1.

Temperamentul notiune
2.Cele 4 tipuri de temperament
3. Tipuri de personalităţi şi influenţe ale acestora asupra procesului muncii
4. Trasaturile fiecarui temperament cu privire la activitatea personala
 Oamenii de stiinta spun ca aproximativ jumatate din variatiile personalitatii umane sunt
definite de factorii genetici. Cu toate acestea, personalitatea este construita din doua trasaturi
complet diferite: caracterul si temperamentul. Cei mai multi dintre dintre noi suntem un
amestec unic al celor patru tipuri diferite de personalitate, si toate trasaturile acestora sunt
prezente, intr-o anumita masura, in noi.
Temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si se exprima în
particularitati ale activitatii intelectuale si a afectivitatii, cât si în comportamentul exterior: limbaj
si motricitate, în conduita.
Temperamentul, ca subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati si trasaturi
înnascute care sunt importante în procesul devenirii socio-morale a fiintei umane.
Trasaturile temperamentale sunt foarte usor de observat si identificat si în opinia majoritatii
specialistilor în domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, în special de
sistemul nervos si cel endocrin.
Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma
manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii
motorii specifice unei persoane.
Exista mai multe tipologii ale temperamentului, aceasta problema fiind o preocupare
constanta de-a lungul istoriei si evolutiei stiintei.
Unele trasaturi de personalitate sunt insa predominant, iar acestea dicteaza personalitatea
noastra de baza. De fapt, există patru temperamente de bază: două predominant introvertite
(melancolic și flegmatic) și două predominant extrovertite (sangvin și coleric).

Cele 4 tipuri principale de personalitate

Sangvinicul
Personalitatea sangvinica este caracterizata prin spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la
cote maxime, flexibilitate in modul de gandire, cautarea de nou, impulsivitate si curiozitate.
Toate aceste trasaturi sunt asociate cu anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamenii
sangvinici au de obicei fete expresive. Cuvintele lor preferate sunt ''aventura'', ''energie'', ''nou'',
''distractie'', ''activitate'', ''calatorie''.
Flegmaticul
Personalitatile de tip flegmatic sunt in principal definite prin aptitudinile lor sociale,
capacitatea de a-si exprima sentimentele si a citi alte persoane dupa expresiile fetei si limbajul
corpului. Flegamticii se pricep de minune sa faca legatura intre fapte si au capacitatea de a vedea
"imaginea de ansamblu" a unei probleme sau situatii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a-i
ingriji pe ceilalti, sunt agreabili si expresivi din punct de vedere emotional. Unele dintre aceste
trasaturi de personaliatte sunt legate de estrogen, care este prezent atat la femei, cat si la barbati.
Din punct de vedere fizic, flegmatici au pielea neteda, buze pline, fata rotunda si nas mic.
Cuvintele lor preferate sunt "pasiune", "pasional", "sensibilitate" si "dulce".
Colericul
Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de asemenea, este
prezent la barbati si femei. Colericii sunt oameni directi, concentrati asupra sarcinii pe care o au
de indeplinit, duri, analitici, logici si au o mare capacitate de a elabora strategii. Sutn foarte
curajosi si le place competitia. Fizic, ei au adesea maxilare patrate, pometi mari si fruntea mare.
Folosesc des cuvinte ca "inteligenta", "ambitie", "provocare".

Melancolicul
Cei care apartin tipului melancolic, tind sa fie calmi, loiali si ordonati. Melancolicii sunt
precauti si se poarta intotdeauna dupa normele conventionale ale societatii. Acest tip de
personalitate este legat de nivelul de serotonina. Cuvintele preferate ale melancolicilor sunt
"familie", "loial", "respect", "grija", "valori" si "moral".

Personalitatea si comportamentul profesional

În literatură există mai multe clasificări ale tipurilor de personalitate. Dacă luăm în consideraţie
tipul de temperament deosebim:

1. Tipul de personalitate colerică: se caracterizează prin manifestări inegale, atitudini extremiste,

trecând cu uşurinţă de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon. Având o
rezistenţă inconstantă în activităţile de muncă datorită consumului energetic neeconomic,
colericul acţionează cu toată energia de care dispune la un moment dat fără să-şi dozeze
eforturile în funcţie de mărimea dificultăţilor sau a obstacolelor.
Din această cauză curba randamentului la coleric are numeroase neregularităţi prin intersectarea
cu curba oboselii. Neliniştiţi, agitaţi, plini de elan, acţionează sub impulsul momentului fiind
oamenii marilor iniţiative şi având o mare capacitate de mobilizare proprie şi a altor persoane.
Datorită însă a oboselii sau a plictiselii survenite prin scăderea caracterului de noutate, al
acţiunilor întreprinse, colericul abandonezaă activitatea înainte de a o finaliza.
Din acest motiv este necesar să fie însoţit de persoane echilibrate care să preia şi să ducă la bun
sfârşit lucrul început.
Surprinzător prin tot ceea ce face, colericul dovedeşte în ciuda caracteristicilor sale
temperamentale multă răbdare chiar şi atunci când activitatea îi captează interesul mai mult timp
(cazul cercetării ştiinţifice). Inconstant şi impulsiv, împărţind oamenii în buni şi răi, prieteni şi
duşmani, om al extremelor şi nu al nuanţelor, colericul este un factor de stres pentru cei din jur,
creind stări tensionale în colectivul de muncă.
2. Tipul de personalitate sangvinică are o mare rezistenţă în activitatea de muncă în sensul nu al
unei robusteţi fizice deosebite, ci al rezistenţei faţă de fenomenul de oboseală. Reacţiile
persoanelor aparţinând acestui temperament sunt rapide şi adecvate stimulilor, semnalelor venite
din mediu sau de la echipamentul tehnic, având o bună adaptabilitate şi stăpânire de sine.
Sangvinicul acţionează prompt pentru găsirea de soluţii, pentru depăşirea dificultăţilor şi
învingerea obstacolelor, dar măsurile luate de el în acest sens au adesea un caracter de moment,
nu sunt de durată şi profunzime.
În relaţiile interpersonale se remarcă ca o persoană agreabilă, deschisă sufleteşte, cu valenţe
pentru integrarea în grup şi închegarea de prietenii. Robust psihic, suportă mai uşor decât alte
temperamente dificultăţile muncii şi ale vieţii. Cu persoanele aparţinând acestui temperament se
poate discuta în mod deschis, direct, ei având tăria de a privi adevărul în faţă. Mobil, agreabil,
prompt, cu resurse energetice deosebite, sangvinicul reuşeşte cu eforturi mai mici şi de aceea nu
este deosebit de perseverent, uneori manifestând chiar o anumită superficialiate în muncă şi în
raporturile interumane.
3. Tipul de personalitate flegmatică are şi el o mare rezistenţă în activităţi, însă întregul său
comportament este dominat de inerţie. Aceasta face ca atât startul cât şi sfârşitul activităţii să
aibe o latenţă foarte mare. Reacţiile lui sunt lente însă adecvate. Înclinat spre meditaţie, spirit
analitic şi înzestrat cu multă răbdare, flegmaticului i se pot încredinţa lucrări de anvergură, care
se pot realiza în tempoul propriu şi nu presat de termene scurte. Cântăreşte mult până să adopte o
decizie, dar odată decis trece hotărât la acţiune şi este perseverent până la încăpăţânare în
îndeplinirea ei. Refuză compromisurile luptându-se pentru propriile idei. Adaptabil mai greu la
situaţii noi preferă lucrurile cunoscute, este reticent faţă de inovaţii, fiind cunoscut ca o persoană
cu manifestări conservatoare. În cazul raporturilor interpersonale, este reţinut şi reticent, şi din
acest motiv se integrează mai greu în colectivitate. Are prieteni puţini, aleşi după îndelungate
reflexii, faţă de care manifestă devotament.
Sunt lenţi, calmi, meticuloşi. Nu ocolesc detaliile şi nu abandonează activitatea până nu ajung la
rezultat, deşi pentru aceasta cheltuiesc mai mult timp decât sangvinicii şi colericii. Schimbă greu
activitatea, sunt ataşaţi de ceea ce fac şi sunt disciplinaţi. Se adaptează greu la situaţii noi. De
regulă au sentimente foarte durabile şi stabile.
4. Tipul de personalitate melancolică este puţin rezistent din punct de vedere nervos. Persoanele
aparţinând acestui tip obosesc uşor şi sunt susceptibile la stări depresive în condiţii de
suprasolicitare, sau stări conflictuale. Este un excelent muncitor pentru activităţile de rutină,
desfăşurate în condiţii cunoscute şi obişnuite, care nu necesită decizii prompte şi reacţii rapide, ei
putând desfăşura activităţi de mare fineţe, dar fără presiune exterioară. Înzestrat cu multă
răbdare, melancolicul are înclinaţie spre analiză, precizie şi minuţiozitate. Fire anxioasă, întră în
panică în faţa unor situaţii noi faţă de care reacţiile lui sunt lente, nu întotdeauna adecvate şi
uneori chiar paradoxale. El trebuie încurajat chiar prin supraestimarea calităţilor sale pentru a
putea face faţă muncii şi problemelor care apar. Melancolicii sunt potriviţi pentru cercetare, arte,
scrieri, filosofie. Ei se pricep la orice lucrare care necesită rezolvarea problemelor și/sau crearea
unor lucruri. Studiile au arătat că oamenii care au un nivel înalt de anxietate au rezultate
deosebite la testele de Înainte de a spune „Da” creativitate. Chiar și în alte domenii, cum ar fi
tehnologia dentară,cei mai creativi tehnicieni sunt melancolicii. Melancolicii au în general o
conștiinţă strictă și autoritară. Dacă nu-și urmează cu exactitate conștiinţa, ei vor avea puternice
simţăminte de vinovăţie. Aceste standarde înalte îi ajută să facă o lucrare excelentă, uneori chiar
perfectă. Însă standardele lor sunt atât de înalte, încât cu greu ar putea cineva să trăiască conform
lor.

Influenta temperamentului asupra relatiilor interumane

Colericul
a. Agresiv. Temperamentul coleric este cel mai agresiv dintre toate temperamentele. Colericii au
tendinţa de a se impune altora. Deseori le place să discute în contradictoriu, de aceea se ceartă
mereu și găsesc întotdeauna o mulţime de argumente.
b. Insensibil. Colericii sunt adesea insensibili la nevoile și simţămintele celorlalţi. Ei vor face
declaraţii aspre, fără să le pese că aduc lacrimi sau tristeţe celor din jur.
c. Energic. Colericii au multă energie. Când această energie este canalizată corect, pot fi foarte
eficienţi și productivi.
Sangvinicul
a. Sociabil și deschis. Sangvinii personifică termenul de „extrovertit”. Ei sunt prietenoși,
vorbăreţi și sensibili la nevoile celor din jur. Oamenii se simt bine în preajma lor. De aceea, o
serbare sau o întrunire socială tinde să devină plictisitoare fără prezenţa lor.
b. Neatent. Sangvinii își uită repede prietenii pentru că nu sunt atenţi, nu se concentrează. Ei sunt
seduși și încântaţi ușor de orice noutate – obiect, eveniment sau persoană –, care apare în faţa lor.
Copiii sangvini renunţă adesea la ceva ce tocmai au început, pentru altceva care le-a atras atenţia.
Și aceasta, bineînţeles, atrage asupra lor mânia părinţilor. Părinţii cred că ei sunt nesupuși și
sfidători, când în realitate sunt neatenţi. Dacă copilul tău este sangvin, nu uita că trebuie să-i
repeţi de multe ori să facă un anumit lucru sau să respecte o anumită regulă.
c. Împrăștiat și neorganizat. Gospodinele sangvine par femei foarte neglijente din cauza
incapacităţii lor de a se organiza. Un conducător sangvin face de obicei multe greșeli din
neatenţie.
d. Voios, vesel și fără grijă. Sangvinii sunt de obicei optimiști, bine dispuși și expresivi, în special
atunci când sunt în mijlocul altor oameni. Sangvinii pot lucra cu succes în spital, demonstrând o
abilitate uimitoare de a-i bine dispune pe bolnavi.

Melancolicul
a. Îngrijorat și emotiv. Melancolicii au o puternică energie emoţională. Ei tind să fie tensionaţi,
încordaţi, îngrijoraţi. Dacă nu învaţă să-și disciplineze emoţiile, ei nu vor reuși să lucreze în
condiţii de presiune psihică.
b. Timid în relaţiile interpersonale, subapreciindu-şi posibilităţile se integrează cu dificultate în
grup, ataşându-se mai degrabă de persoane şi nu de colectivitate
c. Capricios, gânditor și sensibil. Melancolicii sunt de obicei oameni foarte sensibili. Ei nu pot să
tolereze critica și suferă când sunt insultaţi, dispreţuiţi sau desconsideraţi. Melancolicii nu pot să
uite ușor o mustrare, o umilinţă sau o dojană, ci tind să se gândească la ea.