt indeplinite, Romanit numiau r£sboiu1, ce aveau sS-1
pdrte, bellum justum etpium; just, fiind-ca era intemeia.t, legitim
si pium, f5ind-c5 era declarat cu formele cele sfinte, prescrise de religiune.
VII
Originea istorica a legilor fefiale se vede a fi fost tn parfile de rSsarit
ale Europet, si in particular in Jgrile de langa DunSrea de jos.
Urmele acestet institufiunt le aflam la Get! in o forma mult mai religidsS,
si prin urmare mat archaica.

DupS Stephan Byzantinul, legea Gefilor era, c2 legatit, pe can i tri-
1
meteau la inimic, sS mdrga' batfind citerile sû cobzele ).
In tSrile de langa Oceanos (potamos) si de la munp'I Riphet, on cu alte
cuvinte de la DunSrea de jos si Carpaft, citerele erair instrumente de mu-

sica religiosS.
Cu citerele se acompaniau aict imnele religidse, pe cart le cantau Hyper-
boreii in onorea lui Apollo 2

).
O alta amintire despre fefialit Gefilor o aflSm la Iornande 3

).
«DupS cum scrie Dio*, dice istoricul got, «Filip (regele Macedoniet, tatal
lut Alesandru eel Mare) frind strimtorat din lipsa baniloV, strinse armata ce
o avea disponibilS si plecS se prSdeze orasul Udisitana din Mesia, ce se afla in
vecinState cu orasul Thamiris de JangS DunSre, si care in timpurile aceste se
afla sub st&panirea Gefilor. Insa, pe cand Filip se apropia cu trupele sale
de orasul, pe care voia sS-1 prSdeze, observa de o-data, c3 nisce preofi de at
Geplor, din clasa celor, cart se numesc pii, deschid porfile cetSfit si-t vin
inainte imbracajt in haine albe si batend citerele. In rugaciunile lor, ce le can-
tau cu voce a, preofit acestia invocau pe deit lor stramosesct se le fie in
ajutoriii si s£ respinga de la d&nsit departe pe inimici. Macedonenit vSddnd

pe preoft, ca le vin inainte cu atata incredere, sunt cuprinst de uimire, si
putem dice, ca acestt drnent armatt at lui Filip sunt oprift in loc de dment
far3 de arme. Armata hit Filip, ce se afla acum pusS in ordine de lupta,
i-si desface indata rendurile sale, renunîi se pradeze orasul si nu numat cS
se retrage, dar restitue Gefilor si pe dmenit, pe cart i prinsese in afarS de
zidurile cetatit. Apot Macedonenit incheiar& un tractat de pace cu Getit si se

4
intdrsera in apot». ).
J
) Steph. Byz. v. rsrlcc.— Theopompi fr. 244.
2
) Diodorl Siculi lib. II. 47.
5
) Jornandis De reb. Get, c. 10.
<} La Roman!, fotialii formau o corporatiune anumita relig.idsS. Fetialul tri-

In fine, Aureliu Victor (sec. IV), care avuse la indemana' uncle isvdre mat
vechT, atribue infiinfarea instituf iunii fefialilor unui asa numit Rhesus 1
).
Dupii Homer, Rhesus, fiul lui Ioneu ('HloveGg), a fost un rege avut din
timpurile troiane. El domnise peste ThraciT din pSrfile cele mat estreme ale
peninsulei (tayâzoi &llm), sefi peste regiunile din nordul Dunaril de jos, nu-
mite adese ori in poemele epice xd layjxxa,. Rhesus luase parte la rSsboiul
troian, ca aliat al lui Priam, av£nd cu densul un car de resboiu, lucrat din
aur si argint, si arme uriase de aur si argint, can, dupS cum dice Homer, se
potriviau mat mult pentru del de cat pentru omen! 2

).
mis se cdra satisfactiune de la inimic este numit la Liviu nuncius publicus (I. 32).
La Cicero, el sunt oratores fetiales (Leg. II, 9). In ce privesce forma numelui, Ro-
rnanii scriau mat mult feciales de cat fetiales; Grecii insa numal cu t, (fitidXnt, sb's-
ttaXoi, <ff\xi'Atlc,. Despre originea numelui fecialis ori fetialis, eel vechi nu erau pe
deplin in clar. Festus (v. Fetiales) ne pune cu deosebire in vedere cuventul fa cere,
fiind-ca fetialii aveau dreptul se fa c a pace si rSsboiu. Varro cerca se derive numele fe-
tialilor dela fides, credinta, si foedus, tractat international (L. L. lib. V. 86). Simple
etimologii arbitrare, dupa asemenarea cuventului «fetialis» cu alte cuvinte latine. In Tran-
silvania, ingrijitoriul si paditoriul bisericei se mai numesce si ast5-di fet, lat. aedituus.
Aid fetul trebue se fie o persdna onorabila; el este paditoriul vaselor sfinte, al ornamen-
telor preotesci, si el ajuta in altariu pe preot la cele trebuincidse pentru indeplinirea
serviciului divin. Fetul mai servesce ca trimis al preotului pe la poporcnii sci si duce
circularele bisericesci pe la preotii din satele vecine; peste tot, este un ministru al cul-
tului religios. In Moldova $i in unele parti ale Transilvaniei, fetul se numesce tircov-
nic. Acelasi cuvent mraiaKkHUKx in limba slava vechia insemndza ecclesiae defensor,
cleric us; in limba bulgar^sca homo pius; er in limba polona ortodox sr preot
ortodox (Cihac, Diet, d'^tym. daco-romane, II. 435). — O alt& nurnire, pe care o afiam
in Transilvania, este aceea de fil al bisericei. Acestia sunt curatorii sefi administra-
torii averii bisericesci. In fine, se mai numesc in Transilvania fete bisericesci per-
sdnele cu un caracter religios, cum sunt preotii, archiercii $i diaconii. In sens mai larg,
acesta numire se mai aplica si la cantaretii, fetii si fit bisericei. La Geti, dupa cum ne
spune Iornande, clasa preotilor, carl indepliniaQ functiunile de fetiali, se numiau pii
(De reb. Get. c. 10). Rornanii numiau be Hum pium resboiul declarat cu indeplinirea
formalitatilor prescn'se de legile fetiale (Varro, De vita pop. rom. II. 13. — Cicero, De off.
1. 11). Aici terminul «pium» are fara indoiela un raport istoric, nu cu «bellum», cum credeau
Rornanii, ci cu institutiunea cea vechia a preotilor, numiti «pii>. Dupa cum vedem, exista
o leg5tura intima intre institutiunile bisericesci, cc le afiam in Dacia, $i intre institutiunea
fetialilor romant. Originea cuventului insa se pare a se reduce la terminul «fet>, dupa
cum results din cantecul betranesc (pag. 901, nota 2) si din etimologia, ce o propune
Varro, sub forma de «foedus> (L. L. V. 86).
*) S. Aur. "Victor, De vir. illustr, 5: (Ancus Marcius) jus fetiale, quo legati ad resrepe-
tendas uterentur, ab Aequiculis transtulit, quod primus fertur Rhesus excogitasse.
2
) Homerl II. X. 441.
— ,
900 PELASGII SEU PUOTO-LATINII.
Legap'I trimisl in anticilate sS c£ra satisfacp'une de la inimic, on se incheie
un tractat international, purtau ca insemne ale misiunit lor un caduceu, sail
o vergea inf3surata la un capgt cu doi serpl, ca simbol al concordiel, al pacil
.si al prosperitafil J
). Aceste insemne, ne spune Pliniu, au fost cu deosebire
in us la populafiunile barbare; infelcge insa, de
rasa pelasga 2
).
Caduceul ne apare In anticitatea pelasgS ca

263.— Caduceul pe monetele atribut particular al lui Hermes seu Armis al Da-
anteromane ale Daciel. (V.
p. 748 seqq.) ciei si figureza sub diferite forme mistice ca em-
blems nationals pe monetele anteromane ale DacieT.
Caduceul in forma unei carje simple, or! cu doug proptele, este figurat si pe
scutul unuia din cci do! regi al DacieT, cart ingenuncheza inaintea lui Traian
si cer pace.
264. — Scut u rile celor doi regi al Da-

ciel, carl cer pace dela imp Traian. 265—266. — Alte scuturl dace.
Dupa Froehner, La Col. Traj. pi. 102. Froehner, pi. 104, 168.
In fine, caduceul in o forma fdrte archaica, ca un simplu baston, infa-
surat cu doi serpl la capetul de jos ne apare si ca

atribut traditional al Domnilor Terei romanesci din
sec. al XVII-lea 3
).
267. —
Insemnele traditio-
nale ale puterii suverane a
Domnilor Terei romanesci.
(V. p. 759).
>) Cic. De orat. 1. 46.— Varro, Vita p. It— Liv. 1.20; LXXXI. 38.— Suida, v. fAvt[po*x*t.
r. 1. 1.
*) XXIX. 12. 2: Hie...

Plluii 1. complexus anguium... causa videtur esse, quare
exterac gentes caduceumin pacis argumentis circumdata effigie anguium feccrint.
') Despre carja sia toiagul traditional al regilor vechi din terile aceste ma! amin-
tesc si asta-dj colindele religidse romane. Toiagul de argint a fost daruit de Craciun
betranul (Saturnus senex) lui Ion (Hermes, Armis, Ion, Ianus), ca simbol al puterii pestc
ceriu si pamfint.
Iar CrSciun b £ t r a n u 1 Pe negrul pSmfin t
Din gurS grSia: Eu m'am prilegit
— Eu oiu fi mat mare Si ti-am dSruit
Si mai de de mult Toiag de argint,
Pe negrul pament; PolSi de vesmenr,
line, I6ne, Se stapanesci cerul,
De cand te al nascut Cerul fi pSmentul.
Cestionaritt ist. II. Rcsp. cat. SipenT, j. Covurluid.
.
DupS legile fefiale ale Romanilor, fie, c£ aceste leg! au fost imprumutate
de la Falisci, on de la locuitortf din Ardea Italiel, fie p(5te de a dreptul din
paYfile de res3rit ale Europe!, din Ardia seu Ard61ul dela Carpat/T, cea din
urmS formalitate pentru declararea solemn^ a resboiului se indeplinia prin
aruncarea unel l&nci sangerate pe hotarele inimiculuT.
In Transilvania, sabiasangerat&,ca simbol martial, a avut de asemenca
un rol tnsemnat pan& in ultimele timpurl ale constitufiunil medievale (a. 1848).
In aceste parp* ale Daciel vechl, de cate on se ivia necesitatea s6 se aduca

la cunoscinfa locuitorilor, ca resboiul s'a proclamat, se purta din comitat in
comitat, din district in district si din oras in oras o sabia dr6pt3, cu doue
taisun, on o fepa sangerata, in semn de proclamare oficiala, ca top: cetafenil
si iobagii obligaji la <5ste se prinda faYS intardiere armele si sS piece la lo-
curile lor de concentrare X

J.
Se pare insS, tiL aruncarea sabiel, orl a ISncii sangerate, pe hotarele ini-
miculuT, a fost o-data in us si in ferile de la CarpatJ.
O reminiscenfa in acesta privinpi, o aflam intr'un cantec bStranesc din Mol-

dova, care se termini prin cuvintele : «Sai Stefane la ho tare, c'a intrat
sabia in {era I » 2
).
DouS eraii asa dar insemnele solemne, ce le intrebuinfau fefialii romanl

pentru indeplinirea misiunii lor: caduceul (toiagul seu carja), atributul lui
Armis seu Hermes, ca simbol al pacil, si hasta orl sabia, atributele dc rSsboiii
3
ale lui Mars Gradivus (Geticis qui praesidet arvis) ).
') SznM, Szekely Okleveltdr, I. p. 197: Constitutiones exercituales a. 1463: si necessi-
tate ingruente generalis Insurrectio sive Uteris Domini Wajuodae Transylvaniensis,

sive ense cruento... velociter promulgetur.Ôlahus, Hungaria, 1. I. 3. 2: Nostra quo-
que tempestate, haec circumlatio ensis vel pali cruore aspersi, observari solet.
2
) Alecsandri, Poesi! pop. ed. 1866, p. 170. Stefan Vod5 c3tre rezesul Burcel:
— Mai Burcele, fStul mica! C'au intrat in tdra mea,
lata ce hotaresc eu . . Tu se strigl cat i putea:
Ia-ti mo vila reza'sie — Sal Stefane, la hotare
Ca s'o ai de plugarie . . . C'a intrat sabia 'n fori!
Si Tataril de-i vedea,
La Roman!, in timpurile mai tardi!, fetialii aruncaii Iahcea sangeratS de pe o micS

inaltime de langa asa numitul <ager hostilis» (Ovid. Fast. VI. 201); tot ast-fel face la
a. 178 insust imperatul Marc Antonin, cand plec& cu rgsboiu asupra Scytilor (Dio, 1.
LXXI. 33). La inceput ins& de sigur, c& lancea sangerata se arunca de pe o m'ovilS
de langS hotarul inimiculul. In ce privesce cuvintele din versurile de mai sus: «Tu se
strigl cat i putea», comparS termini! fetiali: clarigare, si clarigatio, a face recla-
matiunile solemne cu voce clara si sonora, adec5 «a striga*.

3
) Dupa Gelliu (X. 27. 3), Romanii trimisera Cartaginenilor hasta si caduceul, ca
se-st alega.
AmendouS aceste simbole le vedem figurate pe scuturile cclor dot regt
at Daciet, cart cer pace dela Traian, si amendouS ne apar si in sec. XVII-lea
ca insemne tradifionale ale puterii suverane a Domnilor TSret romanesct 1

).
VIII
Limba latinX a celor mat vecht legt romane se caracterisezS in deosebt
prin unele cuvinte si forme gramaticale, ce aparfin mat cu s6m3 trupinei ro-
manice din parfile de resarit ale Europet.
Ast-fel aflSm in cele XII tabule formele: occisit in loc de «occiderit»,

legassit in loc de «legaverit», excantassit in loc de «excantaverit»,
r upsit in loc de «ruperit», escit si escunt in loc de «erit» si «erunt», fax it
in loc de «fecerit>, occentaverit, <a facut cantece», un termin de forma
extraitalica, pe care Decemvirit aflar3 necesar se-I esplice chiar in textul celor
XII table prin cuvintele: sive carmen condiderit.
Una din disposifiunile celor XII tabule continea cuvintele : Mulieres

neve lessum funeris ergo habento.
Cu privire la acesta disposifiune din legile Decemvirilor, Cicero scrie :
vechit interpret, S. Eliu si L. Acilliu, spuneau, cS nu infeleg bine cuventul

lessum si et presupuneaii, c& insemneza un gen ore-care de vestminte fu-
nebre (vestimenti aliquod genus funebris); 6t L. Eliu (al treilea interpret) era
de p3rere, cS lessum insemneza' un fel de bocire seii lamentare lugubrS

(Iugubrem ejulationem), si «eu cred», scrie Cicero, «c5 acesta este sensul
adeverat, fiind-ca legile lut Solon interdiceau bocirile 2
la inmormenliiri* ).
Avem asa dar aict numat simple presupunert despre infelesul adevSrat al cu-
ventulut «lessum» (intrebuinfat de autorit romant tot-de-una numat sub formS
de acusativ). Si este de remarcat, ca Cicero vorbesce aict de vechit in-
terpret at celor XII tabule, cu tote ca dela promulgarea acelor legt si
pana in timpurile sale nu trecuse mat mult de 3^2 secule, in care interval nu
putem de loc admite, cS limba romana sa se fi schimbat asa de mult, in
cat sS nu mat pricepa unele disposifiunt ale acestor legt nict vechit interpreft.
Cuventul «lessum» a trebuit asa dar se esiste chiar in textul original al le-
gilor, pe cart le copiase Decemvirit, precum sS aflase de sigur in textul ace-
lor legt si cuventul occentaverit in forma sa poporala, si pe care De-

cemvirit au trebuit se-1 esplice prin «sive carmen condiderit».
') A se ved6 pag. 900.
') Cicero, De leg. II. 23.

De fapt insa, cuventul «lessum» din cele XII tabule, pe care comentatoril
eel vechi nu-1 injelegeaii si pe care nu-1 pricepea nici insusl Cicero, mal
esistci si asti-dl, aprope in aceeasT forma", in limba poporulul roman dela Car-
pafT. Aid ins3, acest cuvent nu insemn£za' nici vestminte de jele, nici bo-
cire, ci simplu lesin (deliquium, defaillance), dupa cum accst infeles resulta
din o alt& disposifiune cuprinsS in legile Vlachilor din insula Arbe: cS nime-
nea se nu se arunce s6u se lesine in bisericS peste corpul celui mort n

).
IX
AceeasI codificap'une vechiS din timpurile pelasge, numit&inDacia Leges

Bell agin es, in Egipet 6 BXaxfflv v6fxos, in evul de mijloc Lex anti-
qua Valachorum si jus Vo lac hie, ne apare in pSrp'le de apus ale
Europe! ca o lege traditional! imemorialS, numit2 de autorii romani vetus
lex romana 3
),
leges romanae s
), une ori vetus mos*) si Ro-
man.us mos 5
).
In Gallia, aceeasi lege traditionala, politica, sociala si religidsa, are carac-
terul unul obiceiu national consecrat si este numitS indatii dupS invasiunea
vetustissima paganorum consuetudo 6),
cea mare a barbarilor
consuetudo antiqua 7 consuetudo prisca 8) antiquum jus 9 ) )
leges antiquae 10 sim mod vag lex romana si leges romanae n

) ).
») Din punct de vedere al etimologieT, lessum este de aceeasi origine cu letum seu
lethum cm6rte-», de la gr. \-rfi-q «uitare» (Cf. \tfiapfia). Despre trecerca lui tin s vedi
Schuchardt, Vokalismus, I, 146; III, 19.
2
) Nonias p. 531: Nubentes veteri lege Rom ana. — Mariaiiii, Nunta, p. 594: S>o
da 'n lege a roman^sci, C asa-i data la nevastS.
») Jnvenalis Sat. XIV. 100.

*) Cicero, De republ. 1. V. 1.
s) Servios, Aen. III. 222.
«) Vedi nota 1. p. 904.
') Lex Alamannorum (Baluzii Capit. I 66).
8) In legile Longobardilor prisca consuetudo (Muratori, SS. II. P. 1. 256). — La

prisca consvetudo a provincialilor, in ce privesce prestatiunile datorite erariulul, se
provocS si legea lui Theodosiu din a. 393 (Cod. Theodos. XI. 1. 23).
8
) Chlotarii r. Constitutio generalis a. 560: jubemus ut in omnibus causis antiqui
juris forma servetur (Baluzii Capit. I. 7).
10
) Dn Cangc, Gloss, med. et inf. lat. v. Lex antiqua.
") Chlotarii r. Constit. gen. a 560. — Lex Ripuariorum, tit. 58 si 61 (ap. Ba-
luzium, Capit. I. 9. 42. 46).
.
Ast-fel in Prefata cea vechia, ce esista la Capitularele lui Dagobert din

a. 630, s§ spune, ca legile barbare, numite Lex ripuaria,Lex Alaman-
norum si Lex Baiuvariorum, aii fost compilate in mare parte, in tim-
purile regelui Teodoric (sec. V) si a succesorilor sel, din «legibus antiquis»,

avendu-se tot-o-data in vedere si «vetustissima paganorum consvetudo* ').
Aceste legi si obiceiurf particulare ale provincielor, pe cart le subjugase in-
vasiunea ce mare a barbarilor, nu sunt legile imperiului roman, de carl se

deosebiau in principil si in formele de procedure, ci sunt legile cele vechi
nafionale ale populap!unilor autochtone ale acestor provincii, legT, carl au
subsistat sj in timpul dominap'unii romane alaturea cu legile oficiale. In
limba poporala a provincielor, ele se numiaii adese on «lex romana», nu

pentru ca aparjineau legislap'unii romane, ci fiind-ca an fost legile cele vechl
ale populap'unilor arimice,ori arimane, respandite inca din timpuri forte
obscure dela resarit pana langa Jgrmurii Oceanulut de apus.

Din aceeasi fantana a legislafiunil archaice i-st compilase si Decemviril
legile lor.
Ast-fel Cathulph in o scrisore adresata M Carol eel Mare dice, ca Lex

romana a fost cea de intaiii lege a lumil intregl 2
).
De asemenea se spune in Suplimentele Capitularelor, ca Legea ro-

mana a fost mama tuturor legilor omenesci 3
).
La familia acestor legi «romane», de carl ne fac amintire legile barbarilor
din sec. VI si Vll-lea, aparfine si un vechiii codice de legi al evulul de mij-

loc, cunoscut .asta-dl sub numele de Lex Romana Utinensis 4
).
*) Praefatio ad Leges Ripuariorum, Alamannorum et Baju variorum: Theo-

doricus Rex Francorum, cum esset Catalaunis, elegit viros sapientes, qui in regno suo
legibus antiqiiis eruditi erant . . (et) jussit conscribere' legem Francorum etc. . .. .
Et quicquid Theodoricus Rex propter vetustissimam paganorum Consuetudi-

n em emendare non potuit . . . Chlotarius Rex perfecit . . . (et) Dagobertus Rex (a. 630) . .
omnia Vetera legum in melius transtulit.

2
)
Du Cange, Gloss, med. et inf. lat. v. Lex Romana. Cathwlpho in Epistola ad
Carolum M. Imp. dicitur totius mundi prima... Hac porro lege, utebantur praeser-
tim Galli Romani, id est qui a veteribus Galliae incolis .... ortum ducebant.
)
3
Balnzii Capitularia. Additio quarta. Tom. I. (1677) p. 1226: lex Romana, quae est
omnium humanarum mater legum.
*) Canciani, Barbarorum leges antiquae. Tom IV. 469— 540.— Walter, Corpus jur. germ,
antiqui. Tom. Ill, — Schupfer, La legge romana udinese (Memorie. Scienze morali, vol. VII).
La inceput, acesta lege, dice Haenel, nu a fost scrisa in limba latina, ci
intr'o limba rorrana barbara din pSrfile de apus *).
Ca specimine de limba, in care a fost redactata la inceput acestS lege,
aflam cuvintele : tima si tema in loc de «timor» (rom. tem3); furor in loc
de «fur>, ce corespunde la o formS rominesca de furol = furul cu / trecut
in r 2
); atta si at to cu infelesul de mos, un cuvent, care se ma! aflS si
asta-dl in us la Romancii din Tyrol, er intr'o vechime departaf.5 esista la pas-
torii seii Placil de pe muntele Olymp din Bythinia, sub forma de S.xxiq (cum
scriu autorii grecesci) si cu infelesul de «mos» 3). Mai aflam in acestS lege
favelant, cu infelesul de «vorbesc», un cuvent, ce aparfine in deosebT

dialectului volsc. La Festus: Obsce et volsce fabulantur, nam latine
nesciunt.
In acestS lege, numitM <romanX>, dar care nu confine nimic italic, tote
preposip'unile sunt intrebuinpate cu acusativ, d. e.: «a culpam*, «cura suum>,
«de tertium digitum», «pro mortuum», «sine voluntatem* ; preposifiunea de
servesce spre a indica genetivul si a dativul : «sine consensu de suos pa-
trianos*, «per negligentiam de suos tutores*, «a curialem hominem non

licet* , «a principem dicendum est».
In ce privesce obiceiurile si institufiunile J&rel, pentru care a fost desti-
nat5 la inceput acestS lege, este de notat, ca noi aflam aici: o clasa propria
de ostast, sub numele de «milites» si «personae altae», cu un for judecatoresc
particular ; ei nu puteaii fi trasi in judecatS de cat numal inaintea princi-
pelul l
), intocma ca si nobilii romani din Banat 5
).
In judecarea proceselor, dupa acestS lege, aveau un rol forte inscmnat asa
numifif omenl bunl (boni homines); el funcfionezS ca asesorl ai judeci-
?) Haenel (ap. Schupfer, 67): ut liber non latina, scd alia quad am lingua scrip-
tus videatur, quae everso romano imperio in Occidentis aliqua parte... paulatim
Acta est.
2
) Cf. Hasdeu, Cuvinte, I. 152: robol = robul; serbo = serbu.
») Arriani Nicom. (in Fragm. Hist. gr. III. 592) fr. 30.— Cf. Diodor, III. 58.
4 Schupfer, L. R. U.
) p. 54: I militi . . . avevano un foro speciale davanti ai loro principi.
s
) Pestj', A Szor. Binsig. III. 197—199. 1531: Ioannes d. gr. Rex Hungarie ... Ca-
pitulo Ecclesie orodiensis . . . mandamus... prelibatum franciscum fyat in dominium Ea-
rundem (possessionum Karansebes existentium) statuat.in districtu
contradictores . .
vero si Juxta consuetudinem Nobilium illius

qui fuerint Euocet eosdem . . .
districtus In Curiam nostram Regiam Racionem contradictionis eorundem . . .
Reddituros. — Ibid. III. 212—213. 1539: Comes Georgius Pcsthyeny ... Judex curie...
Comiti districtus Karansebes . . . Committatis Eidem (Gregorio VVayda, de prcfata Ka-
ransebes). . . vt... Comparere debeat . . .Judicium in premissis, a sua Maiestate, More
Curie Sue Militaris Recepturus.
torilor, ca martorl si ca dmeni de buna credinfS 1

), intocma dupa cum aceeasi
institup*une a «<5menilor buni>, ca arbitril si ca martorl, o afl3m si in dreptul
vechiu romanesc, numit in documented evuM de mijloc «jus Volachie» 2

).
Primul esemplar al acestei legt «romane» a fost descoperit in archiva ca-
tedralei din Udine, ins& aparfinuse la inceput bisericei catedrale din Aquilea.
InvStatul Bethmann este de pSrere, ca originea acestei legl trebue cSutata
in Istria 3
), de ore ce confine unele disposifiunl judiciare, ce corespund
Ja stanle de lucrurt, cum aceste se presintX in cursul evulut de mijloc
in Istria.
Locuitorii Istrie?, dupS cum am vedut mat sus, formase la inceput numal
o emigrap'une de la DunSrea de jos, dup2 cum ac^sta ne-o indicS de altmin-

trelea si numele lor. De altS parte si idioma, in care a fost scrisS acesta' lege
la inceput, are unele particularitaf? caracteristice ale limbei vorbite la Car-
pap: si pe fSrmurii M5rii negre. Chiar si principiele fundamentale ale acestei
legl sS intern eiezS pe «lex antiqua Valachorum*.
Cele de antaiu legi politice, civile, religidse sj militarl aparfin asa dar fa-
milies pelasge din nordul Dunant de jos.

Aceste legi aii fost scrise in limba nafionala' a acestui popor.
Hermes, ne spune Lactanfiu, a scris intru adevSr multe c&rp, in ce pri-
vesce cunoscinfa lucrurilor divine, si in carl susfinea, cS esistS numat un

singur Dumnedeti mat pre sus de tote, si pe care i-1 numia ca si not «deum»
4
si «patrem» ).
Schupfer L. R. U. p. 85. I. 6. 2: Quicumque iudex . . . cum bonus homines

(bonis hominibus) . . . suum judicium donet. — lb. I. 4: qui majoretn nuraerum ha-
buerit de bonos homines, ipse in judicio secundum legem suam causam vincat.
2
)
Hasdeu, Arch. ist. III. 146. Un raport moldovenesc din sec. XVlI-lea:- care judef
l'ai ales Maria ta dinaintea divanulul, s2 punem doisprecjece dmeni buni betrani se
jure, precum le-au fost uricul BSlasescilor. — Ibid. I. 1. 66. 1490: cadi s'aii sculat Petru
de au jurat cu 12 boieri si au luat hotarul de jos, dar pre urma erSsi s'a sculat si sta-
retul Mateiu (din Tismana) de au jurat cu 24 boieri de au recastigat acel hotar de jos.
— Hasdeu, Cuvinte din betrani, I. 26. 1577: si eu o am vendut lul Dumitru Tehni (o
parte de ocina din sat din Brahasest!) ... si in tocmelS ne au fost Ona sulitasul ... si
multi dmeni buni. — Cf. ibid. I. 72. 1596.— Festy, Krassd varmegye tort. II. 25. 1347:
Quiquidem quatuor probi viri Jurando . ..iusticiam inter ipsas partes obseruent.
Ibid. 70. 1364: quicquidem i 11 i Sex probi viry . . . arbitrarentur sew Iudicarent. —
Cf. ibid p. 153. a. 1378; p. 282 a. 1416; p. 284 a. 1418; p. 364 a. 1424.— Pesty, Olah ke-
riiletek, p. 60 a. 1428.
3
)
Hegel, Storia della costituzione dei municipli italiani, (1861), p. 421: nell' Istria
avrebbe avuto origine, secondo Bethmann la lex romana (Utinensis).
4 Lactantius, Div.
)
Instit. 1. I. 8: Hie (Hermes) scripsit libros et quidem multos, ad
In acesta limba vechia a Pelasgilor au fost scrise si legile cele sacre ale
Athenienilor, in can se mai pastrase, pana in timpurile lui Yarro, cuvintele

1
xa7tpq> si 7t6pxq) ).
ResumSm asa dar, cS legile cele vechi ale Grecilor si ale Romanilor, precum
si legile asa numite barbare din parfile de apus ale Europe!, se intemeieza
in fond pe una si aceeasl legislafiune archaidi, modificata in cursul seculelor,
in diferite feri, dupa trebuinfele viefel sociale si politice, ins& pastrand peste
tot locul numele comun de «lex antiqua» si «lex romana*.
Cu deosebire ins3, vechiul codice de legl politice, civile si religidse al
Daciel, numite «leges Bellagines», ni se presinta dupa resturile, ce s'aii mai

pastrat, si dupa principiele ce le confinea, ca tipul eel mai vechiu si mat
pup'n alterat al acestel legislajiuni anteromane.
27. Forma ve chill poporalit a numelul < Pelasgl*.

'
-
I.
Pelasgii, scrie Dionysiu din Halicarnas, si-au primit numele lor dela Pe-

Nicolae Densusianu Dacia Preistorica Nicolae Densusianu 1913

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Densusianu Dacia Preistorica Nicolae Densusianu 1913

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DACIA

Tiparit : Tipografia SEMNE

Aceasta editfe este o reproducere

aparuta pentru prima data in

N. DENSUSIANU la brasov, pe la 1876—1877

Insemnatatea Daciei Preistorice.

In revista aCdminul Nostrum

informafiile polijiei, o notitd cu caractere mici cam in aceastd

sa paraseasca toate placerile vietii, sa se izoleze de lume, sa re-

(1) Anul I, No. 21. Bucure?ti.

Modest, inteligent, foarte cult, cunoscator profund al limbii la-

cu o vointa cle fier si cu o rabdare si perseverenta extraordi-

N. Densusianu a fost un preot; mai mult: un apostol. Acei cari

x\m cunoscut personal de mult dar prea pu|in pe acest om.

NIC. DENSUSfANU, VlEAfA SI OPERA SA III

valuia lirea lui buna si pe omul care cugeta; modestia lui nu

rezerva care sa robeasca firea cea mai aleasa.

Densusianu era un patriot adevarat, nu increzut, nu incbi-

De Dacia se leaga, pe viitor doua nume; apropierea lor sa, nu

Densusianu cucerl Dacia preistorica, prin aceasta monumentala,

Armatele romane, pentru a patrunde in inima Daciei si a cuceri

soarelui si crescii acel care nu putea sa fie, facut in urma, si

Din actul de nastere al lui Densusianu se vede ca, el era co-

El a a^'ul; ca frate mai mare pe Aron, poet si critic, nascut

Mausoleul iui Longinus din Dens-tis (Tranailvania).

si a numeroase alte publicatiuni de valoare. Piul acestuia e me-

Venit pe lume, cu pu^in inainte de anul 1848, care ridica vieafa

p. 71 din Horia Ue .D e U3u?ianu.

NIC. DENSU5IANU, VIEATA PI OPERA S A VII

Testimoniu de clasea prima cu eminentia

No, loc. 1 intre 55 scolart csaminati.

Portai-ea morale . . . . cu lauda

Prestatiuni de in singulariele obiecte de inveliamentu

De in religiune forte multiumitoria

La 5 si 6 Iuliu 1865 h'ecu el ma turi tatea laudabiliter valde

bonum., la toate obiectele afara de lingua alia (germana) la care

schein, iscalit de Dr. Mutter, Jc. h. Direktor, ca Nicolaus Den-

Dr. Gottfried Mutter, consiliariu r. si director, vedem, cu a-

Materiile urmate erau numeroase si variate. El urma, etica in

«Luandu in considerare suplica D-Tale

X MONUMENTELE PREISTORICE ALE DAClKt

«Ce pe langa restituirea atestateloru D-Tale \i se aduoe la cunoscintia.

Cu aceasta ocaziune la10 Sept. 1867, Densusianu se grfibo-

ditionalu alu Romaniloru si chiaru in anulu acesta de persecotare £?i tira-

stipendia ca sa mergem in Italia la tiera mamei noastra ca asia se ne

«3 Milioane si jumatate Romani dein Austria, unde parintii nostri in

Si in fine marturiseste ca:

«sub scutulu onorabilului consiliu municipalu alu Brailei mi s-a

usioratu astadi cariera ce era se o intrerupu, mi s'a inlesnitu calea catra

poelica Italia ce-am visat-o decandu am apucatu lira poetica in mana»-

Fapta buna are totdauna rasplata sa. De numele lui Densu-

ceva spre a intretinea lumina, pe care vor vrajmasii sa o stinga

Cunoastem numai ca fratele sau mai mare Aron, care facuse

lata continutul ei, pe care-1 dau pentru a se vedea progre-

«Devenindu vacantu supremu la magistratulu ur-

N. Densusianu avea cu ce sa nu moara de foame! Poate chiar

«Onorabile Presidiu alu Magistratului urbanu!

La 6 Iunie 1870, se facu cererea lui catre Ilochgeehrtes Prac-

XII MONUMENTELE PREISTORICE ALE FACIEI

din stiintele de stat a fost declared de apt cu calculul de „distinc-

roman si cu «Ausgezeichnet» sau aprecelentia», cum spune tra-

Onorabile judecatoria districtuale !

«D-lu Nicolau Densusianu nasdutu in Densusiu in comitatulu Hunedo-

asterne a66sta insinuare la in<51ita tabla regiojudiciara spre luare la cuno-