MINISTERUL AGRICULTURII DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL AGROINDUSTRIAL DIN UNGHENI

Referat
Disciplina: MMTP

Tema: Sortimentul confecțiilor pentru bărbați.

A elaborat:eleva gr.MC-161
Pasat Ina
A verificat: Mușchei Galina

Ungheni,2019
 CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………………3
I.Noțiuni generale…………………………………………4
II. Descrierea produselor …………………………….…5-6
III. Elaborarea peocesului tehnologic de confecționare…6-7
Bibliografie…………………………………………………8

2
 INTRODUCERE
Confecții
Îmbrăcămintea în sens mai larg reprezintă un obiect de larg consum care se îmbracă pe corp.Permanenta
evoluţie a civilizaţiei societăţii contemporane a determinat o varietate de produse şi modele care să
satisfacă cerinţele omului în functie de necesităţi.
Clasificare:
I.Din punct de vedere al fecvenții cererii:
1.Confecții cu vânzare sezonieră
2.Confecții cu vânzare tot timpul anului
II.După materia primă:
1.Confecții din țesături
a.Țesături din bumbac și tip bumbac
b.Țesături din lână și tip lână
c.Țesături din in și tip in
d.Țesături din mătase și tip mătase
2.Confecții din tricoturi
1.Tricoturi tip bumbac
2.Tricoturi tip in
3.Tricoturi tip lână
4.Tricoturi tip mătase
5.Tricoturi din fire P.N.A.
3.Confecții din textile nețesute
4.Confecții din materiale textile impregnate și acoperite cu materiale plastice
III.După destinație:
1.Confecții pentru copii și adolescenți
2.Confecții pentru femei
3.Confecții pentru bărbați

3
 I.Noțiuni generale
Moda îmbrăcămintei reprezintă ansamblul de gusturi, preferinţe şi deprinderi care sunt influenţate de o
serie de factori:
- linia de concepţie,
- materialul folosit,
- zona geografică,
- motivele populare dintr-o anumită zonă,
- destinaţie,
- condiţiile de realizare.
Frumuseţea îmbrăcămintei este dată de un ansamblu de forme, armonii, şi culori pe care trebuie să le
îndeplinească îmbrăcămintea.
Comoditatea la purtare se referă la gradul de plăcere cu care este purtat un produs, şi interesează toate
categoriile de îmbrăcăminte. Se realizează prin linia de croire care trebuie să permită efectuarea lejeră a
mişcărilor, şi prin mărimea produsului care trebuie să fie aleasă corect pentru dimensiunile purtătorului.
Perfecțiunea îmbrăcămintei și a obiectelor care ne înconjoară este exprimată prin
cuvântul frumos, iar acest frumos poate fi conceput vizual și auditiv.
Rolul îmbrăcămintei se împarte în trei categorii care sunt:
- rol funcțional
- rol estetic
- rol social
Rolul functional – de a ne proteja impotriva factorilor externi de mediu ( ploaie,
vant, ninsoare ).
Rolul estetic – de a ne da un aspect cât mai frumos persoanei care poartă îmbrăcămintea. Acest rol se
realizează prin linia de croire, care se va realiza atât să fie acoperite eventualele defecte ale corpului, și
să scoată în evidență părțile frumoase.
Natura materialului cât și culoarea vor fi alese în concordanță cu aspectul și caracterul
persoanei.
Rolul social – determină purtătorul să se simtă încadrat în societate și în mediul în
care poartă îmbrăcămintea. Moda îmbrăcămintei reprezintă ansamblul de gusturi, preferințe și
deprinderi care predomină de o serie de factori:
- linia de concepție - condițiile de realizare
- materialul folosit
- zona geografică
- motivele populației dintr-o zonă
- destinație

4
II. DESCRIEREA PRODUSELOR
Pantalonul
Ţinând cont că în ultimii ani s-a obişnuit să se poarte mereu pantalonul , deoarece asigură un anumit
confort şi o anumită lejeritate în timpul purtării. Pentru proiectarea pantalonului se folosesc materiale
textile moi şi cu posibilitate de întreţinere uşoară deoarece pantalonul este produsul de îmbrăcăminte cel
mai frecvent utilizat.
Pantalonul este un produs textil (finit) care îmbracă corpul în partea inferioară a
lui, fiind un produs de îmbrăcăminte cu sprijin pe talie. Pantalonul pentru bărbați se
utilizează în toate anotimpurile anului și se confecționează din materiale diferite ( ex.
Stofa, blug, etc ).
Pantalonii se confecționează în diferite variante, cele mai importante sunt:
• pantalonii clasici ( drept )
• pantalonul bufant pentru cizmă
• pantalonul sport
Sacoul Bărbătesc
În anul 1906 a fost introdus În vestimentație costumul modern. Sacoul avea trei nasturi și era destinat
pentru a fi purtat zi de zi. Avea o tăietură, astfel încât cel care îl purta se prezenta a fi un om de succes.
Treptat, sacourile au început să înlocuiască haina pentru călărie. Pentru a nu-i crea incomoditate
călărețului, nasturii de jos nu erau încheiați. Ulterior, Eduard al VII-lea a hotărât că nasturele de sus nu
ar mai trebui să fie folosit, trecând la nasturele din mijloc.
Sacoul este un articol de vestimentație care acoperă partea superioară a corpului, cu sau fără căptușeală,
purtat peste cămașă, deschis în față și cu mâneci lungi și care se încheie cu nasturi sau capse. Deseori,
sacoul este parte a unui costum.
Sacoul ar trebui să fie principala piesă vestimentară din garderoba unui gentleman. Este elementul
principal în crearea oricărui fel de ținută. Este o piesă atât de versatilă, încăt a rezistat probei timpului și
nu putem spune niciodată că un sacou nu este la modă. Un sacou poate fi piesa elegantă dar în același
timp poate fi și sport, aceasta fiind frumusețea lui. El poate fi purtat de oricine, oricând.

Cămașa
Cămașa este un articol de îmbrăcăminte care acoperă partea superioară a corpului,este confecționată din
pânză și se încheie cu nasturi sau capse și se îmbracă peste piele sau maiou.
Cămășile pentru bărbați au nasturi pe dreapta.

Crăvata
O cravată este un accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie de țesătură (stofă,
mătase) trecută în jurul gâtului, sub gulerul unei cămăși, și care se înnoadă în față.
Nodul cravatei ascunde nasturele gulerului cămășii, iar fâșia textilă atârnă liber peste bust. Există
diferite noduri de cravată. Nodul poate să fie strâns sau slăbit. Cravatele incluse în uniformele militare
sunt prevăzute, de obicei, cu buton rapid, nodul fiind permanent.
5
Țesătura cravatei poate fi într-o singură culoare sau pe ea pot figura diferite motive grafice și / sau
culori.
Cravata face parte din garderoba masculină standard.
Există mai multe lărgimi ale cravatelor, de la 4 cm la 9,5 cm, lărgimea urmând, de obicei, mersului
modei.

Cămașă populară bărbătească

Cămaşa bărbătească conform croielii este cunoscută prin răspîndirea unor tipuri de bază: „cămaşa
dreaptă tip tunică”, „cămaşa cu platcă”.
Cămaşa dreaptă de tipul „tunică” este o formă arhaică de largă răspîndire teritorială în toate zonele
Moldovei, deosebindu-se după dimensiuni. Se croia „de-a-ntregul” dintr-o bucată de pînză (lat de pînză)
lungă, care venea în faţă şi la spate, pînă la genunchi, fără a avea cusătură pe umeri, mâneca largă prinsă
de la umăr, cu clini la stan, gulerul drept sau guler dublu alăturat în jurul gîtului. Deseori pentru zile de
sărbători gulerul, mânecile la umăr şi la mangetă, piepţii şi poalele se brodau. Cămăşile de lucru în
trecut se confecţionau din pânză de cânepă, mai târziu din cânepă sau in albit cu bumbac. De la sfârşitul
secolului al XIX-lea pentru sărbători, îndeosebi pentru tineri se confecţionau cămaşe de bumbac.
O altă variantă răspîndită o avea „cămaşa cu platcă”, care era dublă, avînd şi căptuşeală. Acest tip avea
o mai largă răspîndire la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea în zona de centru
a Moldovei, îndeosebi în portul tinerilor, prezentînd după forma croielii o alternativă a cămaşelor de tip
orăşenesc. Stanul cămaşei la spate şi dinainte era larg şi încreţit.

III. Elaborarea peocesului tehnologic de confecționare

Procesul tehnologic de confecţionare are ca scop stabilirea operaţiilor, ordinea în care se execută şi
indicatorii tehnico – economici de fabricaţie.
Procesul tehnologic de confecţionare cuprinde totalitatea operaţiilor de transformare a semifabricatelor
în produse finite. Procesul tehnologic se elaborează în cadrul serviciului tehnic şi face parte din
pregătirea fabricaţiei.
Procesul tehnologic de confecţionare este alcătuit din:
• Operaţii pregătitoare: rihtuirea, însemnarea, măsurarea, etc. Aceste operaţii există
în toate etapele procesului tehnologic şi în toate procesele industriale.
• Operaţii de coasere mecanizată: se efectuează cu maşini clasice şi speciale şi sunt
utilizate la îmbinarea sau fixarea detaliilor.
• Operaţiile de coasere manuală: însăilare, montat mâneci şi guler, sunt foarte
restrânse în producţia industrială.
• Operaţiile de tratare umidotermică: descălcare, presare, netezire, aburire, pot fi

6
efectuate în toate etapele procesului de confecţionare şi diferă în funcţie de natura
operaţiei.
Procesul tehnologic de confecţionare cuprinde etapele de lucru cu operaţiile şi fazele
de lucru care se desfăşoară în flux continuu.
Etapele de lucru din cadrul procesului de confecţionare sunt:
Prelucrarea detaliilor:
- operații de pregătire;
- operații de coasere;
- operații de tratare umidotermică;
Asamblarea detaliilor:
- operații de pregătire;
- operații de coasere;
- operații de tratare umidotermică;
Finisarea produsului:
- operații de pregătire;
- operații de coasere;
- operații de tratare umidotermică;
- operații de curățire și ambalare.

7
 BIBLIOGRAFIE

 Gh. Ciontea- Tehnologia confecţiilor textile şi calcule în confecţii , Editura

Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1983.
 E. Iacobeanu- Materii prime şi materiale folosite în industria uşoară, Editura
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1985.
 Brumariu- Proiectarea îmbrăcămintei, Institutul Politehnic „Gh. Asachi”, Iaşi,
1999.
 E. Filipescu- Proiectarea constructivă a tiparelor, Editura „Gh. Asachi”, Iaşi,
1999.
 Gh. Ciontea- Proiectarea îmbrăcămintei, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti, 1993.
 Internet.