Universitatea Ovidius Constanta

Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole

Specializare ꓽ Geografia Turismului

Munții Maramureș

Studenții ꓽ Mistirian Raluca Iulia

Suliman Geansel
Lect.Univ.Dr.ꓽ George Marius-Cracu
Cuprins
1.Așezare geografică........................................................................................................................................................3

2. Relieful........................................................................................................................................................................ 3

3. Forme de relief............................................................................................................................................................4

4.Hidrografia...................................................................................................................................................................5

5.Floră și vegetație..........................................................................................................................................................6

6.Faună............................................................................................................................................................................ 7

7.Climă............................................................................................................................................................................ 9

8.Solul și subsolul............................................................................................................................................................9

9. Rețeaua de căii ferate................................................................................................................................................10

10. Turism, cazare, localități de acces............................................................................................................................11

Bibliografie.................................................................................................................................................................... 16
1.Așezare geografică
Munții Maramureș se află în județul Maramureș formată din Depresiunea Maramureșului dar și versanții
munțiilor Oașului,Gutâi,Țibleș,Rodnei spre vest și sud.
Limitele acestuia se află între paralela 47°33´´ N și meridianele 23°15´ longitudine estică. În lungime, între
Hust la Pasul Prislop sunt aproximativ 150 km iar lărgimea pe axa nord-sud de până la 80 de km.
Munții Maramureș este cel mai înalt masiv montan situat pe granița de stat a României, punct de
convergență a mai multor regiuni etnografice ( Bucovina de sud și nord, Galiția).Suprafața acestuia fiind de
133. 418 ha.

Fig. 1 Parcul Național Munții Maramureș

Sursă ꓽ https://internetfigyelo.wordpress.com/2016/07/08/magyarlakta-telepulesekbol-allo-tiszamenti-vagy-
kibovitett-beregszaszi-jaras-letrehozasa/

2. Relieful
A. Relieful glaciar este mai slab reprezentat ca în masivii montani învecinaţi (Rodna la sud şi Cernahora la
nord), datorită altitudinii mai reduse şi fragmentării care determină dispunerea izolată a masivelor mai înalte.
Sunt prezente căldări glaciare cu praguri şi morene şi uneori chiar cu mici ochiuri de apă în masivele Farcău
- Mihailec (Vârtop, Groapa Julii), Jupania (obârşia Ceremuşului Alb, trecut pe hărţi sub numele de Izvorul
Căţelei), Pietrosul Bardăului - Bucovinca (obârşia Văii Cristina, afluent drept al Văii Botizu obârşia Văii
Reviaca Mare, afluent al Văii Rica). Căldări glacio-nivale, cu o poziţie mai joasă ca altimetrie, apar în jurul
Masivului Farcău (Stânişoara la nord, Groapa Bologhii şi Groapa Lupilor la est).

B.Relieful carstic Deşi rocile carstificabile apar pe suprafeţe restrânse, există mai multe formaţiuni
carstificabile, de vârste diferite (mai multe complexe de calcare metamorfice, dar şi calcare mezozoice şi
eocene) şi sunt frecvente şi cavităţile tectonice, formate în roci necarstificabile (gresii, cuarţite metamorfice,
roci eruptive bazice mezozoice). Se cunosc până în anul 2003 39 cavităţi (30 peşteri şi 9 avene), cu
dezvoltare totală de 1099,64 metri şi denivelare cumulată de +89,6, -207,94 metri.

Cele mai importante cavităţi cercetate până în prezent: Avenul din Pietriceaua (dezvoltare 216 m,
denivelare -54,5 m), care secţionează complet calcarele triasice până la rocile flişului negru; Peştera Vasile
Bologa din Geamănu (dezvoltare 120 m, denivelare -17,5 m, +2 m), frumos concreţionată, cu urme
puternice de coroziune; Peştera Mare din Piatra Moloşnaia (dezvoltare 190 m, denivelare -7,5, +22,2 m), cu
depuneri de mondmilch care se formează şi în prezent; Peştera Hoţilor din P. Bănăriei (dezvoltare 58,27 m,
denivelare -29,1 m), un aven foarte cunoscut datorită legendelor privind existenţa unor comori, periculos de
parcurs în părţile profunde din cauza lipsei de oxigen.

Există şi zone cu exocarst: dolinele din Prislopul Laptelui, Podul Cearcănului, Dl. Frumos, Fântâna
Stanchii, ponorul şi izbucul carstic renumit de la Fântâna Stanchii.
 3. Forme de relief
Sectorul nordic este delimitat la sud de Valea Ruscova şi afluentul ei Rica, având o suprafaţă de 356 kmp;
este frecvent denumit, după vârful cel mai înalt, Munţii Farcăului. Afluenţii Ruscovei delimitează mai multe
compartimente cu individualitate pregnantă.

Masivul Pop Ivan este cuprins între Vişeu, Ruscova şi Repedea. Cele mai înalte vârfuri se situează pe
creasta principală (Poloninca, 1622 m; Şerban, 1793; Holovaci, 1546; Neniasca, Micu Mare, 1817 m), care
culmină în Vf. Pop Ivan (Pip Ivan în ucraineană) (1937 m), munte numit în Evul Mediu drept Uglei, din care
se desprinde spre sud culmea Paltin (1711), Tomnatec (1618).

Vf. Şerban (1793) era denumit în diplome Mons Formozus, Formoza sau Furmolza, în sensul de
Muntele Frumos; de la el a rămas denumirea Râului Frumuşaua (Crasna) şi a localităţii Crasna Vişeului.

Masivul Farcău se situează între Văile Repedea, Ruscova şi Socolău, creastă nord-sud care
culminează în Vf. Farcău (1957 m), la sud de acesta fiind Vârfurile Mihailec (1918 m) şi Pietriceaua (1555
m).

Masivul Stogu - Copilaş este situat între Văile Roşoşu Mic, Roşoşu Mare şi Rica, principalele vârfuri
fiind pe linia crestei principale: Corbu (1696 m), Stogu (1651 m), Copilaşu (1611 m).

Sectorul central ar putea fi denumit Munţii Vaserului, pentru că este străbătut în partea centrală de râul
respectiv. Este compartimentul cel mai extins al masivului (862 kmp).

Masivul Pietrosul Bardăului cuprinde culmea dintre Văile Ruscova - Rica şi Vaser - Botizu, cu
principalele vârfuri: Budescu Mare (1679 m), Cristina (1658 m), Pietrosul Bardăului (1850 m), Bucovinca
(1763 m), Pecealul (1725 m), Băiţa (1670 m), Muncelul Popii (1429 m), Maximul (1220 m).

Masivul Şuligu - Comanu - Ignăteasa, sau Civcin după vârful cel mai înalt de pe versantul ucrainean,
este delimitat la sud de cursul superior al Vaserului; culme modelată la 1600-1700 m, în roci sedimentare,
principalele vârfuri fiind: Ignăteasa (1767 m), Comanu (1731 m), Şuligu (1688 m).

Masivul Jupania - Toroiaga este cuprins între Vaser şi Ţâşla, are direcţie generală est-vest şi vârfuri
principale Jupania (1853 m), Prislopul Cataramei (1644 m), Piciorul Caprei (1804 m), Toroiaga (1930 m) şi
Boului (1208 m). Din Toroiaga se desprinde spre nord creasta de roci intruzive a Ţiganului (1736 m); în
continuare, spre vest, afluenţii Vaserului au fierăstruit unele vârfuri proeminente şi izolate: Novicior (1452
m), Grebăn (1594 m).

Sectorul sudic este cuprins între Văile Ţâşla, Vişeu, Bistriţa Aurie şi Ţibău, având 282 kmp
suprafaţă. Şi aici se individualizează morfologic mai multe sectoare.

Masivul Fântâna Stanchii - Cearcănul cuprinde Vârfurile Fântâna Stanchii (1726 m), Cornul Nedeii
(1763 m), Cearcănul (1847 m), Măgura (1601 m).

Masivul Sâlhoi - Zâmbroslava - Bretila include o serie de vârfuri despărţite de afluenţii Ţibăului şi ai
Bistriţei Aurii: Sâlhoi (1563 m), Zâmbroslava (1603 m), Bretila (1489 m), Geamănu (1539 m).

Prezentarea de mai sus arată o morfologie destul de fragmentată, determinată de reţeaua hidrografică
şi de mozaicul de roci întâlnit în aceşti munţi. Există 4 vârfuri care depăşesc altitudinea de 1900 m: Farcău
(1956 m), Pop Ivan (1937 m), Toroiaga (1930 m), Mihailec (1918 m); alte 9 vârfuri trec de 1800 m, cele mai
cunoscute fiind Jupania (1853 m), Pietrosul Bardăului (1850 m), Cearcănul (1847 m).

Caracteristica geologică a Munţilor Maramureşului este remarcabila concentrare a unor roci cu

geneză diferită (metamorfică, magmatică şi sedimentară), constituind o suită foarte diferită ca litologie şi
vârstă. O largă dezvoltare au pânzele de şariaj (la fel ca în restul Carpaţilor Orientali) şi sunt prezente unităţi
de fliş şi depozite de cuvertură post-tectonice. Mozaicul geologic determină o morfologie la fel de variată a
zonelor montane înalte.

Vârfurile dezvoltate pe roci metamorfice dure (gnaise) sunt aeriene, uneori cu aspect făgărăşan
(Şerban, 1793 m; Pop Ivan, 1937 m), sau de tip Cozia (Greben, 1594 m). Cele modelate în şisturi cristaline
micacee mai moi au un aspect mai domol, pante mai line şi similitudini cu Giumalăul (Jupania, 1853 m).
Vârfurile modelate în bazalte mezozoice cu intercalaţii de calcare, sunt aeriene şi impunătoare (Farcău, 1956
m; Mihailec, 1918 m), la fel ca şi acelea dezvoltate în calcare şi dolomite mezozoice (Pietriceaua, 1555 m),
cu relief de tip Hăghimaş.

Rocile intruzive neogene, de tipul Ţibleşului, Bârgăului sau Călimanilor, ating aici altitudini remarcabile
(Toroiaga, 1930 m). Sunt prezente şi vârfuri formate în calcare şi dolomite metamorfice (Zâmbroslava, 1603
m), cu aspect de „Ouşor” bucovinean, vârfuri cu aspect de platou suspendat formate din calcare eocene
(Geamănul, 1539 m; Podul Cearcănului, 1507 m), vârfuri modelate în gresii (Pietrosul Bardăului, 1850 m;
Ignăteasa, 1767 m; Corbu, 1700 m; Stogu, 1651 m), cuarţite negre (Dl. Negru, 1818 m), sau, ca să ne
încurce, şisturi cristaline ce stau peste calcare eocene (Cearcănul, 1847 m).

Morfologia zonelor înalte este completată în diversitate de cea a defileelor tumultoase, în roci
metamorfice (pe Vaser între Glimboca - Novicior şi Bardău - Botizu), gresii (Defileul Vişeului dintre Bistra
şi confluenţa cu Tisa, în care apare şi un nucleu de roci metamorfice, defileul de pe Valea Frumuşaua) sau
calcare (Valea Sâlhoi), de stâncile şi pereţii stâncoşi calcaroşi (Piatra Socolăului, Piatra Arsă - Măcârlău,
Prislopul Laptelui - Măgura, Piatra Scrisă - Valea Ţâşlişoara, Stâna Sasului - Cearcănul, Peleşata - Valea
Budescu), dar şi cuarţite şi şisturi metamorfice (Şerbanu, Piatra Băiţei - Baia Borşa).

Fig.2 Masivul Farcău

Sursă ꓽ https://mapio.net/pic/p-24908346/

4.Hidrografia
Bazinul Vişeului, prin afluenţii Frumuşaua, Ruscova, Vaser şi Ţâşla, drenează cea mai mare parte a
masivului. Partea de sud-est este drenată de Bistriţa Aurie, prin intermediul afluenţilor de dreapta ai Ţibăului
şi al Văilor Şesuri şi Vâlcănescu. Ceremuşul Alb îşi începe drumul spre nord, spre Prut, din versantul nordic
al Jupaniei, trecând în Ucraina doar după câţiva kilometri, despărţind în continuare Galiţia de Bucovina de
nord, încorporate acum parţial în regiunea Pricarpatia.

Sunt prezente şi lacuri de munte: Vinderel, 0,90 ha suprafaţă, adâncime maximă 5,5 m, format într-o
depresiune nivală; Măgura, 0,19 ha, în spatele unui val de alunecare; Piciorul Lutoasa (350 mp); Tăul
Cununa (în apropiere de cătunul Bobeica, dintre Borşa şi Baia Borşa); Tăul Pietriceaua (300 mp); Tăurile
din Căldarea Vârtop; tăurile din căldările de nord-est şi nord-vest ale Pietrosului Bardăului; Tăurile Băiţei,
patru ochiuri mici de apă, situate într-o turbărie cu suprafaţă de 2 ha; precum şi altele, pitite în zone mai
puţin umblate ale masivului (Budescu, Micu Mare etc.).
 Literatura menţionează şi alte lacuri, acum dispărute. Renumit a fost Lacul Betigi, format în anul
1957 prin alunecare, pe afluentul cu acelaşi nume al Novăţului, el durând până în anul 1960, când barajul a
fost străpuns. Până în anul 1970 a rezistat barajul de pe Vaser, de la Măcârlău, construit din lemn pentru
plutărit în 1780-1784 şi refăcut în piatră de meşteri italieni, între 1887-1890.

Izvoarele minerale sunt o atracţie a masivului, cunoscându-se 160 izvoare cu compoziţie chimică variată
(bicarbonatate, feruginoase, sulfuroase, sărate). Pe baza lor, în decursul anilor, s-au construit stabilimente
balneare în mai multe locuri (Şuligu şi Novicior pe Vaser, Valea Vinului - Vişeu de Sus, Vinişoru - Baia
Borşa, Cvasniţa, Pentaia (Poienile de Sub Munte) şi Scorodnâi - Repedea). Acum se îmbuteliază, sub
numele de Alpina - Borşa apele minerale de pe Vinişoru. Instalaţii de încălzire cu lemne a apelor minerale,
pentru tratament, cu 1-4 vane, există încă pe Valea Vinului (Vişeu de Sus), Cvasniţa (Poienile de Sub Munte)
şi Scorodnâi (Repedea).

Fig.3 Izvorul Borșa

Sursă ꓽ https://ro.wikipedia.org/wiki/Borșa

5.Floră și vegetație
Date de sinteză, publicate în anul 2000 (Beres M., Iurasciuc O., Moisei F.), arată prezenţa a 169
taxoni din 34 familii de macromicete (ciuperci), unele fiind rarităţi (Phaeolepiota aurea), altele intens
utilizate aici şi necunoscute de locuitorii din alte zone (Lyophillum connatum, ghebe albe). Se menţionează
existenţa a 128 taxoni de licheni din 47 familii, 286 taxoni de briofite (muşchi) din 48 familii, 682 taxoni de
cormofite din 88 familii (adică mai mult de jumătate din numărul total de familii din care e constituită flora
României). Sunt prezente specii rare şi sporadic întâlnite în România, care se află sub risc din cauza
arealului restrictiv mondial, 7 specii care intră în categoria plantelor vulnerabile şi 26 specii endemisme
carpatice.

Caracteristice masivului sunt: narcisele, Narcissus radiiflorus (N. Stellaris), denumite de localnici
aiuţ de munte, ce acoperă poieni întinse în Masivele Pop Ivan, Şerbanu, Pecealu, urcând până la golul alpin
şi crescând uneori printre jnepeni; păstăiata (Lunaria rediviva), simbolul distinctiv al păcurarilor care
coboară toamna din munţi, având la pălărie acest simbol al florei montane; floarea dragostei (Botryclium
lunaria); Cochlearia pyrenaica var. borzaeana.

Să menţionăm că în Munţii Maramureşului vom găsi flori care sunt simbolul munţilor în alte zone:
bulbucii de munte (Trollius europaeus), care la obârşia Văii Tomnatec coexistă paşnic cu narcisele),
smârdarul sau bujorii de munte (Rhododendron myrtifollium), floarea de colţ (Leontopodium alpinum) sau
steluţa după cum e denumită aici, la fel ca în Munţii Rodnei şi desigur multe altele.
 Fig.4 Clopoțel de munte

Sursă ꓽ https://sites.google.com/site/romanianatura57/home/carpatii-rasariteni/maramuresului/varful-
pop-ivan-1937-metri

Fig.5 Narcisă

Sursă ꓽꓽ https://sites.google.com/site/romanianatura57/home/carpatii-
rasariteni/maramuresului/varful-pop-ivan-1937-metri

6.Faună
Rezultatele cercetărilor din ultimii ani asupra faunei de nevertebrate indică prezenţa a 136 specii de
Diptere (dintre care 11 descrise pentru prima dată în România), peste 200 specii de Coleoptere şi 136 specii
de Lepidoptere (fluturi) din 29 familii.

Ihtiofauna este săracă din cauza mineritului, accidentelor ecologice de tip Novăţ şi braconajului.
Lostriţa (Hucho hucho) care nu cu mulţi ani în urmă era întâlnită pe multe râuri ale masivului este prezentă
acum doar în Tisa. Păstrăvul indigen (Salmo trutta fario) şi lipanul (Thymallus thymallus) sunt încă
răspândiţi pe unii afluenţi ai Vişeului, pe Bistriţa Aurie şi pe Ţibău. Este prezent şi cleanul dungat (Leuciscus
souffia agassizi), specie endemică pentru Maramureş.

Studiile de mai multe decenii, materializate în anul 2000 printr-o monografie (autori Ardelean G.,
Beres I.), atestă prezenţa în Munţii Maramureşului a 8 specii de amfibieni, 6 specii de reptile, 95 specii de
păsări (între care cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix) este o raritate, iar cocoşul de munte (Tetrao
urogallus) o prezenţă agreabilă, care se oferă uneori privirii turiştilor, spre încântarea acestora) şi a 31 specii
de mamifere. Dintre mamifere, două specii sunt periclitate cu dispariţia: nurca (Mustela lutreola) şi râsul
(Lynx lynx). Speciile de interes cinegetic se menţin încă la efective importante, deşi cu excepţia mistreţului
şi ursului ele sunt sub 50% faţă de cele din anul 1976.

Ocrotirea naturii. Legea nr. 5 din 2000 menţionează existenţa a 4 rezervaţii naturale în Munţii
Maramureşului: rezervaţia faunistică de cocoş de mesteacăn Cornul Nedeii - Ciungii Bălăsinei, 800 ha,
înfiinţată în anul 1971; Farcău - Lacul Vinderel - Mihailec, 100 ha, propusă în anul 1994 ca rezervaţie
geologică, faunistică, peisagistică; rezervaţia Tomnatec - Sehleanu, 100 ha, propusă în anul 1994 ca
rezervaţie floristică - peisagistică (poiană cu narcise); Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele, 5 ha, înfiinţată în
anul 1977 ca rezervaţie botanică pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica var. borzaeana.

O altă rezervaţie botanică, Stâna lui Vârtic, la sud de Toroiaga, 10 ha, a avut existenţă efemeră,
datând din anii 80 şi dispărând din evidenţă ca rezervaţie în anul 1994.

Prin cercetările derulate în anii 1999-2002, de un grup coordonat de Filip Moisei de la Societatea
Ecologistă Maramureş, au fost conturate şi alte nuclee cu importanţă ştiinţifică: Zasiu - Runc - Hlubochi,
745 ha; Şerban - Tomnatec - Sehleanu, 1050 ha (extindere importantă a rezervaţiei existente); Farcău -
Vinderel - Mihailec - Pietriceaua - Cârligătura, 1920 ha (include şi cele 100 ha ale actualei rezervaţii Farcău
- Vinderel - Mihailec); Lutoasa - Pietrosul Bardăului - Pecealu - Băiţa, 930 ha; Băiţa - Bardău - tunel CFF
Terchila, 1095 ha; Comanu Mic, 300 ha; Izvorul Boului - Jupania, 265 ha (în extinderea rezervaţiei de
cocoş de mesteacăn Cornul Nedeii - Ciungii Bălăsinei); toate acestea urmează să justifice înfiinţarea
Parcului Natural al Munţilor Maramureşului, pe întreg teritoriul masivului.

Fig.6 Cocoș de mesteacăn

Sursă ꓽ https://yandex.ua/collections/card/587fc92df63aea0086ed1bbd/
 Fig.7 Râsul

Sursa ꓽ https://ro.wikipedia.org/wiki/Râs_(animal)

7.Climă
Munţii Maramureşului se încadrează în sectorul de climă continental moderată, fiind supuşi permanent
influenţei advecţiei maselor de aer vestice de natură oceanică, ale căror caracteristici se reflectă în evoluţia
tuturor elementelor climatice.
Luna cu cele mai scăzute temperaturi medii este luna ianuarie, cu valori între -6°C şi -10°C. Luna iulie are
valori medii cuprinse între 18°C şi 20°C. Din aceste valori prezentate rezultă o amplitudine medie anuală
între 24 - 30°C, valoarea moderată evidenţiind caracterul de climă continentală temperată moderată cu
extreme termice puternice între vară şi iarnă. Regimul termic din PNMM este prezentat în Anexa nr. 11.
Valoarea medie anuală a precipitațiilor este de 1100 mm. Anotimpul cel mai bogat în precipitaţii este vara,
perioadă în care cad 61% din totalul precipitaţiilor. Cel mai sărac anotimp în precipitaţii este iarna cu 17%
din totalul precipitaţiilor. Numărul anual al zilelor cu precipitaţii este de 150-170. Stratul de zăpadă poate sa
apară încă din luna septembrie, iar ultima ninsoare se poate înregistra ca dată medie în ultima decadă a lunii
martie. Stratul de zăpadă se menţine între 120-200 de zile, iar grosimea stratului este cuprinsă între 75 – 150
cm. Perioada de utilizare a păşunilor este limitată la trei luni: iunie, iulie, august. Regimul precipitațiilor în
PNMM este prezentat în Anexa nr. 12.

8.Solul și subsolul

În Munţii Maramureşului domină tipul de scoarţă de alterare autohtonă de mică grosime, din cauza
fragmentării şi înclinării pronunţate a versanţilor care favorizează deplasarea produselor dezagregate şi
alterate așa cum este precizat în Geografiei Romaniei, 1983.
Din grupele mari de soluri, suprafeţe mari ocupă solurile brune acide. Acestea s-au format în zona montană
de la altitudinea de 450 m până la altitudinea de 1937 m în masivul Pop Ivan, în condiţii de climă rece şi
umedă care face ca materia organică să fie numai parţial descompusă de către microorganisme, procesul
foarte lent ducând la acidifierea accentuată a solului. Aceste soluri sunt ocupate de vegetaţie forestieră,
fâneţe naturale, păşuni montane şi într-o mică măsură, suprafeţe izolate cultivate cu cartofi şi ovăz, fiind
sărace în substanţe nutritive, determină o fertilitate naturală scăzută.

În grupa solurilor brune acide montane sunt două subtipuri, litice şi tipice, care cuprind întreg bazinul văii
Ruscova, până la confluenţa văii Rica cu Socolău şi până la vest, de partea înaltă a masivelor Farcău –
Mihăilecu, versantul de pe dreapta văii Vişeului, până la Vişeu de Sus. Aceste soluri s-au format pe roci
metamorfice, eruptive, conglomerate, gresii, marne, calcare, şisturi bituminoase, roci cu caracter acid.
Extinderea pădurilor de răşinoase în dauna altor specii autohtone, în special a fagului, explică predominarea
solurilor brune acide şi a solurilor brune feriiluviale- podzolice. Aceste soluri sunt extinse în partea
inferioară a arealului, pe versanţi variat înclinaţi şi cumpene înguste, sub păduri de fag şi molid, în care apar
uneori – mai ales în molidişurile superioare – Vaccinium sp. şi muşchi. Litosolurile sunt soluri neevoluate,
scheletice, care s-au format pe roci eruptive şi metamorfice, ocupând masivele înalte, având o importanţă
mică. Solurile brune podzolice au valoare mediocră, fiind mai importante din punct de vedere silvic şi
pastoral. Sub pajiştile alpine aflate la peste 1600 m, întâlnim solurile humico – silicatice. Aluviunile şi
solurile aluvionale se întâlnesc pe luncile inundabile ale principalelor cursuri de apă, în special pe cursul văii
Vişeului.

Învelişul de sol este constituit, predominant din: soluri brune acide, soluri brune şi brune feriiluviale -
podzolice, substanţele minerale, iar capacitatea de reţinere a apei favorizează dezvoltarea optimă atât a
vegetaţiei forestiere, cât şi a pajiştilor naturale, fâneţe şi păşuni montane, resurse naturale valorificate prin
activităţile silvopastorale.

9. Rețeaua de căii ferate

Punctul de acces spre valea Vaser este oraşul Vişeu de Sus, care este şi punctul de pornire pentru Mocăniţa,
un tren cu aburi, îngust, al cărui singur scop este de a merge spre vale. Calea ferată merge de-a lungul râului
Vaser River şi este una dintre ultimele şine de căi ferate pentru locomotivele cu aburi, care încă mai este
activă, din Europa, fiind şi singura din România care încă mai este folosită pentru a coborî buştenii de pe
munții.

Având în vedere că acest loc este printre puţinele în care cineva poate merge într-un vagon tras cu puterea
vaporilor, în fiecare an, bătrâna Mocăniţa atrage mii de turişti din toată lumea, oferindu-le călătorii de
neuitat.
Turiştii pot merge cu trenul până sus, în capătul văii, şi înapoi, bucurându-se de frumuseţea naturii. De
asemenea, este posibil ca aceştia să se oprească pe drum, la una din numeroasele halte, şi să înceapă o
excursie prin munţi.

Totul începe la staţia de tren Vişeu de Sus (Căile Ferate Forestiere Vişeu de Sus sau CFF Vişeu de Sus).
Cum aceasta nu e o staţie obişnuită de tren, ci una forestieră, nu există platforme pentru pasageri. Locul
arată mai degrabă ca un deposit de lemne decât ca o staţie de tren, cu un puternic miros de lemn proaspăt
tăiat.
Dimineaţa foarte devreme, Mocăniţa este pregătită pentru excursia din zi. Atât vagoanele pentru turişti, cât
şi cele forestiere sunt ataşate la locomotive cu aburi, se fac provizii de lemn şi de apă – ele sunt
combustibilul motorului pe aburi – iar mecanicul porneşte motorul. După un timp, trenul şuieră lung,
pufăind de-a lungul drumului.
 Fig. 8 Mocănița

Sursă ꓽ https://www.antena3.ro/actualitate/mocanita-va-circula-si-noaptea-pe-valea-vaserului-din-16-iulie-
130697.html

10. Turism, cazare, localităţi de acces.

Pentru un masiv montan despre care prof. Kubijovyc de la Universitatea din Cracovia scria în anul
1934 că „munţii de la nord de Vişeu n-au încă un nume stabil: sunt numiţi Munţii sau Carpaţii
Maramureşului, Alpii Huţulilor, Munţii Cyvcyn, eu întrebuinţez pe cel dintâi” este totuşi remarcabil faptul
că turismul montan are muguri destul de viguroşi şi vechi.

După primul război mondial, când graniţa României a atins pentru scurt timp pe cea a Cehoslovaciei
interbelice, un stat european nou, dar cu principii democratice considerate atunci avangardiste, între cei doi
vecini s-a stabilit un regim de frontieră de tip Schengen. Doar aşa, secţia Sighetu Marmaţiei a Touring
Clubului României a putut realiza, în anul 1934, un marcaj turistic chiar pe graniţă, din localitatea Valea
Vişeului până pe Vf. Pop Ivan, traseu frecventat de turiştii români, cehoslovaci şi polonezi doar vreo 4 ani,
suficient însă ca să fie descoperită şi vizitată şi poiana de narcise de la Tomnatec - Sehleanu. Amintirea
acelor timpuri aduce şi acum turişti din fosta Cehoslovacie.

De la Vf. Stogu spre est, graniţa României era cu Polonia, fapt care aduce acum turişti polonezi
curioşi sau nostalgici, călăuziţi de hărţi turistice tipărite în Warszawa în anul 2001, la scara 1:100.000, având
pe verso harta la scara 1:75.000 austro-ungară din anul 1908, harta lui Cataramă, numele ironic pe care
românii ardeleni l-au dat lui Franz Iosef şi care s-a înscris şi în toponimia Vaserului şi Ţâşlei superioare.

Au urmat ca vecini nordici ai României fostul URSS, cu o graniţă ermetică şi apoi Ucraina, cu una
mai permeabilă, care tocmai de aceea va fi cel puţin în viitorul previzibil, intens securizată de partea română.
Ca urmare, turismul montan are caractere specifice în Munţii Maramureşului. Reglementările legale arată că
accesul la culoarul de frontieră şi fâşia de protecţie a frontierei de stat, cu o lăţime de 500 m, este considerat
contravenţie (dacă nu constituie infracţiune) atunci când accesul se face fără documente de identitate şi fără
acordul poliţiei de frontieră şi al administraţiei publice. Ceea ce înseamnă că toată creasta principală a
Munţilor Maramureşului are acest regim, astfel că traseele turistice care vor fi menţionate, nu vă vor face
infractori sau contravenienţi, pentru că vor evita zona de graniţă.

Principalul obiectiv turistic rămâne Valea Vaserului, datorită căii ferate forestiere cu o lungime de
peste 40 km, acest tip de transport devenind o atracţie turistică mondială datorită numărului redus de astfel
de mijloace de transport. Deşi în multe ţări s-au reconstruit asemenea căi ferate cu scop turistic (Argentina,
Ungaria - lângă Debrecen), argumentul forte al atracţiei Vaserului este faptul că aici turiştii sunt purtaţi nu de
o reconstituire, ci de o cale ferată industrială în funcţiune şi acum, deci autentică.

Calea forestieră de pe Vaser nu e prea veche, fiind construită între anii 1924-1932; dar materialele
utilizate sunt mai vechi, provenind de la linia ferată Iacobeni - Borşa, edificată în anul 1917 din materiale
provenite de la aproape toate uzinele metalurgice ale imperiului austro-ungar (Graz, Resitza, Ozd,
Diosgyor), cu data (1883-1917) şi locul de fabricaţie ştanţate pe şine. La fel macazurile, utilizate şi acum,
provin aproape în totalitate de la Diosgyor (1916-1917). Locomotivele vechi, cu aburi, nu sunt de pe vremea
şinelor, dar pe unele putem citi Sovromutilaj Reşiţa şi ani ca 1954. Vagoanele vechi de călători sunt pitoreşti
pentru că au sisteme de încălzire cu sobe cu lemne. Cam de o vârstă cu locomotivele cu aburi sunt
vagoanele, dar cel mai vechi, reabilitat şi oferit transportului turistic este din anul 1900, ceea ce trebuie să
recunoaştem că e absolut impresionant. Se estimează că Vaserul captează circa 70% din fluxul turistic din
Munţii Maramureşului şi că în anul 2001 peste 5000 de turişti străini au fost inventariaţi de urmaşii foştilor
grăniceri (actualii poliţişti de frontieră).

Date de interes pentru cei care doresc să parcurgă Vaserul pe CFF. Există două firme care execută
transport turistic, în paralel cu exploatarea forestieră: Vişeuforest S.A. şi RG Holz Company. Punctele de
pornire sunt apropiate (acces din centrul oraşului Vişeu de Sus, pe străzile Carpaţi şi în continuare,
Cerbului). Gara CFF Vişeuforest, str. Cerbului 80, telefon 0262.353.990, interior 100; gara CFF RG Holz
Company este ceva mai în amonte, str. Al. I. Cuza, telefon 0262.352.385.

În general transportul CFF se face cu vagoane de clasă ataşate la cele de transportat buşteni.
Trenurile pleacă dimineaţa, între orele 6-7 şi merg de obicei până la Ştevioara; mai rar, Vişeuforest are curse
până la Comanu

Trasee turistice marcate). În anul 1982, turişti din Iaşi au realizat un marcaj punct roşu, de la Şesuri
(Bistriţa Aurie) pe Valea Fântânele - cabana Fântâna Stanchii - Dl. Bucăţii - Burloaia (Baia Borşa), traseu
care a început să fie remarcat (pe Valea Fântânele) în anul 2001. Marcajele de la sud de Vf. Mihailecu sunt
realizate în vara lui 2003.

Localităţi de acces. Dacă Vaserul e principala atracţie turistică a Munţilor Maramureşului, Vişeul de
Sus (490 m) este principalul punct de plecare spre Vaser. Oraş cu 16.875 locuitori, menţionat din anul 1549
sub numele Între Râuri sau Vişeu Nou. Staţie CFR la Vişeu de Jos, de unde sunt autobuze la fiecare tren.
Localitate situată pe Valea Vişeului, la confluenţa cu Vaserul, aval de Defileul de la Rădeasa.

Obiective turistice. Muzeul etnografic, str. Libertăţii; biserica romano-catolică germană Ioachim şi
Ana (1918), str. 22 Decembrie; biserica de lemn greco-catolică (1995); clădirea Primăriei (1870-1890, fostă
reşedinţă a lui Pop Şimon); statuia lui Nicolae Dunca; izvoarele minerale din Valea Vinului, de pe str.
Vânători 1 (fântâna lui Udeanu) şi str. Fântânele (fosta baie comunală, unde acum se ridică o biserică
reformată); parcul dendrologic al familiei Skurka (str. Spiru Haret, 10), cu multe specii de conifere: tuia,
molid pitic, tisă, rododendron japonez, larice, brad caucazian, brad coreean, zâmbru, alun cu frunze roşii,
molid argintiu, bambus chinezesc pitic etc. Importanţă turistică prezintă şi puţinele case vechi de lemn (sec.
al XIX-lea) care au mai rămas în cartierul Ţipţerai, pe străzile Rodnei, Cimitirului sau Prislop, construcţii
mici, caracteristice prin aşa numitul Radl, streaşină semisferică de şindrilă în colţul acoperişului dinspre
stradă.

Borşa 660-775 m altitudine, oraş menţionat din anul 1365, sub numele Bors. Biserica de lemn a fost
construită în secolul al XVII-lea şi reconstruită în 1718, cu pictură interioară din anul 1765, realizată pe
pânză. Alte obiective turistice: biserica ortodoxă (fostă greco-catolică) din Borşa centru; biserica romano-
catolică din Baia Borşa (1817, refăcută în 1835); monumentul din Preluca Tătarilor (pe DN 18, spre Prislop),
care evocă lupta borşenilor cu tătarii, în anul 1717; izvoarele minerale de la Baia Borşa (Vinişoru), Valea
Birţului, Valea Cearcănului, Valea Vâlcănescu. Punct de plecare spre Valea Ţâşlei, Valea Cearcănului, Pasul
Prislop, Şesuri.

Petrova 380 m, localitate pe DN 18 (Sighetu Marmaţiei - Borşa), cu staţie CFR. Punct de plecare
spre Valea Frumuşaua. Biserică ortodoxă (1878), rare case vechi de lemn (una locuită şi acum, chiar lângă
primărie). Multe gospodării oferă cazare: Borda, nr. 364 A, telefon 0262.363.074; Zvunca, nr. 373, tel.
0262.363061; Gaborean, nr. 473, tel. 0262.363.091, casă de lemn din 1930, masivă, înaltă, cu vedere spre
Vf. Pop Ivan; Savu, nr. 208, tel. 0262.363.095 (gazdă expertă culinară, recunoscută, cu participări la diverse
manifestări gastronomice) etc. Târg săptămânal, sâmbăta.
 Repedea 500 m, comună situată pe Valea Ruscova, la confluenţa cu Repedea, punct de plecare spre
Farcău - Mihailec şi Tomnatec - Sehleanu (4769 locuitori în 2002). Biserică ortodoxă ucraineană, ridicată în
anul 1901, renovată şi extinsă în anul 1995. Case ce oferă cazare pentru turişti: Păiuş, nr. 651, tel.
0262.366.019; Chifa, nr. 126, cu spaţiu de cort şi rulote, în locul denumit Lujanca; Ţuţa, nr. 97, tel.
0262.366.281; Miculaiciuc, nr. 453B, pe Valea Repedea, tel. 0262.366.067, cu loc de corturi; Ţiudic Paul, nr.
68 (Lespedea), tel. 0262.366.032.

Poienile de sub Munte 540 m, localitate menţionată documentar în anul 1411, ca Polyna şi Rwzka
polanya, având 10.036 locuitori (2002). Ocupă complet suprafaţa depresiunii cu acelaşi nume de pe Valea
Ruscova. Biserică de lemn construită în anul 1596, renovată de mai multe ori (1798, 1894, 1921 etc.), situată
lângă biserica nouă, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, ridicată în anii 1981-1984, pictată în 1985-1987, sfinţită
în iulie 1988.

Pe malul celălalt al Văii Cvasniţa se află o altă biserică, având în pereţi ferestre care filtrează savant
lumina în interior. Târgul care se ţine aici săptămânal, duminica, este vestit. Şi aici sunt case care oferă
cazare: A.F. Semeniuc, nr. 550, 15 locuri, tel. 0262.367.407; Corjuc, tel. 0262.367.069. În reamenajare este
fosta cabană Poieni, din centrul localităţii, tel. 0262.367.211.

Şesuri 1060 m, aşezare forestieră în judeţul Suceava, pe Bistriţa Aurie, important punct de plecare
spre cursul superior al Ţibăului.

Posibilităţi de cazare. Munţii Maramureşului dispuneau de o reţea densă de cabane forestiere,

silvice şi miniere, activităţile industriale desfăşurându-se cvasicontinuu. Între timp, din minerit au rămas
doar reziduurile lui (adică hălzile şi gurile de mină din care se scurg soluţii chimice acide pustiitoare). Multe
cabane forestiere s-au distrus în perioada de trecere de la exploatarea forestieră de stat la cea privată, la fel
cele miniere. Chiar şi gările CFF s-au împuţinat atunci când viiturile au distrus calea ferată forestieră. Au
supravieţuit doar cantoanele silvice şi cabanele de vânătoare.

Vestea bună este că s-a depăşit această etapă, unele dintre cabanele miniere devenind private şi
deschise turiştilor, iniţiativa privată sesizând traficul turistic intens şi al turiştilor străini şi încercând să se
adapteze. Au apărut şi cabane cu circuit închis, deci neinteresante pentru turişti, dar se construiesc noi
cabane sau locuri de cazare unde turiştii (şi banii lor) vor fi apreciaţi.

Hotel Brad (Vişeu de Sus, 490 m altitudine): proprietar S.C. Vişeuforest, strada 22 Decembrie nr. 50,
telefon 0262.352.999, 20 locuri, restaurant, sală de protocol, personal pentru picnic.

Cabana Fântâna Stanchii, 1700 m, 0262.343.220, 30 locuri. Cabana Valea Babei, 880 m, pe Valea
Vaserului, amonte de Măcârlău, 30 locuri, 0262.355.991, proprietar Clubul Elevilor din Vişeu de Sus.

Cabana de vânătoare Făina, 790 m, pe Valea Vaserului, 10 locuri în cabană (sufragerie, sală de mese,
bucătărie utilată) şi 28 în căsuţe, 0262.355.991, proprietar Ocolul silvic Vişeu de Sus.

Cabana de vânătoare Poiana Novăţ, 590 m, 7 locuri, 0262.353.941, Ocolul silvic Vişeu de Sus.
Cabana de vânătoare Coşnea, 590 m, Poienile de sub Munte, 0262.367.084, 8 locuri, Ocolul silvic Poieni.
Casa de oaspeţi Valea Scradei, 600 m, 15 locuri, mănăstirea Valea Scradei. Cabana Gura Novăţului, 500 m,
0262.355.221, 0745.626.776, 12 locuri plus căsuţe. Cabana Alpina, 1416 m, Pasul Prislop, 0745.077.746,
0745.523.605, 7 locuri, servirea mesei.

Menţionăm şi alte posibilităţi: case care oferă cazare în zona staţiilor CFF Vişeuforest şi Holz
Company din Vişeu de Sus (Jurj, str. Cuza Vodă 26, tel. 0262.355.054; Grad, str. Al. I. Cuza 27A, tel.
0262.353.057, 0262.353.887); case care oferă cazare în zona Vişeu de Sus - Vişeu de Jos (pensiunile Otilia,
Maria şi Lucreţia, Agnes, cabana Crăiţa - Valea Vinului, Şimon - Vişeu de Mijloc, Mioara - Vişeu de Jos,
prin agenţia de turism Vasertour, tel. 0262.352.285); loc de instalare a corturilor în Vişeu de Sus (pensiunea
Skurka, str. Spiru Haret 10, tel. 0262.355.474, în parc dendrologic, pe malul Vaserului).
 Turism de iarnă. Dacă în intervalul interbelic exista interes pentru parcurgerea unor vârfuri din
masiv pe schiuri, a urmat o perioadă destul de lungă în care doar schiorii de la Borşa Complex „ocheau” de
pe pârtie pantele Cearcănului, de obicei fără a concretiza ulterior. Ridicarea cabanei miniere (de fapt mai
mult pentru muncitorii de la foraje) Fântâna Stanchii (în anul 1975) a permis celor care o ştiau, cunoaşterea
şi parcurgerea şi iarna a unui sector restrâns al masivului, dar înalt, atractiv şi extrem de izolat.

Schiul de pârtie a fost mereu complexat de vecinătatea cu amenajările de la Borşa Complex. O pârtie
cu cablu de tracţiune a existat înainte de 1989 la Cocăzari (est de Piatra Băiţei, în Baia Borşa), atunci când
cam toate exploatările miniere (deci şi cea din Baia Borşa) aveau posibilitatea să facă acest lucru.

Iniţiativa privată a „erupt” în anul 2002 cu o nouă pârtie de schi în Baia Borşa, AF Danci, dotată cu
cablu de tracţiune; expunere nordică, servicii pentru turişti (abonamente, ceaiuri, beri, lumină), pe versantul
dinspre Bobeica, mai jos de podul de la intrarea în Baia Borşa.

Calea ferată forestieră de pe Vaser permite incursiuni de iarnă pline de farmec în inima masivului,
oferind oportunităţi care nu sunt încă apreciate la valoarea lor.

Fig.9 Cabana Făina

Sursa ꓽ https://www.marasilva.ro/cabana_faina.php

Fișa de evaluare a geomorfositului Vârful Farcău

Denumire ꓽ Vârful
Farcău
Tipologie ꓽ
Geomorfosit
complex
Altitudine ꓽ 1957 m
Unitatea morfologică
ꓽ Munții Maramureș
Localitatea ꓽ
Maramureș

Valoarea totală ꓽ 18,5

Valoarea științifică ꓽ Fig. Vârful Farcău
7,75
Valoarea didactică ꓽ 2 Sursa ꓽ http://www.skytrip.ro/rezervatia-naturala-
Valoarea estetică ꓽ varful-farcau-lacul-vinderel-varful-mihailecu-din-
1,75 judetul-maramures-ob-852.html
Valoarea culturală ꓽ 1
Valoarea turistică ꓽ 6
Importanța Dinamică lentă,cu modificări în timp geologic- 0.25 p
geomorfologică Geomorfosit este reprezentat la nivel international pentru
diversitatea morfologiei- 1p
Geomorfosit rar la nivel national- 0.75p
Geomorfositul se află într-o stare de conservare foarte bună,
nefiind deteriorate de procese geomorfologice
contemporane sau de factori antropici- 1p

Notorietate S-a realizat o teză de doctorat asupra geomorfositului

științifică arealului, lucrări științifice de sinteză ce vizează relieful
sitului și articole științifice-1p

Este inclus în cadrul parcului national al Maramureșului ca

arie protejată- 1p

Importanța În cadrul geomorfositului au fost evidențiate specii de plante

ecologică rare, printre care floarea reginei, bumbăcărița, afin
vânat.vulturică, brândușa de munte, rogozuri de specii -1 p
La nivelul geomorfositului sunt prezente zona de pajisti,
lacuri încadrat în 2 vârfuri (vf.Farcău 1957 m și Mihăilescu
1918m) proeminente cu un relief glaciar (Groapa Julii,
Groapa Lupilor Groapa Bologhii) pajiști- 0,75 p
Geomorfosit integral inclus unei zone cu protecție integrată
din cadrul ariei protejate Parcul Național Munții
Maramureșului (Legea nr.5 din 6 Martie 2000 publicată în
Monitorul Oficial al României nr.152 din 12 aprilie 2000) -1p

Valoarea Geomorfositul este indispensabil în stabilirea traseelor

didactică tematice cu caracter didactic- 1p

Situl reprezintă un model didactic relevat pentru

studierea reliefului montan, fiind cel mai înalt vârf cu
aprox. 1957m-1p

Valoare estetică Geomorfositul este spectaculos din punct de vedere

estetic datorită prezenței unor lacuri, rezervație naturală
ce adăpostește rarități floristice – 1p
Geomorfositul are o energie de relief mare, de peste
200 m-0,75 p

Valoarea La baza geomorfositului se află Biserica de lemn

culturală ucraineană din comuna Poienile de sub munte
construită în anul 1798 și poartă numele de hramul
Înălțarea Domnului, biserica ortodoxă ucrainiană din
satul Repedea -1 p
În cadrul geomorfositului lipsesc siturile cu relevanță
istorică – 0p
La nivelul sitului nu au fost identificate elemente
etnografice cu atractivitate turistică -0p
 Valoarea Acces auto până la baza geomorfositului-1p
turistică Drum județean 187 în apropierea vârfului, cu o lungime
totală de 20 de kilometri-1p
Bază de cazare și alimentație publică la cățiva km
distanță de geomorfosit-1p

Infrastructură turistică foarte bine reprezentată în cadrul

sitului(potecă marcată, loc de popas și de campare
special amenajate, panouri informative)-1p Satul
Repedea- centru urban de servicii, cu aproximativ
461.290 de locuitori situat la mai puțin de 25 de km de
geomorfosit-1p

În cadrul geomorfositului pot fi practicate circa 4 atracții

turistice ꓽ birdwatching, drumeție montană, turism
ștințific,ecoturism-1p

Bibliografie
1. https://sites.google.com/site/romanianatura69/home/carpatii-rasariteni-ghiduri-harti-marcaje-
pesteri/maramuresului/muntii-maramuresului-prezentare-ampla-harti-turism-pesteri?
fbclid=IwAR3TjpaMhwuraQTPXf05IUQJrtoDjVCW1bE8J-ILVjnKYU1ftczhsMZaXJI

2. https://www.muntiimaramuresului.ro/index.php/ro/despre/clima-si-solul?
fbclid=IwAR1EdcU9vhOFhJlCYi_5ljSNyheHvr0mXzoSK0Q4d37FkMEx-KHqgoAwvss

3. http://www.romanianmonasteries.org/ro/maramures/mocanita?
fbclid=IwAR3MsQCnNqvnWz5xFYnxMlzmKLIOUvNtbW4l9WNcC8IjcK8gILrIx5Y1_dE

4. https://www.marasilva.ro/cabana_faina.php

5. https://www.antena3.ro/actualitate/mocanita-va-circula-si-noaptea-pe-valea-vaserului-din-16-iulie-130697.html

6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Râs_(animal)

7. https://yandex.ua/collections/card/587fc92df63aea0086ed1bbd/

8. https://sites.google.com/site/romanianatura57/home/carpatii-rasariteni/maramuresului/varful-pop-ivan-1937-
metri

9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Borșa

10. https://mapio.net/pic/p-24908346/